Nr. 4 (476) www.ateneu.go.ro [email protected]

• Anul 46 (serie nouã) • aprilie 2009 • 3,50 lei •

Antonio Patraº Adevãratul Sanielevici

pagina 3 • Viorica Farkaº - Ciuperca uriaºã

Prozã de Doru Kalmuski

Mãrturisirea (fragment din romanul „Apocalipsa esticã“

pagina 10

Dan Perºa Canonul Simuþ

Pãrerea mea e cea din urmã (cum s-ar putea altfel?). Nu poþi exporta literaturã cu succes, dacã nu ai expor- tat întâi ceva culturã. Un cititor strãin, care n-are habar de istoria noastrã, de cutumele noastre, de stilul nostru de viaþã (sau mai bine zic „modul de viaþã”, ca sã nu sune prea pretenþios), de necazurile noastre, de felul în care iubim, urâm, ne îngropãm morþii, ne jeluim sau ne bucurãm – cum ar putea Leo Butnaru, din Basarabia... Marius Manta sã aprecieze literatura nãscutã aici? E lipsit cu totul de repere, deoarece reperele sunt valorile respectate de noi, iar lui îi sunt strãine. E limpede Veranda deci, Ion Simuþ aglutineazã în cartea Carnet polonez sa mai multe straturi de idei, unele fãrã obiect, dar bune pe piaþã. cu frangipani

pagina 12 pagina 19 pagina 20 breviar

Sintagme ºi paradigme europene Cultura Europei

Cultura Europei1 este ca o vãrat armonia nuanþelor într-o II-lea rãzboi mondial, a investit þesãturã cu douã feþe: una mul- broderie inegalabilã; altfel, totul în educaþie, sãnãtate ºi cul- ticolorã, cealaltã, într-o nuanþã pare un amestec ciudat ºi turã? Mai este oare necesar sã unicã, bogatã ºi profundã …” superficial de culori. traducem strategia japo- afirmã, metaforic, scriitorul ital- În al doilea rând, mai cred cã nezilor? Doar dacã nu vrem sã ian Alberto Moravia. Nu trebuie supremaþia culturii tehnice care înþelegem, atunci nu am vedea sã mai adãugãm cã limbile sunt invadeazã acum spaþiul euro- cã toate cele trei domenii materialul din care este alcãtu- pean ne îndepãrteazã tot mai vizeazã dezvoltarea sãnãtoasã itã aceastã complexã broderie. mult de soliditatea unei con- a individului, ºi cã numai printr- Ce facem însã cu aceastã strucþii durabile în Europa dar o astfel de vizionarã strategie bogatã culturã a Europei în ne apropie, rapid, de piaþa este asigurat ºi progresul Anul European al Inovãrii ºi obiectelor expuse pe tarabã. tehnologic. Creativitãþii? Este ea o victimã Adevãrata culturã este cea Doina Cmeciu sau un beneficiar al inovãrii în care reuºeºte sã dezvolte Europe Direct Bacãu procesul europenizãrii ºi al tehnologii prin creativitatea ______globalizãrii, proces pe care-l individului, prin unicitatea actu- 1 Cãrþi primite la redacþie trãim acum ºi care mãreºte lui creator ºi nu cea care Pe data de 14 aprilie 2009, teama individului cã ºi-ar putea impune serializarea ºi comer- Leonard Orban, Comisar Doru Kalmuski – Formula Doru Ciucescu – Grecia, pierde identitatea în vâltoarea cializarea unor astfel de pro- European pentru multilingvism, supravieþuirii, Ed. Ed. Didacticã ºi duse (acestea din urmã fiind, a conferenþiat, la Universitatea impusã de atâtea transformãri Deºteptarea, Bacãu 2009 Pedagogicã, Bucureºti din Bacãu, pe tema „Tradu- brutale? dupã pãrerea mea, ade- 2009 vãratele ameninþãri aduse cul- cerea ºi cultura în spaþiul euro- Angela Scarlat – Drumul În primul rând, cred cã ar tre- Bogdan Ulmu – Codul bui sã facem distincþia între cul- turii autentice). pean”. Articolul cuprinde câte- alternativ/ Le chemin alter- manierelor elegante, Ed. tura de tarabã ºi cultura pro- De ce nu urmãm exemplul va impresii personale dupã natif, Ed. Alma-Mater 2008 Japoniei, care, dupã cel de-al audierea acestei conferinþe. Opera Magna, Iaºi 2008 fundã, autenticã produsã Cornel Nistea – Ritualul naþional, ºi nu în spaþii Anton Petrovschi – transnaþionale; acest tip de cul- Bijuterii sonore bestiei, Ed. Teognost, Cluj- Talismanul negru sau turã, care are forþa de a explo- Napoca 2008 marele secret al fericirii, Paginile muzicale care descriu priveºte Fiul rãstignit – suferinþã dis- ra identitatea unei comunitãþi ºi Gavril Cornuþiu – Idear, Ed. Ed. Rovimed Publishers, de a o reda într-un limbaj sim- rãstignirea lui Iisus sunt zguduitoare. tilatã în sonoritãþi de o inimaginabilã Biblioteca Familia, Orade Bacãu 2009 bolic, prin creaþii artistice, ar În Sãptãmâna Mare catolicã, ma- gravitate ascunsã în sonuri celeste ci estrul Ludovic Bacs, dirijor care l-a ºi durerii stãpânite de certitudinea cã 2008 Petre Iosub – Alexandru trebui tradusã ºi promovatã în slujit o viaþã pe Johann Sebastian aºa trebuie sã fie! N. Roºioru – Otrava, Ed. Boboc sau Intrarea în per- spaþiul european. ªi pentru a Bach - din creaþia cãruia a orchestrat Aceste pagini muzicale au fost cunoaste cu adevãrat cultura magistral Arta fugii ºi Ofranda muzi- însufleþite de mezzosoprana Ana Egal, Bacãu 2008 manenþã, Ed. Thalia, celuilalt, ar trebui trãitã prin calã - a pregãtit pentru simfonicul Rusu, o distinsã cântãreaþã, profe- N. Roºioru – Unde mai eºti, Vaslui 2008 limba acelei comunitãþi. bãcãuan câteva lucrãri de referinþã soarã universitarã la Academia de iubire?, Ed. Egal, Bacãu Paul Sân-Petru – Alchimia Contactul direct cu oamenii, ale literaturii muzicale universale. Muzicã din Cluj, cu un bogat pal- muzelor, Ed. ART XXI, Iaºi perceperea /cunoaºterea lim- Suita a III-a în Re Major pentru mares. Vocea sa caldã, ºtiinþa cu 2008 2009 bajului metaforic al unei comu- orchestrã de coarde de J.S. Bach, care a ilustrat sublimul muzical a Petre Iosub – Lucian Blaga - lucrare ce conþine acea minunatã impresionat publicul sãlii „Ateneu”. Eugen Verman – Miezul nitãþi, asimilarea pânã la trãirea metafizica, Ed. Thalia, genuinã a felului de a fi al Arie ºi Stabat Mater de Antonio Imensa creaþie bachianã, cele 5 vieþii. Oameni ºi destine, Vivaldi, impresionantã nu numai celuilalt, ar putea crea cu ade- Patimi, lucrãrile de orgã, întreaga Vaslui 2008 Ed. Corgal Press, Bacãu datoritã suferinþei Mamei care îºi gândire muzicalã, tehnica componis- ticã ºi concepþia filozoficã Bach le-a Vasilica Grigoraº – Petre 2009 topit sub forma unui testament artis- Iosub – un destin Constantin Creþan – Album, tic cunoscut ca Arta fugii. Unii exemplar, Vaslui 2008 Ed. Pastel, Braºov 2009 comentatori au vãzut în structura acesteia o tematicã religioasã presãratã difuz. Emoþia s-a transmis ºi în partea a doua a serii muzicale în care orches- tra, sub bagheta maestrului Bacs a interpretat Simfonia a VIII-a în si minor „Neterminata”. Aceastã capo- doperã muzicalã a fost creatã în 1822 ºi uitatã timp de 43 de ani. Cele douã secþiuni ale Simfoniei netermi- nate sunt un univers în sine, în care primeazã melancolia, profunzimea ºi graþia. Maestrul Ludovic Bacs, dirijor cu o imensã experienþã muzicalã, care a înregistrat mii de minute la Radiodifuziunea Românã, fondator al ansamblului „Musica rediviva” a oferit orchestranþilor din preaplinu-i sufletesc ºi artistic, ceea ce a însem- nat în final, o frumoasã searã de muzicã. Ozana KALMUSKI – ZAREA • Denisa Mihãilã - Facerea þuicii Salonul de primãvarã al Artei Naive 2009

Muzeul de Artã Contemporanã al Centrului Bucureºti, Iaºi, Galaþi, Reºiþa, Teleorman, Internaþional de Culturã ºi Arte „George Apostu” Timiºoara, Vaslui. Invitat la vernisaj a fost ºi rap- din Bacãu a gãzduit, la sfârºitul lunii martie, cea sodul Petru Alistar, care a susþinut un moment de-a XVIII-a ediþie a unei manifestãri devenite muzical apreciat de cãtre vizitatorii Salonului. tradiþionale. Este vorba despre „Salonul de Preºedintele juriului, cunoscutul pictor Ilie Boca, primãvarã al artei naive“ organizat de Centrul a apreciat actuala ediþie pentru „calitatea ºi Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea diversitatea formulelor în care se exerseazã Culturii Tradiþionale Bacãu ºi Consiliul Judeþean autorii“. Cei trei laureaþi ai ediþie 2009 a Bacãu, în parteneriat cu instituþia mai sus- Salonului sunt Valer Gãlan (Bistriþa), Mircea amintitã. La aceastã ediþie au participat artiºti Cojocaru (Galaþi) ºi Salomeia Andronic din Argeº, Bacãu, Bistriþa-Nãsãud, Brãila, (Rãcãciuni-Bacãu).

2 aprilie 2009 comentariu

Cãzut în uitare chiar din timpul vieþii, Antonio PATRAª de perfecþiune ºi eleganþã. Într-adevãr, pentru a fi mai apoi îngropat de-a drep- o anumitã artã a distanþãrii, specificã tul în bezna totalitarã (volumul cu ca- omului de ºtiinþã, apare mai ales în racter de antologie editat de Z. Ornea cazul definirii fenomenelor majore: în 1968 n-a stârnit niciun ecou în lumea curentele ºi ºcolile literare, legile care intelectualilor noºtri selectaþi pe criterii guverneazã evoluþia literarã sau speci- de origine sãnãtoasã ºi lecturi strategic Adevãratul Sanielevici ficitatea unor literaturi naþionale. orientate), Henric Sanielevici (1875- Interesul pentru înþelegerea globalã a 1951) a rãmas totuºi în memoria unor procese pare a preceda expozeul puþinilor supravieþuitori din interbelicul cãlinescian din Clasicism, romantism, intrat în legendã ca o figurã excentricã, baroc. Pare doar, pentru cã problema contaminate de entuziasmul arheologu- de pamfletar cu preocupãri diverse, plagiatului n-are cum sã intre în dis- lui în cãutare de vestigii preþioase. pretins enciclopedice, trecând câteo- cuþie, în ciuda a ceea ce sugereazã Valoarea descoperirilor rãmâne, totuºi, datã drept critic inteligent ºi cultivat, în interpretul în câteva note de subsol. discutabilã. Nu e mare lucru sã constaþi genere însã doar un autodidact cu pre- Cãlinescu s-a hrãnit din alte surse, mult tenþii exorbitante de uomo universale ºi timbrul eminescian (i.e. pamfletar) al publicisticii lui Sanielevici. Justã în mai temeinice ºi mai creditabile. De aere nesuferite de sacerdot decadent, aceea, analiza procesului receptãrii îl ºi cu morala la purtãtor. Îi revine lui mãsura în care majoritatea publiciºtilor începutului de secol stau sub zodia conduce pe Adrian Jicu spre alte con- Adrian Jicu meritul de a fi readus în cluzii decât constatarea marginalizãrii ºi discuþie personalitatea ºi opera ciuda- modelului, intuirea unor astfel de afinitãþi nu depãºeºte caracterul precar nedreptãþilor suferite de criticul tului autor în recenta monografie de la antropolog. Spiritul de sistem ºi pasi- Cartea Româneascã, inspirat intitulatã al aluziei aruncate în treacãt. Pentru a- unea ideilor, recunoscute, onest, de un „Dinastia Sanielevici. Prinþul Henric ºi convinge cititorul, exegetul putea Lovinescu, nu sunt în mãsurã sã-l între uitare ºi reabilitare”. În alte vre- face mai mult - ceea ce nu scade mer- salveze de la uitare. Iar lucrarea în care muri, mai rãbdãtoare ºi mai sensibile la itul acestei lucrãri de pionierat, care ºi- îºi pusese cea mai mare nãdejde, La senzaþionalul biografic, poate cã vred- a propus sã traseze doar itinerariul vie des mammifères et des hommes nicul exeget s-ar fi strãduit sã reconsti- viitoarelor studii monografice. tuie mai detaliat întreaga istorie a stir- A doua parte a cãrþii pune sub lupã fossiles dechifree a l’aide de l’anatomie, pei, cu încâlcitele ramificaþii genealo- opera propriu-zisã, subliniiind carac- nu este decât o bizarerie ignoratã gice. Dar aºa, constrâns de caracterul terul complex al activitãþii culturale deopotrivã de antropologi ºi de literaþi, didactic al propriului demers sã dea o desfãºurate de Sanielevici la începutul ca ºi tentativa curioasã de a clasifica sintezã, dincolo de cele câteva conjec- secolului trecut. Adrian Jicu ordoneazã scriitorii în funcþie de trãsãturile rasiale turi biografiste strecurate abil în þesãtu- ca un meseriaº versat ºi cu mintea ºi de natura aparatului masticator. ra unei memorabile saga, doar suge- limpede imensa cantitate de texte, su- Scrisã cu un condei exersat ºi într-un rate (Cãlinescu ar fi gãsit cu cale sã gerând cititorului, în ciuda impresiei spirit obiectiv, fãrã parti pris, lucrarea lui amplifice epic povestea), criticul n-a nefavorabile pe care o lasã omul ºi Adrian Jicu are meritul de a readuce în reþinut în carte decât esenþa, conºtient opera, existenþa unei conºtiinþe unitare, discuþie personalitatea mai mult decât de ceea ce se pierde inevitabil prin cu ambiþia de a edifica un sistem, din- sine însuºi. Într-adevãr, dornic de sin- curioasã a lui H. Sanielevici, fãrã a colo de perdeaua de fum ºi de glorie focalizarea exclusivã asupra textelor gularizare cu orice preþ, în linia unui avea pretenþia cã-i reabiliteazã memo- discutabilã menitã sã camufleze un luate în vizor. personaj cu apucãturi donquijoteºti, ria sau cã salveazã de la uitare o operã ghem de complexe ºi tot soiul de lucruri gazetarul va fi gustat din plin plãcerea Cu toate acestea, etapele modelãrii de interes mai curând istoriografic, do- meschine izvorâte din psihologia resen- scandalului literar. Atentatul la valorile de sine sunt trasate destul de con- cumentar. Nelãsându-se orbit de admi- vingãtor, cum ºi ipostazele personali- timentului. Cel mai consistent capitol, intrate în conºtiinþa publicã – sugereazã raþia pentru obiectul interpretãrii, cum tãþii plurivalente a intelectualului bântu- H. Sanielevici. Critic literar, reprezintã o Adrian Jicu – îl apropie pe fanaticul it de obsesia propriei genialitãþi ºi a radiografie a teoretizãrilor fecunde, prinþ Henric de figura unui Macedonski, se întâmplã de regulã când e vorba de precedenþei absolute în toate cele: dublate de nefericitele intuiþii estetice, autor apãsat ºi el de mantia grea a unor începãtori, exegetul n-a intenþionat copilul trãind vârsta auroralã în uliþa ale criticului de la „Curentul nou”. Înro- vise cu totul neobiºnuite, însetat de glo- decât sã atragã atenþia asupra genezei lat sub drapelul determinismului tainian, armeneascã, profilul adolescentului rie ºi de ideal, ca orice suflet ales de câtorva idei literare foarte dragi criticilor cu toate cã întãreºte idealul gherist al (bolnav nu de maladii venerice, ca artist cu temperament romantic ºi aspi- noºtri din interbelic, idei care s-au majoritatea colegilor, ci de „reflexi- unei critici sociologizante ºi este în impus, e drept, ºi datoritã gazetãriei aceeaºi tabãrã cu Ibrãileanu atunci raþii clasicizante. vism”), studentul impetuos ce are cura- Antisãmãnãtorist, antipoporanist, impetuoase a lui Sanielevici. Rolul jul sã conteste inteligenþa lui Kant, pu- când rade impresionismul estetizant, „rãzboinicul” Sanielevici se trezeºte mai antidecadentist, antiimpresionist etc., decisiv l-au jucat, totuºi, alþii. Aceasta e blicistul de vocaþie, naþionalistul conta- Sanielevici nu a manifestat o conduitã dealtfel ºi concluzia cãrþii lui Adrian minat de carisma lui Rãdulescu-Motru, apoi într-o cumplitã încleºtare polemicã constantã decât în privinþa „clasicismu- Jicu, care debuteazã astfel cu dreptul, socialistul de la „Curentul Nou” ºi apoi tocmai cu revista „Viaþa româneascã” - ca unul dintre cei mai talentaþi ºi mai de la „Viaþa româneascã”, în fine, stu- ceea ce ne face sã credem cã e vorba lui de fier”, mai mult un ideal de dentul etern ºi liber-cugetãtorul, „jidovul mai curând de o permanentã luptã cu eleatism estetic clamat mereu ca model serioºi critici ai generaþiei sale. rãtãcitor” (cum îi plãcea sã-ºi spunã) prin Berlin, Gottingen, Munchen, Paris, cãutând ca un posedat, pânã e atins de sclerozã, schema genialã a unei opere ºtiinþifice monumentale. Literatura va fi rãmas o preocupare pasagerã, cãreia doar amatorii, spiritele efeminate gã- sesc cu cale sã i se consacre pentru mult timp. Fãrã a intra în amãnunte de prisos, comentatorul pune existenþa scriitorului sub semnul mitului ºi al modelului eminescian de „om deplin al culturii române”. Comparaþia dezavantajeazã, evi- dent, pe Sanielevici, care n-a fost decât un gazetar cultivat ºi un interpret al lite- raturii cu intuiþii adesea surprinzãtoare, dar inconsecvent ºi contradictoriu în opinii, ºi de aceea ignorat nu întotdeau- na pe nedrept de intelectualii cu pres- tigiu din epocã. Aprigul publicist n-avea cum sã anticipeze pe Ibrãileanu, Lovinescu sau Zeletin în interpretarea formãrii civilizaþiei ºi culturii române moderne decât printr-o frazã oarecare aruncatã din fuga condeiului, cum îi ºi stãtea dealtfel în obicei. De vreun studiu serios nu poate fi vorba. ªi, cum ideile circulã, e aberant a pretinde cã operele temeinic documentate ale auto- rilor menþionaþi nu fac decât sã plagieze cine ºtie ce articolaº al megalomanului condeier bolnav de mania persecuþiei ºi a complotului universal. De aceea, cred, unele speculaþii exegetice par aprilie 2009 3 cronica literarã

Carletta - Elena BREBU raportare sensibilã la ce este ºi ce poate fi – de fapt – o viaþã de om: „În plinul meu de alb e casa cea cuminte. / Hai sã intrãm! Vom fi feriþi de toate:/ nu se va prãvãli pe noi fierbinte/ tot iadul Timpurile de-ncercãri. Hai! Încã se mai poate!// Ba nu. Sã nu ne smulgem dansul din vârtej!/ Ne ard speranþe ºi iubiri prea ºi talazurile poeziei tare./ Acum? Când fructul este viu pe vrej?/ Nu. Nu. Nu vreau./ Din vâlvãtaie într-acolo nu-i cãrare.” (op. cit. – p. 18) Nu existã poezie fãrã veghe inte- TIMPULUI, asociatã MÃRII, ca pe un Uneori, tendinþa viziunii poetice este rioarã, fãrã hiper-conºtiinþã …Simpla fel de nuntã ancestralã, prin metaforã, de a zugrãvi elemente apocaliptice… versificare, un cumul de abilitãþi sau între spaþiu ºi timp: „În noaptea asta dorinþa de epatare, prin schilodirea sub lunã marea s-a înãlþat;/ vie un timp al morþii ºi al umilirii, un timp al cuvintelor, nu pot substitui harul ºi sub- unduitoare lascivã ºi plinã./ Deºãnþatã rãsturnãrilor expresioniste, ce poate sã lima afectivitate ingenuã, bucuria aceea ºi lubricã în luminã/ sub stâncile verzi la sugereze convulsii afective: „Uscatul se cu extaz de primãvarã, ce existã îmbi- poarta de þãrm m-a chemat.// Printre închide ºi-ameninþã din colþi.// E pri- natã cu tragismul dintr-un suflet auten- sãlcii ºi tufe de jepi în frison/ cu bancuri zonierã Marea./ Scurmã-n nisip; se tic de POET. de peºti în mal a lovit./ Neliniºtitã ºi zbate;/ Vuieºte din strãfunduri ºi urlã Volumul de versuri semnat de Iulia grea cu tumult prihãnit/ m-a chemat.// peste nopþi./ Rânjesc deasupra þãrmuri. Barcaroiu ºi intitulat „Timpurile mãrii” Am ieºit./ ªi am stat pe magic ponton.” O umilesc palate.// E prizonierã Marea./ reprezintã nu doar o luxoasã apariþie (Iulia Barcaroiu ºi Andreea-Alta ªi soarele o arde./ ªi luna o strãpunge editorialã (graþie colecþiei de fotografii ºi Mihãrtescu „Timpurile mãrii” – cu drug de vis ºi fier./ Rechinii cad bol- imagini aduse în pagini de fiica Bucureºti, Ed. Criºan 2008, p.7) navi pe vase scufundate.// Se-aruncã autoarei: Andreea-Alta Mihãrtescu, în Lirismul feminin subtil îmbracã ºi apa-n furii peste cer.” (op. cit. – p.23) calitate de artist plastic în Canada ac- straie retorice dar fãrã umbre de vehe- Anxietatea ia locul angoasei, tualmente) ci ºi o imensã ºi nedisimu- menþã: „Ce faci cu taina blândã dintre întunericul ia locul luminii, profanul sub- latã bucurie a sufletului ºi spiritului. E noi?/ O vei lãsa pustie? Ori vrei s-o stituie sacrul ºi explicitul devine mister, drept cã poemele par comentariile aduni?/ O-mprãºtii peste pat ºi cer ºi viaþa însãºi e doar o premierã a unei superioare ale imaginilor ce ipostaziazã luni?// Vei fi în pacea mea? Îmi vrei ipotetice morþi ºi, optimismul devine marea, fie cu þãrmuri sãlbatice ºi valuri rãzboi?/ Mã laºi în timpul tãu ºi mã progresiv, scepticismul maladiv: „Auzi imense fie sub stele fie sub soare… dar dezmierzi/ sau mã goneºti în pomi cu cum bate frica-n porþi de noapte?/ dincolo de acest adevãrat vals, între ace verzi? // Te voi umbri; cu cerul cel Ajutã-mã!/ Fii liniºtea din mine!/ ªtiu ce imagine ºi cuvânt e patos ºi dragoste ºi mai greu./ Sã-þi batã marea înspre þãr- unde./ Tot þãrmul se scufundã brusc în doreºti la schimb. Accept. E bine./ multã fericitã ºi limpede metaforã. mul meu/ sã ne îngâne vrãjile din ploi.” timp./ Peste întinderi suflã din Olimp/ Presarã-acum descântec în jurul meu Am cunoscut-o pe Iulia Barcaroiu în (op.cit. – p.8) zeiþe furibunde.// Se-adunã peste pe toate!// Acoperã-mi cu haina ta anii studenþiei mele bucureºtene, iar pe Ceva, din luminozitatea ºi cãldura maluri tunet greu./ Þi-e fricã? Înveleºte- îngheþul!/ Jur cã voi bea arsura setei atunci îi admiram veleitãþile în alte arte. enigmaticului Balcic, se regãseºte te cu mine!/ Scrâºnesc în viscol zãri tale./ E crâncen întunericul pe mare/ Am aflat, de la personalitãþile din cercul parcã, în fundalul oricãreia dintre poezi- vagoane ºine/ Te voi iubi mereu.” Acoperã-mã! /ªtiu care e preþul.” (op. universitar, cã scrie poezie, picteazã, ile volumului… Trãirile au ceva din (op.cit. – p.16) cit. p.31) are o deschidere ºi un potenþial creator împãcarea raiului, rupte din crepuscul Elementele exterioare ale unui În final aduc afirmaþia Iuliei demn de invidiat… Apoi au urmat din valuri: „Tu încã sorbi din cerul verii univers aºezat cuminte pe axa mitului Barcaroiu, drept argument al alegerii vernisajele fiicei ei… serile cu discuþii noastre./ Mai þii în mânã cana cu … se întorc spre o intimitate cu parfum mãrii, ca supratemã ºi simbol-cheie pe teme filosofice… ªi iatã azi… în iubire./ Aºa e: vor cãdea în gol drumuri de magnolie… Casa este în ecuaþia pentru acest minunat volum: „De ce sfârºit, am în faþã volumul mult aºteptat albastre/ dar nu acum.// Acum, e spaþiului, elementul din vecinãtatea marea? Pentru cã adâncurile ei tãlãzui- de poezie. împlinire.// Închinã pentru noi acest mãrii pline de eres, locul unde îndrã- esc în propriile noastre abisuri. Pentru Tributarã unei hipersensibilitãþi, ce moment! / Descântã, hai!/ ºi bea, te gostiþii îºi cultivã cel mai suav erotism cã împãrtãºirea cu ea ne întregeºte, iar ºi-a gãsit inspirate refulãri superioare în rog, încet!” (op. cit. p. 14) neoanacreontic… Casa însãºi e doar o confruntarea cu ea este o confruntare actul creator, cu un potenþial intelectual Surprins aproape statuar, cuplul altã variantã a mãrii, iar poeta creeazã, cu noi înºine. Matcã a vieþii, ea este ºi spiritual rar întâlnit în aceste precipi- „împietreºte” tandru sau sãlbatic în redimensioneazã nu doar decorul, elementul primordial, este esenþa la tate timpuri, autoarea a gãsit mereu gama unui erotic osmotic, ce se topeºte ambientul ci ºi interioritatea liricã. care se raporteazã totul: iubirea, exis- resorturi interioare spre un optimism parcã în valuri ºi se descompune în Imaginarul este bogat fãrã a deveni tenþa, tumultul, dispariþia.” (op. cit. p.5) solar. ceruri ºi dimensiuni abstracte noi: „Un ostentativ… O lume între repaus ºi Iar poezia – dupã cum zice sublim Suprapunând liniile unui romantism, tren strãbate marea plin cu noapte./ dinamism … Bucuria de a zãbovi autoarea – „va continua sã existe doar peste formulele ºi expresivitatea neo- Mecanicul e adormit; sau mort./ Sirena asupra a ceea ce este în definitiv omul! în mãsura în care o s-o înnobileze cu modernistã, poezia Iuliei Barcaroiu urlã-n vuiet cãtre port/ sub valurile Cred eu cã poeta resemantizeazã, con- propriul lor spirit creator, cei cãrora le impune aproape shakespeareian tema sparte.// Se sfâºie rechini turbaþi sub stant, reperele timp-spaþiu, prin este menitã.”

un povestitor popular, hâtru nevoie Lumea lui Mãric mare, plin de un haz sãnãtos, autoiron- ic, în primul rând, fiindcã-ºi cunoaºte În Bacãu, dar ºi în toatã þara, numele „Satul pictorului“. Tradus în douã limbi mãsura ºi nu se umflã în propria-i piele. lui Ioan Mãric este unul sonor, bine de circulaþie, francezã ºi englezã, albu- La el, ca ºi în viaþã, totul e relativ, de cunoscut. Bãdiþa, aºa cum i se spune în mul cuprinde 246 de reproduceri (o ade- unde ºi sursa umorului simplu, cald, cercurile de cunoscuþi ºi în lumea artei vãratã încântare pentru ochi), o carte de nutrit de candoarea unei naturi umane naive, are un fel de a fi care te cucereºte vizitã a artistului ºi un capitol cu decla- necondiþionat, pentru cã e atât de raþii de preþuire venite din partea „priete- nesofisticate. „Privindu-i tablourile, am deschis spre comunicare ºi atât de ge- nilor lui Mãric“. Este vorba, de fapt, de sentimentul cã putem deveni mai buni“, neros, încât stârneºte mirare. El chiar comentarii ale creaþiei acestuia fãcute afirmã scriitorul Viorel Savin. Dar cele este un naiv autentic, plin de o neostoitã de oameni de culturã, de specialiºti în mai înaripate cuvinte, pline de har, candoare. Nu-l vezi aferat, ca alþii, plin arte vizuale, ºi nu de laude de circum- despre Mãric ºi opera sa, le scrie în de importanþã, deºi e copleºit de premii stanþã ale unor prieteni de casã, în sen- album preotul paroh din Luncani, Vasile ºi nu dã semne de obosealã, de plictis sul îngust al cuvântului. Aleg, din frag- Gânju: „Discret ca o candelã înstelatã existenþial, lucrând neântrerupt, într-un mentele respective câteva exemple cu de altar ºi curat ca o crizantemã, uºor ca soi de avalanºã. Nu se supãrã din te miri valoare de caracterizare succintã ºi un fluture imaculat ºi elegant ca o ce, într-un mediu artistic plin de ofuscaþi, expresivã: „Ne aflãm în faþa unui creator lebãdã, Ioan Mãric, fiul satului nostru de oameni care se cred mereu nedrep- puternic, laborios, extrem de fecund, Luncani, face parte din seriile inefabile tãþiþi, neapreciaþi la „justa“ lor valoare, dotat cu o extraordinarã disponibilitate ale naturii ºi ale vieþii cotidiene. El e gonflatã chiar de ei înºiºi. El e modest creatoare. Mãric lucreazã febril, într-o modelul cel mai fericit izbutit pe care l-a peste poate, are o anumitã umilitate faþã stare de mare bucurie“, spune Ilie Boca. zãmislit viaþa de la þarã, tradiþiile ºi de arta cãreia i s-a devotat ºi nu ridicã „Generos ca sfânta pâine“, aºa-l vedea datinile strãmoºeºti, starea de beatitu- aiurea pretenþii, nu suferã de vanitate. actorul ºi profesorul de teatru Ion Ghelu dine ºi extaz pânã la veºnicie izvorâtã Asta în timp ce recunoaºterile talentului Destelnica pe Bãdiþa Mãric. Iar poetul din obiceiurile împãmântenite ale oame- sãu de excepþie vin de pretutindeni. Dan Verona afirmã cã :“Asemenea pic- nilor de toate vârstele“. Mai frumos spus Sfânta Treime Invitat la toate manifestãrile de gen, la torului din illo tempore el se lasã hrãnit nici cã se putea! Bãdiþa cred cã se saloane, în tabere, la simpozioane, de spiritul comunitãþii sale, zugrãvind-o umple de bucurie smeritã citind aceste unde ia premii importante, Bãdiþa este în momentele ei esenþiale. Patetismul rânduri, iar noi, care-i privim lumea viu prezent în colecþii din þarã ºi din strãinã- viziunii sale îl împiedicã sã judece slãbi- tate, lucrãrile sale aducând luminã ºi ciunile omeneºti. Comunitatea pe care o coloratã, într-o teribilã ºi voioasã expan- siune, îi împãrtãºim sentimentul. Mãric

• Ion Mãric - veselie în sufletele oamenilor. Despre zugrãveºte încã se mai învecineazã cu isprãvile sale povesteºte ºi frumosul Dumnezeu. Deºi scara ce duce la cer este un artist inconfundabil, care a creat album apãrut la Editura „Vicovia“ din are unele trepte lipsã, personajele sale o lume numai a lui (un sat unic, original, Bacãu, în condiþii grafice excelente, aflat se încãpãþâneazã sã se agaþe de ea. „guvernat de legi speciale“, cum citim în sub îngrijirea scriitorului Viorel Savin, Însã de aceastã cruzime a vederii sale deschiderea albumului). care semneazã un mic eseu intitulat se veselesc pânã ºi îngerii“. Mãric este Carmen MIHALACHE

4 aprilie 2009 cronica literarã

„Poietica Adrian JICU fragmentului” [email protected]

Intermezzo II este, în acelaºi timp, un roman ºi un metaroman, o carte care îmbinã „realitatea” a douã jurnale În cãutarea (unul al lui M, celãlalt al lui G.), ficþiunea (aceeaºi G. e de pãrere cã „realul nu poate fi scris”), ºi teoretizãri despre autorului pierdut roman. Marin Mincu se scrie practic pe Universitar din Constanþa, care îºi sa- de tip jurnal (un jurnal dublu de aceastã sine: „Scriu ca sã cunosc ºi ca sã mã crificã nepoata): „Mã întreabã brusc de datã, spre deosebire de primul volum) cunosc.” Pornind de la acest postulat, ce nu mã înscriu la concursul pentru care contureazã avatarurile unei înþelegem predilecþia pentru o anumitã postul de asistent la Lingvisticã, adicã poveºti de iubire centratã pe întrebãrile scriiturã, de tip ontologic ºi autorefer- la el, cãci prorectorul era ºi ºeful enþial, care topeºte experienþe ante- referitoare la sentiment? Sã fie pican- Catedrei de Lingvisticã din facultate. rioare într-o manierã diferitã de aceea a teriile ºi adevãrurile din viaþa literarã pe postmodernismului. Pe de altã parte, Îmi spune cã nu s-a înscris nimeni ºi cã care Marin Mincu le dezvãluie la fiecare ideea unei proze obiective este respin- i-ar conveni sã aibã asistent un ins ca pas ca experienþe care i-au marcat sã tranºant ca inadecvatã întrucât, mine. Îl privesc numai cu jumãtate de evoluþia? Sau ºtiinþa de a articula crede el, i-ar lipsi autenticitatea. De aici, privire, cum privesc pistolarii în filme diferite moduri, procedee, tehnici ºi când au înaintea lor un adversar mult preferinþa pentru „poietica fragmentului” strategii care converg într-un experi- mai tare decât s-ar fi aºteptat. Mã în detrimentul „retoricii ficþiunii”. ment romanesc oarecum inedit? Greu priveºte ºi el la fel. Deschid gura sã-i Mimetismul i se pare depãºit întrucât nu de spus. Probabil ceva din toate. Cert are capacitatea „sã capteze ceea ce e rãspund ºi mã trezesc scoþând un este cã Graziella dezvãluie (intenþionat viu în scriiturã”. De altfel, pledoaria cucurigu, îi repet din nou ºi apoi încã o pentru „autenticitatea scriiturii” este firul datã. «Ce ai, bre, ai înnebunit?» «Eu sau nu) afinitãþi cu proza lui Camil roºu care strãbate acest volum, sunt cocoº», îi spun, «sunt literat, nu Petrescu, pe care îl simþim voalat în revenind obsesiv, ca formã a scriitorului pot sã cânt decât cucurigu, stând toatã text. De altfel, unul dintre motourile care de a cãuta viaþa vie: „Nu pot sã mã ziua cocoþat pe stâlpul porþii. Nu-mi deschide cartea trimite în mod clar la exprim decât în fragmente, în intervale, place sã scurm în þãrânã, asta-i treabã Doamna T. Cert este cã Marin Mincu în interstiþii, pentru cã existenþa mea e de femei. Ele sunt chemate sã facã are ce ºi despre ce scrie, confirmând fragmentatã, petrecându-se toatã în lingvisticã».” (p. 91) una dintre devizele camilpetresciene: intervalul dintre semne…” (p. 276) „… trebuie sã scrie numai acei care au ceva de spus.” Iar autorul are, cu sigu- Erotism Roman, jurnal, ranþã, ceva de spus, fie cã e vorba de Cocoºul Mincu metaroman experienþe personale, fie dobândite pe ºi androginie calea lecturii. Dintr-o carte care îºi propune liminar O altã componentã forte a cãrþii o Fragmentarismul deliberat al roma- sã fie autenticã, sã descrie experienþele reprezintã problematica iubirii, care nului, care poate pãrea un exerciþiu, un Agresivul devine o subtilã încordare, o înfruntare „subiectului”, nu puteau lipsi referirile la experiment textual, poate fi privit ºi pe viaþã ºi pe moarte între parteneri, anii comunismului ºi la lumea universi- dintr-o perspectivã serioasã ca soluþie ºi blajinul Mincu care cautã sã punã stãpânire unul pe tarã sau scriitoriceascã. Sunt adevãruri salvatoare a prozatorului care încearcã celãlalt: „Intuisem cã orice text fruste, care dezvãluie viaþa ºi, mai ales, sã se adapteze unui anumit cititor, tot Deºi ar merita-o, romanul nu se va romanesc conþine, trebuie sã conþinã în oamenii. Inspecþiile neanunþate ale mai grãbit ºi mai doritor de diversitate. impune. Existã undeva în roman o decanului („fost profesor de gimnaziu ºi centrul sãu un cuplu (bãrbat ºi femeie) Or, oferindu-i acest mozaic tematic ºi scenã, în care copil fiind, autorul simte care se luptã între ei fãrã scãpare, se inspector ºcolar în gimnaziu” – noteazã formal, Marin Mincu se dovedeºte cum, dintr-o datã, în timp ce se dãdea încaierã mortal, se ciopârþesc la propriu cu maliþiozitate Marin Mincu) venit în receptiv la metamorfozele continue ale pe gheaþã, creºte în el o putere de care ºi la figurat, pânã când unul dintre cei cãutarea unor derapaje ideologice, unei vieþi literare tot mai curioase ºi mai nu se crezuse în stare ºi dintr-un pumn doi combatanþi cedeazã, se lasã lipsa de moralitate a lui Al. Piru (care-ºi greu accesibile. A nu se înþelege cã îl culcã la pãmânt pe unul dintre colegii doborât, se lasã condus, se lasã bagã nepoþii la doctorat), pilele lui disponibilitatea pentru satisfacerea de ºcoalã, care îl încurcase. Este sedus, cu un scrâºnet dureros al cãrnii ªerban Cioculescu sau invidia colegilor gustului impus de un public în schim- ºi al minþii.” (p. 158). Tocmai din acest mai în vârstã, care nu privesc cu ochi bare echivaleazã cu un compromis sau momentul conºtientizãrii propriei puteri, motiv, scheletul lui Intermezzo II îl buni doctoratul pe care autorul, abia cã presupune facilitate. Pur ºi simplu, pe care o va folosi pentru a reuºi în reprezintã relaþia lui M. cu G. ºi încer- asistent, ºi-l dã rapid sunt tot atâtea este vorba despre un scriitor lucid, care viaþã. Aparenta agresivitate a lui Marin cãrile celor doi de a gãsi certitudini în mostre delectabile. Printre mediocritãþi manevreazã cu abilitate butoanele pe Mincu e doar o mascã. Una care l-a iubirea celuilalt. Dupã experienþa transformat de-a lungul anilor într-un trãdãrii amoroase din primul volum al lui ºi maloneºti, tânãrul Mincu descoperã care le are la dispoziþie pentru a crea un ghimpe pentru comoditatea multora. Iar Intermezzo, personajul se dovedeºte ºi oameni, figuri luminoase (ca decanul roman de valoare. spiritul sãu rãzboinic, propensiunea sa acum precaut în a accepta o prezenþã D. Pãcuraru) sau cel puþin bãrbaþi E greu de spus ce place mai mult în femininã cãreia sã i se abandoneze. (prorectorul Papaºa, de la Institutul aceastã carte. Sã fie oare însemnãrile polemicã, în care întrezãresc ceva din Sunt în acest sens numeroase pasaje nobleþea cavalerilor de odinioarã, nu care cautã sã explice tocmai aceastã ascunde umori sau malignitate. Aura relaþionare cu G, cum sunt ºi pagini de nefastã de excentric, de don Quijote, tulburãtoare întrebãri, nesiguranþã, care i se atribuie în general, mi se pare gelozie etc. nedreaptã. Ea obnubileazã adesea Nicolae Manolescu se aratã entuzi- receptarea cãrþilor sale. asmat, pe coperta a patra, de Personaj (cãci asta e Marin Mincu) îndrãzneala descrierilor erotice, despre dificil, incomod chiar, autorul nu le care afirmã cã rareori a citit pagini atât place multora. Asta spre cinstea sa. de „îndrãzneþe, directe, complete ºi totodatã decente”. Perfect adevãrat, Chiar dacã (auto)exclus din grupãri însã mi se pare un aspect secundar, în („gaºte” cum le-a zis Caragiale odini- sensul cã nu descrierea actului în sine oarã) literare, el are avantajul out- este miza lui Marin Mincu, ci implicaþiile siderului, al marginalului, care, de pe o pe care el le presupune. Mai aproape poziþie exterioarã, îºi poate permite sã de adevãr se situeazã (pe aceeaºi co- atace, fãrã a risca sã piardã prea mult. pertã ºi într-o prefaþã substanþialã) Tocmai din aceste motive rãmân la Antonio Patraº, care intuieºte cã, de ideea cã situaþia sa literarã e cumva fapt, miza cãrþii este confruntarea cu nedreaptã, iar romanul acesta, alteritatea femininã, experienþã funda- Graziella, ar merita mai multã atenþie. mentalã, fãrã de care constituirea «subiectului ontologic» (miza declaratã Adrian JICU a textului) nu e cu putinþã. Aºa se face ______cã obsesia puritãþii ºi a originarei * Marin Mincu, Intermezzo, vol. II androginitãþi se pãstreazã în continuare (Graziella), ediþia a II-a, revãzutã, intactã.” (p. 428) • Costel Iftinchi - La colþul strãzii Iaºi, POLIROM, 2008 aprilie 2009 5 autori ºi cãrþi

Marco Bandini satele din stânga Siretului, de la ciunii celorlalþi. Niºte clase sociale bine imaginea parodicã a Floricãi lui Ion Oboroceni (Iaºi) la Ploscuþeni dozate ºi echilibrate te scutesc de efor- Pillat, cãci în centrul acesteia se aflã (Vrancea) nu aveau în acea vreme turile necesare armonizãrii intereselor crâºma lui Humã din Tireac, unde „Nu Codex catolici ungarofoni. Traian Diaconescu lor. E ca în naturã, unde existã bariere alcoolul, ci frontiera ultimului pahar/ (1646-11648) face ºi câteva corecþii de toponimie, dar rasiale clare ºi urºii nu încearcã sã se prevesteºte Nordul”. Dincolo de acest ºi de istorie a bisericilor. De exemplu, împerecheze cu iepurii. Dar comuniºtii cronotop, se întrezãreºte un tãrâm principesa Margareta nu a contribuit la au crezut cã pot face sã disparã clase- În „Revista învãþãtorilor“ (1930), fabulos, situat dincolo de nivelatoarea ridicarea bisericilor catolice din Trotuº le sociale ºi pot duce urºii la montã la Grigore Tabacaru publica un articol civilizaþie, dincolo de contingent, un ºi Bacãu, aºa cum afirmã Bandini, vizuinele iepurilor. Asta le-a fost fatal, sumativ, „Scriitorii Bacãului“, în care îl dincolo de Nord, tãrâm incognoscibil, lipsind confirmãrile documentare. Cât pentru cã pe sub pielea artificialã a lini- consemneazã pe Marco Bandini drept dar visat, engramat de la facerea lumii, priveºte educaþia lingvisticã, „enoriaºii ei de partid a crescut grãsimea. Mai era primul condeier al locului. Dacã þinem râvnit ºi invocat cu fiecare literã, cu catolici au învãþat limba românã, astfel seama de faptul cã este înmormântat la ºi þãrãnimea, þinutã în lesã, ca sã nu se fiecare cuvânt sau vers, ca într-un lanþ Bacãu (nãscut însã la Skopje, în încât, dupã decenii de convieþuire cu sãlbãticeascã de tot, dar nici sã nu trofic din care nu lipseºte nicio verigã. Bosnia, în 1593 sau 1598) ºi cã în românii, majoritatea erau bilingvi“. capete glas – un fel de brute cu ochi Câmpul de semnificaþii ale lexemului „Vizita generalã a tuturor bisericilor de Lucrarea lui Marco Bandini are ºi ca- injectaþi ºi ceas la mânã. Nu, nu i-am nord este exploatat în întreaga sa para- rit romano-catolic din provincia litãþi literare, mãcar pentru meritul de a uitat nici pe intelectuali, dizidenþii noºtri digmã, construindu-se o hierogamie Moldovei“ este inclusã ºi zona fi investigat ºi descris câmpul mentalitar de budoar care spuneau la chermeza grotescã de septentrional ºi dacic, orto- Bacãului, etichetarea este motivatã. al comunitãþilor catolice. Organizatã „în de 1 Mai bancuri inventate de securi- doxism ºi pãgânism, în proporþiile „Codex Bandinus“, cum mai este oglindã“, ediþia bilingvã este ºi un bun tate. Era o semibarbarie bine organiza- optime pentru conturarea ce se vrea cunoscutã scrierea, scris la Bacãu, a suport pentru studii în domeniile filo- tã în felul ei, pentru cã fiecare dintre exhaustivã a unei ars poetica originale fost tipãrit prima oarã în 1895 de cãtre zofice, istorice ºi religioase, iar inven- grupurile acelea avea câte o niºã unde ai cãrei termeni-cheie sunt nordul ºi li- tarul localitãþilor este o bazã generoasã sã se ascundã, sã-ºi depunã ouãle V. A. Urechia, dar fragmentar ºi impre- tera. pentru cercetãtori. frustrãrii”. cis. Este un memoriu datat 1646, „un În primul rând, Nordul sugereazã Ioan DÃNILà Formula supravieþuirii e un roman cap de pod preþios“ (Eugen Budãu) ideea de moralitate: acul indicator al bine scris, care printr-o ironie parþial pentru localitãþile istorice din Moldova, scriitorului indica totdeauna Nordul, mascatã, dar ºi printr-un simþ al tragicu- populate de romano-catolici. unde „a cãlcat Dumnezeu”. Þinutul este lui aparte (cel puþin pentru „uzanþele Adevãrata ediþie a lucrãrii a apãrut Doru Kalmuski vieþuit de lup, care deambuleazã pe estetice contemporane”), fotografiazã abia în 2006, la Editura „Presa Bunã“ stâncile acestui loc fantast ºi care este din Iaºi, ºi i se datoreazã reputatului circul lumii ºi invitã oaspetele cãtre o nesfârºitã problematizare. Un „castel” pentru poet încarnarea unui Dumnezeu latinist Traian Diaconescu, care sem- Formula ce pare sã clameze o nouã religie: „mã neazã introducerea, glosarul ºi tradu- ºi un proces de forþatã esenþializare ce supravieþuirii amintesc, printre alþii, de Kafka. Deºi la întorc la lupii mei din Nord/ în ochii lor cerea. Bucurându-se de binecuvân- am vãzut litera/ gata sã-ºi urle numele”. tarea P. S. Petru Gherghel, episcop de prima vedere greoaie, lipsitã de dia- În cadrul colecþiei „Scriitori bãcãuani Acest nume este scris de „Mâna care Iaºi, ºi de colaborarea teologului Anton logul convenþional, arhitectura romanu- contemporani”, Editura „Deºteptarea“ (...) e totuna cu mâna de pe cuþit”, cea Despinescu (cu „Preliminarii istorice“), lui este datã de subtilitãþi ce se ramificã. propune un nou roman semnat de cãtre a lui Moise care a scrijelit textul biblic, a lingvistului Mircea Ciubotaru (cu Doru Kalmuski este o constantã pentru Doru Kalmuski – Formula supravieþuirii. atunci când „a venit vremea literei”. De „Note ºi comentarii“), a latiniºtilor proza contemporanã inteligentã, ale Desigur, nu din dorinþa de a-mi lãuda fapt, aceasta este marea revelaþie a Cristina Halichias ºi Dorina cãrei resorturi stau în fiece semn al intuiþiile, voi declara rãspicat cã, din Tãrnãuceanu (cu revizie, aparat critic ºi cotidianului. poemelor lui George Vulturescu: fericire, romanul la care m-am oprit indice de nume), apariþia cãrþii constitu- Marius MANTA denominarea este generatoare de sens poartã perfect pecetea Doru Kalmuski. ie un eveniment excepþional. Latinist cu ºi conþinut. Numai cã nu mai este sufi- Concepute sub semnul alegoriei, solidã pregãtire filologicã ºi cu expe- cientã rostirea, „strigarea” numelui, ci rândurile compun imaginea unui câmp rienþã editorialã (a tradus ºi publicat din este necesarã ºi scrijelirea, sãparea semantic ce scapã adesea conve- George Vulturescu Esop, Seneca, dar ºi din clasicii latini), literelor ce-l compun în piatrã pentru ca nienþelor. Sub o formã clar subiectivã, beneficiind de o autoritate ºtiinþificã ºi acesta sã devinã „instanþã poemour- capitolele ar putea fi citite într-o ordine pedagogicã de excepþie, Traian Alte poeme gicã”, cãci „pe oasele literelor stã ce nu ar þine decât de hazard, urmând Diaconescu a realizat o operã de refer- poemul/ tremurând ca o carne/ orice ca la sfârºit totul sã se învãluie de inþã pentru istoriografia româneascã ºi, din Nord lecturã este o ranã”. sens... Pe de altã parte, ceea ce „se totodatã, pentru cercetarea ºtiinþificã Apoi, Nordul e starea de spirit, uni- aplicatã, în domeniul filologic. întâmplã” la Doru Kalmuski ar putea Mãrturisind o legãturã ombilicalã cu versul interior al eului liric. Acesta se În „Introducere“ traducãtorul ne constitui o reaºezare voit interactivã, locurile în care a luat contact cu alteri- simte damnat ºi blagoslovit totodatã de atenþioneazã cã literatura de expresie implicând afinitãþile subiectiv-culturale tatea (cãtunul Tireac, jud. Satu Mare), elecþiunea divinã („Nordul/ te alege: latinã din România este puþin studiatã ale lectorului. De altfel, acesta este George Vulturescu continuã, în Alte urlã!”), cu truda sisificã, printre pietrele poeme din Nord ºi cã explorarea acesteia „ne ajutã sã unul dintre aspectele forte, care face (Editura „BrumaR”), aspre, întru edificarea unui sens. din proza de faþã o invitaþie la lectura discursul poemourgic din Monograme cunoaºtem mai bine patrimoniul nostru George Vulturescu are vocaþia clari- asumatã a unor istorii recente. Plecând pe pietrele Nordului. Cele 27 de discursuri spiritual ºi sã descoperim identitatea ficãrii, ºi de aceea simte nevoia perma- de la informaþia mãruntã a buletinelor lirice sunt tot atâtea rune care compun noastrã în cadrul culturii europene“. nentã de a defini elementele universu- de ºtiri ori dinspre (pseudo)supoziþiile „textul sacru la Nordului, mitografia Studiul introductiv aduce informaþii lui sãu liric pentru care-ºi creeazã, abil, mecanismelor unei lumi globalizate, extrapolatã a matricei natale. privind istoria catolicilor din Moldova, popasuri. Aceasta e motivaþia pentru noul ºi vechiul nu sunt decât feþele, pe Autorul nu-ºi uitã obârºia, pe care o starea cultului catolic în vremea lui care unii exegeþi au considerat poezia rând trucate, ale unei problematici evocã panteistic, reliefându-i impor- Vasile Lupu, limbile vernaculare uti- lui George Vulturescu drept una con- lizate în mediul catolic ºi elemente de comune. Unul dintre personaje are tanþa în formarea sa ca om de artã: mereu câte un rãspuns pregãtit: „În „Academia mea: iarba din sat”. ceptualã. Noi am alinia-o mai degrabã limbã românã interferate în textul latin. liricii neoexpresioniste, determinaþi fiind Traian Diaconescu realizeazã o bunã manevrarea prostimii nu trebuie sã dis- Matricea existenþialã se contureazã pui de merite ci de exploatarea slãbi- grotesc de realist, transformându-se în în primul rând de recursul la mit ºi la sintezã a istoriei catolicilor din Moldova, metaforizarea uneori mai mult decât potrivit informaþiilor desprinse din plasticizantã, care transformã termenii Codex Bandinus . Astfel, primele mani- în simboluri. De asemenea, se alãturã festãri ale catolicismului dateazã din seriei argumentative predilecþia pentru secolul al XIII-lea, când „o parte dintre imaginile ºi formele tensionate, obsesia catolici au fost colonizaþi înaintea înte- literei ºi a cuvântului etc. Discursul liric, meierii statului moldovenesc, între construit din termeni duri, tãioºi se Carpaþi ºi Siret, pentru asigurarea fron- tierei rãsãritene a regatului maghiar, iar aseamãnã „strigãtului” expresionist, altã parte au fost convertiþi de misionari eliberator de obsesii apocaliptice ºi din rândurile cumanilor sau ale localni- regenerator de speranþe existenþiale, cilor «schismatici». Hotarul rãsãritean trimiterile la opere de artã îmbogãþind al statului maghiar, în secolele XIII-XIV, substanþa poeziei genuine cu comen- trebuia sã fie strãjuit de numeroºi tariul în stil ironic postmodern: „Dar grãniceri, cãci Siretul avea cãi când a ridicat ochii ai ºtiut cã vãzuse în/ deschise, spre Transilvania, pe valea negrul cafelei fundalul pânzei cu / Trotuºului, a Bistriþei ºi a Moldovei“. strigãtul lui Edward Munch.” Concluziile la care ajunge traducãtorul ªi în Alte poeme din Nord George sunt cã „Lunca Siretului a fost o vreme Vulturescu îºi devoileazã harul faustic un hotar al colonizãrii catolice spre care-ºi asumã limita ontologicã ºi se rãsãrit“ ºi cã „grupurile catolice din mântuieºte prin confesiuni poetice dreapta Siretului sunt mai vechi decât ºocante prin sinceritatea lor. cele din stânga Siretului“. De aceea azi • Cristi Gaºpar Nicoleta FLOREAN

6 aprilie 2009 autori ºi cãrþi

Doru Ciucescu din jurul meu sã doarmã.» Medicul modernitãþii”. Pornind de la câteva con- mente poematice, ci ºi în dialoguri rãmâne fãrã replicã. Pacientul explicã: sideraþii ale lui Kierkegaard, autorul scurte între personaje, iar povestirile «Sunt profesor universitar»” (p. 82) constatã: „Anxietatea de astãzi este, triste urmeazã un anumit fir epic. Grecia Una peste alta, Grecia… nãbãdãio- altfel spus, triumful discursivului, al Autoarea relateazã cu o intensitate nãbãdãiosului sului Doru Ciucescu este o agreabilã coruperii memoriei, blocãrii ei în plinã copleºitoare moartea Anei, soþia carte de vacanþã, un ghid turistic atipic, acþiune demistificantã - este triumful fratelui, punând în paralel dramatismul înamorat, Zeus prin amestecul de ºtiinþã, publicisticã ºi revoluþiilor mimate.” Ulterior, con- îmbãtrânirii, disperarea însingurãrii pro- literaturã. secinþele sunt ilustrate printr-un ºir de funde, prin care trece propria mamã, Dintre autorii bãcãuani contemporani Adrian JICU profiluri edificatoare: „Emil Cioran sau aflatã în pragul vârstei de 88 de ani. Doru Ciucescu ºi-a fãcut un (re)nume cearta gânditorului cu lumea”, „Petru Odatã cu plecarea Anei dincolo, tot ce din a publica prozã de cãlãtorie, situa- Creþia sau aventura frumosului spre era pânã atunci viu, în localitatea bilã undeva la jumãtatea dintre publicis- Cristian Livescu esenþa adevãrului”, „Ioan Petru ruralã, Bagdad, moare. Pãmântul este ticã ºi beletristicã. Recentul sãu volum, Culianu, hermeneutul neascultãtor”, foarte arid, în grãdinã se ofileºte totul, Grecia nãbãdãiosului înamorat, (sic!) „Luca Piþu, «magistrul din Cajvana»”, Pavel – soþul Anei se subþiazã, transfor- „Adrian Marino, mai-mult-ca-lucidul Zeus (Bucureºti, Editura Didacticã ºi Magiºtri & hermeneuþi. mându-se în rugãciune. Iar mama e netemperat”, „Barocul ca personaj: Pedagogicã, 2009) confirmã, sub un personajul care guverneazã neputin- Prin ruinele canonu- Andrei Pleºu” º.a. Iar dupã un exemplar titlu cãutat, comercial, o scriiturã deja cioasã aceste întâmplãri. Bãtrâna este cunoscutã. De altfel, profesorul ocol prin „Arta Criticii”, în capitolul II lui literar disperatã de singurãtate, de inutilitatea bãcãuan, ajuns, se pare, la a douãzeci (Tudor Vianu, Cornel Regman, Al. Piru, propriei existenþe, de parºivenia ºi cincea carte (didactice, ºtiinþifice sau N. Manolescu, Eugen Simion, E. E un fapt notoriu cã autorii cãrþilor de ªoimanului (personificarea morþii) care de cãlãtorii) ºi-a construit de-a lungul criticã ºi istorie literarã apar în rafturile Lovinescu), Cristian Livescu deceleazã anilor un mod personal de a scrie, traiectoriile vizibile în actualitate: „III. vine dupã oameni mult mai tineri decât librãriilor mai rar decât autorii de ea. Ochii bãtrânei nu mai pot vedea remarcându-se prin accesibilitate. beletristicã. Explicaþia poate sã þinã de Generaþii ºi revizori” (M. Niþescu, Laurenþiu Ulici, Gh. Grigurcu, Marin decât amintirile, dar ºi acestea toate Simþind lipsa de rãbdare a cititorului adresabilitate (numãrul cititorilor în Mincu, Mihai Cimpoi, Dan-Silviu sunt triste. Fiica (naratoarea) locuieºte de astãzi, el a înþeles sã îºi adapteze domeniu fiind, fatalmente, mai mic), dar Boerescu, Mircea A. Diaconu, Al. în oraº ºi îºi viziteazã mama în zilele scrisul, livrând texte scurte, în care ºi de relaxarea „spiritului critic”. Pe de Condeescu, Ion Simuþ, Dan Culcer etc.) libere, cãlãtorind în trenuri personale, amestecã informaþia culturalã cu altã parte, având ca materie primã lite- ºi „IV. Prin ruinele canonului literar”. pline de navetiºti guralivi, uneori puºi umorul, din dorinþa de a se face plãcut. ratura, e normal ca istoricul ºi criticul li- În fine, Cristian Livescu descoperã ºi pe harþã, dar în cele din urmã împã- Rezultatul este meritoriu: tablete rezo- terar sã pãºeascã pe urmele autorilor o serie de „nostalgii de context”, ca sã ciuitori. Freamãtul permanent din tren nabile ºi ca lungime ºi ca stil, potrivite de ficþiune. Acestea sunt motivele pen- unui lector de instrucþie medie, care le spun aºa, în capitolul V („Iniþiaþi în contrasteazã izbitor cu letargia ce do- tru care ºi Cristian Livescu s-a manifes- vrea sã se documenteze în linii mari tainele «salvate» ale lumii”: Petru minã Bagdadul ºi casa pãrinteascã. tat cu parcimonie în arena editorialã ca asupra unor aspecte geografice, turis- Comarnescu, Anton Dumitriu, Radu Bagdadul e un deºert în care oamenii autor, lãsând sã treacã destui ani între tice sau mitologice ºi chiar sã se Enescu, G. T. Kirileanu, Mircea Eliade, sunt triºti, fiind lipsiþi de dragoste. Doar un volum ºi altul. delecteze. Grigore Cugler), pentru a conchide: Dar cred cã mai existã un motiv, de Pavel ºi Ana formeazã un cuplu ºi se Cum fãcuse în cãrþile de cãlãtorii „Diacronia literarã îºi selecteazã în felul astã datã particular, pentru care iubesc, dar Ana, deºi e tânãrã, înaltã ºi anterioare, Doru Ciucescu profitã de ei valorile, neþinând seama de canti- Cristian Livescu nu se grãbeºte sã-ºi frumoasã, va fi rãpitã de o boalã experienþa greceascã, pe care o trans- tatea de verosimil forþat, cãznit, publice cãrþile: el are ambiþia ca fiecare necruþãtoare, dupã lungi ºi grele sufe- formã în prilej de disertaþie. Astfel, tex- intenþionat existentã în anumite cãrþi, ci dintre ele sã constituie o referinþã, sã rinþe. Toþi din jur o înconjoarã cu afecþi- tele sale devin un mijloc de popu- de «abuzul» artistic cheltuit în ele...”. aibã o coerenþã ºi o „greutate” speci- une, sunt conºtienþi de iminenþa larizare întrucât cãlãtorul nu se În aceastã incursiune prin eseistica ficã. ªi rezultatele se vãd: studiul sfârºitului tragic, dar se strãduiesc sã mulþumeºte sã descrie numeroasele româneascã modernã ºi post-modernã, despre Ion Pillat a intrat în bibliografiile nu vadã moartea pentru a nu-i oferi locuri vãzute, ci cautã sã înþeleagã Cristian Livescu reuºeºte cel puþin de bazã (ºcolare ºi universitare), sens. Ana moare, dar toatã agitaþia cre- modul de a gândi al oamenilor ºi, în douã performanþe: sã identifice liniile de Scenele din 1983 se aflã în bibliografia atã în jurul ei, toate personajele strânse plus, fiind vorba despre insulele forþã/structura unei materii care ºi-a D.G.L.R. al Academiei, iar Întâiul laolaltã în clipele de ultimã despãrþire greceºti, sã aducã în discuþie cât mai propus din capul locului de-structurarea Eminescu aratã cã moartea nu este învingãtoare. multe elemente mitologice. Rezultatul e a primit Medalia aniversãrii a ºi sã contureze câteva portrete memo- Sora Anei, Sabina, nu o mai prinde în un amestec variabil de informaþie, 150 de ani de la naºterea Poetului. Iar rabile de eseiºti (inclusiv în acele viaþã ºi momentul pierdut al rãmasului- descriere ºi observaþie. Un galimatias acum, Cristian Livescu revine cu o con- casete-anexã de la sfârºitul unor sub- bun accentueazã tragismul. Sunt frag- plãcut ºi util. strucþie criticã solidã, Magiºtri & capitole). Nu ºtiu dacã ºi-a propus ori nu efecte hermeneuþi. Prin ruinele canonului lite- Asta face din Magiºtri & hermeneuþi mente lirice în care tânguirea atinge artistice, însã ºi de aceastã datã, Doru rar (Editura „Timpul”, Iaºi, 2007). un real eveniment literar. cote de maximã intensitate: „.. nisipul Ciucescu este lacunar la capitolul lite- Este un pariu cu o mizã ridicatã, pen- Emil NICOLAE înaintase în Bagdad ºi Ana trebuie sã-l raturã. Metoda e cam aceeaºi din tru cã autorul a decis sã se exerseze în fi simþit fiindcã primea pe vârful buzelor Mâncãtoarele de ruj de buze din ceea ce e numit, îndeobºte, „critica cri- câte o picãturã de apã. Era marþi ºi Casablanca, Peste Prut ºi mai ticii”, dar ar trebui numit în cazul de faþã fetele au stat cu ea toatã noaptea. Au departe… sau Strãluciri diamantine în „critica eseului”. Întreprindere compli- Viorica Rãduþã stat cu trupul care putrezise la mijloc, Israel. Se ia o destinaþie turisticã (în catã, cãci materialul literar e de gradul dar niciunul dintre noi nu voiam sã cazul de faþã Grecia), câteva personaje al doilea ºi obligã atât la cunoaºterea Mamamea vedem. Îi masam mijlocul ºi se mai (unele cu nume forþate, în maniera de fondului primar (beletristic), cât ºi la liniºtea. Pânã la un timp, când pielea s-a odinioarã a paºoptiºtilor – Apostrofel perceperea/definirea mijloacelor de moarte înroºit. Dupã miezul nopþii, m-am dus Grãmãticu, Acribel Tocilescu, Sofistoc interpretare. Concluzia la care ajunge pentru vreo orã în altã camerã ºi când Albnoapte, Fugarica Sãrãcilã, Cristian Livescu se impune chiar din Volumul Mamamea moarte, apãrut la m-am întors sora mea a strigat-o de Emigrantiana Zilieru etc.) ºi se creeazã subtitlul cãrþii („Prin ruinele canonului Editura „Casa Cãrþii de ªtiinþã”, Cluj- douã ori Ana! ªi de douã ori s-a întors, scene care urmãresc sã prezinte desti- literar”) ºi vizeazã metamorfozele pe Napoca, 2008, este, dupã cum su- dar fãrã privire, ºi Pavel n-a mai lãsat-o naþii turistice prin intermediul discuþiilor. care le-a suferit tradiþionala „criticã cu gereazã ºi titlul, un roman despre a treia oarã, ºi sora mea ºtie, a zis, am Dialogurile sunt artificiale, cu caracter metodã” în post-modernitate, sub rever- moarte, un roman poematic, scris sub s-o þin de mânã, ºi degetele s-au beraþiile literaturii însãºi. didactic, simþindu-se strãdania autorului forma unor scrisori-mãrturisiri cãtre o miºcat, suflarea a zis Sabinã! A coborât Pentru înþelegerea acestor transfor- cititoare mai mult sau mai puþin imagi- de a inventa pretexte pentru a-ºi vehi- din accelerat sã o vadã ºi în faþa gãrii mãri, semnificativã mi se pare plasarea narã, Daria. cula ideile. Când nu e el însuºi, încer- Pavel nu i-a spus nimic ºi la poartã a la începutul primului capitol („Eseul ca În prima parte, „Movul de Bagdad”, când efecte literare gratuite, Doru început Surioara mea ºi surioara mea! obsesie a singularului”) a unui text tragediile vieþii, boala, suferinþele, sin- Ciucescu alunecã spre prozaism, spre De atâtea ori de câte a avut ea înãun- facilitate. Unele finaluri reuºesc prin despre „anxietatea ºi specificul post- gurãtatea sunt redate nu doar în frag- tru, apoi n-a mai zis nimic pânã la ple- vorbe de duh sau explicaþii pertinente. care, doar a privit.” Altele, în schimb, nu depãºesc o Partea a doua, „Între exoduri” e ºi anume naivitate, cum ar fi bancul care mai densã liric, firul epic se pierde se vrea hazos din finalul textului numit „Româncele emigrante din feribotul aproape cu totul. Oniricul are o impor- spre Insula Corfu ºi… Herakles - fructul tanþã majorã, visele dominând ºi con- amorului lui Zeus cu Alcmena”: „ – Sunt trolând realitatea. Dar visul e, de studentã în anul al doilea la una dintre • Cristi Gaºpar asemenea, cu nuanþe grave, melanco- universitãþile din Bacãu, nu îi dau lice. Autoarea foloseºte aici numeroase numele, ca sã nu îi fac publicitate gra- simboluri din mitologia popularã. tuitã. Printre colegii mei circulã urmã- Mamamea moarte e un roman liric trist, torul banc: «Un domn distins se duce la sensibil, copleºitor, despre absenþele medic, care îl întreabã: existente în viaþã. Dar pânã la urmã, «Dumneavoastrã vorbiþi în somn?» vorba psalmistului, „Oricât ar fi, viaþa Pacientul rãspunde: «Nu, dar uneori mi asta este umbrã ºi vis!” se întâmplã ca eu sã vorbesc, iar cei Violeta SAVU aprilie 2009 7 poesis

*

Începea primãvara: o fatã oprea muzica, C. D. ZELETIN închidea fereastra ºi paharul cu apã mine- ralã. Îl aºeza pe noptierã, mângâindu-ºi treningul cu dupã-amiaza abia încãlzitã ºi asprã; îi amintea de cravata unui ceai, despãrþindu-i sânii: pãrinþi încã tineri pentru orice. Simþea apoi durerea uºoarã a Adrian Academia toartelor de la cercei, cãldura de peste câte- va luni, când intra la medicinã, visa: rãsu- Bodnaru flarea unei rochii deschidea uºa dulapului cerului pe dinãuntru, ºi seara apãsa pe sonerie ca miezului de paginã, iar când cunoºtinþa ta scrisul pe un caiet studenþesc. Vlãstar al celui mai vechi neam sedentar al Europei, sunt ºi se hotãra sã plece, te întorceai ºi tu, fericitã eu înzestrat prin fire cu un puternic instinct al vetrei. De când mã cã þi-a trecut tãcerea de dinaintea serii, sã-mi ºtiu, sufletul meu a îmbrãþiºat vatra dureros de strâns ºi dureros povesteºti despre cât de urât se va topi de loial. La zece ani am pãrãsit satul natal, Burdusacii, pornind * zãpada ce va sã vinã pânã la urmã. în necunoscutul care era oraºul Bârlad. A fost o primã traumã. În cea mai mare tainã, am umplut cu pãmânt din faþa casei o Ziua se zbãtuse în pasãre: îi lovise cu cotul cutiuþã zincatã ºi am ascuns-o într-un colþ al cufãrului pregãtit inima ca o ceaºcã fierbinte de cafea; o vãr- pentru plecarea în surghiunul prin care îmi debuta viaþa ruptã de * sase peste zãpadã ºi se nãscuse prin cãminul pãrintesc. În rãstimpuri, o pipãiam cu înfrigurare temân- du-mã sã nu-mi fi dispãrut. Nimeni, dar absolut nimeni, nu mi-a amândoi ochii. Vãzuse prima datã soarele, Ciorapul tãu rãmãsese acelaºi visãtor în ser- ºtiut taina, nici mãcar unicul frate ce s-a întâmplat sã-mi fie când trecea strada dupã un câine, apoi, o tarul întredeschis, luminat pe deasupra de coleg de bancã, nici gazda asprã cu ochi de vultur batjocoritor. fotografie cu faþa pe birou: fiecare, acolo, lunã: în mansarda lui, plinã de culori moi ºi Aici ºi astãzi doar, la trecerea a peste 60 de ani, o divulg cu bru- bãrbat ºi femeie, adormise înãuntrul lui, în rare, lucra la o carte despre prietenia cu talitatea pe care mi-o îngãduie o vârstã ce începe sã se timp ce telefonul forma singur numere de genunchii ºi aventurile de zi cu zi. Avea numeascã târzie… Era altarul meu portabil. Peste ani ºi ani, taxi; într-o maºinã goalã, în spate, un rest deja terminate primele capitole, în care aveam sã-i aflu, cu îndrãznealã nepedepsitã, un echivalent în de plop dat cu var în fiecare an din greºealã povestea întâlnirea cu feþele de masã în lãdiþa cu cele sfinte purtatã pe drumurile de cãtre Monseniorul aºtepta cu ceasul pornit. martir Vladimir Ghyka. Era secretul meu tonifiant. Când eram restaurante, cu gustul sãlciu al inelelor pe nãpãdit de dor, sau tulburat, sau la pãmânt, ridicam capacul sub care trecuse adesea, cu arsurile rotund ºi mã uitam la þãrâna deportatã odatã cu mine. Ca prin ºampaniei reci ºi dulcege, sau cu plantele farmec, toate îmi treceau, ºira spinãrii redevenea erectã, sufle- * tropicale din cearºafurile alunecoase, dar o tul mi se lumina, iar privirea cãuta în sus. Mâna de pãmânt îmi lua mereu de la capãt, rescriind noaptea, permitea un dialog cu Logosul, în afara primejdiei vreunei per- Cerul rãmâne singur, pe stadionul gol, toatã poate ºi pentru cã fusese închis de câteva turbaþii. Post avansat de prim ajutor al vetrei. Deschisã cu fior ºi dupã-amiaza. Zãpada ia masca mortuarã ori, pentru delicte minore, în pantoful negru cu atenþii suave, cutia dãdea drumul nevãzuþilor îngeri captivi unui fum sãrac, trimis dupã lemne pentru cu vârf ascuþit, cel mai de temut pe vremea care atingeau cu aripile desfãcute obrazul copilului salvat… foc de þigãrile vorbãreþe, cu tutunul umed aceea, ºi îºi pierduse încrederea. Vânduse Dar cerul ?! Ah, cerul! scuipat din când în când în spate. Începe sã însã în continuare parfumuri interzise, ba În acei ani am avut revelaþia de vatrã rãsturnatã a bolþii. Se se întunece din magazine: gunoaiele îºi dau mai mult, începuse chiar sã consume, de la îndumnezeiau una pe alta. De atunci am luat deprinderea de a foc în faþa tomberoanelor, lãsând, dintre ele, alte femei, odatã cu tine, frica ºi singurã- cerceta cerul mai des decât cadranul ceasului de la mânã. tatea. Cercetez bolta de dincolo de degetele norilor trecãtori, cercetez sã scape doar fluturaºii de salariu. Copiilor aparenþa sticloasã ºi inebranlabilã a celei mai vaste ºi mai cu cheile de gât blocate în uºi li se dã dru- ascunse miºcãri. Totdeauna însã încercarea de a gândi eterul mul, peste noapte, înãuntru, sã plângã tare mã înspãimântã. Ochii triumfã, în timp ce sufletul bareazã acce- la ferestre, sã se ºtie cã e cineva acolo, în * sul. Cât de reacþionare îmi erau, în fond, admiraþia, emoþia ºi case. extazul în faþa infinitului astral prin faptul de a-mi bloca gândirea! Se putea visa: barmanul aranja bãuturi co- În anul 1951, s-a introdus în programa de învãþãmânt a lorate într-o cutie goalã de televizor, o Liceului Gheorghe Roºca Codreanu obiectul Astronomia, stre- curat printre automatismele tiranice ale materialismului dogma- * aºeza în dreptul ferestrei de la apus ºi fixa tic al lui Marx. Se voia o mizã a întãririi ateismului. Demersul radioul cu bateriile afarã pe un post înde- risca sã fie acuzat de cãtre promotorii înºiºi de obiectivism. Prin Noaptea se muta greu: mobilã în casa unei pãrtat, neînþeles de nimeni; doar strigãtele noutate ºi perspective, noua disciplinã se distanþa de imperso- femei singure, ce bãtuse în cuie, pe crengi, veneau de aproape, odatã cu vocea liniºtitã nalele manuale unice, deºi era ºi Astronomia un manual unic, ºi pozele din tinereþe, sã nu-i mai foºneascã din nou a vitrinei ruginii. Urmãream fiecare de publicaþia Temps nouveaux imprimatã la Moscova, pe care trotuarul, când vinul începea sã spunã fazã, ne întristam ºi ne bucuram împreunã eram siliþi sã învãþãm limba francezã, ºi nu prin L’Art Poétique primele cuvinte, târziu, dupã douã rânduri ºi pânã la sfârºit, ca în ºirurile de oameni ce de Boileau, din care bãtrânul unchi, Nicolae Brãescu, omul cineva de chelneri cu ºireturi slãbite ºi ochi fãceau cu mâna maºinilor gri, ce pãreau cã desãvârºit al familiei mele, mã îndemna sã învãþ pe dinafarã oþetiþi, de cocoºi coborând, pe jos, tabla merg spre apa înaltã, cu câini la picioare în unele crâmpeie… acoperiºurilor. Toate se luminau, pe rând, locul pescarilor. Mai rãmâneam puþin dupã Studiam, aºadar, astronomia, dar nu putea sã mã atragã de la hainele lor, în sfârºit, colorate: un copil meci, gândindu-mã cum voi trece prin faþa ceea ce mã înspãimânta. Voi fi luat, probabil, notã mare, însã frizeriei aprinse mereu, cum nu voi fi obligat profesorului îi scãpa observaþia cã asimilam astronomia ca pe îºi rezema de zid bicicleta ºi începea sã un fapt netrãit sufleteºte… facã alta, la fel, din scâncetele cãþeilor arun- sã mã aºez pe scaun ºi, dintr-o datã, îmi Reþelele subconºtientului însã lucrau. Întregul fond negativ caþi în stradã; pe ea se visase trecând închipuiam cã o femeie frumoasã va privi de pânã atunci avea curând sã sufere conversia pozitivã ºi înaintea altora o apã adâncã, pânã peste spre mine de acolo, din frig. Uneori spaþiul astral sã-mi aparã dacã nu familiar cel puþin sensibil la pedale. amorþeam cu degetele adâncite în paharul abordarea mentalã. Era, cu siguranþã, un câºtig ºi pentru per- gros, crãpat degeaba: era cald ºi bine ca în ceperea fizicã ºi pentru probabilitatea revelaþiei metafizice. autocarul ce urca încet, demult; uitam uºor, Câºtig ce apare sub forma unor surprize, atunci când te pânã ºi greaþa de pe serpentine. gândeºti mai puþin sau nu te gândeºti deloc. * Vechea inerþie psihologicã avea sã-mi fie neantizatã vreo 30 de ani mai târziu, acasã la Burdusaci. Mã aflam într-o searã cu Duminica târziu, în piaþã, vânzãtorii scoteau ai mei pe terasã, când mama îmi spuse deodatã privind cerul din maºini câte o carte murdarã de pãmânt, * plin de cele mai limpezi stele cu putinþã: îi fãceau un dop triunghiular ca unei -Uite o stea cãzãtoare! Dar de ce merge în diagonalã pe cer lubeniþe ºi, vorbind despre greutãþile de Pãdurile au plecat. Au lãsat copacii singuri, în ºi nu cade ?! Deodatã m-am izbit de o revelaþie: unde vin, de departe, îl întindeau în vârful urmã, ºi s-au fãcut pãduri de oameni, -E un satelit artificial! cuþitului sã-l guºti, siguri cã o sã-þi placã aºa oraºe: pãduri care cresc înãuntru ca niºte Ne-am dus în spatele casei, cãci punctul de foc evolua din- cum le-a plãcut ºi unora dintre nevestele copii îmbãtrânind în mame nemuritoare, colo de acoperiº. lor, în nopþile fierbinþi ºi albe, de august, ce fãrã urmaºi. Era atât de demult de când se -Ce fericitã trebuie sã fiu! reflectã mama, care era foarte bol- le-au învechit înainte de vreme cãmãºile. trãia pe afarã încât nici mãcar femeile navã. Am trãit sã vãd o navã spaþialã ºi s-o confund cu o stea! Alegeai greu pe care sã-l încerci, chiar dacã fericite, cele care, dupã un timp, simþeau Un jungher a sfâºiat vechea mea reþinere. Din acea clipã, gândul a fost gata sã se lanseze nestingherit: mama îi oferise la întâmplare, de fiecare datã, ºi, cu grijã, îl întotdeauna un gust de fructe ºi prune rampa de lansare. Alumn tomnatic, m-am simþit deodatã sigur, curãþai de sâmburi pe o bancã, unde îi uscate, iar vitrinele de cristal de pe vremea voios ºi emancipat de scumpul meu suflet. De atunci, de câte ori fãceai loc mai întâi luminii ºoptite pe care o bunicilor drepþi li se spãrgeau în mii de mã aflu în faþa unor dezabuzaþi ai vieþii care-mi cer sprijin far- cunoºteai de foarte multã vreme. Lângã ea pãsãri mici ºi pline de grãunþe, nu-ºi mai macologic, deoarece sunt medic, adaug la urmã: muºcai încet ºi adânc, doar de câteva ori aminteau; poate ºi fiindcã se trãia aproape - ªi uitaþi-vã la cer în fiecare searã! pânã la coajã, simþind toatã rãbdarea la fel: în fiecare zi.

8 aprilie 2009 poesis

triunghi

în lacul cu buzunar de lunã ºi poale de crengi umbrite Elena CIOBANU fetiþa aruncã douã pietre mici acordând litaniile din depãrtãri.

Violeta vesperale dorinþe se-aºazã-n spirale se sting amintirile. Un Stalin Savu când noaptea era seninã bunica sub cearceaful de in al Angliei dintr-uun punct îmi încãlzea gleznele. De departe, cea mai spectaculoasã dinastie regalã a în altul tot aºa ieri un bãrbat mã-nvelea Angliei mi se pare a fi cea a Tudorilor, cei care au dominat azi – cei trei – nu mai sunt. secolul al XVI-lea, Renaºterea englezã. Spun asta cu ochii la în acest loc numai cel chemat aºteaptã un portret al Elisabetei I, în care fastul rochiei nu mã impre- sioneazã atât cât mã uimeºte filigranul infinit al detaliului. în acest loc te pot þintui aromele Experienþa de a te uita la un astfel de portret este un fel de pulverizate din vãluri de mir. singurãtate mise-en-abyme: o cufundare plinã de delicii în multitudinea de pãrþi din ce în ce mai mici, lucrate fiecare cu rãbdare ºi ai vãzut trecãtorule punctul roºu înaintea stingerii luminii mama în amurg numãrã mãiestrie, apoi îmbinate cu artã. Nimic nu este lãsat la voia din candelã? petale de floarea soarelui. întâmplãrii, totul este meºteºugit ºi intenþionat. Dintre portretele celorlalþi Tudori, numai cele ale tatãlui ei, Henric când poezia revarsã printr-un punct identic ºtiþi câtã îndãrãtnicie stã în tulpina acestei flori? VIII, mai au un aºa efect asupra privirii ºi probabil cã nu e privirea mea pâlpâie în vâlvãtaia întâmplãtor. Henric al VIII-lea (1509 - 1547), de la a cãrui urcare pe tron unui asfinþit straniu. poate de aceea îºi miºcã încet-încet capul cãtre se împlinesc anul acesta 500 de ani, rãmâne, pânã astãzi, cel raza de soare. mai puternic rege englez, dar ºi, probabil, cel mai controver- sat. Dacã te uiþi la domnia lui de la o distanþã lipsitã de prefaþã cum poate un trup în cea mai intensã încordare nuanþãri, vezi un „Stalin al Angliei Tudorilor” fãrã scrupule sã-ºi prelungeascã faþa cu luminã? (cum îl caracterizeazã unul dintre biografii sãi de azi), care nu cât mi-ar fi plãcut în zori de zi a ezitat sã decapiteze douã regine ºi mulþi nobili care i s-au sã-mi stropesc obrajii cu apã de izvor ºtiþi cât de singurã e mama ºi neînþeleasã? împotrivit, sã producã ruptura cu Roma ºi sã se autointituleze þinutã în clondirul ce-a fost odatã al bunicii. capul noii bisericii protestante, sã cheltuie sume enorme pen- dimineaþa apa curge cu sunet monoton eu mã privesc în chipul albit numãrând tru construirea de numeroase castele în vremuri grele pentru îmi rimelez ochii în faþa oglinzii petale de floarea soarelui. numãr stelele nopþii populaþie. Acestea sunt fapte excesive, deci hipnotice: ele te se-nmulþesc apoi se scurg împrãºtiate în liniile palmei. reþin, asemenea portretelor pe care le-am amintit deja, ca un de pe degete curcubeiele sferice. magnet în preajma lui Henric al VIII-lea ºi te fac sã descoperi cã, privit mai în adâncime, „tiranul” capãtã trãsãturi umane. mama þine o carte în mâini ºi citeºte pagini Ajuns la tron la vârsta de 18 ani, dupã ce fratele sãu mai nu toate mor culorile se duc despre sfinþi. mama e tristã iar eu sunt în pãrul meu întunecat ºi gândul mare, Arthur, murise de tuberculozã, Henric a manifestat o în ultima fazã de tinereþe. se-ntoarce la copilãrie voinþã de fier care l-a ajutat sã punã în aplicare o politicã din casa bãtrânilor au mai rãmas internã ºi externã cu efecte complicate, atât pozitive, cât ºi fotografiile vechi. negative, asupra supuºilor sãi. La înãlþimea impresionantã de 1,90 m (înãlþime pe care a mai avut-o doar Eduard al IV-lea, nu vreau sã ºtiu de ce dimineþile el nu m-aa iubit menþionat în Guinness Book of Records ca fiind cel mai înalt dupã depãrtarea bunicii dacã privesc suveran englez), regele era un atlet desãvârºit, un teolog eru- mai adânc în oglindã vãd chipul bãrbatul, cãruia i-am atins dit (tatãl sãu, Henric al VII-lea, îl destinase carierei eclezias- bãrbatului plecat sã picteze biserici. cu degetele – cu versurile albe – cu buzele tice), dar ºi un muzician nu lipsit de talent, un iubitor de petre- fremãtînde sexul, ceri, de mâncãruri ºi bãuturi fine ºi, desigur, de femei fru- primul capitol care ºi el mi-a atins moase. Era, se spune, un adevãrat arbiter elegantiarum, cu degetele – cu rãnile picurate – cu buzele arse patron al artelor, cu o carismã care l-a fãcut foarte popular la foºnetul aspru al rucsacului sexul începutul domniei. ridicat pe umeri Asigurarea ºi consolidarea independenþei Angliei ca mare un tren, un vis Rubliov, un copil ieri, a rostit dureroase cuvinte. din vocea lui lipsea putere pe plan extern a fost secundatã de o politicã internã supusã complet capriciilor regelui, a cãrui obsesie principalã iar eu într-un abur timbrul altãdatã de sirinx. de cealaltã lume a fost aceea de a produce un fiu moºtenitor ºi care obsesie a mi te închipui ca ºi cum toate îmbrãþiºãrile au fost trucaje dus la soarta nefericitã a cinci dintre cele ºase regine pe care le-a avut. Existã, în ºcolile engleze, în legãturã cu aceastã ca ºi cum limbile noastre nu s-ar fi împreunat dimensiune a vieþii lui Henric al VIII-lea, aºa-zisa regulã niciodatã-n sincreza sãrutului mnemotehnicã a celor trei „d” (divorþatã, decapitatã, dece- iubesc marea datã): seria celor trei cuvinte, repetatã, fixeazã în minte soar- ºi în cele mai triste seri ºi tãceri nu ne-am fi ta fiecãreia dintre regine, cu precizarea cã ultima dintre ele i-a voi scrie un poem pentru Marea mângâiat supravieþuit regelui ºi a avut un rol pozitiv în restabilirea relaþi- pe care n-am mai vãzut-o demult. cu degetele, cu inimile, cu buzele în bucãþile ilor de familie. tot ce iubesc peste fire se îndepãrteazã de vatelinã ale cãrnii. ca ºi cum am fi sãvârºit Pãrþile acestea mai întunecate ale domniei lui Henric al dupã ce mai întâi rãvãºeºte adânc. un act banal pentru o singurã ºi ultimã datã VIII-lea trezesc astãzi, în era corectitudinii politice, îndoieli legate de necesitatea celebrãrii sale. Unii se întreabã oare- Marea m-a lovit fãrã sã mã rãneascã, cum ofuscaþi dacã mai e cazul sã se facã eforturi în acest ultima oarã era tulburãtor de frumoasã. sens, alþii, mai informaþi ºi mai precauþi, se întreabã încurcaþi neliniºti de-atunci au tot crescut. fuga ce ar trebui contemporanii sã gândeascã despre fenomenalul Henric al VIII-lea, pentru cã moºtenirea imensã pe care a bãrbaþii au vrut trupul meu, doar trupul iar Marea tuburi topite, muzicã fãrã gravitaþie lãsat-o (documente de tot felul, obiecte, piese vestimentare ca o femeie rivalã, îi primeºte continuu în valuri. privirea mea inspirã timpul trecut dupã care se poate mãsura transformarea lui dintr-un tânãr iar Adamii ies indiferenþi din învolburatele ape bãtãi dupã o uºã veºnic închisã bine proporþionat într-un bãtrân obez) continuã sã-i pãrãsind Marea mereu lîngã stânci copleºeascã pe cercetãtori. nu vei înfige cuie în tãlpi sângerânde Moartea lui, survenitã datoritã unei rãni gangrenate la un Iar eu evã sirenã picior, mã face sã gãsesc, pãstrând proporþiile, destule simil- cu dorinþe torente tempeste itudini între el ºi voievodul român ªtefan cel Mare, deºi nu aº fi vrut sã mã vezi Henric al VIII-lea, ci Henric al VII-lea (1485 - 1509), tatãl lui, La rãsãrit de Eden - cât eram de frumoasã a fost contemporan cu ªtefan cel Mare (1457 - 1504). Un jur- Violette cu veºminte de eºafod nalist englez subliniazã nevoia luãrii de distanþã faþã de încã Timsbel ºi aere de grand-dame dominatorul Henric al VIII-lea, pentru a-l putea vedea în întregime. Noi deja l-am sanctificat pe ªtefan cel Mare. Am am îngãduinþa în piatrã seacã îmi tremura trupul când îþi muºina inima totuºi senzaþia cã Henric VIII nu va beneficia de acelaºi trata- sã-mi zãvorãsc inima. ºi revolta cea mare depãºea firea adâncã ment. Regele, nu-i aºa?, încã trãieºte... aprilie 2009 9 prozã

Întotdeauna existã un Doru KALMUSKI ca mine, doar în întuneric, nu moment de cotiturã în viaþã poþi avea altã certitudine decât chiar atunci când ai fi dispus sã a unui Dumnezeu. Simþi adese- renunþi la ea. Oamenii nu se ori cã viaþa þi se iroseºte fãrã deosebesc esenþial unii de alþii rost ºi ai vrea sã fie altfel, sã-þi în afarã de capacitatea de a-ºi gãseºti o scãpare, sã primeºti recunoaºte propriile mizerii ºi poate un semn care sã te de a suferi din aceastã pricinã. îndrume spre ceva ce singur, Atunci când mi-au scos ochii cu Mãrturisirea cu puterile tale nu reuºeºti sã briceagul am simþit o mare desluºeºti. Se întâmplã, cine uºurare. Soarta fãcuse în aºa ºtie, ca din dorinþa aceasta sã fel ca sã fiu pedepsit, deºi izvorascã sau sã parã cã a aceia care mã schingiuiau erau (fragment din romanul izvorât chiar acel semn pe doar niºte instrumente ale des- APOCALIPSA ESTICÃ) care-l aºtepþi. Înþelesesem des- tinului ºi habar nu aveau ai cui tul de repede de ce mã înspãi- executanþi sunt. Trecusem de acces spre organele vulne- dicþie în sensul concret fatalist; ºi mai hâdã, accentuându-i, mânta lumea aceea în care fu- pânã atunci, de bunã voie rabile deschisese larg o trapã a în fond ceea ce mã apãsa fãrã ca ea sã ºtie, agonia. sesem aruncat; era faptul cã se printr-o asprã ºcoalã a sufe- conºtiinþei lãsând sã se scurgã fãcea parte din regulile institu- Învãþasem vrând – nevrând lepãdase de Dumnezeu, cã-I rinþelor ºi privaþiunilor dar ade- cum sã mã comport în regimul întorsese spatele ºi se vãrata ºcoalã a suferinþei e cea dintr-acolo tainele cele mai ite de Dumnezeu, constituia, penitenciar; acum însã îmi era ambiþiona în mod nebunesc sã la care te supun ceilalþi. Îi ascunse. Oamenii nu vorbesc aºadar o problemã strictã între greu sã mã adaptez unuia ce înainteze mergând de-a- adresam rugãminþi fierbinþi lui niciodatã despre ei înºiºi decât mine ºi El. Nu trebuia decât sã simula cã nu este. Mã ndoaselea. Trebuia ca, prin Dumnezeu sã mã ajute sã plec dacã sunt siliþi; dar când te-ai mã supun celor ce aveau sã învârteam parcã printre paci- neînsemnatele mele puteri sã de pe aceastã lume, dar nu era obiºnuit, ca mine, sã ascunzi porneascã din partea Lui. enþii atinºi de o boalã conta- încerc sã-i pãstrez rosturile ºi voia Lui. Înþelegeam tot mai acea parte din viaþã care le-ar Restaurarea sau nimicirea mea gioasã, conºtienþi cu toþii de bine, pe mãsurã ce timpul tre- oferi lor satisfacþia de a se simþi se aflau în balanþã ºi în mâinile fireºti – acesta era semnul morbul ei, dar, în acelaºi timp, cea, iar în ciuda pedepselor, a superiori, îþi dai seama cã Sale. E de prisos sã vã mai aºteptat ºi nu m-am îndoit cã-mi incapabili sã gãseascã vreo silniciilor ºi înfometãrii, a bolilor fiecare face la fel. Mã spun cã atunci când am fost fusese adresat în ciuda infir- soluþie de-a evada din mijlocul care mãcinau viaþa celorlalþi ºi spovedeam, în puþinele clipe eliberat m-am trezit brusc într-un mitãþii mele, în ciuda faptului cã focarului. Am descoperit relativ a terorii psihice ce se exercita de liniºte, lui Dumnezeu, fãgã- univers pe care nu-l cunoºteam nu reprezentam nimic altceva duindu-I sã mã dedic întru totul ºi nu-l înþelegeam. Cât timp mã repede cã scârba de mine însu- decât un „duºman de clasã” neîncetat asupra noastrã, mi era mai uºor de suportat planului sãu ºi implorându-l sã þinuserã închis se schimbase cãruia îi refuzau ºi hatârul de-a înþelegeam cã sunt sortit sã decât aceea provocatã de facã cu sufletul sãu ceea ce întreaga fiziologie socialã iar fi rearestat. Probabil chiar ei, în îndur totul pânã la capãt. mutaþia ce pângãrise într-o fãcuse ºi cu trupul. senzaþia cã locul oamenilor de primitivismul lor instinctual Sentimentul culpabilitãþii e mãsurã covârºitoare pe ceilalþi. Atunci, în închisoare am odinioarã fusese luat de o altã sesizaserã cã dupã tot prin dovada existenþei lui Mã învârteam, de aceastã datã avut pentru prima datã tentaþia lume, cã peste cea veche se ceea ce mã obligaserã sã trec Dumnezeu în fãptura ta. Într-un sleit de puteri, înlãuntrul eram imunizat de fricã. Frica e fel asta m-a îmbãrbãtat ºi m-a de a mã elibera, de a mã revãrsa o abundentã maree de erupþiei pângãritoare incapabil un vestigiu comportamental liniºtit deoarece acum ºtiam cã dezvãlui colegilor de suferinþã; temniceri, doar ceva mai îngã- sã mã îndrept cãtre ceva. Cel strãvechi, componenta noastrã pentru mine era hãrãzit ceva. dar, cum poate nu aþi uitat, pri- duitori decât cei de ieri deve- mai mult mã derutau necon- Regãseam în umilinþe, în sufe- zonierilor le era interzis sã vor- nea pe zi ce trece mai persis- tenitele izbucniri de false inferioarã dar care e gata în rinþe ºi în moartea care dãdea beascã, sã se adreseze unul tentã. Gândul cã lumea, viaþa, entuziasme, false emoþii ºi orice moment sã-þi vinã în aju- târcoale peste tot în jur o fatali- altuia, interdicþie aflatã sub obiceiurile, morala, degenerau false angajamente, ecouri ale tor, sã nu te lase sã pierzi. Ei tate care stingea remuºcãrile ameninþarea carcerei. Dreptul într-un ritm atât de alarmant mã unor false principii. Erau, în reuºiserã însã sã o anihileze ºi vinovãþiei. Poate cã nu ºtiþi, dar de a vorbi îl aveau doar paznicii umplea de spaimã ºi derutã. ultimã instanþã, toate acele asta-i gãsea dintr-o datã în închisorile de atunci nu exis- ºi doar cu acceptul lor îþi era Acestei lumi veneam sã mã simulãri, tot o formã de mani- nepregãtiþi, descumpãniþi, cu tau oglinzi. Singura ta oglindã permis sã te exprimi. Eu am adaug eu, cu dispreþul meu de festare a muþeniei, a interdicþiei întreg arsenalul lor de mijloace era chipul celorlalþi; te vedeai interpretat însã aceastã inter- mine însumi, fãcând-o sã arate de a vorbi de care avusesem de constrângere, ameninþare, reflectat în imaginea degradãrii parte vreme de atâþia ani. Dar mutilare fizicã ºi moralã, lor fizice ºi puteai sã te consi- principiile noastre, atunci când devenit brusc inoperant. N-ai deri fericit cã nu-þi poþi ne exprimã conºtiinþa, conþin ºi nici o satisfacþie sã loveºti dacã recunoaºte propria figurã. Dar, virtutea de a le opune oricui. nu poþi provoca durere. Mi-am se vede cã Dumnezeu alesese Sigur cã încercarea de a înota dat seama cã divinitatea sã-i aþâþe ºi în acest fel pe împotriva curentului nu putea lucreazã în adâncimea spiritului torþionarii mei pentru cã, din sã-mi aducã nimic bun. De alt- nostru deopotrivã atunci când câte înþelegeam, arãtam la fel fel nici nu mã simþeam pregãtit pedepseºte cât ºi atunci când ca atunci când mã arestaserã. pentru o înfruntare. Existau, îmi rãsplãteºte. Datoritã Ei viaþa Observaserã cu surprindere cã dãdeam seama, mai multe deschide petale pânã atunci nici sufletul, dar nici trupul nu feluri de a tãcea, iar singurul nevãzute, de o frumuseþe ºi o reuºiserã sã le îngenuncheze lucru rezonabil ce-mi rãmânea bogãþie neimaginate. Mã iar asta îi aþâþa ºi mai tare. era sã tac în felul meu. În mod simþeam mai puternic decât Trupul pãrea sã deþinã secretul cert tãcerea nu înseamnã prigonitorii mei, cu sufletul inun- lui propriu, care nu þinea cont liniºte a sufletului. De cele mai dat de o mulþumire interioarã de regulile ce-l obligã sã multe ori, dimpotrivã. Adeseori pe care nu v-o pot descrie iar cedeze bolilor, dobândind un îmi spuneam cã suntem niºte ochii mei orbi vedeau aceastã fel de imunitate absolutã care creaturi nefericite chiar din bucurie la care lua parte întrea- sfida încercãrile lor repetate de aceastã pricinã – anume pentru ga mea fiinþã. Înþelegeam, în a mã învinge. Asta mi-a confir- cã nu izbutim niciodatã sã sfârºit, cã eram obiectul unui mat cã între natura mea ºi astâmpãrãm acest suflet, sã-l miracol, un miracol care fãcea lumea din jur se intercalase o facem sã se liniºteascã, sã nu parte din viaþa realã ºi-mi reve- putere aflatã deasupra amân- mai depindã într-un grad atât nea privilegiul de a-l împãrtãºi durora. Nu mã mai gândeam de înalt de necontenitele impul- decât rareori la pãcat ºi cred suri ale instinctelor. Trãiam un cu semenii mei. De ce a vrut cã-mi consideram vinovãþia o acut sentiment al zãdãrniciei, Domnul ca tocmai unul ca simplã urmare a împrejurãrilor, ca ºi cum m-aº fi lãsat otrãvit mine, care ºi-a început viaþa deºi, adeseori îmi spuneam cã lent, ceva ce trebuia sã con- afundându-se în pãcat sã-I fie e mai greu sã o faci o singurã ducã spre o dulce sfârºealã mesager în acele vremuri tul- datã decât sã nu o faci deloc. În când tensiunile se vor fi retras buri n-am sã ºtiu niciodatã. Ca mod paradoxal, sentimentul ºi domolit pânã acolo unde îºi ºi miracolul, neputinþa de a unei protecþii aflatã într-o va face loc maiestuos o moarte înþelege se aflã dincolo de dimensiune superioarã, în loc comodã ca o renunþare nece- hotarele posibilului iar dincolo sã-mi alunge gândul pecetei sarã. Problema lui, a sufletului, de hotarele perceptibile ale ruºinoase pe care o purtam e cã de multe ori rãmâne mai în posibilului, adesea otrãvite, revenise cu o forþã superioarã, urmã faþã de viaþa noastrã, mai începe credinþa. Pe mulþi dintre ca ºi cum acea imunitate spe- oameni nu credinþa-i face mai • Ion Mãric - Lungilã ales când ea dã buzna, te cialã care închisese toate cãile alungã din urmã. Când trãieºti, buni ci teama de ea.

10 aprilie 2009 comentarii

E ceva timp de când Marius MANTA oamenilor „înalþi ºi dãltuiþi / în urmãresc poezia lui Marcel alb ºi negru”, o prefigurare a Mureºeanu ºi cu mare bucurie aceleaºi perechi viaþã – moarte constat cã, în ciuda trecerii tim- - ce cuprinde toate subtemele pului, ea a rãmas aproximativ Marcel Mureºeanu, creaþiei. în aceleaºi coordonate de Totuºi, am preferat sã citesc început. Dacã o asemenea Cartea nu sub forma unei afirmaþie ar putea în cele mai antologii ce se întinde peste multe cazuri mai mult sã o antologie bine-venitã dãuneze „obiectului” studiat, patruzeci de ani, ci ca un am convingerea cã, în cazul de volum de sine stãtãtor, în faþã, va explica un paradox ce de zbaterile interioare ale unui ºi ziarele se folosesc pentru cer, / perfecte hexagoane de cuprinsul cãruia figureazã ade- se întâlneºte doar la vocile suflet ce a avut marele merit învelit”, acolo unde „vin luminã / creeazã în vãzduhul vãratele cãrþi. Structura uni- lirice ajunse la o maturitate evi- de a se simþi acasã în graniþele gospodinele durdulii, / […] cu somnolent. / […] În fiecare tarã, rarele diferenþe stilistice dentã. cuvântului. De aici ºi numai de plãcerea instalatã la plecare / dimineaþã cântã / ode prelungi ori prea puþinele incongruenþe Undeva înspre finele anului aici sunt rememorate împre- între degetul mare ºi arãtãtor, / domesticii cocoºi / pãºind prin de altã naturã, mi-au conturat 2008, Marcel Mureºeanu pu- jurimile Clujului ori Bucovina, se trezesc spre sfârºit / cã au rouã rece ºi sticloasã. / […] un Marcel Mureºeanu con- blicã o antologie la Casa Cãrþii aceste douã spaþii fizice ce au ieºit în halatul de casã, / Cumpene urcã din fântâni ºtient de la început pânã în de ªtiinþã, Cluj-Napoca. Prin gratulat de-a lungul anilor pri- povestind despre murãturile lor rãcoarea, / ca niºte nervi, spre clipa de faþã de o limbã venitã acest impozant volum autorul ceperea de care poetul a dat grozave („Piaþa de duminicã”). miriºtea amiezii. / O tânguire din vechime ºi care „necunos- dovadã. În mod cert, cartea ne demonstreazã cã are în Casa cea adevãratã e pe-un picior de plai, / coboarã cutã urcã în mine pânã pe Poemelor este proba de primul rând ºtiinþa de a realiza amintirea unei zãri liniºtite „cu turmele de pe coclauri, / din buze” pentru a avea tãria sã la momentul cuvenit o reme- necontestat a celor enunþate paºnice ferestre, cu glicine / ºi veac în veac trãgând la loc de declare cã „Boala mea se morare a evoluþiei discursului mai sus. Devenitã cu timpul o nuci enormi ca niºte foiºoare. / searã / cu stinºi cãrbuni ºi cheamã frustrare, / ea se mani- liric. Iar micul paradox are fortãreaþã a ideilor tari, opera Acolo zâmbetul de albine vara, doruri rãscolite” („O zare”). menirea de a redefini într-o lui Marcel Mureºeanu se auto- festã sub formã de cratere logicã subiectivã sensurile unui constituie aproape miraculos / când stai cu ochii pironiþi la Încã de aici apar chipurile lunare / ºi vine pâº, p⺠pe-o cuvânt atât de neprietenos raportându-se la douã cuvinte cãrare / cu trenurile cele mai poeziei, precum cel de doar aparent antitetice: viaþã – marfare, / murdãrind ºi cãlcând „evoluþie”. Pe de o parte citind moarte. Cu toate acestea, în picioare / cele eterne ºi

poemele acestui volum, iar mai tonul este calm ºi mai ales ã trecãtoare, / eu o aºtept cu dis- r apoi reîntorcându-mã fie cald; poezia nu este una rezi- a v perare / s-o ucid ca Sfântu asupra prefeþei semnatã de dualã, ci îºi cizeleazã în per- ã Gheorghe pe fiare, / ea-mi furã m i Irina Petraº, fie la comentariile manenþã ºtiinþa de a comunica r

p chipul de pe altare, / spada

îndrituite ale criticii mai mult esenþialul. e mea însã nu cunoaºte-nºelare” d

sau mai puþin contemporane, Poetul simte nevoia de a se i r („Cântecel”). ã am înþeles cã versul lui Marcel reîntoarce cãtre propriile r

c Veþi afla un Marcel

Mureºeanu curge cãtre o rãdãcini, ca un sfânt periplu u

L Mureºeanu dezbrãcat de mo-

matcã identitarã ce implicã / cãtre ceea ce þine de tradiþie. -

c dele care, dupã cum opina ºi complicã atât ideea de În special în primele volume, i n Ioan Hurjui „este de la un capãt este trasat un cadru aproape o

îmbunãtãþire continuã a mate- r

d la altul el însuºi, un poet de

rialului liric, cât ºi formarea patriarhal, de o frumuseþe cu n

A primã mãrime, asociind imagini unui excurs coerent, organic. totul ieºitã din comun, un basm a i surprinzãtoare, dovedind con- Deºi elemente de biografie nu asumat prin suflu liric. Astfel, e pot exista formulate rãspicat, casa poetului nu are cum sã fie m flictul existenþial în interiorul o l ne dãm adesea seama cã o simplã piaþã, acolo „unde a laboratorului sãu de creaþie, în S

tonul grav al poeziei este dat fiecare pune mâna pe lucruri / • acelaºi timp tandru ºi suav”. Într-o lume româneascã tulbure Oana BUHOSU ideii de artã ºi de frumuseþe. Apar man- apare, iatã, o istorie a frumosului, care ifeste artistice, Lev Tolstoi scrie Ce este sparge barierele epocilor, combinã va- arta?, Flaubert dominã cultul cuvântului loric perspective diferite ºi aduce potrivit ºi acest spirit ascet al epocii prospeþime orizontului cultural-estetic Frumuseþea e o artã… dovedind spiritul religiei Artei pentru în care pendulãm. Dupã o primã ediþie Artã. Apropiindu-ne de secolul XX, în 2005, la Editura RAO, Istoria fru- autorul revine la frumuseþea maºinãri- museþii, îngrijitã de Umberto Eco, este ilor, de la cele medievale pânã la auto- reluatã în ediþia a III-a, în octombrie 2006. artiºtii au fost cei care au lãsat mãrturii zonã. În timp ce operele unor scriitori si mobil, pentru a prezenta o evoluþie Volumul, excepþional nu numai prin de-a lungul veacurilor, nu þãranii sau ale unor sculptori pãreau sã aibã o anu- artisticã, nu neapãrat tehnicã a struc- conþinut, dar ºi prin calitatea traducerii, zidarii care au fãcut lucruri frumoase, mitã imagine a frumuseþii, literatura turilor inginereºti a unor creaþii cum ar fi a hârtiei ºi a imaginilor, impresioneazã dar care au lãsat pentru noi mai puþine proiecta un alt model. Înainte de capi- lanterna magicã sau turnul Eiffel. de la început prin structura bine organi- dovezi demne de a constitui exemple tolele propriu-zise ale cãrþii, autorul Maºina este lãudatã acum pentru efi- zatã care urmãreºte evenimentele ale frumuseþii. Eco stabileºte clar „prin- aºazã unsprezece planºe comparative cienþa raþionalã, ceea ce duce la unul în care ideile despre frumuseþe se cronologic, primul capitol fiind Idealul cipiul de funcþionare” a operei: dintre criteriile neoclasice ale fru- metamorfozeazã la scriitori ºi artiºti de estetic în Grecia anticã. Cartea îºi museþii. Apare deja ideea de vitezã ºi Frumuseþea a fost înþeleasã diferit, nu e facturi diverse. Marea calitate a volu- împlineºte devenirea la ultimul capitol, o valoare absolutã, a cunoscut forme începe era definitivã a esteticii industri- XVII, Frumuseþea mijloacelor de comu- mului vine din faptul cã nu prezintã diferite în funcþie de perioadã ºi de abstract niºte picturi sau niºte fresce ale. nicare în masã. Introducerea autorului Ultimul capitol, despre frumuseþea este edificatoare. Umberto Eco face un celebre, ci face trimitere permanent la provocãrii, ne smulge din formele inteligent joc al cuvântului, asociind citate care au legãturã cu tema tratatã, rubensiene sau din cubismul lui antinomic, paronimic termenii care þes, dovedind o cunoaºtere aproape chiar din cuprins, o pânzã artisticã ce exhaustivã a culturii ºi a artei epocii Picasso ºi ne lasã la marginea fru- îmbinã cele mai frumoase picturi cu respective. museþii de consum. Capitolul este înþe- cele mai inspirate versuri sau frag- Existã ºi o frumuseþe a monºtrilor, o sat cu imagini ale actriþelor ºi actorilor mente critice. El distinge noþiunile de frumoasã reprezentare a urâtului, cum celebri, cu un caracter al nuditãþii ade- Frumos ºi Bine, deºi suntem tentaþi sã o numeºte Umberto Eco, pentru cã sea pronunþat, dar care a devenit un le asociem deseori. În aceastã trecere orice culturã, pe lângã ideea de frumos, etalon al Frumuseþii Noi: „Cercetãtorul în revistã a Frumosului, de-a lungul tim- dezvoltã ºi o idee a urâtului. Autorul din viitor nu va putea desluºi care este pului, Eco încearcã sã identifice acele cautã sã stabileascã o limitã de la care idealul estetic propagat de mass-media conexiuni în care o anumitã epocã a poate fi consideratã frumoasã repre- în secolul XX ºi chiar mai târziu. Va tre- înþeles cã existã lucruri pe care le zentarea urâtului, arãtând cã urâtul bui sã se predea în faþa orgiei tole- este necesar frumuseþii, venind cu putem considera frumoase, indiferent ranþei, a sincretismului total, a politeis- de reacþia pe care o provoacã. exemple din filosofi precum Hegel sau mului absolut ºi de nestãvilit al fru- Un criteriu cãlãuzitor în hermeneuti- Kant. Un capitol tulburãtor este Religia museþii.” ca imaginilor ºi a textelor a fost raportul Frumuseþii. Secolul XIX este secolul dintre Artã ºi Frumuseþe. Lucrarea îºi revoltelor de toate tipurile: sociale, cul- În loc de concluzie, subscriu opiniei tra- propune sã devinã o istorie a fru- turale etc. Dandysmul se manifestã ca ducãtoarei volumului, Oana Sãliºteanu: museþii, nu o istorie a artei literare sau o revoltã împotriva prejudecãþilor ºi Nu am nici cea mai micã ezitare sã muzicale. Deºi construieºte aceastã moravurilor. Suprarealismul vine cu mãrturisesc cã aceasta este de departe distincþie, autorul foloseºte pentru reprezentanþi precum Baudelaire sau cea mai frumoasã carte pe care am exemplificare opere de artã, pentru cã • Cristi Gaºpar Verlaine care aduc un suflu excentric avut-o în mânã vreodatã. aprilie 2009 11 comentarii

Sã spun de la bun început Dan Perºa propriu-zis nu graviteazã în ce nu-mi place. Un titlu „grav” jurul lor, ci în jurul condiþiei ca „Europenitatea romanului estetice a literaturii. Atunci românesc contemporan”, te când comenteazã cãrþile, când duce imediat cu gândul la Canonul Simuþ face selecþia, simþul critic ºi vreun amplu studiu care elu- simþul estetic sunt cele puse la cideazã, în sfârºit, chestiunea treabã. Ion Simuþ ºtie prea bine spiritului european al romanu- cã aºa trebuie sã fie ºi pro- lui de spirit românesc scris de cedeazã ca atare. Nu aº putea românii din þarã ºi de aiurea. într-o economie de piaþã, mã necesar, periodic, într-o culturã „europenitate” despre care tot vorbi de scãpãri sau inexac- Însã privitor la chestiunea întreb eu, retoric! Ion Simuþ care se respectã), treizeci ºi pomenim). Doar ºtim bine cã despre /Ce înseamnã „europe- alege treizeci ºi cinci de cinci dintre cele mai bune occidentul are cititori mult mai titãþi, deoarece atunci aº nitatea romanului românesc”/, romane pe care le prezintã în romane româneºti contempo- anemiaþi ca ai noºtri. Ai noºtri avansa eu însumi o listã, atin- Ion Simuþ, autorul, afirmã ime- carte. De aici, o a treia idee, rane. Altfel, o contra-listã s-ar se anemiazã ºi ei, cu cât ne sã de inerenta ei subiectivitate diat: „Cu un rãspuns prea cãci romanele prezentate apar putea face oricând. Cu sigu- europenizãm. Mai ales cã, de ºi aº înlocui niºte romane detaliat ºi prea serios ne-am ca fiind: „Cele mai bune 35 de ranþã, o parte dintre romanele câte ori s-a tradus câte ceva, prezentate în carte, cu altele putea pierde în explicaþii”. ªi, romane din literatura românã alese de Ion Simuþ ar intra în am cam dat-o în barã. Sã fie ce sunt mai pe gustul meu. Or, cu asta, basta. Rãmâi cu buza contemporanã (1945-2005)”. E ea. Ar fi ceva de genul „Nobel vina criticilor cã nu au avut fler aºa ceva nu ar avea nici un umflatã de la bun început. Afli limpede, ideea e aceea de top. contra Nobel” imaginat de sã aleagã ce trebuie tradus? sens. Ceea ce nu înseamnã cã însã cã istoricul ºi criticul literar Idee foarte în spiritul epocii Laurenþiu Ulici, desigur, Sã fie vina romanelor noastre, a prezenta doar treizeci ºi cinci orãdean are cu totul altceva de noastre. Dar atunci ar trebui sã pãstrând proporþiile. Ceea ce prea puþin deschise spre uni- de romane nu este o între- gând. Nu vrea decât sã co- departajãm romanele dupã nu înseamnã cã aº crede versal ca sã aibã succes de prindere reductivã ºi încã la un menteze câteva romane româ- numãrul de exemplare vân- despre Ion Simuþ cã ar fi lãsat piaþã „afarã”? Sã fie vina citi- mod destul de grosolan, de dute. Pentru cã despre estetici sã se strecoare vreun cât de torului occidental, incapabil sã neºti contemporane, anume pe vreme ce în canonul Simuþ nu ale romanului nu poþi zice cã mic abandon de la convingerile aprecieze o literaturã ce vine cele pasibile sã treacã „testul” au loc, de pildã, Cristian una e mai bunã ºi alta mai personale privind valabilitatea dintr-o culturã despre care nu (dacã o fi el relevant întru Teodorescu, Daniel Vighi, de ceva) transpunerii într-o limbã proastã. Dacã nu ar fi existat listei sale. De aceea am ºi ºtie mai nimic? Pãrerea mea e ce nu, Groºan, Florin ªlapac – de circulaþie ºi care ar putea aceste idei, cartea s-ar fi putut numit-o canon. Foarte proba- cea din urmã (cum s-ar putea ºi mulþi, mulþi alþii. Problema avea succes dincolo de frun- numi, simplu, „Comentarii criti- bil, ideea acestei cãrþi s-a nãs- altfel?). Nu poþi exporta lite- tariile prea mãruntei noastre ce”. De aici se ajunge la obiect cut la vremea elaborãrii volu- raturã cu succes, dacã nu ai este cã, aºa cum se întâmplã þãriºoare ca sã le mai încapã. ºi putem cãuta sã înþelegem ce mului „Valenþe europene ale li- exportat întâi ceva culturã. Un în orice top, criteriile lipsesc. Chestiunea e veche, s-a tot vrea Ion Simuþ cu adevãrat. teraturii române contempo- cititor strãin, care n-are habar Baza ordonãrii rãmâne gustul discutat despre ea, ºi-a pierdut Deci voi spune în continuare rane”, coordonat de Ion Simuþ, de istoria noastrã, de cutumele critic, deci ceva discutabil. Dar, din vitalitate în timp, însã nu ºi ce-mi place. Privindu-ºi demer- care a fost ºi co-autor. noastre, de stilul nostru de pânã la urmã, ce nu e dis- din farmec. Farmecul ei vine sul ca pe un „colocviu deschis” Capitolul sãu purta titlul „Zece viaþã (sau mai bine zic „modul cutabil? Ce e drept, prefer din aceea cã e din plin ludicã. prefacerilor viitoare, criticul îºi (plus unu) romane pentru de viaþã”, ca sã nu sune prea ordonarea din Arca lui Noe, Dar, oricum, ideea aceasta e înainteazã „lista” subiectivã (în Europa (1948-1989)”, astfel cã pretenþios), de necazurile pentru cã Nicolae Manoescu doar un suport firav ºi cu totul limitele obiectivitãþii critice) a „Europenitatea romanului ro- noastre, de felul în care iubim, se pãstreazã acolo strict în strãin cãrþii, aºa cum e ºi titlul romanelor româneºti contem- mânesc contemporan” nu urâm, ne îngropãm morþii, ne ordinea internã a literaturii. ei. Îl respect prea mult pe Ion porane. Lista reprezintã, dacã poate fi decât o amplificare a jeluim sau ne bucurãm – cum Prin ce suplineºte Ion Simuþ Simuþ ca sã nu caut în spatele ar fi sã ne folosim de altã idee acestui studiu, o amplificare ar putea sã aprecieze literatura melanjul de idei comerciale ºi acestui carambol, strategia atractivã pentru public, prin adãogire. Ar fi, probabil, nãscutã aici? E lipsit cu totul literare? Puse faptele cap la realã a criticului: e o strategie „canonul Simuþ” al romanului stearpã o discuþie despre fon- de repere, deoarece reperele cap, adicã privind cartea în de piaþã. Enunþând douã-trei românesc contemporan. E dul problemei: de ce avem sunt valorile respectate de noi, continuarea volumului „Valenþe idei atractive, chiar dacã fãrã motivul pentru care cartea nevoie ca romanele noastre sã iar lui îi sunt strãine. E limpede europene ale literaturii române acoperire, cititorii vor fi intere- meritã sã fie cititã. Valoarea fie traduse ºi apreciate în occi- deci, Ion Simuþ aglutineazã în contemporane” ºi a studiului saþi de carte. Ceea ce nu stã în aceea cã sunt comentate dent (ºi spun occident pentru cartea sa mai multe straturi de înseamnã cã a proceda aºa e în ea, cu o viziune criticã de cã el înseamnã, în viziunea idei, unele fãrã obiect, dar „Zece (plus unu) romane pen- ºi cinstit. Dar ce este cinstit ultimã orã (fapt absolutamente mai a tuturor românilor, acea bune pe piaþã. Însã demersul tru Europa (1948-1989)”, nu putem decât sã admirãm con- de Nora Iuga. Scriitoarea a acordat urmã- secvenþa, rezultatã dintr-o vizi- toarele distincþii: Premiul I pentru Maria- une globalã asupra literaturii, „Primãvara poeþilor” la Oneºti Andreea Neagu, care a redat aceeaºi ca ºi travaliul constructiv, al stare din textul propus turnat într-un mulaj criticului de la Familia. El Provocarea lansatã cu cinci ani în urmã tate a fost fãcutã de elevii Maria Abaza ºi imagistic complet nou; Premiul al II-lea lui câºtigã prin viziunea sinteticã, mai mult decât pierde din amã- de Uniunea Scriitorilor din România, Razvan Filip, autori ai unor microeseuri Constantin-Andrei ªerban pentru res- nunte analitice. Pãrerea mea Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti ºi care au stârnit interesul auditoriului. pectarea ideilor propuse de textul poetic, Institutul Cultural Francez a gãsit un ecou Carmen Mihalache, redactor-ºef al este cã „Europenitatea roma- schimbând, în viziunea plasticã, funcþia nului românesc contemporan” ºi în rândurile elevilor de la Colegiul revistei Ateneu, a lansat în cadrul întâlnirii metaforei; Premiul al III-lea pentru e un pas, dintre primii, fãcut Grigore Moisil Naþional din Oneºti, care au numãrul de martie al publicaþiei, urându-le Andrada-Emanuela Pop la care a apreciat întru stabilirea unui canon participat pe 26 martie 2009, la Biblioteca tinerilor care au citit din creaþia proprie desenul foarte elaborat, uºor perfecþionist. privind romanul românesc al Municipalã Radu Rosetti, la o întâlnire cu sã-ºi pãstreze tinereþea interioara, sã fie Festivalul Primãvara poeþilor s-a unei perioade de 60 de ani. personalitaþi ale vieþii literare în cadrul mai încrezãtori în propriile forþe ºi sa-ºi încheiat cu un recital la pian susþinut de Canon pe care, e probabil, tot Festivalului Primavara poeþilor. Spre cultive constant gustul pentru marea liter- Bogdan Nicodim. Ediþia din acest an s-a Ion Simuþ îl va „fixa”, dupã deosebire de anii anteriori, aceastã ediþie aturã. Dintre elevii care ºi-au prezentat desfaºurat în peste 50 de oraºe ale þãrii ºi aceste eforturi dintâi, ce nu a fost organizatã pe mai multe momente, creaþiile, Nora Iuga s-a oprit la George acest lucru nu poate decât sã ne bucure. puteau sã scape de a fi ceva care au urmãrit apropierea publicului tânar Chiriac, apreciindu-i instinctul artistic de Gabriela GÎRMACEA mai grosiere. de poezie, de artã ºi de viaþa literarã în excepþie, asociaþiile surprinzãtoare, alter- general. nanþele ºocante între planul imaginar ºi Invitat la Festival, prozatorul Petre cel real, inspiraþia debordantã ºi viziunea Cimpoeºu a subliniat cã în Europa, pu- poeticã nouã pe care o propune; la Vlad blicul este interesat mai mult de roman Mihailã, care a dovedit o stapânire sur- decât de poezie. Profesorul Constantin prinzãtoare a mijloacelor prozastice la un Th. Ciobanu de la Fundaþia Naþionalã scriitor aflat în pragul debutului; la George Cãlinescu a afirmat cã organi- Sebastian Blaga, un tânar cu un discurs zarea manifestarii în rândul elevilor îi liric aparent linear, uneori cu accente formeazã ca receptori avizaþi ºi este un ludice, unde irump scântei, care semn cã genul liric renaºte. Prezenþa scri- lumineazã lumea obscurã, interioara a itoarei Nora Iuga în cadrul festivalului ºi textului; la Miruna Þuþuianu, cu un limbaj recitalul pe care l-a susþinut au constituit o poetic modern, simplu, direct reuºind sã pledoarie pentru acest gen. Aflatã pentru atingã sentimentul nedeclarându-l. prima datã la Oneºti, Nora Iuga a mãrtu- Concursul OpusArt organizat de risit cu emoþie cã este impresionatã de Centrul de Experienþe Pedagogice ºi acest fapt, pentru cã întâlniri cu cititorii a Culturale din Oneºti a fost un alt moment avut mai multe în strainatate decât în þarã, în cadrul festivalului care a urmãrit iar când ajungi deodata într-un spaþiu cu receptarea mesajului liric prin graficã. În mulþi tineri este ca o aterizare pe Lunã. O acest scop, au fost selectate patru texte lecturã proaspãtã din opera scriitoarei invi- din poemul-roman Fetiþa cu o mie de riduri • Deniisa Miihãiillã - Nunta de argiint

12 aprilie 2009 arte De patru ori Gala STAR

Am mai spus-o, ºi nu obosesc sã repet: un festival un umor de bunã calitate, într-un chip extrem de de teatru aduce un vânt de noutate, un aer proaspãt, ataºant, un admirabil recital intitulat „Fitness“, pe un o ieºire binefãcãtoare din obiºnuit, din ordinea text de Jaques de Decker, în regia lui Mihai comunã a lucrurilor. De patru ani, de când s-a pornit Bisericanu), iar pentru One-Women-Show ºi One - la drum Gala STAR, în Bacãu domneºte, timp de o Man-Show premiile ºi le-au adjudecat Elena Iulia sãptãmânã, teatrul. Cu întâmplãrile lui cu oameni, chipuri ºi mãºti, cât mai diverse, adunându-i laolaltã Colan (Teatrul Naþional „Marin Sorescu“ Craiova) ºi pe iubitorii acestei arte. Festivalul „One-Man-Show“ Ivan Vidosavljevic (Teatrul Knjazevsko-Srpski, (desfãºurat în perioada 10-16 aprilie a.c.) a reunit Kragujevac, Serbia). Tânãra actriþa de la Craiova a actori din îndepãrtata Japonie, din Serbia, Republica impresionat prin inteligenþã scenicã ºi sensibilitate Moldova ºi din România (din Bucureºti, specialã demonstrate cu brio în monologul „Flori pen- Craiova,Târgoviºte,Timiºoara), propunându-ºi sã tru Algernon“ de Daniel Keyes, iar Ivan Vidosavljevic • Cristi Gaºpar demonstreze cã „se poate pune semnul egal între ºi-a cucerit spectatorii cu personajul lui Gogol din spectacol ºi actor, scoþând la rampã personalitãþi „Jurnalul unui nebun“, interpretat cu imaginaþie ºi actoriceºti care îºi conjugã talentul ºi mijloacele prezentând recitaluri la fel de purtãtoare de emoþie, energie debordantã. Nostalgia mirãrilor haz, dramatism, magie, ca ºi producþiile cu 30 de per- Serile, sala teatrului ºi cea de la Cafe du theatre sonaje, pirotehnie ºi ample manevre tehnice; de au devenit neîncãpãtoare, publicul fiind atras de mag- multe ori poate mai pline de energie decât aºa-zisele netul unor nume mari de artiºti, cum sunt Tamara ºi inocenþa pierdutã spectacole grele“. Astfel glãsuiesc organizatorii în ca- Buciuceanu, Coca Bloos, Rãzvan Mazilu, Mihai ietul program al Galei ºi au perfectã dreptate. Mãlaimare, Alexandru Arºinel ºi japonezul Mario în pictura lui Cristi Gaºpar Aºadar,Teatrul Municipal Bacovia, având alãturi, în Kazama, ale cãror recitaluri extraordinare au fost calitate de co-organizatori Prefectura Judeþului Cristi Gaºpar, tânãr pictor bucureºtean, a avut o expoziþie primite cu mare cãldurã ºi cu aplauze la scena Bacãu, Primãria Municipiului Bacãu, Consiliul Local personalã în Bacãu, pe data de 27 martie 2009, la Galeriile Bacãu, Ministerul Culturii ºi Cultelor, UNITER ºi ca deschisã. În timpul Galei a fost marcat ºi momentul Frunzetti. Cristi se simte legat afectiv de aceste locuri prin pri- parteneri Asociaþia Internaþionalã a Criticilor deTeatru sãrbãtoririi a 60 de ani de la înfiinþarea Teatrului etenia cu artiºtii Dragoº Burlacu ºi Marius Crãiþã-Mândrã, ei - Secþia Românã, Universitatea de Artã Teatralã ºi Municipal Bacovia, a avut loc un memento al celor având ºi numeroase proiecte în comun, cum ar fi „Colonia” sau „E((O”. În Bacãu a expus de douã ori în 2008, în expoziþiile de Cinematograficã „I.L.Caragiale“ Bucureºti - dispãruþi, iar unor actori li s-a acordat titlul de societari grup „Colonia din Bistriþa” ºi „ªapte”. Cele douã expoziþii au fost Facultatea de Teatru, Catedra de Teatrologie ºi Grafit de onoare ai teatrului. Au fost omagiaþi pentru activi- prilejuri de bucurie, iar preºedintele Filialei UAP Bacãu, Dionis Invest Bacãu au fost înfãptuitorii acestei a patra ediþii tatea lor Constanþa Zmeu Pelin, Ioana Ene Atanasiu, Puºcuþã, nu a ezitat încã de atunci sã afirme cã pictorul Cristi a unui festival care ºi-a conturat tot mai ferm perso- Ligia Dumitrescu, Despina Prisecaru, Doina Iacob, Gaºpar este unul dintre cei mai buni artiºti ai þãrii, din generaþia nalitatea, cãpãtând un loc distinct pe harta mani- tânãrã. Cristi Gaºpar a revenit în Bacãu pentru cã s-a simþit Viorel Baltag, Nicolae Roºioru, Florin Blãnãrescu, festãrilor de gen. Anul acesta, juriul de selecþie, alcã- foarte bine primit aici. El ni se dãruieºte pe sine în pânzele tuit din conf.univ.dr. UNATC Carmen Stanciu, Stelian Preda, Nae Cosmescu. Au fost organizate expuse, în culori tari, provocatoare, în fragmente uneori drama- teatrolog, Dan Marius Zarafescu, teatrolog - ªef ser- dezbateri, lansãri de carte, întâlniri cu publicul, care s-a tice din propria viaþã. viciu artele spectacolului, Ministerul Culturii ºi putut pronunþa ºi el, oferind premii. La dispoziþia unui Expoziþia se intituleazã „Pierderea inocenþei”. Am identificat douã universuri complementare: copilãria (simboluri: bunici, ani- Cultelor, Gabriel Duþu, actor - director Gala STAR, a juriu al elevilor de la colegiile bãcãuane a fost pus male îndrãgite, insecte, jucãrii, îngeri) ºi maturizarea sugeratã aplicat o sitã deasã, fiind foarte exigent, astfel cã pro- Premiul „ªtefan Iordache“, instituit la aceastã ediþie. de tablouri de un erotism accentuat, cu acuplãri (uneori chiar sub gramul nu a fost încãrcat, ci unul suplu, aerisit, oferind Surpriza plãcutã pentru juriul de specialiºti a fost aripi de îngeri), dar ºi cu angoasele, nostalgiile, tristeþile impli- recitaluri atent gândite, bine structurate ºi nu doar aceea cã adolescenþii au fãcut aceeaºi alegere ca ºi cate. Conjuncþia dintre cele douã ca simbol grafic sunt, evident, simple încropeli scenice cu pretenþii. Dintre cei opt îngerii, iar ca emoþie transmisã - fragilitatea. La întrebarea de ce ei. De unde atâta rupturã între generaþii? Când este participanþi în concurs, juriul (Tamara Buciuceanu, ºi-a intitulat expoziþia „Pierderea inocenþei”, artistul ne-a rãspuns: Ludmila Patlanjoglu, Carmen Mihalache, Anne Tracy, vorba despre artã, despre reuºitele ei evidente, „Am realizat faptul cã am pierdut copilul din mine, partea aceea actriþã -SUA, Emil Boroghinã) s-a oprit la Mihaela minþile ºi sufletele oamenilor se unesc. Vom mai vorbi a copilãriei în care þi se pare cã totul este frumos ºi niciodatã nu Teleoacã (Teatrul de Comedie, Bucureºti) pentru despre Gala STAR ºi în numãrul urmãtor al revistei. þi se va întâmpla nimic rãu. Am ajuns însã în acel punct al trezirii la realitatea vieþii, când am început sã-mi pun multe semne de Marele Premiu ºi Trofeul STAR (actriþa a susþinut, cu Carmen MIHALACHE întrebare“. Aºadar artistul ne prezintã în picturile cu temã eroticã, tristeþea maturizãrii, când deplângem cã locul mirãrilor a fost luat de interogaþii grave. În schimb, în lucrãrile ludice amintind perioa- da copilãriei, pictorul abordeazã culoarea în tonuri optimiste, Jurnalul galeriilor transmiþând o stare de jubilaþie. Artiºtii, pe care Cristi Gaºpar îi admirã în mod deosebit, sunt: 13 martie 2009, ben ºi verde, zvâcnirile materiei încã Vincent van Gogh, Jean Dubuffet, Joan Miro, Jean Michel – Galeria „Ion Frunzetti” Bacãu ºiroind de energie. Basquiat, Henri de Touluse-Lautrec. În creaþiile lui Cristi Gaºpar În altã parte, altãdatã, Pictorul iºi va regãsim, într-adevãr, influenþe din Jean Dubuffet (spontaneitatea Ion Mihalache, înfãºura cu fire lipicioase, subþiri de primitivã ºi admiraþia pentru desenele fãcute de copii), Touluse- luminã, proplasmele ºi plasmele de Lautrec (deformarea personajelor, împingerea lor spre grotesc), picturã cearã. Va lãsa altora, nu nouã, utopia Miro (atât cromatic, cât ºi grafic), iar cu Basquiat se întâlneºte în noii lumi ordonate ºi inteligibile, cât va forma de a comunica mesajul plastic: extrem de sentimental, Pictorul a rostit cuvântul proplasma, mai fi nevoie de ea. foarte puþin sau deloc raþional, cu gesturi foarte expresive ºi dupã vernisaj, despre expoziþia sa. mesaj direct. Dincolo de aceste comparaþii, Cristi Gaºpar nu Proplasma este stratul prim de cade în capcana manierismului sau a excesivului livresc, el este pãmânt ºi apã care se aºeazã pe lemnul 26 martie 2009, Galeria autentic în compoziþiile sale pentru cã se „picteazã pe el însuºi” ºi zidul alb al icoanei, este stratul pe de Artã Contemporanã Bacãu spunând: „Raþionalul e o componentã foarte micã în arta mea, care se va plãsmui cu fire subþiri de • Ion Mihalache 80% sunt sentimente. Un tablou este un filmuleþ din viaþa mea, o luminã carnea închipuitã a Sfântului. poveste întreagã.” Pictura dupã „Erminie” nu este altceva „Scris, Formã, Simbol”, expresiv al scrisului, forma îºi este sieºi Au fost voci care au gãsit unele asemãnãri între pictura lui decãt calea iniþiaticã de la absenþã ºi picturã , graficã, sculp- suficientã, poate migra ºi este repro- Cristi Gaºpar ºi a maestrului Ilie Boca. Tãnãrul pictor a rãspuns întuneric la luminã ºi prezenþã. ductibilã. acestei pãreri, cu cãldurã: „În Boca vãd poveºtile bunicilor mei.” Momentul proplasmei este acela când turã, colaj Simbolul, ultimul, este forma deplin La vernisajul din 27 martie, Cristi Gaºpar a fost prezentat de dupã ridicarea izvoadelor, pictorul îºi generalizatã ce trage dupã sine, intercul- pictorii Vasile Crãiþã-Mândrã, Dragoº Burlacu ºi Dionis Puºcuþã. înmoaie primul pensula în culoare ºi, Expoziþia îngrijitã de Gheorghe tural, o mereu mai complicatã poveste, Vasile Crãiþã-Mândrã: „Pictorul Cristi Gaºpar încalcã cu foarte curios, atinge suportul ºi simte în vârful Zãrnescu la care au participat 19 artiºti pâna la epuizarea resursei iniþiale. multã plãcere canoanele ºi le încalcã bine. Nu þine cont de regu- pilos epiderma lunecoasã sau, dim- bãcãuani poate ascunde, încã în titlu, o Altfel, în virtutea liberei lecturi, putem lile clasice, în nici o privinþã, mai ales în ceea ce priveºte pagi- potrivã, severã, uscatã a zidului ºi lem- prejudecatã frumoasã. considera timpul prim paradisiac populat narea. Vedem niºte spaþii foarte ample, libere, cu culori nului. Intimitatea îi va lega, voluptos ºi Prejudecata despre cum creaþia artis- cu simboluri de puritate absolutã, sim- deschise, alburile care dominã foarte multe suprafeþe ºi, într-o ticã este un proces liniar în care scrisul, micã zonã lateralã, foarte micã, se concentreazã culoarea ºi indelebil, pe cei doi. Revãrsarile ulte- boluri puse, urmãtor, pe forme îndelung rioare vor fi, într-un straniu fel, predesti- de fapt exprimarea nonvolitivã a mâinii, structura compoziþionalã.” ºi preþios cãutate, mai târziu, vãdite de nate de acest irepetabil legãmânt. este gestul originar ºi scrierea este locul Dragoº Burlacu: „Cristi Gaºpar este un artist bazat foarte mult Înãuntrul limitelor viitoarei plãsmuiri de pe care, spontan, se nasc formele, gestul numai fizic al scrierii. pe emoþie ºi pe trãire, unul din artiºtii foarte buni ai generaþiei pictorul mai are voie sã pipãie, pentru consecinþã fireascã fiind faptul cã existã A treia lecturã este lectura sinopticã a noastre, lucreazã cu foarte mare plãcere ºi cu foarte mare ultima oarã, tegumentele încã un timp, scurt e adevãrat, în care celor trei noþiuni. Lecturã în care cele trei bucurie, fapt care se vede foarte clar din lucrãri: când intri în salã, miºcãtoare haosului pe care el va fi formele încã nu existã. sunt simultane ºi interdependente : scris, se simte o emoþie pozitivã.” chemat sã-l ordoneze. Expoziþia de le Forma, a doua în ordinea enunþatã de formã, simbol. Dupã dorinþã. Dionis Puºcuþã: „Cristi Gaºpar este, cred eu, unul din primii „Ion Frunzetti” ilustreazã chiar acest curatori, cernutã din atingerile aleatorii Iulian BUCUR zece artiºti plastici români tineri ºi este o bucurie pentru noi ºi o moment de dinaintea limpezirii. ale scrierii artistice, forma supra- mândrie cã o asemenea expoziþie a putut sã aibã loc în Bacãu.” Pictorul înregistreazã egal, lucid, gal- vieþuieºte chiar ruptã din contextul Violeta SAVU aprilie 2009 13 ateneu

De ani buni primesc o sumedenie de Astãzi un Capriciu de Paganini ori un booklet-uri de festivaluri, cataloage cu Studiu de Chopin, care cândva trezeau tipãrituri, buletine ale portofoliilor de noi admiraþia, dar ºi spaima interpreþilor, poate înregistrãri ori, pur ºi simplu, programe de fi executat de un student de anul întâi sau concert. De fiecare datã îmi sare în ochi Liviu DÃNCEANU chiar de un elev mai acãtãrii. ªi atunci s-au cantitatea enormã de muzicã vehiculatã. gãsit niºte oameni îndrãzneþi care ºi-au Fie pe cãi „ in live”, fie „memory electronic”. asumat riscul de a sparge gheaþa. Astfel a O producþie ce trebuie consumatã ºi, nu-i apãrut un Schonberg, un Cage ori un aºa, substituitã. Ca în orice ramurã a indus- Stockhausen. În aparenþã, niºte artiºti triei, a societãþii de consum. Din puzderia Prãdãtori curajoºi ce pãreau cã s-au sãturat sã se de titluri vehiculate unele aparþin muzicilor piardã în mulþime, cã au obosit sã tot stea spaþiului (pe care le intersectezi aidoma la rând. În fond ei au fost prãdãtorii care au serialelor sau editorialelor), iar altele, mai dictat regulile jocului. Un joc ce le-a fasci- puþine, desigur, se circumscriu muzicilor ºi victime nat într-o primã instanþã pe victime. Cu tim- timpului (ce pot fi în stare sã corecteze la rândul ei, nu se poate sãvârºi în solitudine, de modernitate. Apoi l-au injectat cu obsti- un moment dat o paradigmã esteticã). pul însã balonul s-a dezumflat. Aºa se face creatorul având nevoie de experienþa naþie, ca un narcotic, în spiritul epocii. Ar fi Oricum, se compune prea multã muzicã. cã astãzi muzica modernã se aflã într-o celuilalt ca, prin aceasta, sã-ºi împlineascã absurd sã ne închipuim cã artiºtii Evului Mult prea multã. Mai ales cã „tipizatele” crizã adâncã. Mai trist este cã acest joc, propria cunoaºtere despre lumea artei pe Mediu ºi-au spus vreodatã „noi cei din Evul lingvistice nu constituie, ca odinioarã, stan- apãrut cândva în mintea ghiduºã a care o exerseazã. Faptul cã a mai fost Mediu” sau cã artiºtii Clasicismului ºi-ar fi artiºtilor, a început sã fie pus în viaþã de darde tocmai bune de urmat, iar compozi- compus ceea ce compun eu, într-un fel sau responsabilizat condiþia de clasic al artei torii trebuie sã moºeascã genotipuri sonore cãtre indivizi (inclusiv politici) care n-au nici altul, este o încurajare ºi o motivare a pro- sunetelor. Numai compozitorii epocii mo- o treabã cu arta sau cultura. Lipsa origina- unicat ºi nu „ready made”. Nu se poate face derne au avut conºtiinþa modernitãþii. O priei mele creaþii, cã simt ºi înþeleg drept, litãþii a devenit un complex. Dar ºi obsesia la infinit muzicã de cotidian, de ziar care se corect. Aceasta nu înseamnã cã nu este conºtiinþã, se pare, indusã ºi, în cele din ineditului este la fel de presantã ºi aruncã la coºul de gunoi. Creaþia muzicalã nevoie de inovaþie ºi originalitate în proce- urmã, asumatã. S-a ajuns pânã acolo încât dacã nu pariazã cu posteritatea, nu se sul creaþiei. Creaþia autenticã este ea însãºi definiþia artei timpului nostru sã se copleºitoare, trãdând o stare a sufletului încarcã de motivaþie, devenind în definitiv însãºi o întreprindere profund originalã. subordoneze acestei modernitãþi luate din mult mai profundã, o crizã de identitate. un avorton. Pãrintele Savatie Baºtovoi Sau, cum nota undeva Mihail Ralea, este plin în posesie. Cu cât suntem mai „Prin nebunia aceasta de a fi original, de a spunea cã „suntem foarte fecunzi pentru cã suprema valoare în artã. Nu întâmplãtor conºtienþi de ceea ce intenþionãm sã ieºi în evidenþã, mãrturisea acelaºi Savatie burþile astea ale noastre se tot umflã ºi se creatorii adevãraþi se deosebesc prin ceea reprezentãm, cu atât ne sporim capacitatea Baºtovoi în Ortodoxia pentru postmod- tot umflã, ºi nasc la nesfârºit. Dar naºtem ce aratã ºi se aseamãnã prin ceea ce de a impune o anume dominantã esteticã ºi erniºti, de fapt îþi descoperi o mare sufer- atât de mult tocmai pentru cã fãtul nu se ascund. Dar atunci când e cãutatã cu orice atitudinalã. Aproape toatã muzica modernã inþã, îþi descoperi singurãtatea, descoperi coace, este imatur. Pentru cã, dacã am preþ, originalitatea se transformã în testi- stã sub semnul originalitãþii. Nevoia de a fi drama vieþii tale, pe care nu poþi sã o purta cât trebuie o operã în burta minþii, moniul sãrãciei, riscând sã devinã un dar altfel, de a atrage atenþia s-a cuibãrit de o ascunzi nici cu Pepsi-Cola, nici cu cãºtile, n-am avea atâtea titluri. Asta e tragedia, dra- fatal ca ºi frumuseþea. Ori o anodinã suitã vreme în genele artistului, fiind copios sti- nici dacã te parfumezi, nici dacã înveþi sã ma timpului vitezei pe care îl trãim”. Într-un fel de accidente menite sã demoralizeze con- mulatã. O nevoie manifestatã la început cu râzi zgomotos. Pentru cã poþi sã spui orice, suntem victimele propriei noastre vânãtori. fortul receptãrii. Sesizez în componistica prioritate în artã ºi care a pãtruns apoi dar când te vãd îmbrãcat într-un anume fel, O vânãtoare în care prãdãtorii ucid mult ultimului veac, cu prioritate, nu o intenþie intempestiv în viaþã. În Grecia anticã ori în colorat într-un anume fel, mie îmi descoperi mai mult decât le este necesar pentru a se organicã novatoare, înnoitoare, reforma- Renaºtere nu exista nicidecum problema o suferinþã. Doctorii psihiatrii ºtiu foarte hrãni. Aceasta deoarece prãdãtorii nu toare, ci pur ºi simplu una destul de brutalã originalitãþii. Preocuparea esenþialã era bine treaba asta, dar boala devine o regulã comunicã între ei. ªi nici cu victimele. Or, a ºocului, un fel de tehnicã a comoþionãrii întronarea ideii de bine ºi de frumos. Pânã astãzi”. Cum o regulã a devenit fobia de arta care nu comunicã, se ºtie, nu e artã limbajului muzical. Avangardele secolului, ºi structurile formale se pliau pe criteriile muzicã savantã. Odatã, Diogene, care autenticã. Comunicarea însã nu reprezintã care au adus, sunt convins, mult prea multe instituite de principiul armoniei, simetriei ºi doar emiterea unor mesaje auctoriale, ci ºi ºi prea radicale schimbãri, ºi-au presimþit echilibrului. Pesemne cã la un moment dat locuia, se ºtie, într-un butoi, a vãzut pe o direcþionare ºi focalizare a unor informaþii cumva agonia ºi sfârºitul. Ca în butada lumea s-a plictisit sã lustruiascã exclusiv cineva aruncând cana în faþa unui izvor ºi care, dacã sunt respinse ori nebãgate în generalului martor la înfrângerea lui suprafeþele binelui ºi frumosului. În plus ºi- bând apã din cãuºul palmei. A înþeles atun- seamã, esenþialmente nu ºi-au îndeplinit Napoleon la Waterloo: „garda moare, dar a dat seama cã a scrie madrigale, sonate, ci cã în viaþã sunt multe lucruri de prisos. rostul. Pe scurt, mesajul sonor trebuie sã nu se predã”. Aºa ºi cu avandardele: nu s- simfonii, a devenit treptat un gest rutinier, Sã fie oare printre ele ºi noua muzicã fie aidoma unui bumerang: loveºte þinta ºi au predat, dar au sucombat rapid. Dacã nu lesne de îndeplinit atunci când au dispus savantã? ªi e atât de multã! O fi universul se întoarce iar la cel care l-a aruncat. cumva s-au nãscut, într-un fel, chiar de tehnologia necesarã. ªcolile s-au dez- de naturã vibratorie. Adicã, sonorã. Dar Evident, comunicarea nu poate fi înfãptuitã moarte. Prãdãtorii ºtiau probabil asta. De voltat, au evoluat pânã la ceea ce astãzi astãzi acest univers cântã parcã mai intens în absenþa cunoaºterii. Iar cunoaºterea, la altfel, ei sunt cei care au nãscocit termenul numim universitãþi, academii, institute. ºi mai strident ca niciodatã. Dacã nu ar fi luat acea Personalitãþi bãcãuane mat de Versuri pentru aer II decizie disperatã din fatidica (idem, 1989), Versuri pentru varã a anului 1983, la jumã- aer III (volum document, tipãrit tatea acestei luni, unica fiicã a în 51 de exemplare, sub egida Corneliei, redactor, ºi a scri- Anta Raluca Buzinschi Bibliotecii Pedagogice Naþio- itorului Corneliu Buzinschi ar fi nale, Bucureºti, 1996, editor magia lecturii a trecut la magia traducere, pe Emily Dickinson, mi se dã. Din acea clipã împlinit 45 de ani, vârstã la care George Anca), Vers pour l’air cuvântului scris, astfel cã la opt Arthur Rimbaud, William nefericitã a început des- ar fi însemnat, cu certitudine, (Preface par Eugen Simion. ani începuse sã reconstituie Shakespeare ºi Paul Verlaine. coperirea ºi valorificarea uni- mult mai mult pentru istoria lite- Adaptation et postface par întâmplãrile trãite în deplasãrile Mereu în cãutarea marilor sim- versului sãu liric, debutul pos- raturii române contemporane. Constantin Criºan, L’Académie la bunici ºi la rudele acestora, boluri ale lumii, a trecut de la tum petrecându-se în revista Nãscutã pe 15 aprilie 1964, în Internationale „Mihai Eminescu”, Bacãu, viitoarea poetã ºi-a fiind fascinatã îndeosebi de Mircea Eliade la Coran ºi filo- Luceafãrul, care, la o lunã de cântecele ºi descântecele zofia anticã, la muzica lui la dispariþie, i-a publicat un gru- la Ligue de Cooperation petrecut primii ani ai copilãriei Culturelle et Scientifique în casa bunicilor dinspre tatã, auzite, pe care le memora cu o Johann Sebastian Bach ºi la paj de Versuri pentru aer, uºurinþã ºi o plãcere nebãnuite. cea medievalã, dar a pãstrat cuprinzând poemele Cãrarea Roumanie-France et la situatã pe Bulevardul Oituz, iar Bibliotéque Pédagogique verile, la ceilalþi bunici, în Fãrã a-ºi neglija obligaþiile întotdeauna credinþa ortodoxã pierdutã, E casa goalã pri- ºcolare, la 11 ani citea în toate în suflet, inoculatã încã din eteni..., Înviere, Satirul ºi Nationale, Bucarest, 1996), locuinþa lor din Fãlticeni. La trei Versuri pentru aer (Colecþia ani ºi jumãtate putea deja sã cele trei limbi însuºite ºi copilãrie. Premiantã an de an nimfa, Oarba, Rugãmintea aºternea în caiete observaþii în ciclul gimnazial, a fost copilului meu, Ranã pentru „Poeþi români contemporani”, memoreze cu lejeritate ver- Editura Eminescu, 1997). surile ºi poveºtile citite sau subtile, alcãtuindu-ºi primul admisã la Colegiul Naþional amândoi, Obstacole, Creaþia sa poeticã a mai fost spuse de pãrinþi, iar pânã la manuscris, pe care l-a prezen- „Sfântul Sava”, unde a urmat Nevinovãþie, Te recunosc, inclusã, de asemenea, în volu- cinci ani, când a început sã tat unui redactor de la o publi- prima treaptã, cea de a doua Diagog ºi Eu ºi întunericul. mul Muzicã vocalã - Manual deprindã, sub îndrumarea unei caþie pentru copii. Îndoctrinat continuând-o la Liceul Au urmat alte grupaje, ce au pentru clasa a X-a, ºcoli nor- educatoare, limbile englezã ºi de ideologia vremii, acesta n-a „Gheorghe ªincai”. Numã- vãzut lumina tiparului în francezã, descifrase tainele sesizat zãcãmântul ºi talentul rându-se în continuare printre Ateneu, Almanahul copiilor, male de Gheorghe Bercea alfabetului. Copil precoce, a cu adevãrat uriaº existent în elevii silitori, în perioada liceului Art et Poésie, Calende, (Editura Didacticã ºi trecut intens la lecturi ce povestirile pline de umor ale s-a axat mai mult pe aprofun- Cãminul Românesc, Cronica, Pedagogicã, Bucureºti, 1991) depãºeau cu mult gradul de foarte tinerei autoare, rãspun- darea culturii franceze ºi Jalons, Luceafãrul, New York ºi în antologiile Tineri poeþi înþelegere al vârstei sale, zându-i peste câteva zile cã engleze, din care a început sã Span, Orizont, Ramuri, români de dincolo de Styx selectându-ºi singurã cãrþile textele sale ar fi publicabile traducã intens, preferând Revista „Anul 2000”, Revista (Editura Timpul, Iaºi, 1998) ºi din vasta bibliotecã a pãrinþilor, dacã ar descrie fapte pio- îndeosebi poezia medievalã ºi Ligii de cooperare culturalã Poezia pãdurii (Editura Orion, însumând peste 10.000 de vo- niereºti ºi întâmplãri din activi- proza modernã aparþinând lui România-Franþa ºi România Bucureºti, 1998). La prop- lume. Prin mutarea, în 1969, a tatea detaºamentului. Neres- William Faulkner ºi Ernest literarã, unele în traducerea lui unerea criticului ºi istoricului li- familiei în cartierul Drumul tituindu-i nici manuscrisul alcã- Hemingway. Tot mai nemulþu- Constantin Criºan ºi Nicholas terar Nicolae Manolescu, Taberei din Capitalã, universul tuit cu atâta trudã ºi migalã, a mitã de relaþia ei cu lumea ce Catanoy sau în versiune Uniunea Scriitorilor din sãu de cunoºtinþe s-a lãrgit trãit prima ei deziluzie, în urma nu a înþeles-o, în noaptea de 15 englezã aparþinând Sandrei România a montat, la începutul considerabil, uimind mai ales cãreia s-a închis în sine, spre 16 iunie 1983 a decis sã-ºi Maria Bãdulescu ºi Phil mandatului sãu de preºedinte, scriitorii, pe care îi întâlnea cu refuzând sã mai arate cuiva punã capãt zilelor, lãsând un Shepherd. În 1986 s-a produs o Placã Memorialã cu datele prilejul vizitelor fãcute de ceea ce scria cu febrilitate. S-a mesaj care cutremurã ºi azi: ºi debutul editorial, cu volumul autoarei pe blocul din strada aceºtia tatãlui ori atunci când cufundat în lecturi, citind în Am nouãsprezece ani. De Versuri pentru aer (Ediþie ºi Apolodor 13-15, unde a locuit, mergea împreunã cu el la case- original pe William Butler pretutindeni am fost alun- Cuvânt înainte de Nicolae împreunã cu pãrinþii, începând le de creaþie de la Sinaia, Yeats, Edgar Poe, George gatã. Mi se dã totul ºi mi se ia Manolescu, Editura Cartea cu anul 1975. Neptun ºi Mogoºoaia. De la Orwel, Rainer Maria Rilke ºi, în totul. De fapt sunt minþitã cã Româneascã, Bucureºti), ur- Cornel GALBEN

14 aprilie 2009 ateneu

Mimînd seriozitatea ºtiinþificã, d-l Eugen petiþionale, tipãrite cu cea mai masatã ªendrea ataºeazã Istoriei sale o (corect: mãruntã) literã ce s-a gãsit”. (p. „Bibliografie selectivã”, cu 146 titluri, care e 270) Intervenþii nejustificate: din lista o contrafacere ºi poate servi de model primului Consiliu Municipal sînt omiºi nu negativ celor ce se pregãtesc pentru o Constantin CÃLIN mai puþin de ºapte membri: Nicolae Þintã activitate de cercetare. Ea nu-i nici tema- (rudã cu Bacovia), Iosef Feldher, Const. ticã, nici alfabeticã, nici cronologicã, nici Iordãnescu, Herman Kisler, Maria Tufescu subordonatã cursului expunerii. Im- (sora poetului), Iulius Ilovici, dr. I. ªarf. provizaþie mai defectuoasã nu întîlneºti Zeci de date ºi de nume sînt scrise eronat. nici în cele mai slabe lucrãri de licenþã. Pentru o eratã completã mi-ar trebui „Ciugulit” din diverse locuri, materialul nu-i patru-cinci pagini dactilografiate; arãt deci redactat uniform, dupã regulile existente în numai cîteva. Mai întîi date: „Anul 1952 acest domeniu. Tehnic, aproape totul e un Cronica unui eºec (VIII) (corect: 1852), a rãmas memorabil pentru scandal. Se oscileazã între superfetaþie ºi Bacãu. Se înfiinþeazã pentru întîia datã….teatrul! (p.129) „Contravenþii de lipsã. În unele locuri se indicã pînã ºi pa- În Istoria sa, d-l ªendrea a introdus luþionarii” bãcãuani din 1989, publicate în simplã poliþie 1942 (corect: 1412), toate gina, în altele nu se precizeazã nici editura aproape 300 de ilustraþii. Sînt pagini cu „Deºteptarea”. Pentru d-l ªendrea ºi pen- descoperite”. (p. 268) „La 9 septembrie patru rînduri de text ºi cu douã ilustraþii tip tru d-l Viorel Cucu, care s-a ocupat de (tipografia) ºi anul apariþiei. Caz curios, d-l (corect: 9 octombrie 1948) are loc pre- „grafica” volumului, chestiunea menþionãrii ªendrea menþioneazã autori care nu prea carte poºtalã. Multe din ele au mai fost miera Teatrului de Stat Bacãu (corect: au legãturã cu obiectul cãrþii sale, în reproduse în cãrþi, reviste ºi ziare. Unele surselor pare facultativã. Neavînd un cri- primul spectacol al Teatrului Poporului din schimb îi uitã pe unii dintre cei pe care s-a sînt pur ºi simplu decorative: peisaje ce pot teriu limpede despre ceea ce înseamnã Bacãu)”. (p.318). Iatã nume strîmbate, bazat. fi de oriunde, scene din teatru ºi filme, ilustraþie, ei iau ºi ce nu se potriveºte, cum pocite: Ieremia Caeavella (în loc de Pretenþia de a fi selectiv e de-a dreptul tablouri celebre ºi picturi naive pe teme fol- ar fi, de exemplu, fotografia maiorului Virgil Cacavelas), Maltke (în loc de Moltke), ridicolã, de vreme ce în „Bibliografie” nu clorice. Altele n-au ce cãuta într-o carte de Arion, a cãrei prezenþã se justifica la Gr. Ioan Chivu (în loc de Chiru), Strossberg figureazã titluri mai importante decît cele istorie; altele – în Istoria Municipiului Grigorovici, unde paragraful despre (în loc de Strousberg), Alina Coriron (în pe care le dã sau, alteori, nu alege ceea ce Bacãu. D-l ªendrea a dedus cã în deceniul jandarmeria localã se întindea pe douã loc de Corivan), Carol Rosetti (în loc de trebuia ales. El citeazã, ca sã exemplific, de dinaintea revoluþiei de la 1848 pe dea- pagini, nu ºi aci, unde e contras la douã Ercol Rosetti), Virgiliu ªtefan Serdaru (în douã lucrãri despre fabrica „Letea”: supra Bacãului au zburat OZN-uri – pac o rînduri. Am sã fiu ºi mai rãspicat: nu o loc de Virgil ªtefãnescu-Serdaru), Maria „Berlescu D., Botez C., Saizu I., File din fotografie „OZN la Bacãu”! La el gãseºti datã; munca lor e fãrã cap. Nu pun pe Ion Gherghescu (în loc de Gherescu), istoria fabricii Letea, ed.I, Bacãu, 1969” ºi „Caii de la Cobîle” ºi „Zimbrii lui Dragoº”, Niculescu-Brunã, pe Silvia Marcovici, pe Eugenia Gheorghiu (în loc de „Botez C., Berlescu D., Saizu I., Fabrica de vechi ºi neschimbaþi, un cartof în formã de Luigi Ionescu, pun pe Gicã Petrescu, sub Gheorghian), David Vatafu (în loc de celulozã ºi hîrtie «Letea» Bacãu. Nouã rãþuºcã ºi un ºtiulete mai mare decît motivul, extrem de subþire, naiv, cã a con- Vataru), Mãndiþa Mardare (în loc de decenii de existenþã, Ed. Bacãu, 1971”. Le tulpina porumbului. Apoi, majoritatea ilus- certat la Bacãu „în vara anului 1960 la Mãndica Mardare) ºi doi în loc de unu: Aristide, Ghiþã (pentru Aristide Ghiþã, citeazã inexact, cãci titlul celei dintîi e File traþiilor sînt plasate simplist, pleonastic. Grãdina de varã”! Pun pe Haplea, nu o cunoscutul fotbalist). E locul sã reamin- din istoricul fabricii de celulozã ºi hîrtie Grigore Tabacaru apare, de pildã, în capi- caricaturã de Constantin Ciosu! Sau tesc cã d-l ªendrea, a cãrui carte suntem «Letea» Bacãu, fãrã adaosul „ed.I”, iar al tolul „Principatul Bacãului” ºi nu în cel titreazã mincinos, prin generalizare (vezi p. celeilalte fãrã „Ed.” Bacãu. Într-o îndemnaþi s-o pãstrãm „la loc de cinste” ºi despre „Oraºul între douã rãzboaie”, 314). Iatã ºi o situaþie în care ilustraþia con- s-o transmitem „din generaþie în gene- „Bibliografie (cu adevãrat) selectivã” tre- epoca sa. Dacã pot sã zic aºa, d-l ªendrea trazice, în chipul cel mai vizibil, textul: buia datã, însã, o altã lucrare a istoricilor raþie” pune frecvent virgulã între subiect ºi a bãgat ilustraþiile, nu le-a ales. A rezultat vorbind despre vestimentaþia de la sfîrºitul ieºeni, care (o spun chiar ei) le depãºeºte predicat: „Fabrica de produse chimice G. un talmeº-balmeº care amplificã dezor- anilor 40, d-l ªendrea susþine cã „Purtatul „în structurã ºi substanþã” pe cele douã: Florescu (fondatã în 1908), produce…”, dinile ºi anomaliile textului: lucruri nesem- cravatei sau al pãlãriei era [considerat] un Constantin Botez, Ion Saizu, Letea. Un „Cea mai mare surprizã pentru bãcãuani, nificative, repetiþii, alãturãri nepotrivite, semn al desfrîului burghez”. (p.319) În secol de istorie, Ed. Sport-Turism, 1981. A a fost vizita marelui savant N. Iorga”, pagina de vizavi are, însã, o fotografie de „Lumea bunã, lua cu asalt salonul, terasa fi selectiv înseamnã a repera studiile ºi confuzii. Palatul Administrativ ºi primãria primar cu cravatã. Acela era o excepþie? ºi grãdina”, ªi cã ne serveºte cu articolele cele mai importante despre o figureazã de 10 ori, în „vederi generale” ºi Nu! Am examinat zeci de fotografii din nonºalanþã dezacorduri: „În întreg oraºul temã, a pune degetul pe ceea ce-i esenþial detalii; diverse bancnote de 6 ori; lui Ion presa vremii: oamenii politici, intelectualii, are loc adunãri de doliu”. (p. 337) „Tot în ºi, nu în ultimul rînd, a face economie de Mãric i se reproduce un sfert de album; muncitorii purtau cravatã. Unii ºi pãlãrie. acelaºi an (…) se dã în folosinþã Sala de spaþiu. Dar de unde, aºa dintr-odatã, la Hitler ºi Stalin sînt aºezaþi faþã în faþã; Gheorghe Gheorghiu-Dej în chenar de Oricît de tolerant ai fi, Istoria d-lui Atletism, Bazinul de înot, Piaþa centralã sfîrºitul cãrþii, spirit selectiv, critic, la cineva ªendrea e o carte care enerveazã. Geme …” (p.352) Limba lui e plinã de cliºee, iar care, pînã aci, s-a ocupat cu destule doliu împarte o paginã cu Dan Spãtaru; în locul voievodului Antioh Cantemir e pus de greºeli. Citate transcrise neglijent: „Aici stilistul, recomandat ca avînd o „panã fleacuri? Fire de pãcãlici, d-l ªendrea a inegalabilã”, e mediocru, banal. Maniera nepotul acestuia, fapt din care reiese cã d-l (în Grãdina Publicã – n.m.) [Nãstasã] era operat invers decît vrea sã lase impresia (corect: avea) tot ce putea da meºteºugul sa de a-i incita pe cititori e de genul aces- ªendrea nu deosebeºte o þinutã orientalã cã a fãcut: ºi-a umflat „Bibliografia”, nu a lui de cofetar: covrigei de zahãr îngheþaþi ta: „Ce-a fost atunci?”, „ªtiau ai noºtri din secolul al XVIII-lea de una occidentalã. scuturat-o, n-a redus-o. „Selectiv” a fost (corect: împletiþi), acadele…” (p.118); carte?”, „Se poate cale feratã fãrã garã?” doar în sens meschin, ranchiunos, cînd i-a Bineînþeles, Istoria sa e ornatã cu portrete „Palatul administrativ a fost gata la 1889 ºi Iar cea de a încheia paragrafele – la fel de omis pe Ioan Mitrea ºi Alexandru Artimon, de primari, cele mai multe luate, nede- modificat (corect: mobilat), fiind prefect inteligentã: „Ce mãmãliguþe se fãceau!”, adicã pe doi din cei mai buni cunoscãtori ai clarat, din Bacãul din trecut ºi de azi. Tot Ernest Sturza”. (p. 206) „Pînã atunci locul „Unde-or fi mustãriile de altãdatã?”, „Nu-i istoriei locale, în faþa cãrora face figurã de de acolo sunt scoase fotografia Ateneului, fiind neîngrijit (corect: nefiind îngrãdit), rãu!” Ba da, e, îi voi spune, cãci cu „clen- diletant, ºi pe Victor Mitocaru, autorul cea a cazãrmii Regimentului 27 Infanterie, primãria îl închiria adesea bulgarilor ciuri” de astea istoria se aseamãnã cu monografiilor Criste Cristoveanu ºi Ion montajul cu presa bãcãuanã ºi altele. Eu zarzavagii. (p.208) „Actul de acuzare [în poveºtile ºi comentariile consumatorilor Borcea. am fost „expropriat” de tabelele cu „revo- procesul lui Coroiu] – 28 de pagini mari, de la „Cãþeaua leºinatã”. Duo Capriccio sau zece ani de „cântece fãrã cuvinte” De câte ori am privilegiul ceea ce este, se înþelege, o tehnicã cât ºi sufleteascã. În de a intra într-o salã de con- muncã ingratã cãci nicio- recitalul pe care Duo cert, pentru a mã regãsi în datã puþinele noastre cu- „Capriccio” l-a oferit nume- acea atmosferã de incan- vinte nu vor fi îndeajuns de rosului public prezent în taþie spiritualã, trãiesc re- potrivite, de cuprinzãtoare sala „Ateneu” cu ocazia gretul cã nu ºtiu sã cânt la sau îndeajuns modelate aniversãrii a 10 ani de acti- un instrument. Pentru cã, pentru a corespunde mira- vitate artisticã, cele douã dincolo de a fi o profesie, colului închis în efectul pianiste au fãcut dovada muzica este acea faþã as- sonor. Poate de aceea a acestor înzestrãri. Recitalul cunsã a existenþei noastre vorbi despre virtuozitatea a omagiat personalitatea lui care ne certificã faptul cã, ansamblului Duo „Capriccio”, Felix Mendelssohn – dintre toate artele, ea este compus din pianistele Bartholdy, de la naºterea deopotrivã o componentã a Ozana Kalmuski – Zarea ºi cãruia au trecut 200 de ani. extazului, a reveriei cât ºi a Mihaela Spiridon, despre clipei perisabile. Nu este ca- însuºirile artistice ale aces- Acesta a compus ºi ciclul de racteristic sã vorbeºti des- tor pianiste (rafinament ºi piese intitulat „Cântece fãrã pre muzicã în termenii pro- acurateþe în interpretare) mi cuvinte” interpretat în recital zaici, sã foloseºti epitete, se pare o întreprindere difi- (alãturi de lucrãri de Weber estetizând senzaþiile eso- cilã. Tot aºa cum dificilã ºi Brahms), titlu care mi s-a terice dar, din pãcate, nu este ºi abordarea genului pãrut a purta o semnificaþie avem alt limbaj care sã muzical în sine – piesele deosebitã în ce priveºte arta corespundã sentimentelor pentru pian la patru mâini celor douã pianiste, ele re- pe care muzica ni le trans- presupunând din partea uºind sã transmitã publicului mite. Trebuie, aºadar, sã artiºtilor o perfectã armo- o parte din bucuria lor de a • Cristi Gaºpar vorbeºti despre sunete, nizare ºi sincronizare atât face muzicã. (M.M.) aprilie 2009 15 interviu

Gabriela Gîrmacea: Aþi afirmat îmbãtrânind. Atunci timpul e gol ºi de Nora Iuga: undeva: Aº fi vrut sã fiu actriþã, ziarist, aici senzaþia de accelerare teribilã. spion sau filosof. De ce spion? Cred cã în ultima clipã chiar ai impresia Nora Iuga: Cred cã în fiecare dintre cã timp nu mai existã. noi existã o contradicþie foarte mare în Gabriela Gîrmacea: Aþi început cari- structura interioarã asta neînsemnând era literarã prin a scrie poezie, apoi aþi „Sunt mult prea îndragostitã deloc cã am avea un caracter îndoiel- trecut la prozã. Ce anume v-a determi- nic, ci pentru cã aºa suntem fãcuþi. Nu nat sã vã orientaþi spre prozã? putem fi prea mult rãi sau prea mult Nora Iuga: Putem sã ne întoarcem de mine ca sã mã simt buni. Pentru mine, noþiunea de spion la mimetismul de care vorbea Marius reprezenta în copilãrie un spaþiu al Ianuº. E ºi la mine ceva din genul ãsta, eului. Nimic nu mi s-a pãrut mai con- pentru cã eu m-am apropiat de prozã sedusã de actul traducerii damnabil când eram copil decât sã dupã ce am tradus câteva cãrþi mari. pârãsc, sã spun un secret al altuia. Cel mai puternic m-a marcat Toba de Lucrul ãsta mi s-a pãrut îngozitor de tinichea de Gunter Grass. Dar nu este Festivalul Primãvara poeþilor a început sã cuprindã tot mai multe urât. În acelaºi timp, a fi spion doar ceva mimetic. Nici vorbã. oraºe din România ºi, ajuns la Oneºti, ºi-a gãsit un public interesat de reprezenta pentru mine un risc extraor- Traducându-l pe Gunter Grass, nu l-am dinar, o forþã mare ºi, într-un fel, supe- copiat în proza mea, dar m-am bucurat un obicei popular în strãinãtate – lectura publicã. La ediþia din 2009, rioritate asupra celuilalt. sã descopãr în el anumite trãsãturi ale poeta ºi prozatoarea Nora Iuga s-a întâlnit cu publicul ºi i-a oferit un Gabriela Gîrmacea: Pentru cã ºtii mele. Noi semãnãm oarecum în stil ºi recital de poezie. În aceastã parte a þãrii, scriitoarea a fost de puþine ori, sã-þi controlezi emoþiile? lucrul ãsta a fost grozav pentru cã am Nora Iuga: Nu numai pentru asta, avut tot timpul senzaþia când l-am iar întâlniri cu cititorii a avut mai multe în strãinãtate decât în þarã. Fire dar pentru cã eu dispuneam de ceva ce tradus cã eu scriu cartea. Nu m-am deschisã ºi receptivã la tot ce se întâmpla în jurul ei, Nora Iuga ºtie sã era extrem de personal. Noþiunea în gândit nici o clipã cã o scrie Gunter se bucure de prezenþa celor care o înconjoarã, de flori, de impresiile sine conþine aspectul negativ, dar în Grass. Fac o micã parantezã. Când a acelaºi timp era o victorie asupra luat Nobelul am scris o cronicã în mãrturisite sincer ºi stângaci de admiratorii sãi afirmând cã pentru ea celuilalt. Pesemne cã în mine, ca în România literarã, pe care l-am intitulat acest lucru este mai important decât o apreciere criticã. Aflatã pentru fiecare om, exista atunci un destul de O felie din Nobel mi se cuvine mie. scurt timp în þarã înainte de a pleca în Germania, unde a primit bursa pronunþat instinct de a fi deasupra Gabriela Gîrmacea: Aþi anticipat o celuilalt, de a-l avea la mânã. Spionul întrebare. Pe care dintre scriitorii Deutscher Akademischer Austausch Dienst, de care au mai beneficiat este pânã la un punct frate cu actorul. traduºi îi simþiþi mai apropiaþi din punct Mircea Cãrtãrescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, ªtefan Augustin Nu vi se pare cã existã o legãturã mare de vedere afectiv? Mi-e clar cã pe Doinaº, Nora Iuga se bucurã de apariþia unui nou roman la Editura în … Gunter Grass. Gabriela Gîrmacea: Arta dis- Nora Iuga: Da, pe Gunter Grass, pe Polirom – „Hai sã furãm pepeni.” imulãrii? Elfriede Jelinek, pentru cã m-a incitat A consemnat Nora Iuga: Exact, în mascã. Spionul foarte tare, dar nu pot sã spun cã o Gabriela GÎRMACEA poartã masca. ªi actorul la fel. iubesc. Nici pe Gunter Grass nu-l Oneºti, 26 martie 2009 Trãdeazã secretele personajului pe iubesc ca om. Elfriede Jelinek nu-mi care îl interpreteazã. place nici mãcar ca sensibilitate sau ca actul traducerii. Trebuie sã vã spun cã Nora Iuga: Ce frumoasã întrebare! Gabriela Gîrmacea: Sunteþi o senzorialitate în receptarea realitãþii. în momentul în care termin o carte de Mã impresioneazã foarte tare. Miron iubitoare de artã în general. Care sunt Este alt mecanism la ea, dar o admir tradus respir uºuratã, adicã intru în Radu Paraschivescu nu a fost un scri- artiºtii care vã plac cel mai mult? enorm pentru virtuozitatea limbajului. vacanþã, pentru cã ºtiu cã mã întorc la itor mare. El singur a recunoscut asta, pentru cã nu a lãsat o carte memora- Nora Iuga: Îmi plac foarte mulþi. Lucreazã pe limbaj extraordinar. Un lumea mea. Iubesc enorm sã scriu. La Rãspunsul meu conþine o dozã de bilã. A scris Cântece þigãneºti, care ar scriitor pe care l-am iubit este Aglaja mine scrisul a rãmas pânã la vârsta parºivitate, pentru cã actorul de care Veteranyi. Pentru mine a fost o trebui reeditatã ºi ar fi cititã cu multã asta o joacã foarte serioasã, pe care o voi vorbi nu îmi place numai ca artist, descoperire teribilã. Am iubit fetiþa din plãcere. Aici face aproape o adaptare deºi îl consider extraordinar. Îmi place ea ºi o „acuz” într-un fel cã ea sigur a fac cu plãcere ºi extraordinar de uºor. dupã Frederico Garcia Lorca. Aceastã ºi ca bãrbat. Este vorba de Anthony existat în mine atunci când am scris Gabriela Gîrmacea: Mã gândesc carte este extraordinar de bine lucratã Hopkins. N-am sã-l uit niciodatã în Fetiþia cu o mie de riduri. acum la debutul dvs. ºi la grupul ºi cu o mãiestrie lingvisticã la care nu te Tãcerea mieilor. E un actor desãvârºit. Gabriela Gîrmacea: Activitatea dvs. oniriºtilor, în care critica literarã v-a puteai aºtepta. Miron Radu Dintre femei îmi place Olga Tudorache. de traducãtor este de invidiat. Îmi vine încadrat. Îmi vin în minte douã nume: Paraschivescu a fost un om extraordi- Cred cã a fost cel puþin în ultimii 50-60 în minte o afirmaþie a lui Alex ªtefãnescu: Virgil Mazilescu ºi Miron Radu nar. Eu nu cunosc altul în literatura de ani cea mai grozavã actriþã pe care Literatura este un act de seducþie. În românã care sã ajute atât de mult poeþii Paraschivescu. Despre ultimul ºtiu cã a cunoscut-o scena româneascã. ultima perioadã, actul de a traduce vã tineri aºa cum a fãcut-o el, total dezin- Gabriela Gîrmacea: Care este rolul seduce mai mult decât cel de a scrie? v-a prefaþat primul volum de versuri din teresat. Se dusese zvonul cã el care v-a marcat la ea? Nora Iuga: Nu. Niciodatã nu se va 1968, Vina nu e a mea. Cum a fost primeºte manuscrise de la orice tânãr Nora Iuga: Nu mai þin minte numele întâmpla asta. Sunt mult prea îndrãgos- întâlnirea cu Miron Radu la Vãlenii de Munte, cã le citeºte, cã acelei piese scurte pe care am vãzut-o titã de mine ca sã mã simt sedusã de Paraschivescu? scrie despre ei ºi cã, pânã la urmã, te la Teatrul Foarte Mic. Era de fapt un poate consacra. monolog al unei actriþie bãtrâne care îºi Gabriela Gîrmacea: Avea intuiþia întrerupsese cariera pentru cã nu mai valorilor. putea sã joace din cauza vieþii aventu- Nora Iuga: Avea cea mai finã ureche roase pe care o dusese. În sfârºit, i se pentru talentul poetic, pentru tinerii dã un rol ºi toatã acþiunea trece în faþa poeþi. Noi îi trimiteam poezii, iar el, cu o oglinzii în timp ce se machiazã ºi per- promptitudine extraordinarã, rãspun- sonajul trãieºte o emoþie îngrozitoare: dea. ªi în felul ãsta ºi-a adunat în jurul dacã va face faþã dupã atâþia ani sã-ºi lui un grup nu foarte mare. Cred cã reînceapã acea glorie întreruptã atât de eram vreo 8: Virgil Mazilescu, Leonid violent. Este o pendulare între mândria Dimov, pe care îl ºtiam mai demult pen- cã totuºi va mai apãrea pe scenã ºi dis- tru cã era mai în vârstã ºi era deja for- perarea cã nu ºtie dacã va mai putea mat, Daniel Turcea, Mihai Teclu, care a face faþã. A fost absolut magnificã Olga fost uitat pentru cã a plecat în Franþa, Tudorache în acest rol. Vintilã Ivãnceanu, care a fãcut furori cu Gabriela Gîrmacea: Înþeleg cã se o poezie de o originalitate nemaiîntâl- discuta în piesã ºi tema timpului, care nitã la noi. Versurile lui au fost folosite trece nemilos peste om. În Fetiþa cu o de Marin Preda în Cel mai iubit dintre mie de riduri spuneþi aºa: uite cum pãmânteni. Noi nu aveam nimic în zboarã zdrenþe negre la orizont nu comun. Aici este ceva surpinzãtor. El cumva arde timpul? Dvs. cum simþiþi ne-a adunat pe toþi sub umbrela lui ºi, trecerea timpului? pânã la urmã, noi, tot citindu-ne, iatã iar Nora Iuga: Trecerea timpului este mimetismul ãsta, am început cumva sã extrem de neliniºtitoare pentru cã nu se ne influenþãm ºi sã avem o linie poate sã nu observãm cã acesta se comunã. Iar Miron Radu Paraschivescu grãbeºte cu cât înaintãm în vârstã. ne-a dat ºi un nume. A zis cã noi for- Timpul capãtã o acceleraþie cumplitã cu mãm grupul oniricilor. De fapt era nece- fiecare zi care trece. Nu ºtiu ºtiinþific sarã apariþia acestui ultim jet care sã ne cum sã-mi explic acest lucru, dar cred aminteascã de suprarealism. Noi am cã nu prea ne mai intereseazã multe avut un suprarealism foarte pregnant ºi lucruri din jurul nostru pentru cã le ºtim foarte bun înainte de Ultimul Rãzboi deja. Cu cât ºtim mai multe lucruri, nu Mondial. La noi aceste lucruri au fost mai avem nimic care sã ne surprindã • Cristi Gaºpar tãiate cu foarfeca. Vreau sã spun cã în

16 aprilie 2009 interviu

Gabriela Gîrmacea: Mã gândesc la Sam, un personaj care fuge de agre- siunea realului. Sam nu vrea sã se mai gândeascã la probleme majore. Sam vrea sã cânte la flaut. Care ar fi pro- blemele majore ale societãþii noastre? Nora Iuga: Criza, cancanurile din fiecare zi, invidiile, bârfele ºi lupta pen- tru existenþã. Sigur cã Sam vrea sã cânte la flaut. Totdeauna a vrut asta, pentru cã o sã-ºi aminteascã pânã la sfârºitul lumii, dacã vine un tsunami ºi mãturã globul ãsta, cã flautul reprezintã amintirea paradisului. Gabriela Gîrmacea: Lângã Sam apare ºi Benedic, care are niºte predis- poziþii ludice. E important sã ne pãstrãm spiritul ludic? Nora Iuga: Foarte important. Fãrã el nu am putea trãi, am fi îngheþaþi ºi am ajunge la … mimetism. Ludicul este o potenþare permanentã a creaþiei. Nu s-ar putea sã creãm fãrã sã ne jucãm. La baza ei creaþia cred cã a fost joc. Gabriela Gîrmacea: În maniera în care o vede Arghezi … Nora Iuga: ºi Blaga într-un fel. Gabriela Gîrmacea: Care sunt lec- turile care v-au marcat în viaþã? Nora Iuga: Nu aº spune decât de trei. Primul a fost Kafka, pentru cã m-a plictisit de moarte. Dupã primele 50 de pagini am vrut de nu ºtiu câte ori sã dau cu cartea de pereþi, pentru cã nu ºtiam unde vrea sã ajungã. Citeam lucruri banale care nu-mi spuneau nimic ºi domeniul artistic, cultural, continuitatea asta cred cã aºa cum scrisul se face la sunt unul ºi acelaºi lucru. Atunci eu zic credeam cã nu se poate sã nu afirme nu s-a menþinut ca în alte þãri cu tradiþie mine din prima clipã, la primul impuls ºi cã momentul suprem al iubirii sufleteºti nimic. Apoi am citit pânã la capãt ºi m-am culturalã. La noi a fost rãzboiul, venirea receptarea se face tot la primul impuls. îmbinat cu iubirea trupeascã mi se pare cutremurat. E vorba de Procesul. Când ruºilor, comunismul ºi trecutul a fost Asta am crezut multã vreme cã se cã este cel mai profund sentiment pe am citit Castelul am înnebunit de la gâtuit. Suprarealismul trebuia cumva sã cheamã superficialitate. Dar nu e aºa, care îl poate simþi un pãmântean ºi început, fiindcã vorbeam mai înainte de meargã pânã la capãt. Eu cred cã orice pentru cã instinctul nu e superficial. Eu cred cã atunci ni se aratã Dumnezeu spiritul ludic. În Castelul, Kafka se joacã fenomen cultural, ca orice fenomen bio- mã bizui foarte mult pe instinct. mai mult decât în orice altceva, mai mult mai mult decât în Procesul. De logic, trebuie sã-ºi facã ciclul pânã la Gabriela Gîrmacea: Care sunt cele mult decât în rugãciune sau în contem- aceea îmi ºi place Castelul mult mai capãt. Aºa cã eu consider cã era nece- mai frumoase momente din viaþa unui plaþie. sar sã aparã ºi acest onirism care cititor: când e premiat, când dã auto- Gabriela Gîrmacea: Mã uit în mult decât Procesul. Al doilea care m-a cumva merge pe teoria dicteului grafe, când se scrie despre el sau când oglindã, vãd o fetiþã, mã duc la ºcoalã ºi marcat definitiv ºi tot aºa îmi venea sã-l automat. Nu a durat acest curent decât este recunoscut pe stradã de cititori? am o mie de riduri. Când vã uitaþi în arunc de la început a fost James Joyce vreo doi-trei ani pentru cã Miron a murit Nora Iuga: Nu pot sã mint cã uneori oglindã ce vedeþi? Ce vã place sã cu Ulise. Era greu în masa uriaºã ºi de ºi culmea parcã a fost un blestem ºi am momente în care sufãr un pic cã vedeþi? o concentrare teribilã a romanului sãu, 90% dintre componenþii grupului au acei care decid, la ora actualã, va- Nora Iuga: E ceva foarte interesant. dar când i-am vãzut claviatura textului, murit sau au plecat în strãinatate. Eu loarea unui scriitor nu mã bagã în Nu aprind lumina în vestibul, unde am o câte genuri abordeazã, câte treceri sunt ultimul care a rãmas ºi cu seamã. Ma doare uneori ºi nu mã refer oglindã mare, în care mã vãd întreagã face, am zis: Dumnezeule! Asta e cea Þepeneag, care a fost ºi ideologul numai la critici. Mã doare cã nu sunt în dimineaþa dupã ce fac duº. A devenit mai înaltã ºcoalã pentru un prozator! ªi grupului. El mã ºi contestã spunând cã Istoria literaturii a lui Nicolae Manolescu un obicei. Îmi place sã mã uit dimineaþa l-am citit pânã la capãt cu o plãcere nu am aparþinut grupului, dar am sau în niºte antologii apãrute în ca ºi când vãd pe altcineva ºi-i spun nebunã culminând cu acel grozav aparþinut cu brio. America sau mai ºtiu eu unde. Trec Bunã dimineaþa! Atunci nu aprind lumi- monolog al lui Moly. Atunci am pus un Gabriela Gîrmacea: Spuneaþi foarte repede peste ele, pentru cã vine na ºi e aºa o vagã penumbrã, în care pariu cã voi scrie o carte întreagã cu un asearã cã sunteþi o pasionatã cititoare acea bucurie uluitoare pe care o am se vede doar conturul. Adicã nu mi se monolog interior ºi am scris Lebãda cu de poezie. Citiþi mai multã poezie decât atunci când sunt opritã pe stradã de vãd defectele vârstei, nu se vãd preg- douã intrãri. Al treilea a fost Gunter prozã? câte o fetiþã de 18 ani, de câte un bãiat. nant ridurile sau faþa cãzutã, ochii puþin Nora Iuga: Da. Am citit foarte multã Odatã eram în staþie ºi nu venea tram- Grass, pe care l-am ºi tradus. Asta con- umflaþi sau încreþiþi. Forma exterioarã, poezie. Am avut perioade când am citit vaiul. A venit la mine o fatã tânãrã cu un teazã foarte mult pentru cã traducãtorul doar conturul dacã-l vãd, îmi pare cã exclusiv poezie. Nu mi-au plãcut buchet de flori pentru cã era o þigancã pãtrunde dincolo de limbaj sau de sunt fumoasã. Iar asta mã face foarte romanele pânã foarte târziu. Am vizavi, care vindea. Altãdatã o tânãrã cuvânt în toatã fiinþa autorului. fericitã pentru toatã ziua. început pe la 40 de ani sã citesc de vreo 30 de ani, în metrou, se uita la Traducãtorul îl cunoaºte mai bine pe romane. Poezia acum o citesc mai des mine ºi strãlucea toatã ºi spunea cã Gabriela Gîrmacea: Tristeþea vine autor decât mama, iubita, soþia etc. ºi mai cu plãcere, pentru cã e mult mai este atât de fericitã cã o cunoaºte pe dacã vã gândiþi la perioada rãzboiului. pentru cã-l ºtie prin intermediul limbii, simplu de citit. Am probleme cu ochii ºi Nora Iuga. A plâns o jumãtate de staþie Îmi puteþi povesti o amintire care v-a care conþine toate nuanþele invizibile concentrarea pe un timp mai îndelun- cã nu mai ºtiam ce sã cred. Foarte mulþi marcat atunci? ale fiinþei lui. gat. O poezie o prizez foarte repede. oameni mã opresc pe stradã sã-mi Nora Iuga: Eram la Sibiu în momen- Gabriela Gîrmacea: Zilele astea tul în care am intrat în rãzboi alãturi de Nu acelaºi lucru pot spune despre spunã cât de impresionaþi sunt de ceea apare romanul Hai sã furãm pepeni. Sã axã. Se întâmpla în 1941, vara. scrisul poeziei. ce scriu. Nu existã confirmare mai mare înþelegem din titlu cã e vorba din nou de Veneam de la ºcoalã, de la Ursuline, pe Gabriela Gîrmacea: V-am întrebat pentru un artist decât acest lucru, fiind- ludic? Cum sã receptãm aceastã carte? strada principalã, cãreia îi spuneam acest lucru pentru cã afirmaþi în Cu ce cã aici chiar nu este nici un interes. Nora Iuga: Sigur cã în limbaj existã citim poezia? cu sensibilitatea nu, cu Gabriela Gîrmacea: Spuneaþi nu Corso – se chema strada Regina Maria - ºi la capãtul strãzii, unde era Hotelul ludicul, pentru cã altfel nu vreau sã-mi inteligenþa nici atât, cu bunul gust ai trebuie sã iubim la repezealã. Cum tre- plictisesc cititorii. Tema este gravã ºi e spus ºi te-ai micºorat, poezia se citeºte buie sã simþim iubirea? Bulevard, la megafoane, s-a anunþat: preluatã dintr-un caz real care a fost cu ce se scrie: faþa nevãzutã a lunii. Nora Iuga: Simt iubirea ca o dum- Atenþiune! Atenþiune! Români trãim o extrem de mediatizat. Eu lucrez aici Care este filtrul de lecturã pe care îl nezeire. Totdeauna am simþit-o aºa, clipã mare. România a intrat în rãzboi folosiþi? pentru cã fericirea este atât de începând de astãzi alãturi de axã. Ca la împotriva curentului. Þin cu cel arãtat Nora Iuga: Spontaneitatea. Primesc uluitoare, încât nu mã gândesc numai un semnal, nimeni nu ne învãþase cã cu degetul de societate ºi vreau sã rãs- ceea ce-mi place foarte mult imediat. la cea pe care o simþi în tine ºi la sub- trebuie sã facem aºa ceva, toatã lumea torn lucrurile sã arãt cã nu întotdeauna Raþiunea intervine ºi ea, pentru cã dacã limul într-o iubire sufleteascã. Eu mã de pe stradã a îngenuncheat în clipa cel incriminat este cel rãu, ci exact cel nu înþeleg stau dupã aceea ºi reflectez gândesc la iubire în totalitatea ei, pen- aceia ºi ºi-a fãcut cruce. A fost un pe care societatea îl socoteºte victimã. imediat ºi primesc mai târziu. tru cã ºi iubirea trupului este la fel de instinct colectiv. ªtiam cã asupra noas- Mai mult nu vreau sã spun. Îmi e puþin Totdeauna mi se pare mult mai puternic importantã, de înaltã, de profundã ºi de trã planeazã ceva îngrozitor. A fost ºi teamã cã cititorii mei s-ar putea sã mã ºi mai pregnant ceea ce îmi place din dumnezeiascã ca ºi iubirea sufletului ceva animalic, atât de puternic a fost judece puþin cam aspru din cauza asta, prima clipã fãrã filtrul raþiunii. Din cauza când ele merg mânã în mânã, când instinctul în clipa aceea. însã îmi place sã-i provoc. aprilie 2009 17 comentarii

Poetica lui Petre Stoica este una a utilitate casnicã imediatã, precum surprinderii banalului cotidian, a recu- rufele, perdelele, covoarele ºi becurile. perãrii acelor fiinþe ºi lucruri modeste „Trecãtorul de demult“ surprinde care nu aparþin sferei restrictive a poe- Vasile SPIRIDON relaþiile spontane dintre suflete ºi dintre ticitãþii „înalte“, „sublime“. Astfel, cel lucruri, cãrora le conferã privilegiul care a scris despre „sufletul obiectelor“ intimitãþii. „Podul bunicii era o lume a ignorã miturile axiale ale poeziei ºi basmului, în care, odatã intrat, doreºte sã revigoreze sistemul liric prin Egalitatea rãmâneai cu gura cãscatã [...] Atinse de reînvestirea existenþelor modeste ºi a lumina ferestruicelor tãiate în frontonul lucrurilor anodine cu semnificaþii nebã- casei, obiectele primeau o aurã violet nuite. Cu expresionismul lui Gottfried fenomenelor portocalie, dezvãluindu-le somnolenþa Benn sau cu acela al lui Lucian Blaga, [...] În închipuirea mea obiectul se însu- poezia „arheologiei blânde“ are legãturi prin alternanþa de voci lirice, de la cea mai curând nutreºte convingerile unui fleþea ºi, rãmânând singur, aveam sen- doar tangenþiale. Petre Stoica nu se amar-bufonã la cea deznãdãjduit-pro- nonconformist autohton de tip hippy timentul cã-i aud respiraþia“ (Ibidem, pp. recunoaºte influenþat nici de Georg feticã. Austerã în vestminte sonore ºi în deziluzionat de consecinþele nefaste 213–214). Un pod plin de pãpuºi Trakl, din a cãrui operã a tradus magis- gest, voit naivã, poezia sa rãmâne ale morbului civilizaþiei, vrând sã se dezarticulate poate lãsa impresia de meditativã. Se mimeazã gesticulaþia tral, însã face o pledoarie pro domo întoarcã la ocupaþia de cultivator de paradis al copilãriei, dar ºi de infernalã solemn-circumstanþialã cu aceeaºi abi- referindu-se la influenþa expresionismu- mãrar. lume de panopticum a unor personaje litate cu care se simuleazã ingenui- lui: „Cred cã cea mai mare contribuþie a În filele unui „jurnal“, poetul îºi mãr- ce se însufleþesc neaºteptat ca sub tatea, neezitându-se încropirea unui expresionismului în acest veac e ridi- turiseºte preocupãrile hebdomadare: în efectul unei magii negre. Sunt spectacol de clovn ce se autodezvãluie carea anodinului la rang estetic. Sã prima zi a sãptãmânii îºi „instruieºte închipuite încãperi sau locuri ce înghe- vezi aura unei linguri sau iradierea prin sincopele de sinceritate. Poetul gãinile“ ºi drãmueºte „lumina solarã din suie în ele mobilã grea sau case lãuntricã a simplitãþii omului constituie introduce, bunãoarã, o perspectivã de- fiecare ou“; a doua zi seamãnã morcovi baroce, mãtãsuri ºterse, gramofoane. cuceriri demne de acest veac inventiv rizorie într-o viziune grandioasã. ºi „viitoare cozi de cometã pe cerul Petre Stoica enumerã mãrci de auto- pentru poezie“ („Caligrafii ºi culori“, Ed. Cãscatul unui câine îl poate smulge din bucãtãriilor“; miercuri iese la plimbare mobile vechi, pãstreazã cu grijã discuri „Cartea româneascã“, 1984, p. 201). meditaþia asupra soartei lumii sau, în cu iepurii ºi discutã „despre posibila din prima perioadã a sonorului, Aceleaºi pãreri ºi asupra versifi- timp ce curãþã cartofii pentru mâncare, interzicere a bombei atomice“; joi îºi aminteºte despre garderobe de altã- caþiei. Rima este „semnul decadenþei se gândeºte la gloriola lui literarã. Dupã „defriºeazã“ barba ºi ascultã longeviva datã ºi totul respirã un aer de vetusteþe. poeziei, descoperitã ca atare în ce gospodarul de la Bulbucata face un broascã þestoasã „depãnându-ºi Nasturii, bunãoarã, „aceste obiecte Renaºtere [...] În momentul când poeþii cazan de rachiu, el exerseazã la xilo- strãvechile amintiri“; vineri primeºte în mãrunte din rasa distinctã a pãtratului nu mai aveau ce sã spunã au început fon. Ceea ce nu-l împiedicã sã lucreze audienþã cocoºul care cere extinderea sã scrie cu rime“ (Ibidem, pp. 202–203). „la un studiu despre comportamentul sau a cercului“ ºi, cu atât mai mult, cea- curþii ca sã poatã „ucide cocoºul veci- Într-un poem din volumul „Prognozã caprei în faþa cuþitului“. Bucãtãria surile de buzunar: „rotundele sicrie me- nului“; sâmbãtã se „îmbatã cu Hesiod“ meteorologicã“ („Scrisoare“), rima este reprezintã „biserica bietei gospodine“, talice“, „pline de limpezimile timpului“, ºi „trãncãneºte despre ultimele cuceriri ironizatã ºi, odatã cu ea, poezia cu în timp ce cuptorul este „un altar încãr- sugereazã prezenþa morþii („acest arbi- agro-tehnice“; duminicã dupã-amiazã, formã fixã, în speþã respectabilul sonet. cat de arome“. ªi televizorul este tot un tru corect ºi foarte gentil“). pe timp ploios, participã la „funerariile Refuzând excesul metaforic, poetul altar: „te închini în faþa lui ºi sufletul/ Egalitatea tuturor fenomenelor este preferã elocvenþa conþinutã a descrierii, intrã de-a dreptul în rai“. Discursul liric cârtiþei“. etalatã potrivit unei noi ordini a lor, prin a denumirii. El cultivã un amestec de este construit în general pe astfel de Evocarea atmosferei de provincie, a folosirea unei recuzite specifice decoru- prozaism ºi miracol, de consemnare alternanþa între bãºcãlie ºi gravitate. satului ca ºi a oraºului, este impregnatã lui elegiac ºi naiv din lumea domesticã, cronicã ºi fantazare suavã, interiorizatã Autorul volumului „Iepuri ºi anotim- de prezenþa sau amintirea bunicilor ºi a dar o lume înrãmatã din ce în ce mai doar pânã în pragul bonomiei ºi al puri“ creºte iepuri, sapã grãdina, pune mobilierului demodat, a orologiilor încã strâns de elemente ale propriei dema- preþiozitãþii stilizatoare, poezia pãstrând varzã, adoptând poziþia cultivatorului, funcþionând sau fiind detracate, a terializãri. Se cultivã un amestec de câteodatã aerul unei demonstraþii chiar dacã numai în regimul fanteziei. gramofoanelor, caleºtilor, felinarelor, prozaism ºi miracol, de consemnare ºi vãdite. Procedeul curent este al notaþiei Dintr-o scrisoare expediatã unui con- podurilor cu jucãrii, calendarelor de fantazare suavã în faþa cosmosului mic. comentate: se înregistreazã un fapt frate rãmas în mediul urban aflãm câte acum ºi pânã-n veac. Petre Stoica se Teroarea spaþiului închis, notaþiile ful- oarecare la modul direct, simplu, dar i ceva din neliniºtile, deloc metafizice, simte atras de farmecul acestei lumi cu gurante din care rãzbesc dezolarea ºi se aplicã o reflecþie sau o tuºã esteti- ale întreprinzãtorului agricultor, care a aspect muzeal, dar ia ºi partea vic- haosul, ca reflex al uzurii biologice, din zantã dintre cele mai reuºite. renunþat deja la creºterea iepurilor, dar timelor inerþiei vieþii supuse eroziunii ce în ce mai rarele retrageri în bucolic – Cu un larg repertoriu de mijloace la s-a apucat de o alta, nu mai puþin timpului. Se obþin nu mai puþin efecte toate acestea converg în sintagmele îndemânã, Petre Stoica regizeazã înãlþãtoare: creºterea melcilor. Petre poetice ºi din enumerarea unor pro- unui discurs poetic despre memorie, spectacolul de carnaval pe care îl oferã Stoica nu este un spirit rustic idilic, ci duse meºteºugãreºti ºi industriale de cãlãtorie, înstrãinare ºi stingere. Ce sã-i faci, grija de redactor Pe grãtar... ºi-un alter-ego fi, adicã, aidoma. Dar, cum nu a învins ºi iatã-mã, cu ºtaif ºi se întâmplã aºa, tot ce avem e pozã pus la colþul unei rubrici. sinceritatea, care ne aratã cât Când faci asta, în primul rând de diferiþi suntem, cum trãieºte trebuie sã-i cauþi rubricii un Iniþiere fiecare altfel clipa, cum îºi nume. Întâia datã când m-am doreºte fiecare altceva, cum gândit la ea, mi-a venit în minte aspirã fiecare spre ceva diferit, un grãtar. De fapt, mai multe. la aºa ceva. Dar... în viziunea uºchite, absurde, imposibile câteva zile, iar analiza mea cum simte fiecare diferit... ªi, Fiindcã erau în viziunea mea mea vedeam ºi un grãtar de chiar, vane. ªi cum le-ai putea avea o minunatã claritate. Era atunci, fiecare e singur, închis un grãtar din acelea pe care se lemn, din acelea pe care te face aºa, fãrã sã metamor- genialã, ce mai! Dupã ce m-am în propria-i sensibilitate, în pun fleici ºi sub care stã jarul ºtergi pe picioare. Nu ºtiu ce fozezi realul într-o ficþiune? ªi trezit, creierul meu nu mai era de mangal, dar ºi un grãtar din sã fi avut imaginaþia mea cu un l-aº transforma eu, dar, vezi în stare sã facã aceeaºi ana- modul lui de a simþi ºi a dori... acelea ce se pun la uºile atare grãtar, cã nu-mi pare a-mi bine, prefer sã stau în banca lizã, era abulic, mocãit, confuz, Poate cã au venit vremurile în caselor, ca sã-ºi cureþe fi de folos, nici pe plac. Aºa cã mea. Aºa cã îi las aceastã tâmp... Aºa cã în loc sã mai care oamenii sã înceapã sã fie oamenii noroiul de pe ghete. nici nu caut sã-i explic trebuºoarã altcuiva. Unui alter- gândesc, m-am uitat peste sfa- sinceri. Doar cã, devenind sin- Sigur, grãtarul cu fleici e mult prezenþa. Important e rezulta- ego. De aceea, numele rubricii turile prosteºti ale lui Kerouac. ceri, deci neavând ce mai mai atractiv. Dacã spui în loc tul, iar rezultatul stã în aceea se va lungi: „Pe grãtar... ºi-un El zice, în cele treizeci de ascunde, guvernele s-ar rãs- de „fleici” „idei”, te vei gândi cã am gãsit un prim nume pen- alter-ego”. Acum, e întreagã porunci adresate scriitorilor: turna, politica ar dispãrea, îndatã cã va fi vorba, în cele ce tru rubricã: „Pe grãtar...”. strategia mea scripturalã. Însã „scrie doar adevãrul”. lumea ºi-ar schimba calea ºi urmeazã, despre prãjirea unor Acum, din pricina becisniciei nu e loc aici s-o descriu. Mai Adevãrul! ªtiu, de fapt, ce vroia chipul. Oamenii ar face ce vor, idei pe grãtar. Dacã-i aºa, ele mele, nu ºtim dacã e vorba de ales cã alterul meu vrea cu tot sã spunã: scrie cu sinceritate. conform naturii lor primordiale. vor sfârâi mai tare ºi vor grãtarul ce prãjeºte, ori de grã- dinadinsul sã mã dea la o Dar confundã, ca mai toþi Iar lumea s-ar retrage, din împrãºtia o aromã mult mai tarul care curãþã. ªi, de fapt, ce parte, ca sã spunã el ceva. ªi oamenii, sinceritatea, cu ade- realul ei, în virtualitate, ca ºi apetisantã decât o fac în locul importanþã are? Totul e sã fie... iatã-l. vãrul... „Sinceritatea” e ceva cu cum ar fi condamnatã sã dis- unde se aflã emise ºi stocate, la grãtar. Cum eu însã sunt Mã uit la filme ºi apoi visez mult mai simplu decât ade- parã cu încetul în propriul ei anume în diverse cãrþi ale cul- genul de om cu o minte tot soiul de nerozii, iar ce am vãrul, þine de viaþa noastrã turii române. Cea de azi. Pen- barocã, nu mã puteam opri constatat, e cã, în vis, sunt trãitã aºa cum e, de sensibili- abur de vis, în ceaþa tru cã ideile de ieri ºi-au trãit aici. Când vorbeºti de idei, pre- mult mai deºtept decât atunci tatea noastrã, de legãturile cu Paradisului... Sper, în astfel de traiul, ºi-au mâncat mãlaiul ºi supui cã ele acoperã realitãþi când sunt treaz. De pildã, semenii noºtri. Omul e prin clipe, cã Dumnezeu doarme ºi de am vrea sã le reînviem, n-am concrete. Dar realul e mai tot- alaltãieri, în zori, înainte sã mã excelenþã subiectiv. Nu existã viseazã, iar când doarme, e cu reuºi decât cu respiraþie gurã deauna scrâºnit, sâcâit. Cine- trezesc, am fãcut involuntar, în adevãr, pentru cã el n-ar putea mult mai deºtept decât atunci la gurã. Or ideile nu sunt nicio- ar suporta fapte seci, idei stare hipnagogicã, analiza unui fi decât dacã toþi ar crede ºi ar când e treaz. datã blonde, ca sã te încumeþi corecte? Ideile trebuie sã fie serial la care mã uitam de spune acelaºi lucru. Dacã am Dan PERªA

18 aprilie 2009 jurnal

12 decembrie Catedrala Wawel este locul cu, poate, cea mai mare încãr- * Dacã e aceasta, anume, cãturã istoricã din Polonia. În data zilei în care suntem, îmi zic, mare, se remarcã stilul gotic, dimineaþa, din motivul cã neo- Leo BUTNARU precum era el perceput ºi „loca- bositul meu „Sharp” – ºarpele lizat” pe timpul domniei regelui timpului, ceasornicul de mânã, a Wladyslaw cel Scund (1306- obosit, totuºi, oprindu-se. Ei 1333) ºi a lui Kazimierz cel Mare bine, gãsesc o baterie în oraº (1333-1370). Aici îºi dorm som- undeva ºi meºterul mi-l repune nul de veci mai toþi foºtii regi, în miºcare. Dar pânã la... mân- eroi naþionali, patru sfinþi ºi un care (ca o propunere de a rima a Carnet polonez (4) episcop de Cracovia. Din multe finalului frazei precedente: ce vezi, fii sigur cã memoria-þi va miºcare), pânã sã cobor la micul turi sã nu te ajute musai – iertaþi Dar, odatã ce suntem în plin Ba chiar strada polonã îþi pãstra imaginea sarcofagului din dejun, mai amân, „deconec- puþuntica trivialitate! – sã slã- drept la opinie personalã, o mai poate reaminti vreo noþiune, pe marmurã roºie ungureascã, în tarea” mea de la circuitul timpu- beºti, sã zicem, cu un kil-douã la tânãrã colegã nu pare... otova care deja strada româneascã a care se aflã rãmãºiþile regelui lui universal, amintindu-mi cum, zece kilometri, – din nou sã entuziasmatã, gãsind cã dis- exclus-o, a uitat-o. Sã zicem, Vladislav II Jagiello (1386-1434). în noiembrie 1994, pe când zicem, sau 2-3 grame la suta de cursul vice-primarului din Poznan „Drogherie”, inscripþie foarte des Morminte autentice, dar ºi un metri pe care, seara, la cina eram în croaziera scriitoriceascã aducea putregãios a limbaj de întâlnitã pe aici. Pãi, vreun tânãr cenotaf – cel al lui Vladislav al (431 de condeieri din vreo 10 deloc frugalã, ba una – ca un fel lemn, cã, iatã, clãdiri frumoase III-lea Warnenczyk (1434-1444), de... galã gastronomicã, stropitã român ar crede cã la „Drogherie” þãri!), de cum ajunsem la pe aici, prin Cracovia, dar ºi ele trupul cãruia aºa ºi nu a mai fost cu niþicã „zubrovka” (ceva ce se vând – pardon! – droguri, pe Constanþa, dl Octavian Paler se oarecum cu tencuiala coºcovitã, gãsit pe câmpul de luptã de la aminteºte de tãria zimbrilor), când, de fapt, aici trebuie sã se pomeni exact în aceeaºi situaþie, aºteptându-ºi renovarea º. a. Varna. Apoi, cea de care amintii rachiu polonez, – sigur cã pui la afle o prãvãlie unde se þin arti- mai apoi povestindu-ne cã mai Pãi, nici chiar polonezii, cu toatã deja: în partea centru-est a cate- loc gramele; le re-pui pe trupul cole de parfumerie ºi toaletã. sã întârzie la plecarea vaporului, uºoara încântare de sine, pe ralei se aflã sarcofagul reginei, tãu care, bineînþeles, râvneºte cât a umblat sã caute o simplã care eu o percep ca pe un mod Da, ºi anumite preparate farma- câteva ore de odihnã, pentru ca, sfintei Jadwiga (1384-1399), baterie pentru ceasul sãu de de a-ºi semnaliza altora demni- ceutice, numai nu – Doamne, mâine dimineaþã, s-o ia din nou meºterit în anul 1902. E oarece mânã. A tot luat-o pe jos, de la tatea, nu considerã cã, iatã, au fereºte! – stupefiante. la drum, s-o ia la... stradã ficþiune artisticã-istoricã-religioa- un colþ la altul, întrebând de vreo ºi atins culmile (... nedisperãrii!), * Din multe motive trebuie vi- urbanã, cum ar veni, prin analo- sã, deoarece, de fapt, rãmãºiþele ceasornicãrie, în sfârºit – o cã ar fi cei mai cei, cã... Procesul zitat Castelul Wawel. Sigur, ºi gie, sau interurbanã autostradã reginei canonizate sunt îngro- gãseºte, însã meºterul îi spune mai are ceva a dura, însã va fi de 3-4 sute de kilometri, Poznan pentru cã a fost reºedinþa – pate în alt loc din catedralã, sub cã nu þine atare baterii, iar de mult mai scurt, decât pe plaiurile – Worclaw – Cracovia, apoi – modest-fastuasã, aº zice para- crucifixul ei favorit, la care obiº- cumpãrã una pe undeva, i-o mioritice ºi otova meºteromano- doxal-dihotomic, – a regilor nuia sã se închine. Catedrala spre Varºovia. Rãspoimâine. lice. pune la loc. Spre norocul scri- poloni. Dar eu voi începe-o cu este încercuitã de 18 capele Pentru cã, da, e mult de mers * Cel puþin cei care alcãtuim itorului, gãsi la un chioºc minus- în... univers ºi foarte multe de criptele a doi regi ai poeziei: care, într-un fel, ar fi niºte culul acumulator, fuge din nou la desantul de documentare, ºtim vãzut – în Polonia. Adam Mickiewicz ºi Juliusz depozite-trezorerii deschise vizi- ceasornicar, primeºte... repor- cu toþii, din diverse surse, dar, în tatorilor, unde sunt expuse multe * Nu încape îndoialã cã, în special, de la „Europa Liberã” Slowacki. Iar pentru reîmpãmân- nirea timpului, plãteºte – ºi iar la tinereþile mele de ziarist, vestigii importante ale istoriei ºi cã, printre statele lagãrului (ce tenirea altui mare poet, neînþe- goanã, în jos, spre radã. Dar nu reþineam mai mult, mai multe, – spiritualitãþii polone. Impre- noþiune... exactã: lagãr!) socia- les, la timpul sãu, de contempo- prea, fãþiº, radios, pentru cã date, informaþii. Astãzi, peste sioneazã aºa-numita „perlã albã list Polonia era o protagonistã rani – Cyprian Kamil Norwid aici ºiroiau sudorile de pe el, mulþi ani, – reþin stãrile de spirit, a Renaºterii” – capela fãrã drept de apel în ale nesu- a fost adusã o urnã cu þãrânã de înfricoºat cã, iatã-iatã, nava nuanþele, aspectele, vibraþiile Sigismund, mostrã de arhitec- punerei, revoltei, sfidãrii „valo- „World Reneissanse” s-ar des- potolite ale firii – potolite, însã la mormântul sãu din Franþa. ªi turã unicã în nordul european. prinde de chei, dânsul rãmânând mult mai stimulatoare de confe- rilor socialiste” – false, astea, pânã a cita vreun rege, dacã va De la alb – la negru: anume de „al nimãnui”. Dar eu de ce m-aº siune, mãrturie, scris. încât ar merita toate perechile de fi cazul, sã lãsãm sã glãsuiascã atare culoare e capela Vasa. fi impacientat într-un oraº atât de * Unul sau doi din tinerii mei ghilimele-“scaieþi” ai miilor de poetul: „Frumuseþea este pentru Adicã, aici, contrastele alb-negru mare, modern, ce creeazã im- colegi, deveniþi bucureºteni kilometri de sârmã ghimpatã cu a entuziasma la muncã, munca duc la… armonie. Printre cele care era îngrãdit respectivul lagãr, presia cã are de toate? Dar, prin... urbanoadopþiune, sã zic, este pentru a reînvia”. (Norwid.) cinci clopote din turnul catedralei deocamdatã, deschid televi- dar ºi interiorul lui, GULAG-ul. De sunt generoºi în bunãvoinþã non- Parcã tot în contextul dos- troneazã celebrul „Zygmunt“, zorul, sã vãd ce orã e... stop ºi aprecieri uºor exaltate, mi altfel, de sârmã ghimpatã nu ºtie unul din cele mai mari din * Prin urmare, lãsând sau nu nici iadul cel straºnic (scriu aici, toievskian, cu frumuseþea care se pare, a ceea ce fac ºi cum fac va salva lumea. (Sigur, zicem Europa. Spre el urcãm 70 de prea urme, faci, pedestru, kilo- polonezii, ca instituþii sau indi- în „Eden”), în varianta lui „cla- noi: dacã lumea va ºti sã trepte, cu promisiunea cã þi se metru dupã kilometru, în diverse vizi, personalitãþi; laudã cele sicã”, biblicã sau dantescã. poate îndeplini o dorinþã pe care salveze frumuseþea.) ritmuri de miºcare ºi chiar cu o vãzute, auzite în plinãtãþile urba- * Aºadar, cam slãbeºti, þi-ai pus-o cât de recent. alurã mereu în schimbare – în ne sau, sã ne amintim, – la ostenind cu pasul, dar e posibil * Anual, Cracovia este vizitatã ªi o voi încheia cu un citat dependenþã de gradul de antren, Institutul Memoriei Naþionale. sã te „fortifici” cu câteva cuvinte de 10 milioane de persoane. Ar de-al Papei Ioan Paul II, care în scãdere, de oboseala ce se Este ºi firesc, pentru cã englezeºti, sau poloneze. Spre ieºi cã noi, aici, la Wawel, am fi spunea cã Wawel este: insinueazã în tine, obosealã România, ca sã nu mai vorbim exemplu: „Zakaz palenia”. niºte pre-fini-anuali – cei de pe „Sanctuarul naþional, în care nu mereu în creºtere, dar, parcã, de Republica Moldova, pierd(e) Numai nu citi pe ruseºte, pentru la sfârºitul anului, imdediat dea- poþi intra fãrã o emoþie inte- sporul de ostenealã acþioneazã sub toate aspectele la ceea ce cã ar ieºi un fel de: „Comandã supra liniei de total, – acest total, rioarã...” Spusa e ceva mai în... rãspãr cu voinþa, ambiþia – s-ar numi grad de seriozitate în pojarul (pãlãlaia)”! ªi nu e bine. pe 2007, deja putând sã fie de extinsã, însã, încolo, uºor... dis- sau, mai bine zis, astea sfrun- Pentru cã în polonezã aceasta abordare ºi rezolvarea proble- 10 milioane ºi... 7 inºi, aceºtia criminatorie, sã zic, când Papa teazã osteneala, sporind ºi ele, melor. Chiar dacã Polonia nu a nu înseamnã îndemn, ci o pro- din urmã constituind grupul nos- spune cã ceea ce se simte, ca ducându-te, cam sleit precum atins nici ea un nivel... ideal hibiþie: „Fumatul interzis”. De eºti, spre alte locuri frumoase, tru, ale cãrui umbrele strânse, emoþie, aici, nu se simte... Ba (care, probabil, nici nu existã) unde se vede cã, în concepþiile nu, nu e nimic discriminatoriu, copleºitoare – în Cracovia, de este evident cã în toate este în lor, slavii sunt, totuºi, diferiþi. iatã, îºi mai picurã pe duºu- astea, în Stare Miasto, – multe, melele de marmorã stropii de pentru cã sfântul pãrinte specifi- avans faþã de ce ºtiu, pricep ºi Radical, uneori. Cum mi se par ca: „lucru care nu este simþit în multe, – unele poate cã chiar ploaie aduse de afarã. În serio- trãiesc românii. mie polonezii în raport cu ruºii. multe catedrale din lume”. fascinante, altele – doar cu- zitatea anturajului regal se rioase etc. – faci, a pied, kilo- Pentru cã, chiar de nu e cate- poate, uºor, ºi glumi, e bine sã ai dralã, biserica Mãnãstirii Putna îi metri dupã kilometri de strãzi ºi antren, ca, sã zicem, ghidul nos- stradele, printre monumete arhi- trezeºte românului emoþii tru care îºi cunoaºte meseria ºi tecturale somptuoase de – jos vibrante, – nu? Unde mai pui cã pãlãria! – ce-þi alunecã de pe nu una, aºa, cotidianã, obiºnu- marele voievod avu diverse ceafã, cât stai cu capul în sus, itã, ci o meserie sinteticã, sã zic, întâlniri cu unii din regii Poloniei. spre vârfuri de turn, cetate, deoarece pune în ea ºi ceva din Spre exemplu, cea din codrii mansarde, – monumente actorie, ceva din subtilitãþile ºi Cosminului... Pentru cã timpurile medievale, de o mãreþie catolicã eleganþa cabotinismului cu ºtaif. erau haine ºi se mai întâmplau mai specialã. Monumente luate Spre exemplu, când îþi spune cã diverse cazuri mai puþin plã- sub ocrotirea UNESCO, sau alba criptã a reginei Jadwiga e cute... Dar, în mare, relaþiile doar relicve ºi relicte, unele din din marmurã de Cararra, nu uitã moldo-polone au fost bune. Astãzi, cele româno-polone mai ele – de-a dreptul obiºnuite, tupi- sã pluseze cã, vedeþi, domniile cã sunt excelente. late, parcã, jenate, printre sti- voastre, este tocmai materialul clãria piramidalã ºi betonul tim- În fine (de etapã, a zilei ce se pe care l-a folosit ºi Michelangelo purilor moderne, impetuoase pânã încheie cu ultima-i scânteie), la nemilã. Asta e. Faci kilometri pentru „Pieta”... Iar dacã tu ai cinãm la restaurantul „Miod i dupã kilometri, cu fruntea ºi spa- imaginaþie, simþ de penetraþie ºi Wino”. Acest îndemn, „vino”, tele transpirate, dar ºi cu încu- bunãvoinþã, pricepi ce vrea sã care înseamnã – vin, ºi „miod” – rajatorul gând tainic cã – nu, mu- spunã ghidul: curtea polonã era miere însemnând. În auriul siu, nu se poate ca aceste efor- • Cristi Gaºpar în plinã Europã. Cam aºa ceva. lumânãrilor pâlpâitoare. aprilie 2009 19 comentarii

Literatura post-colonialã prezenta riguros desfãºurarea pare sã facã din ce în ce mai evenimentelor ar fi un gest de multe ravagii printre cititorii crasã incompetenþã. contemporani. Urmãrind cât se Marius MANTA Sensul ultim al celor scrise poate de „îndeaproape” se leagã de dorinþa formulatã fenomenul, constat cã literatu- explicit de a preþui ºi a pãstra ra ce vine dinspre zone încã valorile trecutului, valorile considerate exotice, aduce cu naþionale. Cartea e metafora sine acea poveste alungatã din Veranda savantele literaturi europene. rãzboiului dintre vechi ºi nou, ªi pentru cã nenorocita asta de dintre formele arhaice dar pline globalizare a fãcut pânã la cu frangipani de vitalitate ºi lumea unui urmã mai mult deservicii ame- prezent de-semantizat. Nume- roase sunt pasajele care fac ricanilor (oare?), iatã cum, „Veranda cu frangipani” e o îngropat sub un frangipan Vom ajunge sã vorbim aproape peste noapte, Africa carte cu totul specialã prin fap- (sper sã îmi îngãduiþi aceastã despre un act de posesie; trimitere la aceastã viziune vine cu un bagaj de legende cu tul cã magia ei vine dinspre o formã !). De altfel, romanul Ermelindo Mucanga se va adã- antiteticã. Poate ciudatã pentru totul neobiºnuite pentru lumea lume ce îºi cautã motivaþia de începe brusc: „Sunt mort. Dacã posti în Izidine Naita, poliþistul un european ºi nu numai, con- civilizatã. Fantasticul se îm- a subzista în realitate. Dacã la aº avea o cruce sau o placã de care va ancheta moartea lui fesiunea portughezului des- pleteºte cu realul dupã reguli Chinua Abebe cãutam faptele marmurã, pe ele ar sta scris: Vasto Excelencio, figurã em- chide o cale: „Astãzi ºtiu: Africa ce de-abia de-acum se vor a fi semnificate, de aceastã datã Ermelindo Mucanga. Dar am blematicã a locului, mai precis ne rãpeºte fiinþa. ªi ne goleºte învãþate, în timp ce Senegalul, „faptele” lipsesc aproape cu murit odatã cu numele meu directorul unei foste fortãreþe în mod invers: umplându-ne de Mozambicul, Nigeria ºi altele desãvârºire, pentru a lãsa loc acum aproape douã decenii. suflet. De aceea ºi astãzi simt devin centre de interes pentru transformatã acum în azil. poematicului. Soluþiile cele mai Ani în ºir, am fost viu ºi dorinþa sã incendiez câmpia. critici, editorialiºti, editori, Ermelindo Mucanga ar putea fi neaºteptate reprezintã firescul zdravãn, un ins dintr-un neam chiar un simbol pentru Mia Ca sã-ºi piardã eternitatea. Sã impresari culturali, fie aceºtia de seamã. Chiar dacã am trãit romanului iar personajele sunt Couto; el este cel care are pri- nu mã mai obsedeze. Pentru „cu har” ori „la modã”. aºa cum trebuie, m-am desca- construite plecând din interi- vilegiul de a se bucura de Gândurile de mai sus îmi lificat prin deces”. Apoi asistãm cã sunt un exilat, atât de orul mitului; recunosc, eu însu- undeva din off de tot ceea ce surghiunit, încât nu mã mai sunt prilejuite mai mereu de mi folosesc cu o oarecare pru- la nuanþãri: deoarece nu i s-au „înregistreazã” poliþistul. Galeria simt rupt de nimic, nici des- cãrþi absolut speciale, precum denþã cuvinte precum „mit”, fãcut funeralii, Ermelindo a cea a mozambicanului Mia rãmas în stare de xipoco, adicã de personaje e relativ micã dar pãrþit de cineva. M-am dãruit „mitologie”, „legendã”, pentru ofertantã pentru modul în care Couto, publicatã la Editura Art. cã de aceastã datã ele nu au sufletul ce rãtãceºte între lumi. acestei þãri de parcã m-aº fi Cu ceva vreme în urmã mã ªi pentru cã nu s-a bucurat de singure se autodescompun în convertit la o religie”. cum sã acopere înþelesuri de unitãþi parcã mereu divizibile, lãsasem sedus de un alt sine stãtãtoare. Ca o magmã ceremonia obiºnuitã, perso- Prezentul pare sã nu mai reprezentant al literaturii najul îºi rateazã propria moar- într-o cãutare febrilã a sen- aibã niciun sens: aflãm câte ce nu cunoaºte astâmpãr, surilor prime. Practic, poliþistul africane, Chinua Abebe, „Veranda cu frangipani” ar tre- te. El înþelege cã nu are cum ceva despre originea trecutu- comentat la rându-i, în paginile sã atingã starea de xicuembo, începe sã îi intervieveze pe bui cititã cu mintea adultului ºi lui, sensurile de început ale „Ateneului”. adicã starea de care se bucurã locuitorii milenari: copilul puritatea copilului. Mai presus lumii, pentru ca mai apoi sã Mia Couto este de acum o morþii definitivi (cei care au bãtrân din „Confesiunea lui de toate nu stau artificiile asistãm la decimarea a tot figurã importantã, ce a repurtat dreptul de a se bucura de o Navaia”, Domingos Mouraou lingvistice, tehnicile literare, victorii importante în lumea cul- legãturã cu cei vii, cei lãsaþi în „rebotezat” Xidimingo – ceea ce era asumat: „La atât de uzitate, dezbãtute ori turalã. ªi pentru cã literatura urmã). Într-o zi fãrã importanþã „Confesiunea bãtrânului por- început, lumea era compusã comentate, ci însãºi Povestea. de o asemenea facturã se deosebitã este trezit de izbituri; numai din oameni. Nu erau Ea este singura ce guverneazã tughez”, „Confesiunea lui leagã în chip indisolubil de ele- mai precis, cineva îi rãscoleºte copaci, nici animale, nici pietre. un edificiu ce creºte fãrã legi Nhonhosu”, vrãjitoarea – mentele biografice, îmi voi per- mormântul. Dupã ce este Nu erau decât oameni. Totuºi, predefinite, textul transformân- „Confesiunea Naozinhei”, mite un mic rãgaz: Mia Couto, atent, realizeazã cã, în ciuda se nãºteau atâtea fiinþe du-se la rândul sãu în reali- „Confesiunea Martei”. Ceea ce pe numele sãu adevãrat faptului cã nu avea niciun umane, încât zeii au vãzut cã tatea unui altfel de totem. Mai e cu totul ciudat este faptul cã Antonio Emilio Leite, s-a nãs- merit, câþiva se hotãrâserã sã îl mult sau mai puþin glumind, am fiecare din cei intervievaþi mãr- erau prea mulþi ºi prea cut în Mozambic, în 1955. A declare erou naþional, pentru putea afirma cã singura posi- turiseºte ºi susþine cã el este asemãnãtori. Atunci, s-au studiat medicina dupã care a cã nevoile istoriei cereau bilitate de a vorbi despre un cel care a comis crima. Fiecare hotãrât sã-i transforme pe unii fost atras de domeniul strict al asemenea lucru. Reacþia e pe asemenea – hai sã-i spunem vine cu o poveste aproape în plante, pe alþii în animale. ªi biologiei. Deºi în prezent face mãsurã: „Dacã tot am murit, roman ! – este fie evitarea con- imposibil de crezut pentru pe ceilalþi în pietre. Rezultatul? cercetãri asupra mediului, Mia vreau sã fiu o umbrã singura- tinuã a semnificatului, fie mentalitatea poliþistului. Po- Toþi suntem fraþi, copacii ºi ani- Couto pare sã fie câºtigat pen- ticã. Nu-mi arde de sãrbãtori, îmbrãþiºarea gândului cã, veºti ce apeleazã la cele mai malele, animalele ºi oameni, tru totdeauna de partea litera- muzicã ºi tobe”. ªi totuºi... oricât am încerca sã comen- ciudate, stranii, groteºti le- turii. Deºi a plecat la drum în pentru a-ºi recâºtiga liniºtea, el oamenii ºi pietrele. Suntem cu tãm paginile cãrþii, rãmânem în gende; poveºti care îºi conving maniera experimentalismului va fi nevoit sã moarã pentru o toþii rubedenii, nãscuþi din afara subiectului, deoarece doua oarã... iar pentru asta era cel mai incredul ascultãtor. De aceeaºi materie”; din pãcate... lingvistic ce era tributar fie bra- aici, cartea nu mai poate fi zilianului Guimaraes Rosa, fie an- acesta înþelege sã îi surâdã neapãrat necesar sã revinã la „Ascultã, inspectore, crima istorisitã pentru cã sunt golezului Jose Luandino Vieira, doar celui care acceptã sã iasã viaþã, sã se adãposteascã comisã aici nu e aceea pe care deschise atâtea posibilitãþi de Mia Couto reuºeºte într-un timp din sine ºi sã se abandoneze eventual în trupul vreunui muri- o cauþi. [...] Uitã-te la bãtrânii interpretare, pentru cã sunt relativ scurt sã gãseascã o for- cu totul poveºtii... bund. Sã nu uitãm... toate ãºtia, inspectore. Toþi sunt pe Ermelindo Mucanga, per- acestea sunt pseudo-argu- atât de multe simboluri de o mulã proprie de a întreþese moarte. […] Bãtrânii ãºtia nu sonajul principal, este mort ºi mentate. frumuseþe aparte, încât a lumea imaginarã a cãrþilor sunt simpli oameni. […] Sunt sale. Am reþinut din prezen- gardienii unei lumi. Este ucisã tarea fãcutã de Secretarul o lume întreagã. […] General al Uniunii Latine cã Adevãrata crimã comisã aici „dincolo de euforia care îi ca- este împotriva trecutului. […] racterizeazã vocabularul ºi îi Sunt distruse ultimele rãdãcini influenþeazã în mod evident pe tinerii scriitori din spaþiul luso- care ne pot împiedica sã fon, descoperim în Mia Couto devenim ca tine... […] Oameni un extraordinar povestitor în fãrã istorie, oameni care existã cea mai bunã tradiþie africanã”. prin imitaþie”. De altfel, harul de povestitor a Într-un final, vocea pare sã avut de câºtigat ºi datoritã îºi fi cucerit privilegiul de a fi un uºurinþei pe care autorul de xicuembo, singurul martor pen- faþã o simte atunci când tru toatã aceastã încleºtare vorbeºte în alte douã limbi – suprafireascã, rãmânând fran- engleza ori ndau. Multe ar tre- gipanul: „Morþii nu viseazã, vã bui spuse ºi conectate cu textul asigur. Viseazã doar în nopþile propriu-zis, dar voi închide ploioase. În restul timpului, ei De Paºti aceastã modestã trecere în re- De Paºti sunt cei visaþi. Eu, care n-am vistã a pseudo-cv-ului ad-hoc avut niciodatã pe cineva care conturat, prin a mai menþiona cã în aprilie 2007, la Roma, sã-ºi aminteascã de mine, de juriul celei de-a XVII-a ediþii a cine sunt eu visat? De arbore. Premiului Uniunii Latine pentru Doar frangipani îmi dedicã Literaturi Romanice, din juriul gânduri nocturne. Arborele de cãruia a fãcut parte ºi Gabriela frangipani ocupã o verandã a Adameºteanu, l-a declarat pe fortãreþei coloniale. Veranda a • Mircea Cojocaru - Mia Couto laureat special. • Mircea Cojocaru - vãzut multã istorie.”

20 aprilie 2009 revista revistelor

cum sã scape unei raportãri fireºti vitalitatea sã iasã mereu din aces- metaforicã, cu istoria acestui posibilã speranþã ! Totuºi, reþeta e la comicul de caracter + de situ- te crize. Sã sperãm cã o va avea popor ºi a pãmântului sãu”. simplã: atunci când sunt câteva aþie. ºi de data aceasta, deºi acum nume „grele” prezente, þinutei Evenimentul editorial este con- este mult mai mare concurenþa revistei nu i se pot reproºa multe. martie / douã mii nouã semnat de Ana Grama ºi se referã decât în alte dãþi, ºi poate nu va Iar când... Numãrul ºase e vari- la lucrarea dedicatã Mitropolitului mai fi chiar o reginã, cum a fost anta pozitivã. Numele grele: Nora Personalitatea asupra cãreia Andrei ªaguna de cãtre Î.P.S. Dr. pânã acum”. Iuga, Ileana Mãlãncioiu, Gabriela s-au oprit cei de la „Tomis” este Laurenþiu Streza ºi Pr. Prof. Dr. Melinescu (prin reprezentant), ºi Richard Wagner. Ce-i drept, Vasile Oltean. Fiºa liricã a lexicu- nr. 1, ianuarie 2009 de-al casei Radu Aldulescu. mereu mi se pare cã demersul lui ªerban Foarþã e întocmitã de Iolanda Malamen ne prezintã redacþiei nu îºi gãseºte cea mai Raul Popescu care îl citeazã feric- Destul de târziu semnalãm un chip mai puþin cunoscut al fericitã finalitate: pe de o parte, it pe Mircea Mihãieº: „ªerban seria nouã a revistei „Cronica” Gabrielei Melinescu, mai precis revista de culturã nu prea ajunge Foarþã coboarã în haosul pre- dar, dupã cum se spune, mai bine cel interesat de desen, fabricã pri- în rândul publicului „nespecia- sonor pentru a dovedi extrema mai târziu decât niciodatã! Valeriu marã a unei mitologii subiective. lizat”, pe de altã parte, dacã ar fi arbitrarietate a semnului lingvistic. nr. 83, martie 2009 Stancu scrie despre cei 150 de sã am dreptate, cele câteva rân- E o operaþie complicatã, de teo- ani de la împlinirea celui mai înalt Ar trebui sã nu uitãm cã „la prima duri sunt atât de superficiale, retician ºi filosof, pe care filosoful În urma decernãrii Premiului vis al românilor, ºi anume despre citire a desenelor Gabrielei acoperind doar o pseudo-fiºã ºi-o asumã cu un fel de bucurie „Mihai Eminescu” în 2009, la „unirea într-o singurã þarã”. Melinescu, singulare sau armo- Wagner. Este anunþat Anul copilãreascã de a readuce cuvin- Botoºani, poetul Cristian Eventualele cliºee semnalate ºi nizate în varii compoziþii, a fost cã Internaþional Eugen Ionescu iar tele în culcuºurile lor sonore, pen- Simionescu se aflã într-un dialog legate de unire pãlesc în faþa am în faþa mea gesturile unui copil Sergiu Miculescu se opreºte tru a le remodela ºi trimite, despre provincie, generaþie lite- problemelor „grozave” care au loc genial care-ºi revarsã energiile asupra debutului editorial al dra- rescrie, ºi prin scris, în lume”. rarã, poezie contemporanã, criticã pe teritoriul basarabean... Ce-i mânuind exaltat pixul ºi cre- maturgului, punctând câte ceva ªtefan Ioanid simte „blestematul literarã, cu Cãlin Ciobotari: drept, ne-a fost dor de prezenþa lui ioanele carioca pe albul hârtiei, din ciudata receptare a volumului simþ al umorului” lui Calistrat „Provincia e o povestire foarte Gheorghe Macarie ! Având sigu- într-o învolburare fascinantã de „Nu”. În „pas de deux” Laura Costin despre a cãrui poezie lungã în viaþa oricãrei fiinþe. E un ranþa cã vom reveni de-a lungul linii ºi forme cu ºerpuiri ºi întreru- mai multor numere asupra arti- Luban argumenteazã motivele opineazã cã „aparent frivolã, alt þinut special, condiþia provin- peri genuine. Am recunoscut în colelor domniei sale, nu voi tran- pentru care dansul „solicitã corpul miºtocãreascã, undeva în proxi- cialitãþii joacã un rol teribil, ºi în tuºa mãiastrã ºi în spaþiul umplut scrie decât titlul materialului întreg, cu tot ceea ce îl reprezintã: mitatea cinismului uºurel, poezia rãu, joacã roluri în fel de feluri, de plutiri ºi zboruri insolite minuni curent: „Italieni în Moldova lui memorie, prezenþã, energie...” din poezia Gabrielei Melinescu. lui este una gravã”. paradoxal, când benefic, când ªtefan cel Mare”. Acelaºi Gh. Personajul central este coregraful Gândul m-a purtat, de asemenea, presant ceea ce-i incomod ºi Macarie despre „un experiment ºi Josef Nadj. Interesantã mai ales cãtre tradiþia noastrã popularã, în important devine biografic ºi pen- o expoziþie de elitã”, pentru ca partea de final, acolo unde ne tru scriitori ºi pentru furnici, ele- care fabulosul este risipit magic ºi Miruna Haºegan sã se ocupe de voluptos în admirabile naraþiuni”. lãsãm surprinºi de „osmoza dan- fanþi sau ºacali”. Claudiu Komartin Trienala Internaþionalã de Arte sului cu jazzul”. Aflaþi tot în sfera completeazã fericit portretul lui Despre posibilitãþi ºi imposibilitãþi Textile Texpoart de la Iaºi. de deschidere a literaturii române muzicii, ne bucurãm de aceastã Cristian Simionescu printr-o croni- Mai semnalãm un dar liric oferit peste hotare ne vorbesc, pe rând, datã de fiºa lui Dan Mihuþ referi- cã la volumul „Þinutul bufonilor”, de Emilian Marcu pentru cel ce a Ileana Mãlãncioiu (cu o perspec- toare la rockul progresiv, foca- nr. 87, martie 2009 Editura Junimea. O întânire dinco- fost „poet al neamului”, l-am numit lizând asupra fenomenului King lo de cuvintele realului între aici pe Grigore Vieru dar ºi o pagi- tivã, dacã mi se permite, prea per- Crimson. Istoriile lui Gabriel Funica sunt Constantin Ciopraga ºi Grigore nã de poezie Vieru. Îmi permit a sonalã) ºi Gabriel Chifu. Camelia Adriana Þugui traduce interesante din prisma faptului cã Vieru; cel de-al doilea este socotit vã ruga sã mã mai îngãduiþi cu ºi prezintã premiul Goncourt intrã într-un dialog interesant „o conºtiinþã rãspicat-constructivã. transcrierea „Drumului”, poezie 2008, altfel spus Syngue Sabour peste timp. Alex ªtefãnescu, ªi-a luat în serios misiunea de dedicatã lui Theodor Codreanu: (cetãþenie afganã ºi francezã). De Eugen Negrici, indirect Nicolae poet al neamului. Reprezentant „Caut, din Chiºinãu / Drumul care-i ce nu un premiu Nobel pentru Manolescu sunt atât obiectele cât prestigios al campaniei de rectifi- mai scurt / Spre Þarã, spre Vatra / James Joyce ? De ce acesta intrã ºi subiectele materialului. Deºi care în istorie, Grigore Vieru con- În care-am înviat din morþi. / El nr. 1-2, 2009 în categoria Noble Prize Losers ? suntem de partea lui Mircea tinua, în condiþii noi, demersul trece întreg ºi cald, ºi curat / Prin Aflaþi de la Daniel Clinici. Debutul Deciu, suntem puþin amuzaþi de generaþiei lui Alexei Mateevici ºi Huºi, prin inima ta. / Se ia Prutul, „Tomis” semnat de Georgia Ioana tonul extrem îngrijorat al acestuia Ion Inculeþ”. Despre acelaºi Vieru, prietene, / Dupã urmele paºilor Aº spune cã puþinele rânduri este peste Pariul „Tomis” al lui cu privire la (ne)prezenþa darwi- rânduri care surprind excepþio- tãi, / Atât de al lui eºti ! / Se iau ale lui Ioan Es. Pop - rânduri ce George Vasilievici, dar mã rog, sã nismului în mediile ºcolare. Silvia nalul, autori fiind Alexandru Zub, paºii mei / Dupã apele Prutului deschid revista - sunt de o fru- acceptãm cã e chestiune de Dumitrache readuce în atenþie Daniel Corbu, Lucia Olaru Nenati, nostru - / Atât de al meu este ! / ªi museþe realmente sufocantã. gust... cel puþin amar în cazul „Câteva aspecte ale receptãrii lui Silviu Guga, Natalia Cantemir. Tot toatã Þara / E un pod peste Prut !” Aflate sub edificiul alegoriei, ele unuia ! Adrian G. Romilã se ocupã Eminescu”, mai precis între pro ºi printre memorii, apare ºi chipul lui Uºor anarhicã ºi binevenitã pagi- deschid însãºi problematica com- de o filã a dicþionarului apocrif prin contra, de la românul absolut la Corneliu ªtefanache, creionat de na dedicatã poeziei ruse de avan- plexã a devenirii înspre locul unde gardã, mai precis lui Konstantin prezentarea semnificaþiilor „cadavrul din debara”. Ionel Bogdan Creþu, Valentin Ciucã, ar fi putut „sã încremeneascã „Liturghiei”; imediat, Mãdãlin Olimpov, în traducerea ºi Necula este binecunoscut pentru Nicolae Busuioc, Bogdan Ulmu, marea”. Roºioru ne solicitã atenþia interesul faþã de Emil Cioran, de Grigore Ilisei. Figura lui Liviu prezentarea lui Leo Butnaru. Poate una dintre puþinele „Topless” la Buda Books. Of, aceastã datã propunându-ne o Suhar revine datoritã lui Vasilian curat... murdar... Salutãm portre- eventualã paralelã între vechile Doboº. Ultimul ne propune un reviste de literaturã care gireazã... tul pãrintelui Iustin Pârvu dar con- familii rãºinãrene Goga ºi Cioran. remember „Corneliu Baba”, în lec- literatura, „Vatra” îºi invitã colabo- statãm cã televiziunea se mutã în Plus pentru Natalia Cebanu, tura vizualã a maestrului Suhar. ratorii sã circumscrie problematica revistã sau mai bine zis... Beatrice minus cãtre Elisabeta Iosif. Am reþinut doar: „Lumina ºi prozei scurte contemporane. La Lãpãdat despre Rãzvan Mazilu. Fotografia lui Octavian Soviany întunericul din picturile lui Baba, nr. 6, 18 martie 2009 aceastã masã rotundã au venit sã ªi revenim înspre tonalitãþi sobre pare a spune totul despre modul aºa clar cum le interpreteazã el, contribuie Cornel Moraru, Cornel odatã cu „Din temniþe spre aparte de a se raporta la între- depãºesc valenþele de expresivi- Deºi nu voi fi tocmai în acord Ungureanu, Mircea Pora, sinaxare”, cronica unei etape din bãrile adresate de Gabriel tate ale clar-obscurului, devenind, Gheorghe Perian, Ioan Radin, campania ce îl are drept patron Argeºanu. Puþin cam prea în viziunea sa, mijloace de expre- cu redacþia celor de la Peter Demeny, Radu Þuculescu, spiritual pe Noul Mucenic Valeriu cuminte (a mi se scuza !) pentru sie ale reprezentãrii unei neîntre- „Luceafãrul”, noul format este Gafencu. felul domniei sale, Octavian rupte bãtãlii, fãrã început ºi capãt, aproape fãrã excepþie ba intere- Iulian Boldea, Doina Jela, Andrei Soviany puncteazã cã „De nu ºtiu dintre bine ºi rãu, dintre «materi- sant, ba ne-. Aºa cã pânã la urmã, Zanca, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian câte secole, se spune despre lite- al» ºi «ideal», într-un anume fel în total, scorul e nul – nu îmi per- Vasiliu, Constantin Arcu, Mariana raturã cã este în crizã. A avut semãnând, printr-o extrapolare mit sã consider seria nouã drept o Gorczyca, Paul Tumanian, ªerban Tomºa, Luigi Bambulea, Aura Sibiºan, Ion Maria, Ovidiu nr. 28, martie 2009 Stanomir, Cãlin Crãciun, Alexandru Vlad. Trebuie semnalatã noua piesã Revenind propriu-zis la texte, a lui D. R. Popescu – „Moartea lui Liviu Rebreanu”, piesa fiind dedi- la literaturã, mi-au plãcut frag- mentele semnate de Andrei catã revistei „Astra”. Mona • Cristi Gaºpar Mamulea se ocupã de rolul me- Zanca, Dan Bogdan Hanu, Ioan moriei în definirea culturalã (uºor Es. Pop, Liviu Andrei. Nu mi-a plã- pleonastic) a unui popor. Un mic cut deloc Emilian Galaicu-Pãun. dar inteligent tratat despre Excelent studiul comparativ a amnezie în spaþiul culturii române. lui Brian McHale despre Voicu Bugariu ne aduce aminte „Ficþiunea postmodernistã” ! Un al tot de o campanie, iniþiatã de un doilea eseu critic de o importanþã post de radio, cea cu „mitocanul de...” Nu prin scris, Doamne aparte este „Literatura europeanã fereºte!, cât prin obiectul discuþiei: între realitate ºi utopie” de Rodica fanul. Deºi tratatã într-o manierã Ilie. serioasã, „tipologia fanului” nu are LecTop aprilie 2009 21 comentarii

„Catolicismul se pricepe sau, cum sperã el, chiar apusul atât de bine (la nevoie) sã catolicismului: „Papa e pe facã ºi concesii, sã concilieze moarte. Va muri foarte curând. orice.” ( F.M. Dostoievski, Tot catolicismul, care l-a Scrieri politice) Ion FERCU recunoscut pe Hristos sub înfãþiºarea ideii romane, este de Remarca lui Nikolai Berdiaev multã vreme teribil de tulburat. (Filosofia lui Dostoievski, Se apropie clipa fatalã.” (Ibidem, Institutul European, Iaºi, 1992, Anticatolicismul op. citatã, pag. 53). pag. 121) - „Adesea, el Uneori, naþionalismul l-a orbit (Dostoievski; n.n., I.F.) propovã- pe Dostoievski, cel care spunea duieºte un Dumnezeu rus, nu cã „a fi rus înseamnã a fi orto- universal” - ne ajutã sã dostoievskian dox”. Naþionalismul sãu pune, înþelegem mai bine atitudinea cred unii, în umbrã credinþa sa. lui Dostoievski faþã de catoli- mai presus de adevãr ºi de aceastã goanã nebunã, care te servil vederile ºi convingerile Alain Besançon sugereazã din cism. Sã ne amintim de mono- Dumnezeu ideea suveranitãþii înspãimântã? Ce tainicã putere noastre «europene», iar ei ne aceastã perspectivã chiar faptul logul Marelui Inchizitor. laice a catolicismului roman; în se ascunde în aceºti cai, cai priveau de sus, nu ne ascultau cã Dostoievski nu este sigur cã Parabola lui Ivan Karamazov acelaºi scop, a proclamat ºi cum nu s-au mai vãzut încã pe ºi, de regulã, adãugau cu ironie el crede în Dumnezeu, lucru pe poate fi rezumatã, dacã mai e infailibilitatea conducãtorului ei lume? Oh, telegari, minunaþi te- politicoasã, dorind parcã sã se care-l mãrturiseºte într-o nevoie, în câteva cuvinte: ºi a proclamat-o atunci când la legari ruseºti, ce vârtejuri descotoroseascã cât mai repe- scrisoare din anul 1854, Hristos revine pe pãmânt în se- porþile Romei bãtea ºi intra put- nãprasnice de vânt se încurcã în de de noi, cã «i-am înþeles adresatã protectoarei sale din colul al XVI-lea, în timpul inchi- erea laicã: o excelentã coinci- coamele voastre? S-ar spune cã greºit». Se mirau tocmai de fap- Siberia, doamna Fonvizina, ºi ziþiei spaniole. Oamenii Îl recu- denþã care vesteºte «sfârºitul trupul vostru neastâmpãrat e tul cã noi, fiind atât de tãtari (les pe care-l reia în Demonii, unde nosc, instinctiv, ºi încep sã-L sfârºitului»(…) Totuºi, biserica numai urechi. Auzind deasupra tartares), nu putem nicidecum „purtãtorul sãu de cuvânt”, urmeze, dar Inchiziþia Îl catolicã nu va ceda pentru nimic capetelor lor cântecul cu care sã devenim ruºi; iar noi n-am ªatov, mãrturiseºte cã el crede aresteazã. În celulã, Hristos în lume, niciodatã ºi nimãnui, sunt deprinºi, ºi-au umflat — cu fost niciodatã în stare sã le în Rusia, în ortodoxie, în Hristos. este vizitat de Marele Inchizitor, aceastã putere a sa ºi acceptã toþii deodatã — piepturile lor de bãgãm în cap cã nu vrem sã fim Dar în Dumnezeu? În acest care Îi reproºeazã aceastã a mai degrabã sã piarã creºtinis- aramã ºi, abia atingând pãmân- ruºi, ci oameni universali”. (F.M. punct, el se declarã fiu al epocii doua venire, total inoportunã, mul cu totul, decât sã piardã tul cu copitele, iatã-i aidoma Dostoievski, Jurnal de scriitor, sale ºi tulburat de îndoialã. Zice dupã pãrerea Bisericii. Marele dominaþia laicã.” (F.M. unor sãgeþi ce despicã aerul. vol. al II-lea II, editura Polirom, Alain Besançon: „Cristosul sãu Inchizitor Îl acuzã pe Hristos cã Dostoievski, Scrieri politice, Aºa zboarã Rusia, sub o inspi- Iaºi, 1998, pag.284). se înscrie în seria Cristoºilor a rezistat celor trei ispite ale Polirom, 1998, Iaºi, pag. 130). raþie-divinã... Încotro te avânþi? A-l considera însã pe romantici, între Cristosul lui diavolului (Matei, 4.1-12): trans- Toate împotrivirile sale de Rãspunde. Niciun rãspuns. Dostoievski ca fiind inamicul cel Hegel ºi Parsifalul lui Wagner, formarea pietrelor în pâine întru naturã religioasã au ca reper Zuruitul zurgãlãilor rãsunã melo- mai de temut al catolicismului ar fiind ºi un fel de Kaspar Hauser, îndestularea omenirii; orgoliul catolicismul: „Despre credinþele dios. Aerul, spintecat de goanã, reprezenta o eroare. Sã ne prãbuºit din lumile superioare în atotputerniciei ºi împãrãþia aces- protestante nu vrem sã mai vâjâind, se preface în vânt pu- amintim de faptul cã Otto von aceasta ºi a cãrui reprezentare tei lumi. Cu toate acestea, amintim, pentru cã, dacã ar dis- ternic. Zboarã pe de lãturi, Bismark ( 1815-1898), cancelar adecvatã este prinþul Mâºkin în Mântuitorul nu este jertfit a doua pãrea catolicismul roman, în ce rãmânând în urmã tot ce-i iese al Germaniei (1871- 1890), con- Idiotul, martor neputincios, în oarã. Marele Inchizitor Îl eli- mod s-ar mai putea menþine cul- în cale; ºi, cu priviri invidioase, temporan cu Dostoievski, era jurul cãruia se înmulþesc catas- bereazã, iar Acesta îl sãrutã ºi tele, a cãror raþiune o constituie se dau la o parte — ca sã-i facã nu numai un pangermanist trofele. Este oare readus la pleacã. Pe tot parcursul scurtei protestul împotriva catolicismu- loc — celelalte popoare, cele- pasionat, ci ºi un anticatolic viaþã? Admirând Cristosul mort Sale încarcerãri, Hristos nu lui? Dacã n-ai împotriva cui lalte state.” (Nicolai Vasilievici foarte… ofensiv. Pentru a slãbi al lui Holbein, la muzeul din rosteºte niciun cuvânt. protesta, ce sã mai faci cu Gogol, Suflete moarte, Editura minoritãþile catolice din vest Basel, Dostoievski fusese mãci- Tradus în limbajul teologiei protestul?” (Ibidem, pag. 129, pentru literaturã universalã, (Alsacia, Lorena), din sud nat de îndoialã. Sã fie oare el politice de cãtre Vladimir 130). Tot prin Mîºkin aflãm ºi Bucureºti, 1963, ediþie electro- (Bavaria) ºi din est (Polonia ocu- Adevãrul? «Dacã mi s-ar dove- Soloviov, celor trei ispite din despre atitudinea lui Dostoievski nicã, pag. 100). Ce altceva patã), Bismark a lansat o politicã di», continua el în scrisoarea sa pustie le-au cedat, în ordine faþã de doctrina socialismului, spune, acelaºi Mîºkin, din per- naþionalistã ºi anticatolicã nu- cãtre Natalia Fonvizina, «cã inversã: Biserica Catolicã, atât cât fusese schiþatã aceasta, spectivã strict religioasã? mitã Kulturkampf (lupta pentru Cristos este dincolo de adevãr ºi aceea care prin ambiþiile ei la acea vreme: „Pentru cã ºi „Arãtaþi-i reînnoirea întregii civilizaþie), care exalta valorile cã în realitate adevãrul este din- imperiale s-a luptat o lungã socialismul, fiind un produs al omeniri, renaºterea ei, ce se va lui Luther ºi încerca sã provoace colo de Cristos, aº vrea mai perioadã pentru puterea teres- catolicismului, este de esenþã întâmpla în viitor poate numai dispariþia obiceiurilor locale ale curând sã rãmân alãturi de trã; raþionalismul de sorginte catolicã! ªi el, ca ºi fratele sãu prin gândirea ruseascã, prin statelor autonome, pentru a le Cristos decât de adevãr.» protestantã al modernitãþii, care bun, ateismul, deºi opus catoli- Dumnezeul ºi Hristosul rusesc – integra mai bine Reich-ului ger- Afirmaþie mãreaþã, dar teribil de predicã de sute de ani autono- cismului din punct de vedere zice el - ºi veþi vedea ce uriaº man. Atitudinea lui Bismark faþã periculoasã, deoarece admite mia ºi mãreþia omului, devenit etic, este ºi el un rezultat al des- puternic ºi drept, cuminte ºi de catolicism, chiar dacã este cã ar putea fi un lucru frumos ºi din ce în ce mai puternic prin perãrii, în mãsura în care tinde blând se va ridica în faþa lumii cauzatã de alte interese, nu meritoriu sã urmezi un impostor. instrumentarea ºtiinþificã a sã se substituie puterii morale, uimite - uimite ºi înspãimântate rãmâne neaplaudatã de În acest caz, cultul sãu hiper- naturii; socialismul ºi pozitivis- pe care religia n-o mai are, spre totodatã, cãci ei nu se aºteaptã Dostoievski, care scrie despre dulic faþã de Cristos, faþã de un mul, preocupate exclusiv de sa- a potoli aspiraþiile spirituale ale din partea noastrã decât la „oameni geniali precum Cristos lipsit de un raport bine tisfacerea nevoilor materiale ale omenirii însetate de adevãr ºi a sabie, la sabie ºi la violenþã, ºi, Bismark” sau îl vizeazã direct definit cu Tatãl, cu atotputerni- individului. Publicat între 1879- o mântui, dar nu prin învãþãtura judecându-ne dupã ei înºiºi, nu- pe acesta atunci când spune cã cia, cu adevãrul, cu promisiunile 1880, textul Marelui Inchizitor lui Hristos, ci, asemenea catoli- ºi pot imagina poporul nostru „genialul politician a fost poate profetice faþã de Israel, ar putea dezvoltã, în cheie filosoficã, cismului, tot prin violenþã (…) O fãrã barbarie! ªi asta se petrece singurul dintre oamenii politici ai fi socotit fãrã nici o reþinere ca retorica anticatolicã rusã din sã trebuiascã sã ne împotrivim, chiar în zilele noastre, iar ce va lumii care a ºtiut sã aprecieze fiind idolatrie.” (Alain Besançon, epocã (precum cea a sfinþilor sã dãm o ripostã, ºi cât mai fi cu timpul nu este greu de ghi- cât de puternic este încã princi- Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, Ioan de Kronstadt ºi Ignatie curând fãrã multã zãbavã! Sã cit!” (F.M. Dostoievski, Idiotul, piul papal prin sine însuºi ºi Bucureºti, Editura Briacianinov), fiind, de fapt, o opunem Occidentului adevãrul Editura Polirom, Iaºi, 1998, pag. printre inamicii Germaniei.”(F.M. 2007, p. 305-307). Concepþia religioasã, anticatoli- pledoarie extrem de discretã întrupat în Hristos al nostru, 387). Dostoievski, Jurnal de scriitor, adevãr pe care noi l-am pãstrat, Catolicismul este asociat cu vol. III, Editura Polirom, Iaºi, cismul lui Dostoievski ar putea fi ºi pentru Ortodoxie. Este suficient mai bine percepute dacã-l as- în timp ce ei nici nu l-au cunos- demagogia, cu o doctrinã lipsitã 2000, pag.53/53). Mai mult, îl ºi sã-l asculþi pe Mîºkin, pentru a cultãm pe unul dintre importanþii cut mãcar! Trebuie sã ne de scrupule care, ridicând con- „încoroneazã”: „…prinþul Bismark, înþelege atitudinea lui Dostoievski sãi exegeþi, Nikolai Berdiaev: „În înfãþiºãm înaintea lor ca purtã- cesia la rang de virtute, poate faþã de catolicism: „ªi totuºi nu principalul inamic al papalitãþii”... relaþia lui cu Europa, se simte este o religie creºtinã! rãspunse tori ai unei civilizaþii a noastre, ºi argumenta chiar ºi faptul cã între Dar Dostoievski nu uitã cã este umanismul nemãrginit al spiritului emoþionat ºi peste mãsurã de nicidecum sã ne lãsãm prinºi ateism ºi credinþã nu existã dife- purtãtorul de stindard al ortodo- rus, capacitatea rusului de a retrãi tãios prinþul. Asta în primul rând, orbeºte în mrejele lor iezuite! renþe: „Catolicismul se pricepe xismului rus ºi nu apreciazã tot ce este mãreþ în lume ca fiind iar în al doilea rând catolicismul Iatã care trebuie sã fie poziþia atât de bine (la nevoie) sã facã ºi prea mult simpatiile lui Bismark al sãu. În acelaºi timp a tãgãduit roman e mai rãu decât ateismul noastrã faþã de ei! ªi sã nu se concesii, sã concilieze orice. Ce-l pentru luteranism, argumentând creºtinismul popoarelor Europei, însuºi (…) Ateismul nu face mai spunã la noi cã predica costã sã dea asigurãri poporului cã „protestantismul lui Luther a condamnat la moarte întreaga decât sã predice zeroul, dar iezuiþilor este subtilã ºi elegantã, ignorant ºi pauper cã ºi comu- era de mult perimat”.(Ibidem, Europã. A fost un ºovin. Existã catolicismul merge mai departe: cum s-a exprimat cineva aici, nismul este tot un creºtinism ºi op. citatã, pag.48). Dacã-l cu- multã nedreptate în judecãþile predicã un Hristos denaturat, pe adineauri...” (F.M. Dostoievski, cã Iisus Hristos numai despre noºti bine pe Dostoievski, nici sale…” (Nikolai Berdiaev, care tot el l-a ponegrit ºi pro- Idiotul, Editura Polirom, Iaºi, asta a vorbit? Doar ºi acum nu-þi vine a crede cum poate fi Filosofia lui Dostoievski, fanat, un Hristos contrar celui 1998, p.385) existã socialiºti deºtepþi ºi atât de pãtimaº, atunci când Institutul European, Iaºi, 1992, adevãrat!” (F.M. Dostoievski, Gogol îl anticipeazã, dintr-o inteligenþi, care sunt convinºi cã întrezãreºte un posibil declin pag. 104/105). Idiotul, Editura Polirom, Iaºi, anumitã perspectivã, pe nu existã diferenþã între credinþã 1998, p.543). „Dar biserica Dostoievski: „ªi tu, Rusie, nu ºi ateism ºi-l iau pe antihrist romano-catolicã, nota scriitorul- zbori oare ca o înflãcãratã drept Hristos.” (F.M. Dostoievski, CONSILIUL EDITORIAL filosof, repetãm: în forma pe troicã, pe care nimeni n-ar Scrieri politice, Editura Polirom, Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela care o are acum – nu poate putea-o întrece? Drumul fumegã 1998, Iaºi, pag. 56). Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu sub tine, podurile duduie, totul Anticatolicismul dostoievskian exista. Ea singurã a fãcut public (Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), acest lucru, anunþând astfel cã rãmâne în urmã ºi nimic nu te nu este însã, în ultimã instanþã, Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), Viorel Grosu (Hidroconstrucþia, împãrãþia ei este din lumea asta întrece. Trecãtorul se opreºte, decât argumentul sãu cel mai Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi (Agricola Internaþional), Neculai ºi cã Hristos al ei «nu poate uluit de aceastã dumnezeiascã important împotriva mentalitãþii Lupu (Universitatea „George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „G. rezista pe lume fãrã împãrãþia minune. Sã fi cãzut oare trãsne- occidentalilor: „Dãdeam din Apostu“), Mircea Nicolae Rusu, dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu). pãmânteascã.» Biserica a pus tul din cer? Ce înseamnã coadã pe lângã ei, le destãinuiam

22 aprilie 2009 varia

depuºi de cutare la Banca Comercialã sunt garantaþi de Vasile GHICA bancherii strãini, când banca, Victor MITOCARU pânã a fi vândutã deplorabil, avea profit? ªi când acum îi Arta umple de profit pe strãini? Nu Culturii i se potriveºte univer- cumva recentul împrumut de la salizarea, nu globalizarea. FMI, propus sã alimenteze Un tablou în casa e o fereas- Banca Naþionalã, va fi deversat trã spre tine însuþi. Efemeride parþial ºi în Banca Comercialã? Marii artiºti dispreþuiesc banii, Nu cred, deºi tare mã tem cã nu ºi aplauzele. Cu toatã liota de apologeþi, Ne-am întors la originile isto- ºi dumneavoastrã, se comparã noi ne cam împrumutãm mai În artã ca ºi în politicã, unii lunga lor listã cuprinzând riei, când totemul indica pe ? Nu se comparã, dar e de mult pentru alþii). cãlãresc tigri, alþii - mâr- economiºti, cadre universitare, strãmoº dar ºi pe vânatul observat cã gãinile babei s-ar fi Efectele crizei, precedate de þoage. propagandiºti calificaþi, socio- urmãrit ºi hãituit cu preþul vieþii. putut sã fie singura ei avere. nefericirile inaugurate de aºa- Arta este aria de convergenþã ºi de interferenþã a între- logi, vorbãreþi prin parlamente, În capitalism „a împuºca fran- Pânã la urmã, criza îi va lovi zisa revoluþie din decembrie bãrilor fundamentale. fel de fel de consilieri ºi analiºti cul” este o sintagmã revelatoa- din plin pe cei sãraci. Sigur, în 1989 (libertãþi deºuchiate, stat Plebeii au rãmas în artã. re. Pe pereþii peºterilor moder- cazul românilor s-ar putea sã de drept beteag, dispreþ în edu- ai complexitãþii capitalismului, Politicienii s-au refugiat în ne (la fel ca pe „simezele” din disparã ºi câþiva miliardari de caþie, dispreþ în jurnalisticã, acesta se reduce, în ultimã divertisment. analizã, la filozofia, ºtiinþa ºi preistorie) vor rãmâne ilustrate carton, care-ºi sporeau averile împopoþonãri la tot pasul, Criticul de artã trebuie sã aibã tehnica producerii ºi sporirii mari circumferinþe reprezentân- din miºcarea hârtiilor, aseme- guvernãri ineficace, reprezen- caracter. ªi, dacã se poate, profitului. Totul începe ºi se du-l pe zeul Ban, strãpuns de nea unor ºuþi abili în tot soiul de tanþi ai mulþimii cu ochii dupã chiar puþin talent. continuã cu profitul, totul arma cu laser, în dorinþa de a fi mânãrii. Dar cu aceastã ocazie furt ºi cãpãtuialã, popor priponit Marii scriitori îºi deverseazã depinde de acest cuvânt magic mãcar înduplecat. vor cãdea ºi alþii nu tocmai în prejudecãþi, hãituit de fel de biografia în opera, disper- care subordoneazã mãreþia ºi Iatã cã maladia se vinovaþi, adicã vor fi ºi pierderi fel de potlogari ºi potlogãrii) sându-se în felul acesta de decãderea lumii de astãzi. instaleazã, evolueazã ºi i-a colaterale. acþioneazã radical, lãsând în jurnal. Lucrurile au ajuns pânã acolo, sfârºit – dacã ia – acolo unde Butoiul cu miere e îmbietor, bãtaia curenþilor potrivnici o Primul examen pentru un scri- încât putem vorbi de o patolo- banul determinã pânã ºi intim- pentru toþi, numai cã degetul populaþie vlãguitã, astenicã, itor îl constituie cartea a gie a obþinerii profitului. Mãreþia itãþi sentimentale. ªi în aceastã mare care opreºte afundarea dezorientatã, buimacã învrãj- doua. Cãrþile au rãbdare nebãnuitã. ºi hidoasa lui înfãþiºare sta- apãrare disperatã a capitalis- mâinii nu funcþioneazã la toþi, bitã ºi mai mult de traiul în þara Unele aºteaptã cu foile bileºte frumuseþea, graþia ºi mului, cei puternici vor fi inter- unii riscând sã se înece. lui „care pe care”. naþi în policlinici de lux, asistaþi Eficientã ar fi lupta între com- netãiate sute de ani. generozitatea, ridicolul, tris- Dar, în final fiind, sã ne de celebritãþi ale medicinii de petitori în cadrul aºa-zisei Artistul se aflã permanent în teþea ºi decãderea. Probabil cã întoarcem la esenþa capitalis- vârf, iar cei sãraci vor plãti cos- economii de piaþã, un fel de cãutarea grãuntelui de febrila alergare dupã profit a mului: suma devenirii istorice a turi peste puterile lor, înda- moloh al extazului ºi pierzaniei. nemurire. declanºat ºi actuala crizã a întregii lumi. Vedem prea bine torându-se ºi agonizând prin În aceastã competiþie fãrã Formele clasice ale artei nu capitalului în primul rând, mai cam cu ce s-a ales umanitatea stabilimente de mâna a doua. preget luptãtorii se ºunteazã mai pot ilustra dinamicele apoi diversificându-se ºi con- din goana absolutã dupã profit. framântãri ale omului de De goana dupã profit se fãrã milã, ca apucaþii. Cei slabi, trolând necruþãtor toate sec- Niciodatã nu va putea fi evalu- astãzi. leagã o maladie înruditã: boala lipsiþi de argumente, cad imedi- atã mãrimea prãpãdului rezul- În lumea artei, tãcerea este toarele existenþei: nutriþie, consumului. Patologia consu- at, pe tãcute. Cei tari se în- tat din dorinþa irepresibilã a un limbaj, nu un handicap. sãnãtate, educaþie, economie, matoristã s-a generalizat, în- zdrãvenesc economic, îºi justiþie, siguranþã socialã ºi per- sporirii talantului biblic, adicã, Ca sã înþelegem arta nouã, frângând orice rezistenþã a impun interesele, le transformã trebuie sã ne accelerãm sonalã. Ciuma letargicã ºi-a bunului simþ. Averi uriaºe care în cauze ale comunitãþii locale, mai nou, a obþinerii profitului. asmuþit microbii, deveniþi deo- Cum vedem, boala are o orig- creierul ºi sensibilitatea. ar fi putut salvarga o existenþã judeþene, ºi naþionale, influ- Cele mai tulburãtoare jurnale datã vigilenþi ca niºte senzori ºi ine îndepãrtatã, sacrã. Altã civilizatã sunt prãduite ºi (apoi) enþeazã conþinutul legilor, ar fi putut sã fie cele pedeapsã distrugãtoare nu-i letali ca otrava. pãrãduite în schimbul obþinerii cumpãrã conºtiinþe ºi – culmea nescrise de: Socrate, Iisus, Nu-i vorbã, capitalismul se luxului orbitor, artificial; platoºã derbedeismului – afirmã sus ºi putea administra Dumnezeu Shakespeare. va apãra cu disperare, aducând sub care se apãrã ajunºii (nu tare cã ei sunt cei ce dau de omului, decât goana turbatã Cultura este drumul ameliorat uriaºe ofrande unicului ºi conteazã pe ce sale). Infecþia lucru oamenilor, cã þin în spate dupã profit. Din aceastã aler- spre normalitatea spiritu- neînduplecatului zeu: banul. se generalizeazã cu iuþeala ful- salariaþi. Dar, întrebãm ºi noi, gare nebunã reiese însãºi alã. Însuºi statul, pânã de curând gerului, iar profilaxia este nulã. oare profitul de cine e dus în infinitatea pierdiþiei: afectarea Cafeneaua literarã poate fi trimis la pubela istoriei, este ªi este de înþeles de ce. Criza spate cu obidã, cu spasme ºi familiei, boala societãþii, practi- serã, dar ºi coridã a talen- convocat sã-i ajute cu puþinele loveºte ºi pe bogat ºi pe sãrac, cu frica pierderii locului de ca rãzboiului, a împrumuturilor telor lui resurse pe îmbuibaþii care precum bavardeazã propagan- muncã, dacã nu de cei mulþi, înrobitoare, catastrofele eco- Marea artã are alveolele oxi- l-au repudiat dând acum din da ieftinã. Aºa este. În timp ce aduºi la tãcere în felul acesta? logice, decãderea speciei genate de sacru. colþ în colþ. Iatã cã boala indicã bietul miliardar e lovit din plin ºi Cine pe cine duce în spate? umane, întrezãrirea searbãdã a În artã, morala nu poate fi ca o nouã tulpinã a virusului: banii pierde vreo trei-patru miliarde, (Sã fiu oare atât de naiv, cum unor vremuri mai bune. Dar o femeie guralivã. Jurnalele literare se publicã transformaþi din mijloc în scop baba Catrina e vãduvitã ºi ea vor sã mã convingã niºte cum vor fi acele vremuri? mult dupa moartea autoru- ºi într-un fetiº adorat fãrã limite. de douã-trei gãini. Pãi, spuneþi guralivi, sã cred cã puþinii bani Desigur, aducãtoare de profit. lui ca sã nu mai poatã roºi costum fãrã cravatã ne atrage atenþia cã înãun- pentru nãzbâtiile scrise. tru nu ne întâlnim nici cu texte de la Bacanta Unele lecturi nu înfru- Unora le place prazul Mare, nici cu hãhãieli de la trupa Invertis (pusã museþeazã viaþa, dar îi de ceva vreme în slujba Motanului Felix) ºi nici adâncesc înþelesurile. Dacã pacoste nu e, cu productele cãznite ale lui Steluþã ºi Arºinica. Arta trebuie sã exploreze ºi nimic nu e... E doar o regrupare din frunzele desprinse din hãurile urât mirositoare. În astã lume, (ne)bunã de legat (în piele eco- coroana unui Ulm (Bogdan pre al sãu nume), Speranþa seraficã este logicã, dupã cum zice o gazetã care editeazã ºi care se amuzã copios rescriindu-l pe Creangã în zona religiilor ºi a asistenþei carte), în care elicopterul se învârte pe cer în registru post-modern. sociale. mod ecologic pentru a ne arãta cum prinde În arta, importante sunt sem- România rãdãcini sub înþeleapta îndrumare ªi dacã ramuri... nificaþiile, nu circum- mediaticã a lui Michel de Tatoo-Linch, un Ulm Dacã „manerele” (obsesia oricãrei þaþe „de stanþele. (Bogdan pre numele de botez), mereu dezrãdã- carter”) sunt promovate de autorii de „manele” La cârciumã, scriitorii români cinat prin mobilitatea profesoralã ºi profesionalã, (subproduse dâmboviþeline dupã modelul arab se sãrutã ca ruºii. unicul arbore nomad din istoria moldo-vlaho- din nordul Africii, cunoscut în Franþa sub denu- Scriitorul trebuie sã ia în cal- transilvanã, monteazã spectacole, scrie cãrþi ºi mirea de „rai”) e pentru cã ideologul popular se cul ºi cititorii mai sensibili ºi face alte multiple bâzdâgãnii de care nu veþi auzi cheamã Vanghelie, care ne alimenteazã sãp- mai profunzi decât el. prea multe pentru cã nu e nici crimã, nici viol. tãmânal cu câte o gogoriþã. Codul manelelor ele- Arta contemporanã ºi-a gante este o reacþie la mass-midiotizarea miori- deschis porþile în faþa sexu- Totul despre text ticã dar nu este o cronicã a tâmpului pierdut. alitãþii ºi a violenþei. Ultima (dar sigur nu cea din urmã) ispravã, Avem de-a face cu o decorticare a spuselor de zi Artistului trebuie sã-i patineze poartã numele „Codul manelelor elegante” cu zi iar uneori gustul e amar. Iar intertextul cu ochii de neliniºti, nu de care opereazã riscã sã-l izoleze pe autor. Este, (Editura Opera Magna, Iaºi, 2008), compusã din foame. cred, un risc asumat de Bogdan Ulmu, mai douã pãrþi: una care dã ºi titlul volumului, Indiferenþa semenilor înfurie ocupând douã treimi de carte ºi un apedice de apropiat de nepotul sãu rusnac, Antoºa benefic talentele autentice. patruzeci de pagini, intitulat Teste de Cehonte, decât de prazul lui Sucã a lu’ nea supravieþuire în mileniul trei. O frumoasã copertã Mãrin. Marii poeþi adunã tãcerea bazatã pe douã variaþiuni zoologice încliftate în Master X explozivã din cuvinte. aprilie 2009 23 meridiane

Croaþia RReeppeerree ddee ccuullttuurrãã ººii cciivviilliizzaaþþiiee eeuurrooppeeaannãã

În Peninsula Balcanicã existã o lume pe morminte considerate adevãrate opere de iulie la Sighiºoara. Incitante oferte turistice îþi aici dupã abdicare ºi este înhumat într-un care intelectualul român o cunoaºte din cãrþi, artã, unul dintre cele mai frumoase din Europa. stimuleazã dorinþa de a cunoaºte viaþa care maiestuos mausoleu. Dupã distrugerea ºi-o imagineazã ºi o viseazã, aºteptând con- Parcul Naþional al lacurilor Plitvice reprezin- anima altãdatã aceleaºi strãzi pavate cu piatrã oraºului vecin (Salona) de cãtre invadatorii fruntarea, uneori târzie sau imposibilã, cu rea- tã principala atracþie turisticã a zonei dintre cubicã. Anul acesta organizatorii propun, avari ºi slavi, supravieþuitorii s-au aºezat între litatea. Croaþia Centralã ºi coasta adriaticã croatã. În printr-o joacã cu maºina timpului, o întoarcere zidurile palatului, devenit în Evul Mediu o enti- Dupã ce în liceu am învãþat ostilitatea faþã mijlocul munþilor Mala Kapela ºi Pljeskaivica în 1672, când, potrivit documentelor de arhivã, tate urbanã care s-a extins ºi a evoluat pe de dictatorul Tito ºi federaþia lui, dupã ce în se aflã un spaþiu de 300 km² ce pare neatins s-a desfãºurat primul „Giostra”,un renumit mãsurã ce a crescut importanþa sa ca punct de timpul facultãþii i-am invidiat pe vecinii care de civilizaþie, naturã genuinã, pe care o accepþi turnir cavaleresc. Prin piaþa centralã a oraºului comunicare cu continentul. trãiau mai bine ºi cãlãtoreau în Occident, iar cu greu în Europa, imaginarul trimiþând-o, mai trec cavalerii, care poartã mândri vestimentaþia Palatul lui Diocleþian este o construcþie dupã 1990 i-am compãtimit pentru cã albanezii curând, în America de Nord. secolului al XVII-lea, femei graþioase, îmbrã- cheie pentru acest tip de arhitecturã; comple- din Kosovo le tulburã liniºtea ºi i-am plâns Acest peisaj inedit e constituit de fundalul cate în voaluri, catifele ºi danteluri, împodobite xul, cu o suprafaþã de 30000 m² este mãrturie când americanii le-au bombardat splendorile carstic cu stânci sclipitoare de un alb-cenuºiu, cu preþioase bijuterii de epocã. Þinutele de a gusturilor ºi ideilor arhitecturale ale civilizaþiei, a venit vremea sã-i cunoaºtem ºi, sub cerul de un albastru intens. Cele 16 lacuri vacanþã ale spectatorilor sunt cu totul anacro- Imperiului Roman de Rãsãrit: porþile, turnurile mai ales, sã-i apreciem. În ciuda diferenþelor mari ºi foarte numeroasele lacuri mici, rezul- nice! Spre locul întrecerii se îndreaptã cu unghiulare, peristilul (luxoasã curte interioarã etnice, religioase, de mentalitate ºi nivel cultu- tate prin blocarea parþialã a râurilor Bijela (alb) aleasã distincþie cãlãreþi cu armuri, sãbii, scu- mãrginitã din trei pãrþi de arcade, locul intrãrii ral, locuitorii fostei Iugoslavii, protagonista unor ºi Crna (negru), fiind situate la niveluri diferite, turi ºi arcuri cu sãgeþi, la lumina torþelor ºi în rit- în apartamentele imperiale), scãrile, structurile schimbãri violente ºi dramatice, pot oferi mo- se scurg unul în altul prin bariere de travertin, mul tobelor. Semnalul sonor al începerii primei menite sã punã în valoare terenul în pantã delul tenacitãþii, demnitãþii ºi onoarei. formând cascade ºi cãderi de apã. Perdele probe provoacã declanºarea (neprevãzutã) a spre mare, construcþia octogonalã a Catedralei Croaþia era o destinaþie turisticã preferatã în înspumate vrãjesc peºterile carstice ºi inerþia alarmei unei instituþii bancare din apropiere, Sf. Dominus. Europa, dar românii aveau puþin acces înainte stâncilor topindu-se în oglinda lacurilor tur- stârnind ilaritate ºi plonjând în realitatea coti- Ctitoria împãratului roman e locuitã ºi astãzi de 1991 (când ºi-au dobândit independenþa) ºi coaz. Minima intervenþie a omului (poteci de dianã a secolului XXI. Nobleþea impune con- de peste 300 de oameni, cãci încãperile au au rãmas marcaþi de prejudecata cã o fostã lemn, scãri ºi poduri mici) faciliteazã accesul, secvenþã, probele sunt reluate, dar palpitanta devenit locuinþe, magazine, hoteluri, baruri, republicã comunistã dintr-o zonã apropiatã nu dar protejeazã natura ºi menþine impresia de disputã a virtuþilor cavalereºti se stinge sub cafenele. Vizitatorul are senzaþia ciudatã cã poate oferi prea mult. lume primordialã. Fascinaþia peisajului se alã- stropii repezi ai ploii care se revarsã dupã un colþ sau în spatele unei uºi masive se Vizita provoacã uimire ºi încântare, cãci, pe turã sentimentului alunecãrii în preistorie, iar deopotrivã peste corturile ºi drapelele aflã cu siguranþã alþi oameni decât comercianþii de o parte, peisajele sunt superbe, vestigiile când afli cã procesul de sedimentare a traver- medievale, ca ºi peste umbrelele turiºtilor. care îi oferã atenþi, calmi ºi cu zâmbet discret, istorice numeroase ºi admirabil etalate, iar pe tinului continuã, accepþi cã participi la marele La Pula (Pola), cel mai mare oraº al Istriei, suveniruri. În umbra unor înaintaºi iluºtri de alta, se manifestã presiunea unui cadru circuit al elementelor. am cãutat urmele din perioada romanã ºi kitschul este exclus, demnitatea respectatã, iar civilizat, cu norme respectate, în care oamenii Am asociat totdeauna Peninsula Istria cu elenisticã: Porta Aurea (30 î.Hr.), Templul lui politeþea intratã în reflex. se simt în siguranþã, sunt calmi, prietenoºi ºi spaþiul formãrii istroromânilor, enclavã de Augustus (14 î.Hr.), Amfiteatrul (sec. I). În urmã cu peste 20 de ani am urmãrit la eleganþi, fãrã ostentaþie. romanitate pierdutã în populaþia de origine Pãtrunzãnd în incinta amfiteatrului ºi televizor un documentar despre Dumbrovnik Zagrebul, oraº central european tipic, a slavã. N-am descoperit pe istroromâni, oricum ascultând în cascã explicaþiile înregistrate ale „perla Adriaticii”; un gazetar sensibil, pasionat ºters amprenta epocii comuniste ºi urmele pe cale de dispariþie, dar am conºtientizat cã ghidului, privirea îþi alunecã peste imensitatea ºi talentat, a stimulat ºi întreþinut curiozitatea rachetelor sârbeºti care i-au lovit suburbiile. vestigiile antichitãþii sunt foarte numeroase ºi zidurilor de piatrã, cele douã rânduri de arcuri turistului de bibliotecã pânã în septembrie Capitala statului croat este o aºezare pros- mult mai bine pãstrate decât la noi. ºi deschiderile pãtrate prin care se vede cerul 2008, când s-a produs invazia realitãþii. perã, situatã pe amplasamentul unui orãºel Istrienii reprezintã un amestec etnic greu de senin de deasupra mãrii. Devii extrem de atent Oraºul, fondat în secolul al VII-lea pe o roman la întretãierea vãii largi a râului Sava cu limpezit, dupã ce romanitatea suprapusã sta- la spaþiu, când þi se povesteºte cã aici genera- insulã, unitã de continent în secolul al XI-lea, muntele Medvednica. Aspectul modern se tului iliric s-a altoit cu triburile slave, iar în þii (20000 spectatori, simultan!) au asistat la când canalul care le despãrþea a fost colmatat, explicã prin amploarea restaurãrilor ºi con- ultimele douã secole populaþia a trãit sub întreceri pasionante (lupte cu gladiatori) sau este situat pe stânci abrupte de calcar ºi flan- strucþiilor noi, care au urmat cutremurului din stãpânire habsburgicã ºi francezã (sub rãzbunãri atroce (torturarea creºtinilor), iar cat din trei pãrþi de Adriaticã. Apele mãrii 1880. Catedrala a fost reconstruitã în stil Napoleon), a suferit ocupaþia Italiei (1918 – acum, altele audiazã concerte clasice, trãiesc reflectã complexul de fortificaþii impecabil pãs- neogotic, cu arcade ºi cupole solemne, iar 1943) ºi a Germaniei naziste, s-a integrat fos- frenetic ritmurile muzicii pop sau urmãresc un trate sau refãcute ale cetãþii (sec XII-XVI): for- majoritatea edificiilor urmeazã arhitectura tei Iugoslavii ºi s-a separat de ea, prin rãzboi, cunoscut festival de film. turi, cazemate, bastioane, turnuri, fortãreþe; sfârºitului de secol XIX, stilul Secession (Art la sfârºitul secolului XX, fiind acum doar Un peisaj de coastã superb oferã Dalmaþia, escaladând treptele fiecãrui sector poþi admira Nouveau). Urbanistului contemporan Milan croatã. teritoriu întins ºi fascinant pentru turismul cul- din alt unghi interiorul (unde existã spaþii Lenuci i se datoreazã configuraþia actualã a Istria pare o uriaºã staþiune de o frumuseþe tural; punctele noastre de atracþie au fost Zagrebului, care pune în valoare principalele fãrã pereche: golfuri, fiorduri, lagune, capuri, Zadar, Split ºi Dubrovnik. locuibile) ºi exteriorul: case admirabil integrate edificii culturale ºi ºtiinþifice: clãdirea rectoratu- arhipelaguri, insule izolate. Fâºia de pãmânt Zadar este vechea colonie romanã Julia peisajului, de egalã înãlþime cu faþade similare lui universitãþii, Teatrul Naþional al Croaþiei, aflatã de-a lungul þãrmului ºi regiunile Iader care a asimilat triburile ilire ºi a trecut la ºi acoperiºuri de þiglã, jardiniere cu plante Academia de Teatru, strãlucitoarea bibliotecã muntoase din vecinãtate formate din calcar rândul ei sub stãpâni strãini, a supravieþuit ca ornamentale, palmieri. Ansamblul bucurã prin universitarã, Pavilionul Artelor, palatul mezozoic sunt erodate ºi ondulate de ape. port liber, a fost distrus catastrofal de bombar- armonia ºi ritmul volumelor, care aduce dem- Academiei Croate de ªtiinþe ºi Arte. Aceste Nimic monoton: suprafeþe goale ºi abrupte damentele aliaþilor în al Doilea Rãzboi nitate suprafeþelor de piatrã nudã. monumente arhitecturale sunt integrate în (Istria Albã), zone colinare cu vegetaþie exoticã Mondial, s-a refãcut, a rezistat asediului sâr- Pe bulevardul placat cu marmurã, paºii þi se pieþe unite între ele printr-o reþea de parcuri ºi sau de climã temperatã (Istria Gri), fante bilor din 1991 ºi a fost reconstruit ca oraº mo- îndreaptã odatã cu torentele de oaspeþi ai scuaruri: piaþa Tomislav (cu statuia ecvestrã a carstice, întinderi cu sol cãrãmiziu coborând dern, integrând clãdirile restaurate. oraºului spre Marea Fântânã a lui Onofrio, primului rege croat, 925), piaþa Strossmayer spre mare (Istria Roºie). Te simþi mai aproape La Zadar pot fi vãzute resturile celui mai izvor circular în formã de dom în care apa (episcopul susþinãtor al panslavismului), piaþa de Joyce, Cehov, Pucini sau Mahler când afli mare forum roman al Antichitãþii orientale, bis- curge din 1444, Biserica Sf. Salvator, Nikola Subiæ Zrinski (cu platani uriaºi ºi bus- cã au ales, ca ºi tine, aceste admirabile locuri erica Sf. Simeon (sec V) reconstruitã în secolul Mãnãstirea Franciscanã (lângã care se aflã o turi monumentale ale unor personalitãþi emi- de vacanþã. XVII în stil baroc, deºi are elemente renascen- farmacie datând din 1317), Columna lui nente). Poree se claseazã între oraºele romane tiste ºi gotice, faimoasa rotondã a Sf. Donat, Orlando (cavalerul Roland, sec VIII), Biserica Totul respirã nobleþe: faþada neoclasicã gal- (Parentium) ºi conservã baza tipicã a reþelei monolit bizantin sfinþit de acest sfânt irlandez Sf. Vlaho (protectorul spiritual al oraºului), ben-pastel a gãrii centrale, silueta frumos pro- urbane antice cu o stradã principalã longitudi- (sec. IX), catedrala Sf. Anastasia, construcþie Palatul Rectorilor (clãdire barocã din 1739), porþionatã în acelaºi stil a Teatrului Naþional, nalã (decumanum) ºi una transversalã (car- in stil romanic, sfinþitã de papã în 1177. Catedrala. hotelul Esplanada cu un uimitor foaier în stil dum); vechile magistrale sunt acum mãrginite În Zadar lumea e liniºtitã ca în toatã Dacã te simþi obosit sau ai nevoie de art-deco, sculpturile lui Ivan Mestrovic (unul de clãdiri în stil veneþian, iar pe strãduþele late- Croaþia, timpul are rãbdare cu localnicii care reflecþie, dacã vrei sã faci estimãri ºi compara- dintre maeºtrii secolului XX). Spiritul ludic, care rale, care ating malul mãrii, sunt mici magazine stau alãturi de turiºti în cafenele ºi restaurante þii, eºti binevenit într-o cafenea elegantã sau animã azi orice capitalã europeanã sau locuinþe pitoreºti cu scãri ºi balcoane pline în aer liber, admirând întinderea mãrii într-una stradalã, tot liniºtitã ºi „cu stil”(Þara respectabilã, se degajã, între altele, din de flori. La Poree se pãstreazã ruinele Forului nesfârºite ºi ambarcaþiunile de pe canalul are cultul cafenelei!). prezenþa funicularului care te poartã spre Roman, iar bazilica lui Eufrasius (secolul VI), Zadarski. Croaþia rãmâne, cu toate schimbãrile Gornji Grad (Oraºul de Sus) ºi acoperiºul din recunoscutã pentru perioada bizantinã tim- Al doilea oraº ca mãrime al Croaþiei, Split, impuse de cataclisme, rãzboaie ºi ambiþii þiglã roºie, albã ºi albastrã (culori ale drapelu- purie, e o construcþie cu arcade elegante ºi rivalizeazã cu Zadarul, dar seduce altfel. politice, una dintre cele mai inspirate opþiuni lui naþional) adãugat în secolul al XIX-lea unei relaþii rafinate între spaþii ºi pereþii masivi. Centrul vieþii urbane este astãzi, ca ºi în anul pentru turismul cultural din Europa, unde valo- biserici din secolul al XIII-lea (Sf. Marcu). Am urmãrit într-o searã de septembrie un 305, când a fost terminat, palatul lui Diocleþian. rile de patrimoniu (multe sub protecþie Am pãrãsit Zagrebul cu regretul de a nu fi spectacol din cadrul festivalului istoric de la Celebrul împãrat roman, mare reformator al UNESCO) impun respect ºi oferã modele ale avut rãgaz pentru renumitul muzeu Mimara ºi Poreè ºi l-am comparat, involuntar, cu festiva- imperiului, a dispus construirea unui palat for- evoluþiei civilizaþiei pe continent. cimitirul Mirogoj (proiectat în 1876) cu lul de artã medievalã pe care l-am urmãrit în tificat, ca loc de retragere la bãtrâneþe; a locuit prof. Rodica MIRON

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHE ªtefan RADU (secretar general de redacþie) Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã) 5 948465 0000410 4 Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ • Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • • Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 • • Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •