Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora (Cluj-Napoca, 23-24 octombrie 2009)

ATEDRA DE jurnalism a Facultãþii de ªtiinþe Politice, Admi- Cnistrative ºi ale Comunicãrii din cadrul Universitãþii „Babeº- Bolyai“ din Cluj-Napoca a organizat, în perioada 23-24 octom- brie 2009, cel de-al VIII-lea Simpozion Naþional de Jurnalism, cu tema Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora, la care au par- ticipat ºi numeroºi scriitori români. Reamintim cã simpozioanele anterioare de jurnalism de la Cluj-Napoca (toate finalizate prin publicarea lucrãrilor în volu- C me cu acelaºi titlu, tipãrite la edituri de prestigiu, precum: Polirom, Tribuna, Tritonic, Limes), unele cu o relevantã par- ticipare internaþionalã, au fost urmãtoarele: Curente ºi tendinþe A în jurnalismul contemporan (2002), Schimbãri în Europa, schim- bãri în mass-media (2003), Jurnalismul cultural în actualitate (2004), Presa scrisã româneascã – trecut, prezent, perspective F (2005), Stil ºi limbaj în mass-media din România (2006), Forme ale manipulãrii opiniei publice (2007), Limba de lemn în presã – ieri ºi azi (2008). Simpozionul din acest an ºi-a propus sã valorifice ºi sã inte- É greze în spaþiul cultural românesc o parte din jurnalismul practicat înainte de 1989, în exil ºi în diasporã, iar dupã aceas- A P O S T R O F tã datã, în diasporã, respectiv în comunitãþile româneºti din strãinãtate. La simpozion au participat nume importante ale exilului literar ºi jurnalistic românesc: Petru Popescu, Gabriel Stãnescu ºi Nestor Rateº (SUA), Anamaria Beligan ºi Eugen G. Ionescu (Australia), Gheorghe Sãsãrman (Germania), precum ºi perso- nalitãþi din România, care au activat la publicaþii din exil sau au cercetat diferite aspecte ale exilului literar românesc, pro- venind de la universitãþi din Cluj-Napoca, Bucureºti, Iaºi, Timiºoara, Constanþa, Craiova, Oradea, Arad, Alba Iulia: Georgeta Adam, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Brînduºa Armanca, Mariana Cernicova, Aurelia Lãpuºan, Constantin Mãlinaº, Nicolae Melinescu, Georgeta Orian, Marta Petreu, Mircea Popa, Aurel Sasu, Gabriela Rusu-Pãsãrin, Doina ºi Ilie Rad, Michael Shafir ºi Neagu Udroiu, tineri cercetãtori aflaþi în formare (Cristina Lazãr, Alina Lungu, Sanda Moraru). Mulþi reprezentanþi ai exilului literar ºi-au exprimat regretul de a nu putea participa, din motive obiective (Andrei Brezianu, Andrei • Laureata Nobelului pentru literaturã în 2009, doamna Herta Müller (a doua din Codrescu, Dan Culcer, Dinu Flãmând, Gelu Ionescu, Mircea stînga), într-o fotografie din anii optzeci. În fotografie mai apar (de la stînga la dreap- Iorgulescu, Paul Schveiger), dar au fost solidari cu organizato- ta): Bettina Gross, Helmuth Frauendorfer, Horst Samson, Eduard Schneider, William Totok, Johann Lippet. Arhiva William Totok. rii ºi au apreciat acþiunea de la Cluj-Napoca. Simpozionul a fost deschis prin conferinþa scriitorului Petru Popescu, Munca lui Sisif, dupã care au urmat, în plen, trei lan- Toamnã agitatã sãri de cãrþi: Petru Popescu, Supleantul, Bucureºti: Editura Curtea Veche, 2009 (prezentatã de prof. dr. Dinu Bãlan, auto- LEGERI PREZIDENÞIALE, o campanie pentru respect, certuri politice rul unei teze de doctorat despre Petru Popescu, îndrumatã de Asãlbatice, care dureazã de luni de zile. Apoi Nobelul pentru literaturã, scriitorul ºi profesorul universitar Constantin Cubleºan); care a agitat spiritele, deoarece a fost cîºtigat de Herta Müller, ocazie cu care s-a vãzut, spre stupoarea spiritului autodenigrator al românilor, cã pe Anamaria Beligan, Windermere: dragoste la a doua vedere, Cluj- solul României pot rãsãri ºi cîºtigãtori. E drept, nemþi. Mai exact, o Napoca: Editura Limes, 2009 (prezentatã de Irina Petraº, nemþoaicã. O femeie. Una purtãtoare a traumelor socialismului real româ- preºedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România), ºi nesc. De la a cãrui cãdere se împlinesc 20 de ani. Brînduºa Armanca, Istoria recentã în mass-media: Frontieriºtii, Peste toate astea, alegerile de la Uniune, adicã prezidenþialele scriitori- Timiºoara: Editura Marineasa, 2009 (prezentatã de Marius lor. Care, iatã, s-au molipsit de atmosfera generalã, aºa cã au lãsat la o parte Oprea, preºedintele Institutului de Investigare a Crimelor politeþea. Unii dintre ei, fireºte. Comunismului din România). La douãzeci de ani de la cãderea comunismului, chiar dacã nu fãrã difi- cultate, Uniunea supravieþuieºte. Ea gireazã statutul profesionist al celor În cea de-a doua zi a simpozionului s-au lansat 35 de cãrþi, care scriu, asigurã pensiile de scriitori, indemnizaþii, burse, reviste, festi- exclusiv ale participanþilor la simpozion, recenziile acestora valuri, premii º.a. Fireºte, Uniunea este o instituþie importantã ºi greu de urmând a fi publicate în nr. 2 din 2009 al revistei Studia Ephe- condus. Nu numai pentru cã vremurile sînt grele ºi criza economicã mare, merides, editatã de Catedra de jurnalism a Universitãþii „Babeº- ci ºi pentru cã scriitorii sînt, prin definiþie, o specie sinucigaºã. Unii dintre Bolyai“, precum ºi cele mai recente numere ale unor publicaþii ei s-au apucat de denigrat Uniunea din conducerea cãreia fac, de altfel, parte. editate de participanþi la simpozion: Apostrof, Apoziþia, Carmina Deoarece Manolescu este un candidat serios ºi cu performanþa la vedere – a condus Uniunea transparent, a fãcut faþã tuturor crizelor, a putut deschi- balcanica, Oraºul, Origini ºi Studia Ephemerides. de toate uºile ºi a obþinut pentru breaslã maximum de drepturi ºi de vizibi- Lucrãrile prezentate la simpozion vor fi publicate la Editura litate ce se puteau obþine în aceste condiþii dificile –, atacurile sînt concentra- Tritonic, din Bucureºti, în cursul acestui an. Tema simpozio- te pe el. Vina realã a lui Nicolae Manolescu nu e cã vorbeºte la telefon cu nului din 2010: Documentarea în jurnalism. Uniunea de la Paris, cum l-a acuzat ªtefan Agopian, ci cã a scris Istoria cri-
ticã a literaturii române. Mai exact, cã a publicat-o. Putea s-o scrie ºi s-o lase ILIE RAD la dospit pînã dupã alegeri – ar mai fi asigurat cîþiva ani de supravieþuire a instituþiei, cu tot ce înseamnã ea. Dar pentru scriitori, cel care scrie ºi mult, ºi personal – aºadar conform propriile lui opinii – este de neiertat. Toamnã agitatã deci. Sã sperãm cã scriitorii vor ºti sã aleagã pragmatic, conform interesului pe termen lung, iar nu conform ranchiunelor de scurtã totuºi respiraþie.
APOSTROF

2 • APOSTROF 70

N. M. Livius Ciocârlie

N CASÃ îi spunem uneori Moº ÎCrãciun. De treizeci ºi cinci de ani – de când, înainte de a-l fi cunoscut, mi-a reperat onoarea ºtirbitã de o primã cro- nicã, devastatoare, la cartea mea de debut – ºi, deocamdatã, pânã sãptãmâ- na trecutã, de la Nicolae Manolescu numai bine ne-a venit. Nu folosesc pluralul majestãþii. Beneficiarii suntem patru. Adicã, noi toþi. Îi cerem – te miri ce, ºi mici, ºi mari –, el spune cã se va ocupa, nu uitã niciodatã – ºi re- zolvã. E foarte comod. Se poate încer- ca. Se poate încerca fiindcã nu aceasta e proba prieteniei. Nicolae Manolescu e un om de ispravã. Când cineva îl soli- citã, încearcã sã-l satisfacã. E ca un reflex. ªi cum are nenumãrate uºi des- chise, de obicei reuºeºte. ªi încã, aviz postulanþilor, nu se uitã la cum te porþi cu el. Cã, poate, îl bârfeºti pe unde-þi vine bine. Ca orice mare critic, Nicolae Manolescu are destui duºmani, dar tre- buie s-o faci latã rãu pentru ca el sã nu te mai poatã suferi. Când doreºte el ceva, nu cere. Se bizuie pe tine, sã-þi dai seama. Cu fineþea mea de „bãcui“ din munþii Banatului, de cele mai multe ori nu-mi dau. Ceea ce e în firea lucrurilor. Îndeobºte, în viaþã, unii tot dau ºi al- þii tot primesc. Prietenia a fost altceva. Un proces. Cu Nicolae Manolescu se comunicã uºor, cu mine se comunicã greu. În • Nicolae Manolescu corespondenþa noastrã dinainte de 1990 a existat o rafalã de „Stimate pe omul cu urechea, cel de serviciu la pe rue Bargue, câtã vreme, în slujbã domnule…“, urmatã de alta cu „Dra- aparate, de care am luat cunoºtinþã tar- la Bordeaux, urcam – cum zic francezii gã domnule…“, pânã ce s-a putut sã ne divã citindu-mi dosarul de la CNSAS. – la Paris, lunar. Cât despre Nicolae scriem ca doi apropiaþi. Când s-a ajuns Întâlnirile astea erau balsam. Eu, ca Manolescu, m-a mai poftit sã dorm la acolo, aveam deja un prieten bucureº- mai toþi, eram copleºit de ce se întâm- el dupã congresul de înfiinþare a PA C - tean, pe Lucian Raicu. (Nu-l pun la pla cu noi. El, mereu egal cu sine. Nu ului. „Vino, mi-a spus, cã atunci când socotealã pe Sorin Titel, el fusese de-al nepãsãtor, dar senin. E printre puþinii am sã fiu prim-ministru, nu se ºtie…“ nostru, al timiºorenilor.) Trãgeam când – singurul din câþi ºtiu – nedeformat de Prim-ministru n-a ajuns sã fie. Dar la unul, când la celãlalt. La Raicu – epocã. De aceea, pentru cine ar vrea sã aceasta e deja istorie. Pânã atunci fuse- nocturn, boem – nu prea apucam sã afle cum a fost Nicolae Manolescu se viaþã. Cei de astãzi nu ºtiu ce în- dorm. Cu Nicolae Manolescu – mult atunci, rãspunsul e simplu: ca acum. seamnã foamea, frigul, frica. Mi-e tea- mai ordonat – stãteam de vorbã dupã- Dupã 1990, cu Lucian Raicu am mã cã nici ce înseamnã prietenia nu ºtiu. amiezile. Altfel, l-am fi lãsat fãrã somn reluat veghea de noapte, de data asta

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 3 Marta Petreu: Stimate domnule Nicolae Manolescu, v-am vãzut ºi auzit pentru prima oarã prin anii 1970, la o sãrbãtorire a Echi- nox-ului. Eraþi prezent la o masã rotundã ca- re se desfãºura în sala mare a Casei de Cul- turã a Studenþilor. Aþi spus atunci ceva ce, pe moment, m-a ºocat enorm: cã textele scriitori- lor ar trebui sã fie plãtite. O idee foarte nema- iorescianã, îmi spun eu acum, la care atunci (cînd mi se pãrea important sã public, nu sã fiu plãtitã pentru ce public) nu subscriam, dar la care acum subscriu complet. Sînteþi, în mo- mentul cînd eu formulez întrebãrile, preºedin- tele Uniunii Scriitorilor, aflat în preajma ale- gerilor de la Uniune. Spuneþi-mi, vã rog, ce credeþi acum despre problema textelor: trebuie sau nu plãtite? ªi cum rimeazã aceastã pro- blemã cu realitatea de azi a României?

Nicolae Manolescu: Sigur cã munca scrii- torului trebuie plãtitã, câtã vreme scrisul e ºi o profesie ca oricare alta. Îmi menþin de- claraþia din 1970. Cu douã precizãri. Prima relevã un paradox: declaraþia mea ºoca mai puþin în 1970, când regimul comunist plã- tea cãrþile (chiar dacã era vorba mai curând de o rãsplatã a respectãrii regulilor unui joc hotãrîte de cenzurã), decât în 2009, când editorul capitalist le plãteºte prost sau de- loc. A doua precizare este cã sunt cel mai puþin indicat sã fiu citat cu o astfel de decla- raþie, eu, care n-am intrat decât târziu în economia de piaþã, ºi nu din convingere, ci de nevoie, incapabil fiind sã-mi cunosc ºi sã-mi fac respectate drepturile. Aºa cã le-am cedat în parte la „Copyro“. Mi le negociazã, cum s-ar zice, alþii. În ce mã priveºte, nu m-am tocmit niciodatã, nici mãcar la piaþã. Ba nu, mint, s-a întâmplat o datã, în baza- rul de la Constantinopol, în 1969, cu oca- zia unei excursii prin ONT, unde am vrut sã cumpãrãm, soþia mea ºi cu mine, un mic covor de rugãciune, cãci pentru unul mare n-aveam destui bani. N-aveam nici pentru unul mic, aºa cã l-am implorat pe negustor scrieþi? La ce lucraþi acum? Ce proiecte noi cap altã carte. ªi nu-mi doresc, cel puþin în sã ne facã o reducere, apoi sã ne permitã sã v-au încolþit în minte? ªi care e cartea pe care acest moment, sã scriu una anume. Nu plãtim în lire, leva ºi lei, doar aºa putând aþi vrea s-o scrieþi, ºi totuºi n-o veþi scrie nicio- sunt frustrat cã n-am scris romane sau poe- aduna suma. Turcul a acceptat târgul ºi, în- datã? zii (dacã rãmâne între noi, îþi mãrturisesc cã, atât de fericit, încât pãrea gata sã ne dea cã poezii am scris pentru… puºchea pe lim- marfa pe gratis. Ajunºi acasã, am aflat de la N. M.: Mulþumesc pentru urare. Nu sunt bã!), aºa cã nu vãd de ce aº visa sã-mi ocup un prieten cã turcul tocmai tocmeala o do- însã de acord cã împlinesc o vârstã frumoa- ultimii ani din viaþã scriind, ce altceva? de- rea, era sarea ºi piperul negoþului sãu, ºi sã. Dupã nel mezzo del camin, niciuna nu e cât Le Rouge et le Noir al romancierului meu ar fi fost dezamãgit sã nu-i fi oferit prilejul. frumoasã. Bãtrâneþea seamãnã cu toamna, preferat. care e frumoasã doar pentru cei care nu se M. P.: Domnule Manolescu, împliniþi, în tem de iarnã. Pe mine mã îngrozeºte iarna, M. P.: V-am urmãrit, vreme de patru ani, la aceastã toamnã, 70 de ani. O vîrstã frumoa- atât în sensul propriu, cât ºi în cel figurat ºedinþele de Comitet Director ale Uniunii. sã. Vã urez La mulþi ani! sãnãtoºi ºi crea- al cuvântului. De scris, sigur cã mai vreau V-am privit cu neascunsã curiozitate, cãci, tori, cãci nu-mi imaginez cã aþi terminat de sã scriu. Tot nu ºtiu sã fac altceva. În afarã pentru provincialul din mine, scriitorii din scris tot ce aþi plãnuit. Ce aþi vrea sã mai de ediþia a doua a Istoriei critice, n-am în Bucureºti ºi din alte pãrþi îºi pãstreazã miste-

4 • APOSTROF rul intact. N-aº spune cã v-am descifrat. Cred însã cã trãsãtura dvs. de personalitate cea mai pregnantã este raþionalitatea. Puteþi sã co- mentaþi aceastã provocare a mea? Puteþi oare Vârsta literaturii sã vã faceþi autoportretul? Ce rol joacã iraþio- nalul ºi afectivul (douã realitãþi ºi douã con- cepte care interfereazã, dar care, cred eu, nu Paul Aretzu se suprapun, ci doar se intersecteazã) în viaþa dvs.? RICÂÞI ANI ar adãuga vieþii, persona- nindu-ºi multiplele îndatoriri, de profesor N. M.: Mã bucur cã mã socoteºti un om Olitãþile, în special cele literare, îºi pãs- universitar, de diplomat cultural, de direc- raþional. M-am socotit eu însumi dintot- treazã o imagine tânãrã/o prezenþã expre- tor de revistã, de preºedinte al breslei scrii- deauna astfel. Un autoportret am publicat sivã, datã de (relativa) imuabilitate a operei, toriceºti. într-un mai vechi volum de Teme, de pe dar mai ales de aºteptarea unor noi întâl- Scriitorul nu lucreazã pentru sine, ci când aveam patruzeci de ani, ºi l-am reluat, niri (uneori, aceleaºi repetate) cu iniþiaþii pentru ceilalþi, iar munca sa este, desigur, o din perspectiva a aproape ºaptezeci, în Via- lor. Scrisul, arta în general sunt elixiruri, donaþie. Domnul Manolescu a scris toatã þã ºi Cãrþi, cartea de memorii de la Editura conþinând iluzia eternitãþii. Timpul scrii- viaþa, aproape neîntrerupt, criticã literarã, Paralela 45, pe care o voi lansa la Târgul de torilor este timpul creaþiei lor. care s-a cristalizat în monografii ºi sinteze Carte din noiembrie. Nu mã obliga sã-l re- Domnul Nicolae Manolescu se împãr- mari de istorie literarã, eseisticã, memoria- iau acum. Fãrã sã mã flatez ºi, în definitiv, tãºeºte din plin din aceastã magie. Vârsta listicã, publicisticã. A influenþat esenþial via- fãrã sã mã judec, îmi recunosc douã trãsã- îi sporeºte opera ºi autoritatea. Imaginea þa literarã româneascã, susþinând programe turi principale: raþionalitatea ºi moderaþia. realã a Domniei Sale este, unitarã în ubi- ºi direcþionând, imprimându-se în multe Mi-aº mai fi dorit sã fiu tolerant, dar con- cuitatea sa, cea a inteligenþei, a profunzimii, conºtiinþe estetice. Treizeci de ani a fost cri- stat cu vârsta cã mã enerveazã ºi nu înþe- a claritãþii, a echilibrului, a spectacolului de ticul de referinþã, reperul axiologic. Douã- leg atâtea, încât devin tot mai puþin îngã- idei ºi stilistic din Metamorfozele poeziei, zeci de ani a lucrat la Istoria criticã a litera- duitor. Contradicþia lui Maiorescu, Teme, Arca lui turii române. A susþinut scriitori, în vremuri Noe, Istoria criticã a literaturii române… ostile libertãþii scrisului, a format o nouã M. P.: Dragã domnule Nicolae Manolescu, Plinãtatea zilelor era socotitã în vechime generaþie. Este un model. Se aºteaptã de aþi publicat în urmã cu un an Istoria cri- o favoare divinã. Potrivit unei tãbliþe babi- la Domnia Sa încã mult, iar scrisul nu are ticã... V-am auzit, nu demult, spunînd cã loniene, 60 de ani însemna maturitate, 70 vârstã. lucraþi la a doua ediþie, revizuitã ºi adãugitã. viaþã lungã, 80 însemna bãtrâneþe, iar 90 Îi dorim, la aniversare, viaþã lungã ºi har V-aº ruga sã comentaþi acest fapt. bãtrâneþe extremã. Domnul Manolescu este în toate ale sale. azi un om energic, afabil, rafinat, îndepli-
N. M.: E adevãrat, îmi strâng cãrþi pentru ediþia a doua, pe care sper s-o dau la tipar lemica este una culturalã. Iar literatul ro- rat, i-am admirat pe foarte mulþi, con- în câþiva ani. mân din toate timpurile are o naturã robus- temporani sau „clasici“. Ca scriitori ºi ca tã ºi o culturã redusã. Te-ai întrebat, de- oameni. M-aº bucura sã pot spune cã am ºi M. P.: Nu v-a trecut prin minte sã faceþi un sigur, de ce mai toate articolele consacrate învãþat ceva de la ei. De lepãdat, nu m-am compendiu de istoria literaturii române, aºa cãrþii tale despre Sebastian au avut aerul lepãdat de niciuna dintre fostele mele iubiri cum existã, de pildã, în Italia, istorii ale lite- unor pamflete. Fiindcã aproape toate pleacã intelectuale. raturilor pentru uzul liceelor? Un compen- de la premisa, doar pe jumãtate conºtientã, diu pentru strãinãtate, de pildã... cã judecãþile tale nu se brodesc cu preju- M. P.: Vorbiþi-mi despre femeile vieþii dvs. Da- decãþile lor. Sunt absolut sigur cã niciunul cã vreþi. Despre dragoste ºi literaturã, ca sã N. M.: Am fãcut unul, care va apãrea la dintre recenzenþi nu s-a obosit sã consulte camilpetrescianizez... acelaºi Târg de Carte din noiembrie. Nu colecþia Cuvântului la BAR sau în altã bi- ºi în traducere, deºi editorul, Cãlin Vlasie, bliotecã unde se va fi aflând (încearcã sã-i N. M.: Despre celelalte iubiri, am scris în fãrã stãruinþa cordialã a cãruia nu încheiam faci sã spunã dacã ºtiu mãcar unde se mai Viaþã ºi Cãrþi. Nu-mi cere sã repet ce am nici ediþia mare, a fost premiat cu o sumã gãseºte). Toþi te acuzã, în schimb, cã gre- scris despre ele tocmai acum când încep sã oarecare ca sã publice un compendiu în- ºeºti sau, culmea!, cã scoþi lucrurile din regret cã nu le-am tãcut. tr-o limbã de circulaþie. N-am încã o idee context, pe tine, care eºti probabil singu- limpede de ceea ce ar trebui sã fie Istoria ra care ai citit integral articolele. Cine vor- M. P.:... ºi despre Ana, dragostea dvs. de criticã în perspectiva unui cititor strãin. beºte? Cei care au citit exclusiv extrasele pe acum... care li le-ai dat murã-n gurã. Muieþi-s pos- M. P.: Oare de ce la noi, adicã în mediul cul- magii, critici, voi, o flori deºarte? N. M.: Ana, fetiþa mea de ºapte ani ºi ju- tural românesc, nu existã discuþii despre eve- mãtate, este un copil adorabil, frumoasã ca nimentele culturale, ci numai pãruieli? Îmi M. P.: Staþi la Paris, sînteþi ambasadorul nos- maicã-sa ºi deºteaptã ca amândoi pãrinþii ei. dau seama cã brutalitatea din mediul publi- tru la UNESCO. Aceastã relativã distanþã de Crede-mã cã nu exagerez. Tot ce-mi do- cistic nu e deloc o noutate postcomunistã, ci un patrie – relativã, pentru cã veniþi foarte des în resc este sã apuc s-o vãd mare, ºcolitã, la nãrav bine înrãdãcinat, existent ºi în ultima þarã, pentru problemele Uniunii – v-a modi- casa ei ºi, sperând cã nu voi deveni pânã treime a secolului al XIX-lea, ºi în perioada ficat oare perspectiva asupra culturii/literatu- atunci un bãtrân ciufut, sã mã pot bucura interbelicã, aceasta din urmã – de o uimitoa- rii române, aºa cum sugera I. B. Lefter în- din toatã inima. re violenþã polemicã ºi pamfletarã. Aveþi cum- tr-un text despre dvs.?
va vreo ipotezã explicativã despre acest nãrav? 12 octombrie 2009, N. M.: Nu, nici vorbã, sunt de prea puþinã prin corespondenþã N. M.: S-ar pãrea cã ne lipsesc ºi tradiþia, vreme la Paris ºi am trãit prea multã vreme ºi cultul pentru dezbaterile de idei. La noi, în România ca sã profit de perspectiva pe Interviu realizat de polemica se transformã de fiecare datã în care o dã distanþa. Din pãcate, aº zice. Toþi pamflet. Îi redãm spontan polemicii sensul cei care au putut profita au avut de câºtigat originar, de rãzboi. Am remarcat cã în isto- – Ionesco, Cioran, Eliade ºi atâþia alþii. ria noastrã literarã doar criticii mari au pur- tat cu adevãrat polemici. Scriitorii au pre- M. P.: Dragã domnule Nicolae Manolescu, ferat pamfletul. Deosebirea dintre una ºi eu ºtiu, din experienþã, cã situaþia de viaþã cea altul a fãcut-o, se ºtie, Lovinescu. Polemica mai confortabilã este aceea cînd admiri pe ci- cere obiectivitate, metodã, cumpãtare ºi neva. Dvs. pe cine admiraþi? Care au fost cele idei. Pamfletul se mulþumeºte cu subiecti- mai importante întîlniri (admirabile) din via- vism, exagerare ºi pasiune. Polemica e de þa dvs.? idei, rezuma Lovinescu, pamfletul e de cu- vinte. Aº adãuga cã pamfletul e o formã aºa N. M.: N-am urît niciodatã pe nimeni. zicând naturalã de expresie, în vreme ce po- Nici de invidie n-am fost capabil. De admi-

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 5 „A Beautiful Mind“

XISTà MOMENTE care te marcheazã pro- demonstra sieºi ºi altora cã, plin de har lite- în 2000, la Târgul de Carte Gaudeamus de Efund ºi definitiv, de care þii seamã, exis- rar, ar putea oricând sã-ºi atârne în cui pana la Bucureºti, lansare pe care Nicolae Mano- tã oameni legaþi de aceste clipe care îþi de- criticului, preluând-o pe cea a povestitoru- lescu a onorat-o cu prezenþa ºi prezentarea vin apoi reper ºi model spiritual. O astfel lui, romancierului ori autorului de memo- sa – fotografiile fãcute cu acest prilej stau de întâlnire am trãit pe la sfârºitul anilor rii sau jurnal. vie mãrturie. ’70, începutul anilor ’80, când, invitat la Verva sa mereu tinereascã, ironia ºi au- „A Beautiful Mind“ este acest mare cri- Saloanele Revistei Familia, a venit la Ora- toironia nu întotdeauna îngãduitoare, tic literar, profesor universitar, academician, dea Nicolae Manolescu. Am evocat cu alte umorul blând-aspru îi coloreazã discursul, preºedinte al Uniunii Scriitorilor ºi amba- prilejuri impactul pe care tânãrul critic lite- replicile sau intervenþiile. Logica impeca- sador al României la UNESCO, persoanã rar, la debutul sãu, prin cronicile sale lite- bilã din revãrsarea de idei, empatia gândi- charismaticã, având printre numeroasele rare de la Contemporanul ºi România lite- rii lucide, calmul, detaºarea, generozitatea ºi superlativele sale calitãþi ºi pe aceea de a rarã, apoi prin cãrþile sale, l-a avut asupra ºi buna-credinþã dau relief þinutei sale de te obliga sã te autoanalizezi pertinent ºi generaþiei mele, poate nici el conºtient, la intelectual rasat. Prezenþa Domniei Sale obiectiv, pentru a-i putea aprecia pe alþii, început, de urmãrile benefice ale apariþiei într-un cerc de literaþi creeazã o atmosferã dar ºi sã-þi transmitã ideea cã orice carte de sale fulminante. de respectuoasã intimitate, modestia sau criticã e cu atât mai bine înþeleasã, cu cât Atunci când l-am vãzut pentru prima aparenta sa modestie – dincolo de care se „cel care o va citi va fi reflectat el însuºi la datã, persoana criticului, nu numai scrisul ghiceºte omul care îºi cunoaºte valoarea ºi operele comentate în ea“. sãu, marca ascultãtorul. Subþire, cu miºcãri se simte degajat atât printre ai sãi, în þarã, E o utopie a încerca sã-þi concentrezi elegante, cu un profil ca o lamã de sabie, cât ºi în mediile elevate ale Parisului sau ale opiniile critice despre întreaga operã lite- suplu în gândire, un amestec de neastâmpãr oricãrei alte capitale europene – dau un aer rarã a lui Nicolae Manolescu în cuprinsul echilibrat ºi de calm înfrigurat i se citea în de prielnicã atenþie, de relaxare deferentã, unui simplu articol aniversar, când cel puþin privirea defel blândã, câteodatã ironicã, sar- dizolvã distanþele, retrasându-le în linii mai douã teze de doctorat s-ar putea elabora casticã cel mai adesea. Era necruþãtor, un puþin aspre. având ca temã cãrþile ºi sutele de articole de judecãtor drept, dar nemilos, cuvintele lui criticã despre poezie, pe de o parte, ºi cele aveau greutate, cãdeau ca o sentinþã defi- despre prozã, pe de altã parte, nemaipu- nitivã, uneori pe viaþã. ªi foarte rar se în- nând la socotealã Contradicþia lui Maio- ºela, încât verdictul lui devenea reper pen- rescu, Teme (7 volume) sau cele trei volume tru unii, prilej de polemicã pentru alþii. Literatura românã postbelicã (Lista lui Ma- O seninãtate de om superior, extrem de nolescu), despre poezie, prozã, dar ºi dra- liber ºi sigur de sine, îi îmbracã acum fiin- maturgie ºi eseu, studiile monografice, þa; a avut ºi are siguranþa lecturilor temei- eseurile ºi sintezele de literaturã contem- nice în câteva limbi de circulaþie europeanã, poranã ºi, last but not least, Istoria criticã a a inteligenþei ascuþite ºi a unei puteri de literaturii române, la care a lucrat, dupã concentrare de invidiat, a înþelepciunii cri- propria-i mãrturisire, peste douãzeci de ani. tice timpuriu dobândite ºi, mai ales, a ta- Mã voi opri din nou la aceastã Istorie...,nu lentului incontestabil, a înzestrãrii pentru numai pentru cã este cea mai recentã carte scris în cele mai variate specii ale genului a Domniei Sale, dar mai ales pentru cã este epic, dar ºi în articolele neliterare, polemic- opera sa capitalã, riguroasã exegezã ºi sin- politice sau în comentariile sale sportive, tezã criticã definitorie pentru inteligenþa sa extrem de agreabile pentru un nepasionat superioarã, comprehensiunea, luciditatea de fotbal, devenite prin pana sa savuroase deloc abuzivã ºi pentru relaþia particularã miniaturi literare. cu fiecare creaþie în parte din strategia ana- Citind, pe vremuri, în Steaua, ciclul Lu- lizelor sale literare. mea poveºtilor, cuprins ºi în Julien Green ºi Am publicat recent în Familia o cronicã strãmãtuºa mea (Teme 5), am savurat co- despre primele douã capitole ale Istoriei cri- mentariul la Mica sirenã de Andersen, po- tice..., foarte aproape mie prin însãºi obli- vestea cea mai dragã mie. Ea este „cea mai gaþia mea curricularã, devenite model prin extraordinarã poveste de iubire“, scria Deºi pe noi, orãdenii, de Nicolae metodã, prin scrisul sãu chibzuit, plin de Nicolae Manolescu, pentru cã „Leonhard Manolescu ne leagã câteva amintiri fru- nerv ºi seducãtor, dar, mai ales, prin abor- nu face astfel de sacrificii pentru zâna On- moase, aºteptându-i venirile la Oradea ca darea contrastivã a primilor noºtri autori da, nici Romeo pentru Julieta ºi puþini în- pe reale evenimente literare ºi culturale, ºi prin pactul de înþelegere, de empatie pe drãgostiþi din lume se pot compara cu mi- totuºi, de fiecare datã când îl întâlnesc, un care îl încheie criticul contemporan cu ca Sirenã“. Este o iubire absolutã iubirea soi ciudat de teamã respectuoasã mã cu- „izvoditorii“ celor dintâi secole de litera- sirenei care renunþã la a-ºi regãsi trupul ºi prinde. Poate de aceea, în niciuna din evo- turã; sensibilitatea sa o înfruntã, dar se ºi „sufletul quasinemuritor de sirenã“ de dra- cãrile sau cronicile mele la cãrþile Domniei pliazã pe cea a autorilor de mult dispã- gul Prinþului iubit. Dupã douã decenii, Sale nu am reuºit sã transmit întreaga mea ruþi, gândul ºi cuvântul sãu inconfunda- autorul preia ideea de la scriitorul danez, o admiraþie, de unde tonul aparent rece ºi bil dezghioacã din materia brutã sau pre- rãsuceºte, o relativizeazã ºi o reinterpreteazã uºor convenþional uneori din paginile mele, lucratã cu migalã temele ºi motivele într-o fermecãtoare prozã plinã de nerv ºi pentru cã, de fiecare datã, am senzaþia unui predilecte la aceºti condeieri, reliefându-le umor de un soi aparte, inclusã în volumul examen pe care îl susþin în faþa unui profe- valoarea artisticã ºi durabilitatea în timp. Poveºti de dragoste la prima vedere (Huma- sor extrem de sever, dar politicos ºi amabil- De altfel, autorul însuºi insereazã în pre- nitas, 2008), intitulatã Alesul, povestire cu zeflemitor faþã de posibila mea neºtiinþã. faþã mãrturia sa de credinþã: sfârºit deschis, interpretabil în atâtea fe- Apoi îmi amintesc nerãbdarea ºi spãimoa- luri, o „jucãreauã“ a prozatorului Nicolae sa mea aºteptare a verdictului pe care urma Eu sunt un cititor care continuã a crede, în Manolescu, care demonstreazã, pentru a sã-l dea la volumul meu despre Dana pofida agresiunilor din toate pãrþile, în ideea câta oarã, amuzându-se serios, cã talen- Dumitriu, Portretul unei Doamne, înainte cã operele artistice se cuvin citite (ºi reciti- te) înainte de orice pentru arta lor ºi cã [...] tul sãu epic, insuficient în a-i oferi sati- de a-l putea trimite eu editorului Cãlin ele conþin expresia unui adevãr inaccesibil pe sfacþiile criticii literare sau eseului, l-a pus Vlasie, la Paralela 45, sau inhibiþia parali- orice altã cale ºi cã o istorie a literaturii nu într-o parantezã deschisã pentru a o putea zantã care m-a cuprins ºi zâmbetul crispat  vizita din când în când ºi pentru a-ºi pe care l-am afiºat la lansarea volumului

6 • APOSTROF Teme neterminate despre MANOLESCU

-AM VÃZUT pentru prima oarã în 1978, Lla o sãrbãtoare a Echinox-ului, unde m-am dus cu o spaimã aºa de mare, cãci mã temeam c-o sã fiu opritã la uºã ºi între- batã ce caut acolo, încît, de emoþie, m-am împiedicat pe treptele sãlii Eminescu de la Filologie, unde avea loc ceremonia, ºi, dacã nu mã prindea un necunoscut – care s-a dovedit mai apoi a fi fost Mircea Ghiþu- lescu –, cred cã îmi rupeam gîtul. De vãzut ºi ascultat cu adevãrat l-am vãzut ºi ascul- tat, tot atunci, în clubul Casei de Culturã a Studenþilor. Acolo, Manolescu – un domn smead ºi uscat, cam asimetric – a vorbit foarte clar despre ceva foarte prozaic: de- spre bani. Adicã, despre dreptul scriitoru- lui de a fi plãtit pentru munca pe care o face. Cum pentru mine urgenþa era atunci sã public, discursul lui Manolescu n-a în- semnat un eveniment. Atîta doar cã n-am uitat niciodatã ce-a spus. Peste ceva vreme, nu multã, am priceput încotro bãtea de fapt: spre recunoaºterea statutului profesional al scriitorului, pe care regimul socialist nici mãcar nu îl înregistra ca profesiune. • Fotografie de grup la sãrbãtorirea centenarului Societãþii Scriitorilor/Uniunii Scriitorilor, aprilie 2008. Foto: Mihai Cucu Devenirea personalã a unui om poate fi, se vede, nemaipomenit de (auto)ironicã, drept produce valori singulare, cu duratã lungã, rescu, care spunea cã munca literarã nu tre- dovadã cã acum, ori de cîte ori mi se cere nedeterminatã, de valabilitate, care repre- buie plãtitã, ci pe criticul Nicolae Manoles- sã vorbesc despre literaturã, încep sã vor- zintã pãrþi-unicat din ceea ce se cheamã cu, este tocmai problema banilor. Bucuria besc despre bani – revãzînd cu ochii minþii identitatea colectivã a unui popor; sau, în mea de a avea texte foarte bune la Apostrof sala aceea mare de la Casa de Culturã a Stu- cazurile fericite, din identitatea umanului e egalatã numai de satisfacþia de a-i plãti pe denþilor, prezidiul cu scriitori, plasat cu spa- ca atare. Scriitorul, ca toþi ceilalþi creatori, autori. ªi, cum noi plãtim jalnic, visez ziua tele spre geamurile înalte, ºi silueta ner- regenereazã umanul ca atare, îl face sã se cînd vom avea bani mulþi, mulþi, pentru a voasã a vorbitorului, la care mã uit à autoreproducã în calitate de uman. Iar la rãsplãti cum se cuvine textele literare pe contre-jour, intrigatã, aproape dezamãgitã nivelul unor colectivitãþi mari, cum este care le publicãm. cã Manolescu nu vorbeºte despre literaturã, poporul, scriitorii, creatorii în general, dau ci despre dreptul scriitorilor de a fi plãtiþi... seamã de fizionomia poporului respectiv, * ªi acum spune la fel, iar la Uniune, ca pre- asigurîndu-i totodatã, prin dimensiunea ºedinte, e mai mult decît sensibil la pro- criticã, ºi conºtiinþa ei de sine nenarcisicã, ARELE EVENIMENT literar al anului blema banilor ce se cuvin scriitorilor. Are lucidã. Demnitatea, cu alte cuvinte, identi- M2008 a fost apariþia Istoriei critice... a dreptate. Literaturã fãrã bani nu se poate. tatea ºi demnitatea. Scrisul (creaþia de orice lui Nicolae Manolescu. Imediat dupã apa- Cãci între timp am învãþat ºi eu cã, dacã fel) este, aºadar, o muncã publicã ºi de im- riþia ei, s-a spus în presã cã o sã provoace inspiraþia e o problemã personalã, rezulta- portanþã naþionalã, uneori chiar universalã, mari discuþii. Desigur. Dacã o citeºti din- tul ei, textul literar sau „opera“, este o pro- care ar trebui rãsplãtitã pe mãsurã. Inclusiv spre sfîrºit spre început, începi, fireºte, sã blemã socialã. Acum ºtiu cã scriitorul (crea- cu bani. Una dintre puþinele idei în care nu retuºezi polemic „lista lui Manolescu“. Da- torul din orice domeniu spiritual, în fapt) îl aprob pe criticul de direcþie Titu Maio- 

 puþin convingãtoare, sunt dense ºi reale lui Nicolae Manolescu, sau poate va fi o poate fi, în definitiv, altceva decât expresia provocãri, neliniºtitoare ºi incomode, pri- ademenitoare carte de prozã, pe care, mãr- îndelungã ºi meticuloasã a unui gust. lej de dispute ºi garanþii ale vitalitãþii ºi turisesc, o aºtept de multã vreme, având modernitãþii operei. convingerea cã Domnia Sa amânã delibe- Paginile Istoriei... sale sunt o meditaþie per- Nicidecum o operã perfectã – criticul rat sã-ºi dea întreaga mãsurã a talentului sonalã asupra literaturii române, într-o nici nu a intenþionat sã scrie o istorie lite- sãu epic. Poate, dupã ce va fi elucidat alþi abordare sincronicã ºi diacronicã în acelaºi rarã desãvârºitã, eliminând „impuritãþile“ – autori ºi dupã ce va fi pus în paginã alte timp, cu fatal riscantele judecãþi de valoa- ºi „stearpã“, voluminosul op despre ce- studii în sobrul limbaj al criticii, se va ho- re, cu surprinzãtoarele ºi contradictoriile le cinci secole de literaturã îºi reflectã ºi tãrî sã-ºi ia în serios harul ºi, ironic-paro- sale aprecieri, la interval de ani, la adresa reprezintã întru totul autorul. Este o crea- dic sau serios-solemn, va descoperi în actul unuia ºi aceluiaºi autor, reflectând evoluþia þie „vie ºi chiar contradictorie, în mãsura de a scrie numai prozã un nou mod de a în timp a gustului sãu ºi a modalitãþii sale în care nu exprimã un autor abstract ºi fi ºi de a descoperi lumea. interpretative. ªi, poate, tocmai în aceste intemporal, ci pe mine cel de acum ºi de
autocontraziceri, în aceste „capricioase“ aici, cu lecturile, competenþa ºi tempera- evaluãri, în ordinea nouã pe care o impune mentul, gustul ºi capriciile mele“. sã se afle farmecul indenegabil ºi valoarea Mã întreb, cu interes ºi îndreptãþitã cu- perenã a cãrþii. Exegezele sale profunde, riozitate intelectualã, care va fi urmãtorul frumos echilibrate, convingãtoare sau mai proiect literar de mare anvergurã criticã al

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 7  cã însã o citeºti cuminte, dinspre început spre sfîrºit, cartea te cuprinde ºi te cucereºte pe nesimþite, ca o viziune criticã frumoasã ºi coerentã asupra propriei noastre iden- titãþi. Mã tem cã, dintre toate domeniile culturii româneºti, numai literatura are, prin succesivele istorii ale literaturii, conºtiinþa criticã de sine asupra derulãrii sale. La capã- tul seriei Maiorescu – Lovinescu – Cãlines- cu – Negoiþescu, Nicolae Manolescu vine cu Istoria... sa, scrisã cu un soi de voioºie, cu o predilecþie evidentã pentru linia raþio- nalist-clasicã a literaturii române ºi cu un soi de circumspecþie pentru aspectul manierist (folosesc termenul în accepþiunea tipolo- gicã, aceea consacratã în filosofia cultu- rii). E o carte solarã, bine dispusã.

*

ACà CITEªTI Istoria criticã... a lui Ma- Dnolescu europeneºte, adicã de la înce- put spre sfîrºit, eºti izbit, pentru lunga pe- rioadã de timp care precedã junimismul, de un anumit gen de observaþii concrete, pe care, desigur, nu le poate face decît cineva familiarizat cu întreaga literaturã (sau chiar cu întreaga culturã) româneascã. De pildã: „la reflexivul Costin“, scrie Nicolae Ma- nolescu, imaginile „capãtã o abia presimþitã muzicalitate eminescianã («Trec zilele ca umbra de varã.../Fum ºi umbrã sunt toate, visuri ºi pãrere»)“ (p. 28); în „cãrþulia lui Costin [...] se gãseºte, între alte bijuterii ale prozei noastre vechi, acea descriere a Italiei [...], care sunã odobescian, cu douã vea- curi înainte de Istoria arheologiei“ (p. 65); Neculce seamãnã „cu arhondologul Con- stantin Sion“ (p. 70); „Înþeleptul“ lui Can- temir, cerînd „de la Lume avuþii, dregã- torii, stãpîniri regeºti“, prefigureazã un segment din Luceafãrul eminescian (p. 79), în Istoria ieroglificã „tonul discuþiilor este de Þiganiadã, din episodul polemicii de- spre forma de guvernãmînt“ (p. 81), iar în scena furtunii, „Tabloul este bogzian ºi tot- odatã nespus de bogat în sonoritãþi cum ar fi acelea din baladele romantice ale lui Bolintineanu“ (p. 82); în plus, „Înainte de Ion Barbu“, Cantemir scrie „primele noas- tre versuri [...], în manierã Góngora-Ma- rino“ (p. 81); la Alecu Vãcãrescu, „Femeia- Cãtãlina e mustratã pe un ton care, s-a observat de mult, aduce cu al lui Emines- cu“ (p. 96); despre G. Creþeanu ni se aduce aminte cã el (nu Vasile Fabian-Bob) „a su- gerat celebrul vers din Epigonii: «S-a întors maºina lumii...»“ (p. 98); Conachi, în poe- zia lui eroticã, îºi evocã iubita „din nou • Nicolae Manolescu. Foto: Mihai Cucu eminescian“ (p. 100); Matei Milu este „cap al unei serii ce va traversa secolul XIX ºi va „foarte mult din atmosfera basmelor în ver- Dimitrie Bolintineanu, „un coºbucian ajunge la Arghezi ºi la M. R. Paraschi- suri ale lui Eminescu“ (p. 122), ba chiar structural“, exclamã: „E de mirare cã nu vescu“ (p. 104); în poezia lui Gheorghe „Sîntem în plinã Noapte de decemvrie“ (p. s-a vãzut cît Coºbuc e în [poemul] San Ma- Peºacov „dãm peste un vers din Cãlin de 122); în cîntecele erotice ale lui Asachi rina“ (p. 208), apoi completeazã tabloul Eminescu, într-o atmosferã tot aºa de fee- „percepem cu anticipaþie un ecou emines- stilistic al prefigurãrilor, semnalîndu-i „Sti- ricã precum aceea din marele poet: «Cum cian“ (p. 159), iar pentru legendele ro- lul... aproape barbian“ ºi „stranii[le] note culeg, cu dezmierdare/Dulce al viilor rod,/ mantice, în ciuda modelelor lor din lite- bottiene“ (p. 210-211); balada ªoimul ºi Fiind dealurile pline/De mulþime de norod“ ratura europeanã (Mickiewicz, Bürger), floarea fagului a lui Alecsandri are în ea „un (p. 105); tot aºa, istoricul literar observã cã întrucît limba îºi produce propriile ei mo- conflict barbian-arghezian“ (p. 224) sau unele modulaþii din versurile lui Negruzzi dulaþii, „Iatã nu numai pe Bolintineanu, replici „straniu eminesciene“ (p. 228), iar „au rãmas, cu siguranþã, prin sonoritatea Alecsandri sau Stamati, dar deja Strigoii bogata liricã a bardului îi „premerge“ pe lor, în urechile lui Alecsandri, Bolintineanu ingratului Eminescu“ (p. 162); Ion Helia- Duiliu Zamfirescu, Macedonski, Goga ºi Eminescu“ (p. 115); în Bolintineanu, de-Rãdulescu, prin „o enormã gratuitate, simultan (p. 233); Negruzzi este, prin spune criticul, „Eminescu se presimte din [...] ne face sã ne gîndim imediat la Mircea publicistica sa, „un precursor extraordinar“ nou, în cîte un epitet gerunzial“, iar roma- Cãrtãrescu“ (p. 175), în alte poeme „an- al lui Caragiale (p. 259; vezi ºi p. 260, nul sãu în versuri, Conrad, „Va fi redesco- ticipeazã idila coºbucianã“, iar uneori prin 261), iar prin alte sunete fundamentale, al perit de Cãrtãrescu în Levantul“ (p. 118); versurile sale „trece un fior eminescian“ lui Odobescu din Pseudokynegeticos (p. Legenda ciocârliei de Alecsandri cuprinde inevitabil (p. 176); tot în legãturã cu 261); Kogãlniceanu „se joacã intertextual

8 • APOSTROF ca prozatorii optzeciºti“ (p. 263); Alecu pare deosebit de sensibil la ideea de matri- unei strãluciri stilistice fãrã seamãn – aproa- Russo aduce „arhetipul prozei evocatoare, ce stilisticã, drept arhetip generator al for- pe cã-i servesc drept material didactic. Ta- pitoreºti ºi bogate în culori a lui Ghica, mei culturii, respectiv al literaturii române; bloul acesta obþinut (al „individuaþiei“, îmi Mateiu, Dinu Nicodin ori Radu Albala“ (p. capitolul sãu despre Blaga sugereazã, de vine sã spun) este exact, ingenios ºi sufi- 270-271); Ion Ghica însuºi este, prin inspi- fapt, o rezervã de sorginte ºi raþionalistã, ºi cient. Inteligenþa criticã reconstituie, por- raþia de a cita o circularã de subprefecturã, literarã faþã de sistemul filosofic blagian nind dintr-o direcþie particularã – literatura un urmuzian (p. 291), dar ºi acela care „a (care pretinde intuiþie araþionalã ºi sensibi- – una dintre marile rupturi de mentalitate fixat la noi modelul prozei pitoreºti ºi litate abstract-filosoficã). din istoria culturii europene; o rupturã pro- descriptive [...], pe care o vom descoperi ªtim însã din istoria culturii europene dusã iniþial în fundamente, în metafizicã apoi la cei doi Caragiale, la Panait Istrati, cã spiritul unei culturi (folosesc termenul (prin Kant, care a distrus metafizica tra- Dinu Nicodin, Ion Marin Sadoveanu, G. de „culturã“ în sensul lui spenglerian) îºi diþionalã, ontologicã sau a obiectului, fã- Cãlinescu, Paul Georgescu, ªtefan Agopian face toate încercãrile pînã cînd îºi gãseºte cînd trecerea la o metafizicã nouã, a subi- ºi la alþii“; despre jurnalul intim al lui C. A. forma optimã de expresie (dacã ºi-o gã- ectului ºi a cunoºtinþei), de unde apoi a Rosetti, Manolescu exclamã: „Iatã chiar seºte). Mai ºtim de la nemþi cã o limbã, ca reverberat în toate domeniile creaþiei uma- notele recelui Maiorescu de peste douã spirit manifest ºi cotidian al unei culturi, ne. Schopenhauer ºi Nietzsche au înregis- decenii“ (p. 307), iar despre canþonetele este „locul de adãpost al fiinþei“, „casa“ ei; trat adînc ºocul schimbãrii, iar ceva mai tîr- aceluiaºi, cã îl anunþã pe Minulescu (p. ºi cã ea, limba, vorbeºte prin poeþi ºi gîn- ziu, tînãrul Cioran a ajuns sã scrie, declarat, 310); Hasdeu este diagnosticat în corelaþie ditori, supunîndu-i propriilor ei modulaþii, filosofie liricã... Cãci un cîmp stilistic este cu stilul antiromantic al lui Stendhal ºi cã limba îi vorbeºte – îi declinã ºi conjugã, un întreg în care nicio parte nu rãmîne Caragiale (p. 330), apoi criticul reia obser- s-ar putea spune – pe autorii care creeazã inertã, în care orice poartã de intrare te vaþia lui Mircea Zaciu, cã Duduca Mamuca în gãoacea ei. Mi se pare cã acest lucru l-a poate duce la recuperarea întregului. Cu conþine modelul romanului sadovenian înregistrat Nicolae Manolescu în Istoria... condiþia sã-þi meargã mintea. (p. 331); „tratarea“ în registru ludic a „teh- sa, cînd a reþinut, în frînturile de versuri nicilor romaneºti nu l-a aºteptat pe articulate de falanga azi aproape nefrecven- * Costache Olãreanu“, ci e prezentã în Pan- tatã a scriitorilor noºtri timpurii, sunetul tazi Ghica (p. 350). prefigurator al viitorilor scriitori deplini: E NICOLAE Manolescu l-am vãzut mai Acest tablou (prejunimist), al ancorãrii felul cum limba românã ºi-a fãcut încercã- Pales în situaþii publice ºi oficiale, adicã autorilor în timpul viitor, într-un autor vii- rile; felul cum matricea stilisticã ºi-a expe- în ºedinþe de Uniune. Prea puþin pentru a tor, care va duce o modulaþie stilisticã la rimentat ºi cristalizat, lent ºi dibuitor, struc- putea pretinde cã îl cunosc. Trãsãtura sa cea muzicalitatea ei literarã deplinã, este dublat turile. Cu alte cuvinte, mi s-a pãrut cã mai frapantã de personalitate este raþiona- de continua lor ancorare în literatura uni- istoricul literar, descriind geneza poticnitã litatea, una vie, promptã, precisã. L-am versalã (nu neapãrat trecutã sau contem- a literaturii române, a înregistrat – chiar în vãzut disociind între fenomene strîns ºi poranã lor, poate fi ºi o literaturã a viito- calitatea sa de extraordinar cunoscãtor al confuz înrudite, pe care le-a separat, cu bis- rului în raport cu autorul în discuþie). Nu întregii literaturi române – naºterea, prin turiul logic, în mod perfect. E un om fãrã e vorba numai de influenþe ale literaturii încercare ºi eroare, prin anticipare ºi împli- fasoane, care pune mîna ºi face. E un con- universale asupra celei româneºti, aflatã în nire, a ceea ce va fi matricea stilisticã li- structor firesc ºi fãrã emfazã. Are capaci- formare (de tipul: Vasile Pogor este influ- terarã a culturii noastre mature. A înregis- tatea, rarã – mai ales la cei aflaþi într-o po- enþat de Dante, v. p. 120), ci de corespon- trat-o scrupulos, chiar dacã nu a folosit ziþie importantã, deci în situaþia cînd denþe, de sunete ºi structuri care, uneori, conceptul ca atare. Ca sã parafrazez un oamenii îºi dau arama, aºadar caracterul, pe ºi-au cîºtigat legitimitatea în diverse lite- poet: adînc cuibãrit în cochilia spusei ro- faþã –, de a-i asculta pe ceilalþi; ºi însuºirea, raturi strãine, adesea peste veacuri. De pil- mâneºti, Manolescu i-a ascultat pe poeþi ºi mai rarã, de a le sãri în ajutor celor care dã, „legendele“ lui Ion Neculce îi amintesc cum se joacã cu limba, a ascultat sunetul i-o cer sau celor care pur ºi simplu au ne- lui Manolescu „acele «ficciónes» povestite limbii care vorbeºte – la început abrupt ºi voie. Un soi de bunã dispoziþie îl însoþeºte de Borges“ (p. 68), iar lipsa de înþelegere gîngav, apoi melodios ºi pur – prin litera- pretutindeni – e un om solar, aflat sub soa- a aceluiaºi cronicar pentru slãbiciunile ome- turã ºi a consemnat scrupulos rezultatul. rele raþiunii ºi al afabilitãþii. Ca orice om al neºti îl aseamãnã nu numai „cu arhondo- dialogului, cu argumente raþionale, el poate logul Constantin Sion“, cum am citat mai * fi contrazis. Din memoriile reginei Maria sus, ci ºi, spune Manolescu, „dacã vrem sã-l ºtiu cã cei de viþã princiarã au ca obligaþie înnobilãm, cu bãtrînul Tolstoi“ (p. 70). ANOLESCU ESTE critic, istoric literar, a originii ºi rangului, printre altele, sã þinã Apoi, Þiganiada lui Budai-Deleanu „Este Meseist, uneori memorialist cu condei minte numele tuturor persoanelor care probabil una din cele mai perfecte ilus- de prozator. Curios foarte, citeºte (ºi citea- le-au fost prezentate. Nicolae Manolescu, trãri ale «literaturii de gradul al doilea» zã) tot felul de cãrþi care nu sînt de litera- om de viþã princiar-literarã – cã, „De! ªi (Genette) de la Don Quijote încoace, com- turã. Mai rar filosofie. Filosofia ca metafi- noi literaþii suntem un fel de boieri – aº parabilã cu performanþele moderne ale zicã sau, ca sã folosesc un (riscant, deoarece îndrãzni sã zic, din naºtere: avem ºi noi eti- unor Joyce, Borges ºi Nabokov, scriitori echivoc) termen blagian, filosofia ca mito- chetele noastre, dacã n-avem blazoane...“ lîngã care Budai stã la fel de bine ca lîngã sofie pare a-i rãmîne structural strãinã. –, cunoaºte ºi recunoaºte pe toatã lumea, Ariosto, Tasso, Voltaire sau Pope. Are în Lucrul acesta se vede în Istoria... sa, scrisã pe toþi scriitorii („X. mi-a fost student“, comun cu ei, pe lîngã simþul artificiului, al dintr-o perspectivã nonfilosoficã, îndrep- „Y., a!, ºi-a dat doctoratul cu mine...“, „Lui artei ca joc, o anume intuiþie a gratuitãþii tãþit ºi intrinsec literarã. Eliberat de preju- Z. i-am fost în inspecþie de grad“), spunîn- ºi a absurditãþii înseºi îndeletnicirii poeti- decata filosofiei – care, dacã e s-o luãm du-le tuturora pe nume. E foarte interesant ceºti“ (p. 127); sau: romanul lui Bolinti- postmodern, tot un fel de literaturã ar fi! sã-l auzi povestind despre oamenii pe care neanu, Elena, este, pe orizontalitatea tim- –, Manolescu a avut totuºi nevoie, din cînd i-a cunoscut ºi despre complicatele culise pului, „turghenievian“ (p. 213); iar în cazul în cînd, în Istoria... sa, de un instrument ale lumii literare din anii socialismului real lui Alecsandri, „Lamartine, dar ºi Eminescu descriptiv ºi interpretativ mai larg decît lite- românesc. Cel mai palpitant însã este sã-l nu sunt strãini de O noapte la þarã“ (p. ratura însãºi. Ce-a fãcut atunci? Simplu: atragi în capcana unei dezbateri de idei sau 231). Etc., etc. ºi l-a inventat. în fundãtura unei probleme de istorie lite- Am fost atentã la lista bogatã a prefi- Dovada: ca sã explice un fenomen de rarã: atunci se vede cã pentru el acasã-al- gurãrilor, mai ales la acelea din prima cate- secol al XIX-lea, moartea poeziei epice ºi tre- sãu este literatura românã, pe care, domi- gorie, a referinþelor româneºti, nu numai cerea la poezia liricã, istoricul literar con- nat de principiul realitãþii, o priveºte fãrã pentru cã sînt plauzibile (ºi pentru cã eu struieºte, strict pe baza analizei literaturii, iluzii, deci fãrã dezamãgiri, fãrã exaltãri, însãmi cred în ele, adicã în existenþa, de propria sa explicaþie sau teorie. Criticul deci fãrã disperare, ca pe un dat, la creºterea pildã, a unui misterios mecanism al expre- constatã/descrie mutaþia ireversibilã care cãruia priveºte atent ºi participã cotidian. sivitãþii stilistice care îl face pe Budai-De- s-a produs în spiritualitatea europeanã a se-
leanu sã scrie versuri cu sunet de Elegii pen- colului al XIX-lea, de la poezie la roman, iar 25 octombrie 2009 tru fiinþe mici), ci ºi fiindcã, prin ordona- în interiorul poeziei, „de la epic ºi obiec- rea cronologicã ºi prin cantitate, creeazã tiv cãtre liric ºi subiectiv“ (p. 113); apoi, ceva. Cred cã asemenea remarci surprind doi filosofi, Schopenhauer ºi Nietzsche – în mod concret formarea matricii stilistice amîndoi din familia celor ce fac o filosofie literare româneºti. Nicolae Manolescu nu strîns înruditã cu literatura, bazatã pe forþa

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 9 Nebunia ºi literatura demascã logica formalã

OARTE CURÂND în viaþa mea, am fost timp, ºi forme de nebunie. Nu am gãsit microcosmos care reproduce structura ma- Ftentat de psihiatrie. Când am vizitat mijlocul de-a exprima în termeni ºtiinþi- jorã a macrocosmosului social. pentru prima datã spitalul de boli mintale fici ceea ce mi se pãrea o evidenþã, dar o În era postcomunistã, Laban îºi conti- în oraºul meu natal, Bucureºti, am avut ciu- evidenþã paradoxalã: cã o pãrere poate sã nuã în libertate cariera de profet, dar post- data impresie cã era un loc al libertãþii. De- fie ºi nebunie, ºi nonnebunie, iluzie ºi comunismul este era derizoriului, tot aºa ºi era înconjurat de un gard înalt, deºi bol- adevãr în acelaºi timp. Dar am descoperit cum, mai înainte, comunismul a fost era navii care reuºeau sã fugã erau numiþi cã literatura existã tocmai din acest motiv, unei monstruoase seriozitãþi. De aceea el „evadaþi“, eu, care eram pe atunci doar elev de-a exprima contradicþia, paradoxul. Eu va sfârºi, pur ºi simplu, ca om ridicol. Asta de liceu, am gândit cã era un loc liber, pen- cred cã literatura chiar de aceea existã, spre are sensul unei tragedii. tru simplul motiv cã acolo puteai vorbi li- a transgresa principiul noncontradicþiei, a L-am cunoscut pe omul din La Man- ber; erai socotit alienat mintal, deci tot ce afirma terþul exclus. Literatura singurã mer- cha; datoritã acestei lecturi, l-am putut con- spuneai era aparent insignifiant ºi, din cau- ge mai departe decât merge logica formalã. cepe pe Laban-cel-simbolic. Dar am fost za asta, putea fi spus fãrã sã fii distrus. Mai Literatura singurã, ºi nu ºtiinþa, transgre- psihiatru, un psihiatru azilar, ºi am cunos- târziu, când am devenit tânãr medic stagiar, seazã principiile identitãþii ºi noncontra- cut oamenii vii. Din materia lor, l-am con- am avut în îngrijirea mea un pacient care dicþiei. În opera literarã e posibil sã des- struit pe Laban-profetul. Alãturi de el apar era internat în spitalul de psihiatrie în cali- fizi legile logicii formale. Numai printr-o alþi pacienþi ai azilului. Dar apare ºi un psi- tate de nebun periculos. Omul rãspândise operã literarã vei putea sã demonstrezi cã hiatru, un om profund divizat în interiorul manifeste politice incendiare, calificate în libertatea existã acolo unde este cea mai lui. Poet, comunist, snob, solitar, el este modul cel mai grav posibil: „contrarevo- mare constrângere, iar sentimentul de per- contrapartea lui Laban. Se numeºte Vasiliu luþionare“. Individul era un Quasimodo, secuþie este cea mai justã percepere a rea- ºi este personajul central al unei pãrþi din posesorul unei enorme cocoaºe ºi al unui litãþii ºi, în acelaºi timp, un delir. Un nebun Arhiva, romanul Vasiliu, foi volante. Subiec- falus colosal – dar ºi al unei colosale vita- este în acelaºi timp cufundat în eroare ºi tul este pregãtirea unei revolte în interio- litãþi. El devenise omul de încredere al in- posesorul unei viziuni nelogice, deci com- rul azilului ºi împotriva lui Vasiliu, pe care firmierilor. Îi fuseserã chiar încredinþate plexe, a realitãþii. Laban o inspirã, dar nu o conduce, cãci el cheile secþiei de bolnavi periculoºi. ªi a ple- Influenþa literarã care m-a determinat este un rege constituþional al nebunilor. cat din spital, fãrã sã mai fie gãsit vreodatã, de la început a fost Don Quijote. Am citit Aceastã revoltã nu reuºeºte pe deplin, când a vrut. A lãsat în urma lui o foaie de cartea la ºaisprezece ani, în timpul unei boli fiindcã, printr-o coincidenþã care nu este hârtie pe care scrisese cu litere mari: EU misterioase, cu febrã mare, care a durat ºase deloc întâmplãtoare, coincide cu revoluþia SUNT REVOLUÞIONAR, IAR VOI CONTRARE- sãptãmâni ºi nu a putut fi diagnosticatã. naþionalã ºi se confundã cu ea. VOLUÞIONARI, TICÃLOªILOR! Am fãcut apoi lecturi tot aºa de substan- În era nouã inauguratã de revoluþie, În contrast cu lumea liberã din afara þiale, dar niciuna nu a fost atât de hotãrâ- Laban înceteazã sã mai fie un bolnav. gratiilor azilului, lumea obiºnuitã a socie- toare pentru mine. Don Quijote m-a fãcut Rãmâne însã un asasin, cãci acþioneazã în tãþii totalitare era de un strict conformism. sã iubesc nebunia. În nebunia eroului casti- numele resentimentului. Soarta lui pare Nu era totuºi lipsitã de atracþie, întrucât lian am gãsit o formã de generozitate cre- pecetluitã, într-un azil-închisoare. Dar nu exista o supraveghere generalizatã. Când te dibilã. Dorinþa mea de-a deveni psihiatru a va fi aºa. În era vanitãþilor ºi a escrocheriei, gãseai în societate, fãceai mereu pariul dacã fost într-o mãsurã mare determinatã de era postrevoluþionarã, el va fi redescoperit; cel cu care stãteai de vorbã era sau nu un omul din La Mancha. va fi lansat pe piaþã ca un „adevãrat aristo- informator al poliþiei politice. Jocul acesta Aºa am ajuns, mult mai târziu, sã con- crat-martir“. Va ajunge mare-maestru al putea fi jucat în douã feluri: sau vorbeai ca cep un ciclu romanesc pe care l-am intitu- unui ordin cavaleresc, prezent în reuniuni un om liber, cu orice risc; sau îþi ascundeai lat Arhiva trãdãrii ºi a mâniei. Personajul internaþionale, primit de preºedintele gândurile, ºi în acest caz ori aveai un raport principal este un bolnav mintal. Trebuie sã Statelor Unite. Decorat, covârºit de ono- favorabil la Securitate, ori erai socotit o spun cã acest personaj, numit Laban, cu un ruri, Laban uitã suferinþa ºi revolta lui de micã lichea de cãtre niºte oameni care, de nume biblic (numele unui personaj din decenii. Un nou Laban se naºte. Din acest fapt, nu erau informatori. Oricum, toþi „Facerea“), este un nebun mai puþin genial, moment, vor pieri ºi agresivitatea lui, dar eram paranoici. Niºte paranoici normali, aº totuºi o rudã apropiatã a cavalerului rãtã- ºi luciditatea. Laban se întoarce în lume putea spune. Cãci eram obligaþi de reali- citor. Laban este omul care a fãcut toate ca un produs de piaþã. Moartea moralã a tate sã ne credem persecutaþi; ºi, în acelaºi experienþele vieþii. Prin naºtere este un aris- lui Laban – care fusese profet ºi înger exter- timp, ne înºelam mereu, fie prin exces de tocrat; devine orfan, casa lui este dãrâma- minator – se va însoþi cu ridicarea lui în prudenþã, considerând drept delatori pe tã, iar el ajunge cu molozul pe un maidan cerurile tradiþionalismului reacþionar, ca niºte oameni cinstiþi, fie printr-o lipsã ele- ºi este cules ºi crescut de þigani. A partici- erou al unei istorii cãreia i-a fost, de fapt, mentarã de prudenþã, vorbind deschis în pat la construirea socialismului pe marile martir. faþa unor adevãraþi delatori. Oricine putea ºantiere... a fost decretat „Erou al Muncii ªi epilogul: pe locul în care se gãsea ca- fi spion, dar nu toatã lumea era spion. Pe Socialiste“; apoi, a fost demascat ca duº- sa de nebuni în care a stat un sfert de veac aceastã incertitudine se baza modul pasio- man al poporului ºi reeducat de un unchi Laban, incendiatã odatã cu arhiva ei, se va nant în care ne trãiam viaþa. Era o „ruletã francmason; în fine, a înnebunit, a fost construi sediul ordinului cavaleresc al cã- ruseascã“, ºase gloanþe din ºapte fiind oar- internat în azil. ªi, înnebunind, se reali- rui mare demnitar este acelaºi Laban. Pe be, dar al ºaptelea... zeazã; este regele incontestat al azilului, iar ruinele terorii se întemeiazã vanitatea, Faptul cã am devenit psihiatru se dato- delirul lui este profetic. Delirul este vi- impostura ºi escrocheria. reazã ºi dorinþei mele de-a petrece cât mai ziunea cea mai lucidã a istoriei lui perso-
mult din timpul meu în singurul loc unde nale, care se confundã cu a istoriei þãrii lui, Cuvânt pronunþat la ICR Madrid, se putea exprima libertatea: azilul, dar ºi pe care oamenii normali nu pot s-o înþe- la un simpozion despre literatura dorinþei de-a aprofunda mecanismele „ma- leagã; ceilalþi nebuni o pricep intuitiv, dar românã, 6 octombrie 2009. niei persecuþiei“, ale „delirului de urmãri- nu ar putea-o formula. În Laban zac resen- re“, singurele moduri legitime de-a gândi timentul ºi furia oarbã; de aceea este asasi- în totalitarism, dar care erau, în acelaºi nul oamenilor care îl jignesc. Azilul este un

10 • APOSTROF Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 11 Universitatea secolului XXI, realitate sau utopie?

XISTà MAI multe piste Edemne de a fi urmãri- surprinde cu atât mai mult cu cât modul în Aleg la întâmplare patru teme ale aces- te pentru a prezenta acest care o fac amputeazã ºansa schimbãrii, in- tui volum, pentru a urmãri aceastã pledoa- volum singular în peisa- strumentând-o doar politic. Dispreþul faþã rie pentru reconstrucþia universitãþii, impli- jul publicaþiilor academi- de conceptualizãri ºi de lecturi, faþã de ana- cit a societãþii, nu doar la noi. Acestea sunt: ce recente: Andrei Marga, liza experimentelor educaþionale de pe alte globalizarea ºi consecinþele ei asupra uni- Challenges, Values and Vi- meridiane, suspiciunea faþã de culturã, în versitãþii, transformarea sensului culturii, sion: The University of the st ultimã instanþã, comprimã cu suficienþã ig- semnificaþiile actuale ale termenului de li- 21 Century, Cluj-Napoca: narã atitudinea pragmaticã faþã de nevoile Presa Universitarã Clujeanã, 2009. Ele con- der, reforma universitãþii din perspectiva modernizãrii noastre, înlocuind-o cu solu- provocãrilor acestui secol. Mã opresc doar verg spre provocarea de fond a cãrþii: þii utilitariste, dacã nu chiar mercantile. misiunea ºi semnificaþiile universitãþii de asupra uneia, pentru a privi pe scurt relaþia De vreme ce locuim în Europa, viitorul dintre globalizare, universitate ºi transfor- azi. Abordarea sistemicã a autorului, du- universitãþii româneºti are nevoie de stan- blatã de un comparativism de-acum nece- marea sensului culturii. Andrei Marga adu- darde europene. Studenþii, cei actuali ori sar între universitãþile Europei, Americii ce în prezentul imediat consecinþele globa- virtuali, tot mai dependenþi de deciziile im- ºi ale lumii ºi universitatea româneascã, lizãrii, subliniind faptul cã performanþa previzibile ale momentului, expuºi absenþei leagã cunoaºterea de acþiune ºi de un „loc“ universitãþii nu se mai poate mãsura decât cronice a unor perspective de duratã, pre- natal, cel al manifestãrii unei crize econo- în relaþie cu criteriile globale, un exemplu ferã sã fie absorbiþi de brain-drain-ul deve- mice importate, dar ºi de ciclurile endemice al „glocalizãrii“ despre care scria cândva nit tradiþional. Fuga spre Vest este un semn ale altor tipuri de crizã. Criza educaþiei, Roland Robertson. Consecinþele faptului de elecþiune. Se îngrijoreazã cineva? Criza criza valorilor culturale, criza vieþii politi- ar trebuie acceptate cel puþin din bun-simþ învãþãmântului autohton, la care se adaugã ce, criza valorilor unei societãþi suferind de de planificatorii vieþii academice ºi ai cer- anii dogmatismului comunist, a creat o o modernizare amânatã. Parohialismul cul- cetãrii. Prezenþa timidã ºi limitatã a univer- „tradiþie“ a inerþiei ce se reflectã în absenþa tural în care societatea româneascã a fost sitãþilor româneºti în rankingurile inter- împinsã de situaþionismul politic al socie- unor lideri ºi experþi autentici, care sã cu- naþionale este ignoratã „din culpã“, iar tãþii româneºti de dupã 1990 pare de ne- cereascã încrederea realã a cetãþenilor. Re- despre vina aceasta se tace cu nepãsare. Nu depãºit, iar viitorul instituþiilor, printre care vendicã cineva responsabilitatea rupturii însã în acest volum. cel al universitãþii, amarat de servituþi, din- dintre universitate ºi decidenþii politici? Sustenabilitatea universitãþii nu poate fi tre care cea mai stânjenitoare este cea finan- Riscul de þarã, despre care s-a fãcut pe realizatã dupã un principiu egalitarist care ciarã, este în cumpãnã. Deºi agonia uni- drept cuvânt vorbire în ultimii ani, ar tre- „aranjeazã“ fotografia de grup a tuturor versitãþii româneºti este examinatã, pe bunã bui sã devinã o preocupare a clasei politi- universitãþilor, de stat ori particulare, trase dreptate, cu severitatea unui diagnostician ce („absolventã“ a diverse tipuri ºi catego- din condei la acelaºi numitor. Mentalitatea realist, proiecþia viitorului nu este umbritã rii de universitãþi, care dã acum seama de comunistã se reproduce în voie în amfitea- de scepticism. Cartea profesorului Andrei nivelul unei educaþii „medii“). Este limpe- trele care nu meritã sã stea sub emblema Marga despre universitate angajeazã o vi- de cã existã un clivaj al tradiþiei noastre uni- unei Alma Mater, de vreme ce autonomia ziune originalã despre modernizare ca pro- versitare. Dacã un cãlãtor strãin pe tãrâmul universitarã este o libertate de carton, iar iect posibil, racord necesar cu civilizaþia educaþiei noastre ar sta cu ochii lipiþi de principiile selectivitãþii ºi competiþiei oneste postmodernã. împlinirile unor mari înaintaºi, ar nimeri stau doar în vitrina cu cupe de ºampanie. Defel întâmplãtor, anul 1989, anul de- curând cu picioarele în gropile învãþãmân- Surprinsã de transformarea sensului cul- mocratizãrii în Europa de Est, a simbolizat tului universitar gregar de termen redus turii, societatea româneascã reacþioneazã ºi renaºterea universitãþii. Reafirmarea auto- care paraziteazã virtuþile cunoaºterii auten- deocamdatã confuz. De altfel, starea pre- ritãþii intelectuale ºi morale în faþa puterii tice. Valoarea socialã a universitãþii nu este, carã a educaþiei noastre a produs imaginea arbitrare ºi recunoaºterea expertizei inte- desigur, oficial pusã la îndoialã de cineva. brutalã a înapoierii emigranþilor rromi, na- lectuale au fost însã diferit întreprinse în Dar consensul mut despre importanþa uni- raþiuni jurnalistice picante despre gradul de þãrile ex-comuniste. Dupã decenii, se poate versitãþii se schimbã cotidian în învoialã, iar corupþie instituþionalã din România, me- spune cã universitatea a triumfat asupra aceasta în târguialã. Diploma universitarã fienþa politicoasã a investitorilor strãini, de- ideologiei totalitare, deºi raportul ei cu ide- nu reuºeºte sã acopere decât un trai în loc gradarea constantã a simbolisticii naþionale. ologiile a rãmas problematic. Redefinirea de o profesie, ºi adesea nici pe aceasta, cãci Diferenþa dintre cunoaºterea culturalã ºi autoritãþii, uzurpate de decenii în aceastã adesea profesia nu mai þine de litera diplo- înþelegerea culturalã este pentru Andrei parte a Europei, a insuflat un telos nou uni- mei din care spiritul cunoaºterii s-a eva- Marga un element decisiv al asigurãrii versitãþii. Cu toate acestea, în România per- porat demult. libertãþii ºi demnitãþii omului modern. sistã practicile (cu statut de normã) dupã Cartea profesorului Andrei Marga este Schimbarea sensului culturii surprinde, de care universitatea poate fi reinventatã ori- o carte despre viitor, nu însã despre unul asemenea, o stare problematicã a demo- când ºi oriunde, decuplatã de tradiþie, în- utopic. Utopia este respinsã de cercetarea craþiei. Procedurile democratice pot fi co- tr-o formulã de naivã supleanþã culturalã, ºi experienþa directã a unui filosof în prac- recte, dar corectitudinea lor nu poate satis- tica administraþiei universitare. Refuzul alimentatã de nevoi administrative ºi de face în cele din urmã calitatea democraþiei. utopiei nu înseamnã însã a recuza ideali- vraja nestinsã a populismului. La ce foloseºte instituþia universitãþii dacã tatea. Optimismul raþional, aºadar mode- Opinia continuã sã rãmânã reginã peste nu deschide drumul spre o societate a înþe- rat, despre un viitor privit prin capacita- misiunea universitãþii româneºti, iar refor- lepciunii? se întreabã rectorul universitãþii ma universitarã nu este tradusã în practicã tea universitãþii de a regenera societatea, se clujene, citându-l pe fizicianul italian Paolo de autorii ºi practicienii ei. Disponibilitatea aºazã pe o ierarhie de valori care respectã multora de a gestiona treburile educaþiei tradiþia, fãrã a o reifica. 

12 • APOSTROF Panorama scriitorimii române la început de secol XXI

Ion Bogdan Lefter

OLANDA MALAMEN, Scris discreþia, devenitã din acel punct – ºi mai ºi ambele, una pe Calea Griviþei, în zona de Iºi de scris (V), Bucureºti: – o „tãcere autoimpusã“ de 14 ani, interva- case vechi, între intersecþia cu bulevardul Editura Tracus Arte ºi Bis- lul de pînã la urmãtoarele volume de ver- Dacia ºi Gara de Nord (de fapt pe un braþ triþa: Editura Charmides, suri, Îngerul coborît în stradã ºi Triumful lateral, în unghi), cealaltã pe o strãduþã ra- 2008, 280 p. dantelei (ambele din 1997, primul la Cartea mificatã din Calea Floreasca, aproape de În ultimii ani, Iolanda Româneascã, al doilea la Crater). Anii au Spitalul de Urgenþã: cãmãruþe mici, cu po- Malamen lucreazã la un trecut, s-a schimbat ºi regimul politic, þara ze ºi inscripþii manuscrise ale unor colegi vast proiect, aºezat sub ti- se transforma radical, deci era momentul sã literatori pe pereþi, dedicaþii sau versuri im- tlul generic – ºi oarecum aparã ºi o altã Iolandã Malamen: omnipre- provizate sau doar semnãturi; ºi – într-ade- misterios-rebarbativ – Scris ºi de scris: pano- zentã, hiperactivã. Nu renunþã la poezie, îºi vãr – mîncãruri foarte gustoase, gãtite „ca rameazã prin interviuri lumea literarã româ- recupereazã în tandemul de cãrþi din 1997 la mama acasã“, ca pe vremuri. Cu admi- neascã a momentului. Deocamdatã în cinci textele acumulate în interval ºi adaugã o A nistrarea afacerii ºi cu cele contabiliceºti va volume. Despre autoare însã mai întîi… doua Islandã (iarãºi Cartea Româneascã, fi fost mai greu, încît curînd o vedem pe 1999), dupã care face recapitularea într-o Iolanda Malamen iarãºi preschimbatã în… ETAMORFOZELE POETEI. Pînã cãtre fi- antologie personalã, sub titlul reluat Tr i - ziaristã. Detalii – imediat. Mnele anilor 1990, Iolanda Malamen umful dantelei (aceeaºi editurã, 2004, în Noutãþile literare: pe neaºteptate, poeta fãcea figurã de finã poetã aºa zicînd „mar- colecþia „Hyperion“); dar… asta nu e tot, se metamorfozeazã în prozatoare. Începînd ginalã“, cunoscutã – deci – doar… „con- intervin mari noutãþi mari, în literaturã ºi-n din 1998, publicã nu mai puþin de 6 cãrþi: naisseur-ilor“. Publicase patru plachete în viaþã. Sã le luãm pe rînd. Eu, meseria de cãlãu ºi melancolica reginã anii ’70, ºi anume Starea de graþie (Editura Viaþa, mai întîi, fireºte. Lumea literarã (Editura Crater, 1998), Felipe ºi Margherita Eminescu, 1971), Cãlãtorie în naturã (Edi- a perioadei sau mãcar oarecari pãrþi ale ei (aceeaºi editurã, 2000), Casa Verdi (Editura tura Cartea Româneascã, 1973), Pãmînt sub încep sã vorbeascã despre micul restaurant Muzeul Literaturii Române, 2001), Mãce- zãpadã (din nou la Eminescu, 1976) ºi O cultural al Iolandei, cãci poeta se preschim- lul cãmãtarilor (din nou la Crater, 2002), piatrã neagrã pe o piatrã albã (din nou, în base într-o întreprinzãtoare pusã pe recu- reluat ca Alice în þara crimei (Bistriþa: Edi- alternanþã, la Cartea Româneascã, 1979), perarea deopotrivã a bucãtãriei tradiþiona- tura Charmides, 2006; restul editurilor sînt iar la începutul deceniului urmãtor – Floarea le româneºti ºi a vechii boeme artistice fãrã bucureºtene, ca ºi urmãtoarele, minus cea care merge (aceeaºi editurã, 1983). ªi for- mofturi, de tip – sã zicem – „junimist“, à la care va fi menþionat alt oraº de funcþio- mula poeticã, neomodernistã cu accente la Bolta Rece. N-a rezistat mult, însã tot nare), Scrisoarea lui Lavoisier (din nou la înfiorate la început, enigmatice mai apoi, vor fi fost vreo doi-trei ani, timp în care a Muzeul Literaturii Române, 2003), Anto- poate ºi firea, la prima tinereþe, îi explicã schimbat ºi locaþia. Am apucat sã le vãd pe 

 de a conceptualiza a autorului respectã versitãþii. Este oare nevoie ca universi- Blasi? Poate universitatea oferi înþelepciu- harta realului, dar îºi permite sã survoleze tatea sã fie altceva decât este acum în Ro- nea reformelor într-o lume a democraþiei? realitatea pentru pasul urmãtor sau pen- mânia? Este relevant modelul universitãþii Cele treisprezece studii care alcãtuiesc tru a fi cu un pas înainte faþã de prezent. europene ori transatlantice ca excelenþã aca- volumul reprezintã cotele de nivel ale unei Bogãþia informativã neobiºnuitã ar pu- demicã ºi de cercetare pentru noi? Mai poa- experienþe de profesor universitar ºi de fac- tea duce la ideea cã acela care o foloseºte te universitatea susþine educaþia congruentã tor decident în universitatea clujeanã. Enu- este ºi doreºte sã rãmânã un erudit. Un cer- a unor generaþii succesive? Poate ea crea mãr câteva pentru diversitatea temelor ºi cetãtor al istoriei intelectuale, un filosof al standarde culturale ºi politice eficiente, mai totodatã pentru perimetrul fix al acestora: formelor culturii, trãind într-o epocã a este ea chematã sã afirme, pe lângã acu- The Culture of Scholarship in Europe Today, schimbãrii culturale. Se ºtie deja, cunoaºte- mularea de informaþie, formarea unui mo- publicat în formã abreviatã de revista ame- rea este pentru profesorul Andrei Marga del al învãþãrii, al formãrii, al libertãþii cu- ricanã Daedalus, Democracy in Central and o formã de acþiune. Exemplul lui Dewey noaºterii? Continuã sã fie universitatea Eastern Europe: Accomplishments and Open nu este invocat, ºi în acest volum, doar sursa credibilã ºi creditabilã ori doar o Problems, conferinþã susþinutã la Woodrow pentru a se urmãri evoluþia universitãþii în anexã muzealã cu sarcini ancilare distribui- Center, Washington, în luna februarie a descendenþa pragmatismului american. te de actorii politici? acestui an, nepublicatã pânã la apariþia Reflectând asupra evoluþiei universitãþii Analizele profesorului Andrei Marga acestui volum, Academic Consequences of humboldtiene, autorul acestei cãrþi se conþin rãspunsuri memorabile, care nu Globalization: Open Markets, Autonomous opreºte, deloc întâmplãtor, la constatarea se adreseazã doar specialiºtilor, ci ºi celor Organizations, Creative Minds, publicat la lui Jürgen Habermas cã universitatea de azi care, învãþând, înþeleg cã specializarea are Waseda University Tokyo, în 2005, ºi Mul- a abandonat ideea posibilului, mulþumin- nevoie de o reconectare la alte surse ale ticulturalism, Interculturality, Leadership, du-se cu o perspectivã negativistã asupra cunoaºterii, de transdisciplinaritate, de publicat în Higher Education in the World, viitorului, cu o formã de bilanþ al realitãþii, nevoia unei comunitãþi a cunoaºterii, din- 3, New York: Palgrave Macmillan, 2008. care constrânge realul sã se limiteze la da- colo de zidurile nobile ale universitãþii. În anvergura temelor este de subliniat tele realitãþii. Un memento pentru con- Spre sfârºit, un amãnunt, cred, relevant. persuasiunea pe care autorul o foloseºte, strucþia de sine a unui cercetãtor care rea- Limba acestui volum este engleza, dupã pentru a reliefa nevoia de inovaþie, refor- minteºte cã reflexia nu este doar liberã, ci cum acum câteva sute de ani ar fi fost lati- mã, cunoaºtere ºi deopotrivã onestitate ºi responsabilã. na. Cu toate acestea, problemele vitale ale intelectualã. Înapoia unor formulãri care Ce va deveni universitatea în acest se- universitãþii rãmân aceleaºi, centrate în denoteazã persoana întâi („eu cred“, „sunt col? Este întrebarea fundamentalã a volu- jurul ideii cã prestigiul celei mai vechi ins- convins“, „în ceea ce ne priveºte“ etc.), mului profesorului Andrei Marga. Iar în tituþii europene, dupã bisericã, nu poate formulãri de naturã subiectivã, se aflã capa- condiþiile unei retrospective a ultimilor fi construit, reconstruit, pãstrat, transmis citatea filosofului de a utiliza o reþea re- douãzeci de ani, nu doar a Domniei Sale. decât de cãtre profesioniºtii ei. ferenþialã imensã, ce se deschide dinspre Întrebarea nu îi priveºte doar pe actorii
educaþie, în sensul ei strict, spre ºtiinþe, ei, profesori ºi studenþi deopotrivã, dacã spre politicã, economie, religie. Puterea mai sunt ei cei cei care decid asupra uni-

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 13  dialoguri cu scriitorii de azi pot constitui riu. Literatura românã a zîmbit înþelegãtoa- niu ºi Kawabata (Editura Cartea Româneas- cîndva, pentru istoriografi, un manual de re cînd oportuniºti ºi mimetici de toate soiu- lucru orientativ al istoriei literare din dece- rile i-au anunþat Moartea. ªtia prea bine cã cã, 2007) – microromane fantaste, pe alo- n-a traversat niciodatã gãuri negre ºi nici nu curi poematice, cînd nu crude, cu aer de niul 2000-2010“ (ibid., p. 8). În alþi termeni, avem deja la dispoziþie – viitorimea fiind s-a întors lumea ei cu susul în jos doar fiind- improvizaþii livreºti ºi cu bãtaie parabolicã. cã, pentru unii, era rentabil sã spunã (crea- În sfîrºit – ziaristica, de profil tot cultu- liberã sã profite ºi ea – o cuprinzãtoare pano- dã?!) asta. Recuperãrile ºi remanierile din ral: cu cîteva antecedente ºi înainte, ºi dupã ramã a scriitorimii române la început de secol ultima vreme aratã cã lucrurile se reaºazã, 1989 (în Vatra ºi în Luceafãrul), Iolanda XXI, de citit ºi în sine, ºi ca eventualã materie ºi la suprafaþã, în fãgaºul firesc. Modificãrile Malamen trece la intervievarea sistematicã a de analizã a cîmpului profesional în cauzã. imediat vizibile cu ochiul liber se petrec, scriitorilor, apoi ºi a pictorilor autohtoni, Altfel, programul Iolandei Malamen nu eventual, în viaþa scriitorilor, nu în viaþa mai ales pentru cotidianul Ziua, uneori ºi în urmãreºte sistematic decît amplitudinea. Literaturii. O adevãratã nouã paradigmã/ alte periodice. Gluma se îngroaºã pe mãsu- Dialogurile sînt libere, fãrã schemã comu- hartã literarã are nevoie de timp pentru nã. Unele dintre ele au în vedere întreaga a-ºi revela nuanþele ºi desenul, în strictã rã ce stocul creºte, tinzînd cãtre dimensiuni legãturã, acestea, cu harta intimã a omului, de epopee în dialog. Risipite în paginile greu operã a celor intervievaþi, altele se concen- treazã asupra unor cãrþi anume sau merg pe puþin dispusã sã se schimbe la comandã, de de consultat ale colecþiilor de periodice, azi pe mîine. (p. 208) interviurile se cer strînse în volume, ope- o linie mai jurnalisticã, tratînd evenimen- raþiune care debuteazã ºi ea în 2005, cînd te „la zi“ din viaþa ºi cariera împricinaþi- ªi tot Irina Petraº, despre criticã: „Panoramic Iolanda Malamen deschide seria Scris ºi de lor. Recuperarea datelor la care au fost rea- privind lucrurile, critica literarã a fost/ este scris, cu douã tomuri deodatã (vol. I-II, Edi- lizate e obligatorie (mai ales cã e anunþatã cea mai puternicã ºi mai în rînd cu lumea tura Vinea). Urmeazã repede încã un tan- iminenta reluare a acestor prime 5 tomuri zonã a literaturii (nu doar) române“ (p. dem (vol. III-IV, Muzeul Literaturii Române, într-o ediþie compactã). (ªi încã o obser- 212). Din alt unghi, Petru Poantã despre „ac- 2007) ºi, recent, secvenþa a V-a (subiectul vaþie privitoare la gestionarea editorialã a tul magic“ ºi „regimul poetic“ al criticii: acestei cronici). Convorbirile cu doi autori, interviurilor: apar în acest volum, la înce- Tudor Þopa ºi ªerban Foarþã, cresc ºi ele ca putul fiecãrei convorbiri, alãturi de pozele În copilãria prealfabeticã, îmi imaginam lite- aluatul, transformîndu-se în cãrþi de sine subiecþilor, cîte o copertã de carte a fiecã- rele ca pe un fel de animale bizare pe care stãtãtoare: Literatura e un om fãrã milã: Tu- ruia; cu excepþia discuþiilor concentrate urma sã le iau în posesie sub semnul unei dor Þopa în dialog cu Iolanda Malamen (cu chiar asupra opurilor fotografiate, soluþia terori enigmatice. Relaþia mea cu scrisul fotografii de Tudor Jebeleanu, Editura de ilustrare e inadecvatã.) „Planul“ – mãr- s-a dezvoltat din aceastã metaforã a scrisului Tracus Arte, 2008 – ieºitã cu cîteva zile îna- turiseºte autoarea – e desfãºurarea însãºi: ca act magic. Desigur, critica literarã pretin- inte ca Þopa sã se stingã din viaþã…) ºi Co- de o anumitã specializare. Ea s-a constituit ca un discurs autonom, cu metodele ºi ter- zerii în lila (semnatã pe copertã Iolanda Planul meu (dacã-i pot spune aºa) ambiþio- neazã sã demonstreze cã literatura românã minologia lui proprii, însã, dincolo de aces- Malamen-ªerban Foarþã, Iaºi: Editura EIS nu e formatã din cîteva nume ºi titluri de tea, ea are acces, în momentele de graþie, ºi Art, s.a. [2008]). Între ele – ºi o culegere de cãrþi cu care (vai!) ochii ºi urechile multora la misterul creaþiei. Într-o asemenea ordi- interviuri cu pictori: Interior cu atelier (2 se vor fi obiºnuit. Dimpotrivã, acest feno- ne, reveriile limbajului nu înseamnã decît vol., tot la EIS Art, 2007). men literar de proporþii are în trupul lui, fra- încercarea de cristalizare a energiilor „iraþio- În plinã ebuliþie, admirabila Iolanda gilizat adesea de orgolii, ambiþii ºi trufii (in)- nale“ ale acestuia. Expresivitatea limbajului Malamen lucreazã tot timpul, proiectul fiind explicabile, mult mai multe nume decît s-ar critic, adicã vibraþia lui stilisticã, þine de me- în plinã desfãºurare. Din primãvara lui 2005 crede, chiar dacã unii dintre noi nu vrem todologie. Este o stare de revenire [proba- ºi pînã-n vara lui 2006 am vãzut-o aproa- sã acceptãm acest lucru. (Argument, p. 7) bil „reverie“ – n.m., I. B. L.] lingvisticã. pe zilnic în redacþia de la Ziua, încît ºtiu Criticii mari nu sînt posibili în afara inspi- raþiei de regim poetic. (p. 234-235) ce spun: poeta-prozatoare-întreprinzãtoare- Iatã lista subiecþilor cuprinºi în tomul V, în ziaristã e mereu ocupatã cu stabilirea întîl- ordinea în care au fost luate interviurile: Alexandru Paleologu (text restaurat ºi repu- Mihaela Ursa despre „amorul“ ei cu „opt- nirilor pentru interviuri, cu înregistrarea lor, zecismul“ ºi cu postmodernismul: apoi cu transcrierea de pe reportofon ºi revi- blicat din volumul III), Constanþa Buzea, zia pentru tipar, la gazetã sau pentru volu- Mircea Cãrtãrescu, Vitalie Ciobanu, Tudor Þopa, Dan Silviu Boerescu, Paul Aretzu, Ai scris despre „optzecism“ ºi despre „post- mele în care convorbirile se-adunã tean- modernism“. De ce te-au preocupat în mod curi-teancuri. Cele cu scriitori, care fac Saviana Stãnescu, Luminiþa Marcu, Irina deosebit?/ Pentru cã adolescenþa mea a fost marea majoritate a „intervievisticii“ ei, sînt Egli, ªerban Foarþã, Liviu Ioan Stoiciu, Ru- o lungã poveste de amor cu optzecismul. deja „peste douã sute“ (conform Argumen- xandra Cesereanu, Irina Horea, Ana Blan- Fiecare am avut în comunism niºte cãrþi care tului la Scris ºi de scris, vol. V, p. 7) ºi ar urma diana, Andrei Codrescu, Nora Iuga, Traian ne-au ajutat sã ne explicãm inexplicabilul sã ajungã la un total de… 10 tomuri, spu- T. Coºovei, Petru Maier Bianu, Petru Popes- cotidian ºi sã mergem mai departe. În cazul ne autoarea: „Cu volumul al cincilea, proiec- cu, Adrian Alui Gheorghe, Dan Mircea Ci- meu, aceste cãrþi erau semnate de Mircea tul meu parcurge jumãtate de drum, urmînd pariu, Filip Florian, Ion Zubaºcu, Florin Lã- Cãrtãrescu, Alexandru Vlad, Gheorghe zãrescu, Anca Mizumschi, Constantin Stan, Crãciun, Mircea Nedelciu, Ion Mureºan, ca, dacã timpul îmi va fi favorabil, sã mai Adriana Bittel ºi alþi optzeciºti. În ciuda înde- urmeze încã cinci volume“ (ibid., p. 7-8). Irina Petraº, Dan Lungu, Mihaela Ursa, Pe- tru Poantã, Gellu Dorian, Ardian-Christian lung discutatului lor refuz al politicului, opt- Kuciuk, Vasile Spiridon, Florina Ilis, Aurel zeciºtii au oferit, prin aplecarea lor cãtre OMUL V, CU CÎTEVA EXCERPTE. Dupã cum autobiografism ºi prin soluþia evaziunii tex- Tse vede, planul e schiþat din calupuri mari, Rãu, Dan Coman. Multe lucruri interesan- tualiste, niºte chei de supravieþuire, indiferent pe spaþii ample. Un extraordinar efort dia- te, tuºante, amuzante, pe toatã gama vîrste- cît de nesatisfãcãtoare ar pãrea astãzi ochiu- logic, vasãzicã. Într-un mic text însoþitor al lor ºi temperamentelor. Doar cîteva exemple: lui încruntat etic. Vag narcisistã fiind, scriu primelor douã volume ºi reluat pe coperta La întrebarea „Ce vã îndurereazã cel mai despre ceea ce mã doare la modul foarte per- a IV-a a celui de-al V-lea, Mihai ªora indicã mult?“, Alexandru Paleologu, suferind, pro- sonal, aºa cã am scris despre acest amor al drept precedente – „ilustre“ – operaþiunile babil cu puþin timp înaintea morþii (s-a meu la modul teoretic. (p. 223-224) similare întreprinse de Felix Aderca ºi Ion stins pe 2 septembrie 2005, la 86 de ani Biberi (e vorba despre Mãrturia unei gene- ºi aproape jumãtate; adresîndu-i-se, Iolanda ªi povestea discretei poete Anca Mizumschi raþii, 1929, respectiv Lumea de mîine, 1947). Malamen îl îndeamnã la confesiuni „la cei despre familia ei cu trei generaþii de medici În descendenþa acelora se mai pot aºeza nu 86 de ani“ – p. 9), rãspunde, în stilul lui ºi despre propriul abandon al meseriei, dupã puþine culegeri de interviuri cu scriitori ºi direct, cu un umor – aici – sfîºietor: „Faptul o copilãrie petrecutã în spitale, unde a ºi intelectuali de specialitãþi varii apãrute în cã nu mai pot reveni la naturaleþe. Eu nu locuit „la propriu“ în copilãrie; la întrebarea ultimele decenii, din anii 1970 încoace. Prin mai aud ce trebuie sã aud în mod normal. „Ce þi-a rãmas de la medicinã?“, rãspunsul: cantitate, dialogurile Iolandei Malamen le Am impresia cã am capul vîrît într-un glob „Am pãstrat de la medicinã respectul pentru depãºesc de departe pe toate, singurul pro- de sticlã ce-l izoleazã de rest. Ceea ce per- suferinþa umanã care este nedreaptã în orice iect comparabil fiind cel desfãºurat timp de cep nici mãcar nu percep“ (p. 9-10). context ºi o imagine… oricine am fost în cîteva decenii de George Arion, care ºi-a Irina Petraº, solicitatã sã spunã „cum viaþã, pãrãsim lumea aceasta înfãºuraþi în- strîns dialogurile – nu doar cu scriitori – în- aratã harta literaturii române de azi?“: tr-un cearºaf alb, în unele religii nici mãcar tr-O istorie a societãþii româneºti contempora- în acela“ (p. 199)… Eu spun cã aratã foarte bine, adicã în lu-
ne în interviuri, 1975-1999, respectiv 1975- cru/in progress, cum se întîmplã dintotdeau- 2004 (2 vol., 1999, reeditate în 2004). Ca na cu orice hartã vie. κi vede de ale ei, imu- ºi Arion, Iolanda Malamen are conºtiinþa nã la forfota goalã din prim-planul vieþii Text publicat iniþial on-line, în revista limpede a valorii de panoramã de epocã a în- sociale ºi politice. N-o incomodeazã nici virtualã ArtActMagazine/www.artact- treprinderii ei: „Consider cã zece volume de mãcar vocile panicarde din propriul terito- magazine.ro, nr. 29, 5 august 2009.

14 • APOSTROF DOSAR 100 100 „Un homme en question“

Gelu Ionescu

RA CU totul previzibilã, dupã 1989, „re- Ecuperarea“ marilor scriitori din exil, în genere o „recuperare“ care privea tot ceea ce fusese ocultat sau interzis în materie de artã, de literaturã, de filosofie, în anii co- munismului. O „recuperare“ complicatã, departe de fi terminatã, din care nu puteau lipsi ºi unele accente mai mult sau mai pu- þin false sau penibile. Cum bine ºtim, chiar dupã 1960 începuse o „reconsiderare“ ge- neralã, care a înaintat destul de bine, dar cu multe capricii conjuncturale ºi, mai ales, cu texte trunchiate, omisiuni sau chiar inter- venþii în text. În ea au intrat ºi o parte din piesele lui Ionesco. De altfel, aºa cum se ºtie, din nenorocire, cea mai mare parte a „clasicilor“ noºtri nu au ediþii cu texte inte- grale – ar trebui luat totul de la capãt, dar... Cu Mircea Eliade „recuperarea“ a mers mai lesne, nu numai pentru valoarea li- teraturii ºi importanþa internaþionalã a operei sale ºtiinþifice sau teoretice, ci ºi pen- tru cã orientarea politicã ºi tipul de naþio- nalism al începuturilor lui Eliade con- veneau naþionalismului protocroniºtilor, cei care „împingeau“ traducerea ºi reeditarea pînã la maximumul de toleranþã al cenzu- rii într-un anume moment, într-o anume „conjuncturã“. În ultimii 20 de ani, ºi dato- ritã haosului conformist din capul arhiva- rului lui supradevotat, editarea mi se pare anarhicã; rãmîne deci sã fie pornitã o ediþie criticã a operei complete a lui Mircea Eliade. Din cîte înþeleg, încurcate rãmîn, în continuare, unele probleme ridicate de jurnal ºi de corespondenþã (inedite). ªi „istoria“ recuperãrii lui Ionesco nu s-a dovedit simplã. Dupã ce fusese mult jucat la sfîrºitul anilor ’60, pînã în 1971, anul cotiturii, al pseudorevoluþiei cultura- le, cînd pînã ºi numele lui a devenit prohi- bit: în unele momente da, în altele nu – capriciile cenzurii. Dupã 1989 începe o altã, nouã etapã, cînd se scrie mult ºi se joacã mult – cum era ºi normal. Interzisã de comuniºti, opera unuia din cei mai mari dramaturgi ai secolului trecut, jucat pre- tutindeni cînd în România era interzis, intrã acum într-un regim de normalitate, o normalitate în care juca, fireºte, un rol ºi originea scriitorului, devenitã imediat obiect de „cult“. A fost tradusã toatã opera, • Ionesco. Foto: Sean Kernan au reapãrut cãrþile sale din anii ’30, a apã- torului, Marie-France Ionesco, a realizat o mai înainte ºi cîteva capricii în ceea ce rut ºi o traducere integralã a teatrului (la nouã versiune a integralitãþii teatrului – din priveºte dreptul de reprezentaþie, interzis sfîrºitul anilor ’60 ºi în 1970 existaserã care, dupã ºtiinþa mea, ar mai fi de apãrut unor trupe dupã criterii greu de înþeles (în douã ediþii selective, în care erau multe tra- un volum sau douã, pe lîngã cele 10 exis- afara celei care privea Teatrul Naþional din duceri excelente; ediþia din 1970, în douã tente. Aceastã ultimã ediþie – care e de cre- capitalã, condus de activiºti culturali comu- volume, apãrutã în colecþia „Biblioteca pen- zut cã va fi completã – este net superioarã niºti, la un moment dat, în anii ’90). Inter- tru toþi“, ºi-a epuizat tirajul de 30.000 de din toate punctele de vedere celei ante- zicerea ultimã se bazeazã pe faptul cã exemplare în cîteva zile). Integrala teatru- rioare; existau însã ºi cîteva traduceri admi- Ionesco se socotea scriitor francez – mai lui, ediþia de la Editura Univers, începutã rabile din anii ’60; greu de înþeles de ce nu precis aparþinînd, cu toatã gloria sa, lite- ºi terminatã în anii ’90, a fost, dupã opinia au fost încorporate în ambele integrale. raturii franceze, ca ºi Academiei Franceze, mea, un eºec – responsabilitatea lui trebu- Iatã cã am ajuns la anul acestui cente- multele onoruri cu care a fost acoperit, atît ie împãrþitã mai multora. În consecinþã, nar – ºi apele au fost tulburate de o ciuda- de meritat, le-a dobîndit pentru aceastã Editura Humanitas, la cererea fiicei scrii- tã interdicþe de sãrbãtorire; s-au semnalat 

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 15  a plecat din România nu numai datoritã ºi de aceea ne „lipim“ de gloria lor; în ace- operã. Deci: scriitor francez, ºi nu român. fricii sale de legionarism etc., fricã realã, laºi spirit în care sanctificãm voievozi mai Pot confirma personal – în urma privile- consemnatã de majoritatea celor pe care îi rãsãriþi, rescriindu-le biografia ºi punîn- giului extraordinar de a-i fi fost oaspete – frecventa – oroarea faþã de totalitarism a du-le pe coroanã o coroniþã de inocenþã cu cã aceasta era chiar opinia sa. rãmas una din temele sale cele mai speci- totul rizibilã. Cu siguranþã cã Ionesco ar Ceea ce nu înseamnã cã începuturile sa- fice –, dar ºi pentru cã, la urma urmei, pre- fi ridiculizat aceastã „sanctificare“ – dar nu le literare, pînã în 1950, aproximativ, nu au zenþa sa în viaþa literarã româneascã a ace- ar fi putut-o (obiectiv) opri. (Pe cine sã fost scrise în româneºte, cum bine se ºtie, lor ani a semãnat cu un fel de... eºec. Nu tragi la rãspundere – ºi cum sã-l pedepseºti ºi au apãrut în edituri ºi nenumãrate publi- era luat în serios – deºi el avea de cele mai pe vinovat?) Acestea sînt neplãcerile mo- caþii din România. Mai mult: volumul Nu, multe ori dreptate! –, valoarea scrierilor mentane ale gloriei reale, ale posteritãþii; din 1934, a fost tradus (totuºi!) în limba sale pãrea cam îndoielnicã (pentru cã nu interzici publicarea sau reprezentarea unui francezã din voinþa autorului, precum ºi era... „serios“) ºi privitã cu un anume scep- text, dar nu ºi o atitudine, generalã sau nu- scrierea parodicã Viaþa grotescã ºi tragicã a ticism (citim tot în scrierile memorialistice mai particularã, faþã de autor ºi viaþa lui sau lui Victor Hugo (text redescoperit de mine ale amicilor). Încît nimic nu-l þinea în „þara faþã de opera lui. în 1970 ºi apãrut în revista Secolul 20, un tatãlui“ – cum a formulat, inspirat, Marta Aº mai adãuga cã, încã din anii ’60, „re- numãr din 1972, numãr pe care i l-am ofe- Petreu. Plecînd, încerca altceva – o carierã cuperarea“ lui Ionesco a luat ºi alte forme rit marelui scriitor ca proaspãt editat, chiar diplomaticã, ºi încã în þara în care se simþi- ridicole, deºi savante, în a face din opera sa în vara lui 1972, la sosirea mea în Paris). se fericit ºi în prima sa copilãrie, ºi în tim- un fel de „ecou“ al literaturii române: nu- Deci o... „recuperare“ a scrierilor... româ- pul bursei pntru doctorat pe care o avuse- mele lui Caragiale ºi Urmuz þipã în urechi. neºti care face greu, dacã nu imposibil sã se la sfîrºitul anilor ’30 la Paris. ªi pentru Au apãrut ºi alte... influenþe care sînt pure refuzi literaturii române, culturii române cã limba sa maternã a fost franceza, ºi pen- fantazãri. Cum ºtim, toate operele vin dreptul de a-l omagia ºi sãrbãtori. tru cã socotea „identitatea“ sa majorã ca unele din altele, se continuã, se dezvoltã, În mod evident, literatura scrisã în ro- fiind cea francezã. Faþã de „þara tatãlui“ se contrazic între ele etc. Cred, am mai mâneºte nu „anticipa“ afirmarea ca drama- avea uneori oroare, aºa cum se poate citi în spus-o: nici Caragiale (din care a ºi tradus, turg a lui Ionesco (ca dramaturg, ºi nu ca pagini din jurnal ºi din ecourile acestora împreunã cu Monica Lovinescu, douã autor de jurnal, de pildã). Cum am arãtat în piesele de teatru. Conflictele familiale, piese, traducere foarte amuzantã), nici ºi altã datã, privitor la teatru nu existã decît prezenþa insuportabilã a tatãlui în viaþa sa, Urmuz nu sînt scriitori peste care se poate o singurã „notã“, despre melodramã, o re- pe de o parte, cea a mamei de care s-a trece cînd îi cunoºti. (ªi din Urmuz a tra- flexie pe aceastã temã (tot de mine scoasã simþit atît de legat, pe de alta, au avut o dus, admirabil!) ªi cînd eºti, prin scrisul din uitare). Nimic altceva despre drama- considerabilã influenþã asupra autorului: ºi literatura ta, atît de aproape (ºi de depar- turgi români, spectacole etc. Dacã varian- „tema“ a trecut ºi în teatru (în care cuplul, te, totuºi) de ei. Asta nu e o „recuperare“, ta în româneºte a Cîntãreþei chele existã – a familia sînt surse frecvente de conflict). ci o evidenþã. Dar de aici încolo începe... fost comentatã pe larg ºi corect datatã la Apoi, nu ar trebui uitat ºi faptul cã, la delirul comparatistic. Tot din complexul de începutul deceniului cinci –, asta nu în- sfîrºitul anilor ’40, dupã rãzboi, Ionescu, rudã sãracã din care greu ieºim. „Dacã seamnã cã „teatrul lui Ionesco s-a nãscut în aproape neavînd din ce trãi la Paris, nu ex- eram francez, eram genial!“ – chiar aºa a ºi româneºte“, cum s-a spus, o exagerare je- cludea o reîntoarcere într-o þarã pe care o fost: a fost genial pentru cã a scris în limba nantã, cãci nu existã nicio altã dovadã cã el credea, ca mulþi alþii, cã se îndrepta spre francezã ca un francez genial. (Dar, e inu- îºi „pregãtea“ cariera extraordinarã de dra- democraþie. Scrisorile cãtre Tudor Vianu o til sã mai discutãm, a scris ºi româneºte, maturg francez ºi în alte... încercãri glu- confirmã. Sau cã, în anii ocupaþiei, el nu cînd era român ºi nu era deci genial.) meþe scrise în limba în care îºi începuse ca- avea cum nu fi de partea „stîngii“ franceze, Oricum am întoarce-o, cel de al doilea nu riera. Cãci Englezeºte fãrã profesor (devenitã antihitleriste; o înclinaþie politicã în care putea exista fãrã primul. (Se poate citi ºi Cîntãreaþa chealã pentru mapamond) nu a pãrea a mai fi sperat un foarte scurt timp. invers.) Asta e... fost iniþial decît o încercare glumeaþã – asta Aºadar, „recuperarea“ lui Ionesco ºi Dar poate cã la un centenar ar fi mai e opinia mea. Deci: oricît de interesante identificarea lui totalã cu... Ionescu trebuie agreabil, mai corect ºi mai destins sã ne bu- ºi astãzi admirate – pe drept cuvînt – ar fi mult, în mod capital nuanþatã: nu poþi in- curãm: pentru cã toatã opera lui Ionescu- scrierile lui Ionescu în româneºte, nu de terzice a se spune cã Ionescu a fost ºi scrii- Ionesco a fost retipãritã sau tradusã, cã se la ele i-a venit celebritatea, el încercînd – în tor român – cãci a fost, a scris ºi a „existat“ vorbeºte, se scrie despre opera lui în toa- anii cît a scris numai româneºte – toate ge- în aceastã realitate. ªi nici interzice o sãrbã- tã libertatea, cã mai fiecare teatru îi joacã nurile, în afarã de teatru; eu cred cã vocaþia torire, pusã sub semnul centenarului. Cum piesele, „recuperînd“ o ruºinoasã întîr- de dramaturg ºi-a descoperit-o tîrziu ºi... ºtim, invocarea originii etnice nu schimbã ziere... Cã poate fi sãrbãtorit acest eveni- timid, în ciuda agresivitãþii împotriva a tot locul unei opere dintr-o literaturã în alta. ment chiar ºi în þara în care i-a fost inter- ce era teatru tradiþional, ca sã zic aºa. Dar Chamisso e un mare scriitor german (deºi zisã pînã ºi existenþa. el a þintit exact ºi genial. Aºa a intrat în lite- avea o origine total francezã), Salman
ratura lumii ºi în istoria ei. Mã tem, în con- Rushdie ºi Naipaul – Premiu Nobel pentru tinuare, cã admiraþia de azi pentru scrie- literaturã – sînt scriitori englezi, indiferent rile sale în româneºte – articole, eseuri, de originea lor. Poþi invoca ºi analiza o ori- pagini de jurnal etc. – se datoreazã mai ales gine (etnicã, de clasã, o apartenenþã reli- carierei mondiale a operei ºi personalitãþii gioasã etc.), mai cu seamã dacã ea are ecou scriitorului. Adicã e o consecinþã, o „reflec- în operã; dar asta nu-i schimbã locul din tare“ a ei. Ideile, atitudinile lui Ionescu faþã literatura în care a fost scrisã, într-o alta. de literaturã, criticã, faþã de specific ºi pro- Unde am ajunge dacã nu am avea singurul vincialism, faþã de „autoritãþile“ vieþii lite- criteriu ferm, acela al limbii în care e scri- rare a acelor decenii au fost cunoscute doar sã o operã literarã, încadratã deci în litera- de o mînã de oameni pînã la „eliberarea“ tura ei? În cazul lui Ionesco, situaþia sa e publicã a întregii opere, dupã ’89; de alt- oarecum (oarecum!) mai complicatã, pen- În data de 9 oct. a.c., Filiala Cluj a fel, ele nici nu puteau fi citate, pentru cã tru cã el este scriitor francez, aparþine lite- Uniunii Scriitorilor a organizat masa spiritul sãu critic, iconoclast ºi antiprovin- raturii franceze deci (de originã românã, rotundã IONESCO 100. Au participat: cial nu plãcea mai nimãnui; dar ºi pentru dacã vrem sã specificãm), dar ºi scriitor ro- MARIANO MARTÍN RODRÍGUEZ, cã, din 1945, devenise ºi condamnat poli- mân, prin ceea ce a scris în româneºte. MARTA PETREU, ION VARTIC, tic, mai apoi fiind nu o datã „denunþat“ Mai cred cã sãrbãtorirea centenarului nu OVIDIU PECICAN, CLAUDIU GROZA, ca un denigrator al literaturii române. ar trebui sã ajungã la o „festivizare“ ridicolã IULIA BOBÃILÃ ºi CONSTANTIN „Înãlþimea“, chiar adulaþia sa de astãzi e – obicei de care nu am scãpat! O tendinþã CUBLEªAN. Lucrãrile au fost moderate de IRINA PETRAª. Publicãm în acest comparabilã, prin exces, cu ignorarea de de „sanctificare“ localã ºi naþionalã existã – numãr cîteva dintre comunicãrile de la pînã la integrala descoperire a valorii ope- e inerentã, de fapt, unui mod provincial de masa rotundã, precum ºi textele altor rei sale în româneºte. Douã extreme. a înþelege lucrurile, care frizeazã, nu o datã, distinºi ionescologi de azi. De altfel, în continuarea acestor consi- ridicolul; nu avem prea multe nume cu care A. deraþii „inoportune“ cu centenarul, Ionescu sã ne „mîndrim“ (cer scuze) pe mapamond

16 • APOSTROF DOSAR O recitire: Elegii pentru fiinþe mici

A DEBUTUL lui Eugen Ionescu din 1931, Lcu Elegii pentru fiinþe mici, Pompiliu Constantinescu publica o foarte scurtã re- cenzie, mai degrabã o rezervatã semnalare, în care, amintind de începuturile de „de- molare“ a scrisului arghezian (care va fi desãvârºitã ºi, tot atât de repede, anulatã, în Nu-ul din 1934), se mãrginea sã-l caracte- rizeze ca „un discipol aplicat al câtorva poeþi, în care regãsim ºi pâlpâirea joasã, insi- stent, din sensibilitatea cloroticã a lui Maeterlinck“. Mai nota „o naivitate jam- mistã de identificare bucolicã“ (trimiþând la „rugile“ lui Francis Jammes) ºi punea în legãturã „elegiile groteºti“ din micul volum cu „factura ºi motivele d-lui Ion Barbu“, a cãrui Rigã Crypto ar „parafraza-o“. Semnele rãcelii criticului faþã de fostul sãu elev erau evidente ºi vor reveni sporind în comenta- riul la eseurile „megalomane“, vanitoase, abia corectate de þinuta de „clovn întristat“, din volumul apãrut ºi premiat în 1934. De atunci, comentariile la versurile ju- nelui Ionescu, devenit între timp marele dramaturg de rezonanþã universalã, le-au apropiat ºi de spiritul avangardist (prin Marin Mincu, care a inclus câteva elegii în antologia sa din 1983), iar unul dintre co- mentatorii cei mai recenþi, Eugen Simion, adaugã referinþelor lui Pompiliu Constan- tinescu componenta franciscanã ºi ecoul stilistic dinspre „Arghezi, poetul univer- sului mic“. Primul comentator al tinereþii scriitoriceºti ionesciene, Gelu Ionescu, nu acordase vreo importanþã versurilor sale ºi continuã sã le considere de mãruntã însem- nãtate, iar Ion Vartic, refuzând – în 1991 – sã le califice drept niºte producþii minore, atrãgea atenþia asupra naturaleþei tonului acestei „poezii stângace ºi naive, precum • Eugen Ionescu, autoportret (colecþia Saul Steinberg) desenele infantile“, notând caracterul inten- fluenþa lui D. Anghel sau pur ºi simplu sub luna-l privegheazã. // Pietrele ºoptesc / sã þional al acestei stângãcii, verificat într-un impuls sentimental adolescentin, le anunþau nu le lovesc“. Cu acelaºi titlu, un alt poem citat despre poezie al autorului însuºi. Mai doar în parte. Dar ceea ce a trecut în pla- evocã fraternitatea clipelor cu lucrurile, adãuga atunci (în postfaþa la volumul Eu, cheta din 1931 nu e deloc de neglijat. Dacã covorul, zâmbind „cu schimonoseli“, Ed. Echinox, 1991) cã micile poeme sunt universul lor e „minor“, valoarea lor expre- „pãreþii muþi“ care povestesc, iar starea de raportat la „zona teatrului de marione- sivã e departe de a fi aºa. Cãci în miniatu- liricã devine suav-exclamativã: „O! senin te“, la care opera de maturitate a scriitoru- ralul univers de pãpuºi, de obiecte mãrun- o minge / doarme – n-o atinge!“. Duioºia lui va face numeroase ºi semnificative tri- te pe care îl propune, tânãrul poet se miºcã vârstei infantile e starea dominantã, într-un miteri, extrapolând condiþia de „pãpuºã“, cu o deplinã naturaleþe, regãsind tonul univers în care dimensiunea panteistã a „starea de marionetã“, la condiþia omului „infantil“ în sunetul lui originar. „Copilã- naturii se reduce ºi ea la scarã microcos- în genere, la „ridicolul metafizic al condiþi- rirea“, cum ar zice Arghezi, nu sunã fals micã: „Un mic soare, Doamne, / pentru ei mele de om“, cum va scrie în Nu. niciun moment: sunt recuperate, reactiva- sufletul meu. // Doamne, eu sunt o frunzã, Prea multe nu se mai pot spune în plus te ºi naivitatea primarã a vârstei, ºi stãrile / eu sunt o nucã, / sunt un broscoi speriat, faþã de aceste aprecieri. Este limpede cã, aºa de reverie inocentã, ºi acel soi de „antro- / sunt o vrabie rãnitã. // Mi-au furat toate cum zicea ºi Gelu Ionescu, scrieri precum pomorfism“, cum s-a mai spus, al viziunii cuiburile. / M-au ajuns toate praºtiile. // Elegiile ºi chiar Nu n-ar fi atras o atât de vie care acordã obiectelor inanimate capacitãþi Doamne mic, ridicã-mã, // ºi fã-mã fericit atenþie asupra lor dacã Ionescu al nostru de simþire omeneºti, cu tandreþea ºi delica- / ca pe boii cu coarne nevinovate, / ca pe n-ar fi devenit Ionesco. Însã el a devenit, ºi teþea apropierii de lumea redusã la dimen- câinii cu ochi de îngeri, / ca pe nenuferi / atunci lectura punctualã a unei cãrþi se siuni miniaturale a jucãriilor. O poezie se ca pietrele prietenele“. „Jammismul“ e de transformã ca ºi obligatoriu într-una cu intituleazã chiar Animism ºi sugereazã gãsit mai ales aici, cu putinþã de asociat valoare mai amplu semnificativã. Or, reci- aceastã sensibilitate specialã a lucrurilor franciscanismului care a fost ºi al poetului tite, Elegiile pentru fiinþe mici sunã foarte înzestrate cu un suflu vital discret, într-o francez. Fiorul sacru apare ºi el filtrat prin- autentic, în limitele, desigur, ale universu- atmosferã de comuniune visãtoare: „Stele tr-o sensibilitate candidã: pierderea, pro- lui lor „mic“. Versurile cam ºcolãreºti, îmi vorbesc / ºi mã iubesc. // Printre flori babil a unui frate, e plânsã de cineva „ºi cu publicate chiar în revista Liceului „Sfântul ascuns / cineva a plâns. / Ascuns dupã pom Sava“, care le precedaserã, scrise sub in- / râde glas de om. // ªi drumul viseazã / 

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 17 Hugoliada ionescianã, demersul unui moralist

NA DINTRE cãrþile cele mai neaºtepta- cu pretext biografic sau pamflet deghizat în curgerea epicã serioasã, precum în Iliada ºi Ute ºi mai ofertante din literatura româ- prozã artisticã, fiindcã textul se dovedeºte Odiseea, ori umoristic-parodicã, din Batra- nã rãmâne pânã astãzi – ºi mai departe – ºi aºa ceva –, întreprinzând dintr-un suflu homiomahia; mai degrabã ambele, conto- Hugoliada: Viaþa grotescã ºi tragicã a lui saltul de la micile poeme ºi prozele de nu- pite într-o proiecþie îmbinând ambele la- Victor Hugo (dupã titlul definitiv stabilit mai câteva rânduri (recuperate de redacþia turi, mãreþia ºi ridicolul. Tocmai aceastã odatã cu traducerea în francezã din 1982)1. revistei Apostrof ºi aduse la cunoºtinþa pu- îmbinare se lasã observatã ºi în intenþia Suntem, cu ea, biobibliografic vorbind, în blicului cu doar câþiva ani în urmã) cãtre o începãtorului genialoid E. Ionescu de a preambulul carierei franceze a scriitorului construcþie epicã de dimensiuni ºi cu o trata o mare, fascinantã, figurã a panteo- ºi chiar în anticamera celei româneºti, de mizã substanþial mai ample, nu poate decât nului literaturii franceze – aºadar din patria departe mai explozivã. Tentativa de scrie- surprinde. maternã – ºi universale (deci cu posibili- re a biografiei lui Victor Hugo dateazã din În descifrarea proiectului, titlul meritã tatea evadãrii din cultura minorã ºi margi- vremea când tânãrul Ionescu debuta cu ver- o anume stãruinþã, pentru cã etaleazã câte- nalã a tatãlui), însã oferindu-i un tratament suri în Bilete de papagal (1928-1931) – au- va înrudiri, înscriindu-se într-o constelaþie neconcesiv, observându-i inadvertenþele de torul are atunci între 19 ºi 22 de ani –, îºi complexã de opere ºi intenþii literare. Hu- caracter, infatuarea ºi incoerenþele, trans- rãspândea jerbele publicistice ºi critica lite- goliada anunþã o epopee – probabil una aºa formând eroul într-un clovn pe alocuri de- rarã ori comentariile mai mult sau mai pu- zicând eroicomicã, dacã este sã ne orientãm plorabil, chiar dacã fãrã a-i terfeli aura de þin mondene prin reviste diverse, fãcând, în ºi dupã capitolele aºternute pe hârtie – din creator. Reþeta se lasã sintetizatã destul de acelaºi timp, notaþii de jurnal importante familia Þiganiadei lui Budai-Deleanu, a Mi- bine în subtitlul proiectatei cãrþi, fiindcã ca mãrturie a tensiunilor, dilemelor, angoa- haidei începute de I. Heliade-Rãdulescu viaþa, nu opera lui Hugo îi apare autorului selor ºi vitalitãþii autorului lor. ºi similare cu Papuciada lui Camil Petrescu. ca fiind, pe de o parte, grotescã, pe de alta, În acest context, ideea de a scrie o bio- Modelul arhetipal al tuturor acestora era, tragicã. Ce e drept, la Ionescu – astãzi o grafie „canonicã“ – fie ºi înþeleasã ca roman asumat ori subconºtient, epopeea iniþialã, 

 care, dacã mai poartã amprenta candorii cap, ºi din gât: / Tãrâþe, tãrâþe, tãrâþe. /.../ glasul, ºi în gând“, cu supoziþia naiv expri- copilãreºti, apare totuºi cumva alteratã: Pãpuºa era o pãpuºã caraghioasã / ºi julitã matã: „Alb acum el ºade sus / În grãdinã la „Oamenii-pãpuºi cântã rugãciunea mutã: / (la nas)“ (Elegie pentru pãpuºa cu tãrâþe). Isus?“ (Cântec). La altã paginã, Fata vedea Dumnezeul lor are barbã albã. / Oameni- Sau, ca în Bal, aceste miºcãri de jucãrii me- îngeri, iar într-un mic poem urmãtor o pãpuºi ºi duhuri de vatã! / Zâmbete de pas- canice, care vor fi ºi ale unor personaje din „vãpaie“ se smulge din ochi, dispare din tã! / Pomi de cauciuc! / Ochi candizi ºi mai târzia dramaturgie ionescianã: „Sãltau ape, din humã ºi din stele, nu mai e „nici ficºi! / Culorile sunt palide, nu þipã. / Spa- perechi / dupã un cântec / foarte vechi. // lângã cruce / ºi trup“, sugerând cu fineþe þiul are doi metri cubi. / Focul e o cârpã O, foarte vechi! // Miºcau cuminte/ (un, o stare de pierdere elegiacã a deschiderii roºie ºi îl iei cu mâna. // Þara asta a mâzgã- doi, trei) / un genunchi ( fãrã cârcei. / Cum spirituale legate de jertfa cristicã. Poemele lit-o, pe carton, un copil. / Copilul viseazã: se-nvârteau / încetinel / când se-auzea / un cu îngeri ale lui V. Voiculescu apãruserã în nu-l trezi“. Rugãciunea e, iatã, mutã, divi- clopoþel// Se apãsau / de subþiori / ºi surâ- 1927, la Gândirea se scria poezie pe teme nitatea a trecut în figura ei convenþional deau / de patru ori. // Când vreun ºoc / religioase (Paul Sterian compunea, de umanizatã, culorile au pãlit ºi nu mai sunt la un soroc / oprea în loc / isteþul joc“... pildã, poeme în registru naiv iconografic), însufleþite, spaþiul a devenit mãsurabil ºi Ceva din „portretul artistului ca saltim- desenele lui Athanasie Demian ilustrau limitat, focul elementar a fost anulat ca for- banc“ e schiþat ºi în aceste versuri ale debu- revista tradiþionalistã. Dinspre Blaga cel ce þã vitalã... Paiaþa, arlechinul, pierrot-ul din tantului, readucând ecouri îndepãrtate, tot prelua, paralel, din arii folclorice atmosfe- lumea teatrului de pãpuºi ºi a circului mo- pe linia Jules Laforgue, dinspre Adrian Ma- ra de mister, de fior nedesluºit al morþii, dernist-laforguian nu sunt departe, cu toate niu ºi narcisismul autoironic al lui Tristan boala „fãrã obraz, fãrã nume“, ºi cu ceva implicaþiile devalorizãrii extinse asupra a Tzara, regãsibil pânã în cutare manifest da- din sunetul sintaxei versurilor sale, se cris- ceea ce s-a numit, cu o formulã de-acum daist: „Aiurit / ºi aburit, / cum eram / tot talizeazã o frumoasã Baladã, ce poate tri- celebrã, „epifania derizorie a artei ºi artis- mã iubeam. // În strachinã, nãtâng, / îm- mite ºi la taina arghezianã cu urme în toate tului“ (Jean Starobinski). Despãrþire tan- plântam piciorul stâng / ºi nu cãlcam deº- lucrurile: „ªi la noi odatã / va veni sã batã dru-elegiacã, desigur, de copilãrie, dar ºi tept / nici cu piciorul drept. // Dar printre // Peste ape trece / nimeni n-o petrece. // început de conºtientizare a „morþii“ pe care nori / alergam uºor, // iar dacã mã-ncurcam Poposeºte-n sat / ºi nici un lãtrat. // Puneþi o presupune orice simililume, ce trece de în stele / le culegeam, ca niºte mere. // lacãt la poartã / sã nu îl spargã. // Noi sã pe drumul cu pietre vii „pe drum de hâr- Cum eram, / tot mã iubeam“. nu þipãm, / sã nu ne miºcãm. // Dacã stãm tie“: „Unui pierrot rãmas în drum / îi cad Desigur, asemenea versuri nu sunt încã cuminte / poate nu ne simte“. tãrâþele din coate. / ªi-abia se mai aude „avangardiste“, însã ele se nutresc din surse Mai „ionesciene“ – în perspectiva a ceea cum / clopotul stinse sunete scoate“ (Moar- comune cu cele care au fost ale avangar- ce va urma – sunt, desigur, versurile lega- tea pãpuºii). E, evident, în asemenea ver- dei istorice româneºti, ale primului Tzara, te direct de „þara de carton ºi vatã“ (e titlul suri, nostalgia anilor evocaþi mereu cu care se copilãrea ºi el, precum în foarte unui poem) a pãpuºilor ºi a jucãriilor. Re- emoþie de la Chapelle Anthénaise sau din cunoscuta Glas, ºi pe care îl vom regãsi laþia cu celelalte e evidentã („În þara ceea parcul Luxembourg, cu teatrul de pãpuºi ºi în postura clovnescã prelungitã dinspre nu deosebeºti piatra / de pasãre ºi duh“), frecventat cu încântare de copilul Ionescu. manifestele dada pânã în anumite pa- numai cã naturii miniaturizate i se substi- Vestitoare a ceea ce va urma este ºi poe- gini din Nu. Aºa cum sunt, cu universul lor tuie aici artefactul, decorativul ºi specta- zia din micul ciclu de Elegii groteºti, unde restrâns ºi îndatorate unor înaintaºi strã- cularul, cu distanþarea inevitabilã implicând deteriorarea universului originar, al cando- ini ºi români, poemele tânãrului Eugen un procent de înstrãinare: „Cine vrea îºi rii infantile, cunoaºte deplasãri de linii su- Ionescu au totuºi o notã de autenticitate, scoate sufletul, / îl pune alãturi / ºi-l priveº- gestive pentru combinaþia de lirism duios de prospeþime a unei sensibilitãþi înscrise te ca pe o fiinþã streinã: / am zãrit duhuri ºi accent ironic, deocamdatã benign: „S-a în registrul resuscitatei naivitãþi ºi candori de pomi, de pãsãri, de oameni“. Lumea, fie sfãrâmat / pãpuºa care miºca mâna dreaptã. moderne, conºtientã de inevitabilul ei grad ea ºi micã, e înlocuitã cu convenþia ei, fami- /.../ Ea are ochiul bleg ºi plângãreþ, / gura de convenþionalizare. liaritatea tandrã cu viul lasã locul imaginii strâmbã, / gura strâmbã, / ºi din cot, ºi din

18 • APOSTROF DOSAR  judecarea imparþialã a unui destin de crea- cupat sã retraseze liniile vieþii ºi creaþiei lui ºtim – cuvintele nu spun întotdeauna ceea tor, îºi face loc în prim-plan. Se poate deci Rimbaud „le voyou“ (monografia poetului ce pretind sã comunice. Uneori ele nu în- vorbi despre o gãsire a tonului care, depar- despre vizionarul din Iluminãri apãrea în seamnã nimic, precum în Cântãreaþa chea- te de a lipsi în primele douã capitole, nu 1933). În condiþiile în care totuºi, tem- lã, alteori sunt cu totul altceva decât ar pã- îi va fi pãrut dintru început atât de impor- peramental ºi emoþional, Ionescu era com- rea. De aceea, prin „grotesc“ s-ar cuveni tantã autorului încât sã merite sã fie dezvã- patibil mai degrabã cu Victor Hugo, cul- înþeles aici tragic, întrucât inaderenþa pla- luitã ab initio. Acum devine tot mai clar tivatorul unor genuri plurale, decât de nurilor existenþiale unele la altele, inco- cã volumul în curs de facere este mai de- prozatorul-constructor sistematic care, prin erenþa, dicontinuitatea ºi lipsa lor de grabã o antimonografie, cã el nu vizeazã excelenþã, era Honoré de Balzac, alegerea îmbinare conduc la absurd, la pierderea valorizarea unei moºteniri literare, ci des- era ca fãcutã, dincolo de criteriile inerente sensului, la alienare, care, într-o cheie exis- puierea creatorului acesteia de atributele ale afinitãþii artistice ºi stilistice. tenþialistã – ºi ce altceva este literatura sacre ale insului mereu inspirat ºi perfor- Interesant totuºi cã Ionescu alege sã îºi absurdului, dacã nu o lecturã în cheia exis- mant. Se asistã astfel la o dezvrãjire a pro- construiascã Hugoliada în marginea bio- tenþialismului a datelor realitãþii? – în- tagonistului, la o demitizare ºi demistifica- grafiei autorului luat în discuþie, fãrã o in- seamnã, pur ºi simplu, tragic... Iar prin tra- re; operaþiune criticã întreprinsã cu mânã sistenþã asupra operei. Este un semn cã in- gic, prin ceea ce Ionescu numeºte în titlu sigurã pe seama omului, nu a artistului. tenþiile tânãrului explorator mergeau în altã tragic, se cuvine întrezãrit tocmai aparent Într-un anume sens deci, „hugoliada“ direcþie decât elucidarea operei. Ca atunci opusul acestuia, comicul, ca expresie atro- ionescianã este o diavoliadã, cãci – scrisã când vorbeºte – în Nu sau în articolele ace- ce, brutalã, palpabilã ºi vizibilã a incoeren- încã dupã canon, în fraze elaborate urmând leiaºi epoci – despre Camil Petrescu, Mircea þei ºi deºirãrii semnalate, aptã sã stârneascã cuminte, ca la Franz Kafka, tipicul grama- Eliade, E. Lovinescu, condiþia de scriitor la spiritele sensibile ºi inteligente singura tical ºi retoric asertat de clasicitate – ea rã- este doar criteriul alegerii personajului reacþie compatibilã: icnetul repetat, din gât suceºte referentul dindãrãtul conceptelor ºi central al explorãrii. Sondajele se îndreaptã ºi diafragmã, pe care obiºnuim sã îl nu- traverseazã faptele mai mult sau mai puþin însã, cu obstinaþie, în direcþia accidentului mim râs ºi care denotã stupoarea ireme- anodine, oricum comune ale unei vieþi în- de viaþã socotit relevant pentru personali- diabilã a receptãrii gravei incompati- tr-o altã direcþie decât cea înspre care con- tatea ºi caracterul respectivului. S-ar zice cã bilitãþi între registrele vieþii, acþiunii ºi duc evocãrile adeseori declarat sau discret nu relevanþa literarã a lucrãrilor prin care evenimentelor, faþã de care cuvintele sunt encomiastice specifice artei biografiei lite- aceºti oameni au ieºit din contingent îi un rãspuns prea moale (ºi deci inutil). rare. Se simte în fiecare paginã un duh mai ocupã atenþia, ci tocmai alcãtuirea ºi ma- Dar versiunea definitivã a titlului a sur- puternic, coroziv, al cãrui acid topeºte con- nifestãrile lor personale, cotidiene, condi- venit târziu, la decenii distanþã de momen- venþia acceptatã de establishmentul unei þia lor umanã. Interesul biografului este tul scrierii fragmentelor de monografie rã- societãþi burgheze aºezate ºi pe cel al recep- deci orientat cumva fenomenologic ºi filo- mase. Chiar ºi anunþate aproape fidel, încã tãrii general acceptate, dezvãluind provo- sofic, iar atitudinea este – într-o manierã din epocã (1936), printr-o notiþã despre cator alte laturi, neexplorate, ale unei vieþi oricât de deghizatã – cea a unui moralist ºi efortul de elaborare în care era prins auto- pe care hagiografia istorico-literarã s-a obiº- a unui stoic. El gloseazã despre deºertãciu- rul, inseratã în revista Facla, alte variante nuit sã o trateze hagiografic. Un tratament nile vieþii artistului, socotit, pesemne, un ale titlului erau laconice, trimiþând cu pre- de aceastã naturã, hieratic ºi golitor de seve, exponent al umanitãþii omului, expus din cizie doar la numele bardului francez, adã- nu poate salva clocotul vital care a animat toate direcþiile intemperiilor împrejurã- ugau o notã sarcasticã (Victor Hugo sau personalitatea celui evocat, contribuind, rilor exterioare ºi interioare, dar mai ales vicisitudinile geniului), pariau pe cartea ro- tocmai pe dos, la definitiva ei încremenire biciuit de versantul ininteligibilului, al „bâl- manþios-senzaþionalistã (Victor Hugo sau ºi asfixiere. Cu o intuiþie unicã, E. Ionescu belor“, al cedãrilor de caracter ºi al ridico- Geniu, amor, nebunie ºi moarte) sau dezvã- înþelege repede asta ºi, ajutat de harul pro- lului, spaimelor, inabilitãþilor de reacþie... luiau, tot mai aproape de ceea ce se contu- priului talent prozastic ºi de perceperea De aici grotescul situat în tensiune atât faþã ra în paginã, notele dominante ale abordã- acutã a lumii prin balansul între îngemã- de hilar, cât ºi în raport cu sfâºierea (acel rii (Viaþa solemnã ºi ridicolã a lui Victor natele categorii ale tragicului ºi comicu- „écartelement“ dintr-un titlu cioranian). Hugo). Se poate observa, graþie acestei lui, el se aplicã unei altfel de evocãri.
cãutãri în etape, modul cum, de la aparen- Pentru a evidenþia clar, cu succes, valoa- Text prezentat în cadrul Colocviului ta neutralitate, dupã publicarea primelor rea unui astfel de demers, autorul avea ne- Ionesco vs. Ionescu, dedicat centenarului douã capitole, Ionescu a trecut deja la dez- voie de un subiect uman sonor. Cultura ro- naºterii marelui dramaturg, colocviu vãluirea distanþãrii ironice, exprimatã în mânã nu i l-ar fi putut oferi la dimensiuni inclus în programul Festivalului Atelier, oximoronia formulãrii senzaþionaliste, de suficient de pregnante. Nici mãcar scãlda- Baia Mare, 27 iunie 2009. facturã romanticã, despre nevoile cu care se rea în baia cu acizi a lui Eminescu nu ar fi confruntã geniul. Despre ce vicisitudini era condus la un asemenea efect, „poetul naþio- vorba se poate înþelege din scurtul comen- nal“ rãmânând, pânã astãzi, exponentul Facla unui etos românesc, cu atingeri universale Notã tariu inclus în despre aceastã work- 1. Dupã cum precizeazã Mariana Vartic, în edi- evidente, însã venind dintr-o culturã mar- in-progress: tensiunea dintre grotesc ºi tra- þia din Eugen Ionescu, Eu, Cluj-Napoca: Ed. gic înþeleasã ca ecuaþie comic-tragic, ambii ginal-europeanã, incapabilã sã îl propul- Echinox, 1990 a textului, la p. 149, în nota termeni fiind trãiþi simultan, în continuã seze pânã la raftul întâi al antologiei li- de subsol introdusã prin asterisc, „În revista inaderenþã; de unde ºi absurdul, grotescul, terare occidentale sau mondiale. Pentru Ideea româneascã, primele douã pãrþi apar, de ridicolul. Pânã la stabilizarea finalã a sub- asemenea exerciþiu i se ofereau ca de la sine fapt, sub titlul Victor Hugo, iar urmãtoarele titlului însã, condeiul ionescian s-a încercat alte nume: anticii Euripide, Sofocle, Eschil, douã, sub titlul Victor Hugo sau vicisitudinile în niºte formule intermediare, din ce în ce apoi Shakespeare, Cervantes ori Rabelais, geniului. Am optat, în aceastã ediþie cu carac- mai ample ºi mai explicite, în care elemen- sau romantici ºi realiºti precum Balzac ori ter literar, pentru titlul impus de Gelu Iones- tele de repetiþie se referã la elementul bio- Hugo. Faþã de primii, în legãturã cu care cu atunci când a republicat, fragmentar, grafic (viaþã-moarte): Viaþa ºi moartea lui informaþia biograficã rãmâne lacunarã, ºi aceastã «viaþã romanþatã» în Secolul 20 (nr. 2, Victor Hugo ori Victor Hugo sau Geniu, în raport cu atleþii literari ai Occidentului 1972), bazându-se pe o informaþie din Facla amor, nebunie ºi moarte ori Viaþa solemnã ºi sec. al XVI-lea, aproape la fel de cunoscuþi (anul XVI, nr. 1507, 7 febr. 1936, p. 2): ridicolã a lui Victor Hugo. Proiectul s-a pre- în detaliile vieþii lor, geniile sec. al XIX-lea «Eugen Ionescu lucreazã la o ‘viaþã grotescã cizat, aºadar, în etape, ºi pe mãsura aces- francez aduceau promisiunea unei abun- ºi tragicã a lui Victor Hugo’». Autorul însuºi tui proces, titlul viitoarei cãrþi s-a modifi- denþe de date ºi deþineau atuul de a veni a ezitat în acest caz între mai multe variante cat în sensul sugerãrii din ce în ce mai din Hexagonul cãruia, prin naºtere, Iones- de titlu: Viaþa ºi moartea lui Victor Hugo ori puþin emfatice, dar nu mai puþin provo- cu însuºi socotea cã îi aparþinea. Era, în Victor Hugo sau Geniu, amor, nebunie ºi moar- catoare ºi grãitoare, a angulaþiei ºi intenþii- plus, ºi mirajul francofil în care cultura te ori Viaþa solemnã ºi ridicolã a lui Victor Hu- lor monografului. românã însãºi continua sã trãiascã ºi care go. În fine, pentru traducerea francezã, apã- Este însã, într-adevãr, vorba despre pro- se manifesta chiar ºi atunci când avangarda rutã la Gallimard, în 1982, Eugen Ionescu iectul unei monografii hugoliene? Foarte – de care þine temperamental ºi prin ale- a optat pentru titlul Hugoliade“. devreme, încã de la publicarea capitolului geri proprii ºi Ionescu însuºi –, negatoare al treilea în revista Viaþa româneascã, nota radicalã a literelor înþelese „tradiþional“ pamfletarã ºi sarcasticã, anulatoare a pre- (nu doar tradiþionalist!), îºi alegea ilustrã- tinsei obiectivitãþi solicitate celui angajat în rile, precum în cazul lui Fundoianu, preo-

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 19 IONESCO ºi VICTOR HUGO O biografie parodicã împotriva literaturii1 (fragment)

O biografie parodicã a numeroaselor sale surse dezvãluie cã nu mult spaþiu. Scriitorii aleºi cu precãdere era nicidecum vorba de o scriere de ama- pentru acest exerciþiu, parþial critic, parþial RESIUNEA SOCIALà este un desãvârºit tor ºi cã atingea un nivel de rigoare istoricã biografic, erau tocmai romanticii, al cãror Pinstrument de uniformizare, chiar ºi destul de acceptabil, chiar fãcând abstracþie subiectivism ºi a cãror expunere ostentativã atunci când vorbim de literaturã. Cano- de caracterul sãu burlesc, nu e greu de a propriilor avataruri existenþiale favorizau nizarea incipientã a mai multor scriitori observat cã reperul sãu nu îl constituia acea de la bun început o mitologizare a perso- români, contemporani cu tânãrul Ionesco, specie de biografie eruditã de secol XIX pe najului, ca bard inspirat, în percepþia publi- datoritã impunerii lor în sistemul literar în care o consultase în profunzime, ci para- cului, indiferent de valoarea unor opere ca- care acesta din urma refuza sã se integreze, digma modernã, nãscutã pe ruinele vechi- re ar fi putut sã rãmânã actuale, sau nu, fãrã sã îºi facã auzit protestul sonor, al sãu lor certitudini epistemologice. În aceastã atunci când aceºti biografi moderni au nu spus falselor valori ale literaturii ºi ale paradigmã, adevãrul intim al celui biogra- reuºit sã le creeze o nouã faimã. Aºadar, criticii, era un fenomen relativ benign, dacã fiat nu numai cã se desprindea din docu- în România, G. Cãlinescu, criticul cel mai îl comparãm cu cotele de idolatrie pe care ment pur ºi simplu, dar era ºi scormonit influent din acea perioadã, a reuºit sã insti- le atinsese cultul marilor poeþi romantici. mai departe, cu ajutorul exerciþiului em- tuie mitul poetului naþional Mihai Emi- În cazul lui Victor Hugo, în Franþa, acest patic al intuiþiei, fãrã ocoliºurile pe care nescu, datoritã cercetãrilor sale ºi unei do- cult pãrea sã supravieþuiascã, inclusiv în anii respectul ºi protejarea aspectelor mai puþin cumentate biografii a poetului (Viaþa lui ’30 ai secolului XX, rezervelor pe care le-a prezentabile ale vieþii relatate le fãcuserã sã Mihai Eminescu, 1932). Ionesco nu numai insuflat primilor moderni ceea ce ei nu- limiteze amploarea biografiilor scrise înain- cã a citit-o, dar a ºi comentat-o într-o re- meau afectare retoricã necontrolatã a bar- te de revoluþia psihanaliticã ºi, mai ales, cenzie în care, deºi elogia mãiestria lite- dului ridicat deja la categoria de idol naþio- înainte de deschiderea crescândã a menta- rarã a lui Cãlinescu, nu ºi-a ascuns antipa- nal. Când pânã ºi unul dintre fondatorii litãþii care a urmat, în secolul XX, rigiditãþii tia faþã de genul biografiei romanþate, pe suprarealismului, poetul Philippe Soupault, moralei victoriene. Josniciile ºi ridicolul, motiv cã se oprea asupra unor detalii exte- a participat la numãrul omagial al revistei sexualitatea ºi scandalurile nu mai erau tre- rioare ºi anecdotice din viaþa poetului, în Europe dedicat lui Hugo în 1935, cu oca- cute sub tãcere, ele contribuind, în schimb, loc sã aprofundeze procesul creativ interior zia trecerii a cincizeci de ani de la moar- la un tablou mai complet ºi mai expresiv al al acestuia4: tea sa2, pãrea cã ºi cei mai notorii icono- personajului, indiferent dacã scopul bio- claºti ºi-au plecat capul. În acest context, grafului era ºtiinþific, encomiastic sau de- Cred cã biografia faptelor exacte – dar mai Ionesco, atât de necruþãtor în tinereþea sa mitizator. Genul a câºtigat, în acest fel, o cu seamã biografia faptelor exacte! – este (dar ºi mai târziu) cu superstiþia autoritãþii, mai mare varietate în ce priveºte conþinu- inutilã; dar chiar vãtãmãtoare. Nu mã poate fie ea ºi literarã, a întrezãrit, probabil, o turile sale, ceea ce corespunde, sub aspect interesa decât biografia interioarã – chiar ocazie de aur de a-ºi exersa ironia pe seama formal, recurgerii la niºte procedee stilistice imaginarã – dar adevãratã spiritualiceºte a presupusului geniu. Criticul apãrãtor al la fel de variate, având drept þel sã-i con- poetului. ªi în ciuda abilitãþilor ºi a justi- fere relatãrii o flexibilitate ºi o atractivita- ficãrilor sale, diplomatice, dar nu mai puþin þipãtului, al sinceritãþii unui eu poetic rupt sofistice, d. G. Cãlinescu a scris o biografie de interesele pãmânteºti ºi de setea de cele- te a lecturii asemãnãtoare celor pe care le are romanul modern. Acesta a înlocuit pe romanþatã în sensul cel mai peiorativ al cu- britate, pentru care lirica hugolianã nu era vântului. [...] Scrisã cu degajare, cu dragos- decât un potop monstruos de locuri comu- atunci istoriografia ca referent generic al te pentru frazã ºi desigur cu abilitate, cartea ne („paie ºi ape murdare“, p. 80), a decis biografiei, fãrã a neglija nici sugestiile poe- d-lui G. Cãlinescu nu depãºeºte aºadar teh- sã atace fãþiº cultul personalitãþii al cãrui ziei, filmul ºi, mai cu seamã, teatrul. nica unei simple vieþi romanþate cu unele obiect era Victor Hugo. A fãcut acest lucru Acest caracter voit mai literar al bio- date exacte (pe care le au toate biografiile rãsturnând genul literar care se concen- grafiei, alãturi de curiozitatea trezitã, pro- romanþate de altminteri), speculând cu is- treazã cel mai mult pe personalitate, anume babil, de perspectiva mai puþin rigidã ºi teþie unele momente patetice, dar exterioa- biografia, tocmai într-un moment în care mai puþin respectuoasã, ar putea explica, re ºi neajutând cât de puþin la fixarea, sin- eventual, marele sãu succes la public, care, gurã necesarã, a portretului unui Eminescu moda ºi succesul biografiilor de scriitori o interior. transformau într-un gen de referinþã pen- la rândul sãu, i-a stimulat, fãrã îndoialã, cul- tru parodia criticã. tivarea. În consecinþã, câteva din ultimele Importanþa genului biografic în perioa- mari opere clasice ale genului, reeditate ºi Este probabil, de asemenea, sã-ºi cultive da de apogeu a modernitãþii, ce coincide în zilele noastre, provin din aceastã perioa- ºi îndoielile cu privire la plasarea lui Emi- grosso modo cu perioada dintre cele douã dã de înnoire, cum ar fi Eminent Victorians nescu pe un piedestal, deºi îl aprecia, dacã rãzboaie mondiale, se datora unei extin- [Victorieni eminenþi] (1918), de Lytton e sã judecãm dupã aluziile sale elogioase deri considerabile a resurselor literare afla- Strachey, biografiile medicale ale unor fi- fãcute în public, displãcându-i însã cultul te la dispoziþia biografului. În secolul XIX, guri din istoria lui Gregorio Marañón în marelui om, bardolatria, aºa cum viaþa lui biografia aspira la acumularea de documen- Spania sau biografiile romanþate îmbibate Victor Hugo ne-o confirmã limpede. Însã te reproduse brut, ele împiedicând adesea în psihanalizã ale austriacului Stefan Zweig. redactarea unei vieþi parodice a lui Emi- reconstituirea vieþii povestite ºi reducând Acestora li se adaugã vieþile scriitorilor, la nescu, chiar dacã i-ar fi fost la îndemânã interesul pur estetic al operei. Acest lucru rândul lor mai mult sau mai puþin ro- ºi ar fi provocat în România un scandal ºi se petrece cu cãrþile dedicate lui Victor Hu- manþate, dar fãrã sã fie neglijatã o rigoare mai mare decât cel iscat de Nu, nu ar fi go de cãtre Edmond Biré, cercetãtor al ide- documentarã care controleazã zborul ima- avut aceeaºi amploare subversivã într-un ologiei legitimiste ºi primul mare denigra- ginaþiei, ele predominând în perioada in- plan mai universal. ªi, mai ales, biografia tor al poetului. Opera lui a constituit o terbelicã în Franþa ºi, prin urmare, datoritã scrisã de Cãlinescu, prin calitatea sa istoricã bogatã sursã de date ºi documente reale, marii influenþe pe care o exercita cultura ºi literarã, se preta mai puþin ridiculizãrii care i-au permis lui Ionesco sã creioneze francezã, ºi în România lui Ionesco. În decât vieþile extravagant de elogioase cã- un Hugo la fel de demn de dispreþ ca ºi aceste douã þãri, deºi nu lipseau, desigur, rora le cãdea victimã Victor Hugo, prin cel sugerat de Biré3 sau poate chiar ºi biografiile unor personaje importante ale pana unor imitatori mai puþin dotaþi decât mai mult. Totuºi, autorul operei Victor istoriei, din motive strãine scrisului, re- reformatorul francez al biografiei, André Hugo a înlãturat riscul unei desfãºurãri exa- constituirea existenþelor creatorilor literari Maurois. Acest fin scriitor ºi istoric, autor gerate de erudiþie ºi, deºi trecerea în revistã va fi activitatea cãreia i se va dedica cel mai de romane psihologice ºi de povestiri spe-

20 • APOSTROF DOSAR culative date prea mult uitãrii astãzi, a de- clanºat moda acestor vieþi romanþate ale scriitorilor (incluzând una despre Hugo, mult posterioarã celei ionesciene5), odatã cu publicarea biografiei, sub formã de ro- man, a poetului romantic englez Percy B. Shelley, în 1923. Pe deasupra, a codificat trãsãturile vieþii moderne în seria de con- ferinþe reunite în 1928 sub titlul Aspects de la biographie [Aspecte ale biografiei]. Bu- na primire din partea publicului i-a deter- minat pe editori sã exploateze acest filon prin intermediul unor colecþii precum cea iniþiatã de Plon în 1926, purtând un titlu sugestiv: „Le roman des grands existences“ [Romanul marilor existenþe]. În cadrul ei, romancieri ºi erudiþi nãzuiau sã combine utilul, fãcând cunoscutã viaþa marilor scrii- tori în rândul cititorilor, cu plãcutul, prin poleirea pastilei istorice cu podoabele na- raþiunii. Erau incluse aici niºte transcrieri ipotetice ale gândirii ºi ale emoþiilor scrii- torului „biografiat“ sau reconstituirea unor scene neobiºnuite sau reprezentative, ca ºi cum biograful ar fi asistat la acestea, ba chiar cu ajutorul unor dialoguri care, de obicei, lipseau cu desãvârºire din sursele documentare folosite, deºi acestea din urmã lãsau loc unei astfel de interpretãri. Cali- tatea rezultatelor se schimba de la un caz la altul, însã, într-unul din ele, veneraþia lip- sitã de spirit critic pe care o purta scriito- rului omagiat a atins asemenea cote, încât Ionesco, iconoclast ºi antiromantic în stil modernist, a întrezãrit probabil o ocazie unicã de a prinde doi iepuri deodatã: pe de-o parte, déboulonner (aºa cum va spune în prefaþa sa la traducerea francezã a ope- rei, sub titlul Hugoliade), adicã sã-l doboa- re de pe piedestal pe marele om ºi sã de- nunþe în trecere tot ce presupunea cultul geniului ºi al unei literaturi retorice ºi exte- rioare, aºa cum am discutat mai sus. ªi, pe de altã parte, sã sporeascã efectul atacu- lui sãu burlesc, prin parodierea unui gen pe care îl califica drept „literatura minorã – vulgarã, dacã vreþi, facilã în orice caz – a • Eugen Ionescu, vãzut de Margareta Sterian, 1934 6 biografiilor romanþate“ , mai ales atunci care au la bazã o documentare mai puþin – Demain? când era înlãturatã orice problematizare ºi, clarã în cazul lui Escholier decât în cel al lui – Demain, il sera trop tard, demain le fãrã sã poatã argumenta calitatea literarã a Ionesco, fapt ce se explicã prin chipul mai délai expire. prozei unui Cãlinescu sau a unui Maurois, clar romanesc al vieþii scrise de hugolatrul Alors la mère appelle le fils et le prend dans ses bras amaigris : de pildã, deveneau simple hagiografii ro- francez, în timp ce Ionesco preferã sã îºi maneºti, în care o admiraþie nemãsuratã ºi – Je veux que tu aies le lis d’or. Travaille, îmbogãþeascã textul cu digresiuni critice travaille toute cette nuit. Demain, tu me lipsitã de spirit critic dovedea imbecilita- ºi cu raþionamente personale care îi conferã liras ton ode et je serai gué ie. Demain, tu tea biografului. un aer mai eseistic, în stilul miscelaneului enverras ton ode à Toulouse.Victor courbe În cazul lui Hugo, responsabilul pentru modern pe care îl cultivase în mod strãlu- le front. Il s’assied devant la lourde table, il romanul unei mari existenþe corespunzãtor, cit în Nu. Astfel, parodia ionescianã nu se rêve, puis se décide. Il obéit… Il commen- suferind de toate simptomele hugolatriei aplicã respectând un tipar pur imitativ, ca ce d’écrire… ºi ale stilului defectuos care îi displãceau Je voyais s’élever dans le lointain des âges, ºi cum ar fi vorba de o pastiºã a prozei lui 9 Ces monuments, espoirs de cent rois glorieux . atât de profund lui Ionesco, este un scrii- Escholier, cu mult mai sãracã decât cea a tor francez obscur, pe nume Raymond tânãrului Ionesco. Ea se manifestã cu pre- ªi cea recreatã de Ionesco: Escholier. Biografia lui romanþatã, publi- cãdere prin inversiunea burlescã ºi siste- catã de librãria parizianã Plon în anul 1928, maticã a tot ce era, la Escholier, pretext de La Vie glorieuse de Astfel, odatã, grav bolnavã, este vegheatã de poartã titlul grãitor de laudã. Cu toate acestea, parodia ajunge pâ- Victor, adolescent. Victor Hugo sta tot tim- Victor Hugo [Viaþa glorioasã a lui Victor nã la detaliu în unele episoade, ca de exem- pul la cãpãtâiul mamei bolnave ºi nu mai Hugo]. Aceastã carte va fi parodiatã în pri- plu în prima anecdotã recreatã în Victor avea timp sã facã poezii. Sophie, palidã, îºi mul rând de cãtre Ionesco în viaþa grotescã Hugo, cea a mamei suferinde care învinge întoarce capul spre el ºi face efort sã vor- 7 a acestui Napoleon al literelor , unde nici boala, pentru a-ºi îndemna fiul sã vâneze beascã: mãcar nu ezitã sã îl califice foarte direct pe gloria cu orice preþ. Iatã scena recreatã de „O...“, spune ea cu voce stinsã. „De l’eau?“, întrebã Victor, crezând cã Escholier drept cretin, într-una din ochea- Escholier8: dele aruncate cititorului, pentru ca acesta Sophie cere apã. „Nu. O – da“. sã ºtie care este principalul referent al paro- Il faut sauver maman, il faut la veiller ; mais elle, dès que le délire tombe, se tourne vers „Oda?“ diei. Într-adevãr, Victor Hugo coincide cu „Da. Oda pe care trebuie s-o prezinþi biografia lui Escholier în structura sa gene- son petit, son plus petit : – Et cette ode? Et Toulouse? Et le lis d’or ? pentru premiul Academiei din Toulouse! Ai ralã, unde biograful recurge la o succesiu- Lui alors secoue la tête : scris-o?“ ne de scene în formã narativã, care contu- – Maman, Eugène vous a gardée la nuit „Nu“. reazã treptat viaþa poetului. De asemenea, dernière ; c’est mon tour de demeurer près  se face referire la momente semnificative, de vous.

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 21  marbré de nuages noirs et de brumes blan- intitulat Victor Hugo après 1852 (Paris: Perrin, „Scrie-o aici, acum“, îi spune ea cu voce ches… On dirait une immense montagne, 1894), precum ºi cel anterior: Victor Hugo après stinsã. dont l’escarpement se perdrait dans l’infini. 1830 (Paris: Perrin, 1891). ªi Victor, supunându-se, scrie, la cãpã- Les étoiles semblent des feux de pâtres al- 4. Eugen Ionescu, G. Cãlinescu. Viaþa lui Mihai Eminescu Azi tâiul acelui personagiu hugolian, lucruri care lumés çà et là sur cette pente gigantesque. , Ed. Cultura Naþionalã, , I, 3-4 (mai- iunie 1932), p. 348-350 (citatul se gãseºte la pagi- nu aveau nicio legãturã cu realitatea mo- M. Georget se frotte les yeux. Depuis nile 349 ºi 350). mentului: trois semaines qu’il parcourt les Pyrénées et l’Espagne, rien ne l’a surpris comme cette 5. Olympio ou la Vie de Victor Hugo [Olimpiu sau Je voyais s’élever dans le lointain des âges, viaþa lui Victor Hugo], Paris: Hachette, 1954. Ces monuments, espoirs de cent rois vision surnaturelle. Le voyageur s’éveille tout à fait. L’illusion optique s’évanouit, 6. Eugen Ionescu, G. Cãlinescu. Viaþa lui Mihai glorieux... Eminescu, p. 349. mais le spectacle reste admirable. […] Effet ªi Oda „sur le rétablissement de la statue 7. Comparaþia dintre Hugo ºi cuceritorul corsican de brouillard...11 de Henri IV“ a restabilit-o pe Sophie, care, nu era nicidecum hiperbolicã, cel puþin nu pentru cu ocazia aceasta, nu a mai murit. [p. 70] Escholier, fiindcã acesta îl calificã mai întâi drept La rândul sãu, Ionesco copiazã modelul lui „seul grand homme que la France puisse oposer Nu e greu de remarcat schimbarea totalã de Escholier ºi reproduce, cu mai multã gra- à Dante, à Shakespeare, à Goethe“ [singurul mare perspectivã. Aceleaºi fapte, recreate cu aju- vitate, impresiile lãsate de peisajul sur- om pe care Franþa îl poate opune lui Dante, torul unui dialog ce se dovedeºte a fi, de prinzãtor, acoperit de ceaþã, însã atribuie Shakespeare, Goethe] ºi, câteva rânduri mai jos, fapt, paralel, ºi inclusiv citatul în versuri aceste senzaþii… amantei lui Hugo, în timp declarã cã formidabilul secol XIX este dominat de „ces deux grandes figures populaires : Napoléon, identice al poemului ce devine motiv al stã- ce poetul se prezintã în modul cel mai gro- Victor Hugo“ [aceste douã mari figuri: Napoleon rii de veghe materne se transformã dintr-o solan, sforãind de mama focului, ca o per- ºi Victor Hugo] (din Raymond Escholier, La Vie scenã înduioºãtoare, dacã nu chiar pateticã, soanã incapabilã de orice sentiment veri- glorieuse de Victor Hugo, Paris: Librairie Plon, în originalul francez, cu poetul care „rêve“ tabil ºi lipsitã de o sensibilitate poeticã 1928, p. [10]). (viseazã cu ochii deschiºi) în faþa unei dezinteresatã, independentã de dorinþa sa 8. Ibid., p. 58. „lourde table“ (mese grele) (detaliu care se de a ieºi în evidenþã, chiar dacã acest lucru 9. Trebuie sã-ºi salveze mama, trebuie sã o vegheze; doreºte expresiv), într-una de comedie însemna sã profite de ideile ºi de sentimen- dar ea, de îndatã ce îºi revine din delir, se întoar- ce cãtre micuþul sãu, cãtre cel mai mic bãiat al sãu: burlescã, cu un joc de cuvinte care reduce tele altora: – ªi oda? ªi Toulouse? ªi crinul de aur? posibila tensiune a momentului ºi îi scoa- El atunci îºi scuturã capul: te în evidenþã ridicolul. Pe lângã toate aces- Pe la începutul lui septembrie 1843, pãrã- – Mamã, Eugène te-a pãzit noaptea trecutã, tea, pasajul este legat de tipicul uz ludic al seºte Pirineii spanioli. Soseºte la 4 septem- acum e rândul meu sã stau la cãpãtâiul dumitale. limbajului, omniprezent în întreaga operã brie la Agen. Cãlãtoreºte noaptea cu dili- – Mâine? a lui Ionesco încã de la începuturile sale genþa ºi Juliette admirã în munþi un efect de – Mâine va fi prea târziu, mâine expirã ter- ceaþã, pe când marele poet, obosit de prea ºi care se manifestã ºi în aceastã carte, cu menul. multã viaþã interioarã, dormea dus ºi, dacã Mama îºi cheamã atunci fiul ºi îl primeºte în ajutorul inserãrii ironice a cuvintelor strã- nu mã înºel, sforãia. Juliette nu putea dormi. braþele sale slãbite: ine, franþuzeºti în cazul de faþã, în calitate A încercat sã-l trezeascã ºi pe Victor Hugo, – Vreau sã obþii crinul de aur. Lucreazã, de procedeu comic de distanþare (bunãoa- dar era prea morocãnos. A vegheat în tim- lucreazã, toatã noaptea. Mâine îmi vei citi oda ta rã, adresarea cu Monsieur, Madame, Mon- pul drumului, în întuneric, ºi, înfriguratã de ºi voi fi vindecatã. Mâine vei trimite oda ta la seigneur, în Victor Hugo). noapte, de ceaþã, de tãcerea munþilor, de co- Toulouse. Pretenþia emoþionalã a lui Escholier, ca- pacii bãrboºi, de senzaþia prãpastiei în noap- Victor îºi lasã capul în jos. Se aºazã la masa re frizeazã kitsch-ul, atunci când nu cade în te, a fost cuprinsã de o fricã cosmicã. „Vic- grea, viseazã cu ochii deschiºi, apoi se hotãrãºte. tor ar face o odã acum. Cât de mult l-ar Dã ascultare… Începe sã scrie… el, este înlocuitã de un umor mai eficace Vedeam cum se înalþã în zarea timpurilor datoritã conciziei mult sporite a textului impresiona pe Victor dacã ar fi treaz.“ Dar Victor nu s-a trezit toatã noaptea. În zori, acele monumente, speranþe a o sutã de regi glorioºi. românesc, care reuºeºte sã ne dea o idee când diligenþa s-a oprit într-un sat ºi cãlãto- 10. Escholier, p. 268-269. despre caracterul ambelor personaje prin rii s-au dat jos sã bea lapte de bivoliþe grase 11. Pe drumul regal ce leagã Auch de Agen, goneºte o diligenþã în toiul nopþii. Doi cãlãtori se odih- doar câteva miºcãri de pensulã, conform adus de þãrani, s-a sculat ºi Victor Hugo. tendinþei spre stilizare a scrierilor moderne nesc, în fundul cupeului… „Domnul ºi doamna Juliette i-a povestit emoþiile nopþii, pe care Georget“, au spus la poºtalion, ocupându-ºi locu- din acea perioadã. În paralel, Escholier pare Hugo nu le-a uitat ºi le-a povestit ºi el alto- rile. Luna lumineazã din când în când o femeie sã se fi contagiat de inflaþia de imagini vi- ra, mai târziu, ca fiind trãite de el. [p. 110 încã tânãrã, cu forme pline, iar lângã ea, sus- zuale care orneazã stilul admiratului sãu ºi 112]
þinând-o cu spatele sãu lat, un bãrbat robust, cu poet. Iatã un alt exemplu, ºi mai retoric o frunte imensã. decât cel anterior, dacã e cu putinþã aºa ce- Traducere din spaniolã de Din senin, o zdruncinãturã l-a fãcut sã tresarã va, în care biograful nu recreeazã o scenã OANA PRESECAN pe cel care dormea. Ochii sãi se întredeschid. exterioarã, ci presupusele gânduri ale poe- La dreapta, o prãpastie. De-abia se distinge tului, pe care le-ar fi dedus în urma lectu- marginea drumului. Vapori urcã în orizont, ames- 10 tecaþi cu niºte nori cenuºii ºi deºiraþi. Luna ce rãrii unor pasaje din opera sa : Note coboarã, zorii ce se trezesc… Ciudatã limpezi- me! 1. Prezentul eseu reprezintã traducerea adaptatã a in- Sur la grande route d’Auch à Agen, la dili- Acel cer împânzit de nori negri ºi de ceþuri troducerii la ediþia noastrã bilingvã a biografiei lui gence roule, rapide, dans la nuit. Deux vo- albe… S-ar spune cã e un munte imens, a cãrui Victor Hugo, scrisã de Ionesco, pe care am intitulat- yageurs reposent, au fond du coupé… « M. coastã abruptã se pierdea în infinit. Stelele par o Hugoliada (Madrid: Cuadernos de Langre, 2009). ruguri de pãstori aprinse ici ºi colo pe panta et Mme Georget », ont-ils dit au bureau de Toate citatele din operã provin din ediþia men- uriaºã. poste, en prenant leurs places. La lune éclai- þionatã, iar numerele paginilor corespund acesteia. Domnul Georget îºi freacã ochii. În cele trei re parfois une femme encore jeune, aux for- 2. Cu aceeaºi ocazie, au apãrut numeroase articole sãptãmâni în care strãbãtuse Spania ºi Pirineii, mes pleines, et près d’elle, la soutenant de în presa românã, dupã cum ne indicã studiul rea- nimic nu îl surprinsese mai mult decât aceastã sa large épaule, un homme robuste, au front lizat de Ileana Mihãilã, La réception de l’œuvre viziune supranaturalã. Cãlãtorul se trezeºte de tot. immense. de Victor Hugo dans la presse roumaine de l’en- Iluzia opticã dispare, dar spectacolul este în con- Soudain, un cahot brusque réveille en tre-deux guerres (Analele Universitãþii Bucureºti: tinuare admirabil. […] Efect de ceaþã… sursaut le dormeur. Ses yeux s’entrouvrent. Limbi ºi literaturi strãine, LII, 2003, p. 3-10), care À droite, un précipice. À peine si l’on trece în revistã primirea amplã ºi pozitivã a ope- perçoit le rebord du chemin. Des vapeurs rei hugoliene în România tânãrului Ionesco. montent à l’horizon, quelques nuages bruns 3. Ionesco a folosit ca sursã principalã studiile bio- et déchirés s’y mêlent. La lune qui décline, grafice ale lui Edmond Biré, un adevãrat tezaur de l’aube qui se lève… Étrange clarté ! Ce ciel documente inedite reprezentative, cu precãdere cel

22 • APOSTROF DOSAR Gânduri despre geneza rãzboiului cu toatã lumea

NTR-O CARTE despre Ionescu/Ionesco „ionesciene“: interjecþia disperatã a soþului seur de la La Leçon, Nicolas d’Eu de Victimes Îscrisã acum mai bine de zece ani împreu- încornorat, care schimbã culorile feþei ca un du devoir, ou les séries d’autoritaires oppor- nã cu regretatul Bill Kluback, încercam sã cameleon, „violacé, jaune et vert“, ºi cere tunists d’autres pièces“ (Hugoliade, p. 129). identific sursele dramaturgului Ionesco, pe furios: „Arrêtez-le ! Arrêtez-le !“, este ur- La aceastã observaþie, aº mai adãuga-o doar care tânãrul critic Ionescu nu pãrea a-l anun- matã de rãspunsul imperturbabil al comi- pe aceea cã, mult înaintea lui Ionescu, un þa în scrierile sale din perioada interbelicã. sarului: „Je ne peux arrêter que madame… spirit oarecum înrudit prin scepticismul sãu Pornind de la convorbirile cu Claude Bon- Elle n’est pas pair !“ Autorul teatrului ab- profund ºi prin dispreþul sãu total faþã de nefoy, în care Ionesco susþinea cã Flaubert surdului este prefigurat, de altfel, ºi într-o criticã, Paul Léautaud, scria despre Anatole ºi Jarry au avut asupra lui o influenþã mult scenã care o precedã pe cea descrisã mai France în acelaºi spirit: „certes, M. France mai decisivã decât românii Caragiale ºi Ur- sus: în decursul unui bal mascat, caricatu- est un grande littérateur, mais un grand muz (vezi William Kluback ºi Michael Fin- ristul îºi surprinde soþia în compania lui écrivain ?“, pentru a preciza: „Ce n’est pas kenthal, Clownul în Agora, Bucureºti: Edi- Hugo; netulburat, acesta îl abordeazã cu o tout de bien écrire, il faut encore que sous tura Universalia, 1998, p. 31-32 ºi 92-94), les mots passe une sensibilité“ (Journal încercam sã stabilesc o balanþã între influ- Littéraire, ediþie revãzutã, Paris: Mercure de enþele româneºti ºi cele franceze. Recunosc France, 1998, p. 25). însã cã menþionarea lui Flaubert ca sursã Revin însã la punctul meu de plecare: principalã de inspiraþie m-a surprins; ani de cine, printre autorii francezi, l-a influenþat zile m-a urmãrit gândul cã nu de Gustave într-un mod decisiv pe Eugen Ionescu pe Flaubert era vorba, ci mai curând de André drumul sãu înspre o identitate literarã fran- Gide. cezã? Scrisesem mai demult cã în momen- Legatã de problematica surselor de in- tul în care Ionescu se stabilea acolo, „în spiraþie este ºi aceea a genezei teatrului io- Franþa o întreagã generaþie pãºea pe urme- nescian: de ce a ales el, dupã rãzboi, în le lui André Gide ºi André Breton ºi ale Franþa, tocmai aceastã formã de exprima- suprarealiºtilor: le plãcea sã joace jocul «de- re? Am scris (tot în cartea menþionatã; vezi molãrii» ºi le fãcea plãcere sã înlocuiascã capitolul „Note ºi contra-note despre Eu- zidurile de piatrã ale unei modernitãþi în gène Ionesco“) despre aceste lucruri, por- ruinã cu construcþiile imaginare ale unei nind de la constatarea cã era ceva intrin- disperãri nihiliste“ (Clownul în Agora, p. sec dramatic în discursul tânãrului Ionescu, 62). Nu am explicitat însã legãtura speci- cã o tendinþã ascunsã, poate subconºtientã, ficã cu Gide; voi încerca sã o fac acum. de a exprima printr-o tehnicã a dialogului Cred cã punctul de convergenþã al celor doi sublimat ideile centrale ale articolelor sale se aflã în Paludes, o lucrare de tinereþe a lui (uneori chiar ºi pe cele expuse în falsul sãu André Gide, scrisã cam la vârsta la care tratat de criticã literarã, Nu) era discerna- Eugen Ionescu scria Hugoliada (aproxima- bilã de la bun început. La întrebarea „cum tiv douãzeci ºi cinci de ani). Într-adevãr, aºa de a ajuns sã scrie piese de teatru?“, rãspun- cum sublinia traducãtorul primei ediþii pu- deam: „cred cã (la un moment dat) a des- • Afiºul mesei rotunde Ionesco 100 (Cluj, 9 octom- blicate dupã instaurarea comunismului în coperit pur ºi simplu cã îi era uºor sã scrie brie 2009) Romania, autorul lui Paludes apare ca fiind teatru; aºa cum spunea Jean Giraudoux, ca tiradã despre natura relaþiei dialectice din- foarte modern: „Pãrem atît de convinºi de sã scrii o piesã nu trebuie decât sã intri în tre tragic ºi comic, defineºte drama ca fiind faptul cã tot ce se numeºte inovaþie carac- dialog cu tine însuþi“ (ibid., p. 28). ªi, în- superioarã tragediei, pentru a termina cu o terizeazã în mod exclusiv epoca noastrã, tr-adevãr, recitind un fragment din Hu- lungã tiradã care începe cu o apreciere mã- încît – în ciuda dezabuzatului «nimic nou goliada: Viaþa tragicã ºi grotescã a lui Victor gulitoare a superioritãþii artei practicate de sub soare», de care ne amintim cînd ºi cînd Hugo (folosesc în cele ce urmeazã versiu- soþul înºelat: – descoperim cu stupefacþie cã strãbunicii nea francezã, Hugoliade, apãrutã în 1982 la pot face figurã de contemporani“ (Vladimir Gallimard, în traducerea lui Dragomir Cos- Vous exprimez par les couleurs ce que la Colin, în prefaþa sa la Paludes ºi Prometeu tineanu, ediþie publicatã cu participarea musique dit par les sons ; ce que la poésie rãu înlãnþuit, publicate în volum unic la doamnei Marie-France Ionesco ºi postfaþa- dit par les images ; ce que la sculpture dit Bucureºti: Editura pentru Literaturã Uni- tã de Gelu Ionescu), am avut impresia cã par le formes ; ce que la religion dit par l’ex- versalã, 1969). Gide nu este doar modern, citesc una din piesele sale de la începutul tase ; ce que la magie dit par les incanta- uneori el pare a fi un adevãrat premergãtor tions ; ce que les étoiles disent par la lumiè- anilor cincizeci (precum, spre exemplu, re ; les généraux par les mouvements de al… postmodernismului (era cât pe-aci sã Amedée sau cum sã ne descotorosim de el/ea). troupes ; les vagues par le flux et le reflux ; scriu al lui Derrida!); de exemplu, când Este vorba de scena în care Victor Hugo, le feu par les flammes ; le législateur par le scrie în 1894, într-un simulacru de prefaþã prins în flagrant delict împreunã cu soþia code ; la pierre par la pierre ; les arbres par la Paludes, cã „Înainte de a le explica alto- pictorului Auguste Biard, e pe cale de a fi les arbres ; le vent par le vent. ra cartea asta, aºtept ca alþii sã mi-o expli- arestat. Faimosul scriitor, invocând poziþia ce. Vrînd s-o explic din capul locului, i-aº lui de poet al naþiunii, îl paralizeazã pe Discurs banal, plin de patos, dar total lipsit restrînge pe datã înþelesul; pentru cã, dacã comisarul de poliþie adresându-i-se impe- de semnificaþie, care ar fi putut fi rostit de ºtim ce voiam sã spunem, nu ºtim dacã rativ: „je suis M. Victor Hugo, de l’Acadé- toate personajele ionesciene, de la Mr. n-am spus decît atît“, pentru a încheia cu: mie française, Pair de France. En qualité de Smith ºi pânã la Bartholoméus al nu ºtiu „Sã aºteptãm […] de la public revelaþia pair, je suis inviolable !!“ Intimidat ºi încur- câtelea… În postfaþa sa, Gelu Ionescu propriilor noastre opere“… cat în acelaºi timp, poliþistul rãspunde: „Il remarca faptul cã „Le Victor Hugo d’Eu- În acelaºi Paludes, se regãsesc mai mul- a raison! Il est inviolable ! Il est pair ! Je ne gène Ionesco est, sûrement, aussi l’un de te locuri în care textul se transformã prac- peux pas l’arrêter !“ Secvenþele care urmea- ses premiers personnages littéraires. À la tic într-un dialog al cãrui conþinut este acela zã acestor douã „replici“ sunt ºi ele perfect même famille s’apparenteront le Profes- 

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 23 Conjuncþia IONESCO – MEYERHOLD Poetica grotescului scenic

RACTICA SCENICÃ a veacului al XX-lea a rîme“, dar extrem de coerentã, perfect vala- dacã la început i s-a pãrut a fi cea mai im- Pimpus, pe nesimþite – chiar dacã nu fãrã bilã ºi astãzi, cînd practica spectacularã a purã dintre toate artele, un „amestec inac- dificultate –, o convergenþã a reflecþiei auto- evoluat în direcþii inedite ºi surprinzãtoare, ceptabil“ de adevãr ºi falsitate, de real ºi rului dramatic ºi a celei a regizorului asu- pe care Ionesco probabil cã nu avea cum sã ficþiune, un simulacru grosolan, lipsit de pra actului teatral, astfel încît intuiþiile „re- le prevadã. În Note ºi contranote, dramatur- orice magie, va sfîrºi prin a deveni, în ochii gizorale“ ale lui Eugène Ionesco, oricît de gul nu se mulþumeºte cu comentariul pro- sãi, „arta supremã“, cea care permite „mate- incongruente sau insolite le apãreau ele cri- priei opere, ci, asemenea unor practicieni rializarea cea mai complexã a profundei ticilor la vremea publicãrii lor, se înscriau vizionari ai scenei, ca Gordon Craig sau noastre nevoi de a crea lumi“. într-o tradiþie deja istoricã: aceea a contes- Vsevolod Meyerhold, el lãrgeºte aria re- Reluînd parcã deviza aleasã de Edward tãrii de cãtre practicienii scenei a anumi- flecþiilor sale, meditînd asupra mecanis- Gordon Craig pentru revista sa The Mask, tor forme ºi practici teatrale vetuste, baza- melor teatralitãþii, a esenþei ºi specificitãþii pe care, începînd din 1908, o publica la te, în principal, pe mimetismul psihologic artei dramatice, asupra alchimiei subtile ºi Florenþa – „Dupã practicã, teoria!“ –, ºi pe iluzionismul naturalist. evanescente care stã la baza artei actorului, Ionesco insistã în textul inaugural al No- Vocaþia polemicã a autorului Cîntãreþei provocînd metamorfozarea unei fiinþe co- telor..., scris în 1958 ºi intitulat Experienþa chele, impulsionatã ºi de nevoia de a-ºi defi- tidiene, supusã contingenþei ºi închisã în- teatrului, asupra faptului cã ideile sale nu ni crezul artistic în faþa opacitãþii primilor tr-o individualitate anume, în obiect al unei provin dintr-o teorie preconceputã a artei sãi critici (Ionesco devenind, de nevoie, pri- opere de artã. Aºadar, mai mult decît o apo- dramatice, cãci ele nu au precedat, ci, dim- mul hermeneut al operei sale), a generat logia pro arte sua, cum au fost adesea con- potrivã, au urmat experienþei sale teatrale, paginile incitante adunate în Note ºi contra- siderate textele din Note ºi contranote, întru totul personale. Experienþã a teatru- note, care compun o poeticã teatralã „în fã- Ionesco exploreazã enigma teatrului, care 

 discutã situaþia… ventilatorului (pus în dar te dizolvi cu desãvîrºire, dragã! Angèle! al unui discurs al absurdului; o bunã ilus- funcþiune de amfitrioanã pentru ca autorul Angèle, auzi – haide, auzi? Angèle!... ºi sã traþie ar putea servi momentul în care auto- sã nu se mai plângã de cãldura sufocantã din nu rãmînã din tine decît tija asta de nufãr rul este chemat sã explice unui grup de apartament): „Numai cã, a continuat, cum botanic […] pe care-o voi culege pe fluviu… intelectuali ºi artiºti prezenþi în salonul fãcea zgomot, a trebuit sã las peste el per- Dar e catifea, de-a binelea! adevãrat covor; o mochetã elasticã!... Atunci ce rost are sã Angèlei opera sa în curs de a se înfiripa. deaua“… „Dar, draga mea, este prea mic!“ Textul capãtã uneori înfãþiºarea unor indi- ºezi pe ea? cu douã picioare de scaun în observã autorul, la care rãspunsul Angèlei braþe. Trebuie sã încercãm sã ieºim odatã de caþii de scenã: „Salonul Angèlei era de pe- urmeazã ferm ºi fãrã întârziere: „Negustorul sub mobile! (Paludes, p. 65-66) acum plin de lume; în mijlocul tuturor, mi-a spus cã e formatul pentru literaþi. Unul Angèle circula, zîmbea, oferea cafea, brioºe“ mai mare ar fi fost pentru reuniuni politice; În 1934, la douãzeci ºi cinci de ani, când (p. 51); numele personajelor sunt ºi ele cât dar nu ne-am mai fi auzit“… Eugen Ionescu scria: „adoraþi ºi atenþi citi- se poate de teatrale: Clément, Prosper, Casi- Aºa cum am mai spus, se regãsesc în tori, nu ºtiu prea bine ce vreau sã spun. mir, Hildebrant, Ildevert; filosoful Alexan- Paludes mai multe momente care pot fi pri- Dacã aº ºti, ce ne-ar folosi? E suficient sã dre face observaþii precum: „leagã-te de vite ca aparþinând unui teatru al absurdu- vã mãrturisesc aceste lucruri neclare, cu for- toate, domnule, ºi nu face apel la contin- lui avant-la-lettre. Într-o lungã introducere þã liricã ºi pricepere literarã. Tot am sã gã- genþã; întîi cã n-o vei obþine, apoi: la ce la o antologie a genului publicatã în anii sesc eu pe cineva cãruia sã-i placã al meu þi-ar folosi?“, la care autorul, rãmas tãcut, ºaizeci ai secolului trecut, Martin Esslin ex- stil!“ (în Eu, Cluj: Editura Echinox, 1990, se mulþumeºte doar sã observe în sinea sa: plica natura teatrului ionescian ca fiind p. 169), îmi pare cã el aducea mai mult „cînd un filosof îþi rãspunde, nu mai pri- unul dominat de elementul oniric: „Iones- cu Gide tânãr decât cu Flaubert. Gide fuse- cepi nici ce l-ai întrebat“. Dar momentul co has put a dream situation onto the se cunoscut ºi apreciat de „generaþia ’27“ ºi „absurdului“ îºi face apariþia ceva mai târ- stage“ (criticul se referea în mod specific la cu atât mai mult de acei poeþi moderniºti ziu, atunci când autorul va citi un scurt Amedée, piesa inclusã în volumul menþio- care au precedat-o; Fondane, spre exemplu, fragment intitulat Plimbare, care începea cu nat), deoarece „dreams do not communi- a rãmas sub influenþa acestuia pânã la în- versurile „Mult timp am tot umblat pe cate ideas; they communicate images“. Iar tâlnirea sa cu Lev ªestov. S-ar putea ca Io- landa nudã./Ah! Domnul de-ar voi sã ne dupã Esslin, „the plays of the Theatre of nescu – care se strãduia sã rãmânã „apo- audã!“, pentru a se încheia cu „… prea eram the Absurd are primarily intended to con- litic“ în acei ani tulburi – sã-l fi respins în împovãraþi de trudã“. Dupã lectura acestui vey a poetic image […] they are above all subconºtientul sãu pe Gide, devenit anga- fragment, autorul se opreºte brusc ºi o apã- a poetical form“ (Absurd Drama, London: jat politic de partea stângii în anii treizeci. sãtoare tãcere se lasã în salonul Angèlei: Penguin Book, 1965, p. 10-11). ªi acest Oricum ar fi stat lucrurile (cred cã acest aspect este discernabil în Paludes: întors subiect meritã în sine o cercetare mai apro- era limpede, nu înþelegeau cã isprãvisem; acasã dupã întâmplarea povestitã mai sus, aºteptau./ – E gata, am spus./ Atunci, în tã- fundatã), îmi pare evident cã „rezonanþa“ autorul se scufundã pe nesimþite într-un vis intelectualã care s-a stabilit între Eugen cerea generalã, a rãsunat glasul Angèlei:/ – a cãrui derulare pare a reprezenta o perfectã Ah! Încîntãtor! Ar trebui s-o pui în Paludes. Ionescu ºi operele de tinereþe ale lui André [...] Nu-i aºa, domnilor, cã ar trebui s-o ilustrare a ideii lui Esslin; ceea ce ne întã- Gide a devenit manifestã mai târziu, în punã în Paludes?/ Atunci, pentru o clipã, reºte în aceastã credinþã este calitatea ex- operele de maturitate ale dramaturgului s-a stârnit un fel de zarvã, cã unii între- trem de modernã, aº fi tentat sã scriu, în Eugène Ionesco. bau: „Paludes? Paludes? ce-i aia“, iar alþii mod paradoxal, „ionescianã“, a discursu-
explicau ce-i Paludes… lui/dialogului gidean: Haifa, 20 octombrie 2009

Dupã aceastã scenã de „noapte furtunoasã“, Stai, unde-i Angèle?... În definitiv, draga odatã rãmaºi singuri, autorul ºi Angèle mea, de ce eºti atît de topitã în seara asta?...

24 • APOSTROF DOSAR  Defectul lui e acela de nu fi fost nu doar po- viaþã. În cele ce urmeazã, mã voi referi la lui, dar ºi experienþã a criticii, astfel încît, et sau dramaturg, dar nici mãcar zeu sau de- conjuncþia Ionesco-Meyerhold, la conver- cu un simþ infailibil, el prevede reacþiile mon: a fost simplu actor ºi regizor, sau mai genþele pe care le-am identificat în gîndirea pe care le vor suscita ideile sale: degrabã regizor tehnic. Teatrul sãu magic ºi teatralã a celor doi în privinþa poeticii con- alchimic se reduce la efecte de regie tehnicã, trastului sau a grotescului scenic. la cîteva jocuri de luminã, la cîteva obiecte Ca autor considerat „de avangardã“, mã voi de recuzitã. […] Dacã mediocritatea teatralã Este uimitor sã gãsim la Ionesco idei- vedea confruntat cu reproºul cã nu am in- face ºi azi ravagii – burghezã sau antibur- le esenþiale ale lui Vsevolod Meyerhold ventat nimic. Eu cred cã descoperim ºi, în ace- ghezã, aºa-zis realistã, dar, în esenþã, insu- (1874-1940) despre grotesc, concept-cheie laºi timp, inventãm, iar invenþia este descope- ficient de realã – e ºi pentru cã Artaud nu al gîndirii scenice a acestui „descoperitor rire sau redescoperire; nu e vina mea cã sunt a fost un mare poet al teatrului. de Americi teatrale“, cum îl numea Victor considerat autor de avangardã. Critica e cea ªklovski. Veºnic neliniºtit, mereu în cãu- care mã considerã astfel. Asta nu are nicio importanþã. E o definiþie ca oricare alta. Ea Poate cã dacã Susan Sontag ar fi citit acest tare de noi forme ºi mijloace teatrale, în- nu înseamnã nimic. E o etichetã. (s. A. M.) articol, ar fi înþeles cã afinitãþile dintre cercînd sã surprindã în practicile ºi teorii- Ionesco ºi Artaud se limitau la ecourile le sale scenice esenþa ºi legile teatralitãþii, Dramaturgul pare sã anticipe aici comen- propriilor obsesii legate de închistarea cul- marele regizor rus îi apãrea lui ªklovski, pe tariul nejustificat de dur al lui Susan Sontag turii ºi umanismului occidental, pe care bunã dreptate, ca o figurã emblematicã a la Note ºi contranote, într-un articol intitu- Ionesco le regãsea în scrierile lui Artaud „eternului revoltat“, un „Cristofor Columb lat Ionesco. Cu o vehemenþã demnã de ºi care nu aveau nicio legãturã cu poetica al teatrului“, avînd însã ºi trãsãturile de veº- cauze mai bune ºi cu o „parþialitate pãti- sa teatralã. nic visãtor ale lui Don Quijote, ºi pe cele maºã“ (pe care autoarea însãºi ºi-o recu- Cert e cã, odatã cu naºterea regizoru- de reformator auster ºi intransigent ale lui noaºte, candid, în prefaþa volumului în care lui modern, la început de secol XX, o întrea- Savonarola. va include, mai tîrziu, articolul scris în gã pleiadã de practicieni novatori ai sce- Într-adevãr, fãrã sã ºtie, Ionesco „redes- 1964), Sontag demoleazã literalmente Note nei, în tentativa lor de a elibera teatrul de coperea“ multe din ideile celui care, arestat ºi contranote, considerînd-o „o carte despre un mimetism mediocru ºi de un iluzionism în iunie 1939, întemniþat ºi torturat, va fi teatru plinã de platitudini“, de eseuri bana- dubios, vor pune la temelia reflecþiei lor, condamnat la moarte ºi împuºcat, din ordi- le, „încãrcate cu un surplus de autoexpli- indiferent de orientarea esteticã ºi de poe- nul lui Stalin, la 2 februarie 1940, numele caþii ºi de vanitate onctuoasã“, ale cãrei ticile propuse, cîteva întrebãri fundamen- lui fiind ºters din toate istoriile teatrului rus cîteva idei interesante îi apar a fi „un fel de tale pe care le regãsim ºi la Ionesco, plasa- pînã dupã dezgheþul hruºciovian. Cred cã Artaud diluat“. Ionesco este decretat un te, nu întîmplãtor, chiar în primele pagini trebuie sã excludem din capul locului ipo- autor minor (în comparaþie cu Brecht, ale volumului. În esenþã, aceste întrebãri teza unei posibile influenþe, dat fiind cã Genet ºi Beckett), care n-a scris decît o sin- pot fi rezumate astfel: Este teatrul o artã? prima culegere în limba francezã din scrie- gurã piesã valabilã (Jacques sau supunerea), ªi dacã da, este el o artã autonomã sau un rile lui Meyerhold, traduse ºi editate de „farsele [sale] morbide“ nefiind altceva conglomerat eteroclit format din juxtapu- Nina Gourfinkel, sub titlul Le Théâtre théâ- decît niºte „comedii bulevardiere ale sen- nerea mai multor arte? ªi-atunci, îl mai pu- tral, a apãrut doar în 1963, la un an dupã sibilitãþii de avangardã“. tem considera o artã de sine stãtãtoare? Da- publicarea Notelor ºi contranotelor. Este foar- Interpretarea superficialã, simplistã, cã da, care este esenþa, specificul acesteia, te adevãrat însã cã, în 1956, revista Le lipsitã de nuanþe pe care Sontag o dã este- care sunt legile fundamentale care o guver- Théâtre populaire, cu siguranþã cititã de ticii ºi dramaturgiei ionesciene eludeazã neazã, aºa cum, de pildã, au putut fi enun- Ionesco – revistã al cãrei director, Bernard cu desãvîrºire un aspect fundamental al þate, din varii perspective, principiile fun- Dort, exeget al lui Brecht ºi adept al acestor texte, aflat în consonanþã cu poe- damentale ºi specificul unor arte ca pictura, brechtianismului, va fi modelul unuia din- ticile regizorale cele mai revoluþionare ale sculptura, literatura, muzica...? Poate fi o tre cei trei doctori Bartholomeus din Impro- vizaþie la Alma secolului al XX-lea: ºi anume, explorarea artã autenticã aceea care se bazeazã pe un –, publica, tot în traducerea profundã, similarã unui parcurs iniþiatic, element atît de nesigur, de precar ºi de fra- Ninei Gourfinkel, o selecþie din scrierile lui întreprinsã de dramaturg în Note..., cu sco- gil ca fiinþa umanã, supusã fluctuaþiilor Meyerhold, sub titlul V. Meyerhold: Les tech- pul declarat de a gãsi, pe de o parte, argu- afective ºi emoþionale? Este actorul un niques et l’histoire. Dar acestea erau texte mente care sã valideze teatrul ca artã inde- principiu anarhic care distruge aura de ma- timpurii, din perioada simbolistã a creaþiei pendentã ºi creatoare, neaservitã literaturii gie ºi de fascinaþie a ficþiunii pure, prin in- meyerholdiene, cînd încã regizorul nu-ºi ºi imperativului mimetic, o artã capabilã truziunea, în realitatea de rang secund a cristalizase concepþia despre grotesc. sã-ºi plãmãdeascã propriul univers, graþie oricãrei opere de artã, a realitãþii pur ºi sim- Pornit în cãutarea esenþei teatralitãþii, limbajului concret al scenei ºi explorãrii plu, pe care fiinþa sa o aduce inevitabil pe teoriile meyerholdiene vor evolua, vor cu- resurselor corporal-expresive ale actoru- scenã? Cum se poate ajunge la transcende- noaºte metamorfoze, în funcþie de diferite- le etape ale cercetãrilor sale. Dar, fie cã e lui, ºi, pe de altã parte, încercarea de a iden- rea tuturor obstacolelor de ordin material, vorba de stilizare ºi de teatrul convenþiei tifica elementele care compun esenþa tea- corporal ºi afectiv, care se opun acelei trans- conºtiente (din perioada simbolistã, cînd tralitãþii. Nu se întîmplã foarte frecvent ca figurãri a realului fãrã de care nicio operã de artã nu poate sã existe? Aceste intero- regizorul descoperã dramaturgia lui Mae- reflecþiile unui autor dramatic sã coincidã gaþii, pe care le regãsim ºi la Ionesco, îi ob- terlinck), de grotesc ºi de teatrul de bîlci cu cele ale unui practician al scenei ºi este sedeazã mai cu seamã pe Craig ºi pe Me- (balagan-ul), de biomecanicã ºi de con- puþin probabil ca, la ora cînd îºi scria arti- yerhold, de aici concentrarea lor pe actor, structivism sau de acel realism „antinatu- colele ce vor compune Notele..., Ionesco sã pe reformarea stilului de joc al acestuia ºi ralist“, cãruia Meyerhold îi dã numele de fi cunoscut mãcar fragmentar scrierile lui definirea unui nou model de actor – supra- „realism astringent“ sau „realism muzical“, Craig, Meyerhold, Tairov, Vahtangov marioneta, la Craig, cabotinul, la Meyerhold exprimat în Revizorul de Gogol (1926), º.a.m.d. Cît despre Artaud, Ionesco l-a – fãrã de care ieºirea teatrului din zona unui spectacol-sumã al gîndirii sale scenice, cunoscut cu siguranþã, citindu-i volumul psihologism reductiv ºi a unui mimetism jal- obiectivul regizorului va rãmîne acelaºi: Teatrul ºi dublul sãu, dupã cum o atestã nic nu poate fi conceputã. crearea unui teatru teatral, care sã nu mai articolul intitulat Ni un Dieu, ni un dé- De altfel, în Experienþa teatrului, Iones- fie dominat de introspecþie ºi psihologie. mon… Cahiers de la , pe care i-l publicã co recunoaºte cã, pornind de la propria sa În 1922, în celebrul sãu articol Actorul vii- Compagnie Madeleine Renaud–Jean-Louis relaþie cu teatrul, el a încercat sã (re)desco- torului ºi biomecanica, Meyerhold dã o for- Barrault, în numãrul din mai 1958, consa- pere adevãrurile fondatoare ale acestuia, mulare definitivã ºi tranºantã acestei idei: crat lui Artaud. Dar, în acest text, pe care adevãruri pierdute ºi uitate. („Adevãrurile „A construi edificiul teatral pe o bazã psi- Ionesco nu-l va include în Notele ºi contra- prime sunt tocmai acelea pe care le pierdem hologicã înseamnã sã construieºti o casã pe notele sale, scriitorul se aratã, asemenea lui din vedere, pe care le uitãm. Iatã de ce am nisip: ea se va prãbuºi inevitabil“. Regãsim Grotowski, cîþiva ani mai tîrziu, foarte cri- ajuns la confuzie ºi de ce nu ne mai înþe- la Eugène Ionesco o formulare aproape tic la adresa lui Artaud, cãruia îi recunoaº- legem.“) Or, aceste „date fundamentale“, identicã, în Experienþa teatrului (1958). te „imensa ambiþie mesianicã“ ºi justeþea aceste adevãruri care compun „schemele Reluînd parcã ideea lui Meyerhold, Ionesco diatribelor adresate teatrului ºi culturii oc- instinctive, permanente ale naturii obiec- afirmã ºi el cã „teatrul care nu e construit cidentale, dar care dezamãgeºte profund tive a teatrului“ sunt echivalente, aº spune decît pe o ideologie, o filosofie, ºi care nu prin incapacitatea sa de a formula soluþii eu, acelor legi obiective ale teatralitãþii, pe mizeazã decît pe aceastã ideologie ºi filo- viabile la criza pe care o constatã: care Meyerhold însuºi a cãutat sã le degaje- sofie, este construit pe nisip, se prãbuºeº- ze în planul practicii teatrale întreaga sa 

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 25  se simtã îndemnat sã îl descifreze. Cãutînd, Dacã valoarea teatrului constã în îngroºarea te...“ Aici putem adãuga ideologiei ºi filo- prin urmare, fantasticul, supranaturalul, efectelor, trebuie ca acestea sã fie îngroºate sofiei, fãrã teama de a falsifica gîndirea lui invizibilul în cotidian, asociind contrariile, ºi mai tare, sã fie subliniate, accentuate la Ionesco, psihologia, împotriva cãreia auto- grotescul îl aduce pe spectator în situaþia maximum. A împinge teatrul dincolo de de a încerca sã rezolve enigma a ceea ce pa- aceastã zonã intermediarã, care nu e nici tea- rul Cîntãreþei chele s-a pronunþat adesea. tru, nici literaturã, înseamnã a-l reda cadru- Vãzut ca o soluþie la criza teatrului, con- re „de neconceput“. lui sãu propriu, limitelor sale fireºti. Ar tre- ceptul de grotesc, pe care Meyerhold îl pro- Asemenea lui Ionesco, Meyerhold afir- bui nu sã se ascundã sforile, ci sã fie fãcute pune pentru prima oarã în 1911, definin- mã, ca o axiomã, ideea cã teatrul trebuie sã ºi mai vizibile, în mod deliberat evidente, sã du-l, mai apoi, în articolul sãu Teatrul de fie enigmatic, sã punã întrebãri, în loc sã se coboare în adîncul grotescului, al carica- bîlci (1912) ca esenþã a teatralitãþii, va con- fie oglinda unei realitãþi compacte ºi ordo- turii, dincolo de palida ironie a spiritualelor stitui, pînã la sfîrºitul vieþii, domeniul fun- nate, de care privirea se loveºte, fãrã sã o comedii de salon. Nu comedia de salon, ci damental de cercetare al marelui regizor vadã cu adevãrat. De aceea, grotescul, ca farsa, ºarja parodicã extremã. Umor, da, dar rus. Esteticã, metodã de joc ºi stil scenic o combinaþie „extranaturalã“ de obiecte, cu mijloacele burlescului. Un comic dur, lip- totodatã, grotescul meyerholdian conferã gesturi, atitudini corporale, reputatã ca sit de fineþe, excesiv. Nici comedii dramati- imposibilã în naturã ºi în experienþa coti- ce. Ci o întoarcere la insuportabil. Totul sã unitate interioarã operei artistului, atît în fie împins pînã la paroxism, acolo unde se plan sincronic, cît ºi diacronic, în pofida dianã, este reconstrucþie ºi chiar desfigura- gãsesc sursele tragicului. Sã facem un tea- diverselor faze de cãutare esteticã pe care re a cotidianului, „cu o foarte mare insis- tru plin de violenþã: violent comic, violent le-a traversat. tenþã asupra laturii sensibile, materiale a dramatic. Aºa cum apar ele dezvoltate în articolul formei astfel create“, formã vizualã ºi rit- Teatrul de bîlci, douã ar fi, dupã Meyerhold, micã, menitã sã ancoreze creaþia în real ºi Profund marcat de pesimismul sãu exis- constantele, inextricabil legate, ale grotes- sã supraliciteze, sã încarce imaginarul. tenþial („comicul e tragic, iar tragedia omu- cului teatral, pe care le va relua ºi Ionesco Grotescul pretinde, prin urmare, un spec- lui derizorie“), Ionesco îºi va construi în poetica sa: una vizeazã percepþia specta- tator foarte activ, obligîndu-l în perma- opera în afara constrîngerilor ºi convenþii- torului, iar cea de a doua se referã la struc- nenþã la un soi de gimnasticã perceptivã ºi lor teatrului realist, aducînd pe scenã o lu- tura dublã, mobilã, violent contrastantã a emoþionalã, silindu-l „sã se dedubleze spre me a fantasmelor, sustrasã logicii cotidi- acestui concept. Asociind cupluri contra- a urmãri ceea ce se petrece pe scenã“. Iatã, anului, un univers scenic structurat pe dictorii, ca realul ºi fantasticul, tragicul ºi acum, ºi finalul articolului, unde adversarii coexistenþa unor principii antinomice, pe comicul, viaþa ºi moartea, ºi exacerbînd regizorului, care începuserã sã îl acuze de resorturi dramatice bazate pe interacþiunea contradicþiile, el este o sursã permanentã formalism, încã din 1910, vor gãsi argu- contrariilor: „Tragic ºi farsã, prozaism ºi de uimire, printr-o deplasare constantã a mente justificatoare pentru eticheta pe care poetic, realism ºi fantastic, cotidian ºi in- planurilor de percepþie, extrãgîndu-l pe o aplicau creaþiei meyerholdiene: solit, iatã, poate, principiile contradictorii spectator dintr-un plan al percepþiei pe care (nu existã teatru decît dacã existã antago- el tocmai l-a atins, spre a-l propulsa în altul, Arta grotescului se bazeazã pe lupta dintre nisme) care constituie bazele unei con- care îl ia prin surprindere. Ca ºi Ionesco, formã ºi conþinut. Grotescul se strãduieºte sã subordoneze psihologismul unui scop de- strucþii teatrale posibile“. Acest eºafodaj mai tîrziu, Meyerhold defineºte grotescul corativ. Iatã de ce, în toate teatrele în care dramatic, despre care vorbeºte Ionesco, este drept o metodã „riguros sinteticã“, o artã a domnea grotescul, latura decorativã, în sen- rezultatul unei „sinteze teatrale noi“, dar nu fragmentãrii ºi a sintezei, prin care realita- sul larg al termenului, avea o asemenea im- în accepþiunea comunã a termenului, cãci tea este descompusã ºi recompusã dupã legi portanþã (teatrul japonez). Nu doar ambian- elementele originare (comicul ºi tragicul, care nu mai au nimic în comun cu logica þa, arhitectura scenei ºi a teatrului însuºi erau sub toate formele lor) ale sintezei nu fuzio- obiºnuitã a cotidianului ºi a verosimilului: decorative, ci ºi mimica, miºcãrile corpuri- neazã pînã la a deveni irecognoscibile, ci acestora, grotescul le substituie „neverosi- lor, gesturile ºi pozele actorilor; tocmai în coexistã activ, se pun în luminã, se atacã, se militatea convenþionalã“ (termen pe care aspectul decorativ constã expresivitatea lor. neagã unul pe celãlalt, în permanenþã, regizorul rus îl împrumutã de la Puºkin). De aceea, elementele coregrafice fac parte creînd „un echilibru dinamic, o tensiune“. Joc conºtient al contrastelor, al deca- integrantã din grotesc. Doar dansul ar putea subordona concepþiile groteºti unui scop Ca principiu al discontinuitãþii, grotes- lajelor ºi al distanþelor, grotescul scenic me- decorativ. [...] „Oare nu e adevãrat cã trupul, cul, aºa cum îl descrie Meyerhold ºi cum yerholdian impune o esteticã a hiatului, a liniile sale, miºcãrile sale armonioase cîntã sin- apare el ilustrat în piesele ionesciene, îi în- disonanþei, a rupturii. El nu este însã un gure, asemenea unor note?“ Acestei întrebãri gãduie teatrului sã-ºi constituie un limbaj element de contrast, ci, dupã cum ne spune a lui Blok, pe care am luat-o din Necunos- propriu, provocînd distrugerea oricãrei Meyerhold, însãºi structura contrastantã, cuta, îi rãspundem afirmativ, atunci cînd, în continuitãþi la nivelul narativitãþii, al psiho- însãºi punerea în relaþie a unor polaritãþi, arta grotescului, în lupta dintre fond ºi for- logiei ºi al intrigii ºi impunînd un nou mod miºcarea care leagã douã imagini inverse: mã, va triumfa aceasta din urmã; atunci, de organizare a diferitelor elemente sceni- din ºocul a doi termeni opuºi se iveºte sufletul grotescului va deveni sufletul scenei. ce, pe baza unor fenomene de derapaj. un al treilea, care nu este suma lor, ci Fantasticul se va afirma în jocul cu propria sa originalitate; vom avea bucuria de a trãi Dar, deºi Ionesco enunþã foarte tran- produsul fuziunii lor. Elementele con- ºant, îmbrãþiºînd formulãri paradoxale, trastului induc o percepþie globalizantã, cea ºi în comic, ºi în tragic; un aspect demoniac în ironia cea mai profundã; tragicomic în de-acum bine-cunoscute, ideea reversibi- a „chintesenþei contrariilor“, principiu litãþii tragicului ºi comicului, faptul cã tra- esenþial, extrem de concentrat, comun celor cotidian; vom cãuta neverosimilitatea con- venþionalã, aluziile misterioase, substituþiile gicul ºi comicul nu sunt decît douã feþe ale douã elemente ºi obþinut printr-o metodã ºi transformãrile; vom înãbuºi în romantic aceleiaºi medalii, pe care nu le mai simþim asemãnãtoare distilãrii. latura sa sentimentalã ºi debilã. Disonanþa ca fiind disociate ºi antinomice, ele im- Grotescul aduce, prin urmare, acea per- va apãrea ca o armonioasã frumuseþe, iar cepþie ineditã asupra lumii, acea redesco- punîndu-ni-se printr-o percepþie simultanã, cotidianul va fi surmontat înãuntrul coti- graþie unui soi de receptare sinestezicã pe perire a stranietãþii realului, despre care va dianului. vorbi ºi Ionesco în Experienþa teatrului: tea- care numai scena ne-o poate provoca, deºi trul ºi arta, în general, nu existã fãrã „un soi Dupã cum bine se ºtie, dramaturgia iones- se pronunþã, exact ca Meyerhold, pentru un de dislocare a realului, care trebuie sã pre- cianã este ºi ea profund marcatã de aceastã teatru al ºocului, al neverosimilului ºi al ceadã reintegrarea acestuia“, iar pentru asta, poeticã a contrastelor, a derapajelor, a hiperbolei, care sã anihileze „plata realitate spectatorului trebuie sã i se aplice „o adevã- reversibilitãþii tragicului ºi comicului, cãreia cotidianã“, el nu va da, de la bun început, ratã loviturã de mãciucã“. În acest fel, el va Meyerhold îi dã numele de grotesc scenic. un nume sintezei care se naºte din coabita- fi obligat sã se smulgã din cotidian, din Strania alchimie a contrariilor îl va pre- rea tensionatã, contradictorie, dinamicã a inerþia habitudinilor ºi din lenea mentalã ocupa obsesiv pe Eugène Ionesco, iar for- tragicului ºi comicului. O va face însã în care îi ascunde stranietatea lumii. mulele la care va ajunge pãrintele teatrului convorbirea cu Edith Mora, din 1960, refe- Prin intermediul contrastului, al rãstur- deriziunii se suprapun celor meyerholdiene. rindu-se la opera lui Michel de Ghelderode. nãrii situaþiei, al insolitului, grotescul în- Oricît de surprinzãtor ar pãrea, se poate Cînd interlocutoarea sa îi cere o definiþie a depãrteazã realul, aprofundîndu-l totoda- vorbi de un binom Meyerhold-Ionesco, comicului, Ionesco rãspunde, reluînd afir- tã, pînã într-atît, spune Meyerhold, încît curentul subteran care face permeabile maþii pe care le mai fãcuse ºi înainte, cã „acesta înceteazã pur ºi simplu sã mai aparã frontierele operelor lor fiind poetica sin- acesta nu este decît o altã faþã a tragicu- ca firesc“. E vorba de o breºã, de o spãrturã tezei contrastelor. lui. La întrebarea dacã comicul, vãzut ast- care se deschide, dincolo de aparenþe, din- Unele pasaje din Ionesco au aerul cã de- fel, se apropie de caricatura lui Jarry sau în colo de banal, înspre „un imens tãrîm in- taliazã viziunea despre teatru a regizoru- maniera lui Jarry, dramaturgul rãspunde descifrabil“, pe care spectatorul trebuie sã lui rus: afirmativ, precizînd însã cã, dacã a fost

26 • APOSTROF DOSAR aproape de Jarry în Cîntãreaþa chealã, el Comicul fiind intuire a absurdului, îmi pare litate subversivã este menitã tocmai sã l-a urmat din ce în ce mai puþin în celelal- mai dezesperant decît tragicul. Comicul nu inducã o percepþie nouã, insolitã, fisurînd te piese. ªi Ionesco conchide: „Putem gãsi oferã nicio soluþie. Spun „dezesperant“, dar, zidul habitudinilor ºi inerþiilor în care stã acest gen de... grotesc (la urma urmelor, în realitate, el se aflã dincolo sau dincoace întemniþatã sensibilitatea noastrã. Fireºte cã acesta este cuvîntul care ar putea fi nime- de disperare sau de speranþã. abordarea lui Meyerhold nu are nici am- rit) la Ghelderode, pe care îl iubesc mult; biþiile totalizatoare ale suprarealismului, De fapt, Ionesco sintetizeazã, aici, teoria deºi la el existã o mare exuberanþã a lim- care se vrea praxis ºi Weltanschauung toto- meyerholdianã despre compoziþia para- bajului care mie îmi lipseºte cu desãvîrºire“. datã. Dar, chiar dacã terenul predilect al doxalã, echivalentã, atît în plan dramatur- Iatã cã acea sintezã teatralã nouã – sin- suprarealismului este poezia, iar cel al lui gic, cît ºi scenic, cu o deplasare, un dera- tezã a contrariilor –, definitã pînã acum Meyerhold ºi Ionesco teatrul, chiar dacã paj, prin care se produce o rãsturnare de în termeni meyerholdieni, a luat, în sfîrºit, mijloacele specifice preconizate în demer- perspectivã, provocatã de prezentarea, în un nume meyerholdian: grotescul. Ea expri- sul celor doi sunt diferite (Meyerhold con- registru tragic, a unei situaþii conotate, în mã ºi convingerea lui Ionesco referitoare la struind pe principii raþionale – încercînd sã mod tradiþional, drept o situaþie comicã, ºi faptul cã teatrul nu mai poate revela spec- invers. Dupã cum afirmã Meyerhold, mate- punã bazele unei ºtiinþe a scenei – ceea ce tatorului de azi tragicul ºi comicul, în stare rializarea cea mai elementarã a acestui pro- Ionesco ºi suprarealiºtii, de pildã, încer- purã, ci doar sub forma unei structuri dua- cedeu, din punct de vedere dramaturgic ºi cau sã obþinã prin explorarea ºi descã- le, contrastante, grotescul fiind însuºi punc- scenic, este parodia: tuºarea totalã a inconºtientului, prin vis), tul de articulare, de joncþiune a celor douã principiile sunt înrudite: dislocarea realu- registre, receptate simultan. În acest sens, În domeniul grotescului, înlocuirea compo- lui, alãturarea antinomiilor, aparenta gra- încãrcarea tragicului cu valenþele comicu- ziþiei previzibile cu o compoziþie exact con- tuitate, tehnica sistematicã a surprizei. lui ºi, invers, asimilarea esenþei tragice de trarã sau adãugarea unor procedee bine- ªi-atunci, nu mai trebuie sã ne mire cã cãtre comic i se par singurul procedeu vala- cunoscute în vederea reprezentãrii unor definiþia datã de Meyerhold ºi Ionesco gro- bil. La nivelul practicii scenice concrete, obiecte contrare celui cãruia i se aplicã în- tescului scenic este, în esenþã, identicã celei acesta se materializeazã în ceea ce Ionesco deobºte aceste procedee se numeºte parodie. prin care Max Ernst, pornind de la cele- numeºte jocul împotriva textului: bra frazã a lui Lautréamont („Frumos pre- Grotescul, aºa cum îl definesc Meyerhold cum întîlnirea întîmplãtoare, pe o masã de Pe un text fãrã noimã, absurd, comic, se ºi Ionesco, nu are nimic dintr-un procedeu disecþie, a unei maºini de cusut ºi a unei poate grefa o mizanscenã, o interpretare artificial ºi arbitrar de compoziþie. În umbrele“), va formula legea primordialã a gravã, solemnã, ceremonioasã. Dimpotrivã, esenþã, demersul de dezintegrare-rein- structurii imaginilor suprarealiste: „Alãtu- pentru a evita ridicolul lacrimilor facile, al tegrare a realului, prin tehnica surprizei, rarea a douã realitãþi în aparenþã imposi- sensibleriei, se poate grefa pe un text dra- asocierea contrariilor, efectul de stranieta- matic o interpretare clovnescã ºi sublinia, bil de alãturat, într-un plan care, în apa- prin intermediul farsei, sensul tragic al unei te, de miraculos, de haos ºi arbitrar apa- renþã, nu li se potriveºte“. piese. Lumina face ca umbra sã fie ºi mai rent, se înrudeºte cu acela al suprarealiºtilor
întunecatã, iar umbra intensificã lumina. În (pe care Ionesco îi recunoaºte ca precur- ceea ce mã priveºte, n-am înþeles niciodatã sori). Poezia acestora proiecteazã cu vio- diferenþa care se face între comic ºi tragic. lenþã imagini explozive, a cãror iraþiona-

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 27 Negaþia juvenilã

Claudiu Groza

IMENSIUNEA LUDICà a publicisticii cul- tructurând unicul domeniu sacrosanct Moderaþia de substanþã criticã nu exclu- Dturale româneºti a lui Eugen Ionescu a din punct de vedere metodologic, cel al de însã evaluãrile nete, uneori cu aparenþã fost remarcatã nu doar în exegezele ce i-au criticii literare. El aplicã paradoxul, teza ºi inflexibil-rigidã, fãrã menajamente, nuan- fost dedicate, ci chiar ºi în volume-replicã, antiteza, con-firmarea ºi in-firmarea în com- þatã în argumente contextuale, dar nu în precum Portretul scriitorului în secol de plementaritãþi inacceptabile în ordine aca- „anatemele“ punctuale. Marie-France Ionesco. Din faptul cã do- demicã, exhibându-ºi teribilismul tine- meniul literaturii ºi al criticii – practicat resc pânã la autoironie. „Probele“ se gãsesc Cãrþile de literaturã româneascã apãrute anul îndeobºte de Ionescu la începutul anilor din belºug în publicistica ionescianã. acesta, acum doi ani, acum trei ani, acum ’30 – este unul efemer, departe de substanþa Jurnal-ul apãrut în numãrul pe septem- patru ani º.a.m.d. sunt aºa de relevant proas- cunoaºterii, aratã autoarea, derivã „dispe- brie-octombrie 1934 din Familia are un te, în imensa, imensa lor majoritate [...], rarea ºi furia care, în articolele de tinereþe prim paragraf relevant: „Când eram ºi mai încât criticul este neapãrat nevoit sã-ºi sta- bileascã un criteriu minor, o scarã de valori ºi în Nu, se exprimã sub formã de agresivi- tânãr, am scris o cãrþulie cu versuri foarte inferioarã, bunã pentru cultura româneascã, tate, de impertinenþã, de exces, de rea-credin- frumoase. Când am început sã scriu criticã, þã asumatã ºi revendicatã ºi mai ales de joc“. recenzenþii mi-au spus cã sunt un poet slab. scrie Ionescu evaluând Anul literar 1934 Ludicul ionescian juvenil este disimulat Adevãrul este cã sunt ºi un critic foarte ºi ceilalþi ani. Prin comparaþie cu operele de într-o atitudine „contra“, iar argumentaþia bun, dublat de un bun autocritic“ (s.m.). valoare universalã, „un critic nu ar putea fi se desfãºoarã prin demitizarea „sensurilor“ Apogeul acestei atitudini se gãseºte într-un în România decât negativ“. culturii, reduse la inutil prin comparaþie text intitulat Altceva ºi publicat în preaj- În aproape toate articolele ce conþin ast- cu zone utilitar-sociale, în alãturãri ghiduº- ma apariþiei volumului Nu, în ediþia din 15 fel de afirmaþii apar ºi exemple nominale, sarcastice. mai a revistei Litere, probabil chiar în mo- de la clasici precum Vlahuþã ºi Coºbuc la Într-un text din 1931, Contra literatu- mentul jurizãrii cãrþii de cãtre Comitetul contemporanii Camil Petrescu, Ion Barbu, rii, Ionescu îºi exerseazã cu superbie teza pentru Premierea Scriitorilor Tineri Ne- Blaga, cãrora vehementul critic le neagã criticã ce-l va face apoi urât de mulþi con- editaþi. orice valoare, declarându-i câteodatã fãþiº temporani. „Concep literatura ca pe o sim- „mediocri“, în rãspãr tocmai cu precauþia plã ocupaþie socialã ºi pe literatori ca o sim- Este bine ca debutantul literar sã calce cu pe care o clama deunãzi. Putem însã pre- plã breaslã, cum sunt: cizmãria, legãtoria pasul drept. [...] A cãlca cu dreptul însem- neazã a fi nepotul lui Titu Maiorescu la supune cã „globalismul“ critic ionescian era de cãrþi, avocatura, politica, tâmplãria etc. determinat de nevoia unui „rechizitoriu“ etc.“, scrie el, pentru a continua relativi- 1870, fata lui B. P. Hasdeu la 1890, muº- teriul lui Dobrogeanu-Gherea, cam prin ace- adresat întregii literaturi române. Acuzând zând „aparente superioritãþi“ ale literatori- leaºi vremuri, ginerele lui Mihail Dragomi- vârfurile, Ionescu miza poate ºi pe o reacþie lor, care folosesc noþiuni metafizice, faþã de rescu la 1910, nepotul lui E. Lovinescu pe analiticã, prevestind o eventualã reconfi- alþi meseriaºi: „suferinþa este, în literaturã, la 1920-1925, puiºorul cloºtei Mircea Vul- gurare a canonului epocii. „Trântirea“ ºi o simplã temã profesionalã, joc“ (s.m.). cãnescu ºi membru al Criterionului la 1933, „reabilitarea“ lui Arghezi, cu explicaþia ulte- O circumscriere a „doctrinei critice“ asu- rioarã cã a vrut sã profite de renumele aces- mate de Eugen Ionescu poate clarifica rela- scrie diabolic-persiflant tânãrul critic, cu- tuia pentru a-ºi crea propria reputaþie, ori þia scriitorului român Ionescu cu cultura noscând, probabil, dezbaterile stârnite o însemnare de genul „Fac criticã de obicei românã, dar ºi poziþia debutantului într-ale în comitet de manuscrisul sãu. negativã [...] ca sã-mi mãsor virtuozitatea literelor faþã de canonul epocii ºi de con- Dincolo de diversele „tumbe“ ludice, de a contrazice“ ar fi probe în acest sens. generii sãi. Nu e abuzivã aserþiunea cã criticul Eugen Ionescu denotã însã un echi- Ionescu îºi disimuleazã în aceastã ipostazã momentul anilor ’30 era pentru cultura ºi libru impecabil al judecãþilor de valoare. El de diavol ludic doctrina criticã profundã, civilizaþia româneascã unul de turnurã, se fereºte mereu de extremele evaluãrii lite- relevatã în eseurile despre literatura fran- configurând dezvoltãrile ulterioare avan- rare, socotind cã „s-au fãcut destule gafe în cezã, de pildã, ori în textele teoretic-cul- gardiste, naþionalist-mistice, sincroniste etc. critica româneascã. E înþelept sã nu mai turale, publicate tot în presa anilor ’30. În aceastã efervescenþã culturalã, Eugen descoperi, astãzi, Ienãchiþã Vãcãreºti pe care La nivel stilistic ºi lexical, opiniile lui Ionescu fãcea o figurã aparte, ieºind din sã-i decretezi egali unor Goethe“, deoarece Eugen Ionescu sunt scandaloase ºi specta- „þarcul“ excentricitãþii avangardiste ºi des- „cultura înmormânteazã pe criticii pripiþi“. culoase. Când „Coºbuc ºi Vlahuþã erau cei mai mari scriitori români“, au fost „vre- muri de adâncã ruºine intelectualã“, scrie criticul în În loc de cronicã literarã. Se stre- coarã însã mai departe nelipsita nuanþã, în- cãrcatã ºi mai mult simbolic în lecturã dia- cronicã. „Evident, nu erau numai ei. Mai era ºi Caragiale, care a trebuit sã fugã [s.m.]. ªi era Duiliu Zamfirescu. ªi parcã atâta. Dar restul: Cerna, Iosif, Delavrancea, Minulescu, Anghel, Mândru, Oreste, Gâr- leanu ºi încã puþini eiusdem farinae“. Înain- tea locuþiunii latine lipseºte probabil o vir- gulã, pe care norma vremii n-o impunea... Mai departe: într-un text al sãu, Mircea Eliade „aliazã erudiþia cu imbecilitatea“, Tudor Arghezi este „un poet mahalagiu, un mitocan cu duioºii“ – atenþie, aceasta e o judecatã de valoare apreciativã –, Cioran publicã „frenezii“, Poezia lui Eminescu de Tudor Vianu este „o carte drãguþã ºi inte- resantã“, în cronica la Creanga de aur lui Sadoveanu i se face un portret de onctuoa- sã caricaturã, Damian Stãnoiu a ajuns „la

• Cîntãreaþa chealã de Eugène Ionesco, în regia lui Tompa Gábor, Teatrul Naþional din Cluj, stagiunea 2009- 2010. Imagine din spectacol. Foto: Nicu Cherciu 

28 • APOSTROF DOSAR Înainte de La Cantatrice chauve

Constantin Cubleºan

APTUL CÃ Eugène Ionesco are o operã mai credibilã, pentru cã e ºi cea mai temei- Falcãtuitã din douã segmente, unul al nicã, investigaþie a acestui perimetru – creaþiei scrise în limba românã, celãlalt al Ionesco înainte de La Cantatrice chauve: scrierilor în limba francezã, e de necontes- Opera absurdã româneascã, traducere de tat. Atâta doar cã primul este cu mult mai Iulia Bobãilã, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii de redus (cantitativ ºi, poate, calitativ) decât ªtiinþã, 2009 –, fãcând demonstraþia fap- al doilea ºi incomparabil mai puþin cunos- tului cã legãturile lui Eugène Ionesco „cu cut de cãtre publicul ºi de cãtre exegeþii lui o anumitã tradiþie din þara în care s-a de pe meridianele lumii. S-ar putea spune nãscut, cea avangardistã, care în România cã e mai puþin semnificativ în privinþa eva- prezintã niºte trãsãturi originale“, sunt luãrii de ansamblu a dramaturgiei acestuia, „identificabile mai târziu în textele franþu- deschizãtoare de drum în teatrul modern. zeºti“. ªi, continuã exegetul: Dar numai pentru cei dezinteresaþi de punctul de pornire în literaturã al scriito- Examinarea acestor texte ionesciene de avan- rului care a hotãrât, în 1948, dupã nu de gardã, scrise în limba românã, încearcã sã neglijat frãmântãri, sã renunþe la o limbã ºi arunce o nouã luminã asupra deceniului ne- literaturã de rezonanþã restrânsã, adaptân- cunoscut al lui Ionesco, anii patruzeci ai seco- du-ºi pe potrivã ºi numele, devenind parcã lului trecut, epoca imediat anterioarã pre- mierei piesei La Cantatrice chauve, când un alt om. Dar, când francezii îl receptau ca viitorul scriitor francez de origine (parþial) pe un scriitor de perspectivã, Eugène Iones- românã încã era doar un scriitor de limbã co era de o bunã bucatã de vreme cunoscut românã stabilit în Franþa. ºi recunoscut, comentat contradictoriu în România, ca un tânãr neconformist – Eu- Asupra scrierilor din acest domeniu zã- gen Ionescu –, fãcând parte dintr-o gene- boveºte, cu folos, autorul în studiul Destellos raþie interbelicã, la noi, în care se pot enu- y teatro – Sclipiri ºi teatru (Madrid: Editura mera destule personalitãþi care ar face, ºi au Fundamentos, 2008), pe care îl avem azi fãcut, o figurã de toatã admiraþia într-un tãlmãcit în limba românã de cãtre doam- context mai larg – european ºi nu numai. na Iulia Bobãilã. Insuficient cunoscut în Franþa, insuficient mântului. Ce-a fost înainte de acea pre- Structurat pe patru paliere de cercetare, traduse scrierile româneºti ale autorului mierã, multora le este indiferent. O indi- studiul lui Mariano Martín Rodríguez ne Rinocerilor, în Occident, el pare a se fi ferenþã complet nejustificatã, pentru cã în oferã o imagine oarecum monograficã asu- nãscut astfel brusc, ca din nimic ºi ca de scrierile de început ale lui Eugen Ionescu pra tânãrului Eugen Ionescu, fãcând trimi- niciunde, pe malurile Senei, la 11 mai se pot afla, în germeni, toate elementele de teri ºi relaþionãri la contextul familial al scrii- 1950, când, la Théâtre des Noctambules, i esenþã ale operei sale din anii maturitãþii torului, la anturajul cultural ºi politic în care s-a reprezentat în premierã absolutã piesa ºi desãvârºirii. Cine sã atragã însã atenþia se afirmã, într-o Românie bulversatã de La Cantatrice chauve (Cântãreaþa chealã), asupra acestui fapt?! Puþinele voci ale româ- avântul unor forþe extremiste de dreapta, ce bucurându-se la-nceput doar de primirea nilor care au scris despre toate acestea în au barbarizat, de altfel, întregul continent. entuziastã a reprezentanþilor miºcãrii de limba francezã n-au fost, în genere, luate Cu o copilãrie ºi adolescenþã petrecute când avangardã (ce-ºi cam trecuse voga la ora prea în serios. Pentru cã sunau ca un fel în Franþa, când în România, Eugen Ionescu aceea), André Breton ºi Raymond Queneau. de pledoarie pro domo de orgoliu provincial. începe sã scrie respingând „radical în prac- De aici încolo, cariera sa scriitoriceascã avea ªi totuºi, în ultima vreme, câþiva cercetãtori tica sa literarã“, consecvent, „extremele în sã urmeze un drum mereu ascendent, nu strãini au cãutat sã lege între ele cele douã politicã“, asistând „din ce în ce mai neliniº- lipsit totuºi de meandre, dar mereu mai segmente ale creaþiei ionesciene, având ast- tit la legionarizarea crescândã a prietenilor sigur, pânã în fotoliile Academiei Franceze fel surpriza unor revelaþii nebãnuite. Între sãi ºi a întregii þãri [...] fãcându-l sã se simtã ºi pe mai toate scenele de prim rang (aproa- aceºtia, romanistul de la Universitatea tot mai departe de ceea ce se pregãtea pe fãrã alegere ºi pe cele mai modeste, Complutense din Madrid, Mariano Martín în Bucureºtiul anilor 1936-1938“. nenumãrate) de pe toate meridianele pã- Rodríguez, care ne-a dat, cu siguranþã, cea 

 teribilist-acid-juvenile, o patimã reverberatã rii critice a sinelui auctorial, totul într-un al unã sutã unulea roman popesc“ cu O zi mai târziu în acel aproape filial portret al lexic ºi cu o stilisticã ce include criticul din viaþa unui mitropolit º.a.m.d. lui Caragiale ºi în prefaþa volumului de nu- în cercul creatorilor de valoare simbolicã, Totuºi, în cronicile noilor apariþii, vele ale lui Pavel Dan publicat la Paris. E scoþându-l din gãleata colportajului gon- Ionescu are acribia de a-ºi argumenta poate abuziv sã conotãm opera francezã a gorico-academic ori din haznaua impre- opiniile, în ciuda excentricitãþilor de lim- lui Ionesco prin datele sale identitare de caþiei gazetãreºti. baj, dovedindu-ºi flerul literar, mereu însã scriitor român. E la fel de abuziv însã sã Dacã ar fi sã-l caracterizãm în gama într-un balans între apreciere ºi zeflemea. negãm încãpãþânat cã anii ghiduºiilor sale propriului limbaj, am putea spune cã Paradoxul e omniprezent, justificat parcã literare româneºti nu fac parte din costu- Eugen Ionescu a fost un mirabil bufon al de o autochestionare mai veche: „Nu-mi mul sãu de mare clovn al lumii. literaturii române, un personaj care, vine sã cred. Sã fie posibil sã fiu convins de De unde vine, aºadar, „negativismul“/ conform unei seci definiþii de dicþionar, lucrurile pe care le afirm?“. „negaþionismul“ lui Eugen Ionescu? Din vorbea pe faþã despre lucruri pentru care Rareori se dovedeºte Eugen Ionescu în- dorinþa de a evita greºelile predecesorilor, alþii ar fi fost pedepsiþi. tru totul empatic faþã de literatura românã de a tempera exaltarea congenerilor, de a
ori faþã de vreunul din produsele acesteia. sincroniza în substanþã – dar fãrã militan- Totuºi, în fiecare din textele sale se ascun- tism apostolesc – cultura românã cu cea de patima implicãrii totale, chiar strident- europeanã, de a crea un model al oglindi-

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 29  tegoria de simple ciorne ale antipiesei. Aceas- în relaþie de continuitate ºi anticipare cu Mariano Martín Rodríguez o ia meto- ta poate explica de ce a afirmat, cu diferite noua piesã La Cantatrice chauve: La dic în cercetarea creaþiei ionesciene din anii ocazii, cã prima sa operã teatralã a fost Cantatrice chauve ºi cã o scrisese în 1948. În aceasta nu existã niciun conflict adevãrat, începuturilor. Atenþia i se îndreaptã spre […] Prin hotãrârea de a se traduce pe sine, poeziile din placheta Elegii pentru fiinþe mici nicio evoluþie a personajelor, care sfârºesc aºa devenea exact în acel an un scriitor francez, cum au început. Dialogul nu serveºte pen- (Craiova, 1931), „un tip de scriere în care Eugène Ionesco, iar opera în limba românã a tru a face sã evolueze vreo intrigã anume, ci va abunda cu precãdere registrul satiric ºi lui Eugen Ionescu rãmâne, a posteriori, purã este un scop în sine. În acest mod, Ionesco umoristic“, observându-se de pe acum „trã- preistorie. adoptã elementele definitorii ale genului dra- sãturi care anunþã stilul sãu ulterior, cel mai matic, începând cu cel fundamental, articu- reprezentativ“, anume „o aspiraþie de a di- Cel mai important lucru pe care îl face exe- larea textului sub forma unui schimb de dia- zolva dominaþia semnificaþiei logice“. În getul actual este tocmai investigarea acestei loguri între niºte personaje într-un context opera publicisticã româneascã „se pot re- preistorii, într-un studiu analitic ºi compa- scenic descris cu suficiente detalii în didas- marca primele elemente antiliterare din rat, a celor douã piese, pe de-o parte, ºi a calii, ºi îl goleºte pe dinãuntru, suprimând creaþia sa, de rupturã cu tradiþia. parabolelor din Sclipiri, pe de altã parte, orice consecvenþã în psihologia personajelor În ce priveºte comentariile literare din fiind, cred, cel dintâi, cel mai amplu ºi cel ºi, mai ales, orice dezvoltare a argumentu- lui, chiar dacã menþine trãsãturi care îl fac volumul Nu, va observa cã intenþia lui Io- mai atent studiu critic aplicat asupra aces- recognoscibil pentru public, într-o formã nescu este aceea de „a denunþa arbitrarul tor false fabule. Fabulele sunt „construite analogã celei pe care o folosise pentru a rãs- oricãrui discurs critic“, „tonul zeflemitor“ ca jocuri de cuvinte, ca experimente auto- turna critica, în NU [...] totul este realizat cu fiind mai accentuat în partea a doua a volu- referenþiale, ca parabole socio-politice, sati- un asemenea umor al limbajului încât expe- mului, când „Ionescu renunþã la ºablonul re ale unor locuri comune“. Ele rienþa evitã riscul formalismului sterp. Me- studiului literar, cu excepþia dublei recenzii taliteratura ºi antiliteratura nu exclud deloc la romanul Maitreyi, pentru a experimen- se pot savura ca o satirizare a unui gen a cã- plãcerea textului, chiar dacã e citit sau ascul- ta cu formele eseului, alternând deopotrivã rui funcþie normativã este ridiculizatã, la fel tat cu inocenþa unui copil. afirmaþiile tranºante cu referire la experienþe ca pretenþiile sale de validitate moralã uni- Aceastã epicitate ludicã a scrierii iones- versalã, dar, de asemenea, sub o formã auto- ciene din Englezeºte fãrã profesor va fi pãstra- ºi opinii personale [...] demonstrând capa- nomã, ca o explorare de o nouã facturã a co- tã cu suiºuri ºi coborâºuri, în piesele care au citatea de a cultiva ºi alte tipuri de prozã“. micului, bazatã pe principiul incongruenþei. urmat imediat dupã La Cantatrice chauve, în Cele trei intermezzouri amintesc „stilul ma- Parodia ºi absurdul se contopesc în mod care se poate observa menþionarea spiritului nifestelor avangardiste“, pe de-o parte, pe echilibrat pânã în punctul în care constituie de amuzament gratuit cu care Ionesco abor- de alta, „caracterul ludic al textului Engle- o modalitate de scriere hibridã, cu puþine dase absurdul ºi care în La Cantatrice chau- zeºte fãrã profesor, prezent aici în formã inci- paralelisme, atât în tradiþia nonsensului, care ve este încã predominant, în ciuda nuanþelor pientã“, cel mai important fiind cel de al tindea din ce în ce mai mult sã-ºi afirme in- conceptuale care anunþã preferinþa pentru treilea, „singurul exemplu cu tentã absurdã dependenþa faþã de alte strategii textuale, cât dimensiunea metafizicã a acelui teatru eti- din opera ionescianã, anterior ansamblului ºi în cea a fabulei a cãrei reabordare modernã chetat drept teatru al absurdului, mai ales în vira mai degrabã în direcþia sarcasmului. încercarea ciclicã prin care se înlocuieºte pro- de texte format din Englezeºte fãrã profesor vocarea tipicã a avangardei din finalurile al- ºi Sclipiri“. Aici, în discutarea acestor do- Comparaþia cu proza urmuzianã e incitantã ternative din piesa precedentã. uã texte, puþin cunoscute ºi mai ales puþin ºi cât se poate de nimeritã, exegetul comentate, se concretizeazã adevãrata ºi punctând apropierile ºi deosebirile dintre Mariano Martín Rodríguez este un critic cu preþioasa contribuþie exegeticã a lui Maria- cei doi autori, în inovaþia ionescianã aflân- o foarte bunã dotare pentru observarea deta- no Martín Rodríguez. Autorul reconstituie, du-se mult mai profundã distrugerea lim- liului semnificativ din operele pe care le are cu mijloacele unui autentic procuror (an- bajului. în cercetare. Are metodã comparatistã, pe chetator) deghizat în istoric ºi critic literar, Teatrul ionescian se naºte, iatã, odatã cu care o stãpâneºte ireproºabil. ªi, mai ales, are geneza piesei de debut, Cântãreaþa chealã, scrierea piesei Englezeºte fãrã profesor, care tenacitatea cãutãtorului de adevãr într-o a cãrei idee a luat naºtere mult înaintea nu este totuºi ciorna piesei de mai târziu, miºcare vie a istoriei literare. Faptul cã îºi scrierii textului în francezã. Demersul cer- La Cantatrice chauve, ci o altã piesã, prima, focalizeazã atenþia asupra începuturilor ro- cetãtorului are ca punct de plecare desco- pe o idee identicã. mâneºti ale scriitorului Eugène Ionesco nu perirea recentã, în biblioteca de la King’s poate decât sã ne bucure. E un ochi din College din Londra, în arhiva lui Miron Rescrierea piesei Englezeºte fãrã profesor a în- afarã, sever ºi obiectiv, mereu aºezat cu Grindea, directorul revistei româneºti semnat începutul carierei de scriitor fran- balanþa adevãrului ºi a dreptãþii în mânã. Adam, cu apariþie sincopatã din 1936, a cez a lui Ionesco, dar scriitorul nu s-a limitat Recunoaºterea ºi impunerea, în discuþii- La Cantatrice unui manuscris ionescian, dactilografiat, la a se traduce pe sine însuºi. chauve, cel puþin în versiunea finalã care îl va le privind opera de ansamblu a lui Eugène primit de acesta în 1946 ºi format dintr-o consacra, introduce suficiente diferenþe faþã Ionesco, a acestei creaþii de început, în ex- serie de parabole absurde, intitulate Sclipiri, de comedia româneascã care a precedat-o presie româneascã, fac dovada cã marele ºi o „comedie într-un act“, intitulatã Engle- pentru ca rezultatul, chiar dacã nu pare foar- scriitor francez s-a format în climatul unei zeºte fãrã profesor, pe care editorul nu le ti- te îndepãrtat în ceea ce priveºte materiali- miºcãri de idei din România, cu nimic mai pãreºte însã, nu se ºtie din ce motive, în re- tatea textului, sã fie o operã diferitã, cu o prejos, la acea orã, decât în multe alte cul- vista proprie, devenitã între timp Adam structurã ºi niºte nuanþe care ne împiedicã sã turi europene. Noutatea, inovaþia pe care o International Review, texte care, spune auto- o considerãm pe prima, stricto sensu, drept o aduce tânãrul Eugen Ionescu în înþelegerea schiþã a celei de a doua. În plus, piesa româ- actului literar, în discursul literar noncon- rul actualului studiu, „au dormit somnul neascã se situeazã în tradiþia teatrului avan- celor drepþi pânã la redescoperirea de cãtre gardist interbelic, pe care îl duce la extrem, formist din Nu, îl plaseazã dintr-odatã în Mircea Popa, în 1997“, cel ce le ºi prezin- cel puþin în literatura românã, în timp ce La rândul reformatorilor expresiei literare ºi tã într-un comentariu, în revista Apostrof Cantatrice chauve adaugã experimentalis- dacã exerciþiul sãu critic ar fi avut în vede- (Cluj), nr. 9, din 1998, sub titlul „O operã mului formal care se inspirã din variantele re autori din perimetrul francez, în locul necunoscutã a lui Eugen Ionescu“. Cerce- extreme ale avangardei istorice, anumite ele- celor din circuitul valoric românesc, ºi ar fi tarea atentã a respectivului exemplar dac- mente de ordin conceptual. apãrut în Franþa, ar fi scandalizat lumea tot tilografiat „sugereazã cã Ionescu a conceput atât de mult, numai cã stârnind un alt ecou ansamblul ca o operã unitarã, asemãnãtoare Discutarea în paralel a celor douã texte în universalitate, chiar înaintea ecoului stâr- cãrþilor de avangardã în care formele nara- duce la concluzia cã Eugen Ionescu era deja nit de La Cantatrice chauve. Avem încã o tive alternau cu cele dramatice“. un dramaturg, un scriitor ce-ºi avea propria datã dovada elocventã cã handicapul unei Eugen Ionescu, aflându-se deja la Paris formulã de exprimare literarã în momentul limbi de circulaþie restrânsã în care scriem ºi neizbutind sã-ºi publice în þarã textul pie- în care opteazã pentru abandonarea idio- trebuie depãºit cu alte mijloace decât cele sei, pânã în 1948, îi scrie lui Tudor Vianu: mului românesc. Analiza textului se face cu ale simplei propagande turistice. Mariano „Am sã încerc sã mã traduc pe mine în o admirabilã exactitate ºi minuþie, pe seg- Martín Rodríguez se apropie cu interes ºi franþuzeºte“, ceea ce ºi face, dar, spune exe- mente, pe scene, pe replici chiar. Este prima fãrã partipriuri de cultura noastrã, ceea ce getul, el rescrie piesa, rezultatul fiind La încercare de acest fel, care împinge biogra- este un fapt pe care trebuie sã-l elogiem ne- Cantatrice chauve, fia scriitorului francez cu un deceniu mai condiþionat. Cartea sa trebuie s-o privim ºi înainte, în literatura românã. N-am sã in- s-o primim ca un început, un nou început, o nouã operã care, prin înglobarea lor într-un sist asupra detaliilor, care sunt judecate cri- pe un drum care ne priveºte, la urma urme- ansamblu mai vast, înlocuia textele din Engle- tic fãrã cusur. Am sã citez însã aprecierile lor, pe toþi. zeºte fãrã profesor ºi Sclipiri, reduse astfel la ca- finale asupra piesei Englezeºte fãrã profesor,

30 • APOSTROF DOSAR Pornind de la IONESCU

OARTE BUNÃ ideea dnei Irina Petraº de a Forganiza douã evenimente împachetate într-unul singur, ºi anume marcarea cente- narului Ionescu/Ionesco printr-un simpo- zion ºi prezentarea volumelor Ionesco, Hugoliada1 ºi Mariano Martín Rodríguez, Ionesco înainte de La Cantatrice chauve2. În ce mã priveºte, voi vorbi despre mai multe lucruri, vreo trei-patru, legate prin Ionescu, dar nederivînd, cu necesitate aristotelicã, unul din celãlalt. Încã din 2000, cînd Liviu Maliþa a or- ganizat Simpozionul Internaþional Eugen Ionescu, mi-am dat seama cã la Cluj exis- tã un foarte puternic centru de ionescofili ºi ionescologi. Mã gîndesc la dna Maria Vodã Cãpuºan, care s-a ocupat de Ionescu/ Ionesco venind dinspre teatru. Apoi la Ion Vartic, care nu s-a mulþumit sã regizeze, pe vremea comunismului, în anii ’80 ºi în 1990, trei serii de spectacole cu Englezeºte fãrã profesor, ci a dat o interpretare originalã asupra teatrului ionescian – ce marcheazã o cotiturã în ionescologie –, arãtînd cã acesta este epilog la teatrul analitic ºi, simultan, prolog absolut la teatrul absurdului. Apoi, la cei doi mari regizori, amîndoi din gene- raþia ’80, Mihai Mãniuþiu ºi Tompa Gábor, care au montat pe scenele clujene, repetat, piese de Ionescu. La fel, mã gîndesc la edi- torii Mariana Vartic – cãreia i se datoreazã volumul Eu, de la Editura Echinox – ºi la Mariana Vartic ºi Aurel Sasu, care au rea- lizat ediþia în douã volume Rãzboi cu toatã lumea, de la Editura Humanitas. Nu îl uit pe Mircea Popa, care a adus de la Londra prima parte din Sclipiri, pe care am publi- cat-o, în 1998, în numãrul aniversar, 100, al revistei Apostrof – ºi care stã la începutul acestei înlãnþuiri norocoase de evenimente, ce a dus la descoperirea, de cãtre Mariano Martín Rodríguez, a celei de-a treia cãrþi româneºti a lui Ionescu, Sclipiri ºi teatru (ce ne-a prilejuit o întîlnire similarã anul tre- cut), carte conceputã ca atare de autorul însuºi, iar nu de vreun editor. La fel, nu uit cã Anca Mãniuþiu, scriind despre teatrul european, a analizat ºi teatrul ionescian, sau cã Laura Pavel i-a dedicat dramaturgului o importantã monografie. Apoi, de Ionescu s-au ocupat, intermitent, în studii, eseuri ºi • Ionesco în aeroportul din New York. Foto: Sean Kernan cronici, Marian Papahagi, Ion Pop, Mariana pedant declaratã în notele de subsol, studii simplu, de o claritate de cristal, a fost cu Vartic, Liviu Maliþa, Ovidiu Pecican, Con- ºi cãrþi care sînt sau nu sînt comentate în procesul din 1946 al lui Ionescu. ªtiam, din stantin Cubleºan, Claudiu Groza ºi alþii, pe presa culturalã româneascã. Apoi, unii io- aluziile lui Ionescu, cã el ar fi fost con- care, dacã nu-i numesc, numai hazardul nescologi din Occident ni le preiau în damnat în România imediat dupã rãzboi, memoriei e de vinã. Apostrof-ul, de pildã, mod... subtil, adicã fraudulos. Iar în al trei- aºa cã m-am apucat sã caut în bibliotecã, sã i-a dedicat scriitorului, mai mulþi ani la lea pas, descoperirile noastre despre Iones- descifrez misterul. ªi, dupã luni de zile de rînd, numãrul 11 – al lunii lui de naºtere. cu se reîntorc, sub forma acestor mo- înghiþit praful publicaþiilor din 1945, 1946, Iar acum, desigur, recidivãm. nografii occidentale, în România ºi sînt 1947, într-un sfîrºit am descoperit despre M-am ocupat ºi eu de acest scriitor, des- receptate ca bibliografie criticã esenþialã; ce a fost vorba. ªi am refãcut minuþios în- criindu-l în 2001 pe Ionescu în þara tatãlui; cãci recenzenþii din presa culturalã ni le tregul dosar al procesului. A fost, cred, iar cînd vãd acum eseuri despre relaþia din- servesc, dupã ce-au fost astfel rumegate în unul dintre primele procese pe care puterea tre Ionescu ºi patria sa ºtiu precis cã am stomacul occidental, drept studii de auto- comunistã i le-a înscenat unui intelectual, de-a face cu un fenomen secund, ieºit, pre- ritate ºi noutate. Aºa am pãþit eu cu aproa- aºa cã mecanismul era interesant ºi din acest cum coada cometei, din cartea mea. pe tot ce am scris despre Ionescu, dar nu punct de vedere. Am publicat descoperirea Cu ionescologia se întîmplã aºa: noi, sînt nicidecum singurul caz – Ion Vartic a mea în Apostrof, în numãrul 11 din anul românii, facem studii despre Ionescu, baza- pãþit la fel. ªi mã îndoiesc cã am fi cazuri te pe cercetãri minuþioase, cu bibliografia izolate. În ce mã priveºte, exemplul cel mai 

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 31  Literaturã Universalã. „Ia-le – mi-a spus epoca ceauºistã i-a furnizat prozatoarei ger- 2000, fãcînd însã imprudenþa de-a da toatã Baciu (aºa-i spuneam cu toþii, inclusiv fra- mane materia grotescã ºi securistã a ope- bibliografia, ba chiar de-a reproduce în fo- tele lui, «Baciu») –, pentru tine vor fi foar- rei ei germane. Amîndoi aceºti scriitori fac tocopie multe dintre articolele scrise con- te importante. E un autor anticomunist. o literaturã de „criticã fizionomicã a Ro- tra lui Eugen Ionescu. În þarã, nimeni nu Trebuie sã-l citeºti, o sã-þi facã bine.“ ªi a mâniei“, ca sã parafrazez formula spengle- mi-a spus o vorbã dupã publicarea acestei adãugat cã el însuºi îl ºtie de multã vreme, rianã. ªi mi-am imaginat cum ar arãta un extraordinare descoperiri, cu excepþia lui din închisoare. Cãci Baciu era – ºi rãmãse- studiu – o tezã de doctorat, o carte etc. – Mircea Popa, care, întîlnindu-mã o datã din se – preot greco-catolic ºi, deoarece cre- care ar pune sistematic în paginã nu ce întîmplare în tren, m-a întrebat cum am dea cã instituþiile trebuie salvate cu orice spun cãlãtorii strãini despre România, ci gãsit toatã povestea. De fapt, n-o gãsisem, preþ, ajunsese pentru mulþi ani în închisoa- ceea ce spun cetãþenii români deveniþi scrii- ci o cãutasem ºi-o gãsisem. Acum însã, re, apoi în domiciliu obligatoriu pe te miri tori occidentali despre fosta lor þarã... Cred orice autor din Occident o ºtie ºi se serveºte unde; prin 1974-1975, datoritã unor rela- cã ar ieºi cea mai îngrozitoare carte cu din ea ca ºi cum ar fi o informaþie evidentã þii, avea un domiciliu obligatoriu destul de putinþã. ºi dintotdeauna la îndemînã. Prima care convenabil, lîngã Cluj, în comuna omo- Premiul Hertei Müller m-a fãcut sã mã s-a servit din studiul meu, plagiind amplul nimã, Baciu, dar cu interdicþia de a locui în gîndesc, pentru prima oarã în viaþa mea, la dosar reconstituit de mine în Apostrof, a fost oraº; abia dupã aceastã datã, în 1976, a pu- faptul cã Ionescu, deºi a adus în literaturã dna Laignel-Lavastine. Au urmat alþii, pe tut sã se mute în Cluj, într-o locuinþã mo- ºi substanþã literarã, ºi o mare inovaþie lite- scurt sau pe larg. Un monograf de ultimã destã ºi întunecatã, de douã camere, pe rarã – el fiind punctul terminus al teatrului orã din Franþa, André Le Gall, care nu cu- strada Florilor. Mã gîndesc cã acum, cînd clasic ºi punctul de pornire al teatrului ab- noaºte limba românã, ºtie procesul cu lux el nu mai este, aº ºti ce sã-l întreb ºi despre surdului –, n-a luat Nobelul. La începutul de amãnunte, deci îl explicã minuþios fran- Ionescu, ºi despre închisoare. Cu siguranþã, anilor 1990, cînd l-am intervievat, stîngaci cezilor, pe mai multe pagini din cartea sa, aºa cum Nicolae Balotã a avut parte, în de altfel, pe I. Negoiþescu, am gafat între- fãrã sã-mi pomeneascã numele ºi fãrã sã dea închisoare, graþie lui Steinhardt, de un bîndu-l ce crede, de ce nu avem ºi noi, lite- vreo notã pentru sursele sale. Iar de curînd spectacol insolit cu (anti)piesa Cîntãreaþa ratura românã, un Nobel. Întrebarea era am citit despre procesul lui Ionescu în tex- chealã, ºi ruda mea Natanail Munteanu – o prostie, fireºte, iar Negoiþescu m-a lecuit tul unui ionescolog italian, Giovanni Roti- fost paroh al Bucureºtiului, apoi, în clan- atunci, elegant ºi pentru totdeauna, de ase- roti; textul lui Rotiroti, tradus de revista Ex destinitate, vicar greco-catolic, cãruia cu menea neliniºti. El mi-a rãspuns cã nu avem 3 Ponto ºi servit cititorilor români drept o greu îi puteai smulge o vorbã despre expe- o literaturã suficient de bogatã axiologic exegezã de ultimã orã a lui Ionescu, de ase- rienþa sa penitenciarã – a avut parte de-o pentru a merita o asemenea onoare. Acest menea n-are nicio notã; iar din cîte mi-am introducere în Ionescu în vreuna din puº- rãspuns, formulat în deplinã conformitate putut da seama din fragmentul publicat, nu cãriile prin care ºi-a petrecut mulþi ani ai cu estetica grupãrii cerchiste – care pretin- sînt singurul ionescolog român pãgubit... maturitãþii. Poate la Gherla, poate la mine- de valorii estetice sã se alimenteze, freatic, Fireºte, nu-i ºtiu pe toþi cei care s-au servit, le de plumb de la Baia-Sprie, poate într-una din tot restul universului axiologic, adicã la liber, din cartea mea, ºi nici nu sînt uni- din coloniile penitenciare de la Canal, cine- din valorile vitalã, religioasã, moralã, filo- cul autor român astfel fraudat în Occident. va i-a jucat ºi lui, ca lui Nicolae Balotã, soficã, politicã etc. –, m-a mulþumit pentru Am, de pildã, ºtiri interesante din Italia, Cîntãreaþa chealã. Aºa cã Ionescu i-a rãmas multã vreme. Pînã de curînd, de fapt. despre circulaþia clandestinã, adicã sub alt în minte ca un simbol al anticomunismu- Acum cred însã cã diagnosticul lui Negoi- nume, a unui studiu al lui Ion Vartic. Sau lui, pe care mi l-a pus mie ca atare în mînã, þescu despre cultura românã este afectat despre cãrþile noastre de cioranologie în în anul 1976, cînd mi-a dãruit, nu fãrã de ura-româneascã-de-sine, cã este deci Occident. Iar alþi autori români pot da alte o anume emfazã, cele douã volume de tea- excesiv de critic cu substanþa noastrã cul- exemple. Situaþia aceasta are hazul ei, deci tru ionescian. turalã/literarã. Nu au un Rebreanu sau o meritã semnalatã. Le-am citit, fireºte, ºi trebuie sã recu- Papadat-Bengescu, ca sã dau exemple de prozatori din perioada interbelicã, o satu- * nosc cã, la prima lecturã, m-au nãucit. Mai ales piesa Rinocerii mi-a ridicat atunci se- rare axiologicã suficientã a operei lor? Sau, ca sã mã mut în altã literaturã, în cea fran- EVENIND LA Clujul intelectual ionesco- rioase probleme de înþelegere; ºi nici chiar cezã: pentru ultima treime a secolului al fil ºi ionescolog, m-am întrebat cum faptul cã eram, încã din copilãrie, o citi- R XX-lea, nu are, ca scriitor francez, Eugène s-a nãscut fenomenul. Probabil cã rolul de toare a Metamorfozei kafkiene nu mi-a dez- Ionesco – care s-a hrãnit (precum Herta prim impuls l-au avut seriile de spectacole legat atunci misterul. A trebuit sã treacã Müller acum) din solul bogat-traumatic al cu Englezeºte fãrã profesor fãcute de Ion ceva timp ºi sã învãþ cîte ceva despre lumea perioadei sale româneºti – o complexitate Vartic, în anii 1980, cu trupa studenþeascã istoricã pentru a avea revelaþia, simultan axiologicã suficient de mare? Fireºte cã o Ars Amatoria, precum ºi eseurile lui despre istoricã ºi transistoricã, a semnificaþiei înci- au, cu toþii. Jucîndu-ne ca Laurenþiu Ulici, teatrul ionescian. Spectacolul cu Englezeºte frate de Ionescu în rinocerii sãi cu numãr putem alcãtui, pentru a doua jumãtate a fãrã profesor a fost comentat într-o cronicã niciodatã precizat de coarne. secolului al XX-lea, o listã de scriitori ro- teatralã de Laurenþiu Ulici, care l-a consi- mâni (adicã de limbã românã) ºi de foºti derat drept una dintre noutãþile spectacu- * sau actuali cetãþeni români deveniþi scrii- lare importante ale anului 1980, iar Mircea tori în alte limbi – cazul dnei Herta Müller Zaciu l-a înregistrat în jurnalul sãu: -AM GÎNDIT la Ionescu în aceste zile, Mcînd s-a anunþat Nobelul pentru lite- – la fel de plauzibili axiologic precum Luni, 12 [mai 1980], premiera cu piesa lui raturã, cîºtigat, cum ºtim, de dna Herta adevãraþii laureaþi Nobel. Pentru mine, Ionesco Englezeºte fãrã profesor, la Casa stu- Müller. Literatura germanã mai primeºte, simpla prezenþã în literatura românã a denþilor, luatã literalmente cu asalt. O lume pe merit, un Nobel, mi-am spus, meditînd cîtorva scriitori în valoarea cãrora cred este nebunã, cum cred cã nici un spectacol al Na- asupra conexiunii pe care a fãcut-o Cristian la fel de satisfãcãtoare din punct de vedere þionalului clujean n-a mai înregistrat de ani valoric precum cel mai rîvnit premiu din Tudor Popescu, la Realitatea TV, între ex- de zile. Succes formidabil, spre acreala celor lume. de la Naþional. Însã, bineînþeles, rectorul nu perianþa distinsei scriitoare în România ceauºistã ºi premiu. Cum literatura scrii- Premiu pe care Ionescu/Ionesco – scrii- onoreazã cu prezenþa sa spectacolul regizat tor ºi român, ºi francez, cãci un scriitor es- de Vartic ºi jucat drãceºte de „Ars amatoria“ toarei germane este intens autobiograficã, filologilor noºtri4. nutrindu-se din trecutul ei românesc, Ro- te al limbii în care scrie, aparþinîndu-i aces- mânia însãºi apare ca furnizoare a mate- teia în mod inalienabil ºi fatal – nu l-a luat. În ce mã priveºte, spectacolele lui Ion riei prime puse în „formã“ de scriitoarea Iar asta nu-l face mai puþin consistent axio- Vartic au fost numai al doilea meu contact germanã. Se pare cã noi am dat pentru logic. Oricum, dacã l-ar fi luat, l-ar fi luat cu Ionescu. Pentru cã primul mi-a venit din acest premiu ceea ce Aristotel numeºte ca scriitor francez, deoarece opera lui fran- familie, cred cã prin 1976, cînd o rudã de-a „materia“ operei de artã, Germania, limba; cezã, nu opera lui româneascã, l-a lansat mea, Natanail Munteanu, mi-a adus ºi iar autoarea, fireºte, talentul. Aºa cum universal. mi-a pus în mînã, cu mîndrie, ca ºi cum perioada interbelicã, mai ales sfîrºitul ani- mi-ar fi dat un mare premiu, cele douã vo- lor 1930, i-a furnizat lui Ionesco o bunã lume Ionescu editate de Editura pentru parte din substanþa operei lui franceze, ºi

32 • APOSTROF DOSAR *

NCEpriveºte opera româneascã a lui ÎIonescu, aceasta este de o întindere con- siderabilã, fiind, culmea, mai bogatã decît ceea ce avem efectiv tipãrit. La volumele pe care le-a publicat Ionescu însuºi, Elegii pen- tru fiinþe mici (1931) ºi Nu (1934), s-a adãugat, cum se ºtie, dupã 1990, graþie Marianei Vartic ºi lui Aurel Sasu, integrala publicisticii româneºti a lui Ionescu, adicã volumul Eu (1990) ºi cele douã volume Rãzboi cu toatã lumea (1992). Pe lîngã acestea, mai trebuie sã existe, aºa cum am mai semnalat, jurnalele scriitorului, scri- se în românã. În plus, manuscrisele pe care el însuºi le-a trimis, înainte de-a deveni Ionesco, prietenilor sãi din þarã: e vorba de „un manuscris mare“, format din Lumina falsã ºi Jurnalul unui necombatant, trimis de Ionescu în anul 1948 lui Ion Caraion ºi de- spre care am mai presupus cã a ajuns la Se- curitate cu ocazia arestãrii poetului5. În locul acestui „manuscris mare“, iatã însã cã a ieºit la suprafaþã alt manuscris, cabil de puþine erori, traseul biografic ºi ºi dintr-un interviu cu Simone Boué publi- din altã parte decît speram, adicã volumul scriitoricesc al lui Ionescu, iar apoi face o cat recent de dl Gabriel Liiceanu în Ro- Sclipiri ºi teatru. Filologul spaniol Mariano bibliografie a operei ºi-a exegezei ionescie- mânia literarã – urgenþa partenerei lui Martín Rodríguez a publicat în 2008, la ne. Mariano Martín Rodríguez considerã de-o viaþã a fost sã afle „Ce-nseamnã Editura Fundamentos din Madrid, în seria Sclipiri ºi teatru o capodoperã a dadaismu- «pupa-ma-n-cur»“6, mã gîndesc cã resor- de teatru, volumul Eugène Ionesco, Destel- lui european ºi o pregãtire a lui Ionescu tul strigãtului de luptã al lui Ionescu n-a los y teatro/Sclipiri ºi teatru, edición bilin- pentru teatrul absurd care l-a fãcut cele- fost altul decît acela ce-l împinsese pe vre- güe/ediþie bilingvã. Cu alte cuvinte, a pu- bru. Pentru literatura românã, recuperarea muri, în Bucureºtiul anilor 1930, sã scoatã blicat cea de-a treia carte româneascã a acestui volum, scris în limba românã, este limba la trecãtori sau sã-i mãcãie vreunuia lui Ionescu, alcãtuitã ca atare de el, nu de într-adevãr extraordinarã. în faþã, ca raþele. În Paris însã, surpriza a vreun editor. fost cã unul dintre pasagerii apostrofaþi a Interesant este cã manuscrisul cãrþii a * replicat prompt, tot în românã: „ªi tu pe fost descoperit în trepte: în primul rînd, noi!“ Fireºte, comenta dl Balotã, probabi- Mircea Popa, într-o vizitã din 1997 la Lon- UM SÎNT fabulele lui Ionescu din Sclipiri litatea ca în Paris, pe rue de Rivoli, la dra, a descoperit, în arhiva lui Miron Grin- Cºi teatru? Suprarealiste, fireºte, într-o strigãtul românesc al lui Ionescu sã se- dea, „o operã necunoscutã a lui Eugen grandioasã abstragere din spaþiul logicii. ntoarcã, instantaneu ºi pe mãsurã, o replicã Ionescu“, adicã Sclipiri ºi teatru, datînd Anamorfotice, desigur, ideale pentru a fi în românã era nulã. Întîmplarea devenise ºi din 1946. Din nefericire, din manuscrisul analizate prin instrumentul aristotelic fur- mai hazlie, ºi mai ionescianã, prin coinci- ionescian descoperit, Mircea Popa a foto- nizat de Despre respingerile sofistice. Pline de denþa deloc probabilã a hazardului. copiat numai primele pagini, pe care le-am haz ºi de surprize, cãci – în sensul lui Volumul Sclipiri ºi teatru abundã, cum publicat în 1998 în Apostrof, în numãrul Curtius, adicã tipologic – manieriste prin am spus, de cacofonii intenþionate ºi de re- 100 al revistei noastre. Noroc ºi ghinion excelenþã. plici construite în jurul magicului cuvînt simultan, cãci, dacã la biblioteca londonezã Cum este Englezeºte fãrã profesor în aceas- „c...“. Sigur, Ionescu era supãrat pe „þara i-ar fi fost dat întregul manuscris, iar nu tã variantã, necenzuratã? Editorul a marcat tatãlui“ – care este de fapt ºi þara mamei doar o treime din el, ºi dacã l-ar fi fotoco- scrupulos replicile tãiate ºi pe cele modifi- sale –, iar probele în acest sens, datînd ºi de piat în întregime, Mircea Popa ar fi fost cate de cenzurã în varianta din 1965, din dinaintea, ºi de dupã ruptura de þarã, sînt acela care s-ar fi întors în þarã cu cel de-al Secolul 20. La lectura volumului, am fost categorice ºi numeroase. De înjurat însã, treilea volum ionescian alcãtuit de autorul frapatã de frecvenþa cacofoniilor, pe care precum Cioran, Ionescu continua sã înjure însuºi. Ionescu, precum Caragiale (care construia voluptuos în românã, adicã în limba debu- Ceea ce nu a fãcut (fie din cauza biblio- în deriziune duble cacofonii), le constru- tului sãu literar. Limbã a tatãlui ºi-a mamei tecii, care i-a servit numai o parte din dosa- ieºte premeditat, cu un soi de ludicã vo- sale. Limbã în care are, dupã cum se vede, rul Ionescu, fie din stupoare) Mircea Popa, luptate eufonicã. La fel, am fost izbitã de destul de multe cãrþi. Sînt încîntatã cã, res- a fãcut peste cîþiva ani Mariano Martín Ro- frecvenþa cuvintelor scatologice, volumul tituindu-ne varianta autenticã ºi necenzu- dríguez. Acesta a citit „Dosarul Eugen Sclipiri ºi teatru dovedindu-ne cã unul din- ratã a piesei Englezeºte fãrã profesor, filologul Ionescu“ din numãrul 100 (9/1998) al re- tre cuvintele preferate de Ionescu a fost M. M. Rodríguez ne restituie ºi adevãrata vistei noastre ºi s-a dus, pe urmele textului, „cur“. replicã finalã a piesetei Englezeºte fãrã pro- la Londra, la arhiva Miron Grindea. A fost Citind cea de-a treia carte româneascã a fesor. O replicã ce se sprijinã, ca strigãtul rãsplãtit: a descoperit cã, pe lîngã cele 15 lui Ionescu, mi-a venit în minte o întîm- sãu de luptã de pe rue de Rivoli, pe savoa- pagini fotocopiate de Mircea Popa ºi publi- plare cu Ionescu pe care Nicolae Balotã rea aceluiaºi cuvînt românesc de ruºine: cate de noi la Apostrof, manuscrisul Sclipiri ne-a povestit-o, mie ºi lui Ion Vartic, la „Sã mã pupaþi în cur!!!“ ºi teatru mai cuprinde douã pãrþi, adicã va- mijlocul anilor 1990, pe cînd þinea cursuri
rianta integralã, necenzuratã, a piesei En- la Universitatea noastrã. Profesorul Balotã glezeºte fãrã profesor, plus încã un grupaj de ne-a povestit cã prin anii ’80 îl ducea din Note Alte sclipiri. Practic, Mariano Martín Ro- cînd în cînd prin Paris, cu maºina sa de- 1. Ionesco, Hugoliada, edición bilingüe de Mariano dríguez a dat de un volum Eugen Ionescu capotatã, pe Ionescu; de regulã, spunea Martín Rodríguez, Madrid: Cuadernos de Langre, alcãtuit din trei pãrþi: „fabule“ absurde în Nicolae Balotã, mimînd gesturile scriitoru- 2009. 2. Mariano Martín Rodríguez, Ionesco înainte de La prozã, piesa de teatru Englezeºte fãrã profe- lui, acesta sta pe scaunul din dreapta ºofe- Cantatrice chauve: Opera absurdã româneascã, tra- sor, apoi din nou „fabule“. O descoperire rului ºi se prefãcea, þinînd-o cu mîna, cã are ducere de Iulia Bobãilã, Cluj: Casa Cãrþii de ªtiinþã, pe care o considerã pe bunã dreptate sen- centura pusã. Într-una din aceste ocazii, 2009. zaþionalã ºi pe care a valorificat-o în acest cînd treceau pe rue de Rivoli, Ionescu i-a 3. Vezi Ex Ponto, anul VII, nr. 2, apr.-iun. 2009, p. volum româno-spaniol, Destellos y teatro/ apostrofat spontan, în românã, pe pasage- 92-93. Sclipiri ºi teatru, de la Madrid. rii unei maºini decapotate care i-a depãºit: 4. Mircea Zaciu, Jurnal, vol. I, Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1993, p. 113. În prefaþa la carte, Mariano Martín „Sã mã pupaþi în cur!“ Amintindu-mi în- 5. Vezi Marta Petreu, Ionescu în þara tatãlui, Cluj: Rodríguez reconstituie, pe urmele exege- tîmplarea povestitã de dl Balotã, amintin- Biblioteca Apostrof, 2001, p. 119-120. zei româneºti – pe care, spre deosebire de du-mi cã la Paris Cioran impreca atît de 6. Vezi interviul lui Gabriel Liiceanu cu Simone Boué, alþi occidentali, o ºi citeazã – ºi cu remar- frecvent în românã, încît – aºa cum vedem in România literarã, anul XLI, nr. 31, 2009.

DOSAR Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 33 toate mãruntele pofte ale insului nepãsãtor, adicã nevizitat de gânduri. Interesul mãrunt ºi imediat decide gesturi ºi asocieri. Sigur cã nu e de trecut cu vederea mãr- turisirea cã povestea are un substrat identi- ficabil în realitate, cã pleacã de la „un scan- dal mediatic, când s-au gãsit îngropaþi niºte copii abuzaþi sexual ºi o reþea pedofilã mai extinsã“, întâmplare anchetatã ºi muºama- lizatã. Dar romanul lui Aldulescu nu are nimic de-a face nici cu scandalul mediatic, nici cu ancheta, nici, cu atât mai puþin, cu tatea e a periferiei sociale, nu istorico-geo- muºamalizarea. Dimpotrivã. Instrumentând Lumea dintre Europe grafice, a lumii de „strânsurã ºi nãvalã“. faptul real, îl amãnunþeºte pânã la dimen- Scriind despre Asediul Vienei, Alex Goldiº siunea omenescului sub vremi. Ancheta îºi vorbea despre o „mitologie fabuloasã a pe- pierde acutele, fiindcã toþi cei implicaþi sunt riferiei în general, dar ºi parabolã tragi- vinovaþi ºi nevinovaþi în doze greu decan- -A ÎNTÂMPLAT sã-i pre- comicã“. Formula e adaptabilã cãrþii lui tabile. Muºamalizarea lipseºte cu desãvârºi- Szint alãturi, la o lecturã Aldulescu. Marginalitatea multiplã, încolþitã re, dacã nu vrei cu orice preþ sã numeºti publicã, la Librãria Cãrtu- e resimþitã de eroii lui Horia Ursu, supuºi muºamalizare exact lãrgirea ameþitoare a reºti din Cluj-Napoca, pe ºi ei unor extenuante plecãri în pas cu vre- perspectivei, adãugarea de accente secun- Horia Ursu ºi Radu Aldu- murile, ca impas, cãci „mersul în doi peri… dare pe fraza socialã ºi existenþialã, aºa încât lescu. Dincolo de prietenia parcã nici nu te duce, nici nu te aduce“, iar poþi aluneca tu însuþi, cititorul, printre lor literarã ºi de prezenta- forfota e sinonimã cu înstrãinarea: „nu se vinovaþi. rea împreunã la lecturã, în schimbase nimic, dar nimic nu era ca odi- Nu întâmplãtor, avertismentul e repetat faþa publicului, descrierea nioarã“. La Radu Aldulescu, în schimb, di- pânã la saþ de tatãl lui Ierusalim, bãrbatul în paralel mi s-a pãrut utilã pentru o primã mensiunea eticã e suspendatã din perspec- smintit de alcool. Profeþiile sale au rostul abordare a cãrþii lui Aldulescu Proorocii Ie- tiva eroilor, ei nu mai fac diferenþa între unui straniu refren rãsucit în sine, fãrã ecou, rusalimului (ediþia a treia, Editura Polirom, bun ºi rãu, nu regretã nimic ºi abia de mai fãrã fior, mai firav decât grozãviile din lu- 2009, 430 de pagini; despre Horia Ursu sunt în stare sã-ºi doreascã ceva. Miºcarea mea realã: scrisesem deja). Paralela mea a putut gãsi lor e descentratã, nu trimite la o vatrã a du- destule argumente de semn egal ori com- rãrii, orbitele sunt interºanjabile, cãlãi ºi Gazda lor bãlãngãnea din cap cu ochii în- plementar. victime îºi intersecteazã destinele cu o chiºi, mormãind ceva nedesluºit despre oile Mai întâi, falsa putere a titlurilor, tri- suspendare albã a încheierilor. Poveºtile ºtiu Domnului ºi turma rãtãcitã de pãstor, cãci þara ie plinã de preacurvie, ºi þara se jeleºte miterea lor înºelãtoare la Istoria cu majus- de la început cã nu se vor rotunji. De aceea, culã, când accentul lor cade pe straturile din pricina jurãmintelor lor... Apoi auzirã în Proorocii Ierusalimului, nu cinismul e mai limpede cum cã câmpiile pustiei sunt istoriei mãrunte ºi eterne, cea suportatã de instrumentul prozatorului, ci o largã, uscate ºi toatã alergãtura lor þinteºte numai oamenii aflaþi sub vremi. Astfel, Asediul aproape deºãnþatã, aº zice, înþelegere. Uma- la rãu ºi toatã vitejia lor este pentru nele- Vienei nu-i decât (?) un afiº dupã cel de-al nitatea e una singurã ºi pestriþã. Descrierea giuire... – Ãsta-i bisericos tare, sâsâia Culae doilea Asediu al Vienei (1683) al lui Franz ei nu poate fi altminteri. Nobleþea nu intrã cu palma la gurã. Atâta cã nu se poate lãsa Geffels, afiº care decoreazã apartamentul în vederile nimãnui, nostalgia e pierdere de de beuturã... De sute ºi mii de ori a-ncercat, unuia dintre personaje; un manifest deghi- vreme. da’ n-a rãuºit. Mereu l-a biruit Satana, Sata- zat, dar ºi ritual exorcizant, un soi de loc Radu Aldulescu vede ºi aude lumea pe na a fost mai vânos decât el... – Piei! pufni privilegiat „de unde sã priveºti înapoi fãrã a care o descrie. „Stricatã“ de sus pânã jos, ea Nojiþã. Proorocii ºi preoþii-s stricaþi! Chiar mai întoarce capul“. Tot aºa, Proorocii nu în Casa Mea le-am gãsit rãutatea – aºa zice e reconstituitã cu atâta fineþe a detaliilor, de Domnul. De aceea calea lor va fi lunecoasã sunt decât în interstiþii prooroci adevãraþi, atât de aproape, cã toate lucrurile groteºti, ºi întunecoasã. Vor fi împinºi ºi vor cãdea. iar Ierusalimul nu e decât numele bãiatului strâmbe, rele, deviate, distorsionate, lãbãr- Voi aduce nenorocirea peste ei. În prooro- hãrþuit între mai multele feþe ale lumii sale þate ºi rãscrãcãrate pe care le aglomereazã cii Ierusalimului am vãzut grozãvii mari. mãrunte. La Horia Ursu ne întâlnim cu per- în paginã nu sunt pânã la capãt ºi urâte. sonaje aºezate, în limitele unor „întâmplãri Lumea din Proorocii Ierusalimului e o con- Proza lui Radu Aldulescu se fereºte de mãrunte, [cu] sensuri pe mãsurã“, lucrate strucþie doldora de gargui, la fiecare înche- judecãþi. Realismul ei e, de aceea, feroce, cu inserþii de un farmec „autohton“ al inter- ieturã, la fiecare corniºã. Aglomerarea lor atroce. Binele ºi rãul sunt interºanjabile, pretãrii; la Aldulescu, personajele n-au stare acoperã faþada ºi subsolurile, deopotrivã, iar legile lumii stau în cumpãnã deasupra unor ºi nici n-o cautã anume, prinse într-o forfotã proliferarea lor are o stranie naturaleþe, du- destine incerte. Nu comportamentism ame- þinutã în frâu doar de construcþia discret sã abil de autor pânã în pragul frumuseþii. rican citesc aici în primul rând ºi nici com- sim-fonicã a romanului. Însã în ambele Urâþenia le e atenuatã de descoperirea cã paraþia cu proza rusã nu mi se impune cea romane e vorba, în douã registre strict au- societatea omeneascã, de oriunde ºi de ori- dintâi. Cãrþile sale îºi pot gãsi rãdãcini mai tonome ºi originale, despre marginalitate. când, e la fel de atinsã de minciunã, hoþie, apropiate în proza româneascã a periferiei. La Horia Ursu e vorba despre perpe- prefãcãtorie; dar, mai presus de toate, de Deºi, ca ºi în Asediul Vienei, avem a face cu tuarea blând crizicã a lumii dintre Europe, nepãsare. Pretutindeni, în orice cãtun ori un tratat de existenþã „povestitoare“ într-o Zwischeneuropa, cu oboseala fãrã leac a oraº românesc, dar ºi la Paris ori la Frank- largã orchestraþie a vocilor ºi registrelor, unui spaþiu funciarmente marginal. Aºeza- furt, fojgãiala omeneascã are mereu spaþiu împinse pânã la grotesc, cu tuºe de un tra- rea dupã care tânjesc personajele e veche, propice de desfãºurare, orice viciu îºi poate gism adânc cãci minor, dacã la Horia Ursu interioarã, destinalã. Nu neapãrat de regi- instala tabãra, poate face pui, se gãsesc ori- realismul stringent este tulburat ºi adâncit muri a fost spulberatã, ci de Istoria în sens când link-uri primitoare, se poate descoperi printr-o discretã infuzie de fantastic, la larg care macinã. La Aldulescu, marginali- derutant de uºor fisura în care pot fi clocite Radu Aldulescu realismul e unul de avarie, de sfârºit de lume, spasmodic aproape, îngroºat pânã la o stranie transparenþã ºi Cãrþi primite la redacþie luminã. El aminteºte de mahalaua lui Ca- ragiale, în variantã neagrã ºi atotcuprinzã- • Mihaela Albu, toare, de H. Bonciu, cu omul sãu în patru Dan Angheles- labe, de expresionismul lui Liviu Rebreanu cu, Revistele (Culcuºul, Golanii), chiar de G. M. Zam- • Ionel Popa, • Vasile literare ale exi- firescu sau de Eugen Barbu ºi Groapa lui. Recitiri din Dâncu, lului românesc: literatura Slove rurale, Luceafãrul, Pa- Proorocii Ierusalimului e cartea (exce- românã, 2001-2009, ris (1948-1949), lentã!) a periferiilor proliferând în absen- [vol.] II, s.l.: Cluj-Napoca: Bucureºti: Ideea þa unui Centru spre care sã poatã visa în- Ed. Crisserv, Ed. Eikon, Europeanã, dreptãri. 2009. 2009. 2009.

34 • APOSTROF þia unei noi definiri identitare: personale ºi centist a subminat [în text e: «subliniat»...] Avangarda maghiarã de grup. Circumstanþele istorice noi nu sunt cultura «oficialã» contemporanã“ – e bine favorabile experimentalismului decomplexat propusã metodologic, dar nedusã la capãt din România ºi frondei, ci ele favorizeazã o repliere co- sub aspect demonstrativ, mãcar pentru fap- munitarã circumspectã, marcatã – cu suple- tul – afirmat la pag. 47 – cã efectul celor þea culturalã de rigoare – de conservatorism. douã este diferit, condiþionãrile istorice Reményik Sándor scrie, în acest sens, cã fãcând ca râsul în avangarda maghiarã sã fie ÃSCUTà DINTR-O lu- literatura maghiarã din România poate fi „mult mai puþin dezinhibat“, „veselia pe Ncrare de doctorat sus- salvatã de un „conservatorism luat în sens care o stârneºte“ fiind, în consecinþã, „mult þinutã la Catedra de ma- nobil“, pe care ancheta începutã în anul mai puþin pozitivã“. ghiarã a Literelor clujene, 1929, Vallani és vállalni (Mãrturisire ºi asu- Îl înþeleg pe autor cã nu a acordat un Avangarda în literatura ma- mare – Kántor Lajos a scris o sintezã pe spaþiu mai larg transilvanismului, fiindcã ghiarã din România, de marginea ei, publicatã în 1984) nu face cititorul de limbã maghiarã dispune, aici, Balázs Imre József (Timi- decât sã îl confirme. Ideologia literarã a an- de multe lucrãri de sintezã, tensiunea din- ºoara: Ed. Bastion, 2009) tologiei Celor 11, din 1923 (reprezentantul tre conservatorism ºi avangardã fiind o rea- este, în primul rând, un cel mai de seamã fiind Tamási Áron) pro- litate subînþeleasã pentru perioada respec- foarte bun instrument de lucru. Înainte moveazã direct, ca marcã identitarã, reve- tivã, pe care nu mai are rost sã o dezvolþi. însã de a releva câteva aspecte din substan- nirea la poporanism ºi la transilvanismul Pentru cititorul de limbã românã însã, ana- þa lucrãrii, sã ne oprim la contextul edito- secuiesc, din care se poate decanta, cel mult, liza contrastivã ar fi avut o altã încãrcãturã, rial în care apare cartea ºi la traducãtor. În un expresionism moderat, pitoresc, ce se fiindcã ea ar fi explicat, în primul rând, mod paradoxal, specialistul în literatura conjugã, în cele din urmã, cu ideologia coordonatele articulãrii unui canon cultu- românã ºi, eventual, în avangarda autoh- transilvanismului promovat la Erdélyi He- ral identitar de tip conservator, cu destule tonã ºtie foarte puþin despre miºcãrile expe- likon (1928-1944), cu nuanþe de asemenea accente ruraliste (avangarda fiind, dimpo- rimentale ale culturilor vecine nouã, deºi poporane, cu ruralocentrismul grupãrii trivã, un fenomen citadin), pentru a releva, internaþionalismul declarat al curentelor din Erdélyi Fiatalok (1930-1940) ºi cu socia- în al doilea rând, ºi motivul pentru care cul- anii ’20 favoriza contactele directe ºi tradu- lismul angajat al lui Gaál Gábor, care se tura maghiarã din Transilvania interbelicã cerile reciproce, avangarda central-euro- stabileºte la Cluj în anul 1926, pentru a pre- a evoluat tipologic într-o direcþie pateticã peanã ºi cea balcanicã reprezentând un capi- lua revista Korunk. ºi tragicã, privilegiind o literaturã cu un tol aparte de magnetism cultural regional, Prin urmare, experimentalismul avan- puternic profil social, cu o ideologie iden- favorizat ºi de o soartã comunã, derivatã gardist decomplexat, interesat de frondã titarã prelungitã în program ºcolar ºi cu un din dezmembrarea Imperiului Austro- formalã s-a izbit, în Transilvania, de exi- public circumspect faþã de inovaþii, dar Ungar. Nu cu mult timp în urmã, timiºo- genþele unei redefiniri comunitare, înzes- dotat în compensaþie cu o pronunþatã reanul Ioan Radin a publicat un numãr spe- tratã cu o puternicã forþã eticã ºi cu un expectanþã eticã. În aceastã privinþã, impre- cial din Vatra, dedicat avangardismului conservatorism responsabil la fel de re- sia mea este cã avangarda maghiarã din sârbesc (7-8/2006), redimensionarea gru- dutabil, ceea ce a fãcut, de pildã, ca ºi futu- România nu a „atacat“ discursul cultural pajului la nivelul unei cãrþi mai vaste deve- rismul lui Marinetti sã fie repudiat aici, majoritar, necum sã-l mai „submineze“: ea nind, între timp, o necesitate, fiindcã tex- pe motiv de agresivitate ºi de preamãrire s-a dezvoltat în afara sistemului – aºa cum tele din Vatra conþin nu puþine revelaþii, a virtuþilor rãzboinice. Un caz particular exotismul e nostalgia celor care nu pot cãlã- practic necunoscute cititorului român. de receptare estompatã este aceea a lui tori –, fãrã sã intre în dialog cu sistemul ºi Traducãtorul cãrþii lui Balázs Imre József Nietzsche, dionisiacul sãu apatrid necon- – îndeajuns de interesant! – fãrã sã con- este târgumureºeanul Kocsis Francisko, venind deloc transilvãnenilor maghiari; pe ºtientizeze, orgolios sau solipsist, condiþia autor, ºi el, al unui numãr special din Vatra de altã parte, constatãm, tot aici, magne- izolaþionistã a asistemicitãþii sale. A fost, dedicat avangardei maghiare în general, tismul deosebit pe care l-au avut ideologia mai degrabã, o culturã alternativã, aleato- transformat ulterior într-un volum sub- socialistã ºi comunismul, dar nu în sensul rie, „deconstrucþia“ ei derivând – aºa cum stanþial, de referinþã. Dacã adãugãm ºi anto- lor internaþionalist, ci în acela, restrictiv, de aratã ºi Balázs Imre József – din predispo- logia Liviei Cotorcea dedicatã Avangardei construcþie comunitarã armonioasã, de ziþiile de moment ale autorilor, ºi nu din ruse, apãrutã în 2005 la Iaºi, perspectiva teleologie socialã esteticã. Fãcând, în 1930, dorinþa lor de a intra în dialog cu sistemul. unor sinteze de proximitate se oferã de la bilanþul ideologic al anilor care s-au scurs Aºa se face cã avangardismul a repre- sine. de la ruptura din 1918, Gaál Gábor iden- zentat, pentru mulþi literaþi maghiari tran- În privinþa primelor douã miºcãri, cea tifica trei tendinþe (academismul, transil- silvãneni, o fazã de tranziþie sau un puseu maghiarã ºi cea sârbeascã, o precizare se im- vanismul ºi socialismul – sau cultura „de de neconvenþionalism accidental, pe care-l pune din capul locului: dezvoltate pe un clasã“), avangarda nefiind nici mãcar men- depãºeºti dupã o cumpãtatã introspecþie, fond cultural ºi lingvistic de sorginte pre- þionatã. E drept, ea se concentreazã în re- sensibil la „cenzura“ inefabilã din jur. Cazul ponderent germanã, explicabilã prin apro- viste efemere ºi marginale geografic (cea cel mai cunoscut este acela al timiºoreanu- pierea de Viena, ele se manifestã în arealul explicit avangardistã fiind doar Periszkóp, lui Reiter Róbert (despre care a scris ºi Cor- unui eclectism imagistic ºi mitologizant spe- din Arad, apãrutã în anii 1925-1926), restul nel Ungureanu în Mitteleuropa periferiilor), cific, în care mistica naþionalã joacã un rol publicând ocazional ºi texte experimenta- devenit Franz Liebhardt, intimist ºi minia- însemnat, ceea ce le face mai puþin permea- le, ceea ce-l determinã pe Søni Pál, auto- turist cuminte în anii sãi de senectute. bile la fronda causticã, strict experimentalã, rul unei lucrãri de referinþã din 1973 (Avan- Cartea lui Balázs Imre József sugereazã amoralã. Interferând retroactiv cu Sezessio- garde sugárzás) sã facã distincþia dintre mai multe decât analizeazã. Partea sa bunã nul, între altele, ele vor ajunge sã favorize- „avangardiºti autentici“ (puþini) ºi cei este cã inventariazã tot, pânã ºi ocurenþele ze expresionismul, în condiþiile în care, de „moderaþi“ (majoritatea), vorbind mai avangardiste minore, devenind, în acest fel, pildã, legãturile dintre avangardã ºi expre- degrabã de un fenomen de contaminare un foarte util instrument de lucru. Incitat sionism în cultura românã sunt mai puþin prin „iradiere“, decât de unul cu rãdãcini însã de „ilicitul“ temei, cititorul aºteaptã ºi relevante. Cartea lui Balázs Imre József (ca- stabile ºi cu o „evoluþie“ demnã de a fi con- „revelaþii“: o carte care, tradusã eventual în re conþine ºi un capitol dedicat Romanului semnatã. româneºte, sã stârneascã valuri. Ei bine, mitologizant) este edificatoare în acest sens, Pornind de aici, sarcina pe care ºi-a asu- existã ºi aºa ceva: romanul Circ, de Nagy Dániel. fiindcã ea inventariazã, foarte scrupulos, o mat-o Balázs Imre József este ingratã, dar
realitate culturalã marginalã, demonstrând, finalizatã meritoriu, reverenþele de ordin în nu puþine sugestii provocatoare – ºi mai bibliografic ºi respectul pentru vocile criti- puþin într-un capitol de sintezã aparte, care ce autorizate (în special Søni) cenzurând poate cã s-ar fi impus pentru cititorul ro- nu o datã aplombul interpretativ al auto- mân – cã împingerea la periferie a avan- rului, pentru a-i limita entuziasmul, care gardei maghiare din România s-a datorat rãmâne intact însã la nivelul metodolo- unor condiþionãri istorice aparte, peste care giei. Premisa lucrãrii – „ipoteza mea este nu avem cum sã trecem, dacã dorim ca ima- [...] cã stratagemele subversive ale avan- ginea sã devinã obiectivã ºi deplinã. gardei au atacat, practic, discursul «popo- În 1918, Transilvania revine României, ranist», respectiv modern-estetist în acelaºi scriitorii maghiari de aici fiind puºi în situa- punct în care cultura râsului medieval-renas-

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 35 þial, dacã avem în vedere tema cãrþii, lega- tere postbelicã în care, cu toate bruiajele tã de spiritul critic cerchist. În Argument, ideologice de subtext, nu se mai înfruntã Sanda Cordoº, cea care coordoneazã volu- decisiv politicul cu artisticul, ci douã per- mul, întreprinde câteva precizãri bine-ve- spective distincte asupra acestuia din urmã. nite cu privire la spiritul critic, concept ce Semn cã în literatura românã bãtãliile înce- trebuie perceput nu doar în instanþa sa peau sã aibã din nou doi câºtigãtori“. „combativã“, incisivã, ci ºi ca „mod de con- O acoladã comparatisticã ne oferã tex- strucþie“. Reþin aici o definiþie plasticã ºi, tul lui Caius Dobrescu, Poate fi estetismul în acelaºi timp, riguroasã a spiritului critic: un liberalism? Infrapoliticul la Thomas Mann „Definit ca o modalitate de distanþare faþã ºi (mai ales) la Ion Negoiþescu, text care pune de obiectul cercetat, el se recomandã, ade- în relaþie corespondenþele tematice dintre sea, ca o formã de adecvare, comprehen- „euphorionismul“ lui Negoiþescu ºi „apo- siune sau chiar de identificare (contopire) litismul“ lui Thomas Mann, din perspec- cu acesta, instituind acel balans, drag criti- tiva „dezangajãrii“ cãreia i se anexeazã cului (oricum, frecvent utilizat), între incontestabile conotaþii culturale. aproape ºi departe. Dupã cum acelaºi spirit Al. Cistelecan crede, contrar opiniei co- critic este prezent în operaþiunile de demis- mune, cã cerchiºtii nu au prea avut spirit Cercul Literar de la tificare ºi deziluzionare care dezleagã, desi- critic; ce au avut, în schimb, e spiritul vizi- gur, miturile ori iluziile clãdite de iposta- onar. Evident, o astfel de aserþiune e pro- Sibiu ºi spiritul critic zele sale anterioare. Implicat în dezbaterile vocatoare ºi este probatã de criticul optze- zilei ºi în judecãþile actualitãþii, pe el se cist prin împrejurarea cã þintele pe care le sprijinã, nu mai puþin, valorizarea de cursã vizau cerchiºtii, în luãrile lor combative de lungã, memoria (istoria) literarã“. Fãrã în- poziþii, „erau cãzute cu toatele“, astfel încât doialã cã reacþiile cerchiºtilor la toate aces- „spiritul critic cerchist se luptã cu fanto- MPORTANÞA CERCULUI Li- te probleme ale spiritului critic au fost, cum me reanimate chiar de el ºi ad hoc; iar cum Iterar de la Sibiu nu mai scrie Sanda Cordoº, revelatoare, substan- fantomele sunt, de regulã, din trecut, ºi cer- poate fi contestatã, în ciuda þiale ºi, în acelaºi timp, catalitice, prin efer- chiºtii se strãduiesc sã refacã o luptã deja unor lacune ale receptãrii vescenþa, spiritul de dialog ºi emulaþie pe datã, hotãrâþi s-o mai câºtige o datã. Exal- critice care mai persistã. care le-au provocat pe scena literarã româ- tarea criticã e mult mai mare decât acþiu- Nici rolul Cercului în acþiu- neascã postbelicã. Nicolae Balotã scrie, în nea criticã în sine. Fireºte cã exaltarea cri- nea de recuperare a valenþe- acest volum, despre Cercul literar în seco- ticã presupune ca materie de exaltat spiritul lor estetice ale literaturii ro- lul al XXI-lea, subliniind „atemporalismul critic, dar cum acesta ºi-a inventat la cer- mâne, în regãsirea esenþei antiistoric“ ºi considerând, pe drept, cã chiºti þinte facile, nu rãmâne decât cã el a sale, nu mai poate fi pus la îndoialã. Cu acesta „n-a sucombat tentaþiilor conjugate ales sã se exercite ca retoricã“. Al. Ciste- toate acestea, studiile critice consacrate ale formalismului ºi nihilismului contem- lecan subliniazã însã cã acest deficit de spi- fenomenului cerchist au fost mai curând poran“, constituindu-se ºi ca un model pai- rit incisiv e compensat de „partea de pro- sporadice înainte de 1989. De altfel, chiar deic, ca o pedagogie spiritualã subiacentã: punere constructivã“ a Cercului Literar, N. Manolescu, în Istoria sa criticã din 2008, „Ideea de Bildung, de formare nu numai mult mai substanþialã decât demersul nega- acordã grupãrii câteva rânduri mai degrabã intelectualã, de formare a omului întreg, tor, chiar dacã aceste „propuneri“ au, ºi ele, complezente, în debutul capitolului consa- cultivatã în Cerc, era legatã de modul cla- aspectul unor himere („Dar ce propun – crat lui I. Negoiþescu. În ultima vreme în- sic cerchist de a concepe obiectul literatu- cine ºtie cât de serios?! – cerchiºtii sînt sim- sã, putem consemna un interes mai sporit rii ca rezidând în condiþia umanã ca o tota- ple himere. Rechimizarea spiritualitãþii ro- pentru receptarea activitãþii literare a Cer- litate“. Virgil Nemoianu (Cercul literar mâneºti, astfel încât aceasta sã se deschidã cului Literar, prin studiile semnate de Ilie între idilism ºi spirit critic) realizeazã o pre- spre tragic ºi «neo-clasicizarea» culturii ro- Guþan (Cercul literar de la Sibiu, 1995), zentare detaliatã, riguroasã, „pe puncte“, mâneºti, astfel încât aceasta sã acceadã la o Petru Poantã (Cercul Literar de la Sibiu: a relaþiilor dintre criticismul Cercului Lite- structurã – prevederi ale proiectului eupho- Introducere în fenomenul originar, 1997, rar ºi idilism. O astfel de imagine a Cercu- rionist –, nu sînt obiective, ci pure fantasme 2006), Ovid S. Crohmãlniceanu (Cercul lui Literar, din perspectiva idilismului ºi a ale nostalgiei de mare culturã. Cum ar veni, literar de la Sibiu ºi influenþa cataliticã a cul- microarmoniei, ca spaþiu al concilierii „difi- utopii de cabinet, dar nu acþiuni de pus în turii germane, 2000), Gabriela Gavril (De cile“, al multiculturalismului ºi criticismu- lucru“). Între „þintele cãzute“, asupra cãro- la „Manifest“ la „Adio Europa!“: Cercul lite- lui, este, fãrã îndoialã, provocatoare. Meritul ra se îndreaptã spiritul ofensiv cerchist, ºi rar de la Sibiu, 2003) sau Cornel Ungurea- studiului lui Virgil Nemoianu este tocmai fantasmele cu vibraþii nostalgice ºi utopice nu (Despre Cercul Literar de la Sibiu. Inter- acesta, de a propune o problematizare a ac- se situeazã, în opinia lui Al. Cistelecan, spi- valul timiºorean, 2004). Bibliografia criticã tivitãþii Cercului Literar dintr-o perspectivã ritul cerchist, care „la acest palier [...] e cerchistã se completeazã în 2009 cu un ineditã, cu argumente ºi ilustrãri în general curatã iluzie de sine“. În spaþiul comentã- volum colectiv, Spiritul critic la Cercul Li- viabile, convingãtoare. Andrei Bodiu, în rii literaturii propriu-zise, cerchiºtii au valo- terar de la Sibiu (Cluj-Napoca: Editura Ac- textul sãu intitulat A gândi altfel, a gândi rificat modalitãþi ºi atitudini diverse, de la cent, 2009), în care interesul este deplasat împotrivã, nuanþeazã atitudinea reprezen- „generozitatea hermeneuticã“ a lui Doinaº asupra activitãþii critice ºi eseistice a repre- tanþilor Cercului Literar faþã de autoritatea la „excesul de spirit critic“ al lui I. Negoi- zentanþilor grupãrii de la Sibiu. Mi-ar fi politicã, afirmând cã, „oricât au încercat di- þescu sau Cornel Regman (comentat cu imposibil sã comentez în spaþiul restrâns al ferite grupãri literare esenþiale pentru cul- fineþe în finalul textului). acestui articol toate contribuþiile autorilor tura românã, cerchiºtii, oniriºtii sau opt- Ion D. Sârbu e comentat de Daniel acestor texte (la origine, comunicãri pre- zeciºtii sã se defineascã altfel faþã de re- Cristea-Enache, care scrie cumpãnit, cu zentate la un colocviu desfãºurat la Cluj, la gimurile totalitare, esenþa lor le-a înre- rigoare analiticã, despre fostul cerchist, su- Facultatea de Litere a Universitãþii „Babeº- gistrat ca demersuri împotriva acestora“. Îi bliniind interesul psihologic, estetic ºi etic Bolyai“). Interesul autorilor se îndreaptã dau dreptate lui Andrei Bodiu: „exclusivis- al jurnalului („Fostul actant oferã actua- asupra lui I. Negoiþescu (comentat de mul estetic“ al cerchiºtilor poate/trebuie sã lului autor un subiect foarte consistent, Virgil Podoabã, Caius Dobrescu, Crina fie perceput ca o modalitate de angajare aproape inepuizabil, de interes ºi cercetare. Bud, Xenia Karo-Negrea, Dan Damaschin într-o atitudine politicã, ca modalitate de Niciodatã plictisit de el însuºi, Ion D. ºi Elisabeth Axmann Mocanu), Cornel reacþie, mai mult sau mai puþin radicalã, la Sârbu se studiazã cu realã curiozitate, Regman (Al. Cistelecan, Mihai Iovãnel ºi adresa ideologiei totalitare. Andrei Terian cântãrind ºi evaluând neîncetat scene ºi Eliza Deac, Zorina Regman), Nicolae Ba- aºazã problematica spiritului critic cerchist segmente ale unei existenþe atât de pline. lotã (Laura Pavel), Ion D. Sârbu (Antonio în ecuaþia polemicii dintre „cãlinescieni“ În scrisori, dialogul cu un interlocutor îi Patraº, Sorina Sorescu ºi Daniel Cristea- ºi „anticãlinescieni“, considerând cã o „no- oferã o marjã mai mare de autoprezentare Enache), Radu Stanca (Giovanni Maglioc- uã criticã“ nu a putut fi fundamentatã de ºi exprimare, precum ºi o sporitã legitimi- co), Ovidiu Cotruº (Sanda Cordoº), ªtefan criticii din ambianþa Cercului Literar, tate pentru simpaticul sãu egocentrism“). Aug. Doinaº (Ion Pop), Radu Enescu aceºtia întorcându-se la un stadiu anterior, Demn de un real interes este demersul ana- (Hergyan Tibor), Henri Jacquier (Mircea maiorescian sau lovinescian. Aceeaºi pro- litic al lui Ion Pop (Pãunul albastru între Muthu). Lipsesc comentarii despre Eugen blematicã e dezbãtutã ºi de Alex Goldiº, artele poetice ale lui ªtefan Aug. Doinaº). Todoran, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu care concluzioneazã: „înfruntarea dintre Criticul observã cã opera lui Doinaº este, sau Wolf von Aichelburg, explicabile, par- tinerii critici ºi cerchiºti este prima dezba- de fapt, o mãrturie a unei „angajãri poeti-

36 • APOSTROF co-poietice“ configurând, prin numeroase regula de care-am ascultat toatã viaþa, n-o oameni din Calafat ºi din Craiova, striviþi piese remarcabile, un adevãrat discurs de- sã mai fiu chiriaº?“, rãspunsul negativ de impactul cu istoria realã, durã a comu- spre poezie, pe un fond conceptual reflexiv aglutineazã obsesia luminii, reveria vântu- nismului, precum ºi conºtientizarea desti- ºi programatic. lui ºi senzaþia aripilor din microsecvenþele naþiei funeste a dubei negre care ducea Trebuie sã semnalez, de asemenea, resti- deja istorisite ºi le conferã un sens superior, oamenii la Canal sau la Sighet formând un tuirile istorico-literare ale lui Mircea Muthu în care tragicul este eludat de ironie ºi de alt strat al deconstrucþiei utopiei iniþiale. În referitoare la ipostaza de traducãtor a lui joc. Etapã obligatorie în orice saga personalã, compensaþie, „teoria despre marginea lu- Henri Jacquier, cu adnotãri riguroase ºi ideea de predestinare, realizatã prin desco- mii“, construitã de copil pe seama istoriei aplicate ºi cu comentarii adecvate. Ultimul perirea adevãratei chemãri, devine centralã în sale personale, aruncã asupra istoriei reale o text din volum, Ovidiu Cotruº sau un „De- Familia popescu din calafat. „De la familia asta percepþie ingenuizantã, subtil transferatã în legat al raþiunii“, semnat de Sanda Cordoº, mi-a rãmas mie gustul raiului pe pãmânt, sub serioasã reverie infantilã. face dreptate unui critic intrat într-un con douã chipuri“ – noteazã Gabriel Chifu. Dacã Trecerea de la reacþia inocentã la amara de umbrã al receptãrii, un critic ce a jucat prima întruchipare paradiziacã înseamnã trezire pe care numai contactul cu realita- „un rol însemnat în procesul de reaºezare a cireºe uriaºe ºi dulci, cea de a doua este datã tea maturã o poate genera este aproape cli- criticii literare dupã perioada propagandis- de cãrþi: „Întorceam paginile fermecat ºi cred nic notatã în secvenþele din Comunism. În- ticã a realismului socialist“. Rigoarea, disci- cã mi-a încolþit în cap gândul, cu mult înain- tr-o suitã cronologicã, naratorul propriei plina, libertatea de miºcare, atenþia pentru te de a-l citi pe borges, cã paradisul poate sale vieþi îºi aminteºte: „Am plâns când a structura internã a operei, pentru judecata arãta aºa, sub formã de cãrþi“. Cãrþile, prin murit gagarin...“, „am plâns retroactiv“ de valoare, adecvarea la „natura realã a ele însele, nu sunt de ajuns pentru a justifi- moartea lui Stalin, iar „când a murit to- obiectului estetic“ sunt valorile ºi semnifi- ca destinul creator de mai târziu. Li se varãºul dej [aprope divinizat prin deno- caþiile criticii literare pentru care pledeazã adaugã materia plãsmuitoare, formatã din minare, fiind numit El ºi perceput ca abso- Ovidiu Cotruº ºi pe care ºi le asumã plenar. vise ºi închipuiri. Impresionanta cantitate de lut vital pentru continuarea existenþei Spiritul critic la Cercul Literar de la vise (atâtea, de „pavam cu ele lumea“) evo- tuturor], am vãrsat râuri de lacrimi“, însã Sibiu, volum coordonat de Sanda Cordoº, lueazã de la un imaginar concret la unul rafi- „când a murit ceauºescu, n-am mai plâns. e o carte de referinþã, cuprinzãtoare, edi- nat, transferabil în versuri, din care paginile Între timp mã schimbasem...“ Despre ficatoare pentru disponibilitãþile critice ale cãrþii reþin o serie obsesivã, pasibilã de cata- aceastã ultimã perioadã, el mãrturiseºte un cerchiºtilor, o carte ce va intra, dacã nu logare drept poezie punctatã prin reflecþii profil în care se pot recunoaºte foarte mulþi cumva a intrat deja, în bibliografiile criti- autoreferenþiale, cartea care se scrie fiind la intelectuali din epocã: „nu mã remarcasem ce consacrate acestei grupãri literare româ- fel de importantã ca ºi momentele recupe- prin eroism sau curaj, eram doar un ins neºti de prim rang. rate de nãstruºnica poveste a autorului ei: dresat de spaimã care, uneori, rata numã-
„Visez cã sunt închis într-un diamant ºi dia- rul“ ºi se trãda, mai ales prin poezie. De- mantul e însufleþit, doarme [...] Visez un dublarea populeazã obsesiv secvenþele aces- cuvânt care se prãbuºeºte din slãvi ºi ne face tei autobiografii recuperate, conferind, praf ºi pulbere pe mine ºi universul meu alãturi de ideea de divinitate („arhitect abso- imediat [...] Visez alt înger care are laptop lut“), o dimensiune spiritualã aparte între- Îngerul cu laptop sau ºi scrie încontinuu ceva [...] Visez cã am gii existenþe repovestite. „Existã un dublu murit ºi, din nefiinþã, mã uit la mine cum, al meu: cineva exact cu mutra mea, dar care fascinaþia (re)povestirii dedublat, încã viu, mã miºc prin lume, mã are aripi. E îngerul meu personal.“ Însã, ca uit parc-aº citi o carte...“ La fel de poetic, ºi cum o asemenea afirmaþie ar ameninþa sã dar pe un vector invers, nevoia de singurã- ducã discursul într-o direcþie excesiv de tate din copilãrie (ºi ea semnificativã în ordi- serioasã sau mult prea expusã reflexiilor spi- RAGMENTE DIN nãstruº- ne creatoare) se materializeazã graþie unui ritual-filosofice, o corecþie în cheie ludicã Fnica istorie a lumii de ga- imaginar cât se poate de concret. Refugiul se impune instantaneu, fructificând maxi- briel chifu trãitã ºi tot de el în fantezie devine necesar în condiþiile unor mal jocurile de cuvinte: „Cred c-a obosit povestitã (Craiova: Ed. Ra- destinaþii reale refuzate, ceea ce face ca nevoia de mine, cred cã îi e lehamite de mine ºi muri, 2009) este, chiar mai de a cãlãtori în spaþii imaginare, configurate o sã mã pãrãseascã – chiar ºi rãbdarea lui mult decât o recomandã ti- câteodatã sub imperiul fascinaþiei exercitate îngereascã trebuie sã aibã un sfârºit, nu?“ tlul, o epopee secvenþialã sa- de logos (cum este Carlovivari) sã dea impul- Autobiografia, mitizatã într-o primã fazã vuroasã, personalã ºi perso- sul unor expediþii iniþiatice trãite dupã toate prin cuvinte ºi formule autoincantatorii, nalizatã, desfãºuratã în regulile de rigoare ºi cu seriozitatea proprie se demitizeazã în faza secundã sub impac- pagini minunat scrise. Pigmentate cu poe- copilãriei. Cuvintele nu reprezintã numai tul ironiei calde care inundã analiza ºi co- zie ºi emanând un interesant iz de jurnal obiect de fascinaþie ºi imbold spre acþiuni mentariile retrospective, remitizarea reapã- excentric, cele cincizeci ºi cinci de frag- eroice, ci magia lor acþioneazã pânã la trans- rând în punctul final. Optimist înºiruite mente de prozã (numãr coincident cu vâr- formarea lor în sursã de subzistenþã ºi pre- într-o carte care se scrie pe mãsurã ce nãs- sta lui Gabriel Chifu!) reuºesc sã acopere destinare. „La început mi-am manifestat foar- truºnica istorie se povesteºte, jocurile copilã- cu o artisticitate exemplarã întreaga bio- te clar adevãrata naturã“ – noteazã autorul, ºi riei, elogiul mamei sau al femeii iubite, grafie a autorului, dar ºi sã dea seama de explicã: – „Mâncarea mea preferatã ºi bãu- amintirile despre oameni ºi înþelesul lucru- unele resorturi poietice vizibile în pasaje cu tura mea preferatã erau cuvintele, cuvintele rilor, obsesiile, reveriile, observaþiile lucide mizã autoreferenþialã. Ca orice istorie per- adunate-n poveºti“. Recuperatã din per- ºi ironia rafinatã sunt supuse unei serii pesi- sonalã, virtual mitizatã, „nãstruºnica isto- spectiva acumulãrilor culturale ulterioare ºi, miste de îndoieli ºi întrebãri, care pun în rie“ începe cu naºterea eroului sub o zodie în consecinþã, vag intertextualã, viziunea discuþie identitatea dintre istoria recon- ce se anunþã catastroficã – „În martie ’54, paradiziacã a cãrþilor este concuratã de ima- struitã ºi protagonist, ºi chiar rostul scrie- ce iarnã de pominã, iarnã ca o vestire: zã- ginea naivã a altui paradis, cel al comunis- rii „romanului“. Simultan însã, intervine pada trecea de acoperiºuri, dunãrea înghe- mului sovietic. Pregãtitã de regimul spec- corecþia ludicului din care se naºte cartea: þase, lupii se zice, intraserã în oraº, iar lumi- tacular al festivitãþilor de 1 Mai, 23 August „regula acestor însemnãri tocmai asta este – na nu mai izbutea sã-ºi facã loc prin ºi 7 Noiembrie, când se arborau fotografii- sã mã descurc de unul singur, fãrã vreun ninsoare“ –, ea fiind relativizatã contra- le tovarãºilor (inocent admiraþi ºi transfor- plan prestabilit, sprijinindu-mã doar pe punctic de proclamarea altei circumstanþe maþi în embleme utile jocului), imaginea ce-mi amintesc eu, sã cobor în memorie drept semn al întregii sale vieþi: improvi- edenicã a societãþii sovietice (prezentatã de aidoma unui scufundãtor [...] sã recompun zatul locativ. Astfel, aparent banala consta- o tovarãºã care fusese la Moscova) conduce de unul singur vasul, întregul“. tare: „Toatã viaþa am stat cu chirie“ deten- imaginaþia copiilor la deducþii hilar-utopi- Exerciþiul anamnetic spiritualizat, lip- sioneazã ludic tonalitatea epopeicã ºi ce: „Eram curioºi sã aflãm dacã acolo, în sit de false pudori ºi de eroisme contrafã- acompaniazã laitmotivic fiecare palier exis- comunism, oamenii mai mor sau nu. Noi cute, ironic fãrã a cãdea în derizoriu, poe- tenþial inventariat în Locuinþe cu chirie. bãnuiam cã nu“. O vagã umbrã menitã sã tic fãrã a încãrca inutil firul povestirii, Semne disparate din prezentarea fiecãrei contrazicã viziunea minunatã a comunis- reflexiv cu mãsurã, de-o fluiditate lejerã ºi vârste genereazã tabloul unor stãri sufleteºti mului sovietic este furnizatã anecdotic de profundã în acelaºi timp, transformã volu- distincte, pentru a se aduna mai apoi în- obsesia pentru ceasuri (ironizatã ºi de Con- mul lui Gabriel Chifu într-o carte care tr-un autoportret metaforic sofisticat, ju- stantin Tãnase) a soldaþilor ruºi în timpul meritã sã fie cititã. cãuº ºi subtil psihanalitic, tranzitiv ca sem- celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Tot
nificaþie în ordine creatoare ºi existenþialã. anecdotic prezentate, minibiografiile gro- Atunci când autorul întreabã: „O sã-mi teºti ale unor „tovarãºi“ submineazã imagi- stric tocmai acum, la cincizeci ºi trei de ani, nea idilicã a comunismului, destinele unor

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 37 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor, nr. 3 (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2. Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 10 euro sau 13 USD pentru 3 luni, • 20 euro sau 26 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 40 euro sau 52 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 12 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 24 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 48 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF Cercul Literar de la Sibiu ºi spiritul critic Iulian Boldea 36 Îngerul cu laptop sau fascinaþia (re)povestirii Constantina Raveca Buleu 37 Toamnã agitatã Apostrof 2 Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora Ilie Rad 2 • DOSAR: EUGEN IONESCU 100

• ESTUAR: NICOLAE MANOLESCU 70 „Un homme en question“ Gelu Ionescu 15 O recitire: Elegii pentru fiinþe mici Ion Pop 17 N. M. Livius Ciocârlie 3 Hugoliada ionescianã, demersul Conversaþii cu Nicolae Manolescu 4 unui moralist Ovidiu Pecican 18 (interviu realizat de Marta Petreu) Ionesco ºi Victor Hugo Mariano Martín Rodríguez 20 Vârsta literaturii Paul Aretzu 5 Gânduri despre geneza rãzboiului „A Beautiful Mind” Liana Cozea 6 cu toatã lumea Michael Finkenthal 23 Teme neterminate despre Manolescu Marta Petreu 7 Conjuncþia Ionesco – Meyerhold Anca Mãniuþiu 24 • ESEU Negaþia juvenilã Claudiu Groza 28 Nebunia ºi literatura demascã logica formalã Ion Vianu 10 Înainte de La Cantatrice chauve Constantin Cubleºan 29 Pornind de la Ionescu Marta Petreu 31 • POEME RONICA LITERARÃ Duratã Valeriu Anania 11 • C • CU OCHIUL LIBER Lumea dintre Europe Irina Petraº 34

Universitatea secolului XXI, realitate Avangarda maghiarã din România ªtefan Borbély 35 sau utopie? Marius Jucan 12 Panorama scriitorimii române la început de secol XXI Ion Bogdan Lefter 13

38 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Colecþia „Filosofie contemporanã“ • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei • GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, REDACÞIA: Colecþia „Filosofie modernã“ OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, RIEDRICH IETZSCHE Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • F N , Antichristul MARTA PETREU traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei • EUGEN PAVEL, Între filologie (redactor-ºef) Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei • JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER, • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: LUKÁCS JÓZSEF Dialectica secularizãrii: Despre raþiune Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei VIRGIL LEON ºi religie, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui ANA SALOMIA CORNEA prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei IRINA PETRAª • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã Tehnoredactare: culturilor, traducere de DELIA MARGA, ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei • Cele 10 porunci, carte gînditã Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbu • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Monologion despre esenþa divinitãþii 2007, 304 p. 7 lei dupã desene de Franz Kafka. traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei Colecþia „Scrinul negru“ ANA POP Colecþia „Filosofia religiei“ (contabilitate) • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului asupra miºcãrii legionare traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de EDITORI: Colecþia „Filosofie româneascã“ MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei  de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei Uniunea Scriitorilor • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, din România • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei 2003, 146 p. 10 lei  Fundaþia Culturalã Apostrof • N. STEINHARDT, • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Revista apare cu sprijinul: de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu  Fondului Cultural Naþional • D. D. ROªCA, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Consiliului Local ºi al Primãriei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului Cluj-Napoca traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • LUDOVICA REBREANU, de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note ADRESA REDACÞIEI: • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei Cluj-Napoca ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 prefeþe de cod 400079 • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, unui psihiatru): Aforisme, Tel., fax: 0264/432.444 2007, 288 p. 8,75 lei I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei e-mail: [email protected] Colecþia „Ianus“ • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Pentru corespondenþã: Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei 2001, 144 p. 6,30 lei Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, Cluj-Napoca, 400750 • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Reflexii ale imaginarului eminescian, de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2006, 202 p. 15 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilor • KONSTANTINOS ARVANITIS, , • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau Jurnal (1893-1899) interne, editatã de RODIPET SA, despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- la poziþia 4251. înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, (în colaborare cu Editura Polirom) 2004, 380 p. 20 lei 2009, 83 p. + ilustraþii Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ • NORMAN MANEA, Despre clovni • CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU, ISSN 1220-3122 eseuri, 1997, 230 p. 4 lei F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt 2003, 128 p. 10 lei cu nr. 45630/22.05.1996. prozã, 1997, 186 p. 4 lei Colecþia „Poeme“ Revista APOSTROF este membrã a • PHILIP ROTH, Animal pe moarte Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- RISTAN ANCO roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei • T J , Memoriile ªoahului, lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), 2006, 84 p. 15 lei • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie asociaþie cu statut juridic, recu- ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Tiparul: 2003, 96 p. 7,50 lei Koroviev: Interpretare figuralã la Centrul de Presã Reformat • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: Maestrul ºi Margareta, Scurtã istorie a Clujului ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei ºi a monumentelor sale, volum ilustrat • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: Unica responsabilitate a revis- cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale 2006, 231 p. 20 lei 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã sabilitatea pentru conþinutul fi- • ION VIANU, Investigaþii mateine, îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã ecãrui text aparþine, în exclu- 2008, 112 p. 19,50 lei de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei sivitate, autorului. • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 39