Fondată în 1996; Serie nouă Anul VIII, Nr. 1 (26), Mar. 2016 Acest număr a apărut cu sprijinul: JUDEŢUL SATU MARE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE
S.C. SAMGEC SRL CEPROM SA Satu Mare SC RHC RAL CRIS SRL Satu Mare Satu Mare
EURO INSOLV SPRL Prim ăria orașului S.C. EXPEDIENT SRL Satu Mare A rdud Satu Mare
S.C. MANITOU MED SRL Satu Mare
Coperta față: Monumentul lui Tudor Vladimirescu, Târgu Jiu Coperta spate: Bustul lui Dariu Pop, Satu Mare
“EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi neguvernamentală editată trimestrial de Asociaţia Civică “Tempora” Satu Mare şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean Satu Mare. REDACŢIA Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET Redactori: prof. dr. Ioan VIMAN, dr. Lucian CUCUIET, dr. Viorel CIUBOTĂ, col. (r) Mircea BLIDERAN, dr. Viorel CÂMPEAN Colaboratori (pentru acest număr): pr. dr. Cristian BOLOŞ, lt. col. (r) Ioan BĂLĂNESCU, col. (r) Petru PRODAN, ing. Mircea PÎRLEA, prof. Carol C. KOKA, ing. ec. Cristian MAREȘ, dr. Daniela BĂLU, drd. Marta CORDEA, prof. dr. Ioan CORNEANU, Irina OBERLÄNDER- TÂRNOVEANU, prof. univ. dr. gl. bg. (r) Florian TUCĂ, comandor (r) Marius POPESCU- CĂLĂRAŞI, prof. Emilia BELEAN, Ştefan BERCI, prof. Nicolae POP, prof. dr. Ovidiu T. POP, prof. Carmen BRATOSIN, prof. Dumitru OBȘITOȘ, prof. Crina DĂRĂBAN, col. (r) Mihai BIG, pr. Vasile BURA, dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU, col. (r) Ştefan RUS, ing. Andrei GORŞCOVOZ, pr. prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN Fotografii: col. (r) Voicu ŞICHET Tehnoredactare computerizată: Vili Alina Marinela PFA ISSN 2067 - 5801 Contact: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17/8, jud. Satu Mare Telefon: 0740-084131 e-mail: [email protected] , [email protected] Toate drepturile rezervate autorilor și redacției. Răspunderea pentru opiniile exprimate în paginile revistei revine în exclusivitate autorilor. Cuprins
Pag. 2 Col. (r) Voicu ŞICHET - Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XXV) Pag. 5 Preot dr. Cristian BOLOȘ - Modele creştine de eroism (XXII) - Sfântul Ghelasie de la Râmeţ (sec. XV-XVI) Pag. 7 Dr. Daniela BĂLU - Academicianul sătmărean Gabriel Ştrempel - O viaţă închinată cărţii Pag. 12 Col. (r) Mihai BIG - Mulţumesc revistei „Eroii Neamului” Pag. 13 Dr. Viorel CIUBOTĂ - Documente în limba română din Comitatul Satu Mare. Secolul XVIII. (I) Pag. 14 Ing. ec. Cristian MAREŞ - Incredibila viaţă a unui român adevărat (I) Pag. 19 Prof. Dumitru OBŞITOŞ - Participarea românilor din judeţul Satu Mare la Marea Unire din 1918 (II) Pag. 23 Prof. Nicolae POP - 1848-1859: Românii din Transilvania fac paşi hotărâţi pentru Unire Pag. 25 Dr. Viorel CÂMPEAN - Două scrisori expediate de către dr. Vasile Lucaciu şi publicate într-un almanah al lui Pamfil Şeicaru Pag. 28 Col. (r) Voicu ŞICHET - Revista „Eroii Neamului” naşte pui... maturi Pag. 31 Col. (r) Petru PRODAN - Unde sunt cei ce... nu mai sunt? (In memoriam Dimitrie Iov) (IV) Pag. 33 Prof. dr. Ioan CORNEANU - Un vrednic ostaş pentru istorie: General maior (r) Victor Popescu (VII) Pag. 36 Prof. dr. Ovidiu T. POP, Prof. Carmen BRATOSIN - Colonelul Bazil Simu, ofiţer al Armatei României Pag. 39 Prof. Crina DĂRĂBAN - Mărturii orale privind deportarea moţilor sătmăreni în anul 1940 (II) Pag. 43 Prof. univ. dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ, Comandor (r) Marius POPESCU- CĂLĂRAŞI - 75 de ani de la moartea tragică a lui Nicolae Iorga Pag. 45 Pr. Vasile BURA - Imnul durerii Pag. 46 Lt. col. (r) Ioan BĂLĂNESCU - Tudor Vladimirescu - Erou al neamului Pag. 47 Ing. Mircea PÎRLEA - Tudor Vladimirescu, personalitate marcantă a istoriei moderne şi martir al neamului românesc Pag. 49 Dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU - De ce bat clopotele bisericilor catolice în fiecare zi la ora 12:00? Pag. 50 Ștefan BERCI - Bătălia de la Câmpul Pâinii. 13 octombrie 1479. Pag. 53 Colonel (r) Ştefan RUS - Răscoala populară din 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (I) Pag. 57 Prof. Emilia BELEAN - Să ne mai amintim de Dariu Pop Pag. 59 Pr. Vasile BURA - Preotul Antoniu Covaci - Un mare luptător pentru drepturile românilor Pag. 60 Drd. Marta CORDEA, Dr. Viorel CÂMPEAN - Aspecte mai puţin cunoscute şi controversate privind viaţa şi activitarea deputatului Sigismund Pop (I) Pag. 64 Ing. Andrei GORŞCOVOZ - Simpozionul „Ardealul, pământ românesc” la a VII-a ediţie Pag. 69 Prof. Carol C. KOKA - Un cronicar al Sătmarului interbelic, ziaristul şi scriitorul Baradlai László Pag. 74 Preot prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN - Havila din textul biblic este Valahia noatră (I) Pag. 77 Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU - Un viitor pentru trecut. Ghid de bună practică pentru protejarea patrimoniului cultural. (VIII) Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XXV) Colonel (r) Voicu ŞICHET n numărul 4(17) din decembrie 2013 relatam Podină, care a mobilizat alţi câţiva oameni din în rubrica de faţă despre necesitatea ridicării unui zonă şi i-au adunat pe toţi cei 8 eroi români şi monument în memoria a 8 eroi din cel de-al doilea sovietici, le-au făcut sicrie din scânduri şi i-au război mondial îngropaţi lângă cimitirul de pe B- îngropat creştineşte în locaţia menţionată, terenul dul Lucian Blaga, mai exact în curtea imobilului aparţinând atunci familiei, fiind primit în baza de la nr. 302. Recent, consilierul local Tavi Reformei de după primul război mondial. Ardelean m-a înştiinţat că locuitorii din zonă au Desigur, le-au pus şi câte o cruce din lemn la pus un semn de căpătâi într-un colţ al cimitirului, căpătâi. A u venit însă anii grei ai instaurării cel mai apropiat de locul în care zac eroii. L-am regimului comunist în ţara noastră, printre rugat să mă pună în legătură cu cei ce au amplasat măsurile luate fiind şi comasarea terenurilor, mai crucea, astfel că am avut plăcerea să port o cu voie, dar mai mult fără de voie, în ceea ce au discuţie interesantă cu două venerabile doamne devenit ulterior IAS-uri şi CAP-uri. Aşa că, după ce locuiesc pe strada Curtuiuş, respectiv Podină 1990, când s-au retrocedat din nou terenurile, Maria la nr. 6 şi Andreica Maria la nr. 4. Dânsele tarlaua respectivă a fost vândută altei familii care au fost cele care au insistat şi au suportat şi-a construit casă şi acareturi, deşi, susţin cheltuielile realizării crucii în memoria eroilor în doamnele şi consilierul Ardelean, terenul nu este 2015, alături de doamna Donca Terezia, tot din intabulat. De altfel, şi terenul pe care este zonă, care între timp s-a mutat în Lumea cimitirul din vecini este al nimănui, nimeni nu are Drepţilor.(foto 1) acte de proprietate, nici biserica, nici alte persoane fizice sau juridice. Cu timpul, familia respectivă, fiind de religie reformată, nu a agreat existenţa în curte a crucilor de la căpătâiul eroilor, astfel că, încet-încet, le-au desfiinţat, transformând locul într-o grădină de zarzavaturi. În 2013, când am mai fost la faţa locului cu domnul Ardelean, ajunsesem la o înţelegere cu capul familiei respective, însă, între timp, a decedat şi el, iar urmaşii nu mai vor să audă de reconstituirea mormintelor în grădina lor. Consider că, pe lângă lipsa de respect a acestei familii, o mare vină pentru situaţia foto 1 descrisă o au autorităţile locale, care ar fi Iată ce am aflat de la doamna Podină Maria: În trebuit să se implice, să clarifice situaţia octombrie 1944, în plină ofensivă a trupelor terenului şi să ia măsuri pentru ridicarea unui române şi sovietice pentru eliberarea Sătmarului, monument pe locul în cauză, sens în care domnul au căzut la datorie în zona Curtuiuş 8 militari ai Ardelean a făcut demersuri, dar fără rezultat. celor două armate, care au fost îngropaţi în grabă În atare situaţie, doamna Podină Maria, care- în locurile în care au fost ucişi, la margini de şi mai aduce aminte de felul în care s-au petrecut „holde” sau de şanţuri, cu mici însemne de lucrurile cu peste 70 de ani în urmă şi care i-a căpătâi, dar fără să li se cunoască identitatea. În promis tatălui că atât cât va trăi se va preocupa de primăvara anului 1945, după terminarea cinstirea celor 8 eroi, legământ reînnoit şi faţă de războiului, s-a întors de pe front şi tatăl doamnei soţul său, înainte ca şi dânsul să părăsească
2 această lume, s-a văzut nevoită să-şi doamna Cătălina Satmari, s-au alocat fonduri şi „mobilizeze” prietenele din zonă şi să pună un pentru acest obiectiv (foto 2), astfel că municipiul semn de căpătâi, cât de modest o fi el, înainte de a nostru beneficiază în prezent de două busturi ale răspunde „chemării”, pe care susţine, cu umor, că „Crăişorului”, fapt care relevă importanţa şi a primit-o şi ea. Dumnezeu să le răsplătească impactul moţilor în afirmarea identităţii jertfa tuturor celor ce au contribuit, într-un fel sau civilizaţiei româneşti în bătrâna urbe de pe altul, la cinstirea şi la menţinerea în conştiinţa Someş. Iar dacă amintim că, prin strădania lui sătmărenilor a memoriei celor 8 eroi căzuţi pentru Mircea Dobra şi a echipei sale, în aproape toate eliberarea municipiului nostru. Poate rândurile de localităţile „moţeşti” din judeţ există câte un bust faţă vor reuşi să sensibilizeze autorităţile locale, al lui Avram Iancu, iar acolo unde încă nu există, astfel încât să se ridice un adevărat monument al sunt proiecte în acest sens, nu ne rămâne decât să eroilor pe locul de veci al acestora! felicităm această organizaţie cu adevărat Şi, pentru a nu fi chiar aşa de critici la adresa românească şi profund preocupată de păstrarea şi autorităţilor locale, trebuie să semnalăm şi un promovarea adevăratelor valori naţionale pe lucru lăudabil realizat de acestea în ultima plaiurile sătmărene. perioadă. În cursul anului 2015, Primăria Satu Menţionez că dezvelirea noului bust, realizat Mare a derulat mai multe proiecte de reabilitare a de artistul local Radu Ciobanu, a avut loc în data unor instituţii de învăţământ din municipiu, de 24 ianuarie 2016, de Ziua Unirii Principatelor, printre care şi Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” dată la care se împlineau 19 ani de când această din Cartierul Micro 16. Acest fapt a constituit un unitate de învăţământ a primit numele „Avram bun prilej pentru filiala sătmăreană a Societăţii Iancu”. Cultural Patriotice „Avram Iancu” de a face Un alt eveniment important a avut loc în luna demersuri pentru „pecetluirea” pentru totdeauna decembrie 2015, care s-a dorit a fi o reparaţie a a numelui acestei unităţi şcolare, respectiv imaginii marelui dascăl şi om de cultură al amplasarea unui bust al marelui Erou Naţional în Sătmarului interbelic, Dariu Pop. În speţă, la faţa instituţiei. La insistenţele preşedintelui iniţiativa conducerii Casei Corpului Didactic şi a Mircea Dobra, secondat de directoarea şcolii, Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare, s-a refăcut bustul acestuia amplasat în faţa imobilului în care-şi desfăşoară activitatea cele două instituţii ce coordonează învăţământul din judeţul nostru. Această iniţiativă s-a născut ca urmare a faptului că multă lume considera că vechiul bust era unul inestetic, chiar urât, nefiind pe măsura meritelor pe care Dariu Pop le-a avut în dezvoltarea învăţământului sătmărean şi în „implementarea” românismului pe aceste meleaguri după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Proiectul a fost realizat prin Centrul Judeţean de Promovare şi Conservare a Culturii Tradiţionale, finanţat de Consiliul Judeţean Satu Mare, sculptura fiind opera aceluiaşi cunoscut artist sătmărean Radu Ciobanu. (foto Coperta 4) După momentul festiv al dezvelirii bustului, la CCD a avut loc o evocare a personalităţii lui Dariu Pop, în cadrul căreia au fost lansate şi două volume ale acestuia, ambele îngrijite de poetul prof. Ioan Nistor şi scoase la Editura Citadela din Satu Mare, condusă de inimosul poet şi om de cultură sătmărean Dr. Aurel Pop, respectiv foto 2 romanul Dascălul din Blidari (republicare cu
3 mănăstirea Vodiţa (prima mănăstire voievodală din ţara noastră, distrusă de turci, dar „reînviată” prin ridicarea uneia de lemn, în stil maramureșean, şi populată de o mică comunitate de călugări), la marginea drumului forestier, într- o pădurice, se află cimitirul satului Vîrciorova, care este precedat de un monument închinat, printre alţii, şi „transfugilor”, celor care au încercat să treacă graniţa, respectiv Dunărea, pentru a ajunge în fosta Iugoslavie, şi de acolo mai departe în Occident, însă au fost seceraţi de gloanţele grănicerilor români şi sârbi, ori au căzut victime ale apelor nu întotdeauna prietenoase ale marelui fluviu european. (foto 3) Desigur, monumentul nu este de o anvergură deosebită, fiind de fapt un bloc de marmură inscripţionat cu patru categorii de omagiaţi (urmaşii familiei imperiale bizantine Paleologu, eroi şi luptători din primul război mondial, eroi britanici din al foto 3 doilea război mondial şi, ceea ce ne-a trezit note critice şi biografice, într-un alt format faţă de interesul: „Este unicul cimitir din România cel din 2009) şi Note Autobiografice. Având în unde au fost aruncaţi în gropi cei ucişi pentru vedere că Dariu Pop a activizat o perioadă, înainte că au încercat să treacă Dunărea înot spre de 1919, şi în Maramureş, mai precis în Şişeştiul libertate: 1948-1960”). Rămâne, însă, valoarea părintelui Vasile Lucaciu, volumele au fost lui de simbol al luptei anticomuniste a multora prezentate, în luna ianuarie 2016, şi la Biblioteca dintre conaţionalii noştri, care au încercat să se Judeţeană „Petru Dulfu” din Baia Mare. Am opună în acest fel regimului instaurat de tancurile considerat că această realizare merită evocată şi sovietice în urmă cu 71 de ani (6 martie 1945). în revista noastră, date fiind meritele lui Dariu Am înţeles că pe malul celălalt al Dunării, în Pop în progresul educaţional şi cultural Serbia, există, de asemenea, un monument sătmărean interbelic, vasta lui activitate putând fi închinat celor ce şi-au pierdut viaţa încercând să asemuită faptelor de eroism, ceea ce ne obligă la treacă „dincolo”, însă de o amploare mai mare şi respect şi recunoştinţă pentru o asemenea cu o altfel de percepţie, pozitivă desigur, din personalitate. Le mulţumim şi îi felicităm pe toţi partea autorităţilor şi a populaţiei. Monumentul cei care s-au implicat în acest demers, inclusiv pe de pe malul românesc parcă este anume amplasat doamna prof. Emilia Belean care, iată, publică în pentru a fi ascuns de privirile trecătorilor, doar paginile revistei noaste al doilea articol despre întâmplător putând da cu ochii de el. De ce? Iar ne viaţa şi activitatea marelui dascăl şi om de cultură este ruşine de trecut? Şi chiar dacă ne-ar fi, al Sătmarului şi al întregului Ardeal. trebuie să ni-l asumăm, pentru că nu întreg Dat fiind faptul că în numărul precedent am poporul român este vinovat de ce s-a petrecut la vorbit despre unele obiective întâlnite în excursia graniţa româno-iugoslavă în anii „războiului la Belgrad şi pe malul Dunării, m-am gândit că nu rece”, iar cei care şi-au pierdut fiinţe dragi în ar strica să mai aduc în atenţia cititorului astfel de ipostaze, poate chiar sătmăreni de-ai sătmărean un alt obiectiv din zonă, cu importante noştri, considerăm că ar fi îndrituiţi să cunoască semnificaţii în ceea ce priveşte istoria noastră mai despre acel mic monument şi, dacă au recentă, respectiv despre un adevărat fenomen al posibilitatea, să facă un efort să ajungă la el, să perioadei în care Europa era împărţită de o depună o floare, să aprindă o lumânare şi să spună „cortină de fier”. Despre ce este vorba? În scurta o rugăciune pentru fiinţa apropiată care, poate, în deplasare de la şoseaua principală de pe malul unele cazuri, nu a fost aşezată într-un mormânt, Dunării, dintre Porţile de Fier şi Orşova, spre oricât de modest ar fi fost acela.
4 Modele creştine de eroism (XXII) Sfântul Ghelasie de la Râmeţ (sec. XV-XVI)
Preot dr. Cristian BOLOŞ mi aduc aminte de un pelerinaj pe care l- egumen al Mănăstirii Râmeţ. În tradiţia locului se am făcut în primul an de Seminar Teologic, în anul spune că Sfântul Ghelasie avea doisprezece 1993. Era în Postul Crăciunului şi zăpada începuse ucenici, cu care împreună se ruga şi împreună să acopere pământul. Pe atunci iarna era „ca iarna”. postea, săvârşind sfânta slujbă cu mare osârdie şi De asemenea, atmosfera din şcoala teologică era frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, egumenul una caracterizată prin trăire autentică în duhul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se rugăciunii, fiecare dintre noi încercând să-L imităm numai cu Preacuratele Taine (Sfânta Împărtăşanie). pe Hristos, Domnul nostru. Seminarul Teologic din Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea Baia Mare era la început de drum. Aveam o capelă făcea priveghere şi săvârşea Sfânta Liturghie. improvizată în sala de mese, dar ne simţeam atât de Numai sâmbăta şi duminica mânca împreună cu bine acolo! Era bisericuţa noastră! Locul în care ne călugării la trapeza mănăstirii”. întâlneam unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Înainte de a Cuviosul Ghelasie s-a dovedit a fi un mare porni în pelerinajul de care am amintit anterior, am părinte duhovnicesc, atât pentru sihaştrii din zona participat la Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită muntoasă a Râmeţului, cât şi pentru sătenii din în „capeluţa noastră” de către însuşi întreaga ţară a Moţilor. În perioada posturilor Înaltpreasfinţitul Justinian Chira, care ne-a şi obişnuia să-i „cerceteze” pe sihaştrii care se împărtăşit pe toţi cei care ne spovediserăm. Vă nevoiau în peşteri, rugându-se împreună cu aceştia. imaginaţi ce bucurie am simţit toţi! Ne-a Însă, de fiecare dată „cobora” în mănăstire, unde îl binecuvântat ierarhul nostru şi am pornit la drum, aşteptau credincioşii, spre a-i încredinţa cântând colinde. Am vizitat multe obiective, dar problemele sufleteşti şi trupeşti cu care se mi-a rămas întipărită în minte, în chip deosebit, confruntau, nădăjduind şi primind ajutor de la Mănăstirea Râmeţ din jud. Alba. Ce minunăţie! Ce Dumnezeu prin rugăciunile părintelui Ghelasie. Ei peisaj! De aceea, m-am gândit să vorbesc puţin ştiau că „sfântul lor” are „mare dar” de la despre una dintre personalităţile care a marcat Dumnezeu şi că rugăciunile sale sunt ascultate de profund viaţa acestei mănăstiri, despre Sfântul către Cel Preaînalt. Ghelasie, a cărui prezenţă o simţi în acel loc sfinţit Discutând cu măicuţele de la mănăstire, am şi sfinţitor, încărcător de har, de energie pozitivă. aflat mai multe fapte minunate de-ale părintelui Mănăstirea Râmeţ din Munţii Apuseni, Ghelasie, consemnate şi în „Pateric”. Astfel, citim în „Patericul românesc”, reprezintă una „odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana dintre cele mai vechi mănăstiri româneşti, fiind mănăstirii, numită Hopaţi, şi fiind mare arşiţă, încât întemeiată pe la începutul sec. al XIII-lea de către toţi sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a căzut la pustnicii care se nevoiau, prin post şi rugăciune, în rugăciune şi îndată au aflat un izvor de apă. Acest peşterile de pe valea pârâului cu acelaşi nume. O izvor de apă rece se vede până în zilele noastre şi se dată cu trecerea timpului, obştea mănăstirii a cheamă <
5 extraordinar şi anume: „în ceasul când cobora lângă noi şi printre noi, dar, din nefericire, nu îi asinul de pe munte cu trupul Sfântului Ghelasie, au vedem sau nu îi recunoaştem, deoarece ataşamentul început clopotele de prin sate să sune singure. Apoi, nostru exagerat faţă de pasiunile trupeşti ne fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lângă zidul obturează vederea, nu ne permite să ne detaşăm de bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la mormântul această lume palpabilă, ca să ne apropiem de lui. Sufletul său, în cer, a fost numărat în ceata Dumnezeu pentru a trăi cu El şi în El. Sfinţii sunt Cuvioşilor Părinţi”. În anul 1924, apa pârâului a oameni în care Duhul Sfânt-Dumnezeu este prezent crescut foarte mult şi a adus în vale multe oseminte şi astăzi. Sfinţenia este un drum lung şi anevoios, pe din cimitirul mânăstirii. Cu acel prilej, a fost scos care îl parcurgem în fiecare zi prin faptele noastre din mormânt craniul Sfântului Ghelasie, acesta bune. Sunt sfinţi cei care luptă până la sfârşitul oprindu-se în fereastra bisericii vechi, păstrându-se vieţii, cei care nu-şi pierd nici un moment nădejdea cu deosebită cinste în Sfântul Altar, spre bucuria şi în ajutorul dumnezeiesc, cei care ştiu să se ridice mângâierea credincioşilor. după fiecare cădere şi insucces, pentru a o lua de la O însemnare de pe fresca veche din biserică început, plini de iubire şi speranţă. Asemenea arată că părintele Ghelasie a fost hirotonit episcop şi Sfântului Ghelasie de la Râmeţ şi a Sfinţilor pe care a păstorit atât obştea monahilor de la Mănăstirea îi admirăm, cărora le cinstim icoanele și moaștele, Râmeţ, cât şi pe românii ortodocşi din Transilvania, să ne istovim în săvârşirea faptelor bune, povăţuindu-i şi păstrându-i întru dreapta credinţă. deprinzând arta rugăciunii, umplând candela vieţii Având în vedere sfinţenia vieţii lui, Sfântul Sinod al noastre cu undelemnul credinţei vii, lucrătoare, prin Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1992, l-a iubire faţă de Dumnezeu şi de semenul nostru, canonizat pe Cuviosul Ghelasie, fiind sărbătorit în dobândind harul Sfântului Duh. fiecare an la data de 30 iunie. „Apropierea noastră de Cel Sfânt, scrie Am încheiat pelerinajul. Au trecut peste Sfântul Vasile cel Mare, se face prin sfințenie. Dacă două decenii de atunci. Au trecut câteva secole de la voiești să fii totdeauna fiu al Celui Sfânt, atunci intrarea în veşnicie a Sfântului Ghelasie. Însă, pilda sfințenia să te adopte!” Toţi suntem chemaţi la sa trebuie să rămână mereu vie în vieţile noastre. sfinţenie. Prin urmare, să pornim cu râvnă la luptele Din nefericire, societatea actuală pierde din vedere cele pentru virtute, ca să ne putem bucura şi de rolul pe care Sfinţii trebuie să îl aibă în viaţa bunătăţile cele făgăduite. Sfinţenia e unită şi cu spirituală a fiecărei persoane. De aceea, e absolut pacea, fiindcă Dumnezeu doreşte ca noi să trăim în necesar să conştientizăm faptul că Sfântul este un armonie în familie, la locul de muncă, în societate, om îndumnezeit, un om deplin, ajuns la vederea şi în Biserică, să fim buni, blânzi şi iertători. Oare, nu cunoaşterea lui Dumnezeu, trăind sub adierea aşa îi îndemna Sfântul Ghelasie pe ucenicii şi harului dumnezeiesc, transfigurat prin răsfrângerea credincioşii săi înainte de a trece la Domnul, prin luminii Taborului asupra sa; este o persoană care moarte? părăseşte efemerul în dorinţa accederii spre Totodată, întrucât viaţa petrecută în curăţie Dumnezeu, unind Cerul cu Pământul. „Singurii cere jertfă de sine, să iubim Crucea lui Hristos, oameni care nu pot fi suspectaţi că se înfioară în faţa silindu-ne, aidoma Sfinţilor, să ducem viaţa Celui morţii sunt Sfinţii”, afirmă Petre Ţuţea. Pentru ei, Răstignit, chiar dacă „a sluji lui Hristos înseamnă moartea nu reprezintă o teamă, ci o bucurie care le suferință... Eu nu zic să fim ca El, căci cine poate fi mijloceşte întâlnirea cu Dumnezeu, pe Care L-au ca El, ca Mântuitorul? Dar măcar, cât de cât, să căutat întreaga lor viaţă, prin rugăciune neîncetată, mergem pe urma pașilor Lui”, afirmă Părintele precum am remarcat că făcuse şi părintele Ghelasie. Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Şi în zilele noastre trăiesc Sfinţi; sunt chiar
Surse documentare 1. Arhimandrit Ioanichie Bălan, „Patericul românesc”, ce cuprinde viaţa şi cuvintele unor Sfinţi şi Cuvioşi Părinţi ce s-au nevoit în mănăstirile româneşti (sec. III-XX), tipărit cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Ediţia a V-a, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, pp. 158-159. 2. Părintele Gheorghe Calciu, „Cuvinte vii”, Ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, Bacău, 2009, pp. 5, 244. 3. Sfântul Vasile cel Mare, „Tâlcuiri la Psalmi”, trad. şi note de Pr. Dumitru Fecioru, tipărită cu binecuvântarea P.S. Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, Omilie la Psalmul XXVIII, cap. 1, p. 75. 4. „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”, cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu, Ediţia a III-a, Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 98.
6 Academicianul sătmărean Gabriel Ştrempel - O viaţă închinată cărţii Dr. Daniela BĂLU N u cred că se întâmplă prea des ca un om discernământul critic, cu rigoarea şi logica să-și contopească destinul cu locul său de muncă, argumentelor, cu capacitatea de sistematizare şi cu sau o mare pasiune pentru muncă să devină viziunea de ansamblu asupra unei anumite etape marcantă pentru întreaga viață! Pot însă afirma cu din evoluţia culturii şi literaturii române”. certitudine că aceasta este soarta Domnului Academician Gabriel Ștrempel, ilustrul nostru sătmărean, ce și-a dedicat nu mai puțin de 56 de ani din viață studierii manuscriselor vechi, în limbile română (cu caractere chirilice), slavonă sau greacă, aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române din București. Ca și cum pentru această misiune ar fi venit pe lume, Domnul Academician Gabriel Ștrempel, după multă trudă și acribie specifică cercetătorului de manuscrise, a dat culturii române celebrul Catalog al manuscriselor românești, laborioasă lucrare tipărită în patru volume, devenite cărți de căpătâi, Vreme de cinci decenii, Gabriel Ştrempel aș putea spune chiar o adevărată „biblie” a celor cu „s-a dedicat, cu desăvârşită competenţă şi rodnice preocupări în cercetarea manuscriselor vechi rezultate, explorării domeniului de maximă românești sau slavone. Nu se poate să cercetezi, să complexitate al literaturii române vechi, al analizezi sau să publici o lucrare despre manuscriselor şi tipăriturilor dintre secolele al manuscrise, fără să fi studiat temeinic Catalogul XVI-lea şi al XVIII-lea, redactate în limbile Domnului Academician Gabriel Ștrempel, sau slavonă şi greacă sau în scriere chirilică. Orice Copişti şi manuscrise româneşti până la 1800. cititor, mai mult sau mai puţin iniţiat în Drept urmare, sunt frecvente, în rândul problematica literaturii noastre medievale, îşi cercetătorilor, afirmațiile: „vezi în Ștrempel”, poate da seama uşor că cercetătorul care se avântă „caută în Ștrempel”, „găsești în Ștrempel”. Istoricul literar Teodor Vârcolici realiza o temerar în speologia acestui domeniu trebuie să perfectă carte de vizită a personalității domnului dispună de o temeinică pregătire istorică, Ștrempel, afirmând: „în învălmăşagul vremurilor teologică, filologică şi istorico-literară, precum şi contemporane, claustrarea între rafturile de pasiune, răbdare şi minuţiozitate de orfevrier în bibliotecii a devenit din ce în ce mai mult un descifrarea şi interpretarea corectă a fiecărui fenomen singular, mulţi dintre cei preocupaţi de cuvânt. Aceste atribute îl caracterizează şi pe studiul literaturii române preferând eseistica sau eminentul cărturar Gabriel Ştrempel, care, de-o compilaţia documentară. Ca să nu mai vorbesc că viaţă, s-a identificat cu tezaurul de manuscrise al tentaţia de a elabora o ediţie critică din opera unui Bibliotecii Academiei Române. Dintre cronicar sau a unui scriitor clasic echivalează cu o fundamentalele sale contribuţii amintim ediţiile formă de nebunie. Şi totuşi, au existat şi încă mai critice Predici şi Opere de Antim Ivireanul, Opere există câţiva nebuni frumoşi capabili să se dăruie de Ion Neculce, Ceasornicul domnilor de Nicolae unei astfel de munci sisifice, cu riscul unor Costin, Mari cronicari ai Moldovei, Cronica sacrificii, nedobândind decât satisfacţii spirituale, paralelă a Țării Româneşti şi a Moldovei atribuită pentru că cele materiale sunt aproape nule. Pe lui Axinte Uricariul, Cronograful grecesc tradus aceşti câţiva care, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, de Pătraşco Danovici, Istorie a preaputernicilor îşi pun lanţurile de robi la galeră, îi caracterizează împăraţi othomani de Ianache Văcărescu, precum nu numai pasiunea şi puterea de muncă, ci şi, mai şi suita de lucrări Copişti şi manuscrise româneşti ales, competenţa, erudiţia împletită cu până la 1800 şi Catalogul manuscriselor
7 româneşti, alături de Monografia Antim bibliografii naționale, care a continuat bibliografia Ivireanul”. românească veche a lui Ioan Bianu, cel care a pus La 8 septembrie 2016, Sfântă zi de bazele Bibliotecii Academiei și care a trăit în ea tot sărbătoare, academicianul sătmărean Gabriel 56 de ani, la fel ca și mine. Bianu a elaborat Ștrempel va împlini 90 de ani. Am avut onoarea împreună cu niște colaboratori o descriere și bucuria de a-i fi alături la ceremonia festivă amănunțită a tuturor cărților tipărite pe pământ organizată de Academia Română din București în românesc, de la anul 1508 și până la 1830. Eu am anul 2006, la aniversarea vârstei de 80 de ani. continuat această operă, tot în 4 volume, până la Academicieni, profesori universitari, cercetători 1918, după Primul Război Mondial. Înainte de asta de mare prestigiu, foști și actuali colegi din lumea elaborasem teza mea de doctorat, care a apărut în cărților au fost alături de Gabriel Ștrempel, într-o 1959 (Copiști de manuscrise românești până la emoționantă atmosferă dominată de sentimentele 1800 - n.n.). Am lucrat și o serie de ediții critice de recunoștinței și gratitudinii față de un adevărat manuscrise originale, în chirilică. Am făcut, senior al cărții. Noi, sătmărenii prezenți la așadar, o ediție critică a lui Neculce, care are eveniment (autoarea acestor rânduri și dl. dr. aproape 1.000 de pagini! Am tipărit pentru prima Viorel Ciubotă, atunci directorul Muzeului dată operele: «Ceasornicul domnilor» de Nicolae Județean Satu Mare), eram „împăunați” de Costin, fiul lui Miron Costin - această lucrare mi-a mândria de a-i fi alături marelui sărbătorit, adus Premiul Academiei Române - și «Cronica amplificată de afecțiunea și atenția deosebită pe paralelă a Țării Românești și a Moldovei», de care ne-o arăta Domnul Gabriel Ștrempel, dar Axinte Uricaru, în 2 volume. Am scris multe susținută și concret prin volumul omagial In articole, studii... HONOREM Gabriel Ștrempel pe care Muzeul Am făcut ceea ce am făcut, pentru că Județean Satu Mare îl realizase, carte oferită cadou munca de administrare a instituţiei mi-a solicitat Domnului Academician, extrem de apreciată de mulţi ani de zile şi ceea ce am putut realiza din întreaga asistență. punct de vedere ştiinţific a fost realizat în condiţii La ceas aniversar, octogenarul Gabriel dificile, mai mult noaptea decât în timpul zilelor. Ștrempel declara în Aula Bibliotecii Academiei Am fost slujbaş, am rămas slujbaş, fără pretenţii şi, Române: „la început am lucrat în interiorul dacă am făcut ceva a fost cât se poate de normal şi Academiei la secția de manuscrise, documente nu pretind absolut nimic, nici măcar recunoştinţa istorice și cărți rare. Am devenit șeful acestui celor care se vor folosi de puţinul pe care l-am departament în 1953, prin delegație, la început. putut da culturii şi ştiinţei româneşti. După un an și jumătate am fost titularizat. Am La acest moment aniversar, îmi doresc să- lucrat acolo foarte mulți ani, până în 1975, când am mi văd nepotul crescând, măcar încă doi-trei ani. În fost numit director adjunct de președintele rest, nu mai am absolut nicio pretenție de la Academiei, Miron Nicolescu. Din 1975 și până în Dumnezeu." 1993 am ocupat acest post. În 1993 am fost ales Iată că de la acel moment aniversar a trecut membru de onoare al Academiei Române, pentru aproape un deceniu, octogenarul Gabriel Ștrempel că depășisem vârsta până la care se puteau alege se îndreaptă spre cei 90 de ani, pe care nădăjduim membrii activi, adică 65 de ani. Pe urmă am fost să-i sărbătorim tot alături de Domnia Sa! Personal, numit director general. Fără să mă laud, eu am nu pot decât să-i mulțumesc pentru generozitate și condus Biblioteca Academiei foarte mulți ani, sub prietenie, pentru toate sfaturile profesionale pe mai mulți directori generali. Ei nu erau bibliotecari care mi le-a dat și, mai ales, pentru numeroasele de meserie și aveau nevoie de cineva care să facă convorbiri telefonice (Bucureștiul e atât de treaba instituției. Biblioteca Academiei este o mare departe!) în care m-a încurajat și sprijinit, pentru a uzină culturală, unde oamenii, dacă nu sunt de nu cădea zdruncinată de loviturile pe care le-am meserie, clachează ușor! primit din partea unor „binevoitori”! Paralel cu activitatea mea administrativă, Academicianul Gabriel Ștrempel va am realizat un număr de lucrări de o oarecare rămâne cu siguranță în istoria culturii române, valoare, zic eu. Mai întâi am făcut un catalog personalitatea Domniei Sale identificându-se cu complet al fondului de manuscrise românești, în 4 tezaurul de manuscrise al Bibliotecii Academiei volume. M-am ocupat apoi de elaborarea unei Române. Pentru laborioasa activitate a fost
8 răsplătit cu numeroase premii și distincții, păruse o muncă sisifică (doar să scrii 15.000 de sătmărenii acordându-i în anul 2006, la propunerea titluri nu e puțin!), s-a transformat într-o șansă d-lui dr. Viorel Ciubotă, titlul de „Cetățean de extraordinară, în bucuria de a ține în mână și a citi Onoare al Municipiului Satu Mare”, de „Doctor cărți sau reviste de care puțini oameni aveau parte! Honoris Causa” al Universității de Vest „Vasile În luna noiembrie 2009 a fost din nou Goldiș", filiala Satu Mare, precum și Premiul alături de sătmăreni, de acea dată revenind la liceul anului 2010, la „Gala laureaților sătmăreni”, pe care l-a absolvit ca șef de promoție în 1947, organizată de Consiliul Județean Satu Mare. Așa actualul Colegiu Național „Mihai Eminescu”, ce cum aminteam, tot în anul 2006, la împlinirea celor aniversa împlinirea a 375 de ani de la înființare, 80 de ani, Muzeul Județean Satu Mare a editat respectiv 150 de ani de învățământ liceal în limba volumul omagial In HONOREM Gabriel română și 90 de ani de existență a primului liceu românesc sătmărean.
Date biografice, premii și distincții.
Născut miercuri, 8 septembrie 1926, în ziua sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, în comuna Pomi, judeţul Satu Mare; părinții Ioan şi Maria, greco-catolici. Şcoala primară din Pomi, între anii 1933-1937. Liceul ”Mihai Eminescu” din Satu Mare, cu întreruperi datorate refugiului din anii dictatului de la Viena: 1937-1940, 1945-1947 (clasele VII- VIII). După război se întoarce și devine șef de promoție. Liceul ”I.C. Brătianu” din Piteşti: 1942-1945 (clasele IV-VI), aflat în refugiu, plecat fără părinţi. Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti: 1947-1951. Doctor în istorie al Universităţii din Cluj, 1967. Bibliotecar ajutor la Secţia de manuscrise - documente istorice a Bibliotecii Academiei Române - 25 octombrie 1950. La 5 aprilie 1951 s-a căsătorit cu Gabriela Anghel, profesoară de istorie, colegă de an la facultate Ștrempel, cele 850 de pagini cuprinzând 84 de (decedată la 2 iunie 1994). Au avut împreună un studii și articole, semnate de tot atâtea băiat, Costin, actualmente medic primar cardiolog, personalități, lucrări ce au la bază o bogată doctor în ştiinţe medicale. Bibliotecar la 1 iunie 1951. bibliografie (127 de titluri), definind un mare Conduce serviciile unificate de manuscrise şi cărturar român, academicianul Gabriel Ștrempel, documente, de la 1 februarie 1953. sătmăreanul nostru, de care suntem atât de mândri! Bibliotecar principal - 1 aprilie 1953. Muzeul Județean Satu Mare are în Paleograf principal - 7 septembrie 1953. patrimoniu o colecție de carte rară românească Șef de serviciu - 25 mai 1954. deosebit de importantă, cca. 15.000 de titluri, Cercetător principal - 1 mai 1955. Între anii 1955- donată cu generozitate de Biblioteca Academiei 1970 a fost coleg cu o altă sătmăreancă, tot Române (între anii 1987-1988), ce-l avea ca paleograf, doamna Livia Bacâru, născută la Valea director pe sătmăreanul Gabriel Ștrempel. Vinului. Directorul muzeului era atunci domnul Doru Şef de sector - 1 august 1957. Radosav, cărțile fiind aduse de la București de dl. Şef de secţie cercetare ştiinţifică - 16 decembrie Viorel Ciubotă. Chiar mie mi-a revenit sarcina de a 1964. inventaria întreaga colecție, iar ceea ce inițial mi se Director adjunct din 14 ianuarie 1975.
9 Director - 1 februarie1994. pentru Patrimoniu pe anul 2005. Director general al Bibliotecii Academiei Române Diploma de Excelenţă a Bibliotecii Militare din 1 ianuarie 2004 până în anul 2006, când devine Naţionale pe anul 2005. director general onorific, funcție ce o deține și în „Cetățean de Onoare al Municipiului Satu prezent. Mare”, 2006. A efectuat călătorii de specializare şi cercetări „Doctor Honoris Causa” al Universității de Vest istorice în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, „Vasile Goldiș", filiala Satu Mare, 2006. Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Premiul anului 2010, „Gala laureaților Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franţa, sătmăreni”, oferit de Consiliul Județean Satu Suedia, Israel, Italia. Mare. A fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Decorații: Iorga” din București, unde a contribuit la apariţia Ordinul Steaua României în grad de ofiţer. volumelor I-III din Documentele Răscoalei din Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a. 1821. Medalia Muncii. A conferenţiat mai mulţi ani la Centrul de pregătire Medalia Mihai Eminescu. a muzeografilor Arhiepiscopiei Ungrovlahiei şi Rezultatele activității ştiinţifice: Ardealului de la Techirghiol. Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, A ţinut cursuri de ,,Istoria civilizaţiei şi culturii Bucureşti, 1959. româneşti” şi de ,,Istoria scrisului şi a cărţii”, la Catalogul manuscriselor româneşti (în Universitatea din Bucureşti. colaborare cu F. Moisil şi L. Stoianovici), vol. IV, A fost profesor de paleografie chirilică, predând și ediția Bianu, Bucureşti, 1967. la Universitatea Hyperion. Catalogul manuscriselor româneşti, vol.I-IV, Membru de onoare al Academiei Române. Bucureşti, 1978-1992. Membru titular al Uniunii Scriitorilor. Bibliografia românească modernă (1831- Membru de onoare al Societăţii Numismatice 1918), (în colaborare), vol. I-IV, Bucureşti, 1984- Române . 1996. Cetăţean de onoare al comunei Pomi, judeţul Antim Ivireanul, Predici, prefață, ediţie critică Satu Mare. şi glosar, Bucureşti, 1962. Cetățean de onoare al oraşului Râmnicu Vâlcea Antim Ivireanul, Opere, ediţie critică şi studiu Membru al American Biographical Institute. introductiv, Bucureşti, 1972. Premiul Manuscriptum pentru ediţia de opere Antim Ivireanul, Opere, introducerea Antim Ivireanul, 1972. editorului, Bucureşti, 1997. Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române Antonio de Guevara, Ceasornicul domnilor, pentru ediţia Ceasornicul domnilor de Nicolae traducere de Nicolae Costin, introducerea Costin, 1976. editorului, Bucureşti, 1976. Premiul prieteniei România-Israel acordat de Ion Neculce, Opere, ediţie critică, studiu Asociaţia Culturală Mondială a Evreilor originari introductiv, Bucureşti, 1982. din România, pe anul 1997. Ioan Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1999 pentru samă de cuvinte, ediție critică, seria Patrimoniu, Cronograful lui Pătrașco Danovici. Bucureşti, 1986. Premiul cultural al oraşului Satu Mare pe anul Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Ţării 2000. Româneşti şi a Moldovei, I-II, introducerea Premiul special al Institutului Naţional de editorului, ediție critică, Bucureşti, 1993-1994. Informare şi Documentare pe anul 2000. Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Premiul Naţional al Ministerului Culturii pe anul Danovici, I-II, prefaţa editorului, introducere de 2001 pentru Istoria othomanicească a lui Ianache Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1998-1999. Văcărescu. Ienăchiţă Văcărescu, Istoria othomanicească, Diploma de Excelenţă a Direcţiei pentru Cultură, ediţie critică şi studiu introductiv, Bucureşti, Culte Patrimoniu Cultural Naţional, Satu Mare, 2001. 2002. Marii cronicari ai Moldovei, ediţie critică şi Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române studiu introductiv, Bucureşti, 2003.
10 La acestea se adaugă un număr <
EMINESCU…….”LUI”
Vasile Bărbuş-Crăţu (din volumul în pregătire “LUI”)
Altarul aplecării către Tine Fluidele basme de pe Copou E plin de epigoni sintetici. Mai curg pe rimele moldave, Sunt cenuşii şi fără strălucire, Iar Ipoteştiul, satul miruit, O masă amorfă, palizi şi patetici. Sfinţeşte apusul în ecouri grave.
Pronaos de metafori logodite Unic Luceafăr de zenit şi nori Cu teiul rămurit pe verzi coline Mai străluceşte-n Sfânta Catedrală La umbra lui hălăduiesc amanţii A neamului cel însetat de Tine Cu dor de Veronica şi de Tine. Tu eşti fântâna noastră cea Astrală.
11 Mulţumesc revistei „Eroii Neamului” Colonel (r) Mihai BIG C alitatea de membru al Asociaţiei din 23.11.2015. Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Aceste aspecte m-au determinat să S.R.I. - Sucursala Satu Mare, mi-a permis să aprofundez noțiunea de “erou”, constatând că a fi particip la momentele şi conjunctura în care a erou nu înseamnă numai să “te distingi prin apărut numărul de debut al revistei „Eroii bărbăție și curaj pe câmpul de luptă” ci ș i prin Neamului”. Mărturisesc că am avut o oarecare distingerea pe câmpul de luptă al activităților la “teamă” vis-à-vis de rolul pe care şi l-a asumat locul de muncă, astfel îi putem numi “eroi vii” pe colegul meu, colonel (r) Ş ichet Voicu, acela de toți cei care coordonează și scriu consecvent în redactor coordonator. această revistă. În al 25-lea număr, prin forța mesajului cultural, al sentimentelor de profundă educație patriotică, această revistă în plină “copilărie” a devenit una „matură”, în ascensiune, iar d-l colonel (r) Şichet Voicu, prin modestia care îl caracterizează și perseverența de care a dat dovadă, a devenit un redactor coordonator profesionist. Bravo Voicule! La depunerea de coroane mai sus amintită, în grupul unde mă aflam, într-o poziție perfect „militărească”, îmbrăcat în uniformă de ofițer „călcată de istorie”, stătea d-l colonel (rtg.) profesor Nicolae Codreanu, președintele A.N.V.R.- filiala Satu Mare. Prezența domniei sale a adus un plus de valoare și calitate evenimentului, iar alocuțiunea prezentată a constituit o adevărată lecție de patriotism și de istorie trăită, care a îmbinat atât de perfect trăsătura „ținutei ostășești”, patriotismul desăvârșit și „istoria vie”. În acel moment m-am simțit „frustrat” că l-am cunoscut pe acest remarcabil „erou” doar din articolele publicate, simțind nevoia să mă prezint militărești ca în fața superiorului, deși suntem egali în grade militare, Am fost “curierul” multor numere spre rugându-l să binevoiască să ne facem o poză la instituțiile publice din orașul Negrești-Oaș, pe monument, acceptând cu satisfacție și bucurie. care le-am “răsfoit” cu interes, lecturând multe Având în vedere că prezenţa domniei sale la articole, iar despre articolele publicate de colegul Negreşti Oaş s-a datorat în mare măsură meu Voicu Şichet, îmi ziceam: “Măi, Voicule, ce intervenţiei şi insistenţelor redactorului temă înspăimântătoare tratezi!”, referindu-mă la coordonator, la solicitarea managerului cultural al “Jurnalul Cimitirelor și Monumentelor Eroilor”. oraşului, d-na profesor dr. Natalia Lazăr, am Însă ceea ce m-a determinat să scriu considerat de datoria mea să-i mulţumesc public aceste câteva rânduri de apreciere și simțire este prietenului Voicu Şichet, rugându-l să publice legat de lecturarea Revistei cu nr.25 (4/2015) și aceste câteva rânduri în revista Eroii Neamului, cartea “Eroii Neamului” la al XXV-lea pas. Indici alături de fotografia de care vorbeam. bibliografici şi popas de suflet, din care am Cu onoare și respect îi mulțumesc şi desprins aprecierile multor personalități din domnului Codreanu, precum şi întregului județ, precum și participarea la ceremonialul de colectiv redacţional al revistei Eroii Neamului, depunere de coroane la Monumentul Eroilor din căreia îi doresc multe şi bogate apariții. Negrești-Oaș, cu ocazia Zilei Armatei Române,
12 Documente în limba română din Comitatul Satu Mare. Secolul XVIII. (I) Dr. Viorel CIUBOTĂ A cum 20-30 de ani, cunoştinţele noastre este un registru în care s-au notat toate adresele pe despre istoria românilor sătmăreni erau foarte care Andrei Bacsinszky le-a expediat între 1775- limitate; şi acelea le puteam găsi în puţinele 1776. Registrul conţine 54 de file. Mare ne-a fost lucrări ungureşti apărute de-a lungul anilor despre mirarea când am descoperit că de la fila 22 avem istoria Sătmarului. de-a face cu registrul corespondenţelor În anii din urmă, datorită unor cercetări Arhidiaconatului Sătmarului, arhidiaconat care îl sistematice întreprinse în arhive din străinătate şi avea în frunte pe preotul din Turţ, Demetriu din ţară, au început să apară tot mai multe lucrări Ivaşco, nobil român din Ieud, un eminent cărturar despre istoria românilor sătmăreni, mai ales din român, mai puţin cunoscut. El şi-a început epoca modernă şi contemporană. Apar tot mai activitatea ca preot în oraşul Satu Mare, slujind multe documente privitoare la istoria românilor din anul 1767, la Biserica greco-catolică „Sfântul sătmăreni în veacul al XVIII-lea. Deja au fost Nicolae” (există şi astăzi), pe atunci biserică publicate trei volume de documente privind viaţa comună a comunităţilor română şi ruteană, care religioasă a românilor sătmăreni şi maramureşeni locuiau mai ales în zona Mintiu. în veacul al XVIII-lea. Însă, mereu apar Încă din anul 1767, el a înfiinţat o Academie documente noi, extrem de importante pentru Teologică, care funcţiona în casa parohială, configurarea unei istorii româneşti a comitatului menită să pregătească viitorii preoţi şi dascăli. S-a Satu Mare. mutat împreună cu Academia la Turţ, în anul În cursul anului 2015, am avut prilejul să 1768, iar din anul 1772 (?) a fost numit şi ajung iarăşi în Arhivele de Stat din Beregovo- arhidiacon al Sărmarului, având jurisdicţie asupra Ucraina, unde am putut studia mai atent întregului comitat Satu Mare, ajungând apoi, în documentele referitoare la episcopul greco- 1776, canonic. catolic Andrei Bacsinszky (1772-1807), unul Prima pagină a protocolului începe cu un dintre marii ierarhi pe care i-a avut Episcopia fragment de rugăciune în limba română: „Adecă greco-catolică de la Mukacevo. Nu voi pomeni de pentu pace toată lume, pentru întărire şi stare marile lui realizări de pe tărâmul bisericesc, dar Sf[in]telor lui D[u]m[ne]zeu besereci, pentru voi aminti că, înainte de accederea în scaunul de întărirea credinţei catoliceşti, pentru unire spre un episcop, Andrei Bacsinszky a fost mai mulţi ani gând a Prenalţilor şi Pravoslavnicilor împăraţi, şi preot şi protopop în Hajdudorog, un târg însemnat pentru spesenie, linişte a tuturor Pravoslavnicilor din apropiere de Nyiregyhaza, care în veacul al creştini, pentru întoarcere ereticilor şi iluminare XVIII-lea cuprindea trei mari comunităţi Păgânilor, şi fieşte care pentru ertare să se roage i naţionale: maghiari reformaţi, ruteni greco- preci.” (Este vorba de Ectenia a treia din Sf. catolici şi români greco-catolici, ultimele două Liturghie informaţie de la părintele Dumitru alcătuind majoritatea populaţiei. În aceste Roman) condiţii, este clar că viitorul episcop a învăţat La filele 23-24 apare, în limba latină şi limba română, care încă era folosită intens, atât în română, formula jurământului pe care îl depuneau slujba religioasă, cât şi în predica bisericească. curatorii din Istrău la intrarea în funcţie. Este un Ştim din documente că, la Hajdudorog existau text de o mare importanţă, pentru că ne ajută să şcoli în limbile ruteană şi română, la care înţelegem mai bine organizarea sătenilor în jurul protopopul Bacsinszky participa la examinarea bisericii. Iar, în al doilea rând, ne arată stadiul de elevilor. Astfel că nu a surprins pe nimeni că, încă dezvoltare a limbii române în jurul anului 1776. din primii ani ai episcopatului, Andrei Bacsinszky Aflăm şi numele celor 4 curatori care au depus a introdus folosirea limbii române în jurământul: Ignat Papp, Lupu Murg, Vasile Bodi, administraţia bisericească, adresând Lupu Daniel. Jurământul a fost depus în ziua de credincioşilor români circulare în limba română. 25 aprilie 1776. Iată textul jurământului: Documentul pe care dorim să-l prezentăm „Eu, N.N., curator cu numele D[u]mnezeului
13 celui viu al Tatălui, a Fiului, şi al Sf[ân]tului Duh, această Sf[î]ntă Evanghelie.” a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, şi pe toţi Este de menţionat, după datele unei conscripţii Sfinţii lui Dumnezeu, cum aceste dregătorie a publicate de G. Barbul în anul 1940, că localitatea curatoriei cu credinţă, şi cu dreptate mă voiu nevoi Istrău era în veacul al XVIII-lea curat românească, a fi, adecă averile Bisearicii nu numai carele se numărând aproximativ 350 de locuitori. Preotul, află a le ţinea, ce încă şi altele noao după putinţa Ioan Papp, avea în jur de 33 de ani, cu 2 copii şi ştia mea a le căuta, şi îndărăpt ale căpăta, aşijderea şi limbile română şi maghiară. Deja el urmase Frum[u]seaţea Bisearicii (împreună cu studiile la Teologia din Ujgorod, fiind sfinţit de înţelegerea şi voia Parohuşului nostru:) mă voiu episcopul Ioan Bradacs (1767-1772). În parohie strădui cu adevărat: Aşa să-mi ajute Dumnezeu, şi era de 4 ani.
Incredibila viaţă a unui român adevărat (I)
Ing. ec. Cristian MAREŞ
N oi ne-am obişnuit să privim la Viena în 1918, a fost printre cei mai importanţi politicienii noştri şi să zicem că niciodată în lideri ai românilor ardeleni, având un rol decisiv democraţie nu am avut o clasă politică atât de în organizarea adunării de la Alba Iulia şi al unirii coruptă, slabă şi incompetentă. Metehne vechi, Transilvaniei cu România, iar exemplele pot lucruri care se întâmplă şi pe la alţii, în continua la nesfârşit. democraţiile mai vechi şi mai consolidate. Ne Se poate face vreo comparaţie cu raportăm de cele mai multe ori la perioada politicienii de astăzi? Nici vorbă. Primul interbelică, pe care, în subconştientul nostru, o preşedinte postcomunist al României a înţeles identificăm cu o adevărată epocă de aur, înainte perfect această lipsă de legitimitate a noii clase ca regimul comunist să radă toate vârfurile politice. De aceea a încercat să-şi prezinte intelectuale, politice, ştiinţifice şi militare. Dar şi permanent propria formaţiune politică ca o atunci au existat cazuri şi mari scandaluri de emanaţie a revoluţiei din decembrie 1989, o forţă corupţie, politicieni incompetenţi şi demagogi, creată din vâltoarea unei lupte revoluţionare, inculţi şi mincinoşi. Însă diferenţa majoră între împotriva regimului ceauşist. A mai încercat să-şi cei de atunci şi cei de azi este nu numai faptul că atragă în partid dizidenţii regimului comunist, primii aveau clasă, stil, ca urmaşi ai unor familii atâţia câţi erau, precum şi o serie de figuri publice boiereşti, astăzi risipite de regimul comunist, dar populare şi necompromise de comunism. Nu prea mai aveau ceva, cel puţin fruntaşii partidelor mai a reuşit! Dintr-un motiv simplu, marea majoritate importante, respectiv cele care au jucat un rol în a politicienilor postdecembrişti proveneau din viaţa politică a ţării. Este vorba de legitimitate. O cadre ale partidului comunist, stâlpi ai regimului legitimitate dată de activitatea şi faptele lor din de tristă amintire. După ce au trecut la cele trecut, prin faptul că au luptat pentru ţară cu arma veşnice cei care ieşiseră din închisorile în mână în războiul de reîntregire a neamului, că comuniste, au rămas doar aceştia, proveniţi din au fost apărătorii şi propovăduitorii rezerva de cadre a partidului comunist. Iar românismului în provinciile în care românii au politicienii tineri sunt copiii lor, sau tineri care se fost împilaţi de secole, au sfidat autorităţile şi au apucă direct de politică, fără a avea succes într-o făcut închisoare sau au fost deportaţi pentru meserie proprie. Sunt politicieni de meserie, gata activitatea lor românească. În cadrul României demagogi, fără vreo realizare în viaţa Mari, ei aveau legitimitate, puteau cere votul profesională, sunt cei ce se ocupă doar cu politica. cetăţenilor români, cetăţenii se simţeau În regimul trecut era o denumire pentru aceştia, reprezentaţi de ei, de aceştia care au fost un politruci sau activişti de partid. De unde ar avea ei exemplu şi model pentru români. De exemplu, legitimitate, cine să le-o confere, dacă activitatea George Brătianu, deşi era fiul primului ministru, şi faptele lor anterioare intrării în politică nu au a făcut războiul pe front luptând la Oituz, Iuliu cum să o facă?! Maniu a organizat regimentele ardeleneşti din Tocmai pentru a evidenţia această
14 diferenţă, m-am gândit să aduc în discuţie cazul fugă şi să se târască, urmărit de cazaci, vreo doi lui Ilie Lazăr, fost fruntaş ţărănist, apropiat de kilometri, după care a căzut la pământ. Salvarea i- Iuliu Maniu, insistând asupra faptelor care i-au a venit de la prietenul său Maxim Radovan, care, conferit legitimitate pentru a candida şi a fi ales, şi şi el împuşcat în piept, a reuşit să oprească o mai puţin pe activitatea sa politică din perioada căruţă care să-l ducă în spatele frontului prăbuşit. interbelică. Trenul cu răniţi se întorcea prin Sighet, a reuşit Ilie Lazăr s-a născut la Giuleşti, în să-şi anunţe rudele care l-au aşteptat în gară şi Maramureş, în 1895, părinţii săi fiind unchiul său, Alexandru Lazăr, fost preşedinte de descendenţii unor vechi familii româneşti din tribunal, însoţit de doi medici militari, îl iau mica nobilime. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot şi aproape cu forţa din tren şi-l duc la spital, licenţiat în drept, fost protopop al Sighetului, salvându-i picioarele sau chiar viaţa, cel stâng descindea din şapte generaţii de preoţi. A crescut învineţindu-se, Ilie având dureri îngrozitoare. în tradiţiile româneşti şi ideile românismului, pe Ulterior, este mutat la spitalul din Gyor, apoi, prin care nu le-a abandonat niciodată, în ciuda intervenţia episcopului, la cel din Lugoj, după persecuţiilor şi anilor de închisoare de mai târziu. care la Szeghedin. Pe perioada convalescenţei Liceul îl face la Sighet şi Lugoj, unde intră în este trimis la regimentul său, dar şi aici îşi societatea aleşilor oameni de cultură români din continuă activitatea de propagandă românească, acest oraş. Academia de drept o face la Sighet şi la astfel că este retrimis pe front, incomplet Cluj, unde este nevoit să se transfere din cauza vindecat. Cumva trebuia să i se închidă gura, ca şi şovinismului profesorilor unguri. Aceştia îl în cazul lui Iuliu Maniu, care a fost trimis pe front vedeau pe acest tânăr ca un „agitator”, care ca simplu soldat. organiza serate şi consfătuiri la care vorbea În cazul acestui rebel faţă de regimul despre drepturile românilor şi distribuia broşuri austro-ungar, până şi a doua plecare pe front a editate de asociaţia ASTRA. Odată l-a căutat un trebuit să fie marcată de evenimente. În curier din partea unchiului său, care l-a sfătuit să Oroshaza, (în preajma intrării României în plece din judeţ, deoarece urma să fie arestat. A război, toate regimentele româneşti fuseseră plecat la Lugoj pentru câteva luni şi apoi a mutate în Austria sau în Ungaria, cât mai departe continuat studiile la Cluj. de Ardeal) se ţin discursuri în piaţa publică de Între timp este înrolat în armata austro- către conducătorii regimentului în ungureşte şi ungară, el alegând Regimentul 8 infanterie germană, neînţelese de cei 90% soldaţi români. honvezi de la Lugoj, pentru a sta cât mai mult în După ce compania porneşte spre gară, orchestra acel mediu curat românesc. Până şi soldaţii şi începe să cânte ceardaşuri ungureşti, dar ofiţerii de rezervă ai regimentului erau 80% sublocotenentul Ilie Lazăr opreşte muzica şi români, iar propaganda continuă, mai pe ascuns, ordonă soldaţilor să cânte „Când de acasă noi mai pe faţă, pentru cauza românească, în special plecăm”, o cântare ostăşească românească, pe prin intermediul ceaiurilor dansante, corurilor patru voci. Comandantul companiei, organizate şi altele. E ra una din principalele sublocotenentul Buckwald Odon, le interzice activităţi ale lui Ilie Lazăr. Ca o curiozitate, aici îl soldaţilor să cânte „olahul”, adică româneşte, în va cunoaşte bine şi chiar îl va avea în subordine limba valahilor. Ilie Lazăr nu cedează. Buckwald pe Petru Groza. Mai târziu, când Petru Groza va fi îl face agitator şi îl loveşte pe fruntaşul român Ilie printre cei ce conduceau ţara, nu îi va fi deloc uşor Lazăr cu piciorul în burtă. Ilie Lazăr îl pune la lui Ilie Lazăr. punct. Buckwald îl face trădător, iar Lazăr se năpusteşte cu baioneta scoasă la el, alţii îi despart, RĂZBOIUL soldaţii români gata să sară şi ei. Ofiţerii unguri dispar, Ilie duce compania în gară şi o aliniază pe Prima oară a ajuns pe frontul galiţian, peron, unde se încing dansuri şi jocuri româneşti. fiind în prima linie la 10 iunie 1916, în timpul Un ofiţer român apare în gară şi îi spune că în oraş ofensivei Brusilov, chiar în locul în care s-a rupt s-a împrăştiat vestea conform căreia „compania frontul. Compania în care era comandant de Ilie Lazăr s-a răsculat”. Apar ofiţerii unguri din pluton a rămas cu 27 de oameni din 184, el garnizoană, se parlamentează îndelung, până la singurul ofiţer în viaţă, grav rănit la ambele urmă pleacă pe front. picioare cu gloanţe dum-dum. A mai reuşit să Pe front ajunge şi la judecata Consiliului
15 de Război de la Stray, pentru lovirea unui ofiţer în gara e plină de gărzi civile care, văzându-i pe faţa soldaţilor. Treismuth Joseph i-a ordonat unui români înarmaţi, încearcă să-i dezarmeze. Ilie soldat român ceva şi acesta nu a ştiut să-i Lazăr coboară din tren împreună cu cinci gradaţi răspundă în ungureşte, la care acesta l-a înjurat înarmaţi, având asupra lor şi grenade. Îi anunţă că ceva de genul „D-zeul vostru de valahi”. Ilie sunt români şi merg până unde vor întâlni armata Lazăr i-a cerut socoteală, acesta i-a făcut trădători română, iar dacă se va trage în tren după plecarea şi Lazăr i-a ars o palmă solidă în faţa trupei. A fost garniturii, va opri, vor coborî, vor înconjura trimis cu acte în regulă la judecată, s-a apărat oraşul şi îi vor da foc. Gărzile ucrainene cedează singur vorbind timp de trei ore, dar primeşte o şi îi lasă să plece. În curând vor ajunge la Noua pedeapsă cu închisoarea de trei luni, care ar urma Suliţă, la frontiera Bucovinei, unde coboară. să fie executată după război. Plin de amărăciune, Soldaţii votează şi acceptă propunerea lui Lazăr în amintirile sale lăsate ascunse pe la rude şi de a merge la Cernăuţi, un marş de câteva ore, publicate abia în anul 2000, Ilie Lazăr se întreabă pentru că de acolo le va fi mai uşor să se întoarcă dacă nu cumva cele trei luni de închisoare sunt acasă în Ardeal, majoritatea soldaţilor fiind cuprinse printr-o înţelegere dintre Petru Groza şi bănăţeni. unguri în cei 17 de ani grei care i-a executat sub Ajung în piaţa din Chişinău, aflând că comunişti. oraşul este ocupat la periferii şi cazărmi de circa şapte sute de ucraineni înarmaţi veniţi din CERNĂUŢI Colomeea, Stanislau şi Gniatin, în ideea de a realiza Ucraina Mare, până la Siret. Ilie Lazăr îşi După căderea şi disoluţia frontului rusesc ţine compania aproape, când de el se apropie şi pacea de la Brest Litovsk, Ilie Lazăr face parte profesorul Sextil Puşcariu, care se prezintă şi le din trupele de menţinere a ordinii în judeţul cere ajutorul, până la sosirea armatei române, Tulcin, regiunea Troscianetz - Podoslki. Aici a împotriva ucrainenilor care au intrat în Casa aflat de unirea Basarabiei cu România. Tot aici, Naţională, au jefuit totul şi pe fruntaşii români prin septembrie, a început să-şi pregătească vor să-i captureze şi să-i ducă ostateci. Chiar şi dezertarea din armata austro-ungară. Erau Iancu Flondor este ascuns la Mitropolie. complet izolaţi, germanii ocupaseră toate Avioanele româneşti au aruncat manifeste în care punctele cheie de cale ferată. Dar Ilie Lazăr nu spuneau că în patruzeci şi opt de ore armata dorea să dezerteze singur, ci împreună cu întreaga română va intra în oraş, respectiv Divizia a 7-a a lui companie, care era formată doar din români, în generalului Zadik. Ilie Lazăr se pune fără discuţie afară de un sergent şi de croitorul companiei. Şi la dispoziţia fruntaşilor români pentru a salva nu numai să dezerteze, dar să ducă compania şi să oraşul, deşi sunt depăşiţi în proporţie de peste se predea cu ea armatei române, cât mai aproape patru la unu. Lazăr pune la punct un plan, îi cere de Basarabia. A început pregătirea prin discuţii profesorului Sextil Puşcariu să-i aducă câţiva nocturne cu gradaţii, apoi şi cu soldaţii. ofiţeri români ce s-ar găsi prin oraş, care să-l ajute Pregătirea a durat vreo două săptămâni, dar toţi să deplaseze trupa pe străzile laterale în grupuri au fost de acord cu planul lui Ilie Lazăr. mici, într-un loc, respectiv o sală mare, unde să Când a sosit momentul, la ora 12 noaptea, poată fi organizaţi şi gata de intervenţie, urmând Ilie Lazăr a dat alarma la companie, apoi, într-o să protejeze clădirile centrale şi pe fruntaşii jumătate de oră, au urcat cu toţii în cele trei români ce stăteau ascunşi. Au sosit, împreună cu vagoane trase de o locomotivă care îi aştepta în Sextil Puşcariu, locotenentul Stan, domnul gară. Lazăr mituise cu 27 puzi de grâu un mecanic Nicoară, fraţii Micinski şi încă câţiva care i-au şi doi angajaţi la căile ferate, ucraineni, ca să-i preluat grup după grup, ducându-i la locul care va ducă până la Moghilev. Trenul s-a strecurat pe fi baza lor de acţiune. tăcute din gară. Dimineaţa erau la Vaniarka, apoi Vestea apariţiei românilor în uniforme la Smerinka, dar de acolo sunt dirijaţi de austriece, înarmaţi şi organizaţi, s-a răspândit ca comandantul german al gării spre Kiev. Lazăr fulgerul, punându-i pe ucraineni pe jar. Dar insistă, mituieşte pe unul şi pe altul, îi forţează pe jafurile lor s-au limitat la zonele periferice, cei trei ucraineni care conduceau garnitura să neîndrăznind să se apropie de zona centrală, pe continue drumul, deşi ei nu doreau să meargă mai care românii începeau să o controleze. În acea departe...în sfârşit, pleacă spre Moghilev. Aici noapte au încărcat tot ce au putut, au stins
16 luminile şi au fugit în noapte cu ce pradă au reuşit general, să vă îmbrăţişez ca pe un frate dulce de să ia. După aceea, până la sosirea armatei române, care am fost despărţit 174 de ani!”. singura forţă armată care va proteja viaţa şi avutul Aşa a fost intrarea trupelor române în cetăţenilor din Cernăuţi vor fi soldaţii din Cernăuţi, aşa s-a ridicat primul steag românesc pe compania Ilie Lazăr. Încă de a doua zi, s-a trecut primăria din Cernăuţi, de către Ilie Lazăr, la fel la „preluarea imperiului” în Cernăuţi. Iancu cum mai târziu, un alt mare patriot român, Flondor, împreună cu Ilie Lazăr şi alţi ofiţeri Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, români, au urcat într-o maşină, Ilie Lazăr călare mort suspect într-un accident de circulaţie în anul pe motor cu steagul românesc în mână, şi au 2000, va ridica primul steag românesc, înlocuit străinii cu români în toate clădirile înlocuindu-l pe cel sovietic, după mai bine de oficiale, punând şi santinele române. Tribunalul, patruzeci de ani pe primăria din Chişinău, la 27 Poliţia, Primăria, Jandarmeria, toate au ajuns sub aprilie 1990. conducere românească. În locul generalului de jandarmi Fischer, mare asupritor de români (a şi LA ALBA IULIA împuşcat mai mulţi), a fost pus locotenentul Dan. Fischer tremura de spaimă şi îi promitea După vreo două săptămâni, Ilie Lazăr baronului Iancu Flondor supunere desăvârşită în pleacă acasă, prin Borşa, în Maramureş, unde limba germană. participă la organizarea gărzilor naţionale Primul steag românesc pe Primăria din române. Alături de alţi mari români Cernăuţi a fost pus după 174 de ani de către Ilie maramureşeni, Vasile Filipciuc, Gheorghe Lazăr şi Nicoară. Entuziasmul românilor când au Bârlea, Vasile Chindriş, Ion Bilţiu şi mulţi alţii, văzut fâlfâind tricolorul pe Primărie a fost de organizează comitetele şi gărzile, tot timpul pe nedescris. Apoi, Flondor, Lazăr şi cei câţiva ofiţeri teren. Oficialităţile maghiare îl ameninţă şi au parcurs cu maşina cei 50-60 de kilometri spre intervin pe lângă alţii să-l potolească pe Ilie sud, la generalul Zadik. Sunt întâmpinaţi de Lazăr, care a călcat în picioare, în plină adunare, acesta şi şeful lui de stat major, locotenent- tricolorul maghiar. Ucrainenii sunt organizaţi colonelul Rovinaru, într-o mică gară. Lazăr şi dincolo de Tisa de locotenenţii Vorobetz şi Flondor îi invită să intre cât mai repede în oraş, Mayer, aceiaşi pe care îi alungase din Cernăuţi. deoarece populaţia este nerăbdătoare şi mai Ilie Lazăr este trimis delegat la Marea există încă pericolul să fie atacaţi de ucraineni, Adunare Naţională de la Alba Iulia, tot drumul a dacă se vor întoarce cu forţe sporite şi mai bine fost un triumf, o atmosferă sărbătorească de organizate. Generalul Zadik îi primeşte frăţeşte, neuitat. În gara Ulmeni li se ataşează vagonul cu spunându-le că va intra în 14 ore în oraş, deoarece badea Gheorghe Pop de Băseşti, luptător pentru înaintarea trebuie făcută metodic, pentru a drepturile românilor mai bine de şaizeci de ani, preîntâmpina surprizele. cel care va prezida adunarea de la Alba Iulia. Au revenit în oraş. A doua zi, populaţia s-a strâns să întâmpine armata română, dar Primiţi sărbătoreşte de către români în toate regimentul 29 Dorohoi condus de colonelul gările, au avut altercaţii la Dej cu secuii care se Gheorghiu s-a oprit la Ceahor, o suburbie a retrăgeau spre Ungaria şi care era să arunce cu Cernăuţilor. Abia în ziua următoare a intrat cu grenade în tren, iar la Războieni a fost o altercaţie forţe masive armata română în Cernăuţi. Ilie cu ungurii care au tras spre ei, murind atunci Lazăr este invitat în maşina generalului Zadik, plutonierul Ion Arion şi mai mulţi fiind răniţi. Ca alături de locotenent-colonelul Rovinaru. Ajunşi reprezentant al plasei Şugătag din Maramureş, cu în piaţa din faţa Casei Naţionale, sunt întâmpinaţi credenţional, Ilie Lazăr a fost printre cei care au cu urale şi imnuri, cu o ploaie de flori de aproape votat unirea cu România. Şedinţa o deschide întreaga populaţie a oraşului. Generalul Zadik octogenarul preşedinte Gheorghe Pop de Băseşti, este luat pe sus în urale şi este dus în interiorul care după ce rosteşte „acum, Doamne, slobozeşte arhiplin, unde aşteptau intelectualii români pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea bucovineni în înaltă ţinută. La prezidiu, Iancu neamului românesc...” nu-şi mai poate stăpâni Flondor îl îmbrăţişează pe general în uralele plânsul şi nici să conducă şedinţa. În prezenţa lui, mulţimii spunându-i: „Să-mi daţi voie, domnule
17 Ştefan Cicio-Pop conduce lucrările mai departe. Carpaţi, îl cunoaşte şi pe generalul Traian La ora 12 se ridică Vasile Goldiş şi citeşte Moşoiu, viitorul comandant al trupelor din moţiunea, apoi Iuliu Maniu ţine un discurs în care Transilvania până la sosirea generalului motivează hotărârile istorice. În faţa poporului, Mărdărescu, la 14 aprilie 1919. Ilie Lazăr insistă pe locul în care au fost traşi pe roată Horia şi pe lângă Vaida să pună la guvern problema Cloşca, moţiunea şi votarea au fost citite de Maramureşului istoric, de la nord de Tisa, lucru episcopul ortodox Miron Cristea şi greco-catolic susţinut şi la adunarea de la Alba Iulia. Vaida îi aranjează, prin Viorel Trifu, viitor ministru, o Iuliu Hossu. De la Alba Iulia, Ilie Lazăr pleacă cu audienţă la primul ministru Brătianu în prietenii săi bănăţeni la Lugoj, unde chestiunea chestiunea tratativelor de pace. Este primit de Banatului nu era încă lămurită. Și acesta fusese acesta acasă, în locuinţa sa din strada Lascăr ocupat de trupele sârbe, fără să ţină cont de Catargiu. aranjamente şi linii de demarcaţie, inclusiv Aşa ajunge Ilie Lazăr, la 23 de ani, să Lugojul fiind sub ocupaţia sârbă. Gărzile prezinte un memoriu asupra Maramureşului naţionale române au fost dezarmate, materialul istoric marelui om de stat I. C. Brătianu, memoriu de război evacuat în Serbia şi o mulţime de preoţi în care insista asupra drepturilor istorice şi intelectuali au fost arestaţi şi duşi la Belgrad ca româneşti asupra întregului Maramureş, ostatici, inclusiv părinţii colegilor de liceu ai lui arătându-i pe o hartă avută la îndemână Ilie Lazăr, Aldan şi Grozăvescu. Din fericire, au localităţile româneşti, denumirile toponimice apărut şi francezii din armata lui Franchet româneşti, explicându-i despre existenţa d'Esperey, cu care românii s-au înţeles mai bine, românilor şi rutenilor în localităţile de la nord de fiind nelipsiţi de la petrecerile organizate în hartă. Brătianu avea o lupă şi studia harta cu cinstea lor de lumea bună lugojeană. După o interes, interesându-se de toate comunele de pe săptămână, află că şi el a fost luat la ochi de sârbi, hartă. La un moment dat a întrebat dacă nu cumva deoarece era cam „agitator”, şi era în pericol de a şi Baranis (Baranya) a fost românească. Afară de fi dus şi el la Belgrad ca ostatic. Împreună cu descrierea istorico-geografică, Lazăr îl roagă pe prietenul său Frenţiu, decide să plece la Sibiu şi primul ministru să ordone armatei române, care de acolo la Bucureşti. Ajunşi la Branişca lângă se oprise la Dej, să ocupe şi Maramureşul, Ilia Mureşului, nu mai pot trece peste Mureş, deoarece bande neregulate de ucraineni, probabil acolo era linia demarcaţională. Observă în gară o bolşevizaţi, deja ocupaseră Sighetul, terorizând locomotivă şi află că mecanicii sunt din Simeria, populaţia românească din toată regiunea. de dincolo de Mureş, şi ar fi şi ei tentaţi să treacă. Instituţiile româneşti se refugiaseră în satele de Lazăr le pune problema direct. Unităţile masive mai către munţii Gutâi. Brătianu îl ascultă cu maghiare erau la Zam, locul de unde vor fi interes, ia telefonul şi-l sună pe Şeful de Stat respinse de trupele române la 16 aprilie 1919. Major, generalul Prezan, apoi îl dă la telefon pe Când santinela nu era atentă, Frenţiu şi Lazăr sar în locomotiva care părea să facă manevre şi trec Ilie Lazăr care îi repetă generalului despre înainte ca santinela ungurească să reacţioneze, ocuparea Sighetului de ucraineni. Deci, cei ce Ilie Lazăr plătindu-le o sută de coroane susţin că prim-ministrul Brătianu nu cunoştea mecanicilor. Intră cu locomotiva în Deva şi o situaţia Maramureşului istoric de dincolo de Tisa predau trupelor române abia sosite. se înşală amarnic. Generalul Prezan ia act de cele aflate, ÎN AUDIENŢĂ LA BRĂTIANU informându-l pe Brătianu că va ordona Diviziei a 8-a, de la Dej, să înainteze spre nord pentru a După două zile, la Sibiu, Ilie Lazăr urcă în ocupa Baia Mare, Baia Sprie şi Sighetul, iar lui trenul care ducea la Bucureşti actul unirii de la Ilie Lazăr îi cere să vină a doua zi la Statul Major Alba Iulia. Alexandru Vaida-Voievod, care îl pentru a i se da documente şi însărcinări cu cunoştea, îl prezintă pe Ilie Lazăr tuturor caracter militar pentru Divizia a 8-a. Cu cele delegaţiilor. La Bucureşti, în Gara de Nord, li se necesare, se întoarce în Ardeal, cu acelaşi tren în face o primire entuziastă, guvern, armată, popor, care călătorea delegaţia. şi câte şi mai câte. La masa de la restaurantul
18 Participarea românilor din judeţul Satu Mare la Marea Unire din 1918 (II) Dumitru OBŞITOŞ1 L a 27 noiembrie 1918, a avut loc la Satu învăţătorul Teodor Mureşan din Blaja, George Mare adunarea pentru desemnarea delegaţilor la Filep din Santău, şi George Indre din Vezendiu, Alba-Iulia din partea Consiliului Naţional ţărani. În afara celor plecaţi oficial, prevăzuţi cu Comitatens Satu Mare şi care s-a desfăşurat în credenţionale din partea alegătorilor, la adunarea sala actualului hotel Dacia. Îmbrăcaţi în haine de mulţimii de pe câmpul lui Horia, au fost şi sute de sărbătoare, s-au strâns mulţi români din oraş şi oameni din Oaş, Carei, Satu Mare, Tăşnad, câteva sute de ţărani din împrejurimi. În cadrul cuprinşi cu toţii de dorul de moşie, de entuziasmul Adunării se dă citire convocării Consiliului determinat de împlinirea celui mai frumos vis, Naţional Român Central la Alba-Iulia. Se dau Unirea. Cu o deosebită măiestrie, descrie desluşiri despre pregătirile făcute pentru reuşita atmosfera creată de convocarea Marii Adunări Adunării de la Alba-Iulia şi măsurile luate pentru Naţionale de la Alba Iulia, învăţătorul Ioan Bilţiu- desfăşurarea călătoriei. Într-o atmosferă Dăncuş, unul dintre delegaţii la Alba Iulia. În sărbătorească, s-a trecut la desemnarea delegaţilor imagini plastice, este prezentat oraşul Alba Iulia: pentru Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia „Alba Iulia! Oraş sfânt al românilor! Câte şi anume: Ioan Savaniu, Ilie Carol Barbul, Mihai suveniruri glorioase şi dureroase se renasc în Pop, Teofil Dragoş, Alexandru Breban şi Traian sufletele noastre la amintirea acestui nume…. noi Cavaşi, împuterniciţi cu vot decisiv, în numele alergăm cu toţii, cu un trup, cu un suflet la tine tuturor românilor din acest cerc electoral, de a Alba Iulia; să rupem lanţurile ruginoase şi slăbite, contribui la decizia asupra sorţii viitoare a să manifestăm singurul nostru dor … de a dispune neamului românesc din Transilvania şi Ţara noi înşine asupra sorţii noastre, de a fi liberi şi Ungurească. Între alte Credenţionale, desemnând uniţi.” Bucuria şi încântarea din sufletele tuturor delegaţi ai gărzilor naţionale din judeţul Satu se revarsă în priviri, este manifestată prin cele mai Mare, am întâlnit într-unul numele unui delegat la simple gesturi, este o adevărată sărbătoare Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, care, naţională. Toate acestea sunt surprinse în cu ani în urmă, mi-a povestit drumul la Alba Iulia. descrierea drumului Spre Alba Iulia, de către acest Este vorba de Adrian Tămăioagă din Bocicău, învăţător de ţară. „Cei din părţile nord-vestice au care, împreună cu Vasile Zele din Turţ. au fost aleşi plecat din timp. La apelul Consiliului Naţional deputaţi de către Garda Naţională Română din Român Central ca fiecare cerc electoral să fie comitatul Ugocea, în cadrul Adunării din 26 reprezentat la Alba Iulia, am plecat din Sighet 7 noiembrie 1918. Adunarea îi autoriza să ia parte cu inşi, în frunte cu dr. Vasile Chindriş, veseli, vot decisiv la Marea Adunare Naţională, enervaţi de nerăbdare, nu cumva să ne întârziem… convocată pe 1 Decembrie 1918, precum şi la alte În Giuleşti, odată observăm o grupă mare de adunări naţionale care se vor convoca şi „a români, îmbrăcaţi sărbătorește, ne fac ovaţii, ne contribui astfel, cu votul lor la deciderea asupra aşteaptă cu care, ca să ne ducă în cinste; după un sorţii viitoare a neamului românesc din dejun bogat am plecat cântând mai departe.” Prin Transilvania, Ugocea şi Banatul Timişan.”16 toate satele pe unde treceau, românii le făceau Printre cei 1228 de deputaţi din toate colţurile ovaţii însufleţite. În atmosfera creată „abia Transilvaniei care au votat unirea cu România la observăm şi suntem deja la fântâna lui Pintea”, 1918, au fost şi aproximativ 80 de deputaţi şi unde fac joncţiunea cu berbeştenii şi, până una delegaţi din localităţile judeţului Satu Mare. De alta, se încălzesc din plosca d-lui protopop. Ajunşi altfel, la Alba Iulia, în Marele Sfat Naţional la poalele Gutâiului, îi întâmpină o grupă de Român au fost aleşi şi numeroşi sătmăreni. Printre români din Baia-Sprie cu steaguri româneşti şi cu membri putem aminti pe: Romul Marchiş, vicar de ovaţii însufleţite. „Grupa noastră creşte cu tot Carei, Constantin Lucşoiu, preot în Craidorolț, Ilie pasul, steagurile fâlfâesc, carele parcă zboară, iar Carol Barbul, avocat în Satu Mare, Coriolan Steer, bătrânul Gutâi răsună de Deşteaptă-te române. În avocat în Tăşnad, Sever Pop de Băseşti, avocat în Baia Sprie “ne aşteaptă deja tot oraşul”. După o Halmeu. Mai târziu, în 1919, au fost cooptaţi şi masă bună, grupa lor sporită porneşte spre Baia
19 Mare, unde intră cântând Hora Unirii. La Baia persoane, împuternicindu-o să voteze hotărârile Mare se întâlnesc cu săpânţenii, ieudenii, cu cei de Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Potivit pe Mara şi de pe Iza. Se urcă într-un vagon pe care mărturisirilor lui Adrian Tămăioagă, în fruntea au grijă să scrie Marmaţia şi Trăiască România delegaţiei lor era Atanasiu Doroş din Tarna Mare. Mare! La toate gările, călătorii se sporesc. Potrivit unui consemn tactic de securitate, Însufleţirea e nespusă, cântecele naţionale nu mai delegaţiile din Nord - Maramureş, Oaş, Sătmar - s- încetează, drapelele româneşti sporesc. „La toată au deplasat spre Baia Mare, de unde, cu un tren gara ne dăm jos, facem cunoştinţe noi, cântând de special, în ziua de 30 noiembrie 1918, au ajuns la răsună dealurile: Cluj. „Noaptea spre 1 Decembrie 1918 am Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină petrecut-o cu mare însufleţire, împreună cu o Decât sa fim sclavi iarăşi pe vechiul nost' pământ mulţime de delegaţi, în sălile unei clădiri mari…. Români din patru unghiuri, uniţi-vă în cuget, Am debarcat la Alba Iulia, în perfectă ordine pe la uniți-vă-n simţiri.” ora 9… Primul nostru delegat, Atanasiu Doroş, „La Dej ne așteptau câteva mii de oameni fiind prezent în numele delegaţilor oşeni în sală, a cu protopopul Boroş în frunte, la Gherla, la depus voturile şi adeziunea noastră la Marea fel…,însufleţirea nu o poţi descrie.” Drumul spre Unire… Se manifesta cu tot entuziasmul, bucurie Alba Iulia continuă. „Vagonul nostru Marmaţia si satisfacţie, cei prezenți fiind siguri că alt rezultat este situat între vagoanele Ţara Oaşului şi decât unirea nu era posibil. Pe la prânz, masele de Sălajul.” La Cluj, luaţi în primire de către Garda oameni s-au deplasat la Platoul Românilor, unde Naţională, au fost incartiruiţi peste noapte. „A în jurul unor tribune, ascultau discursurile doua zi spre Alba Iulia”. „Vagonul nostru a avut personalităţilor din prezidiul Adunării''.17 onoarea de-a primi mai mulţi bărbaţi de-ai noştri Întorși acasă, au făcut cunoscut de la om la ca oaspeţi: pe Reverendisimul domn egumen al om hotărârile luate în Marea Unire. După veacuri Bicsadului, care ne-a donat un steag mare, ca să de aşteptare, românii vedeau în Alba Iulia avem sub care să ne grupăm. În gările mari se mântuirea. Alba Iulia devenise simbolul libertăţii, încinge hora mare. Domnişoare, doamne, domni, independenţei şi mândriei naţionale. De hotărârile ţărani şi ţărance dau mâna laolaltă şi joacă hora de la Alba Iulia se legau speranţele bunăstării şi frăţiei”. În tren, fiind şi George Pop de Băseşti „în prosperității. Şi hotărârile au fost pe măsură. La cât baţi din palme ne-am strâns sub fereastra lui, Alba Iulia s-a hotărât: Unirea tuturor românilor cântând şi făcându-i ovaţii: Trăiască România din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească şi a Mare! Badea George. Unirea. Capul cărunt al teritoriilor locuite de ei cu România. De asemenea, bătrânului iese pe fereastră şi cu lacrimi în ochi ne se prevedea ca principii fundamentale pentru mulţumeşte…”16 constituirea noului stat: libertatea naţională Alături de această palpitantă descriere a deplină pentru toate naţionalităţile conlocuitoare, participării la Alba Iulia, deosebit de interesante, drepturi egale de a se instrui, administra şi judeca, prin farmecele şi ineditul lor, sunt mărturiile unui de-a fi reprezentate în corpurile legiuitoare, de-a oşan, Adrian Tămăioagă (1899-1981), confirmate participa la guvernarea ţarii în proporţie cu prin forţa documentului (Stegar la Alba Iulia). Din numărul lor. Rezoluţia mai cuprindea: libertate aceste mărturii se desprinde cu uşurinţă atmosfera confesională, libertatea presei, întrunirilor şi creată în Ţara Oaşului de aceste evenimente, asocierilor, vot universal de la vârsta de 21 de ani atitudinea şi starea de spirit a oşenilor în fața şi - ceea ce aşteptau cu nerăbdare milioane de marilor sarcini naţionale. „După 18 octombrie țărani - reforma agrară radicală. Exprimându-şi 1918, m-am întors de pe front şi am fost dorinţa ca Congresul de pace să elimine, pe viitor, impresionat că o bună parte din feciorii satului războiul ca mijloc de reglementare a raporturilor (Bocicău, comuna Tarna-Mare) s-au întors internaţionale, Adunarea Naţională, în acelaşi părăsind milităria şi se ascundeau înarmaţi prin timp, se înclina cu smerenie memoriei acelor bravi pădurile din jur… În noiembrie, am întocmit o români, care, în război, şi-au vărsat sângele pentru Gardă pentru apărare, fiind recunoscut şef (aveam înfăptuirea idealului naţional. Hotărârile luate au grad de stegar ) de către ceilalţi”. fost legiferate prin unanimitatea aprobării lor de Evenimentele de emancipare naţională către cei 130 000 de reprezentanţi ai românilor din precipitându-se rapid, Consiliul Naţional Român Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi al Comitatului Ugocea, cercul electoral Turţ, Maramureş. conformându-se indicaţiilor Consiliului Naţional Se săvârșea astfel, într-o atmosferă Român Central, a format o delegaţie de 5 înălţătoare, cuprinsă de o emoţie până la extaz,
20 prin chibzuinţa matură a unui popor chemat să-şi administraţie, fiind recunoscută totodată limba hotărască soarta, cel mai însemnat act din istoria naţionalităţilor, acolo unde ele existau. S-a milenară, dramatică şi eroică a poporului român... introdus, în locul vechii nomenclaturi În timp ce la Alba Iulia se săvârșea mărețul administrative, o nomenclatură românească: act al Unirii, marele eveniment istoric era județ, prefectură, plasă etc. sărbătorit cu acelaşi entuziasm în toată Unirea se consolida datorită hotărârilor Transilvania. În ziua de 1 Decembrie 1918, românilor de unire, pas cu pas, cu toate piedicile clopotele tuturor bisericilor vesteau lumii întregi ridicate în cale. Autoritatea maghiară accepta cu deschiderea istoricei adunări. greu noua realitate politică. Piedici au fost şi cu La serbări, organizate în toate satele, pertinenţă, pe bază de documente, vreau să aduc intelectualii vesteau poporului ziua izbăvirii, câteva exemple, avute la dispoziţie: Guvernul împlinirea vremurilor, învierea neamului şi unirea maghiar a reuşit să-l determine pe generalul românilor. În ziua de 1 Decembrie şi în cele Franchet d'Espereg să semneze o convenţie următoare, pe tot cuprinsul ţării româneşti dintre militară, în 13 noiembrie 1918, prin care se crea o Carpaţi şi Tisa se organizează „mici Albe-Iulii”. linie de demarcaţie între armata română şi cea Adunările s-au desfăşurat în mod paşnic, oamenii maghiară pe Mureş. Prin această convenţie era fiind cuprinşi de entuziasm înălţător. oprită înaintarea armatei române în teritoriile unite În unele locuri s-au produs incidente la 1 Decembrie cu România, împiedicând provocate de nemeşi, precum la Târgu Lăpuș. În organizarea politico-administrativă românească a timpul adunării populare organizate de consiliul acestor teritorii. Cu toată hotărârea Consiliului de naţional român cercual pentru a se aduce la Război de la Paris, de retragere a armatelor cunoştinţa populaţiei hotărârile Marii Adunări maghiare din teritoriile româneşti, acestea au Naţionale de la Alba Iulia, o companie de soldaţi provocat incidente şi abuzuri. După 25 februarie maghiari au provocat un adevărat masacru. 1919, o bună parte a comitatului Satu Mare se mai Adunările populare organizate pe întreg afla sub ocupaţie maghiară, prin stabilirea liniei cuprinsul Comitatului Satu Mare aveau menirea să demarcaţionale pe calea ferată Satu Mare-Oradea- desăvârşească unirea prin răsturnarea Arad. Incidentele provocate de armata maghiară elementelor conducătoare din oraşe şi sate, au determinat Consiliul Internaţional de Război de potrivnice voinţei şi hotărârii poporului român de la Paris să-l trimită pe generalul Henri Patey în a-şi vedea naţiunea liberă şi independentă. La 20 Transilvania, pentru a cerceta stările de lucruri şi a decembrie 1918, la Şomcuta Mare, a fost propune măsuri pentru o rezolvare echitabilă a convocată o adunare populară cu participarea conflictelor. Generalul Patey, printre altele, tuturor satelor din jur. Cu steaguri tricolore, ţăranii constata că populaţia unei zone importante, veniţi au făcut să răsune micul orăşel de cântece: formată din români, suferă un tratament rău din Pe al nostru steag, Hora Unirii şi Deşteaptă-te partea ungurilor. Cu mare bucurie au fost primite române. „Vrem ca Naţiunea româna - spunea unul trupele române în Baia Mare, unde în 26 din membrii Consiliului Naţional din localitate - să decembrie 1918, în piaţa din centrul oraşului, fie unită şi întregită. De acum înainte ea nu soldaţii români şi localnicii s-au prins în Hora recunoaşte o altă autoritate decât pe aceea numită Unirii, în sunete de fanfară. În retragere spre Satu de propria ei adunare de la Alba Iulia”18 . La Firiza, Mare, detaşamentele maghiare s-au răzbunat pe Consiliul naţional român, în adunarea generală din populaţia românească paşnică. Deranjaţi de 7 februarie 1919, hotărăşte ca, „primarul Carol ostilitatea maghiară, în 14 martie1919, s-au adunat Moroşan să fie oprit de-a mai funcţiona, să i se ia peste 5000 de bărbaţi în Piaţa Fânului din Baia sigiliul, casa şi actele comunei, deoarece a refuzat Mare, cerând comandantului Brigăzii a 14-a arme să depună jurământul de credinţă în faţa şi echipament militar, să fie înrolaţi pentru a Consiliului naţional român”.18 Consiliul Dirigent, dezrobi teritoriile menţinute încă sub ocupaţie ales în 2 decembrie la Alba Iulia ca organ executiv, străină. Numeroşi români din judeţul Satu Mare au prin manifestul din 14 decembrie 1918 şi decretele trebuit să se refugieze; între aceştia amintim pe: dr. din 24 ianuarie, respectiv 27 ianuarie 1919, se Augustin Szilagyi - avocat în Satu Mare, obliga să respecte libertatea şi drepturile cuprinse Gheorghe Vereş - învăţător în Vezendiu, Vasile în Hotărârea de la Alba Iulia. Funcţionarii puteau Patcaşiu - preot în Hotoan, Constantin Albu - rămâne în funcţie cu condiţia depunerii învăţător în Hotoan şi foarte mulţi alţii. În comuna jurământului faţă de România şi Consiliul Resighea, aparţinătoare cercului Carei, comitatul Dirigent. Limba română devenea limba oficială în Satu Mare, localitate curat românească, Cornel
21 Abrudan relatează despre incidentele provocate din Satu Mare își exprimă adeziunea faţă de statul de gărzile naţionale maghiare. În 29 noiembrie român. La 26 aprilie1919, are loc la Satu Mare 1918, un număr de 14 gardişti unguri au pătruns în şedinţa Consiliului Naţional Român comitatens comună îndepărtând sub ameninţarea armelor pe pentru alegerea noului prefect, precum şi pentru românii ce făceau de pază. Au jefuit casa lui ocuparea unor posturi în administraţie. Primul Cornel Abrudan, acesta fiind la Alba Iulia. Au tras prefect al judeţului Satu Mare, care reprezenta focuri de armă şi au incendiat barăcile pentru administraţia românească, a fost Alexandru cantonament. Rămânând doar 3 gardişti maghiari, Racoţi. Între primele măsuri luate de administraţia Cornel Abrudan a procedat la dezarmarea lor, dar românească se înscriu cele privind învăţământul în reacţia maghiarilor a fost promptă, întorcându-se limba română în aceste ţinuturi. În judeţele Satu o sumedenie sub comanda unui sublocotenent. Mare şi Maramureş se deschid pentru început 4 Acesta, sub ameninţări, a destituit garda şi licee cu limba de predare română: în Baia Mare - consiliul. „Satul tot e pus sub asediu, oamenii nu Gheorghe Şincai, la Satu Mare - Mihai Eminescu cutează să iasă în stradă. Eu am întrerupt cu el (transformat din liceul regesc catolic), iar în toate şi-am zis că nu cedez numai la forță”19 . De Sighet - Dragoş Vodă şi un liceu de fete. În aceste admirat curajul preotului cu casa jefuită sub ţinuturi de margine, unde stăpânirea străină s-a ameninţarea armelor, dar care era hotărât să nu manifestat cu mai multă putere, bucuria realizării cedeze. În adresa din 12 decembrie 1918, vicarul unității naţionale a fost deosebit de puternică. O Careiului, Romul Marchiş, către Comitetul dovadă în plus de buni români este „memoriul executiv al Consiliului Naţional Român senatorilor români din nord-vestul ţării, aleşi în comitatens, arată că „la noi la Carei e aşa un primul Parlament al României Mari, adresat terorism şi o goană în contra mea şi a învăţătorului, Înaltului Consiliu Suprem Aliat de la Paris”, în că sara absolut nu putem umbla pe stradă. Suntem care se cere rectificarea frontierei cu Ungaria, 12 continuu ameninţaţi că ne vor omori”20 . În comuna parohii româneşti fiind înghiţite de episcopia de Tiream, la 1 ianuarie 1919, drapelul tricolor a fost Hajdudorog de pe teritoriul Ungariei. luat cu forţa de bande înarmate. În raportul Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la consiliului cercual Tăşnad, secretarul Teodor Alba Iulia, prin conţinutul şi prevederile sale, este Mureşan arată că prin forţă, consiliul local a fost un act revoluţionar. Aceasta a venit în dizolvat de soldaţi secui, membrii fiind persecutaţi întâmpinarea dorinţelor maselor populare, a şi ameninţaţi cu moartea. Preşedintele consiliului, tuturor românilor care au legat mari speranţe de Coriolan Steer, s-a refugiat încă de la Alba Iulia, propăşire, atât în planul vieţii sociale cât şi iar protopopul Supurului de Jos, Petru Cupcea, a naţionale, de actul Unirii. După ce secole de-a fost deţinut şi maltratat. rândul, românii au fost asupriţi şi îndepărtaţi de la Aceste exemple, câteva din atâtea altele, viața politică, la 1 Decembrie1918 devin o naţiune reliefează atmosfera tensionată în care s-au cu drepturi plenare. Bucuria a fost pe măsura desfăşurat evenimentele, faptul că unirea n-a fost acestui fapt împlinit. De remarcat faptul că un dar, ea s-a realizat prin luptă şi sacrificii. În românii, în această situaţie avantajoasă, n-au dorit teritoriile nord-vestice, de dincolo de linia privilegii în raport cu celelalte naţionalităţi, n-au demarcaţională, se exercita o dualitate a puterii: căutat să ia locul ungurilor, lăsând posibilităţi Consiliile naţionale române, care se străduiau să egale pentru toţi. Românii din părțile nord-vestice, aplice hotărârile de la Alba Iulia sub îndrumarea antrenaţi de acum în viaţa politică, având Consiliului Dirigent şi autoritățile guvernului reprezentanţi şi-n Parlamentul Ţării, au dus o maghiar. politică activă, voind să transforme hotărârile de la Treptat-treptat se organizeaz ă Alba Iulia în realităţi. Astfel, în martie 1920, la învăţământul românesc în aceste părţi, se Satu Mare are loc o adunare judeţeană cu toţi pregăteşte reforma agrară, se introduce limba factorii de decizie din judeţ, unde s-au discutat română în administraţie şi justiţie. „Integrarea probleme de strictă actualitate ale vieţii social- teritoriilor nord-vestice în România se realizează politice. Rezoluţiile acestei adunări, care urmau să odată cu înaintarea armatelor române, în luna fie prezentate regelui şi guvernului, prevedeau: aprilie1919, primite cu un entuziasm de executarea legii agrare, fiind adepţii unei reforme nedescris”. Odată cu venirea trupelor române, în radicale (10 iugăre, imaş şi pădure); buna judeţul Satu Mare se va instala administraţia deservire a populaţiei de către funcţionarii publici; românească. Astfel, la 23 aprilie 1919, adunarea toţi factorii competenţi să acţioneze pentru magistraţilor şi funcţionarilor Tribunalului regal unitatea sufletească a naţiunii, spre unitatea
22 administraţiei, educaţiei şi spre desăvârşita unitate N-a fost un act politic, ieşit dintr-o chibzuire rece, a apărării naţionale. Evoluţia vieţii politice din cum nici războiul nostru, al celor de aici, n-a fost România după 1918 a fost înrâurită decisiv de rezultatul unui calcul îngust. A vorbit atunci voia desăvârşirea unităţii de stat. În raport cu perioada elementară a veacurilor de avânt zdrobit şi de anterioară, are loc un proces de adâncire a speranţe împiedecate… omagiul recunoştinţei democraţiei, de creştere a participării poporului la noastre să se îndrepte azi către poporul acesta viaţa politică. La Alba Iulia, poporul român din întreg de oriunde şi din toate veacurile, martir şi Transilvania „a proclamat veşnica-i alipire, fără erou”.21 condiţii, de regatul gloriilor şi tuturor sacrificiilor.
Note 16. Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Doru Radosav, Sergiu Marinescu; Documente, Buc.1989, pag.484. 17. ,,Sfatul'', Anul I, Sighet, 27 dec.1918, pag.11. 18. ,,Cronica Sătmăreană'' nr 7, pag 3, 1981, Satu-Mare. 19. Trofin Hăgan, Ioan Mureşan: Maramureşul şi Unirea, Baia Mare, Colecţia Fondurile parohiale, Dosar nr.6, fila 3, 1919. 20. Arhivele Statului, Baia Mare, Colecţia Fonduri parohiale, Dosar 8, fila 5, 1919. 21. Nicolae Iorga, Comemorarea Unirii Ardealului, Buc, 1933, pag.6
1848-1859: Românii din Transilvania fac paşi hotărâţi pentru Unire
Prof. Nicolae POP S ecolul al XIX-lea a fost perioada în care, afirmarea identităţii culturale româneşti, iar între din punct de vedere social-istoric şi politic, au 1863-1865, îşi desfăşoară lucrările Dieta de la avut loc o sumedenie de evenimente de o majoră Sibiu, prima Dietă transilvană în care românii importanţă pentru neamul românesc. Aş aminti erau majoritari, fapt ce a permis adoptarea unor aici încercările Dietei feudale din Cluj, care legi prin care românii erau recunoscuţi ca naţiune, votase la 31 ianuarie 1842 o lege prin care limba iar limba română capătă statul oficial. maghiară, în decurs de 10 ani, urma să fie De asemenea, Gheorghe Bariţiu declara la 17 introdusă în toate compartimentele sociale, mai 1848, în preajma votării de către Dieta de la inclusiv în învăţământ şi biserică, drept limbă Cluj a unirii Transilvaniei cu Ungaria: „Soarta oficială a timpului. Ce coincidenţe! Poate pe acest naţiunii române se va hotărî la Bucureşti şi Iaşi, şi principiu al Dietei de la Cluj din 1842, nu la Cluj sau la Buda”, precizând că viitorul concetăţenii noştri din Secuime, acum, la început Transilvaniei este indisolubil legat de al Ţării de secol XXI, ar dori cam aceleaşi aspecte!!! Româneşti şi al Moldovei. Regimului neoabsolutist, instaurat în 1848 în Istoric cu largi orizonturi, Gheorghe Bariţiu Imperiul Habsburgic, i-a urmat, însă, nu peste afirma - întemeiat pe cunoaşterea adâncă a multă vreme, în 1860, un regim politic liberal, unităţii geografice a pământului românesc, a care acceptase acordarea unei autonomii mai originii comune şi a unităţii de limbă şi cultură a largi provinciilor arondate, printre care se număra poporului român, a strânselor şi permanentelor şi Transilvania. Cu toate acestea, românii din relaţii economice între locuitorii de pe ambele Transilvania, în această perioadă, îşi continuau versante ale Carpaţilor - că aceeaşi însufleţire şi lupta politică şi culturală ce avea ca scop îndârjire o aveau şi ţăranii transilvăneni, care nu emanciparea lor naţională. Astfel, în 1861, la aveau altă orientare decât cea a instinctului Sibiu, ia fiinţă, sub patronajul patrioţilor Andrei ancestral şi a tradiţiei populare în care trăiseră de Şaguna şi Timotei Cipariu, „Asociaţiunea veacuri. Încă la istorica adunare de la Blaj, din Transilvană pentru Literatura şi Cultura 3/15 mai 1848, luaseră poziţie faţă de hotărârea Poporului Român” (ASTRA), cu rol decisiv în guvernului maghiar de a uni Transilvania cu
23 Ungaria, iar dorinţa de unire cu fraţii de peste concret, într-un moment în care se credea că este Carpaţi a fost exprimată de mulţimea ţăranilor, iminentă declanşarea unei revoluţii ungureşti, prin strigătul categoric şi hotărât: „Noi vrem să ne dorinţa de unire a românilor transilvăneni cu cei unim cu ţara!” Mai mult, reprezentanţii satelor din Principatele Unite. Astfel, Al. Papiu Ilarian care participaseră la adunare au dus celor rămaşi scria: „...în împrejurările de faţă, Românii din acasă mesajul că lor „nu le trebuie unirea cu altă Transilvania privesc numai şi numai la ţară, întrucât ei se unesc cu Ţara Românească şi Principate, că transilvănenii numai de aici îşi văd Moldova”, şi că de acum înainte „Ardealul nu mai scăparea... că Principatele, la rândul lor, fără e Ardeal, ci România”. De subliniat este că un rol Transilvania nu au viitor. Numai Unirea cu de seamă în organizarea Marii Adunări Naţionale Transilvania va pune fundamentul vieţii prospere de la Alba Iulia din 3-5 mai, respectiv 15-17 mai a României.” Afirmaţia era sprijinită de puternice 1848, l-au avut Simion Bărnuţiu, Gheorghe şi permanente argumente geografice şi istorice, Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna, Al. Papiu Transilvania fiind „partea cea mai frumoasă şi cea Ilarian şi mulţi alţii. Adunarea a adoptat mai vitală din trupul sfânt al naţiunii române.” programul Revoluţiei, intitulat „Petiţiunea „Cine a domnit acest centru strategic - scria Naţională”. Acesta prevedea independenţa Papiu Ilarian - stăpâneşte până la Tisa şi până la naţiunii române şi respectarea drepturilor sale Marea Neagră. Este mare domn cine stăpâneşte politice, autonomia celor două biserici româneşti, această ţară, e foarte slab cel ce o pierde, căci e administraţie şi învăţământ în limba română, cea mai grea de ocupat, cea mai lesne de desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire, obţinerea conservat. Cine e domn al Transilvaniei e domn al de libertăţi economice şi cetăţeneşti. Principatelor.” Cât priveşte persoana domnului, Dorinţa de unire a ţăranilor transilvăneni cu Papiu Ilarian îl asigură că toţi românii Principatele de peste Munţi nu reprezenta numai transilvăneni „vor fi gata de a muri pentru o aspiraţie spirituală, relevată prin atâtea creaţii Domnul Cuza.” folclorice, ci, aşa cum constata în aceeaşi Al. Ioan Cuza, ca domn al ambelor perioadă Ion Ionescu de la Brad, şi o necesitate Principate, şi-a îndreptat atenţia, dragostea şi economică. „Ideea de a se uni toţi românii - scria perspicacitatea, nu numai către Moldova şi Ţara acesta la 14/26 februarie 1849 lui A.C. Golescu - Românească, pe care le voia contopite încă cu o am găsit foarte răspândită şi chiar în popor; el mult timp înainte, ci şi către Transilvania, pe care vedea foloasele Unirii în ridicarea vămilor dintre era hotărât să o ocrotească. Banat, Ardeal şi Principate”, ceea ce întărea şi Prin domnia lui Al. Ioan Cuza începe un nou mai mult legăturile dintre Principate şi capitol, atât în istoria românilor din noul stat, cât Transilvania (n.n.). şi a celor transilvăneni, care au visat mereu la Dintre oamenii de seamă din Transilvania momentul primei uniri sub domnia lui Mihai care au militat hotărât pentru Unire, amintim pe Viteazul; s-au întărit continuu relaţiile anterioare, Al. Papiu Ilarian, cel care a fost unul din bazate pe iniţiative şi acţiuni, fie direct, fie principalii exponenţi ai Revoluţiei de la 1848, indirect. Transilvania şi transilvănenii au fost profesor transilvănean, dar care ocupa în acea ocrotiţi şi sprijiniţi, fără îndoială, şi anterior, de perioadă şi funcţia de jurist consult în Moldova. către unii domni, boieri, mitropoliţi, episcopi şi Încă înainte de 1860, acesta a conceput un negustori din Moldova şi Ţara Românească, dar „Memorandum” intitulat „Memoriul despre prin noul stat român, în fruntea căruia Domn era raporturile Românilor cu Nemţii, cu Slavii, cu Al. Ioan Cuza (1859-1866), acţiunea de sprijinire Ungurii, în timp de pace şi în cazul unei revoluţii a devenit o pârghie diplomatică şi politică în Răsăritul Europei”, document ce a fost înaintat permanentă, care avea ca obiectiv şi scop final şi principelui Al. Ioan Cuza la începutul anului Unirea cu România, a cărei paşi s-au finalizat, 1860. prin voinţa unanimă a românilor transilvăneni, la Memorandul avea drept scop să arate în mod 1 Decembrie 1918.
Bibliografie 1. Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972; 2. Cuza Vodă - in memoriam, Ed. Junimea, Iaşi, 1973; 3. Vasile Netea, Spre Unitatea Statală a poporului român, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1970; 4. Magazin Istoric, anul XII, nr. 11 (140), noiembrie 1978, Bucureşti.
24 Două scrisori expediate de către dr. Vasile Lucaciu şi publicate într-un almanah al lui Pamfil Şeicaru Dr. Viorel CÂMPEAN D upă sfârtecarea graniţelor României ortodox de Oradea, Roman Ciorogariu a avut de Mari, o bună parte din intelectualitatea suferit. Acest ierarh, vorbind despre proiectele sale românească din părţile sătmărene şi-a părăsit editoriale, incluzând antologarea publicisticii sale meleagurile natale, adăpostindu-se din calea de 30 de ani din paginile „Tribunei”, afirma în urgiei în bucata de ţară care rămăsese românească. 1926: „Soarta nu mi-a hărăzit norocul să-mi Îndeosebi în Bucureşti, refugiaţii sătmăreni au realizez această dorinţă, căci au intervenit avut o activitate vie, chiar şi pe tărâm publicistic. evenimente cari mi-au demobilizat putinţa Recent, în paginile Almanahului ziarului întoarcerii la trecut. Mi-a ieşit în cale Max „Curentul” pe anul 1944 (publicaţia patronată de Goldstein cu bomba de la Senat, şi mi-a frânt în cunoscutul ziarist Pamfil Şeicaru), am găsit o două chiar mâna dreaptă”3. mulţime de texte semnate de către sătmăreni, cum Revenind la articolul semnat de preotul- ar fi Vasile Vartolomei (rămas în teritoriul cedat, şi profesor „I. G.”, prima dintre cele două epistole harnic publicist la „Tribuna Ardealului” din Cluj), este expediată în 25 ianuarie 1900 din Roma, sau despre Sătmar, semnate de nume ilustre părintele Lucaciu precizându-i ierarhului cu cine precum Ştefan Meteş. Este reprodusă şi Doina lui s-a întâlnit fiind în vizită la Scaunul Apostolic. Lucaciu, variantă publicată în „Foaia Poporului” Avea să îi transmită un mesaj, care nu putea fi din 1893. împărtăşit pe hârtie. Urma ca, după escale la Viena Am remarcat şi unele articole semnate cu şi Blaj, dr. Vasile Lucaciu să-i facă o vizită pseudonime, bănuim, precum „Ioan Ceparu”, „Ion episcopului Demetriu Radu la Lugoj. Pelerinul” sau semnături cu simple iniţiale. Aşa, A doua scrisoare, expediată la 1 decembrie bunăoară, „preotul-profesor I. G.” (poate Ioan 1903 din Şişeşti către Roma, de această dată Georgescu, harnic cărturar orădean) semnează un episcopul, deja titular al Episcopiei de Oradea, articol despre simbolul luptei naţionale a aflându-se la Vatican, se referă la un proces sătmărenilor, dr. Vasile Lucaciu. Articolul, bisericesc care i-a fost intentat „Leului de la intitulat Din corespondenţa marelui luptător Şişeşti”. Acestuia „i se băga de vină că prea mult naţional Vasile Lucaciu, reproduce două epistole lipseşte de acasă. Că prea se ţine numai de pe care parohul din Şişeşti le-a adresat episcopului instigaţii politice, că abuzează de hramurile şi unit de Oradea, dr. Demetriu Radu. Articolul este praznicele bisericeşti pentru a face propaganda ilustrat cu un bust aparţinând „Leului de la română”. Terorizat de presiuni, dr. Vasile Lucaciu Şişeşti”1. era gata de a părăsi Şişeştiul, alegându-şi drept Din biografia episcopului greco-catolic parohie, ori Rodna Veche ori Medieşul Aurit, Demetriu Radu (1861-1920) precizăm aici doar că vacante în acel timp. Şematismul Episcopiei a obţinut doctoratul în teologie şi filosofie la Greco-Catolice de Gherla din anul 1903 ne Roma, a fost paroh al uniţilor din Bucureşti, prezintă cifrele acestor parohii. Astfel, dacă episcop la Lugoj, iar după aceea la Oradea. Până în Şişeştiul (districtul Baia Sprie) cu cele trei filii 8 decembrie 1920, când firul vieţii i-a fost însuma un număr de 1928 de suflete greco- întrerupt de demenţa unui anarhist pe nume catolice, Medieşu Aurit (districtul Satu Mare), Goldstein2 , ajutat de doi tovarăşi, Saul Osias şi împreună cu filia Româneşti, avea în grijă 2830 de Leon Lichtblau. Acest prim atentat politic din suflete, iar parohia Rodna Veche (districtul istoria contemporană a românilor este prea puţin Rodna) număra, împreună cu filia Colbul, 2781 de discutat, arareori amintit în istoriografia noastră. enoriaşi4 . Părintele Lucaciu îşi dorea oricare dintre Bomba pusă în Senatul României de „omul cu aceste două parohii vacante, ori alt „beneficiu mâna de fier” (Goldstein era ciung) şi cei doi corespunzător”. tovarăşi a răpus vieţile episcopului Radu, a Dreptatea învinuitului a fost recunoscută ministrului de justiţie Dimitrie Greceanu şi a chiar şi de autoritatea vlădicească de la Gherla - cu senatorului Spiru Gheorghiu; de consemnat şi toate că episcopul Ioan Sabo nu era chiar un faptul că - stranie coincidenţă - şi episcopul prieten al lui Vasile Lucaciu, cea mitropolitană
25 aidoma, astfel că guvernul maghiar s-a adresat Mult am conferit cu Eminenţele Lor, mai Suveranului Pontif pentru a judeca această cauză. ales cu Em. Sa Fr. Satolli. Dela Em. Sa am speciala Leon XIII, un distins diplomat, dar şi un iscusit însărcinare de a transmite salutările Em. Sale sociolog al creştinătăţii, ascultând cu interes pentru Ilustritatea Voastră. magistrala expunere a părintelui dr. Vasile Am îndrumarea de a trece pe la Il. Voastră Lucaciu, „nu numai îl binecuvântează pe el şi pe fiindcă nu se pot spune pe hârtie ceea ce trebue să toţi tovarăşii săi de luptă şi de ideal, dar îi împărtăşesc. Aşa am onoare a preveni cu fireasca îndeamnă şi le porunceşte să continue acţiunea de umilinţă pe Il. Voastră că, peste puţin timp, mă voi până acum. Sfântul Scaun Apostolic al Romei, presenta spre sărutarea sfinţitei drepte a Il. departe de a fi o piedică în calea acţiunei naţionale Voastre. româneşti, are să fie - precum a şi fost - totdeauna Cu ajutorul lui Dumnezeu, azi plec spre un sprijin”5 . Viena, şi de acolo la Sfânta Mitropolie (în Blaj), de Înainte de a prezenta textul celor două unde apoi mă îndrept spre apostoleasca reşedinţă scrisori, să spunem că amândoi aceşti fii ai a Il. Voastre (la Lugoş). neamului românesc au avut fericirea de a vedea Reînnoind mulţumirile mele, şi sărutând împlinit idealul naţional. Însă, nu au avut bucuria sfinţita dreaptă, cu cea mai profundă veneraţiune de a parcurge în tihnă prea mulţi ani după această sunt al Ilustrităţii Voastre cel mai umilit servitor: împlinire, căci episcopul Radu a căzut secerat de Roma, 25.I.1900. terorismul unui anarhist în 1920, iar dr. Vasile (ss) dr. VASILIU LUCACIU Lucaciu a părăsit lumea aceasta în noiembrie Paroh 1922. Aceste două scrisori vin să întregească I. G., Din corespondenţa marelui luptător naţional vasta corespondenţă a lui dr. Vasile Lucaciu cu Vasile Lucaciu, în Almanahul ziarului „Curentul” personalităţi politice, culturale, ecleziastice, şi pe anul 1944, Bucureşti, 1944, pp. 107-108. arată câteva fărâme din lupta sa pentru împlinirea dealului naţional. ILUSTRISIME D-LE EPISCOP, PREA GRAŢIOS PĂRINTE, ILUSTRISIME D-LE EPISCOP, Fiindcă S. Congregaţiune de PREA GRAŢIOS PĂRINTE, P.(ropaganda) F(ide) în mai multe rânduri s-a adresat către Ilustritatea Voastră, în cauza mea, şi Mulţumesc din suflet, pentru părinţeasca aşa v-aţi ocupat cu ea: acum, că sunteţi în Cetatea epistolă ce aţi binevoit a-mi adresa. Acum pot să Eternă, recurg la bunăvoinţa părintească a Il. scriu: causa care s-a judecat, şi încă, precum era Voastre, să nu pregetaţi a pune un cuvânt, unde de prevăzut, cu biruinţa deplină a spiritului S. veţi crede de cuviinţă, pentru ca să se termine Scaun Apostolic al Romei. odată neplăcerile. Drept aveţi, Ilustrisime, că autoritatea şi E uşor de tot a pune capăt neplăcerilor prestigiul înaltei demnităţi episcopale e o numai să primească Excelenţa Sa Sabo condiţiune fundamentală în conducerea Bisericii propunerea făcută de Excelenţa Sa Mitropolitul lui Christos. Sfântă şi neclintită trebuie să rămână nostru şi de Il. Voastră la S. C. de P. F. Nu voesc a ea în ochii tuturor, şi mai ales a clerului, fiind ca mă întinde per longum et latum, sinteza e: scutul şi pavăza noastră. Şi nimic nu strică atâta Guvernul ţării zice în adresele către Ven. acestei autorităţi sacre, cât abuzul cu ea sau dacă Ordinariat diecezan de Gherla: „câtă vreme cineva o pune de instrument în mâna duşmanilor parohul V. Lucaciu va fi în Şişeşti, nu voiu permite Bisericei. Eu chiar în contra acestei umiliri a acolo ţinerea serbărilor jubiliare”. autorităţii episcopale am protestat şi s-au Veneratul Ordinariat diecesan susţine adeverit, cu durere, abuzurile grave cu aceeaşi această volnicie a guvernului. Scandalurile cu autoritate, şi de aceea judecata dreaptă a S. Scaun asediul militar-jandarmăresc continuă neîncetat, Apostolic pune la locul său lucrurile şi vindecă aşa că nu avem viaţă religioasă în biserica noastră vătămările grave săvârşite de Escelenţa Sa Prea proprie. Graţiosul meu episcop. Ei bine, se zice, „per summam injuriam” Am avut fericirea de a fi admis la că eu sunt cauza. Eu dară mă rog, şi m-am rugat de sărutarea picioarelor Sânţiei Sale şi a primi darul nenumărate ori de episcopul meu, să mă delăture binecuvântării apostolice, cu îndemnul şi din cale, să mă dispună la alt beneficiu parohial, mandatul de a continua acţiunea de până acuma, după sfatul şi opiniunea Exc. Sale Mitropolitului şi etc. etc. a Il. Voastre. Nu, nici decum, şi spune apriat
26 Arhiereul meu, superiorul meu ierarhic, că are să promptitudine a mea, de a pune capăt mă strivească aici, unde sunt. Natural, asta nu se neplăcerilor. Altfel starea devine din ce în ce mai poate. Urmează neplăceri, nelinişte, detrimentul nesuferită, şi n-ar fi bine a lăsa, să se calce în vieţii religioase în popor. picioare toate raţiunile de administraţie şi de Iacă şi acum sunt vacante două beneficii disciplină bisericească. parohiale: Rodna Veche şi Megieşul Aurit; eu Reînnoindu-mi prea umila rugare, şi oricare l-aş primi cu mulţumită, şi îndată ar înceta cerând arhiereasca binecuvântare, cu sărutarea toate, ca la o atingere magică, pentru că ar înceta sfinţitei drepte, sunt al Ilustrităţii Voastre cel mai pretextul guvernului: „câtă vreme va fi Lucaciu în umilit servitor. Şişeşti”. Şişeşti, 1.XII.1903 Eu aş dori să rămân aici în linişte (ss) dr. VASILIU LUCACIU sufletească, cu exerciţiul liber al slujbei mele Paroh parohiale, după sfintele canoane: dar „propter bonum pacis”, primesc şi alt beneficiu I. G., Din corespondenţa marelui luptător naţional corespunzător. Vasile Lucaciu, în Almanahul ziarului „Curentul” Asta cer cu firească umilinţă dela pe anul 1944, Bucureşti, 1944, p. 108. Ilustritatea Voastră, să binevoiţi a arăta această
Note
1 I. G., Din corespondenţa marelui luptător naţional Vasile Lucaciu, în Almanahul ziarului „Curentul” pe anul 1944, Bucureşti, 1944, pp. 107-108. 2Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, ediţie anastatică, Bucureşti, 1999, p. 271. 3Roman R. Ciorogariu, Zile trăite. Partea a I-a. Războiul mondial până la armistiţiu, Oradea, 1994, p. 10. 4Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujvári en sisgraeciritus catholicorum pro anno a Christo nato 1903, Gherla, 1903, pp.103, 197, 202. 5 I. G., art. cit., p. 107.
27 Revista „Eroii Neamului” naşte pui... maturi Colonel (r) Voicu ŞICHET
P oate cititorului i se va părea că autorul Vulturescu - directorul Direcţiei Judeţene pentru acestor rânduri a lăsat la o parte seriozitatea şi Cultură şi Patrimoniu Naţional Cultural Satu Mare sobrietatea ce caracterizează revista noastră şi s-a şi eu, în calitate de autor şi redactor coordonator al dat pe chestiuni umoristice, însă poate să stea revistei. În această a doua calitate, împreună cu liniştit, nu e vorba de aşa ceva, ci doar de un titlu de Mircea Blideran, am oferit Diplome de excelenţă articol ce mi-a venit în minte atunci când m-am reprezentanţilor autorităţilor şi instituţiilor care hotărât să scriu despre 3 evenimente importante, sprijină apariţia revistei, sponsorilor şi zic eu, ce au avut loc în luna decembrie a anului redactorilor/colaboratorilor, primind la rândul trecut, 2015. meu, în numele colegiului de redacţie şi a tuturor Despre ce este vorba? Despre apariţia a trei autorilor de articole, o diplomă din partea volume care-şi trag seva din publicaţia Eroii Instituţiei Prefectului Judeţului Satu Mare. Neamului, dar, în acelaşi timp, putem afirma că, în În discursul meu am dat citire şi unui frumos bună parte, cuprinsul lor (cel puţin al ultimelor articol scris de arhidiaconului Aurel Dragoş şi două, în ordine cronologică) a contribuit de-a publicat în Gazeta Sătmarului, anul IX, nr. 173, lungul timpului la atingerea valorii şi importanţei Satu Mare, 25 decembrie 1936, pe care-l redau şi în peisajul revuistic sătmărean şi nu numai, pe care aici, dată fiind actualitatea lui: azi i le recunoaşte multă lume acestei „reviste de Cu noi este Dumnezeu... suflet a sătmărenilor”. În ordinea cronologică În noaptea feerică, plină de strălucire dată de apariţia lor editorială, acestea sunt: „Eroii cerească, adusă nouă, oamenilor din slava cerului Neamului” la al XXV-lea pas. Indici bibliografici de îngerul binevestitor, de corul îngeresc, de şi popas de suflet, autor subsemnatul, Modele păstorii simpli, - în noaptea în care prezentatu- creştine de eroism, autor preot dr. Cristian Boloş şi s'au magii, craii, oamenii mari ai vremurilor de Oameni şi locuri din Sătmar (volumul III), autor atunci, la ieslea modestă a Vifleemului şi căzând dr. Viorel Câmpean. la pământ s'au închinat Fiului celui Preaînalt D- Despre primul am mai adus vorba în paginile zeu, - sună păreţii catedralelor îmbătrânite, şi numerelor trecute ale revistei, astfel încât mă voi alături de ele toate bisericile noastre creştine, de limita aici la a sublinia doar că acest volum s-a vrut acest crez puternic şi mântuitor şi plin de un cadou pentru autorii şi sprijinitorii apariţiei mângăiere: „Cu noi este Dumnezeu...” Bătrânul publicaţiei noastre începând cu 2009, dar şi pentru cu pletele lui albe, îngârbovit de greutăţile anilor, toţi sătmărenii iubitori de istorie şi civilizaţie ostenit de atâtea încercări ale vieţii, cu câtă românească, fapt pentru care ne-am străduit ca el mângăiere şi satisfacţie sufletească cântă şi el să fie lansat chiar de Ziua Națională a României. după glasul preotului din altarul Domnului, Evenimentul, desfăşurat la Muzeul Judeţean Satu cântă, se roagă şi plânge ... gîndindu-se la Mare, a fost, în opinia noastră, destul de reuşit, trecerea timpului ... oare va mai ajunge şi chiar dacă prezenţa nu a fost la nivelul aşteptărilor, Crăciunul viitor? însă credem că au fost de faţă cei care au fost şi ... Cu noi este Dumnezeu, - Tinerii binecrescuţi sunt alături de noi, cu fapta, cu vorba şi, mai ales, şi încă nealteraţi de valurile înstrăinătoare de cele cu sufletul. Au susţinut scurte alocuţiuni d-na sufleteşti, cu glasul lor argintiu şi profetic director dr. Daniela Bălu - moderatoarea încrezători în trăinicia neamului... cântă şi ei cu simpozionului, prefectul judeţului, d-l dr. Eugeniu toată hotărârea: Cu noi este Dumnezeu... Şi unde, Avram, primarul municipiului Satu Mare, d-l dr. şi în ce şi-ar putea afla mângăere cei năcăjiţi, Dorel Coica, d-l colonel (r) Mircea Blideran - văduve, orfani, nevoiaşi şi lipsiţi de cele ale vieţei, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale dacă n'ar avea acest crez: Cu noi este Dumnezeu! Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Satu Mare, Ce ar fi putut salva dela pierire neamul nostru, colonel (r) profesor Nicolae Codreanu - pus la încercări timp de peste una mie de ani, - preşedintele filialei sătmărene a Asociaţiei dacă nu acest crez repetat de nenumărate ori cu Naționale a Veteranilor de Război, dr. George lacrimi în ochi, care tăiau brazde pe obrazii
28 Românilor noştri... totdeauna încrezători în tematică şi mesaj, au tangenţă cu Eroii Neamului, Providenţă şi cu nădejdea în viitorul mai bun... şi să-l felicităm pentru râvna de care dă dovadă în Iată de ce are atâta farmec Crăciunul pentru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a noi creştinii, pentru noi Românii de pretutindenea moralei creştine în toată mass-media sătmăreană şi mai ales pentru noi ardelenii. din ultimii ani, fiind un demn urmaş al regretatului Cu noi a fost şi cu noi este Dumnezeu... protopop al Sătmarului, preotul cărturar această rugăciune încoronată de încredere în Alexandru Tincu. trăinicia poporului nostru ne-a salvat, şi a făcut, La mijlocul lunii decembrie 2015, în sala că azi să fim un popor unit într'o ţară frumoasă multi-media a Bibliotecii Judeţene Satu Mare, invidiată de toată lumea, ne-a făcut poporul prietenul şi colaboratorul nostru „constant”, dr. „stâncă” peste care au trecut multe ape, dar el a Viorel Câmpean, şi-a lansat cel de-al treilea volum stat şi va sta viguros, trainic şi învingător, pentru din Oameni şi locuri din Sătmar, volum care, că ştie, crede şi spune lumei întregi: Cu el, cu noi suntem siguri, nu va fi ultimul din această este Dumnezeu. importantă serie, chiar dacă a fost dedicat celei La o parte deci cu orice neîţălegere la o parte mai mici dintre cei 3 copii ai săi, având astfel cu orice pizmă şi neunirea care distruge, - la o fiecare câte unul... Au vorbit despre lucrare şi parte cu orice secte, cu orice credinţe false, fie despre activitatea deosebită de cercetător şi aceea îmbiată chiar de cătră unii pretinşi iscoditor în trecutul istoric şi cultural al românilor puternici ai zilelor de azi... interni şi externi, - cu sătmăreni: d-na director al instituţiei gazdă, promisiuni sau fără ele, - la o parte cu orice Lacrima Istrăuan, profesorul Ioan Andreica, dr. târguieli... între noi, Neam mântuit de Domnul „să Aurel Pop - editorul cărţii şi subsemnatul. nu mai fie, decât flori şi armonie”. În luna ianuarie, s-a organizat o lansare şi la Şi dacă vrem, că poetul să aibă dreptate când Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia zice că Mare, gazdă şi moderator fiind dr. Teodor „În cartea veşniciei scrie, Ardelean, directorul instituţiei. În prezenţa unui Că ţări şi neamuri vor pieri public numeros şi avizat, au vorbit profesorii dr. Dar scumpa noastră Românie Alexandru Zotta şi Ioan Nistor, dr. Aurel Pop, eu Etern, etern, va înflori...” şi, desigur, gazda noastră, cu elocinţa şi şarmul său atunci precum în trecut, aşa şi în viitor să deosebit de mare orator, patriot şi iubitor de istorie credem, să profesăm şi să facem totul, ca din şi civilizaţie românească. În finalul manifestării, mijlocul neamului românesc să dispară orice autorul a făcut o interesantă prezentare power- asperităţi, orice desarmonie şi cu sufletul întărit point a unor personalităţi evocate în volum care au să putem învinge orice greutăţi ce s'ar abate avut legături cu zona Maramureşului de astăzi, asupra noastră căci: „Cu noi este Dumnezeu” şi acesta fiind şi motivul „descălecatului” nostru la atunci de nimeni şi de nimic nu ne este frică.” Baia Mare. (aşa cum afirma Teodor Ardelean, în Volumul semnat de preotul dr. Cristian Boloş, timp ce eu l-am numit „desant”) un colaborator consacrat al revistei noastre, poartă Cu toată modestia, însă din dorinţa de a-i titlul Modele creştine de eroism, la fel ca rubrica scoate şi mai mult în evidenţă meritele deosebite permanentă pe care o susţine din 2010. De altfel, pe care le are dr. Viorel Câmpean în aducerea la din cele 34 de materiale publicate în volum, 20 au lumină a atâtor şi atâtor personalităţi ale trecutului apărut inițial în revista Eroii Neamului, sătmărean, voi cita câteva pasaje din alocuţiunile aproximativ 60%. Părintele a preferat să nu mele în cadrul celor două manifestări. organizeze o lansare de carte, aşa cum se „Să vorbeşti despre domnul dr. Viorel obişnuieşte, ci să ofere volumul prietenilor, Câmpean pare, la prima vedere, un lucru simplu, cunoscuţilor şi tuturor celor interesaţi de istorie şi pentru că activitatea lui este bogată şi ai de ce să te de vieţile sfinţilor, vieţi care constituie adevărate legi, însă nu este chiar aşa, pentru că, paradoxal, modele de moralitate, demnitate, credinţă, tocmai datorită acestei vaste activităţi, nu ştii pe altruism, dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de care latură a personalităţii sale să te axezi: oameni, de la care cititorii în general, dar mai ales bibliotecar (chiar, de ce doar simplu tinerii zilelor noastre, au ce învăţa. În rândurile de bibliotecar?!), istoric, cercetător, documentarist, faţă nu ne rămâne decât să salutăm iniţiativa scriitor, publicist, soţ şi tată iubitor, deci familist părintelui Cristian de aduna într-un volum o mare convins, bun creştin, patriot, colaborator etc şi, nu parte din scrierile sale, îndeosebi cele care, prin în ultimul rând, PRIETEN! Pentru mine e o mare
29 onoare să constat, după circa 7 ani de când ne sărbătoritului nostru. Pe de altă parte, nu ne stă în cunoaştem, că mi-a permis să gust, să mă înfrupt, caracter, şi cred că ceea ce am publicat în Eroii mai mult sau mai puţin, din fiecare aceste ipostaze Neamului (cel puţin eu, Viorel şi alţii) nu sunt de în care oricare dintre noi îl putem privi... natură a dezbina, a induce printre sătmăreni stări Apariţia acestui al III-lea volum din Oameni şi de tensiune, de conflict. Mă refer aici, cu locuri din Sătmar nu poate decât să ne bucure, pe prioritate, la unele dispute interconfesionale, în toţi laolaltă şi pe fiecare în parte, pentru că scoate speţă între ortodocşi şi greco-catolici, referitor la în evidenţă, o dată în plus, munca plină de care sunt întru totul de acord cu afirmaţia plastică a abnegaţie, efortul extraordinar depus de Viorel domnului Viorel Câmpean: aşa cum respirăm cu pentru a aduce la lumină noi şi noi personalităţi ce doi plămâni, aşa putem respira/trăi prin două au binecuvântat plaiurile sătmărene cu faptele lor, biserici cu vechi tradiţii în Transilvania şi în toată dar şi pentru că acest efort este răsplătit printr-un România. Am încercat să promovăm în toţi aceşti titlu de carte. Profesionalismul, acribia (vezi ani adevărul istoric şi ideea unei bune convieţuiri indicii de nume şi localităţi) cu care a pus în pagină între toţi sătmărenii. Şi pe viitor o să facem la fel!... volumul acesta sunt o dovadă de necontestat a Ar fi multe de spus despre acest volum şi seriozităţii şi respnsabilităţii de care dă dovadă în despre întreaga operă a domnului Viorel tot ceea ce face, fapt pentru care, pe drept cuvânt, Câmpean, însă cred că toată lumea de aici judeţul şi municipiul Satu Mare se mândresc cu el, cunoaşte munca şi râvna sa în a aminti deşi poate că mai sunt unii ce nu o fac, chiar dintre sătmărenilor, şi nu numai, în a elogia personalităţi cei care ar trebui să o facă!!! Mai ales în ceea ce diverse din acest colţ de ţară românească: de la priveşte recunoaşterea şi răsplata pentru ceea ce preoţi şi învăţători, la medici, avocaţi şi oameni de face pentru promovarea istoriei judeţului nostru. cultură, de la politicieni şi oameni de afaceri cu ...Cum să nu fii bucuros, şi onorat în acelaşi simţul mecenatului, la ofiţeri, veterani de război şi timp, când 21 din cele 56 de materiale publicate în eroi ai Armatei Române şi ai Neamului Românesc. acest volum au văzut pentru prima dată lumina Iar rezultatele se văd în aceste 3 volume intitulate tiparului în revista Eroii Neamului, pe care cu drag sugestiv Oameni şi locuri din Sătmar, dar şi în alte o păstoresc, ceea ce înseamnă 37,5%, mai mult de volume şi lucrări la care este autor sau coautor, o treime.... Şi asta, în condiţiile în care, din totalul precum şi în multitudinea de articole apărute în de aproximativ 570 de articole apărute în cele 25 revista Eroii Neamului şi în publicaţii sătmărene de numere ale revistei Eroii Neamului, 35 sunt ale sau din alte judeţe, materiale ce se constituie într-o Domniei Sale, ceea ce mă îndreptăţeşte să-l bază de date excepţională, fără de care, numesc şi să-l preţuiesc ca fiind „cel mai constant cercetătorii de azi şi de mâine din Satu Mare, mai redactor şi colaborator”. Lucru pentru care îi ales cei mai tineri, nu vor putea să-şi ducă la bun mulţumesc! Îi mulţumesc şi pentru contribuţia sfârşit munca. În multe situaţii, în opinia mea, nici adusă la apariţia volumului aniversar, cel puţin din nu ar putea să o înceapă!” două puncte de vedere: mi-a dat ideea cu ţinerea la Aşadar, anul 2015 a fost unul rodnic pentru zi a bibliografiei, a tuturor materialelor publicate, noi, cei care ne străduim trimestru de trimestru să şi mi-a „servit” pe tavă titlul cărţii, aşa cum numai scoatem un nou număr al revistei Eroii Neamului. el ştie să definească oameni, lucruri şi fenomene. Suntem siguri că şi în acest an, pe lângă Pentru toate acestea, îl fericesc cu un catren: materialele interesante şi bine documentate ce vor Eroii Neamului dac-au ajuns/ La al XXV-lea fi publicate în următoarele numere, vom avea şi apus surprize plăcute, constând în editarea unor volume Se datorează în bună parte/ Lui Viorel şi-a lui legate de „revista de suflet a sătmărenilor”, care ştiinţă de carte. vor încorona munca de câţiva ani a unora dintre Nu doar pentru rimă am spus „apus”, ci şi redactorii şi colaboratorii noştri. pentru faptul că după fiecare asfinţit de soare, vine În încheiere, doresc să informez cititorii un nou răsărit, aşa cum, întotdeauna, după vreme interesaţi că cele 3 volume despre care am făcut rea vine vreme bună, ceea ce s-ar traduce că va vorbire în rândurile de mai sus pot fi procurate de apare şi următorul număr al revistei! Şi tot nu la: cei trei autori, Editura „Citadela” Satu Mare, întâmplător am spus catren şi nu epigramă, pentru Redacţia „Eroii Neamului”, Biblioteca Judeţeană că la acest moment nu se cade să „înţepăm” pe Satu Mare şi Catedrala Ortodoxă „Adormirea cineva, ci, dimpotrivă, să elogiem meritele Maicii Domnului” din Satu Mare.
30 Unde sunt cei ce... nu mai sunt? (In memoriam Dimitrie Iov) (IV) Colonel (r) Petru PRODAN A şa cum am promis în ultimul nr. al este ocolit sistematic şi dezinformat, nimic nu-i revistei, voi continua prin a vă scrie „orice” date mai stă, practic, în cale mujicului Stalin, care, istorice despre Moldova dintre Nistru şi Prut. De imperturbabil, pregăteşte invadarea Moldovei”. această dată, despre: Profitând că Germania, deranjată de Odioasa Coaliţie, Blestemata Invazie atitudinea antifascistă şi antirevizionistă a În vara anului 1939, Europa face primul pas României, nu intenţionează să vină în sprijinul spre haos. La 5 mai, Litvinov, ministrul de externe acesteia, generalul Molotov îl avertizează, la 18 sovietic, este înlocuit cu cinicul V. Molotov, care, iunie 1940, pe von der Schulenburg, ambasadorul în numai câteva luni, reevaluează vechile tendinţe teuton de la Moscova, despre intenţia Uniunii de expansiune ruseşti, aşezându-le pe aceeaşi Sovietice de a ocupa Basarabia şi Bucovina. În balanţă cu interesele promovate de Hitler. pofida obiecţiei nemţilor referitoare la „Prin manevre diabolice, în care trădarea neincluderea Bucovinei în protocolul secret este trăsătura principală", Molotov şi Ribbentrop, semnat în 1939 şi a reacţiei furibunde a lui Hitler, omologul său german, reuşesc, pe 23 August 1939, care îi strigă în faţǎ lui Ribbentrop „nu vreau să fiu „să toasteze în sănătatea Fuhrerului", punând la luat drept un imbecil de către sovietici”, în ziua de cale odiosul „pact de neagresiune" care le poartă 26 iunie 1940, Molotov îi înmânează numele, prezentat sarcastic de politicianul rus ca „o ambasadorului român la Moscova, Gheorghe cotitură în istoria Europei şi nu numai a Europei..." Davidescu, un ultimatum, prin care solicită Câtă dreptate va avea. Dar nu neapărat în sensul evacuarea, în patru zile, a teritoriilor menţionate. gândit iniţial. Izolată şi fără nici un ajutor din exterior, Definitivat la Moscova, în august 1939, la ameninţată de U.R.S.S, Bulgaria şi Ungaria, care, capătul unei băute în care, aşa cum se spune, harta în aşteptarea semnalului rusesc, masează la graniţă Europei este decisă în pahare de votcă, pactul trupe gata de intervenţie, România este nevoită să Ribbentrop-Molotov marchează dramatic soarta accepte condiţiile de evacuare impuse prin teritoriilor vecine celor două puteri nesătule care, documentul sovietic. Fără să aştepte expirarea sub pretextul sporirii sferelor de influenţă, le vor ultimatumului şi evacuarea populaţiei, la 28 iunie împărţi „frăţeşte”, după gusturile şi interesele lor. 1940, trupele ruseşti atacă brutal Basarabia şi Polonia, atacată mai întâi de Germania, apoi de Bucovina, ocupând oraşele Cernăuți, Chișinău şi Rusia Sovietică, cade prima victimă celor două Cetatea Albă, instaurând teroarea. „Ziua de 28 puteri acaparatoare. Colaborarea dintre cei doi iunie 1940 a intrat în inima şi conştiinţa românilor dictatori funcționează perfect, iar Stalin, fidel ca o zi de doliu naţional, începutul unei perioade de angajamentelor luate faţă de Hitler, furnizează cu calvar pentru cei subjugaţi, al unei adevărate promptitudine armatei germane hrană, petrol şi tragedii prin modul în care s-a realizat ocupaţia şi cărbune pentru susţinerea frontului deschis în prin consecinţele sale". Amplificat de Franţa. Ba chiar apelează la „comuniştii «de dezmembrarea teritorială a ţării, de exterminarea pretutindeni», chemându-i să colaboreze cu fizică şi deportările în masă ale locuitorilor, de organizaţiile hitleriste şi prohitleriste.” foametea organizată şi de interzicerea oricărei După invadarea Norvegiei, Danemarcei, legături cu România, acest veritabil act de genocid Olandei, Belgiei şi capitularea Franţei, Stalin, uluit se mai răsfrânge şi astăzi destul de dureros asupra de rapiditatea acţiunilor germane, pune pe Molotov populaţiei româneşti trecute în mod nelegitim sub să-i trimită lui Hitler, pe 18 iunie 1940, în numele jurisdicția Rusiei Sovietice şi Ucrainei. guvernului sovietic, o telegramă de „felicitare În urma sa, ruşii dezlănţuie iadul pe pentru splendidul succes al armatei germane”. pământ. Armata română, care nu apucase să se Apoi, profitând la rândul său de iuţeala retragă, este înjosită şi batjocorită. Conform evenimentelor, invadează fulgerător Ţările Baltice, mărturiilor păstrate despre aceste zile de groază în ocupă Estonia, Letonia şi Lituania, dând dispoziţie rapoartele adresate Marelui Stat Major sau în cartea ca populaţia ostilă să fie ridicată şi deportată în „Basarabia", scrisă de Paul Goma, „ostaşilor li se Siberia şi Kazahstan. Cum, prin intermediul smulg tresele şi li se taie nasturii de la pantaloni iar „diplomaţiei ruseşti şi germane, guvernul român ofiţeri sunt bătuţi, scuipaţi, dezbrăcaţi şi bătuţi de
31 civilii care, incitaţi de invadatori, aruncă asupra lor veritabil iad amplificat de deportarea, numai din conţinutul oalelor cu murdării din timpul nopţii sau Chişinău, a 2610 locuitori. apă clocotită". Şi mai tragic este că aceste fapte Soroca, oraşul cetate de apărare a lui Ştefan incalificabile sunt săvârşite de cei „străini de cel Mare contra năvălirilor răsăritene, oraşul origine, ucraineni, evrei, găgăuzi, cetăţeni români tinereţii şi maturităţii lui Iov, trece la rândul său care până ieri se bucuraseră de privilegiile prin momente apocaliptice. Sub pretextul instalării româneşti”. unui Comitet Provizoriu, format din elemente Veşti tot mai îngrozitoare sosesc de la declasate, conduse de un fost prefect F.R.N., Chișinău unde, ca mai peste tot în Basarabia, armata roşie dă undă verde celor mai oribile populaţia română are enorm de suferit, „tot din barbarii. Camionul care transportă tezaurul Băncii partea alogenilor", care rup drapelele româneşti, Naţionale este oprit şi prădat. Funcţionarii şi preoţii smulg bagajele românilor care se refugiază, îi sunt „percheziţionaţi şi împiedicați să se refugieze jefuiesc. Studenţii teologi şi funcţionarii sunt ", numeroşi soroceni sunt „omorâţi după chinuri maltrataţi, iar populaţia este înspăimântată de groaznice". Numai în ziua de 28 iunie sunt arestaţi „criminalii avocatului Carol Steinberg" care, zeci de locuitori şi dispar fără urmă 11 moldoveni. instalat ca preşedinte al sovietului orăşenesc, Alte 515 persoane sunt deportate. Şirul întocmeşte „liste cu numele acelora ce urmează să fărădelegilor este nesfârşit. fie executaţi". Patru comisari sunt executaţi, sute O dâră consistentă de sânge nevinovat de persoane sunt arestate fără motiv, iar oraşul străbate ţinuturile Moldovei româneşti de la nord la capătă un „aspect dezolant, ca după trecerea sud, de la Nistrul învolburat la Prutul redevenit vandalilor: localul liceului militar, aruncat in aer, „râul blestemat şi despărţitor de neam". Pentru biserica Facultăţii de Teologie, transformată în Dimitrie Iov, capitolul Basarabia pare definitiv dormitor, Mitropolia jefuită şi transformată în sală închis. Evenimentele nu se termină însă aici. Şi nici de dans, monumentele de artă distruse, edificiile în acest mod! publice şi casele demnitarilor devastate...". Un Note 1. Petru Munteanu, Flǎmânzi - Monografie, Editura Agata, Botoşani/2003,p.181 2. Ion Fetcu. Basarabia - strǎvechi pǎmânt românesc - 85 de ani de la unirea Basarabiei cu România, în anuarul Muzeului Judeţean Botoşani "Acta Moldaviei Septentrionalis III”, Editura Axa Botoşani/2004, p. 246-247.
Am plecat de mult din sat Versuri şi melodie: Angela Munteanu
Am plecat de mult din sat Umblam la şcoală pă ea. Da io nu l-am uitat. Zî de zî o tropoteam Cum să uit sătucu-meu Zăci şi sute de şcolari, În care m-am născut eu? Dar amu îs tare rari. Cum să uit al meu sătuc Satu meu o-mbătrânit Care de mic m-o crescut? Şi pruncii l-o părăsît.
Mă întorc din nou în sat Ulicioara me tinoasă Amu tăte s-o-nştimbat: Îi cu pietre astupată. Cărăruşa din ogrăzi Nu mai pot umbla desculţă, S-o astupat cu ierburi verzi. Că de pietre îs împunsă. Şi arocu s-o astupat Şi copacii din uliţă Vale nouă s-o săpat. S-o uscat, nu au pomniţă. De-ar trăi şi tata meu S-asculte cântecul meu Ar sălta de bucurie Azi lângă mine să fie. Dar aşe precum voi ştiţi Hodineşte printre sfinţi.
32 Un vrednic ostaş pentru istorie - General maior (r) Victor Popescu (VII)
Prof. dr. Ioan CORNEANU I .C.: Domnule general, vă rog să vă referiţi înregistraţi convorbirea noastră, amândoi am şi la trecerea d-voastră în rezervă. intra în puşcărie. Haideţi, totuşi, să vă răspund la V.P.: Domnule profesor, d-voastră îmi puneţi întrebarea pe care mi-aţi pus-o, şi anume, cum am mie o asemenea întrebare?! Ce puteam face? Eu fost trecut în rezervă după o îndelungată şi eram tot timpul sub lupa consilierilor sovietici, a rodnică activitate ostăşească, ca soldat credincios bolşevicilor şi a cominterniştilor. D-voastră aţi la ţării mele şi a poporului român, cărora le-am studiat foarte bine situaţia politică din perioada dedicat toată fiinţa mea. La 1 august 1947, am 1944-1947. Studiindu-vă lucrarea d-voastră de fost trecut, din oficiu, în cadrul disponibil al doctorat, mi-am dat seama că aţi lăsat multe armatei, cu gradul de colonel. Aveam vârsta de 50 lucruri să se înţeleagă printre rânduri. Aşa este. Şi de ani. Să ştiţi, domule profesor, că deşi au trecut la Satu Mare erau la putere cominterniştii şi atâţia ani, dinamismul şi dragostea nemărginită comuniştii de etnie ungurească. Românii erau faţă de patrie au rămas nealterate. Şi astăzi mă foarte puţini înscrişi la comunişti. În calitatea simt legat de armată, de care nu mă pot despărţi. mea de fost „regalist” şi „antonescian”, eram un Mă va despărţi numai moartea, dar şi aceasta pericol pentru noua putere instalată după 1945. numai din punct de vedere fizic, pentru că eu voi Eu am fost, sunt şi voi rămâne român, un ostaş trăi şi după moarte prin istoria neamului şi a vertical şi fără compromisuri. Am învăţat de la faptelor mele. Plecarea mea de la Regimentul 90 părinţii mei că e mai bine să mori în picioare Infanterie nu a fost individuală. Odată cu mine au decât să trăieşti în genunchi şi cu capul plecat. Eu fost scoşi în rezervă un mare număr de ofiţeri. Cu nu am îngenuncheat decât atunci când mă rog la acele prilejuri s-au organizat şi festivităţi. A fost Bunul Dumnezeu, sau când participam la prezent secretarul regionalei PCR - Leontin slujbele religioase. Toate funcţiile onorifice pe Sălăjan, născut în comuna Santău, judeţul Satu care le-am primit au fost „de ochii lunii”. În Mare. Mai târziu a devenit ministrul Apărării spatele lor se ascundeau „răutăţi” de a fi scos din Naţionale. Are ridicat şi un bust amplasat în faţa armată, aşa cum s-a procedat şi cu alţi ofiţeri de Şcolii generale. Şi acel bust s-a ridicat tot la vârsta mea. Aţi auzit d-voastră de generalul propunerea domnului Iosif Uglar. Dar, să Valter Roman? El, în calitatea lui de cominternist continuăm mărturisirea. Toţi ofiţerii care au şi bolşevic, a avut misiunea murdară din partea plecat în rezervă din regimentul pe care îl „alogenilor din fruntea ţării” de a stârpi pe toţi conduceam au fost obligaţi să ia cuvântul. Doresc ofiţerii de carieră şi să fim înlocuiţi cu să menţionez că nicio personalitate oficială nu a „proletcultişti” fără pregătire militară şi cu luat cuvântul, deşi aveau obligaţia să o facă. Eu „semidocţi”. Despre acest lucru vă voi prezenta cred că li s-a interzis acest lucru de către un alt interviu. Oare veţi putea să-l publicaţi? Eu consilierii ruşi, în cârdăşie cu comintenişti şi cred că nu. Dacă m-aş referi la arestarea tuturor alogeni locali. Dacă oficialităţile locale nu au acelora care în 1918 au făcut România Mare? spus nimic, atunci au reacţionat ostaşii Credeţi că a fost ceva întâmplător? Nu a fost. regimentului. La plecarea mea din curtea Pentru că Basarabia şi Bucovina, apoi regimentului, pentru ultima oară cu trăsura Cadrilaterul, erau cuvinte „tabu”. Iată pentru ce unităţii militate, toţi ostaşii care erau adunaţi în fruntaşii Unirii din 1918 au fost arestaţi şi închişi formaţie de adunare pentru onor, şi după ce am la Sighetul Marmaţiei şi la Gherla. România dat mâna cu fiecare, la comanda „Prezentaţi Mare a trebuit să moară din cauza ruşilor, a arm'”, soldaţii s-au repezit spre mine, care nemţilor şi a ungurilor, la care au contribuit din stăteam în trăsură, au scos hamurile de pe cai şi au plin Ungaria şi Bulgaria. Aşa să se ştie! Acesta făcut zid în jurul meu. Apoi, cu muzica militară, este adevărul. Eu sunt ferm convins că dacă au cântat din toată inima „Deşteaptă-te române”, cineva ar asculta banda pe care d-voastră „Hora Unirii”, „Treceţi batalioane române
33 Carpaţii” şi altele. Am fost scos în stradă şi m-au mea în rezervă şi apoi în pensie, am continuat condus spre locuinţă prin centrul oraşului Satu activitatea, fiind ales în anii 1947-1948 ca Mare. Pe tot parcursul deplasării au cântat şi au preşedinte activ al Comitetului pentru ajutorarea plâns. În faţa locuinţei mele s-a întins o horă mare regiunilor secetoase. Tot în aceeaşi perioadă, am şi cu foc. M-au condus până în locuinţă. La fost ales preşedinte al Comitetului Asociaţiei intrare, mă aştepta soţia mea Alexandra în hohote Culturale şi Teatrale Constantin Nottara, care a de plâns. Ostaşii au rămas în stradă, cântând avut ca întindere în nordul Transilvaniei. Cu acel neîncetat. A fost un moment unic din viaţa mea, prilej s-a înfiinţat teatrul românesc din Satu care a ţinut până la orele 22:00. Vedeţi Mare, cu artişti aduşi din Bucureşti, cu sprijinul dumneavoastră, domnule profesor, ce înseamnă Ministerului Artelor - director Alexandru dragostea ostaşilor faţă de comandant, care a Kiriţescu. Teatrul a funcţionat cu succes timp de 2 luptat cot la cot în războiul pentru învingerea ani, fiind sprijinit de întreaga populaţie din Satu nazismului în Europa!? Vă mai amintesc că în Mare. În anii 1949-1953 am activat în câmpul timp ce mă deplasam spre locuinţă, toată muncii, la Şcoala Sanitară din Satu Mare, în populaţia românească a ieşit în stradă. În acea calitate de director administrativ. În anii 1953- atmosferă unică din viaţa oraşului, au sosit la faţa 1957 am fost numit vicepreşedinte al Asociaţiei locului şi organele statului, pentru ca să vadă ce Voluntare pentru Apărarea Patriei (AVSPA) din se întâmplă. Cântecele ostaşilor au fost calificate oraşul Satu Mare. Menţionez că în 1951-1957, pe de către consilierii ruşi, de alogenii şi nedrept (din cauză că din nou am primit eticheta cominterniştii locali, drept ofense aduse faţă de de „antonescian”), nu mi s-a ridicat (acordat NR) perioada politică existentă, şi mai ales că ele au pensia. Ce lucru inuman! În urma deselor scrisori fost şi interzise. Acele cântece, mai spun odată, adresate la CC al PCR, am fost repus în toate au fost interzise. Ele se puteau cânta numai în drepturile de pensie, dar fără a mi se rambursa locuinţe şi cu perdelele trase pentru a nu fi auzite. suma reţinută timp de 6 ani. Au avut grijă După ce i-am asigurat pe toţi reprezentanţii cominterniştii şi bolşevicii, atât de la centru cât şi statului că la orele 22:00 soldaţii se vor retrage în locali, să-mi facă viaţa de nesuportat, cazarmă, au părăsit şi ei manifestarea. Toată împingându-mă până la sinucidere. După lumea de pe străzi s-a retras în locuinţele lor şi împlinirea vârstei de pensie, am activat mai ordinea a fost restabilită. Astfel s-au petrecut departe în câmpul muncii, cât şi pe tărâm social- lucrurile cu despărţirea mea de regiment. A fost politic, prin cuvânt vorbit şi prin presa locală în cea mai frumoasă amintire din viaţa mea de „Pentru Socialism”, „Drapelul Roşu” şi „Cronica soldat. Sătmăreană”. În prezent sunt conducătorul I.C.: Domnule general, locuiţi de atâţia ani în colectivului de veterani de război din judeţul Satu oraşul Satu Mare. Vă rog să împărtăşiţi Mare. Din anul 1974, la intervenţia tovarăşului cititorilor ce s-a întâmplat după intrarea d- Iosif Uglar, am fost avansat la gradul de general voastră în rezervă. maior, cu dreptul de a purta uniforma armatei V.P.: Ce s-a întâmplat? Pot spune că s-au române la festivităţi, dar fără a mă bucura de întâmplat multe lucruri. Dacă am să le spun pe drepturile la pensie conform gradului, cu toate că toate, cred că amândoi vom da de mare bucluc. Să aveam atâta nevoie pentru a putea trăi eu şi soţia nu uitaţi! Pe parcursul interviului v-am avertizat. mea Alexandra, sau să ne îngrijim de sănătate şi Dar dacă mă întrebaţi, să vă mai spun şi altele. În să ne cumpărăm medicamente. acel timp zbuciumat din viaţa mea, am făcut I.C.: Vă rog, domnule general, să-mi primele demersuri pentru a mă reîntoarce la permiteţi să mă alătur suferinţelor d-voastră şi Bucureşti, de unde am plecat pe front. Răspunsul să vă ajut în continuare cu cele necesare traiului. din partea autorităţilor a fost negativ. Timpul a Dacă aş putea să dau timpul înapoi, sunt sigur că trecut şi eu am rămas pe loc la Satu Mare, într-o dreptatea ar învinge. Sunteţi parte printre ostaşii locuință necorespunzătoare, cu intrare prin WC, României şi ei nu trebuie să moară. Ei rămân până în 1977, când am fost mutat în altă locuinţă. nemuritori prin ceea ce lasă în urma lor. Vedeţi Cea veche a fost dărâmată pentru sistematizare. dumneavoastră, chiar prin acest interviu doresc Şi noua locuinţă, în care locuim şi acum, vă rog să să vă redau viaţa de după moarte. Pentru toate vă uitaţi că arată ca o şandrama. După trecerea suferinţele d-voastră, mie, în calitatea mea de şef
34 al catedrei de istorie pe judeţul Satu Mare, îmi 1945. Eu am fost parlamentar în tratativele cu este ruşine pentru suferinţa în care vă aflaţi. armata germană, am fost citat pe ordinele de V.P.: Domnule profesor, d-voastră sunteţi o luptă, am fost decorat de mai multe ori. Nu este altă generaţie. Cunoaşteţi foarte multe lucruri nici o lege umană care să poată încălca aceste despre oamenii vestiţi ai Sătmarului. Vă felicit drepturi. Cer insistent reabilitarea! Am trăit sincer pentru tot ce scrieţi despre trecutul şi mereu în mari lipsuri din cauza nedreptăţilor, prezentul nostru. Să ştiţi de la mine că dacă nu am motiv pentru care nu mi-am putut îngriji de fi fost vânduţi de marile puteri la Ialta, dacă nu ar sănătate şi nici de îngrijirea fiului meu şi a soţiei fi fost „cominterniştii” şi „bolşevicii”, apoi mele. În al patrulea rând, să mi se restituie pensia „consilierii ruşi”, care ne cântăreau şi aerul pe reţinută în mod abuziv timp de 6 ani. Am mare care îl respirăm, la care mai adaug şi pe „alogenii nevoie de acei bani, ca să las în urma mea o locali”, alta ar fi fost situaţia. Deci, să continuăm. situaţie clară şi nepătată de nimic. În al cincilea Mi-aţi pus întrebarea, ce am mai făcut? Vă rând, să mi se preschimbe toate decoraţiile pe răspund: în anul 1967, la comemorarea de la care le-am primit pentru făurirea României Mari Mărăşeşti a 50 de ani de la strălucita victorie în 1918, şi pentru recunoaşterea meritelor mele în împotriva nemţilor în primul război mondial, la delimitarea frontierelor României, sau să mi se care şi eu am luat parte, tovarăşul Ion Ioniţă - acorde dreptul să le pot purta la toate festivităţile. ministrul Apărării Naţionale, mi-a spus personal: Eu nu le-am primit ocazional, ci pentru serviciile „Nu este o mare problemă să te reîntorci la aduse ţării mele, România. În al șaselea rând, să Bucureşti. Să-mi trimiţi cererea la mine”. fiu ajutat să mă pot întoarce la Bucureşti şi să fiu Stupefacţie! Am primit toate actele înapoi, prin îngropat acolo unde au căzut eroic ostaşii mei din Comitetul Veteranilor de Război, cu răspunsul fostul Regiment 115 Infanterie, pentru apărarea negativ. Ce să vă spun? Am plâns împreună cu capitalei de armata germană. Aceasta este ultima soţia mea Alexandra. Ceea ce m-a durut cel mai mea dorinţă, egală cu un testament. Rog şi pe mult a fost că răspunsul era semnat de fostul meu această cale ca Armata Română să le camarad, generalul Teclu. În anul 1972, la împlinească! demersul meu trimis Primăriei Capitalei, cu nr. I.C.: Domnule general, ştiu că aţi suferit 39/P, din 10 noiembrie 1972, am primit următorul foarte mult, şi mai ales după pierderea fiului d- răspuns: „referitor la cererea d-voastră privind voastră. Ce mai doriţi să spuneţi? Vă mai întreb, revenirea în capitală, nu poate fi soluţionată cum credeţi că am putea să încheiem acest favorabil. Semnătura: Director Stăgerescu.” În interviu? Sunt convins că el va rămâne ca acest fel au fost soluţionate toate răspunsurile pe document extrem de valoros pentru istorie. Sunt care le-am primit la demersurile mele pentru a mă mândru că am avut cinstea să vă iau acest reîntoarce în Bucureşti. Am ajuns la 85 de ani. Nu interviu. Nu ştiu dacă îl voi putea publica. Dacă ştiu câte zile mai am. Sunt foarte bolnav. Dacă aş el va fi publicat, în fiecare an am să depun o cere dreptate pentru a fi reabilitat, cu modestie, coroană de flori pe mormântul d-voastră. solicit următoarele: În primul rând, să mi se V.P.: Au trecut 5 ani de când discutăm recunoască vechimea la gradul de general maior, împreună. Să ştiţi că mă simt foarte obosit. Mi se nu din 1974 când l-am primit în urma sfâşie inima. Fiul meu a fost speranţa mea la nenumăratelor intervenţii ale tovarăşului Iosif bătrâneţe, dar s-a stins foarte timpuriu. Am rostit Uglar, ci de când am fost trecut în rezervă. În al cuvinte foarte grave care vă pot aduce mari doilea rând, să mi se recunoască dreptul de pensie necazuri. Mă bazez pe onoarea d-voastră. Am în la gradul pe care îl am astăzi, de general maior, faţă două file dactilografiate, cred că ar fi cel mai fiindcă nu este drept ca unii să primească pensia bun final. specială pentru fapte imaginare (aşa cum sunt I.C.: Domnule general, eu cred că cel mai bun ilegaliştii, care, în proporţie de 90% sunt final ar fi o comandă militară, pe care, cu alogeni), iar eu să primesc şi astăzi o pensie egală permisiunea d-voastră, aş rosti-o eu: Armată cu aceea pe care o primeşte un subofiţer. Nu Română, drepţi! Pentru generalul maior Victor există comparaţie între misiunile de luptă pe care Popescu, prezentaţi arm'! Împreună cu fanfara eu le-am îndeplinit la 23 august 1944, la Băneasa- să cântăm „Deşteaptă-te române!”. Vă Opopeni, apoi pe tot frontul de vest, până la 9 mai mulţumesc.”
35 Colonelul Bazil Simu, ofiţer al Armatei României
Prof. dr. Ovidiu T. POP Prof. Carmen BRATOSIN C. N. „Mihai Eminescu” Satu Mare B azil Simu s-a născut în data de 22 august Odessa, unde a dus lupte sângeroase, între 6 1905, la Câmpeni. Tatăl, Petru Simu, era preot august şi 16 octombrie 1941, bătălia însemnând greco-catolic în Câmpeni, iar mama, Eugenia pentru unităţile acestei armate 17.792 de morţi, Motora (prin familia Motora) se înrudeşte cu 63.345 de răniţi, 11.471 de dispăruţi, în total, familia lui Avram Iancu. 92.608 oameni. În anii 1941 şi 1942, unităţile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului şi Stalingrad. La pierderile generale de 130.000 de militari morţi, răniţi şi dispăruţi în anul 1941, s-au adăugat marile pierderi ale Armatei a 3-a la Cotul Donului şi ale Armatei a 4-a în Stepa Calmucă, la sfârşitul anului 1942 şi începutul anului 1943, pierderile ridicâdu-se la 182.441 de militari (16.566 morţi, 67.182 răniţi, 98.692 dispăruţi), fapt care a redus considerabil capacitatea combativă a armatei române. După aceste înfrângeri, în februarie 1943, armatele 3 şi 4 au fost trimise în ţară pentru refacere1 . Armata 4 a fost aşezată într-un sector excesiv de larg pentru forţele de care dispunea (peste 200 km), la sud de Stalingrad, în Stepa Calmucă, într-un teren uscat, nisipos şi sărac, dispozitiv sprijinit pe o linie de lacuri de stepă. În sectorul Armatei 4 fâşiile diviziilor erau mari (25- 40 km), în rezervă existau doar câteva escadroane de cavalerie la nivelul diviziei. Corpul 6 armată dispunea doar de 4 tunuri antitanc de 88 mm. La 19 noiembrie, când începea ofensiva sovietică, Urmează cursurile liceale la Liceul Armata 3 avea 152.492 de militari, iar Armata 4 Grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud. Pe doar 75.580. După bătălia Stalingradului, Armata tabloul de absolvire cu „Abiturienţii dela Liceul 3 Română a mai rămas pe front cu doar patru Grăniceresc «Gheorghe Coşbuc»”, promoţia divizii de infanterie de la aripa ei stângă. Armata 4 1925, se află mottoul: „În visurile noastre înflorite Română a fost retrasă pe un aliniament mai se arată viitorul României-Mari”. Termină înapoi, după ce pierduse Corpul 6 Armată şi a fost „Şcoala Superioară de Război” din Bucureşti. întărită prin Corpul de Cavalerie (Diviziile 5 şi 8 După absolvire, devine ofiţer la Statul Major Cavalerie). Ea a luat parte la Operaţiile Grupului General al Armatei României din Bucureşti, apoi de Armate Hoht, între 12 şi 23 decembrie, în este numit ofiţer în Garda Regală. scopul salvării trupelor încercuite la Stalingrad. În timpul celui de-al Doilea Război Dar, respectivul grup, epuizat de grelele pierderi Mondial, a participat la luptele de la Odessa, suferite, după trei zile a fost puternic atacat şi Doneţ, Don, Kalmucia şi Stalingrad, în cadrul după alte trei zile de lupte îndârjite, a fost Armatei 4. desfiinţat. Armata 4 Română şi-a pierdut astfel, Armata 4 a participat la Bătălia de la orice valoare operativă2.
36 doi cai mici şi sprinteni îl poartă cu repeziciune în lungul frontului apărat de ostaşii săi. E înalt şi vesel întotdeauna. Îl cunosc de mult. În jurul său soldaţii se strâng ca albinele din stup în jurul Reginei. Când trece printre ei se înviorează şi se bucură. Sunt mândri de comandantul lor care de atâtea ori a tras alături de ei, cu mitraliera. Vizităm un adăpost. O scobitură adâncă de 3 m. În zăpadă, acoperită deasupra cu scânduri şi paie. În interior o sobiţă de tinichea împrăştie o căldură desmorţitoare de picioare şi mâini îngheţate. În Căpitanul Bazil Simu pe front la Stalingrad (în jurul ei se strâng noaptea soldaţii ce dorm mai dreapta fotografiei) puţin şi-şi petrec vremea povestindu-şi dorurile lor aprinse. [...] Acelaşi cadru aspru îl are Câteva cuvinte de pe frontul Doneţului adăpostul comandantului. Un telefon şi un pat fac scrise de lt. rez. Leonida Pop, la 1 aprilie 1942: nota distinctă dintre aceea şi adăpostul străjerilor neadormiţi pe frontul de pe Doneţ. [...] Străjuesc cu îndărătnicie departe de ţară, neamul şi mormintele de eroi ce se ridică în glia însângerată şi cucerită cu jertfa lor.”
Ofiţeri ai Armatei României (primul din stânga fotografiei este col. Bazil Simu)
Col. Bazil În stânga fotografiei col. Bazil Simu călare Simu, iar în centru, gen. Corneliu Dragalina „[...] E o zi de sărbătoare. Vom porni însă după Pentru faptele de vitejie de pe front, Bazil Paşti să-i învăţăm că noi ne apărăm pământul şi Simu a fost decorat cu Ordinul „Coroana luptăm pentru izbăvira Crucii mântuitoare. Nu României cu coroană, spade şi panglică de tragem azi în cei care au uitat de Dumnezeu şi se Virtute Militară, în grad de Ofiţer” (de patru ori), închină Diavolului. Vom trage însă mâine cu toată cu Ordinul „Steaua României cu spade şi panglică puterea ca să înfrângem hoardele păgâne şi să de Virtute Militară, în grad de Cavaler” şi cu reînălţăm iar crucea pe turnul bisericilor Medalia „Cruciada împotriva comunismului, cu dărâmate. [...] Într'adevăr vine Comandantul de panglică”. Batalion, Căpitanul Simu. O sanie mică, trasă de
37 Sabău. Profesorul Ioan Sabău, fiul lui Mihai Sabău, relatează: „Din Oradea au fost transportaţi cu vagoane de marfă la Oneşti, Borzeşti şi apoi la cunoscutul Canal de la Marea Neagră: Poarta Albă, Coasta Galeş. În timpul detenţiei familia nu ştia nimic […]. În timpul detenţiei la Canal […], aici se găseau mii de oameni de toate felurile, intelectuali, muncitori, ţărani, militari, de toate vârstele, naţionalităţile, religiile. S-au săpat mii, sute de mii de metri cubi de pământ, s-a muncit cu roaba, lopata, s-au pus bazele Canalului Dunăre-Marea Medalia „Cruciada împotriva comunismului, cu Neagră, cu care apoi comuniştii erau mândri şi se panglică” (pe faţa medaliei este scris: făleau lumii întregi cu această realizare. Dar nu se „Cruciada împotriva comunismului” , iar pe mândreau cu aceea, că acest canal a fost construit verso: „România recunoscătoare”) în nişte condiţii extrem de grele, iarna într-un frig excesiv, cu foame tot timpul, cu bătăi, insulte, 4 Bazil Simu se căsătoreşte cu profesoara izolare completă de lume, de cei dragi. […] ” Florica Tămaş, fiica lui Pompiliu Tămaş, preot Este eliberat la 1 mai 1954, de la Oneşti. greco-catolic în Botiz şi al Leontinei Cherebeţiu, verişoară primară cu Valer Pop (s-a aflat în fruntea delegaţiei române la „Conferinţa de la Turnu- Severin” şi a participat la „Arbitrajul de la Viena”). Au un copil, Flaviu Simu. Iese din Armata României pentru că nu dorea să facă parte din „noua armată”. Pentru „vina” de a- şi fi slujit ţara, este arestat de statul comunist în august 1952. Avocatul Vasile Ţânţaş povesteşte că „în Penitenciarul din Satu-Mare erau fraţii Nicoară, Cornel - avocat şi Iuliu - învăţător, doctorul Dumbrăviceanu, fost medic primar al „Biletul de Liberare Nr. 9008 1954”, de la Oneşti oraşului Satu-Mare, doctorul Tătaru, nepotul lui Până la pensionare a lucrat la Institutul de Dumbrăviceanu, doctorul Şter din Satu-Mare, Proiectare Judeţean Satu Mare. A trecut la cele Pelle Aurel, economist, Coroian - finanţist, veşnice în 10 aprilie 1981, la Satu Mare. bătrânul avocat Şuta Ioan, fostul vicepreşedinte al organizaţiei judeţene liberale, Radu Vasile, Benea Mulţumesc domnului dr. Flaviu Simu, medic Ştefan, fostul primar al Sătmarului în timpul stomatolog în Satu Mare, pentru informaţiile guvernării liberale, colonelul Bazil Simu, eu şi oferite despre tatăl dumnealui, pentru documentele mulţi alţii din Satu-Mare.3 ” Din Penitenciarul din şi fotografiile din arhiva familiei pe care mi le-a Satu Mare ajunge la Oradea. Până la eliberare, a pus la dispoziţie. avut acelaşi destin ca şi preotul greco-catolic Mihai Bibliografie Documente Arhiva domnului dr. Flaviu Simu Volume 1.Sabău, Ioan, Mihai Sabău, Protopop, Preot Canonic-Greco Catolic al Sătmarului, Volum realizat la ALFASOFT S.A., Satu Mare, 1993. 2.Ţânţaş, Vasile, Un secol de viaţă, Caietele eminescienilor sătmăreni, vol. 8, Editura Citadela, Satu Mare, 2016. Webografie https://ro.wikipedia.org/wiki/România_în _al_Doilea_Război_Mondial. http://www.istoria.md/articol/263/Participarea_României_în_cadrul_Bătăliei_de_la_Stalingrad. Note 1 https://ro.wikipedia.org/wiki/România_în _al_Doilea_Război_Mondial. 2 http://www.istoria.md/articol/263/Participarea_României_în_cadrul_Bătăliei_de_la_Stalingrad. 3 Vasile Ţânţaş, Un secol de viaţă, Caietele eminescienilor sătmăreni, vol. 8, Editura Citadela, Satu Mare, 2016. 4 Ioan Sabău, Mihai Sabău, Protopop, Preot Canonic-Greco Catolic al Sătmarului, Volum realizat la ALFASOFT S.A., Satu Mare, 1993. 38 Mărturii orale privind deportarea moţilor sătmăreni în anul 1940 (II) prof. Crina DĂRĂBAN T oate aceste metode inumane şi-au atins la averea lor, care rămânea în teritoriul ocupat de scopul: i-au determinat pe moţi să plece din satele unguri. lor. Nu mai puteau îndura frica, nu mai puteau Şi moţii din Marna au fost obligaţi să accepta să se teamă pentru vieţile lor şi a celor dragi semneze că acceptă să plece din sat, după cum îşi în orice moment. Aşa că au ales să plece în România, aminteşte un martor, Vădan Vasile: ,,au venit şi l-au unde sperau să scape de toate aceste nedreptăţi care forţat pe tata să semneze că pleacă de bună voie din li s-au făcut. Trebuie precizat că, pe toată perioada Ungaria în România; apoi a venit un ordin să acestor persecutări, li se spunea mereu că nu mai au strângem ce putem şi să mergem la gară la ce căuta aici, că locul lor nu este aici şi că ar fi mult Sanislău.”36 Moţii au fost puşi în faţa a două situaţii, mai bine să plece. una mai dificilă decât alta: prima variantă era aceea Condiţiile în care s-a plecat în refugiu de a rămâne în sat, cu riscul de a fi în continuare prezintă numeroase asemănări în cele patru terorizaţi de trupele de ocupaţie maghiară; a doua localităţi ale moţilor. Le-a fost dat un fel de variantă consta în acceptarea refugiului. Din aceste ultimatum, de la câteva ore la trei zile, timp în care două rele, moţii au ales varianta care li s-a părut mai moţii au trebuit să-şi strângă ceea ce puteau duce cu uşor de acceptat, în acele condiţii: au ales să plece în ei. În localitatea Scărişoara Nouă, moţii au fost refugiu. Trebuie să privim toate aspectele care i-au adunaţi pe ,,terenul de sport”, unde li s-a comunicat determinat pe moţi să ia această decizie şi să nu-i că trebuie să părăsească localitatea. Despre această judecăm pentru decizia lor. Noi, cei de azi, care nu situaţie ne-a relatat Dobra Gheorghe: ,,după cinci am fost puşi niciodată în faţa unei astfel de situaţii, săptămâni de chin, la sfârşitul lui octombrie, într-o nu avem dreptul să-i judecăm, pentru că nu vom zi de vineri, ne-au adunat pe terenul de sport. Acolo reuşi decât cu foarte mare greutate să înţelegem ce ne-au spus că trebuie să mergem din localitate, şi să era în sufletul lor atunci. ne ducem ce putem cu noi; ne-au dat o jumătate de În timpul scurt pe care l-au avut la zi.”34 dispoziţie, au trebuit să-şi ia din propria gospodărie În alte localităţi, moţii au fost obligaţi să ceea ce credeau ei că este mai de preţ şi folositor în semneze o hârtie, aşa-numita ,,engedely” prin care perioada următoare. Dar ce le mai rămăsese de luat, declarau că pleacă de bună voie din sat. Aşa s-a după săptămâni întregi de jafuri sistematice din întâmplat în localitatea Ianculeşti, unde oamenii partea ungurilor? Aveau o mulţime de întrebări, la disperaţi de situaţia în care se aflau, au mers la Carei care nimeni nu putea, sau nu vroia să le răspundă: să ceară ajutorul autorităţilor. Situaţia aceasta este unde vor pleca, pentru cât timp pleacă, oare se vor prezentată de Costea Raveica din această localitate: mai putea întoarce vreodată în aceste locuri care ,,câţiva oameni s-au dus la Carei şi au cerut să ne deja însemnau atât de mult pentru ei? Cum să facă paşaport, ori să ne dea pază; acolo i-au pus să părăseşti aşa, brusc, locurile acestea, care, pentru iscălească că pleacă de bună-voie din localitate”.35 martorii intervievaţi, reprezentau universul Prezentăm, spre exemplificare, traducerea copilăriei lor? Pentru mulţi dintre ei erau locurile în acestei ,,Engedely”(Aprobare), emisă de care se născuseră, în care au crescut, în care au făcut Comandamentul militar al oraşului regesc maghiar primii paşi şi mai apoi au învăţat să iubească. Carei, în anul 1940: ,,Hrisztea Rafila, domiciliată la Dar, era vreme de război şi aşa erau Ferma Szentjanos din Careii Mari, mi-a declarat că vremurile pentru ei. Cu teamă, pentru ce avea să vrea să rămână cetăţean român şi doreşte să se urmeze, dar şi cu speranţă că vor veni şi vremuri stabilească în localitatea Valea Albă din România. bune pentru ei, că Dumnezeu nu-i va lăsa la greu, Întrucât doreşte să emigreze şi nu există nici o moţii au pornit pe drumul greu al refugiului, pe la urmărire penală, aprob plecarea ei. Rog autorităţile mijlocul lunii octombrie. Şi-au luat de acasă foarte competente, ca persoanei care arată această puţine lucruri, pentru că nu aveau cum să le ducă, şi aprobare, să i se permită părăsirea ţării şi să-i fie de mai ales pentru că nu le rămăsese mare lucru. Unii ajutor, luându-se în considerare hotărârea de lege au plecat cu căruţele, alţii au strâns într-un sac care interzice ducerea bunurilor imobile.” Astfel de câteva lucruri, după cum ne-au mărturisit: ,,nu am aprobări au fost obligaţi să semneze mulţi dintre cei putut duce mare lucru, pentru că eram mulţi; eram 8 refugiaţi; ei erau astfel obligaţi să declare că renunţă copii în căruţă şi un pic de mâncare; porumbul a
39 rămas pe câmp, strugurii şi vinul aici au rămas moţilor din Scărişoara Nouă, spre Lugoj, iar un alt toate.”37 sau ,,vreo trei sau patru oameni au dus câte o tren se îndrepta spre Craiova. vacă, dar restul au mers numai cu hainele de pe I-am întrebat pe moţi, dacă nu s-au gândit în ei…”38 Unii mai aveau ceva bani la ei şi i-au ascuns acele momente să plece în localităţile de origine ale cum au putut ei mai bine, după cum ne-a spus Dobra părinţilor, împreună cu aceştia, bineînţeles. Am Gheorghe: ,, au sfredelit în vârf la ruda de la car şi întâlnit un singur caz, în care, persoana intervievată acolo i-au ascuns, sau în putina cu brânză, unele de noi, respectiv, Trif Lidia, ne-a spus că a plecat în femei chiar în...”.39 Un alt martor al acelor momente localitatea de origine a părinţilor, atunci în extrem de dificile, Dobra Sabina, din Ianculeşti, la momentul refugiului. A plecat la Bucea, în judeţul întrebarea ,,Ce aţi dus cu dumneavoastă?” ne-a Cluj, dar nu pentru multă vreme, pentru că de acolo a răspuns ,,Doar ce-a fost pe noi şi sufletul în oase.”40 plecat la 1 decembrie, la Cluj Napoca, împreună cu Un răspuns care spune foarte multe. un frate. Totuşi, părinţii nu au plecat la Bucea, Apoi au ajuns la gară, care cu căruţele, care pentru că erau bătrâni, după cum ne-a spus martorul. pe jos, încolonaţi şi păziţi de jandarmi. Drumul până Toţi ceilalţi ne-au dat răspunsuri similare, de genul la gară ne este prezentat, foarte sugestiv, de un ,,de ce să mai mergem acolo? Oamenii şi-au vândut 45 martor al acelor momente tragice, Dobra Gheorghe tot ce aveau atunci când au venit aici.” din localitatea Scărişoara Nouă: ,,ne-au dus În gări îi aştepta câte un tren de marfă, care încolonaţi şi păziţi de jandarmi; copiii plângeau, avea să-i ducă spre o destinaţie necunoscută. câinii lătrau sub căruţe…am mers aşa pe un drum de Condiţiile în care s-a făcut transportul? Într-un ţară.”41 cuvânt: groaznice! Spre exemplificare, o să lăsăm şi Moţii din localităţile Horea şi Marna au fost de data aceasta mărturiile să vorbească: ,,ne-au dat duşi la gară în Sanislău, cei din Ianculeşti la gară în câte un vagon de marfă acoperit la două familii; am Carei, iar moţii din Scărişoara au fost duşi la gară în stat în acelaşi vagon cu vacile; ele stăteau în câte un Resighea. Aceştia din urmă, care nu au avut căruţe, capăt şi în celălalt capăt, noi, oamenii; au pus au fost urcaţi în tren, iar celilalţi au parcurs drumul locomotiva şi se tot izbea, cât încoace, cât încolo, 46 cu căruţa. Despre greutăţile întâmpinate pe drum, veneau vacile peste noi…” , ,,ne-au ţinut vreo trei povesteşte Bâtea Ioan, autorul volumului ,,Moţii din zile în tren, până să pornim, timp în care ne-au tot Sătmar şi Maramureş”, refugiat şi el: ,,Pe la mijlocul verificat ce avem la noi; când a pornit trenul, mergea zilei coloana s-a pus în mişcare. Seara s-a ajuns la un pic, apoi dădea înapoi ca să se izbească Valea lui Mihai - 13 km - şi şi-a continuat drumul vagoanele unele de altele, aşa, în bătaie de joc.”47 până aproape de Diosig, unde coloana s-a oprit Cu referire la condiţiile de transport, Ioan pentru a se face furajarea animalelor, reparaţia Bâtea ne oferă o imagine foarte plastică: ,,În mijloacelor de transport şi potcovitul boilor şi vagoanele închise, atât oamenii cât şi animalele, cailor….După 4-5 zile de drum, s-a ajuns la Băile inspirau acelaşi aer şi aici îşi făceau toţi necesităţile. Felix pe unde trebuia să se treacă frontiera în Nu se putea părăsi vagonul şi, respectiv garnitura de România.”42 Cei care au plecat cu căruţele nu au fost tren…În staţii nu puteau face curăţenie în vagon, lăsaţi la graniţă să treacă cu animalele: ,,Autorităţile pentru că nu se permitea aruncarea maghiare au venit la coloană şi au cerut oamenilor să gunoiului…astfel că este de închipuit atmosfera şi vândă căruţele şi animalele, întrucât nu se permite să condiţiile în care stăteau femeile, copiii şi bătrânii în fie trecute în România….În perioada cât coloana a aceste vagoane împreună cu animalele. Condiţiile fost oprită în zona Băilor Felix - Oradea, era o vreme erau asemănătoare şi în vagoanele deschise, aici în ploioasă şi rece, oamenii erau sub cerul liber, plus mai existau şi curenţii de aer şi ploaia care proviziile se terminaseră atât pentru oameni cât şi cădea peste oameni.”48 pentru animale, copiii plângeau de frig şi de Drumul a durat între 1-2 săptămâni, după foame.”43 cum îşi amintesc cei intervievaţi. De ce atât de mult? Pentru a se primi aprobarea trecerii Pentru că şi aceasta făcea parte din planurile celor frontierei cu căruţele şi animalele, s-a intervenit la care i-au alungat de la casele lor. Şi pentru că Consulatul Român din Oradea. Anterior, trenurile mergeau ziua, iar noaptea erau garate pe ,,autorităţile maghiare au permis femeilor cu copii câte o linie moartă. În aceste condiţii, e lesne de mici să treacă în România. Acesta a fost un moment imaginat care era situaţia în acele vagoane, în care tragic atât pentru cei care au plecat, cât şi pentru cei au fost închişi moţii, la fel ca animalele. Rezervele care au rămas, deoarece nu se cunoştea de hrană se epuizaseră, iar starea de spirit era din ce deznodământul intervenţiilor făcute la Oradea…”.44 în ce mai rea. La Consulat s-au primit aprobările necesare şi În data de 25 decembrie 1940, ziarul coloana s-a pus din nou în mişcare, până la gara ,,România nouă” publica următoarele rânduri: ,,Un Holod. De acolo, un tren de marfă i-a dus pe o parte a lung tren de marfă a sosit în Turda, venind din
40 Ardealul robit de Ungaria şi aducând peste o sută de şi au amintiri şi mai dureroase din acea perioadă. familii de moţi, din jurul Careilor şi Sătmarului. Un Vom încerca să reconstituim, cu mijloacele avute la adevărat tren al groazei, mizeriei şi nenorocirii. îndemână, câte ceva din dramele acestor români. Bieţii oameni nu erau numai despuiaţi de tot avutul Perioada refugiului 1940-1945. Din lor agonisit în douăzeci de ani de muncă cinstită, ci toamna anului 1940 până în primăvara anului 1945, autorităţile maghiare i-au încărcat în vagoane de moţii din Sătmar, au peregrinat prin ţară, încercând vite, aşa cum se găseau în momentul arestării lor, să-şi facă, din nou, un rost al lor. Le-a fost foarte unii pe jumătate goi, flămânzi, bolnavi şi însetaţi. În greu, pentru că nu mai aveau nimic din ce vagoane se aflau şi doi morţi, doi copii care au strânseseră o viaţă întreagă; nu mai aveau haine, sucombat pe drum din cauza mizeriilor îndurate, alimente, animale, bani şi mai ales nu mai aveau căci de la locul de îmbarcare şi până la graniţa case. Casele lor rămăseseră undeva departe, în românească au venit zile întregi, multe şi friguroase, teritoriul ocupat cu brutalitate de duşmani şi nu fără să li se permită a părăsi măcar pentru un credeau că le vor mai vedea vreodată. Uneori, moment vagoanele în care au fost încuiaţi. Aspectul destinele moţilor sătmăreni s-au intersectat, în ce-l ofereau aceşti nenorociţi la sosirea în staţia perioada refugiului, iar alteori destinele lor au fost Turda era înfiorător, neimaginabil…”.49 foarte diferite. Exodul refugiaţilor a continuat pe tot 1. Moţii din localitatea Horea au fost duşi parcursul celor patru ani de ocupaţie horthystă. cu trenul spre Holod, în judeţul Bihor; apoi pe la ,,Până la 1 septembrie 1944 au fost înregistraţi Curtici au intrat în România. La Biroul de refugiaţi oficial 217.942 români care au fost nevoiţi să-şi din Hunedoara - Deva li s-au întocmit primele acte - abandoneze căminul şi averea în partea nord-estică legitimaţiile de refugiaţi. Acţiunea a durat vreo două a Transilvaniei. La acest număr trebuie adăugat şi săptămâni, timp în care, un sat întreg a fost ,,cazat” cel al refugiaţilor care n-au trecut pe la controlul şi la Şcoala ,,Decebal” din Deva. Această şcoală a fişierul central, cifraţi la aproximativ 60.000 - devenit, astfel, ,,prima casă” în refugiu a moţilor din 70.000, ceea ce dă un total de 280.000 - 290.000 de localitatea Horea. Despre condiţiile de acolo ne-a refugiaţi.”50 vorbit Trif Aurora: ,,…fiecare familie avea Referitor la numărul exact al celor expulzaţi repartizaţi câte 2 m, indiferent câţi copii avea…”.53 din cele patru localităţi de moţi, trebuie să precizăm De la Deva au fost repartizate câteva familii în Valea că nu există o statistică oficială, dar din unele surse, Jiului, la Petroşani şi Lonea; alte familii au fost putem avansa unele cifre: ,,…124 familii din repartizate în zona Luduş, alţii au ajuns la Alba Iulia. Ianculeşti, 361 familii din Scărişoara Nouă...; într-o Trif Nicolae îşi aminteşte care a fost traseul urmat de singură zi, la 25 octombrie 1940…au fost puse pe familia sa: ,,ne-au repartizat la Zau de Câmpie, unde drumuri 690 de familii din părţile Careilor Mari, am stat un an; apoi am ajuns în Bucovina, la Ţibeni, Lucăceni, Horea etc…”51. în judeţul Rădăuţi; acolo am stat doi ani.”54 Până în În ziarul ,,Transilvania noastră”, din anul primăvara-vara anului 1941 au stat în zonele în care 1944, se prezenta o situaţie a refugiaţilor din au fost repartizaţi iniţial, iar apoi au plecat în diferite Ardealul de Nord, întocmită de Comisariatul direcţii. Aveau nevoie de locuri de muncă, pentru a General al Refugiaţilor, pe anumite criterii: ,,după putea supravieţui. Cea mai grea perioadă a fost anul refugiului: anul 1940 - 88.587; după sex: prima iarnă petrecută în refugiu, pentru că le-au bărbaţi - 111.808, femei - 31.285; după vârstă: sub lipsit alimentele şi trebuiau să se adapteze la noile 16 ani - 42.772, între 21 şi 40 ani - 81.221; după condiţii, cu totul diferite de cele de acasă. profesiuni: ţărani - 26.053; după judeţe: Sălaj - Un rol important în regruparea horenilor la 26.731, Satu Mare - 16.286.”52 Statistica este Ţibeni se pare că l-a avut învăţătorul Pop Gheorghe, întocmită la data de 1 ianuarie 1943 şi cuprinde şi care atunci era ,,concentrat şi se ocupa de alte cifre, dar le-am selectat pe cele care sunt aprovizionarea armatei.”55 În primăvara anului relevante pentru tema cercetată. Mai trebuie să 1942, aproape toţi horenii au ajuns la Ţibeni, precizăm că au fost refugiaţi şi din celelalte judeţe localitate situată la aproximativ 25 km de Rădăuţi, ale Ardealului; cei mai mulţi refugiaţi au fost din unde ,,…au primit locuinţele şi pământul unor judeţul Cluj - 49.946, urmat de judeţul Bihor - cetăţeni maghiari care fuseseră strămutaţi de sub 32.780 şi de judeţul Sălaj - 26.731. ocupaţia sovietică în iunie 1940, în Iugoslavia, Moţii din cele patru localităţi au ajuns prin ocupată de horthyşti în 1939.”56 Despre perioada diferite colţuri ale României, în anii grei de refugiu. petrecută la Ţibeni, Trif Nicolae îşi aminteşte: Fiecare mărturie e o poveste de viaţă în sine, o ,,acolo am primit atâta pământ cât puteam lucra; poveste în care eroii ei au fost supuşi mereu la noi Pământul a fost destul de bun, se putea cultiva grâu, încercări. Unii dintre cei refugiaţi au fost şi pe front cartofi, ovăz; ne-au băgat în case de-a maghiarilor,
41 care au fost şi ei duşi de acolo. Locuinţele erau bune mă lase să mai aduc o fată cu mine şi să împărţim şi fiecare familie a primit câte o casă.”57 Trebuie să cheltuielile. Era viaţa scumpă, era război şi era observăm un aspect important; prezentarea situaţiei multă mizerie; de trei ori pe săptămână mâncam de la Ţibeni este făcută de către un băiat pe atunci, în mămăligă, pentru că făină de grâu nu se găsea vârstă de 11 ani. La acea vârstă, totul pare mult mai nicăieri.”59 Unii dintre copiii de atunci au ajuns copii simplu şi mai uşor. Greul situaţiei îl suportau părinţii de trupă, la câte o unitate militară, trimişi de familie acestor martori; de fapt, bărbaţii şi toţi cei apţi de sau la insistenţele lor. Aşa au ajuns, despărţiţi de muncă erau în armată şi pe front; ,,acasă” erau familie, la distanţe şi mai mari de cei dragi. Este şi femeile cu copiii şi cu cei mai bătrâni. Ei erau cei cazul martorului Trif Nicolae, care a ajuns la care trebuiau să se descurce cum puteau. Era bine, Bolgrad, în judeţul Ismail. pentru că aveau un acoperiş deasupra capului şi În toată această perioadă a refugiului, aveau o bucată de pământ pe care să o lucreze. datorită greutăţilor, activitatea de şcolarizare a Nu toţi horenii au ajuns în Bucovina; alţii au copiilor a fost afectată. Foarte puţini au continuat să ajuns prin alte localităţi. Aşa este şi cazul lui Trif meargă la şcoală în acea perioadă. Mateş Ioan, moţ Lidia, care a ajuns mai întâi la Lupeni, unde s-a din Horea, a mers în continuare la şcoală, mai mult angajat la fabrică. A stat acolo o perioadă de vreo 6 la insistenţele mamei sale, după cum ne-a spus: luni, despre care îşi aminteşte următoarele: ,,mama mă trimitea împreună cu fratele meu la ,,stăteam în chirie la învăţătorul din Lupeni, şcoală. Aveam de parcurs o distanţă de vreo 3 km împreună cu încă trei fete; stăteam de fapt în până la şcoală; era greu uneori, pentru că era noroi lemnărie, noroc că aveam haine groase, aveam mare; ne făcusem nişte ,,cataligi” cu care mergeam. dună; a fost perioada de la 1 martie şi până-n iulie.”58 Aşa am făcut şi clasa a VII-a, pentru că şase clase Condiţii mult mai bune de locuit şi de muncă a avut făcusem la Horea.”60 În august 1944, războiul şi-a în Mediaş, unde a şi rămas până în anul 1946, după schimbat direcţia, iar ruşii devin aliaţii noştri. Unii cum ne spune acelaşi martor: ,,lucram ca şi dintre horeni, au reuşit să se refugieze din Ţibeni, bucătăreasă la o cantină şi locuiam în chirie, într-o dar cei mai mulţi au fost surprinşi de front şi au casă încălzită cu gaz şi cu cameră mobilată. Plăteam rămas sub ocupaţia sovietică până în primăvara chirie 1.500 lei pe lună, iar salariul meu era de 1.200 anului 1945. lei pe lună. De aceea, am rugat-o pe proprietară să Note 34 Dobra Gheorghe, 82 ani, interviu realizat la 10.09.2005 la Scărişoara Nouă 35 Costea Raveica, 77 ani, interviu realizat la 01.10.2005 la Ianculeşti 36 Vădan Vasile, 78 ani, interviu realizat la 08.10.2005 la Marna 37 Dobra Ilie, 84 ani, interviu realizat la 24.09.2005 la Scărişoara Nouă 38 Rus Ileana, 72 ani, interviu realizat la 08.10.2005 la Marna 39 Dobra Gheorghe, 82 ani, interviu realizat la 10.09.2005 la Scărişoara Nouă 40 Dobra Sabina, 76 ani, interviu realizat la 01.10.2005 la Ianculeşti 41 Dobra Gheorghe, 82 ani, interviu realizat la 10.09.2005 la Scărişoara Nouă 42 Ioan Bâtea, Moţii din Sătmar şi Maramureş, vol.I, Baia Mare, Editura Gutinul, 1999, p.52 43 ibidem 44 ibidem 45 Mateş Ioan, 74 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea 46 Vădan Vasile, 78 ani, interviu realizat la 08.10.2005 la Marna 47 Costea Raveica, 77 ani, interviu realizat la 01.10.2005 la Ianculeşti 48 Ioan Bâtea, Moţii din Sătmar şi Maramureş, vol.I, Baia Mare, Editura Gutinul 1999, p.53 49 Teroarea horthisto-fascistă în nord-vestul României, septembrie 1940-octombrie 1944, Bucureşti, Editura Politică, 1985, p.113 50 Rezistenţa antifascistă în partea de nord a Transilvaniei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1974, p.39 51 Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României, septembrie 1940-octombrie 1944, Bucureşti, Editura Politică, 1985, p.159 52 Câţi refugiaţi ardeleni avem?, ,,Transilvania noastră”, anul V, 09.01.1944, p.3 53 Trif Aurora, 75 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea 54 Trif Nicolae, 74 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea 55 Ioan Bâtea, Moţii din Sătmar şi Maramureş, vol.IV, Baia Mare, Editura Enesis, 2003, p.144 56 ibidem 57 Trif Nicolae, 74 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea 58 Trif Lidia, 82 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea 59 ibidem 60 Mateş Ioan, 74 ani, interviu realizat la 17.09.2005 la Horea
42 75 de ani de la moartea tragică a lui Nicolae Iorga
Prof.univ.dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ Comandor (r) Marius POPESCU-CĂLĂRAŞI A.N.C.E. “Regina Maria” Bucureşti n ziua de 27 noiembrie 2015, s-au împlinit de expresive tot pe atât de frumoase: „Neamul 75 de ani de la moartea strălucitului nostru istoric românesc”, „Drum drept”, „Cuget clar”, „Floarea Nicolae Iorga. El a fost, este și va rămâne în dorurilor”, „Ramuri” și altele. veșnicie o personalitate de excepție a poporului Socotim necesar ca, în continuare, să român, dar și a Europei și a lumii întregi. N-am cităm și câteva titluri de lucrări în cuprinsul spus aşa, din fuga condeiului, „o personalitate de cărora Nicolae Iorga a fost, în numeroase excepție a poporului român, dar și a Europei și a domenii, chiar deschizător de drumuri: „Istoria lumii întregi”, ci pentru că aceasta este realitatea. literaturii române. Sec XVIII” (1901), „Istoria El a scris atât de mult, de bine și de corect învățământului românesc” (1906), „Istoria despre istoria poporului nostru și a altor state de literaturii românești” (în două volume 1909), pe mapamond, încât acele popoare și acele state „Istoria Imperiului Otoman” (în cinci volume - aveau să-l aprecieze, să-l elogieze și onoreze după 1908-1913), Istoria armatei românești (în două cuviință. Potrivit informațiilor de care dispunem, volume - 1910-1919), „Istoria comerțului în întreaga sa activitate, Nicolae Iorga a publicat, românesc” (1915), „Istoria presei românești” aproape ca nimeni altul până la el sau după el, nu (1922), „Istoria artei românești” (1930), „Istoria sute și mii, ci zeci de mii de titluri de cărți, de Bizanțului” (în trei volume - 1935-1936), „Istoria studii, de articole, comunicări științifice și Bucureștilor” (1936) și altele. recenzii, „dintre care 1003 volume, 12755 de Pentru bogata, excepționala, inedita și articole, comunicări științifice, studii și evocări variata sa activitate didactică, științifică și istorice, 4963 de presentări de cărți și recenzii”, scriitoricească, Nicolae Iorga va fi onorat, pe plan toate privitoare la istoria românească și la cea național și internațional, cu înalte titluri științifice universală. Dar, pe lângă bogata sa activitate și academice. Iată doar câteva exemple: membru științifică și scriitoricească, Nicolae Iorga a fost, al Academiei Române și al Academiilor de Științe zece ani la rând, profesor titular la o seamă de din Cehia, Polonia, Serbia și Suedia, membru al universități din țară și străinătate, șef de curs sau Academiei de Inscripții și Litere Frumoase din de catedră și chiar decan de facultate. În această Paris, membru al Academiei „San Lazzaro” din privință, dispunem de informația potrivit căreia Veneția, membru al Academiei de Istorie din lui Iorga îi plăcea, în mod cu totul deosebit, ca Santiago de Chile, membru al Societății de amicii, colaboratorii sau cei din anturajul său, dar Geografie din Lisabona, doctor „honoris causa” și studenții să i se adreseze nu cu titlurile al universităților din Alger, Barcelona, Bratislava, științifice pe care le deținea sau cu funcțiile București, Cernăuți, Cluj, Genova, Lyon, Oxford, deținute în universitate (adică, doctor, doctor Paris, Roma, Strasburg, Vilnius etc. docent, decan sau academician), ci cu apelativul Omul de cultură, de știință și de litere de „domnule profesor”. Titlul de „profesor” era Nicolae Iorga, atât de bine și de frumos apreciat și pentru Iorga ceva înalt și măreț! onorat în țară și în străinătate, n-a avut, din păcate, Pe lângă activitatea din învățământ și o bătrânețe care i se cuvenea, pe care și-o merita, scriitoricească, acest strălucit slujitor al muzei adică în pace și în liniște. Până la urmă a avut un Clio a inițiat și a condus o sumedenie de ziare, sfârşit dramatic și tragic. Prevestindu-și sfârșitul, reviste și buletine ştiințifice, dintre acestea ca un autentic prooroc, cu doar două luni și ceva amintind aici doar câteva titluri, care sunt pe cât înainte de clipa cea de pe urmă, el a publicat în
43 ziarul său de suflet „Neamul românesc” un articol intitulat „Drumeț în calea lupilor”, în cuprinsul căruia el combătea, prin vorbe și prin fapte, pornirile agresive ale naziștilor și ale acoliților lor din țara noastră care erau legionarii. „Drumețul” era el, iar lupii „cei care aveau pofte de sânge”, care „aprinseseră focuri mari” și „trăgeau cu pușcă” după cum rezultă și din acel articol. Apoi simțind că se apropie clipa morții sale cu o uimitoare repeziciune, doar cu câteva zile înainte de clipele ce-i vor fi fatale, marele savant a scris poezia intitulată „Brad bătrân”. Pentru mesajul și valoarea poeziei o vom reproduce în întregime:
A fost tăiat un brad bătrân Fiindcă făcea prea multă umbră Și-atuncea din pădurea sumbră Istoricul român nepereche a fost asasinat, S-a auzit un glas păgân. în chip bestial, de către legionari. Nenorocirea și crima s-a petrecut în noaptea de 27-28 noiembrie O, voi ce-n soare cald trăiți 1940. După exact o jumătate de veac de la acea Și-ați răpus strămoşul vostru dramă, adică în noiembrie 1990, la sugestia unui Să nu vă strice vouă rostul nepot al marelui istoric (dr. Andrei Pippidi), în De ce sunteți aşa grăbiți ? localitatea Strejnic din județul Prahova, chiar pe locul în care se produsese evenimentul, În anii mulți cât el a fost oficialitățile județene și locale au ridicat un De-a lungul ceasurilor grele însemn memorial în amintirea lui Nicolae Iorga. Sub paza crengilor rebele Este vorba de o frumoasă troiță, realizată din Mulți au aflat un adăpost. lemn, într-un curat stil românesc. Pe stâlpul, soclul, care susține troița s-au săpat două texte: Moşneagul, stând pe culme drept, unul cu conținut religios extras din opera marelui A fost la drum o călăuză istoric, iar celălalt explicativ și omagial, care este Și-n vremea aspră și ursuză exprimat în versuri populare. Iată care sunt aceste El cu furtunile-a dat piept. înscrisuri: „Ajută-ne Doamne, în ceasul cel greu, căci din părinți în fii am răbdat pentru Tine, Folos aduse cât fu viu Amin!” (Nicolae Iorga) și „În noaptea de 27 Și mort acuma, când se duce, noiembrie 1940,/ Aici a fost ucis Nicolae Iorga,/ Ce alta poate-a vă aduce În al șaptezecilea an al vieții sale,/ De grea muncă Decât doar încă un sicriu. și credință dârză.”
Bibliografie selectivă
1. „Dicționar enciclopedic român”, vol. II, București, 1964, p.851-852, 2. Dorina N. Rusu, „Membrii ai Academiei Române 1866-1999, Dicționar”, București, 1999, p.265-266, 3. Dr. Florian Tucă, Cristache Gheorghe, „Altarele Eroilor Neamului”, București, 1994, p.253, 4. Dr. Florian Tucă, prof. Nicolae Ionescu, prof. Romulus Raicu, „2000 de ani de statalitate, creștinism și cultură în spațiul românesc. Repere cronologice”, vol. II, București, 2000, p.76, 79, 87-90.
44 Imnul durerii Pr. Vasile BURA Parohia Botiz, jud. Satu Mare M ulţi intelectuali români s-au opus instaurării Şi totul parcă plânge-n calea lor regimului comunist. Mulţi au continuat lupta în Şi pietrele şi stelele şi cetinile-n brazi munţi. Dar, rând pe rând, aceşti fruntaşi ai Şi-ai Bistriţei talazuri, de aici de la Bicaz. poporului român au căzut în mâinile celor care au pus mâinile pe frâiele ţării şi care au declanşat un Anina, fetiţa mea cu păr bălai, fel de inchiziţie românească, pentru exterminarea Ţi-am plâns de-atâtea ori cei patru anişori. acestora. Aşa s-a întâmplat şi cu învăţătorul Paşca O, de-ai avea pe măicuţa ta, din Maramureş. Vina lui a fost aceea de a nu fi de Cum te-ar iubi şi cum te-ar dezmierda, acord cu instaurarea regimului comunist în La sânu-i cald te-ar îngriji România. Micuţo, şi n-ai mai fi Având parte de un “Iuda”, asemenea Orfană-ntre străini, ca floarea între spini. Mântuitorului, a fost nevoit să urmeze drumul calvarului. Trădat, a fost prins şi închis, de Anina, cum vei primi scrisoarea mea, asemenea şi soţia lui, care a fost supusă unui Să mergi cu ea de zor la d-l învăţător tratament inuman, astfel că în drum spre puşcărie Să-ţi tălmăcească domnul slova mea a decedat. Şi apoi să-ţi scrie şi răspuns la ea. Anina, fetiţa lor, avea doar patru anişori. Ea se Dar vezi, micuţo, nu uita, juca fericită cu păpuşa sa, fără să-şi dea seama că Să-l rogi din partea mea Să scrie încet, aşa, chiar cu mânuţa ta. nişte oameni răi au declarat-o orfană, atât de mamă cât şi de tată, pentru că, după un an, Anina, să-mi scrii, de toate câte ştii. învăţătorul Paşca nu va rezista chinurilor şi va Să-mi scrii cum o mai duci şi seara cum te deceda în închisoare. Nu va închide însă ochii culci, decât după ce va aşterne pe o coală de hârtie Cum te mai joci cu păpuşica ta. durerea cea mai cruntă a unui tată care este silit să- Să-mi spui necazurile tale către ea, şi părăsească fiinţa cea mai scumpă. Să-mi scrii de tot ce-ai învăţat Am intrat în posesia acestei scrisori în versuri, Şi dacă ai urmat, la grădiniţă-n sat trimisă de învăţătorul Paşca fiicei sale Anina, de la Şi ce-ai mai învăţat. un fost coleg de detenţie închis cu el la Aiud. Era la circa 50 de ani de când s-au petrecut acestea şi, Anina, închei acum scrisoarea mea. în timp ce îmi citea printre sughiţuri versurile, Micuţo, eu nu ştiu, acas’ când o să viu. lacrimile-i curgeau şiroaie pe faţă. Mi-a mărturisit Să fii cuminte, copiliţa mea, că această scrisoare în versuri a devenit imnul Şi sănătate Dumnezeu să-ţi dea deţinuţilor de la Aiud, pe care-l cântau în fiecare Să te-ngrijeşti să nu răceşti zi. Şi să-npleteşti cununi de calde rugăciuni S-a întâmplat să-l cunosc şi pe cel care l-a trădat La îngerii tăi buni pe învăţătorul Paşca. L-am cunoscut personal, o Pentru tăticul tău. înaltă personalitate de pe vremea comunismului. Nu merită să-i pomenesc numele. Las în seama lui Nu ştiu dacă Anina a primit această scrisoare Dumnezeu, pentru ca El să facă dreptate. Iată şi dacă o mai păstrează. Dacă este în viaţă, aş dori scrisoarea: să intre în posesia ei. Se pare că s-a născut în Bârsana. Personal, n-am fost inspirat să cer ANINA datele biografice ale învăţătorului Paşca, iar acum e prea târziu, pentru că cel ce mi-a Anina, îţi scrie azi tăticul tău. încredinţat această scrisoare în versuri a părăsit Îţi scriu, fetiţa mea, de aici de undeva, lumea aceasta. De unde toate gândurile dor
45 Tudor Vladimirescu - Erou al neamului Lt. colonel (r) Ioan BĂLĂNESCU L a 23 ianuarie anul acesta s-au împlinit 195 Transilvania, Banat, Bucovina) de ani de când a fost emis primul document Constituirea marilor moşii a dus la programatic al revoluţ iei condusă de Tudor intensificarea exploată rii ţă ranilor cl ă ca ş i în Ţ ara Vladimirescu - Proclamaţ ia de la Padeş , din Românească ş i Moldova, precum şi a iobagilor din judeţul Gorj. Prin această proclama ţ ie, Tudor provinciile aflate sub dominaţ ia Imperiului cheamă sub steagul revoluţ iei „ tot norodul habsburgic, introducerea normei de lucru pe o zi omenesc din Bucureşti ş i din celelalte oraş e ş i (nartul), mă rirea num ă rului zilelor de muncă (20 sate” ale Ţă rii Române ş ti „ veri de ce neam veţ i fi.” în Ţ ara Românească ş i Moldova, circa 200 în Conţinutul proclama ţiei este limpede, Transilvania). scurt, direct, fă r ă înflorituri stilistice. Această Situaţ ia politic ă era nefavorabilă . În Ţara simplitate a discursului relevă calit ăţ ile de orator Româneasca ş i Moldova, domnii erau numiţ i ale lui Tudor Vladimirescu, prin care ş tia s ă se direct de că tre sultani, ceea ce era o încălcare grav ă adreseze ţăranilor ş i tuturor p ă turilor a suveranităţ ii. Domnii numiţ i de sociale, pentru a-i chema la luptă . Prin că tre sultan proveneau din rândurile vorbele sale, a ş tiut s ă se adreseze aristocraţ iei grece ş ti din Fanar, un acestor mase, ară tându-le situaţia cartier al Constantinopolului. În dramatică a ţării „ Nici o pravilă nu timpul conflictelor ruso-austro- opreşte pre om de a întâmpina r ă ul cu otomane, teritoriile din Ţara rău. Şarpele când îţi iasă înainte dai cu Românească şi Moldova au fost ciomagul de-l loveşte, ca s ă - ţ i aperi transformate în teatre de război. S-au viaţ a, care de multe ori ni se cedat unele teritorii că tre imperiile primejduieş te din mu ş c ă tura sa.” existente: Bucovina şi Banat la Tudor Vladimirescu s-a habsburgi, Basarabia la Imperiul Rus. nă scut în 1780, în localitatea Corupţ ia, fiscalitatea excesivă , Vladimiri, judeţ ul Gorj, la 30 starea de haos ş i nesiguran ţ a, au dus la kilometri de Târgu Jiu. În această creş terea nemulţ umirii în rândul localitate se află un muzeu memorial, românilor, mai ales faţă de domina ţ ia instalat în casa veche în care a tră it otomană prin intermediul domniilor eroul. În acel muzeu se află obiecte legate de fanariote. Aceste neajunsuri au nemulţ umit boierii activitatea revoluţ ionar ă a popularului erou. Un pă mânteni, ţă ranii dependenţ i ş i liberi, locuitorii muzeu comemorativ se află ş i în Pade ş, de unde a oraş elor, negustorii, meş te ş ugarii, liber pornit ră scoala. Alt muzeu se află la Glogova, profesioniş tii, intelectualii ş i clericii. Aceste forţ e primul popas al ră scula ţ ilor în drumul lor spre sociale au participat atât la pregă tirea cât ş i la Bucureş ti. desfăş urarea revoluţ iei. Cauzele Revoluţiei În vederea realizării planurilor sale, Eteria Procesul trecerii la o societate modernă î n şi-a constituit eforii (filiale) în Peninsula teritoriul locuit de români a început încă din a doua Balcanică, în care erau incluse ş i Ţ ara jumă tate a secolului al XVIII-lea ş i s-a desf ăş urat Românească şi Moldova. La conducerea Eteriei a în condiţ iile existen ţ ei domina ţ iei str ă ine. După fost ales ca efor generalul Alexandru Ipsilanti. pacea de la KuciuK Kainargi, din 1774, s-au Acesta era fiul fostului domnitor fanariot produs schimbă ri în rela ţ iile comerciale ş i în Constantin Ipsilanti. Era general în armata rusă ş i teritoriile locuite de români. Datorită sl ă birii aghiotant al ţ arului. monopolului comercial otoman, comerţ ul a intrat Acesta intră în Moldova cu grupurile sale în orbita intereselor ţă rilor europene. eteriste, cu scopul de a declanş a r ă scoala Producţ ia agrar ă a fost orientată spre antiotomană . El era sprijinit în aceste acţ iuni de comercializare, ceea ce a dus la extinderea către Rusia, dar se bucura şi de simpatia mişcărilor rezervei stă pânului de pă mânt, mic ş orarea din ţă rile române. A fost sprijinit de Mihai Ş u ţ u, loturilor aflate în folosinţ a ţă ranilor dependenţ i domnul Moldovei, consulul Rusiei din Bucureş ti (respectiv mă rirea olodiului, micş orarea sesiilor în şi Ia ş i, reprezentanţ i ai marii boierimi. A fost
46 contactat şi Tudor Vladimirescu, prin emisarii Târgovişte. eterişti Iordache Olimpiotul şi Farmache, ca să Programul naţional şi social al revoluţiei coopereze în folosul creştinătăţii. de la 1821 va fi înfăptuit în deceniile următoare, Revoluţia avea ca obiectiv principal fiind marcat de noi perioade în istoria modernă a răsturnarea regimului fanariot. Acest lucru nu le României, în care societatea românească va convenea eteriştilor. cunoaşte transformări profunde pe plan economic, Plecând din Padeş în fruntea pandurilor şi social, politic, cultural. Ea avut urmări deosebite a răsculaţilor, la 21 martie 1821, Tudor a intrat în pe întreg spaţiul românesc. A determinat Bucureşti, unde a fost întâmpinat cu speranţe şi diplomaţia europeană să reglementeze într-un bucurie din partea populaţiei. mod nou statutul extern al Principatelor. Din martie până în mai, Tudor a condus Consecinţa imediată a fost înlăturarea domniilor destinele ţării şi a fost numit de popor „domnul fanariote, astfel încât, în iulie 1822, se instalează, Tudor".Datorită împrejurărilor din acea vreme: în Moldova, domnia lui Ioniţă Sandu Sturza, iar în intervenţia armatei otomane, poziţia ostilă a Ţara Românească, a lui Grigore Dimitrie Ghica. Rusiei şi trădarea generalului Ipsilanti, revoluţia a Ca o consecinţă firească a mişcării fost înfrântă. revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu, au urmat În mai 1821, Tudor este ridicat din tabăra alte evenimente importante în făurirea statului sa de către oamenii lui Alexandru Ipsilanti, fiind român modern, respectiv Revoluţia de la 1848, acuzat de legături ascunse cu turcii. Este asasinat Unirea Principatelor din 1859, Proclamarea în noaptea de 26 spre 27 mai, la numai 41 de ani, Independenţei de Stat în1877 şi războiul care a iar trupul sfârtecat a fost zvârlit într-o fântână din consacrat-o, culminând cu Marea Unire din 1918.
Tudor Vladimirescu, personalitate marcantă a istoriei moderne şi martir al neamului românesc Ing. Mircea PÎRLEA Biblioteca Judeţeană Satu Mare n acest an, la 23 ianuarie, aniversăm 195 acestuia. A fost promovat administrator al moșiilor de ani de la citirea Proclamației de la Padeș, care lui Glogoveanu, Baia de Aramă și Glogova. Tot sub constituie și declanșarea Revoluției din Țara îndrumarea acestuia a început să practice Românească condusă de Tudor Vladimirescu, care negustoria cu vite, ceea ce i-a permis să ajungă la o a dus la sfârșirea regimului fanariot în țările române situație materială satisfăcătoare. Au urmat intrarea și la revenirea la domniile pământene. De în slujba domniei și preluarea unor funcții în asemenea, Revoluția de la 1821 a fost un preambul administrația Țării Românești: mare comis, vătaf la evenimentele importante care vor avea loc în de plai la Cloșani, sluger. Între timp și-a continuat Țările Române în secolul al XIX-lea, Revoluția activitatea negustorească, în comerțul cu vite, pașoptistă și Mica Unire de la 1859. cereale, seu, pește sărat, a cumpărat pământ, a Personalitatea de excepție a Revoluției de deschis o cârciumă, a luat pământ în arendă. la 1821 și conducătorul acesteia, la care mă voi Tudor Vladimirescu a participat la războiul referi în cele ce urmează, este Tudor Vladimirescu. ruso-turc din 1806-1812 în fruntea cetelor de Conducătorul Revoluției de la 1821 din panduri olteni. Aceștia erau țărani liberi, cu Țara Românească s-a născut în anul 1780, în satul pregătire militară, care pe timp de pace asigurau Vladimiri din județul Gorj, în familia lui ordinea în zonele lor de baștină. Alături de panduri, Constantin Ursu. Părinții săi făceau parte din Tudor Vladimirescu a luptat în armata rusă, la categoria moșnenilor (țărani liberi). Tudor a Negotin, Rahova și Fetislam (Cladova). A devenit învățat, în copilărie, în satul natal, cu preotul Pârvu locotenent al armatei ruse și a fost decorat cu Cihoiu, apoi la Craiova, cu Dionisie Lupu. În ordinul Sf. Vladimir cu spade. adolescență a intrat în slujba boierului oltean Ioan În 1814 a întreprins o călătorie la Viena, din Glogoveanu, completându-și studiile în casa însărcinarea boierului Glogoveanu. Aici a luat
47 cunoștință de dezbaterile pricinuite de Congresul revoltei. Mișcarea s-a extins cu repeziciune în de la Viena, în cadrul căruia marile puteri luau în Oltenia și Muntenia. În februarie, împreună cu discuție reorganizarea Europei la sfârșitul armata sa, Tudor Vladimirescu s-a îndreptat spre perioadei napoleoniene. Într-o scrisoare trimisă din București, urma să sosească și armata Eteriei, în Viena, Tudor Vladimirescu se arată preocupat de frunte cu Alexandru Ipsilanti. După un popas de eventualele hotărâri pe care Congresul le-ar fi putut aproape o lună la Țânțăreni, Tudor Vladimirescu a lua cu privire la Țările Române: „Se așteaptă, la ajuns la București. Sosirea sa a fost vestită prin octombrie, din toate părțile miniștri pentru Congres proclamația adresată de la Bolintin locuitorilor și vine și împăratul Rosiei. Se sună că atunci va fi Capitalei. Între timp, mișcarea sa, care cuprindea ceva și pentru locurile acelea; ci mult a fost, puțin a un mare număr de țărani, luase un caracter net rămas.” antiboieresc și părea să iasă de sub control, Aflate între Rusia și Imperiul Otoman, în depășind planurile inițiale. O parte dintre boieri au plin regim politic fanariot, Principatele Române preferat calea exilului. Țarul Alexandru I a așteptau momentul prielnic înlăturării acestui dezaprobat acțiunile Eteriei, datorită exceselor regim opresiv și corupt, văzut ca o prelungire a armatei eteriste și dezvăluirii imprudente de către dominației otomane. Speranțele revenirii la Alexandru Ipsilanti a implicării Rusiei în domniile pământene și limitării amestecului constituirea mișcării eteriste antiotomane. otoman în Țara Românească și Moldova au fost Tudor Vladimirescu a condus, practic, Țara legate, către 1820, de Eteria, organizație secretă Românească între 21 martie și 15 mai 1821. În grecească, constituită pe teritoriul Rusiei, la condiții complexe, a intervenit ruptura dintre el și Odessa, în 1814. Aceasta, condusă de Alexandru Alexandru Ipsilanti, instalat, la rândul său, la Ipsilanti și sprijinită tacit de țarul Rusiei, Alexandru București. Pentru evitarea intervenției externe I, urmărea răscularea popoarelor creștine din otomane, Tudor Vladimirescu a ajuns la un acord Turcia europeană pentru înlăturarea jugului cu boierii și în cele din urmă a acceptat să otoman. În Principate au fost create eforii (filiale) părăsească Bucureștii și să se retragă cu armata sa ale Eteriei, din care făceau parte mulți boieri în Oltenia. Alexandru Ipsilanti și-a instalat trupele români. Există documente care confirmă și la Târgoviște și a luat sub administrația sa zona apartenența lui Tudor Vladimirescu la Eterie. Dâmbovița - Prahova - Muscel. Conform planului Eteriei, urma să declanșeze, La 21 mai 1821, pe drumul spre Pitești, împreună cu pandurii săi, o amplă mișcare de Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui revoltă în Oltenia, care să permită armatei eteriste Alexandru Ipsilanti, Iordache, Hagi Prodan și traversarea Moldovei și Țării Românești către Dimitrie Macedonski, acuzat de înțelegere cu Dunăre. Dincolo de planul inițial, Tudor Imperiul Otoman și ucis în tabăra eteristă de la Vladimirescu a transformat mișcarea din Oltenia Târgoviște. O mărturie atribuită unui martor ocular într-o revoltă cu caracter social și național, susține că, în ultimele ore ale vieții sale, Tudor îndreptată împotriva regimului fanariot și Vladimirescu ar fi spus: „Vreți să mă omorâți ? Eu abuzurilor boierești. nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în În ianuarie 1821, după moartea ultimului mai multe rânduri. Mai înainte de a ridica steagul domnitor fanariot, Alexandru Șuțu, la cererea spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat „Comitetului de oblăduire” format din mari boieri, cu cămașa morții. Turcii sunt în țară, dar nu sunteți membri ai Eteriei, ce urmau să asigure conducerea în stare și nu veți fi niciodată a vă bate cu dânșii cu provizorie a Țării Românești, Tudor Vladimirescu ispravă.” a plecat în Oltenia pentru a declanșa revolta Personalitate controversată a istoriei plănuită. naționale, Tudor Vladimirescu aparține galeriei Centrul inițial al mișcării a fost fixat în zona eroilor naționali din prima jumătate a secolului al mănăstirii Tismana, pe care Tudor Vladimirescu a XIX-lea, fiind contemporan cu mari conducători de fortificat-o. La Padeș, în vecinătatea Tismanei, s-a mișcări politice naționale: Rafael Riego (Spania), constituit Adunarea norodului și a fost făcută Karagheorghe (Serbia), Simon Bolivar (America publică Proclamația, care preciza obiectivele Latină).
Bibliografie
1. Stan, Magda și Vornicu, Cristian - “Dicționar. 101 personalități și evenimente istorice”, Editura Niculescu, București, 2003 2. * * * * * * * * - “Istoria Românilor, volumul VII, tom I”, Editura Enciclopedică, București, 2003
48 De ce bat clopotele bisericilor catolice în fiecare zi la ora 12:00? Legătura cu momentul în care Iancu de Hunedoara a salvat lumea creştină de pericolul otoman Dr. ing. Luminiţa Cornelia ZUGRAVU n fiecare zi, la ora 12:00, clopotele din au trecut la contraatac, oraşul fiind despresurat. La 22 bisericile catolice bat în întreaga lume. Acest lucru se iulie, armata creştină a trecut Sava, dezlănţuind întâmplă neîntrerupt de peste cinci sute de ani şi are o atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate şi legătură directă cu Iancu de Hunedoara, voievod al folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit Transilvaniei. Victoria acestuia la Belgrad, împotriva de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, armatei turce condusă de Mahomed al II-lea, în anul care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul 1456, i-a adus recunoştinţa întregii lumi catolice. trup. La 23 iulie, turcii s-au retras în degringoladă, Ioan de Hunedoara, mult mai cunoscut ca părăsind tabăra, lăsând în urmă o pradă uriaşă şi Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. 1407 - d. foarte mulţi morţi (circa 24.000, după sursele 1456), a fost ban al Severinului din 1438, voievod al creştine, în timpul asediului, cărora s-au adăugat alţii, Transilvaniei între 1441-1456 şi regent al Ungariei în timpul retragerii) şi prizonieri (circa 4.000). între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl Creştinii au pierdut relativ puţini oameni, circa 3.000 marelui rege al Ungariei Matia Corvin. A repurtat - 4.000", afirmă istoricul Camil Mureşan în cartea câteva victorii, care au rămas în istorie, împotriva „Ioan de Hunedoara şi vremea sa". Concepţia Imperiului Otoman, care viza ocuparea Europei. strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă Una dintre cele mai mari bătălii s-a dat în pe sultan, în ciuda raportului de forţe defavorabil 1456, la Belgrad. Sultanul Mahomed al II-lea a creştinilor şi să obţină cea mai mare victorie de până mobilizat, pentru cucerirea Belgradului, forţe atunci a creştinătăţii împotriva turcilor. Ca omagiu, impresionante: circa 150.000 de soldaţi, o artilerie de papa Calixt al III-lea a elogiat Victoria obţinută de asediu superioară celei folosite împotriva Iancu de Hunedoara ca fiind „cel mai fericit moment Constantinopolului şi o flotă ce urma să acţioneze pe al vieţii sale" şi a decretat, printr-o bulă papală emisă Dunăre (60 - 65 de galere şi circa 150 de vase mai pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor mici). Iancu de Hunedoara şi-a întărit garnizoana catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la ora cetăţii cu 5.000 de mercenari. Cu sprijinul 12.00. Această practică, a trasului clopotelor de călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a amiază, este atribuită în mod tradiţional sărbătoririi desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad cruciadă antiotomană, Iancu a reuşit să ridice o oaste contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea, de circa 30.000 de oameni, în cea mai mare parte Cuceritorul Constantinopolului. vlahi şi sârbi ortodocşi, şi o flotă improvizată formată Voievodul transilvan a murit, însă, la câteva din 200 de vase. „Din 4 iulie 1456, timp de câteva zile după victorie, pe 11 august 1456, în tabăra de la zile, artileria otomană, compusă din 300 de tunuri, a Zemun, din cauza ciumei. Mormântul acestuia se află bombardat zidurile oraşului, încercând blocarea în Catedrala Romano-Catolică de la Alba Iulia, iar pe aprovizionării acestuia pe Dunăre, cu ajutorul flotei sarcofagul de piatră al voievodului sunt ilustrate fluviale. La 14 iulie, flota creştină ataca vasele scene de luptă. Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a otomane distrugând şapte galere mari şi mai multe stins lumina lumii". Până şi sultanul Mahomed al II- mici, provocând dispersarea acestora şi reuşind lea (Mehmed II) i-a adus omagiul său: „Cu toate că a aprovizionarea cetăţii. În zilele următoare, forţele fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, terestre comandate de Iancu au reuşit să spargă pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un blocada otomană în zona Zemunului, ocupând poziţii asemenea om”. Există voci care susţin că locul în care favorabile. La 21 iulie, sultanul a încercat să forţeze se afla înmormântat în catedrală voievodul nu ar Victoria printr-un asalt general. De două ori turcii au coincide cu cel unde este amplasat în prezent reuşit să pătrundă în oraş, dar au fost respinşi. Al sarcofagul, care a fost mutat de mai multe ori de-a treilea atac asupra podului care asigura intrarea în lungul secolelor, iar altele că sarcofagul ar fi de fapt fortăreaţa a fost respins de trupele comandate de gol. Alături de monumentul funerar al lui Iancu de Capistrano. Asupra turcilor, care puseseră scări de Hunedoara se află cele ale fratelui său, Ioan, mort la asalt pe ziduri, a fost aruncată apă clocotită şi 1442, şi al fiului său, Laszlo, decedat la 1458, pe al materiale inflamabile. Noi şi noi detaşamente de cărui sarcofag este inscripţionată stema Huniazilor. «cruciaţi» soseau pe Dunăre în cetate şi, spre seară,
49 Bătălia de la Câmpul Pâinii. 13 octombrie 1479. Ştefan BERCI
n scurgerea vremii, deseori, prin mulțime de dușmani. Va purta lupte cu Casa de umblarea noastră, întâlnim diferite monumente Hasburg, cu dinastia de Iagello din Polonia, va dedicate unor personalități sau bătălii despre care încerca să-și subordoneze cele două țări române nu știm prea multe. Abia când suntem interesați (Moldova și Țara Românească) pentru a de acele evenimente și reușim să le contrabalansa influența Imperiului Otoman, care contextualizăm în epocile respective, înțelegem devenea tot mai amenințător în sudul Regatului. grandoarea personalităților și importanța acelor În interiorul Regatului, unii nobili erau supuși mai fapte. În amintirea glorioasei bătălii, s-a ridicat un mult de nevoie decât de voie, așteptând prilejul de monument la Câmpul Pâinii. Foarte puțini însă a trăda pentru a putea să se căpătuiască cu mai știu că unul dintre actorii acelei bătălii este multe domenii și privilegii. Bartolomeu Dragfi de Ardud, din comitatul Satu- Asigurarea diferitelor flancuri cu oșteni și Mare. comandanți de arme credincioși era o prioritate Personalitate complexă, care s-a dezvoltat maximă a regelui. Trebuie luat în considerare și în umbra tatălui său și s-a școlit în marile bătălii un aspect pe care mulți oameni din zilele noastre ale vremii, Bartolomeu Dragfi a fost unul dintre nu îl înțeleg: condiția de nobil avea multe răsfățații sorții. A beneficiat de o avere imensă și, beneficii, dar în același timp și responsabilități. practic, cariera lui se suprapune cu domnia lui Responsabilitatea nobililor era să apere țara Matia Corvin, pe care îl va sprijini și va participa împotriva inamicilor externi și interni. Unii dintre alături de el la cele mai importante campanii nobili nu s-au achitat de această sarcină și lucrul militare. Bătălia de la Câmpul Pâinii îl va acesta se va vedea în mod evident după anul 1521, surprinde în poziția de Mare Paharnic. Datorită când, preocupați mai mult de ei decât de soarta conjuncturilor istorice din acele vremuri, țării, vor târî Regatul Ungariei într-o catastrofă Bartolomeu Dragfi va avea ocazia să cunoască și care va culmina cu Bătălia de la Mohacs. Pe lângă să se împrietenească cu diferite personalități faptul că nobilii trebuiau să participe direct la importante ale lumii de atunci. apărarea țării cu armatele lor, aveau și obligația de Doi dintre protagoniștii principali din a-și întreține armata. Toți oștenii erau obligați, cât bătălia de Câmpul Pâinii, Ștefan Bathory de timp erau mobilizați pentru armată, să trăiască din Ecsed, voievodul Transilvaniei și comitele de resurse proprii, iar lucrul acesta nu era ușor dacă Timișoara, care era și comandantul Regatului de nu aveau privilegii suficiente și nu puteau să sud al Ungariei, Kinizsi Pal, numit de către cumpere pe bani alimente și hrană pentru caii lor. români Pavel Chinezu, vor rămâne alături de Unii nobili din marea nobilime nu erau dispuşi să Matia până la moartea acestuia. Aceștia trei vor fi plătească aceste costuri și regele Matia știa că nu cei mai de încredere oameni ai lui Matia, care îi va poate avea încredere în toți. răsplăti cu titluri și demnități imense. Toți trei s-au Cum s-a ajuns la Bătălia de la Câmpul călit în diferite bătălii și făceau parte dintre Pâinii? baronii militari ai Regatului. Ștefan Bathory de Regele Matia ducea o politică de Ecsed a făcut primii pași în carieră ca și slujitor al expansiune, dar în același timp dorea să-și curții, după care a fost căpitan în garda regală a lui consolideze Regatul pe diferite flancuri. Nu Matia și îl va însoți pe acesta în majoritatea trebuie să uităm că, în această perioadă, campaniilor regelui. În anul 1478, la Kosice, este Transilvania era voievodat în cadrul Regatului numit voievod al Transilvaniei, iar în același Ungariei. Pentru consolidarea flancului sudic, timp, Pavel Chinezu este numit la conducerea Matia avea nevoie de liniște în Țara Românească, comitatului Timiș. care și ea era zguduită de lupte pentru putere și În această perioadă, Ungaria este prinsă influența Porții se făcea simțită. Expediția turcilor ca într-un clește. Dorind să joace un rol politic în Transilvania se voia o lecție dată lui Matia important în Europa, Matia Corvin își va face o Corvin pentru implicarea în susținerea unor
50 candidați atât în Moldova, cât și în Țara (Țepeluș) care vroia să-l elimine pe Laiota Românească. Armatele transilvănene erau bine Basarab, care era pretendent la tron și se refugiase informate în privința turcilor, atât din Moldova, în Transilvania. cât și de mişcările lor din Țara Românească. Armata creştină era comandată de către Odată pătrunsă armata otomană în Transilvania, Stefan Bathory, care, în anul 1479, ajunge jude oştenii se dedau la jaf. Iată ce relatează Cronica regal și a cărei preocupare a fost să organizeze Dubnicense: armata Transilvaniei și să o doteze cu cele mai „Am socotit să fac amintire și de aceea, că bune arme. A fost un om foarte crud, dar un bun la anul 1479, a patra zi înainte de sărbătoarea comandant de oști. Sub conducerea sa se afla și fericitului mărturisitor Gallus, intrând turcii, Bartolomeu Dragfi de Ardud, Anton Kendy, aceia preacumpliți, dușmanii noștri pe drumul comandantul secuilor, judele și primarul Sibiului Câlnicului, în părțile Transilvaniei, a fost mare George Hecht și despotul sârb Demeter Jaknic, oștire, cum se spune 34.000 de călăreți, după ce alături de Laiota Basarab. Nu în ultimul rând au luat îndrăzneala din părțile apusene împreună trebuie amintit Pavel Chinezeu, care era cu voievodul numit Basarab cel Mic care s-a comandantul armatei Regatului de sud al supus de bunăvoie căpeteniei turcilor...” Ungariei și comite de Timișoara. Stefan Bathory, Turcii se dedau la jaf și la luarea de împreună cu armatele sale, îi urmăreau pe turci de prizonieri. Unii vor afirma că peste 200 de la distanță, așteptând momentul potrivit ca să localități au fost predate. Cel mai mult au avut de poată ataca. Își va așeza armata lângă Șipot, pe un suferit cei din zona Sebeșului. Este interesant de deal ce împrejmuia Câmpul Pâinii. Încărcați de văzut și perspectiva turcească asupra acelor pradă după acest jaf pustiitor, turcii se pregăteau evenimente: de întoarcere. Ca loc de confruntare a fost ales „Au luat multe mii de robi dintre băieți și Câmpul Pâinii. bătrâni și flăcăi. Pârjolind ținutul acela, s-au Confruntarea a fost dramatică, cei mai îndreptat înapoi, după ce au devastat țara experimentați comandanți de oaste ai lui ghiaurilor și după ce, ducând cu ei robi, au luat Mohamed al II-lea, căliți în marile bătălii ale cât au putut și din postavurile ce se puteau lua...“ vremii, își vor găsi sfârșitul la Câmpul Pâinii. Conducerea armatei turcești care a Stefan Bathory, înainte de bătălie, și-ar fi invadat Transilvania era dintre cele mai strălucite, îndemnat soldații cu următoarele cuvinte: „Cei practic era elita armatei otomane, care era formată care mor pentru aceste scopuri sfinte, câștigă din frații Mihaloglu, Ali-bei și Iskender-bei într-o clipă ceea ce alții o viață întreagă încearcă (Skenderberg). În fruntea acelora se afla un să câștige prin post și abținere: viața veșnică și personaj deosebit de interesant: Isa-bei. Acesta mărturie în cer“. A fost rănit la coapsă și calul a juca un rol cheie în conducerea Imperiului murit sub el, iar el își datorează viața unui soldat, Otoman. În momentul în care Isa-bei se întâlnea Antal, care îi va da propriul lui cal. Ceea ce a dus cu Ali-bei pentru a-i înmâna sfaturile sultanului la haos în rândurile turcilor a fost omorârea lui cu privire la expediție, cel din urmă îl laudă în Isai-bei, care era considerat omul cel mai acest fel: important al armatei turcești. O cronică turcă „Eşti domnul nostru în imperiul inimii și a descrie într-un mod foarte plastic omorârea sufletului, șeful și sfântul pe acest drum“. acestuia: Cei doi frați erau foarte buni cunoscători „Gaziul acela devenind martir pe calea ai teritoriilor românești și ungare. Au participat la celui drept, barba sa albă s-a înroșit de sângele de numeroase expediții și erau și foarte buni pe câmpul de bătaie.” comandanți de oști, distingându-se printr-o bună Rolul hotărâtor a fost intrarea în luptă a folosire a artileriei în diferite situații incomode experimentatului Pavel Chinezu, care se baza pe pentru alții. Isai-bei era omul de legătură între un grup de cavaleri bine echipați și experimentați sultan și beii și akingii din Balcani și se bucura de în lupte. un mare respect în armata otomană. Coordonarea „...după acel mare și curajos Stefan de armatei turcești în Transilvania de către Isai-bei Bathor, voievodul părților transilvane, ca un bun arată importanța deosebită pe care o dădea protector al neamului încredințat lui, punându-și Mahomed al II-lea acestei expediții. Alături de nădejdea în Dumnezeu, s-a împotrivit bărbătește armata turcă era prezent și domnitorul Țării cetelor turcești, pe Câmpul Pâinii, aproape de Românești în exercițiu, Basarab cel Tânăr Orăștie, împreună cu magnificul, puternicul și
51 prealuminatul principe Bartolomeu Dragfi de că a scăpat deoarece cunoștea limba vorbită de Beltek, tot astfel și cu magnificul Kynysi, comitele ciobanii din mărginime, Iskender-bei și alții au Timișoarei, și cu alți oșteni ai curții regelui, adică ajuns în scurt timp acasă, după ce au fugit prin oarecari neamuri ale unor prelați și baroni ai Țara Românească.” țării, trimisese și ajutoare din porunca regelui, Potrivit lui Bonfini, ar fi fost lăsați în viață împreună cu Bartolomeu Dragfi. După ce au doar 50 de turci, dintre cei care promiteau așezat cetele lor în rând și au dat o ciocnire răscumpărări importante, printre care și fiul lui memorabilă, cu ajutorul lui Dumnezeu au secerat Isai-bei. A fost o victorie totală, care a uimit la sfârșitul luptei o biruință foarte mare și întreaga Europă, câștigată de o mână de oameni vrednică de laudă împotriva numiților turci, hotărâți de a-și apăra țara și identitatea creștină în aproape toți turcii pierând aici, abia puțini fața tăvălugului turcesc. scăpând aici cu fuga prin văi și prin păduri. În Bonfini descrie foarte plastic sărbătoarea lupta aceasta numitul Stefan voievod a fost rănit făcută de creștini în urma victoriei de la Câmpul la pulpă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și-a Pâinii: redobândit sănătatea de mai înainte“. „...mai târziu, când Bachus s-a înflăcărat Este interesantă și perspectiva otomană în ei, s-au încins la dans de luptă. În timp ce asupra unor episoade consumate la Câmpul dansau cu armele în mână, urletul mulțimii Pâinii: umplea totul, era o veselie generală. Și Paul a fost „Dar, când Mihaloglu Ali-bei a văzut că invitat la dans: acesta a sărit în mijlocul cercului, alaiul necredinciosului și răufăcătorului Pavel a apucat cu dinții un trup neînsuflețit de pe jos de cneazul este asemenea unui munte, și că acangii mijloc și în uimirea spectatorilor s-a plimbat cu el obosiți și neorânduiți nu sunt în stare să se în gură după care a interpretat un dans demn de ciocnească cu ei, nu s-a luptat cu dușmanul său Hercule. În această noapte a domnit veselia și nu pentru a se măsura cu el, ci, făcând ca și când și- s-a dormit.” ar fi dat mâna, s-a tras de pe câmpul de bătălie și Victoria de la Câmpul Pâinii poate fi a plecat [...]. După retragerea și plecarea lui Ali- considerată una dintre marile bătălii ale Evului bei, împreună cu alaiul său și după ce banul Mediu, care a oprit înaintarea turcilor către Bechus a isprăvit cu Isai-bei, cneazul Pavel și Europa pentru bună bucată de timp. oastea transilvăneană au împresurat alaiul lui Melkocioglu.” “Acesta este Câmpul Pâinii! Întreaga infanterie munteană care a fost Se pare că natura a făcut anume acest areal de partea turcilor a fost masacrată. Ioan Cristea pentru lupte: și lupte nu de oameni, ci de Pop susține că: „...Au scăpat totuși câțiva dintre giganți.“ beii sultanului: Ali-bei (despre care Bonfini spune Aron Densuşianu, 1864
52 Răscoala populară din 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (I) Colonel (r) Ştefan RUS I. S ituația românilor din Transilvania în decursul zecilor de ani s-au maghiarizat, trecând secolul XVIII la religia catolică sau reformată. În secolul XVIII, românii ardeleni erau supuși Sub stăpânirea austriacă, după anul 1700, se unei crunte asupriri feudale, fără echivalent în petrec unele schimbări și în structura societății oricare altă parte a Europei. Transilvaniei. Visteria imperială, secătuită în Situația iobagilor dezmoșteniți de pământuri urma deselor războaie, vinde pentru bani titluri și de libertate, cu veacuri în urmă, era jalnică. nobiliare și moșii unor străini care se așază în Până în secolul XIII, strămoșii lor au fost, în cea Transilvania și în Banat. Altor străini li se mai mare parte, țărani liberi și stăpâni ai arendează vămile și alte bunuri ,,regaliene”, pământului, în cadrul obștilor. În secolele XI- izvoare de însemnate venituri. Nobilimii XIII, nobilii maghiari și biserica catolică aveau în maghiare îi este lăsată în continuare libertatea de stăpânire câteva moșii pe care le primiseră în dar a exploata în voie țărănimea iobagă. de la regii Ungariei, din așa zisul ,,pământ Cei doi stăpâni, nobilimea și statul austriac, regesc”. Altă parte din acest „pământ regesc” a își dau mâna în exploatarea țărănimii. Fiscul fost „dăruit” coloniștilor aduși în secolele XII- imperial o exploatează prin dările obișnuite, prin XIII la granița de sud și est a Transilvaniei, pentru taxe militare și prin contribuțiile extraordinare; a întări în această parte paza voievodatului feudalii locali prin cele trei forme de rentă: în cotropit. Cu timpul, nobilii și biserica catolică, muncă, în bani și în produse agricole. abuzând de atotputernicia lor, și-au adăugat sute Robota (munca obligatorie neplătită) pe de moșii și sate, deposedând pe țăranii liberi de moșia nobilului, începând cu anul 1514, a fost pământurile lor, prin tot felul de silnicii și statornicită la o zi pe săptămână. În 1714, Dieta vicleșuguri. În secolele XV-XVIII, în stabilește robota la patru zile pe săptămână pentru Transilvania, statul „legal” era constituit exclusiv iobagi (208 zile pe an) și trei zile pe săptămână din cele trei nații privilegiate (ungurii, sașii și pentru jeleri (țărani fără de pământ care se puteau secuii) care laolaltă însumau doar o treime din muta de pe o moșie pe alta). Erau obligați la populație. robotă toți membrii familiei în stare să Românii, care reprezentau două treimi din muncească, mai ales în timpul activităților populație, suportau o dublă asuprire, fiind agricole de primăvară și vară. considerați o clasă inferioară și o națiune Intensificarea mineritului în munții Apuseni a „tolerată”. dus la transformarea locuitorilor zonei în iobagi ai Națiunea ungară, în Transilvania, era redusă fiscului (statului). Aceștia munceau în mine, la doar la clasa nobililor și la conducătorii bisericii topitorii, tăiatul și transportul lemnelor și catolice, iar după transformarea Ungariei în minereului, executarea cărăușitului, întreținerea pașalâc turcesc, și la conducătorii bisericilor drumurilor și trebuiau să plătească anual dările în reformate, în special, calvini. bani, către comitat. O statistică din 1767 arată că nobilimea mare, Religia ortodoxă a constituit în Transilvania adică baronii și grofii din Transilvania, numărau stâlpul de reazem al neamului românesc. De abia 262 de familii, nobilimea mijlocie era de vreo 20 în 1759, printr-un decret de toleranță austriac, se de ori mai numeroasă, iar nobilimea mică de vreo recunoaște existența legală a religiei ortodoxe. 3 ori mai numeroasă decât cea mijlocie. Religia ortodoxă fiind persecutată de nobilimea După 1540, când Ungaria este desființată și maghiară, a făcut ca masele țărănești să considere transformată în Pașalâc, o mare parte din nobilii lupta pentru apărarea ei ca o luptă împotriva de aici se mută în Transilvania unde primesc, ca exploatării grofilor și habsburgilor. Lupta moșii, sute de sate locuite de români. Așa s-a religioasă a călugărului Sofronie de la Cioara este ajuns ca nobilimea de aici să fie cea mai semnificativă în acest sens. numeroasă din Europa. În secolele XVI-XVII, o bună partea a În rândul nobilimii mijlocii și mici erau și nobilimii și a țărănimii maghiare și secuiești a familii românești care, pentru a supraviețui, în trecut de la catolicism la reformați, în mod
53 deosebit la calvini. autoritățile locale ale Domeniului Zlatna sau către Pentru întărirea catolicismului în cele guvernamentale de la Sibiu. De cele mai Transilvania, împăratul habsburgic Leopold multe ori membrii delegațiilor erau pedepsiți cu încearcă să stimuleze convertirea românilor lovituri de baston, pentru că „au deranjat” ortodocși la greco-catolicism, urmând ca aceștia organele guvernamentale. să se bucure de un tratament mai omenos și să nu Moții își îndreaptă privirile spre curtea mai fie considerați ca simpli tolerați. Multe din imperială de la Viena, sperând să găsească aici prevederile ,,Diplomei Leopoldine” nu s-au pus înțelegere. În 1779 și 1780, o delegație din partea în aplicare, fiind permanent sabotate de nobilii moților, în fruntea cărora se aflau Ursu Nicola zis maghiari. Cel care a încercat să folosească unirea Horea din Albac și Ion Oargă zis Cloșca din cu Roma în scopul obținerii unor drepturi politice Cărpiniş, a bătut pe jos drumul lung al Vienei, pentru toți românii a fost eruditul episcop greco- timp de patru săptămâni la ducere şi patru la catolic Inochentie Micu Clain, de la Blaj. întoarcere. Nu au fost primiți de împărăteasa Maria Tereza, iar „petițiile” lor au fost retrimise II. Serviciul militar în regimentele de guvernului Transilvaniei, la Sibiu. grăniceri Moartea împărătesei în 1780 și venirea la tron a fiului Iosif al II-lea, care până atunci fusese coregent, a dat speranțe popoarelor din Imperiul habsburgic deoarece acesta, influențat de gândirea iluminiștilor vest europeni, era hotărât să aducă unele corecturi feudalismului și să încurajeze dezvoltarea noilor relații economice și sociale capitaliste. Pe fondul nemulțumirilor acumulate în rândul moților, datorită faptului că și rezoluțiile favorabile ale guvernului de la Sibiu nu se aplicau, are loc incidentul de la Câmpeni din 24 mai 1782. Arendașii armeni, care cumpăraseră Începând cu 1762, Imperiul habsburgic ia licența cârciumăritului, au oprit pe țărani să-și hotărârea să înființeze regimentele grănicerești in vândă, la târg, băuturile proprii. Moții au spart estul și sudul Transilvaniei. Se încearcă butoaiele cu băuturi ale arendașilor și i-au pus pe ademenirea românilor și secuilor pentru a se fugă. Autoritățile i-au pedepsit tot pe moți, 23 înrola în aceste unități, în schimbul anumitor dintre ei au fost prinși și întemnițați, bătuți și avantaje. Aceste regimente aveau rolul de a opri maltratați, iar 5 condamnați la moarte. Moții au fuga țăranilor ardeleni în Moldova și Țara fost puși și la plata unei despăgubiri care depășea Românească, de a fi folosite împotriva nobilimii cu mult pagubele. în caz de nesupunere și de a promova și răspândi religia catolică în zonele locuite de ortodocși. Libertatea promisă s-a lăsat mult așteptată, țăranii fiind socotiți încă tot iobagi. În urma revoltelor grănicerilor români din Năsăud și din secuime, s-au luat măsuri de reglementare a unor scutiri de obligații feudale.
III. Jalbele și delegațiile moților din Munții Apuseni. Începuturile răscoalei. Nori prevestitori de furtună au început să se ridice din „cetatea de piatră” a Munților Apuseni începând cu 1775. Iobagii fiscului din Domeniul montanistic Zlatna o duceau mult mai În această stare de frământare, împăratul greu decât iobagii de pe moșiile nobililor. Mulți Iosif al II-lea a vizitat a doua oară Transilvania, își manifestau împotrivirea fie apucând calea pe traseul Lugoj, Deva, Sibiu. A fost întâmpinat pribegiei, fie prin jalbe și delegații către de iobagi, peste tot pe unde a trecut, cu mii și mii
54 de jalbe. Ajuns la Sibiu, a fost hotărât să să fie chemați la unități și să primească arme. desființeze iobăgia în Transilvania. A revenit însă Comiții maghiari, în numele nobililor, se asupra hotărârii, la insistențele nobililor care au plâng guvernului de la Sibiu. Comitele încercat să-l convingă că, o asemenea reformă ar Hunedoarei, baronul Ioan Bornemisza, arată că: stârni mișcări țărănești și o mare parte din români „tulburarea născută din cauza conscripțiunii din ar fugi în Țara Românească și Moldova. Cu toate Hațeg și Alba a ajuns acolo încât țăranii vorbesc recomandările făcute de împărat, pentru iobagi pe față despre începerea jafurilor și aprinderilor; „apăsările și vexațiunile domnilor de pământ” n- dregătorii nu-și mai pot îndeplini funcțiunea, au contenit. preceptorii regești nu știu cum vor strânge darea, În toamna anului 1783, Horea pleacă la securitatea politică a ajuns în așa stare, încât, de Viena, unde rămâne până în primăvara anului nu se vor lua măsuri la timp, din astă mică 1784. Pe 1 aprilie 1784 are ultima întrevedere cu scânteie are să se arate un mare incendiu.” împăratul. La plângerile vechi se adaugă cele Recrutările s-au făcut sub rezerva împotriva samavolniciilor autorităților în aprobării lor de Curtea de la Viena și cu condiția legătură cu incidentul de la Câmpeni. Coarda era ca, până atunci, iobagii să-și respecte obligațiile prea întinsă și amenința să se rupă. De aceea, față de nobili. Ca măsură de prudență, nu li s-au Curtea imperială trimite poruncă guvernului să nu dat țăranilor arme, urmând ca acestea să le fie mai pedepsească țăranii nevinovați. Ca și alte încredințate după obținerea aprobării imperiale. ordine asemănătoare, și acesta a avut ca rezultat În fața primejdiei comune, Curtea doar schimbarea pedepsei cu moartea a celor 5 Imperială dă curs cererilor alarmante ale nobililor moți, în pedeapsa cu închisoarea. și ale guvernului de la Sibiu. Guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuil Brukenthal, a IV. Scânteia provocată de conscripțiile declarat întreaga conscripție fără valoare și a (recrutările) militare din vara anului 1784 poruncit țăranilor să continue servituțile În acest timp apăru o rază de speranță în iobăgești. mintea iobagilor români din Transilvania. S-a Prin astfel de măsuri, ca și prin cele răspândit vestea că împăratul a dat ordin să se facă anterioare, repetate timp de aproape 100 de ani, noi înrolări în regimentele grănicerești. Iobagii Curtea de la Viena nu a făcut altceva decât să știau că grănicerii înrolați în aceste unități prelungească iobăgia și să-i amăgească pe țărani scăpaseră de servituțile față de nobili și de fisc. pentru a nu se revolta. Peste câteva săptămâni, Împăratul Iosif al II-lea a emis, pe 31.01.1784, un ultima scânteie se va transforma într-o mare decret cu privire la înscrierea voluntară a satelor vâlvătaie. din vecinătatea graniței militare de est și sud a Transilvaniei. V. Răbufnirea răscoalei. Conducătorii acesteia Planul împărătesei Rusiei, Ecaterina a II- Cu prilejul târgului ținut la Brad, la 28 a, de a împărți Imperiul Otoman și de a crea un octombrie 1784, Gheorghe Crișan, din porunca ,,Regat al Daciei” între Rusia și Austria a alarmat lui Horea, cheamă din fiecare sat 4-5 bărbați curtea de la Viena și a dus la această măsură. pentru ziua de 31 octombrie la Mesteacăn, la Vestea înscrierilor voluntare a fost interpretată de câțiva kilometri de Brad. Se adună vreo 500-600 țărani ca referindu-se la întreaga Transilvanie. de țărani din Zarand, Hunedoara și munții În frunte cu juzii și preoții satelor, țăranii Abrudului. Crișan le aduce la cunoștință că Horea se îndreaptă spre orașele din apropiere pentru a se s-a întors de la Viena cu un ordin din partea înscrie voluntari, cu speranța scăpării de iobăgie. împăratului ca țăranii să primească arme și să nu Începuturile înscrierilor le fac iobagii din mai facă servicii nobilimii. În frunte cu Crișan, comitatul Alba de Jos și din comitatul Hunedoara. țăranii adunați pornesc spre Alba Iulia pentru a se Valuri, valuri s-au îndreptat spre cetatea Alba înscrie voluntari. Înnoptează în satul Curechiu. Iulia țăranii din 81 de comune. Alte zeci de Aici, autoritățile comitatului Zarand încearcă să-l comune s-au prezentat să se înscrie la Regimentul prindă pe Crișan și să împrăștie țăranii. Doi I grăniceri din Hațeg. Iau amploare cererile de subprefecți și garda militară au fost capturați și înscriere și în comitatele Cluj, Turda și Zarand. dezarmați. Pentru că au dat ordin de deschidere a Odată înscriși la militărie, țăranii s-au considerat focului asupra răsculaților, cei vinovați au fost eliberați de iobăgie și au refuzat să mai uciși. După cele întâmplate, țăranii au înțeles că îndeplinească obligațiile feudale. Așteptau doar pentru a scăpa de iobăgie nu le rămâne altă cale
55 decât răscoala, „să stingă” pe nobili așa cum îi Horea era iobag al îndemna Crișan, așa cum plănuia Horea. statului din domeniul fiscal Curțile nobiliare au fost arse, iar cei căzuți în al Zlatnei. Se născuse în mâinile țăranilor pedepsiți. Răscoala se 1730 în comuna Albac. răspândește cu repeziciune în comitatul vecin al Numele adevărat era Vasile Hunedoarei. În 6 zile, 61 de sate se revoltă și 230 Nicola zis Ursu. Flăcău curți nobiliare sunt distruse. Țăranii se îndreaptă fiind, i s-a spus Horea, spre Deva, unde se refugiase nobilimea pentru că el cânta duios din hunedoreană. Dar cele două atacuri împotriva fluier, de dor și de jale. Se Devei, din 6 și 7 noiembrie, au fost respinse prin spune că avea și un glas atât intervenția nobilimii înarmate și a husarilor aduși de puternic încât, când începea să cânte, se auzea de autorități pentru apărarea orașului. Pe câmpia până la casa lui Cloșca din Cărpiniș, la 5 kilometri de sub cetate, 72 de țărani au fost uciși și alte zeci sud de Câmpeni. Atinsese vârsta de 50 de ani și prinși și închiși în cetatea Devei, apoi executați de îndurase zeci de ani, ca iobag al statului și apoi ca nobili fără judecată. jeler pe domeniul Gilăului, nedreptăți din cele Al doilea nucleu al răscoalei s-a mai apăsătoare. A parcurs de 4 ori calea Vienei constituit în jurul lui Horea și Cloșca, în munții pentru a cere libertate și dreptate pentru poporul Abrudului, din iobagii satelor de aici, în mare său. Toți țăranii, cât și autoritățile statului, l-au parte mineri ai fiscului. Mobilizarea a fost făcută considerat ca prim conducător al răscoalei. direct de Horea, printr-o circulară adresată Cloșca, al doilea imediat după izbucnirea răscoalei din Zarand. În hotarul comunei Blăjeni, Horea luă, la conducător al răscoalei, 4 noiembrie, de față cu Cloșca, Crișan și fiul său era iobag al statului din Ioan, jurământul țăranilor răsculați de a nimici Cărpiniș, lângă Roșia nobilimea. Montană. Numele său Cetele de răsculați pornesc apoi spre adevărat era Ion Oargă. I s-a Câmpeni, pe care-l ocupă în 5 noiembrie și, de dat din copilărie porecla de aici, spre Abrud, pe care-l cuceresc a doua zi. La ,,cloșca” pentru că în Câmpeni și Abrud au fost eliberați moții arestați, a jocurile sale cu alți copii fost distrusă arhiva și arse privilegiile orașului. La avea întotdeauna rolul aceste acțiuni se alătură moților și populația cloștii care își apăra puii de uliu. Și Cloșca i-a maghiară din oraș. Ziua următoare este cucerită și rămas numele. În 1784 avea 37 de ani. De tânăr și- ocupată comuna Roșia. a câștigat încrederea iobagilor din zona Răscoala se răspândește în toate comitatele Abrudului. La însoțit pe Horea la Viena în primele vecine cu munții Apuseni. Cetele țărănești de sub 3 călătorii: 1779, 1780 și 1782. conducerea lui Cloșca coboară prin satele de pe Crișan, al treilea râul Arieș, după care urcă spre Mogoș. Aici se întâlnesc cu răsculații conduși de Crișan. Din conducător al răscoalei, Mogoș, 1500 de răsculați conduși de Cloșca era tot iobag al statului. pornesc spre sud, pe valea Gălzii. În jur de 1400 Avea 52 de ani. S-a născut de răsculați conduși de Ioan, fiul lui Horea, în comuna Vaca (astăzi satul pornesc dinspre Abrud pe valea Ampoiului. În Crișan, comuna Ribița, ziua de 11 noiembrie, cei aproximativ 3000 de județul Hunedoara), de pe țărani, realizează joncțiunea la Cricău, unde dau Crișul Alb. De aceea i s-a foc castelului contesei Székely. În seara zilei, spus Crișan, numele său răsculații își stabilesc tabăra în zona satului Tibru, adevărat fiind Giurgiu urmând ca a doua zi să atace castelul baronului Gheorghe. În tinerețe a făcut mulți ani de cătănie Kemény de la Galda. Aici erau închiși peste 50 de în slujba împăratului, într-un regiment format în țărani, printre care și cei de la incidentul din majoritate din români. Aici a deprins meșteșugul Câmpeni din 1782. ostășesc pe care îl va folosi în desfășurarea Cine sunt cei trei iobagi plini de răscoalei. cutezanță: Horea, Cloșca și Crișan?
56 Să ne mai amintim de Dariu Pop
Prof. Emilia BELEAN A nul trecut, pe 20 martie, se împlineau 50 În verzişul codrilor de ani de la trecerea în eternitate a unui mare Hai oşeni la răsăditul brazilor. dascăl şi remarcabil om de cultură al Ardealului - DARIU POP (1887-1965). O melodie superbă, mobilizatoare, cu Am avut onoarea să scriu atunci, adică în nr. acompaniament de cor mixt (corul liceului) dirijat 1(22), martie 2015, al revistei „Eroii de minunatul profesor Ioan Botezan, căruia îi Neamului”, articolul cu titlul: „Dariu Pop - datorez formarea mea profesională. Atunci nu ştiam personalitate distinctă a culturii ardelene”. Mă că Dariu Pop mai trăia în Cluj, că se cunoştea bine bucur mult că anul acesta, când se vor împlini cu profesorul meu încă de pe vremea când a fost 51 de ani, în faţa Inspectoratului Şcolar refugiat la Turda în urma Dictatului de la Viena din Judeţean Satu Mare putem vedea un alt bust 30 august 1940, unde a fost director al Muzeului reprezentându-l pe Dariu Pop, lucrare a Potaisa între anii 1940-1945 şi a colaborat la sculptorului sătmărean Radu Ciobanu. Pentru „Gazeta de Turda”. tot ce a realizat pe aceste meleaguri în Am aflat aceste lucruri abia când am început să învăţământ şi cultură, Dariu Pop merita acest caut date despre viaţa şi activitatea lui, prin 1981. În lucru, şi laudă celor care s-au implicat pentru a-l Satu Mare am mai întâlnit atunci învăţători care l-au înfăptui. cunoscut personal pe Dariu Pop. Am reuşit să În acest context, m-am gândit primesc reviste, manuale, cărţi că acest prestigios nume merită scrise de el. încă o „pagină” în „Eroii După formarea judeţelor, în Neamului”, să facem să-i fie 1968, multe documente au rămas cunoscute meritele, de care noi, la Baia Mare. Aici, la Biblioteca într-un fel sau altul, beneficiem Judeţeană Maramureş, m-am astăzi. bucurat de amabilitatea De ce mă simt legată de directorului Valentin Băinţan, care numele Dariu Pop? Pentru că, mi-a pus la dispoziţie mărturii atunci când m-am înscris pentru despre elocinţa lui Dariu Pop. Am obţinerea gradului didactic I, reţinut mai ales „Calendarul regretatul profesor dr. Romeo Ardealului” din 1943, cu articolul Ghircoiaşu mi-a recomandat să fac „Am fost şi-om fi”, inspirat de o monografie Dariu Pop, dânsul săpăturile arheologice ale fiindu-mi apoi şi coordonatorul profesorului Daicoviciu, la care ştiinţific pentru această lucrare. Dariu Pop a participat direct. Sub Nu ştiam aproape nimic despre Dariu Pop. Şi această impresie, Dariu Pop scria: „Ţara totuşi, nimic nu este întâmplător. În timpul Haţegului... epicentrul primelor vibraţiuni liceului, într-un spectacol al şcolii susţinut pe interferente ale elementelor dace şi romane... La scena Teatrului municipal din Turda, eu am Sarmisegetuza au scos la lumina soarelui mărturia cântat una din părţile solistice din Suita corală zămislirii noastre...năprasnica forţă a Neamului din Ţara Oaşului: care a rezistat până azi, fiindcă a supt ţâţă de leoaică şi a crezut în nemurirea sufletului” (Calendarul Buciumul oşanului răsună Ardealului 1943, p.190) Dis de dimineaţă bună Revenind la numele lui Valentin Băinţan, cred Peste munţi şi peste văi că merită să amintesc că el aprecia mult lucrările Haideţi măi flăcăi, muzicale ale lui Dariu Pop, fiind dirijorul vestitului Hai veniţi, veniţi cu dor cor din Ardusat, care avea în repertoriu şi Suitele
57 din Oaş. Viaţa şi creaţia lui merită să fie cunoscute. Ne Un prieten apropiat al lui Dariu Pop a fost putem întreba ce personalităţi din istoria noastră compozitorul şi profesorul Tudor Jarda. culturală mai pot întruni atâtea calităţi: dascăl, autor Culegeau împreună folclor, însoţiţi şi de de manuale şcolare, poet, pictor, dirijor, compozitorul Sigismund Toduţă. Se spune că compozitor, ziarist, istoric. Peste toate se suprapune acolo unde descopereau folclor autentic un spirit de mare patriot, închinându-şi viaţa rămâneau zile întregi, pentru a-l putea acumula. cinstirii şi slăvirii, prin vorbă şi cântec, a Din această muncă au rezultat culegerile de minunatului nostru popor; oamenilor care n-au folclor „Pintea Viteazul” şi „O siglă pregetat să-şi pună viaţa în pericol pentru apărarea strămoşească”. Astfel se explică de ce găsim gliei strămoşeşti. În acest sens este relevant şi elemente comune de folclor în piesele corale ale emoţionant textul poeziei „Astfel strigă lui Dariu Pop şi Tudor Jarda. Şi este de notat că cerşetorul...” publicată de Dariu Pop, sub Suita I-a corală din Ţara Oaşului a fost cântată pseudonimul „Drimox”, în revista „Viaţa şcolară” pentru prima oară de către studenţii (Revista Asociaţiunii Învăţătorilor din judeţul Satu Conservatorului din Cluj-Napoca, sub Mare): conducerea lui Tudor Jarda. Mai târziu a fost cântată de Corul „Madrigal”, la Moscova şi Domnule, să-ţi fie milă, Viena. Dă-mi şi mie-un ban! Preocuparea lui Dariu Pop pentru folclorul Astfel strigă cerşetorul oşenesc, pe care puţini compozitori l-au Mai bine de-un an, prelucrat, reiese şi dintr-o patetică poezie a sa - Către Stan Bogatu. Ţara Oaşului: Uite, mâna îmi lipseşte, Iar picioru mi-e 'ngropat Of, oftatul ţării aceştia, de s-ar face vânt de Colo, sus, la Cireşoaia, seară Unde şi eu am luptat! Surupas-ar şi Carpaţii - aşa vânt s-ar stârni prin ţară Bade bun, să-ţi fie milă, Şi din lacrimile plânse de s-ar aduna o apă Dă-mi măi, nene-un ban! Nici în locul Mării Negre n-ar putea să mai Astfel strigă cerşetorul încapă. Mai bine de-un an (Viaţa şcolară, nr. IX din 1932, revistă Către Stan Săracu. editată de Dariu Pop) Uite, nu mai am o mână, Iar picioru mi-e 'n pământ Din relatările lui Tudor Jarda rezultă că Colo, sus, la Cireşoaia, Dariu Pop a colaborat la elaborarea Din războiul nostru, sfânt! Dicţionarului limbii române. Asta rezultă şi din Dumnezeu nu vă ajute... cartea „Mărturii strămoşeşti”, autor Dariu Pop, Gândi cerşetorul apărută la Editura Atheneum Satu Mare, în Mai cu seamă ţie, Stane, 1938, care cuprinde 253 de iscripţii autentice pe Nu-ţi dea ajutorul cărţile bisericeşti găsite în tot judeţul: „Nu odată Că tu eşti sărac. m-am urcat prin podurile bisericilor, unde erau De bogat cine se miră? aruncate cărţi...cred că a venit vremea să se De unde să ştie ocupe cineva de acest tezaur al limbii noastre şi Ce e muncă, ce-i necaz şi să-l salveze...” (Mărturii strămoşeşti, p 158) Ce e sărăcie?.... Am scris cu drag aceste rânduri. Şi dacă m- aş referi doar la calitatea de pedagog, de dascăl a Ce mai putem spune după un asemenea text?! lui Dariu Pop, aş spune fără să greşesc că Putem spune că avem obligaţia să nu uităm numele statura, că modul de gândire al acestuia ar putea Dariu Pop, să-l evocăm pentru a-l face cunoscut, să fi un model pentru toţi actualii dascăli. Într-una evidenţiem înaltele sale calităţi umane, înaltul din revistele „Viaţa şcolară”, el scria: „dascălul profesionalism şi, mai ales, dragostea faţă de trebuie să aibă o singură patimă. IUBIREA.” poporul din rândul căruia s-a ridicat.
58 Preotul Antoniu Covaci - Un mare luptător pentru drepturile românilor
Pr. Vasile BURA Parohia Botiz, jud. Satu Mare
P rintre marile personalităţi care au Mare şi filii, fiind şi protopop al Tractului marcat viaţa religioasă şi culturală din judeţul Eparhial al Turţului până la decesul său, care a Satu Mare, se numără şi preotul Antoniu Covaci, survenit la 18 aprilie 1918. născut la Tarna Mare, în anul 1848, ca fiu al Antoniu Covaci a fost o personalitate preotului Andrei Covaci. marcantă a epocii, posesor al unei vaste culturi, Antoniu Covaci este descendent al unei cunoscător a mai multor limbi străine, dar şi un familii româneşti înnobilată, în 1681, de către neobosit luptător pentru drepturile neamului principele Transilvaniei, Mihail Agafi (1661- românesc. 1690), care a manifestat multă toleranţă faţă de A fost membru activ al ASTREI. S-a remarcat Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei. cu ocazia reuniunilor care au avut loc la Seini, După studii secundare la Beiuş, Antoniu Şomcuta sau Baia Mare. A intrat în atenţia Covaci s-a înscris, la 1 octombrie 1868, ca organelor de siguranţă ale regimului austro- student bursier la Institutul Sfânta Barbara din ungar, ca “unul din conducătorii periculoşi ai Viena, unde a avut ocazia să-l cunoască pe românilor din Potău şi împrejurimi”. marele poet român Mihai Eminescu. A avut dese Ca paroh în Tarna Mare, a susţinut în faţa întâlniri cu el în cadrul Asociaţiilor studenţeşti autorităţilor interesele populaţiei din parohie, ale românilor din Viena. Studenţii români au precum şi cauza învăţământului confesional rămas impresionaţi de puternica personalitate a românesc. La apariţia, în 1907, a faimoasei legi poetului şi, în special, de dragostea neţărmurită Aponyi, care lovea greu în învăţământul faţă de tot ce aparţinea neamului românesc. românesc, Antoniu Covaci a înaintat un Patru studenţi transilvăneni, printre care şi memoriu Ministerului Învăţământului, prin care Antoniu Covaci, s-au oferit să-l ajute pe a cerut anularea unor dispoziții restrictive. La Eminescu materialiceşte, deoarece dispunea de Tarna Mare a funcţionat până în 1920 o şcoală reduse posibilităţi financiare. Unul i-a cedat confesională. În interesul acestei şcoli a micul dejun, altul prânzul, altul cina şi altul banii intervenit preotul Antoniu Covaci la Budapesta. de buzunar. Acest ajutor dezinteresat a fost Pe linie ecleziastică, împreună cu clerul din acceptat de poet. comitatele Ugocea şi Sătmar, a luptat pentru În semn de recunoştinţă, Mihai Eminescu i-a anularea Legii din 1912, în virtutea căreia un dăruit lui Antoniu Covaci o fotografie cu număr de 46 parohii româneşti au fost arondate autograf. Fotografia a fost păstrată de unul Episcopiei greco-catolice de Hajdudorog. dintre nepoţii săi, Liviu, fiul fiicei Elisabeta, Marele luptător pentru drepturile şi libertăţile căsătorită cu preotul Doros Atanasie, până în româneşti, Antoniu Covaci, a trecut în veşnicie 1940, când a fost predată Academiei Române. în anul Unirii de la Alba Iulia, fără să apuce să După terminarea studiilor superioare, în trăiască acest mare eveniment. 1873, Antoniu Covaci a fost hirotonisit ca preot. Îşi doarme somnul de veci în ţintirimul În această calitate a funcţionat la Potău, apoi la Bisericii din Tarna Mare, iar alături zace şi Strâmtura, în judeţul Maramureş, fiind în acelaşi ginerele său, Atanasie Doroş, despre care voi timp şi protopop al Tractului Eparhial al Izei. În vorbi în numărul viitor al revistei Eroii 1900, la cerere, a fost transferat ca paroh la Tarna Neamului.
59 Aspecte mai puţin cunoscute şi controversate privind viaţa şi activitarea deputatului Sigismund Pop (I) Drd. Marta CORDEA Dr. Viorel CÂMPEAN n numărul anterior al revistei, în cadrul de judecată regeşti şi „virilist” în comitatul Satu articolului intitulat Un document elocvent referitor Mare. Nagy Iván îl aminteşte şi el pe Iosif Pap, la situaţia foştilor deputaţi români în Dieta de la avocat şi deputat al Chioarului, contemporan cu Pesta, redactat de Sigismund Pop1, au fost Sigismund (frate chiar, conform altor surse). prezentate, pe lângă documentul semnalat, şi Istoriograful maghiar termină articolul alocat câteva aspecte generale ale biografiei şi activităţii familiei prin amintirea lui Sigismund Pop, deputat deputatului Sigismund Pop. Revenim acum, cu al Chioarului în anul apariţiei acestui volum al amănunte mai puţin cunoscute despre familia şi cunoscutei sale lucrări4. preocupările acestuia, cu conturarea acelor aspecte O altă lucrare care aparţine istoriografiei care până azi au rămas necunoscute şi asupra cărora maghiare ne indică faptul că titlul familiei era de mai persistă incertitudini. Incertitudinile legate de Biserica Albă (azi în Ucraina) şi Copalnic- viaţa lui Sigismund Pop încep chiar cu cele legate Mănăştur5 . În necrologul lui Sigismund Pop este de locul şi data naşterii sale şi continuă cu cele care amintită particula nobiliară „de Şomcuta Mare”. se referă la trecerea de la o confesiune la alta. În Despre anii de şcoală urmaţi de Sigismund ceea ce priveşte activitatea sa, după cum afirmam şi Pop la Beiuş şi Oradea, avem mărturia că a fost unul în articolul precedent, a rămas în istoriografie ca o dintre „cei mai distinşi elevi ai gimnaziului personalitate controversată, catalogat când „bun românesc din Beiuş”, cursul filozofic terminându-l patriot”, când „renegat”, uneori planând suspiciuni se pare, la Oradea6 . În 1834 şi-a început studiile de ale acţiunilor sale din cadrul aceleiaşi perioade, Drept la Pesta, trecând la teologie datorită faptului alteori diferenţele de atitudine derivând în bună că a fost remarcat de episcopul Samuil Vulcan. parte din evoluţia într-o altă direcţie a gândirii Toate studiile le-a terminat cu eminenţă politice a deputatului. („kitünőség”, după cum afirmă istoricul literar Datorită faptului că de multe ori plutesc Szinnyei József)7. confuziile ori neclarităţile chiar şi în ceea ce În toţi cei patru ani petrecuţi de Sigismund Pop priveşte locul şi data naşterii sale, în unele lucrări la teologie în Pesta, din Dieceza orădeană au fost afirmându-se doar că ar fi fost „născut în partea studenţi doar câte doi tineri. În primii trei ani, în primă a secolului [XIX]”, recuperarea biografiei şi anul superior lui Sigismund Pop îl găsim pe a personalităţii lui Sigismund Pop este necesară. A teologul Antoniu Kolosi. În 1839, când Sigismund văzut lumina zilei în 1817, dar se întâlneşte şi îşi termina studiile, îl găsim în anul de debut pe varianta că s-ar fi născut în anul 18212 . Unele viitorul canonic de Oradea şi director al Liceului lucrări afirmă că locul naşterii ar fi fost Beiuşul, din Beiuş, Theodor Kövari-Chioreanu8 , originar altele vorbind despre Şomcuta Mare3. Se pare că dintr-o familie căruia şi numele îi arată obârşia, tot tatăl său ocupa în anul naşterii lui Sigismund Pop din părţile Chioarului. Din 1845, tânărul Theodor funcţia de jurisconsult al domeniului Beiuş al Kövari-Chioreanu vine ca profesor la Beiuş, fiind Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. deci coleg de catedră cu Sigismund Pop9. Originea familiei era nobiliară, confirmată şi Începând cu 1845, Sigismund Pop este de lucrări cunoscute ale istoriografiei maghiare. protopop onorific şi consilier consistorial. Apariţia, Astfel, aflăm că membrii familiei Pap de Şomcuta în anul 1847, a opului său, Cuvântări bisericeşti pe Mare erau proprietari în părţile Chioarului. sărbători, dumineci şi deosebite întâmplări. Pentru Probabil că Sigismund era rudă cu Iosif Pop de folosul tuturor Preoţilor, Păstorilor sufleteşti şi Şomcuta Mare, avocat, consilier regesc, Mirenilor Români de prin Cetăţi şi de prin Sate; vicecăpitan al districtului Cetăţii de Piatră parte scoasă, parte culeasă prin Sigismund Pop, (Chioar), vicepreşedinte al Camerei Avocaţilor din Tom I, 184710 , era anunţată însuşi de autor, el Satu Mare. În 1846 a fost deputat în Dieta de la invitând interesaţii să se aboneze; lista colectorilor Cluj, iar în 1867 şi 1872 în cea de la Pesta. A mai demonstrează faptul că a stârnit interesul preoţilor deţinut de-a lungul vieţii funcţiile de jude al tablei ambelor confesiuni româneşti din Transilvania, dar
60 şi a preoţilor din Principate11 . Alt autor ne indică evenimentele de la Budapesta din primăvara anului pentru acest volum titlul Predice pe sărbători şi 1848, unde a avut un rol însemnat în eliberarea lui duminece12. Interesant este că se precizează faptul Eftimie Murgu21 . că volumul apăruse „Cu binecuvântarea şi Sigismund Pop este unul dintre oamenii cheltuiala Arhi-Episcopului dela Carloveţ”13. Acest trimişi într-o misiune împăciuitoare la sfârşitul lunii lucru demonstrează că Sigismund Pop se căsătorise mai 1848, pentru a-i câştiga pe capii românilor de deja şi trecuse la confesiunea ortodoxă. Soţia lui se partea guvernului. Baronul Perényi Zsigmond l-a numea Rozalia şi era originară din familia Drăgan. trimis cu ideea de a împăciui spiritele, ceea ce Referiri la trecerea de la confesiunea greco-catolică însemna de fapt coruperea conducătorilor la cea ortodoxă vom mai face pe parcursul acestui transilvăneni. Sigismund Pop a dovedit că a înţeles articol, căci reprezintă încă o problemă puţin situaţia reală, rostind ulterior, în dietă, adevărul ce elucidată a biografiei deputatului român. privea situaţia românilor transilvăneni: „Aşa este, Un contemporan al lui Sigismund Pop, trăitor noi recunoaştem că naţia maghiară au împărţit cu la Bucureşti, îl consideră pe acesta „veteran literat”, noi toate drepturile sale, însă numai pe hârtie; căci în şi ocupând un loc respectabil între fruntaşii mişcării viaţă lucrurile decurg altfel. De câte ori n-am zis literare din părţile ungurene. Cât despre volumul de către popor că are acesta sau acela drept; el însă predici, acelaşi istoric literar afirmă că: „are o văzând că nu poate pune în lucrare dreptul ce valoare literară incontestabilă, mai presus chiar ziceam că-l are, nu ne răspunde nouă alta, decât că decât predicile lui Petru Maior, pre care le întrece toate sunt minciuni şi înşelătorii...”22. mai ales în privinţa stilului corect şi popular, care În 28 iunie 1848, sub semnătura „Missiak”, poate servi şi astăzi încă model unei părţi a junilor erau descrise în publicaţia „Márczius Tizenötödike” literari de dincolo, care scriu într-o limbă, ce numai incidentele intervenite între românii răzvrătiţi din românească nu e. Aceasta e cauza pentru care o Chioar şi deputatul Sigismund Pop, care fusese mare parte a preoţimei române de dincolo de trimis între ei pentru a-i linişti23. Carpaţi întrebuinţează şi astăzi încă, la ocaziunile Din Topa de Criş, baronul Wesselényi necesare, această carte de predice”14 . Miklós scrie comisarului regal plenipotenţiar Vay În anul 1845 figurează ca profesor de limba şi Miklós. Interesante sunt consemnările acestuia literatura română la Beiuş; de asemenea, despre Sigismund Pop, „care a devenit foarte Şematismul din 1847 ne arată că deţinea şi funcţia suspect, îţi atrag atenţia. Cel mai bun lucru ar fi a-l de asesor al Districtului Chioar, loc de unde aduce în apropierea ta şi a-l supraveghea tot timpul. strămoşii îşi aveau originea şi unde avea să activeze Se poate folosi [Pop] dar numai sub control, de câţiva ani buni din viaţă15. exemplu ca traducător [se poate folosi] numai în Din unele surse aflăm că în anul 1847 prezenţa acelora care înţeleg bine româneşte24. părăseşte catedra de la liceu şi se însoară16 ; din Revoluţia de la 1848-1849 s-a constituit aceeaşi sursă aflăm şi că s-a lăsat şi de preoţie. Însă, într-un bun prilej pentru românii ortodocşi de a dintr-un istoric al şcolii aflăm că a trecut la religia lupta pentru obţinerea autonomiei ecleziastice, ortodoxă, deci că nu renunţase la preoţie; tot în acest declanşându-se procesul de separaţie faţă de anuar al Liceului din Beiuş ne este furnizată mitropolia de Karlowitz. Guvernul revoluţionar informaţia că trecerea la „relig[ia] gr[eco] maghiar nu a acceptat cererile românilor ortodocşi, orient[ală]” se produsese în anul 1846, lucru puţin interzicând chiar şi Congresul bisericesc convocat credibil, întrucât, după cum am arătat, Şematismul pentru data de 27 iunie 1848 la Timişoara. S-a Diecezei orădene încă îl cuprindea în anul 184717. Pe generat astfel un spirit revoluţionar mai radical, de altă parte, încă în anul 1846, în tânăra familie s-a lucru observabil în cadrul celei de-a doua adunări de născut o fiică18. la Lugoj, desfăşurată în 27 iunie 1848. De data Sigismund Pop a avut trei fete. Fiica cea mare, aceasta, Eftimie Murgu a pledat pentru înarmarea Ida Victoria, a fost căsătorită cu Alexandru Roman. poporului, numirea sa în calitate de căpitan suprem, Celelalte două fete ale lui Sigismund Pop s-au numit suspendarea episcopilor din episcopiile bănăţene şi Silvia şi Otilia. Silvia s-a căsătorit cu concepistul desemnarea ca vicar mitropolitan a lui Dimitrie 25 ministerial Ladislau Papp Szilagyi19. La un moment Petrovici Stoichescu . Se pare că Eftimie Murgu dat, în anii de apariţie ai „Concordiei” (1863-1865), câştigase susţinerea deputatului Sigismund Pop, instrucţia fetelor era asigurată de către cunoscutul care a pledat înaintea parlamentului maghiar pentru pedagog Gheorghe (George) Popa, care a şi semnat separarea ierarhică; colegii i-au răspuns însă că de altfel în această publicaţie a lui Sigismund Pop20. pentru elaborarea unui asemenea proiect de lege ar 26 Este unul dintre participanţii la fi necesar mult mai mult timp .
61 La 22 octombrie 1848, Comitetul apărării atrocităţile de la Turda, măcelul de la Mihalţ, naţionale expediază din Pesta o scrisoare către sălbăticiile de la Abrud. Susţine explicit faptul că parlamentarii români, printre care şi Sigismund tot ce a făcut guvernul pentru români, „se rezumă, Pop, delegându-i să-şi pună în cumpănă influenţa, doar, la câteva fraze mai mult sau mai puţin pentru a impune ostaşilor batalionului de grăniceri promiţătoare. [...] În general, însă, lucrurile au din Năsăud, care erau în drum spre Vácz, supunere, rămas în aceeaşi situaţie în care se găseau sub la depunerea jurământului de credinţă pe regimul absolutist: birocraţia va continua să fie constituţia maghiară şi la recunoaşterea culorilor compusă exclusiv din elemente aparţinătoare naţionale stabilite de Dietă27. oligarhiei de odinioară [...] două milioane şi trei Sigismund Pop a fost foarte apreciat de unii sute de mii nu sunt în stare să trimită în parlamentul fruntaşi români, care îl cunoşteau personal, precum ţării decât o mână de deputaţi. Preoţi şi ţărani George Bariţiu şi Nicolae Bălcescu, căruia i-a fost români suferă schingiuri şi moarte, când prezentat un proiect, întocmit de deputaţii români, îndrăznesc a-şi afirma voinţa. Guvernul ezită să care în 2 iunie a fost înmânat lui Batthyány, cu recunoască măcar în învăţământ drepturile precizarea că el ar putea fi rezolvat, după elementare ale limbii române şi se dovedeşte recunoaşterea integrităţii regatului ungar şi a limbii neputincios a rezolva revendicările românilor maghiare ca oficială28, „cererea românilor nefiind ortodocşi cu privire la o ierarhie bisericească mare”29 . proprie”37 . Împotriva discursului său, „prin care el Precum în cazul lui Aloisiu Vlad, s-a spus apăra atât de călduros cauza română în dietă”, s-au şi despre Sigismund Pop că nu a fost cu desăvârşire ridicat 11 magnaţi maghiari38. integrat „în crugul politicei kossuthiste”30. În periodicul „Márczius Tizenötödike”, Făcând descrierea personalităţii unor către sfârşitul lunii iunie 1849, sunt publicate mai deputaţi români din Dieta pestană de la 1848, multe articole în legătură cu Sigismund Pop. Mai istoricul Silviu Dragomir consemnează: „[...] cel întâi, în 27 iunie, sub semnătura „Un reclamant” mai îndrăzneţ, dar totodată cel mai iscusit era, fără („Egy instans”), în articolul intitulat O audienţă la îndoială, Sigismund Papp”31 . domnul ministru al cultelor, lui Sigismund Pop i se În ceea ce priveşte activitatea în Dieta de la reproşa că a trecut de la religia greco-catolică la cea 1848, Sigismund Pop s-a evidenţiat prin mai multe ortodoxă, că a scris predici pe care le vinde statului interpelări. Pentru sudarea grupului de deputaţi şi că în propria-i revistă („Democraţia”), apărută pe români, un act important l-a constituit replica dată banii statului, îi laudă pe acei români care nu vor să de cei opt deputaţi baronului Josika Miklós, care depună armele în faţa maghiarilor. Replica lui insultase în presă naţiunea română32 . Acest text i-a Sigismund Pop vine două zile mai târziu, în 29 fost atribuit şi lui Eftimie Murgu, dar este mai iunie. În răspunsul său, deputatul precizează că şi-a curând opera lui Sigismund Pop. În orice caz, au propus mereu să fie răbdător cu cei din jur, atunci semnat: Sigismund Papp, Alexandru Buda, Eftimie însă trebuia să intervină. Cu ironie, reclamă faptul Murgu, Alexandru Bohăţel, Teodor Şerb, Aloisie că nu se poate exprima în limba maternă, de aceea, Vlad, Constantin Papfalvi şi Ioan Man33 . N-au într-o limbă străină, declaraţia lui va fi simplă: „În semnat Dragoş şi Gozman. Polemica cu Nicolae cartea destinului mie mi-a fost prescris un rol: acela Josika era considerată moderată, dar fermă cu de luminare a tovarăşilor mei români, aflaţi în acesta, în sprijinul drepturilor ce se cuvin suferinţă prin vicisitudinile atâtor veacuri. Înspre poporului român, conform spiritului vremii34. acest ţel m-am îndreptat întotdeauna, ştiind că bunăstarea cetăţenească, atât materială cât şi Proiectul de organizare a învăţământului a 39 fost prima acţiune de amploare a deputaţilor spirituală, nu poate exista în întuneric” . În ceea ce români35 , dar „bătălia hotărâtoare a grupului priveşte prima acuzaţie, Sigismund Pop ştia că deputaţilor români în problema naţională”36 s-a dat „reclamantul” dorea să-l facă impopular în rândul la 26 august 1848. Deputatul Ioan Dragoş românilor, prin afirmaţia că ar fi fost cândva preot interpelează pe ministrul de interne asupra unit. El precizează ferm că a fost dintotdeauna nedreptăţilor care se fac românilor din ortodox şi, cu toate că nu are nimic cu cei care îl Transilvania. Printre deputaţii care au mai luat elogiază pe papă, pe care şi el îl respectă, „mai ales cuvântul, s-a numărat şi Sigismund Pop, la dacă este om bătrân şi cinstit”, niciodată nu îl va interpelarea căruia răspunde Kossuth. Sigismund recunoaşte ca vicar al lui Hristos şi nu îi „va săruta Pop intervine, susţinând în mod hotărât faptul că picioarele”. Clarifică şi cea de-a doua acuzaţie, naţia maghiară a împărţit drepturile cu celelalte afirmând că ar putea chiar şi reclamantul să înveţe naţionalităţi exclusiv pe hârtie şi se referă la câte ceva din lectura predicilor sale, şi nu se punea
62 problema să fie vândute statului. Aşijderea, regiment nu fuseseră prinşi. Încheia, afirmând că el respinge implicarea statului cu bani în editarea este cunoscut „de la Prut până la Tisa”, îşi asumă publicaţiilor sale. Respingea şi acuzaţia că ar fi răspunderea pentru faptele sale, pe când elogiat îndârjirea vreunui regiment românesc care „reclamantul” nu a avut curajul să semneze cu nu s-ar fi supus, mai ales că soldaţii unui asemenea numele lui40. Note 1 „Eroii Neamului”, Satu Mare, an VII, nr. 4 (25), decembrie 2015, pp. 44-45. 2 Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei române şi literaţilor ei de la început şi până astăzi, în ordine cronologică, Bucureşti, 1982, p. 229. 3 Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái a Magyar Akadémia Megbizásából, X. kötet, Ótócska-Popea, Budapest, 1905, col. 366. 4 Nagy Iván, Magyarország családai czimerekkel és nemzékrendi táblákkal, Harmadik kötet [IX], Pest, 1862, p. 113. 5 Szatmár vármegye. A Magyarország vármegyéi és városai központi szerkesztő-bizottságának felügyelete alatt irták a Szatmármegyei Helyi Munkatársak, Budapest, Országos Monografia Társaság, [1908], p. 598. 6 Vasile Gr. Pop, op. cit., p. 229. 7 Szinnyei József, op. cit.,loc. cit. 8 Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis Gr. R. Cath. Pro anno 1836, Magno-Varadini, 1836, p. 132; Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis Graeci-Ritus Catholicorum Pro anno 1837, Magno-Varadini, 1837, p. 135; Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis Graeci-Ritus Catholicorum Pro anno M.D.CCC.XXXVIII, Magno-Varadini, 1838, p. 136; Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis Graeci-Ritus Catholicorum Pro anno M.D.CCC.XXXIX, Magno-Varadini, 1839, p. 159. 9 Theodor Kövari-Chioreanu (1818-1906). 10 Gelu Neamţu, Din istoria presei româneşti. „Amicul poporului” (1848) şi „Democraţiea” (1849), în „Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, IX (1966), p. 283. 11 „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, an IX, nr. 46, 11 nov. 1846, pp. 367-368. 12 Teodor Neş, A doua carte despre oameni din Bihor, Oradea, 1979, p. 251. 13 http://www.eliteresearch.eu/Bibliographical%20Catalogue%20of%20the%20Romanian%20Elite%20- %20books%20and%20tr 14 Vasile Gr. Pop, op. cit, pp. 229-230. 15 Schematismus venerabilis cleri dioecesis Magno-Varadinensis Graeci Ritus Catholicorum pro anno MDCCCXLVII, M. Varadini, 1847, pp. 69, 73. 16 Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 143. 17 Programa Gimnaziului Superior Gr. Cat. şi a Şcoalelor Normale din Beiuşiu pre anul scol. 1889-1890, Beiuş, 1890, p. 30. 18 Gelu Neamţu, Alexandru Roman, marele fiu al Bihorului (1826-1897), Oradea, 1996, p. 15. 19 Ibidem. 20 Teodor Neş, Oameni din Bihor. 1848-1918, Oradea, 1937, p. 298. 21 Victor Cheresteşiu, Adunarea Naţională de la Blaj 3-5 (15-17) mai 1848. Începuturile şi alcătuirea programului revoluţiei din 1848 din Transilvania, Bucureşti, 1966, p. 161. 22 Gelu Neamţu, Deputaţii români în Dieta de la Pesta, în „Anuarul Institutului de Istorie”, XIII, Cluj, 1970, pp. 135-136. 23 Melinda Mitu, Sorin Mitu, Românii văzuţi de maghiari. Imagini şi clişee culturale din secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1998, p. 103. 24 Documente privind Revoluţia de la 1848 în Ţările Române. C. Transilvania., Vol. VIII, 26-30 iunie 1848, Bucureşti, 2007, p. 291. 25 Marius Eppel, La frontiera ortodoxiei româneşti. Vicariatul de la Oradea (1848-1918), Cluj-Napoca, 2012, pp. 37, 41. 26 Nicolae Bocşan, Ioan Popovici, Sinodul de la Chişineu-Criş, în vol. Revoluţia de la 1848-1849 în Europa Centrală. Perspectivă istorică şi istoriografică, Cluj-Napoca, 2000, p. 61. 27 Studii şi documente privitoare la Revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-49. Documente din Arhivele Statului (Budapesta) Arhiva Kossuth 1848-49, vol. III, Sibiu, [1946], p. 118. 28 Vasile Netea, Pe drumul unităţii naţionale. Studii şi evocări, Cluj-Napoca, 1975, p. 116. 29 Nicolae Bălcescu, Opere, vol. IV. Corespondenţă, Bucureşti, 1964, p. 181. 30 Teodor Neş, Oameni din Bihor. 1848-1918, Oradea, 1937, pp. 124-125. 31 Silviu Dragomir,Studii şi documente privitoare la Revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-49.Documente din arhivele Ministerelor de războiu, justiţie şi interne din Viena, vol. V, Sibiu, Sibiu, [1946], p. 375. 32 Gelu Neamţu, Deputaţii români în Dieta de la Pesta: 1848-1849, în „Anuarul Institutului de Istorie”, XIII, Cluj, 1970, p. 132. 33 „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, nr. 32, 9 august 1848, pp. 249-251. 34 George Em. Marica, Foaie pentru minte, inimă şi literatură. Bibliografie analitică, cu un studiu monografic, Bucureşti, 1969, p. 240. 35 Gelu Neamţu, Deputaţii români în Dieta de la Pesta: 1848-1849, în „Anuarul Institutului de Istorie”, XIII, Cluj, 1970, p. 132. 36 Ibidem, p. 134. 37 Silviu Dragomir, Studii şi documente privitoare la Revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-49.Documente din arhivele Ministerelor de războiu, justiţie şi interne din Viena, vol. V, Sibiu, Sibiu, [1946], p. 379-380. 38 Ibidem, p. 136, Apud „Gazeta de Transilvania”, an XI, nr. 71 din 1848, p. 294. 39 Melinda Mitu, Sorin Mitu, Românii văzuţi de maghiari. Imagini şi clişee culturale din secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1998, p. 137. 40 Ibidem, pp. 137-138.
63 Simpozionul „Ardealul, pământ românesc” la a VII-a ediţie
Ing. Andrei GORŞCOVOZ Motto: „Ne construim viitorul cunoscându-ne trecutul” A devenit o tradiție ca anual, din 2008, în publicist Vasile I. Bunea (Gherla), Prof. drd. luna octombrie să se desfășoare la Timișoara Sorin Ionescu (Timișoara)... Simpozionul „ARDEALUL, PĂMÂMT Invitați la fiecare simpozion au fost între ROMÂNESC” - ajuns la Ediția a VII-a, organizat 280 şi 310 oficialități locale, profesori de Asociația Foștilor Refugiați, Strămutați și universitari din Timișoara și alte centre Expuzlați din Ardealul de Nord (A.R.D.E.A.N.) universitare din țară și străinătate, membri ai Timișoara. Asociația s-a înființat la 26.06.2001, A.R.D.E.A.N., reprezentanți ai mass-media are 516 membri din județele Timiș, Arad, Caraș- locale și ai Televiziunii Universității „Spiru Severin, Argeș și din municipiul București. Haret” din București, anunțați din timp prin Am participat la toate cele șapte ediții ca invitații și prin cel mai citit cotidian, în partea de membru al Asociației din anul 2001 și cred că vest a țării, „Renașterea Bănățeană”. simpozioanele nu ar fi avut loc fără parteneriatul Lucrările celor șapte simpozioane au fost și/sau sprijinul nemijlocit al Direcției pentru conduse cu multă competență de moderatorii: Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Lect. univ. ing. Mircea C. Popa, Prof. univ. dr. Județului Timiș, Consiliul Județean, Consiliul ing. Barbu I. Bălan, Dr. av. Vasile Moiș și Municipal, Universitatea de Vest şi Universitatea Magistrat procuror Ioan Bâtea. „Politehnica” din Timișoara, Federația Națională a Românilor Persecutați Etnic „Pro-Memoria 1940-1945” Cluj-Napoca, precum şi a sponsorilor şi donațiilor particulare. De asemenea, la buna organizare și desfășurare a simpozioanelor, un rol deosebit de important l-au avut și personalitățile cu mare dragoste de neam și țară, adevărați patrioți, pentru eforturile și sacrificiile făcute: Lect. univ. ing. Mircea C. Popa, Lect. univ. ing. Maria Popa, Prof. univ. dr. ing. Liviu Bereteu, Prof. univ. dr. ing. Iuliu Maniu, Prof. univ. dr. ing. Viorel Șerban, Prof. univ. dr. Violeta Zonte, Prof. univ. dr. ing. Barbu I. Bălan, Prof. Iuliana Man, Referatele prezentate și discuțiile purtate Conf.univ. ing. Florin Grosu... au avut un puternic impact asupra participanților, Nu pot să uit personalitățile care au au fost adevărate și utile lecții de educație și susținut cu mult profesionalism lucrările la cultură patriotică, care au scos în evidență, cu primele două ediții: regretatul Prof. univ. Ioan documente originale, adevăruri care trebuie să Pușcaș (Zalău), Prof. univ. dr. ing. Barbu I. Bălan triumfe pentru noi cei de astăzi și pentru cei de (Cluj-Napoca), Dr. av. Vasile Moiș, ex-senator mâine, care nu au fost cunoscute sau au fost (Satu Mare), Prof. univ. col. dr. Mircea Dogaru uitate. Dintre referatele care au prezentat un (București), Magistrat procuror (r) Ioan Bâtea interes deosebit în rândul participanților, remarc (Baia Mare), Prof. univ. dr. Radu Păușan expunerile privind: istoria adevărată și (Timișoara), Prof. univ. dr. Ioan Bojan (Cluj- zbuciumată a neamului românesc, cu accent pe Napoca), Prof. univ. dr. Ioan Corneanu (Satu istoria medievală; atrocitățile săvârșite în Mare), Prof. univ. dr. Tiberiu Ciobanu Transilvania în timpul ocupației hortyste; noile (Timișoara), Prof. univ. dr. Mircea Popa (Cluj- documente despre Dictatul de la Viena (30 august Napoca), Prof. dr. Cornel Petroman (Timișoara), 1940); Revoluția de la 1848 și rolul lui Avram
64 Iancu în desfășurarea evenimentelor; personalitate strălucită a neamului românesc; iredentismul maghiar; politica de maghiarizare a - 125 de ani de la trecerea în eternitate (22 populației din Transilvania ocupată vremelnic de august) a poetului Vasile Alecsandri, ilustru şi autoritățile hortyste (1940 - 1944); Ardealul - legendar poet al neamului ,,Şi-acel rege al leagăn al civilizației europene; situația poeziei, ..., veselul Alecsandri” (Mihai geopolitică actuală din Transilvania ș.a. Eminescu, Epigonii, 1870), care a trăit m o m e n t e l e istorice: Revoluţia de la 1848-1849, Unirea din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza şi Războiul de Independenţă din 1877-1878. La ora 10:00, Lect. univ. ing. Mircea C. Popa a declarat deschise lucrările simpozionului, partea I-a, iar după ce a salutat și prezentat nominal invitații, a dat cuvântul organizatorilor şi invitaţilor speciali: Preotul Zaharie Pereș a binecuvântat lucrările Simpozionului și a dat citire mesajului transmis de I.P.S. Ioan Sălăjean - Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului - ,,de profesie român”. Prof.univ.dr.ing. Barbu I. Bălan, după cuvântul de salut şi felicitările adresate organizatorilor, a făcut scurte precizări cu privire Lect. univ. ing. Mircea C. Popa la durata expunerilor şi a discuţiilor pe marginea subiectelor abordate. Ediţia a VII-a, desfăşurată în 03 octombrie 2015, în Amfiteatrul 150 al Facultăţii de Mecanică a Universităţii „Politehnica”, a început cu intonarea Imnului Național „Deșteaptă-te Române”, care a trezit în rândul celor 80 de participanți un puternic sentiment de iubire faţă de Limba Română, de Neam și Țară și a readus în memorie dorința de Libertate și Unitate Națională, puternic manifestată de la anul revoluționar 1848. Această ediție a avut loc în anul în care se împlinesc: - 75 de ani (30 august 1940) de la pronunțarea Dictatului de la Viena ,,unul din cele mai dramatice evenimente din istoria României”, comemorat la cel mai înalt nivel la Satu Mare, un exemplu demn de urmat, fiind ,,poate, singurul județ și oraș din țară în care s-au comemorat cei 75 de ani” (Revista ,,Eroii Neamului”, Fondată în 1996, Serie nouă, Anul VII, Nr. 3 Prof. univ. dr. ing. Barbu I. Bălan (24), Sept. 2015, p. 2-29, din 80 pagini!!, condusă cu mult profesionalism de redactor coordonator Ing. Ioan Ciama, Președinte al Societății colonel (r) Voicu Șichet); Cultural - Patriotice ,,Avram Iancu”- Filiala - 420 de ani de la strălucita victorie a lui Mihai Timișoara, a dat citire mesajului acestei Viteazul asupra turcilor de la Călugăreni (13/23 organizaţii adresat participanților. august 1595), care a deschis calea spre ,,unirea Dr.av. Vasile Moiș, după ce mulțumește celor trei țări române sub acelaș sceptru”; organizatorilor pentru invitație, spune că - 415 de ani de la un mare eveniment din istoria ,,simpozionul este un act de cultură, un act noastră, unirea tuturor românilor într-un singur îndrăzneț ”, îi felicită pe bănățeni pentru stat (mai 1600) de către Mihai Viteazul, ,,Mitropolitul Banatului nou ales”, iar în final
65 afirmă că ,,cei ce uită istoria riscă să o repete”. dar..., iar Churchill și Stalin pe un șervețel au Procurorul Ioan Bâtea felicită asociația făcut harta reîmpărțirii Europei ,,istoria este din Timișoara pentru organizarea simpozionului, foarte complicată, e ca un aisberg, două treimi e ,,un lucru extraordinar, o obligație morală de a sub apă şi noi vedem numai o treime deasupra continua și organiza asemenea simpozioane”, apei“. pentru că „numai împreună cu F.N.R.P.E. și cu 5. Din nou despre Ardeal. Prof.univ.dr. Societatea ,,Avram Iancu” vom reuși...” O n u f r i e V i n ţ e l e r - U n i v e r s i t a t e a , , B a b e ş - B o lyai“ S-a trecut la expunerea lucrărilor, din cele din Cluj-Napoca. Doctor honoris causa al 22 înscrise în Program, au fost prezentate 16, Universităţii ,,Lucian Blaga“ din Sibiu . respectiv: Discuţiile au fost însufleţite cu expresii 1. Despre o nouă ediție a lucrării patriotice care au mers la inima participanţilor: ,,Ardealul, pământ românesc” de Milton Lehrer, soarta Ardealul bate în inima mea, la început a apărută în 2013 la Editura Vicovia - fost cuvântul Ardeal, să mergem până în pânzele Prof.univ.dr.ing. Barbu I. Bălan. albe, şi totuşi Ardealul, problema transilvăneană, Discuțiile s-au axat pe: colonizarea cu Ardealule îţi simţim durerea, ,,Eu sunt în primul maghiari din Ungaria a orașelor ocupate rând român, apoi comunist ,,(Lucreţiu vremelnic din Transilvania, deznaționalizarea Pătrăşcanu), aceasta e ţara câtorva, 40% din românilor în teritorii prin excelență românești, bogăţiile Ardealului s-a dat la unguri cu românii omorâți de unguri numai pe motivul că s- concursul românilor, s-a cântat, s-au recitat au născut români, războiul cel mai mare - din poezii patriotice urmate de urale şi aplauze. zilele noastre - dintre români și români, 7. Transilvania: repere istorice (1113 - Transilvania - nucleul Daciei Mari, locuită de 1918). Prof. dr. col.(r) Vasile Tutulea - Asociaţia daci și/sau geți având cultură apropiată de greci ,,Virtus Romana Rediviva“ şi Asociaţia ,,romanii au ocupat numai o treime din teritoriul ,,Mareşalii României“. dacilor, care nu au fugit din locul strămoșesc”. 8. Criminali de război horthyşti din 2. 1940 - Anul dictatelor și dramelor Ardealul de Nord. Dr. av. Vasile Moiş. românești. Destrămarea României Mari. 11 . U z di n d in V oi vo di na [S e rb ia] , v at ră de - Prof.univ.dr. Ioan Bojan - Universitatea de spiritualitate şi cultură românească. Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, Prof. Vasile Barbu - Membru al Consiliului vicepreședinte al F.N.R.P.E. ,,Pro-Memoria Naţional al Românilor din Serbia, Redactor şef al 1940-1945”. revistei ,,Floare de latinitate” din Novi Sad - Discuțiile s-au axat pe: curajul de a scrie Serbia, Preşedinte al Societăţii Literar Artistice istoria adevărată a românilor, pierderea celor ,,Tibiscum” din Uzdin, Voivodina, Preşedinte al șapte milioane de români sub stăpânire străină și Despărţământului ,,Preot Traian Bojin” al 33% din teritoriul României Mari în ultimi 75 de ASTREI din Uzdin, Redactor şef al ziarului ani, Dictatul de la Viena și consecințele lui, ,,Tibiscum” din Uzdin, Director al editurii intenția lui I.V. Stalin de a ocupa întreaga ,,Tibiscum” din Uzdin. Bucovină cu toată opoziția lui A. Hitler, s-a ocupat numai jumătate, cartea ,,Ardealul, pământ românesc” autor Milton Lehrer, în care prof. univ. dr. ing. Lucian Mădăras a remarcat că ,,la un pahar de vorbă” I.V. Stalin i-a dat lui W. Churchill ,,o ladă de votcă și o ladă de cafea pe România”, atâta valora România atunci!? Dr.av. Vasile Moiș a precizat că Stalin a decis restituirea Ardealului de Nord României la insistențele lui dr. Petru Groza, care l-a impresionat pe Stalin ,,i-a pupat cisma și Stalin l-a luat în brațe”, deși ,,românul” g-ral Walter Roman, tatăl ex-priministrului Petre Roman a insistat la Stalin ca ,,Ardealul întreg să fie dat Ungariei!”. A spus de marile trădări ale marilor puteri ,,Anglia nu are prieteni ci numai interese”, americanii erau așteptați de români Prof. Vasile Barbu
66 16. Problema refugiaţilor şi preocupările „Rediviva” şi „Ţara mea”. autorităţilor maghiare trecute şi prezente. - Pr of .u ni v. dr . O n uf rie V in ţe ler p re zin tă Av. Gheorghe Petrescu - Vicepreşedinte al Slovacia ca o ţară cu şase milioane de locuitori, F.N.R.P.E. ,,Pro-Memoria 1940-1945 ”. din care 600.000 sunt maghiari, însă nu au 14. Ardealul, jertfă şi răscumpărare probleme cu aceştia datorită politicii dusă de ostăşească - icoane şi mărturii. Col.(r) dr. Ioan Guvern, deşi el „este urmărit în România de Crăciun-Petrişan, Timişoara. maghiari”, i se fac şicane, nu este lăsat să scrie 3. Teorii istoriografice maghiare despre despre Ardeal. Aleşii noştri-parlamentari ar Ardealul românesc. Prof. univ.dr. Radu Păiuşan trebui să facă mai mult pentru binele ţării, - Membru al Colectivului de Istorie din deoarece lucrează după principiul „să nu supere Departamentul de Studii Româneşti al Facultăţii pe nimeni''. De ce n-o fac ca parlamentarii din alte de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul ţări?... Universităţii de Vest Timişoara, Preşedinte al - Prof.univ. dr.ing. Barbu I. Bălan citeşte Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, Preşedinte de Apelul-Protest, în şapte puncte, adresat onoare al Societăţii de Ştiinţe Istorice din Parlamentului, Preşedintelui şi Guvernului România - Filiala Timiş. României, adoptat în Sesiunea de comunicări cu 12. Avram Iancu - erou al naţiunii tema „Istoria şi sociologia refugiului românesc” române. Prof.univ.dr. Ioan Corneanu -Preşedinte desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor al Asociaţiei Judeţene Satu Mare a Românilor din Mureşenii de Câmpie, comuna Palatca, Refugiaţi, Expulzaţi şi Deportaţi după Dictatul judeţul Cluj, în 29 august 2015, în numele zecilor de la Viena, Vicepreşedinte al F.N.R.P.E. „Pro- de mii de români persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi Memoria 1940-1945”. sau deportaţi etnic din Transilvania de Nord, 17. Avram Iancu, simbolul demnităţii cedată Ungariei hortyste după Dictatul de la noastre naţionale. Ing. Ioan Ciama - Preşedinte al Viena din 30 august 1940 şi a celor de după Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” - decembrie 1989, membri ai F.N.R.P.E., Filiala Timişoara. F.C.R.C.H.M., ASTREI şi ai celorlalte asociaţii 18. Ziarul „Ardealul” - platforma participante [vezi revista „Pro-Memoria 1940- politico-naţională a românilor refugiaţi şi 1945, nr. 3(47)/2015, iulie- septembrie, Cluj- expulzaţi în urma Dictatului de la Viena. Dr. Napoca, p,p, 7-8]. Marin Pop - Cercetător ştiinţific la Muzeul - Dr.av. Vasile Moiş spune că ungurii Judeţean de Istorie şi Artă Sălaj. sunt foarte atenţi la tot ce se scrie în România 20. România şi războaiele de imagine. despre istoria Transilvaniei şi cumpără toate Autonomia „Ţinutului Secuiesc” - radiografia cărţile publicate, aşa cum a fost la întâlnirea unei intoxicări. Dr. Dorin Suciu - ziarist de anuală a ungurilor de la Izvorul Mureşului din politică externă la revista „Lumea”, acest an. Corespondent de presă al Radioului şi - Lect.univ.ing. Mircea C. Popa, arată că Televiziunii Române la Budapesta, Ex-director se micşorează numărul membrilor înscrişi la general executiv al Agenţiei AGERPRES. asociaţia din Timişoara. Dacă la înfiinţare au fost 21. Tratamentul românilor din 108 membri şi s-a ajuns la 940 în 2012, în ultimii Transilvania de Nord în anul 1940. Drd. Adrian patru ani au decedat 235 membri, iar alţii au fost Deheleanu - Cercetător în istorie, muzeograf la scoşi din evidenţe, ajungându-se la 516 în 2015. Muzeul Banatului din Timişoara şi Prof. Mihai De asemenea, a scăzut şi numărul participanţilor Deheleanu - Profesor la Liceul Teoretic nr. 2 la acţiunile organizate, s-au micşorat fondurile, „Nistor Oprean” din Sânnicolau Mare, jud. astfel că nu s-a mai tipărit volumul al doilea Timiş. „Lucrările Simpozionului - ARDEALUL, 22. Jokai Mor şi românii ardeleni. Prof. PĂMÂNT ROMÂNESC - ediţiile III-VI, 2010- Dumitru Rada, Şcoala Gimnazială Şandra, jud. 2014”, cum s-a reuşit cu apreciatul prim volum Timiş. pentru ediţiile I-II, 2008-2009, la Editura În cadrul discuţiilor finale, au luat „Eurostampa” Timişoara. cuvântul următorii: Ca participant, cu modestie scriu că titlul - Col.(r) Ioan Floruţă - participant din simpozionului, ,,ARDEALUL, PĂMÂNT Timişoara, un mare iubitor de neam şi ţară, autor ROMÂNESC”, îmi este foarte drag, şi nu cred că a mai multor poezii patriotice, din care citeşte ar fi putut exista un altul în condiţiile geopolitice
67 pe care le trăim...Ţine, Doamne, România Simpozionul din anul comemorativ întreagă...dar să nu uităm de România Mare şi de 2015 a fost o reuşită, un fierbinte fior patriotic ce suferinţele ce au fost: ca să nu mai fie niciodată!!! a (re)aprins inima participanţilor, care au continuat discuţiile, într-o seară splendidă de toamnă, când frunzele au început să cadă, în grădina-restaurant „Grădina Bănăţeană” din Parcul Central, pe malul Canalului Bega, la cina oferită de gazde, unde am auzit multe poveşti adevărate despre viaţa trăită acum 75 de ani în timpul Marelui Refugiu Românesc (1940 - 1945) până în zilele noastre... Cina s-a încheiat la ora 22:00, sub un cer plin cu stele, dintre care una strălucea mai tare... STEAUA ROMÂNIEI... care cred că ne va face mai uniţi, mai patrioţi, mai iubitori de tot ce-i românesc, mai buni, mai... La mulţi ani, drag Simpozion „ARDEALUL, PĂMÂNT ROMÂNESC” - Timişoara!
Rugăciune Preluat de la Cornel Borza şi prelucrat de către Angela Munteanu
Când am plecat de-acasă, Ca să-mi mai treacă dorul De-acol, din satul meu, Pe-acol, printre străini. Nu l-am luat cu mine Decât pe Dumnezeu. Şi-acol, printre străini, În fiecare seară, Refren: Am să mă rog să fie Ai grijă Doamne Sfinte, Şi bine-n a mea ţară. Căci eu te rog mereu, De mama şi de tata Dar, poate că vreodată, Şi de poporul meu. Mă voi întoarce-n sat Şi, iartă-mă Isuse, Şi n-o mai fi nimica Căci las în grija Ta Din ceea ce am lăsat. Sătenii şi sătucul Şi ţărişoara mea. Şi te mai rog, Isuse, Să iei în paza ta Am mai luat şi poze Pe toţi românii mei, Cu neamuri şi vecini, Oriunde s-ar afla.
68 Un cronicar al Sătmarului interbelic, ziaristul şi scriitorul Baradlai László
Prof. Carol C. KOKA U n nume cunoscut în presa sătmăreană o puternică emoție deoarece nimeni nu știe ce va interbelică a fost cel al lui Baradlai László, ziarist aduce ziua de mâine. Evenimentele se succed cu și scriitor evreu, actor încă din tinerețe, mai târziu repeziciune. Presa locală de Vinerea Mare regizor la Satu Mare. S-a născut la Budapesta în publică o înștiințare a reprezentantului local anul 1902 și a decedat în lagărul de la Ebensee1 în bolșevic al Republicii Sfaturilor, regim instituit Austria, unde a fost deportat în 1944. Din anul de oamenii lui Bela Kun.3 Se spune în aceea 1926 îl găsim ca și colaborator la ziarele înștiințare că, conducerea comunistă a orașului sătmărene ,,Szamos” (Someșul) și ,,Népújság” intenționează să rămână pe loc deoarece: “Nimic (Ziarul popular)), dar și la ,,Brassói Lapok” nu poate zdruncina dictatura proletariatului”. A (Pagini brașovene). Între 1932 - 1933, la Satu doua zi, ziarele au anunțat pe prima pagină Mare a editat o interesantă revistă săptămânală cu dizolvarea Directoriului comunist din Satu Mare4 titlul ,,Revü”. Între 1937 - 1938 a ajuns și fuga membrilor săi din oraș. Preotul reformat redactorul-șef al prestigiosului cotidian Bélteky Lajos5 a convocat o adunare populară, la sătmărean ,,Sajtó” (Presa). care s-au luat decizii importante: desființarea Ca scriitor a publicat romanele A változott conducerii de tip comunist din Satu Mare, viszonyok miatt... (Din cauza relațiilor în reintroducerea libertății presei, restituirea schimbare, Satu Mare, 1933), și Megnyitó proprietăților confiscate de comuniști, elöadás (Premiera, Brașov, 1934).2 În luna mai îndepărtarea din administrație a funcționarilor 1944, atunci când în Satu Mare s-a început numiți de către comuniști și reintegrarea ghetoizarea evreilor, a fost și el internat, apoi funcționarilor îndepărtați anterior. Pentru cuprins într-unul din transporturi și a ajuns în apărarea ordinii publice s-a constituit o gardă lagărul de exterminare de la Ebensee, de pe cetățenească, formată din elemente de încredere. teritoriul Austriei ocupate de naziști. Aici, în În acele zile de tristă amintire a regimului condițiile aspre din lagăr, a continuat să scrie, dar bolșevic efectiv, puterea a fost exercitată în Satu din păcate aceste scrieri s-au pierdut. Mare de către Divizia de secui6 care era De la Baradlai László ne-a rămas o amplă încartiruită în oraș. Locotenentul-colonel relatare despre eliberarea orașului Satu Mare de Bobesch l-a însărcinat pe dr. Streicher Albert să către armata română, în aprilie 1919, și evoluția îndeplinească atribuțiile de prefect, care a orașului în deceniile trei și patru ale secolului introdus în oraș starea de asediu. Conform trecut, în cadrul României Mari. Scrierea lui acestei măsuri, nimeni nu avea voie să circule pe ,,Satu Mare metamorfózisa” (Metamorfoza străzi după ora 22:00. Ziarul local ,,Népszava” a orașului Satu Mare) a fost publicată în lucrarea încetat să mai apară. Toate acestea s-au petrecut ,,Metamorphosis Transylvaniae, Országrészünk atunci când, în partea de răsărit a județului Satu átalakitása (1918-1936)”(Transformările Mare, în zona Seini, armata română este gata să petrecute în părțile noastre de țară) lucrare înainteze spre Satu Mare pentru a-l elibera. Nu apărută sub redacția lui Györi Illés István, la mai era un secret pentru nimeni că acest lucru se Editura Uj Transzilvánia (Transilvania Nouă) din va întâmpla în curând. În dimineața zilei de 19 Cluj, în 1937. aprilie, Divizia de secui a fost obligată să se Studiul lui Baradlai, începe cu descrierea retragă, iar elementele care au încercat să se atmosferei din orașul Satu Mare, premergătoare opună au fost dezarmate. La ora 12:00, primele intrării trupelor române în oraș. Orașul se detașamente ale armatei române au traversat pregătea de sărbătoare, era Duminica Floriilor, va podul de peste Someș, un escadron de cavalerie fi o sărbătoare ciudată - scrie Baradlai. În loc de sub comanda unui maior. La orele 12.45, podul a reculegere și solemnitate, lumea este cuprinsă de fost traversat de unitatea comandată de colonelul
69 Carol Ressel, unitate care și-a continuat Lénárd István își cedează locul de primar înaintarea pe strada Várdomb (Decebal). În fața consilierului Frențiu Augustin7 , el preluând Hotelului Pannonia (Dacia) au fost instalate două funcția de viceprimar. Funcţia de Comandant tunuri. Aici, armata română a fost întâmpinată de militar al orașului a fost exercitată de generalul către primarul orașului dr. Lénard István. La orele Alexandru Constantinidi, care instituie restricții 15.00 și-a făcut apariția generalul Cleante de circulație între orele 21.00 și 6.00 dimineața. Davidoglu. Primarul Lénárd István l-a întâmpinat Părăsirea orașului se poate face doar pe baza unui cu următoarele cuvinte:“Domnule general! Vă bilet de liberă trecere. salut în numele locuitorilor străvechiului oraș în Baradlai László face precizarea că, la calitate de primar. O puternică resemnare și nivelul orașului, s-au constituit două grupe de depresie am pe suflet deoarece nu știu în ce ostatici. Primul grup era format din: dr. Tanody măsură autoritatea românească va respecta Márton, Rooy Samu, dr. Fischer József, Benkö limba maghiară, autonomia orașului. Știu că József, Halász Mór și Báno Gábor. Al doilea grup domniile voastre, față de bolșevism, aduceți a fost format din: dr. Keresztszeghy Lajos, dr. civilizația occidentului și în cunoștință de cauză Weisz Sándor, dr. Havas Miklós, Fogel Károly, îmi ofer serviciile, atât eu personal cât și în dr. Lengyel Alajos și dr. Rácz Endre. O hotărâre numele cetățenilor. Felicit pe domnul general în importantă luată de noua administrație a fost numele locuitorilor orașului”. aceea de a interzice purtarea de uniforme străine. Cuvintele primarului Lénárd au fost Primarul, în deplină înțelegere cu traduse de către căpitanul Ionel Cloaje. La rândul Consiliul Național Român, a trecut la numirea său, generalul Davidoglu a spus:”Nu ca armată noilor conducători în fruntea instituțiilor locale. de ocupație am venit aici și nu ca dușmani. Am La conducerea Băncii Austro - Ungare a fost venit ca frați la ordinul Antantei pentru a ocupa numit Traian Puticiu, la industrie, Iosif Sutai, la linia de demarcație stabilită. Noi respectăm pe Camera de Muncă, Dumitru Achim, Nicolae Ilie, toată lumea, suntem numai dușmanii Gheorghe Marcos. În fruntea spitalelor, dr. Flaviu bolșevismului. Cu prezența armatei române se Pop, a Inspectoratului Școlar, Francisc Groza, repune în legalitate vechiul regim de dinainte de Ioan Papp și Petru Papp, a Tribunalului dr. Flaviu revoluție. Funcționarii fără deosebire de Pop și Francisc Erdös. Noul comandant al Poliției naționalitate rămân pe locurile lor. Declar că a fost numit căpitanul Ionel Cloaje, iar al Căilor așteptăm cu răbdare hotărârile Antantei. Dacă ferate locale, Dumitru Flontaș. În fruntea Poștei și Antanta va spune că Satu Mare este a românilor, a Telecomunicațiilor au fost desemnați dr. atunci o vom păstra. Dacă decizia va fi inversă, Augustin Szilágyi, dr. Traian Erdelyi, Iuliu atunci trupele române se vor retrage în ordine. Mihalca și Iuliu Pop. În același timp, Consiliul Nu vrem să dăunăm nimănui, nu arestăm pe Național Român a hotărât prelungirea vacanței de nimeni dacă este om cumsecade. Toată lumea își Paște a elevilor cu zece zile. poate continua în liniște activitatea. Principalul Noul prefect al județului Satu Mare a fost țel al nostru este să îi facem pe maghiari prietenii numit în ziua de 4 mai 1919, în persoana dr. noștri”. Alexandru Rakoczi. La menținerea unui climat A doua zi s-a publicat, în limba română și pașnic în oraș a contribuit și faptul că atât maghiară, decretul semnat de generalul primarul, cât și prefectul județului erau persoane Davidoglu, prin care se specifica: ,,De astăzi locale care se bucurau de tot respectul și îi numele orașului este Satu Mare și el aparține cunoșteau foarte bine pe locuitori. Posturile de Regatului României. Toți funcționarii fostului conducere au fost ocupate de oameni onorabili și imperiu austro-ungar trebuie să se prezinte la foarte serioși. Practica desemnării de ostatici a locurile lor de muncă unde își pot continua fost anulată în ziua de 7 mai. Conducerea activitatea, până la noi dispoziții. Armata Inspectoratului Școlar a fost preluată de română urează tuturor locuitorilor sărbători Alexandru Breban. Acum se dă o decizie conform fericite”. căreia, în toate școlile sătmărene, săptămânal, După sărbătorile de Paște a fost trebuie să se țină o oră de limba română. convocată ședința Consiliului Local, la care Circulația pe străzi a fost permisă până la orele
70 23.00. În cinstea ofițerilor români, teatrul se ocupau cu contrabanda. sătmărean a prezentat opereta Privighetoarea de La capitolul viața culturală, Baradlai Lehár Ferenc. Ziua de 10 Mai8 a fost sărbătorită la László menționează un regres al culturii Satu Mare de toată suflarea românească cu mare maghiare. O activitate mai intensă o desfășoară fast. La sărbătoare au participat în număr mare și Cercul Kölcsey, în cadrul căruia se distinge locuitorii satelor din jur. preotul reformat Debreczeni István. Acest cerc În ziua de 12 mai, în fața prefectului ține conferințe săptămânale, în ziua de luni, pe județului Satu Mare, funcționarii publici au depus teme științifice, literare și artistice. Dacă înainte, jurământul de credință față de statul român. Cei în cadrul cercului activau 30-40 de membrii, care nu au depus acest jurământ și-au pierdut astăzi numărul lor a atins cifra de 500 de membri. funcțiile. Funcționarii maghiari au declarat că au Președintele cercului este dr. Emil Schöber. Se depus acest jurământ ,,sub presiune existențială”. mai remarcă în cadrul cercului dr. Pirkler Ernö, Orice petiție către Inspectoratul Școlar trebuia de dr. Göbl Zoltán, Bakcsy Gergely, dr. Havas acum adresată în limba română. În ziua de 27 mai, Miklós și Baradlai Laszló. la Carei, populația l-a primit cu mare bucurie pe Teatrul maghiar și-a continuat activitatea Regele Ferdinand împreună cu Regina Maria. cu unele poticneli. Directorii teatrului, în cei 17 În încheierea acestei părți din scrierea sa, ani care au trecut au fost: Kovács Imre, Szendrey Baradlai László face precizarea că, la 4 iunie Mihály, Grof László, Hevesi Miklós, dr. Ferenczy 1920, s-a semnat Tratatul de pace de la Trianon și, Gyula, Róna Dezsö, Földes Mihály, Erdelyi în conformitate cu acesta, oficial, Satu Mare Miklós și Szabadkai József. Cu trei ani înainte, în aparține Regatului României. În acest timp, localul teatrului s-a mutat cinematograful numeroase trenuri cu refugiați se îndreptau către asociației românești Astra, pe baza unui contract, Budapesta. care permite timp de patru luni pe an și ținerea După 17 ani, chipul orașului Satu Mare, spectacolelor în limba maghiară. Maghiarii au în situat acum între granița Ungariei și a plan construirea unei case de cultură. Secția Cehoslovaciei, s-a schimbat radical. Dacă înainte română a teatrului ține spectacole și în localitățile orașul avea 33.000 de locuitori, acum numărul lor mai îndepărtate cum ar fi Sighetu Marmației, a crescut la 57.000. În centrul orașului, în Piața Carei și Baia Mare. Teatrul românesc se dezvoltă Unirii, în locul fostei piețe, astăzi există un continuu și în scurt timp va fi la nivelul celui frumos parc. Instituția Prefecturii s-a mutat într- maghiar. un sediu nou, construit cu uriașe cheltuieli. Acum În momentul instaurării administrației se lucrează la deschiderea unei artere de circulație românești orașul avea un singur cotidian, care va uni Piața Unirii cu drumul ce duce la Gară Szamos,10 care apărea deja de 67 de ani, în prezent și care va purta numele ministrului Valer Pop. Un îl are în frunte pe Dénes Sándor. În urmă cu un an, alt parc se construiește pe strada Regina Maria. în locul acestui ziar a apărut Szabad sajtó (Presa Ștrandul a fost naționalizat și dat în chirie liberă).11 Un alt ziar maghiar este Ujság (Ziarul), Consiliului Național al Sportului. În timpul având ca redactor pe Manyák József. mandatului de primar a lui Alexandru Doroș9 s-a Românii au înființat ziarul Granița, care dat în folosință noua arenă sportivă. este exclusivist și antimaghiar, care produce Apropierea granițelor a dat naștere unei acestora multe neplăceri, scrie Baradlai László. noi ,,industrii”, a contrabandei, de pe urma căreia Redactorul ziarului fiind Dariu Pop, inspector unii și-au dobândit averi considerabile. Nu școlar. Granița și-a încetat în cele din urmă trebuie, scrie Baradlai László, decât puțin curaj și apariția, din cauza neînțelegerilor interne, iar în un mic capital și bineînțeles mult noroc. locul lui apărând ziarul Frontul, apoi Gazeta, sub Produsele care făceau obiectul contrabandei erau conducerea lui Gavril Gavrilaș și a lui Augustin numite în limbaj comun ,,negre”. În această Stremp. categorie intra: alcoolul, mătasea, produsele Viața politică a minorităților în Satu Mare textile, produsele alimentare, chiar și animale se desfășoară în cadrul a trei partide. Partidul cum ar fi bovinele. Se face speculă și cu valuta. Maghiar, cu cei mai mulți membri, președinte Cel puțin 10% din locuitorii orașului Satu Mare Ilosvay Lajos, președinte interimar, Figus Albert,
71 Partidul Evreiesc condus de dr. Borgida József și numeroase monumente referitoare la maghiari. Partidul Social Democrat condus de avocatul dr. Statuia lui Kölcsey, placa memorială a lui Petöfi, Gergely János. basorelieful așezat în cinstea păcii de la Satu Cel mai mare partid românesc este Mare din 171116, statuia lui Kiss Gedeon17 . În anul Partidul Național Țărănesc, în conducerea căruia 1936, în urma donațiilor, s-a putut așeza în parcul se află dr. Gavril Osian, dr. Titu Demian, dr. central, statuia lui dr. Vasile Lucaciu18 . În același Dobosi Endre, dr. Octavian Pop și Gavril Barbul. an, în fața clădirii Prefecturii s-a așezat Toți sunt cetățeni distinși ai orașului și județului. monumentul Romulus și Remus. În fața Grădinii Conducătorii actualului Partid Liberal aflat la Kossuth, azi Grădina Romei, a fost așezat putere sunt: Aurel Dragoș, Benea Ștefan, actualul monumentul închinat eroului de la Mărășești, primar, Romulus Ciortea și Alexa Latiș. inițial s-a aflat în centrul orașului. În cursul lunii Conducătorul Partidului Goga este dr. Ilie Carol septembrie a.c., indivizi necunoscuți au Barbul, deputat, a Partidului Junian avocatul îndepărtat statuile lui Sf. Ladislau și Sf. Ștefan de Felician Zaciu, a Frontului Românesc a lui pe fațada Catedralei Romano - Catolice. Vajda,12 ing. Bohațiel. Viața minorităților s-a deplasat spre În mod firesc, cea mai mare parte a activități culturale și caritative. O susținută învățământului este direcționat de noua activitate a desfășurat Asociația de binefacere a administrație românească. În locul Gimnaziului Femeilor ,,Lorantffy Zsuzsanna”, Caritasul Catolic a luat ființă Liceul ,,Mihai Eminescu”. În catolic, Clubul de fete Catolic, Asociația Fetelor afară de școlile primare confesionale, Evreice și cea de Protecție a orfanilor. învățământul minorităților se desfășoară în Cultura muzicală este foarte înfloritoare cadrul Liceului Reformat, a Școlii Reformate de în orașul Satu Mare. E păcat că Societatea Fete și în Școala Superioară Zarda. Filarmonică nu mai poate fi readusă la viață, din Este foarte interesantă metamorfoza cauza unor acuzații nefondate. Corurile continuă sportului sătmărean. În trecut, un rol important l-a să activeze cu mult succes. Funcționează fără jucat Asociația Sportivă Satu Mare și Asociația întrerupere cazinoul maghiarilor, Cercul de Muncitorească de Educație Fizică Stăruința13. societate (Polgári Társaskör) cu o vechime de După 1919, acestor asociații le lipsesc fondurile peste 100 de ani, în prezent fiind condus de și desfășoară o activitate competițională cu protopopul reformat Boros Jenö și fostul rezultate modeste. În schimb, cele românești au o procuror dr. Tóth János. bază materială și financiară mai puternică. În Timp de 17 ani, populația orașului trăiește domeniul fotbalului, întâietate are echipa într-un climat de conviețuire exemplară, susține Olimpia,14 alături de care se află toți românii, Baradlai László. Au existat și mici neînțelegeri. indiferent de orientarea politică. Meciurile de Orașul nu a cunoscut dușmănii pe motive etnice fotbal sunt urmărite de mii de suporteri. În afară sau religioase. Foștii prefecți, dr. Ioan Pogăciaș, de Olimpia, un număr mare de suporteri are și dr. Alexandru Racoți, Ștefan Beliu, dr. Andrei Asociația Oșana. Rezultate mai modeste au Doboși, dr. Gabriel Osianu, sunt exemple ale echipa ceferiștilor CFR, Clubul Sportiv Satu bunei înțelegeri. Intențiile de apropiere astăzi Mare și cluburile Stăruința și Barkochba.15 În sunt însă mai departe ca oricând. Spiritul epocii, județ, cei mai mulți suporteri are echipa Phoenix lozincile la modă, vocea ațâțătoare a presei din Baia Mare. În domeniul tenisului, caiac- contribuie la procesul de îndepărtare dintre canoe și scrimă, întâietatea aparține Clubului comunități. În aer plutesc microbii suspiciunii, se Sportiv Satu Mare. Populația maghiară extind și influențează în continuare. Astăzi orașul contribuie cu foarte puțini bani la susținerea este bolnav, suferă din cauza spiritului epocii și sportului. În zadar sunt multe chemări la o așteaptă cu înfrigurare insănătoșirea, scrie participare mai consistentă. Din cauza aceasta, ziaristul Baradlai László în preajma dramaticului asociațiile sportive ale minorităților se pot an 1940. menține numai datorită abnegației și dăruirii pe În partea finală a studiului, autorul face care o manifestă conducătorii lor. câteva referiri la viața economică a orașului. În ultimii 17 ani au dispărut din oraș Având graniță comună cu Cehoslovacia, s-a
72 dezvoltat un înfloritor tranzit spre această țară. Vagoane din Arad, să fie mutată la Brașov. O Satu Mare, din acest punct de vedere, nu a putut fi însemnătate mare are și Fabrica Fraților Princz, întrecut nici de orașul Sighetu Marmației, măcar Fabrica de textile a fraților Freund, Fabrica de că acesta se află chiar pe graniță. Comerțul legal cărucioare și biciclete DAC. Întreprinderi mai este dirijat de Casa Județeană de Păstrare și de mici sunt: Guth A. și fiii, Moara László, Moara Sucursala Băncii Ardeleana. Un rol important Elisabeta, Dandy R.T., Hájtájer Pál și fiul, revine și comerțului ilegal. Un impuls s-a dat Someșana SA, Sarmex SA, Spirtcomerț SA, industriei prin înființarea Fabricii de Vagoane Reiter și fiul, Gutmann Béla, Beer Miklós, Szücs Unio, ctitorit de către Casa Noastră și Eugen Kálmán, Jónás Jenö, Vescan și Mertz și Mertz Szabó. Această întreprindere a devenit în doar Nicolae. Dintre unitățile bancare, autorul câțiva ani unul dintre cele mai mari din țară. Din amintește Banca Ardeleana, Casa Noastră, Casa considerente politice, cu doi ani în urmă, s-a luat Județeană de Păstrare și Banca de Credit Satu decizia ca, prin fuzionarea acesteia cu Uzina de Mare.
Note 1.Ebensee, oraș în Austria, Districtul Gmunden. Azi are 8.253 locuitori. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial aici a funcționat un lagăr de concentrare. Lagărul a fost eliberat de Divizia 80 Infanterie a Statelor Unite pe 5 mai 1945. A fost deportată și soția lui Baradlai László, Dénes Kató, ziaristă și scriitoare, n. 1915 la Satu Mare. Ea a fost ucisă la Auschwitz împreună cu părinții 2.Balogh Edgár, Romániai magyar irodalmi lexikon, (Lexiconul literar maghiar din România) I, A-F, București, 1981 3.Bolșevicii maghiari au preluat puterea în Ungaria la 21 martie 1919. Regimul lor a durat 133 de zile 4.Sfatul bolșevic din Satu Mare s-a numit ,,Directoriu” și l-a avut în frunte pe Jelinek Ede 5.Adunarea a avut loc în curtea Liceului Reformat, adunare la care au participat 5.000 de cetățeni 6.Divizia de secui formată la Cluj, cu recruți din districtele secuiești din Transilvania. La începutul lunii aprilie 1919 avea următoarele efective 6.000 de oameni, 26 guri de foc, tunuri și obuziere și un tren blindat. Retras pe linia Tisei divizia s-a predat înfrântă la 27 aprilie armatei române. Au fost capturați de armata română 477 ofițeri, 4.545 soldați, 804 cai, 23 tunuri, 116 mitraliere și 3.500 puști. Divizia l-a avut ca și comandant pe colonelul Kratokwil Károly (1869-1946), fost comandant al Regimentului 4 infanterie de la Oradea, participant la bătăliile din Galiția și Isonzo (Italia) din timpul Primului Război Mondial. 7.Augustin Ferențiu, primar până la 1 septembrie 1929. Al doilea mandat l-a avut între 1 august 1930-23 mai 1931 8.Ziua de 10 Mai a fost Ziua Națională a României între 1866-1918 și 1918-1947. În 1866 la 10 Mai Principele Carol de Hohenzollern - Sigmaringen a ajuns la București și a fost încoronat ca domnitor al României. La 1881 a devenit regele României. 9.Doroș Alexandru, primar al orașului Satu Mare, între 23 mai 1931 - 12 iunie 1932 10.Ziarul Szamos a apărut la 1 ianuarie 1869 sub redacția lui Bihari Péter 11.Ziarul l-a avut ca redactor tot pe Dénes Sándor 12.Alexandru Vaida Voevod, (27 februarie 1872 - 19 martie 1950) 13.Asociația Stăruința, a luat ființă în 1920 cu secții de lupte și fotbal, președinte în 1936 a fost Scholtz Emil 14.Asociația Olimpia a luat ființă în anul 1921, cu secții de tenis, scrimă, regata, box și fotbal. Președintele asociației în 1936 a fost Dr. Ardelean Octavian. 15.Asociația sportivă Barkochba a fost înființată în 1924 cu secții de tenis, fotbal. Președinte dr. Borgida Endre 16.Basorelieful amplasat inițial pe fațada clădirii Muzeului de Artă, în locul celui care comemorează inundațiile din 1970. Actualmente este amplasat pe peretele clădirii din curte, pe partea stângă. 17.Kiss Gedeon, fondatorul Grădinii Romei, numit și colonel al arborilor. Inițial a avut un bust la intrare în grădină. În locul bustului dispărut, în luna noiembrie 2010, în fața Complexului de Educație Ecologică Casa Verde, a avut loc dezvelirea unui nou bust al întemeietorului grădinii, bust realizat prin contribuția cetățenilor. 18.Statuia dr. Vasile Lucaciu realizată în bronz de Cornel Medrea a fost dezvelită la 13 decembrie 1936 în Piața Brătianu, azi Piața Libertății. În 1940 a fost evacuată la Lugoj apoi în 1942 la Alba Iulia unde a stat până în 1948. În 1958 a fost dusă la București în curtea Muzeului Cornel Medrea. La 30 noiembrie 1968 a fost reinstalată la Satu Mare pe b-dul Republicii, azi Dr. Vasile Lucaciu. După Revoluția din 1989 a fost reamplasată în Piața Libertății.
73 Havila din textul biblic este Valahia noatră (I)
Preot prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN Parohia Ortodoxă Română Bercu Nou şi Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu'' Satu-Mare
N oi, românii, încă nu ne cunoaştem Numele unuia era Fison; acesta înconjoară ţara istoria în adevăratul sens al cuvântului. Dacă Havila, în care se află aur, iar aurul din ţara studiem cu atenţie Istoria religiilor, aflăm că aceasta era bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi teritoriul pe care au trăit geto-dacii era cam piatra de onix. Numele râului al doilea era Gihon. acelaşi cu al României de astăzi, dar în anumite Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei. Şi râul al perioade istorice a fost cu mult mai larg. treilea ete Tigrul; acesta curge prin faţa Asiriei; Cercetările arheologice au stabilit că acest iar râul al patrulea este Eufratul”. Din Facere teritoriu a fost locuit încă din paleolitic1 şi că, în 2,11-14 aflăm că Dumnezeu a făcut Edenul, care neolitic2 , pe tot întinsul spaţiului carpato- era raiul pământesc, şi în această grădină l-a danubian, a înflorit o civilizaţie remarcabilă, aşezat pe primul om, pe Adam. Din Eden ieşea un caracterizată printr-o mare prosperitate râu care uda grădina raiului şi se împărţea în materială şi printr-o intensă viaţă religioasă. patru braţe. Numele unuia dintre ele era Fison. Din Sfânta Scriptură a Vechiului Acesta înconjoară toată ţara Havila. Arheologii Testament, de la Facere 2,1-10, aflăm susţin sus şi tare că râul acesta este Dunărea şi următoarele: „Aşa s-au împlinit cerul şi că ţara Havila, este Valahia noastră. Asta pământul şi toată podoaba lor3. Şi-n ziua a şasea înseamnă că avem de-a face cu prima menţiune a Şi-a împlinit4 Dumnezeu lucrarea pe care o unei ţări, a unui ţinut în Sfânta Scriptură. Există făcuse; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate studii întregi despre acest lucru. Dacă aşa stau lucrurile Sale pe care le făcuse. Şi a binecuvântat lucrurile, nu mai trebuie noi să intrăm în Uniunea Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în Europeană, ci trebuie ei să vină la noi, deoarece, ea S-a odihnit El de toate lucrurile Sale cele pe înseamnă că avem o vechime de peste 7500 de care Dumnezeu le-a izvodit făcându-le5. În ziua ani. Referitor numai la Dacia noastră, când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi Sarmisegetuza are 3000 de ani vechime, î.Hr., iar pământul, pe pământ însă nu era nici un copăcel, Roma are 749 de ani î.Hr. Deci, Sarmisegetuza e şi nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că mai veche ca Roma cu 2300 de ani. Asta Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe înseamnă că noi de la Roma nu am avut ce lua, pământ şi încă nu era om ca să lucreze pământul; pentru că ei nici n-au avut o civilizaţie. Ei au fost ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată barbari care au impus şi-atât. faţa pământului. Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit Se spune că cea mai veche scriere, este pe om din ţărână luată din pământ6 , şi a suflat scrierea sumeriană. Tăbliţele de la Tărtăria, asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul întru lângă Sibiu, sunt mult mai vechi decât scrierea suflet viu7. Şi Domnul Dumnezeu a sădit în rai8 în sumeriană, lucru susţinut de oamenii de ştiinţă. Eden9, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe Foarte puţini ştiu asta. Sfântului Apostol Andrei i care-l zidise. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să s-a spus în limba română Nemiest, adică, de aici răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la încolo nu mai este populaţie la care să se predice vedere şi buni la mâncare, precum şi pomul Evanghelia. Unde i s-a spus asta? Lângă 10 Câmpulung, la mănăstirea de astăzi Nămăieşti - vieţii în mijlocul raiului şi pomul cunoştinţei de la Nemiest. Sfântul Apostol Andrei a venit cu binelui şi răului. Şi din Eden ieşea un râu care uda corabia, după Pogorârea Duhului Sfânt, la raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
74 Tomis, la Constanţa de astăzi, şi a ajuns să oricărui trup şi apele nu vor mai deveni potop ca propovăduiască până unde se află astăzi să nimicească tot trupul. Fi-va curcubeul Meu în Mânăstirea Nămăieşti. Lucru acesta este foarte nor şi Eu îl voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de important şi ne arată că noi am fost încreştinaţi de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie aproape 2000 de ani, iar vechimea limbii şi a din tot trupul care se află pe pământ. Şi a zis poporului român nu este de 1000, nici de 2000 de Dumnezeu lui Noe: Acesta este legământul pe ani. Vechimea este pierdută în negura vremii. care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care Din păcate, aceste lucruri nu ne scuză; nu este pe pământ” [Facere 9,8-17]. ne nici înalţă, decât în măsura în care ne Foarte important este faptul că în şirul prezentăm la înălţime. Noi spunem: Suntem neamurilor de la Sem la Avram este înscris botezaţi de 2000 de ani, suntem creştini de 2000 neamul valahic al lui Peleg ca întemeietor al de ani, pe când, atât ungurii, cât şi ruşii sunt lumii civilizate: „Lui Ever i s-au născut doi fii: creştini de 1000 de ani. Să fim serioşi! Suntem numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s-a creştini fiecare de la Botezul nostru propriu şi împărţit pământul” [Facere 10,25]. Reiterarea putem face caz de asta în măsura în care ne aceluiaşi arbore genealogic în 1 Paralipomena înşirăm şi noi în rândul acesta de ctitori şi 1,24-27, dar şi în Evanghelia de la Luca 3,34-36, voievozi, de oameni serioşi în România. prin dublarea numelui de Peleg cu cel de Falec (a Românii nu sunt oricine. Românii sunt se citi Valac) şi prezenţa vârfului Peleaga în menţionaţi în Cărţile Sacre ale omenirii. Pentru Munţii Retezat fac indubitabilă identificarea. a circumscrie domeniul slujirilor ce ne-au fost Sintagma teonimică arhetipală Vilah- încredinţate de la începutul lumii şi ca atare până Vilah, regăsită şi mitonimul vedic Valak-Hiliya la sfârşitul ei, se cuvine să rememorăm felul în atribuit unui mare grup de iluminaţi, a fost care Cărţile Sacre se referă la neamul valahic al codificată de înţelepciunea ebraică sub forma cărui nume îl mai purtăm: Ţara Havilah tetragramei sacre YHWH. Pe seama cuvântului [Facere 2,11], consemnată şi de scrierile Vedice „DLAC” al sintagmei teonimice Volco-Dlac a cu numele de HAVILA, este VALAHIA în care apărut etnonimul de sine stătător „trac” regăsit în trăim şi astăzi. antroponimul Terah, tatăl lui Avram. Tot de la Numai steagul vlahilor negri, românii cuvântul „Dlac”, derivă etnonimul „dac”, de astăzi, este asemănător curcubeului, semnul sacralizat prin mitonimul vedic Dakşa considerat legământului lui Dumnezeu cu oamenii după strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii şi potop, astfel: „Şi i-a grăit Dumnezeu lui Noe şi adorat ca personificare a forţei divine de creaţie. fiilor săi care erau cu el, zicând: Iată, Eu închei Citit de la dreapta la stânga, acelaşi cuvânt Dlac, legământul11 Meu cu voi, cu urmaşii voştri de al sintagmei Volco-Dlac, a generat denumirea după voi şi cu toate fiinţele care sunt cu voi: cu regatului „Caldeea” [Facere 11,28-31] şi păsările, cu dobitoacele şi cu toate fiarele cuvântul „Caldei”, cu înţelesul de teologi pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieşit [Daniel 2,2-10; 4,7; 5,7], ceea ce dovedeşte că din corabie; cu voi închei acest legământ: nici un regatul a fost întemeiat şi condus de teocraţia trup nu va mai pieri de apele potopului şi nici un Vlahilor Negri. Teonimul de Volco-Dlac, potop nu va mai fi să pustiască pământul. Şi a zis purtând toate sensurile sintagmei teonimice Domnul Dumnezeu către Noe: Iată semnul arhetipale Vilah-Vilah de la care provine, legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată justifică atât forma cât şi înţelesul de Mare Preot fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de- al cuvântului Vlă-Dică. Numele de Al-llah, a pururi: curcubeul Meu îl aşez în nor, ca să fie el astăzi Allah adorat de urmaşii lui Ismael, primul semn al legământului dintre Mine şi pământ. Şi fiu al lui Avram şi fratele lui Isac, provine tot de fi-va că ori de câte ori voi aduna nori deasupra la sintagma arhetipală Vilah-Vilah prin omiterea pământului şi curcubeul Meu se va arăta în nor, (afereza) literei V. Îmi voi aduce aminte de legământul Meu pe care Sintagma „Fiul Omului”, prezentă atât în l-am încheiat cu voi şi cu toată fiinţa vie a Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, nu
75 are înţeles în lume decât dacă Fiul este considerat ilustrat nu numai de simbolurile şi de toponimele Fiul Unicului Dumnezeu, adică Fiul Celui pământului pe care trăim ca români. Ceea ce întruchipat pe vârful Omul din Bucegi - unde şi astăzi redescoperim cu neîncredere, încă, pe astăzi există multe mistere, care nu sunt altceva baza postulatului lui Casirrer, Scrierile Vedice decât minuni, după cum se vede Kogaion al consacrau cu 4000 de ani în urmă prin zeificare. lumii, cuvântul Sfinx având chiar înţelesul de Cuvântul Vac, respectiv Valah, este cifru al întruchipare. Logosului universal, atâta doar că ei i-au spus Atât prin caracteristicile sale de preot al „sufletul lumii” sau „suflul universal”. Dumnezeului Celui Prea Înalt [Facere 14,18], Datorită unor descifrări de ultimă oră, pe care l-a întâmpinat cu pâine şi vin pe Avraam, cât care le datorăm domnului Adrian Bucurescu, şi prin numele său, Melchisedec aparţine de Limba Română trebuie considerată asemenea complexului religios valahic. continuatoarea directă a Limbii Curate numită Tot în acest context mai trebuie Oro Manisa - îndeplinind funcţia de Grai Divin menţionat că Vac, numele vedic pentru suflul utilizat de marii preoţi geţi cu peste 3000 de ani universal cu atribuţii cosmogonice, derivă de la în urmă. acelaşi arhetip primordial Valac-Valac, bine
Note 1. Paleolitic = cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Neolitic = perioadă în istoria omenirii care a urmat după mezolitic şi a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră şlefuită şi de bronz, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăritului; aceasta este cu un cuvânt epoca pietrei şlefuite. 3. În Textul Ebraic: ,,şi toată oştirea lor'', cu înţelesul de totalitate a fiinţelor care populează cerul şi pământul. Vulgata (traducerea latinească a Bibliei) păsptrează nuanţa Septugintei (Septuaginta fiind după Textul Ebraic al doilea original al Vechiului Testament, dar în limba greacă, la care a cărui traducere a participat şi Dreptul Simeon, cel care L-a luat în braţe pe Mântuitorul la 40 de zile când a fost adus la Templul din Ierusalim şi care printr-o minune a trăit aproape, sau chiar peste 300 de ani): et omnis ornatus eorum - adică şi toată podoaba lor, traducându-l astfel pe grecescul kosmos, al cărui înţeles ar fi: cu toată armonia (ordinea, frumuseţea , perfecţiunea) lor. 4. Verbul synteleo înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare. Teleo, precedat de syn, nuanţă care cuprinde ideea embrionară a unui Dumnezeu treimic, conform Facere 1,26, sau cel puţi pe aceea a participării Cuvântului (adică lui Hristos ca Dumnezeu) la actul creaţiei confrom Ioan1,1-3. 5. „A izvodi” îl traduce pe grecescul arho = a face (ceva) primul. 6. În ebraică: adam = om; adamă = pământ. Aceste două substantive comune îi vor da primului om numele său propriu: Adam. 7. În Textul Masoretic (cea mai defectuoasă traducere a Bibliei) scrie: „şi s-a făcut omul fiinţă vie”. „S-a făcut” înseamnă: „a devenit”; a trecut într-un alt mod de existenţă. În Septuaginta scrie: „şi s-a făcut omul întru suflet viu”, care poate fi tradus „întru suflet care trăieşte”, adică nemuritor. Sufletul omului (altceva decât „viaţa” pe care o au şi animalele) s-a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (îmbrăcat) pe om. 8. În ebraică: gan = grădină. Septuaginta îl preferă pe paradeisos = paradis, rai, spre a-i sublinia caracterul cu totul special. 9. Eden: după explicaţia dată de I.P.S. Bartolomeu Anania este imposibil de localizat geografic, dar cu semnificaţia de „bucurie”, „desfătare”. 10. „Pomul vieţii” este simbolul nemuririi. 11. Legământ = alianţă, învoială, acord, făgăduinţă, testament. Legământul lui Dumnezeu cu Noe va fi urmat de acela cu Avraam la Facere 15 şi 17 şi de acela cu poporul lui Israel la Ieşire 20. Bibliografie - Biblia sau Sfânta Scriptură - Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu-Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; Bucureşti - 2001; - https://dexoline.ro/definitie/paleolitic şi neolitic; - Tănase, Preot Nicolae - Capitolul 2, Versetul 11 de la Facere - vestitorul.blogspot.ro şi hiperboreea- nemuritoare.blogspot.ro; - Teleoacă, Liviu-George - Românii în cărţile sacre ale omenirii - idem; - Vasilescu, Diacon prof. Dr. Emilian - Istoria Religiilor - tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic...; Bucureşti - 1982.
76 Un viitor pentru trecut. Ghid de bună practică pentru protejarea patrimoniului cultural. (VIII)
Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU O perele creatorilor în viaţă pot fi clasate informaţiilor privind obiectele din colecţii sau restricţionate la scoaterea din ţară ? conform unor reguli (norme) stabilite. Evidenţa Nu. Operele de artă plastică şi fotografică, este una dintre activităţile cel mai importante operele de artă decorativă sau de cult, operele cu pentru cunoaşterea şi protecţia patrimoniului. caracter etnografic, ale meşteşugarilor populari, Bunurile culturale mobile aflate într-o colecţie precum şi alte opere create de autori în viaţă nu muzeală, de cult, şcolară, la persoane fizice, într- pot face obiectul clasării. Ele pot fi exportate un muzeu sătesc trebuie să fie documentate, adică definitiv sau temporar fără nici o restricţie. să fie înregistrate într-un registru de inventar, să fie fotografiate şi, dacă este posibil, să fie fişate pe Ce este inventarul bunurilor culturale mobile fişe individuale şi să fie înregistrate pe calculator clasate în patrimoniul cultural naţional? într-o bază de date. Inventarul patrimoniului cultural naţional cuprinde bunurile clasate, de valoare De ce avem nevoie de evidenţa colecţiilor? excepţională sau deosebită, care se bucură de Pentru că ştiind ce avem în colecţii - şi protecţie specială şi nu pot fi exportate definitiv. dovedind aceasta prin consemnarea informaţiilor Inventarul este administrat de Ministerul Culturii despre obiectele din colecţii (provenienţă, autor, şi Cultelor, iar baza de date este dezvoltată de datare, descriere, etc.) - ne îndeplinim o îndatorire Institutul de Memorie Culturală. de bază a oricărui deţinător de bunuri culturale şi Inventarul bunurilor mobile clasate până în câştigăm credibilitate faţă de organismele prezent (2009) conţine peste 20.000 de poziţii şi ierarhice şi administrative, faţă de donatori creşte într-un ritm de circa 500 de bunuri clasate potenţiali şi faţă de comunitate. lunar. . Pentru că ştiind cu precizie unde se găseşte fiecare bun cultural, putem să îl găsim repede Ce este inventarul patrimoniului cultural când avem nevoie de el şi, prin aceasta, să local? gestionăm corect şi să valorificăm pe deplin La nivelul localităţilor este bine să se colecţia muzeală. întocmească un inventar al patrimoniului cultural Pentru că identificând cu precizie dispariţia de pe raza localităţii, care să cuprindă toate zonele unor bunuri şi deţinând informaţii de identificare protejate, siturile arheologice, rezervaţiile detaliate pentru poliţie, avem şanse mai mari să le naturale, monumentele istorice, colecţiile de recuperăm în caz de furt sau de înstrăinare ilegală. patrimoniu mobil şi alte obiective care reprezintă Pentru că o bună documentare a colecţiilor ne o valoare memorială, istorică, artistică, dă posibilitatea să răspundem eficient întrebărilor importantă pentru patrimoniul local, indiferent gestionarilor, cercetătorilor şi publicului în dacă acestea se află pe o listă oficială de protecţie general, servind deopotrivă bunei gospodăriri, sau nu. Un astfel de inventar ar fi un instrument progresului cercetării şi educaţiei, punerii în util pentru a vă face o imagine unitară, valoare a moştenirii culturale. cuprinzătoare, asupra a ceea ce este semnificativ Pentru că documentarea ne ajută să avem grijă pentru comunitatea locală. de bunurile din colecţii şi să acordăm atenţia necesară pieselor fragile, care se pot deteriora în Ce înseamnă evidenţa colecţiilor de timp. patrimoniu cultural mobil? Pentru că ne asistă în lămurirea statutului unor Prin evidenţă se înţelege consemnarea bunuri revendicate de terţi.
77 Pentru că ne ajută în formularea strategiei de istorică valoroasă. creştere a colecţiei, prin identificarea temelor şi Măsurile de prevenire includ: categoriilor de piese insuficient reprezentate. - asigurarea pazei şi securităţii colecţiilor de Pentru că ne garantează că informaţia nu va bunuri culturale prin sisteme de protecţie, muri odată cu noi. iluminat corespunzător, controlul accesului; - documentarea colecţiilor şi fotografierea Care sunt principiile de bază pentru evidenţa tuturor pieselor, astfel încât să se sporească colecţiilor? şansele de identificare şi de recuperare în caz de Orice deţinător de bunuri de patrimoniu sustragere trebuie să ţină un registru de inventar, scris şi/sau ;- anunţarea de îndată a oricăror sustrageri, atât la în format electronic (pe calculator), care să poliţie cât şi la direcţia judeţeană pentru cultură, înregistreze toate bunurile din colecţiile culte şi patrimoniul cultural naţional, care va permanente, să aloce un număr de inventar unic înştiinţa Ministerul Culturii şi Cultelor. permanent fiecărui obiect şi să furnizeze - paza şi controlul frecvent al siturilor arheologice suficiente informaţii necesare pentru gestionarea şi măsuri de împrejmuire cu gard de protecţie de adecvată a colecţiilor. câte ori este posibil; Numărul de inventar trebuie să fie asociat fizic Reglementarea CEE No. 3911/92 privind cu fiecare obiect, prin marcarea sau etichetarea exportul bunurilor culturale reglementează acestora cu numărul de inventar. exportul bunurilor culturale în afara graniţelor O copie a registrului de inventar trebuie să fie Uniunii Europene, pentru a asigura un control păstrată într-o altă locaţie, în afara muzeului. uniform, prin obligativitatea emiterii unor licenţe Dacă registrul inventar este informatizat integral, de export pentru categoriile de bunuri culturale o copie a informaţiei de bază trebuie să fie menţionate în anexa la reglementare. Licenţa de păstrată pe un mediu alternativ, care să export trebuie să fie eliberată de o instanţă îndeplinească cerinţele de arhivare (de exemplu, competentă din statele membre. o copie pe hârtie de calitate, rezistentă în timp). Licenţa de export poate fi refuzată în cazul Fotografierea şi/sau desenarea obiectului bunurilor clasate în categoria Tezaur naţional, trebuie să fie parte a procedurii de înregistrare. având o valoare artistică, istorică sau arheologică Pentru fiecare obiect trebuie să existe cel puţin o în statele respective. imagine. Pentru monede, medalii, alte obiecte cu Statele membre pot să nu solicite o licenţă de două feţe se face o fotografie pentru avers şi una export pentru bunuri de interes arheologic sau pentru revers. Este bine să se facă şi fotografii de ştiinţific limitat, cu condiţia ca aceste bunuri să nu detaliu pentru semnături, mărci, însemnări, etc. provină direct din săpături arheologice, situri sau Alături de obiectul fotografiat este util să fie descoperiri din statele membre. incluse o etichetă cu numărul de inventar şi o Fiecare stat membru urmează să stabilească scală gradată. sancţiunile pentru încălcarea prezentelor reglementări, sancţiuni care să fie suficient de Cum combatem traficul ilicit cu bunuri mari pentru a determina respectarea culturale? reglementărilor stabilite. Traficul ilicit cu bunuri culturale provoacă pierderi imense patrimoniului, mai ales acolo Extrase din Reglementarea CEE No. 3911/92 unde autorităţile publice nu au suficiente Categorii de bunuri culturale: mijloace să îl combată. 1. Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani şi Furturile din biserici, din muzee, din alte provenind din săpături sau descoperiri colecţii publice şi private, săpăturile ilegale şi arheologice terestre sau submarine, situri utilizarea detectoarelor de metale în siturile arheologice, colecţii arheologice. arheologice, achiziţionarea unor bunuri de 1. Elemente făcând parte integrantă din patrimoniu pe sume derizorii şi apoi scoaterea monumente artistice, istorice sau religioase şi acestora din ţară fără autorizaţie de export provenind din dezmembrările acestora, mai vechi sărăceşte patrimoniul şi ne lipseşte de informaţie de 100 de ani.
78 2. Tablouri şi picturi lucrate cu mâna, pe orice fel Valoarea bunurilor se estimează în momentul de suport şi cu orice materiale. solicitării autorizaţiei de export. 3. Mozaicuri, altele decât cele incluse la - 15.000 euro mozaicuri, gravuri şi desene, categoriile 1 şi 2, şi desene lucrate manual, pe fotografii, hărţi imprimate orice fel de suport şi din orice materiale. - 50.000 euro statui, cărţi, colecţii, mijloace de 4. Gravuri, stampe, serigrafii şi litografii transport, alte obiecte (14) originale şi plăcile acestora, la fel şi afişele - 150.000 euro tablouri originale. Prin urmare, Reglementarea utilizează 5. Producţiile originale de artă statuară sau de criteriul vechimii, începând cu minimum 50 de sculptură şi copii obţinute după procedeul ani pentru majoritatea categoriilor de bunuri, original, altele decât cele care intră în categoria 1. ponderat cu cel al valorii băneşti pentru unele 6. Fotografii, filme şi negativele acestora. categorii de obiecte artistice şi utilitare. 7. Incunabule, manuscrise, inclusiv hărţi Cel mai strict reglementată este circulaţia geografice şi partituri muzicale, izolate sau în bunurilor arheologice de peste 100 de ani, a colecţii. părţilor detaşate din monumente de peste 100 9. Cărţi cu peste 100 de ani vechime, izolate sau de ani, a incunabulelor, manuscriselor şi în colecţii. arhivelor de peste 50 de ani, pentru care este 10. Hărţi geografice imprimate cu vechime de necesară licenţă de export în toate împrejurările. peste 200 de ani. Pentru celelalte bunuri, de peste 50 de ani până la 11. Arhive de orice fel, pe orice suport, având în 200 de ani, se introduce şi un criteriu de valoare componenţa lor elemente mai vechi de 50 de ani. bănească, care se evaluează doar în momentul 12.a. Colecţii şi specimene din colecţii de solicitării autorizaţiei. zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie; Sunt exceptate şi bunurile aparţinând autorului 12.b. Colecţii de interes istoric, paleontologic, lor, care face cu ele ce doreşte. etnografic sau numismatic. Furturile sau distrugerile de bunuri culturale se 13. Mijloace de transport mai vechi de 75 de ani. anunţă la Ministerul Culturii şi Cultelor pentru a 14. Orice alt obiect din vechime neinclus în fi înscrise în Registrul bunurilor culturale categoriile de mai sus, mai vechi de 50 de ani. a. distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal, având între 50 şi 100 de ani din categoriile: aflate în proprietatea şi/sau gestionarea unor - jucării, jocuri persoane juridice de drept public şi privat - sticlărie - articole de orfevrărie (Ordinul nr. 2044 din 09.05.2001 al Ministerului - mobilier şi obiecte de amenajări interioare Culturii şi Cultelor) - instrumente optice, fotografice sau cinematografice Extras din Ordinul nr. 2044 din 09.05.2001 al - instrumente muzicale Ministerului Culturii şi Cultelor - orologerie Metodologie pentru înscrierea în Registrul - ceramică bunurilor culturale distruse, furate, dispărute - tapiserii sau exportate ilegal - covoare 1. Evidenţa bunurilor culturale distruse, furate, - hârtie pictată dispărute sau exportate ilegal se face de către - arme secretariatul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi b. având peste 100 de ani. Colecţiilor. Bunurile culturale din categoriile A1 - A14 2. Înscrierea în Registrul bunurilor culturale supuse acestor reglementări trebuie să aibă valori distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal a egale sau mai mari decât cele de mai jos, cu unui bun se realizează ca urmare a solicitării, în excepţia bunurilor arheologice (1), părţilor scris, a acestui lucru de către deţinătorul păgubit, detaşate din monumente (2), incunabulelor şi în cel mai scurt timp de la constatarea manuscriselor (8) şi arhivelor (11), care nu se prejudiciului. evaluează (valoare 0). 3. Înscrierea se realizează în urma depunerii la
79 secretariatul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi în domeniu, vor delimita, în baza unor studii de Colecţiilor a unui dosar cuprinzând un referat specialitate, în termen de 12 luni de la data intrării privind condiţiile distrugerii, furtului, dispariţiei în vigoare a prezentei legi, zonele de protecţie a sau exportului ilegal, fişa bunului şi fotografia valorilor de patrimoniu cultural, prevăzute în acestuia. anexa nr. III. În vederea instituirii zonelor 4. Secretariatul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi protejate, autorităţile administraţiei publice Colecţiilor va acorda un cod unic de identificare locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi a bunului şi va anunţa organele competente. De regulamentele aferente, elaborate şi aprobate asemenea, va răspunde solicitărilor de informaţii potrivit legii, care vor cuprinde măsurile necesare primite din partea unor organisme de protecţie şi conservare a valorilor de administrative şi profesionale. patrimoniu cultural naţional din zonă. 5. Secretariatul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor va înainta Institutului de Memorie Cine avizează şi aprobă lucrări în zone Culturală dosarul bunului pentru înscriere în protejate? baza de date a Registrul bunurilor culturale Lucrările necesare de salvare, cercetare, distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal şi restaurare, protejare, conservare şi de punere în arhivarea documentelor doveditoare în arhivă. valoare a patrimoniului din zonele protejate de 6. Institutul de Memorie Culturală va asigura interes naţional se vor executa numai în baza administrarea bazei de date a Registrului avizelor şi aprobărilor autorităţilor bunurilor culturale distruse, furate, dispărute administrative şi forurilor ştiinţifice din domeniu, sau exportate ilegal şi arhivarea dosarelor şi va prevăzute de lege. Aceste lucrări se cuprind în răspunde solicitărilor de informaţii primite prin listele de investiţii anexă la bugetele secretariatul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi ordonatorilor principali de credite, pe bază de Colecţiilor. documentaţii tehnico-economice elaborate şi În cazul recuperării unui bun cultural furat, aprobate potrivit dispoziţiilor legale, şi se dispărut sau exportat ilegal, acesta va fi radiat finanţează, în completare, în limita fondurilor din Registrul bunurilor culturale distruse, furate, aprobate cu această destinaţie, prin legile dispărute sau exportate ilegal, cu menţiunea bugetare anuale. datei şi a condiţiilor recuperării. Codul unic va rămâne nealocat. Cine finanţează lucrările în zone protejate? Finanţarea totală sau parţială a lucrărilor se 2.4 ZONELE PROTEJATE poate face şi de alţi investitori, persoane fizice sau persoane juridice, din donaţii sau din alte fonduri Ce sunt zonele protejate? alocate de organisme internaţionale sau din Zone protejate sunt zonele naturale sau resurse financiare obţinute în baza unor convenţii construite, delimitate geografic şi/sau topografic, bilaterale ori multilaterale, în condiţiile stabilite care cuprind valori de patrimoniu natural şi/sau de lege. cultural şi sunt declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de Ce este zona de protecţie a monumentelor patrimoniu. istorice ? Legea evidenţiază zonele naturale protejate de Până la delimitarea prin studii de specialitate a interes naţional şi identifică valorile de zonelor de protecţie a valorilor de patrimoniu patrimoniu cultural naţional, care necesită cultural, prevăzute în anexa nr. III, în condiţiile instituirea de zone protejate pentru asigurarea art. 5 alin. (2), se instituie zone de protecţie a protecţiei acestor valori. monumentelor istorice, de 100 metri în municipii şi oraşe, de 200 metri în comune şi de 500 metri în Cine delimitează zonele protejate prevăzute în afara localităţilor. anexa la lege? Distanţele sunt măsurate de la limita exterioară a Autorităţile administraţiei publice locale, cu terenurilor aferente monumentelor istorice. sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii
80 Eminescu VersuriȘ: Nicoleta Câmpian Muzică: Ioan Raț iuţ
De treci codri de aramă Codrule cu râuri line, Teiul sfânt îți va șopti Unde ți-e stăpânul oare? Numele ce azi ne cheamă Vreme trece, vreme vine, Să redevenim copii. Slova ta-i nemuritoare. Tu, luceafăr din povești, Lacul codrilor albastru Ce tresari în miez de noapte, Te așteaptă răbdător, Strălucind te oglindești, De când te-ai suit la ceruri, În cuibar rotit de ape. Mai are-n lume-un singur dor.
Refren: Refren: ...
Din ochii tăi răsare luna Peste vârf de rămurele Și stelele îți țes povești. Azi ale tare doruri plâng Numele tău e cununa Somnoroase păsărele Meleagurilor strămoșești. Nu te găsesc acum în crâng. Lumină ești în privirea Căci te-ai dus, dulce minune, Carpaților ce te păzesc Cu floarea albastră cu tot, Eminescu-i nemurirea Hai, colindă iar prin lume, A tot ce-i pur și românesc. Pe lângă plopii fără soț.
Refren: ...