Imperiul Lui Viorel Mărginean ªi Roªia Montana
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
contemporanii nostri,,, D. R. Popescu IMPERIUL LUI VIOREL MÃRGINEAN ªI ROªIA MONTANA Nu ºtiu cum sunt alþii, dar eu, când mã gândesc la Viorel Lãrgesc aceastã parantezã: Bucium ªaba, localitatea din Mãrginean, vãd un sat plin de culori, în inima Ardealului, legat Apuseni în care a venit pe lume Fefeleaga (Agârbiceanu a descris de obârºia genialului pãrinte Agârbiceanu, sat înconjurat de un „caz real”), face parte dintr-o comunã formatã din nouã pãduri eterne ºi de câmpuri mãnoase, sat cu pãsãri mii, trecând sate – localitate aflatã la doi paºi de Roºia Montana. Observaþi în zbor razant peste lanurile de grâu ºi de porumb, sat cu orãtãnii ce tragedie se profileazã la orizont? Munþii de aur-infestaþi în curþi, gâºte, raþe, pirchiriþe (ca sã nu le spun bibilici): un sat (n-am alt cuvânt) de canadiana ciumã cianuricã! Reziduurile imperial, bucolic, un început de lume sau un sfârºit de lume, de cianurã ce vor fi depozitate în Apuseni, dupã spãlarea aurului, într-o cromaticã exuberanþã celestã. vor forma un leac funebru: cianura aceasta, spun specialiºtii, ªi mã mai întreb: ce-o fi fost Viorel Mãrginean într-o altã ar putea ucide de cinci ori întreaga populaþie a globului! viaþã? ªi îmi rãspund, ºcolãreºte: într-o altã viaþã, Viorel Ce tablou infernal: pãduri moarte, pãsãri, moarte în zbor ºi Mãrginean n-a fost nici lapon, nici tigru, nici calif arab, nici politicieni graºi, mulþumiþi de conturile lor în bãnci strãine... ostaº în oastea în care Don Quijote ºi-a pierdut o mânã, la Blestemul cãzut peste Fefeleaga eternã, numitã Transilvania, Lepanto, nici actor la curtea prinþului danez, nici þar, la Petersburg numitã România – ce tablou funebru, boieri dumneavoastrã! – cum se dau acuma tot feliul de staruri dâmboviþene! – nu, în Lacuri negre, cianurice – în locul mirificelor culori ale Ardealului. altã viaþã Viorel Mãrginean a fost tot Viorel Mãrginean! Victoria negrului, în mantia pirchiriþei, devenitã ºi pirchiriþa o Atâtea culori fermecate respirã prin pânzele sale încât te pasãre a morþii, de cenuºã ºi scrum?!... Întunericul mineral, întrebi dacã nu cumva ºi Viorel Mãrginean este ctitorit ºi tocmit scos la suprafaþã de niºte mercenari ai banului, fãrã Dumnezeu din culori... Dacã am poseda niscaiva puteri paranormale, poate – cãci moþii vor rãmâne tot sãraci! – ce ne aratã?... Cã preoþii de am putea sã vedem cã maiul sãu este roºcat, inima, roºie, azi, de la Alba Iulia – care n-au pãstorit precum Ion Agârbiceanu, sângele, roºu ºi albastru, din sorgintea princiarã þãrãneascã, la începutul secolului XX, în Apuseni! – preoþii zglobii ºi foalele, plãmânele, splina... Ah, ce magice culori – ca ºi iresponsabili, care azi, la începutul secolului XXI, bat din palme gândurile sale în culori, ca ºi visele sale colorate! pe bani, ca niºte aplaudaci, dând ucaz bisericesc sã fie morþii Deci (cã tot e la modã cuvântul deci), pentru Viorel Mãrginean scoºi din cimitire ºi din morminte, iar bisericile de la Roºia la început a fost culoarea. Apoi el a desfãcut Culoarea în culori – Montana dãrâmate, prelaþii aceºtia, vai, îi întrec pe popii din ca sã întocmeascã peste pãmânt curcubeul! Apoi, din roºu, oranj, Apuseni care, dupã tragerea pe roatã a lui Horea, Cloºca ºi galben, verde, albastru, indigo ºi violet, prin sinteze ºi analize Criºan, au fãcut cerere la împãratul de la Viena... ca sã fie ºi ei magice, a decis: sã fie luminã, ºi s-a fãcut ziuã, sã fie întuneric, ºi rãsplãtiþi cu galbeni, fiindcã ºi ei au adus la cunoºtinþã armatei a apãrut noaptea (cu luna ºi stelele aferente, evident!)... A fãcut numele unor þãrani rãsculaþi! Þãranii aceºtia au fost prinºi, ce-a mai fãcut (domnia sa ºtie precis ce!) ºi au venit pe lume legaþi ºi pedepsiþi cu moartea – aºa cã ei, preoþii, trebuiau apele, pãsãrile, dobitoacele, dealurile, vãile, da, dealurile, vãile!... rãsplãtiþi!... ªi au fost! Citiþi în David Prodean aceste pagini ale Din rãscrucea aleatorie dintre noapte ºi zi, dintre beznã ºi luminã ruºinii – ºi-o sã vã cutremuraþi! s-a ivit pasãrea mãiastrã, pirchiriþa! Parcã învãluitã într-o mantie Ei, dar sã nu-l uitãm pe prefectul care avea o amantã dulce, regalã sobrã, în alb ºi negru, gata, pirchiriþa taichii; dupã o lungã directoarea unei bãnci din Alba Iulia, bancã ajunsã slugã meditaþie, sã propunã un nou univers – un ou magic! Nu vedem canadianã... Prefectul acesta, astãzi, de câteva luni fost, se oul, dar îl presupunem! scarpinã în fund, bucuros de ce el ºtie... Nu? Înainte de trecutele În acest timp, peste creºtet de pãdure trec în stoluri, sãgetat, alegeri, avocatul bohoþ arunca peste Apuseni un curcubeu de cârduri, pâlcuri de pãsãri vrãjite, cu pene de galã, multicolore! promisiuni, anticianuric! ªi cum s-a vãzut în divan, a fãcut sã Repetãm: Viorel Mãrginean vine, viorel de ziuã, din pãmântul cadã curcubeul pre pãmânt, scris cu litere negre: sã moarã sacru al Transilvaniei, din locurile – dealuri ºi vãi, ºi munþi, am Roºia Montana! Ce mãscãrici, din banda de bufoni de trotuar, adãuga noi! – pe care le-au strãbãtut în lung ºi în lat pãrintele boieri dumneavoastrã! Agârbiceanu, lucifericul (într-un fel) Blaga ºi geometrul Sper sã vãd, maestre Viorel Mãrginean, pirchiriþa mãiastrã timpurilor rãscolite de iubiri pãtimaºe, de spânzurãtori ºi de reînviind din propria ei cenuºã, þipând!... Sper sã vãd, mâine, victorii ale armatei împotriva þãranilor, Liviu Rebreanu. moluºtele în stihare, tolãnite în scaune diavoleºti, cerºind din În expoziþia de la Palat ce mai aºtept sã aparã?... Ceva ce cianurã în cianurã, în locul ce ºi l-au rezervat, de azi, dincolo... vine din trecut, ºi vine din viitor, pe pânzele pictorului... Ce? O Maestre Viorel Mãrginean, ia în cãtare ºi aceste buhe ale presimt, pãºind pe sub poale de codru des, printre steiuri, cu morþii, cãci îþi ameninþã imperiul de culori... Pirchiriþa magicã Detunata, ca un templu, în faþã!... O aºtept, da, pe Fefeleaga, cu nu poate rãmâne indiferentã în faþa doliului cianuric ce vrea sã Bator, calul! Peste mersul ei parcã venit din Grecia anticã – trec îmbrace pãdurile ºi sã aºtearnã peste anotimpuri o secetã secolii în nepãsãtoare fulgerãri, ca niºte aripate oarbe! Fefeleaga, pestilenþialã, de scrum! femeia eternã, blestematã ºi fericitã sã ducã pe ºaua lui Bator Da, sper sã vãd ºi în viitor pãsãrile lui Viorel Mãrginean aºa aurul Apusenilor, pentru o bucatã mizerabilã de pâine... Femeia- cum sunt ºi acum, visând, tandre, în zborul lor prin luminile de Sisif, întrecând tragedia lui Sisif, cãci ea nu are nici o vinã!... peste pãduri. Iar seara, pe cer, stelele sper sã se trezeascã din Sisif, se ºtie, era vinovat... Sisif va fi salvat, va scãpa de cãratul somptuoasa lor trândãvie, stelele – logostelele, iar culorile calde inutil al bolovanului pe vârf de munte! Fefeleaga nu va scãpa ale nopþilor sã pulseze... Da, da, chiar vãd ºi chiar aud pãsãrile de povarã, Bator nu va scãpa... Prin feeria de culori a pictorului mãiastre ale lui Viorel Mãrginean fulgerând, în zbor, peste Turnul Viorel Mãrginean vãd venind umbra legãnatã, tragicã, a Babel cel de toate zilele, ca niºte îngeri în culori (de ce nu?), nemuritoarei mame, Fefeleaga... prin care Dumnezeu se uitã la noi. SAECULUM 8/2004 1 eseu Al. Såndulescu LIVIU REBREANU ÎN AMINTIRILE CONTEMPORANILOR Ca toþi marii scriitori (Eminescu, Creangã, Caragiale, ºi societãþi profesionale, cu o expresie tot atât de sumarã Sadoveanu), Liviu Rebreanu a lãsat urme adânci în me- ºi de frustã, ce cade de data aceasta în mijlocul unei moria confraþilor ºi a celor ce l-au cunoscut de aproape, încordãri deferente”. artiºti, colaboratori ai revistelor pe care le-a condus ºi, Un portret fizic mai complet ºi foarte plastic îl reali- fireºte, a familiei. Imaginea omului, cu înfãþiºarea impunã- zeazã sculptorul O. Han, care-i fãcuse ºi bustul: „Era un toare, cu psihologia, comportamentul ºi micile lui pasiuni bãrbat înalt, atletic aproape, de o construcþie statuarã, din universul intim se însoþeºte cu aceea a creatorului bine proporþionat, cu un cap mic, bine fixat pe umeri, neostenit, care ºi-a jertfit cele mai multe nopþi ale vieþii, înalt ºi muschiulos, fãrã sã reprezinte o forþã fizicã, ci spre a înzestra literatura românã cu adevãratul roman, numai o splendidã formã de sãnãtate fizicã. Torsul era romanul ca gen, înscriindu-l în chip decis în circuitul foarte bine distribuit pe picioarele lungi, care dãdeau figurii universal. Ca valoare, el face sã ne gândim la Balzac ºi un stil de eleganþã. În mers, cam legãnat, pierdea din Zola, la Tolstoi ºi Dostoievski, ce i-au putut servi de frumuseþea statuarã. Capul în mers, îl legãna uºor. Dar modele. Capodoperele lui au ºi fost traduse aproape prezentarea totalã a fizionomiei lui fizice era a unui om simultan cu apariþia în mai toate limbile europene. în deplinã frumuseþe plasticã”. E. Lovinescu l-a cunoscut încã din epoca debutului, Trecând la portretul moral, O. Han îl vede pe pentru el, destul de neconvingãtor. Era „un tânãr înalt, Rebreanu ca temperament introvertit, comunicând prea subþire ca un plop, de un blond fad, în culoarea vântului, puþin cu cei din jur: „...era omul care-ºi pusese lacãt la dupã cum spunea un glumeþ, cu gene albe, famelic ºi gurã. Se pãstra pe sine ºi nu ieºea din sinea lui”. Altfel, sfios, ca un seminarist, fãrã personalitate ºi iradiere”. ªi i se pare apropiat, blând, calm, îngãduitor. La cafenea, atunci, când începe a frecventa cafeneaua ºi cenaclurile ca ºi E. Lovinescu, O. Han observã cã romancierul literare, conversaþia lui era anevoioasã, expresia potic- „participa la discuþii ascultând, fãcând haz, dar fãrã sã nitã, mai ales în chestiunile filosofice. Dar lucrurile se contribuie cu ceva la desfãºurarea conversaþiei”. Erme- schimbã fundamental dupã ce publicã Ion. Romancierul tismul firii sale fãcea cã la masã „nu se uita decât în debutant era curios ºi nerãbdãtor sã afle opinia criticului.