FAMILIA Revistă De Cultură Nr. 7-8 Iulie-August 2018 Oradea
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
FAMILIA Revistã de culturã Nr. 7-8 iulie-august 2018 Oradea Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor. Seria a V-a REDACÞIA: iulie-august 2018 anul 54 (154) Ioan MOLDOVAN - Director Nr. 7-8 (632-633) Traian ªTEF - Redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: REVISTà DE CULTURà Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC Apare la Oradea Seriile Revistei Familia REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA: Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Seria a doua: 1926 - 1929 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 M. G. Samarineanu E-mail: Seria a treia: 1936 - 1940 [email protected] M. G. Samarineanu (Print) I.S.S.N 1220-3149 Seria a patra: 1941 - 1944 (Online) I.S.S.N 1841-0278 M. G. Samarineanu www.revistafamilia.ro Seria a cincea: 1965-1989 TIPAR: Metropolis, Oradea Alexandru Andriþoiu Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213 din 1990 Idee graficã ºi tehnoredactare: Miron Beteg Ioan Moldovan Responsabili de numãr: Revista este instituþie a Miron Beteg Consiliului Judeþean Bihor Traian ªtef ABONAMENTE LA FAMILIA Cont pentru abonamente: RO81TREZ07621G335000XXXX deschis la Trezoreria Oradea C.F. 4208358 FAMILIA REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ Fondată în 1865 de IOSIF VULCAN DIRECTOR: IOAN MOLDOVAN Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Editorial Traian ªtef Vor mai dansa încã o varã? Vara aceasta româneascã nu a fost una care sã toropeascã ºi sim- þurile politice. Politicienii care au dat mereu tonul au fost cei de la Pu- tere. Nu am mai vãzut din 1990 atîta ghes la fãcut temenele în faþa ºefu- lui partidului de guvernãmânt, pentru a-i ghici gîndurile ºi a-i anticipa gesturile. Dragnea hotãrãºte tot. Cetãþenilor care se simt încã liberi le-a rãmas un singur mod de a-ºi expune opiniile: în stradã, câtã vreme Par- lamentul ºi Guvernul lucreazã sub cea mai nedemocraticã devizã – aþi votat, acuma, liniºte! ªeful pesedeului, condamnat de o primã instanþã la închisoare cu executare, însoþit de preºedintele ALDE ºi sub braþ cu arma reprezentatã de un ministru alunecos, dã loviturã dupã loviturã. A reuºit s-o înlãture pe Codruþa Kovesi, sã modifice legislaþia, l-a luat în cã- tare pe procurorul general, urmãtoarea þintã pãrând a fi tocmai preºe- dintele Iohannis, lãsat deocamdatã fãrã prea multe prerogative prin schimbãrile legislative aduse de Parlamentul Puterii. Într-un recent material din Contributors, prietenul meu începînd cu studenþia clujeanã, Marius Iosif, aplicã un model feudal la comunis- mul ºi la prezentul de la noi. În opinia lui, feudalismul presupune niºte relaþii sociale sintagmatice, de familie, ºi în care loialitatea ºi servilismul faþã de ºef prevaleazã relaþiilor profesioniste. Astfel, comunismul real se bazeazã pe neisprãviþi, mimetiºti, neisprãvirea profesionalã fiind dublatã de una sufleteascã, ceea ce explicã dorinþa lor calpã de mãrire ºi lux. Ceea ce se întâmplã astãzi în România e un conflict major între clasa feu- dalã postrevoluþionarã, devenitã feudal-mafioticã, ºi o conºtiinþã liberã ce s-a nãscut între timp. Pe aceleaºi relaþii de tip feudal-comunist se înte- meiazã, spune Marius Iosif, ºi guvernarea actualã, pe relaþii de judeþ, similare celor de familie, în care primeazã loialitatea, iar statul care se creeazã astfel, unul cu cetãþeni în stare de ºerbie ºi instituþii capturate, cu o democraþie formal simulatã, este unul pînã la urmã feudal-mafiot. 5 Traian ªtef Nu se ºtie cîþi români sînt plecaþi, cîte milioane… dar e umilitor sã þi se spunã cã þara ta a fost pãrãsitã de mai mulþi cetãþeni decît una dis- trusã de rãzboi, cã migranþii români sînt pe primul loc numericeºte în lume, sã vezi cã nu existã familie fãrã cel puþin un membru care ºi-a luat lumea în cap. De ce a plecat fiica mea, de exemplu? Pentru cã a fost umilitã dupã ce ºi-a terminat studiile, pentru cã a fost trimisã la Partid sã-i aprobe ocuparea unui post, pentru cã a constatat cã nu existã nici o recompensã pentru profesionalism. Marele eveniment al lunii august a fost mitingul din data de 10. Unul anunþat ca al diasporei. Românii de peste graniþele þãrii au venit într-un marº impresionant sã spunã cã le pasã, cã nu sînt de acord cu felul în care actuala putere înþelege sã conducã. Peste o sutã de mii de oameni s-au adunat în faþa Guvernului. Cereau responsabilitate, îºi doreau sã se întoarcã într-o Românie care sã funcþioneze cum au vãzut ei cã merg lucrurile în þãrile care i-au primit. Nu i-a bãgat în seamã decît Jandarmeria, inclusiv cu trupele speciale. Guvernul ºi Parlamentul – în concediu. ªi aici am avut imaginea medieval-feudalã a pedestraºilor conduºi de un cãpitan care lovesc cu ghioagele. În feudalismul nostru modernizat, s-au modernizat în primul rînd armele, acum se folosesc gazele, tunul cu apã, bastoanele, pînã la glonþul de pe þeavã. Dupã ce jan- darmii au bãtut, gazat ºi fugãrit mulþimea de oameni paºnici, de-a valma cu cîþiva care vin la astfel de manifestãri sau la meciurile de fotbal pen- tru plãcerea confruntãrii cu alþii sau cu poliþiºtii, explicaþiile n-au nici o noimã. Adevãrul l-a spus un jandarm, lovindu-l pe un protestatar, na, sã-þi iasã mitingul din cap! Mult mai frumos a fost mitingul organizat de PSD înaintea celui din 10 august. Tot o sutã de mii, dar aduºi cu autocarele din toatã þara, în ordine, fãrã sã ºtie oamenii de ce vin, unii rãtãciþi prin Bucureºti, alþii chiar porniþi sã viziteze Capitala pe care n-o mai vãzuserã, asistînd cei mai bine conduºi de ºefii detaºamentelor la un discurs lung ºi încîlcit, exprimînd atitudinea potrivnicã faþã de Justiþie ºi preºedinte. Mitingul ignoranþei, al unui azil naþional, a fost contrazis de mitin- gul îngrijorãrii lucide a celor tineri, harnici ºi al cãror profesionism nu e dorit acasã. Acþiunea brutalã a jandarmilor a fost comparatã cu mine- riada iar pierderile de imagine pentru România sînt ºi ele similare. Cen- tenarul Marii Uniri nu aduce nici o emoþie pentru guvernanþii de Te- leorman. Ardã þara, cum a ars Palatul Episcopal Greco-Catolic din Ora- dea, monument al credinþei ºi patriotismului, al arhitecturii naþionale ºi al arhitecturii propriu-zise orãdene. Altele sînt grijile lor, bibicule... 6 Asterisc Gheorghe Grigurcu „Din cînd în cînd intervine utopia” Cred cã m-a citit Eugenio Montale! La sfîrºitul anilor ‘60, cu prile- jul apariþiei unui volum de traduceri din marele poet italian, i-am închi- nat un comentariu despre care Dragoº Vrânceanu mi-a spus cã l-a tãlmãcit în italianã ºi l-a trimis lui Montale pe care se pare cã-l cunoºtea bine din tinereþe. * Dragoº Vrânceanu, aºa cum l-am cunoscut la finele deceniului ºapte: un bãrbat marcat de vîrstã, înalt ºi osos, cu protuberanþele feþei (nas, buze, urechi) proeminente, delicat ºi curtenitor. Însã apãsat ºi de un complex, sã-l numim ideologic (se pare cã a fost apropiat de dreap- ta fascizantã), care-i inducea note de timorare precum ºi disponibili- tatea de a scrie acum articole „pe linie”. Un tremur uºor al cãrnii obra- jilor îi dãdea un contur nesigur, la propriu. κi potrivea mereu (cu limba!) dantura falsã, gata a i se disloca, vãdind un aer stînjenit pe care se silea a-l combate printr-o amabilitate „camaradereascã” faþã de tînãrul din faþa sa. Îl consideram subestimat ca poet (are un volum de versuri închinate Italiei, excelent), dar ºi ca eseist cu frazã subtilã, ca evocator ataºant al scriitorilor italieni contemporani pe care i-a cunoscut în bunã parte în tinereþea sa studioasã ce l-a purtat în Peninsulã (azi, în 2005, cînd transcriu prezenta însemnare, e, din pãcate, uitat cu desãvîrºire). * Despre raþionalitatea, care mi se pare evidentã, a cîinilor: „Cei mai mulþi cîini latrã fãrã nici un rost, chiar ºi cînd trece cineva departe, alþii însã, poate nu cei mai buni cîini de pazã, dar, oricum, creaturi raþionale, se apropie liniºtiþi de strãini, îi adulmecã ºi latrã doar dacã le miroase ceva suspect” (Kafka). 7 Gheorghe Grigurcu * Din cînd în cînd intervine utopia necesarã pentru a-þi mãsura exact neîmplinirea. * Despre Eugen Simion: „Prea plin de sine, convins cã n-are egal în critica ºi istoria literarã contemporanã (vezi obstinaþia în a scrie prefeþele la ediþiile iniþiate ºi apãrute în seria gen «Pleiade» sub egida Academiei Române), cã funcþia deþinutã de opt ani i-ar fi fost încredin- þatã pentru vecie, s-a autoconvins cã apariþia ºi aportul sãu sunt chiar providenþiale ºi cã totul i se datoreazã. Incredibil cum s-a putut transforma un om apreciat pentru echilibru, ºtiinþã de carte ºi respect faþã de valo- rile literaturii naþionale într-un bãtrîn mãcinat de ambiþii nemãsurate, dornic sã-ºi arate nu puterea spiritului, ci pe cea administrativã, prin manifestãri cuprinse pe o scarã largã de la vorbitul pe ton ridicat la bãtu- tul cu pixul în pahar cînd îi displace vreo intervenþie, de la afiºarea unor obiceiuri cazone (controale inopinate ale subalternilor ºi convocarea de urgenþã a unor ºedinþe inutile chiar în zile de sãrbãtoare creºtinã) la un narcisism greu de calificat (la împlinirea vîrstei de 70 de ani a condiþionat participarea la douã emisiuni radio ce i se dedicau de apariþia în programul tipãrit, pe copertã, a fotografiei Domniei Sale)” (Liviu Grãsoiu, în Luceafãrul, 2005). * Cu dreptate s-a afirmat cã inteligenþa ocoleºte evidenþele, prefe- rînd îndoiala inculcatã în diversitatea punctelor de vedere, fiorul aven- turos al jocului de argumente. Înþelepciunea nu e „inteligentã”, ci pro- fundã. Ea se întemeiazã pe contemplaþie, stare ce absoarbe dialectica fãcînd-o inaparentã, stare dumnezeiascã. * Revãd cîte un film (de regulã de duzinã, cãci filmele bune sunt la noi excepþii rare de tot) ºi-mi dau seama cã l-am mai vãzut, deºi nu recunosc cu uºurinþã nici mãcar personajele principale sau linia acþiu- nii, doar cu ajutorul unor detalii.