Anul XX, 2009, Nr. 11 (234)
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora (Cluj-Napoca, 23-24 octombrie 2009) ATEDRA DE jurnalism a Facultãþii de ªtiinþe Politice, Admi- Cnistrative ºi ale Comunicãrii din cadrul Universitãþii „Babeº- Bolyai“ din Cluj-Napoca a organizat, în perioada 23-24 octom- brie 2009, cel de-al VIII-lea Simpozion Naþional de Jurnalism, cu tema Jurnalismul românesc din exil ºi diaspora, la care au par- ticipat ºi numeroºi scriitori români. Reamintim cã simpozioanele anterioare de jurnalism de la Cluj-Napoca (toate finalizate prin publicarea lucrãrilor în volu- C me cu acelaºi titlu, tipãrite la edituri de prestigiu, precum: Polirom, Tribuna, Tritonic, Limes), unele cu o relevantã par- ticipare internaþionalã, au fost urmãtoarele: Curente ºi tendinþe A în jurnalismul contemporan (2002), Schimbãri în Europa, schim- bãri în mass-media (2003), Jurnalismul cultural în actualitate (2004), Presa scrisã româneascã – trecut, prezent, perspective F (2005), Stil ºi limbaj în mass-media din România (2006), Forme ale manipulãrii opiniei publice (2007), Limba de lemn în presã – ieri ºi azi (2008). Simpozionul din acest an ºi-a propus sã valorifice ºi sã inte- É greze în spaþiul cultural românesc o parte din jurnalismul practicat înainte de 1989, în exil ºi în diasporã, iar dupã aceas- A P O S T R O F tã datã, în diasporã, respectiv în comunitãþile româneºti din strãinãtate. La simpozion au participat nume importante ale exilului literar ºi jurnalistic românesc: Petru Popescu, Gabriel Stãnescu ºi Nestor Rateº (SUA), Anamaria Beligan ºi Eugen G. Ionescu (Australia), Gheorghe Sãsãrman (Germania), precum ºi perso- nalitãþi din România, care au activat la publicaþii din exil sau au cercetat diferite aspecte ale exilului literar românesc, pro- venind de la universitãþi din Cluj-Napoca, Bucureºti, Iaºi, Timiºoara, Constanþa, Craiova, Oradea, Arad, Alba Iulia: Georgeta Adam, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Brînduºa Armanca, Mariana Cernicova, Aurelia Lãpuºan, Constantin Mãlinaº, Nicolae Melinescu, Georgeta Orian, Marta Petreu, Mircea Popa, Aurel Sasu, Gabriela Rusu-Pãsãrin, Doina ºi Ilie Rad, Michael Shafir ºi Neagu Udroiu, tineri cercetãtori aflaþi în formare (Cristina Lazãr, Alina Lungu, Sanda Moraru). Mulþi reprezentanþi ai exilului literar ºi-au exprimat regretul de a nu putea participa, din motive obiective (Andrei Brezianu, Andrei • Laureata Nobelului pentru literaturã în 2009, doamna Herta Müller (a doua din Codrescu, Dan Culcer, Dinu Flãmând, Gelu Ionescu, Mircea stînga), într-o fotografie din anii optzeci. În fotografie mai apar (de la stînga la dreap- Iorgulescu, Paul Schveiger), dar au fost solidari cu organizato- ta): Bettina Gross, Helmuth Frauendorfer, Horst Samson, Eduard Schneider, William Totok, Johann Lippet. Arhiva William Totok. rii ºi au apreciat acþiunea de la Cluj-Napoca. Simpozionul a fost deschis prin conferinþa scriitorului Petru Popescu, Munca lui Sisif, dupã care au urmat, în plen, trei lan- Toamnã agitatã sãri de cãrþi: Petru Popescu, Supleantul, Bucureºti: Editura Curtea Veche, 2009 (prezentatã de prof. dr. Dinu Bãlan, auto- LEGERI PREZIDENÞIALE, o campanie pentru respect, certuri politice rul unei teze de doctorat despre Petru Popescu, îndrumatã de Asãlbatice, care dureazã de luni de zile. Apoi Nobelul pentru literaturã, scriitorul ºi profesorul universitar Constantin Cubleºan); care a agitat spiritele, deoarece a fost cîºtigat de Herta Müller, ocazie cu care s-a vãzut, spre stupoarea spiritului autodenigrator al românilor, cã pe Anamaria Beligan, Windermere: dragoste la a doua vedere, Cluj- solul României pot rãsãri ºi cîºtigãtori. E drept, nemþi. Mai exact, o Napoca: Editura Limes, 2009 (prezentatã de Irina Petraº, nemþoaicã. O femeie. Una purtãtoare a traumelor socialismului real româ- preºedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România), ºi nesc. De la a cãrui cãdere se împlinesc 20 de ani. Brînduºa Armanca, Istoria recentã în mass-media: Frontieriºtii, Peste toate astea, alegerile de la Uniune, adicã prezidenþialele scriitori- Timiºoara: Editura Marineasa, 2009 (prezentatã de Marius lor. Care, iatã, s-au molipsit de atmosfera generalã, aºa cã au lãsat la o parte Oprea, preºedintele Institutului de Investigare a Crimelor politeþea. Unii dintre ei, fireºte. Comunismului din România). La douãzeci de ani de la cãderea comunismului, chiar dacã nu fãrã difi- cultate, Uniunea supravieþuieºte. Ea gireazã statutul profesionist al celor În cea de-a doua zi a simpozionului s-au lansat 35 de cãrþi, care scriu, asigurã pensiile de scriitori, indemnizaþii, burse, reviste, festi- exclusiv ale participanþilor la simpozion, recenziile acestora valuri, premii º.a. Fireºte, Uniunea este o instituþie importantã ºi greu de urmând a fi publicate în nr. 2 din 2009 al revistei Studia Ephe- condus. Nu numai pentru cã vremurile sînt grele ºi criza economicã mare, merides, editatã de Catedra de jurnalism a Universitãþii „Babeº- ci ºi pentru cã scriitorii sînt, prin definiþie, o specie sinucigaºã. Unii dintre Bolyai“, precum ºi cele mai recente numere ale unor publicaþii ei s-au apucat de denigrat Uniunea din conducerea cãreia fac, de altfel, parte. editate de participanþi la simpozion: Apostrof, Apoziþia, Carmina Deoarece Manolescu este un candidat serios ºi cu performanþa la vedere – a condus Uniunea transparent, a fãcut faþã tuturor crizelor, a putut deschi- balcanica, Oraºul, Origini ºi Studia Ephemerides. de toate uºile ºi a obþinut pentru breaslã maximum de drepturi ºi de vizibi- Lucrãrile prezentate la simpozion vor fi publicate la Editura litate ce se puteau obþine în aceste condiþii dificile –, atacurile sînt concentra- Tritonic, din Bucureºti, în cursul acestui an. Tema simpozio- te pe el. Vina realã a lui Nicolae Manolescu nu e cã vorbeºte la telefon cu nului din 2010: Documentarea în jurnalism. Uniunea de la Paris, cum l-a acuzat ªtefan Agopian, ci cã a scris Istoria cri- ticã a literaturii române. Mai exact, cã a publicat-o. Putea s-o scrie ºi s-o lase ILIE RAD la dospit pînã dupã alegeri – ar mai fi asigurat cîþiva ani de supravieþuire a instituþiei, cu tot ce înseamnã ea. Dar pentru scriitori, cel care scrie ºi mult, ºi personal – aºadar conform propriile lui opinii – este de neiertat. Toamnã agitatã deci. Sã sperãm cã scriitorii vor ºti sã aleagã pragmatic, conform interesului pe termen lung, iar nu conform ranchiunelor de scurtã totuºi respiraþie. APOSTROF 2 • APOSTROF 70 N. M. Livius Ciocârlie N CASà îi spunem uneori Moº ÎCrãciun. De treizeci ºi cinci de ani – de când, înainte de a-l fi cunoscut, mi-a reperat onoarea ºtirbitã de o primã cro- nicã, devastatoare, la cartea mea de debut – ºi, deocamdatã, pânã sãptãmâ- na trecutã, de la Nicolae Manolescu numai bine ne-a venit. Nu folosesc pluralul majestãþii. Beneficiarii suntem patru. Adicã, noi toþi. Îi cerem – te miri ce, ºi mici, ºi mari –, el spune cã se va ocupa, nu uitã niciodatã – ºi re- zolvã. E foarte comod. Se poate încer- ca. Se poate încerca fiindcã nu aceasta e proba prieteniei. Nicolae Manolescu e un om de ispravã. Când cineva îl soli- citã, încearcã sã-l satisfacã. E ca un reflex. ªi cum are nenumãrate uºi des- chise, de obicei reuºeºte. ªi încã, aviz postulanþilor, nu se uitã la cum te porþi cu el. Cã, poate, îl bârfeºti pe unde-þi vine bine. Ca orice mare critic, Nicolae Manolescu are destui duºmani, dar tre- buie s-o faci latã rãu pentru ca el sã nu te mai poatã suferi. Când doreºte el ceva, nu cere. Se bizuie pe tine, sã-þi dai seama. Cu fineþea mea de „bãcui“ din munþii Banatului, de cele mai multe ori nu-mi dau. Ceea ce e în firea lucrurilor. Îndeobºte, în viaþã, unii tot dau ºi al- þii tot primesc. Prietenia a fost altceva. Un proces. Cu Nicolae Manolescu se comunicã uºor, cu mine se comunicã greu. În • Nicolae Manolescu corespondenþa noastrã dinainte de 1990 a existat o rafalã de „Stimate pe omul cu urechea, cel de serviciu la pe rue Bargue, câtã vreme, în slujbã domnule…“, urmatã de alta cu „Dra- aparate, de care am luat cunoºtinþã tar- la Bordeaux, urcam – cum zic francezii gã domnule…“, pânã ce s-a putut sã ne divã citindu-mi dosarul de la CNSAS. – la Paris, lunar. Cât despre Nicolae scriem ca doi apropiaþi. Când s-a ajuns Întâlnirile astea erau balsam. Eu, ca Manolescu, m-a mai poftit sã dorm la acolo, aveam deja un prieten bucureº- mai toþi, eram copleºit de ce se întâm- el dupã congresul de înfiinþare a PA C - tean, pe Lucian Raicu. (Nu-l pun la pla cu noi. El, mereu egal cu sine. Nu ului. „Vino, mi-a spus, cã atunci când socotealã pe Sorin Titel, el fusese de-al nepãsãtor, dar senin. E printre puþinii am sã fiu prim-ministru, nu se ºtie…“ nostru, al timiºorenilor.) Trãgeam când – singurul din câþi ºtiu – nedeformat de Prim-ministru n-a ajuns sã fie. Dar la unul, când la celãlalt. La Raicu – epocã. De aceea, pentru cine ar vrea sã aceasta e deja istorie. Pânã atunci fuse- nocturn, boem – nu prea apucam sã afle cum a fost Nicolae Manolescu se viaþã. Cei de astãzi nu ºtiu ce în- dorm. Cu Nicolae Manolescu – mult atunci, rãspunsul e simplu: ca acum. seamnã foamea, frigul, frica. Mi-e tea- mai ordonat – stãteam de vorbã dupã- Dupã 1990, cu Lucian Raicu am mã cã nici ce înseamnã prietenia nu ºtiu. amiezile. Altfel, l-am fi lãsat fãrã somn reluat veghea de noapte, de data asta Anul XX, nr. 11 (234), 2009 • 3 Marta Petreu: Stimate domnule Nicolae Manolescu, v-am vãzut ºi auzit pentru prima oarã prin anii 1970, la o sãrbãtorire a Echi- nox-ului. Eraþi prezent la o masã rotundã ca- re se desfãºura în sala mare a Casei de Cul- turã a Studenþilor. Aþi spus atunci ceva ce, pe moment, m-a ºocat enorm: cã textele scriitori- lor ar trebui sã fie plãtite. O idee foarte nema- iorescianã, îmi spun eu acum, la care atunci (cînd mi se pãrea important sã public, nu sã fiu plãtitã pentru ce public) nu subscriam, dar la care acum subscriu complet.