Judecatoria Ilia 1848-1968
JUDECĂTORIA ILIA P R E F A Ţ Ă Istoricul fondurilor judecătoreşti din Transilvania, după 1848, cuprinde date referitoare la evoluţia organizării judecătoreşti în anii dualismului austro-ungar (1867- 1918) şi de după Unirea din 1918, corespunzători epocilor modernă şi, respectiv, contemporană. Anterior anului 1867, în Transilvania, pe lângă reforma administrativă, în anul 1854, are loc şi o reformă a justiţiei în care Codul civil austriac din 1853 va sta la baza procedurilor de judecată de pe teritoriul Marelui Principat al Transilvaniei. Astfel că, pe lângă Prefectura Orăştie va funcţiona Tribunalul ţinutal Orăştie în calitate de curte judecătorească de primă instanţă, în timp ce pentru cele nouă preturi câte avea Prefectura Orăştie (Hălmagiu, Baia de Criş, Ilia, Şoimuş, Deva, Haţeg, Pui, Orăştie şi Dobra) se stabilise un număr de patru tribunale de cercetare. Important de reţinut este faptul că, dacă până la 1867, organizarea judecătorească din Transilvania se baza pe codurile de legi austriece, după 1867, instanţele de judecată au fost rapid adaptate la noile condiţii izvorâte din încheierea pactului dualist austro- ungar. În acest context instanţele de judecată obişnuite, care au creat fondurile documentare, au fost: judecătoriile de plasă, tribunalele de comitate, tablele judecătoreşti (câte una pentru mai multe comitate), Curtea de al III-lea grad şi Curia (una singură ca instanţă supremă la Budapesta). Judecătoriile de plasă aveau competenţă în materie civilă şi comercială, pentru cauze ce nu depăşeau valoarea de 300 florini, iar în materie penală soluţionau cea mai mare parte a contravenţiilor, putând face şi instrucţie penală. Legea IV din 1869 prevedea organizarea corpului judecătoresc, menţionând că judecătorii fiind independenţi şi inamovibili erau subordonaţi numai „legii şi cutumei”.
[Show full text]