Revista Istorică
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA ISTORICĂ SERIE NOUĂ TOMUL XXVI, NR. 1–2 ianuarie – aprilie 2015 SUMAR MOLDOVA ÎNTRE MARILE PUTERI IOAN-AUREL POP, ALEXANDRU SIMON, „Ungaria et Valachia”: promisiunile valahe ale Republicii Sfântului Marcu din anii 1470 ............................................................................ 5 RĂZBOI, PACE, NEUTRALITATE – MEMORII, ATITUDINI, OPINII ŞERBAN PAPACOSTEA, SIMION GHEORGHIU, În ajunul instaurării dictaturii regale. Din însemnările lui Petre G. Papacostea. I (ianuarie–iunie 1937)............................................... 67 RADU TUDORANCEA, Originile unei controverse: Alexandru Tzigara-Samurcaş în anii ocupaţiei (1916–1918) ......................................................................................................... 99 RALUCA TOMI, Il panlatinismo nelle relazioni romeno-italiane durante la neutralità................... 119 IOANA MIHAELA BONDA, OANA MIHAELA TĂMAŞ, Perioada neutralităţii României în memorialistica bănăţeană (1914–1916)................................................................................ 133 BOGDAN POPA, “Peasant-Citizen-Soldier”: Body Culture, War, and Prejudice in 1913 Romania... 141 IDEOLOGIE ŞI DISCURS VICTOR RIZESCU, Developmental Ideology or Regenerative Nationalism? Competing Strands of the Romanian Right before World War II. II. Fascist Modernism across the Lags of Development ........................................................................................................................ 155 NOTE ŞI RECENZII VALERIU ANTONOVICI, Munca patriotică. Radiografia unui ideal falsificat, Eikon, Edit. Şcoala Ardeleană, Bucureşti, Cluj-Napoca, 2015, 325 p. (Raul Denize); LAVINIA BETEA, CRISTINA DIAC, FLORIN-RĂZVAN MIHAI, ILARION ŢIU, Viaţa lui Ceauşescu. Ucenicul partidului, Edit. Adevărul Holding, Bucureşti, 2012, 416 p. (Iuliu- Marius Morariu); ROLAND CLARK, Sfântă tinereţe legionară. Activismul fascist în România „Revista istorică”, tom XXVI, 2015, nr. 1–2, p. 1–200 2 interbelică, Edit. Polirom, Iaşi, 2015, 288 p. (Mihaela Denize); DAVID R. MARPLES, Rusia în secolul XX. În căutarea stabilităţii, trad. MIHAI-DAN PAVELESCU, Meteor Press, Bucureşti, 2014, 510 p. (Eduard Baidaus); IOAN STANOMIR, Sfinxul rus. Idei, identităţi şi obsesii, Edit. Adenium, Iaşi, 2015, 248 p. (Cristian Vasile).............................. 189 HISTORICAL REVIEW NEW SERIES TOME XXVI, NOS. 1–2 January – April 2015 CONTENTS MOLDAVIA BETWEEN THE GREAT POWERS IOAN-AUREL POP, ALEXANDRU SIMON, “Ungaria et Valachia”: The Wallachian Promises of the Republic of Venice in the 1470s ................................................................................ 5 WAR, PEACE, NEUTRALITY – MEMOIRS, ATTITUDES, OPINIONS ŞERBAN PAPACOSTEA, SIMION GHEORGHIU, On the Eve of the Royal Dictatorship Instauration. Notes from the Diary of Petre G. Papacostea. I (January–June 1937)............. 67 RADU TUDORANCEA, The Origins of a Controversy: Alexandru Tzigara-Samurcaş during the Occupation (1916–1918)................................................................................................ 99 RALUCA TOMI, Pan-Latinism in the Romanian-Italian Relations during the Neutrality Period ... 119 IOANA MIHAELA BONDA, OANA MIHAELA TĂMAŞ, Romania’s Neutrality in Memoirs from the Banat (1914–1916) ................................................................................................ 133 BOGDAN POPA, “Peasant-Citizen-Soldier”: Body Culture, War, and Prejudice in 1913 Romania... 141 IDEOLOGY AND DISCOURSE VICTOR RIZESCU, Developmental Ideology or Regenerative Nationalism? Competing Strands of the Romanian Right before World War II. II. Fascist Modernism across the Lags of Development ........................................................................................................................ 155 NOTES AND REVIEWS VALERIU ANTONOVICI, Munca patriotică. Radiografia unui ideal falsificat (Patriotic Work. The Radiography of a Forged Ideal), Eikon, Şcoala Ardeleană, Bucharest, Cluj-Napoca, 2015, 325 pp. (Raul Denize); LAVINIA BETEA, CRISTINA DIAC, FLORIN-RĂZVAN MIHAI, ILARION ŢIU, Viaţa lui Ceauşescu. Ucenicul partidului (Ceauşescu’s Life. The Party’s Apprentice), Adevărul Holding, Bucharest, 2012, 416 pp. (Iuliu-Marius Morariu); „Revista istorică”, tom XXVI, 2015, nr. 1–2, p. 1–200 4 ROLAND CLARK, Sfântă tinereţe legionară. Activismul fascist în România interbelică (Holy Legionary Youth. Fascist Activism in Interwar Romania), Polirom, Iaşi, 2015, 288 pp. (Mihaela Denize); DAVID R. MARPLES, Rusia în secolul XX. În căutarea stabilităţii (Russia in the Twentieth Century. The Quest for Stability), trans. by MIHAI- DAN PAVELESCU, Meteor Press, Bucharest, 2014, 510 pp. (Eduard Baidaus); IOAN STANOMIR, Sfinxul rus. Idei, identităţi şi obsesii (The Russian Sphinx. Ideas, Identities and Obsessions), Adenium, Iaşi, 2015, 248 pp. (Cristian Vasile) ........................................ 189 MOLDOVA ÎNTRE MARILE PUTERI „UNGARIA ET VALACHIA”: PROMISIUNILE VALAHE ALE REPUBLICII SFÂNTULUI MARCU DIN ANII 1470* IOAN-AUREL POP**, ALEXANDRU SIMON*** DE LA „VALACHIA BASSA”, SUPUSĂ TURCULUI, LA „UNGARIA ET VALACHIA”, ÎN NUMELE CRUCII În vasta arie de interese a Veneţiei, Moldova a apărut sub Ştefan al III-lea cel Mare, la 1459–1460, în vremea Congresului de la Mantova, convocat de papa Pius al II-lea, pe care republica, dornică să îşi păstreze pacea cu Imperiul Otoman, nu se decidea dacă să îl susţină sau să îl respingă complet. Oricum, pe lista ţărilor căzute sub turci care trebuiau recucerite în cazul unei cruciade, Veneţia a trecut şi „Valachia Bassa”, adică Moldova în terminologia epocii. Ea a fost înregistrată tot ca „Valachia Bassa” când, împreună cu marina otomană, Ştefan a încercat să cucerească Chilia în timpul campaniei lui Mehmed al II-lea împotriva lui Vlad al III-lea Ţepeş (1462). Atenţia veneţiană a crescut după ce republica a fost nevoită să intre în război cu Imperiul Otoman (1463), reconcilierea progresivă a lui Ştefan cu Matia Corvin, principalul aliat terestru al republicii, şi supunerea Chiliei de către domn (1465) intensificând rolul voievodului celeilalte Valahii la Gurile Dunării şi ale Nistrului. În proiectul de pace tripartită (Veneţia-Istanbul-Buda), propus de republică în toamna lui 1466, nu doar Ţara Românească (până atunci numai statul transalpin fusese oficial acceptat drept condominium ungaro-otoman), ci şi Moldova a fost inclusă ca protejată a lui Matia. Veneţia se grăbea să iasă din război. Matia şi împă- ratul Frederic al III-lea de Habsburg, aliatul său în acea vreme, pregăteau o nouă ofensivă în sud, menită şi să îl ajute pe albanezul Skanderbeg, supus presiunii otomane. Iar de atunci (mai–iulie 1466) datează şi primele patronaje atonite – neapro- bate însă de ierarhia filo-otomană şi anti-unionistă a Moldovei – ale lui Ştefan, la Zografu şi Hilandar. Cele două mănăstiri erau simbolurile Bulgariei şi Serbiei de pe Sfântul Munte. Peste puţin timp, Athosul a devenit „teren neutru” pentru negocierile dintre Înalta Poartă şi Veneţia. Planul huniado-habsburg a fost zădărnicit de revolta ungară sprijinită în Transilvania de Ştefan (în pofida angajamentelor avute faţă de Matia). El l-a şi învins * Cercetare sprijinită prin proiectul ANCS, PN-II-PT-PCCA-2011-3-1153, Genesis (2012– 2016) şi cofinanţată prin proiectul POSDRU 159/1.5/S/137832, Minerva (2014–2015). ** Academia Română; Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; [email protected]. *** Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca; [email protected]. „Revista istorică”, tom XXVI, 2015, nr. 1–2, p. 5–65 6 Ioan-Aurel Pop, Alexandru Simon apoi pe regele Ungariei la Baia la sfârşitul lui 1467. Întrucât Veneţia credea că astfel Matia va fi nevoit să accepte înţelegerea cu Poarta în varianta propusă de ea, victoria lui Ştefan a fost numită inclusiv salvarea statului ei (al republicii). În primăvara lui 1468, Matia a încheiat însă – pe cont propriu şi în termenii săi – un armistiţiu cu Mehmed. A plecat în altă cruciadă (împotriva husiţilor fostului său socru, Georg Podiebrad, regele Boemiei), lăsând Veneţia practic singură în faţa sultanului otoman. Tot prin Matia, Ştefan s-a reîntors în politica veneţiană la începutul dece- niului următor. Alături de Frederic al III-lea (redevenit de la 1470 duşmanul de moarte al lui Matia) şi cu Cazimir al IV-lea (al cărui prim născut trebuia să devină rege la Buda), Veneţia a plănuit detronarea lui Matia, socotită o precondiţie abso- lută pentru o campanie împotriva Imperiului Otoman. Aceasta trebuia să îi aducă Veneţiei măcar o pace mai avantajoasă decât cea care se prefigura. Planul a fost împiedicat de Ştefan. În loc să îl atace din est pe Matia, cum îi ceruse Cazimir, domnul a ales să se înţeleagă cu monarhul huniad, care astfel a supravieţuit (1471). Republica a fost nevoită să accepte faptul că nu îi mai putea scoate din calcule pe cei doi. Importanţa anti-otomană a lui Ştefan şi a lui Matia a crescut după eşecul planului moscovito-tătar făurit de Curia Papală şi Veneţia (ruşii şi tătarii trebuiau să se arunce asupra Imperiului Otoman prin Moldova) şi – mai ales – după victoria lui Mehmed al II-lea asupra hanului turkmen, Uzun Hassan, principala speranţă cruciată (musulmană) a creştinătăţii la acea vreme (1472–1473). Atât Ştefan, cât şi Veneţia complotaseră cu anturajul lui Djem, fiul lui Mehmed, lăsat „regent” de acesta în Europa pe timpul campaniei împotriva lui Uzun. Ca şi bătălia de la Başkent (august 1473), operaţiunea s-a încheiat cu un fiasco total pentru creştini şi pentru rivalii musulmani ai lui Mehmed. Situaţia părea disperată.