ACEASTă PUBLICAţie A APărut CU SPRIJINUL Eroii CONSILIULUI JUDEţeAN MARamureş ÎN PARTENERIAT CU AFDPR ÎN PARTENERIAT subfiliala Sighetu Marmaţiei REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE EroiiNR. 25 - septembrie 2012 rezistenţei anticomuniste Se distribuie gratuit împreună cu Rezistenţa CauZE aRmată CIFRE Efecte anticomunistă Un raport al Securităţii din ianuarie 1959, când rezistenţa era pe cale de a aparţine trecutului, În epoca laşităţii şi menţiona 1196 de „organizaţii şi grupări delațiunii, câțiva oameni contrarevoluţionare/subversive” distruse în şi-au asumat menirea de intervalul 23 august 1944-1959. a „spăla” obrazul ţării şi demnitatea ei, cu preţul sănătăţii, libertăţii şi u suntem un neam de laşi. categorii sociale, colectivizarea forţată a Din pricina abuzurilor săvârşite de soldaţii vieţii. Ne-am spălat puţin demni- agriculturii etc. au fost cauzele majore ale sovietici, dar şi a practicii generalizate a tatea moştenită de veacuri, apariţiei fenomenului rezistenţei armate efectuării de rechiziţii de către Armata „Cei mai buni fii” cu sânge, şi ne-am îndreptat anticomuniste. Potrivit raportului prezi- Roşie, precum şi a evacuării populaţiei ai acestui neam: Ncoloana vertebrală ţinându-ne de leşurile denţial de analiză a dictaturii comuniste, autohtone din zona frontului în spatele intelectuali, tineri celor mai buni dintre noi. Nici o ţară rezistenţa anticomunistă din România acestuia, numeroşi locuitori de la poalele curajoşi, preoţi, patrioţi, lovită de „molima roşie” nu a avut o a avut două etape: „S-au propus până Obcinelor Bucovinei s-au refugiat în profesori, doctori, rezistenţă atât de puternică şi de durată acum mai multe date privind durata păduri, între liniile frontului. Pentru a oameni politici, toţi ca şi România. Milioanele de români şi- rezistenţei armate anticomuniste: 1944- se putea apăra împotriva atacurilor unor patrule ruseşti şi cu ajutorul forţelor s-au stins în închisorile au lăsat în munţi, lagăre de muncă sau 1958, 1944-1962 , 1945-1962 sau 1946- închisori trupurile, sănătatea şi tinereţea 1958 . Credem că despre acest fenomen militare regulate din Bucovina, localnicii să se retragă spre Vest. Sovieticii – care comuniste, lăsând peste pentru că au refuzat să se dezică de putem discuta între anii 1944-începutul au constituit mai multe grupuri de nu aveau obiceiul de a-i ierta pe cei care veacuri, ca un testament, Dumnezeu şi de morala moştenită din anilor 1960, cu maximă intensitate până partizani sub conducerea lui Vladimir îndrăzniseră să li se opună – i-au supus mesajul lor creştin: „Să străbuni. Au refuzat minciuna, trădarea, la începutul anilor ’50. Fără a exista o Macoveiciuc, Ion Vatamaniuc, Vladimir represiunii pe partizanii români, aceştia Câţiva foşti militari activi nu ne răzbunaţi”. delațiunea, pentru ca noi, generaţiile de delimitare rigidă, pot fi depistate două Tironeac şi Constantin Cenuşă, reu- fiind judecaţi, condamnaţi şi aruncaţi – colonelul Ion Uţă în astăzi, să putem sta cu capul drept şi să etape ale rezistenţei: 1944-1947 şi 1948- nind câte 15-20 de membri – ţărani, în imensitatea Gulagului. Urmăriţi cu Banat şi maiorul Nicolae spunem că nu suntem urmaşii unor călăi începutul anilor 1960. premilitari, dispensaţi sau militari aflaţi insistenţă, unii partizani au continuat Dabija în Munţii Apuseni şi laşi, ci a unor eroi. În prima fază a rezistenţei, statul încă nu în concediu –, bine înarmaţi şi instruiţi lupta, fiind anihilaţi în anii următori, în – au încercat la sfârşitul de către instructori germani şi români. era deplin controlat de comunişti – deşi ei vreme ce alţii au (re)intrat în rezistenţă anilor ’40, în mod izolat, Ocuparea României de către Armata au ajuns să joace principalul rol în guvern Misiunile îndeplinite de partizanii după 1948”. Roşie spre sfârşitul celui de-al doilea după 6 martie 1945 –, existând forţe care bucovineni au vizat aducerea populaţiei să declanşeze insurecţia, război mondial, cu întregul cortegiu se opuneau „înroşirii” depline a puterii. locale refugiate între cele două fronturi, S-a vorbit mult despre încercarea având ca scop extinderea la de abuzuri care a urmat, impunerea la Faza a doua a rezistenţei s-a desfăşurat în în zona rămasă sub administraţie româ- de creare în anul 1947 a unui „Co- nivel zonal şi apoi naţional. conducerea ţării a Partidului Comunist condiţiile existenţei statului totalitar, care nească, patrulări în păduri, acţiuni de man­­dament unic” al rezistenţei an- Rezistenţa a fost constituită şi a sateliţilor acestuia, fără legitimitate făcea demersuri accelerate de controlare recunoaştere şi culegerea de informaţii ti comuniste din România ori chiar a din numeroase grupuri, despre forţele sovietice din zonă, în ochii populaţiei, aplicarea măsurilor a teritoriului şi populaţiei, inclusiv prin „Frontului Anticomunist”, în care ar risipite îndeosebi în zonele care vizau transformarea în spirit perfecţionarea instrumentelor represive, dar şi efectuarea unor diversiuni în fi intrat toate forţele care se opuneau sovietic a statului şi societăţii, altfel ceea ce făcea situaţia anticomuniştilor cu spatele Armatei Roşii. Lovitura de stat totalitarismului de esenţă răsăriteană. montane şi/sau împădurite spus, restrângerea libertăţilor politice, atât mai grea. desfăşurată în Bucureşti la 23 august Însă o asemenea aserţiune nu se susţine ale României, dar fără nici o represiunea pe scară largă, inclusiv 1944 a determinat încetarea activităţii documentar. În 1945-1946 a existat o legătură între ele. apariţia Gulagului românesc, desfiinţarea Fenomenul pe care îl avem în vedere a grupurilor de partizani bucovineni. Unii încercare de unificare a rezistenţei de Bisericii Greco-catolice, naţionalizarea apărut în 1944, odată cu intrarea trupelor dintre ei au reuşit să iasă din dispozitivul către organizaţia cunoscută sub numele (confiscarea) bunurilor unor întregi sovietice în nord-estul României. german, în vreme ce alţii au fost nevoiţi „Mişcarea Naţională de Rezistenţă”. 2 EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE septembrie septembrie EROII REZISTENŢEI ANTICOMUNISTE 3 REZISTENŢA ARMATĂ ANTICOMUNISTĂ Unii dintre luptătorii anticomunişti au fost ucişi sau răniţi în timpul luptelor, alţii fiind capturaţi, anchetaţi şi judecaţi, împreună cu susţinătorii lor, de Tribunalele Militare Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Timişoara etc. Pedepsele pe care le-au primit aceştia au fost deosebit de grele, inclusiv la moarte şi muncă silnică pe viaţă. Securitatea a monitorizat îndeaproape rezistenţa anticomunistă şi a întocmit mai multe statistici, unde au fost incluse atât grupurile înarmate, cât şi cele subversive. Bunăoară, un raport al Securităţii din ianuarie 1959, când rezistenţa era pe cale de Grupurile cele mai a aparţine trecutului, menţiona cunoscute, conform 1196 de „organizaţii şi grupări documentelor din arhiva contrarevoluţionare/subversive” securităţii sunt: distruse în intervalul 23 august 1944- 1959. Acestea erau astfel împărţite pe BANAT: col. Ion Uţă, Spiru Blănaru, ani: 1944: 1; 1945: 15; 1946: 5; 1947: comandor Petru Domăşneanu, Nicolae 16; 1948: 119; 1949: 200; 1950: 89; Popovici (Gheorghe Ionescu), Petru Ambruş, 1951: 69; 1952: 74; 1953: 60; 1954: 50; Ion Tănase, Dumitru Işfănuţ (Sfârlogea), 1955: 26; 1956: 42; 1957: 68; 1958: Vernichescu, Nicolae Doran, Liviu Vuc; 18229. Munţii APUSENI (ALBA ): Dr. Iosif Capotă, Teodor şuşman, col. Nicolae Dabija, fraţii Macavei, ştefan Popa, Maxim Sandu, fraţii Spaniol; HUNEDOARA: Lazăr Caragea, Petru Vitan; Fenomenul rezistenţei a avut un vârf la factori locali şi de perioada istorică: ale administraţiei de stat şi chiar ale RODNA: Leonida Bodiu (organizaţia Cruce şi Spadă) sfârşitul anilor ’40, pentru ca ulterior au existat operaţiuni în care au fost membrilor PCR, au existat simpatizanţi VÂLCEA: Gheorghe Pele, şerban Secu, Ion Jijie; ea să cunoască un declin. Acest fapt se implicate efective mici ale Securităţii, dar şi uneori susţinători ai rezistenţei. CRAIOVA: generalul Ion Carlaonţ, Marin Dumitraşcu; explică atât prin existenţa unor speranţe şi operaţiuni la care au participat mii de GORJ: cpt. Mihai Brâncuşi; în rândurile anticomuniştilor, legate oameni. Pentru combaterea rezistenţei, Prin lupta lor împotriva comunismului, DOBROGEA: Gheorghe Fudulea, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Nicolae mai ales de ivirea unui context extern Securitatea a folosit, pe lângă trupe, şi partizanii români şi-au pus în pericol Trocan, fraţii Croitoru; favorabil, cât şi prin măsurile represive reţelele de informatori. Au fost recrutaţi viaţa şi libertatea. Unii dintre luptătorii Crişul ALB: Gligor Cantemir, Ion Luluşa, Adrian Mihuţ; generalizate ale regimului de la Bucureşti. oameni din anumite categorii socio- anticomunişti au fost ucişi sau răniţi sumare, încălcându-se chiar sentinţele MARAMureş: Vasile Popşa, Ilie Zubaşcu, Gavrilă Mihali-ştrifundă, Ion Înregistrarea unui mare număr de profesionale, mai ales dintre pădurari, în timpul luptelor, alţii fiind capturaţi, pronunţate în instanţele vremii, astfel Ilban, Nicolae Pop, Vasile Dunca, “banda” de preoţi greco-catolici; formaţiuni anihilate în a doua jumătate cabanieri, factori poştali etc., ajungându- anchetaţi şi judecaţi, împreună cu de cazuri înregistrându-se în diferite VRANCEA: fraţii Paragină, Victor Lupşa; a anilor ’50 trebuie legată de valul se ca încadrarea în astfel de profesii să susţinătorii lor, de Tribunalele Militare locuri din România, din Banat până BÂRLAD: Constantin Dan; contestatar prilejuit de reverberaţiile Re- depindă de semnarea unor angajamente Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Timişoara în Moldova, şi din Dobrogea până în vo luţiei maghiare (1956)