Judecatoria Ilia 1848-1968
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
JUDECĂTORIA ILIA P R E F A Ţ Ă Istoricul fondurilor judecătoreşti din Transilvania, după 1848, cuprinde date referitoare la evoluţia organizării judecătoreşti în anii dualismului austro-ungar (1867- 1918) şi de după Unirea din 1918, corespunzători epocilor modernă şi, respectiv, contemporană. Anterior anului 1867, în Transilvania, pe lângă reforma administrativă, în anul 1854, are loc şi o reformă a justiţiei în care Codul civil austriac din 1853 va sta la baza procedurilor de judecată de pe teritoriul Marelui Principat al Transilvaniei. Astfel că, pe lângă Prefectura Orăştie va funcţiona Tribunalul ţinutal Orăştie în calitate de curte judecătorească de primă instanţă, în timp ce pentru cele nouă preturi câte avea Prefectura Orăştie (Hălmagiu, Baia de Criş, Ilia, Şoimuş, Deva, Haţeg, Pui, Orăştie şi Dobra) se stabilise un număr de patru tribunale de cercetare. Important de reţinut este faptul că, dacă până la 1867, organizarea judecătorească din Transilvania se baza pe codurile de legi austriece, după 1867, instanţele de judecată au fost rapid adaptate la noile condiţii izvorâte din încheierea pactului dualist austro- ungar. În acest context instanţele de judecată obişnuite, care au creat fondurile documentare, au fost: judecătoriile de plasă, tribunalele de comitate, tablele judecătoreşti (câte una pentru mai multe comitate), Curtea de al III-lea grad şi Curia (una singură ca instanţă supremă la Budapesta). Judecătoriile de plasă aveau competenţă în materie civilă şi comercială, pentru cauze ce nu depăşeau valoarea de 300 florini, iar în materie penală soluţionau cea mai mare parte a contravenţiilor, putând face şi instrucţie penală. Legea IV din 1869 prevedea organizarea corpului judecătoresc, menţionând că judecătorii fiind independenţi şi inamovibili erau subordonaţi numai „legii şi cutumei”. Legea I din 1911 aminteşte despre judecătoriile de ocol competente „să judece procesele de drept patrimonial în care valoarea obiectului nu trece peste 2500 coroane”. Tribunalul de comitat sau Tribunalul de primă instanţă, organizat în baza Legii XXXII din 1871 era competent în materie civilă şi comercială (caz în care era instanţă de © Arhivele Naţionale ale României prim grad) şi instanţă de apel pentru hotărârile instanţelor inferioare; în materie penală era instanţă de prim grad pentru toate crimele şi delictele. Tabla regală (judecătorească) a existat una la Târgu Mureş, iar din 1890 s-au mai creat asemenea instanţe la Cluj, Oradea şi Timişoara. Tabla regească era o instanţă formată din magistraţi numiţi de rege şi era organizată pe patru camere: pentru cauze civile, pentru cauze comerciale, pentru afaceri seniorale şi pentru cauze criminale. Ea era instanţă de prim ajutor pentru cauzele judecate în primă instanţă de tribunalele de comitat şi era de al doilea apel pentru cauzele judecate în prim apel la tribunalele de primă instanţă. Curtea de al III-lea grad era organizată şi compusă ca şi Tabla regească, fiind instanţă de ultim grad pentru toate cauzele civile, comerciale şi criminale. În plus, putea judeca unele recursuri în materie penală, cu excepţia delictelor de presă. Curtea de Casaţie (Curia maghiară) era organul suprem de judecată, cu competenţă generală de recurs dar numai pentru vicii de formă în procedură şi pentru necompetenţă. De asemenea judeca recursurile de graţiere după condamnările la moarte pronunţate de Curtea de al III-lea grad şi aducea la rege propunerea de graţiere a celui condamnat. În 1870 mânuirea cărţilor funduare (funciare) a fost încredinţată tribunalelor şi judecătoriilor, iar din 1915 numai judecătoriilor care le şi păstrau. În 1875 este dată legea care reglementa activităţile comerciale arătând pe larg clauzele ce trebuie respectate la contractele de vânzare-cumpărare, la contractele de cont curent, de transport, de editură etc. În privinţa falimentului s-au aplicat prevederile Legii XVII din 1881 până la adoptarea legilor de unificare administrativă şi legislativă de după 1924. De altfel legea din 25 iunie 1924 prevedea că judecătoriile erau urbane, rurale sau mixte şi delimita circumscripţiile lor. Personalul judecătoriei se compunea dintr-un judecător şi unul sau mai mulţi ajutori de judecători. Legea din iunie 1924 preciza că „la judecătoriile de serviciu de cărţi funciare va funcţiona şi un conducător al acestor cărţi”. Trebuie asemenea reţinut faptul că judecătoriile în perioada contemporană, respectiv după Unirea din 1918, erau instanţe excepţionale prin aceea că aveau o competenţă civilă, penală şi comercială anume © Arhivele Naţionale ale României stabilită prin lege, situaţie ce s-a menţinut până la instaurarea regimului comunist, cu excepţia anului 1938 când s-au creat şi judecătoriile comunale - urbane şi rurale, şi a anului 1941, când dat fiind starea de război, au fost create instanţe militare speciale cu competenţă determinată prin lege. După instaurarea regimului comunist şi după proclamarea republicii populare în titulatura judecătoriilor se introduce cuvântul „populară” alături de celelalte noţiuni din respectiva titulatură a instituţiei. Menţionez că redarea exactă a denumirii instituţiei creatoare de fond este importantă pentru că titlul inventarului este dat de denumirea creatorului respectiv. În comitatul şi, după 1918, judeţul Hunedoara, cele mai multe instanţe de judecată au fost judecătoriile. De regulă, ele judecau procesele ivite din raporturi de natură civilă, unde cele mai frecvente se refereau la restabilirea hotarelor pentru cei care suferiseră tulburare în posesie (şi pentru care se cerea de către instanţă aşa- numita „acţiune în repoziţie sumară”, acţiune în care nu trebuia dovedită calitatea de proprietar ci numai posesia anterioară de fapt şi tulburarea acesteia). În fondul documentar Judecătoria Ilia, cu anii extremi 1848-1968 sunt documente care se referă la dezbaterea cauzelor succesorale, la lăsăminte, testamente, la întăbulări şi bunuri şi alte drepturi reale, la dreptul de proprietate, la tulburarea ăn posesie, la zălogiri, ipoteci, contracte de vânzare-cumpărare, adopţii, declararea morţii prezumate a celor dispăruţi pe front în cele două războaie mondiale, la aplicarea reformelor agrare din 1921 şi 1945, la injurii, calomnii, furturi, vătămări corporale sau crime, la activitatea personalului judecătoresc, etc. Registrele fondurilor judecătoreşti sunt registre de intrare- ieşire, de cauze, de evidenţă şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti şi ele ridică întrebarea privind necesitatea păstrării lor, dacă mai prezintă vreo importanţă practică sau ştiinţifică. Se păstrează la respectivul fond documentar mapele cu sentinţe pe anii 1918-1968. Documentele sunt scrise cu cerneală sau la maşina de scris, în limbile română, maghiară, uneori germană. Suportul documentelor este hârtia cu excepţia hărţilor şi schiţelor executate de obicei pe calc, ozalid sau hârtie pânzată. © Arhivele Naţionale ale României După reforma justiţiei din 1948, o parte din instanţele de judecată şi-au mai continuat activitatea până în 1952 când au fost desfiinţate. Este şi cazul fondului documentar Judecătoria Ilia care şi-a încetat activitatea în 1968. Fondul cuprinde 458 u.a. Prof. VIOREL VÂNĂTORU © Arhivele Naţionale ale României Nr. vechi Anul Obser Nr. al sau Nr. va- crt. unităţii CUPRINSUL anii filelor ţii de păs- UNITĂŢII DE PĂSTRARE extremi trare JUDECĂTORIA ILIA Reforma agrară 1848 1 Adeverinţe eliberate de comunitatea satelor Ilia, 1848- Cerbia, referitoare la moralitatea unor locuitori, 1853 testamentul unui locuitor din Geoagiu de Jos şi o citaţie a Curţii de Apel Sibiu. Sigilii în fum şi sigiliu timbrat. Lb.română, germană şi maghiară 1886 1 Dosar composesoral privind composesoratul din 1886 comunele Leşnic şi Veţel. Lb.maghiară 1887 1 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1887- dreptului de proprietate, încheieri, publicaţii de 1890 licitaţie, procese verbale de licitaţie, procese verbale de notarea creditorilor în cartea funciară, certificate de impozit, dovezi de achitarea impozitului şi alte acte pe baza cărora s-au efectuat diferite operaţii în cartea funciară. Lb. maghiară 1898 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1 dreptului de proprietate, contracte de vânzare- 1898- cumpărare şi încheieri de întăbulare. Lb. maghiară 1917 1899 1 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1899- dreptului de proprietate, încheieri, publicaţii de 1916 licitaţie, condiţii de licitaţie, dovezi de achitarea impozitului, contracte de vânzare-cumpărare, acte de evaluare a proprietăţii şi alte acte pe baza cărora s-au efectuat diferite operaţii în cartea funciară. Lb.maghiară, vol.I © Arhivele Naţionale ale României Nr. vechi Anul Obser Nr. al sau Nr. va- crt. unităţii CUPRINSUL anii filelor ţii de păs- UNITĂŢII DE PĂSTRARE extremi trare 2 Idem, vol.II. lb.maghiară 1899 3 Idem, vol.III, referitoare la locuitorii din Brâznic, 1899 Burjuc, Dobra. Lb.maghiară 1900 1 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1900- dreptului de proprietate, tabele cu numere de carte 1902 funciară. Lb.maghiară, vol.I. lb.maghiară 2 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1899- dreptului de proprietate, procese verbale de licitaţie, 1905 condiţii de licitaţie, publicaţii de licitaţie, dovezi de achitarea impozitului, încheieri şi alte acte pe baza cărora s-au efectuat diferite operaţii în cartea funciară, încheieri de întăbulare, acte de evaluare proprietăţi. Vol.II lb.maghiară 3 Extrase de carte funciară. Cereri de întăbularea 1899- dreptului de proprietate, publicaţii de licitaţie, 1902 condiţii de licitaţie, procese verbale de licitaţie, procese