Această publicaţie a apărut cu sprijinul Eroii Consiliului Judeţean Maramureş ÎN PARTENERIAT CU AFDPR ÎN PARTENERIAT subfiliala Sighetu Marmaţiei REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE EroiiNR. 25 - septembrie 2012

rezistenţei anticomuniste Se distribuie gratuit împreună cu Rezistenţa Cauze armată Cifre Efecte anticomunistă

Un raport al Securităţii din ianuarie 1959, când rezistenţa era pe cale de a aparţine trecutului, În epoca laşităţii şi menţiona 1196 de „organizaţii şi grupări delațiunii, câțiva oameni contrarevoluţionare/subversive” distruse în şi-au asumat menirea de intervalul 23 august 1944-1959. a „spăla” obrazul ţării şi demnitatea ei, cu preţul sănătăţii, libertăţii şi u suntem un neam de laşi. categorii sociale, colectivizarea forţată a Din pricina abuzurilor săvârşite de soldaţii vieţii. Ne-am spălat puţin demni­ agriculturii etc. au fost cauzele majore ale sovietici, dar şi a practicii generalizate a tatea moştenită de veacuri, apariţiei fenomenului rezistenţei armate efectuării de rechiziţii de către Armata „Cei mai buni fii” cu sânge, şi ne-am îndreptat anticomuniste. Potrivit raportului prezi­ Roşie, precum şi a evacuării populaţiei ai acestui neam: coloanaN vertebrală ţinându-ne de leşurile denţial de analiză a dictaturii comuniste, autohtone din zona frontului în spatele intelectuali, tineri celor mai buni dintre noi. Nici o ţară rezistenţa anticomunistă din România acestuia, numeroşi locuitori de la poalele curajoşi, preoţi, patrioţi, lovită de „molima roşie” nu a avut o a avut două etape: „S-au propus până Obcinelor Bucovinei s-au refugiat în profesori, doctori, rezistenţă atât de puternică şi de durată acum mai multe date privind durata păduri, între liniile frontului. Pentru a oameni politici, toţi ca şi România. Milioanele de români şi- rezistenţei armate anticomuniste: 1944- se putea apăra împotriva atacurilor unor patrule ruseşti şi cu ajutorul forţelor s-au stins în închisorile au lăsat în munţi, lagăre de muncă sau 1958, 1944-1962 , 1945-1962 sau 1946- închisori trupurile, sănătatea şi tinereţea 1958 . Credem că despre acest fenomen militare regulate din Bucovina, localnicii să se retragă spre Vest. Sovieticii – care comuniste, lăsând peste pentru că au refuzat să se dezică de putem discuta între anii 1944-începutul au constituit mai multe grupuri de nu aveau obiceiul de a-i ierta pe cei care veacuri, ca un testament, Dumnezeu şi de morala moştenită din anilor 1960, cu maximă intensitate până partizani sub conducerea lui Vladimir îndrăzniseră să li se opună – i-au supus mesajul lor creştin: „Să străbuni. Au refuzat minciuna, trădarea, la începutul anilor ’50. Fără a exista o Macoveiciuc, Ion Vatamaniuc, Vladimir represiunii pe partizanii români, aceştia Câţiva foşti militari activi nu ne răzbunaţi”. delațiunea, pentru ca noi, generaţiile de delimitare rigidă, pot fi depistate două Tironeac şi Constantin Cenuşă, reu­ fiind judecaţi, condamnaţi şi aruncaţi – colonelul Ion Uţă în astăzi, să putem sta cu capul drept şi să etape ale rezistenţei: 1944-1947 şi 1948- nind câte 15-20 de membri – ţărani, în imensitatea Gulagului. Urmăriţi cu Banat şi maiorul Nicolae spunem că nu suntem urmaşii unor călăi începutul anilor 1960. premilitari, dispensaţi sau militari aflaţi insistenţă, unii partizani au continuat Dabija în Munţii Apuseni şi laşi, ci a unor eroi. În prima fază a rezistenţei, statul încă nu în concediu –, bine înarmaţi şi instruiţi lupta, fiind anihilaţi în anii următori, în – au încercat la sfârşitul de către instructori germani şi români. era deplin controlat de comunişti – deşi ei vreme ce alţii au (re)intrat în rezistenţă anilor ’40, în mod izolat, Ocuparea României de către Armata au ajuns să joace principalul rol în guvern Misiunile îndeplinite de partizanii după 1948”. Roşie spre sfârşitul celui de-al doilea după 6 martie 1945 –, existând forţe care bucovineni au vizat aducerea populaţiei să declanşeze insurecţia, război mondial, cu întregul cortegiu se opuneau „înroşirii” depline a puterii. locale refugiate între cele două fronturi, S-a vorbit mult despre încercarea având ca scop extinderea la de abuzuri care a urmat, impunerea la Faza a doua a rezistenţei s-a desfăşurat în în zona rămasă sub administraţie româ­ de creare în anul 1947 a unui „Co­ nivel zonal şi apoi naţional. conducerea ţării a Partidului Comunist condiţiile existenţei statului totalitar, care nească, patrulări în păduri, acţiuni de man­­dament unic” al rezistenţei an­ Rezistenţa a fost constituită şi a sateliţilor acestuia, fără legitimitate făcea demersuri accelerate de controlare recunoaştere şi culegerea de informaţii ti­comuniste din România ori chiar a din numeroase grupuri, despre forţele sovietice din zonă, în ochii populaţiei, aplicarea măsurilor a teritoriului şi populaţiei, inclusiv prin „Frontului Anticomunist”, în care ar risipite îndeosebi în zonele care vizau transformarea în spirit perfecţionarea instrumentelor represive, dar şi efectuarea unor diversiuni în fi intrat toate forţele care se opuneau sovietic a statului şi societăţii, altfel ceea ce făcea situaţia anticomuniştilor cu spatele Armatei Roşii. Lovitura de stat totalitarismului de esenţă răsăriteană. montane şi/sau împădurite spus, restrângerea libertăţilor politice, atât mai grea. desfăşurată în Bucureşti la 23 august Însă o asemenea aserţiune nu se susţine ale României, dar fără nici o represiunea pe scară largă, inclusiv 1944 a determinat încetarea activităţii documentar. În 1945-1946 a existat o legătură între ele. apariţia Gulagului românesc, desfiinţarea Fenomenul pe care îl avem în vedere a grupurilor de partizani bucovineni. Unii încercare de unificare a rezistenţei de Bisericii Greco-catolice, naţionalizarea apărut în 1944, odată cu intrarea trupelor dintre ei au reuşit să iasă din dispozitivul către organizaţia cunoscută sub numele (confiscarea) bunurilor unor întregi sovietice în nord-estul României. german, în vreme ce alţii au fost nevoiţi „Mişcarea Naţională de Rezistenţă”.

2 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 3 REZISTENŢA ARMATĂ ANTICOMUNISTĂ

Unii dintre luptătorii anticomunişti au fost ucişi sau răniţi în timpul luptelor, alţii fiind capturaţi, anchetaţi şi judecaţi, împreună cu susţinătorii lor, de Tribunalele Militare Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Timişoara etc. Pedepsele pe care le-au primit aceştia au fost deosebit de grele, inclusiv la moarte şi muncă silnică pe viaţă.

Securitatea a monitorizat îndeaproape rezistenţa anticomunistă şi a întocmit mai multe statistici, unde au fost incluse atât grupurile înarmate, cât şi cele subversive. Bunăoară, un raport al Securităţii din ianuarie 1959, când rezistenţa era pe cale de Grupurile cele mai a aparţine trecutului, menţiona cunoscute, conform 1196 de „organizaţii şi grupări documentelor din arhiva contrarevoluţionare/subversive” securităţii sunt: distruse în intervalul 23 august 1944- 1959. Acestea erau astfel împărţite pe Banat: col. Ion Uţă, Spiru Blănaru, ani: 1944: 1; 1945: 15; 1946: 5; 1947: comandor Petru Domăşneanu, Nicolae 16; 1948: 119; 1949: 200; 1950: 89; Popovici (Gheorghe Ionescu), Petru Ambruş, 1951: 69; 1952: 74; 1953: 60; 1954: 50; Ion Tănase, Dumitru Işfănuţ (Sfârlogea), 1955: 26; 1956: 42; 1957: 68; 1958: Vernichescu, Nicolae Doran, Liviu Vuc; 18229. Munţii Apuseni (Alba ): Dr. Iosif Capotă, Teodor Şuşman, col. Nicolae Dabija, fraţii Macavei, Ştefan Popa, Maxim Sandu, fraţii Spaniol; Hunedoara: Lazăr Caragea, Petru Vitan; Fenomenul rezistenţei a avut un vârf la factori locali şi de perioada istorică: ale administraţiei de stat şi chiar ale Rodna: Leonida Bodiu (organizaţia Cruce şi Spadă) sfârşitul anilor ’40, pentru ca ulterior au existat operaţiuni în care au fost membrilor PCR, au existat simpatizanţi Vâlcea: Gheorghe Pele, Şerban Secu, Ion Jijie; ea să cunoască un declin. Acest fapt se implicate efective mici ale Securităţii, dar şi uneori susţinători ai rezistenţei. Craiova: generalul Ion Carlaonţ, Marin Dumitraşcu; explică atât prin existenţa unor speranţe şi operaţiuni la care au participat mii de Gorj: cpt. Mihai Brâncuşi; în rândurile anticomuniştilor, legate oameni. Pentru combaterea rezistenţei, Prin lupta lor împotriva comunismului, Dobrogea: Gheorghe Fudulea, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Nicolae mai ales de ivirea unui context extern Securitatea a folosit, pe lângă trupe, şi partizanii români şi-au pus în pericol Trocan, fraţii Croitoru; favorabil, cât şi prin măsurile represive reţelele de informatori. Au fost recrutaţi viaţa şi libertatea. Unii dintre luptătorii Crişul Alb: Gligor Cantemir, Ion Luluşa, Adrian Mihuţ; generalizate ale regimului de la Bucureşti. oameni din anumite categorii socio- anticomunişti au fost ucişi sau răniţi sumare, încălcându-se chiar sentinţele Maramureş: Vasile Popşa, Ilie Zubaşcu, Gavrilă Mihali-Ştrifundă, Ion Înregistrarea unui mare număr de profesionale, mai ales dintre pădurari, în timpul luptelor, alţii fiind capturaţi, pronunţate în instanţele vremii, astfel Ilban, Nicolae Pop, Vasile Dunca, “banda” de preoţi greco-catolici; formaţiuni anihilate în a doua jumătate cabanieri, factori poştali etc., ajungându- anchetaţi şi judecaţi, împreună cu de cazuri înregistrându-se în diferite Vrancea: fraţii Paragină, Victor Lupşa; a anilor ’50 trebuie legată de valul se ca încadrarea în astfel de profesii să susţinătorii lor, de Tribunalele Militare locuri din România, din Banat până Bârlad: Constantin Dan; contestatar prilejuit de reverberaţiile Re­ depindă de semnarea unor angajamente Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Timişoara în Moldova, şi din Dobrogea până în vo­luţiei maghiare (1956) şi de revenirea de colaborare. Dar informatori s-au etc. Pedepsele pe care le-au primit Maramureş. Bacău: Vasile Corduneanu; la cote înalte a terorii. înregistrat şi în rândurile clerului, ale aceştia au fost deosebit de grele, inclusiv Partizanii şi susţinătorii lor rămaşi în Cluj: Gheorghe Paşca, Alexandru Podea, Pop, maior Emil Oniga, Cornel profesorilor şi învăţătorilor, ale ţăranilor la moarte şi muncă silnică pe viaţă. viaţă şi condamnaţi au populat Gulagul Deac; Lupta împotriva partizanilor a fost dusă ş.a.m.d. Unii dintre aceştia au făcut însă Execuţiile celor condamnaţi ca urmare românesc, familiile lor fiind persecutate, Suceava: Silvestru Hazmei; de Securitatea „ordinară” şi de trupele de joc dublu, ei susţinându-i în mod real pe a unor sentinţe au avut loc la Jilava, chiar deportate, mai ales în Bărăgan sau Munţii Făgăraş: - la sud: colonel Gheorghe Arsenescu, fraţii Petru şi Securitate, dar şi de Miliţie. Efectivele partizani, ceea ce presupunea asumarea Timişoara, Sibiu, Cluj, Constanţa, Iaşi, în Dobrogea. Toate aceste experienţe- Toma Arnăuţoiu, Apostol; implicate în depistarea şi anihilarea unor mari pericole. În contrapartidă şi Gherla, Braşov, Botoşani etc. Pe lângă limită i-au marcat iremediabil pe - la nord: Dumitriu (Gheorghe Ionele), Făină, Ion Cândea şi Grupul partizanilor au variat în funcţie de diferiţi aparent paradoxal, la nivelele inferioare acestea au existat şi numeroase execuţii supravieţuitori şi pe urmaşii acestora. Carpatin Făgărăşan.

4 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 5 haiducii făgărăşeni Dosarul de la Securitate În Munţii Făgăraş - versantul nordic a existat la sfârşitul anilor ’40 al grupului - începutul anilor ’50, unul dintre cele mai cunoscute focare de Arnăuţoiu are rezistenţă armată anticomunistă. Partizanii de aici au avut un atu peste 20.000 extrem de important: geografia. În partea de sud a zonei lor se aflau de pagini. Munţii Făgăraş, un masiv măsurând circa 100 de km lungime şi 60 de km lăţime, cu multe vârfuri depăşind 2.000 de metri înălţime, cu puţine căi de comunicaţie, cu păduri şi păşuni alpine.

unţii Făgăraş - versantul Pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş nordic - s-au dovedit din şi în Munţii Iezer a fost „patria grupului perspectivă istorică una Arsenescu-Arnăuţoiu” sau „Haiducii dintre cele mai importante Muscelului”. zoneM de luptă contra regimului comunist Odată cu începutul primăverii anului din România. Profitând de avantajul 1948, Apostol Dumitru-Milu, originar geografiei – Munţii Făgăraş constituiau din comuna Seci-Argeş, profesor la Fetiţa din munţi cel mai important masiv muntos din liceul Brătianu din Piteşti, a trecut la Carpaţii româneşti – mai mulţi tineri organizarea grupului de rezistenţă de pe Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu Apoi, merg în comuna Nucşoara, la casa din salul Secături, comuna Nucşoara, din localităţile situate în fostul judeţ Valea Topologului, din Munţii Frunţii. învăţătorului Iancu Arnăuţoiu, tatăl lui membru P.N.Ţ.); Marinescu Ion (student este fiica haiduculuiT oma Făgăraş, aproape toţi membri ai Frăţiilor A fost prins în toamna lui 1948 şi, după Toma, pentru a pune la punct problemele la medicină, fiul celui de mai sus, omorât Arnăuţoiu. S-a născut în grota de Cruce (organizaţia de tineret a condamnarea la 25 de ani muncă silnică, legate de organizare. în munte în condiţii neclare); Marinescu de pe înălţimea Râpele cu Brazi. Mişcării Legionare), s-au implicat după a fost ridicat din Închisoare de căpitanul Reveniţi la Bucureşti şi informaţi că sunt Alexandru (elev de liceu, fratele celui de În momentul capturării lui Toma 1948-1949/1950 în acţiuni deschise Cîrnu, călăul Securităţii din Piteşti, şi urmăriţi de organele de securitate, la mai sus); Mămăligă Gheorghe (ţăran Arnăuţoiu, Ioana Raluca împlinise contra regimului comunist. Aceşti stu­ împuşcat la marginea comunei natale. sfârşitul lui februarie 1949, Gheorghe basarabean stabilit în Nucşoara); Plop 2 ani. A fost trimisă la orfelinat denţi, elevi de liceu, muncitori, ţărani Dar ceea ce nu ştia Securitatea la acea Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu părăsesc Maria (refugiată din Basarabia, stabilită şi apoi înfiată. Abia după 1989 a şi pădurari au constituit o formaţiune dată era faptul că Dumitru Apostol ascunzătoarea din capitală şi pe 1 martie în Nucşoara); Drăgoi Cornel (student reuşit să afle cine sunt părinţii săi care a purtat denumirile de „Grupul luase legătura şi cu Gheorghe Arsenescu, 1949 ajung din nou la casa preotului la litere în Bucureşti, fiul preotului din carpatin făgărăşan”, „Grupul 73 Car­ ca­re începuse organizarea pe valea Victor Popescu, de unde după un scurt Nucşoara); preotul Drăgoi Ion (la acea biologici, dedicându-şi activitatea patin de eliberare naţională” sau pur Dâmboviţei, între Dragoslavele şi Rucăr. studierii dosarului de la popas de câteva ore pleacă la Nucşoara, întâlnire a oficial o rugăciune invocându- şi simplu grupul Gavrilă (Securitatea După arestarea lui Apostol Dumitru, în care se găsea la o distanţă de numai 4 se ajutorul lui Dumnezeu pentru cauza la Securitate al grupului Arnăuţoiu, utiliza formula „banda Gavrilă”). Cel toamna lui 1948, la Bucureşti se întâlnesc Ascunzătoarea familie Jubleanu care are peste 20.000 de pagini. kilometri de Brădetu. În Nucşoara, în care participanţii s-au legat prin jurământ mai cunoscut lider a fost Ion Gavrilă Gheorghe Arsenescu, Dumitrescu Lazea casa lui Rizea Gheorghe, la sfârşitul lunii ca să lupte cu arma în mână împotriva Ogoranu, cel care a şi reuşit performanţa şi Toma Arnăuţoiu şi hotărăsc extinderea martie 1949 s-a constituit conducerea comunismului). de a se ascunde de Securitate vreme de mişcării de rezistenţă şi trecerea la acţiune mişcării de rezistenţă formată din două decenii. armată. Chiar dacă la un moment următoarele persoane: Gheorghe Arse­ Grupul condus de Arsenescu a fost dat partizanii au intrat într-o nescu, Toma Arnăuţoiu; Petre Arnăuţoiu anihilat repede (toamna anului 1949), conspirativitate cvasi totală, poliţia La început se conta pe (proprietar în comuna Nucşoara, fratele doar liderul reuşind să scape şi să se politică a continuat urmărirea, iar armamentul pe care lui Toma, secretarul organizaţiei, ascundă în zona Câmpulung mai bine de în 1958 a reuşit să-i depisteze şi să-i Arsenescu îl avea ascuns a­vând pseudonimul “Bujor”); Jubleanu un deceniu. În schimb, grupul Arnăuţoiu anihileze. Numeroase persoane au în munte. Colonelul Titu (din Nucşoara, şef al serviciului a dat mari bătăi de cap Securităţii ani la fost grupate în loturi, judecate şi Gheorghe Arsenescu fusese aprovizionare, cu pseudonimul “Prisă­ rând. condamnate la moarte (executate la comandantul Regimentului caru”); Chircă Ion (ţăran, satul Slătioa­ Supravieţuirea acestor partizani s-a Jilava, inclusiv Toma Arnăuţoiu) sau la ani grei de detenţie. Colonelul 30 Muscel şi şef de stat ra, comuna Nucşoara); Jubleanu Cons­ datorat atât curajului lor (câţiva din­ major al Diviziei a IlI-a. Toma Arsenescu a fost şi el capturat în Arnăuţoiu era ofiţer de tantin-Tică (fiul celui de mai sus, care tre ei au fost ucişi sau răniţi, acelaşi 1960, judecat, condamnat la moarte cavalerie din Garda Regală, a murit în luptă); Jubleanu Maria (so­ lucru întâmplându-se şi cu securişti, şi executat, în vreme ce susţinătorii iar Ion Lazea Dumitrescu ţia lui Tică, a murit în luptă); Milea miliţieni sau membri ai PMR), dar şi săi au primit grele pedepse era proprietar, fruntaş al Benone (absolvent de liceu, din comuna devotamentului de care au dat dovadă privative de libertate. Colonelul Arsenescu Toma Arnăuțoiu Petre Arnăuțoiu Elisabeta Rizea Partidului Naţional Ţărănesc. Nucşoara); Marinescu Virgil (învăţător susţinătorii lor.

6 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 7 Grupul şuşman,

Scăpată de nenumărate ori, ca prin mi­nune de încercuirile Securităţii, gruparea Şuşmanilor a moţii devenit o legendă a Apuse­ nilor. Familia Şuşman a fost arestată în întregime, liberi din bătrâni, tineri, copii, dislocaţi din zonă în 1948, apoi în 1951, condamnaţi la închisoare în procesele din 1958 pentru ”acţiuni apuseni subversive” şi trimişi la minele de plumb sau la Aiud. Teodor Şuşman Teodor şi Ecaterina Şuşman cu primii trei copii Şuşman Jr Grupul Şuşman a fost unul dintre cele mai cunoscute „bande de bandiţi” din Apuseni, vestit prin acţiunile sale şi prin dârzenia cu care a supravieţuit timp de 10 ani (între 1948-1958) hărţuielilor Securităţii.

rupul Şuşman era format din la Cluj şi s-a ”rupt” în două pentru a fi mai mente implicate în rezistență. ”Geologii” cei cinci membri ai familiei: greu prinsă de securitate. Primul grup, sub au recrutat o serie de ţărani din cercul Gheorghe, Teodor, Traian, conducerea lui Leon şi Gheorghe Şuşman, de intimi ai ”bandiţilor”, cărora le-au Leon şi Avisalon, ţărani din a activat în Răchițele, iar din 1952 în zona promis libertatea sau sume mari de bani satulG Răchitele, raionul Cluj, retraşi în Posaga din Munţii Apuseni, iar al doilea în schimbul trădării. În primăvara anului munţi din cauza campaniei antilegionare sub conducerea celor doi fraţi mai tineri, 1957, Securitatea a reuşit să-l recruteze pe a comuniştilor. De fapt, singurul membru Teodor şi Avisalon, care au activat în zona agentul ”Maxim Ionescu” - neidentificat, al familiei cu activitate legionară susţinută raioanelor Huedin şi Câmpeni. unul dintre prietenii lui Leon Şuşman, era Leon Şuşman, care fusese ajutor şef în Scăpată de nenumărate ori, ca prin mi­ care raporta zilnic ”profesorului”. Luna sub un pretext oarecare şi să tuşească de Ionescu” a fost doar rănit la picior, datorită poliţia legionară. De religie greco-catolică nune de încercuirile Securităţii, gruparea iulie a fost fatală pentru grupare, agentul două ori. ingeniozităţii cu care s-a acoperit cu - ca şi întreaga familie - Leon avea studii Şuşmanilor a devenit o legendă a Apuse­ orchestrând capturarea ei. cadavrul lui Simion Rosa pentru a se proteja teologice, fiind în permanenţă ajutat de nilor. Într-adevăr, securitatea a înconjurat casa de gloanţe. foştii preoţi greco-catolici şi de legionarii ”Maxim Ionescu” a raportat că în data de şi a început să tragă. Partizanii au rezistat aflaţi în libertate. Pentru prinderea grupului Leon Suşman, 19 sau 20 iulie 1957, cu ocazia onomasticii până dimineaţă. Familia Şuşman a fost arestată în întregime, în regiunea satelor Posaga şi Segarcea a fost partizanului Ilie Brad, în satul Segarcea Leon Şuşman, grav rănit la cap şi abdomen, bătrâni, tineri, copii, dislocaţi din zonă Grupul a avut şi alţi membri, dar, încet, plasată o echipă de zece ”geologi”, în reali­ urmau să se întâlnească Leon Şuşman, a murit în scurt timp, Gheorghe Şuşman, în 1948, apoi în 1951, condamnaţi la toţi au căzut prin trădare. În 1950, Traian tate agenţi conduşi de maiorul Constantin fratele său Gheorghe, preotul greco- scăpat nevătămat, a fost arestat, preotul închisoare în procesele din 1958 pentru Şuşman a fost capturat şi, deşi torturat, nu a Vieru, ”profesorul” echipei, însărcinat cu catolic Simion Rosa şi alţi susţinători ai Simion Rosa era mort şi gazda Vasile Cri­ ”acţiuni subversive” şi trimişi la minele de declarat nimic. Grupul, în schimb, a plecat sondarea terenului şi a principalelor ele­ grupării. Agentul trebuia să iasă din casă şan avea răni multiple. Agentul ”Maxim plumb sau la Aiud.

8 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 9 În Curbura Carpaţilor, mai precis în Vrancea, au activat la începuturile Rezistenţa regimului comunist două formaţiuni importante de partizani. Grupul Ion Paragină a apărut în 1948, în zona Panciu, ca urmare a iniţiativei unor legionari, dar curând s-au alăturat şi naţional-ţărănişti, din Banat naţional-liberali sau oameni fără apartenenţă politică. Membrii formaţiunii erau studenţi, elevi, învăţători, profesori, preoţi, mici comercianţi sau ţărani. Grupul lui Blănaru era alcătuit din membri ai tuturor partidelor politice, nefăcându-se deosebire între ţărănişti, liberali, militari sau legionari. Scopul lor comun era să lupte împotriva ocupării ţării de către bolşevici. Vrancea a început, grupul lui Spiru Blănaru şi Gheorghe Ionescu a avut o atitudine ofensivă, atacând direct trupele de Securitate. Însă, după fiecare atac, Securitatea organiza se ridică la luptă Lrepresalii asupra populaţiei, aşa că grupul a renunţat la tactica ofensivă şi s-a menţinut doar pe poziţii de apărare, sperând ca puterile occidentale şi Statele Unite să intervină pentru eliberarea României. artizanii din Vrancea au Pe 12 ianuarie 1949, doi dintre partizani, Grigore realizat manifeste şi un Ianosiga-Ionescu şi Moise Anculia-Păsule, au fost ghid de luptă (Manualul arestaţi şi duşi la Postul de Miliţie situat în incinta haiducului), au adunat primăriei Teregova. arP­mament, au făcut instrucţie mi­ Lupşa, originar din judeţul Trei În aceeaşi seară, temându-se că vor fi denunţaţi prin litară şi au stabilit contacte utile­ Scaune. tortură de cei arestaţi, conducătorii partizanilor, Spiru în eventualitatea declanşării unui Blănaru, Gheorghe Ionescu, Anculia Petru şi Nicolae conflict între sovietici şi occi­ Organizaţia a avut nuclee în Ghimboaşe decid atacarea postului de miliţie şi dentali. Infiltrat de Securitate, trei judeţe – Putna, Trei Scaune eliberarea celor doi. grupul a fost distrus în octombrie şi Râmnicu Sărat – cuprinzând 1949. sute de persoane, mai ales ţărani, Locuitorii din Vrancea istorică, dar şi muncitori, funcţionari, deznădăjduiţi la sfârşitul anilor intelectuali, ofiţeri deblocaţi şi 1940, deoarece principalele sur­ studenţi. se de existenţă – munţii şi pă­ A existat un program de trecere du­rile – le fuseseră con­fiscate simul­tană la acţiune în cele trei („na­ţionalizate”), erau supuşi la judeţe amintite în noaptea de Cea mai importantă mişcare de rezistenţă din Munţii impozite grele şi erau agresaţi 23/24 iulie 1950. Vrancei este “Grupul Vrancea”, condus de fraţii zilnic în felul lor încă arhaic de Insurgenţii au preluat controlul Cristea şi Ion Paragină, născuţi în comuna Crucea organizare socială. Aşteptau şi ei – loca­­li­tăţii doar la Bârseşti, ceea de Sus. Grupul a activat în perioada 1948 - 1953. ca mai toţi românii şi est-europenii ce a atras intervenţia rapidă şi Ion Paragină era absolvent al Facultăţii de Litere – să se schimbe situaţia, să le vină brutală a Securităţii în toate satele şi Filosofie. S-a refugiat în pădurile din apropierea un ajutor de undeva, chiar şi cu în care au fost depistate nuclee satului său natal, şi, împreună cu fratele său, Cristea şi cu Mihai Timaru, un tânăr ofiţer deblocat din preţul izbucnirii unui nou război, ale organizaţiei. S-au înregistrat armată, au înfiinţat un grup de 30 de luptători, care altfel spus „să vină americanii”. ciocniri cu Securitatea, mai mulţi a luptat împotriva colectivizării. Din păcate, grupul Vrâncenii erau oameni simpli, rebeli fiind ucişi, sute de persoane a fost trădat de doi agenţi infiltraţi ai Securităţii, şi, munteni cu puţine legături cu arestate, iar familiile lor maltratate. în octombrie 1949, Ion Paragină şi Timaru au fost lumea, dar cu un curaj vecin cu Procesele (au existat 18 loturi arestaţi şi condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Din nebunia, dispuşi a urma pe cineva cu peste 300 de inculpaţi) s-au tot grupul au mai rămas doar doi partizani, Cristea cu un proiect cât de cât coerent de soldat cu condamnări la moarte şi Paragină şi Gheorghiţă Bălan. Cristea Paragină a fost înlăturare a regimului comunist. ani grei de detenţie. Victor Lupşa împuşcat în primăvara anului 1950, după o nouă În acest context a apărut organizaţia s-a predat după câţiva ani, fiind trădare, iar Gheorghiţă Bălan a fost prins în acelaşi an „Vlad Ţepeş II”, iniţiată de Victor executat în 1956. şi executat la Jilava, în august 1952.

10 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 11 Atacul începe în jurul orei 22.30 La acest atac îndrăzneţ au participat a fost rearestat şi închis în sediul Pe 28 ianuarie 1949, Grigore Ianosiga tatea a continuat arestările în Lugoj, (după Cicerone Ioniţoiu la ora Spiru Blănaru, Gheorghe Ionescu, Securităţii Timişoara. este arestat din nou şi transportat la Caransebeş, Teregova, Cornereva, Văliug 02.00), în seara (noaptea) de 12 Petru Anculia, Iacob Cimpoca, Ca ripostă la acţiunile temerare Caransebeş. Sub tortură, i se cere să îi şi alte localităţi, tuturor celor consideraţi spre 13 ianuarie. Partizanii aruncă Nicolae Ghimboaşe, Martin Copă­ ale grupului condus de Gheorghe denunţe pe cei care au participat la atacul că i-au ajutat pe partizanii din grupurile grenade şi Spiru Blănaru deschide ceanu, Ianaşi Grozăvescu, Tudor Ionescu şi Spiru Blănaru, Direcţia asupra postului de miliţie din Teregova. Uţă şi Blănaru. foc de mitralieră, iar miliţienii şi Roşeţ, Gheorghe Smultea, Pavel Generală a Securităţii Poporului Pe 1 februarie 1949 au fost arestaţi paznicii fug din incintă. Doi parti­ Stoichescu, Ghiţă Ungu­reanu şi a înfiinţat la 22 ianuarie 1949, un Atanasie Berzescu, învăţător din Slatina- În 22 februarie 1949, grupul partizanilor zani, Iacob Cimpoca şi Martin Vasile Văluşescu. Comandament Unic cu sediul Timiş, şi agentul sanitar Gavrilă Miloş. lui Spiru Blănaru şi Gheor­ghe Ionescu a Copăceanu intră apoi în postul de O acţiune similară s-a petrecut la Caransebeş, sub comanda În urma unui denunţ, pe 3 februarie, executat pentru „colaborare cu duşmanul miliţie şi îi eliberează pe Anculia pe data de 14 ianuarie 1949, în generalului Ion Băjenaru., cu este percheziţionat un sălaş de lângă neamului” pe agenţii comunişti Gheor­ şi Ianosiga, după care partizanii se gara Teregova, când partizanii misiunea să vâneze „bandele” de Plugova, unde se găsesc arme şi muniţie, ghe Munteanu şi Mihai Cherciu din retrag. Moise Anculia hotărăşte să au dezarmat doi miliţieni care îl partizani care acţionau în munţii Securitatea suspectând că aparţineau Teregova. Băiatul lui Munteanu a fugit şi îi însoţească, în timp ce Grigore arestaseră pe avocatul Cornel Cos­ Banatului, fiind singurul organism grupului de partizani condus de a anunţat postul de Miliţie din comună. Ianosiga pleacă singur să se ascundă tescu. Acesta a fost eliberat şi a stat abilitat să conducă „operaţiunile de comandorul Petre Domăşneanu, fost În sprijinul plutonului care-i căutase pe în pădure. apoi ascuns până pe 5 martie, când lichidare”. locţiitor al lui Spiru Blănaru. În aceeaşi partizani cu o zi înainte, Securitatea a zi au fost arestate opt persoane bănuite mai trimis trei plutoane din Batalionul de legături cu partizanii, printre care şi 5, întregul dispozitiv fiind pus sub Nicolae Târziu, învăţător din Iablaniţa, comanda sublocotenentului Gheorghe care făcea parte din grupul lui Spiru Vasi­le Ailoaiei. Trupele Securităţii, folo­ Blănaru. Pe 4 februarie a fost arestat Ion sindu-se de urmele lăsate de partizani, Colţan din grupul notarului Gheorghe i-au ajuns pe aceştia în jurul orelor 16.00, Spiru Blănaru Ionescu, iar pe 7 februarie au fost arestaţi pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. 51 de ţărani. Reţinerile şi percheziţiile în satele Partizanii s-au constituit în dispozitiv Banatului de munte au continuat zi şi de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu noapte, printre cei arestaţi fiind şi celălalt a preluat comanda, fraţii Ion şi Petre partizan eliberat de la postul de miliţie Berzescu-Berda deservind în flancul din Teregova, Moise Anculia. stâng mitraliera sub conducerea lui Spiru Blănaru. Pornind de la informaţiile obţinute prin Unii autori consideră că Securitatea tortură sau de la informatori, Securitatea dispunea de 1000 de soldaţi, însă această a iniţiat, în noaptea de 7 spre 8 februarie cifră este probabil exagerată. Securitatea 1949, o operaţiune militară împotriva a început asaltul pe flancul stâng, unde partizanilor anticomunişti. militarii comunişti au fost întâmpinaţi cu focuri de mitralieră. Anastasie Berzescu, Folosindu-se de informatorul Andrei citându-şi probabil foştii camarazi, Vădrariu, Securitatea a identificat sălaşul spune că „Au căzut mulţi morţi de partea partizanilor conduşi de colonelul Ioan securităţii. De la partizani nici un mort.” Uţă. Peste 45 de militari din Batalionul Profesorul Mircea Rusnac, consultând

Rezistenţa din Banat Rezistenţa 9 de Securitate, conduşi de maiorul arhivele M.A.I., afirmă că „autorităţile nu Gara din Teregova Corapciu, s-au aşezat în dispozitiv de au recunoscut în total decât trei răniţi”. încercuire a poziţiei partizanilor, în jurul Fostul lider al tineretului ţărănist şi orei 6.45. Dinspre sălaşul partizanilor memorialistul Cicerone Ioniţoiu spune Gheorghe Pintilie Activitatea acestui Comandament, spre zona muntoasă a Banatului două Comandamentul Unic a ordonat atunci s-a deschis foc de arme automate, căruia şi el că „partizanii au rănit trei securişti: coordonată de însuşi generalul Gheorghe batalioane de la Regimentul de securitate ocuparea permanentă a satelor. Pe lângă trupele de securitate i-au replicat cu tiruri slt. Ailoaiei Gh. Vasile, caporal Nedelcu Pintilie, este reglementată la 21 ianuarie Braşov. Batalionul 5 va fi încartiruit la Petroşniţa, Verendin, Luncaviţa şi şi aruncări de grenade. În schimburile de I. Ioan şi fruntaş Tonta Gheorghe”. 1949 printr-o adresă a Direcţiei Generale Caransebeş, iar Batalionul 9 la Orşova, Mehadica, trupele de securitate au mai focuri au fost ucişi mai mulţi partizani, De comun acord cu oamenii din a Securităţii Poporului către Direcţia adică în cele două extremităţi ale zonei ocupat Domaşnea, Teregova şi Poiana, printre care şi colonelul Uţă. Trei dintre Luptele au continuat cu intensitate subordine, Spiru Blănaru şi Gheorghe Regională a Securităţii Timişoara, fiind în care acţionau grupurile partizanilor iar un pluton din compania a 3-a a fost partizani, Petre Puşchiţă, Iancu Baderca toată ziua şi au încetat târziu în noapte. Ionescu decid ca grupul să se împartă coordonată local de colonelul Coloman anticomunişti. trimis la Cruşovăţ şi Cuptoare. Raiduri şi Dumitru Mutaşcu, au reuşit să fugă Nereuşind să disloce flancul stâng al în formaţiuni mai mici şi să se retragă Ambruş, director al D.R.S. Timişoara, În noaptea de 24 ianuarie, Compania 1 ale Securităţii au fost întreprinse şi la din încercuire. partizanilor, Securitatea a luat cu asalt din zona de acţiune a plutoanelor maiorul Aurel Moiş, director adjunct a Batalionului 9, condusă de căpitanul Iablaniţa, Cornea, Armeniş sau Slatina- În aceeaşi noapte, folosindu-se de infor­ flancul drept, unde a reuşit o breşă. Securităţii. Gheorghe Ionescu şi Vasile al D.R.S. Timişoara, alături de maiorul Rizescu, a ocupat satul Petroşniţa, iar Timiş. Practic toată zona muntoasă a maţiile furnizate de parti­za­nul Ioan Partizanii Petre Anculia şi Gheorghe Văluşescu pleacă spre Munţii Almăjului, Zoltán Kling de la Securitatea judeţului Companiile a 2-a şi a 3-a au blocat Banatului se afla sub asediu. Suplimentar, Băcilă, care fusese con­vins anterior să se Urdăreanu au fost ucişi în luptă, iar la sud de Bozovici (Anastasie Berzescu Severin şi de maiorul politic Marcel satele Verendin, Luncaviţa şi Mehadica. regionalele Timişoara şi Craiova ale predea, trupele de securitate comandate Gheorghe Smultea şi Nicolae Ghimboaşe consemnează în mod greşit că s-ar fi Teodorescu. Deşi Comandamentul Securitatea deţinea informaţii că Securităţii cooperau la organizarea „unei de subloco­tenentul Vasile Sărăţeanu capturaţi. Profitând de adăpostul întune­ retras spre Orşova), Tudor Roşeţ şi Pavel Unic a fost operaţional începând din 23 partizanii se găseau la punctul Cracul reţele informative în regiunea munţilor”, au luat cu asalt sălaşul lui Dumitru ricului, restul partizanilor a reuşit o Stoichescu către Teregova, iar Spiru ianuarie 1949, măsurile pentru înfiinţarea Fetelor, aflat la trei kilometri vest de bazate pe pădurarii nou angajaţi odată Băşulescu, reuşind să-l aresteze pe retragere organizată. Conform lui Blănaru, însoţit de Ana Horescu, Nicolae şi funcţionarea sa fuseseră luate cu câteva Verendin, şi la punctul Răchite, la 1,5 cu reorganizarea direcţiilor silvice. De comandorul Petre Domăşneanu şi pe alţi Ci­ce­rone Ioniţoiu, grupul Anculia- Horescu, Ion Caraiman, Ion şi Petre luni mai devreme. kilometri nord-vest de Verendin. Însă asemenea, s-au instituit posturi de filaj în doi partizani din grupul său. Ulterior, Urdăreanu-Smultea-Ghimboaşe s-ar fi Berzescu-Berda, Iacob Cimpoca, Petru operaţiunea a fost un eşec, partizanii comuna Bozovici şi satul Șumiţa, pentru comandorul Domăşneanu a fost sacrificat în mod intenţionat, rămânând Puşchiţă, Iovan Puşchiţă şi Romulus La ordinul Comandamentui Unic, reuşind să-şi părăsească sălaşele înainte a descoperi căile de acces în munţi ale condamnat la moarte şi executat. în urmă pentru a acoperi retragerea Mariţescu, pornesc înspre muntele în ziua de 23 ianuarie sunt trimise de sosirea trupelor de securitate. partizanilor. În cursul zilei de 8 februarie, Securi­ celorlalţi. Țarcu, lângă Feneş.

12 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 13 Cele mai importante formaţiuni anticomuniste din oltenia CRIȘANA a fost unul din au fost „organizaţia subversivă Carlaonţ-Ciuceanu”, grupul „Arnota” şi bazinele mici de rezistenţă, dar „Mişcarea Română de Rezistenţă”. şi aici s-au înregistrat mai multe Membrii acestora aveau fidelităţi politice diverse (erau ţărănişti, organizaţii subversive şi grupuri liberali, legionari, social-democraţi) ori erau apolitici, aveau profesii înarmate: grupul Ştefan Popescu, diferite (foşti militari de carieră, inclusiv ofiţeri superiori, profesori, organizaţiile „G4” şi „Vlad Ţepeş învăţători, studenţi, elevi, ingineri, muncitori, ţărani). Unele dintre II”. Acestea au avut o componenţă aceste grupări au fost implicate în ciocniri cu Securitate, dar au fost politică, socială şi etnică diversă, anihilate cu duritate, înregistrându-se victime de o parte şi de alta unele fiind conduse de foşti membri CENTRUL ai unor partide (Partidul Naţional Ţărănesc), altele fiind apolitice. TRANSILVANIEI Au fost alături oameni bine situaţi a cunoscut activitatea mai multor social sau de condiţie modestă, tineri formaţiuni anticomuniste. „Garda (majoritari) sau bătrâni, îndeosebi Albă”/„Liga Naţională Contra români, dar şi maghiari, cei mai Comunismului”/ „Organizaţia mulţi bărbaţi, dar nelipsind femeile. de rezistenţă a partizanilor din Munţii Rodnei” (apar toate cele trei În zona aradului, denumiri) a fost înfiinţată de Leonida rezistenţa armată s-a manifestat Bodiu, fost ofiţer al Armatei Române, îndeosebi în partea estică. Gligor căzut prizonier la sovietici, întors în Cantemir şi Ioan Bogdan au ţară cu Divizia „Tudor Vladimirescu”, condus organizaţii extinse în luat prizonier de germani, revenit în partea montană a Aradului în România după război. Zona de acţiune anii 1948-1949, lichidate însă a organizaţiei cuprindea o parte a destul de repede de Securitate. judeţului Năsăud, nuclee importante Unii dintre cei care au scăpat În dobrogea, rezistenţa armată existând în comunele Parva, Rebra şi de arestare s-au regrupat în anticomunistă s-a manifestat mai ales între macedo- Rebrişoara, formate din intelectuali de formaţiuni mai mici, care s-au români, din rândurile lor provenind liderii (Gogu ţară, ţărani înstăriţi, mijlocaşi şi săraci. dovedit deosebit de active în Puiu, fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea, În legătură cu această organizaţie au anii următori, fiind necesare Nicolae Ciolacu etc.) şi cei mai mulţi dintre membri. fost şi doi scriitori importanţi, Teohar concentrări apreciabile de forţe În privinţa apartenenţei politice, cei mai importanţi Mihadaş şi Constant Tonegaru. Şi pentru distrugerea lor. A fost partizani erau legionari, nelipsind totuşi ţărăniştii, această organizaţie a fost anihilată cazul grupului Zaharia Berău- liberalii şi chiar membrii nominali ai PCR şi UTM. în ianuarie-februarie 1949. Câţiva Ioan Luluşa-Pavel Dobrei sau al Din punct de vedere social, era vorba în majoritate membri (inclusiv liderul) au fost grupului Ilie Sasu. Grupurile de de ţărani, dar şi de învăţători, militari deblocaţi sau asasinaţi fără judecată, cum s-a mai rezistenţă din zona Aradului au activi, personal de cult etc. Rezistenţa dobrogeană întâmplat în Transilvania, dar şi în alte pus probleme însemnate Miliţiei a atins un vârf în 1949-1950, în urma luptelor regiuni din ţară. Ceilalţi arestaţi au şi Securităţii în perioada în care mai mulţi partizani fiind ucişi, capturaţi, judecaţi, fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei au existat, fiind implicate şi în condamnaţi la moarte sau la închisoare (mulţi dintre de recluziune. O altă organizaţie din confruntări armate, soldate cu aceştia au fost asasinaţi în aşa-numitele „trenuri ale această zonă a purtat denumirea de victime de ambele părţi. În cele morţii”). Rezistenţa din sud-estul României a fost „Partizanii Regelui Mihai – Armata din urmă şi ele au fost infiltrate şi lichidată complet în anii 1951-1952 Secretă”/„Partizanii Majestăţii Sale distruse Regele Mihai I” sau „Garda Albă”/ „Armata Albă”, fiind constituită în anul 1948, la Cluj, din iniţiativa lui Alexandru (sau Vasile) Suciu, În nordul transilvaniei s-au constituit mai multe În Muntenia s-au afirmat mai Gheorghe Mureşan şi Lazăr Bondor. grupări anticomuniste. Fraţii Vasile şi Ioan Popşa au încercat în 1949 să multe formaţiuni înarmate anticomuniste. Ea s-a extins în localităţile din jur, de la unifice rezistenţa de pe Valea Izei, iniţiind subgrupurile din Ieud, Rozavlea şi Grupul Dumitru Apostol s-a format în Turda până la Gherla, inclusiv în Dragomireşti, în care au fost implicate zeci de persoane, formaţiuni anihilate în 1948 şi era compus din legionari. El a sate. Iniţiatorii îşi propuneau să lupte timpul confruntărilor din 1949-1950. Un alt grup important a fost format prin activat în Munţii Argeşului, dar a fost împotriva regimului comunist şi reunirea formaţiunilor conduse de pădurarul Nicolae Pop zis Achim (în 1944 distrus în mai 1949, represiunea fiind pentru readucerea regelui în fruntea acesta salvase mai mulţi evrei care urmau a fi deportaţi de maghiaro-germani excesiv de dură, înregistrându-se morţi în ţării. Gruparea a fost distrusă în în lagărul de exterminare de la Auschwitz, motiv pentru care ulterior avea să luptă şi asasinate discreţionare. În zona primăvara anului 1949 ca urmare a primească – împreună cu Maria Pop şi Aristina Pop, viitoare Săileanu – din localităţii Lehliu, în inima Bărăganului, a trădării. Unii dintre anticomunişti au partea Memorialului Yad Vashem, Israel, distincţia de „Drept între popoare”) şi activat în anii 1950-1952 grupul maiorului reuşit să scape, refugiindu-se în păduri preotul greco-catolic Atanase Oniga. Acţionând în Munţii Ţibleşului, versantul Constantin Hocic. Grupurile Şerban- şi angajându-se în lupta armată. S-a Lăpuşului, acest grup s-a dovedit cel mai important din nordul Transilvaniei. Drăgoi şi Şerban-Voican au acţionat în remarcat îndeosebi un grup condus de Securitatea a reuşit să-l anihileze complet abia în 1953. Ultimii partizani izolaţi judeţul Muscel, dar şi ele au fost distruse de preotul greco-catolic Eusebiu Cutcan, din nordul Transilvaniei au fost anihilaţi în 1956-1958 (Gheorghe Paşca şi Securitate în anii 1951-1952, respectiv în anihilat la sfârşitul anului 1950. Vasile Blidaru). anul 195725

Sursa: Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste 14 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie Noi nu am avut

Ofrandă adu Gyr)

( R tinereţe Din luptele şi-nfrângerile noastre aşternem trepte noilor destine, o scară de mărgean peste dezastre, Noi nu am avut tinereţe să urce paşii lumii care vine. să spumege viaţa în cupe! Priveam cum din crengi pădureţe Din fiecare rană care doare, un fruct de otravă se rupe. din orice suferinţă mai adâncă, armuri am pus pe piepturi viitoare Nici lauri, nici mirt şi nici roze, şi spade-am pus în mâini ce nu sunt încă. n-au vrut pentru noi să-nflorească. Iar dac-am plâns, din lacrima măiastră Tot cerul de sus, de moloz e, răsare mângâierea de mătase luceafărul tânăr, de iască. pe care mâine alţii au s-o lase pe alte frunţi ce cresc din fruntea noastră. Noi nu am avut heidelberguri cu blonde iubiri diafane. Şi-atunci în noaptea zgurei şi a zloatei Pe clare şi verzi iceberguri închidem luptă, lacrimă şi rană, noi nu am plutit pe oceane. din dăruirea noastră subterană ne-om face pâine pentru foamea gloatei. Cu lavaliere boeme (Radu Gyr) noi n-am stat sub harfele lunii. Pe noi nu ne-au nins crizanteme, nici vişinii nopţii, nici prunii.

La balul luminii-n caretă, Ne vom întoarce noi n-am stat pe celeste terase. Scriam doar pe inimi cu cretă: într-o zi un spin, încă trei, încă şase.

Ne vom întoarce într-o zi, Noi n-am cules aur din soare ne vom întoarce neapărat. Cei vechi ne-om strecura, ci-n roşii amurguri zbătute, Vor fi apusuri aurii, tiptil, am strâns stropi de sânge-n cum au mai fost când am în toate dragostele noi urcioare plecat. şi-n cântecul pe care şi-l prelins de pe cruci nevăzute. vor spune alţii, după noi. Ne vom întoarce neapărat, Cântam, era plânset poemul! cum apele se-ntorc din În zâmbetul ce va miji, Zâmbeam, curgeau lacrimi pe feţe. nori, şi-n orice geamăt viitor, Râdeam şi-n surâs sta blestemul, sau cum se-ntoarce, tot noi vom sta, tot noi noi nu am avut tinereţe. tremurat, vom fi, pierdutul cântec, pe viori. ca o sămânţă-n taina lor. Mereu şchiopătând prin dezastre, mereu cu osânda pe frunte, Ne vom întoarce într-o zi... Noi cei pierduţi, re-ntorşi credeam că tot spini sunt şi-n astre, Şi cei de azi cu paşii grei din zări, în lună, tot temniţe crunte. nu ne-or vedea, nu ne-or cu vechiul nostru duh simţi, fecund, Ce vânt secetos şi fierbinte cum vom intra încet în ei. ne-napoiem şi-n disperări ne-a smuls orice aripi răzleţe? şi-n răni ce-n piepturi se Căzuţi în genunchi pe morminte, Ne vom întoarce ca un ascund. noi nu am avut tinereţe. fum, uşori, ţinându-ne de mâni, Şi-n lacrimi ori în Şi-adună azi zdrenţele anii toţi cei de ieri în cei de- mângâieri şi visul ciubotele sparte acum, Tot noi vom curge şi-n pod auzim chiţoranii cum trec fântânile-n zi de zi, cum petece rod mai departe... fântâni. în tot ce mâine, ca şi ieri, Va sângera sau va iubi... Bătrâni, cu obrazul de ceaţă, cu paşi năclăiţi de tristeţe, (Radu Gyr) prin moarte-am trecut nu prin viaţă, noi nu am avut tinereţe...