03 2020 Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

MONI STĂNILĂ: „GENERAȚIILE DE SACRIFICIU” CRITICĂ LITERARĂ

„E incredibil modul în care ne-am trezit într-o altă realitate, una care mută și mai mult ac- centul de pe persoană pe individ. Acum totul e individual, nu personal. Spațiul e privat, dar nu și privilegiat. Suntem în autoizolare și în- cercăm să ne adaptăm la mersul/ statul lumii. E suficient să aruncăm un ochi pe fereastră ca să înțelegem că lumea s-a scindat în lumi. E cea de afară și cea dinăuntru. Nici una nu mai e a noastră. E una a nimănui și e una a mea. Atât. Și cu cât mai bine înțelegem acest lucru, cu atât mai mult avem o șansă la noua viață care ni se promite.” (P. 3)

ANA BANTOȘ: „LEONS BRIEDIS ȘI TRISTA BUCURIE DE A FI POET” ALEXANDRU

„De curând, Leons Briedis a plecat la stele. BURLACU: De acolo de sus el va continua să vegheze peisajul literelor letone, dar și al celor româ- ne, în care s-a simțit la el acasă, și, prin tot „LIVIU DAMIAN: ce a creat, va continua să risipească noaptea inconștientului, confirmând menirea sa de CERCURILE VERBULUI” poet, înțeleasă la modul lui Lorca, a cărui afirmație o cita: «Cea mai tristă bucu- rie, aceea de a fi poet».” (P. 11)

ARCHIVARIUS „Dacă Vieru este un «tradiționalist mo- plinătate cu luciditate, într-un act nisipului, al mutului, al harnicului, 08 dern» (Mihai Cimpoi) în sensul refacerii, suprem de interiorizare orfică. [...] al săracului, al mării, al munților, al Memorialul Ipotești – Centrul Național cu inocența copilului, a unei plinătăți Pentru Damian poezia e viziune, dar personajului liric care, când verbul de Studii „Mihai Eminescu”. O prezenta- originare a lumii, a unei «estetici a prea- înainte de toate, ea este expresia îl minte, intră supus în infern, se re de Ala Sainenco. (P. 24) plinului», Liviu Damian e un promo- inedită a adevărului. Definită din teleportează în vremi ce demult au tor al structurii lirice moderne, care, diferite perspective, generată de apus, toate memorabile prin «ireali- cum s-a observat, recuperează această punctele de vedere al codrului, al tățile senzoriale» (Hugo Friedrich).”

„ÎNȚELEPCIUNE CITIȚI ÎN ACEST NUMĂR: PRIMORDIALĂ” SELFIURI CU GULLIVER – P. 4 „Sunt o filă ruptă TEO CHIRIAC: „BUCURAȚI-VĂ, BUCURAȚI-VĂ, BUCURAȚI-VĂ!” din veşnicie IN SFUMATO – P. 6 pe acest tărâm EUGEN LUNGU: „SEPPUKU ȘI POEZIE” veşnic nearat, nesemănat, necultivat de poezie (...)” CRONICĂ DE CARTE – P. 14, 21, 22 DE MIRCEA V. CIOBANU, LUCIA ȚURCANU ȘI MARIA PILCHIN PROZĂ – P. 16 POEZIE ANATOL MORARU: „CUM AM DEVENIT COMSOMOLIST” de LEONS BRIEDIS VÂNTURILE, VALURILE... – P. 19 12 VAL BUTNARU: „DESPRE TITLURI ȘI GHINIOANE”

ACEASTĂ PUBLICAȚIE ESTE EDITATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA 2 / REVISTA LITERARĂ #3

EDITOR: UNIUNEA SCRIITORILOR 03 DIN 2020 REPUBLICA MOLDOVA CUPRINS ANUL 6 | NUMĂRUL 3 (44) | MARTIE | 2020

EVOCARE | EMIL BRUMARU EDITORIAL FIRUL CU PLUMB de EMILIAN GALAICU-PĂUN de MONI STĂNILĂ de VASILE ROMANCIUC

„ÎNGERUL CU CARTEA LA CAP” GENERAȚIILE „PROPOZIȚIE” 10 03 DE SACRIFICIU 23

SELFIURI CU PRETEXT LIRIC VÂNTURILE, 04 GULLIVER 11 „LEONS BRIEDIS ȘI TRISTA 19 VALURILE... „BUCURAȚI-VĂ, BUCURAȚI-VĂ, BUCURIE DE A FI POET” „DESPRE TITLURI ȘI GHINIOANE” BUCURAȚI-VĂ!” DE ANA BANTOȘ DE VAL BUTNARU DE TEO CHIRIAC CÂMPUL ALB, PLURALIA DIVANUL 14 OILE NEGRE 20 TANTUM 05 ÎNȚELEPTULUI „SCENE EROTICE ÎN PROZA „JURNAL ÎN MARGINILE „UNIREA SE AMÂNĂ? UNIREA SE CONTEMPORANĂ” (II) ISTORIEI LITERARE” (XXIV) FACE! UNIREA E APROAPE!” (VII) DE MIRCEA V. CIOBANU DE LEO BUTNARU DE VLADIMIR BEȘLEAGĂ ARCHIVARIUS PROZĂ RAFT IN SFUMATO de ALA SAINENCO 16 „CUM AM DEVENIT 21 „MIROASE-A CARTE NOUĂ/ 06 „SEPPUKU ȘI POEZIE” COMSOMOLIST” MIROASE-A CARTE PROASPĂTĂ” DE EUGEN LUNGU „DIN PATRIMONIUL DE ANATOL MORARU DE LUCIA ȚURCANU 24 MEMORIALULUI IPOTEȘTI” (I): CRITICĂ O PREZENTARE A BISERICUȚEI FILTRE POETAE NOVI 08 LITERARĂ FAMILIEI EMINOVICI 18 „SERVICII COMUNALE VS 22 „POEZIA CA «O ARICIOAICĂ „LIVIU DAMIAN: SERVICII DE UTILITĂȚI PUBLICE” CE-ȚI IESE ÎN CALE»” CERCURILE VERBULUI” (I) DE VALENTIN GUȚU DE MARIA PILCHIN DE ALEXANDRU BURLACU

Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

Director: Arcadie Suceveanu Concepție grafică: Romeo Șveț Publicație înregistrată la Ministerul Justiției Redactor-șef: Teo Chiriac Paginare computerizată: Adrian Ciubotaru al Republicii Moldova în data de 03 martie 2015. Redactor-șef adjunct: Adrian Ciubotaru Numărul de înregistrare: 297. Redactori asociați: Eugen Lungu, Leo Butnaru, Sediul redacției: ISSN: 2345-1777 Mircea V. Ciobanu, Lucia Țurcanu MD-2004, or. Chișinău str. 31 August 1989, nr. 98 Format A3. Tipar: ofset. Colegiul de redacție: Vladimir Beșleagă (Chișinău), Tiraj: 1000 de exemplare. Această revistă apare cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Matei Vișniec (Paris), Ana Blandiana (București), Tel: (+373 22) 234724 Tipărit la Casa Editorial Poligrafică „Bons Offices” Ion Pop (Cluj), Cassian Maria Spiridon (Iași), Fax: (+373 22) 237118 MD-2005, or. Chișinău Adresa electronică: www.mecc.gov.md. Ștefan Hostiuc (Cernăuți), Vadim Bacinschi (Odesa) E-mail: [email protected] str. Feredeului 4/6

Textele publicate în „Revista literară” nu reprezintă pozi- Textele și imaginile inserate în paginile Colaboratorii sunt invitați să-și trimită textele la adresa electronică afișată mai sus. ția oficială a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării publicației „Revista literară” nu pot fi reproduse Textele vor avea format A4, nu vor depăși 10 000 de semne, vor fi paginate în Word, al Republicii Moldova. Responsabilitatea pentru conţinu- și nici distribuite fără acordul scris al redacției. Pages sau alt program compatibil cu sistemele de operare Windows sau MacOS. tul articolelor le revine în exclusivitate autorilor. REVISTA LITERARĂ #3 / 3

EDITORIAL de MONI STĂNILĂ

SENECA DESPRE ATITUDINEA GENERAȚIILE ÎN FAȚA NENOROCIRII DE SACRIFICIU

„1. Iată că te afli acum într-o împreju- incredibil modul în care ne-am trezit om nefericit care află într-o bună zi că Am convingerea că ne vom revedea rare neplăcută şi, fără să-ţi dai seama, într-o altă realitate, una care mută și are o boală incurabilă. Plânge, se sperie, cândva. În vară, cel mai devreme. Dar grija pentru soarta obştei sau a ta mai mult accentul de pe persoană pe dar la un moment dat e silit să facă față știu că acest timp nu va fi nici mort, nici personală te-a prins într-un lanţ pe E individ. Acum totul e individual, nu perso- schimbărilor care vin inevitabil peste el. paralizat. Ca angajat al Uniunii Scriitori- care nu poţi nici să-l desfaci, nici să-l rupi. Ia aminte la sclavi: cât de anevo- nal. Spațiul e privat, dar nu și privilegiat. Așa suntem astăzi. Trăim cu o amenin- lor din Moldova, am vorbit chiar cu unii ie îşi poartă la început povara şi mai Suntem în autoizolare și încercăm să ne țare prezentă în stradă, ne adaptăm, ne dintre colegi și luăm în calcul, la nevoie, cu seamă lanţurile prinse de picioare! adaptăm la mersul/ statul lumii. E sufici- schimbăm întregul program și încercăm organizarea Anului Literar online. Oricât ar Mai târziu, când s-au deprins să nu se ent să aruncăm un ochi pe fereastră ca să să înțelegem cum putem munci de acasă. părea de straniu și de înțepenit totul acum, mai răzvrătească, ci să rabde, nevoia înțelegem că lumea s-a scindat în lumi. E Pentru mine e ceva mai simplu, am mergem de fapt mai departe. Lucrurile se îi învaţă mai întâi să îndure cu tărie, cea de afară și cea dinăuntru. Nici una nu muncit de acasă în presa scrisă și în do- mișcă, găsim noi și noi variante. apoi obişnuinţa îi învaţă să ia viaţa mai e a noastră. E una a nimănui și e una meniul literar destul de multă vreme, când Librăriile merg acum pe livrări la do- mai ușor. Orice fel de trai ai alege, vei a mea. Atât. Și cu cât mai bine înțelegem nu mă silea nimeni. Am avantajul de a miciliu, editurile se axează pe promova- afla în el încântare, plictis sau plăcere. Condiţia este să socoteşti nefericirea acest lucru, cu atât mai mult avem o șansă stăpâni destul de bine instrumentele care re, uniunile de creație se mută în spațiul mai uşoară şi să nu ţi-o faci un chin. la noua viață care ni se promite. îmi permit mutarea activității în spațiul virtual, pregătind și elaborând diverse 2. Suntem datori naturii recunoştinţă: Foarte mulți ne spun că vom aprecia virtual. Însă nu toți au aceste calificări. scenarii pentru evenimentele care ar fi ea a prevăzut căror necazuri suntem altfel ceea ce avem. În cazul meu acest Ca să nu mai vorbim de așa-zisul proces trebuit să ne adune laolaltă. Chiar dacă hărăziţi din naştere şi ne pune la postulat nu se aplică. M-am bucurat mereu de învățare online pentru elevi. Pentru e o muncă mai greu observabilă de către îndemână spre uşurare obișnuinţa. Ea de soare, gâze, floricele, pădure și mai ales care elevi, mă întreb? Pentru cei din fami- ceilalți, e una absolut necesară, care ne face ca şi cele mai crunte nenorociri păsări. Nu mi se va schimba percepția, lii bogate? Pentru tinerii din oraș? Să ne va reuni nu în același haos în care ne-am să pară simple. Nici un om n-ar putea să ţină piept nefericirii, dacă ar simţi doar că bucuria va exploda. îndreptăm puțin atenția spre sate. Spre trezit aruncați de această pandemie, ci necontenit zguduirea de la început. Ce e de făcut? E simplu. Stăm în casă. copiii din familii social vulnerabile. Care organizați, pregătiți să le ducem pe toa- 3. Cu toţii suntem legaţi de soartă: unii E ceea ce auzim, mai mult decât orice sunt șansele lor să participe la procesul te mai departe, așa cum ar fi fost în alte cu un lanţ lung şi poleit, alţii dimpo- altceva. Nu ni s-a repetat nimic mai mult de educație online? Zero. vremuri sau în anii care au trecut. trivă, cu un lanţ strâns şi respingător, de-a lungul vieții. Nici măcar Ceaușescu Care sunt șansele vârstnicilor? Toate Să nu uităm, până una alta, că bunul dar ce însemnătate are? O singură tem- nu a reușit să își audă numele mai des programele de știri ne „consolează”, afir- cel mai de preț e viața proprie și că toate niţă îi uneşte pe toţi oamenii. Printre decât se aude acum: stați acasă. Pentru mând că virusul nou afectează doar per- celelalte (servicii, excursii) vin să o ajute, să ei se numără şi cei care au înlănţuit pe că nu e vorba de noi. Nu stau în casă doar soanele în vârstă. Să facem un exercițiu o protejeze, să o îmbunătățească. Tocmai alţii la rândul lor. (...) 4. Fiecare să se deprindă cu locul ca să mă protejez. Stau ca să îi protejez pe de imaginație: gândește-te, cititorule, câți de aceea e vital acum să înțelegem, fără care i-a fost sortit, să se jeluiască cât ceilalți. Stau și văd că în mai puțin de o ani ai tu și imaginează-ți că toate posturile supărări și reproșuri, că singura formă de mai puţin şi, în schimb, să încerce să săptămână am început să supreaviețuim de televiziune ar „liniști” lumea, spunând funcționare e în izolare. Nu doar ca insti- obţină un câştig din ceea ce i se pune în altă lume. O lume la care, de nevoie, că doar pentru cei de vârsta ta noul virus tuții, nu doar ca societate, ci mă gândesc la îndemână. Nu există un trai atât de ne-am putea acomoda, dacă nu ar fi la e letal. Nu e tocmai scenariul care să ne mai ales la comuniune și comunitate. cumplit încât o fire cumpătată să nu mijloc și multe alte probleme. liniștească, însă există și pesimiști care Acolo unde e posibil: serviciul trebu- găsească o mulţumire în el. Adesea Mulți dintre noi locuiesc în chirie. Iar ne spun: stați liniștiți, în Moldova toți ie făcut din izolare, tot așa cum iubirea un teren strâmt şi-a dovedit multe chiria trebuie plătită. Și revenim la al doi- vom fi afectați, fiindcă sistemul medical față de părinții noștri trebuie manifestată însuşiri datorită îndemânării construc- torului. Întrebarea a făcut ca un colţ lea hashtag: izolare, nu vacanță. Pentru nu va face față. prin absență. Și cred că acesta este cel neînsemnat să poată fi locuit. La fel, că trebuie să muncim. Și suntem fericiți Și totuși până unde se întinde deznă- mai cutremurător aspect al pandemiei în faţa greutăţilor vieţii, cheamă-ţi cât timp putem. Avem nevoie de salarii, dejdea și de unde se conturează nădejdea? de Coronavirus, faptul că iubirea se ma- judecata în ajutor: furtunile se vor deci trebuie să prestăm. Nu ajunge să ne Până la fiecare dintre noi. Avem, cum s-ar nifestă prin absență, iar boala se duce în domoli, iar poverile ne vor apăsa mai frângem degetele cu gândul la soarta lu- spune, întregul intrumentar la dispoziție. singurătate. Izolarea e forma de protejare, puţin pe umeri. mii. Cel mai dificil e domeniul literar. Ca Ține de noi (deocamdată!) dacă ne blo- izolarea e forma de vindecare. Iar modul 5. Pe de altă parte, să nu lăsăm să muncești de acasă presupune de fapt căm în scenariul sumbru al depresiei sau în care procesul cultural poate supraviețui poftele să se întindă primejdios. De vreme ce ştim că nu le putem îngrădi să îi convingi pe alții să lucreze gratis ne apropiem de computere cu hotărârea rămâne de asemenea cel al izolării. Nu cu totul, să ne străduim măcar să le pentru tine. Să îți acorde un interviu, să de a răspunde, într-un timp foarte scurt, absolute, căci am văzut deja cum colegul supunem unor ţeluri la îndemână. Să se filmeze citind poezii sau fragmente noilor provocări. Nu există o vârstă de nostru, scriitorul Val Butnaru, a lansat ocolim poftele cu neputinţă de îm- de proză, să fie de acord să se implice în la care nu se mai poate învăța. Și există online cărțile sale. Vedem zilnic în spațiul plinit sau care se împlinesc cu greu. proiectele tale online. Dar, la rândul tău, avantajul tutorialelor pe canale ca you- virtual lecturile colegilor din cărțile deja Dimpotrivă, să nutrim dorinţe care, muncești gratis pentru ei. Ești de acord să tube.com, unde e suficient să scrii ceea publicate sau poeme proaspăt scrise ce fiind aproape, surâd speranţelor. (...) te filmezi pentru librării, pentru edituri, ce vrei (și nu știi) să faci, ca să primești par să contureze un curent al generației 7. Totuşi, nimic nu fereşte mai bine pentru colegii scriitori. Astfel ajungem, lecții gratuite. De la făcutul pâinii, la lec- de sacrificiu, fie că vorbim de cei înaintați de aceste frământări sufleteşti decât îngrădirea năzuinţelor noastre, fără a vrând-nevrând, la tradiționala formă a ții de grafică. Avem, din fericire, acces la în vârstă, mult mai expuși – după cum da prilej soartei să le pună capăt. Noi schimbului de produse, doar că în cazul telefoane, internet, televizoare. Accesul la spuneam – în fața acestei boli; fie că e înşine să ne oprim mult mai din timp. acesta vorbim de un produs care nu poate informație ne permite să ne adaptăm, să vorba de cei care în cazul prelungirii acestei În acest fel, şi alte dorinţe ne pot fi cuantificat. Avem de a face cu „produsul” mergem mai departe (stând în case!), să situații, vor trebui, tot datorită vârstei, să împunge inima, dar odată zăgăzuite, cultural. învățăm o nouă formă de socializare, de dea jos lacătele de pe uși și să iasă în lume, nu ne vor putea târî în mijlocul unor Sunt rapoartele de activitate, pe care le la individ la individ (de la un avatar la cum bunicii noștri au mers în tranșee. nesfârșite îndoieli.” facem singuri, redactări, articole și multe altul), o socializare virtuală, care, oricât Într-o formă sau alta, cu ajutor de la altele. Dar aceste activități vin și cer din ar fi putut părea cândva damnabilă (ori Dumnezeu, vom birui. Ne vom revedea și (Seneca, „Scrieri filozofice alese”, nou munca celuilalt: centralizare, pagi- poate chiar demonică), ne poate oferi acum vom realiza cât de mult ne-a ajutat „lucrul antologie și prefață de Eugen Cizek, nare, publicare. E o formă de muncă pe alternativa pentru a rămâne funcționali de acasă”, adaptarea la un scenariu care București, Editura Minerva, 1981) care o învățăm din mers. Suntem ca acel (și funcționabili). oricând de azi înainte se va putea repeta. 4 / REVISTA LITERARĂ #3

SELFIURI CU GULLIVER

„BUCURAȚI-VĂ, BUCURAȚI-VĂ, BUCURAȚI-VĂ!” (CONFESIUNILE UNUI INFIRMIER) Foto de N. RĂILEANU de TEO CHIRIAC

unt un simplu infirmier. Încă n-am doboară, aici, unde viața și moartea se reanimare cete de îngeri și de demoni se la Sărbătorile de Paște și stam, împre- ieșit din serviciu, deși sunt pensi- luptă cu înverșunare, zi și noapte. luptau între ele pentru a lua în stăpânire ună, până la Blajini. Odată mi-au spus Sonar. În unitatea sanitară în care sufletele muribunzilor. că acolo, în străinătate, ei sunt mult lucrez mai bine de treizeci de ani, secția După ani și ani de conducere proastă, mai singuri decât sunt eu aici, acasă. de reanimare și morga se află în aceeași unii dintre șefii cei mari vor ajunge, cel Lucrând ani de zile și nopți în aceste Poate că au dreptate. Dar ei nu știu cât clădire, la același etaj, pe același coridor. mult, într-o cameră de pușcărie. Iar după condiții, a trebuit să mă deprind cu de singuri sunt bolnavii din reanimare, Salariile personalului sunt mici, condi- ani și ani de detenție, unii din ei vor de toate: cu halucinații, cu vedenii și fără nicio rudă în preajmă, cât de singuri țiile de muncă sunt mizerabile, apara- face declarații surprinzătoare privind năzăriri dintre cele mai groaznice. Dar ce sunt morții din morgă, pe care n-are tajul medical nu corespunde niciunor marea descoperire a vieții lor. Și anume: poate fi mai cumplit decât agonia, decât cine să-i spele, să-i îmbrace, să-i ducă la standarde, specialiștii cu experiență au acolo, în izolator, măcinați de singurăta- suspinele muribunzilor, decât lacrimile groapă. Ei n-au de unde ști asta. Ei nu plecat în instituțiile sanitare private, iar te, de lipsuri și boli, au descoperit în ei, pierderii unui apropiat, a unui om foarte știu că eu, din cauza singurătății și a cei care au rămas lucrează cu program pentru prima dată, prezența sufletului drag? În fond, ca să lucrezi aici, pe lângă bătrâneților mele, am ajuns să vorbesc redus. Din aceleași motive, leafa mică și omenesc. Odată cu această neașteptată sănătatea fizică și mintală, trebuie să ai cu morții. Căci morții știu cel mai bine lipsa de personal, eu cumulez funcția de descoperire, foștii deținuți vor mărturi- și o putere supraomenească. Așa cum se să te asculte. infirmier și la reanimare, și la morgă. si că și-au schimbat părerea, respectiv știe, după ce e părăsit de suflet, trupul atitudinea, față de libertate, față de omului devine deodată atât de greu, de În timp ce-mi fac munca, eu le poves- De câte ori se schimbă conducerea lumea înconjurătoare, față de minunile parcă n-ar mai fi făcut din carne și oase, tesc morților despre tot felul de lucruri: legislativă și executivă a localității, se Providenței, dar și față ei înșiși, ca ființe ci din fier-beton. Încerc uneori să-mi despre copilărie și tinerețe, despre milă, schimbă și conducerea unității noastre. raționale. închipui câte trupuri neînsuflețite (sute, dragoste și ură, despre cele mai frumoa- Doar starea de lucruri din unitate rămâ- mii?) a trebuit să mișc dintr-un loc în se clipe din viața mea, dar și despre cele ne neschimbată. De obicei, atunci când Mă întreb uneori ce declarații ar face altul, să le descarc pentru autopsie, apoi mai triste. Inclusiv despre statul acesta vine un nou ministru al sănătății pentru aceștia dacă ar fi lucrat toată viața, ca și să le încarc din nou, pentru a fi trans- chinuit, RM, care seamănă și el c-un grav a-l prezenta colectivului pe noul nostru mine, la morgă sau, în cel mai bun caz, portate pe ultimul drum. bolnav, ținut în viață în mod artificial. șef, aceștia vizitează unitatea, deschid în secția de reanimare? De când lucrez Mereu fiind așteptat cineva dinafară ca ușa unor saloane, se interesează de infirmier, la noi au venit și au plecat mai E adevărat că, de la o vreme încoace, să-l salveze. Unele fonduri de caritate starea bolnavilor, încercând să râdă și să mulți șefi de secție. Până la urmă, unul mă simt și eu tot mai istovit, mai nepu- îi dau, când și când, o mână de ajutor, glumească cu ei. Dar niciodată șefii cei din ei ajungând nu la pușcărie, ci la casa tincios. Și asta mai ales de când trăiesc încercând astfel să-l scoată din criză, să-i mari n-au binevoit să coboare și la noi, de nebuni. Specialiștii psihiatri de acolo singur. Nevastă, copii, nepoței – toți au îndepărteze colapsul, să-i amâne dece- cei de la morgă și reanimare; să coboare susțineau că bietul om avea halucinații, plecat peste hotare în căutarea unei vieți sul. E precum un suferind din reanima- aici, unde miasmele grele și mirosul vedenii, năzăriri; de pildă, i se năzărea mai bune: apartamente, mașini, școli re, aflat în comă profundă, conectat la înțepător de formol te înnebunesc, te că pe coridorul ce desparte morga de înalte. Veneau acasă în fiecare primăvară aparatul de oxigen, care nu-i lăsat nici

NOI APARIȚII | EDITURA CARTIER | NOI APARIȚII

FRANCESCO GUIDA VASILE ERNU ROMÂNIA ÎN SECOLUL XX JURNAL LA SFÎRȘITUL LUMII (ESEU) TRADUCERE DE DRAGOȘ COJOCARU

„Jurnal la sfîrșitul lumii e o cronică subiectivă la cald, „Potrivit unei cunoscute expresii a istoricului alcătuită din consemnări «facebook-iste» ale ultimilor ani Gheorghe Brătianu, naţiunea română ar reprezenta din România noilor conflicte ideologice (2014–2018). O un miracol istoric. Efectiv, aceasta îşi păstrează o nouă formulă de «literatură totală» made in Vasile Ernu. identitate proprie, de altminteri, nu o dată pusă în E, de fapt, o abordare eseistică directă a nevrozelor discuţie, în pofida contactului constant cu popoare vieții noastre publice, împănată cu digresiuni confesive într-o anumită măsură diferite de ea, precum şi în savuroase, cu reflecții antropologice despre lumea Es- ciuda faptului că împrejurările politice şi istorice au tului postsovietic și, nu în ultimul rînd, despre puterea complotat mai mereu pentru a împiedica o aseme- subversivă a literaturii. O terapie mentală de șoc pentru nea realizare. La fel ca în numeroase alte regiuni de toate opțiunile ideologice (benefică, indiferent de efecte- pe continentul european, nu sângele şi neamul au le adverse) care nu ratează aproape nimic important din fost cele care au prevalat, ci cultura.” ce ni se întîmplă în spațiul public.”

Francesco GUIDA Paul CERNAT REVISTA LITERARĂ #3 / 5

să moară, nici să trăiască. Pentru a fi readus la viață, pentru a-l re- însufleți și a-i da vigoare, e nevoie DIVANUL ÎNȚELEPTULUI urgent de un remediu eficient, de o mare minune. Dar unde-s doctorii cu har care să-l pună pe picioare, unde-s neamurile care să-l sprijine, căci la noi n-au rămas decât infir- mii, autopsierii și groparii. În ciuda acțiunilor filantropice și de igieni- zare, mirosul de cadavru al bietului suferind nu trece, nu dispare. Ba dimpotrivă, pătrunde peste tot: prin pereți, prin uși, prin ferestre, răspândindu-se în toate părțile. UNIREA SE AMÂNĂ? Faptul că lucrez de atâta vreme UNIREA SE FACE! într-o morgă a făcut să mă deprind cu aceste mirosuri, insuportabile pentru un om normal, ca să zic UNIREA așa. Când mă întâlnesc pe coridor, unii colegi îmi spun, zâmbind cu E APROAPE! (VII) subînțeles, că de la mine aduce a mort. Alții, mai ales cei tineri, mă de VLADIMIR BEȘLEAGĂ Foto de N. RĂILEANU evită cu totul. Mă evită nu doar pentru mirosul urât, dar și de aceea că vorbesc cu morții și cu sufletele lor. Chiar se întreabă dacă nu cum- va sunt și eu un mort, o arătare, o umbră. Eu nu mă supăr pe cei Cititorul: Şi automobilul, şi arma de vânătoare… Cititorul: Cum? În ce fel? tineri. Ei sunt atât de frumoși! Eu îi Autorul: Da, ambele, să-i asigure libertatea de acţiune... Autorul: A fost proiectată construcția unui edificiu pentru iubesc, îi admir, însă nu-i invidiez. Acuma să ne întrebăm, dar şi să ne imaginăm: ce se petrecea Uniunea Scriitorilor... Au fost instituite premii literare anuale Dacă-ar ști ei câte am văzut și am în adâncul sufletului lui?... Pavele, Pavele, tu, frate al meu... pentru literatură... A fost proiectată deschiderea de librării în auzit de-a lungul acestui coridor, în De ce ai făcut ceea ce ai făcut?... Întrebăm, dar răspunsul toate localităţile... acest spațiu al nădejdii și deznă- nu-l vom afla niciodată... Viaţa omului este o enigmă, o mare Cititorul: Dar erau mari cedări şi facilităţi pentru lumea dejdii, în locul acesta misterios, enigmă şi numai moartea pare să o desluşească, dar şi ea în condeierilor. Nu cumva au fost de urgenţă transpuse în fapte unde se unesc și se despart viața și foarte mică măsură... Zice o vorbă veche şi înţeleaptă aşa: toate? moartea, trupul și sufletul, cerul și MOARTEA TRANSFORMĂ VIAŢA OMULUI ÎN DESTIN... Şi des- Autorul: Dar de unde, domnul meu?... Într-un regim strâmb şi pământul!... tinul tău care a fost?... Tu, care ai venit din Ceamaşirul tău de fals toate ies pe dos. De râsul găinilor, zău... la Dunăre desculţ la Şcoala Pedagogică, ai ajuns pe cele mai Cititorul: Şi al curcilor... Acum, când a venit în sfârșit înalte trepte ale societăţii şi de acolo... de acolo... de acolo să Autorul: Chiar aşa... Deci ce-a fost cu premiile? O adevărată primăvara, eu aștept cu nerăbdare te arunci cu capul în jos în bulboană?... De ce ai făcut asta, nu cacealma... Opinia publică, presa îl dorea premiant pe Druţă. Paștele. Aștept noaptea Învierii. vom afla niciodată... Or, destinul omului, până la urmă, sunt Partidul nu-l agrea... A fost încununat cu lauri, după tipic, Atunci, în vechea infirmerie se faptele lui, ceea ce a realizat el în viaţa lui, nu atât pentru nu- marele scriitor sovietic moldovean Bucov... Cine venea, la alt aprind toate luminile, iar pe cori- mele său, cât pentru lume, pentru oameni, asta rămâne după an, al doilea? Desigur, tot după tipic, Andrei Lupan... Acesta dor apare Dumnezeu c-un braț de ce pleacă omul – faptele lui... Eu, ca unul care am trăit nu însă, om simțit, a pus carul în pietre: „Nu iau premiul până flori din grădinile Sale. Învăluit de doar aceleaşi vremuri, dar ani la rând am activat alături de nu-i daţi lui Druţă”. Ce-au făcu marii mahări? Le-au dat la miresme curate și sfinte, El trece pe tine, îmi asum dreptul de a expune lucruri şi adevăruri mai amândoi! Dar să vedeţi: comedia nu se termină aici... Văzând coridorul dintre morgă și reani- puţin cunoscute de alţii, care lucruri şi adevăruri vizează nu Pavel Boţu că se pot rupe şi două premii într-un an, propune mare, ne dăruiește fiecăruia câte o doar cazul tău, cu adevărat tragic, ci întreaga istorie a acestui la rând pe Costenco, fost puşcăriaş, şi pe mine, blamat la fai- floare, murmurând: „Bucurați-vă, petec de pământ, sufletul şi suferințele neamului nostru... moasa Plenară din 1959. Ce se întâmplă? Cădem sau mai exact bucurați-vă, bucurați-vă!” Dacă e să ne referim doar la comunitatea noastră scriitori- suntem daţi în grumaz amândoi! cească, dar asta implicit înseamnă viaţa spirituală a întregii Cititorul: Asta tărășenie! Și noi ne bucurăm, ne bucurăm! societăţi, atunci cu tot temeiul se poate afirma că în evoluţia Autorul: Dar să vedeţi cu Casa Scriitorilor ce bazaconie s-a Ne bucurăm și nădăjduim! ei, acest timp, care cuprinde mai bine de două decenii, ar prilejit! putea fi pus sub semnul numelui tău – perioada Pavel Boţu... Cititorul: Să auzim. De ce îmi asum curajul de a face o astfel de afirmaţie? Pen- Autorul: S-a ales teren, a fost săpată groapa de fundaţie, ridi- tru că Pavel Boţu a fost şi a rămas în istorie ca un strălucit cat primul nivel şi... exponent, ca o figură emblematică a eforturilor şi a luptei, şi Cititorul: Şi într-un an a fost gata! SEMNAL a victoriei noastre întru apărarea conştinţei şi demnităţii naţi- Autorul: Ba pune-ţi pofta-n cui! Abandonată pentru zece ani onale, care s-a înscris cu numele magic de CONGRESUL III AL buni. SCRIITORILOR DIN 1965... Pe scurt, ce a însemnat realmente Cititorul: Aşa? CONGRESUL III? O dură replică la Plenara partidului din oc- Autorul: Gata abia în ′76, iar în ′77 vine cutremurul şi o face tombrie 1959, la care a avut loc un furibund atac de distruge- zob, că... re a intelectualităţii şi culturii naţionale... După acea sinistră Cititorul: Era clădită cu muci în loc de ciment... plenară, şapte ani de zile a clocotit şi s-a acumulat energia Autorul: Cimentul furat şi băut... împotriva nedreptăţilor comise şi a explodat la CONGRESUL Cititorul: Iar cu librăriile cum a fost treaba? III... Ce vremuri au fost! Şi ce tineri eram! Tot tineretul cerea: Autorul: Aici ceva mai reuşit s-a rânduit... Vrem preşedinte nou! Vrem preşedinte tânăr! Aşa că acea Cititorul: Şi asta pentru că era mai departe de ochii marilor stare de spirit devenise atât de incandescentă, încât marele şi răzbunătorilor diriguitori... Despre ce vin să ne vorbească zbir Bodiul s-a şi ferit să fie prezent la Congres... Chiar dacă aceste momente? vigilentul partid şi-a luat măsuri de precauţie promovându-şi Autorul: Despre spiritul de om practic, gospodăresc, despre candidatura dintre agreaţii puterii, învingător a ieşit cu brio firea lui de luptător pentru cauza şi datoria sfântă pe care Pavel Boţu!... Ar fi multe circumstanţe adiacente de adăugat şi-a asumat-o. A fost un coleg de mare probitate, principiali- aici, dar trecem peste ele... tate şi responsabilitate în tot ce întreprindea. Dar mai presus Cititorul: Să auzim realizările care s-au produs aşa-zis sub de toate, un optimist incurabil, având un răspuns la toate domnia lui Pavel Boţu... îndoielile noastre. Zicea aşa: „Lasă că o să vedeţi voi!” Autorul: Vrei să zici: faptele dumnealui... Aşa cum este bine Cititorul: Adică? cunoscut, Congresul III al scriitorilor a fost declarat naţiona- Autorul: Că până la urmă vom izbândi, ca să recurg la unul ALEKSEI KRUCIONÎH list şi antisovietic, a declanşat o întreagă campanie împotriva din neaoşisme, care tare îi mai erau pe plac... EXCAVATORUL GLOATELOR scritorilor şi a intelectualităţii naţionale, dar a şi pus în func- TRADUCERE, PREFAȚĂ ȘI NOTE DE LEO BUTNARU ţiune metodele perfide ale regimului comunist totalitar de a-i BUCUREȘTI, TRACUS ARTE, 2020 momi şi corupe pe scriitori... VA URMA 6 / REVISTA LITERARĂ #3

Ce ar fi trebuit să facă Ion Neculce, marele hatman care conducea trupele moldoveneşti zdrobite de turci, în loc să fugă în Rusia? Scriitorul Neculce IN SFUMATO se lamenta mai târziu că a zăbovit „în străinătate 9 ani, 2 ani la Moscu și 7 ani în Țara Le șească, cu multe valuri și supăr, care nu le mai poci înșira cu condeiul meu”. Ce trebuia să facă elita statală şi militară a Moldovei? Printre ace ştia, „Savin Zmucilă vel-ban; Gheor- ghiţi vel-păharnic; Iordachi Aristarhu vel-uşer; Pavel Rugină vel-comis; Mogâl- de sardar; Ilie Abăza, vornicul despre doamna; Dumitru aga; Ioan Mirescul polcovnic; Ioan Bănariul vel-căpitan; SEPPUKU Brahă, căpitan de dărăbani; Moţoc jicniceriul” şi toţi ceilalţi din lista de 24 de persoane pe care o încheia „Pavăl ŞI POEZIE Mirescul căpitan”? Ce urmau să facă toţi ăştia care luau cu mare ruşine calea de EUGEN LUNGU Moscului? Cum am constata astăzi, eufemistic, nici unul dintre ei nu s-a dovedit a fi poet! Deşi purtau toţi săbii, nimeni nu ştia cum se scrie un haiku la un caz de nemernică servitute!... Când invoca „dignitatea naţională”, acă în lumea europeană poezia ce a pierdut bătălia pentru stăpânul său rile care dau titlul gravurii „pot fi văzute Mihail Kogălniceanu, patriot fără pri- s-a asociat aproape întotdeauna Akechi Mitsuhide în 1582. Tocmai și-a în colțul din dreapta sus al imaginii”. hană şi cu sacru respect pentru istoria Dcu lirismul, dragostea, suavitatea, scris poezia ritualică ce precede sinuci- Bravul ofiţer a supravieţuit în încleşta- românilor, şi-l lua chezaş pe Augustin frumuseţea naturii şi alte chestii din derea”. Artistul grafic şî i imortalizează rea cu inamicul, dar nu va supravieţui Thierry, din care cita: „…căci dacă nu spectrul sentimental al trăirilor ome- eroul în ultimele clipe ale vieţii sale. propriei decizii. Nu are importanță că în este decât nenorocire de a fi împilat ne şti, atunci poezia japoneză, avându-le Faţa militarului e congestionată de o bătălia de la Yamazaki (1582, căci despre prin puterea împrejurărilor, este ruşine în registru şi pe acestea, mai face loc dârză hotărâre. Pe podea, înaintea sa, e acest eveniment e vorba) generalul nu de a se arăta servil” (Lettres sur l’histoire larg şi artelor marţiale. Poate, mai bine desfă şurată hârtia cu micul poem pre- putea să învingă, deoarece stăpânul său de la France). zis, artele marţiale se deschid poeziei, mortuar. Pe orizontala versurilor se înal- Akechi Mitsuhide nu a fost destul de Să nu uităm însă că de o parte şi de acolo unde, de regulă, suava ei mireas- ţă aproape vertical, ca o linie abruptă a subtil în a-şi face adepţi, cei mai mulţi alta a tragicei linii de demarcaţie religi- mă e alungată de mirosul de fier din destinului într-un brusc declin, cuţitul dintre aliaţii pe care miza acesta îngro- ile şi filozofiile de viaţă erau total diferi- gustul sălciu al sângelui. La niponi, aso- ritualic ce va colora cu sângele bărbatu- şând, de fapt, rândurile duşmanilor. Nu te. Ceea ce era permis orientalilor (vezi cierea dintre cele două arte e ciudată, lui silabele nervos caligrafiate. Generalul contează nici faptul că Akechi Mitsuhide principiile budismului şi ale şintoismu- ascuţi şul legendar al săbiei de samurai îşi spăla astfel ruşinea învinsului. Poe- nu fusese deloc loial cu shōgunul său lui) era absolut interzis creştinilor. La neadumbrind pensula fină ce caligra- mul spune totul în cuvinte puţine: şi-l obligase să-şi facă seppuku, luându-i creştini, sinuciderea a fost considerată fiază subtilele haiku. Un nobil adevărat, în cele din urmă locul. Un joc deloc no- un mare păcat, de aceea penitenţa cris- înainte de a-şi lua cu propria mână Cu cât sunt mai aproape bil, de fapt o impostură. Pentru general tică a exclus ardoarea sinucigaşă. viaţa, îşi expunea ultralaconic, în câteva de a intra în rândurile celor contează doar presupusa sa „vină”, nu Pe când seppuku însemna încunu- versuri, cauzele ce-l făceau să părăseas- care nu se supun, cea a stăpânului său. Nici prin gând nu-i narea unei vieţi de războinic, un epilog că această lume. Motivele morţii forţate cu atât mai tare strălucește trece să-şi pună eşecul pe seama cir- eroic, o ultimă verificare a virilităţiiş i a erau multe, dar, de regulă, sinuciga- luna nopții de vară. cumstanţelor potrivnice ce i-au depăşit tăriei de caracter. Sinuciderea ritualică ş ul fie că îşi urma astfel stăpânul – o de mai multe ori propriile posibilităţi. era apanajul nobililor, actul în sine fiind datorie sacră de slujire in extremis – , De pe un paravan pictat, îl fixează Ei bine, într-un fel, de-a lungul aces- poetizat la maximum prin tradiţie şi le- fie că şî i spăla ruşinea unei înfrângeri. cu ochi sălbatici de linx o felină gata să tei tăieturi oblice – cuţitul ritualic se gendă: „Samuraii trebuie să suporte ce- Nu etajez detalii şi statistici, nu evoc facă ultimul salt asupra prăzii – se pare înfigea în partea stângă de sus a ab- remonia de la început până la sfârșit, să întâmplări reale şi legendare privind că asta e chiar viaţa samuraiului. Versu- domenului şi tăia nemilos ţesuturile în se comporte cu demnitate, să nu strige seppuku1, mă opresc doar la aspectele diagonală până în partea dreaptă de jos şi să nu se zbată în convulsii de durere. ritualului ce intră în atingere cu artele – trecea linia de demarcaţie între civili- Când se săvârşeşte ritualul este foarte frumoase. zaţia nipono-orientală şi cea europeană. important să demonstrezi o moarte fru- Ceremonia – sacră pentru japonezi, În ultima, învinsul se ridica de jos, dacă moasă pe care să o înduri cu destoinicie. e aproape ofensator să-l numeşti sinuci- pronia cerească îi cruţă viaţa, şi, fie că Dacă în momentul actului de sinucidere, gaş pe protagonistul ritualului… – avea renunţa la luptă, fie că încerca apoi să se samuraiul își pierde controlul asupra sa, deschideri nu numai spre poezie, ci şi revanşeze. Ca să se vadă marea deosebi- această slăbiciune echivalează cu o ru- spre pictură. Unul dintre pictorii care le re dintre cele două mentalităţi şi filozofii șine și mai mare [decât cea pe care şi-o „combina” este Tsukioka (Taiso) Yoshi- de viaţă e destul să proiectăm codul de asumă benevol sinucigaşul]. În Japonia, toshi (1839-1892), ultimul mare artist onoare japonez asupra unui eveniment existau statistici neoficiale care ţineau care crea la sfârşitul perioadei Edo şi de la noi, comparabil cu lupta de la Ya- evidența actelor seppuku. În literatură, începutul epocii Meiji, adept fervent al mazaki. Să luăm, spre exemplu, bătălia se pot găsi adesea episoade privind stilisticii ukiyo-e. de la Stănileşti, în care raportul dintre sinuciderea ritualică a unui înalt demni- Am şi scris cu altă ocazie despre beligeranţi, trădările presupuşilor aliaţi, tar. Se obișnuia ca recursul la seppuku ciclul său de xilogravuri color O sută de înfrângerea grea şi alte momente ale să fie relevat în tonuri poetice și lirice, vederi cu lună (Tsuki hyaku shi) (vezi ciocnirii armate se suprapun parţial pe moartea voluntară fiind comparată cu articolul Despre «La Lilieci» altfel). Aces- cele orientale. În cazul nostru, Cantemir un act de purificare”. te stampe re-înviau în pastelatele culori „se hainise de către turci”, cum scrie ale gravurii în lemn tradiţii şi legende Anonimul brâncovenesc, adică îi trăda- ale Japoniei medievale, unele dintre ele se, după cum e şi el, la rându-i, trădat * * * având ca prim imbold micile bijuterii de fraţii de un sânge, de un neam şi de Deşi accentuat lirice, stampele din poetice scrise în formele fixe ale renumi- o credinţă (Constantin Brâncoveanu cu O sută de vederi cu lună2 au neapărat telor tanka sau haiku. Una dintre aceste ai lui). Turcii îi zdrobesc pe moldoveni şi şi un element marţial în ele, deoarece stampe, executată în „1890, a 4-a lună, ruşi, în final, dându-le învinşilor pesmeţi astrul enigmatic din cer află aproape a 18-a zi”, cum notifica artistul cu mâna şi apă (ienicerii, care îşi făcuseră o faimă întotdeauna ca pandant terestru armele sa, avea ca sursă o întâmplare reală din din cruzimea lor!), căci oştilor aliate li se reci purtate de un samurai cu privirea secolul al XVI-lea. Personajul gravurii terminase şi proviantul. Câtă umilinţă piezişă. O nevinovată – după titlu! – „Generalul Akashi Gidayu se pregătește este generalul Akashi Gidayu care „se să-şi facă un seppuku...”. pentru cele două armii căzute la chere- Plimbare în munţi în care în prim-plan pregătește să-şi facă un seppuku după Stampă de Tsukioka (Taiso) Yoshitoshi (1890) mul şi mila inamicului!... e o doamnă cu un romantic văl fluturat REVISTA LITERARĂ #3 / 7

este Ariko no Naishi, o doamnă de la unui consul francez, în semn de com- curtea din Heian, care urmează să se pensație pentru un incident ambiguu sinucidă din cauza dragostei ei neîmpăr- care s-a soldat cu moartea a 16 soldați tăşite pentru consilierul superior Toku- francezi.4 Realizarea foarte naturală a daiji no Sanesada. Povestea ei a devenit actului, descrisă de Ogai, i-a tulburat foarte cunoscută prin piesa Ariko no pe martorii francezi atât de mult încât Naishi. «Capitala lunii», menționată în aceștia au luat-o imediat la fugă spre titlul poeziei pe care Ariko a compus-o ​ port. În acest caz, seppuku este mai înainte de a sări din barcă, era denumi- mult decât o moarte onorabilă, este rea metaforică a oraşului Kyoto, capitala totodată un mod de a afirma autoritatea imperială”. japoneză asupra Occidentului”. Fiecare stampă are deci în subsi- Seppuku, dar sub altă formă, una diar o largă desfăşurare epică pe care supratehnicizată, era reluat de pilo- pictorul o rezumă într-un limbaj plastic ţii-kamikaze japonezi din timpul celui de o lapidaritate uimitoare. De regulă, de al Doilea Război Mondial. Ritul era extrăgând întreaga scena din ultrascur- completat de elementele noi – bandana tele poeme „promoţionale”. Câtă poe- cu soarele-răsare, ceaşca de sake băută zie, atâta culoare! Stilistica şi tematica înainte de decolare, alte elemente însoţi- ukiyo-e permit cele mai diverse abor- toare ale sinuciderii. Obligatoriu rămâ- dări, de la dramatismul eroic şi cel mai nea însă poemul premortuar pe care rafinat lirism la scene de gen cotidie- aviatorul îl compunea şi-l rostea înainte ne, frizând banalitatea – o chermesă de a se lansa în ultimul atac. Din ver- gălăgioasă într-un birt, baterea pânzei surile care s-au păstrat au fost selectate noi ţesute de către slujnice, îmbăieri în câteva antologii cu poeme testamentare, aer liber, vopsirea ţesăturilor în cartierul unele de o tulburătoare frumuseţe plină „Luna plină, pe rogojină, umbre ale breslaşilor, întoarcerea de la o petrecere „Ariko no Naishi suspină în timp ce barca ei plutește de naivitate! Cei care urmau să moară crengilor de pin”. etc., etc. în derivă în clar de lună”. abia împliniseră sau erau uşor trecuţi de Stampă de Tsukioka (Taiso) Yoshitoshi (1885) În stampele din această serie selena- Stampă de Tsukioka (Taiso) Yoshitoshi (1886) 20 de ani! Se crede că au fost circa 4000 ră, luna e de foarte puţine ori personaj de piloţi care s-au sacrificat, menţinând propriu-zis – vezi în acest sens gra- duhul marţial al samurailor. Un seppu- de vânt, are în planul secund un bărbat vura cu găleata răsturnată a doamnei * * * ku în toată legea îşi făcea spre sfârşitul ce priveşte încruntat îndărăt, de unde Chiyono: astrul ceresc se reflecta în Odată cu încheierea epocii Meiji, nu- războiului şi amiralul Takijirō Ōnishi, su- îl pândeşte, cum se vede, un eminent vasul femeii, dar odată vadra răsturna- mită aşa după numele împăratului japo- pranumit „părintele piloţilor kamikaze”. pericol. Ambele braţe ale omului strâng tă, luna îşi „pierde casa” terestră. Marto- nez care deceda la 30 iulie 1912, ritualul Lui i-a venit ideea să folosească avioane- crispat cele două săbii de la brâu. rului nocturn ce priveşte din cer îi este seppuku intră într-o zonă crepusculară. le japoneze în calitate de bombe umane Tematica seriei lunare este însă foar- însă rezervat rolul de confident discret Decesul împăratului era urmat încă de care loveau fără greş vasele aliaţilor. te diferită, multe dintre stampe reluând, al celor o sută de episoade, unele destul sinucideri după toate canoanele ritului, Ultimul seppuku în atingere cu după cum spuneam mai sus, subiecte de prozaice, lumina ei melancolică dând iar occidentalii rămâneau încă sideraţi literatura îl săvârşea Yukio Mishima, amoroase sau dramatice din Evul Mediu scenelor un plus de vrajă. în faţa săvârşirii unor asemenea acte: prozator cu renume internaţional. El şi-a japonez. Pictorul porneşte de la poe- Căci artiştii ukiyo-e nu se sfiesc nici „Seppuku în societatea japoneză a cul- regizat propria moarte pentru a demon- mele pe care le-au lăsat ca testament de temele mai „delicate”3, precum viaţa minat la sfârșitul perioadei Meiji, când stra încă o dată Occidentului că spiritul liric personaje legendare. De regulă, celor din Cartierul Plăcerilor sau a sim- generalul Nogi Maresuke și soția sa s-au războinic nipon nu şi-a epuizat rezerve- aşa cum menţionam, haikuurile dau şi plelor prostituate. În Ca niște reflexe în sinucis, după moartea împăratului Meiji, le! Educat în tradiţiile vechilor samurai, titlul stampelor, precum în, să zicem, rogojina din paie de orez, apar din întu- în 1912. Pentru generalul Nogi, seppuku scriitorul şi grupul format din adepţii xilogravura denumită astfel: Luna plină, neric fețele trecătorilor sub lumina lunii nu a însemnat doar urmarea stăpânului săi ocupau o bază militară în ideea de a pe rogojină, umbrele crengilor de pin. de toamnă e înfăţişată stăpâna colţului în moarte, ci și o cale de a-și recăpăta rena şte vechea Japonie ca o mare forţă De fapt, acest titlu e un haiku scris de de stradă, adică o femeie de moravuri onoarea, pe care el credea că o pierduse militară. Mishima se adresa în acest sens un maestru al genului – Takarai Kikaku uşoare, una dintre cele mai ieftine o dată cu pierderea războiului Seinan. de la balconul unităţii soldaţilor înco- (1661-1707): „vestale ale iubirii”. Ea poartă sub braţ În vreme ce acest exemplu de seppuku lonaţi în curte. Fluierat de aceştia, noul o rogojină, id est „patul” pe care e gata prezintă actul în esența lui, moderni- samurai a săvârşit un seppuku (se crede Luna plină. să-l aştearnă cu o deservire la minut! zarea Japoniei [a modificat punctele de că totul fusese aranjat dinainte, deoa- Pe rogojină, O sută de vederi cu lună sunt unele vedere în ceea ce ţinea de] interpretarea rece finalul dezastruos era bănuit din umbrele crengilor de pin. dintre cele mai frumoase şi mai preţuite și înțelesurile acestor acte rituale. De ajun). Că nimic nu mai era ca înainte şi xilogravuri color. Multe dintre ele alcă- exemplu, Ogai, în lucrarea sa din 1914 că spiritul samurailor se cam stinsese Pictorul „traduce” cu multă subtili- tuiesc o mândrie a Muzeului Naţional de Incidentul de la Sakai descrie un act de o demonstrează şi faptul memorabil că tate poemul din limbajul cuvintelor în Artă al Moldovei. seppuku realizat în grup, în 1868, în fața asistentul său, care urma să-l decapite- cel al liniilor şi culorilor. Takarai Kikaku ze, după toate legile actului, a încercat făcea parte din grupul poeţilor din de câteva ori să-i taie capul celui înjun- şcoala celebrissimului Matsuo Basho ghiat pentru a-i curma durerile, dar nu (1644-1694). Basho era el însuşi fiul unui Portretul lui Tsukioka (Taiso) Yoshitoshi, a reuşit. A dat sabia altui camarad care, samurai şi la maturitate s-a aflat mult realizat, în iunie 1892, de unul dintre elevii săi, în cele din urmă, desăvârşea cele porni- Kanaki Toshikage și semnat „Toshikage kinsha”. timp în serviciul altui samurai de vază. te. Astfel jinduita glorie a samuraiului Mediul în care trăia mult adoratul artist viteaz se năruia ireversibil, în schimb se răsfrângea evident şi în haiku: Editorul Akiyama Buemon a atestat pentru prima ratingul prozatorului Yukio Mishima dată existența acestei stampe la treisprezece zile sălta la scară planetară! Japonia se occi- Ah, ierburile verii! după moartea lui Tsukioka Yoshitoshi (1839-1892) în dentalizase. ziarul „Yomiuri Shinbun”, pe 22 iunie 1892. Atât a mai rămas din visurile bravilor războinici. Portretul este însoțit de un poem, semnat „Kokai in * * * Yoshitoshi” și parafat cu ștampila maestrului: Istoria, mitul şi legenda au creat Altă stampă reia drama unei tinere ideea de poet în care s-au răsplămădit, femei sfâşiată sufleteşte de iubirea ei „yo o tsumete iarăşi, mitul şi legenda. Versificatorul e o terimasarishi wa fără sorţi de împlinire. Şi de data aceas- natsu no tsuki” fire melancolică, visătoare, şu or distrat, ta titlul gravurii e poemul semnat de uşor plutitor în stele „şi în nori, şi-n neconsolata Ariko: „Luna de vară ceruri nalte”, pe scurt, e un introvertit a țintuit noaptea în golf prăbuşit în sine şi în himerele sale. Atât Cât de trist îmi este, cu razele ei de lumină.” că acest suav portret-robot îşi tulbură ar fi mai bine pentru mine să mă imediat contururile clare când ne amin- afund sub valuri, tim de Sapho de pe Lesbos, de „ştrenga- poate doar atunci îmi voi vedea iubi- rul” Villon, de neordinarele înclinaţii ale tul din capitala lunii. lui Wilde sau Whitman, de negustorul Rimbaud, de hirsutul satir Paul Verlaine, Această Julietă în variantă niponă de paradisurile artificiale ale lui Baude- trăia o mare dramă: „Femeia înfățișată 09 laire, de extazierile bahice ale lui Poe şi 8 / REVISTA LITERARĂ #3

CRITICĂ LITERARĂ

LIVIU DAMIAN: CERCURILE VERBULUI (I) Foto de N. RĂILEANU de ALEXANDRU BURLACU

„Și cad în necuvânt de unii ca neomodernism sau „remake de poet al „inimii și tunetului”, al „mân- În O istorie deschisă a literaturii ro- Ca bobul în pământ” modernist” (Nicolae Manolescu). În con- driei și răbdării”, marcate de „focul din mâne din Basarabia exegetul notează că textul despărțirii de tradițiile sovietice, verb” ce vine „de dincolo de ieri”. Într-o „sub aspect ontologic, poezia lui Damian efortul de conservare a identității națio- inspirată schiță de portret, Enigmele se colorează de un tremur, generat de ână la Sînt verb, un volum emble- nale este, pentru scriitorul basarabean, verbului, Mihai Cimpoi diagnostica foar- conștiința inevitabilității destinului. Po- matic nu numai pentru scrisul său, mult mai important decât formele de te exact insolitul, stranietatea volumului etul coboară mereu în planul existențial Pdar și pentru poezia din Basarabia, expresie, inovațiile „poeziei lingvistice”, Sînt verb: „Toate temele par stranii, de al întrebărilor fundamentale, al «stării Liviu Damian semnează Darul fecioarei manierismele, ingineriile verbale, ara- altfel – ca și structura, gesturile eroului totale», al complexității care sfidează (1963) și Ursitoarele (1965). Plachetele bescurile virtuoase ale neomoderniștilor liric. Gravitatea viziunii vine din accente, labișiana inerție („Îmbărbătați-vă gân- văd lumina tiparului după mai multe din Țară. În spațiul dintre Prut și Nistru sublinieri și aluzii strecurate pe neprins direa/ Și cugetul să fie clar…/ Tot ce-i tergiversări, chiar dacă nu se diferenți- „rezistența prin cultură” e reductibilă la de veste în elemente simbolice cum ar înscris pe seama noastră/ alături nu ază substanțial de cărțuliile altor de- „întoarcerea la izvoare” (Mihai Cimpoi), fi jăraticul, nesomnul, țistarii, apa vie, va fi să treacă:/ Și-aripa ce suie zborul/ butanți, cu biografii ireproșabile, dar la folclorism, eminescianism, la oralitate, coronița de pelin a regelui Lear, bumbii, Și-adâncul care ne îneacă”)”. Se afirmă cu o cultură poetică destul de precară. inocență sentimentală, la „directitatea, morile”. Esențial e faptul că „destinul, în că poezia lui Liviu Damian este „raționa- După Sînt verb îi apar Dar mai întâi… elementaritatea limbajului”, la amestecul accepția largă a cuvântului, formează listă”, că în poemele de mare întindere (1971), De-a baba iarba (1972), Un spic de „notație etnografică, de idilism și de obiectul de căpetenie al meditațiilor „n-a evitat schematismul comun”, că în inimă (1973), Partea noastră de zbor sentimentalism” (Nicolae Manolescu), autorului”, pentru ca imediat să se facă poemul Cavaleria de Lăpua șn e „profund (1974), Mândrie și răbdare (1977), Altoi multe altele din acestea, depistate, de și unele specificări privind noua moda- gnomic” și că personajele „fac de fapt pe o tulpină vorbitoare (1978), Salcâmul exemplu, în poezia lui Grigore Vieru, litate de a fi ca poet a lui Liviu Damian: schimburi și îndemnuri morale atât de din prag (1979), Maraton (1980), Inima și nu trebuie tratate ca deficiențe irecupe- „Poetul este în același timp enigmatic, frecvente în toată poezia sa”3. Astăzi, tunetul (1981), Coroana de umbră (1982), rabile. Revenirea la matricea tradiției, cutreierat de taine, pus în fața unor într-un alt context istoric, cu cărțile pe Cavaleria de Lăpușna (1985), „cântecul „descoperirea” poeziei lui Blaga, Arghezi, dileme. De aceea el își va transforma în masă, unele apărute în alfabet româ- de lebădă” (Mihai Cimpoi) al scriito- Barbu, Bacovia, la alte etaloane ale poe- armă de atac și în mijloc de înnoire, tot- nesc, ne putem face o idee mai clară rului. Dacă Grigore Vieru e rapsodul ticității, au catalizat și stimulat cele mai odată, veghea conștiinței, răspunderea despre evoluția poeziei basarabene, mai principiului maternității, Liviu Damian importante metamorfoze. Dacă Vieru cetățenească pentru destinele omenirii. exact, să răspundem la întrebarea ce (rămas fără ocrotirea tatălui său, Ștefan, este un „tradiționalist modern” (Mihai Damian nu se poate confesa, așadar, fără rămâne, dacă rămâne ceva, din poezia intelectual deportat în Siberia) e poetul Cimpoi) în sensul refacerii, cu inocența a trece acest prag al veghii, fără a avea lui Damian, care declara: „Tot ce-i atins cu „religia Tatălui” (Ana Bantoș). Într-un copilului, a unei plinătăți originare a conștiința umbrelor, vântului, prafului, de laude dispare./ Am lăudat cetățile – și solid dosar al receptării, este considerat lumii, a unei „estetici a preaplinului”, a pândei eterne a materiei. Și el priveș- nu-s./ Păduri am lăudat cu disperare –/ „poet al esențelor” (Mihail Dolgan) și îna- Liviu Damian e un promotor al structurii te viața cu multă seninătate mioritică: Pădurile de pe la noi s-au dus// Încât mă inte de toate, un recuperator de „întreg lirice moderne, care, cum s-a observat, lacrima pe care o scapă din când în tem să laud astă pâine/ Și apa de la gura ființial național” (Mihai Cimpoi), dar și recuperează această plinătate cu lucidi- când la răscrucile ei, este cristalină, este altor miei,/ Parfumul sfânt al florilor de „un antimioritic” (Ana Bantoș). Damian e tate, într-un act suprem de interiorizare rouă matinală”1. Într-o altă intervenție a tei/ Și tot ce-n noi statornic mai rămâ- cel care a „vegheat în preajmă” pe tinerii orfică. În prefața cu care se deschide exegetului, purtând un titlu de program ne.// Între cuvânt și grele necuvinte/ generației „ochiului al treilea” (care l-au volumul Sînt verb, Damian mărturisește: artistic – A fi izvor, observațiile se nuan- M-am rătăcit ca-n plase un strigoi –/ Și, supranumit taica Liviu) și, cu siguranță, „Am pus numele cărții și m-am gândit: țează, concretizându-se în formule care sfâșiat, de-acolo iau aminte/ La foametea acesta mai are și „meritul istorico-estetic ce să însemne oare «Sînt verb»? E vorba au făcut carieră în critică. Este vorba de de laudă din noi” (Sub laude). În intervi- de a fi ventilat atmosfera” (Adrian Dinu numai de prezentul indicativ al verbului sintagma „obsesia stării totale”, afirma- uri, prefețe de carte sau eseuri, Damian Rachieru). În „lupta cu inerția” (Nicolae a fi ori și de o mai veche formă a adjec- ția că „versurile lui Liviu Damian au un este memorabil prin modul de a gân- Labiș) este nu mai puțin important ca tivului sfânt? Dar verb ce să fie? Ce are aspect de demonstrație logică”, care va fi di artisticește poezia: „Poezia, această Grigore Vieru. Cu volumele Numele tău în vedere partea de vorbire care exprimă ulterior dezvoltată și supoziția că poetul pasăre cu o aripă în concret, în viața de Grigore Vieru și Sînt verb de Liviu acțiuni ori (la modul figurat) cuvânt, fel „reface, de fapt, dintr-o adâncă per- palpabilă și cu alta în imaginație, în Damian, ambele apărute în 1968, începe de exprimare, limbaj? Recitind întreaga spectivă psihologică treptele existenței geometrie, în abstract. E ca și cum ar fi cu adevărat „primăvara pragheză” (Emi- închegare, parcă ai vedea-o cutezând a noastre”, care va deveni un loc comun ajutată de aer, dar și de vid. Curios zbor. lian Galaicu-Păun) a poeziei române din se logodi cu «e-un cântec tot ce sînt» și în discursurile criticii de mai târziu. În De neînchipuit, însă, totuși, existent. Basarabia. Schimbarea la față a poeziei «cu cât cânt cu-atâta sînt». Dar până la concluzie: „Menirea poetului (și a omului Acest zbor, acest echilibru poate fi ușor din spațiul pruto-nistrean e demon- urmă, m-am uitat atent la aceste două în general) e de a rămâne, de a fi (pentru dereglat. Una din dereglări se produce strată de Aripi pentru Manole (1969) de cuvinte și mi-am zis: bune zile ai ajuns, Damian e valabilă numai prima parte a prin lipsa de aer, de concret, adică, în Gheorghe Vodă, Descântece de alb și frățâne, dacă a rămas din tine numai întrebării hamletiene), de a sfida timpul, ultimă instanță, de omenesc”4. Poezia negru (1969) de Dumitru Matcovschi, verbul”. Dincolo de jocul cu polisemia de a-l depăși prin afirmare la pragul ca zbor (la Nichita Stănescu, un „zbor de volumele apărute la sfârșitul anilor cuvântului „sînt”, reprezentând indicati- uman, «de a fi izvor», iar întoarcerea la invers”) e concepută de Liviu Damian ca șaizeci și începutul anilor șaptezeci, vul verbului „a fi”, dar și forma veche a izvor presupune o întâlnire cu colecti- o concretizare a abstractului sau ca abs- timpul celor mai remarcabile recuperări adjectivului „sfânt”, atestăm o identifica- vitatea, cu toate coordonatele timpului tractizare a concretului. Acest mecanism (est)etice în scrisul lui Pavel Boțu, Anatol re a poetului cu cântecul său, cu verbul; și existenței, însemnând dăruirea totală de elaborare a imaginarului e ilustrat în Codru, Ion Vatamanu, Victor Teleucă, eul, în spirit neoromantic, își asumă un oamenilor și realităților pe care le tră- ars poetica din volumul Sînt verb. Poetul Anatol Ciocanu etc. Odată cu acestea, destin de poet orfic. De aici încolo, eul iești”. Imediat însă accentele sunt puse se vede identificat cu verbul, „verbul ma- „schimbarea de paradigmă” nu poate fi poetic rămâne figura centrală, obținând în datele lor firești: „Esențial este, așadar, tern”, și prin arta intervertirii, un „verde concepută altfel decât ca o revenire la o multitudine de identități, toate în le- acest «a fi» originar, care consacră nemu- matern”: „Verde matern, verb matern –/ Co- modernismul interbelic, fenomen definit gătură directă cu tribulațiile unui destin rirea omului”2. drul te vede veșnic verde,/ Nisipul te REVISTA LITERARĂ #3 / 9

vede al nimănui,/ Mutul te vede al mutului./ Har- Esenin, de poetul-militar Apollinaire, 3. Termenul ukiyo-e e tratat foarte larg şi deseori nic te văd dăruiții cu har,/ Fără de sare – duhul de beatnicii americani unşi cu toarte confuz, mai ales de străini. Profesorul asociat de la sărac./ Marea îți soarbe cuvântul amar,/ Munții cu alifiile… Lista e lungă, de aceea portre- Universitatea din Milano Rossella Menegazzo, un foarte fag stâncă te fac”. tul-model cade sub nesigura zodie a bun specialist în arta niponă, merge în descifrarea Pentru Damian poezia e viziune, dar înainte de 07 aproximaţiilor. noţiunii până spre originile medievale ale cuvântului. toate, ea este expresia inedită a adevărului. Defi- Oricum am întoarce-o, totuşi poetul e mai aproape Primul care punea în circuit termenul era monahul şi nită din diferite perspective, generată de punctele de partea senină, pacifistă a spectrului uman, decât de scriitorul Asai Ryōi (1612-1691). Fostul călugăr, de- de vedere al codrului, al nisipului, al mutului, al cea întunecat-belicoasă. De aceea, fenomenul japo- prins cu restricţiile impuse de religia sa, se elibera de harnicului, al săracului, al mării, al munților, al nez al poeţilor-samurai nu atât m-a intrigat, cât m-a lanţurile ce privau plăcerile şi îl monumentaliza chiar personajului liric care, când verbul îl minte, intră consternat. Cum puteau să intre în tangenţă două arte în titlul romanului său: Ukiyo monogatari (în italia- supus în infern, se teleportează în vremi ce demult care se exclud reciproc: cea a poeziei şi cea marţială? nă: Mondo Fluttuante, literalmente Lumea plutitoare, au apus, toate memorabile prin „irealitățile senzo- Cum să alunece iambii pe tăişul pe care s-a prelins, pe 1662). Iată cum definea scriitorul noţiunea pe care o riale” (Hugo Friedrich). Statutul orfic al poetului, oţel rubiniu, sufletul? Nu am găsit un alt răspuns de- lansa: „Trăie ște clipă de clipă, bucură-te deplin de lună identificat cu verbul, care e compromis în caz de cât cel din notele de mai sus. Un răspuns vag, indecis, și zăpadă, de florile de cireș și frunzele roșii ale arțari- „vorba mă minte”: „Când vorba mă minte alunec ezitând dilematic între extreme. Un singur lucru mi lor, cântă, bea sake, consoleaza-te ignorând realitatea, din minte/ Și intru supus în infern/ Decât să vântur s-a părut clar, exact şi neîncărcat de dubii: că fenome- nu te îngrijora de mizeria care se află în fața ta, nu te pe vânt cuvinte/ Din marele verb matern.// Mă văd nul japonez e unic în misterioasa lui simbioză. descuraja, fii ca un dovleac gol plutind pe firul de apă: prin vremi ce de mult au apus:/ În vârfuri de suliți asta, numesc eu ukiyo”. Deci, înainte de a fi un termen e capul meu dus/ Și-n urmă huma lacomă strânge/ 7 ianuarie 2020 ce desemna în artă un anumit stil şi o anumită tema- Verbe materne – lacrimi de sânge” (Verb matern). tică, vocabula a fost o noţiune ce definea un mod de E o poetică a unității contrariilor pendulând între viaţă, o filozofie a existenţei foarte apropiată decarpe mimesis și poesis (concret-senzorial și abstract, NOTE: diem-ul epicureic: preţuieşte momentul, căci viaţa este general și particular, obiectiv și subiectiv, autentic trecătoare, nu ezita, bucură-te azi de plăcerile ce ţi le și fictiv, rațional și emoțional, ideal și material); e 1. Termenul seppuku e mai puţin cunoscut decât oferă clipa cea repede. Arta ukiyo-e a consfinţit acest o artă modernă în care verbul e plasat într-o rețea harakiri. Deşi sunt sinonime, ambele cuvinte desem- îndemn spre plăcere, scenele având ca personaje anu- de imagini poetice cu adânci rădăcini în tradiția nând acelaşi act suicidar, harakiri are conotaţii între me pe artizanii desfătului – femeile frumoase, actorii, folclorică. Metafora in praesentia „Verbe materne – popular şi argotic. Iată cum e explicat în Dicţionar cheflii, prostituatele, îndrăgostiţii, poeţii, iubitorii de lacrimi de sânge” se include într-o rețea de imagini enciclopedic, vol. III, H-K, Editura Enciclopedică, 1999: frumos, episoadele desfăşurându-se în peisaje încân- simbolice cu „radiații nucleare” în poezia gene- „HARACHÍRI (HARAKÍRI) (< fr.; japonezul hara «stomac» tătoare, în cârciume, cartiere ale plăcerilor, pe scenele rației șaizeciste: lacrimă, sânge, ram, verb, verde + kiri «tăiere») s.n. Ritual japonez sinucigaș, datând teatrelor, în umbra arborilor, sub luna încântătoare etc. În aceeași logică a metamorfozelor destinul din sec. 12, care constă în spintecarea pântecelui; prac- etc., etc. Într-un cuvânt, „immagini del Mondo Flut- poetului este asemuit cu frunza, simbol al cadu- ticat în special de către samurai, în caz de înfrângere, tuante”! Expresia Lumea plutitoare este mai curând cității, efemerității în raport cu codrul, simbolul dezonoare sau condamnare la moarte. Actul se săvâr- un calc din japoneză, cred că mai potrivită ar fi totuşi eternității neamului, dar și al rezistenței „sub ger”, șea în fața unui asistent care, la rândul lui, putea să sintagma Lumea în mişcare (continuă). al veșnicei renașteri, al perpetuării în timp aidoma intervină, decapitându-l pe samurai, pentru a-i scurta 4. În 8 martie 1868 o corvetă franceză era gata unui verb matern sau verde matern, evoluând în agonia. Practica a fost abolită în 1868. Termenul este să intre în portul Sakai, port deschis pentru navele sistemul poetic al lui Gheorghe Vodă sau Grigore folosit mai ales de europeni, denumirea tradițională străine. Comandantul navei a trimis o şalupă spre ţărm Vieru în memorabila formulă „un verde ne vede”. japoneză fiind seppuku”. Hieroglifa hara înseamnă şi cu 11 marinari pentru a face formalităţile de sosire. Mi- Prin „inducții poetice”, verdele este asociat cu iar- suflet; conform tradiţiilor japoneze, sufletul se afla în litarii locali, care nu aveau cunoştinţă că vasele străine ba, cu frunza, care contrazice imaginea clișeizată stomac, tăierea acestuia semnificând tocmai eliberarea aveau permisiunea de a acosta în Sakai, i-au ucis cu a contemporanului din poezia generației lui Bucov sufletului. Deşi sinonimia inimă=stomac pare forţată şi sânge rece. După protestul consulului francez, autori- și Lupan: „Tremur ca frunza./ Ca frunza mă nasc./ cumva ofensatoare pentru nobleţea cordului ca „sediu tăţile nipone au dispus, ca măsură de pedeapsă pentru Sunt tânăr ca frunza./ Ca frunza mă duc.// Firav ca al sentimentelor, afecţiunilor, pasiunilor”, acest straniu asasini, un seppuku în grup pentru 20 de japonezi. Ac- frunza./ Ca frunza mă tem./ Verde ca frunza./ Ca raport anatomic nu e specific doar japonezilor. Prin se- tul s-a săvârşit în templul Myokokuji pe 16 martie 1868. frunza revin.// În rouă ca frunza./ Ca frunza sub mantismul terminologic, am putea spune că ne „înru- La sinucidere asista comandantul corvetei. Condus de ger./ Fac umbră ca frunza./ Ca frunza blestem.// dim” cu ei. În Dicţionarul tezaur al Academiei Române, sentimente nobile, căpitanul vasului a cerut oprirea Tremur ca frunza./ Ca frunza mă zbat./ Vreau tihnă „întocmit şi publicat după îndemnul Maiestăţii Sale măcelului după al unsprezecelea seppuku. Tragica is- ca frunza./ Ca frunza, ca frunza” (Destin). Conștiin- regelui Carol I”, tomul II, partea I, vol. F-I, 1934 se men- torie a fost beletrizată de un faimos scriitor japonez al ța precarității destinului este omniprezentă, dar se ţionează că termenul inimă are şi sensul de stomac, epocii Meiji Mori Ōgai (1862-1922) în proza sa Inciden- manifestă senin în toate planurile existențiale ale pântece, ca „regiune epigastrică, vecină cu inima”. De tul din Sakai (1914). Ōgai scrie despre 13 marinari ucişi. ființei în raport complex cu lumea. Anume aici se aici şi expresiile a i se pune soarele drept inimă – a i se Nuvela mi s-a părut destul de modestă ca literatură, prefigurează unele devieri de la poezia oportunistă, face foame, pe inimă nemâncată, pe inima goală – pe dar de un naturalism visceral. Evident, condamnaţii frontal-socială, agitatorică a lui Emilian Bucov din nemâncate, cu stomacul gol, a mai prinde la inimă – a au compus poemul ritualic, unul pentru toţi. La fel volumul Zile de azi, zile de mâine, apărut cu un scăpa de slăbiciunea pe care o simte cel nemâncat sau dee nemeşt şugit din punct de vedere artistic: „Fără an înainte de Numele tău și Sînt verb. În centrul cel cu stomacul deranjat. Aceeaşi sinonimie e remarca- îndoială, datoria sfântă a patriotului/ E să izgonească poeziei din volumul Sînt verb se află trăirile unui tă şi în alte limbi, spre exemplu, în franceză şi bulgară. barbarii./ Ne vom îndeplini datoria și vom da un exem- damnat al destinului, un Harap-Alb căruia spânul îi 2. Pentru cei interesaţi de temă recomand volumul plu/ pentru sute de ani./ Iar moartea noastră este un întinde capcane: „Știu sute de cumpene grele,/ Știu Stampe japoneze din perioadele Edo şi Meiji. Coordo- fleac,/ care nu merită atenţie”. Patriot al ţării sale, Mori unde se-adună la pândă,/ Și totuși mă duc înspre nare și text introductiv de Rossella Menegazzo, pro- Ōgai etalează superioritatea morală a conaţionalilor săi ele…/ Osândă ori sorți de izbândă?// Curaju-nain- fesor la Universitatea din Milano. Album, Editura Arc, asupra europenilor. te mă-mpinge/ Pe trepte nebănuite,/ Ori gheața 2020, 192 p. primară din sânge/ Și groaza fixată-n orbite?// Fac drumul făcut și de tata,/ De parcă bătrânii n-ar spune/ Că-adâncul fântânii e gata/ Iar spânul cap- FOTOGRAME canele pune.// Spălate de ploaie și geruri,/ Văd oase | NICOLAE albind sub negară:/ E calul meu vrednic de ceruri,/ RĂILEANU Poveste străveche și-amară” (Osândă. Sorți de izbândă). Travestirea eului poetic în Harap-Alb sau în Bătrânul Lear e o formă indirectă de a exprima dramatismul timpului interiorizat, nici pe departe, un simplu pretext generator de stări lirice. Viața e concepută, în spirit neoromantic, ca o continuă luptă cu destinul: „Bătrâne Lear, la ce răscruce/ De grele patimi omenești/ Ai să-mi apari purtându-ți crucea/ Copilului cărunt ce ești// Și ai să-mi dai to- iagul tău,/ Și-mpărăția destrămată,/ Și monologu-n prag de hău,/ Și nedreptatea pentru-o fată?…// În nopți de gânduri și declin/ Eu simt pe frunte cum îmi crește/ Și luminează-mpărătește/ O coroniță de Andrei Lupan, pelin” (Lear). Liviu Damian, Mircea Tomuș și Nichita Stănescu. VA URMA Chișinău, 1976 10 / REVISTA LITERARĂ #3

EVOCARE | EMIL BRUMARU

ÎNGERUL CU CARTEA LA CAP Foto de N. RĂILEANU de EMILIAN GALAICU-PĂUN

intre cei Trei Ierarhi ai poeziei ieşe- autorul Dulapul-ui îndrăgostit inclusese şi o primă selecţie din Infernala comedie. În toam- mi-a spus prima oară Dulapul cu cărţi – şi ne – Emil Brumaru, Cezar Ivănescu na lui 2003, la târgul de carte Gaudeamus, Emil era nedezlipit de standul Cartier. Să nu tac după nu m-a mai scos din, y compris în ca- Dşi Mihai Ursachi –, pe Emil l-am cu- eu atunci? – la un moment dat, am deschis o paranteză, spunându-i că poemele i-au fost drul unei emisiuni de la Radio Europa Li- noscut primul, în mai 1990, şi tot el a fost culese de-o colegă de la editură care tocmai trăia un furtunos roman de dragoste, astfel că beră –, ceea ce, venind de la însuşi autorul ultimul de la care mi-am luat rămas-bun, „farfuriile cu pilaf” dintr-un vers al său ajunsese, nici mai mult nici mai puţin, „farfurii cu Dulapul-ui îndrăgostit, era mai mult decât în noiembrie 2018, la Târgul de Carte Gau- pulaf”, noroc c-am observat. S-a schimbat la faţă, după care îmi aruncă: „Mi-ai stricat poezia un semn de preţuire, însemna consacrarea. deamus, fără să bănuiesc că tocmai ne luam – trebuia să laşi pulaf!” (Îi citisem, prin ’90-’91, Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei…, O ultimă secvenţă, cu Emil Brumaru la adio. din Convorbiri literare, ştiam ce val de indignare stârnise; pe mine însă nu cuvântul „ob- Chişinău, invitat la „Zilele literaturii româ- N-a fost foarte entuziast, la prima noas- scen” mă deranjase, ci greşeala de tipar – Emil însă era de neconsolat: „Auzi, dom’le! pulaf – ne…” – o frumoasă zi de sfârşit de mai, 2011 tră întâlnire, în redacţia Convorbirilor lite- mie nu mi-ar fi venit…” I-a trecut repede – în 2005, scoteam ediţia a doua aOperei poetice, în cel mai probabil, poetul urmează să citeas- rare – eram vreo cinci scriitori din Basara- trei volume de data aceasta, cu Infernala comedie dată integral, şi nici nu s-a pus problema că la Librăria din Centru, începând cu 18.15. bia, cam tot pe-atâţia redactori ai revistei corectării corecturii din ediţia princeps. Şi cu asta, am închis o primă paranteză. Nu înainte Lume multă, preponderent tineri(-e). Îl pre- ieşene, iar dialogul a patinat –, aşa că abia de a spune că, rugându-l să-i semneze respectivei colege un exemplar de Opera poetică, zint pe Emil, anunţându-i recitalul, iar el se după aproape 12 ani, când plecam cu o echi- Emil i-a scris un autograf pe lângă care Infernala comedie e pudibonderia întruchipată.) oţără şte la mine şi începe a povesti despre… pă întreagă de scriitori ieşeni la Botoşani, pe Tot prin 2004-2005, avea loc la Iaşi, în Palatul Culturii, un important târg de carte. Pe pisici! Cum veniseră pe ospeţe, la el la Dol- 14 ianuarie 2002, pe-un ger cumplit & prin- vremea aceea în jurul lui Emil Brumaru gravitau câteva liceene care probabil scriau poezii, hască, Mihai Ursachi, Mircea Ivănescu şi tre troiene de jumătate de metru – „Mais un fel de cenaclu în aer liber, iar printre acestea o superbă mulatră – mai degrabă ciocolată nu mai ştiu cine, iar belicosul – mă rog, fiu où sont les neiges d’antan?” –, însoţindu-l neagră decât cafea cu lapte! – de vreo 15-16 ani. Bref, o adevărată Lolită de culoare! În ziua de ofiţer de cavalerie! – de Mihai Ursachi se astfel pe viitorul laureat al Premiului Naţio- aceea, erau programate mai multe lansări, în prezenţa unor înalţi oaspeţi de la Bucureşti grozăvea că retează cu sabia capul pisicilor, nal „Mihai Eminescu” (alias, Emil Brumaru), ceea ce l-a îngrozit pe Mircea Ivănescu, care pot să spun că l-am descoperit cu adevărat. şi-a luat tălpăşiţa, ţinând-o creanga până Semăna – ierte-mi-se comparaţia – cu un Emilian Galaicu-Păun și Emil Brumaru. 2010 la staţia de trenuri, la câţiva kilometri dis- cactus care tocmai a înflorit, desfăcându-şi tanţă. Cum veneau elevele la dispensarul la capătul unui lujer delicat o ditamai „pâl- medical din sat, ca să le vadă „dom’ doctor”, nie de gramofon” pe cât de albă, pe-atât de cum… şi aşa, şi tot aşa preţ de juma de oră. efemeră. În câteva rânduri, îi făcusem semn să treacă Ţepos la prima vedere, „ghimpii” lui Emil la poezie – la urma urmei, lumea venise să-l Brumaru se transformau în tot atâţia fulgi asculte pe Poetul Emil Brumaru –, peine per- de nea, ori de câte ori era atins de aripa po- due. În cele din urmă s-a milostivit de mine, eziei, de cele mai multe dăţi venind dinspre şi a recitat câine-câineşte, două-trei poeme altcineva – şi ce cititor grozav era, la zi cu tot scurte, şi astfel au rămas şi lupul sătul, şi ce se scrie! –, şi se întorceau într-o adevărată oile întregi. Istoria nu s-a încheiat aici – cum zăpadă „troienind cărările” când venea vor- mass-media difuzase mai multe reportaje ba de „Marii Ruşi”, cu Dostoievski în frunte, de la festivalul nostru, „basarabeanul” prin fără de-o carte (de căpătâi) a căruia, pusă na ştere – ca fiu de ceferist – Emil Brumaru sub pernă, nu putea adormi. La scurt timp „Semăna cu un cactus care fiind vedeta absolută, primarul localităţii după ceremonia de la Ipoteşti/ Botoşani, tocmai a înflorit...” unde poetul văzuse lumina zilei, pe 1 ianu- îi treceam pragul, împreună cu directorul arie 1939, s-a lăsat convins să-i dea şcolii din Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, pentru sat numele poetului. Doar că, să nu pară un a-i propune să-i publicăm, în colecţia Poesis, – redactorul-şef al României literare, Alex Ştefănescu, şeful filialei USR-Bucureşti, Horia simplu funcţionar, i-a cerut unui alt scriitor opera poetică – şi iarăşi nu s-a arătat foarte Gârbea, proaspăt tătic la cei peste 40 de ani ai săi, care strălucea de fericire, alţi notabili. de prin părţile locului o carte de-a poetului, prietenos la început, dar a înflorit deîndată În centrul atenţiei, la intrarea în palat, Emil Brumaru se întreţinea cu ei toţi, fiind în mare să vadă ce scrie. Era volumul III al Operei po- ce i-am pus contractul pe masă. L-a semnat vervă, când deodată toată lumea – mai cu seamă cea venită din capitală – a amuţit de ui- etice, de la Cartier, cel cu… Infernala come- pe loc, cu banii jos! mire: tocmai îşi făcea intrarea Lolita-ciocolată neagră, cu pas de Naomi Campbell, iar îna- die! – nu-i nevoie să vă spun cu ce s-a înche- Acea ediţie, în două volume, a fost „bile- inte ca cineva să-şi vină în fire, fata s-a şi apropiat de Brumaru şi, luându-l delicat de mână, iat toată povestea, şi ce „dragoste” pentru tul meu de intrare” în casa lui Emil Bruma- l-a apostrofat dulce de faţă cu cinstita adunare: „Emiiiiil, m-ai plictisit cu scriitorii tăi – hai oamenii de litere a prins primarul respecti- ru – şi tot de ea este legată o primă amintire acasă!” Nouă tuturor ne-a stat inima în loc – Brumaru era, se-nţelege, în al nouălea cer. Cred vei localităţi! haioasă. Ştiind pedanteria poetului în ce şi astăzi că tot acel scenariu de vis fusese pus la cale de poet, dar Dumnezeule! ce farsă ge- Am trecut sub tăcere alte câteva istorii prive şte textele pe care le semna pentru ti- nială ne-a jucat, şi cine nu s-ar fi vrut pe-o clipă în locul lui, doar cât să i se spună (pe nume): – una mai frumoasă decât alta –, fiindcă le par, şi amintindu-mi totodată că a fost ani „Hai acasă”. De-atunci, ne-am revăzut de nenumărate ori, la Bucureşti şi la Iaşi, niciodată privesc pe nişte actriţe, cântăreţe, poete cu- de zile corector la Convorbiri literare – pe însă n-am îndrăznit să-l întreb franc ce-a vrut să însemne acea apariţie misterioasă a fetei – noscute, şi cum n-am acordul lor, mă mulţu- jumătate de salariu, cealaltă jumătate ridi- şi dacă, totuşi, n-a fost o înscenare?! mesc să mi le spun în gând. Marele meu re- când-o Nichita Danilov –, m-am repezit la N-au fost doar momente de jubilaţie, în toţi aceşti ani – o singură dată, nevoia a fost cea gret este că aşa şi n-am reuşit s-o conving pe Iaşi să-i duc ultima corectură, lăsându-i-o care m-a adus în casa lui Brumaru. Eram la un festival de poezie, prin 2007-2008, ieşisem Ada Milea, cu care poetul se înţelegea de mi- pe-o zi-două, eu urmând să aştept la Casa de într-o pauză la o plimbare prin oraş, iar în scuarul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” nune, să facă ea o antologie Emil Brumaru Oaspeţi a Casei Pogor. M-a căutat chiar mai m-a apucat inima, din senin. N-aveam asupra-mi niciun document, şi bineînţeles ioc medi- în Cartier de colecţie (a făcut-o Radu Vancu, devreme; deja acasă la el – unde am văzut camente – nu sunt cardiac –, iar prima idee a fost următoarea: „Brumaru e medic!”, aşa că el însuşi un poet excelent). Altul, mai mic, pentru prima oară o bibliotecă la podea, cu m-am târât până la el, pe lângă numeroasele farmacii din centru, şi i-am sunat la interfonul este că aşa şi nu l-am întrebat ce roman al lui adevărate troiene de juma de metru printre de la intrarea în scară. Probabil vocea mea a fost suficient de grăitoare, căci a deschis imedi- Dosto îşi punea sub pernă înainte de somn care se mişca poetul – a ţinut să-mi arate at fără să mă întrebe nimic. Trebuia să-l vezi cum alerga prin casă, cu părul vâlvoi, între bu- – Idiotul sau Fraţii Karamazov? –, ca să ştiu cele câteva scăpări, am mai vorbit ce-am cătărie şi odăiţa lui, aducându-mi tot felul de picături şi văicărându-se de parcă aş fi venit şi eu pe cine-o visa, pe Nastasia Filippovna vorbit, şi cu asta ne-am luat rămas-bun – să mor în casa lui! Mi-am revenit repede, dar am mai stat de vorbă ceva timp – din câte-mi sau pe Gruşenka. acea primă casetă Emil Brumaru, Opera po- amintesc, Brumaru mi-a vorbit despre perioada în care fusese medic la Dolhasca, şi cum Cine-ţi aşază acum perna de lut sub cap, etică a fost un mare succes, mai cu seamă că se întâlnea cu (pe viitor, faimoasa) Tamariuşca, pe-atunci încă elevă. Cam tot pe-atunci, şi cartea sub pernă, dragă Emil Brumaru?!... REVISTA LITERARĂ #3 / 11

PRETEXT LIRIC

LEONS BRIEDIS ȘI TRISTA BUCURIE DE A FI POET de ANA BANTOȘ

eons Briedis (n. 16.12.1949, în orașul același oraș, în cadrul imperiului rus, în letonă afirmă: „Se spune că un poet ade- nicicând nimic nu-ţi explică/ nici chiar Madona, regiunea Vidzeme, Letonia 1894 au fost tiparite Dainele, 8 volume vărat ştie cum să-şi împace cuvântul cu lucrurile cele mai explicite/ de parcă L– m. 01.01.2020, Riga) a fost poet, ale cântecelor naționale letone culese de sufletul şi să posede harul cuvântului de s-a născut din adâncuri de singurătate/ prozator, eseist, publicist și critic literar, Krišjānis Barons. suflet. Aceste cuvinte se referă din plin pentru a-ţi adânci singurătăţile tale/ de autor a peste treizeci de cărți originale Se cuvine să menționăm într-un mod la creaţia poetului moldav Grigore Vieru, parcă singurătatea este/ mai veche decât (poeme, proză, eseuri, cărți pentru copii) aparte prietenia lui Leons cu scriitorii care nu numai creează cum trăieşte, ci şi lumea şi viaţa/ de parcă s-ar fi născut/ și a 48 de volume traduse din alte limbi. români din Basarabia, în special, cu trăie şte cum creează” (Piekdienas Zvaig- înaintea lor” (Silogismul singurătății). Cunoștea spaniola, italiana, portugheza, Grigore Vieru. După cum va mărturisi zne [Steaua de vineri], traducere de Sau, în Deziluzie: „Dumnezeu nu mai limbi din care a făcut numeroase tradu- însuși poetul leton, în 2010, într-un Leons Briedis, Riga, „Liesma”, 1988). „Îm- spune nimic/ a renunţat la vorbe/ de ceri. A editat, din 1992, revista „Kentaurs interviu acordat Irinei Nechit, prietenia păcarea cuvântului cu sufletul” este, de dragul faptelor noastre/ (ah, ce progres XXI”, împreună cu Maria Briede-Macovei, celor doi scriitori a început, pe 24 sep- fapt, o sursă inestimabilă din care se ali- ar fi fost/ dacă am fi înaintat numai prin soția sa, care, provenea dintr-o familie tembrie 1971. Când ajuns pentru prima mentează ambii poeți. De aici vine și sta- vorbele lui!)”. de răzeși basarabeni deportați în Gulag. dată la aeroportul din Chişinău, Leons rea de cântec sau, mai exact, capacitatea Viața, moartea, natura, iubirea, În 1993 a fondat Editura Minerva (Riga). avea în bagaj „doar trei lucruri – tine- creativă, pe care aceasta o reflectă și pe credința în Dumnezeu, toate acestea A fost un mare promotor al literaturii și reţe, curaj şi… un număr de telefon al care o menționează și Leons Briedis: „Cu- developează un crez al poetului, potri- culturii române în spațiul leton. A tra- lui Grigore Vieru”, pe care i l-a oferit un vintele spuse de Grig îmi amintiseră de vit căruia a fi poet înseamnă a fi apă- dus din limba română și a publicat 21 de coleg mai vârstnic, poetul leton Maris cântecul popular în care se spune: «Cu rătorul unității de spirit a unui popor. cărți, între care: Pove ști populare, Folclor Ceaclais. De atunci Grig, care l-a adăpos- cât cânt cu-atâta sînt». Analogic există Altminteri, istoria românilor basarabeni pentru copii, Antologia prozei scurte a tit într-un moment complicat al vieții, şi în dainele noastre populare”. În acest o privește anume din această perspec- scriitorilor din Moldova, romane de Za- avea să devină fratele său de cruce, care, moment îmi vine în minte o afirmație tivă: „Limba, literatura, cultura, ca şi haria Stancu, proză de Ana Blandiana, de fiecare dată când se afla la Riga, scrie potrivit căreia o carte care este cunoscu- istoria basarabenilor, ale moldovenilor în proză de Mircea Eliade, Antologia poeți- Leons Briedis, „venea în casa mea pentru tă cu sufletul face individul invulnerabil. ansamblu, apoi ale muntenilor, oltenilor, lor din Moldova, volume aparte ale unor a vedea cum creşteau fiii mei, ce fac Oare nu acesta era scopul nedeclarat, transilvănenilor, bănăţenilor etc. eu le autori precum: Tudor Arghezi, Nichita eu, ce face soţia mea, Maria”. Prietenia pe care își doreau scriitorii să-l atingă, văd ca pe un tot întreg, ca pe un fapt Stănescu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, „foarte sinceră și adevărată” cu Grigore eliberându-l pe omul simplu trecut prin sau un fenomen indestructibil. Micile di- Grigore Vieru, Ștefan Augustin Doinaș, Vieru și, prin el, cu limba română, cu li- prea multe nedreptăți, război, foamete, ferenţe ce au existat (sau mai există, pe Gellu Naum, Ileana Mălăncioiu, Marin teratura română din Moldova s-a datorat deportări, de fricile sale? Numai eliberat alocuri – am în vedere Republica Moldo- Sorescu, Liviu Damian ș.a., dar și cicluri și faptului că îl cunoștea pe Vieru din de fricile sale omul poate ajunge la con- va, Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei de versuri ale lui Alexandru Robot, Ion traducerile în letonă. În general, relația știința de sine, la conștiința națională. ori Banatul Sârbesc) sunt totuşi inerente, Vatamanu, Gheorghe Vodă, Dumitru spirituală dintre Moldova și Letonia Iată de ce pe acești doi mari poeți îi lea- dar ele nu pot schimba esenţa, accentu- Matcovschi, Nicolae Dabija, Leonida a cunoscut în anii ′60-′70 ai secolului gă lucrurile simple, de care este marcată ata unitate a spiritului românesc în toate Lari, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu trecut cea mai sinceră și mai bună pe- veșnicia. Nevoia de apărare a valorilor regiunile istorice populate de reprezen- ş.a. În calitate de textier, a colaborat cu rioadă. Grigore Vieru a fost susținut de din trecut se resimțea în mod deosebit tanţii acestei naţiuni. În plus, nici schim- renumitul compozitor Raimond Pauls, colegii săi din Letonia, care i-au publicat în anii șaptezeci, ani de afirmare plenară bările forţate, sub presiunea violentă a lansând circa 150 de cântece. în limba letonă cartea Cântec pentru bo- a acestor scriitori: „Grig vorbea perma- unor vecini sau străini agresivi şi acapa- După absolvirea, în 1968, a școlii bul de strugure (1968), într-o perioadă în nent despre lucruri vechi şi cunoscute ratori nu pot anula spiritul românesc” medii de cultură general Leons Briedis a care era oarecum marginalizat, cenzura de când lumea şi pământul; despre glie, (L. Briedis, Din Maramureș cu secole în studiat filologia la Universitatea Letonă fiind cu ochii pe el. Așa a intrat Vieru în moşie, patrie, mamă şi veşnicie, susținea urmă a început unitatea românilor, „Lim- din Riga, de unde, în 1970, a fost expul- circuitul literar de la Riga. Însuși Leons Leons Briedis. Sunt lucruri atât de sim- ba română”, 2009, nr.11-12). Este curios zat, fiind învinuit de activitate antisovie- Briedis va recunoaște că apropierea sa ple şi veşnice, dar care permanent cer să faptul că, la rândul său, Grigore Vieru tică, fără dreptul de a studia în vreo altă de poetica lui Grigore Vieru s-a produs fie ocrotite şi apărate”. va deveni apărătorul luptătorilor pentru universitate din URSS. Și-a continuat prin traducerile în letonă. „Îl simțeam ca Într-un interviu, Grigore Vieru îl situa emanciparea letonilor: în 1987 poezia studiile la Filologia Română și Spaniolă pe fratele meu un pic mai mare, nu ca pe Leons Briedis în familia de spirit În limba ta, tradusă în letonă de Imant a Universității din Chișinău (1972-1974), pe prieten, ci ca pe un frate mai mare”, a minunaților, cum îi numea el, poeți Ziedonis, a devenit imnul neoficial al re- perioadă care l-a marcat profund și în afirmă el în interviul pe care, împreu- letoni, de care se simțea legat sufletește, na şterii naţionale din Letonia. Iată cum care a intrat în contact cu scriitorii de nă cu soția sa, Maria Briede-Macovei, și din care făceau parte: Imants Ziedonis aprecia Leons Briedis situația aceasta: aici. A revenit în Letonia cu soția sa mi l-au acordat la Riga, în aprilie 2017, şi Ojārs Vācietis, Māris Čaklais şi Jānis „Grig a devenit atunci eroul naţional al Maria Macovei, unde au continuat să ac- pentru emisiunea „Un pământ și două Peters, Knuts Skujenieks şi Imans Auziņš, Letoniei!” Am putea spune și noi, la rân- tiveze până la sfârșitul vieții, pe tărâmul ceruri”, pe care o realizez la Radio Româ- Doina Avotina, Lija Brīdaka, Olga Lisov- du-ne, fără a exagera, că pentru tot ce a literaturii și al culturii, implicându-se nia Chișinău. Pe Briedis și Vieru îi unea ska. Atingerea de cuvânt ca de ceva făcut în numele emancipării românilor în același timp în lupta de emancipare importanța pe care o acordau trecutului sfânt („Când mă ating de cuvânt/ o scli- basarabeni Leons Briedis ar putea fi con- a letonilor și, deopotrivă, a românilor ba- cultural, tradițiilor literare, înțelegând că pire suspină/ în mine adânc”) îl plasea- siderat un erou național al nostru. sarabeni, astfel că numele lor ar merita destinul unui popor depinde de creativi- ză pe Leons Briedis în categoria celor De curând, Leons Briedis a plecat la să fie scrise cu litere de aur în istoria tatea de care acesta dă dovadă. Un po- pentru care arta cuvântului se înrudește stele. De acolo de sus el va continua să culturii letone și a celei române. Să nu por creativ nu se neliniștește în privința cu sacralitatea, valoarea sufletescului vegheze peisajul literelor letone, dar și uităm că apariția, la 9 martie 1989, a re- dăinuirii sale. Iată de ce este importantă primând. Anume în această zonă își dă- al celor române, în care s-a simțit la el vistei „Glasul” (prima publicație în limba aprecierea la justa lor valoare a tradiții- deau întâlnire poeții din Basarabia anilor acasă, și, prin tot ce a creat, va continua română cu caractere latine din Basara- lor din care izvorăște cultura unui popor. ′60-′70 cu cei din țările baltice și, în să risipească noaptea inconștientului, bia postbelică) s-a datorat implicării lui Scriitorii șaizeciști aflau sursa de rege- mod special, cu cei din Letonia. Profund confirmând menirea sa de poet, înțelea- Leons Briedis, împreună cu Vlad Pohilă, nerare a literaturii inclusiv în tradițiile meditativă, cu un caracter pe alocuri să la modul lui Lorca, a cărui afirmație o graficianul Iurie Zavadschi și Maria Brie- culturale, în literatura clasică. Din aceas- gnomic, poezia lui Leons Briedis are la cita: „Cea mai tristă bucurie, aceea de a de-Macovei. Ulterior va afirma cu mân- tă categorie fac parte și Grigore Vieru, și bază o explicație a vieții din perspectiva fi poet”. drie că „Glasul” a fost tipărit la tipografia Leons Briedis, care, în prefața volumului sentimentului de singurătate trăit de Dumnezeu să-l odihnească în pace! din or. Jelgava, aflat la 50 km de Riga. În Steaua de vineri, pe care l-a tradus în poet: „Viaţa nicicând nu-ţi explică/ viaţa Să-i fie amintirea luminoasă! 12 / REVISTA LITERARĂ #3

POEZIE SILOGISMUL SINGURĂTĂŢII de LEONS BRIEDIS

LOC DE TRAI Patrie, moşie, poezie 5. unde mă simt Sunt mai bătrân ca ploaia, De copil visam să locuiesc în siguranţă şi statornicie Sunt mai tânăr ca lanul de grâu: pe inelul din Saturn căci şi eu, Doamne, sunt Este Calea de aur. De tânăr voiam să locuiesc o fila ruptă din veşnicie în metropole ca în centrul lumii 6. La maturitate visam sa trăiesc Paparudele de pădure pe ţărmul mării în cea mai mare solitudine DEZILUZIE Au înflorit, în sfârşit: Şi doar acum nu mai visez Sânzienele. ci trăiesc cu toate visele-n pace Dumnezeu nu mai spune nimic a renunțat la vorbe 7. de dragul faptelor noastre Strigătul mut în noapte: PROFETUL Fulgerul transparent (ah, ce progres ar fi fost Sunt abisul sufletului meu. Un măslin şi-a întins dacă am fi înaintat numai prin vorbele lui!) ramurile de-argint 8. peste sclipirea unei mlaştini Înseninarea: din pustiu CUVINTELE Sufletul invizibil al mării Desenează fulgerul. I SILOGISMUL SINGURĂTĂŢII Am ajuns în cel mai singuratic punct 9. al singurătăţii mele Lumina se repetă mereu Viaţa nicicând nu-ţi explică unde nici singurătatea Doar întunericul viaţa nicicând nimic nu-ţi explică nu poate s-ajungă Îşi schimbă veșnic esenţa. nici chiar lucrurile cele mai explicite de parcă s-a născut din adâncuri de singurătate II 10. pentru a-ţi adânci singurătăţile tale Taci Nu-i nici o oglindă, de parcă singurătatea este şi vei spune totul: Ci doar o toamnă mai veche decât lumea şi viaţa căci toţi putea-vor vorbi Cu chipul şi imaginea mea. de parcă s-ar fi născut prin Tine cu Tine însuţi înaintea lor 11. III Cocorul Ce fericire e Rămas de stol CITATUL LUI DUMNEZEU să-l asculţi E ultimul Isus din astă toamnă. pe cel carele Sunt, Doamne, citatul tău e şti Tu! 12. care fie din haos Odată în veşnicie sau din greșeală Chiar şi muntele se înălţă pe aripi ai uitat de numele meu ÎNTUNERICUL ÎNTUNERICULUI Ca o pasăre călătoare. lansându-mă-n lume cu capul în jos, 1. 13. sunt revoltat A trăi înseamnă a improviza Esenţa e oaspetele iar tu îmi surâzi scuzându-te: Fără a atinge cu degetele Care ne părăsește „Aşa suntem noi – Clapa eternităţii. Înainte de începutul ospăţului. iresponsabili de Om” 2. 14. Noi ne-am risipit cândva Nu-ţi chinui memoria ÎNŢELEPCIUNE PRIMORDIALĂ Din mâneca largă a lui Dumnezeu: Întrebându-te la nesfârşit: Firimituri la masa de toate zilele a acestei lumi. Când v-aţi văzut ultima oară? Sunt o filă ruptă din veşnicie 3. 15. pe acest tărâm În tăcere verdele Trăiesc dincolo de hotarele acestei vieţi veşnic nearat, nesemănat, Sclipe şte pe deget: Şi dincolo de hotarele eternităţii mele. necultivat de poezie Inelul meu de logodnă. Fie ce va fi, sunt oricum în străinătate!

Patrie, moşie, împărăţie de poezie 4. 16. în care trăiesc tot mai adânc Negură uşoară şi străvezie: Vântul ca un drumeţ rătăcit împlântat Greutatea căruia o simte Bate la uşa casei mele Numai seninul. Iar eu nu am nici o coajă de pâine. REVISTA LITERARĂ #3 / 13

17. Acolo sus, pe treptele pe care urcam Şi pe care o revărsam peste tine cu dărnicie. Presar mărgăritare la porci. Ne-a cotropit fragedul plod I-am îngrăşat atât de tare încât Fumegând printre făclii însingurate. Din ce în ce mai fierbinte şi nerăbdător, I-am prefăcut în profeţi. Cu mii de braţe mă acuprinzi Cu licărul valului îţi atingeam chipul Ca steaua ce-a răsărit printre nori. 18. Pe care îl duceai ridicându-l în înalt Nici o rugăciune Cu fiorul feţei tale gingaşe şi-nsingurate. Un singur rod şi acela putrezeşte sus în pom. Nu se poate apleca Mai jos decât pământul. Şi eram atât de fericit că eşti pe lume. X. De ce-aș fi trist

19. V. Nimbul De ce-aş fi trist? Că ruginesc cătuşele de aur, Prea dureroasă este întoarcerea în Patria mea Că putrezesc spânzurătorile de jad, De parcă aş sosi la propriile mele funeralii, Ca nimbul înconjur creştetul tău Că spada-ţi se preface în mătură de pai? La care n-am fost nici măcar invitat. Ca să poți lumina în veci şi să devii Oricărui muritor un har. Acum mă ameninţă orice arţar 20. Şi orice mesteacăn mă rănește de moarte. Patrie: din osemintele strămoşilor înălţată Lasă veşmintele tale aurite şi viu colorate Cu ce m-ar mai putea ameninţa braţul tău? Este mereu prea largă Lasă veșmintele tare aurite și viu colorate Şi prea strâmtă totodată. Să lunece în valuri liniștite prin faldurile hainei tale. În mijlocul acestei polifonii în trepte, Ești mirată că privirea-mi supusă şi blajină 21. Chiar şi cei cu mâinile încleștate în cătușe Îți întoarce toate săgețile. A fi mai puternic decât sinele tău: Vor înflori pe-o clipă în flori ce-n veci nu se vor ofili, Iată măreţia înţelepciunii Şi nu vor mai simți nimic, nicio durere. De ce-aş fi trist? De ce-aş fi trist? Şi totuşi... Socratice. Şi lor şi mie şi nouă tuturor trimite-ne iertarea ta. XI. Numele tău

VI. Tu nu vei muri niciodată Mi-e teamă să rostesc numele tău. TERŢINE PENTRU MARIA Să rămână albă şi pură strălucirea lui, Tu nu vei muri niciodată, în versurile acestea Pe care o respir din toată ființă. va rămânea I. Trei suspine Un fior, o geană, o şuviţă din părul tău unduios Ca pulberea de aur când vine răsăritul, După care lumea va putea să-ți înfiripe chipul. Ca glasul păsării pierdută-n zarea fumurie Din inima mea ies trei suspine, trei fiinţe, Prin zorii zilei care se strecoară. Rătăcind zadarnic prin cercurile mele. Iartă-mă că nu ţi-am cioplit chipul în piatră: Disperarea le-a împăienjenit ochii cu întuneric. Mâna mea era nepricepută, Lângă tine devin şi roşu, şi palid. Eram preaplin de tine. Suflarea mi se întretaie Mă despart de suspine c-un gest uşor al mânii Ca de la aroma florilor din luncă. Şi buzele îmi fâlfâie ca o pânză albă în vânt. Tu n-ai ieşit ca perla din scoică, Poate că în zădar mă chinui. Iar eu, năucit de fericire, De numele tău casa îmi este preaplină. O mângâiam cu suflarea-mi caldă. În faţa mea e doar un perete subţire XII. Cum te-aș înțelege Ca sticla, ca suflarea, ca roua în zorii zilei, Mi-a fost de-ajuns că te vedeam şi te simţeam. Ca o adiere de odolean. Cum te-aş înţelege, cum ţi-aş spune VII. De mine-mi este frică Ce mi s-a adunat în tâmple? Ca femeia cu talpa goală pe lama cuţitului. Eu trec ca năucit de fumul des. Cum aş putea să te ţin lângă mine, II. Clipa cea roșie Căci eşti mai liberă ca pasărea în zbor. Îţi mulţumesc că mă ierţi şi mă-nţelegi, Sau poate să mă ţin chiar eu de tine? Că-n fiecare clipă mă tratezi cu atâta grijă... Atât de roşie e clipa ce mă răscoli-n adânc. Ce-am semănat, aceea culeg. Eu capu-mi plec îngenunchind în faţa ta Şi cum să-mi explic că ulciorul Ca îngerul ce-a coborât din cer, îndrăgostit de tine. din care setea ne-o potoleam are fisură? Ar trebui să te accept şi să te prețuiesc. De tine sunt sigur, de mine mi-e frică. Ar trebui să-ngenunchez în faţa ta. Stau înmărmurit, scrutând cu privirea Restu-i dincolo de zarea albastră. Faţa ta cu iz de tămâie, Nimic nu surprind pe faţa ta din ce-mi apaține. Cu palma mângâi chipul tău fumegând. Nu respir de teamă să nu dispară Restul e tot ce mi-aş dori mai mult. Cea după care tânjisem atâta. Într-o clipă totul a înmărmurit XIII. Drumețul singuratic Şi văd peste tot sclipirea ta albă. În zădar nu respir – nimic nu se mai poate schimba. În faţa ta, îngenuncheat, mă purific. Trăiesc cu speranţa că mă vei încălzi iarna VIII. Îți rămâne totul Şi vara mă vei răcori ca izvorul, Ca îngerul ce-a coborât din cer, îndrăgostit de tine. Și cu vorbe gingaşe îmi vei turna tărie-n vine. Îţi rămâne tot din ceea ce sunt. III. Frumos, frumos e acest sărut Verde, nespus de verde va fi lunca din geam De aceea poate dorințelor oarbe Scăldată nopți de-a rândul de ploi. Încerc să le ridic înalte poduri. Frumos, frumos e acest sărut cu care-mi atinsei fruntea. Nesecate-mi sunt multele doruri. El îmi va fi toată viaţa o rană adâncă. O bucurie neaşteptată, curată ca chihlimbarul Nicicând nu mă voi putea ridica mai sus de acest sărut. Pe faţa ta se revărsa luminoasă. De la tine şi prin tine sorb Vei tresări învăluită de aerul viu. Clipa ca un peşte licărind în apa-nspumată. Chiar şi atunci când aripile m-ar ridica Clipa se opreşte deschizând o cărare-n umbră de tei. În înaltul cerului, orbindu-mi inima Uşor cu degetele voi atinge Şi toată lumea mi-ar aparţine... Acel adânc deschis spre tine ca o rană, Și eu sunt singurul drumeţ al ei. Stârnind în zbor stoluri de păsări. Chiar dacă aș fi știut toate acestea, Nu m-aş fi înălţat că mi-e dor de stele, Iar eu voi fi îngheţat ca o stană de piatră. Ci că nu-mi doresc nimic mai înălţător. IX. Rodul Traducere din limba letonă Frumos, frumos e sărutul tău, care-mi atinsei fruntea. de Maria BRIEDE-MACOVEI Sunt mai mut ca luna-n toamnă. IV. Din purpură albă Îţi vine deodată să strigi şi faţa să ţi-o ascunzi, Dar vântu-mi acoperă gura cu spuza cenuşii. Din purpură albă erai astă-noapte. Fremătai verde ca bradul, tumultuos ca valul Te temi să nu mă duc prea departe, La care doream să ajung. Dincolo de lumina din mine, pe care tu ai zărit-o 14 / REVISTA LITERARĂ #3

CÂMPUL ALB, OILE NEGRE

SCENE EROTICE ÎN PROZA CONTEMPORANĂ (II) de MIRCEA V. CIOBANU

ultă teorie şi multe exemple în demersului autoarei în acest periplu, zic de obicei de la textul literar pe care îl această carte*, dar toate pot fi corpul naraţiunii, singurul real şi distinct comentează şi de la impresiile pe care i le Muşor reduse la câteva modele. În este discursul. El, unicul, are şi capacitatea produce acest text. Teoriile vin după, ele primul rând, este esenţial de a înţelege de seducţie, şi capacitatea de procreare. furnizează limbajul şi sistemul discursului, dacă există cu adevărat o distincţie dintre Părţile bune ale cărţii nu sunt cele nu sunt grila care se aplică brutal, forţând dragoste/ amor şi erotism, sexualitate/ excesiv de docte, ci dimpotrivă, acelea în textul să încapă în acest pat al lui Procust. sex şi senzualitate/ senzorialitate, dintre care autoarea se lasă purtată de valurile Or, fiece text original (care merită atenţia spiritual şi corporal, dintre erotică şi por- imprevizibile şi periculoase ale jocului unui exeget) este un mutant, o deviere nografie etc. Mi s-a părut într-un moment erotic, hedonist, senzual, pasional, emoţio- de la normă (altfel nu ar avea niciun haz) că toate hotarele sunt aruncate în aer de nal, primul dintre ele fiind chiar discursul şi, în acest sens, el anticipă (nu succedă) o diversionistă ca Doina Postolache, cu o ludic al literaturii. În registrul emoţional teoria. Consecutiv, poţi să-i reproşezi co- replică dată filosofilor şi filologilor gravi, al întregii întreprinderi (cercetare – teză mentatoarei unele improvizaţii prea libere care se ocupă de taxonomii, de nuanţe etice – eseu), cuvântul-cheie (recte: cuvântul şi, eventual, ignorarea sistemului deja ş i estetice. Eroinei romanului ei medicii i-au de acces) este fascinaţie. Totul începe existent (criticul inteligent dar cu mari prescris vicii (sic!), ca tratament: canabis de la fascinaţia autoarei în faţa studiului restanţe la cunoaşterea sistemului des- pentru nu ştiu care dureri, sex pentru altele Mihaelei Ursa, dar şi – ca pas următor – coperă în fiecare zi roata), dar nu îi poţi şi cafea plus vin contra hipotensiunii. Iată în faţa referinţelor sugerate de autoarea reproşa sinceritatea şi pasiunea lecturii. deci şi formula simplă, care anulează (sau cărţii. Această plimbare „din link în link” În această carte însă, autoarea se simte îmbină) toate nuanţele: sexul (cel care, descoperă o pleiadă întreagă de obsedaţi obligată să aplice mai întâi grila sistemu- *NINA CORCINSCHI arhetipal, ne leagă de marile zeităţi şi de erotici: Platon, Barthes, Bataille, Baudril- lui şi apoi să înghesuie operele literare în NARAȚIUNI ALE EROSULUI forţele primordiale) este viaţă. Dragostea, lard, Denis de Rougemont, Simone de aceste rame, deşi nu sunt cele mai male- CHIȘINĂU erotismul, sensibilitatea, sexualitatea etc. Beauvoir, Pascal Bruckner, Deleuze, Eco, abile texte. Dimpotrivă, multe dintre ele CARTIER, 2019 se ataşează firesc, complementar nuanţat, Foucault, Freud, Huizinga, Kierkegaard, sfidează conştient normele (morale, poli- semi-tonal (ca nişte bemoli-diezi), sinoni- Kristeva, dar şi erotomani autohtoni: Mircea tice, literare). Şi atunci sistemul scârţâie mic, nu detaşându-se de adevăr, pudic şi Eliade, Gabriel Liiceanu, Aurel Codoban, şi construcţia se clatină. Dar pe segmente de mult care criteriu ar fi fost aplicat – eufemistic. Ipocrit, adică. Liviu Antonesei, Adriana Babeţi, Bogdan separate plăcerea lecturii autoarei şi plă- oricare dintre ele ar fi sugerat ipostaze Dar atitudinea poate cea mai sinceră (de Creţu, Gheorghe Crăciun, Nicolae Leahu cerea scriiturii înviorează şi pigmentează relevante – dar când acest criteriu unic data asta a autoarei eseului), neinfluenţată (criticii şi teoreticienii, nu doar ficţiona- secvenţele în lumini şi culori autonome. există, sistemul funcţionează. Când toate de nicio autoritate, faţă de acest subiect rii). L-am găsit aici (la „teoreticieni”!) şi Pe panoul demonstrativ al teoriei au- sunt cumva amestecate însă, miza cărţii (adevărat, delicat) şi faţă de abordarea pe Ovidiu (da, cu Heroide, cu Amoruri, toarea încearcă – tot atât de imperial, devine... fiecare secvenţă, luată separat. lui o regăsim cel mai bine în analiza pa- cu Arta iubirii – deci cu toate „sfaturile nesăţios, acaparator, ca şi în devorarea Un soi de fragmentarism rebel, viril, în sională a scenariului erotic expus în Moş practice”), adevărat, la litera „N”, codificat textelor cu tentă erotică – să cuprindă totul. interiorul unei scheme sterile. Nechifor Coţcariul: calea examenului etic, cu porecla sa „Năsosul” (adică: Naso P.O.) De aici câteva inconsecvenţe de structură, Cititorul inocent se poate rătăci în a judecăţii de pe principiile moralităţii Va urma un deliciu aparte, un exerci- amestecând o tentativă de distribuire această pădure a naraţiunilor erotice tradiţionale e una falsă (vom ajunge mai ţiu de voyeurism al autoarei eseului prin „geografică”, apoi una diacronică, în fine nestructurate, dar cititorul competent jos la exemplele de rigoare). Un exerciţiu secvenţele erotice ale literaturii române. una tipologică. Titlul (Naraţiuni ale erosu- va putea ignora toată carcasa şi se va re- estetic, precum este un roman, trebuie În fine, cu aceeaşi plăcere (a cita) N.C. lui) ne duce gândul spre toată literatura trage împreună cu autoarea în intimitatea judecat pe criterii estetice. Consecutiv, încearcă să se menţină în albia aceluiaşi lumii, dar după primele două capitole, fiecărui caz separat. Aici ar avea parte de jocurile donjuaneşti ale lui moş Nechifor discurs al delectării, în bazinul propriului „teoretice”, urmează o retragere nu doar în delectări oferite de perversiunile textuale, trebuie apreciate după eficienţa lor, nu eseu: „Partenera personajului este o Lolită literatura română, ci în Basarabia, privită speciale pentru fiecare caz. altfel. Sunt de acord cu autoarea când face cu o deosebită înzestrare sexuală. Prin separat (capitolul Retorici ale erosului în Nu doar incursiunile pe texte concrete o conexiune cu Decameronul lui Boccaccio, oglinda deformată a ideologiei comuniste, labirintul Basarabiei). Deşi basarabenii nu pot fi interesante, ci şi unele capitole în- avem aici şi plăcerea povestitului, dar şi moralitatea Marcelei este de neconceput, îşi epuizează prezenţa aici, ei vor fi citiţi, tregi. Tipologia personajelor e un compar- sfidarea moralei ipocrite. Numai că dacă dar prin optica unei morale a corpului citaţi şi comentaţi, ei vor alcătui paragrafe timent suficient sieşi. Poţi să faci o carte Decameronul devine operă de referinţă, erotizat – este superioară tuturor ştabilor şi capitole şi în restul cărţii, unde e vorba doar cu acest subiect. Dar, bineînţeles, cu o eseista ar fi putut apela şi la exemple mai... din biroul alăturat. Fata «nu era atât de de literatura română în ansamblu, astfel structurare riguroasă şi cu exemplificarea sfidătoare. Perfect încadrată în paradigma patrioată ca alte tipe», dar iubea cinstit încât capitolul numit mai sus e un detaliu tot atât de riguroasă, ca să nu fie teorie Boccaccio e postuma Povestea lui Ionică sexul. E autentică, în sensul în care-şi bizar în sistem. Capitolul II şi Capitolul VIII pură indiferentă la texte şi texte indiferente cel Prost. O farsă pe care unui necunos- trăieşte poftele şi dorinţele fără prejudecăţi (ultimul), intitulate „Erosul şi erotismul în la clasificări. Capitolul despre personaje, cător al operei renascentistului italian o mistificatoare şi fără a le truca. Pofta ei postmodernitate”, respectiv „Deconstrucţia după o trecere în revistă a câtorva tipuri poţi da drept secvenţă din Decameronul. de sex este, afirmă naratorul (Constantin erosului: ficţiuni postmoderne”, trimit (seducătorul versus îndrăgostitul pentru Dintr-o previzibilă precauţie, autoarea, Cheianu, nota mea – mvc) cu o notă de la un sistem diacronic, al succesiunilor bărbaţi sau sfânta şi păcătoasa pentru luându-şi nişte buni aliaţi pe potriva aven- umor, marca destinului ei, care a aruncat-o cronologice, dar cartea nu e construită – femei, dar cu variante mai vii, mai reale, turii sale (de la Platon şi Aurel Codoban la «într-o lume frigidă, plină de prejudecăţi şi totuşi – metodic pe acest principiu. cum ar fi femeia fatală, d.e.), se opreşte Mihaela Ursa şi Andrei Ţurcanu) încearcă invidie, gata să-i numere toate orgasmele Cea mai mare parte a ei (flancată cum- la câteva modele româneşti. Un prede- să facă o disecţie etică a fenomenului şi să-i dea câte un an de puşcărie pentru va jenant de Basarabia „geografică” şi de cesor al seducătorului ar fi moş Nechifor studiat şi să se preocupe de aspectele fiecare. Cum, cu asemenea temperament şi postmodernismul „istoric” din final) este, din nuvela lui Creangă. Tiparul absolut, „pozitive” ale erosului. Or problema e alta: destin, să nu ajungi să faci sex la Uniunea totuşi, adunată pe criteriul tipologiilor, seducătorul perfect. Modelul se va regăsi nu e vorba de ce este moral: dragostea sau Teatrală şi la Ministerul Culturii?! Aş fi ceea ce sugerează o aşezare-structurare a (exact în această dimensiune a seducăto- pornografia, sentimentalul sau corporalul, înţeles-o perfect dacă alegea să practice materiei mai curând pe acest fundament. rului cinic) în romanul lui Nicolae Breban. erotismul sau sexualitatea etc. Contează amorul chiar şi la Consiliul Europei!»”. Ar fi fost mai unitar, mai consecvent şi Leontina lui Gheorghe Crăciun din Puppa aspectele care au eficienţă literară şi im- Nina Corcinschi prin asta se deosebeşte ar fi permis o mai mare libertate de ar fi rusa ar fi modelul femeii fatale; Doina pact la lectură. Corpul, atât de necesar de alţi critici de la Chişinău: ea porneşte fost [doar] aşa. În fine, nu contează atât Postolache ar oferi modelul curtezanelor REVISTA LITERARĂ #3 / 15

şi al nimfomanelor, iar Alexandru Robot, propriile strategii şi mişcări de seducţie, drumul este plin de felurite obstacole. strucţiei literare: „Metatextual şi polimorf, în Music-hall povesteşte o relaţie erotică aplicând limbajul ludic (seducător, deci) Căruţa, pentru care harabagiul se jura că e autorul îşi testează capacitatea de seducţie arhetipală, cea de mamă-fiu, un model într-o exegeză „gravă”: „Scenariul seduc- sigură, devine din ce în ce mai şubredă, a scriiturii sale. [...] Textul, prin autocita- freudian-oedipian, doar că în lipsa tatălui. ţiei o aduce în scenă pe tânăra noră a lui întrezărindu-se «primejdia» de a rămâ- rea unui fragment de la sfârşitul cărţii la Dacă asta ar fi fost tema lucrării (tipo- Ştrul, pe Malca, care trebuie se/dusă până ne peste noapte în pădure. Jocul erotic început, se converteşte în autotext viu, logia personajelor erotice), aici se cereau la Piatra Neamţ, la tânărul şi, am adăuga, aduce cu sine şi ingredientul pruden- corp de hârtie ce lunecă de la un punct aduşi eroi din alte capitole: vreo sfântă din neexperimentatul ei soţ. [...] Văzându-l ţei, ultima redută a rezistenţei feminine. la altul al naraţiunii, la un moment dat nuvelele lui Druţă, un Casanova altruist pe moş Nechifor, Malca se îmbujorează. Oare ce-a zice bărbatul? – se întreabă reuşind şi acrobaţii performante (foile (cel puţin în intenţii, pentru că în conse- Naratorul punându-şi cu viclenie masca Malca. Strategia se susţine pe aceleaşi întoarse în sus). Graniţa dintre viaţă şi cinţă e un vorace Don Juan) din Ultima naivităţii, într-un perfect travesti comic, proptele ale candorii (mimate): o căruţă literatură e pierdută, autorul şi cititoarea amantă a lui Cioran a lui C. Cheianu, un «crede» că jocul sângelui vizibil pe faţa stricată în fapt de noapte este argumentul parcurg distanţe tur-retur din lumile po- multifuncţional Don Juan din Ţesut viu femeii e «din pricina plânsului» pricinuit obiectiv că soţul nu va avea ce obiecta. sibile în cele reale, reincarnările narative de Em. Galaicu-Păun, un altul din Singur de despărţirea de iubiţii ei socri (pe ca- Astfel, «accidentul» apare ca un argument se derulează fără impedimente”. în faţa dragostei, cinic şi misogin (la în- re-i cunoaşte de doar două săptămâni). de moralitate, dar şi ca o dezlegare pentru Jocul erotic e aici, e total, implicând ceputul romanului), ajungând în final un Socrul îl roagă pe harabagiu să fie cu derularea cu succes a scenariului seducţiei”. deopotrivă viaţă şi literatură, senzaţie şi Tristan îndrăgostit şi sentimental; nişte băgare de seamă să nu-i «prăvale» nora. În fine, dacă aş alege ceva (având la text: „Autorul îi dă cititoarei să citească indefinibili, sub aspect erotic-tipologic, Ş trul, «inocenta victimă colaterală», cum îl dispoziţie tot ce a adunat autoarea în un fragment chiar din Ţesut viu. 10 x 10, o personaje ale lui Paul Goma etc. Apro- nume şte Ion Pecie, face parte din joc. De carte), ca subiect interesant, „disertabil”, scenă erotică dintre două personaje, care po, cazurile personajelor din romanele fapt, nu e nici «victimă» şi nici «inocentă». şi, pe de o parte, prezentând un obiect se va regăsi la sfârşitul cărţii. Care este lui Em. Galaicu-Păun, Aureliu Busuioc Aruncând replica cu prăvăleala (prăvălitul, de studiu unitar, cu o carcasă solidă şi cu miza acestei strategii în planul semnifica- sau Gheorghe Crăciun ne demonstrează nu? – mvc), ca om cu experienţa vieţii, o structură integră, iar pe de altă parte ţiilor romanului? Miza provine din efectele că tipologiile sunt fie convenţionale, fie el admite posibilitatea acesteia. Câte nu având suficiente resurse pentru studiu literaturii de plăcere. Autorul doreşte să dinamice şi vulnerabile tipologic, niciun se pot întâmpla la drum! [...] Or, regimul şi pentru revelaţii, eu aş alege nu toată seducă nu doar prin cuvântul rostit, dar şi personaj (ne-) potrivindu-se perfect clasa- narativ al nuvelei, construit pe palierul pestriţa paletă de „opere literare erotice” prin cel scris. Şi nu orice cuvânt scris, dar mentului. Ce să mai vorbim de alţii, dacă, imaginarului, invocă registrul ipotetic al din literatura română, ci m-aş opri, d.e., cel producător de senzaţii erotice. Lectura strict freudian (respectiv: strict literar, ca lui «ce-ar fi dacă...». Ion Creangă porneşte la Gheorghe Crăciun sau, încă mai bine, femeii se urmăreşte a fi una de plăcere, tip) nici Oedip nu suferea de „complexul de la realitate pentru a construi un per- la Emilian Galaicu-Păun. Nu-i o problemă potenţată de fluidele erotice care circulă lui Oedip”. fect scenariu de seducţie, care se supune dacă îi iei ca model pe Nicolae Breban între ei doi şi în care emoţia vie, reală a Dar varianta cu tipologia personajelor doar rigorilor estetice, nu şi celor etice”. sau pe Ion Druţă. Dar Ţesut viu. 10 x 10, cititoarei se contopeşte cu emoţia lite- oricum ar fi fost interesantă. Ea, cel puţin, Reţinem această referinţă a autoarei ese- un metaroman, inspirat şi influenţat de raturizată a personajelor prinse într-un ar fi permis o incursiune mai aplicată în ului la estetic, care constituie o pledoarie o întreagă bibliotecă şi deschizând la încins joc sexual”. textele literare şi o lărgire a paletei (adău- pentru „autonomia esteticului”, în special rându-i uşile multor biblioteci, ar fi mo- În aceeaşi cheie, în cazul în care autorul gând aici, d.e., Rusoaica lui Gib Mihăiescu în contextul temei pe care o discutăm. delul perfect. Ţesutului viu ar fi protagonistul unic al sau Ultima noapte... a lui Camil Petrescu). Atenţia maximă e pe „scenariu” şi pe Recitindu-ne romanul, Nina Corcinschi exegezei, toţi ceilalţi autori şi toate celelalte Cu condiţia, bineînţeles, că tipologiile ar discurs: „Revenind la moş Nechifor (spu- îşi construieşte discursul pe o carcasă personaje servind de anturaj contextual, fi fost construite neapărat numai după ne eseista, focalizându-se pe nuanţele analitică, având în vedere întreaga struc- după caz, merită disociat în mod deosebit trecerea în revistă a contingentului dispo- discursului adică pe tot ce este literatură tură a romanului, nu doar subiectul care limbajul discursului erotic al lui Em. G.-P., nibil în literatura română, contabilizând pură, inclusiv, în «scenariile» unui even- o interesează: „Deşi capitolele sunt orga- punerea în relaţie a textelor sale de diferit specificul fiecărui text în parte. tual personaj viu, pe nume Nechifor, zis nizate aleatoriu, conectate în versiunea gen, jocurile culturale şi cele senzuale, te- Mult mai lejeră, desigur, ar fi fost o con- Coţcariul) replica lui de mare subtilitate «Matrix» (menţiunea autorului), Summary oretizările abstracte şi jocurile corpurilor, strucţie diacronică. Una urmărind tipologia descoperă un efervescent joc de nuanţe. [dressed], care deschide cartea, e chiar „corporalitatea” textului şi interferenţele discursului erotic în proza românească [...] Odată pactul iniţierii erotice încheiat, primul capitol cu care ar fi recomandat livre şti – toate numai bune de servit pe romantică, apoi realistă, avangardistă, harabagiul şi Malca pornesc la drum. În să debuteze lectura. Acesta este un mise masa unui cititor şi cercetător pasional, modernistă, proletcultistă (realist-soci- continuare, vorbirea în childuri, insinuarea, en abyme, care încifrează codurile de sensibil şi senzual, receptiv şi dornic de alistă), neomodernistă, postmodernistă, calomnierea devin strategii retorice de scriitură, multiplică mesajele şi sugerează senzaţii, de revelaţii. Or, tocmai disocie- apoi: minimalistă, post-realistă... etc. Suc- cucerire. Efectul comic rezidă tocmai în câteva piste de lectură. [...] Autorul, adică rile pe texte surprinzătoare oferă partea cesiunea cronologică ar fi impus ordinea spusa în doi peri pentru a păstra dorinţa Scriptorul, purtătorul de mesaje livreşti, rezistentă a cărţii. În pofida proiectului, sa şi micile sale revelaţii, fără conflicte dincolo de vulgaritate, în zona securizată desfăşoară o polemică implicită cu «pă- greoi, lax, lăbărţat, de nestăpânit. Şi grav, tipologice majore. a decenţei, a cutumei, a cuminţeniei de rintele» său Roland Barthes, păstrându-şi uneori, deşi lejeritatea şi naturaleţea este Iar pe modelele teoriilor naratologice ochii lumii”. dubla sa înzestrare cu substanţă livrescă, condiţia sine qua non al unui op de acest contemporane, evitând tipologiile (sociale, În fine – pe acelaşi spaţiu al literarului, deopotrivă cu cea biologică, existenţială. gen. Mă gândesc acum la eseu ca specie totuşi, mai mult decât literare) ale eroilor ziceam, discursul lui Nechifor e o prelungire Pătrunde corporal şi mental în text pentru literară, dar şi la tema anunţată de autoare. naraţiunilor erotice, s-ar fi putut încerca a discursului lui Creangă, precum şi mesajul a urmări simultan cum se produce textul o analiză a discursului şi a construcţiilor autoarei eseului despre naraţiunile erosu- său, cum e receptat şi cum funcţionează. Dar nu e decât o propunere, poate romaneşti exclusiv din punct de vedere al lui (care îşi spune propria poveste despre Procedeul, răspândit printre scriitorii post- pentru viitor. Pentru varianta actuală aş literarităţii. Adică, după vorba mai veche cele întâmplate, propriul film erotic) este modernişti, este narcisist şi autoreflexiv, propune doar uşoara modificare a titlului. a teoriilor noi, la lectura (critică, istorică, o continuare a primelor două, în acelaşi fără a pierde însă contactul cu cititorul”. Înlocuirea lui cu titlul acestor note, pe analitică etc.) a unui text, nu atât ne-ar ritm, în aceeaşi plăcere a spunerii: „Pentru „Erotismul” romanului înseamnă, în care le încheiem aici, pentru că am lungit fi interesat ce i se întâmplă personajului a susţine întregul edificiu al seducţiei, primul rând, erotismul scriiturii, al con- vorba, chiar dacă ar mai fi multe de spus... (o funcţie e textului), cât ce i se întâmplă naraţiunii, discursului, romanului/ nuve- lei în acest loc sau în altul. Dar e numai o propunere. Pentru că discursul erotic (N.C. îl recomandă în lista bibliografică NOI APARIȚII | EDITURA CARTIER pe Barthes, nu şi Fragmente dintr-un dis- curs îndrăgostit) este adevăratul obiect al cercetării în acest punct al întâlnirii NICOLAE POJOGA literaturii cu erosul. ALBUM DE RĂZBOI | WAR ALBUM Exemplul cel mai bun pentru un ase- menea scenariu este chiar secvenţa cea EDIȚIE BILINGVĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI ENGLEZĂ mai savuroasă din carte: povestea Ninei Corcinschi despre naraţiunea lui Creangă, COLECȚIA CARTIER C ART IER cel care relatează aventurile lui Nechi- for Coţcariul. Arta care o fascinează (şi o subjugă, o seduce, o cucereşte, o topeşte) „Volumul cuprinde 96 de fotografii privind conflictul armat de pe Nistru (martie – iunie 1992), e cea a limbajului. O fascinează discur- semnate de jurnalistul Nicolae Pojoga. Imaginile reprezintă o parte din mulțimea de fotografii sul lui Creangă şi strategiile erotice ale care au figurat la timpul respectiv în presa locală și cea de peste hotarele Republicii Moldova. protagonistului. Şi autoarea eseului nu Albumul de război acoperă doar parțial evenimentele dramatice care au avut loc atât în zona doar se lasă sedusă (da, precum Malca, de conflict, cât și în alte locuri-cheie legate, într-un fel sau altul, de narativul pseudocronologic personajul nuvelei, se lasă cucerită de al expunerii. Din anumite motive, fotografiile sunt însoțite de un text minimal, însumând doar vorbele mucalitului Don Juna autohton), locul și data evenimentului, altele fiind restabilite după cópii din ziare.” ci se angajează în acest joc al voluptăţilor verbale, acceptă jocul erotic şi îşi propune EDITURA 16 / REVISTA LITERARĂ #3

PROZĂ

CUM AM DEVENIT COMSOMOLIST de ANATOL MORARU

lecție de matematică în clasa a X-a că trebuie. Cum casa gemenilor era chiar altă parte, eram elev în clasă absolven- sfert. Mama termina de călcat cămașa mea „A” și au mai rămas cinci minute lângă școala medie din Măgureanca, exe- tă, voiam să devin jurnalist, iar de Lidia albă, pantalonii la dungă erau așezați pe E până la recreație. Lidia Dmitrievna cuțiile publice nu întârziau. Dmitrievna depindea nu numai nota la speteaza scaunului de lângă televizor. „Mă Coptu, învățătoarea de matematică, tot ea Disidența mea spontană era o reac- matematică din atestat, dar și conținutul pregătește să mă dau cu antihristul”, m-am și diriginta clasei noastre, ne anunță că ție la cuvântările Lidiei Dmitrievna, care caracterizării. gândit. La insistențele ei, am mâncat, cu mâine toată clasa trebuie să fie la ora 8 transformase orele de matematică în lecții Interesant, mi-am zis, de ce oare diri- chiu, cu vai două, ochiuri și am băut o dimineața la gară: fetele în fuste negre și despre prevederile Ustavului Uniunii Ti- ginta nu i-a pus popreliște lui Petrică jumătate de cană de ceai de producție bluzițe albe și băieții în pantaloni negri neretului Comunist-Leninist din URSS și Cojocaru, cel mai bun din clasă la engleză indiană. Atunci Leonid Ilici Brejnev și și cămăși albe. „Va fi o mare sărbătoare despre importanța accederii în rândurile și campion al școlii la trântă, dar care era Indira Gandi se iubeau ideologic. pentru voi. La Fălești veți fi primiți în comsomolului, rezervă de nădejde a Parti- terfelit cu orice ocazie, tatăl său fiind Până la gară am mers singur. Abia comsomol”, a precizat Lidia Dmitrievna dului Comunist. Nu poți să reușești în viață staroste la biserică. lângă stație am întâlnit-o pe Lenuța Be- răsuflând greu, ca o tuberculoasă. Colegii dacă nu ești comsomolist, concluziona de Am săpat până m-a chemat mama la laia. Mi s-a părut că s-a uitat la mine ca au început să-și strângă cărțile și caietele fiecare dată diriginta. Nu-i vorbă, nu ne mâncare. Am sorbit din zeamă, apoi am de obicei, fără interes. Văzându-mă, Lidia prin genți. Matematica era ultima lecție spunea dumneaei ceva nou, despre rolul ronțăit o aripă de găină. Am domolit mira- Dmitrievna n-a zis nimic, doar că tot par- din acea zi de 12 octombrie. comsomolului vorbeau ziarele și radiourile rea mamei zicându-i că am obosit. Mi-am că s-a luminat la fotografie. Colegii mă – Toți trebuie să meargă? am ținut și televiziunile sovietice, dar în acest caz făcut cruce și m-am întins pe canapea. evitau, așa că până la raion am mers în să știu. era vorba totuși de cineva care ne preda – Nu-ți faci lecțiile? vecinătatea unor oameni din Sarata Veche. – Toți ca unul și nu cumva să lipsească matematica din clasa a V-a și toți atâția – Nu, că mâine trebuie să mergem Pe peronul gării din Fălești, Cristache cineva. ani ne era și dirigintă, a doua mamă, cum toată clasa la Fălești, să ne primească în mi-a șuierat printre dinți că mâine va fi – Și Blișceac și Cristache, Lidia Dmi- ar fi. În cele trei săptămâni de instrucție, comsomol. caput cu mine. trievna? Lidia Dmitrievna a precizat de câteva ori, – Vor să vă dea antihristului, a oftat – Da, și Blișceac și Cristache. Da ce-i cu gura ei largă cu dinți rari, că cei care mama. A devenit femeie religioasă de La Comitetul Raional al UTCL deza- cu întrebările astea prostești, Țăranu? învață rău și nu sunt disciplinați nu vor vreo trei ani, de când tata a plecat la se- măgirea mea s-a făcut prăpastie. După ce – Păi, nu dumneavoastră ne-ați spus fi acceptați. Acum înțeleg ca a vrut să-i ver, la Vorkuta, ca să facă bani, că aici în am scris toți cereri că vrem să intrăm în că pot deveni comsomoliști doar elevii mobilizeze pe toți, dar atunci m-am bu- colhoz șoferii primesc copeici, cum zicea rândurile comsomolului, un membru al cu rezultate bune la învățătură, discipli- curat de iminența selecției, or, eu făceam el. După un timp, nu mai trimite scrisori, Comitetului, îmbrăcat în costum negru, nați, care participă la toate activitățile parte din casta celor zece elevi exemplari doar transferă câte 200 de ruble de trei cămașă albă și cravată neagră, a început să organizate în școală? din clasa a X-a „A”. ori pe ani, la sărbătorile mari. Mama și ne invite, câte cinci capete de ambe sexe, – Țăranu, nu mă enerva, te rog. Și așa A trebuit să ies pe ușa din spate a sălii bunica Frosea cred că el oricum se va într-o sală, unde ne așteptau alți patru mă doare capul de voi toți. de sport, pentru că în fața intrării centra- întoarce, așa le-a spus și preotul, de unde funcționari, îmbrăcați la fel ca primul, – Atunci eu nu vin mâine la tren, i-am zis. le mă așteptau nerăbdători Cristache și și le răspund celor care au grija noastră că care ne puneau întrebări. Ne întrebau pe În clasă s-a făcut dintr-odată o liniște de verișorii lui și eu chiar nu voiam să mă a scris că vine în curând. Partea proastă e toți aceleași lucruri: cum ne cheamă, din casă părăsită. Elevii care se ridicaseră din umple de sânge și vânătăi. că șefa poștei dezminte, când e întrebată, ce școală și în ce clasă suntem, de ce vrem bănci s-au așezat din nou, iar Moscaliuc, Am sărit gardul școlii, am luat-o pe existența unei asemenea corespondențe. să devenim comsomoliști și ce profesie Cernei și Andrieș s-au oprit lângă ușă. lângă uscătoria de tutun a colhozului, Mama e educatoare la grădiniță și mai și ne vom alege după absolvire? Totul a Lenuța Belaia a întors capul ei frumos și apoi prin osaiba noastră, cum se numea coase la o mașină veche nemțească, care mers bine. Răspundeam exact cum ne-a s-a uitat într-un anume fel la mine. terenul cu o mică vie pe care-l dăduse nu țin minte când și cum a ajuns în casa învățat vreme de trei săptămâni Lidia – Ce mai înseamnă și asta, Țăranu, cum selsovetul părinților pe lângă cei 16 ari de noastră. Adică se descurcă, dar mie el Dmitrievna: dorim numaidecât să fim în de îndrăznești? V-am spus de vreo zece lângă casă, după asta pe lângă biserică, am îmi lipsește, pentru că nu vă imaginați avangarda societății sovietice împreună cu ori că să devii comsomolist e o onoare trecut puntea de peste râpă și am ajuns cum e să trăiești fără tată într-un sat cu partidul comunist. Ce-i drept, Cristache a pentru orice tânăr din Uniunea Sovietică. teafăr acasă. Mama dezbrăca de pene o băieți cu tată. zis că vrea să fie membru al Organizației Încearcă numai să nu mergi mâine la Fă- găină ce-și rupsese un picior, ca să facă Întins în pat, invocam argumente în Tineretului Leninist-Comunist, iar Blișceac lești. Ce v-ați oprit toți ca niște măgari la o zeamă pentru deseară. Mi-a zis să-mi consolidarea încrederii că am dreptate i-a problematizat pe oamenii în negru, trecătoare. Mergeți acasă, citiți bine încă prăjesc ouă cu jumări. Însă curajul meu și că, prin opoziția mea, voi împiedica când le-a spus că vrea să fie letcică sau o dată Ustavul UTCL și călcați-vă hainele, neașteptat îmi speriase foamea. Mi-am jubilația unei minciuni. Îmi puneam spe- marinară. Lidia Dmitrievna, căreia i s-a ca să nu tragă direcția școlii cu obrazul. schimbat hainele, am ieșit din casă, am ranța și în cei de la Comitetul Raional permis să asiste la convertire, a eliminat băut o cană de apă în bucătăria de vară, al Comsomolului, care, tovarăși onești imediat erezia – Blișceac vrea să devină De Lionea Blișceac nu mă temeam, am intrat înapoi, m-am așezat pe canapea, și experimentați, vor reuși să analizeze tractorist fruntaș. După ce au ieșit ultimii pentru că, deși înalt și zdravăn ca un dar gândul că toate putorile tinere pot să candidaturile. cinci candidați, ne-au anunțat că trebuie să edecar de pe Volga, pe de altă parte, cres- devină comsomoliști nu-mi dădea pace „Ei bine, îmi ziceam, și ce-o să-mi facă, așteptăm vreo patruzeci de minute, ca să cuse într-o familie cu trei surori și era și am ieșit din nou. Văzând că umblu ca dacă nu mă dau mâine în comsomol. Mă se ia o decizie în privința noastră. Colegii ca ele. Apoi, nu se lipea învățătura de el o curcă chioară, mama mi-a zis să sap în vor chema la directorul școlii, mă vor s-au înșirat pe băncile din fața clădirii. nicidecum și învățătorii au renunțat să-l grădină locul unde au fost cartofii, ca să scoate la careu, mă vor certa că am dat Diriginta l-a certat în public pe Blișceac facă multilateral dezvoltat, sugerându-i să poată pune usturoiul. Săpam cu greu, în clasa de rușine. Parcă n-ar trebui să mă pentru visuri profesionale neautorizate. devină tractorist și Blișceac n-avea nimic august și septembrie au fost puține ploi. desființeze, că învăț bine și nu am pro- Stăteam singur lângă un brad și îmi de- împotrivă. Mă temeam însă de Valera Nu știu de ce mi se părea că și ceilalți bleme de comportament. Pe de altă parte, pănam speranța că cei doi idioți nu vor Cristache, poreclit Lupoi, un tip rotofei, nouă colegi aproape eminenți mă vor ei toți vor fi comsomoliști și eu nu. Eh, trece. S-a apropiat Lenuța Belaia. Mirosea cu fund de femeie coaptă la nici 17 ani, sprijini în dreptatea mea, întrucât nici ei dacă ar fi tata acasă.” Am adormit învelit puternic a odecolon Landâș spurcat la apucături și care avea doi ve- nu meritau să fie în aceeași organizație într-o senzație de adâncă singurătate. – Ar fi bine să nu vii mâine la școală. rișori, frați gemeni, răi de tot. Frații Zaiaț cu Blișceac și Cristache, dar și pentru că M-am trezit de la lumina becului. Cea- Cristache s-a lăudat că te vor bate măr. băteau cu martori pe oricine credeau ei astfel se poate murdări o idee albă. Pe de sul de pe perete arăta că e șapte fără un – Știu, dar nu mă tem. REVISTA LITERARĂ #3 / 17

Lenuța s-a uitat lung în ochii mei, cum nu se uitase încă nicio fată din școală. Mi s-a tăiat răsuflarea. Cam peste vreo cincizeci de minute am intrat toată clasa INCORECTITUDINI în sala unde fuseserăm chestionați. Primul Secretar al Comi- tetului Raional al UTCL ne-a anunțat cu voce solemnă că am fost primiți toți în rândurile comsomolului și ne-a felicitat cu această ocazie. Apoi ne-au fost înmânate carnetele și insignele de comsomoliști și am devenit oameni liberi. Până la trenul de la ora 17 mai era o jumătate de zi, așa că am mâncat blinii cu smântână, am băut cacao, la modă atunci. Am fost la un film despre dragostea a doi tineri bolșevici TEORIE ȘI care au trebuit să jertfească sentimentul în numele revolu- ției, că altul nu rula. Mama n-a zis nimic, când am intrat seara în ogradă cu VANITATE (I) insigna de comsomolist prinsă de cămașă. A doua zi, frații Zaiaț m-au bătut după lecții în spatele de ADRIAN CIUBOTARU atelierului școlii. Comsomolist cu acte, Cristache îmi ținea strâns mâinile la spate, deși nu intenționam să mă împo- trivesc, și îi asmuța pe verișori. Ceilalți comsomoliști nu au intervenit. ase sunt „instituțiile” care au stat la temelia numeroși funcționari, ingineri, învățători și soldați Am ajuns acasă pe vechiul traseu, ca să nu mă vadă lumea civilizației occidentale, spune Niall Ferguson în bine instruiți și sănătoși. plin de sânge. Mama i-a blestemat, că altceva nu putea face. ȘCivilizația. Vestul și restul (Iași, Editura Polirom, Greu de înțeles alergia occidentalilor la liberalism Taică-meu era pe unde era, iar Ion Zaiaț, autorul gemenilor, traducere din limba engleză de Doris Mironescu şi și la valorile fondatoare ale propriei lor civilizații, mai urma să se întoarcă peste șase luni de la pușcărie. Fusese Andreea Mironescu, 2017; alte ediții: 2011, 2014). Con- cu seamă în ultimele decenii, când s-au văzut cel mai condamnat la opt ani pentru că-l stâlcise în bătaie pe unul curența, proprietatea, știința, medicina, consumul și bine toate avantajele modelului de societate construit din Stolniceni la o beție. Eu strângeam în mână băsmăluța etica muncii. Liberalismul a decurs firesc din compe- de Vest. S-au scris multe cărți pe acest subiect, dar albastră a Lenuței. Mi-o dăduse să-mi șterg sângele de pe tiția care a definit întotdeauna politica și economia niciuna nu a oferit un răspuns univoc și pe deplin față. Mirosea a Landâș. europeană, dar mai cu seamă din modul în care a satisfăctor. Metehnele intrinseci ale capitalismului După șapte luni de la ziua compromisei mele disidențe, fost înțeleasă și respectată proprietatea privată, prin și ale pieței, inegalitatea în primul rând, sunt privi- absolveam școala medie din Măgureanca aproape eminent, legi și prin reprezentanți aleși. Doctrina a constatat te, îndeobște, drept cauzele principale ale discursu- aveam doar două note de patru în atestat, iar caracterizarea niște realități și tendințe, oferindu-le un cadru teore- lui antiliberal, indiferent de formele și de substanța semnată de Lidia Dmitrievna era chiar foarte bună. Ce-i tic și devenind, într-un fel, conștiința de sine a unei acestuia. Neajunsurile explică, întru câtva, utopiile drept, n-am dat admiterea din prima la jurnalistică, dar civilizații ce se înfiripase încă din a doua jumătate a socialiste de acum o sută-două sute de ani, nu și vi- asta e altă poveste… veacului al XVI-lea. Investițiile în cercetare au generat rulența contestației din a doua jumătate a veacului superioritate militară și tehnologică, medicina a pre- trecut și nici abaterile grave de la principiile de bază * * * lungit speranța de viață și i-a ajutat pe europeni să în epoca „political correctness”-ului. Tarele capitalis- E zi de duminică și mă aflu în hala Pieței Centrale din se adapteze la condițiile de mediu din toate colțurile mului justifică o parte dintre reproșurile pe care i le-a Bălți. Cumpăr mezeluri și vreau să iau și citrice. Am plătit lumii pe care aceștia puseseră, între timp, stăpânire. adus stânga postbelică, mai puțin disprețul cu care salamurile și m-am salutat cu domnul Petru, un vecin de Producția în masă și stimularea consumului au adus a tratat aceasta ideile liberalismului clasic mai ales cartier, apicultor cu vocație, care-și vinde sâmbetele și du- prosperitatea, dar nu înainte ca Reforma să justifice după marele compromis al capitalului cu societatea, minicile marfa în piață. Mi se destăinuie că-i merge greu, capitalul și efortul depus pentru a-l agonisi. ce s-a tradus prin „statul bunăstării generale”. pentru că el propune miere veritabilă, de aceea și scumpă. Doctrinele antiliberale au pus la îndoială sau au Reacțiile extremelor, comunistă și/ sau naționalistă, Restul o vând mai ieftin, dar aceea nu-i miere, spune acu- negat pe de-a dreptul cel puțin patru din cele șase sunt poate mai ușor de înțeles, întrucât se împiedică, zator domnul Petru. instituții. Și stânga, și dreapta radicală au atacat amândouă, de un postulat fundamental: libertatea. – Dumneata nu poți să-mi cumperi un chefir și un pachet neîncetat ideile și legile liberale, mai ales în secolul Individul nu există, pentru comuniști și ultranațio- de brânză de vaci? mă abordează în rusă o cetățeană de vreo al XX-lea. Stânga a reușit cel mai mult, astfel încât, naliști, decât ca parte a unei colectivități mai mari, 55 de ani cu fața suptă, ochi albaștri decolorați, îmbrăcată azi, într-o bună parte a Occidentului, competiția este în primul caz, ca membru al unei comunități unifor- într-un pardesiu care văzuse timpuri mai bune. Am rămas tot mai strict reglementată (mai ales în economie), mizate ideologic, economic și social, iar în al doilea, mască africană. N-o cunosc și nu arată nici a boschetară și iar în unele domenii, este anulată discret (de pildă, în ca membru al unei comunități de sânge, cultură, nici a cerșetoare. învățământ). Consumul e făcut vinovat de problemele istorie și mai ales destin. Dreptul cetățeanului de a – Ce înseamnă, doamnă, dacă pot sau nu să vă cumpăr reale sau ipotetice ale lumii de azi, îndeosebi de po- dispune de sine însuși după propriul său plac intră în lactate? luare și încălzire globală. Munca nu mai este văzută contradicție flagrantă cu aceste forme de apartenen- – Vă spun, am nevoie să mănânc zilnic chefir și brânză. ca o valoare în sine, ci ca o obligație supărătoare și ță. Eșecul totalitarismelor care au rezultat din aceste Așa mi-a recomandat medicul dispensabilă. De aici, reducerea progresivă a orelor de reacții ar fi trebuit să scoată de pe agenda Vestului – Păi, cumpărați-vă atunci. lucru, despovărarea de sarcini, introducerea practicilor argumentul rousseauist al prevalenței „binelui” sau – Dar n-am bani. de relaxare în program, accentul pe hedonism, pe plă- „voinței generale” asupra binelui și voinței particulare, – Bine, dar care-i treaba, am eu vreo obligație față de cerea de a trăi. Drepturile și libertățile proprietarilor argument pe care s-a clădit retorica ambelor extre- dumneavoastră? Nici nu vă cunosc măcar. sunt tot mai restrânse, în special prin presiuni fiscale. misme. Dar nu s-a întâmplat așa. După procesul de la – Eu vă înțeleg, dar nu vă enervați. Nu vreau să-mi dați Naționalizările se fac mult mai ușor, chiriașii capătă Nuremberg, nazismul a fost blamat pentru crimele pe bani. Pur și simplu, mergem la alimentară și dumneavoastră tot mai multe drepturi, iar unii demnitari vorbesc care le înfăptuise și nu pentru că a neglijat valorile plătiți chefirul și brânza. despre house-sharing și alte modalități de lichidare și libertățile individuale (acuzația aceasta i s-a adus, Domnul Petru și-a găsit de treabă cu borcănașele de pe treptată, în viitor, a proprietății private. Medicina desigur, dar nu ea i-a pecetluit soarta). Comunismul tarabă. Nu fusesem abordat de mult cu asemenea tupeism și știința par a fi singurele instituții occidentale pe a scăpat basma curată, iar stânga mai moderată, caritabil. Doamna aștepta calmă alături. care valul antiliberal pare să le fi cruțat. Și acestea dar complice din Occident i-a conservat și amplifi- – Bine doamnă, dar chiar nu aveți din ce trăi? trec printr-un proces de specializare excesivă și de cat impulsul rousseauist. A făcut-o și atunci când o – Primesc pensie, e adevărat, dar nu-mi ajunge: facturi, ideologizare, fiind deseori deturnate de la scopurile economie de tip liberal reclădea din temelii Europa alimente, medicamente, știți și dumneavoastră cum e acum. pentru care au fost concepute, dar rămân, în fond, de Vest, ruinată de cel de-al Doilea Război Mondial, – Știu, și chiar n-aveți pe nimeni să vă susțină, un fecior, privilegiate de noile elite. O explicație ar fi că, spre și atunci când “binele general” transforma Europa de o fiică acolo? deosebire de celelalte instituții create de Vest, acestea Est într-un lagăr, URSS într-un GULAG, iar țări precum – Ba da, am un fecior, Borea, dar el nu lucrează. De aceea, se asociază mai puțin cu ideile liberalismului și mai China sau Kampuchea Democrată, într-un abator. vă rog să-mi cumpărați chefir și brânză. mult cu ideile unui umanism situat în afara oricăror Nihilismul occidentalilor cu privire la valorile și Ce era să fac… Am intrat într-o mica alimentară din in- determinări politice, culturale, temporale. Lucrurile narațiunile fondatoare ale propriei lor lumi este ex- teriorul pieței. Din privirea compătimitoare a vânzătoarei nu stau întocmai așa, umanismul fiind și el un pro- plicat de Niall Ferguson printr-un factor de ordin am înțeles că nu sunt singurul pacient al doamnei în cauză. dus al civilizației vestice, născut într-un anumit loc psihologic: „(…) Poate că adevărata ameninţare pentru Aceasta a vrut chefir de 2,5 procente grăsime. Cum acesta și într-o anumită epocă, și transformat de tot atâtea noi nu este ascensiunea Chinei, a islamului sau creş- se terminase, a cerut două pachete de brânză de vaci. „E ori de câte a fost adoptat de o doctrină sau de alta. terea emisiilor de dioxid de carbon, ci lipsa noastră mai bine așa”, a zis. Și-a pus pachetele într-o pungă și s-a Medicina și știința modernă s-au dezvoltat, la rândul de încredere în civilizaţia pe care am moştenit-o de îndepărtat cu demnitate, eu rămânând să achit costul pro- lor, numai odată cu liberalizarea cercetării și secu- la strămoşii noştri. (…) cea mai mare ameninţare la duselor. Nici n-am avut respirație să mă revolt că măcar nu larizarea cunoașterii, odată cu răspândirea cărții și adresa civilizaţiei occidentale nu sunt alte civilizaţii, mi-a mulțumit. alfabetizarea, în cadrul unor sisteme economice care ci slăbiciunea noastră de caracter şi ignoranţa istorică Mă tem că și doamna, în junețea ei, a fost primită în trebuiau să fie cât mai competitive și al unor state ce o alimentează”. UTCL ca și Blișceac și Cristache. Comsomoliștii nu mor în care doreau să-și consolideze mereu puterea, acasă vremuri de tranziție... și peste mări. Și care aveau nevoie pentru aceasta de VA URMA 18 / REVISTA LITERARĂ #3

FILTRE

SERVICII COMUNALE VS SERVICII DE UTILITĂȚI PUBLICE de VALENTIN GUȚU

dată ce facem parte, ca cetățeni, respectiv, способы оплаты коммунальных Este adevărat, chitanța reprezintă și ea ciarul/consumatorul – a nu se uita! – este dintr-o anumită comunitate (co- услуг: оплата квитанций (sic!) в банке un „document de plată a unor impozite obligat să le achite într-un anumit termen Omună, oraș, municipiu), care are, или на почту; оплата через банкоматы; sau taxe cuvenite bugetului local”, noi însă (la poștă, la bancă, on-line etc.), iar după ce precum e și firesc, o administrație publică оплата с помощью интернет-банкинга. ne referim aici la facturile emise pentru le achită (răsuflă ușurat și) primește – pe locală, noi, în calitate de beneficiari con- E cam ceea ce am văzut în citatele an- serviciile de utilități publice, cărora – în lîngă fiecare factură – și cîte o chitanță sau stanți de servicii comunitare de utilități terioare românești, calchiate după rusa limbajul colocvial – li se spune facturi un bon fiscal, dovadă a plății efectuate. publice – fie persoane fizice, fie persoane vorbită la Chișinău. la utilități sau, prin extindere, facturi de Asta e povestea cu „chitanțele” și facturile. juridice –, avem obligația (nu „obligați- întreținere. unea”) de a onora în fiecare lună o serie Dar să le luăm pe rînd. Așa-zisele „ser- De aceea, atunci cînd vine momentul Acum, pentru că tot ne-am referit la de documente/instrumente de plată (pri- vicii comunale” sau „servicii publice de să deschidem cutia poștală, doldora de întreținerea fondului locativ sau imobiliar, vind electricitatea, apa, gazele, căldura, gospodărie comunală” basarabene sînt, „chitanțe”, nu vom întreba (soțul ori soția) și știm, de exemplu, că municipiul Chișinău telefonul etc.), venite de la prestatorii de fapt – în româna vorbită în Țară –, la o zi-două după despuierea acesteia (a are o „Direcție generală locativ-comunală” serviciilor respective. servicii comunitare de utilități publice ori, cutiei): „Ai plătit/achitat comunalele?”, ci: – deci un fel de Direcție de administrare Că sîntem bun-platnici sau rău-plat- simplificat, (servicii de) utilități (publice), Ai plătit/achitat facturile la utilități?/Ai a fondului locativ –, imediat ce (Doamne, nici e una, deși se mai găsesc restanțieri deoarece acestea nu se referă doar la… achitat factura la întreținere?/Ai plătit în- ferește!), bunul meu cititor, auzi susurînd la întreținere care neagă cu vehemență comune („unitate de bază administrativ-te- treținerea? Vorbind ca la carte, întreținerea sau chiar gîlgîind cam ciudat vreo țeavă (nu că ar fi rău-platnici: „Cine, noi, răi-plat- ritorială, alcătuită din unul sau mai multe sau cota de întreținere reprezintă „suma „trubă”) fisurată la subsolul (nu „podvalul”) nici?!... N-ați cofundat cumvai adresa?...” sate și condusă de un primar” – DEX), ci plătită de locatarii unui imobil pentru blocului tău, nu suna – că-i degeaba! –, ci Altceva e însă cum se numesc, uneori, de la… un șir de comunități (aici: comune, acoperirea cheltuielilor comune de în- roagă-l respectuos pe cel mai planturos exemplu la Chișinău, dacă nu în întreaga orașe, municipii). treținere (reparațiile pe scară, lumina pe (adică mai „spătos”) vecin de palier (nu Basarabie, documentele de plată în care paliere, liftul, încălzirea casei scărilor, a „ploșceadcă”) sau de scară (nu „podiezd”) sînt facturate serviciile în cauză. Așadar, ce fel de utilități („servicii co- holurilor, spălătoria, uscătoria etc.)”, pentru să meargă iute (dacă poate) la Locativă (a munale” basarabene) asigură autoritățile care, în cadrul asociațiilor de locatari sau, se înțelege „Întreprinderea de Gestionare „Deoarece ați pomenit aici de… factu- administrației publice locale? Am și men- mai exact, de proprietari, se emit chitan- a Fondului Locativ” de sector; Goscom-ul rare, veți fi avînd în vedere niște… facturi, ționat la început: alimentarea cu apă; țe personalizate (în loc de facturi), care de cîndva) (nu „JEK”), ca să-i determine pe nu?” – m-ar putea încerca de minte lumi- canalizarea și epurarea apelor uzate și trebuie onorate de către aceștia. instalatori („nu santehnici”) să prevină un natul meu cititor. Să facem însă referire pluviale; furnizarea de energie termică în eventual „potop”, că doar de ei depinde la o frază (din internet), care privește sistem centralizat; salubrizarea localită- Ceea ce însă ridicăm noi periodic (și întreținerea (nu „întrețînerea”) blocului tău, „Infocom”-ul chișinăuian, o autoritate de ții; administrarea domeniului public ș.a. anevoie) din cutiile noastre poștale poartă situat – adu-ți aminte! – în capitala celui reglementare în domeniu: „I.M. «Infocom», Toate aceste servicii, evident, sînt contra numele de facturi (curente), care – ați și mai „suveren șî îndenpendent” stat – ați conform informației prezentate de către plată, deci se facturează, iar consumatorii intuit! – conțin anumite plăți de încasat și priceput! – din lume, care se zice că are GFL, tipărește chitanțe (sic!) pentru ser- sau beneficiarii lor primesc (lunar) cîte o de către furnizorul/prestatorul de servicii și o limbă oficială, adică o „limbă de stat”. viciile comunale (sic!) pentru proprietarii factură curentă pentru fiecare dintre ele. de utilități (publice), plăți pe care benefi- Uneori, chiar că de stat… mintea în loc. de apartamente”. Așadar, „chitanțe pentru serviciile comunale”, ca și în următoarele exemple (la fel din internet): „În prezent, FOTOGRAME | NICOLAE RĂILEANU I.M. «Infocom» perfectează chitanțe (sic!) pentru 35 servicii (corect: 35 de servicii) locativ-comunale (sic!). Aceste servicii sunt repartizate în 4 tipuri de avize de plată/chitanțe (sic!) sau incluse într-un singur document de plată” sau „Persoanele vor putea achita chitanțele (sic!) pentru serviciile comunale (sic!) on-line din ca- binetul personal”, sau „Fiecare persoană poate plăti o chitanță (sic!) (de exemplu, pentru locuințe și servicii comunale [sic!], telefon, internet, televiziune, securitate) în «Internet Bank», utilizând cardul său de debit sau de credit”.

Din pildele de mai sus, bunul nostru citi- tor poate observa și altceva, că – la Chișinău – serviciile (comunitare) de utilități publice se numesc… „servicii comunale/servicii lo- cativ-comunale”, facturate în „chitanțe”. De ce? Pentru că așa e și în rusă: коммунальные Liviu Damian, în cabinetul de lucru. Anii 1980 Vladimir Beșleagă, Grigore Vieru, gazda (un scriitor azer) și Liviu Damian. În spate, monumentul dedicat celor „26 de comisari din Baku”, 1975 услуги/жилищно-коммунальные услуги și, REVISTA LITERARĂ #3 / 19

VÂNTURILE, VALURILE...

DESPRE TITLURI ȘI GHINIOANE* de VAL BUTNARU

iteam, relativ nu demult, o piesă de dar și titlurile de romane, probabil. După Kipling, Cartea neisprăvirii de T.O. Bobe și vizează și Să-i îmbrăcăm pe cei goi) de teatru a unei tinere, talentate și ne- ce am terminat de scris Negru și Roșu, am Cartea apei de Limonov până la Cartea de Pirandello. Pe lângă alura misterioasă, dar Ccunoscute scriitoare de la București aflat că Ioan T. Morar a și scris înaintea mea nisip a lui Borges drumul e atât de lung, și comercială, de ce nu?, marele reformator și am găsit, la un moment dat, un detaliu o carte cu acest titlu. Ca să ies cumva din întortocheat și pavat cu mii de cărți! al teatrului a redus la câteva cuvinte din care mi-a atras imediat atenția. Formația încurcătură, am fost nevoit să adaug un Când terminasem de scris Ultimul titlu întregul său program artistic: ce e muzicală din piesa în cauză se numea Hip- apendice, o precizare, dacă vreți – (1930- profet adevărat eram deja conștient de mai real – viața sau imaginația?, cine e notic. Iată un titlu bun pentru un roman! 2056) – adică anii în care se derulează ac- faptul că rețeta de preparare a titlurilor mai adevărat – actorul sau personajul? mi-am spus. Peste puțin timp, m-am po- țiunea. (Apropo, ghinionul cu acest roman care să conțină cuvântul ultimul e cât se Lucru ce se întâmplă extrem de rar în menit în fața unui fapt împlinit: romanul nu se termină aici. În timp ce-mi luasem poate de răspândită. De la filmul Ultimul literatură, chiar dacă Schiller spunea un- la care lucrez în aceste zile se întitulează o pauză la redactarea romanului, am citit tango la Paris de Bertolucci, dar și Ulti- deva că un titlu nu trebuie să semene cu Hipnotic. Dar nu acesta este subiectul pe Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii mul împărat, de același regizor, până la o carte de bucate în care este dezvăluit care aș fi vrut să-l pun în discuție. Vorba săi de pelerinaj de Haruki Murakami și am piesele Ultima noapte la Madrid de Braian întreg secretul de preparare a bucatelor. este că aproape instantaneu mi-am adus descoperit cu stupoare că cei patru eroi ai McAvera și Ultima oră de Sebastian încap Pe când scriam dramaturgie, nu m-am aminte că ultimul roman al Doinei Ruști niponului se numesc Roșu, Negru, Albu, atâtea și atâtea! Romanele Ultima noap- putut stăpâni și l-am parafrazat pe ma- se numește Homeric. Nu-i așa că sună cam exact ca și ai mei. Cu o singură excepție: te de dragoste, întâia noapte de război rele Pirandello, producând Șase autori asemănător? E diferit, dar asemănător, Galben al meu e înlocuit cu Albastru al de Camil Petrescu, dar și Ultima lună de în căutarea unui personaj, un manifest totuși. (Apropo de Doina Ruști, îmi place lui. Ei bine, coincidența asta n-o puteam toamnă a lui Druță, dar și Ultimul patriarh teatral sau, mai degrabă, literar și acesta, mult un alt titlu de al ei – Mâța vinerii.) accepta în ruptul capului. Înțeleg, la noi de Hachmi și atâtea mii de alte ultime dacă doriți. Nimic nou pe acest tărâm – al Această întâmplare mi-a generat o orice sat e plin de alde Ion Roșu, Vasile titluri! Cam aceeași situație o observăm parafrazărilor – mai ales că dramaturgii eternă nedumerire legată de titlurile pe Negru, Dinu Galben, Veronica Albu, adică și în titlurile cu cuvântul moartea – de simt nevoia s-o facă cu orice ocazie. Să ne care le aleg autorii pentru operele lor. oameni-culori, dar la ei?! Ce căutau per- la Moartea unui comis-voiajor de Arthur amintim doar de Visul unei nopți de iarnă Conform căror mobile interioare își numesc sonajele mele în îndepărtata Japonie a lui Miller și Moartea unui critic de Martin de Tudor Mușatescu sau de Hamletmachi- ei cărțile, filmele și spectacolele într-un Murakami? Mi-a luat mult timp să-mi vin Walser (vai, ce carte! vai, ce răzbunare ne de Heiner Müller. (Ce titlu splendid fel sau altul? De ce uneori titlul se reduce în fire și să accept nemiloasa realitate.) împărtășită de orice autor de romane!) – Hamletmachine!) la numele personajului central – Hamlet, În 2010, când îmi apăruse primul ro- până la Moartea citește ziarul de Mircea Sunt încă atâtea de spus, dar spațiul Ion, Oblomov, Ana Karenina –, iar alteori man, Cartea nomazilor din B., întâmplarea Dinescu. Ca să nu mai vorbim de titluri rezervat acestei rubrici de cerberii de la e cât se poate de stufos – Bine, mamă, dar face să mă întâlnesc cu Serafim Saka, la gen Soția lui Faust! E plină lumea literară RL a fost demult epuizat. Trebuie să plec, ă știa povestesc în actul doi ce se întâmplă Uniunea Scriitorilor, care mi-a și strecurat de soții și amante în titluri! Soția călăto- încheind cât de poate de abrupt incursiu- în actul întâi? (În general, Vișniec este un una dintre celebrele lui replici caustice, rului în timp de Audrey Niffenegger (o, nea mea în miraculoasa lume a titlurilor, meșter neîntrecut la titluri stufoase, epice, de-a dreptul sarcastice: Da bine că te pri- ce debut fulminant, realizat însă doar cu nu înainte de a-mi face hatârul și a da să ne amintim doar de unul dintre acestea cepi la titluri! Chiar dacă parafrazasem gândul la ecranizare!), Amanta lui Freud de trei nume de cărți de la noi care îmi plac – Frumoasa poveste a urșilor panda po- la modul conștient Cartea morților din Karen Mack și Jennifer Kaufman, Ultima în mod deosebit – Raftul cu himere de vestită de un saxofonist care avea o iubita Tibet, mi se păruse pe atunci că maestrul amantă a lui Cioran de C. Cheianu și mă Eugen Lungu, Arhivele Golgotei de Arcadie la Frankfurt.) De ce se întâmplă, și asta în Saka îmi făcuse un compliment. Peste un opresc aici... Suceveanu și (păcatele mele! – ale unui cazuri frecvente, ca unele titlurile să se timp, am constatat că această matrice Din punctul meu de vedere, cel mai ins lipsit de modestie) Cum Eclesiastul asemene între ele sau chiar să coincidă? de preparare a titlurilor care să conțină fascinant titlu întâlnit vreodată în literatura discuta cu Proverbele. Cauzele sunt multiple, cred eu. Nu doar cuvântul cartea e la îndemâna oricui. De universală este Șase personaje în căutarea ideile zboară prin aer, potrivit unei butade, la Cartea de bucate la Cartea junglei de unui autor (dar și Astă seară se impro- * www.vanturile-valurile.com NOI APARIȚII | EDITURA ȘTIINȚA | NOI APARIȚII

DIMITRIE BOLINTINEANU ION MUREȘAN SCRIERI, VOL. 1-2 IZGONIREA DIN POEZIE STUDIU INTRODUCTIV, TABEL CRONOLOGIC, NOTE ȘI COMENTARII DE TEODOR VÂRGOLICI COLECȚIA „ANTOLOGIA UNUI AUTOR”

„Primul volum din ediţia de «Scrieri» cuprinde opera poeti- „Ion Mureşan este un poet apreciat atât de critica lite- că a lui Dimitrie Bolintineanu publicată până în anul 1865. rară cea mai exigentă, cât şi, deopotrivă, de cititorul Volumul include, de asemenea, un studiu care introduce de poezie. (...) Altfel spus, el este în acelaşi timp poetul cititorul în universul operei scriitorului, un tabel cronolo- prezentului imediat şi al viitorului, întrevăzut doar gic cu cele mai relevante date şi evenimente din viaţa şi virtual-ipotetic, pe care pariază critica de întâmpinare. opera lui, precum şi o serie de note şi comentarii la textele (...) Volumul de faţă, care apare în colecţia «Antologia literare. Volumul al doilea din ediţia de «Scrieri» cuprinde unui autor», oferă o selecţie reprezentativă din cele cele două romane ale scriitorului, «Manoil» şi «Elena», şi una trei volume poetice originale ale autorului: «Cartea de dintre numeroasele sale lucrări consacrate memorialului de iarnă» (1981), «Poemul care nu poate fi înțeles» (1993), călătorie, intitulată «Călătorii în Moldova»”. «cartea Alcool» (2010).

EDITURA EDITURA 20 / REVISTA LITERARĂ #3

ce numea cineva „melocinoe umnicianie” („a o face pe PLURALIA TANTUM deșteptul când nu e cazul”; potrivit pentru Minodora). 26.XII.1971

„Interesul înseamnă pur și simplu ceea ce fiecare din- tre noi consideră necesar pentru propria sa fericire” (Holbach, după Plehanov). „Interesul este baza moralității (nravstvennosti)” (Plehanov). După Kant, criticat de Plehanov, impera- tivul categoric înseamnă să acționezi conform acelei JURNAL reguli, pe care tu ai dori-o ridicată la rang de lege generală. (Această propunere pare a fi ademenitoa- ÎN MARGINILE re. Pentru atingerea anumitor scopuri, cei slabi și-ar asuma-o. Eu de asemenea nu o neg, chiar dacă nu mă ISTORIEI consider un ins slab.)

LITERARE (XXIV) 29.XII.1971 Foto de N. RĂILEANU de LEO BUTNARU „Timpul monologului în lumea comunistă s-a termi- nat. Astăzi, nu mai există, obligatorie pentru toți, o «estetică marxistă» monolită” (E. Fisher, după Estetika segodnia, M., 1968, pag. 350.). (Este vorba de Ernst Fisher (1899-1972), critic și publicist austriac, fost 17.XII.1971 „Când poetul care nu-și cunoaște meseria nu mai membru al Partidului Comunist Austriac, din 1934, știe ce să facă, spune Horațiu, se apucă să zugrăvească din care a fost exclus în 1969, pentru opiniile sale A trecut pe la noi cântărețul Ion Bas. Un exercițiu de vreun crâng, vreun altar, vreun pârâu șerpuind prin „revizioniste”. Sigur, în respectivul volum Fisher este... text-vers pentru muzică. Așa e, fiecare cu ale sale. O în- lunci încântătoare, vreun șuvoi care vuiește sau vreun desființat.) tâlnesc, la ieșire, pe Larisa Arsene. Îmi exprim regretul curcubeu” (Lessing). (În afară de altar, aceasta e cam că nu mai cântă împreună cu Nicolae Sulac. Ea: „E un întreaga tematică a tuturor începătorilor ce trimit încer- Observ că multe dintre citatele pe care le repro- om greu de suportat”. cări literare la redacție. Plus urdinișuri, păsări călătoare duc aici sau în altă parte nu sunt decât niște aliați ai și... satul meu din depărtare – chiar când ei scriu chiar unor concluzii proprii. Așadar, unele „mărturisiri ale La Teatrul „Luceafărul” – Minodora lui Andrei din acel sat.) citatelor” le iau pur și simplu de martori, pentru că, Strâmbeanu. Ce să zic eu?... vreodată, voi avea nevoie să spun: „Vedeți, nu numai M-am certat rău de tot cu Formica. Chiar să fi fost, Alexander Pope „cerea în mod expres, ca cel ce vrea eu gândesc astfel. Oameni cu mult mai importanți ambii, actori și să fi jucat într-un spectacol, în care, să poarte cu demnitate numele de poet să se lase cât «mă susțin»”. De fapt, e foarte rău că un începător nu conform acțiunii, la un moment dat s-ar fi cerut ca se poate mai de timpuriu de mania descrierilor, și tot el poate spune (și) el ce gândește, ci este nevoit să preci- personajele noastre să se îmbrățișeze – n-am fi con- definea poezia picturală ca pe un ospăț compus numai zeze: „Eu gândesc la fel ca tov. Asmus”, să zicem. Alte simțit nici unul, nici celălalt. Fleacuri, că teatrul nu din sosuri” (Lessing). categorii de citate le extrag din considerentul că au înseamnă relații personale, ci joc, distanțare etc.! Noi o formulare concisă, plastică, lucru pe care de multe nu ne-am fi îmbrățișat nici în ruptul capului. Chiar cu ori nu-l poate face gândirea mea. Și încă ceva – simt riscul de-a fi dați afară din trupă. 24.XII.1971 că astfel mi se consolidează crezul și gustul artistic, concepția despre artă. Apoi am discutat cu „avangardista” (ghilimele fără După ce am vizitat expoziția Nadei Rușeva, la Societa- ironie) Va. T. Îmi spuse că, în ceea ce reușește ea să tea „Știința”, văzui un afiș prin care se anunța și sosirea Eckermann, I.P., Razgovorî s Goethe v poslednie facă, pune și o bună doză de încăpățânare. Posibil. E o tatălui tinerei pictorițe, decedată atât de prematur. Se godî ego jizni, M., „Academia”, 1934. „Înainte... înainte, ființă cam masculinizată. specifica: „Intrarea cu bilete”. Stingheritoare chestia asta peste morminte!” (Goethe) cu biletele, de parcă tatăl ar face negoț pe contul morții fiicei sale. Ca o profanare a memoriei acestei micuțe „Cu ocazia noului an și a sărbătorilor de iarnă, vă 23.XII.1971 talentate sau o cinstire a memoriei și talentului ei? urez multă fericire, noroc, îndeplinirea tuturor dorin- țelor și tradiționalul «La mulți ani!» Cu respect, Măria” Așadar, cu o săptămână înainte de sosirea anului nou, Lucia Purice îmi spune că la spectacolul Hippolyte (Sasu din Arad, care fusese în componența grupului eu umblu fredonând partea a treia (Alegro vivace) au sosit sau au fost aduși spectatori din suburbiile Chi- turistic cu care am vizitat Kievul). din Sonata a VIII-a de Beethoven. Adică „fluier” mu- șinăului, elevi în clasele mari. Colega a fost indignată zica serioasă. Sigur, îmi vine ceva mai greu, decât aș de comportamentul adolescenților, gălăgioși în timpul fredona-fluiera arii din Othello, Bărbierul din Sevilla spectacolului, ca să nu mai vorbim de gusturile (reacții 30.XII.1971 sau Nunta lui Figaro. Încă nu-mi este totul clar în ce inoportune) și cultura lor. Cunosc și eu asemenea cazuri, privește legitățile de structurare a unei simfonii sau astfel că mă străduiesc să merg la Teatrul „Luceafărul” Curând schimbăm calendarul. În „Carte pentru toți”, sonate care, odată cunoscute, mi-ar permite să le re- doar la premiere, când nu sunt aduse asemenea cate- alcătuită de S. Vangheli, a fost inclus și articolul meu produc din memorie. gorii de „spectatori”. Prezența lor îmi repugnă. Lucia i-a „Enigma unor pseudonime” (preluat din „Cultura”, întrebat dacă știu unde au venit și ce spectacol vor vi- unde l-am publicat acum vreo doi ani). Răsfoind volu- Apropo, se susține că sonatele lui Beethoven au un ziona. Li s-a cerut prea mult... Parcă biata lor profesoară mul și oprindu-se la „opera” mea, Pr. zice: „Da, bre, eu caracter programatic. Cu toate că cele intitulate Sonata ar fi fost în stare să le explice ceva din istoria și mito- voi scrie cărți, iar tu le vei citi”. Însă nu am eu atâta lunii, Kreutzer sau Appassionata nu poartă titluri pe logia antică, să le spună cine a fost Euripide? Într-un timp și răbdare să aștept până va edita amicul vreo care să le fi dat compozitorul, ci le-au moștenit de la fel, să-i pregătească pentru spectacol, să le stimuleze cărțulie. Nu prea are stofă. editori sau interpreți. curiozitatea și atenția... La practica mea pedagogică, în școală, auzisem U-u! Sunt preocupat de muzica clasică, însă ușa următorul refren: „Pitagora, moartea tuturora!” pare a nu fi încă deschisă. Bat timid, precum bate un Știind că maestrul Glebus Sainciuc are o mare co- Mi s-a povestit despre un copil de patru ani care trecător în ușa unei case, stând și ascultând cu atenție lecție de șarje și desene inspirate de actori și teatru în avea exclusiv maniere de om (foarte) matur – vorbă, dacă nu care cumva, dincolo, se aud pașii stăpânului general, l-am întrebat de ce nu le-ar expune în holul gest, poză. Locuise numai la bunica sa, fără a avea care vine să deschidă. Dacă presimte sau are semne că „Luceafărului”. Răspunsul: „Administrația se tot codește, legături cu pici de seama lui. stăpânul e acasă, peregrinul își repetă bătăile în ușă. nu se hotărăște”. Păcat, pentru că acest mare prieten al Deci, fiind convins că muzica simfonică are subtile scriitorilor și actorilor i-ar ajuta „Luceafărului” să-și mai Când pornești direct de la orele de curs la teatru, calități de a educa și delecta, depinde de insistența, de adune spectatori. mâncând din mers vreun pateu sau vreo brioșă, îți perseverența mea întru a o înțelege. zici: în Antichitate, spectatorii veneau la teatru cu Referitor la drama lui Strâmbeanu Minodora, din provizii alimentare. Spectacolul putea să țină do- O selecție din poezia lui Jacques Prévert, în rusește. câte înțeleg eu și din cele citite în ultimul timp, s-ar uă-trei zile și nici bufete nu existau. Am transcris în caietul meu (volumul e de la biblio- potrivi calificativul de „sumară individualizare”, chiar tecă) poemele Cum să desenezi o pasăre, Pentru tine, dacă autorul s-a străduit să-l prea individualizeze pe dragostea mea, Filă de poezie, Stingeți lumina, Tot mai Plopeanu. Însă excesul, ca și insuficiența, are același puțin și mai puțin. ne-merit – de a nu fi ceea ce trebuie să fie; duce la ceea VA URMA REVISTA LITERARĂ #3 / 21

RAFT „MIROASE-A CARTE NOUĂ/ MIROASE-A CARTE PROASPĂTĂ” de LUCIA ȚURCANU

ersurile alese drept generic pen- este reluată în final, iar sintagmele care pune poezia sub semnul nespusului sau Din categoria textelor cu caracter tru acest text sunt din poemul se repetă ca ultim vers în strofele doi chiar al inefabilului, prin primul vers: parabolic face parte și Tabla înmulțirii VPâinea noastră cea din toate file- („Ochii tăi, ochii tăi, ochii tăi…”), trei „Sunt purtătorul de cuvânt al tăcerii”. cu șapte (autorul ne propune recitirea le, inclus în antologia cu același titlu a („Glasul tău, glasul tău, glasul tău…”) și Poemul este, totodată, și un manifest unui basm, de această dată). Este un lui Vasile Romanciuc, apărută recent la patru („Mâna ta, mâna ta, mâna ta…”) împotriva declarativismului: „Visez la o poem cu mesaj etic, în care, mai mult Editura Cartier, și definesc cât se poate sunt reluate în versul final din penul- poezie de dragoste,/ o poezie neobișnu- decât oriunde, ni se dezvăluie latura de potrivit specificul acestui volum, al- tima strofă, a cincea („Mâna ta, glasul ită,/ în care sentimentele pot fi citite/ ironică a poeziei lui Vasile Romanciuc, cătuit din texte publicate anterior, dar tău, ochii tăi…”). Cele mai recente texte și înțelese/ fără dicționarul de neolo- o ironie delicată, rafinată, subtilă, care construit în așa fel încât să dea impre- sunt rondelurile (2018), care, de altfel, gisme,/ fără dicționarul de arhaisme.// mizează de multe ori pe jocul cu faptul sia de inedit. tot poeme cu refren sunt. Sentimente care se văd/ grație propriei de cultură. Exemplar în ce privește lor lumini.// Sentimente care,/ pentru a mânuirea poetică a ironiei este poe- O antologie de autor ar avea, în Felul în care își organizează autorul se face auzite,/ nasc liniștea mai întâi”. mul A fost odată, în care tema trecerii, general, două funcții: funcția de trie- poemele în acest volum permite (re)lec- abordată, de obicei, grav, este tratată re-revizuire-omologare, prin care este tura unor texte plasate în contexte noi, Dacă ne referim la această alternan- la modul ludico-ironic: „Arhaismul/ își sugerată atitudinea autorului față de antologia dezvăluind astfel dominante- ță a spusului-nespusului, vorbirii-tă- contemplă ridurile/ în oglindă:/ «Cine propria creație și, totodată, testată le, esența poeziei lui Vasile Romanciuc. cerii, ar trebui să subliniem că Vasile ar mai crede acum/ că fost-am și eu rezistența în timp a poemelor; funcția Versul care a constituit o adevărată Romanciuc este și un excelent autor odată/ neologism fercheș, seducător?!»”. revelatoare, care presupune oferirea revelație pentru mine este din finalul de poezie cu caracter parabolic. Este Este o ironie selectă, transpusă într-un unei noi perspective de lectură, a unei poeziei Despre frumusețea poemului, vorba, în special, de poemele angajării limbaj oarecum esopic ce produce plă- noi chei de interpretare, prin organiza- text care deschide grupajul Lasă un civice și etice, în care, într-un limbaj de cere estetică și intelectuală în același rea poemelor în carte. semn: „Cleopatra s-a logodit cu Esop”. cele mai multe ori esopic, sunt puncta- timp. Este, se pare, cea mai elocventă defi- te adevăruri despre nedreptățile istoriei Antologia Pâinea noastră cea din niție care poate fi dată liricii lui Vasile sau despre viciile umane. De exemplu, Cu o arhitectură pe cât de riguros toate filele* îndeplinește excelent Romanciuc, Cleopatra fiind o metaforă trei poeme – (R)estul Europei; Echilibru, elaborată pe atât de grăitoare, antolo- ambele funcții. Întâi, observăm că pentru poezia frumuseții și fragilității, formulă autohtonă; Tăcerea –, scrise în gia Pâinea noastră cea din toate filele Vasile Romanciuc manifestă o exigență a iubirii, a enigmaticului, a suavului, perioade diferite (1998, 1989 și, respec- ne demonstrează o dată în plus că sporită față de tot ce a scris. Din cele dar și a senzualului, pe când Esop – a tiv, 1977), dar stând alături în antologie, poemele lui Vasile Romanciuc, scrise cincisprezece volume de poezie pe care poeziei cu mesaj etic, nedeclarativ, ci, fac mai vizibilă dimensiunea esopică a în 2018 sau cu zece, douăzeci ori chiar le-a publica din 1974 până în prezent, mai curând, nespus până la capăt. poeziei lui Vasile Romanciuc. (R)estul cincizeci de ani în urmă, sunt de o rele- alege 203 poeme, pe care nu le orga- Europei este o parabolă despre societă- vanță estetică și prospețime covârșitoa- nizează însă cronologic, cum ne-am Una dintre funcțiile poeziei este, țile post-totalitare care nu mai pot scă- re. Iar cu fiecare lectură ni se dezvăluie fi așteptat, ci tematico-prozodic (sau după Vasile Romanciuc, să dezvăluie pa de micii dictatori locali: „Micul dic- noi și noi fețe ale acestor poeme. Așa atitudinal-prozodic), în patru grupaje: frumusețea din lume, această funcție tator local/ nu se mai dă jos de pe tron cum se întâmplă de fiecare dată când Avers-revers (având poezia civică drept găsindu-și materializare în mai multe –/ așteaptă să-i încărunțească peruca// avem în față poezie adevărată. dominantă; cele cinci poeme cu titlul poeme incluse în antologie, de la conci- nesfârșitele beții de cuvinte/ transfor- Temă [teamă] basarabeană alcătuiesc sul Luminați de-un mac („Ne privim tă- mă palatul într-o tavernă/ adevărată laitmotivul grupajului); Lasă un semn cuți,/ Luminați de-un mac./ Te cunosc –/ către ziuă, aici, în marea taină,/ se (cuprinzând preponderent lirică de de-o zi,/ Te iubesc de-un veac”) la Rana, mănâncă varză murată în lacrimile dragoste și arte poetice); Cuvântul care mizează pe binomul artă-trăire noastre”. (Parcă s-ar referi la ziua de ne adaugă vedere (sonete, rondeluri, („Să nu se vadă rana,/ mi-am pus pe ea azi acest poem scris acum mai bine de terține); Amprente. Inima în 17 silabe o floare,/ dar rana și sub floare/ rămâ- zece ani!) O altă parabolă, despre lipsa (haikuuri). ne rană – doare.// Mi-am pus o floare unității naționale și a integrității, ni se albă,/ mi-am pus o floare vie,/ dar propune în Echilibru, formulă autohto- Poemele incluse în antologie sunt ea s-a prins în rană/ și crește, sânge- nă: „Ochiul meu stâng/ pârăște ce vede/ scrise în perioada 1970-2018, iar dato- rie.// Lucrează-albina-n floare,/ albina ochiul meu drept./ Ochiul meu drept/ rită indicării anului (scrierii, bănuiesc, strânge miere,/ depozitând în faguri/ condamnă cele văzute/ de ochiul meu nu neapărat al publicării) după fie- lumină și durere”), apoi la copleșitoarea stâng. /…/ Piciorul meu drept/ pune care poem se pot urmări cu ușurință incantație-stampă Schiță la Mănăstirea piedică/ piciorului meu stâng./ Picio- mutațiile care s-au produs în poezia Agapia („La Mănăstirea Agapia,/ La Mă- rul meu stâng/ țopăie bucuros când lui Vasile Romanciuc sau, dimpotrivă, năstirea Agapia,/ măicuțe-mbrăcate în lunecă/ piciorul meu drept”. Tăcerea constantele liricii sale. Bunăoară, citind negru,/ măicuțe-mbrăcate în negru,/ ca se axează pe recitirea unui proverb, antologia Pâinea noastră cea din toate niște furnici muncitoare,/ ca niște fur- una dintre tehnicile preferate de poet filele, am putea să ne mai convin- nici muncitoare/ cară saci cu lumină,/ („Se zice că tăcerea-i de aur,/ Dar cine gem o dată că una dintre constantele cară saci cu lumină/ în sufletul nostru,/ ne va ierta/ pentru o mult prea lungă versurilor lui Vasile Romanciuc este în sufletul nostru”). tăcere”), constituindu-se apoi într-un muzicalitate (preocuparea pentru me- adevărat text subversiv, în care ultime- lodicitatea poemului). Cea mai veche Cuvântul poetic ar mai veni să um- le versuri conțin un îndemn implicit *VASILE ROMANCIUC poezie din antologie, scrisă în 1970, ple tăcerile dintre noi, să releve nespu- la ieșirea din tăcere, la spunere (amin- PÂINEA NOASTRĂ Romanță pentru tine, este un poem cu sul, chiar dacă îl menține în limitele ne- tesc, poemul e scris în 1977!): „Ce mare, CEA DIN TOATE FILELE refren. Strofa întâi („Trece Ieri, trece clarului, enigmaticului. Sunt mai multe ce grea nedreptate/ Să taci: fie numai (ANTOLOGIE) Azi, trece Mâine,/ Tot ce-a fost între poeme sau versuri separate care au, în o dată, fie numai un singur cuvânt,/ CHIȘINĂU Da și Nu,/ Numai tu rămâi veșnic cu acest sens, un caracter programatic. Atunci când nenorocul,/ sortit tăcerii CARTIER, 2019 VA URMA mine,/ Numai tu, numai tu, numai tu”) Primul text din antologie, Cad lin litere, din naștere,/ Ne asurzește gesticulând”. 22 / REVISTA LITERARĂ #3

POETAE NOVI

POEZIA CA „O ARICIOAICĂ CE-ȚI IESE ÎN CALE” Foto de N. RĂILEANU de MARIA PILCHIN

oezia Doinei Ioanid „decupează „treizeci de ani”. O femeie care a însușit ultima fiind un corp imobilizat de către realitatea” și „irealitatea” cu migala experiențele necruțătoare ale unei ars o existență abrazivă. Un corp dezumani- Ppoetului care este preocupat atât amandi pe care trupul nu o poate uita zat care populează un cronotop al miș- de rezultat, cât și de proces. Aceasta și abandona. Reperăm suferința aceleia cării afectat de solitudine, incertitudine ne face să intuim faptul că mâna care care a „spart toate oglinzile”, constatând și de angoasă. scrie produce imagini dintr-un cotidian că „e tare trist să nu fii decât o femeie”. Și, în această dimensiune lineară trecut mereu prin filtrul poeziei. Sunt Cunoaștem ființa care poartă sechelele a suferinței, a căutării și a așteptării, consemnările diaristice ale unei ființe unei iubiri sau imposibilitatea de a-i apare aricioaica, una dintre „aricioaicele inadaptate. Reperăm fragmente dintr-o depăși sfârșitul – „lașitatea nu e decât o pe care le găseam primăvara în cărare, „viață nomadă”, dar și „poeme despre formă de dragoste”. Apare nevoia veri- cu burta în sus”. Își face simțită prezen- singurătate”. Și în acest melanj al stări- dicității peisajului urban – „un copac cu ța spaima de la „la miezul nopții, când lor și al ideilor, deslușim „strigătele as- ciori”, „pescărușii de pe maidane”. De aici aricioaica vine”, atunci când „locuim cuțite ale păsărilor”, care acoperă țipătul și întrebarea retorică: „Poate sunt și eu împreună” și „mă amușină”. E suferința ce „nu se aude”. E „țipătul femeii”, aceas- ca pescărușii de pe cheiul Dâmboviței, cu „ghearele” ei. Așa cum „țepii aricioai- tă „călugăriță pătimașă”, e „glasul” care numai o cioară vopsită”? Toate acestea cei se zburlesc”, apare nevoia de celălalt: „avea să răsune între zidurile retezate”. generează frica de disimulare și viața ca „cum ne agățăm unul de celălalt și ne Percepem în aceste pagini cântecul „de un zbor, care caută „aripile”, „desprinde- înghesuim laolaltă ca niște arici orbi”. inimă albastră” al „femeilor neiubite” și rea”, amorul eșuat – „te-am căutat peste Rămâne plânsul tăcut al omului, o biată bocetul morților care pleacă unul câte tot”, „ești deja un alt bărbat”. fiară rănită – „vulpea asta năpârlită care unul. Este „cântecul pământului” echi- Răzbate semiobscurul unui trai solitar, scheaună zi și noapte în mine”. Între- DOINA IOANID valent cu un vid interior. Descoperim cu „tristețea mea destrăbălată” din care zărim în animalul cu țepi autoapărarea CARNETELE DUDUCĂI istoria familiei cu o „rusoaică miloasă” lipsește „coeficientul fericirii”. Toate se și rezistența umană în fața lumii celei DE MARȚIPAN care îl salvase be bunicul „din burta ace- întâmplă la „periferia capitalei”, acolo mari, dar și încetineala și ezitarea în lui cal în pustietatea albă” a războiului. unde găsim „orașul tatuat pe fețele fața acesteia. ANTOLOGIE Anxietatea are și o explicație transge- trecătorilor”. Fericirea e una a „duducăi Poezia Doinei Ioanid încă de la de- BISTRIȚA, EDITURA nerațională. Deși personajul poematic de marțipan” dintr-un interbelic decu- but configura un mod liric inedit de a CHARMIDES, 2017 e acuzat de prea multă tăcere: „Muto!, pat parcă din prozele Hortensiei Papa- transpune experiențele intime și aici ne îmi spune mama printre două fumuri dat-Bengescu. Fericirea e o „utopie” în referim atât la poemele de dragoste, cât de țigară și-o gură de cafea. Muto! Ca care te întrebi: „ce cauți tu, duducă, pe și la o intimitate a ideaticului, așa cum taică-tu și ca bunică-tu! Muto!”, întregul lumea asta?” Este și o lume a obiectelor textele ei sunt marcate de o profundă reușit dintre stare și idee, dintre senti- volum e un strigăt al poeziei. care „așteaptă să fie rânduite”, „o poves- inteligență artistică, una care transfor- ment și analiză. Toate acestea sunt con- Pasărea – o recurență poetică a aces- te fără sfârșit”, un „teatru al cruzimii”. mă aceste pagini în adevărate tratate cretizate în irepetabile formule poetice, tor texte, „rochia mea ca o uriașă pasăre Descoperim și un univers al trenurilor de gândire a lumii și a vieții, o gândire fiind totodată aglutinate cu abilitate de moartă”, tot revine la cuibul său (seman- deraiate, „cu dinți rânjiți”, cu „păpuși- prin poezie și pentru poezie. Și aici stă plasticitatea unui limbaj de prim rang tic). Este existența feminină de după le gonflabile” și cu „păpușa de cârpă”, secretul acestei autoare, în acel amestec în literatura română.

NOI APARIȚII | EDITURA ȘTIINȚA | NOI APARIȚII

IOAN PELIVAN O TEMĂ ÎN LITERATURĂ: CORESPONDENȚA | MEMORII FAMILIA, ȘCOALA

EDIȚIE ÎNGRIJITĂ DE ION CONSTANTIN, PREFAŢĂ, SELECŢIE A TEXTELOR ŞI NOTE ION NEGREI ȘI GHEORGHE NEGRU BIOBLIOGRAFICE DE MARIANA JITARI

„Prezenta ediție include moștenirea epistolară și memorialistică „Antologia de faţă cuprinde texte literare relevan- a eminentului militant pentru emanciparea Basarabiei, om te care abordează tema familiei şi a şcolii. (...) Is- politic și de stat, Ioan Pelivan. Textele evocă evenimentele toriile bonome, şăgalnice ale lui I. Creangă sunt cruciale ale istoriei Basarabiei în anii 1900-1920: mișcarea alături de cele ironice ale lui V. Alecsandri şi I.L. națională din timpul revoluțiilor ruse din 1905 și 1917, procesul Caragiale, textele luminoase ale lui I. Teodoreanu şi de unire a Basarabiei cu România (1918), apărarea intereselor L. Blaga alternează cu cele de un realism dur ale românilor basarabeni și a României întregite la Conferința lui L. Rebreanu şi M. Preda, imaginile cu familia şi de Pace de la Paris în anii 1919-1920. Culegerea reunește atât şcoala tradiţională ale lui Gr. Vieru, D. Matcovschi, corespondența și memoriile publicate în diverse periodice și V. Vasilache, Vl. Beşleagă, A. Busuioc sunt comple- volume, cât și o serie de scrisori inedite, colectate de autorii tate de scenele moderne din romanele semnate de ediţiei în arhivele din Chișinău, Moscova și București.” L. Corobca, D. Lungu ş.a..” EDITURA EDITURA REVISTA LITERARĂ #3 / 23

ASTERISC FIRUL CU PLUMB LIMPEZIRI (X) Foto de N. RĂILEANU de IOAN MÂNĂSCURTĂ

ȘTIREA CĂ SUNTEM UMBRA UNUI GÂND FRUMOS

Dedicată prietenului Teo Chiriac, așijderea mie și lui Arcadie Suceveanu, VASILE citindu-le poemele, cu Vitalie Baltag, în pădurea deasă. ROMANCIUC n Univers, întâmplarea este extrem de rară și chiar exclusă cu desăvârșire. Totul se desfășoară în cea mai Îstrictă conformitate cu programul și nicio particulă elementară nu poate încălca consemnul. Cred că și cuvintele (și mai ales ele!) nu se pot, primordiale fiind, aduna întâmplător. Se găsesc unele pe altele cum își găsesc copiii părinții din care știu că trebuie să se nască și cum se descoperă oamenii care se iubesc. PROPOZIȚIE Ca și cum ghidați de sus și cu și de la sine vrere de a fi împreună, tot de sus venindă. Niciodată n-am intenționat să fac filozofie și nici politică. Contextul valorificat este prea pur pentru așa ceva. Am vrut să vă spun, ca să auziți și să știți. Dacă nu este prea mult: am vrut vouă să mă spun. Vedeți și voi – de ce? – și vedeți dacă vedeți! Numai Moartea știe totul Cuvintele acestea, și altele, și altele, nu le bănuiesc demolatoare de temeliile lumii cu care ne-am obișnuit, despre noi. deși temerea de obișnuință (ca să-l citez pe Mihail Ion Ciubotaru, drag mie din tinerețe) este esențială (existen- Zilele noastre albe, țială!), este ca un semafor roșu într-o pădure verde-verde. Deci, clar: nu demolatoare! Am în vedere temeliile zilele noastre negre spirituale. sunt mișcări ale condeiului ei. Deci, așa, un fior, o umbră fugară de gând. Cum și viața noastră toată este umbra unui gând frumos. A celui Nu prea are vocabular mai frumos gând! Moartea – iată de ce viața noastră e o propoziție Încerc să notez niște senzații… La drept vorbind, știam că senzațiile pot fi notate doar cu note muzicale, rar atât de scurtă! închipuite în pași de balet, pictate eventual, dar acestea – ce păcat! – nu fac parte din arsenalul meu. O propoziție Am mai încercat să fixez niște intuiții, dar și acestea sunt atât de difuze, ghidușe și zvăpăiate, încât nu se alcătuită mai mult pretează opririi din zăpăceala lor. din părți de tăcere Nici în realitatea imediată, nici în cuprinsul necuprinderii temporale și spațiale. decât din părți de vorbire. În schimb, repedele trecătoare și de tot trecătoarele… Ce propoziție, Ca orice iluzie, ca o aluzie de iluzie. ce propoziție înfricoșată – Dacă binevoiți, încercați să înțelegeți că lumea nu-i cum o vedem, nu-i cum o auzim, nu-i cum o credem, nu-i… i se pare mereu Este cum o descoperim în fiecare zi. Fantastic de excepțional de frumoasă! că aude cum vine punctul Este! Cu omul în ea. Creator și demolator. ș uierând ca un glonte. Creator, mai ales, cum a fost gândit! 1991

FOTOGRAME | NICOLAE RĂILEANU SEMNAL

LEO BUTNARU PHILOSOPHIE UND FLACHSBLUMEN Liviu Damian (primul din stânga), Liviu Damian, Vera Malev, Grigore Vieru și Vladimir Beșleagă, POEME TRADUSE ÎN GERMANĂ DE CHRISTIAN W. SHENK student la Universitatea de Stat din Chișinău la o dezbatere literară (anii 1960) BOPPARD, DIONYSOS VERLAG, 2020 24 / REVISTA LITERARĂ #3

ARCHIVARIUS DIN PATRIMONIUL MEMORIALULUI IPOTEȘTI (I) de ALA SAINENCO

ALA SAINENCO ESTE ABSOLVENTĂ A FACULTĂȚII DE FILOLOGIE, SPECIALITATEA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ (UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI), DOCTOR ÎN FILOLOGIE, CU O TEZĂ PE LINGVISTICĂ, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR LA ACEEAȘI UNIVERSITATE, AUTOARE A PESTE O SUTĂ DE AR- TICOLE APĂRUTE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI VOLUME DE PROFIL, A UNEI MONOGRAFII – „RITM ÎN LIMBAJ (ANALIZA LIRICULUI)”, A UNOR DICȚIONARE ȘI MANUALE. DOMENII DE INTERES: LINGVISTICA TEXTULUI, MORFOLOGIA LIMBII ROMÂNE, PSIHOLINGVISTICA. DIN DECEMBRIE 2016, ESTE MANAGER AL MEMORIALULUI IPOTEȘTI – CENTRUL NAȚIONAL DE STUDII „MIHAI EMINESCU”.

a Ipotești, pe un perimetru de apro- altui proprietar decât aceluiași Iordache stabilire a hotărniciei. Singura explicație a FOTOGRAFII DE LILIANA GRECU ximativ 3,5 hectare din fosta propri- Murguleț (și, apoi, Ilincăi Hurmuzachi și diferențelor în datare este că biserica a fost Letate a lui Gheorghe Eminovici, se Eufrosiniei Petrino) și nici să fie vândută refăcută în câteva rânduri, fapt confirmat află Memorialul Ipotești – Centrul Național altui cumpărător decât celui care lua moșia. și prin unul dintre cele două pomelnice de Studii „Mihai Eminescu”. Din vremea Într-un memoriu care prefațează inven- care se află la Memorialul Ipotești chiar lui Eminovici, a rămas temelia pe care a tarul [4] din 1967, intitulat „Monografia în bisericuța familiei. Primul pomelnic fost reconstituită casa copilăriei Poetului, bisericii din satul Ipotești” [5], parohul, (care este trecut pe listele Memorialului urma unei fântâni, care încă așteaptă să-și preotul Constantin Amitroaie, scrie: „pe și ca „pisanie”), nedatat, ține de perioada adune apele, și bisericuța cu Hramul Sf. moșia cumpărată (de Eminovici – n.n., anterioară cumpărării moșiei de Gheorghe Arhangheli Mihail și Gavriil. A.S.) se găsea bisericuța de astăzi și o casă Eminovici. În pomelnic poate fi descifrată veche pe care a dărâmat-o, construind din sintagma „pomelnicu ctitorilor bisericii” și Istoria „eminesciană” a acestui loc în- temelie veche o casă nouă cu trei odăi și numele „Iordache”. Probabil, e vorba chiar cepe pe 16 noiembrie 1847, când Foaia o cămară. Odată cu cumpărarea moșiei a de stolnicul Iordachi Murguleţ, căruia i-a sătească a Prințipatului Moldoviei publică, cumpărat și bisericuța”. aparținut partea din moşia Ipoteştilor la nr. 8647, anunțul prin care „dumneaei care trece, în 1847, în posesia lui Gheorghe cucoana Eufrosinia Petrino, prin vechil Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Eminovici. fratele dumisale Costachi Hurmuzachi, Mihail și Gavriil” (sau Bisericuța Familiei, Că biserica necesita diverse reparații au vândut de veci dumisale căminarului cum este numită frecvent pentru a evita și chiar refaceri o confirmă documentele Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gheorghe Eminovici două cincimi ce au confuzia cu Biserica satului, care poartă din epocă. Un sinod, datat cu 1840, con- Gavriil” sau Bisericuța Familiei, construită avut în trupul moșiei Ipoteștii din ținutul același hram) este datată de istoricul Ni- stată cu referire la bisericuță și slujitorii înainte de 1800. Partea proeminentă este construită de Gheorghe Eminovici Botoșanii, în preț de 4000 galbeni” [1]. colae Stoicescu cu anul 1825 [6]. După ei: „…biserica cu Hramul Sf. mai marilor Tranzacția se încheiase însă, așa cum ara- constatarea parohului Constantin Ami- Voievozi, de lemn, veche, pereții deslipiți, tă Gh. Ungureanu, până la 30 iulie 1847, troaie însă, „potrivit datelor existente pe țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare ei...” Dintre preoții care au slujit la biseri- întrucât la acea dată Doxachi Hurmuzachi unele icoane din 1780-1800, (...) biserica arse. Preotul Vasile de 44 ani, bețiv; pre- cuța familiei (la care, de altfel, aveau acces (tatăl Eufrosiniei și al lui Constantin Hur- a fost construită înainte de anul 1800”. otul Vasile de 40 ani, bețiv (unul dintre sătenii), amintim pe Vasile Hudișteanul, al muzachi) îi scria fiului său, Constantin, Gh. Ungureanu amintește de vechi familii ei era preotul Vasile Hudișteanu – n.n., cărui nume apare în cartografia locuitorilor să-l ajute pe Petru de Petrino-Armis (so- de răzeși, pomenite în condica lui Anasta- A.S.); diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; satului Ipotești din 1838 și din 1852 și de țul Eufrosiniei) „să-și ia mai repede banii sie Bașotă, „între care și Isăcescu, dintre dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv” [8]. care se leagă cunoscutul botez fals al lui de la Eminovici, pentru moșia Ipoteștii care un Ipatie ar fi fost unul din cei cinci Făcută inițial din lemn, acesta putre- Samoilă (Ioan) Franc, și pe Gh. Bercea, și pe cei ai casei din Iași ca să cumpere bătrâni înființători ai satului Ipatie, de zind, biserica a fost refăcută din vălătuci. „care face o convenție cu Gh. Eminovici moșia Nihova, de 2500 fălci” [2]. Pe moșia unde Ipoteștii, care ar fi făcut bisericuța, În timp, a fost modificată și forma bisericii. în anul 1872 pentru a-i sluji la biserică în cumpărată de Eminovici se afla și biseri- mai târziu a familiei Eminovici” [7]. La Parohul Constantin Amitroaie precizează schimbul a 4 fălci teren, lemne din pădure ca satului cu hramul „Sfinţii Arhangheli 1813, și mai devreme – la 1777, proprietar că „biserica nu a avut întotdeauna forma și alte avantaje gospodărești” [9]. Mihail și Gavriil”. Despre această biserică, al acestei părți a Ipoteștilor este Iordachi de astăzi. Gheorghe Eminovici a prelungit Matei Eminescu spunea că „era proprie- Murguleț, după cum arată documentele de bisericuța cu o încăpere lipită de corpul NOTE: tatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni dela un anume Murguleţ” [3]. 1. Gh. Ungureanu, Eminescu în documente Preluată de la Matei, afirmația circulă și de familie. Ediție îngrijită de Gh. Ungureanu, azi, cu precizarea prenumelui lui Murgu- București, Editura Minerva, 1972, p. 147-148. leț, Teodor. Și această istorie, relatată de 2. Gh. Ungureanu, p. 148. Matei Eminescu, pare a fi fantezistă din 3. C. Botez, Viaţa poetului Mihail Eminescu mai multe motive. În documentele de (note biografice inedite), în: „Omagiu lui Mihail arhivă prin care se stabilește hotărnicia Eminescu cu prilejul a 20 ani de la moartea sa”, părții din moșia Ipotești care va ajunge Galaţi, Editura Centrului Cultural Dunărea de în posesia lui Gheorghe Eminovici este Jos, 2008, p. 184. amintit doar numele lui Iordache Murguleț. 4. Inventarul Bisericii vechi din satul Ipo- Or Gheorghe Eminovici cumpărase moșia tești, 1967, 12 pagini liste de inventar; de la Eufrosinia Petrino, care o primise 2 pagini monografie; 1 pagină proces-verbal. dotă de zestre, la căsătoria cu Petru de 5. Monografia din Inventarul Bisericii vechi Petrino-Armis, de la părinții săi, Doxachi din satul Ipotești, p. 1. şi Ilinca Hurmuzachi. Iar Ilinca o primise 6. N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al – la fel, ca zestre – de la tatăl său, Ior- localităţilor şi monumentelor medievale din dache Murguleț, la căsătoria cu Doxachi Moldova (1924-1999), București, 1974. Hurmuzachi. Pe de altă parte, așa cum se 7. Gh. Ungureanu, p. 13. poate observa și în zilele noastre, biserica 8. Gh. Ungureanu, p. 261. se află chiar în perimetrul moșiei și în Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” sau Bisericuța Familiei, construită 9. Inventarul…, p. 2. imediata apropiere a casei lui Eminovici. înainte de 1800. Lângă bisericuţă se găsesc mormintele părinţilor poetului, Prin urmare, nici nu putea să aparțină Raluca şi Gheorghe Eminovici. Alături sunt îngropați Iorgu şi Nicu, doi dintre fraţii săi VA URMA