www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA , ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 1 (171) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei nnn CONSTANTIN M. POPA exclusivitate Într-acolo se moare ºi l-am trimis chiar în acea direcþie fãrã ezitãri fãrã vestiri de tâlcuri fãrã obsesia bibliotecii din Alexandria doar cu gândul la severa jubilaþie a sfârºitului

Va fi frumos va fi îngrozitor cu sumbra mãreþie a prãbuºirilor interioare printre cuvinte explodând cu cenuºa lui Händel împrãºtiatã din urnele corurilor gospel cu vacarmul vastei claviaturi a lavelor eliberate din ogive în recea sclipire a focurilor de artificii

Gheþari în flãcãri precum girafele lui Dali oraºele reptile sfârtecate de ochii asteroizilor cãrþi înecate în stranii valuri agonia regnului fãrã nume al diferenþelor dintre bolgii ºi ceruri neutralizate

Acolo se moare în caligrafii rânjinde ºi propoziþii eliptice de-a lungul unor elaborãri vehemente în alba tristeþe a paginilor sacre nu puteam rata aceastã Apocalipsã Va avea ce povesti supravieþuitorilor. – mãrturiile unui mãrturisitor al unei generaþii

Confesiuni Sabin Pautza: „muzica este materie organizatã”

Miºcarea ideilor: Felix Aderca, „un nostalgic al viitorului” Semneazã: George Popescu l Gabriel Nedelea l Maria Dinu l Ovidiu Ghidirmic l Cristinel Marco Lucchesi – Trandafir l Daniela Micu poeme l Petriºor Militaru l Viorel Pîrligras l Anca Rãdulescu

Raffaello Sanzio da Urbino - Portretul lui Bindo Altoviti is hosting a spectacular retrospective of ooo the great 16th Century Renaissance pain- NNN 111 (171) • 2013 ter and artist Raphael. The exhibition spe- cifically portrays the latter years of the In this issue: ARTE artist when he was living in Rome; his tri- Mihaela VELEA: Klimt & Künstler- umphant popularity and the golden op- AVANTEXT kompagnie portunity he seized of working for two Constantin M. POPA: Exclusivitate In her article Mihaela Velea writes about Popes and their acquaintances. l 24 In his poem, Constantin M. Popa wri- Klimt & Künstlerkompagnie exhition ope- tes about «white sadness of sacred pa- ned at Peleº National Museum. l 20 The poetry published in this issue is ges». l 1 Gheorghe FABIAN: Sãrbãtoarea Fi- signed by Livia Moreanu, George Nina larmonicii - 65 de ani Elian and Roxana ªtiubei. The prose pu- MIªCAREA IDEILOR In his article Gheorghe Fabian writes blished in this issue is signed by Corina Our thematic pages are focused on Felix about “” Philharmonic Jubilee who Bãrbuicã. In our translation section we Aderca literary work. The essay are sig- turned 65 years of artistic activity. l 20 present a fragment from the literary work ned by: Ovidiu Ghidirmic, George Popes- Florin COLONAª: Rafalele unei vieþi of Marco Lucchesi (translated by George cu, Cristinel Trandafir, Anca Rãdulescu, In his article Florin Colonaº writes Popescu) and Francesco Fioretti (Andre- Revista de culturã editatã de Gabriel Nedelea, Maria Dinu, Daniela about The Louvre Museum in Paris that ea Catrinoiu). AIUS PrintEd Micu, Viorel Pîrligras and Petriºor Milita- ru. l 3-9 www.revista-mozaicul.ro CRONICA LITERARÃ cãrþi bune la început de an ableof contents Constantin CUBLEªAN: Cioran ine- Daniela Micu, Petriºor Militaru (coord.), dit – Razne Condiþia scriitorului/ intelectualului Apare cu sprijinul In his review Constantin Cubleºan ana- disident în România comunistã, Colec- Ministerului Culturii lyses the book Razne (1949), one of the þia Exegesis, Seria „Mozaicul”, Editura ºi Patrimoniului Naþional last books written in Romanian by Emil Aius, 2012. Cioran. l 11

LECTURI DIRECTOR Geo CONSTANTINESCU: Forþa visu- lui Nicolae Marinescu In his article, Geo Constantinescu re- views the poetry books of Dan Ionescu. REDACTOR-ªEF l 12 Constantin M. Popa Daniela MICU: „Mozaicul“ face va- luri. Zilele Bibliotecii Judeþene I.G. Bi- bicescu Mehedinþi REDACTOR-ªEF ADJUNCT In her article Daniela Micu describes the Gabriel Coºoveanu events that took place at The Celebration Felix Aderca, Al doilea of Drobeta Turnu Severin Library. l 12 amant al doamnei Chatter- SECRETAR DE REDACÞIE Roxana ILIE: Pe drumul „maestrului ley, Prefaþã de Daniela Micu, Petriºor Militaru umorului negru” Colecþia „EpicArt“, Editura In her article Roxana Ilie reviews the Aius, 2013. COLEGIUL DE REDACÞIE monograph of Cosmin Dragoste about the Mihai Uþã, Legea celor trei stãri în filo- l Marin Budicã Rolf Bossert’s literary work. 13 sofia lui Auguste Comte, Colecþia Roxana ROªCA: Fotografiile lui „Biblioteca de filosofie româneascã”, Horia Dulvac Laurenþiu Nica Editura Aius, 2013. Lucian Irimescu In her article Roxana Roºca writes about the blog of Laurenþiu Nica and his Xenia Karo-Negrea fine art photography. l 13 Adrian Michiduþã Mihai GHIÞULESCU: Un mare om de Sorina Sorescu stat, cu bune ºi cu rele The article „A Great Statesman, with Its REDACTORI Good and Bad” reviews the book The Per- sonality of the politician Dimitrie A. Stur- Cosmin Dragoste dza, authored by Mihaela Damean, a poli- Silviu Gongonea tical biography of one of the greatest cha- Daniela Micu racters in modern Romanian history. l 14 Luiza Mitu Cãtãlin GHIÞÃ: Trilogia rãzboiului In his article Cãtãlin Ghiþã writes about Gabriel Nedelea the work of the most prominent filmmaker Mihaela Velea in Poland, Andrzej Wajda. l 14 COORDONARE DTP BELETRISTICÃ Mihaela Chiriþã Felix Aderca: Mãrturiile unui mãrtu- Charles Laugier, Note despre risitor al unei generaþii originea poporului român, In this section we present an unpublis- Marian Niþã, Adrian Mitã, Prevenirea îmbãtrânirii cu plante medicinale, Colecþia Exegesis, Seria hed fragment from the Autobiography by „Antropos”, Editura Aius, Revista „Mozaicul” este membrã Felix Aderca in which he describes the Colecþia „Bio Vita“, Editura Aius, 2013. 2013. A.R.I.E.L. meetings of literary circle led by Elena Farago in Craiova. l 15 Partener al OEP (Observatoire SERPENTINE Européen du Plurilingvisme) Adrian MICHIDUÞÃ: Filosofia scien- tist-pozitivistã a lui ªtefan Velovan Tiparul: Aius PrintEd In his essay Adrian Michiduþã analy- ses the scientist-positivistic philosophy Tiraj: 600 ex. of ªtefan Velovan. l 16 ADRESA REVISTEI: Florin COLONAª: Centenarul unui facsimil Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova In his article Florin Colonaº writes Tel/Fax: 0251 / 59.61.36 about an unpublished letter of I.L. Cara- E-mail: [email protected] giale sent to the actor Ion Anestin. l 19 ISSN 1454-2293 MODELUL ROMÂNIA Nicolae MARINESCU: Sabin Pautza: „muzica este materie organizatã“ Mihai Uþã, Teoria ºtiinþei în filosofia In this section we publish an interview lui Auguste Comte, Colecþia „Bibliote- with the Romanian conductor and com- ca de filosofie româneascã”, Editura 9 771454 229002 poser Sabin Pautza. l 17-18 Aius, 2013. Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate – plãcerea lecturii nu se înapoiazã.

2 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn GEORGE POPESCU F. Aderca – un condotier al noii literaturi n pofida prestanþei recu- etice novatoare a lui Bacovia, þie de relieful generic atât de va- noscute de cei mai impor- decretarea, anticipat, a geniului riat al scrisului sãu. Senzorial ºi Îtanþi reprezentanþi ai epo- arghezian sub genericul sfidãtor, senzualist în poezie ºi în prozã, el cii literare în care a fost un spirit la vremea lansãrii sale, de „Nou a fost ºi rãmâne un novator ºi un activ ºi nu o datã tutelar (sã-i Eminescu”. disociativ în criticã, ironic-pam- menþionãm doar pe Lovinescu, Fireºte, exemplele, departe de fletist în paginile jurnalistice ºi, pe Arghezi, , pe a se opri la cele douã cazuri ale peste toate, spiritul polemic func- G. Cãlinescu, pe Rebreanu ori pe noii poezii româneºti cãreia Ader- þionând ca un operator distilator, Blaga), F. Aderca rãmâne încã un ca îi va fi, alãturi de Lovinescu dublat, la rându-i, de o miºcare autor a cãrui operã continuã sã un fervent susþinãtor, sunt mul- fluentã – ºi fluibilã –, chiar ºi provoace. tiple ºi nuanþate. atunci când, în anii dificili, pen- „Cazul” Aderca intrã cu ace- La fel de exacte ºi stimulative tru autor, ai prigoanei legionare, eaºi ºansã de fatalitate în cate- în contextul dat s-au dovedit ju- un gust al inclemenþei n-a lipsit. goria atâtor altora de care litera- decãþile sale asupra operei ºi per- O ipotezã de lucru privind tura, ºi nu numai cea româneas- sonalitãþii lui Camil Petrescu, destinul literar al lui F. Aderca se cã, nu duce deloc lipsã: marcat Hortensiei Papadat-Bengescu, impune cu acuitate: dacã perso- biografic de lipsuri ºi de eveni- , B. Fundoianu, nalitatea sa n-a cãpãtat, în jumã- Felix Aderca, mente insidioase ºi nu doar ma- I. Vinea etc, dupã cum, în ciuda tatea de secol ce-a trecut recent teriale, îºi va lãsa o parte din co- unei aparente detaºãri, evaluãrile de la dispariþia sa fizicã, dimensi- pilãrie în seama unor pagini me- fãcute unor opere semnate de unea pe care o meritã cu priso- morialistice spre decantarea, în M. Sadoveanu, , sinþã, o explicaþie ar trebui cãuta- „un nostalgic variate ipostaze, a adolescenþei , Gh. Brãescu sau de tã tocmai în polivalenþa persona- ºi primei tinereþi petrecute între tinerii, pe atunci, Eliade ori M. Se- litãþii sale2, în sensul în care, aºa Craiova ºi Paris. Sunt, în mare bastian sunt ºi astãzi convingã- cum de altfel s-a mai întâmplat ºi parte, întâmplãri ce se vor regãsi, toare în argumentaþiile ce nu sus- în cazul altor figuri emblematice al viitorului” mai mult ori mai puþin romanþate, pendã nicicum criteriul estetic. de la noi ºi de aiurea, când intrã în paginile sale narative, dar ºi în Pânã ºi polemicile sale, de- în joc mai multe faþete existã ris- cele de jurnalism activ, consti- acum celebre cu G. Ibrãileanu, cu cul estompãrii întregului: poetul singurã dimensiune, vãzut tot- nire – pe rând ºi simultan – în fine tuind deseori suporturi pentru M. Ralea ori cu Lovinescu însuºi e contrapus criticului, prozatorul deauna numai din spate sau din dramaturg, ca sã amintesc câteva di- spiritul sãu polemic. relevã suficiente argumente în jurnalistului ºi, într-o nedoritã ºi profil, þânþar unui mic bâzâit mu- recþii în care ºi-a angajat pana, Felix Care ar fi, într-o ordine aleato- favoarea profilului sãu de spirit contraproductivã „competiþie” zical – ºi înþelegem în tipul de Aderca are o complexitate care ex- rie, principalele atuuri ale tânãru- disociativ ºi nuanþat, decis în a inter-regnum, totul sfârºeºte într- scriitor unanimitatea puterilor de clude unicitatea. Mai degrabã din 3 amestecul de epic ºi liric, de graþie lui cãrturar sosit din Craiova ce-i nu trãda niciodatã axiologicul, un cerc vicios. expresie…” . minorã ºi masiv exclusivism, de sti- ruinase, la vârsta idealã a consa- chiar ºi atunci când gustul sãu, Pare, totuºi, straniu cã tocmai lizare ºi de adecvare, de inteligenþã crãrii, ºansa unei mai rapide inser- uneori obsesiv, pentru nou, pen- poetul , acel „nou penetrantã ºi curiozitate nesatisfã- þii în miºcarea literarã a celui de-al tru experiment ºi diversitate, Eminescu” pe care-l decretase 1 Despre care avea sã scrie, la dis- cutã, excesul ºi saþiul se anuleazã doilea deceniu al secolului trecut? continuã sã prevaleze. viitorul sãu colaborator de la „Bi- pariþia acestuia, cã, „…a reprezentat amãgitor...” Cred cã un loc central între În mai toate ipostazele în care lete de papagal”, detecta, încã pe ca întemeietor ºi conducãtor de cerc 3 ªi pentru ca stranietatea – ºi in- dotele sale native ar trebui sã-l s-a produs ºi s-a afirmat, autorul la sfârºitul anilor ’20, riscul unei literar – linia cea mai înaltã a distincþiei solitul – acestei întreprinderi a mare- Þapul morale, a gustului, a râvnei artistice.“ lui poet sã fie încã ºi mai percutante, ocupe curiozitatea sa intelectua- romanului a fost – ºi a rã- poziþionãri restrictive faþã de 2 lã, dorinþa, timpuriu afirmatã, de mas – un inovator, în semnifica- Aderca din partea unor confraþi: Iatã ce nota, încã din 1982, H. asociindu-ºi ºi ceea ce în mod obiº- Zalis, unul dintre cei mai receptivi ºi nuit se numeºte …ironia sorþii, table- a lua contact ºi, apoi, a aprehen- þia exactã pe care acest termen îl „…D. Aderca e literat complet fideli, în literã ºi spirit, interpreþi ai ta arghezianã va apãrea, la loc de cin- da, printr-un act direct, nemijlo- revendicã în context, un experi- ºi nespecializat. D-sa ºtie sã poar- moºtenirii lui Aderca: „Este foarte ste, în chiar paginile revistei „Ramuri”, cit, de cunoaºtere, cât mai multe mentator, propunând ºi transfe- te paleta, parfumele, arcul, sãge- greu sã concentrãm într-o formulã vechea ºi actualã încã ºi atunci „tribu- dintre reperele bibliotecii univer- rând în cultura noastrã, cu o râv- þile ºi floreta la un loc cu pana definitorie, acum, când schiþãm da- nã” anti-Aderca; se ºtie, documentar, sale. Curiozitatea aproape mala- nã egalã doar cu intuiþia deseori deopotrivã de noi ºi de agere. tele mai importante ale personalitã- cã explicaþia acestei întâmplãri constã divã de cunoaºtere a copilului de exactã a golurilor dureroase, nu Poetul e povestitor, povestitorul þii lui Felix Aderca, dominanta scri- în faptul cã Arghezi ºi-a condiþionat comerciant umil, dublatã ºi de tre- doar figuri ºi opere de relief afla- e filozof, filozoful e critic. E greu sului sãu. Poet la debut, de subtilita- colaborarea cu publicaþia craiovea- buinþa de a-ºi înfrânge, compen- te, la rândul lor, în plin proces de sã acceptãm, dupã ce l-am cunos- te epigonicã, prozator, biograf, spi- nã:de publicarea acestui portret al mai satoriu, un fel de neºansã de des- asimilare în propriile þãri, ci expe- cut în varietatea funcþiunilor sale rit critic permeabil la talente în deve- tânãrului sãu confrate. tin, l-a împins spre tentative ce rienþe ºi acte (artistice, se înþele- pe Dl. Aderca, pe literatul cu o aveau sã-l marcheze ireversibil, ge) a cãror funcþie modela- asumându-ºi o polivalenþã remar- toare îºi va proba neîntâr- cabilã ce pendula între muzicã ºi ziat efectele benefice. poezie, între istoria anticã ºi tea- Adept al sincronismului tru, între jurnalismul pamfletar ºi lui E. Lovinescu1, se va di- deprinderea câtorva limbi: ºi to- socia de acesta tocmai în tul întreprins ºi asumat pe cont punctele în care maestrul propriu. sãu, din slãbiciuni ori capri- Apoi, inteligenþa, trecutã prin cii omeneºti, se va dovedi filtrele unei cunoaºteri de extrac- a-sincron cu propriul sãu þie enciclopedicã, l-a ajutat sã demers. A nu se ignora depãºeascã, cu un simþ al virtuo- onestitatea cu care, el în- zitãþii, acutele derapãri existenþi- suºi om subt vremi, Aderca ale, atât cele inculcate distructiv îºi va recunoaºte inclemen- în propria-i biografie fãrã un mi- þa unor opinii proprii, cu nimum de culpã din parte-i, fie aceeaºi vigoare pe care o cele (de ordin mai mult ori mai etalase ºi faþã de alþii. N-a puþin „sentimental”) pe care le-a reuºit sã-ºi întreþinã rapor- generat ºi nutrit un gust al aven- turile cu B. Fundoianu, pro- turii ce nu-i era cu totul strãin. babil ºi datoritã disputei în Cele douã calitãþi ce vor de- jurul prioritãþii introducerii veni intrinseci personalitãþii sale lui Proust în discursul lite- i-au oferit, credem, resortul adec- rar autohton, dupã cum nu vat al unei mai exacte poziþionãri a empatizat cu M. Sebastian, în decelarea valorilor autentice intrând în joc, de data asta, ale literaturilor pe care le frecven- posibil, un orgoliu nelipsit ta ºi, în acelaºi timp, situarea sa de o bunã dozã de invidie, în orizontul valorilor româneºti omeneascã ºi ea. aflate încã abia la începutul con- Ceea ce încã ne frapeazã sacrãrii lor sincronice cu cele ºi ni-l apropie pe F. Aderca din Apus. este, în opinia noastrã, o Aºa se explicã – spre a rãmâ- marcã stilisticã, a sa, parti- ne la exemplele cele mai cunos- cularizatã, printr-o operaþie cute – intuirea, încã la apariþia ce confirmã ºi impune o evi- volumului „Plumb”, a ofertei po- dentã organicitate, în func- Peleº. Foto de Sandrino Gavriloaia

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 3 nnn GABRIEL NEDELEA nnn MARIA DINU Felix Aderca ºi despre fenomenul estetic modernizarea pe înþelesul publicului elix Aderca s-a impus în artist ºi spectatorul care se bu- fi valori eterne. În concepþia conºtiinþa literarã înde- curã de priveliºtea operei de eseistului, operele stau sub sem- literaturii Fosebi ca prozator ºi in- artã.” Însã ajunge sã se sprijine nul caducitãþii, pentru cã sunt u sentimentul cã „pri- nem teoreticã, este faptul cã a îm- tervievator. Prea puþini i-au remar- în argumentarea sa tocmai de devansate de cele apãrute recent, mul” postmodernism pãrtãºit ideile care s-au dovedit cat explorãrile în domeniul este- ceea ce negase anterior, conºtient într-o eternã competiþie de sedu- Cromânesc, al anilor ’80, ulterior providenþiale pentru evo- ticii. O aratã de altfel Gabriel Ne- de dificultatea definirii fenome- cere a cititorului. Supusã capri- a fost unul fãrã postmodernitate, luþia literaturii române. delea, în studiul introductiv al nului estetic. Dupã ce negase ciilor spectatorului, originalitatea iar cel de-al doilea, din ultimele Felix Aderca a cãutat miezul volumului Mic tratat de esteticã imixtiunea experienþelor psiholo- asupra cãreia insistase atâta scri- douã decenii, este controversat esteticii ºi specificul acesteia în sau lumea vãzutã estetic de Fe- gice în opera de artã, Aderca ob- itorul se dovedeºte insuficientã din graba de a fi pãrãsit de cercu- însãºi natura fenomenelor este- lix Aderca, care identificã numai servã, totuºi, cã aceasta nu e strãi- sã garanteze dreptul la timp, ba rile intelectuale din România, ne tice, în puritatea pe care le-a bã- câteva opinii critice favorabile, nã de astfel de factori din moment chiar cauzeazã autodistrugerea întoarcem spre modernismul nuit-o, iar prin „disocierile” ce dar sumare, cu privire la preocu- ce nu poate fi separatã de scrii- produselor estetice. Deloc întâm- nostru interbelic, întemeiat pe o i-au fost reproºate de E. Lovines- pãrile estetice ale autorului inter- tor „materialul brut, din adâncul plãtoare e asemãnarea operei cu modernitate de aceastã datã, cu a ajuns, din punct de vedere belic, aparþinând lui ºi cãruia scoate elementele socoti- o femeie frumoasã dispusã sã conºtienþi de complexitatea sa ºi teoretic, sã diferenþieze valorile Nicolae Manolescu. ªi nici aces- te de el ca fiind specifice ºi deci cedeze „lesne ºi tuturor”, dar de- deschiºi la surprizele care încã ne estetice de cele etice sau sociale. te aprecieri nu se întemeiau ex- cu drept de viaþã proprie.” Pri- a dreptul neinspiratã cãci induce mai aºteaptã de la acest interval Reproºul lui Lovinescu este ire- clusiv pe ideile din „tratat”, ci pe mordialã în acest proces este au- ideea existenþei fenomenelor es- istoric ºi cultural. O revizitare este levant întrucât acesta încurcã sfe- receptivitatea la noutate sau va- tenticitatea scriitorului, singura tetice ca bunuri de consum de mai mult decât necesarã fie ºi rele conceptuale, implicând pla- liditatea unor puncte de vedere responsabilã de convertirea unor care ne putem dispensa oricând pentru cã termenul de postmo- nul psihologic într-un demers expuse de Aderca în cronicile aspecte psihologice în valori es- sau orienta spre altceva din mo- dernism are ca rãdãcinã moder- dus în abstract în jurul valorilor sale. E drept cã nici cartea în sine tetice. Pânã la urmã, deºi ar dori ment ce pofta a fost satisfãcutã. nismul, ori înþelegerea actualitã- ºi al ideilor. Aderca nu va ºtii sã nu se pãstrase în atenþia criticii un fenomen estetic în stare purã, „Nimic din ce a fost nu va mai fi; þii literare nu este posibilã fãrã dea acest rãspuns, dar intuiþia sa din moment ce nu mai fusese re- necontaminat de factori extrin- nimic din ce este nu a mai fost; rãdãcinile care nu rãmân la nivel îl ajutã sã construiascã o pledoa- editatã din 1929, când apãruse în seci, Aderca e nevoit sã accepte totul se joacã voios într-un joc terminologic, ci trimit ºi la cele rie importantã pentru autonomia ediþia princeps din Mãrturia unei „originile psihologice ale creaþiei de priveliºti, tot mai complex, estetice, filosofice ºi ideologice. esteticului ºi pentru moderniza- generaþii. Dar ºi atunci când in- artistice”. Similar, amintim cã pururi inedit. Aceastã formã de Cu gândul cã o literaturã are rea literaturii române. cursiunile estetice ale lui Aderca G. Cãlinescu în Valoare ºi ideal instabilitate este însãºi legea ge- ºi planuri secunde, un raft al doi- Neajunsurile lui Aderca sunt par sã fie cunoscute, nu sunt lua- estetic din 1927 distingea între neratoare a fenomenului este- lea, un al treilea etc., indispensa- douã: abordarea fugitivã a unor te în serios. Adrian Marino, de emoþia psihologicã, strict indivi- tic”, afirmã autorul la finalul mi- bile pentru istoria literarã ºi pen- aspecte importante, punctate exemplu, îl numeºte în Dicþionar dualã, produsã de eul practic, ºi cului sãu tratat. Viziunea sa ar fi tru sistemul de valori corespon- oportun dar nedezvoltate, ºi ab- de idei literare, pe el ºi pe Paul emoþia esteticã, universalã care avut puncte comune cu teoria dent, descoperim cã existã o di- senþa unei terminologii filosofi- Zarifopol „esteþi subþiri, intoxicaþi are ca obiect acest eu practic, fe- mutaþiei valorilor estetice, dacã namicã a locului pe care îl ocupã ce bine puse la punct. Existã ºi de prea multe lecturi literare”. nomenul literar ivindu-se datori- Aderca nu ar fi exagerat impor- o carte sau un autor în biblioteci- neajunsuri bibliografice, cantita- Raportatã la alte studii de es- tã relaþiei dintre scriitor ºi operã. tanþa cititorului în omologarea le colportate în istoriile literare. tiv vorbind, dar sunt suplinite teticã din primele decenii ale se- La Aderca lucrurile stau alt- creaþiei ºi ar fi rezervat mãcar ca- Luãm o carte dint-un raft, o par- prin puterea sa de a strãbate dru- colului XX, concepþia lui Felix fel. Nu scriitorul, ci opera de artã podoperelor rezistenþa în faþa tim- curgem ºi în urma unor motivaþii mul dinspre operã spre esteticã Aderca despre fenomenul este- oferã percepþiei sentimentul es- pului. Eliberând arta de constrân- (întemeiate pe judecãþi de valoa- ºi nu invers. tic, pe care o vom urmãri, este tetic pur fiindcã acum intrã în gerile psihologice, biologice, re) o punem în acelaºi raft sau Încercând sã determine locul destul de insolitã, am putea spu- ecuaþie importanþa cititorului, a morale, etnice º.a.m.d., eseistul într-unul superior, mai accesibil, literaturii în rândul artelor, Felix ne cã are chiar o anumitã candoa- spectatorului, neglijat de tratate- nu face decât s-o condiþioneze ori într-unul inferior, conºtienþi cã Aderca face distincþia dintre „ar- re. Interesat de pronunþarea în le de esteticã, dupã cum observã de plãcerea de moment a specta- nu vom reveni curând asupra ei. tele statice” ºi „artele dinamice”. favoarea autonomiei esteticului, Aderca. La originea operei de artã torilor, în cãutare veºnicã de sen- În aceastã ordine de idei, Editura Din prima categorie vor face par- de referinþã pentru viziunea lui se aflã „necesitatea creaþiei sti- zaþii noi ºi entuziasmaþi de ulti- Aius îl aduce în prim plan pe Fe- te: pictura, sculptura ºi arhitec- Aderca sunt autenticitatea ºi ori- mulatã de pricini de ordin psiho- mele apariþii livreºti. Se pare cã lix Aderca, prin reeditarea unor tura; în timp ce din cea de-a doua: ginalitatea creatorului alãturi de logic”, nu sentimentul estetic însã cã prea multã gratuitate este cãrþi ca Mãrturia unei generaþii muzica, dansul ºi literatura. Spe- semnificaþiile ludice ale operei de apãrut ulterior prin contemplarea fatalã operei de artã. La fel, aso- (2007) ºi Mic tratat de esteticã cificul literaturii provine tocmai artã. Autenticitatea ºi originalita- fenomenului estetic de cãtre re- cierea ei cu jocul ºi sublinierea sau lumea vãzutã estetic (2012), din faptul cã este „arta cuvinte- tea sunt constante ale gândirii ceptor. „Sentimentul estetic este originalitãþii în procesul de înnoi- fiind în curs de apariþie ºi roma- lor”, motiv pentru care o pasc scriitorului, admirabil pentru con- deci bucuria, deseori sadicã, de- re a valorilor devin principii de nul Al doilea amant al doamnei pericole strãine celorlalte arte. ºtiinþa noutãþii ºi a necesitãþii de plinã ºi independentã de orice alte autodizolvare a creaþiei. Astãzi, Chatterly. Autorul Micului tratat de este- diferenþiere a produselor esteti- sentimente ºi idei, la care ne ridi- datoritã teoriilor receptãrii, ºtim Mic tratat de esteticã este ro- ticã va cãuta susþinere teoreticã ce recente de cele anterioare. cãm în faþa spectacolului lumii”, cã cititorii, atât specializaþi, cât ºi dul unui proces invers decât cel în explicaþii lingvistice ajungând Asocierea dintre produsele este- conchide autorul. Plãcerea este- inocenþi, simt totuºi nevoia de întreprins atât de criticii literari, cât la un rezultat ce va deveni premi- tice ºi joc este semnificativã în ticã e sporitã de faptul cã atât stabilitate (mãcar) a valorilor es- ºi de esteticienii propriu-ziºi sau sa întregului sãu demers. El reali- demersul autorului tratatului. scriitorii comparaþi cu „copiii tetice, în ciuda diferenþelor ºi de filosofi. Este constructul unui zeazã cã „limba literarã ca in- Deºi respinsã de Lovinescu sub mari”, cât ºi spectatorii sunt con- schimbãrilor de opticã inevitabi- autor care, de cele mai multe ori, strument de artã nu este astfel o acuzaþiile de reducere a artei la ºtienþi cã opera e un joc. le de la o lecturã la alta. De altfel, nu face decât sã îºi justifice opþi- noþiune fictivã, ci individualiza- „puerilitate”, aceastã relaþie de- Numai cã în demersul sãu estetica nu ar mai avea vreo sem- unile estetice, intrinseci scrierilor rea uneia din funcþiile limbaju- vine la eseist modalitatea de jus- Aderca minimalizeazã considera- nificaþie prea mare dacã ar inven- sale. Este o încercare de empatie lui…”, împãrtãºind astfel ideile lui tificare a plãcerii, gratuitãþii ºi li- bil atribuþiile criticii, reduse la ro- taria opere care au plãcut când- cu opþiunile estetice din opera Paul Valéry. Aderca încearcã, de bertãþii totale specifice artei. De lul de spectator. Singura ei utili- va. În definitiv, Micul tratat de unor creatori autohtoni sau euro- fapt, sã scoatã arta în afara ideo- aceea, mai întâi în capitolul Ce tate ar fi educarea gustului pu- esteticã sau lumea vãzutã este- peni contemporani pe care i-a per- logiilor strãine esteticului; con- nu este fenomenul estetic?, Ader- blicului, orientarea spre recepta- tic de Felix Aderca reprezintã nu ceput, pe bunã dreptate, ca fiind ºtient cã „limbajul e un fenomen ca va combate o serie de preju- rea exclusiv esteticã a textelor, nu mai mult decât ceea ce solicita paradigmatici ºi pe care ºi-a dorit social”, afirmã cã marea calitate a decãþi (de ordin biologic, psiho- definirea domeniului esteticii. autorul criticilor vremii, un stu- sã-i impunã cu o conºtiinþã criticã unui scriitor constã chiar în „ca- logic, moral, social, etnic etc.) ce Numai cã lãsate la discreþia re- diu destinat educaþiei estetice a de netãgãduit. Acestea sunt sco- racteristica profund personalã pe condiþioneazã scrierea ºi recep- ceptãrii cititorului, creaþiile nu pot cititorilor. purile scrierii lui Aderca, iar ceea care o implicã limbii generale”. tarea literaturii, ºi în general tot ce îi conferã credibilitate, sã îi spu- Acestea sunt numai câteva din ce se plaseazã în afara fenome- ideile pe care Felix Aderca le fo- nului estetic. Nu face excepþie nici loseºte în încercarea sa de a intra literatura poporanistã slabã din pe orbita culturii europene, nu punct de vedere valoric, promo- prin importare ci prin raportare, vatã de Ibrãileanu, care impune alãturându-i pe Arghezi ºi Proust, conformism ºi nediferenþiere prin spre exemplu. Literatura românã opere lipsite de originalitate, fi- nu mai putea sã rãmânã romanti- dele realitãþii reproduse. cã la începutul secolului XX chiar Dincolo de aceastã disociere dacã spiritul eminescian subju- a valorii estetice de cele extraes- ga majoritatea vocilor poetice. Ea tetice, iniþiate de Maiorescu ºi nu putea involua spre un „tradi- continuate de mai toþi criticii de þionalism fãrã tradiþie”, dupã cum la începutul secolului XX, mai îl numeºte, ci ºansa ei era des- important e cum explicã autorul Felix Aderca, chiderea spre modernitate. Ader- fenomenul estetic în partea a „un nostalgic ca a înþeles încã de la început cã doua a studiului. Aderca identi- literatura nu mai poate sã fie de- ficã acum trei componente defi- al viitorului” cât modernã ºi a urmãrit toate nitorii: „artistul care creeazã ope- consecinþele acestui imperativ. ra de artã, opera de artã creatã de Din expoziþia Gustav Klimt. Foto de Sandrino Gavriloaia

4 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn OVIDIU GHIDIRMIC criticul Felix Aderca oleg de generaþie cu Naþionalism? Libertatea de a torur” Aderca a fost una din cele ne cel mai mare poet al nostru punctele de vedere. Polemicile Camil Petrescu, Lucian ucide (1910), apãrut sub pseudo- mai autorizate voci critice. Chiar dupã Eminescu. Aceastã judeca- sale sunt o desfãºurare logicã de CBlaga ºi , Fe- nimul Oliver Willy. Deºi se situa Lovinescu îi cerea, adeseori, pã- tã de valoare a fost însuºitã de argumente, din care rãzbate res- lix Aderca este un scriitor proli- pe poziþia maiorescianã a auto- rerea, dupã mãrturiile contempo- întreaga noastrã criticã interbeli- pectul pentru adevãr ºi pentru fic, autorul unei opere vaste ºi nomiei esteticului, Aderca nu pu- ranilor. Dar, criticul s-a plasat, de cã. În bãtãlia pentru Arghezi, adversar. Criticul a formulat chiar variate, un spirit proteic, dificil de tea fi de acord cu dogmatismul la începutul activitãþii sale, pe Aderca ocupã primul loc. Aceas- o „esteticã a polemicii” ºi un cod fixat într-o formulã: poet, proza- estetic al lui Mihail Dragomires- poziþii moderniste. Venirea la tã judecatã criticã este cu atât mai deontologic al polemistului, de o tor, dramaturg, critic ºi eseist, cu, care a format, adeseori, þinta „Sburãtorul” n-a însemnat pen- curajoasã, fiind fãcutã cu un an rarã probitate moralã ºi intelec- estetician ºi filosof publicist. atacurilor sale. Criticul a denun- tru Aderca decât înregimentarea înainte ca Arghezi sã-ºi fi adunat tualã: „Mãrturisesc – deºi am dus Animat de un permanent þat, în repetate rânduri, confuzia, sa în singura grupare literarã a versurile în volumul de debut câteva aspre lupte literare ºi so- neastâmpãr intelectual ºi creativ, frecventã ºi regretabilã, pe care timpului, din care ar fi putut face Cuvinte potrivite. Tonul este ciale – cã mã silesc a aduna într- spirit neliniºtit ºi proteiform, scri- o fãcea între etnic, parte. Inovaþia, obsesia ºi cãuta- cum nu se poate mai categoric: un singur volum textul polemice- itorul a profesat ºi experimentat, etic ºi estetic; cu toatã admiraþia rea noului, modernitatea au con- „Tudor Arghezi este, de la stin- lor. Mã sfiesc pentru cã în frun- cu dezinvolturã neobiºnuitã, pentru personalitatea marelui is- stituit puntea de legãturã dintre gerea lui Eminescu încoace, întâ- tea fiecãrei lupte sunt ispitit sã aproape toate genurile ºi specii- toric, Aderca nu putea sã împãr- Aderca ºi Lovinescu. Ca ºi E. Lo- iul izvor de poezie mare, bogatã, scriu un articol de omagiu pen- le, eu o disponibilitate uimitoare, tãºeascã „misticismul naþional” al vinescu, F. Aderca este un critic originalã ºi complexã, care dã lim- tru adversar ºi rugãmintea ca ce nu are nimic comun cu dile- lui Nicolae Iorga. Cu tot respec- modernist. Încã de la începutul bii româneºti, pe aceastã plane- cititorul sã nu creadã cã drep- tantismul. tul pe care i-l purta lui Garabet activitãþii sale critice, Aderca a tã, justificare de viaþã ºi univer- tatea a fost absolut de partea Sistemul estetic al lui Aderca Ibrãileanu, criticul nu-i putea ier- fost un susþinãtor al simbolismu- salitate” („Un nou Eminescu”, mea (s.n.)...” („Estetica polemi- este expus în Mic tratat de este- ta mentorului „Vieþii româneºti” lui ºi un adversar declarat al sã- 1926). De abia peste un an, în cro- cei”, 1925). Admirabile cuvinte, ticã sau lumea vãzutã estetic confuzia dintre etnic ºi estetic ºi mãnãtorismului, aºa cum o dove- nicile pe marginea volumului o declaraþie de un desãvârºit fai- (1929) reluat într-o formã amplifi- faptul cã punea problema speci- desc întâiile sale articole: Simbo- Cuvinte potrivite, , re-play, de care numai marii ca- catã sub titlul Tratat de esteticã ficului naþional aprioric ºi nu lismul ºi criticii tineri, în margi- , G. Cã- valeri ai disputelor literare sunt generalã (nepublicat pânã as- aposterioric, ca o consecinþã a nea poeziei simboliste. Estetica linescu ºi ceilalþi mari critici in- în stare. Despre raporturile sale tãzi). esteticului. Dintre criticii interbe- naþionalã ºi poezia nouã, pole- terbelici vor emite acelaºi verdict, cu Liviu Rebreanu, criticul scria, Felix Aderca este un critic de lici, Felix Aderca a fost cel care a micile lui Ion Trivale ºi H. Sanie- înscriindu-se, cu diferenþierile în acelaºi articol: „Liviu Rebrea- orientare maiorescianã, care se radicalizat principiul maiorescian levici, necruþãtoare ºi iarã mena- stilistice de rigoare, pe aceeaºi nu – nici un gând nu ne este ase- situeazã pe poziþia autonomiei al autonomiei esteticului, mer- jamente, pentru cã erau purtate linie cu Aderca. În cronica la vo- mãnãtor. Fiecare întâlnire este un esteticului. De pe aceastã pozi- gând pânã la profesarea unui în numele unor principii ºi opþi- lumul Cuvinte potrivite, criticul uragan de discuþii. La „Miºcarea þie, respinge determinismul lui adevãrat purism estetic. Eugen uni doctrinare diferite. Dupã vorbeºte despre revoluþie esteti- literarã” nici o linie a subsemna- Hippolyte Taine, care l-a influen- Lovinescu îi reproºa comilitantu- E. Lovinescu, F. Aderca poate fi cã arghezianã ºi nu ezitã sã-l aºe- tului nu-i convine ºi eu voi spu- þat pe Constantin Dobrogeanu- lui sãu de la „Zburãtorul” un „ex- considerat, alãturi de N. Davides- ze pe Arghezi printre marii poeþi ne altã datã ce cred despre spiri- Gherea ºi a cãrui tezã i se pare ces de disociere” (Istoria litera- cu, un critic simbolist. Cu toatã ai lumii („T. Arghezi: Cuvinte po- tul sãu critic. Nu cred sã mai gã- periculoasã, pentru cã alimentea- turii române contemporane). admiraþia faþã de Lovinescu, trivite”, 1927). Despre Bacovia, sesc de aici înainte un duºman zã rasismul ºi naþionalismul. Din Refuzând toþi ceilalþi factori ex- Aderca s-a diferenþiat ºi faþã de Aderca spunea cã este „extraor- de idei atât de sincer. Ne iubim – acest motiv, Aderca l-a recuzat, traestetici ºi luând în considera- magistrul sãu, din mai multe dinar de mare ºi nou în literatura sunt convins – din toatã inima!”. în modul cel mai categoric, pe þie numai esteticul pur, Aderca puncte de vedere. Dacã pentru românã contemporanã” („G. Ba- Dezacordurile sale de opinie cu Gherea, scriind – la moartea aces- s-a situat la antipodul „eterono- Lovinescu, simbolismul este un covia”, 1921). În cronica la volu- Eugen Lovineseu sunt sublinia- tuia – o vehementã filipicã: O miei esteticului”, susþinutã de fenomen atât de fond, cât ºi de mul Feþele unui veac, criticul re- te într-o formã paradoxalã: eroare în viaþã. O eroare în lite- , în Estetica sa. formã, pentru Aderca inovaþia marca originalitatea gândirii bla- „E. Lovinescu?... Dar de cinci ani raturã. O eroare în politicã Toate aceste diferenþieri ºi simbolistã se manifestã mai mult giene: „D. Blaga e poate cel mai relaþiile noastre literare sunt de (1920), poziþie pe care ºi-o va delimitãri de poziþie, ni-l recoman- la nivelul expresiei, Aderca avea original gânditor din noua gene- cea mai cordialã disensiune cu corecta, mai târziu, în monogra- dã pe Felix Aderca, în primul rând, rezerve faþã de „sincronismul” raþie” (1926). putinþã!” Pentru Garabet Ibrãilea- fia C. Dobrogeanu-Gherea. Via- ca un critic de idei, ca un spirit lovinescian, care intra în contra- Aderca se dovedeºte, în Mãr- nu a manifestat cea mai mare slã- þa ºi opera (1947). Trebuie preci- intransigent, nedispus spre con- dicþie cu concepþia sa despre turia unei generaþii, un profund biciune, în ciuda deosebirilor de zat cã Aderca nu era împotriva cesii ºi compromisuri intelectua- „personalitate”. Lovinescu era cunoscãtor al liricii barbiene, fi- vederi: „Nu, nu pot admite con- naþionalismului normal, cu mãsu- le ºi morale, de o exemplarã pro- un adept al modernismului, dar xându-i ºi patru etape evolutive: fuzia d-lui Ibrãileanu între etnic rã, pe care îl înþelegea ºi îl accep- bitate ºi puritate a conºtiinþei. avea rezerve faþã de avangardã. „parnasianã”, „anton-pannescã”, ºi estetic – ºi scriu o carte întrea- ta, ci împotriva naþionalismului Dupã Titu Maiorescu, celãlalt Aderca este un modernist mai „expresionistã” ºi „ºaradistã”. gã pentru a face aceastã distinc- excesiv ºi extremist, a excrescen- model al lui Aderca rãmâne Eu- radical decât Lovineseu, mai des- clasificare acceptatã, în linii mari, þie! – dar cât mã pasioneazã!... În þelor naþionaliste. Semnificativã gen Lovinescu, mentorul de la chis ºi spre avangardism. O do- de poet, cu unele mici corective. clipele cele mai acerbe ale discu- este, în acest sens, simpatia ºi „Zburãtorul”. Felix Aderca poate vadã o constituie atitudinea sa Aceasta nu-1 împiedicã, însã, sã þiei, îmi venea sã dau fuga la Iaºi, admiraþia sa faþã de Octavian fi considerat, în ultimã instanþã, receptivã faþã de dadaism ºi con- polemizeze cu Ion Barbu, care îl sã-l vãd...” Rânduri pilduitoare Goga, care vorbea despre un „na- un critic de orientare maiorescia- structivism. denigrase pe Arghezi, despre pentru tinerele generaþii. În Mãr- þionalism fãrã bici” (Mãrturia nã ºi lovinescianã. Dacã de la Este extrem de interesant de care spunea cã este „respins de turia unei generaþii, Felix Ader- unei generaþii). Aderca era îm- Maiorescu a preluat principiul vãzut cum au fost receptaþi marii idee” („Poetica d-lui Arghezi”), ca îl numeºte, cum nu se poate potriva naþionalismului extremist autonomiei esteticului, Aderca se scriitori interbelici de F. Aderca? Respingând acuzaþia neîntemeia- mai inspirat, pe Camil Petrescu: al lui A. C. Cuza, pe care l-a con- va situa, ca ºi Lovinescu, pe po- F. Aderca este primul critic tã, Aderca îi face o observaþie „un spadasin metafizic”. Cuvin- damnat în volumul sãu de debut: ziþiile modernismului. La „Sburã- care a susþinut cã Arghezi rãmâ- subtilã lui Ion Barbu, vizând mu- te care i se potrivesc de minune zicalitatea exterioarã, o laturã mai criticului însuºi. Ca sã ne pãstrãm facilã a poeziei sale: „Adepþii în sistemul sãu de referinþe, pu- poeziei pure, ºi ne prenumãrãm tem spune cã Felix Aderca rãmâ- printre ei, nu pot crede cã silaba ne, incontestabil, o personalita- adãugatã silabei, dupã o armo- te a culturii noastre interbelice. nie oricât de puþin arbitrarã, con- Aºa cum spunea , stituie esenþa poeziei, cãci în ase- într-o tabletã, Felix Aderca a fost menea caz cea mai înaltã poezie „un spirit intransigent ºi pur” ar li realizatã de clinchetele a ºapte (Aderca, „Contemporanul”, 15 pahare de mãrimi diferite lovite decembrie 1972), cãruia Craiova cu muchia cuþitului”. Ironia criti- este datoare sã-i pãstreze o vie ºi cã este irezistibilã ºi usturãtoare. neºtearsã amintire. Rãspunsul polemic se transfor- mã, în final, într-un neiertãtor rechizitoriu: „Cãci frãmântarea criticã a d-lui Barbu dovedeºte nu atât neînþelegere, cât rea (s.a.) înþelegere ºi nu e atât o judecatã rea asupra lui Arghezi, cât e o faptã (s.a.) rea împotriva poeziei” (Rãspuns unui poet, 1927). Felix Aderca a fost unul dintre cei mai redutabili polemiºti ai pe- rioadei interbelice. Spiritul pole- mic este o dimensiune esenþialã a operei sale. Criticul s-a angajat în polemici rãsunãtoare ºi de-a Felix Aderca, dreptul spectaculoase, cu cele mai mari personalitãþi ale timpu- „un nostalgic lui sãu, neprecupeþind nimic, al viitorului” Peleº. Foto de Sandrino Gavriloaia apãrându-ºi cu înverºunare

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 5 nnn CRISTINEL TRANDAFIR Felix Aderca în gândirea româneascã espre Aderca nu este narea fluxurilor ºi regularitãþile întrebare, rãspuns pe care l-am lând ºi adâncind problemele exis- Ionescu, Traian Brãileanu etc.) uºor de vorbit. Dificul- ideatice colective impuse sub- putea formula în mod simplu por- tenþiale ale omului la schimbarea ori mai ales „tânãra generaþie” de Dtatea de a vorbi vine conºtient scriitorului de cãtre nind de la lectura celei dintâi lu- semnificativã a atitudinii acestu- la 1927 (M. Vulcãnescu, Mihail din faptul cã, fie la nivel de intui- mediul sãu social-economic, po- crãri sistematice a lui Aderca, ia atât faþã de sine, cât ºi faþã de Policroniade, , þie, fie la nivel de judecatã, opera litic ºi cultural, aceasta se dato- Personalitatea. Drepturile ei în semeni. Frica de moarte, carac- M. Eliade, Eugen Ionescu, E. Cio- acestuia, atâta câtã este, pare a fi reazã credinþei noastre cã în via- artã ºi viaþã, lucrare apãrutã în terul tragic al vieþii ºi teama de a ran, C. Noica, P. Þuþea etc.) ci ºi una de actualitate; o operã, adi- þa scriitorului ideile nu pot avea 1922 ºi prefaþatã de C. Rãdules- trãi, dedublarea, isteria moralã ºi generaþia ultimilor junimiºti for- cã, înlãuntrul cãreia poþi desco- putere cauzalã prin ele însele ci cu-Motru, dacã nu vom cunoaºte religioasã, ura ºi autovictimizarea, matã la sfârºitul secolului al XIX- peri ºi recunoaºte cele mai doar rolul de a semnaliza ºi dez- în prealabil evoluþia ideilor filoso- afectele neputinþei, sentimente- lea (P. P. Negulescu, Mihail Dra- adânci, mai influente, mai impor- vãlui un întreg complex existen- fice despre personalitate, dezvol- le de inferioritate ºi voinþa de gomirescu, Simion Mehedinþi, tante dar ºi cele mai puþin con- þial al scriitorului, complex care tate în gândirea europeanã la mij- putere cu orice preþ, singurãta- Gr. Tãuºan, Dimitrie Onciul, ºtiente dintre conþinuturile, mo- pentru noi, prin fluxurile ºi regu- locul secolului al XIXlea, idei asi- tea ºi plictisul, nevoia narcoticã Nicolae Iorga, C. Stere, Ioan Pe- tivele ºi tendinþele culturale ale laritãþile ideatice pe care le ascun- milate pe diverse cãi în cultura de plãcere ºi entuziasmul frivol, trovici sau C. Rãdulescu- Motru), timpului nostru. Va fi contribuit de cât ºi în funcþie de posibilitã- românã încã dinainte de primul complexul etnic, cel de clasã ori ºi asta în ciuda declaraþiilor aces- la aceastã actualitate a operei sale þile de cunoaºtere ºi de comuni- rãzboi mondial. Apãrute pe fon- acela de rasã etc., toate aceste tora de rezistenþã în faþa excese- nu doar flexibilitatea sa mentalã, care a lor de cãtre scriitor, repre- dul iraþionalismului, misticismu- aspecte vor ajunge sã caracteri- lor romantismului. Nu este nici o spontaneitatea artisticã ori sub- zintã partea cea mai adâncã a lui religios ºi spiritualismului do- zeze viaþa omului în care s-a pro- îndoialã pentru noi, în aceastã tila sa intuiþie intelectualã cât mai unei opere literare. Demersul her- minante în Europa secolului al dus aceastã schimbare de factu- ordine de idei, ca de exemplu mis- ales capacitatea de „asimilator in- meneutic de studiere a unei ope- XIX-lea, aceste idei despre per- rã romanticã a imaginii ºi a atitu- tica naþionalã pe care se fondea- stantaneu ºi succesiv al tuturor re literare nu se va constitui aºa- sonalitate au constituit atât in- dinii faþã de sine. zã sãmãnãtorismul lui Iorga ori înnoirilor” culturale europene dar în acest caz ca un proces de strumentul de lucru favorit al ge- Totuºi, în ciuda caracterului poporanismul lui Stere s-a înrã- care prin el mai repede decât prin trãire a ideilor ce coaguleazã ope- neraþiei de intelectuali români for- lor avangardist ºi profund tulbu- dãcinat în mutaþiile culturale da- alþii au pãtruns ºi îºi mai fac încã ra, nici ca un proces fenomeno- matã dupã primul rãzboi mondial, rãtor aceste idei afectuoase vor torate propagãrii în cultura româ- prezenþa în cultura românã . Miza logic de reducþie eideticã a aces- generaþie din care a fãcut parte ºi pãtrunde relativ uºor în cultura nã a concepþiei romantice occi- lecturii operei lui Aderca devine tora ci ca un demers filosofic de Felix Aderca, dar în acelaºi timp românã fãcându-ºi loc subtil ori dentale despre om, dupã cum nu astfel pentru noi miza cunoaºte- reconstituire ºi înþelegere a legã- ºi obiectul criticilor oarecum for- fãþiº în background-ul cultural al mai este o noutate pentru noi cã rii condiþiilor specifice vieþii noas- turilor dintre ideile personale cu male venite din partea cãrturari- majoritãþii intelectualilor români de sistemul personalismului energe- tre culturale actuale, adicã o în- care autorul opereazã conºtient lor de modã veche, refractari – în la sfârºitul secolului al XIX-lea tic al lui C. Rãdulescu Motru ori treprindere lipsitã de sens în afa- în lucrãrile sale ºi fluxurile ºi re- funcþie de gradul de ataºament ºi începutul secolului al XX-lea. construcþiile neo-criticismului lui ra unui exerciþiu atent ºi respon- gularitãþile complexului sãu la valorile clasice – „noului val al Uºurinþa pãtrunderii este explica- I. Petrovici îºi gãsesc originile sabil al cunoaºterii de sine. existenþial, fluxuri ºi regularitãþi spiritualitãþii europene”. Contra- tã mai întâi de faptul cã afirmarea comune în aceeaºi sursã de in- Cum în studiul operei lui Ader- cu caracter impersonal ce carac- re concepþiei platoniciene ºi car- lor în cultura românã a fost pre- spiraþie europeanã. Desigur tre- ca noi plecãm din start de la pre- terizeazã viaþa colectivã în cadrul teziene despre om, noile idei de- gãtitã de timpuriu de cele trei ge- buie sã recunoaºtem cã gradul de supoziþia unitãþii psihice a per- cãreia autorul trãieºte, gândeºte spre personalitate configurate neraþii romantice de intelectuali aderenþã la fluxul subconºtient sonalitãþii autorului sãu ºi de la ºi acþioneazã. mai întâi în metafizicile idealismu- români (generaþia moderatã de de idei ºi atitudini de facturã ro- cea a unitãþii dintre aceasta ºi Nu avem, aºadar, nici o îndoia- lui transcendental, vitalismului, inspiraþie francezã ºi liberalã a lui manticã al acestor trei generaþii mediul cultural din care ea face lã cã atât studiul Personalitãþii. biologismului si intuiþionismului Ion Heliade Rãdulescu, Negruzzi, româneºti de intelectuali repre- parte, unitãþi care dacã nu asigu- Drepturile sale în artã ºi viaþã (F. Schelling, A. Schopenhauer, Kogãlniceanu sau Alecsandri, zentative pentru prima parte a rã o continuitate stilisticã operei, dar ºi lectura atentã a Micului Von Harmann, F. Nietzsche, cea exaltatã de inspiraþie germa- secolului al XX-lea este diferit de îi garanteazã totuºi o linie direc- Tratat de Esteticã, apãrut în 1927 H. Bergson, O. Spengler etc.), nã a lui Eminescu, ori cea epigo- la generaþie la generaþie. El creº- toare de miºcare („bewegungsli- în Revista Universul Literar vor dezvoltate mai apoi în psihanali- nicã ºi decadentã a lui Coºbuc, te în intensitate cu cât generaþia nie”) ºi o concepþie despre lume fi suficiente pentru a desluºi felul za ori în diversele discipline psi- Goga, Macedonsky, Delavran- de intelectuali se dovedeºte mai pe care organizarea mentalã a în care autorul lor gândeºte, se hologice contemporane (fenome- cea, asta dacã ar fi sã ne limitãm deschisã ºi mai capabilã sã asi- autorului i le împrumutã necon- mobilizeazã ºi reacþioneazã la douã nologicã, behavioristã, funcþio- doar la reprezentanþii literaturii mileze fluxurile culturale la modã tenit ºi inconºtient, nu vom fi din temele de reflexie ale intelec- nalistã, analiticã, spiritualistã, române). Mai apoi pentru cã aces- în cultura europeanã a primei ju- nevoiþi ca pentru determinarea tualitãþii interbelice româneºti afla- existenþialistã etc.) ºi rãspândite te idei vor profita de o reacþie cri- mãtãþi a secolului al XX-lea. trãsãturilor specifice ale acestei tã încã în plin proces de evoluþie la urmã în celelalte domenii ale ticã relativ slabã a intelectualitã- Ajunºi aici se cuvine sã remar- opere sã întreprindem o lecturã ºi maturizare: cum trebuie conce- culturii europene prezintã indivi- þii române educate în spirit cla- cãm un aspect cultural care de- completã a ei. Pentru noi lectura putã personalitatea omului, cum dul uman ca pe o fiinþã dominatã sic, intelectualitate care din cau- seori scapã ori este trecut cu ve- atentã ºi pãtrunzãtoare a unora se cuvine sã ne raportãm faþã de de factori instinctivi, inconºtienþi ze istorice a fost slab reprezen- derea de istoricii români ai idei- din lucrãrile sistematice ale aces- ea ºi care sunt cele mai înalte mij- ºi iraþionali, ca pe o fiinþã corpo- tatã în cultura românã. Aºa se lor. În prima jumãtate a secolului tei opere se dovedeºte suficien- loace de afirmare, dezvoltare ºi ralã, obscurã ºi excitativã, una face cã odatã intrate pe aceastã al XX-lea, cultura occidentalã tre- tã ºi semnificativã în acest sens. impunere a acesteia. care departe de a fi intelectualã, cale în mediul românesc aceste ce printr-o semnificativã schim- Contribuie la aceastã suficienþã Ce este personalitatea pentru seninã ºi echilibratã slujeºte cul- idei vor afecta nu doar generaþia bare la faþã: încetând a mai fi ori- a noastrã ºi faptul cã nefiind in- Aderca ºi cum se cuvine sã ne tului voinþei ºi nu celui al raþiu- de intelectuali naþionaliºti români entatã de valorile optimiste ºi teresaþi de modalitãþile artistice raportãm faþã de ea? Nu vom pu- nii. Aceste idei de facturã roman- formatã la începutul secolului al progresiviste ale individualismu- personale cu care Aderca ºi-a în- tea înþelege rãspunsul la aceastã ticã au contribuit, desigur, stimu- XX-lea (L. Blaga, N. Crainic, Nae lui raþionalist, liberalismului ºi veºmântat opera, noi ne decla- democratismului, ea este strãbã- rãm interesaþi de la început atât tutã ºi marcatã de câteva curente de ideile personale cu ajutorul culturale cu caracter elitist ce cãrora autorul ºi-a lucrat ºi în- predicau revoluþia moralã colec- chegat opera cât ºi de fluxurile tivã ºi formarea omului nou, cu- ºi regularitãþile ideatice colecti- rente susþinute cu violenþã ºi ve cu caracter impersonal pe care fanatism în numele idealului mar- le descoperim în substraturile xist de clasã, fie în cel antisemit subconºtiente ale acesteia. Dacã de rasã, comunismul ºi fascis- studiul nostru nu se restrânge la mul. Pornind de la acest fapt aici identificarea ºi „comentarea” trebuie sã recunoaºtem cã racor- ideilor majore cu care autorul darea culturii române la modelul opereazã conºtient pe parcursul cultural european specific dece- elaborãrii lucrãrilor sale ºi el ajun- niilor unu-patru ale secolului al ge sã se întindã pânã la determi- XX-lea nu avea cum sã fie fãcu- tã, aºa cum încã se susþine, de intelectualii moderniºti ºi sincro- nisti de tip lovinescian ori de tip maiorescian, mult prea ataºaþi de valorile clasice ale culturii euro- pene, ci în primul rând de grupu- rile radicale de intelectuali care au aderat la curentele de extremã dreaptã ºi stângã occidentale. Acestora ºi nu altora datorãm sin- cronizarea culturii române la mo- delul cultural european funcþional pânã la jumãtatea secolului al Felix Aderca, XX-lea, dupã cum tot acestora da- torãm parcurgerea prea rapidã ºi „un nostalgic prin urmare incompletã a etapelor al viitorului” necesare evoluþiei fireºti ºi sãnã- Din expoziþia Gustav Klimt. Foto de Sandrino Gavriloaia toase a societãþii româneºti.

6 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn DANIELA MICU nnn PETRIªOR MILITARU puterea regeneratoare Felix Aderca, un a senzualitãþii spirit avangardist Felix Aderca, Al doilea amant eea ce pare sã îl defi- protoavangardei – poemele sale al doamnei Chatterley, Editura neascã, în fond, pe Fe- fiind publicate în reviste alãturi Aius, Craiova, 2013. Clix Aderca (1891-1962) de textele lui , Tristan ca scriitor este faptul cã tot timpul Tzara, sau Emil ublicat prima oarã în el a fost un experimentalist, nu în Isac – Aderca rãmâne, în ciuda 1933 cu pseudonimul sensul cã ar fi teoretizat o tehnicã ironiei ºi a anumitor elemente PClifford Moore, Al doi- nouã de a scrie literaturã precum narative pe care le cultivã, un lea amant al doamnei Chatter- F.T. Marinetti, , poet sentimentalist: „De când te ley a apãrut în urma unei idei ino- André Breton sau Isidore Isou, de ºtiu, Iubire!.../ […] Þii minte?/ vatoare pe atunci, ºi anume cea a exemplu, ci – receptiv fiind faþã de Te-aºteptam sub meri/ sã vii; continuãrii unui roman notoriu, noile tendinþe – prin permanenta te-aºteptam sã-mi ceri/ iubiri,/ iar dar interzis la vremea publicãrii dorinþã de a experimenta diferite eu nãtâng îþi dam gândiri/ îþi dam sale, în perioada interbelicã – curente sau genuri literare: de la dureri./ Acelaºi sunt, tot eu!/ Nu Amantul doamnei Chatterley de poezia simbolistã (volume precum râde cã-s atât de mare ºi de greu/ D. H. Lawrence. Acþiunea cãrþii Motive ºi simfonii, Stihuri vene- cã port pe umãr universuri,/ cã lui Lawrence se petrece în An- rice sau Reverii sculptate) la pro- sunt ateu/ ºi cã scriu versuri./ glia anilor ‘20, personajul central, za eroticã (Al doilea amant al Cum te uitasem!...” (In amore, din Constance, devine soþia lordului Din expoziþia Gustav Klimt. Foto de Sandrino Gavriloaia doamnei Chatterley), de la litera- ciclul „Stihuri venerice”). Pe de infirm Clifford Chatterley ºi duce tura de anticipaþie (Oraºele îne- altã parte, în prozã, Felix Aderca o viaþã monotonã în Wragby, ºi intuieºte nevoile ei, fiindcã cezã, John, Mathias ºi James – cate despre care G. Cãlinescu va era interesat de prejudecãþile se- Lincolnshire, unde discuþiile în- „ªtie cât de mistuitor ºi reparator cântãreþi la banjo), dar ºi îngriji- spune cã este un „basm futurist”) xuale ºi sociale, de psihologia in- sufleþite despre filozofie ºi litera- lucreazã câteodatã impulsul se- torul de cai Martin Dogdson, a la romanul foileton (A fost odatã dividualã ºi colectivã, de noile turã par a fi unica garanþie a du- xual.”4 Ca ºi în Zeul iubirii (1945) cãrui moarte va schimba defini- un imperiu... Rasputin), de la stu- tendinþe din domeniile conexe cu rabilitãþii cuplului. Situaþia se sau în Femeia cu carne albã tiv viaþa familiei Mellors. diul monografic (C. Dobrogeanu- acestea. Acesta ar putea fi un punct comun cu autorii avangar- schimbã în momentul în care Con- (1927), ºi în Al doilea amant al La nivel psihologic, încântatã Gherea. Viaþa ºi opera) la para- diºti. În acelaºi timp, este surprin- nie începe aventura extraconju- doamnei Chatterley, accentul de noile apariþii la fermã, Constan- bola cu elemente de funambulesc zãtor cã exigentul Ion Barbu îl si- Aventurile d-lui Ionel galã cu Parkin, pãdurarul dome- cade pe puterea vindecãtoare dar þa este cuprinsã de un nou val de ºi absurd ( tueazã pe prozator mai presus de niului, rãmâne însãrcinatã cu ºi de metamorfozare a iubirii car- viaþã, senzualitatea ei se dezmor- Lãcustã-Termidor), de la eseu I.L. Caragiale când vine vorba de acesta iar Clifford vrea sã recu- nale. Constanþa Chatterley este þeºte ºi începe incitantul joc al (Mic tratat de esteticã sau lumea mãiestria cu care descrie specifi- noascã bastardul. Forþa descrie- în romanul lui Aderca o femeie „urmãririi prãzii”. În lunile de varã vãzutã estetic) la interviurile cu cul mahalalei bucureºtene: „Nu rii scenelor intime devine unul sexualã prin excelenþã, ce îºi pã- ea se foloseºte de tot arsenalul scriitori (Mãrturia unei genera- mahalaua schematicã ºi caricatu- dintre subiectele scandalului por- rãseºte soþul infirm pentru rela- feminin pentru a cuceri în lunile þii) etc. Aceastã dorinþã de a ex- ralã a lui Caragiale. Caragiale nu nografic iscat la sfârºitul anului þia sexualã cu pãdurarul Olivier de varã noile prezenþe masculi- perimenta diferitele forme de a înþeles niciodatã ce belºug de 1920 în jurul lui Felix Aderca, dar Mellors, dar împlinirea acestei ne: „John, care avea delicateþea scriiturã este emblematicã în ca- poezie balcanicã închide Oborul ºi a altor personalitãþi din Româ- relaþii este întârziatã de nehotã- lãuntricã a lui Mathias ºi forþa zul lui Felix Aderca. sau gropile lui Oatu…”2 . nia, care au respins convenþiile rârea femeii, acum însãrcinatã ºi proaspãtã agresivã a lui James, În 1924, el traduce pentru pri- Prin urmare, putem conchide sexuale ºi au vãzut în acest ro- fugitã la Veneþia. Întâlnirea din- se uitã în jur, repede ºi foarte ma datã în limba românã din cele- cã prin modul sãu experimenta- man o revoluþie literarã, „un mo- tre cei doi va avea loc în cele din atent. Privi o secundã patul care brul roman al lui , list de a percepe literatura ºi prin nument poetic fãrã pereche, în- urmã, Constanþa va naºte un co- chema, dar care din nenorocire dedicând în acelaºi timp zeci de caracterul sãu de inovator, Felix tre grimasele, anecdotele, porno- pil mort, întâmplare care ºterge se afla în dreptul uºilor deschise. pagini unor autori de primã mãri- Aderca este un spirit avangar- grafiile meschine ºi sarcasmele cu buretele orice urmã de trecut. Întinse amândouã mâinile sã în- me din literatura europeanã con- dist nu atât prin operã, cât prin jalnice care în literaturã deformea- Cei doi soþi se mutã la o fermã, chidã uºile, dar Constanþa îl opri. temporanã ca Joyce, Kafka sau atitudinea sa deschisã faþã de zã de veacuri gestul dumnezeiesc departe de mondenitãþile Londrei, […] Patul ºi chemarea lui erau ab- Celine. Astfel Felix Aderca se noile tendinþe din literaturã ºi al iubirii”1 . unde, timp de trei ani, trãiesc o surde, penibile. John nici nu-ºi dovedeºte a fi, prin excelenþã, un artã. În plus, pentru savoarea ar- Aderca scrisese cu entuziasm viaþã paradisiacã, preocuparea dãdu seama cum se produse ata- înnoitor, un deschizãtor de dru- gumentaþiei mai putem adãuga despre prima operã literarã a lui pãrând sã fie împlinirea sexualã a cul, cã se pomeni încolãcit, încã- muri. Nu numai cã este printre originea sa evreiascã (numele publicatã în volum, cuplului, eliberatã de prejudecãþi, lecat de braþele ºi picioarele fe- primii autori de romane science sãu real fiind Zelicu Froim Ader- Isabel ºi apele diavolului: unica ºansã la fericire: „Îi pãrea meii, fãrã putinþã de scãpare.” fiction de la noi, dar el face trece- cu) ºi dorinþa sa de a se stabili la „Într-o þarã de mare culturã, un rãu cã nu-l putea purta pe Olivier Aceastã „domnie a falusului” se rea spre teatrul experimental cu Paris, ce a sfârºit cu revenirea sa asemenea debut ar fi adus glorie, în ea, fãptura lui bãrbãteascã, to- încheie tragic, cu uciderea lui piesa Zburator cu negre plete la Craiova, oraº în care pe 20 fe- faimã ºi bogãþie autorului”2. Ati- pitã în carnea ei femeiascã, ase- Martin Dogdson, ultimul amant sau Visul unei nopþi de mai bruarie 1909 se iveau primele raze tudinea aceasta l-a adus în aten- menea acelor flori care au un sin- negru al Constanþei, al cãrui cri- (1974) subintitulatã „Comedie lu- avangardiste prin publicarea þia autoritãþilor, care, într-un raport gur potir ºi însemnul masculin ºi minal rãmâne neidentificat, bãnu- cidã în trei acte ºi un prolog, cu Manifestului viitorimii de F. T. confidenþial, au spus cã este lip- însemnul feminin. Se simþea ne- ielile planând asupra Constanþei, muzicã ºi film în care îmbinã ele- Marinetti în revista Democraþia sit de respect pentru regele Ferdi- desãvârºitã fiind numai femeia, ºi lui Olivier ºi a Mariellei, amanta mentele teatrale cu cele muzicale (condusã de Mihai Drãgãnescu) nand I, „ridiculizeazã obiceiurile fãrã Olivier (plecat la treburi) era soþului, dar ºi iubita amantului ºi cinematografice, fiind conside- ºi în care vor apãrea ultimele texte noastre sãnãtoase” ºi cã recurge parcã lovitã de un beteºug.” Dar Constanþei. Fosta lady Chatter- ratã de exegeþi ca aparþinând lite- ale celui de-al doilea val suprarea- la „cea mai detestabilã pornogra- cei trei ani de miere s-au sfârºit, ley sfideazã mitul familiei, socie- raturii de tip avangardist. Mãr- list românesc (în Meridianul lui fie ºi sexualitate deraiantã”. A ur- Constanþa a început sã-ºi respin- tatea, religia, iubeºte libertinajul, turia unei generaþii (1929), pe Tiberiu Iliescu, unde însuºi Victor mat arestul sãu, timp în care a scris gã bãrbatul aparent fãrã nici un dar fãrã ca aceasta sã o dezuma- lângã faptul cã ea constituie în Brauner va publica un poem). Al doilea amant al doamnei motiv, gãsindu-i chiar ºi o aman- nizeze – alege sã-ºi pãrãseascã evoluþia jurnalismului românesc, Chatterley, considerat unul din- tã, rãmânând într-o permanentã soþul ºi cei doi copii ºi pleacã o caleidoscopicã ‘punere în sce- 1 Poetul de vineri 24: Felix Ader- tre cele mai importante romane cu cãutare a fericirii, o alt fel de feri- împreunã cu familia Boleyn în nã’ a unei vârste din istoria lite- ca (1891-1962), http://yigruzeltil. temã sexualã ale generaþiei sale. cire, pe care nici ea nu era în sta- America, unde urmeazã sã fie rarã ºi artisticã româneascã prin blogspot.ro/2011/07/poetul-de-vi- Romanul se remarcã prin va- re s-o defineascã. Din acest mo- dansatoare. Absurdul finalului, alãturarea „mãºtilor” celor 28 de neri-24-felix-aderca-1891.html rietate ºi anticipeazã unele pro- ment, romanul aduce o mulþime construcþia ciclicã a romanului, intervievaþi realizate de dadais- 2 Ion Barbu, Opere II. Prozã, edi- bleme sociale. Este o creaþie sa- de surprize, devenind un labirint observaþiile fine, uºor ironice pe tul ºi constructivistul Marcel Ian- þie criticã de Mircea Coloºenco, prefa- vuroasã, ce surprinde prin ino- epic plin de repetiþii, interogaþii marginea personajelor ºi a situa- cu cu farmecul confesiunilor pe þã de Eugen Simion, Editura Univers vaþie ºi amãnunte picante, dar mai ºi tribulaþii interioare generate de þiilor, dar ºi redarea realistã a aces- care ni le oferã dialogul. (Între Enciclopedic, Bucureºti, p. 10. ales prin construirea complexã a psihologia complexã a persona- tor întâmplãri fac din Al doilea timp se dovedeºte cã „masca” a personajelor, în special a perso- jului. amant al doamnei Chatterley devenit reprezentativã pentru najului principal – lady Chatter- La nivel sociologic, autorul una dintre cele mai surprinzãtoa- opera lui Marcel Iancu/ Marcel ley. Realismul descrierii unor trãiri intuieºte problema negrilor ºi a re ºi seducãtoare scrieri ale lui Janco aºa cum se poate observa fãrã vârstã, într-o manierã ironi- discriminãrii în perioada interbe- Felix Aderca. în expoziþia De la dada la supra- cã ºi sarcasticã, pe alocuri, face licã: „Felix Aderca este obsedat realism: artiºti evrei avangar- uºor digerabil tabloul dramelor de umanitarism, ºi toate diºti din România de anul trecut individuale: „Acest sarcasm de- celelalte aspecte ale internaþiona- 1 Gheorghe Grigurcu, Despre de la Amsterdam în care figurau cent e compensat de o fineþe a lismului”, spune G. Cãlinescu în pornografie, „România literarã”, nr.2/ sculpturi ca Mascã pentru Fir- simþurilor, care dacã nu clãdeºte, Istoria literaturii române. La fer- 2007. dusi sau Portretul lui Tzara.). În 2 Idem. mãreºte totuºi prin disociaþie, mã apare exotica „bandã” Bole- 3 aceeaºi dublã reflectare este pre- capacitatea de percepþie […] Pro- yn, familie din Cuba ale cãrei pre- G. Cãlinescu, Istoria literatu- zentat ºi interviul cu Ion Vinea rii române de la origini pânã în pre- za lui Felix Aderca este a unui ocupãri erau preponderent artis- zent, ediþie facsimil, Fundaþia Regalã focalizat în jurul miºcãrii literare elix derca, umorist abscons, care clipeºte tice, formatã din douã surori ( Ju- pentru Literaturã ºi Artã, Editura avangardiste din România de F A din ochi impenetrabil, ori de câte ditha ºi Clarissa – dansatoare) ºi Semne, Bucureºti, 2003, p. 706. dupã primul rãzboi mondial. „un nostalgic ori descoperã ilogicul din via- ºapte fraþi (Georges – croitor, 4 Henri Zalis, Felix Aderca, pro- În ceea ce priveºte poezia, Yi- þã.”3 Romancierul este un bun Bernard – poet, Reggie – tenis- zator romantic, „România literarã”, gru Zeltil1 subliniazã într-un arti- al viitorului” cunoscãtor al psihologiei umane man, Rudyard – profesor de fran- nr. 34/2001. col cã deºi fãcea parte din cercul

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 7 nnn VIOREL PÎRLIGRAS o imersiune în „Oraºele scufundate” omanul „Oraºele scu- pãºea canoanele tipice, G. Cãli- remarcabile de acest fel în roman. Chiar ºi soluþia oferitã de autor fundate” apare pentru nescu îl considerã drept cea mai Impresionantã este ºi con- în problema descompunerii ato- Rprima datã serializat, bunã lucrare a autorului: „Mai strucþia socialã pe care o dezvol- mului, pentru obþinerea energiei între 29 septembrie ºi 15 decem- fericit este basmul viitorist Ora- tã Felix Aderca. Evoluþia rasei necesare supravieþuirii oraºelor, brie 1932, în „Realitatea ilustra- ºele înecate, utopic, dar cu mira- umane este descrisã de autor ca implicit a speciei umane, pare, tã”, sub titlul „X–O. Romanul vi- culos maºinist în stilul Wells.”2 împãrþitã în douã ramuri, foarte privitã acum, foarte rudimenta- itorului”, sub pseudonimul Leo- Ov. S. Crohmãlniceanu este de diferite. Una este cea a privile- rã. În jurul anilor 1932-1933, fizi- ne Palmantini. Autorul real – Fe- asemenea apreciativ: „Îmbinare giaþilor, care se ocupã de arte ºi ca atomicã fãcuse deja o serie lix Aderca – viza se pare un suc- fericitã de speculaþie intelectua- ºtiinþã, au eliminat somnul prin de paºi importanþi. La laborato- ces comercial, evitând neîncre- lã ºi fantezie, de epicã alertã ºi duºuri cu luminã, se alimenteazã rul Cavendish din Cambridge, derea pe care cititorul român ar fi sugestie poeticã, romanului lui F. cu parfumuri ºi fluide, vârsta ma- fizicienii Cockcroft ºi Walton manifestat-o faþã de un scriitor Aderca ilustreazã foarte elocvent ximã este de 40 de ani, sunt lipsiþi dezvoltaserã experienþa profe- autohton. ªi atunci, ca ºi acum, ce poate sã fie literatura ºtiinþifi- de pãr, au un corp puhav, mâini sorului lor, Rutherford, ºi bom- cosmopolitismul caracteriza men- co-fantasticã bunã.”3 minuscule, atrofiate, ca douã ari- bardaserã nucleele de Litiu cu talitatea societãþii româneºti. În Mai aproape de noi, un alt pioare, cap imens cu ochi mari, protoni, generaþi pe cale artifi- 1936 apare sub numele real al specialist în istoria literaturii SF, fãrã pleoape, pielea albã ca cea a cialã, reuºind sã-i dezintegreze autorului, la Editura Vremea, cu Mircea Opriþã, îl considerã „dis- morlocilor wellsieni. Cea de-a ºi sã-i transmite în nuclee de titlul modificat în „Oraºele îneca- topia cea mai pregnantã ºi mai roman original (1899), O trage- doua rasã este cea a muncitorilor Heliu. Aºa cã soluþia lui Aderca te”. Nu va fi singura modificare – bine construitã literar din perioa- die cereascã, Poveste astrono- din oraºul industrial Mariana – de tratare cu gaze diferite a opt acþiunea din prolog, care în vari- da de pânã la cel de-al doilea rãz- micã (1914) ºi Puterea ºtiinþei indivizi robuºti, acoperiþi cu pãr, conuri ale unei lãmpi, la o anu- anta serializatã relata dialogul boi mondial.”4 sau Cum a fost „omorât” Rãsbo- care au pãstrat obiceiul somnu- mitã temperaturã, pentru obþine- dintre doi soþi din New York-ul În zelul bine intenþionat ºi în iul European, Poveste fantasti- lui ºi al alimentãrii cu hranã soli- rea destrãmãrii legãturilor dintre anului 5000, se mutã la Bucureºti, lipsa unei documentãri prea te- cã (1916). Împreunã cu Un român dã. Fãrã îndoialã cã autorul a fost electroni, nu-i acordã credit personajul John Balmont lasã lo- meinice, au apãrut ºi erori majore în Lunã, de H. Stahl (1914), aces- influenþat ºi de scrierile lui H. ºtiinþific nici în ochii specialiºti- cul lui Ioan Doicin, iar soþia sa, de apreciere, începând de la sta- tea sunt primele noastre romane Wells în imaginarea evoluþei lor contemporani lui. Carel, devine Ri. În mijlocul ier- bilirea anului primei apariþii edi- ºtiinþifico-fantastice, ºi singure- umane. „Maºina timpului” sau Carenþele tehnice nu eclipsea- nii, într-un zgârie-nori, cei doi soþi toriale, consemnat în mai multe le cunoscute pânã în deceniul „Când se va trezi Cel-care-doar- zã totuºi valoarea literarã, esteti- îºi imagineazã, într-un exerciþiu compendii ca fiind 1937, eroare patru, când numãrul lor se înmul- me” apãruserã la finele secolului cã a romanului. „Oraºele sufun- ludic, o lume viitoare în care soa- explicatã probabil prin citarea în þeºte brusc.” al XIX-lea ºi este puþin probabil date” rãmâne nu doar un jalon în rele se stinge într-un ritm accele- lanþ. Henri Zalis se înºealã în pre- Dar romanului lui Aderca nu ca Aderca sã nu fi avut cunoº- genul SF, ci ºi în literatura româ- rat, silind umanitatea sã se refu- faþa ediþiei din 1982 a volumului5 este important doar pentru cã se tinþã de ele. ªi Ion Hobana remar- nã modernã. gieze pe fundul oceanelor, cât mai atunci când afirmã cã este primul aflã printre cãrþile de pionierat cã imaginea personajelor din aproape de miezul cald al plane- nostru roman de anticipaþie. Sub ale SF-ului românesc. Citit as- „Oraºele scufundate” care trimit, tei. Acþiunea este complexã ºi formã de povestiri, încercãri de tãzi, dupã 77 de ani, constatãm ca evoluþie a speciei umane în 1 Prefaþa ediþiei 2006, Editura prezintã eforturile de supravieþui- anticipaþie fãcuserã, înaintea lui cã el nu a devenit perisabil, cel condiþiile lipsite de soare din sub- Minerva, Bucureºti, pag. 13 re ale unei societãþi reformate pe Aderca, încã din sec. al XIX-lea, puþin din punctul de vedere lite- teran, la morlocii din „Maºina tim- 2 „Istoria literaturii române de douã paliere inegale ºi distribui- Dinicu Golescu, Take Ionescu, rar, ba chiar, printr-o naraþiune pului”.7 Iar conflictele sociale la origini pânã în prezent” (1941), George Radu Melidon, iar la în- bine condusã, obþine efectul dintre oraºe ºi revoltele mariani- ediþia 2001 – Editura Litera interna- tã în patru mari oraºe de sticlã. þional, Bucureºti, pag. 310 Se pare cã tema romanului ar ceputul secolului al XX-lea, Ale- thriller-urilor actuale, cu momen- lor evocã fãrã îndoialã animata 3 Reeditarea cu titlu modificat fi fost originalã la acea datã. „Nu xandru Macedonski. Primul ro- te-limitã rezolvate abil prin rãs- acþiune din „Când se va trezi Cel- de autor în „Oraºele scufundate”, cunosc vreun text pe aceastã man de anticipaþie poate fi însã turnãri de situaþii. Probabil cã care-doarme”. Editura Tineretului, Bucureºti, 1966, temã anterior romanului de care considerat „În anul 4000 sau O doar poziþia marginalã a literatu- Totuºi, romanul nu este ferit pag. 9 discutãm. Ceea ce nu înseamnã cãlãtorie la Venus” de Victor rii române în circuitul mondial a de stângãcii conceptuale. Cele 4 Revista „Galileo Science Fic- cã el n-ar fi putut sã aparã într-un Anestin (1899). Dacã Henri Zalis fãcut ca producãtorii americani patru oraºe, uºor evacuabile ºi tion & Fantasy” nr.4, Satu Mare, magazin SF, sã zicem Amazing înþelege prin „anticipaþie” scien- de film sã ignore o poveste cu supuse unor incredibile restric- 2010, pag. 178 5 Stories sau Astounding. Faptul ce-fiction-ul tradiþional, dat fiind multe sugestii cinematografice, þii energetice, genereazã mai de- „Domniºoara din str. Neptun”, nu este însã consemnat în lucrã- termenul impus politic de autori- aºa cum este „Oraºele scufun- grabã imaginea unor mici colo- ce cuprindea ºi „Oraºele scufunda- te” – primul dintr-o serie care se do- rile de specialitate”, concluzio- tãþile comuniste ale vremii, atunci date”. Pentru cã momentul aban- nii umane. Estimarea pe care o rea de autor, Editura Minerva, Bu- neazã specialistul în istorie SF eroarea pe care o face este ºi mai donãrii oraºului-capitalã Hawa- face unul din personajele prin- cureºti, 1982, pag. 11 care a fost Ion Hobana ºi suntem mare, cãci Florin Manolescu men- ii, cu multitudinea de lumini, cipale a distanþei cãtre cea mai 6 Editura Univers, Bucureºti, tentaþi sã-i dãm dreptate1 . þionase deja în „Literatura S.F.”6 : imensitãþii oceanului sau cel al apropiatã stea – „vreo câteva 1980, pag. 219 Aprecierile nu se opresc aici. „Ca autor de literaturã S.F., Vic- carnavalului din oraºul Mariana zeci de mii de kilometri” – pare 7 „Literatura de anticipaþie. Au- Deºi critica momentului s-a þinut tor Anestin a publicat În anul sunt doar douã exemple dintr- rizibilã, la fel cum ilar este ºi ve- tori, cãrþi, idei”, Editura Eminescu, la distanþã de romanul care de 4000 sau O cãlãtorie la Venus, un film literar cu multe momente hiculul cosmic: un simplu avion. 1986, pag. 83-84 lll comparativul de superioritate lll comparativul de superioritate lll Cristian George Abrebenel, temporane, literatura migrantã, Paºaport pentru zile de ceremo- punând accent pe actul scriiturii, nie, Editura Brumar, 2012.** explicaþia fenomenului literar (in- spiraþie, experienþa ºi geniul lite- rar) originea, practica ºi proble- mele actuale în domeniile de cer- cetare. (L.M.)

REMUªCARE VINOVATÃ. „Infatuat zeul îºi cautã mântuirea/ simþitã la supuºi/ Strigãte se furi- treaza cercetarile ºtiinþifice inter- ºeazã hãrþuite/ de întrebãri/ Cã- disciplinare (evoluþia ºi relaþiile zutã statuia îºi gãseºte salvarea/ între literatura, lingvistica, arte, E absurdul – mânã întinsã cãtre/ FANTOMA SPÃRGÃTORU- sociologie, religie, societate în zeul disperat” LUI DE NUCI. „Aici sunt eu, po- general, starea limbii ºi evoluþia Eugen Dulbaba, Dimensiuni vestind la nesfârºit/ faunei albe/ Analele Universitaþii din sa politica) ale profesorilor ºi cer- alungate, Editura Tipo Radical, Craiova, Seria ªtiinþe filologice cetatorilor români ºi din straina- 2009** cum era sã dau peste fantoma/ PORTRETE. „Decojind autorii spãrgãtorului de nuci care,/ într- Langues et literatures romane, tate, dar ºi a personalitaþilor de an XVI, Nr. 1, 2012, Editura Uni- renume mondial din domeniul li- de hainele lor festive, am încercat o stagiune de pominã,/ dansa pe sã descopãr câte ceva din psiho- coji/ spãrgând nucile/ cu sufle- versitaria. teraturii, lingvisticii ºi didacticii. Aducem în atenþia cititorului Lucrarile au un caracter teoretic logia lor ºi din taina actului crea- tul,” þiei. Am vãzut ºi tragedia, dar ºi Virgil Dumitrescu, Insomniile avizat ºi a cititorului interesat de ºi aplicativ relevând noile tendin- cele mai noi teorii ºi metodologii þe din domeniile de cercetare: «comedia literaturii». Am cãutat unui tratat de pace, Colecþia „Po- sã percep autorii dupã putinþa eSiI”, Editura Aius, 2012.*** din sfera ºtiinþelor umane numa- morfosintaxa, sintactica, pragma- rul tematic Dialogue des langues tica, teoria ºi practica discursu- mea. […] Dacã în unele locuri s-a ajuns cu sau fãrã voia mea la cari- ARMURA NOSTALGIEI. „Pe- et de cultures en contexte fran- lui, sociolingvistica, lingvistica cophone, aparut în Analele Uni- contrastivã ºi traductologie, di- caturã, aceasta s-a datorat faptu- tecele cerului, în albastrul umed lui cã în portretul fiecãrui autor al luncilor/ Vãzute prin crucea versitaþii din Craiova, Seria dactica, discurs literar francofon, ªtiinþe filologice Langues et li- teoria ºi critica literarã, poetica ºi m-am vãzut pe mine însumi.” ferestrei.// Cocori nemiloºi chi- Portrete fãrã teratures romane, an XVI, Nr. 1, poietica, producerea ºi analiza de Nichita Danilov, nuind primãvara în þipete// ªi ramã 2012, Editura Universitaria. Stu- text. Un spaþiu important este , Editura Tracus Arte, muguri plesniþi în palmele verzi 2012***** ale viei.” diile publicate în acest numar ilus- dedicat literaturii franceze con-

8 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn ANCA RÃDULESCU poezia lui Aderca: între orgoliul livresc ºi intimismul simbolist e pare cã poezia a pre- esteticã ce se va cristaliza cu tim- de cretã publicatã în Noua re- lãsând loc unui exerciþiu pur ex- ales, expresionistã, câtã va fi fost, mers toate celelalte laturi pul la nivelul unui adevãrat pro- vistã românã, în 1914, deci dupã presionist. Sunt, în unele poeme aici e decantatã. Sale personalitãþii poliva- gram de susþinere ºi promovare consumarea etapei iniþiale, pe care de aceastã facturã, anticipãri ale Se impun câteva concluzii cu lente a lui Felix Aderca; explica- a renovãrii acesteia. Gestul – ºi o vom numi craioveanã, „consi- primului Blaga, sosite, credem, de privire la aventura lui Aderca în þia trebuie cãutatã – dincolo de poezia citatã – meritã, de aseme- dera cã tocmai „plasticul” care la expresioniºti neînregimentaþi creaþia sa poeticã. mediul cultural al Craiovei mar- nea, un spor de atenþie. „era redat printr-o senzaþie muzi- miºcãrii, ci doar asimilaþi, precum Întâi de toate, trebuie reþinutã cate, cum se ºtie, de un provin- În primul rând, avem aici ele- calã” era responsabil pentru ad- Trakl ori August Stamm. Iatã un precocitatea autorului, susþinu- cialism acuzat ºi denunþat aproa- mentele, cum am spus, al unei in- versitatea unor critici, fiindcã, jus- exemplu cât se poate de grãitor: tã, în parte, de precipitarea cu pe pe tot parcursul carierei sale. tuiþii a valorii marelui sãu contem- tifica E. Lovinescu, „deºi se cu- „Umed. Coperiºu-n înserare/ care se angajeazã, într-un fel de Începuturile sunt, prin urma- poran, dacã þinem seama de fap- noºtea de la Baudelaire, cores- ºiroaie apele murdare/ lucind ca proiect nelipsit de o bunã dozã re, timpurii, datând din anii ºco- tul cã, în ciuda unor recunoaºteri pondenþa senzaþiilor nu pãtrun- ace./ Plouã-n neguri. Ziduri ude/ de orgoliu juvenil, în primii ani ai lari tulburi, pentru copilul trans- izolate – Arghezi era departe de sese încã în practicele poeziei se ruineazã. Ape crude/ cad bãl- manifestãrii sale literare, în scrie- plantat dintr-un sãtuc moldo- afirmarea sa artisticã deplinã; aici române…”. Prin urmare, senzua- toace./ Scurt fulgerã o baionetã rea câtorva volume de versuri pe vean locuit majoritar de familii de se anunþã deja viitorul program de lismul liric i-l detecta ºi decreta lângã drum/ de santinelã: Un sol- care, de altfel, se ºi grãbeºte sã le evrei deja acomodate cu mediul susþinere, prin articole, interviuri, chiar mentorul poetului, atunci dat de fum/încovoiat propteºte publice pe cont propriu. Se pot geografic ºi nu numai. Adoles- luãri de poziþie, a viitorului autor când, în aceeaºi „Istorie a litera- gardul ca de scrum.” identifica aici semnele unui pro- centul – ºtim acum bine din pagi- al „Cuvintelor potrivite” drept cel turii…” a sa, nota: Se pot recunoaºte aici ºi vagi iect de construire a unui destin nile autobiografice – îºi fãcuse mai mare poet post-eminescian. ªi „Spirit neliniºtit ºi cu antene accente bacoviene, dupã cum de poet, în baza conºtiinþei unei un adevãrat program de lecturi; aceasta cu mult înaintea omolo- întinse spre noutate, d. Aderca a poate anticipãri ale lirismului lui abilitãþi lirice întemeiate mai mult din literatura francezã, mai ales, gãrilor importanþilor critici ai în- fost unul din primii ce s-au anga- Camil Petrescu de pe front, fãrã pe cunoaºterea, prin lecturã, a care însã nu depãºea pragul sim- tregii perioade interbelice, în frun- jat pe baricada simbolismului, pe simþul apocalipticului atât de lim- ceea ce se scria, în epocã, pe plan bolismului, sã-i spunem, de nivel te cu Lovinescu, Cãlinescu, Pom- care l-a susþinut ºi teoretic ºi prin pede la autorul de mai târziu al autohton ºi european, dublatã de secund, dar ºi din cea germanã piliu Constantinescu, ori Perpes- practica procedeelor lui, deºi fon- „Ultimei nopþi de dragoste...”; un refuz declarat al „modelului” din care va începe curând sã tra- sicius. În al doilea rând, existã, în dul i-a rãmas mai mult intelectual. acelaºi lucru ni-l sugereazã poe- in actu, la acel moment, la noi, ducã. Primele versuri, Aderca le- opinia noastrã, în aceastã poezie, Nu e vorba numai de încercarea zia, la fel de scurtã ºi în acelaºi care era cel sãmãnãtoristo-popo- a scris în modesta locuinþã din semnale mult mai certe ale voca- de a distila în graþioase versuri registru „pastelist”, cu titlu… ranist, nu întâmplãtor susþinut în curtea morii de la periferia Craio- þiei lirice a lui Aderca: parcã auto- concepþii filosofice, de a prinde Toamnã: „Antice columne cad pe exces tocmai în mediul cultural vei. S-a spus mai târziu, pe linia rul s-ar contamina de lirismul iniþi- icoana uriaºã a „haosului mo- zãri/ ºi atmosfera geme un dezas- craiovean. unor afirmaþii ale lui E. Lovines- al al „Agatelor negre”, fiindcã dern”, a „antropomorfismului tru./Singurã, o pasãre-n albastru/ Experienþele poetice ale lui Fe- cu, cã versurile sale s-au înscris sentimentul erotic e, aici, filtrat ºi elen”, a „spinozismului ºtiinþific” vâsleºte disperãri./ Pulbere se- lix Aderca meritã, prin urmare, re- de la început în linia simbolismu- decantat într-o muzicalitate nu în oglinda minusculã a unor ver- nvolburã pe drum/cu rãvãºite vizitate, cu un necesar spirit cri- lui, mai ales de extracþie francezã. doar mai exactã, ci ºi mai nuanþatã suri ce lunecã sprinten pe lespe- file./ Tunã deznãdejdea prin ºin- tic, nu numai – sau nu atât – spre Recitându-le azi, atât cât mai re- stilistic: „Þii minte? / eram într-o dea strofelor ci chiar de senzuali- drile/ cu trâmbele de fum./ Frân- a identifica posibilul lor loc în con- zistã acestea la o lecturã exigen- odaie/ atât de strâmtã cã de-abia/ tate, nota esenþialã a acestei po- ge-se copacii-n vechiul cânt/ ºi strucþia personalitãþii sale literare tã, se constatã cã simbolismul ce nebuna noastrã tinereþe încãpea/ ezii, pe care am numi-o freneticã, în deºertele dureri!/ Te-ntrebi ce de mai târziu, cât mai ales în per- le-a fost atribuit þine mai degrabã înfãºuratã-n buclele-þi bãlaie// Nici de n-am gãsi-o intelectualizatã ºi melancolice pãreri/ umblã-n mo- spectiva unui vizibil efort de ra- de decor decât de substanþã, de urmã de perdele: un sidef/ lunar de n-am simþi în plãcere zbuciu- rile de vânt.” cordare a lirismului românesc la opþiune esteticã decât de tenta- umplea pervazul gol,/ iar al feres- mul minþii, biciul imaginaþiei peste E de mirare cum unele poeme experienþele simboliste (ºi expre- þia unei experimentãri pe viu. trei rotocol/ pãrea un înstelat gher- nervii osteniþi, nevoia analizei in- neafiliabile miºcãrile poetice do- sioniste) în vogã pe continent ºi, Cât priveºte lecturile – confir- ghef.// Zâmbind ca pentru-un lu- stinctului ºi a încadrãrii lui în con- minante în epocã au trecut, în mare pe cale de consecinþã, contribu- mate în paginile sale memorialis- cru prea naiv/ te-ai descheiat la sideraþii generale, a proiectãrii lui parte, neobservate de criticã. În þia sa, fie ºi modestã din punctul te ºi publicistice – este evident piept, la ºolduri,/ din pãr ai rupt în rasã sau în specia umanã”. general, aceasta s-a oprit cu pre- de vedere al nivelului artistic, la cã pot fi reperate, chiar dacã nu vreo douã bolduri/ ºi pletele se Încã nefixat la nivelul unei dilecþie asupra celor din prima fazã contracararea impunerii, agresive, cu uºurinþa cu care s-ar crede; scurserã pe sânii tãi, lasciv”. asumãri ferme a vocaþiei poetice, de creaþie. Dar tot atât de adevã- a tradiþionalismului artistic ca pa- ºtim, de exemplu, cã tânãrul Ader- Accentul cade, în aceste poe- risipit cum era deja între atâtea rat e ºi faptul cã în întreaga sa cre- radigme dominante ale culturii ar- ca citea poezia francezã, „nouã”, zii de început, pe un erotism des- tentaþii generice (critica ºi publi- aþie liricã abundã versuri ce pro- tistice autohtone în aceste prime însã semne vãdite nu prea sunt; tul de îndrãzneþ, în contextul liri- cistica, mai ales, dar ºi un inte- beazã nu doar un talent, ci chiar o decenii ale veacului. nici lectura lui Goethe, în origi- cii româneºti de atunci, abia fil- res, chiar dacã încã nedecantat, vocaþie, mãcar pentru faptul ele- Poezia lui F. Aderca, în mare nal, din care începuse sã ºi tra- trat printr-un senzualism „gin- pentru aspecte teoretice, esteti- mentar cã o anume sete de cu- mãsurã resort al unor „exerciþii” ducã nu lasã aici cine ºtie ce am- gaº”, spre a relua un adjectiv al ce mai cu seamã), Aderca îºi de- noaºtere, prin lecturi, dispara- de purã stilisticã liricã, sub influ- prente; în schimb, dacã ne oprim criticului citat mai sus. Erotismul, leagã „muza” liricã pe o poziþie te, ce-i drept, este marca persona- enþa modelelor simboliste, sub- puþin mai mult asupra unei poezii atâta cât ºi cum se probeazã la subordonatã în faþa operelor ar- litãþii lui Aderca recunoscutã de minate, cum am demonstrat, de intitulate, în aceeaºi notã latini- acest nivel, va deveni, în proza tistice contemplate. întreaga criticã; rãmâne ca o expli- inducerea, în actul creativ, a unui zant-livrescã Post Amores ºi pur- de mai târziu, o marcã a autoru- Izbânzile, câte sunt, în lirica lui caþie plauzibilã interesul scãzut pe senzualism conservat, nu o datã, tând dedicaþia „Pentru Tudor Ar- lui. În fond, ce anume „trezea”, Aderca se confirmã în poeziile care el însuºi l-a investit în pro- la nivelul transcrierii, pe un ton ghezi”, avem aici nu doar indi- spre a-l cita pe E. Lovinescu, „pro- scurte, cu notaþii de „pastel” în pria poezie, ca ºi, la fel de plauzi- amatorist, al unor efuziuni eroti- ciul unei bune orientãri în câm- testarea criticei”, în poezia lui limitele unei viziuni momentanee, bilã ca ipotezã, tocmai curiozita- ce ce nu depãºesc limitele unor pul liricii româneºti a timpului, ci Felix Aderca? Acelaºi critic, ana- în care însã dispar, aºa cum ni se tea aproape maladivã ce l-a împins reprezentãri adolescentine, tre- ºi un fel de opþiune de naturã lizând poezia cu titlul Unei femei pare, orice influenþe simboliste, cãtre atâtea genuri ºi specii litera- buie evaluatã, în perspectiva în- re ºi artistice. tregii sale opere, drept un fel de Cum era de aºteptat nu lip- „violon d’Ingre”, un preludiu ºi sesc, totuºi, poezii ce-l propun deopotrivã un laborator, intere- pe autorul lor, dacã nu printre sant însã sub acest aspect, în care poeþii de antologie (de altfel, el a un autor ce se va lãsa confiscat ºi intrat în antologia lui Pillat-Per- de elanuri, chiar mult prea ambi- pessicius din 1927), mãcar prin- þioase, în domeniul teoriei litera- tre cei al cãror merit, deloc de re ºi al esteticii, îºi va fi putut exer- neglijat, rãmâne acela de a fi în- sa, la propriu, valenþe ale impul- cercat, uneori ºi artificial, dar de- surilor creative. cis, înnoirea poeziei româneºti din primele douã decenii ale secolu- lui trecut. Iatã un poem exemplar din aceastã perspectivã: „Ochiul obosit/ aþipeºte/ în sita de aur a genelor;/ ºi-n marginea arenelor/ parcului umbrit/ un pom/ îndoit/ pare un om/ ce gândeºte.” Motivul acestei reuºite e de cãutat în concizia ce-i conferã unitate ºi acea organicitate de care duce, în general, lipsã mare parte a creaþiei sale lirice; poezia e, de data aceasta, expresia unei Felix Aderca, „respiraþii” ce transformã o sen- zaþie, vizualã, într-o viziune poe- „un nostalgic ticã. „Lecþia” simbolistã ºi, mai al iitorului” Din expoziþia Gustav Klimt. Foto de Sandrino Gavriloaia v

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 9 GEORGE NINA ELIAN nnn LIVIA MOREANU Premiul I la Concursul Naþional de Poezie „Traian Demetrescu“ 2012 orã fixã putem începe sã despachetãm Nu vei ºti mai întâi cuierele din lemn preþios ce linã e moartea, ce frumos curge ea pe care le vom aºeza în grãdina de iarnã prin sângele nostru sãlciu ºi mâzgos, dacã avem puþin noroc cum îºi piaptãnã ea pãrul ºi-þi boieºte pânã la crãciun faþa, oglindindu-se în netezimea absolut briliantã vor prinde rãdãcini a nervilor noºtri firavi, dar întinºi la maximum, apoi cum apare ea – uite-o! – pâº-pâº, de dupã colþul casei, perdelele din lânã de dupã marginea podului, din lacul zânelor, patul de fier de oriunde, iar tu, o, tu, clipã rãsfrântã desigur paharele erlenmeyer nehotãrât în ochii mei înainte de a se stinge lumina deasupra lucrurilor, nu vei ºti niciodatã în care de sânziene cu cât zgomot va cãdea în mine târziul, ne vom fierbe somnul stupoarea cârligele pentru piele sticla de spirt ivia Moreanu (n. 1990) frecventeazã cenaclul sã ne grãbim puþin dragule literar „Mozaicul” unde îºi rosteºte poeziile cu Când totul se reîntoarce dezinvolturã ºi naturaleþe. Deºi este la debut, din orã în orã fixã L searã de somn, searã mov,

eletristică Livia este o poetã curajoasã, care îºi fierbe trãirile ºi sti- ar putea veni cineva somnului tiranic, neîngãduitor, când totul sã ne întrebe dacã existãm hiile, deopotrivã, în cuptoarele rãbdãrii. În textele sale dispare în tot ferestrele uºile tensiunile cresc ºi descresc precum mareele, efectele sunt fãrã putere, fãrã urmã… în bibliotecã desigur imediate, exasperant de subtile ºi sigure. Scrie o poezie animalul bolnav actualã ºi autenticã, în sensul tare al cuvântului ºi nu (… undele lacurilor nu mai oglindesc cuþitul doar în pas cu moda. Are strãfulgerãri ºi intuiþii pe care le nicio stea: doar pãsãrile sunt, aici, libere cutia de bijuterii sublimeazã cu luciditatea specificã poeþilor adevãraþi. Sper ca-ntotdeauna…) în care ne þinem urechile din sârmã cã va ºti sã aibã grijã de poezia sa. (Gabriel Nedelea) iatã e din nou orã fixã ºi iar eºti curat ca un ogor împrimãvãrat sã ne grãbim puþin dragule ce miroase a flori albastre ºi a cearã de nunþi ºtii ºi iar eºti curat cum doar atât de scurta suflare ar putea veni cineva jumãtate din scarã a duºilor e ºi numai un dor fãrã nume, o tristeþe fãrã cauzã am crescut împreunã ºi fãrã obiect pisicile nonconformiste spânzuraþi la etajul unde ne-au zâmbit te mai cuprinde, uneori, ca o umezealã perfidã, cu feþe de plumb sub cerul de fluor al oraºului dragul meu Victor nelustruite sã nu uitãm sã aprindem oglinzile uneori cufundaþi pânã la genunchi când totul se reîntoarce la începuturi dimineaþa în seve aproape umane dupã ce închidem televizorul nemþesc alteori de pe mãsuþa nemþeascã second hand doar legãnându-ne ROXANA ªTUBEI (16 ani) e momentul într-un aer insuficient ºi impur când pisicile nonconformiste Premiul special al juriului la Concursul Naþional de Poezie „Traian Demetrescu“ 2012 care au luat pe cont propriu trebuie sã vã spun tunsul oilor cã aveam o zi ºi apoi joi fabricarea aºternuturilor din lânã neapãrat joi îºi încep lucrul dar putea câteodatã sã fie ºi vineri ar trebui sã cãutãm când chemam o fatã nepereche mama þinea uneori pe timpul iernii din universul de jos în ºifonierul din sufragerie despre care ºtiam cã nu ascultã cu toate simþurile câteva oi o momeam cu ambalaje de ciocolatã poate ne þes ºi nouã pisicile ºi-o îndemnam sã priveascã de pe scaunul de plastic un scutec cu mâinile strânse peste sâni pentru copilul nostru obez într-un x perfect cum ciorapul meu alb seara se desprindea de coapsa stângã sã nu uitãm dragul meu Victor ºi urca spre tavan sã stingem oglinzile în spiralã înainte sã aprindem televizorul nemþesc important e cã de pe mãsuþa nemþeascã second hand neascultând cu toate simþurile fata nu vedea decât jumãtate din camerã jumãtate din tavan zodia oamenilor tãcuþi ºi desigur Elena nu ºtiu dacã e un noroc jumãtate din scarã mama mea care eºti în inimã sau o nenorocire sugereazã-mi ce ziare sã citesc pânã la 33 de ani cã m-am nãscut într-o zodie a oamenilor tãcuþi cu cine sã mã întâlnesc pe cine sã ajut la teme a celor Nin-Ti ºi dacã am voie sã fac copii din plastilinã care îºi trimit pisica sã îi reprezinte dimineaþã în faþa blocului un câine voia sã flirteze la evenimentele importante acum vezi ºi tu toate s-au precipitat timp aveam dar fustã scurtã nu pe când ei se ascund în ecluze mã întrebam ce este aºa ciudat ºi plânsul interior cu ochii deschiºi ºi calmi pânã ce transformarea a avut loc care nu mai are rãbdare sã urce în lacrimi eh nu mai conteazã poate din cauza asta ºi coboarã în unghii a fost un fapt întâmplãtor deci care s-a întâmplat lumea nu ºtie multe despre mine ºi somnul nu ºtie de exemplu ai simþit cã se doarme singur tu elena ce mai faci cã de douãzeci de ani nu ne mai aºteaptã prietenã sorã mamã cresc un copil trebuie sã-þi spun vai elena ai multe calitãþi într-un puþ la marginea oceanului la capãtul celãlalt al timpului îmi place vocea ta când îmi explici de ce porþi negru pe care îl hrãnesc cu trestie uscatã existã un bãrbat în fiecare zi ºi cu alge care mã strigã Nin-Ti din cultura proprie un bãrbat tãcut e momentul sã þin un discurs serios fãrã haine ºtiu cã acum râzi cum vã imaginaþi probabil posibil ºi fãrã suflet gata nu mã mai deranja nici copilul ãsta al meu nu a scãpat de zodia tãcuþilor un bãrbat total relativist încep în unele nopþi de iunie sã mãnânci tot din farfurie ne trimitem pisicile în oraº sã mai vorbeascã despre noi de aceea trebuie sã-þi spun sã te speli pe dinþi ele se duc albe fãrã emoþii fãrã trac acum totul sã dormi cu ºosete aºa cum le stã frumos unor pisici cât încã nu am ajuns la cerc sã-mi dezlipeºti literele de pe tavan mai râzi mult vorbesc nu-þi fie teamã noi ne vom mai întâlni oamenii oricum nu le prea bagã în seamã elena trebuie sã-þi spun poate cã ãsta e un noroc un singur lucru sau poate cã-i o nenorocire doar ca sã nu uit te rog

10 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn CONSTANTIN CUBLEªAN un fatalism iremediabil în privin- e mãsurã ce impresio- þa ºanselor speciei umane din nantul volum de manu- Cioran inedit: totdeauna ºi mai ales în viitor: Pscrise lãsat în urmã de „Adevãrul e cã nimic nu se în- Emil Cioran este cercetat ºi... sor- tâmplã, cã nu-i de vreun folos a tat, surprizele nu înceteazã sã se trãi acum sau oricând, cã fiece arate. Dedicându-se acestei no- R A Z N E clipã oglindeºte iremediabil ceea bile (dar ingrate) îndeletniciri de ce e de-a pururi, cã universul e o punere în ordine a textelor, greu lespede pe care timpul scrie un lizibile de altfel, Constantin Za- ultima fibrã”, ceea ce epitaf din începuturi ºi sub pova- haria a editat în ultimii doi ani trei face ca în jur sã se ra cãruia zac toate inimile ce-au texte (trei volume) de tot intere- împrãºtie „o mireas- fost vreodatã ºi care s-au înºelat sul pentru urmãrirea traseului mã de ratare”. Cei nedescifrând înþelesul evoluþiei evoluþiei scriitorului dupã hotã- care nu o degajã, cu ei”. Discursul conþine judecãþi ex- rârea luatã de a se stabili defini- greu pot spune cã au primate metaforic, poetic (vor- tiv în Franþa. Aºadar, dupã În- trãit: „descompune- beºte despre „amurgul fiinþãrii”, dreptar pãtimaº II ºi Despre rea e singura urmã despre „zvârcolirea muºuroiului Franþa, ambele apãrute în 2011, pe care o lasã paºii uman”, despre „frânghiile de la- iatã un nou corpus de reflexii ce vieþii, acest putregai crimi” pe care se întind „rufele ar fi putut constitui, la vremea lor, ciudat al materiei”. istoriei”, despre „vidul slovelor”, o carte („una din ultimele cãrþi Îndoiala („roade fie- despre viaþã ca „o melodie a ex- scrise de Cioran în limba româ- ce celulã a viitoru- pierii” º.a.m.d.), alteori este uºor nã”, dupã cum ne încredinþeazã lui”, fãcând din timp confesiv, contemplându-se pe editorul) Razne1 , text ce dateazã „un cancer”), zãdãr- sine ca pe un numitor comun al din 1949 întinzându-se pe parcur- nicia e „lumea însãºi tuturor oamenilor („În oraºe am sul a 120 de pagini ºi, zice Con- ºi legea sub care noi întâlnit moartea în ochii oameni- stantin Zaharia, „se poate presu- o înþelegem”, nos- lor; în naturã în freamãtul frunze- pune cã el a fost redactat între a talgia devenitã o lor. ªi-am întâlnit-o mai ales în doua jumãtate a anului 1945 ºi aplecare a noastrã de tãcerile inimii /.../ Nu mi-am ac- primele lumi ale anului 1946, de- „a concepe o altã lu- ceptat sfârºitul decât surprins eu sigur cu o marjã de imprecizie”. E me” etc., într-o con- însumi de aceastã acceptare, ve- perioada în care se afla la Diep- tinuã cãutare „pen- nitã parcã dintr-o voce strãinã ºi pe, ambiþionând sã traducã în tru a mai gãsi nume sângelui ºi vechii...”), foarte ade- limba românã câteva poeme de vreunui lucru din sea patetic, revoltat, în tonul sãu Mallarme, dar ia seama cã o înde- lume ºi lumea însãºi”. specific: „De ce, Doamne, nu letnicire de traducãtor nu i se Sunt în aceste mi-ai prelungit osânda acestei fal- potriveºte, ba mai mult, în situa- meditaþii germenii, nice întrevederi în toate împreju- þia în care se afla ºi în conjunctu- temele reflecþiilor rãrile vieþii, ºi m-ai lãsat sã fiu pe ra politicã din þarã, ºansele pu- sale de mai târziu veci sub Tine ºi numai din când blicãrii acestora în România erau asupra existenþialitã- în când deasupra Ta ºi dincolo ca ºi nule. O muncã zadarnicã, þii în sine, cu toate de Tine?”, sau, sentenþios: „De aºadar, fapt care îl determinã sã marile neliniºti pe la Principiul Binelui nu mai avem se gândeascã, cu toatã seriozita- care le provoacã în ce spera. Cãci acel Dumnezeu tea, la continuarea activitãþii cre- sufletul mereu rãz- pare un sobol ce s-a ascuns de atoare, în limba francezã. Lucru vrãtitului Cioran, lumina ce-a fãcut-o, încredin- deloc lesnicios, din multe punc- profeþind apocalipsa þând-o Necuratului, care s-a obo- te de vedere. Impornatã rãmâ- („În fiecare din noi sit de ea. Dupã chipul cui am fost nea, mai ales pentru el, nerenun- zace un profet”). ªi, fãcuþi? Biblia trebuie revizuitã; þarea la exprimarea ideilor filoso- iatã-l, cu spiritul sãu mituri negre vor trebui sã-nlo- fice din cãrþile anterioare, publi- pãtrunzãtor, vizio- cuiascã poveºtile clare ale ase- cate în limba românã, ºi totuºi, nar, contemplând mãnãrii noastre cu Fãcãtorul ºi ruperea cu acel trecut... dubios cãutat zadarnic în cãrþi ºi-n oa- soare; a te cutremura sub sufla- destinul acestui „univers gol” din dacã nu suntem în stare a ne zidi (cum avea sã spunã peste mulþi meni dezlegãri de întrebãri, ne- rea bestialã a semenilor; a fi în- care face parte: „Undeva în tre- o ursitã dreaptã, zidurile acestei ani una dintre exegetele sale, ntoarcem spre obiecte”. La ce fel junghiat de rânjetul ucigaº al cre- cut, în viitor sau în visul prezen- lumi – în care nimeni nu-i la locul Marta Petreu) care, desigur, pen- de obiecte dorea sã se întoarcã, aturii ºi a afurisi Creaþia, solidifi- tului, omul împrovizeazã negaþia lui – vor trebui dinamitate. Re- tru el, nici atunci ºi nici mai târ- o spune într-o altã meditaþie, din carea prea vizibilã a ideii de ne- oricãrei improvizãri. El creazã un volta duhului, dusã pânã la ca- ziu, n-a constitui o patã atât de vecinãtatea celeilalte:„Lucrurile dreptate”, pentru ca „dintr-un rest simbol de libertate de care totul pãt, odihnã nu-ºi mai gãseºte neagrã în biografie încât sã meri- toate par folositoare ºi la locul de filozofie ºi din învãþãmintele depinde. Astfel îºi asigurã el con- decât în cenuºa Facerii”. te o sancþionare capitalã, experi- lor, dar cadrul în care se petrec, experienþei, a nu putea face ni- fortul în cosmos, astfel îºi înºea- Cartea acestor panseuri, pri- enþa contestatarã din România timpul, le demascã nefolosul ºi mic, a renunþa la actul de revoltã, lã el slãbiciunea. Absolutul, care vitã retrospectiv, are aliura unui fiind, în înþelegerea sa, o formã nelalocul lor”. Cu alte cuvinte, a capitula în nemãrginire ºi-n con- izvorãºte din tot ceea ce-i mai execiþiu preliminar, în limba româ- de manifestare a unui spirit revo- aceste lucruri/ obiecte consti- solãrile deºertãciunii”, par a þine profund în noi, e fardul ce-l întin- nã, pentru eseistica aforisticã, luþionar tineresc, el fiind prins în tuie viaþa însãºi, marcatã de un de fatalitatea propriei raþiuni de a dem peste vacuitatea noastrã ºi pentru meditaþiile filosofice pe capcanele unei strategii politice timp implacabil, a cãrui conºtien- fi. Cioran înþelege acum cã între- a lucrurilor, e latura superficialã a care le va scrie de-acum înainte pãguboase de care, mai apoi, în tizare („crunta succesiuine a cli- gul arsenal al conceptelor pe care adâncimii noastre esenþiale. în limba francezã. Autorul pare repetate rânduri s-a dezis, cu fer- pelor”) îl face pe gânditor toc- le vehiculeazã în meditaþiile sale Dumnezeu nu-i decât fuga de lu- interesat sã vãdã cum se poate mitate, fãrã a-ºi contesta însã, mai „incapabil de viaþã” (pe om trebuiesc redefinite, reinterpreta- mina incurabilã ºi stearpã a aces- structura, în acest mod, o carte gândirea filosoficã de un scepti- în general). Nu e însã o incapaci- te, reînþelese. Astfel, se referã la tei lumi, e refugiul nostru într-o proiectatã direct în limba france- cism cronic, pe care, de altfel, avea tate vegetativã, de tipul prezen- condiþia sa de strãin („în orice obscuritate caldã ºi germinativã, zã, pe care o concepe încã în lim- sã-ºi construiascã întreaga ope- þei arborilor („Priviþi un arbore, þarã”) vãzând, de fapt, în orice om infinit productivã ºi inaccesibilã, ba sa maternã. Rezultatul e mai rã scrisã în limba lui Voltaire. fascinaþi de nepãsarea lui /.../ e un strãin în lume, starea aceasta, e apãrarea noastrã de ispitele ce mult decât promiþãtor. Razne Aºadar, anii aceia de imediat demonstraþia verticalã a lipsei de „juridicã”, trebuind ridicatã la o ne mãnâncã ºi ne rod ºi care ne- anunþã astfel toate marile teme pe dupã rãzboi au constituit pentru dorinþã”), ci una în care omul („o „calitate metafizicã”. În recul, ar dezvãlui un adevãr irespirabil care le va aborda Cioran în anii Cioran o mare cumpãnã ºi deo- fiinþã înstrãinatã: de Dumnezeu, „nefericirea e luptã”, oamenii de- ºi un vãzduh fãrã mângâiere. Tã- urmãtori. Discreþia pãstratã în le- potrivã un angajament... de labo- de materie ºi de sine”, a cãrui rol finindu-se nu prin raportarea „la rie nu avem îndeajuns ca sã în- gãturã cu acest manuscris aratã rator ideatic, într-o etapã de tre- este „sã se istoveascã ridicol spre veºnicie” ci la cotidian, „faþã de durãm a fi munciþi de viziunile tocmai precauþia filosofului în a- cere în care totul trebuia reeva- un scop, sã se frãmânte în josni- contemporanii lor”, fapt ce-i ofe- vãzului clar. Sãnãtatea perfectã a ºi divulga frenezia laboratorului luat într-o altã manierã dacã nu ºi cia folosului”) trebuie sã-ºi do- rã certitudinea cã „viaþa n-are nici raþiunii contemplând nimicul de intim al creaþiei, al exprimãrii sale într-o altã perspectivã. mine ºi sã-ºi înþeleagã sufletul un rost, dar ºi mai sigur e cã noi peste tot ºi tovãrãºia spiritului cu (de-acum) fragmentare, refuzând În fond, ce sunt aceste Razne mereu „pornit spre rãzvrãtire”, trãim ca ºi cum ar avea vreunul”. vidul de pretutindeni sunt frate- dezvoltarea construcþiei, în sis- care se coagulau într-o nouã (po- care i-a fost dat. În acest sens ªi atunci, a fi sceptic înseamnã le sufletului. Atunci nãscoceºte teme doctorale, a polemicii sale sibilã) carte, anunþând o formulã Cioran îºi priveºte dialectic pro- „a nu te crede centrul lumii”, cãci el pe Dumnezeu, ºi toate ale lui cu lumea, cu omenirea, cu desti- de exprimare, oarecum nouã, pe pria existenþã:„fiecare clipã a vie- „sentimentul importanþei noastre surogate terestre, pentru a-ºi men- nul cosmic al umanitãþii. E o car- care avea s-o consacre ulterior, þii pare de nesuportat; privirea re- este mai repede vecin nebuniei, þine cumpãtul, ce din raza minþii e te de începuturi tot atât de mult dar ºi devierea de la cea de mai trospectivã ne face însã sã ne de care oamenii sunt mult mai meteahnã ºi smintitã fãurire”. pe cât este ºi una de despãrþire înainte, conceputã ºi formulatã acceptãm trecutul. În fond sun- aproape decât de luciditate”. E Eseistica de mai înainte do- de un mod de a gândi ºi, mai ales, altfel. În acest sens cautã ºi Con- tem mulþumiþi cu propria noastrã aici o atitudine în care se reechi- bândeºte (de)acum concentrarea de a scrie. Era pariul pe care Cio- stantin Zaharia sã expliciteze ti- existenþã, deºi de fiecare datã n- valeazã stãri, sentimente ºi nu mai aforisticã. Angajamentele politi- ran îl lansa cu sine însuºi, câºti- tlul:„ce altceva sunt Raznele o admitem”. E un soi de a-ºi de- puþin trãiri. Tristeþea e definitã ca ce din articolele polemice la adre- gat, în cele din urmã, cu brio. acestea decât evadãri de pe dru- nunþa autocritic trecutul (?!). ªi „rãsunetul dulce-amar ºi infinit sa sistemelor sociale, se dizolvã muri (strã)bãtute, abateri de la tot în acest sens trebuie consi- prelung al unei foste rãzvrãtiri, în halouri contestatare ale alcã- normele demersului firesc, rãtã- derat ca „un suflet pornit spre ecoul de vis al neizbutirii oricãrui tuirii universale, în genere, a uma- 1 Cioran, Razne. Stabilirea tex- ciri pe seama formelor literare ºi rãzvrãtiri”, cum este (fireºte) al protest”. De aici, plictiseala care nitãþii, iar dispreþul faþã de lânce- tului, prefaþã ºi note de Constantin cãutãri filosofice?”. Cioran însuºi sãu ºi care se defineºte prin „a „se furiºeazã criminal în þesuturi- zeala individualã ia turnura unei Zaharia. Editura Humanitas, Bucu- noteazã într-un loc:„Dupã ce-am urî convulsiv injustiþiile de sub le noastre ºi ni le roade pânã la sancþiuni cinice copleºitoare, de reºti, 2012

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 11 în omul naturii ºi al civilizaþiei tra- nnn GEO CONSTANTINESCU diþionale, reprezentat simbolic de þãranii risipiþi pe ogoare, ale cã- ror brãzdãri pe frunþi ºi obraze oetul Dan Ionescu (nãs- „amintesc de supãrarea Domnu- cut în 1970, în Bãlãciþa, forþa visului lui pe om”. E vorba de supãrarea Pjudeþul Mehedinþi) a care a nãscut creaþia umanã, efor- debutat în 1995 cu volumul de gãþia ei, neglijatã prea uºor de tire: „ªi se duceau/ în amintiri la tul de completare a creaþiei per- versuri Biblioteca într-o alocu- cãtre semeni: ”inima n-a putut moarã strãbunii mei cu saci ro- fecte, dar limitate, a lui Dumnezeu. þiune (Editura Avrãmeasa, 1995) arunca afarã/ vreun sentiment/ se tunzi de grâu”. Este imaginea Poetul, în fâºia de timp care în care punea, plin de curaj, pro- prefãcea continuu/ în lunã sau permanenþei vieþii, imagine veni- i-a fost datã ca sã trãiascã se în- blema condiþiei poetului într-o poveste” (Inspiraþie). tã din netimp, pe care poetul o treabã din nou „de cine e þesutã lume contemporanã debusolatã, Elementele arhicunoscute ale surprinde viu. Aºa cum surprin- ºi la ce macat/ e adãugatã, la al o lume a brutalei abandonãri a spi- peisajului bucolic sunt sublima- de orice moment al vieþii perso- plângerii sau fericirii?” (Subiec- ritului ºi a valorilor tradiþionale te viu de poet într-o creaþie în nale, deschis plenitudinii: „Su- te despre vreme). care, totuºi, au definit-o ºi i-au care spontaneitatea trãirilor se prapus concretului,/ episodul în Volumul Vis visus sau Forþa dat sens. Punctul de vedere al topeºte într-o meditaþie duios-iro- care tu, neliniºtitã,/ loveai zãpa- visului (Ed. Scrisul Românesc, poetului este tonic, sub aparen- nicã asupra marilor momente ale da cu piciorul tulburând-o,/ame- Craiova, 2007) regãseºte în tradi- þa naivitãþii este absolut încrezã- vieþii individuale, protejate de ninþã permanent sã se aºeze în tele din naturã, pe care omul ghif- þia clasicã a lui Lucretius sau tor în valoarea perenã a cuvân- tradiþie: „În expresivã stare/ a clo- scris”. tuit, omul gol de substanþã, nu o Ovidius eternitatea fiinþei ce nu tului ºi mai ales în nevoia lui de a potului care-ºi îngroapã sunetul/ Volumul urmãtor, Altceva de mai vede. Noteazã el în poemul a renunþat sã viseze, care nu a recupera omenescul din conca- în lumina mucegãind pe coapse,/ cunoscut (Editura Aius, Craiova, Spirala: „Exultã grãdina. Palpita- renunþat la iubire. Atunci când soarele unui timp al continuei ne apropii sau numai ne des- 1998) pare a descoperi timpul gol þia se transferã în pãsãri./ Vãzdu- omul comun se pierde prin labi- degradãri. Astfel, el redescoperã parþi?” (Simplã interogaþie). al contemporaneitãþii mãcinate de hul dã bice norilor, a cãror tur- rinturile aglomerãrilor materiale ecturi aceastã lume prin simplul cere- Dangãtul clopotului amintind de risipiri, întru utilitatea materiali- mã,/ aºeazã pe-o îndepãrtatã ce- ale civilizaþiei risipirii, când nu-ºi monial (pierdut de mulþi dintre Ion Pillat, martorul eternitãþii de tãþii înrobitoare. Orizontul deºi tate, începe sã pascã/ sunete de mai aflã sens ºi ideal, îi aminteºte contemporanii sãi) al lecturii: bronz a vieþii individuale ºi so- împuþinat îi apare greoi, degradat, clopotniþã”. Metafora spiralei de vorbele acestora în poemul „deschid un volum/ cu nimb rus- ciale prin marile lor evenimente, derizoriu: „Apusul plecat peste este metafora destinului omului, Îndemn (dupã Ovidiu): „Prin tic:/ tocmai cãzu luna,/ în cânte- revine firesc în poezia lui Dan un purceluº rumen,/ cu mãrul în dar ºi cea a continuei deveniri a aceste îndeletniciri, prin altele,/ cul cocoºilor” (Lecturã). Evoca- Ionescu, ca o necesitate a recu- gurã”. Este una din imaginile universului. Vãzduhul, norii, con- te dezobiºnuieºti sã iubeºti./ Tu rea subtilã a unor elemente ale perãrii timpului trecut, dacã nu apocalipsei ghiftuirii omului gro- stituie leagãnul formãrii omului cãlãtorule, totuºi,/ cu toate cã, civilizaþiei satului abandonate de cel edenic, mãcar cel mereu pre- bian, a omului fãrã dimensiunea primitiv, natural, al trãirilor pure, prin lanþuri puternice, iubirea te modernitatea urbanã încorsetatã zent în devenirea de sine a omu- spiritului, a transcendenþei. În nelimitate, iar cetatea, sunetele reþine”. Prin contactul cu clasi- în cutii de oþeluri ºi betoane, su- lui. În eternitatea acelui dangãt acest context, poezia este chema- clopotniþei sunt creaþiile civiliza- cii, expresia poetului devine mai ficientã sieºi, apare aici fãrã sã de bronz, poetul, la fel ca înainta- tã sã-l salveze pe acest om împu- þiei care i-au dat sens. Dar atunci sigurã, mai înþeleaptã. Astfel, el supere, tocmai pentru cã poetul ºul sãu în ale descifrãrii eternitã- þinat, pe acest om pierdut, ador- când sunt pãrãsite aceste ele- se adreseazã contemporanilor reuºeºte sã evite cu siguranþã þilor de-o clipã, cautã clipele de mit spre aneantizarea grãmezilor mente esenþiale, pentru haosul mult mai sigur de înþelepciunea locurile comune ale retoricii, rein- graþie ale unirii prin nuntã cu fi- de lucruri care l-au înrobit: „Ten- fãrã sens al obiectelor perisabile dobînditã prin creaþiile acestora. ventând frumuseþea poeziei inþa iubitã sau ale despãrþirii prin siunea poeziei mã furã din baga- ale contemporaneitãþii, omul e Adaugã el în poemul Înspre gân- printr-o nouã sintaxã, ca rezultat moarte de aceasta. În toate, însã, jele acestei vieþi./ Între atâtea pierdut. durile lui Dumnezeu: „Lumina al bunei stãpâniri a limbajului gãseºte un suport al eternitãþii, obiecte, voi fi prosopul care/ sã Volumul ce-l succede, Depar- viselor îmbogãþeºte,/ Într-un fel poetic. Reuºita lui este datã ºi de care este însuºi satul cu credinþa ºteargã de tristeþe ºi suferinþã pe te de ocean (Ed. Cartea româ- misterios lucrurile./ O reaºezare preocuparea pentru conþinutul sa nezdruncinatã. Cum aceastã Dumnezeu” (La hotel). ªi tot neascã, Bucureºti, 2000) reia tema a lumii în rosturi ºi o îndeplinire profund uman al cuvintelor, în civilizaþie pare abandonatã, poe- poezia se întoarce triumfãtoare destinului poetului în lumea de mai bunã a destinelor”. Pericole- care realitatea intrã cu toatã bo- tul o recupereazã duios din amin- spre poet, când surprinde elemen- azi, gãsind puncte de reazem tot le vin însã din superficialitatea prezentului. Astfel, îi apare în faþã o lume fãrã de busolã, fãrã visuri, fãrã iubire – lumea faptului divers: „Din ziare extragem, pentru bâr- „Mozaicul” face valuri fã/ subiecte comice” (Pretenþie estivalã). La fel, în goana nebu- Zilele Bibliotecii Judeþene I.G. Bibicescu Mehedinþi (28 - 29 noiembrie 2012) nã a individului de azi de a-ºi transforma fiinþa într-o chinuitã ntre 28 ºi 29 noiembrie 2012 niei de Charles Laugier, carte ce numãrul 11/2012 al revistei „Mo- gazdelor noastre, Biblioteca I.G. piesã a angrenajului practicii so- au avut loc zilele Bibliote- a stârnit locvacitatea invitaþiilor, zaicul”, dupã care a urmat mult Bibicescu, în mod deosebit doam- cietãþii producãtoare de bunuri, Îcii Judeþene din Drobeta Mic tratat de esteticã sau Lumea aºteptatul eveniment – plimbarea nei director Raluca Graf ºi dom- constatã cã „Din mersul tãu prin Turnu Severin, sãrbãtorind 91 de vãzutã estetic de Felix Aderca ºi cu vaporul pe Dunãre. Mulþumim nului contabil ºef Alin Roºca. fapte, cu vitezã,/ taina scade în ani de la înfiinþare. Manifestãrile ochii tãi într-un fapt mãrunt”. s-au organizat în jurul temei „Bi- Dincolo de acest angrenaj al blioteca I. G. Bibicescu în timp” devorãrii de sine au rãmas þãranii cu participarea ºcolilor nr. 14 „Mir- în veºnicia trudei lor pe pãmân- cea cel Bãtrân ºi Baiazid”, ”C-tin tul mare ºi bun: „Þãranii au Truºcã”, „Corlãþel”, Companiei plâns./ Plugurile uºoare faþã de teatrale „Atmosphere 2011”, Li- lacrimile vãrsate./ S-a arat cu la- ceului de Artã „I. ªt. Paulian”, Co- crimi” (Zeul Ares). Prin urmare, legiului Tehnic „Domnul Tudor”, în acest spaþiu al dorinþei de a nu Ansamblului folcloric „Dunav” ºi pierde tradiþia, înþelepciunea, vi- Colegiului Naþional Economic sul, dragostea se construieºte „Theodor Costescu”, evenimen- poezia lui Dan Ionescu. Astfel, tul fiind gãzduit de Casa Tinere- avem poemul-emblemã a recupe- tului. În cea de-a doua zi de festi- rãrii omenescului, intitulat suges- vitãþi echipa Mozaicul ºi-a luat tiv, O inimã deschisã: „O întovã- cãrþile ºi a mers în oraºul de pe rãºire de culori surprindea/ clo- Dunãre. Am lansat lucrãrile Aius potul în rãzbat./ Sub circumferin- 20 – file din istoria noastrã de þa de bronz,/ ai deschis gura pli- Nicolae Marinescu, Contribuþii nã de mirare./ Se vestea despre la etnografia medicalã a Olte- persoana de alãturi care,/ pentru Adrian Michiduþã, Raluca Graf, Nicolae Marinescu, Daniela Micu, Gabriel Nedelea iubire, la umbrã, sub cuiburi”. E vorba de aceeaºi imagine a clo- potului etern care cheamã la cre- dinþã, iubire ºi vis, care apãrã omenescul de destrãmare. Prin urmare, poezia lui Dan Ionescu reuºeºte sã facã atent omul mo- dern, omul sedus de o societate a utilitarismului mort, risipit prin- tre labirinturile abundenþei oar- be de obiecte fãrã sens, la valori- le care au creat fiinþã, care au cre- at spiritualitate. Versurile sale au menirea de a-l scoate pe acesta din inerþie, de a-l determina sã mediteze asupra propriei condi- þii, sã schimbe ceva din aceastã lume, iar asta sã o facã conºtient, începând chiar cu sine. Anemona Andrei, Mihaela Mazilu, Gabriel Nedelea, Daniela Micu Alin Roºca, Sorina Roºca, Raluca Graf, Adrian Michiduþã

12 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 pe drumul „maestrului umorului negru” Cosmin Dragoste, Rolf Bossert tragismului, cu o permanentã sa- muth Frauendorfer. Însã Cosmin „semnificat fãrã semnificant” – Un mic killer al straºnicului bie a lui Damocles aninând dea- Dragoste nu neagã nici cores- (p.202), raportându-se la Teoria cotidian, Aius, 2011, 224 pagini supra capului sãu, Rolf Bossert pondenþele cu lirica lui Bertold semnului lingvistic a reputatu- a fost nevoit sã facã faþã presiu- Brecht, cãruia Bossert îi oferã ºi lui lingvist elveþian Ferdinand de a patruzeci de ani de la nilor exercitate în mod abuziv de o replicã la unul dintre poeme, a Saussure, iar Cosmin Dragoste o apariþia Aktionsgruppe cãtre Securitate, care, la început, lui Georg Trakl, Wilhelm Busch, defineºte ca fiind metafora care LBanat pe „estrada” lite- i-a permis sã scrie cum doreºte, Heinrich Heine, dar ºi a lui „nu înseamnã numai asociere de raturii din România, criticul ºi însã, dupã cum avea sã constate Lucian Blaga. imagini sau aducerea unui plus germanistul Cosmin Dragoste, curând, nu ºi ce doreºte. Sub Preferinþele muzicale ale Ak- de cunoaºtere, ci ea trebuie sã lector universitar doctor la Facul- masca ludicului, poetul camu- tionsgruppe Banat (Janis Joplin, zguduie cunoºtiinþele, sã se re- tatea de Litere din cadrul Univer- fleazã ironicul, fãrã de care aces- The Beatles, The Rolling Stones) volte ºi sã îndemne la revoltã. O sitãþii din Craiova ºi autor al vo- ta nu ar mai fi putut „dansa” prin- s-ar fi reflectat ºi în opera mem- metaforã astfel conceputã este lumelor Herta Müller – Meta- tre ºi cu cuvintele, într-o încerca- brilor acestei grupãri, printre care «goalã».” (p.202) morfozele terorii (Aius, 2007), re de a se juca „de-a v-aþi ascun- se numãra ºi Rolf Bossert, fapt Ca pentru a ne dovedi încã o Mãrgele de sticlã (Aius, 2008), selea cu dictatura”. Portretizat de ce explicã, în opinia lui Cosmin datã cã moartea nu este sinoni- Alois (Scrisul Românesc, 2010), cãtre Herta Müller în Herztier Dragoste, „aparentele înºiruiri mã cu uitarea, cu intrarea într-un trateazã monografic opera unuia prin intermediul personajului haotice de vocale” din poemele con de umbrã, tânãrul critic face dintre membrii grupãrii amintite, Georg, poetul s-a stins din viaþã acestora, criticul oferind ca exem- ºi o scurtã incursiune prin ope- pãtrunzând cutezãtor în substra- în împrejurãri suspecte dupã ce lic”, parodiator precum ºi, aºa plu melodia All Together Now a rele contemporanilor acestui

turile tixite cu semnificaþii oculte reuºise sã se elibereze de sub ju- cum observã ºi Grete Tartler, un celor de la The Beatles: „ A, B, C, poet, selectând strict acele poe- ecturi ale poemelor acestuia, realizând gul regimului comunist, refugiin- pregnant stil aforistic. Analiza D/ Can I bring my friend to tea?/ me ori pasaje care i-au fost închi- analize complexe ºi elaborate, du-se în Germania. Germanii din însã nu se limiteazã doar la „tãl- E, F, G, H, I, J I love you” (p.23). nate lui Rolf Bossert, amintindu-i decantând cu o uluitoare scru- România au fost victimele unor mãcirea” versurilor, ci ºi la aspec- Rolf Bossert este, precum re- pe Werner Söllner, Richard Wag- pulozitate multiple configuraþii ºi conjuncturi nefaste, ce îi obli- tul exterior, la decriptarea modu- iese din ampla explicitare ºi exem- ner, Ernst Wichner, Dieter Schle- relaþiile intrinseci dintre cuvinte. gau, pe de o parte, sã scrie un soi lui în care poetul jongleazã cu plificare a criticului, un adevãrat sak, Mariana Marin, Liviu Anto- Identificând iniþial trei etape de literaturã „angajatã”, dirijatã punctuaþia, cum influenþeazã maestru în ceea ce priveºte jocul nesei. Un omagiu pentru „maes- ale liricii lui Bossert („angajamen- de tiparele acelor vremuri ºi de aceasta decodarea discursului. cu figurile de stil, pe care le ex- trul umorului negru”, aºa cum îl tul polemic - prescriptiv”, „su- „biciul” autoritãþilor, care le îngrã- De asemenea, criticul reperea- ploateazã ºi le mânuieºte cu o numeºte (p.191), biectivitatea angajatã”, „poezia dea posibilitãþile de exprimare, iar zã ºi o „poeticã a tãcerii, a cuvân- uluitoare dibãcie, îºi þese scoate- menit sã puncteze astfel rolul im- extrem de interiorizatã”), criticul pe de altã parte, sã îºi asume sta- tului nerostit care trebuie sã se rea limbii din „starea de «norma- portant pe care Bossert l-a jucat se lanseazã apoi într-o investiga- tutul de literaturã „insularã” con- facã auzit din cele rostite” (p.188), litate»”, tratând poezia ca pe un în literatura anilor ’70. þie „corporalã” a „trunchiului” li- tinuând, totuºi, sã se raporteze, poeticã ce poate fi regãsitã ºi în experiment, ca pe un joc de-a Confruntându-se cu reacþii ric bossertian, ca un veritabil într-un fel sau altul, la „centru”, creaþiile Hertei Müller, la Roland baba oarba cu cuvintele, prin in- aflate la poli complet opuºi, lau- „medic” literar, o disecare amã- ºi anume, la Germania. Kirsch ºi la Richard Wagner. termediul aferezei, apocopei, bat- dative, ori, dimpotrivã, ascun- nunþitã a „anatomiei” operei lui O poezie „nonconformistã”, Aceastã poeticã îi conferã textu- hosului, brahilogiei, catacrezelor, zând o lipsã de încredere afabilã, Bossert, venind, în acelaºi timp, menitã sã surpindã ºi sã ºocheze lui o altã perspectivã, este vorba enjambamentului, metonimiei, cum mãrturiseºte însuºi Cosmin ºi cu o interpretare a acestei lirici nu doar prin conþinut, ci ºi prin despre plurisemantism ºi pluri- oximoronului etc. Dragoste, acesta din urmã nu a din perspectiva „modelului tria- „sub-conþinut” ºi formã, prin rea- perspectivism, pluridimensiona- Germanistul craiovean atrage renunþat la proiectul sãu de a fa- dic propus de Noica: individua- litatea pe care Bossert nu o redã lism, este, conform lui Cosmin atenþia ºi asupra unei figuri de cilita comprehensiunea scrierilor lul – determinaþiile – generalul, întocmai, ci o modeleazã ca pe o Dragoste, o formã ineditã ºi efi- stil ce are un rol aparte, Bossert unui poet atât de valoros, reali- unde toate cele trei componente bucatã de plastilinã, astfel încât cientã de protest, fãcând trimite- fiind cel ce introduce conceptul zând, aºa cum precizeazã Ger- capãtã însã cu totul alte determi- sã corespundã structurii „arefe- re chiar la unul dintre aforismele de metaforã goalã, prezent în hardt Csejka încã din Prefaþã, „un nãri.” Titlul acestui volum repre- renþiale” pe care el o promoveazã. lui Blaga, ºi anume, „Tãcerea este poemul Bukarester Januar, 1985 început de autentic dialog între zintã preluarea ºi prelucrarea a Cosmin Dragoste identificã o umbra unui cuvânt”. Poetica tã- (Ianuarie bucureºtean, 1985): cele douã grupuri creatoare” douã versuri din poemul „meinen trãsãturã dominantã a primei eta- cerii nu îl singularizeazã, ea pu- „ºi existã o metaforã goalã: cea (p.7), cu toate cã „cel mai dificil weg” al lui Rolf Bossert: „stau pe pe de creaþie a lui Rolf Bossert, tând fi întâlnitã ºi la Rainer Maria mai mizerabilã/ frumoasã sare din este sã scrii despre cei care-þi sunt strada principalã/ doar un mic kil- ce se aflã în strânsã legãturã cu Rilke, Paul Celan, Franz Hodjak, ziar cãtre/ carnea surdã a ochilor la suflet” (p.213), încheie germa- ler/ al cotidianului violent”. ironia ºi ludicul amintite anterior: Richard Wagner, Werner Söllner, mei” (p.201). Metafora goalã este, nistul craiovean. Cu un destin aflat sub semnul „caracterul moralizator”, „parabo- Johann Lippet, precum ºi la Hel- în opinia lui Astrid Schau, un nnn Roxana Ilie fotografiile lui Laurenþiu Nica logul craioveanului La- nã, nostalgicã, decadentã sau pãstreazã de cele mai multe ori tãþi ce apare în momentul în care flectãrii ºi al rãbdãrii, fotografiile urenþiu Nica, http:// poeticã, dar ºi o esteticã a miºcã- culoarea ºi frenezia strãzii. subiectul se dezvãluie lumii. Per- lui Laurenþiu Nica ilustreazã o Blnphotography.ro/ rii ºi a vieþii urbane. Imposibilitatea fotografiilor de cepþia autorului, deºi prezentã, Craiovã mai frumoasã decât per- blog/, este, de fapt, o secþiune a Pe blogul lui Laurenþiu Nica a se disocia de real reprezintã atât trece în plan secund. Imaginea cepþia generalã, dar ºi mai dina- portofoliului acestuia, conþinând se mai gãsesc ºi câteva portrete, o splendoare cât ºi o slãbiciune: este lizibilã, compoziþia simplã micã. Fiecare imagine este o pro- fotografii realizate de autor în fotografii inedite ale unor eveni- imaginea nu se poate supune orientatã pe impactul vizual, iar poziþie ce completeazã capitolul cursul profesiei de fotoreporter, mente comune de tip nuntã, dar niciunei reþete ºi poate avea un subiectul fotografiei este în co- complex al vieþii oraºului ºi a con- dar ºi din iniþiativã proprie. De- pregnantã este imaginea Craio- caracter puternic sau slab, cert nexiune directã cu subiectul ge- diþiilor sociale (re)descoperite. spre conþinut se poate spune cã vei. Puþine bloguri craiovene sur- sau vag, dar este mereu o tran- neral al fotoreportajului. este la intersecþia dintre fotojur- prind esenþa Craiovei în imagini, scriere a adevãrului, a unei vitali- Rezultat al observaþiei, al re- nnn Roxana Roºca nalism, fotografie documentarã ºi iar blogul de faþã este unul dintre fotografie de stradã. Pe scurt, ele. Sunt surprinse locuri pe lân- descrierea lumii reale asociatã cu gã care oamenii trec în fiecare zi, intenþia narativã a autorului, fie- dar ºi situaþii care ar putea ajun- care imagine având un inevitabil ge pe prima paginã a ziarelor. Re- caracter artistic. Laurenþiu Nica alismul, dat de lipsa modificãrilor mãrturiseºte cã este mult mai pa- aduse fotografiilor, îl determinã sionat de fotografia documenta- pe privitor sã încerce un senti- rã, care spre deosebire de foto- ment de familiaritate, dar ºi o per- jurnalism, se implicã mai profund cepþie evolutivã, îl provoacã în în vieþile ºi spaþiul oamenilor, tra- acelaºi timp sã se elibereze de duce realul într-o formã artisticã, confortul împrejurãrilor atât de ajungând inclusiv la teme din do- bine cunoscute ºi sã se avânte meniul underground; însã demer- în marea de momente trecãtoare sul necesitã o mai mare apropie- ce formeazã viaþa de zi cu zi a ora- re de oameni ºi un timp mai lung ºului. Îl forþeazã sã priveascã ºi acordat subiectului, atât ca do- sã rezoneze cu oameni ºi lucruri cumentare cât ºi ca fotografiere. care în mod normal ar trece ne- În momentul de faþã, proiectul on- observate, capturând un moment line al lui Laurenþiu Nica se con- de adevãr ce relevã pacea ori an- centreazã pe gãsirea de idei lega- xietatea oraºului. Având caracter te de comunitatea localã care sã jurnalistic sau documentar, majo- merite a fi expuse publicului larg. ritatea fotografiilor nu sunt post- Majoritatea fotografiilor se ba- procesate în mod vizibil, ºi cu atât zeazã pe interacþiunea loc-perso- mai puþin pre-procesate. Fotogra- naj, pe contraste ºi detalii care ful nu se încãpãþâneazã sã trans- aduc în vedere o atmosferã seni- forme toate imaginile alb-negru ºi

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 13 Casa Regalã ºi Brãtianu) – i-ar nnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi fi împins pe mulþi spre o mitizare pozitivã. Nu ar fi fost categoric condamnabil. Este însã, fãrã du- biu, lãudabil cã Mihaela Damean nu a fãcut-o. Cu luciditate, a reu- un mare om de stat, cu bune ºi cu rele ºit sã menþinã echilibrul între to- nurile portretului, în douã moduri. Mihaela Damean, Personali- Sturdza s-a lansat în politicã rit, dar timpul a fãcut ca asta sã În primul rând, a acordat o aten- tatea omului politic Dimitrie A. în 1857, ca secretar („redactor”) nu mai conteze. În 1878, a revenit þie egalã greºelilor/nereuºitelor Sturdza, Editura „Cetatea de al Divanului ad-hoc al Moldovei la Finanþe, cu principala sarcinã (vezi „chestia Ghenadie”, modul Scaun”, Târgoviºte, 2012, 244 p. (1857). A continuat ca secretar al de a rezolva problema cãilor fera- în care abordat „problema naþio- „cãimãcãmiei de trei” a Moldo- te, de care era condiþionatã recu- nalã”, incapacitatea de a menþi- artea cea mai frumoasã vei (1858) ºi, ulterior, pentru scurt noaºterea independenþei. A ne- ne ordinea în partid º.a.). În al atunci când eºti preocu- timp, al lui A.I. Cuza. ªi-a fãcut gociat atunci cu însuºi Bismarck. doilea rând, nu a ezitat sã îl pre- pat de istorie e cã nu debutul ministerial, la Culte, în În 1882, a preluat Externele ºi a zinte ºi pe „D.A. Sturdza în viziu- P timpul domniei acestuia, dar apoi semnat, anul urmãtor, tratatul de nea contemporanilor”. Pãrerile lor încetezi niciodatã sã fii surprins. ªi nu mã gândesc acum, neapã- poate fi gãsit printre liderii „mon- alianþã cu Puterile Centrale. În nu au fost, de multe ori, deloc fla- rat, la cine ºtie ce noi descoperiri struoasei coaliþii” care l-a înlãtu- 1885, din nou la Culte, a gestio- tante. Aºa stau, în general, lucru- care pot sã-þi dea peste cap tot rat. Motivele rupturii au fãcut nat problema recunoaºterii auto- rile în privinþa politicienilor ºi aºa ce credeai, ci la ceva aparent mai obiectul a numeroase controver- cefaliei BOR. În 1892, în opoziþie, ar fi bine sã îi reþinã ºi istoricii. Iar mãrunt. Existã lucruri la care nu se. La 11 februarie 1866, el a fost a ajuns în fruntea PNL, dupã contemporanii ar fi bine sã se ab- te gândeºti, deºi recunoºti cã cel care a preluat arhiva Domni- moartea Brãtienilor, iar în 1895, a þinã de la previziuni despre cum sunt „la mintea cocoºului”. Ai fi torului Unirii, pe care avea sã o devenit, în sfârºit, prim-ministru. îl va reþine istoria pe unul sau pe avut toate datele sã o faci, dar te predea, în 1912, Academiei Ro- Nu a rezistat decât un an, în prin- altul. Dupã guvernarea din 1895- ecturi lãsai dus de val. Pânã când, la un mâne. A revenit în guvern, ca ti- cipal din cauza scandalului pro- 1896, chiar un apropiat îl conside- moment dat, se întâmplã ceva Despre omul politic liberal tular al Lucrãrilor Publice. A acþi- vocat de înlocuirea Mitropolitu- ra pe Sturdza lipsit de „pricepere” care te întoarce. ºtiam, aparent, tot ce se putea ºtii. onat ca emisar la Constantinopol lui Ghenadie. A fost rechemat în ºi energie, iar Regele aprecia cã, Cazurile cele mai spectaculoa- Este menþionat – nici nu putea fi pentru recunoaºterea alegerii lui 1897 ºi a rezistat doi ani. Din deºi era priceput în treburile ex- se sunt cele care privesc perso- altfel – în toate sintezele de isto- Carol, în 1866, iar mai apoi, în ca- aceastã guvernare dateazã cele- terne, era prea „brutal” în cele in- nalitãþi. Sã fim sinceri, probabili- rie modernã româneascã ºi chiar litate de agent diplomatic (1868- bra reformã a lui Spiru Haret. terne, una peste alta dovedindu- tatea de a identifica oameni foar- în biografiile altor personalitãþi. 1870), pentru întãrirea autono- Dupã o scurtã guvernare conser- se „cel mai prost ministru prezi- te importanþi, dar „uitaþi”, este Pour les connaisseurs, rolul sãu miei, ceea ce presupunea recu- vatoare, în 1901, i s-a încredinþat dent pe care l-am avut în 30 de ani micã. „Uitat” e un cliºeu, folosit în edificarea României moderne noaºterea numelui de România, din nou conducerea, cu misiunea de domnie” (p. 133). Peste numai adesea doar pentru a atrage aten- a fost mereu (sub)înþeles, dar nici- crearea monedei naþionale ºi a de a scoate þara din criza finan- câþiva ani însã, se va dovedi ºi þia asupra cuiva. De regulã, oa- odatã clar scos în evidenþã. Im- unei biserici independente admi- ciarã. A dovedit promptitudine ºi priceput ºi energic, iar „brutalita- menii existã în istoriografie, dar plicarea lui în mai toate proble- nistrativ. În 1870, a negociat la eficienþã. A urmat o nouã pauzã tea” sa va deveni o calitate, în noile pierduþi în liste de alþi oameni. mele mari ale vremii era doar punc- Berlin în complicata problemã a (1904-1907). A fost însã chemat condiþii, astfel ca Regele va recu- Cu un alt cliºeu, se poate spune tatã ºi, de aceea, în bunã parte cãilor ferate. În 1871, în calitate în toiul rãscoalei pentru a liniºti noaºte cã „are o forþã de muncã despre ei cã „nu li s-a acordat su- necunoscutã. Sturdza pare sã fie de ministru de Finanþe ºi în lipsa spiritele. El a fost conducãtorul extraordinarã ºi este un om pe care ficientã atenþie”. Într-o astfel de perceput ca un politician, destul primului-ministru, Ion Ghica, care a restabilit ordinea ºi acþio- se poate conta” (p. 140). situaþie s-a aflat D.A. Sturdza, de important, din epoca lui Carol I, Sturdza a fost cel chemat de Ca- nat apoi pentru rezolvarea pro- Poate cã nu a fost un mare om pânã la apariþia cãrþii tinerei cer- a Brãtienilor, a lui Kogãlniceanu rol pentru a-i anunþa intenþia ab- blemelor de fond. La finalul anu- politic, dar, cu siguranþã, a fost cetãtoare craiovene Mihaela sau chiar a unor Maiorescu, Carp dicãrii. ªi tot el e expus, în Parla- lui urmãtor, bãtrân ºi mãcinat de un mare om de stat, „unul din cei Damean. Meritele lucrãrii, dinco- ori Take Ionescu. Dar nu mai mult. ment, dificultatea situaþiei. În probleme de sãnãtate ºi de fami- mai însemnaþi bãrbaþi ai noºtri de lo de faptul cã reprezintã o pre- Mihaela Damean demonstreazã 1875, s-a numãrat printre fonda- lie, avea sã se retragã definitiv. stat”, potrivit lui Carol I, ºi „omul mierã, sunt evidenþiate în Cuvân- cã activitatea sa nu este deloc torii PNL, dar în anii urmãtori a Toatã acestea ºi altele nereþi- situaþiei în vremuri de crizã” (p. tul înainte ºi în Prefaþã, semna- inferioarã ca însemnãtate, ba intrat în conflict cu I.C. Brãtianu, nute aici – reconstituite minuþios 149), cum inspirat l-a etichetat au- te de profesorii Adrian Cioroia- chiar dimpotrivã, în unele cazuri. în privinþa alianþei cu Rusia, faþã dupã numeroase surse edite, toarea. ªi cum crizele au fost frec- nu ºi Corneliu Mihail Lungu. A fost deci ºi epoca sa. de care, germanofil fiind, a avut multe de epocã, ºi inedite, unele vente ºi diverse, D.A Sturdza a o aversiune constantã ºi profun- fãrã legãturã directã/explicitã cu fost unul din oamenii care au dã. Previziunile sale s-au adeve- personajul (vezi fondurile SANIC marcat epoca. nnn CÃTÃLIN GHIÞà altfel despre filme misarul ajunge la hotelul Mono- nuri claustrofobice. Singurii supra- pol. Maciek este însã transformat vieþuitori, locotenentul însuºi ºi de proaspãt descoperita sa iubi- trilogia rãzboiului sergentul Kula, sunt ºi cei care ofe- re pentru delicata Krystyna, ast- rã încã o surprizã crudã la final, dar fel încât gãseºte tot mai dificil sã devine limpede în ochii tuturor roman al scriitorului Bohdan nu vreau sã intru în detalii. susþinã o viaþã dublã, consuma- cã naþiunea care a suferit cel mai Czeszko, preluat în echipa pro- În fine, Cenuºã ºi diamante tã în ipostaza de asasin politic. mult atât la nivelul victimelor din ducþiei ca scenarist. Acþiunea are este ºi cel mai complex segment al Destinul lui Maciek este emble- rândul populaþiei civile, cât ºi la loc în 1942, într-un cartier perife- trilogiei, avându-ºi originea în ro- matic pentru întreaga generaþie nivelul distrugerilor materiale ric al Varºoviei, avându-i în cen- manul scriitorului Jerzy Andrze- polonezã a rãzboiului, care trebu- este Polonia. Dezmembratã ca tru pe doi tineri, Stach ºi Jasio. jewki (titlul peliculei este inspirat ie, cumva, sã gãseascã o cale de stat, mai întâi de Prusia imperialã Primul este un caracter sensibil, dintr-un poem semnat de Cyprian supravieþuire spiritualã ºi emoþi- în acord cu Rusia þaristã la finele îndrãgostindu-se, pe parcurs, de Norwid, care apare, într-o scenã onalã în infernul provocat de oro- Îþi este mai uºor sã mori secolului al XVIII-lea, apoi, frumoasa Dorota, în vreme ce al din film, inscripþionat într-un graf- rile conflictului. atunci când eºti îndrãgostit. printr-o perversiune a destinului, doilea este mult mai independent fito de pe un zid). Mult mai legat, Trilogia rãzboiului rãmâne Halinka, Canalul de Hitler în acord cu Stalin în pri- ºi mai greu accesibil emoþional. estetic, de cinematograful ameri- unul dintre cele mai importante ma jumãtate a secolului al XX-lea, În cele din urmã însã, ambii se can (printre altele, actorul ce in- programe estetice nu numai ale lãturi de Andrzej Polonia a gãsit, de fiecare datã, dovedesc eroi în rezistenþa anti- terpreteazã rolul central este Zbig- cinematografului est-european, Munk, de Jerzy Kawa- resursele sã învie din cenuºã ºi fascistã. De altfel, Stach demon- niew Cybulski, care, la sugestia ci ºi universal, constituindu-se Alerowicz sau de Woj- sã-ºi apere integritatea culturalã streazã cã posedã toate acele ca- lui Wajda, împrumutã o persona drept un manifest pacifist care ciech Has, Andrzej Wajda face în faþa unor atacuri fizice ºi spiri- litãþi subtile care sã-l poatã reco- înruditã cu cea a lui James Dean), îmbinã perfect memoria culturalã parte din celebra ªcoalã Polone- tuale fãrã precedent. manda drept un comunist cu faþã filmul are în centru evenimentele cu cea afectivã. Dacã, pentru zã de Film, nãscutã sub influenþa Wajda executã, de aceea, un umanã, idealul la care putea în- care se desfãºoarã într-un orãºel Canal, Wajda a primit Premiul catalizatoare a neorealismului ita- act cultural reparatoriu atunci drãzni sã spere artiºtii din acei ani. de provincie în data de 8 mai 1945 special al juriului la Festivalul de lian. Curajul mai multor regizori când decide sã-ºi concentreze Deºi multe dintre dialoguri sunã (data capitulãrii Germaniei). Intri- film de la Cannes, gloria peliculei polonezi, care, la mijlocul anilor atenþia asupra perioadei trauma- fals astãzi, calitatea artisticã a ga este, din nou, banalã: doi sol- Cenuºã ºi diamante nu transpa- ’50 (România culegea pe atunci tice a celui de-al doilea rãzboi imaginilor compenseazã intruziu- daþi din Armia Krajowa, Maciek re la fel de prompt, dar este mai fructele „obsedantului deceniu”), mondial, proiectând pe ecran dra- nile ideologice. (jucat de Cybulski) ºi Andrzej pri- durabilã: producþia a fost inclu- au decis sã rupã cu ridicolul ca- ma unor indivizi reprezentativi Canalul se dezvoltã dintr-un mesc ordinul sã-l asasineze pe sã de selecta publicaþie Empire, non al realismului socialist pre- pentru populaþie în trei filme ar- scenariu redactat de Jerzy Stefan comisarul comunist Szczuka, dar în 2010, în top 100 al celor mai scris de Moscova ºi sã creeze o tistice succesive (întrerupte doar Stawinski, unul dintre supravie- nu reuºesc. Totuºi, au ocazia sã bune filme din lume din toate tim- nouã identitate a propriei culturi, de pelicula documentarã Cãtre þuitorii forþelor de rezistenþã polo- încerce din nou atunci când co- purile, pe poziþia a 38-a. în funcþie de specificul naþional, soare, axatã asupra vieþii lui Xa- nezã, cunoscute sub numele de nu mai trebuie subliniat. Ceea ce wery Dunikovsky), apãrute în Armia Krajowa. Filmul are în cen- trebuie, totuºi, punctat este fap- 1954, 1956 ºi 1958 ºi intitulate O tru un detaliu al faimoasei revolte tul cã aceastã extraordinarã miº- generaþie, Canalul ºi Cenuºã ºi din Varºovia, din data de 25 sep- care artisticã a pus bazele unui diamante. Fãrã a se preta la inter- tembrie 1944. Vãzându-se încon- cinematograf disident în Europa pretãri complexe (în definitiv, rãz- juraþi de armata germanã, curajo- de Est, constituind o sursã de in- boiul este o supratemã denotati- sul locotenent Zadra ºi oamenii spiraþie pentru cineaºti proveniþi vã), filmele au o robusteþe a tra- aflaþi sub comanda lui primesc din toate recent createle „demo- mei, în care ideea de conflict se permisiunea de a se retrage din craþii populare”. împleteºte armonios cu zbuciumul calea inamicului utilizând sistemul Dacã excludem tragedia prin- erotic, ceea ce le conferã, simul- de canalizare. Aceastã intrigã, cipalelor þãri beligerante din cel tan, valoare esteticã ºi rezistenþã aparent banalã, genereazã unul de-al doilea rãzboi mondial, Ger- la dintele nemilos al timpului. dintre cele mai viscerale dansuri mania nazistã ºi Rusia sovieticã, O generaþie se bazeazã pe un ale morþii, executat integral în to-

14 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 edãm în cele ce urmea- luat din scurt a mãrturisit cã fuse- zã fragmente din pagi- nnn F. ADERCA – INEDIT se „trimis de domnul Fãgeþel” di- Rnile autobiografice ale rectorul revistei „Ramuri”. lui Felix Aderca intitulate „Scri- Autorul n-avea însã raporturi eri”, aflate la Biblioteca Acade- cu demnitarii craioveni, astfel cã miei Române, posibil cele scrise mãrturiile unui mãrturisitor „Floarea de mac” încãputã pe în ultimul sãu deceniu de viaþã. mâna unui referent anume, a fost Oricât de surprinzãtoare ar fi op- masacratã într-un raport meticu- þiunea în favoarea unei scriituri, los, nelãsând loc niciunei posi- ca sã zicem aºa, „albe”, asumat al unei generaþii bilitãþi de îmbunãtãþire a piesei. vãduvite de un stil literar cu care Doamna Farago, membrã în co- Aderca îºi investise aproape în- al „Ramurilor” sãmãnãtoriste, mitetul artistic o fi protestat, o fi treaga operã, o explicaþie ni se pare ºovine în care trona ªerban Fã- cerut o nouã cercetare a piesei adecvatã: paginile acestea osci- geþel, ros de ambiþii literare, finan- de cãtre alt referent, desigur cu lând între autobiografie ºi memo- ciare ºi politice mult dincolo de glasul ei atât de catifelat, adânc rii sugereazã o precipitare, de fi- puþinãtatea lui fizicã ºi imaginati- modulat dar care nu putea nicio- nal de partidã, imboldul de a lãsa vã. κi asigurase sprijinul moral datã impune nimãnui nimic. Ceea posteritãþii depoziþia autografatã al publicistului D. Tomescu din ce l-a înfuriat pe Autor care tre- a unei existenþe vãzute ca o aven- Craiova, care era adevãratul au- buie sã-i fi scris de la Bucureºti turoasã cãlãtorie columbianã prin tor al articolelor de „doctrinã” cu indignare. apa învolburatã a unei destin pe semnate de directorul revistei. Pasionat al dramaturgiei pe care singur ºi l-a caracterizat ca Doamna Elena Farago trecu- care tocmai o urmãrea în cronici- pe un exod, atunci când, într-o se ºi ea ca poetã, ascunsã în fe- le scrise cu zel prin reviste ºi zia- „maximã”, scria: Parcã am furat regeaua pseudonimului oriental re, el însuºi autor al unei piese eletristică viaþa ºi n-am avut nici un drept „Fatma”, prin atmosfera de no- experimentale „Sburãtorul”, apã- la ea, aºa a trebuit sã mi-o feresc. bleþe sufleteascã a întâii miºcãri rut mai târziu în „Viaþa Româneas- (G. P.) socialiste din România. cã” de la Iaºi. El simþea nevoia Nu era nevoie în salonul ei sã tiranicã a confruntãrii vedeniei „Vocaþia se reprimase catego- se discute ºi despre revoluþia mãcar odatã cu întruchiparea ei ric. Autorul era scriitor ºi nu mai mondialã începutã în Rãsãrit, care pe scenã. E ceea ce Autorul aº- putea fi altceva. ar fi creat grupului în Craiova o tepta cu nerãbdare de la repre- (…) închisoare mondialã de asfixie zentaþie, oricât de defectuoasã a În salonul doamnei Elena Fa- sigurã. Era de ajuns sã se cultive „Floarei de mac”. rago, soþia unuia dintre Directo- cu pasiune poezia de avangardã ªi aceastã reprezentare trebu- rii Bãncii Generale, poetã ginga- ºi sã se repudieze câteva tendin- ia sã mai însemne dupã „ªacalii” ºã cu strofe de învãluitoare mu- þe, simþite înjositoare. lui B. Luca sfârºitul definitiv al zicalitate, începurã a se aduna Nimãnui, uºa locuinþei doam- ºacalilor craioveni ºi cã cel puþin puþinii scriitori ºi intelectuali ai nei Farago, unde avea câteva în literaturã huliganismul ar fi ur- Craiovei cu alte râvne decât ale odãi largi în fundul curþii, nu-i era lat în pustiu. politicii de profit personal. Prin- închisã. Dar nu oricine ar fi putut Dar Autorul n-a avut parte de tre ei se aflau acum M. Crucea- rãmâne, cum n-au rãmas ºi dupã niciuna din aceste experienþe. nu, profesorul ºi poetul minte cum au încercat unii tineri poeþi Elenei Farago îi lipseau pute- chibzuitã, trup trunchios, Ion ruraliºti de la „Ramuri”. rile de a înfrunta ºi stârpi tendin- Dongorozzi, de asemenea în în- (…) þele subterane ruºinoase ale di- vãþãmânt, de fel din Moldova, Grupul de intelectuali din ju- recþiei teatrului, adicã ale întregii autor de schiþe ºi nuvele meticu- rul doamnei Farago a devenit mai urbe. Autorul se aºtepta cel pu- los provinciale, cunoºtinþã ºi activ abia dupã plecarea Autoru- þin la o revoluþie a doamnei Fara- chip pur de palidã madonã mas- lui din Craiova, dar care era pre- go, laolaltã cu întregul grup al culinã, B. Luac, fãcând un salt zent la nevoie, alãturi de buna „Nãzuinþei”. La ce nãzuia grupul îndrãzneþ în poezie, apoi în dra- prietenã, nu numai cu spiritul. pului ºi de o conferinþã destul de nei. Dar era îndrãzneaþã prin psih- dacã era în stare sã respire atât maturgie, târziu, dincolo de mij- Zbuciumul anului 1922, literar ºi „modernistã” – în orice caz des- ismul ei pasional într-un mediu de liniºtit ºi mulþumit în preajma locul vieþii, dintr-o negustorie de pasional, nesiguranþa pâinii dupã tul de anti-tradiþionalistã, ca sã-i provincial cu totul banal-superi- unei gropniþe de porci nesleitã arme de vânãtoare, alice ºi ma- dispariþia ziarelor „Izbânda” ºi sperie pe culturalii localnici – pe or fãrã nicio îndoialã dramatur- niciodatã? ºini de cusut, fãrã a mai apuca sã „Avântul” – salariul de la minis- care a þinut-o la începutul ºezã- giei practicatã în acel timp pe toa- „Nãzuinþa” trebuia însufleþitã se ajungã la o desãvârºire, Otilia ter era cu totul neîndestulãtor, toarei. Fapt e cã vizitatorii craio- te scenele patriei. Autorul îºi de un duh mai îndrãzneþ ºi cate- Ghibu, subþire ºi graþioasã, niþel colaborãrile literare erau gratuite veni n-au mai fost reconduºi cu aminteºte a fi citat însuºi piesa în goric. pelticã, încredinþându-se în mai sau derizorii – nu l-ar fi împiedi- fanfara la garã iar Guliverul de la salonul doamnei Farago, în mij- Autorul începe a trimite un toate genurile literare, prea inte- cat sã ia parte de câteva ori la Bucureºti al culturii naþionale, locul grupului redacþional. A fost articol asupra poeziei atât de spe- ligentã pentru a se putea mulþumi ºezãtorile de peste munþi, la Ca- N. Iorga înºtiinþat pesemne de ci- primitã cu multã cãldurã. I s-a pro- cifice a poetului Camil Baltazar cu rolul uneori de muzã ºi încã ransebeº sau , iniþiate de raci, a venit cu primul tren dumi- pus reprezentarea pe scena Tea- din întâia fazã, poet relevat de E. câþiva medici, avocaþi, legaþi într- grupul craiovean. nica urmãtoare la Caransebeº, ca trului Naþional din Craiova – ceea Lovinescu în revista cenaclului un fel de una din artele frumoa- Autorul îºi aminteºte de pri- printr-o vijelioasã cuvântare sã ce l-a fãcut sã depunã (cu naivã „Sburãtorul”. se. Acest grup fãcea cumpãnã cu mirea cu fanfarã ce s-a fãcut gru- risipeascã atmosfera prea „mo- încredere) douã exemplare (cum Cere apoi de-a dreptul o întâl- dernistã” (urbanã) a acelor deºu- era legea). nire a armiei redacþionale cu vreo chiaþi care se ocroteau sub pul- Dar putea þine multã vreme câþiva colaboratori bucureºteni pana poetei „Fatma” odinioarã nu aceastã colaborare? care l-ar fi silit ºi pe profesorul lipsitã de talent dar pe cale de a Autorul se afla la Bucureºti pe Fortunescu, clasicizant dupã se „rãtãci” ºi sã restabileascã ast- baricade ca poet, ca recuzent, ca manual ºi pe Popescu Telega, fel unitatea ºi exclusivitatea pro- ziarist ºi cronicar dramatic, ca ro- spaniolizant de mahala sã pãrã- priei sale lipse de gust, a cunos- mancier, eseist ºi dramaturg, tot seascã „Nãzuinþa” învioratã în cutei mentalitãþi retrograde. atât de multe lupte împotriva iner- sfârºit de o nãzuinþã mai înaltã. Mai târziu grupul – din care þiilor din tabãra adversarilor ca ºi Pentru întâia ºi ultima oarã în via- lipseau M. Cruceanu ºi Autorul a partizanilor înnoirii. Diavol de- þa ei, poeta Elena Farago n-a fost – a scos revista lunarã „Nãzuin- ment în luciditatea lui, celor mai alãturi de vechiul prieten. Cu du- þa” în care predominau posibili- mulþi de neînþeles, era hotãrât sã rere cãci „Nãzuinþa” nu-i aparþi- tãþile artistice ale profesorimii lo- se îngroape odatã pentru tot- nea în niciun fel, nici mãcar ca cale. Aici gustul, inteligenþa bla- deauna trecutul din prezent pen- proprietate intelectualã. Se strã- jinã, firea împãciuitoare ºi ferme- tru izbucnirea solarã a unui uma- duia sã menþinã un cerc de cola- cãtoare a doamnei Farago n-au nism în deplinã libertate. boratori cât de cât deosebi?i de mai fost îndestulãtoare. Autorul La Craiova, citadelã huligani- cei ai grupului de la „Ramuri” deºi a sprijinit ºi de data aceasta în cã notorie, se reprezentase într- mereu ameninþatã sã-ºi piardã toate felurile, ba chiar ºi cu o co- adevãr în 1921 de 3 ori piesa adãpostul ºi slujba de la Muzeul laborare literarã, eforturile poetei „ªacalii” a poetului B. Luca, unii ºi Biblioteca Aman, singurul mij- craiovene. Autorul a publicat în din primii versificatori anti-rãzboi- loc de trai dupã despãrþirea de „Nãzuinþa”, e drept, fãrã niciun nici. Directorul teatrului Sandu- Farago, fostul director de bancã. ecou în restul þãrii, fãrã vreo tre- lian, în legãturi personale cu au- Autorul s-a rupt atunci de sãrire mãcar între colaboratorii torul, i-a înfruntat pe ºovini asi- „Nãzuinþa” ºi de Craiova pentru revistei întâiul studiu amplu do- gurându-ºi din vreme colaborarea totdeauna, nu însã de sufletul cumentat asupra lui Marcel poliþiei – ce Dumnezeu bãtea doar Elenei Farago ºi i-a venit în aju- Proust în limba românã, cu totul în 1921 un duh umanitar dacã nu tor ca publicist ºi ca prieten ori necunoscut la noi, al cãrui geniu chiar revoluþionar deasupra-i în- de câte ori i-a stat în putinþã atât în Franþa încã nu depãºise frun- tregului continent. ªi n-a þinut de puþin pentru a-i uºura viaþa în tariile unei reviste. seama de „avertismentele”, ame- acea zarvã provincialã de meschi- Tot în „Nãzuinþa” a publicat ninþãrile anonime. Cele 3 specta- ne interese ºi degradatoare am- Autorul piesa „Floarea de mac”, cole au decurs aproape în liniºte. biþii, din care nu s-a putut mântui prin nimic excepþionalã, cu unele Cu o singurã excepþie: fluierul unui pânã la moarte.” cruditãþi verbale nepotrivite sce- licean de la galerie, care dibuit ºi

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 15 curentã ca coexistenþe succesi- nnn ADRIAN MICHIDUÞà ve sau în neîntreruptã inter- mitenþã a senzaþiilor ca coexisten- þe simultane”8. Filosoful ªtefan Velovan nu este de acord cu teoria kantianã filosofia scientist-pozitivistã a timpului. „Timpul ºi spaþiul nu sunt forme ale inteligenþei, exis- tenþe «a priori», adicã, înaintea oricãrei experienþe ºi independen- a lui ªtefan Velovan te de aceasta, conform teoriei kantiene, ci noþiuni dobândite deja în conºtiinþa omului. „Cea de la începuturile lui de a se înte- prin abstracþie din nenumãratele dintâi – apreciazã Velovan – este meia sistematic a cãutat s-o pre- experienþe, fãcute asupra fapte- o simplã privire negânditoare ºi zinte ca pe o metodã opusã celei lor sensibile, pe care omul le per- condiþioneazã dispoziþia pe care deductive, metoda inductivã. rofesorul ªtefan Velo- cepe, fie curent, fie intermitent, o numim sentiment (plãcere sau Empirismul induce totul din van aparþine primei începând din prima lui pruncie”. durere). Cea din urmã este un experienþã ºi din simþuri. Nu generaþii de pedagogi El acceptã, în ultimã instanþã, „ca- P proces gânditor, care reclamã, pe existã, dupã Velovan, ceva români, care au împãmântenit la lificativul «a priori» pentru a ca- lângã privirea mecanicã, ºi o im- care sã confere cunoºtinþei noi studiul pedagogiei în ºcolile racteriza aceste noþiuni, cu înþe- punere logicã a experienþei noi cu legitimitate ºi confirmare, normale. Pregãtit la universitãþi- lesul cã ele sunt cele dintâi forme cele avute ºi condiþioneazã ast- decât experienþa. le germane, avea o solidã ºi foar- de cugetare pe care copilul, ca ºi fel starea psihicã, pe care o nu- Cum luãm seama de lu- te întinsã culturã, nu numai în fi- omul matur, nu le posedã înain- mim sentiment intelectual”4 . mea înconjurãtoare? „Natu- losofie ºi logicã, ci ºi în psiholo- tea oricãrei experienþe, ci pe care Bazat pe rezultatele psihologiei ra, fãcând impresie asupra gie ºi pedagogie, fiind un erudit izbuteºte a le abstrage din expe- evolutive Ph. Lersch împarte simþurilor, produce în noi ima- ºi un enciclopedist. rienþã, prin muncã încordatã ºi sentimentele în trei mari grupe: gini despre adevãrurile ei. În evoluþia gândirii filosofice repetatã, înaintea tuturor celor- 1) sentimentele vieþii; 2) senti- Aceste imagini se nasc în capul a lui ªtefan Velovan distingem lalte elemente ale cunoaºterii”. mentele de sine ºi 3) sentimente- geniului observator dupã legile douã etape: prima etapã (1872- Chiar dacã prin absurd, „am le direcþionale. psihologice care prezideazã la 1875) studiazã filosofia, logica ºi admite existenþa unei «raþiuni ºtiinþele naturii la Viena, ºi etapa pure», ea s-ar atrofia fãrã senza- a doua (1875-1876), când se for- þii, cãci n-ar avea asupra cui sã meazã ca psiholog ºi pedagog la se exercite”. Atât percepþia tem- Universitatea de la Gotha din poralã, cât ºi cea spaþialã, devin Germania. generatoarele altor specii subor- ªtefan Velovan ºi-a format donate, cu care copilul îºi com- cultura filosoficã dupã geniile pleteazã întâiul sistem psihic al cele mai mari ale Germaniei: Kant, cugetãrii sale, „formându-ºi spe- Schopenauer, Schiller, Goethe, ciile temporale: acum, mai înain- Herbart. ªi-a expus concepþia fi- te, mai târziu, de mult, curând losoficã în câteva lucrãri ºi studii etc. sau pe cele spaþiale: sus, jos, dintre care amintim: Intelectua- la mijloc, la dreapta, la stânga, litatea ca notã esenþialã a plã- înainte, îndãrãt, deasupra etc., cerii estetice ºi morale (1887); toate acestea înaintea oricãrui Raportul între ºtiinþã ºi artã, în învãþãmânt conºtient”. „” (1887); Fe- În afarã de lumea externã, pe lurile senzaþiilor, percepþiilor ºi care am putea s-o numim, dupã ideilor. Noþiunile timpului ºi ªf. Velovan, lumea spaþiului spaþiului, în „Chestiuni metodi- conºtient, fiindcã suntem con- ce” (1920). ºtienþi de ceea ce este lumea din Dupã el, experienþele pe care afarã, avem lumea interioarã, care omul le face în viaþã sunt tot atâ- 1) Sentimentele vieþii ne apar adeptul empirismului.„O ºtim din formarea oricãrei idei senzuale”. poate fi numitã lumea spaþiului tea manifestaþii ale naturii în care ca o stare corporalã, ca sentimente experienþã – aprecia el – cã nu Astfel, ideea senzorialã sau ima- reflectat, fiindcã eul nostru se trãieºte. Aceste experienþe „ni se trupeºti, care pot fi corporal plã- suntem conºtienþi de un singur ginea nãscutã în mintea subiec- reflectã în propria sa conºtiinþã, înfãþiºeazã – aprecia el – ca ade- cute (la cãldurã) ºi neplãcute (la element de adevãr despre lume, tului cunoscãtor despre un ade- în conþinutul ei cognitiv, afectiv vãruri concrete, care nasc în noi frig ºi umezealã); care sã nu fie mijlocit prin sensu- vãr concret al naturii – Velovan o ºi voliþional. Obiectivele intuiþiei dispoziþii sentimentale ºi despre 2) Sentimentele de sine, ne rile noastre. Toate câte se petrec numeºte – „concepþie despre lumii externe se rezumã la posibi- a cãror existenþã dobândim ºtire apar ca sentimentul propriei noas- împrejurul nostru, fie acestea din lume”. Lumea externã este popu- litatea de a ne orienta în aceastã prin afecþiunile organelor noas- tre puteri, ca sentimentul propriei lumea fizicã ori moralã, trebuie sã latã nu numai cu obiecte reale. lume ºi prin aceasta, a ne menþi- tre de simþire.”1 ªtiinþa propriu- noastre valori; de exemplu: sen- facã impresie asupra organelor Nu avem numai un spaþiu real, ne existenþa fizicã. Obiectivele zisã începe abia cu procesul de timentul propriei noastre preþuiri, noastre de simþire, dacã e sã do- sau un spaþiu tranzitiv, cum îi intuiþiei lumii interne sunt ideile, interpretare ºi sistematizare a fap- sau al propriei noastre valori. În bândim conºtiinþa existenþei lor”6. spune Velovan. Noi creãm o lume de aceea vorbim de finalitãþi, care telor adunate prin observaþie ºi cadrul acestor sentimente, vor- Geometria, de exemplu, este o fantasticã cu ajutorul intuiþiei ºi pot veni uneori în conflict cu ce- experiment. Opera de prelucrare bim ºi de sensibilitatea noastrã; ºtiinþã inductivã; adevãrurile ei care, pentru conºtiinþã, poate rinþele existenþei noastre fizice. În revine exclusiv spiritului, care, 3) Sentimentele direcþionale sunt scoase din experienþã, evi- avea aceeaºi realitate ca ºi reali- lumea internã vorbim de existen- prin puterea sa de concepþie ºi sunt dinamice, sunt trãiri ale sufle- denþa lor este o evidenþã de ex- tatea lumii externe. Ce senzaþii þa noastrã moralã, vorbim de sco- generalizare, îmbrãþiºeazã serii tului nostru, care prind valoare perienþã. Dar nu numai geome- contribuie la formarea cunoºtin- puri care depãºesc simpla voinþã mari de fapte observate, le com- ºi sens pentru conºtiinþa noas- tria, ci ºi aritmetica ºi algebra sunt þelor care ne dau intuiþia lumii de a ne menþine în lumea externã parã ºi le leagã între ele, înlãturã trã, sunt acte intenþionale asupra discipline inductive, cu adevãruri externe? ºi de a ne orienta în mijlocul ei. ceea ce este particular ºi schim- lumii. Sentimentele direcþionale scoase din experienþã. În primul rând, Velovan nomi- bãtor între ele ºi pãstreazã numai nu exclud însã sentimentele vie- Ca orice empirist, Velovan nu nalizeazã simþul tactil, care ne dã ceea ce este constant ºi general. þii ºi ale conºtiinþei de sine. Din- vorbeºte de certitudinea absolutã cele dintâi cunoºtinþe despre exis- 1 ªtefan Velovan, Intelectualita- Ce este ºtiinþa? Care este apli- tre sentimentele direcþionale a „metafizicienilor” ci de o certi- tenþa corpului. Tot prin simþul tactil tea ca notã esenþialã a plãcerii este- caþia legitimã a Logosului dupã amintim urmãtoarele: sentimentul tudine relativã, posibilã în limite- cunoaºtem lucrurile lumii încon- tice ºi morale, Viena, Tipografia J.B. Wallishausser, 1887, p. 3. Velovan? A cunoaºte este, în bucuriei, al încântãrii ºi al întris- le experienþei. „ªtiinþele se mul- jurãtoare. Ideea corporalitãþii 2 opinia lui, a supune materialul tãrii, ca ºi neliniºtea, grija, spai- þumesc cu certitudinea ce le-o noastre, ne este datã mai ales de ªtefan Velovan, Raportul între ºtiinþã ºi artã, în vol. Mecanica psi- sensibil legilor experienþei. „ªtiin- ma, speranþa, repulsia, necazul, poate da experienþa; ele îºi con- simþul tactului ºi mai puþin de vãz hologicã ºi alte scrieri, ediþie criticã, þa ni se înfãþiºeazã ca un complex frica, resemnarea, îndoiala etc. struiesc o filosofie proprie despre ºi auz, care ne dau mai mult cu- text stabilit, studiu introductiv, note 2 de cunoºtinþe sistematizate”. În filosofie, ªtefan Velovan certitudinea pe care o poate do- noaºterea spaþiului ºi a lumii din ºi bibliografie de dr. Adrian Michi- Cunoºtinþele sunt dobândite prin este adeptul unui realism induc- bândi omul ºi lasã metafizicii în afarã. Cunoaºtem lumea obiecti- duþã, Craiova, Editura Aius, 2010, experienþã, prin asemãnare unele tiv, adicã un raþionament de la voia lor sã caute mai departe rea- vã prin senzaþiile de auz ºi de vãz p. 71. cu altele, „cãutãm elementele lor particular la general. Fiind un zemul certitudinii absolute.”7 mai mult decât prin senzaþiile de 3 Idem. de analogie, din care formãm no- herbartian convins, „folosind ter- În strânsã legãturã cu originea tact, deºi ºi acestea contribuie la 4 ªtefan Velovan, Intelectualita- þiunea proximului gen ºi astfel menii din ºcoala lui Herbart – sensibilã, empiricã, a cunoºtinþei cunoaºterea lumii externe. tea ca notã esenþialã…, p. 34. 5 Ibidem, p. 5. punem laolaltã ce se aseamãnã ºi detalia el – vom zice, cã acest pro- stã metoda de investigare a ob- La formarea ideilor de spaþiu 6 3 ªtefan Velovan, Raportul între deosebim ce se deosebeºte”. ces este apercepþia inductivã a iectelor ei, procedeul de a face sã ºi timp contribuie ºi senzaþiile de ºtiinþã ºi artã, p. 73. Filosoful Velovan vorbeºte vechilor noastre convicþiuni cu progreseze ºi de a dobândi noi miºcare. „Numãrul senzaþiilor cu- 7 5 ªtefan Velovan, Întemeierea despre rolul dispoziþiei sentimen- ajutorul noii experienþe” . Expe- adevãruri. De exemplu, raþiona- rente – nota ªtefan Velovan – psihologicã a actelor elementare ale tale pe care subiectul cunoscã- rienþa este identificatã, în primul lismul, potrivit spiritului sãu, sus- constituie durata timpului, iar a gândirii în marginile legilor herbar- tor îl poate avea în lume. Astfel, rând, cu individualul. Universa- þine metoda deductivã, pe care o celor intermitente întinderea spa- tiane de asociere ºi reproducere, în dispoziþia sentimentalã poate fi lul nu este dat în experienþã, fi- crede singura capabilã sã ducã þiului. Durata mai lungã sau mai „Convorbiri literare”, an XXIV, nr. efectul unei simple percepþii me- indcã se repetã ºi, ca atare, este la cunoºtinþe universale ºi nece- scurtã a timpului, ca ºi întinderea 3, 1 iunie 1893, p. 500. canice a fenomenelor naturii; ea abstract, ci este o construcþie a sare, o metodã care nu poate sta mai mare sau mai micã a spaþiu- 8 ªtefan Velovan, Felurile sen- se naºte din apercepþia lucrurilor gândirii, un produs al activitãþii în concordanþã cu concepþia em- lui, sunt determinate aºadar de zaþiilor (percepþiilor ºi ideilor). No- în lume, adicã din alãturarea noii interne. piristã. Potrivit originilor diferite numãrul mai mare sau mai mic al þiunile timpului ºi spaþiului, în „Ches- tiuni metodice”, an IV, nr. 1, 15 fe- percepþii cãtre alte percepþii an- În teoria cunoaºterii (gno- ale cunoaºterii, empirismul sus- faptelor neidentice câte se pot bruarie 1920, p. 6. terioare, existente ºi sistematizate seologie) ªtefan Velovan este þine o altã metodã, pe care încã percepe în imediata succesiunea

16 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 SSSabinabinabin PPPautza:autza:autza: „„„mmmuzicauzicauzica esteesteeste mmmaterieaterieaterie ooorganizatã”rganizatã”rganizatã” Nicolae Marinescu: Ce ne pu- cãruia i s-a oferit aceastã ºansã. teþi spune despre copilãria dum- La vremea aceea am fost invitat neavoastrã la Câlnic? sã-i þin locul lui Marin pentru cinci Sabin Pautza: Da… vin din- sãptãmâni. M-a rugat sã-i þin tr-o familie de gospodari. Tatãl Madrigalul „cald”, pentru cã ei meu era notar, dar când veneam aveau apoi turnee. Am scris de la ºcoalã mã lua ºi mã urca pe aceastã piesã de 12 minute pen- claia de fân. Aranjam fânul pe care tru ei ºi am avut prilejul sã o lu- îl aruncau alþi cinci inºi. Þin min- crez. Când s-a întors Marin, eu te, odatã, cã tatãlui meu nu i-a eram deja încurcat cu o sopranã, plãcut cum am aranjat fânul; mi-a care a fost timp de 9 ani madriga- luat scara ºi m-a lãsat acolo vre- listã ºi care peste un an mi-a de- un ceas pânã ce a venit mama. venit soþie, iar Madrigalul a cân- NM: Pasiunea pentru muzicã tat la nunta mea. Mi-a fãcut doi vine din copilãrie? copii, a fost o mamã extraordina- SP: Mama îmi povestea cã la rã, cum n-aº fi crezut cã am sã erpentine patru ani îmi fãceam singur in- gãsesc vreodatã. strumente. Bãteam cuie într-o NM: Deci cariera universita- scândurã cu sârmã ºi cântam la rã mergea, dirijaþi orchestre, aþi þambal. ªi-mi fãceam fluiere din luat premii peste tot. lemn de soc, din orice… În Banat SP: Da. Scriam muzicã uºoarã aveam ruga, este ceea ce la ol- ºi muzicã simfonicã. Am cântat teni se cheamã nedeia. Am fost prima oarã pe scenã cu Dan Spã- atras de muzicã, dar nu a existat taru. Cântam la pian în orchestra niciun fel de experienþã în fami- de estradã a Casei studenþilor, lie, doar mama cânta frumos. Bu- împreunã cu Horia Moculescu nicul ºi strãbunicul meu, care au când a venit Dan Spãtaru. Era fãcut casa de la Reºiþa, în care student la IEFS, avea niºte teniºi locuiesc eu acum, erau tâmplari rupþi, se vedea ciorapul; era ia- rotari. Am moºtenit de la ei toate nuarie, zãpadã… Am scris muzi- sculele, drept pentru care, vã cã pentru Cornel Constantiniu, spun cu mâna pe inimã, eu sunt Angela Similea, Eva Chiº, Ange- cel mai mare tâmplar dintre com- la Ciochinã… pozitori. Copiii mei se amuzã ºi spun: „Domne, nu-l credeþi, el e cel mai mare compozitor dintre Andrei ªerban tâmplari!” Iar în casa mea, masa a plecat cu mine, nu mea, scaunul, biblioteca de nuc, s-a mai întors nici el patul în care dorm, sunt fãcute NM: ªi atunci, de ce aþi ple- de mine. De fapt, talentul meu e cat din România? în tâmplãrie, muzica e pentru SP: N-am stat la coadã în via- week-end. (Râde) þa mea, pentru cã eram deja foar- NM: Cum s-a întâmplat sã fa- te cunoscut în Iaºi ºi aveam pile- ceþi simultan un liceu de mate- le mele. Þin minte cã aveam maticã ºi unul de muzicã? 450000 lei în bancã, puteam sã-mi SP: A fost o problemã, pentru fac o vilã fãrã sã mã bag în dato- cã tatãl meu mi-a spus cã vrea sã rii. M-am poticnit la ºtampila 32 fiu ce n-a putut el sã fie. A fãcut (de la canal, electrica, gaz etc). ªi vreo patru ani de liceu, dar el a am plecat fãrã sã iau nimic. În fie- Dirijorul ºi compozitorul SABIN PAUTZA s-a nãscut la 8 februarie 1943, în localitatea Câlnic (lângã vrut sã fie avocat. Adevãrul este care an fãceam turnee în Germa- Reºiþa). Fiind în prezent profesor universitar doctor, a urmat cursurile Liceului de Matematicã din cã era un avocat extraordinar, nia, Austria, Italia (în Italia am Reºiþa, studiind în paralel muzica cu profesorii Karl Tirier ºi Katerin Szoguy de la Liceul de Muzicã din chiar dacã nu avea ºcoalã. ªi deci avut bursã în anii ’70). Dar la un Reºiþa, instituþie de învãþãmânt care, din anul 2003, îi poartã numele. În anul 1965, a absolvit Conser- mi-a zis cã „nu vreau eu sã te for- moment dat s-a întâmplat ceva ºi vatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureºti ºi s-a specializat apoi în compoziþie ºi dirijat la Accade- þez sã faci ce nu vrei, nu sunt un mi-au oprit paºaportul. În anul mia Musicale Chigiana din Siena (Italia), cu Franco Donatoni, Franco Ferrara ºi Bruno Maderna. despot, te las sã alegi: ori avo- acela – ’73 – nu am mai plecat Timp de 18 ani, Sabin Pautza a fost profesor în specialitãþile armonie ºi dirijat la Conservatorul cat, ori arhitect”. ªi eu m-am dus nicãieri. Mi se cânta la Budapes- „George Enescu” din Iaºi. Aici a desfãºurat o bogatã activitate ca fondator ºi dirijor al Coralei sã dau examen la liceul de muzicã ta o simfonie ºi am primit invita- „Animosi” ºi al Orchestrei Simfonice a Conservatorului ieºean. din Reºiþa ºi l-am luat, dar tata m- þie sã merg acolo. Am fãcut cere- Din anul 1984 s-a stabilit în S.U.A., fiind numit, prin concurs, director artistic ºi prim-dirijor al celei a pus sã dau examen ºi la cel de re ºi mi-a venit aprobarea la o mai vechi Filarmonici din New Jersey, Plainfield Symphony. matematicã. Eu am fãcut o lucra- lunã dupã ce a fost concertul. Deþine numeroase premii ºi distincþii româneºti ºi internaþionale, printre care: Premiul „George re de nota doi ºi tot m-au primit, Erau diabolici! N-am mai încercat Enescu” al Academiei Române (1975), Premiul Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din Româ- pentru cã tata îl cunoºtea pe di- sã lãmuresc problema, m-am con- nia (1979), Marele Premiu al Televiziunii Române (1981), Premiul de Compoziþie la Concursul Interna- rectorul de acolo. Dar adevãrul solat. La un moment dat, într-o þional din Salt Lake City (Utah), Premiul „Rudolph Nissim “ al Uniunii Compozitorilor Americani este cã mi-a prins foarte bine, mi- searã, primesc un telefon de la (ASCAP) ºi Marele Premiu „Dr. Martin Luther King Jr. “ pentru compoziþie. A fost distins cu Titlul de a plãcut matematica. secretara Suzanei Gâdea sã mã „Cetãþean de Onoare al Oraºului Plainfield” din New Jersey ºi al municipiului Reºiþa, oraºul sãu natal. duc a doua zi de dimineaþã la A concertat în cele mai mari sãli din S. U. A., Europa ºi Australia, precum: „Carnegie Hall” din New Bucureºti, cã plec cu o bursã de În muzicã totul York, „Santa Cecilia” din Roma, Richard Wagner „Jugendfestspieltreffen” din Bayreuth, Sala „Cho- trei luni în Statele Unite. A doua pin” din Varºovia, „Philharmonic Hall” din Sydney, „Ateneul Român “ (Bucureºti). Este profesor este mãsurabil, zi la ora 9.30 eram în Casa Scân- invitat la Atlan Institute of Art ºi New York University, precum ºi al Universitãþii „Emanuel” din totul este proporþie teii cu o geantã diplomat în mânã. Oradea. Colaboreazã permanent cu Filarmonicile din Bucureºti, Cluj- Napoca, Iaºi, Timiºoara, Craio- Mã aºteptau cu un paºaport nou- va, Oradea, Bacãu, Constanþa, Satu Mare ºi cu Orchestra Naþionalã Radio din Bucureºti. NM: De aici aþi deprins ri- nouþ, nu-l mai vãzusem nicioda- goarea în muzicã? Notã: Prin proiectul „România – modele de legitimare ºi valori europene“ ne propunem sã tã, ºi câteva sute de dolari în el, SP: Mi-a prins foarte bine, în- identificãm acele personalitãþi cu recunoaºtere internaþionalã ce pot fi modele morale ºi intelectua- scrisoare de acreditare, numere trucât muzica este materie orga- le româneºti ºi pot contribui la crearea unei identitãþi naþionale care sã ne reprezinte în actualul de telefon. nizatã, ºi dacã accepþi lucrul aces- context european. ta, atunci totul este mãsurabil, totul este proporþie. Aplic mate- mine ºi mi-a zis: „Auzi, eu te ºtiu NM: Aþi creat ºi aþi condus modelul Madrigalului am fãcut Am aterizat matica ori de câte ori e nevoie. pe tine, eºti ardelean de-al meu, douã orchestre. acest cor la Iaºi. Mergeam de la Amsterdam ºi NM: Aþi terminat Conserva- nu-i aºa?”. I-am rãspuns: „Ma- SP: Da, am fãcut cel mai bun douã ori pe an în turnee la Bucu- tot timpul aºteptam torul în ’65, ocupaþi un post bun estre, mai rãu, mi-s bãnãþean!”. cor de studenþi care a existat în reºti, la Sala Micã a Palatului, la sã mã ridice la Conservatorul din Iaºi… „Am un post pentru tine – pre- România timp de zece ani. Era un Ateneu. Devenise celebru – SP: Da, a venit rectorul, era parator la Iaºi.” Zic: „Maestre, dar cor foarte bun al lui Dorin Pop la „Animoze”. Vreo zece ani am di- Guvernul României ºi Guver- ardelean din Siliºtea Sibiului. A tocmai am semnat repartiþia la Cluj, un cor al lui Oprea la Bucu- rijat orchestra Conservatorului nul american aveau un fel de în- fãcut istorie la Iaºi. Maestrul Sto- Arad?!”. „Eu am semnat-o, eu o reºti, dar corul din Iaºi nu a avut din Iaºi. Am scris „Ofranda co- þelegere: noi trimiteam un actor, ia a fost preºedintele comisiei de desemnez”, a zis. Am fost pe rând treabã cu nimeni timp de zece ani. piilor” pentru Madrigal, care s-a ei un regizor etc. Andrei ªerban a repartiþie ºi dupã ce am terminat preparator, asistent, lector ºi am Eu am fost la un moment dat, în cântat de 500 de ori. În mai sunt plecat cu mine, nu s-a mai întors mi-a dat repartiþie la liceul de plecat de la Iaºi cu dosar de con- ’63 când s-a înfiinþat Madrigalul, invitat sã dau concert cu Madri- nici el. Aveam 6000 dolari bani de muzicã din Arad, apoi a ieºit dupã ferenþiar. asistentul maestrului Marin ºi pe galul. Sunt singurul român buzunar, totul era plãtit, aveam

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 17 escortã – dr. Word, director la un în mai rãu. ªcoala nu mai este ceea douã sãptãmâni, ºi am avut oca- institut de cercetãri muzicale, ce a fost. Pe vremea lui Ceauºes- zia sã cunosc în fiecare dintre ele vorbea ºapte limbi, eu nu ºtiam cu se fãcea ºcoalã mai bunã, mai un tânãr doctor român al cãrui englezã, ne înþelegeam în italia- serioasã. Avem încã olimpici, diagnostic conta cel mai mult ºi nã. Când am ieºit într-un culoar medici, muzicieni, ingineri recu- pe care doctorii americani îl res- din Casa Scânteii, am vãzut în faþã noscuþi peste hotare, ei sunt ex- pectau. Astfel, acela care ajunge o fãtucã: «Domnule Pautza, ia cepþii, elitele care au devenit prin acolo nu vine înapoi. În Texas, la veniþi pânã aici, eu vã ºtiu, pen- studiu individual, dar ºcoala în centrul spaþial sunt patru direc- tru cã mie îmi place Cornel Con- general a cãzut. S-a degradat în tori. Unul dintre ei este român – a stantiniu (ºi atunci îi scrisesem o primul rând calitatea profesorilor. plecat la 25 ani din þarã (acum melodie pe versuri de Nicolae Când tu plãteºti un profesor, o are 60) ºi a fost fãcut împreunã Iorga). Haideþi sã vã spun cum educatoare cu 700 lei, la ce te aº- cu mine, acum 10 ani, cetãþean plecaþi în America: eu sunt una tepþi?! Eu o am în mintea mea ºi de onoare al Reºiþei. Acesta a dintre secretarele tovarãºei Su- acum pe învãþãtoarea care mi-a spus: „Eu am sub mine 200 de zana ºi am primit ordin acum o pus stiloul în mânã ºi mã rog ºi matematicieni, dintre care opt au lunã jumãtate sã-i facem listã cu acum pentru ea. Pe de altã parte premiul Nobel. Dar sunt doi ro- ºase compozitori din þarã, din care aþi vãzut cum se intrã la facultate mâni de care mi-e fricã.” Eu ºtiu sã aleagã unul singur, pentru cã acum. La mine au fost douãzeci una ºi bunã: cã ºi în condiþiile avea o singurã bursã. La un mo- pe loc, sub nota nouã nu se in- acestea, care nu mai sunt ceea ce ment dat am fãcut o listã cu fiica Foto: Daniel Guþã tra. Eu am predat la Universita- au fost, noi încã producem talen- ministrului nu ºtiu care, cu ne- tea din Târgoviºte, unde foºti te, noi încã producem absolvenþi poata lui Popescu etc. Dar Suza- mãnânc pe ãºtia! Ei nu ºtiu ce se þam limba douã-trei ore pe zi. La studenþi de-ai mei sunt decani cãrora le merge mintea în toate na ne-a spus: „ Ce, aþi înnebunit? întâmplã în þara lor pe plan muzi- bisericã nu trebuia sã vorbesc acum ºi am vãzut ce se întâmplã. domeniile, încã avem olimpici erpentine Vreþi sã mã dea ãºtia afarã, sã mi-i cal”. Aveam voie doar la hoteluri mare lucru, cântam la orgã, oa- NM: Dar pentru profesorii care vin cu medalii, dar, din pãca- fac duºmani pe toþi, cã nu o aleg de patru stele. I-am zis lui Mr. menii se rugau, era o bisericã ca- din America de ce nu conteazã te, cum prind ocazia, cum pleacã. pe fiica lui Cutãrescu? Mie sã-mi Word sã mergem la unul de trei tolicã. Nu m-au întrebat ce hram cã studentul are bani sau nu? NM: ªi în afarã de ei, mai faceþi listã cu compozitori din stele, sã mai punem ºi noi câte port. În treizeci de ani am avut SP: Pentru cã au de zece ori avem oameni ca dumneavoastrã, provincie, care nu au rude în CC”. 100 de dolari de-o parte. „Crezi unsprezece slujbe. Am predat la salariul celui de aici. De-acolo se care nu s-au dezrãdãcinat defi- ªi am ales de la Timiºoara, de la cã eu nu m-am gândit la asta?! patru universitãþi, nu mi-a cerut pleacã. Eu ºi soþia mea am dat lec- nitiv. Cluj, de la Braºov…ªi ne întrea- Dar eu trebuie sã justific tot. Nu cineva vreodatã o diplomã. Când þii de muzicã în America, ea lucra SP: Nu, nici vorbã, cât înjur bã peste vreo douã sãptãmâni avem voie la trei stele, pentru cã am mers sã predau la Universita- cu cei mici, eu cu cei de liceu, pen- eu românii mei, dar eu nu pot fãrã dacã am fãcut lista ºi a spus cã tu eºti delegat oficial, vedetã din tea din Oradea, cu profesori nu- tru cã nu aveam rãbdare, ºi luam ei. Eu am prieteni pe oriunde mã numãrul patru pleacã, cã ea se România”, a zis el. Dupã acest tur, mai din Uniunea Europeanã ºi din 150 dolari pe orã. duc. Chiar ºi maestrul Calleya, nu duce cã se întâlneºte cu tovarã- am fost întâmpinat de Georgicã State, nu au putut sã-mi facã do- NM: Acum s-au fãcut licee de vine pentru 1000 lei aici, vine din ºa.» Eu eram numãrul patru. cu cel mai bun avocat român. Îmi sarul, pentru cã doctoratul meu muzicã, facultãþi de muzicã, îna- dragoste, are prieteni ºi nostal- aranjase tot, casã, maºinã – eu de la Londra nu era bun. A tre- inte era unul pe Oltenia. Vi s-ar gia asta care te întoarce. Noi am nici nu vorbeam limba englezã. buit sã mai dau încã un doctorat, pãrea mai potrivit ca numãrul fost colegi. Pe ginerii mei i-am pus Mi-a zis cã de aici voi Descoperiserã cã eu am scris la Cluj, unde sã plãtesc 6000 do- lor sã fie redus ºi profesorii sã sã înveþe româna dacã au vrut pleca doar cu un muzicã pentru seminarul din Iaºi, lari. Am zis cã eu aºa ceva nu fac, fie mai bine plãtiþi. sã-mi ia în cãsãtorie fetele, pen- glonte în cap dar cã nu apãrea ca fiind semna- chiar dacã aº fi milionar, cã eu cu SP: Asta pe de-o parte. Pe de tru cã eu mi-am dorit ca nepoþii tã de mine. Nu aveai voie sã scrii doctoratul meu am predat la New altã parte tu ai de trei ori mai mul- mei sã ºtie româneºte. Am aterizat la Amsterdam ºi „Aleluia” ºi „Tatãl Nostru” ºi sã York University ºi la Institutul din te ºcoli ºi conservatoare decât NM: Dar vedeþi totuºi ºi lu- tot timpul aºteptam sã mã ridice. fii profesor la Conservator. Era America. Trebuia sã fie gata în 3 înainte, dar nu ai profesor de cruri bune în aceastã situaþie în I-am telefonat unui prieten, Geor- suficient ca sã mã aresteze. M-au zile ºi sã-l dau cu studenþi de-ai mei, muzicã în licee. Unde sunt absol- care ne aflãm? gicã Pop, sã mã aºtepte la aero- convins cã nu mã mai puteam în- sã scriu treizeci de pagini despre venþii atâtor Conservatoare?! SP: Sigur cã da. Toate aceste portul Kennedy. Parcase la eta- toarce în România. un ciclu de lucrãri – pânã la urmã schimbãri creeazã ºi oportunitãþi jul cincisprezece, undeva pe aco- : ªi nu v-a fost teamã cã mi-am luat doctoratul în 3 zile ºi ºi oamenii devin mai întreprinzã- periº. De aici se vedea întreg New NM veþi fi urmãrit? Sunt atâtea ca- m-au angajat. Fãrã îndoialã existã tori. Tineri de 20-23 de ani au fir- Yorkul. „Mãi Georgicã, eu sunt la zuri când au fost împuºcaþi chiar : Cu experienþa pe care o aceastã hemoragie me, am vãzut oameni de succes New York?” Mi-a zis cã de aici NM acolo pentru asta. aveþi din România, dinainte ºi în România, cãrora le merge min- voi pleca doar cu un glonte în de valori care Bineînþeles. Dar eu nu am de dupã decembrie 1989, ca ºi tea ºi sunt talentaþi ºi care nu vor cap. I-am zis cã eu nu am venit sã SP: ne va distruge dacã vorbit cu nimeni. Veneau la mine aceea din America, cum vi se sã plece din þarã. M-am mirat, dar rãmân, am venit sã-mi fac treaba nu se opreºte sã-mi ia interviuri ºi le spuneam pare societatea româneascã de la Filarmonicã aveþi sãli pline, cu ºi sã plec. Am fãcut un tur în cinci- cã nu pot, cã am soþia, copiii, pã- astãzi ºi, dacã aþi putea, ce aþi NM: Sistemul e deficitar. Îþi dã bilete vândute în avans cu trei sprezece-ºaisprezece oraºe din rinþii în România. În momentul în schimba? o diplomã acolo unde nu trebuie sãptãmâni. Dar, fãrã îndoialã, exis- America, în care am fost însoþit ºi apoi nu ai ce sã faci cu ea. care au aflat cã nu mã mai întorc, SP: Ce am fãcut ºi în aceºti tã aceastã hemoragie de valori de Mr. Word. Îmi aranja tot felul pe 22 septembrie, la ora 23.00, au treizeci de ani. Am adus soliºti SP: Eu ºtiu cã orchestrele nu care ne va distruge dacã nu se de întâlniri cu directori de con- mers la tatãl meu acasã sã caute români, am cântat muzicã româ- mai sunt ceea ce au fost, pentru opreºte. Tot ce ai mai bun pleacã servator, de filarmonicã ºi în trei documente, dovezi. În aceeaºi neascã cât n-a cântat niciun diri- cã oamenii buni pleacã din þarã, afarã, pentru cã tu nu eºti în sta- luni mi-am dat seama cã nu sunt noapte tatãl meu (avea 78 ani) a jor român… Dar aici, acum, mai cã în spitale nu m-aº mai duce cu re sã-i þii. eu cel mai prost de acolo. Adicã fãcut infarct ºi a murit. Dar eu am mult decât sã vorbesc, nu am ce încrederea pe care o aveam acum am putut sã „miros” cam în ce ape rãmas acolo, aveam slujbã la o sã fac. Mã aºteptam ca dupã ’90 treizeci de ani. În America am fost A consemnat se scaldã. ªi mi-am zis: „Mãi, eu îi bisericã, unde ºi locuiam, învã- sã se schimbe, dar s-a schimbat de patru ori internat în spital, câte Daniela Micu

Dicþionar André Breton

n luna decembrie a lui 2012 o î ntors a apãrut la Classiques Gar- ocheanul întors Înier, în Colecþia „Diction- naires et synthèses” coordonatã de Didier Alexandre, Dictionnai- re André Breton sub îndrumarea lui Henri Béhar. Dupã cum ne de consistent ca ºi pânã acum. bulescu face câteva reflecþii asu- dãm seama din titlu, nu este vor- Ne atrage atenþia cronica lui ªte- pra istoriei ªcolii Române din ba de un dicþionar dedicat supra- fan Borbély la cartea Irinei Petro- Roma, dar ºi asupra eforturilor de realismului ci operei lui André vai, Mitul felinelor, dar ºi dialo- a reînfiinþa bursele de studii în Breton, fãcându-se referire la fie- Cafeneaua literarã, decembrie gul Laurei Bândilã cu Andrei domeniile arheologie, istorie an- care din lucrãrile sale, la temele 2012 Marga despre piaþa culturalã din ticã, medievalã, modernã ºi con- sale preferate, la conceptele-cheie La Ancheta „Cafenelei litera- România. Ancheta deschisã în temporanã, istoria artei, filologie care îi definesc viziunea despre re” (nr. 12/2012) se dezbat trãsã- numãrul 11/2012 pe tema „Capi- clasicã etc. literaturã ºi artã, la autorii la care turile poeziei postmoderne, dar ºi tala þãrii, Bucureºti” se continuã face trimitere, la implicarea sa pe sincronismul ei la modelul ameri- ºi în numãrul acesta cu intenþia scena politicã, la visele ºi aspira- can sau european. Adrian Alui de a elabora o antologie-album, þiile lui utopice, precum ºi alte ele- Gheorghe, Simona-Grazia Dima ºi Bucureºti în ºapte mii de semne. mente care i-au marcat viaþa ºi Rãzvan Þupa au încercat sã defi- i-au influenþat gândirea. Dicþio- realism pe care l-a fondat în 1971, neascã ºi sã stabileascã poeþii Discobolul, oct. - nov. - dec. narul are 1049 de pagini ºi traver- editeazã revista Mélusine ºi co- afiliaþi la curent. În „Clubul Cafe- 2012 seazã un secol de literaturã invi- ordoneazã Colecþia „Bibliot- nelei literare” semneazã poeþii Tribuna, 16-31 decembrie 2012 Din cuprinsul revistei amintim tându-ne la o (re)lecturã a unuia hèque Mélusine” de la Editura Adrian Suciu ºi Ion Beldeanu. Ilustraþia revistei – picturi de ancheta despre receptarea litera- dintre cei mai importanþi scriitori L’Âge d’Homme. De asemenea, Gustav Klimt – marcheazã ºirul turii japoneze în România, inter- ai secolului XX. este autorul a numeroase studii de manifestãri expoziþionale cu viurile cu Virgil Podoabã (despre Henri Béhar, coordonatorul despre avangardã printre care se ocazia celebrãrii a 150 de ani de Gheorghe Crãciun) ºi Kocsis dicþionarului, este profesor eme- numãrã André Breton: le grand la naºterea pictorului, ce s-au Francisko (poet ºi traducãtor). La rit la Universitatea Paris III - Sor- indésirable (Paris, 1990), carte a Contemporanul. Ideea euro- desfãºurat pe parcursul anului rubrica „poeme” semneazã Virgil bonne Nouvelle, director al Cen- cãrei versiune revãzutã ºi adãu- peanã, decembrie 2012 2012 la Viena: Gustav Klimt Mureºan, Cassian Maria Spiri- trului de Cercetãri despre Supra- gitã a apãrut în 2005. (P.M.) Revista încheie anul 2012 la fel &Vienna Secession. Mihai Bãr- don ºi Aurel Pantea. (D.M.)

18 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn SILVIU GONGONEA al doilea discurs. proza lui Gellu Naum munþi, ce, realmente, nu aduc nici- albastru. În acest sens, toatã prarealiste, fie necesitatea justifi- un spor estetic. proza lui Gellu Naum este frag- cãrii unui program poetic, atunci Trebuie spus, totuºi, cã proza mentarã, concentratã în jurul când textele capãtã un neaºteptat lui Gellu Naum este inegalã valo- unor mini-nuclee narative cu profil teoretic. Dar nu despre o robabil cã la fel de aº- ric. Fiecare dintre piesele sale îºi conþinut parabolic, toate expu- reflectare mimeticã a suprarealis- teptat de iubitorii ope- gãseºte o justificare prin prisma nând idei despre poezie, liberta- mului este vorba la autorul Dru- Prei lui Gellu Naum a fost poeziei, pe care însuºi autorul, în te, condiþia poetului sau aprofun- meþului incendiar, ci despre felul ºi cel de-al doilea volum ce reu- buna tradiþie avangardistã, nu a dând, pe filierã romanticã, relaþia personal prin care aceste experi- cu atât mai mare devine dificulta- neºte prozele scrise de-a lungul putut-o diferenþia nici de proza Hypnos-Eros-Thanatos. enþe au fost filtrate. Nu întâmplã- tea trasãrii liniilor directoare ale a mai bine de patru decenii, Gel- ºi nici de teatrul pe care l-a abor- Cu toate acestea, dacã autorul tor, Zenobia are o configuraþie atât acestei filosofii poetice. Cititorul lu Naum. Opere II. Prozã (Ed. Po- dat cu mare succes. De altfel, el a lui Vasco de Gama nu ºi-ar fi scris de diferitã de tot restul producþii- nu rãmâne decât o privire de su- lirom, Iaºi, 2012). Prezentarea se ºi recunoscut, într-un text datat proza, poezia lui ar fi cãpãtat un lor în prozã semnate de cãtre Gel- prafaþã. Ceea ce nu se vede este face în acelaºi format generos: un din 1969, intitulat Cãtre cititor, alt profil. Cu siguranþã, mai nebu- lu Naum. Dispunerea se face pe nucleul indisolubil al miºcãrii sau tabel cronologic ca în primul vo- cã încercãrile sale epice reprezin- los. Proza sa cuprinde o vastã re- trepte iniþiatice, având o dublã adevãrata rezervã ocultã (cea in- lum, o prezentare teoreticã fãcu- tã „o addenda a unor poeme scri- þea ideaticã ce poate îndeplini les- deschidere, atât pentru un even- vocatã adesea de poet în dialo- tã de cãtre Simona Popescu, pre- se cu treizeci de ani urmã“, re- ne un rol semnalizator pentru în- tual parcurs hermeneutic, cât ºi gurile sale), generatoare, prin cum ºi mai multe referinþe critice dând foarte bine ceea ce Ion Pop treaga sa activitate. Dacã facem pentru refacerea unui traseu in- atracþia ei, de nesfârºite interoga- escortând conþinutul propriu-zis. numea oportun „reflecþia metali- un mic inventar, observãm cã de tim, pe drumul unei transformãri þii, cãci asemenea texte au darul Sunt prezente toate textele indi- terarã“ a poetului. Excepþie face la Medium (1945) ºi pânã la Zeno- interioare. rar de face din orice relecturã o viduale, mai puþin cele colective, romanul Zenobia, ce ar necesita bia (1985) avem în faþã un text Dar prozele lui Gellu Naum nu nouã lecturã. Ele constituie, prin ce vor fi reluate, aºa cum ni se o discuþie aparte, nu pentru per- amplu ce constituie un bun ma- reprezintã decât vârful gheþarului, rolul lor coagulant, punctul nodal prezintã într-o notã asupra edi- formanþele narative, ci pentru cã nual de practici suprarealiste, cu dedesubt fiind apele tulburi ale ºi unul dintre reperele inconfun- þiei, într-un volum viitor. Lipsesc, poate fi considerat summumul douã constructe inseparabile, re- unui context cultural greu de pã- dabile al po(i)eticii sale, fiind mai de asemenea, prozele pentru ti- dar ºi suma principiilor estetice luându-se obsesiv fie redarea, de truns. Cunoscutã fiind idiosincra- mult decât necesare într-o inter- neret concepute dupã ideologia (am adãuga ºi de conduitã supra- cele mai multe ori într-o manierã sia poetului faþã de orice tip de pretare prezumtiv idealã a întregii vremii, Filonul ºi Tabãra din realistã) ale autorului Malului bretonianã, a unor experienþe su- încorsetare într-un limbaj de lemn, sale activitãþi scriitoriceºti. nnn FLORIN COLONAª

a 23 iunie 1912, revista bruarie 1912, p. 2 („O scrisoare a „Flacãra”, condusã de Maestrului Caragiale. Cãtre artis- LC. Banu, publicã un centenarul unui facsimil tul Anestin din Craiova”); „Dol- facsimil al unei misive adresate în urmãtorii ani. Probabil, rându- scenei româneºti, un minunat (cf. Caragiale, Opere. Corespon- jul”, V, nr. 1058, 17 februarie 1912, de I. L. Caragiale actorului Ion rile au fost scrise de cãtre drama- exemplu de respect, mai ales denþa, vol. V, ediþia doua, revã- p. 2, cu acelaºi titlu ca în „Opi- Anestin. Reluãm ºi noi cele câte- turg ºi au fost adresate actorului atunci când este vorba de ade- zutã ºi adãugitã de Stancu Ilin ºi nia”; în “Rampa”, I, nr. 98, 17 fe- va rânduri scrise probabil pe re- cu prilejul pensionãrii sale la vâr- vãrata artã! Constantin Hârlãu, Academia bruarie 1912, p. 2 („Aniversarea versul unei cãrþi poºtale, netim- sta de 67 de ani, Caragiale fiind Cu toate cã sunt scrise cuvin- Românã, Fundaþia Naþionalã scriitorului pentru împlinirea vâr- bratã, dupã o fotocopie care a cu 5 ani mai tânãr ºi, deci, plin de tele „carte poºtalã”, textul este pentru ªtiinþe ºi Artã Bucureºti, stei de 60 de ani”). De subliniat aparþinut, conform ºtampilei, lui condescendenþã se adreseazã scris pe reversul unei fotografii a 2011, p. 4). cã în „Doljul” apare ºi fotografia George Franga, fostul actor ºi Decanului Scenei Române. Ace- lui , în epocã În acelaºi volum, la pp. 878- trimisã de Caragiale actorului cra- apoi director al marelui Teatru laºi scris caligrafic, care încântã obiºnuindu-se sã se tipãreascã 879, întâlnim la aparatul critic o iovean cu dedicaþia respectivã, Naþional din Bucureºti. Rânduri- ochiul prin rigurozitatea literei ºi pe reversul fotografiei sau a unei sumedenie de date, ceea ce spo- care, aici, la pp. 878-879, începe le trimise de Caragiale lui Anes- rândurile rectilinii scrise dintr-o scene de familii pe care obiecti- reºte interesul actual pentru text altfel: „Primului prieten…” faþã de tin sunt relevate în volumul VII suflare de cãtre fostul sufleor. În vul fotografic a surprins-o, desi- ºi, totodatã, uimeºte atenþia de pagina IV a aceluiaºi rând unde din Opere, seria Zarifopol-Ciocu- plus, pentru farmecul epistolei, gur cu o oarecare misse en scéne, care s-au bucurat cele câteva rân- este scris „Bunului prietin…”. lescu, Editura Fundaþiei Regale Caragiale face uz de forme arhai- cele douã cuvinte. Pe fotografie, duri în breasla jurnaliºtilor mo- Publicaþia „Flacãra”, I, nr. 36, 23 pentru Literaturã ºi Artã, 1942, p. ce ale unor cuvinte, întrebuin- dramaturgul a notat: mentului. Aºa se face cã textul a iunie 1912, p. 283, tipãreºte sub 347. Bineînþeles, textul este reluat þând acel “e” cu cãciulã. De ace- Bunului meu prietin din tine- fost reluat de cãtre urmãtoarele titlul „Un autograf al lui Caragia- ºi în cele douã ediþii de Opere de ea noi redãm textul cu acest par- reþe, eminentului artist Iancu publicaþii: „Viitorul”, V, nr. 1445, le” rândurile scrisorii de unde dupã anul 2000, publicate de fum de epocã. În ediþiile de Ope- Anestin, cu înaltã stimã ºi dra- 16 februarie 1912, p. 2; „Miner- ªerban Ciuculescu o va prelua Academia Românã. re, textul este adus la ortografia goste frãþeascã. va”, IV, nr. 1037, 16 februarie 1912, pentru Opere vol. VII, 1942, tran- Anestin era un artist dramatic actualã. Caragiale p. 3; „Opinia”, IX, nr. 1519, 16 fe- scriind-o cu ortografia modernã. care de la o vârstã fragedã s-a Frate Anestine, dragã Tizule, ataºat de trupa lui Matei Millo, celebre artist, bçtrâne ºi iubite în care a debutat în roluri de co- prietene! pil, un lucru neobiºnuit în teatrul Sufler þi-am fost, regisor þi-am acelor timpuri. Îl va urma, apoi, la fost, director þi-am fost, fabricant numai cincisprezece ani pe un alt de roluri þi-am fost – ºi, în toate pionier al teatrului nostru, la Iaºi, m’am bucurat cã þi-am fost pe Mihail Pascaly. Dupã aceea se plac. Dar, mai presus de toate, întoarce cu maestrul Pascaly la crede cã mai mare bucurie mi-a Bucureºti ºi face lungi turnee la fãcut sã constat astãzi, primind Giurgiu, Brãila, Galaþi ºi iarãºi frumosul tãu portret ºi cuvinte- Bucureºti unde va juca la Naþio- le calde, cu cari l-ai însoþit cã, nal, sub direcþia lui Matei Millo. ºi ca prietin, m’ai preþuit din Obiºnuit de copil cu turneele, fire toatã inima. Îþi mulþumesc, ºi-þi plimbãreaþã, deschide un teatru urez ºi eu, iubite frate Iancule, la Piteºti, apoi la Caracal, dupã ani îndelungaþi – vesel, sãnçtos care la Bacãu va fi director de ºi cuminte, cum te ºtiu, - om de scenã – localitate în care se va spirit ºi de inimã, fire cu adev- naºte fiul sãu Victor Anestin, scri- çrat meºteºugar subþire. Dumne- itor, dar mai ales astronom pasio- zeu sã vç pãzeascã de rele pe nat. Urmeazã un lung ºir de pere- tine ºi pe ai tçi ºi sã vã dãruias- grinãri prin þarã pânã în 1898 când, cã tot binele ce-l doresc pentru „nenea Iancu”, devenind direc- mine ºi pentru ai mei! torul Naþionalului din Bucureºti, Îmbrãþiºându-te cu frãþeascã îl va coopta în trupa teatrului. Dar, nestrãmutatã dragoste, Caragiale pãrãsind direcþia, sunt ºi rçmân Anestin va pleca ºi el ºi se va Al tçu bçtrân prietin, stabili la Craiova, unde devine Caragiale Societar clasa I al Teatrului Naþi- 10/23 febr. 1912. onal de unde se pensioneazã în Mesajul unui demiurg al con- 1912, continuând însã sã joace ºi deiului cãtre un mare suflet al

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 19 nnn MIHAELA VELEA Klimt & Künstlerkompagnie ceea ce se întâmpla în oraºele lansat odatã cu greutatea rezo- Portretul Caterinei Cornaro România, care apeleazã la profe- importante ale Europei, s-au re- nantã a numelui, o imensã aºtep- dupã Paolo Veronese ºi Portret sioniºti pentru a-ºi promova ima- marcat o serie de comanditari cu tare. Dacã speram la împrumutul de tânãr comandant de oºti dupã ginea. Preluând reflexele comu- gusturi elevate, ale cãror alegeri unor capodopere Klimt din strãi- Anton van Dyck pe Ernst Klimt. nicãrii comerciale de azi, invitaþia inspirate au rãmas pânã în pre- nãtate, a trebuit sã realizãm ime- Interesant este cum la aceastã de a vizita expoziþia Klimt sunã zent subiect de admiraþie în arhi- diat cã dimensiunea cheltuielilor secþiune a fost inclus ºi un Por- nepretenþios ºi deloc scorþos: „Te tecturã ori artã. Astfel, pentru pentru un astfel de proiect ar fi tret de bãrbat semnat Ernst Klimt, topeºti dupã Klimt? Au mai rã- decorarea reºedinþei regale de la fost considerabilã. Aºadar Pele- având ca provenienþã o colecþie mas doar 30 de zile...” Cu toate acã Peleºul este „per- Peleº, a fost angajat ºi tânãrul ºul s-a orientat cãtre valorifica- privatã din România. În ceea ce aceste „accesorii”, expoziþia nu a la coroanei” muzeelor Gustav Klimt (nume care figurea- rea propriului patrimoniu, refor- priveºte celebra Salã de teatru a putut escalada însã un aer uºor Dde la noi, cu patrimo- zã acum în istoria universalã a mulând într-un context favorabil reginei Elisabeta, plafonul încãpe- incomod ºi strâmtorat. Seria de niul sãu demn de admiraþie ºi flu- artei), împreunã cu ceilalþi doi existenþa acestei colecþii. Catalo- rii este semnat Franz Matsch, iar print-uri dupã panourile decora- xul de vizitatori cu adevãrat im- membri ai atelierului sãu de pic- gul expoziþiei este o surprizã plã- Gustav Klimt s-a ocupat de tive din Sala de teatru a dominat presionant, expoziþia Gustav turã: Ernst Klimt (fratele sãu) ºi cutã. Tipãrit în condiþii onorabi- panourile decorative: Primãvara, copleºitor atmosfera, implorând Klimt & Künstlerkompagnie, Franz Matsch. Subiect delicat în le, cu un text consistent susþinut Vara, Muzele Terpsichore ºi Ca- parcã fonduri pentru a fi restau- deschisã în perioada 15 septem- mediul artistic al zilelor noastre, de Ruxandra Beldiman, acesta liope, Melpomene, Thalia, Per- rate originalele de la etaj, ce nu rte brie - 15 decembrie 2012, a fost cu etichetãri ce variazã disonant traverseazã cu meticulozitate sur- sonaj alegoric, Lira sau Mascã puteau fi astfel expuse. Sã spe- „nestematul” cu care a fost mar- între „prostituþie” ori „slujbã per- sele ºi prezintã date concrete cu flori ºi dublu aulos. rãm cã expoziþia a reuºit sã sensi- catã în România aniversarea a 150 fect onorabilã ”, „comenzile” au menite sã indice poziþia fiecãruia Pregãtirile minuþioase, întrea- bilizeze, în acest fel, nu doar pu- de ani de la naºterea artistului. avut vremea lor de glorie; ele erau dintre cei trei autori, activi în ca- ga desfãºurare a unei campanii blicul, ci ºi pe cei care ar putea sã Cu dexteritate de profesionist, co- (ºi încã sunt) cãutate, câºtigate drul acestui proiect. Cercetarea publicitare destul de îndrãznea- dispunã de aceste sume deose- municatele de presã ce anunþau ca o recunoaºtere a mãiestriei ar- acestor aspecte este esenþialã, þã, au fãcut ca Klimt & Künstler- bit de importante pentru restau- evenimentul au populat imediat tistice, indispensabile, vitale având în vedere faptul cã dinco- kompagnie sã fie înregistratã în rare. Pânã atunci, pe site-ul mu- zona cea mai râvnitã a mass me- chiar. Iar comanda de la Peleº era lo de aspectul colectiv al între- conºtiinþa colectivã ca o realiza- zeului, cu regularitate de ceasor- dia, producând efecte pe care destinatã sã cuprindã mai multe prinderii, individualitatea fiecãru- re cu totul deosebitã. ªi meritã nic elveþian, contorul ce înregis- puþine expoziþii din þara noastrã direcþii: portretizatea strãmoºilor ia dintre cei trei meritã sã fie tra- evidenþiat faptul cã Peleºul este treazã vizitatorii Peleºului deru- ºi le pot permite. Iar publicul a regelui din Casa de Hohenzol- tatã ca subiect distinct. Din Ga- unul dintre puþinele muzee din leazã: 6.931. 279, ...280, ... consimþit cã se aflã în „vecinãta- lern, anumite cópii dupã operele leria de strãmoºi Gustav Klimt tea” unei „vedete”, ce nu poate marilor maeºtri, decorarea plafo- este indicat ca autor al tablouri- fi ratatã. nului scãrii de onoare ºi a sãlii de lor ce îi reprezintã pe Fridrich I ºi Peleºul a avut dintotdeauna teatru. Lucrãrile au fost realizate Wolfgang, conþi de Zollern, Eitel renumele de trezorier al unor va- cu succes între 1883 -1886, iar is- Fridrich VII conte de Hohenzol- lori cu însemnãtate deosebitã, iar toria artei aratã cã dedicarea pen- lern, Johann Georg principe de propunerea unei expoziþii Klimt nu tru pictura de acest gen nu a in- Hohenzollern ºi Philipp Fridrich putea decât sã vinã în completa- dus plafonarea lui Gustav Klimt. Christoph principe de Hohenzol- rea acestui statut strãlucit. Iar noi Dimpotrivã, în 1887 acesta a de- lern. Franz Matsch i-a pictat pe am trãit sentimentul cã suntem cis sã se rupã de Societatea co- Burkhardt, Fridrich IV, Eitel Fri- privilegiaþii contemporani ai unui operativã a artiºtilor austrieci, drich II ºi Eitel Fridrich V, conþi eveniment cultural remarcabil, de o formaþiune ultraconservatoare, de Zollern. Din Galeria de cópii talia celor pe care le admirãm la ºi sã activeze sub numele Sezes- de la Kunsthistorisches Museum marile muzee ale lumii. sion-ului, cu celebrul lor slogan: Viena, Portretul Mariannei de Povestea lucrãrilor Klimt & „Fiecãrei epoci, arta ei; artei, li- Austria, regina Spaniei ºi Künstlerkompagnie, deþinute de bertatea.” Portretul de bãrbat dupã Peleº, ne transferã, ca o alonjã, Anunþatã expoziþia anului la Rembrandt i-au fost atribuite lui în atmosfera ºi gustul sfârºitului Muzeul Naþional Peleº, organiza- Franz Matsch, Portretul Isabel- de secol XIX. În România de tã sub patronajul Ministerului lei d’ Este dupã Tizian îl indicã atunci, chiar dacã nu în aceleaºi Culturii ºi Patrimoniului Naþional, drept autor pe Gustav Klimt, iar dimensiuni, ºi totuºi în acord cu Klimt & Künstlerkompagnie a Tizian ºi Lavinia, ªtiinþa ºi Arta, Din expoziþia Gustav Klimt. Foto de Sandrino Gavriloaia Sãrbãtoarea Filarmonicii - 65 de ani ilarmonica de Stat „Olte- (fost ºef partidã oboi), Vasile Þicu nia - Tarantella ºi Simfonia a II-a, creat senzaþia unei „puneri în sce- (70 de ani de viaþã ºi 45 de ani de nia” a împlinit în luna (fost ºef partidã oboi-corn en- de Giuseppe Martucci; lucrarea nã” de alurã romanticã. L. Qua- activitate artisticã), un autentic Faprilie a anului 2012 glez), Dumitru Trifãnescu (fost concertantã a constat din cele- drini este un dirijor experimentat, senior al baghetei, care a avut ºase decenii ºi jumãtate de exis- ºef partidã clarinet), Ion Nicolcio- brele Variaþiuni pe o temã rococo capabil de performanþã, chiar ºi onoarea sã marcheze, în acelaºi tenþã, fiind înfiinþatã prin Legea iu (fost ºef partidã fagot, fost ºef pentru violoncel ºi orchestrã, de în cadrul unui repertoriu inedit. timp, Ziua Filarmonicii (17 decem- nr. 131/1947, promulgatã de Re- secþie orchestrã), Vasile Borden- P.I. Ceaikovski (solist, tânãrul ªtefan Cazacu, fiul binecunoscu- brie), într-un program pretenþios gele Mihai I. Era de aºteptat ca ciu (fost ºef partidã corn), Gheor- ªtefan Cazacu). Simfonia lui tului violoncelist Marin Cazacu, ºi divers: douã fragmente din acest jubileu sã aibã loc atunci. ghe Dondoe (fost ºef partidã G. Martucci (acest Brahms al Ita- posedã datele incipiente ale unui suita de balet „Amorul vrãjitor” Cum acel „atunci” (luna aprilie) a corn), Ion Vãrzaru (fost ºef parti- liei) pune probleme serioase de „star”: siguranþã ºi dezinvolturã de Manuel de Falla, Concertul în fost „tratat” cu indiferenþã de dã trombon), Daniel Wesmaº interpretare, de ordin pur tehnic, în execuþie, un ton frumos ºi o Re major pentru vioarã de P.I. cãtre manageriatul vremii, era (fost ºef partidã percuþie). atât la instrumentele cu coarde, prezentã scenicã agreabilã, fas- Ceaikovski (solistã Cristina An- gata-gata ca momentul sã fie ra- Primul concert aniversar a cât ºi la suflãtori, solicitându-le cinantã. ghelescu), Rapsodia I în La ma- tat. Schimbarea de „ºtafetã” la fost dirijat de Leonardo Quadrini, din plin capacitãþile de exprima- Al doilea concert (concertul jor de G. Enescu, Suita „Soirée nivelul conducerii Filarmonicii (în din Italia, ºi a constat din douã re. Nuanþele mari, densitatea so- reper al aniversãrii) a fost con- musicale” de B. Britten (în primã luna septembrie) a fãcut ca sãr- lucrãri în primã audiþie în Româ- norã ºi tumultul alãmurilor, ne-au dus de maestrul Octav Calleya audiþie la Craiova) ºi, în finalul bãtoarea sã aibã totuºi loc pe ul- serii, un fragment din Fantezia tima sutã de metri. În luna decem- pentru pian ºi cor de Ludwig van brie s-a produs „minunea”; ani- Beethoven (solist Mihai Ungu- versarea a avut loc ºi a constat reanu; corala academicã a Filar- dintr-un ciclu de manifestãri spe- monicii, maestru de cor Manuela cifice: 3 concerte festive, un co- Enache); la cererea insistentã a locviu de istoriografie muzicalã, publicului, în loc de tradiþionalul o expoziþie documentarã ºi un „La mulþi ani!”, s-a cântat cele- gest „reparatoriu”, de recunoaº- brul fragment „Halleluia” din ora- tere a meritelor unor vechi sluji- toriul „Messias” de G.F. Händel. tori ai Filarmonicii „Oltenia”, per- Atât orchestra, corul, cât ºi so- sonalitãþi ale vieþii muzicale cra- liºtii, toþi la „unison”, ºi-au urmat iovene, cãrora li s-a înmânat ti- maestrul în nobila lor misiune de tlul de „Membru de Onoare al a cânta ºi încânta, de a sluji cu Filarmonicii”: Modest Cichirdan dragoste ºi devoþiune marea mu- (fost dirijor ºi director), Gheorghe zicã, oferind publicului momente Fabian (fost consultant artistic ºi de artã adevãratã. director), Aurel Piculeaþã (fost Cum era de aºteptat, Filarmo- concertmaestru), Paul Stoenescu nica a organizat, în foaierul insti- (fost ºef partidã violoncel), Ale- tuþiei, o expoziþie documentarã de xandru Pârlea (fost ºef partidã Foto: Daniel Guþã afiºe, programe de salã, fotogra- contrabas), Pompiliu Stãncescu Membri de Onoare al Filarmonicii „Oltenia“ – decembrie, 2012 fii etc., oferind publicului ocazia

20 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 de a „descifra” momente ºi per- sonalitãþi din trecutul mai înde- pãrtat sau mai apropiat al presti- scena (I) gioasei instituþii de concerte. Putem spune cã, exponatele din cadrul expoziþiei au avut darul de rivirea i se izbi de masã, a schiþa ºi o mini-istorie a Filar- un dulap maroniu ºi La mare, dincolo de ºosea, monicii craiovene, de la Societa- Ptoate câte încãpeau în descoperiserã americanii un lac tea Filarmonicã (1904) ºi pânã în spaþiul tãlmãcit de ochiul care nu cu apã acrã, cu vitamine ºi toatã zilele noastre. Pe aceeaºi linie s-a se lãsase înfundat în pernã. În- lumea se adunase, nu putea sã situat ºi Colocviul de istoriogra- cercã sã se prindã de ceva famili- ajungã la el, era aglomerat, aºa fie muzicalã, gãzduit de sala „Fi- ar, dar trecu un timp inconforta- cã se duse pe plajã, nu era ni- lip Lazãr” a Filarmonicii, coloc- bil de lung pânã când atinse ulti- meni, mai încolo înspre nord se viu la care au fost invitaþi sã par- ma panã din dreamcatcher-ul atâr- vedeau niºte copii veniþi din 2 ticipe ºi sã vorbeascã reprezen- nat la fereastrã. Se întoarse cu Mai, din tabãrã, pentru cã acolo tanþi ai Teatrului Liric „Elena faþa în sus, eliberatã din strân- nu mai era plajã, o înghiþise gol- Teodorini”, Ansamblului Folclo- soarea cearºafului. Sunt la Toni, ful. Tot din cauza asta apãruse ºi ric „Maria Tãnase”, Liceului de îºi spuse uºuratã. Shiiiiiiiiiiiiii- lacul gãsit de soldaþi. Mai veni- Arte „Marin Sorescu”, Departa- iiiiiiiiiiit!, sãri imediat în picioare. serã unii care ziceau cã seara o mentului de Muzicã al Universi- Scormoni în geanta de pânzã sã se joace o operã, pe nisip, tãþii din Craiova, ªcolii de Arte pânã dibui silueta dreptunghiu- unde ridicã ãia scena. Se vedea „Cornetti” ºi, desigur, ai Filarmo- larã a telefonului mobil: 8.23. Ima- un om cu niºte lemne, se duse sã nicii. Tema propusã pentru dez- ginea represaliilor urmã reproºu- îl întrebe cine o sã cânte, dar era batere era incitantã, de larg inte- rilor cã adormise ascultându-l. pescar ºi lucra la o barcã, aºa cã eletristică res: „Viaþa muzicalã a Craiovei - Monica o sã aibã ce sã dezbatã nu-l mai întrebã. Acum trebuia sã Ieri ºi Azi”. Din pãcate, invitaþii- un timp. Puse stavilã gândurilor: se întoarcã, era într-un fel de parc le, în marea lor majoritate, n-au Mai bine o sun acum, sã-ºi mai cu copaci crescuþi în nisip. O luã fost onorate. Reprezentanþilor verse puþin furia în telefon. Des- pe unde venise, mergea pe un dig Filarmonicii – managerul Vlad chise fereastra, zgomotul dream- îngust peste apa care se întinse- Drãgulescu, directorul artistic catcher-ului cãzut ºi aerul rece se între locul în care era ºi cel din Mihai Ungureanu ºi consultan- izbirã acalmia cu miros de busu- care plecase, îi putea vedea pe tul artistic Gheorghe Fabian – li ioc. Prin uºa întredeschisã a su- cei care îi spuseserã de operã, s-au alãturat managerul Teatru- frageriei se vedea un picior al pia- niºte bucureºteni. Mergând vãzu lui Liric „Elena Teodorini”, Anto- nului. Luã un hanorac de pe cã în faþã apa acoperise nisipul ºi niu Zamfir, precum ºi invitaþi din scaun, a cãrui glugã, rãmasã în digul, privi înapoi, o despãrþea „afara” instituþiilor de profil: dra interior, îi deformã spatele ºi um- apa ºi de pescar acum. Era liniºte Bianca Predescu (o veche ºi con- bra mai solidã decât ea, ºi des- ºi apã de jur împrejur ºi ºtia cã nu stantã prietenã-melomanã a Filar- chise uºa de alãturi. Toni dormea, are încotro s-o mai ia. monicii), dl Nicolae Marinescu, icoana zãcea ºi ea între pat ºi o directorul revistei „Mozaicul”, lumânare aprinsã. O stinse, îi puse Visul ãsta din nou. Nu se mai dl Florin Rogneanu, directorul alãturi o portocalã gãsitã în gean- temea de el de când îi spusese Muzeului de Artã, maeºtrii Sabin tã ºi plecã. George cã a citit el în Freud cã Pautza (compozitor ºi dirijor), apã înseamnã dor de mamã. Tele- Modest Cichirdan (fost dirijor ºi Venise de la ºcoalã fãrã nici fonul nu înregistrase niciun apel director al Filarmonicii), dl Cristian un chef. Sã ai 16 ani ºi sã nu ai nepreluat. Sunã tocmai când se Voicu, jurnalist. Dezbaterea a pri- chef de nimic vineri dupã-amiazã ridicase în fund ºi inspecta înciu- lejuit un util schimb de opinii cu e cam enervant. Chiar dacã vine- datã cât de rãu îºi ºifonase ro- privire la actualitatea vieþii noas- rea asta e prima zi de ºcoalã. Poa- chia. Monica sigur o sã comen- tre muzicale, cu plusurile ºi minu- te mai încolo, când o fi bãtrânã, teze din nou cã nu are grijã de surile ei, la situaþia învãþãmântu- la 24 ani, va fi normal sã nu-i mai nimic. Se înseninã: Toni, scria lui muzical românesc, la finanþa- ardã de nimic. Deºi ar putea sã se mare pe ecran. rea instituþiilor muzicale profesio- mobilizeze pânã pe la vreo 30 ani - Salutare! îi auzi glasul. - Da, era chiar în locul unde primii, eu aveam sticla de votcã niste, la stadiul la zi al resursei sã facã tot ce vrea ºi dupã aia sã - Ce faci, mãi? Hai cã mi se fãcu stã omu’ ãla de obicei, în faþã la în buzunar, toþi aveau sticle goa- umane ºi criza tot mai accentuatã nu-i mai pese, sã se pensioneze. dor. Eºti acasã? casete, lângã îngheþatã. Cã sã-i le, aºa cã mã gândeam cã stau de instrumentiºti (oboi, fagot, Se gândi la vecinul de alãturi, ale - Da. dau niºte bani. I-am zis „Mamaie, degeaba, dar când am ajuns aco- corn, violoncel, contrabaºi etc.). cãrui gemete le auzea noaptea - Atunci trec pe la tine. dacã vrei niºte votcã”. ªi ea de lo, tanti care turna apa a vãzut cã Al treilea concert aniversar a prin perete, ºi îºi imaginã cum o - Pãi... colo: „Maicã, stai aºa, sã-þi spun sunt cu mâinile goale ºi a zis tare: constat din tradiþionalul concert sã zacã ea înconjuratã de creme - Vorbim acolo, vin acum, în 5 ceva”, s-a ridicat de unde stãtea „S-o gãsi ºi pentru creºtinul ãsta de colinde, concert structurat, de antirid, nu, de fapt zisese cã nu o minute ajung, cã o tai prin parc. ºi cicã „Sã te duci la bisericã!”, o sticlã” ºi a venit imediat o fe- aceastã datã, pe un repertoriu sã-i mai pese, la 30 ani nu mai ai Paa, am plecat! eu cã mã duc, mã duc de Paºti sã meie cu un bidon mare. De când internaþional. Maestrul Sabin nici o nãdejde. Dar mai e pânã Închise fãrã sã mai aºtepte rãs- iau luminã. Baba cã nu, cã sã mã am ieºit din cãldura ºi înghesuia- Pautza, un specialist al concerte- atunci, îºi spuse ºi deschise agen- punsul. duc atunci pe loc, cã dacã nu la din bisericã, în aerul de-afarã, lor „Altfel” a „supus” corala aca- da telefonului, se uitã în sus ºi-n vreau, mã duce ea cu forþa, cã nu cu bidonul ãla în mânã... ºtiu cã o demicã a Filarmonicii la un trava- jos peste numere, dar când nu Se opri doar la Luminiº sã-ºi poate sã lase dracii sã-ºi facã sã râzi, toatã lumea face miºto, liu mai special, vizând „imple- merge, n-ai nici o tragere de ini- ia gumã. Toni o aºtepta în faþa mendrele cu un bãiat ca mine. Am dar n-am mai fost acelaºi om. Am mentarea” naturaleþii, necrispãrii mã. Când se gândea sã îi vadã iar blocului. Avea ceva trist în felul crezut cã e dusã, prea era hotãrâ- întrebat-o ºi eu pe femeia de la în actul artistic; naturaleþe înþe- cu feþele alea fandosite, vorbesc în care aºtepta. Perfect, tocmai îºi tã. I-am zis cã nu tre’ sã meargã lumânãri ce sã fac cu apa ºi am leasã ca efect al asimilãrii „pro- ce vorbesc normal ºi pe urmã îþi luase alocaþia, dacã nu are de cu mine, poate sã se uite, sã vadã plecat acasã. ªi am stat singur funde” a repertoriului ºi rostirii trântesc câte una de te întrebi ce bãut, o sã îi facã cinste, sã vezi cum intru în bisericã, dacã nu mã toatã ziua – de ziua mea, cum ar inteligibile a textului (naturaleþea cauþi acolo. Singurul fãrã fiþe e ce-o sã se mai gudure. Zâmbi la crede. Dupã ce i-am zis aºa, s-a veni –, nu mai primisem niciun gestului ºi a mimicii). Concertul a Toni, dar el e tot timpul aneste- gândul ãsta, aºa cã nu luã în sea- liniºtit ºi þin minte exact cuvinte- cadou, doar tu mã sunaseºi dimi- fost mai „altfel” prin faptul cã, ziat ºi binedispus de votcile lui mã vorbele lui: le ei: „Aºa, mamã, cã Izvorul tã- neaþa, pe urmã am închis telefo- pentru prima datã, corala Filarmo- simple sau aromate. Ce-o mai fi - Nu ºtiu dacã se cuvine sã vii mãduirii e pentru toatã lumea. Or nul ºi am bãut apã din aia, ce-a nicii a cântat, în partea a doua a fãcând? Numai în comã sã nu fie. înãuntru. sã fugã de la tine, o sã vezi!”. mai rãmas am pus-o în douã sti- serii, acompaniatã de orchestra Îi scrise un mesaj: Cum îndrãz- - Se cuvine, se cuvine, râse ea. Îl privi cum îºi lãsã faþa în pal- cle mai mici ºi le-am dus una lu’ instituþiei, conferind manifestãrii neºti sã mã deranjezi la ora - Trebuie sã-þi spun niºte me ºi trase aer în piept. mama ºi una lu’ tata. un plus de atractivitate ºi aplomb asta? Drept cine mã iei? Lãsã chestii, îi rãspunse serios. interpretativ. Sabin Pautza are telefonul pe pat ºi se uitã în oglin- - Ok! - ªi m-am dus de vorba babii. Vorbea fixând un fir de iarbã muzica „în sânge”, este un pro- dã. Rochia asta e chiar cea mai - Bãi, în primul rând nu ºtiu Am intrat înãuntru ºi am cumpã- crescut din asfaltul trotuarului. fesionist de amplitudine intelec- frumoasã rochie din univers, se dacã ºtii cã eu nu mai beau! rat o lumânare, vorbea popa, nu - Tu acum sã nu te superi, dar tualã ºi moralã: impresioneazã ºi ridicã pe vârfuri, îºi dãdu capul Cãscã ochii cu un zâmbet uriaº, ºtiam eu cã era predica, auzeam eu nu ºtiu dacã se cuvine sã vii cucereºte publicul, interpreþii îl pe spate, luã o figurã de divã, în loc de rãspuns. cã vorbeºte, dar mã gândeam cã pe la mine. Eu ºtiu cã tu înþelegi urmeazã fãrã ºovãire; este sincer, zâmbi de sub greutatea genelor. - Nu, pe bune, nu mai beau de ar trebui sã-l sun pe ªcolaru, cã ºi nu vrei sã-mi faci rãu, dar câ- este natural, este un adevãrat Mulþumitã de rãspuns, se lãsã la cinci luni, dinainte de vacanþã. se enerveazã. Când sã ies, popa teodatã faci rãu fãrã sã vrei. Maestru! loc, îºi îndoi puþin un genunchi. Se aºezã lângã el pe trepte. zice: „Vrãjmaºii vã vor pune la - Pãi cum vrei tu. Putem sã Jubileul Filarmonicii „Oltenia” Da, asta e partea bunã, dacã o iei - ªtii când m-ai sunat tu de ziua încercare, vã vor chema depar- mergem ºi dacã vezi cã nu te simþi – un demers pe cât de simplu, în cu tocuri, eºti de galã, fãrã tocuri, mea ºi mã duceam la ªcolaru sã te”. De trei ori am vrut sã plec, de bine, îmi spui ºi plec... Ce zici? aparenþã, pe atât de motivat stra- eºti casual, chiar chic casual. Se descãrcãm niºte muzicã? trei ori m-am întors, nu ºtiam eu Mai stãm ºi noi de vorbã. tegic; un succes al echipei ma- uitã la telefon: în neclintire. Mai - Da, ºtiu cã te duceai sã des- ce se întâmplã atunci, acum ºtiu Umezeala ceþii fãcea din tele- nageriale ºi al întregului colectiv! scrise unul: Dã-mi un beep când carci ambientalã, dar nu ºtiam cã cã îºi bãteau joc de mine. Dar când fonul mobil aproape un prieten. Cu certitudine, cea de a 66-a ani- termini misiunile tale importan- de la ªcolaru. Ce mai face? A ple- ajungeam la poartã o vedeam pe κi trase gluga pe cap ºi cãutã în versare a Filarmonicii, din 2013, te ºi poþi sã vorbeºti. Se întinse cat? mamaie la colþ ºi mi se fãcea ruºi- agendã litera M. Ocupat. Numai va fi organizatã, dupã cum ne în pat ºi-ºi puse cãºtile de la - Da, a plecat, dar o sã se în- ne ºi mã întorceam. De ce mi-era sã nu-l chinuiascã pe tata cu teo- spunea managerul Vlad Drãgu- i-pod-ul Mirelei în urechi. Foarte toarcã. În fine... Era acolo, în faþã ruºine - nu ºtiu. Pânã la urmã am riile ei despre disciplinã. lescu, în luna aprilie. Se preconi- bine cã n-a primit de la ea vreun la complex, o femeie bãtrânã, sã- stat pânã la sfârºit, era coadã, lua zeazã o „Sãptãmânã aniversarã”! semn de viaþã, mãcar are ce sã raca, gârbovitã rãu. lumea apã, ºi niºte femei mã tot asculte. Adormi când ajunse la - Eu-l ºtiu pe nenea cu barbã, împingeau înainte, habar n- nnn Corina Bãrbuicã n Gheorghe FABIAN folderul Goa trance. ãla beat, care miroase urât. aveam cã la bisericã bãrbaþii sunt , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 21 nnn MARCO LUCCHESI (BRAZILIA)

fffalnicaalnicaalnica tttransparenþãransparenþãransparenþã Splendor Carnis maestrului Mario Luzi (de luminã) Fiece cuvânt în parte Splendid renaºte ce-mpinge spre mai de soare Cuvântul dârze asudat ºi lunecoase se reumple de viaþã care din luminã trãind hotare iar eu înalþã hãul deºi asudat la forme slãvite de piatrã ºi singur unde curg mã reumplu pe cel ce urmeazã râurile de cuvântul tãu cu-nvãpãiatã gheaþã slãvitului Cuvânt chiar viaþa acel deschis hãu Margine acelui acel haos Martini de nori ºi de molozuri Atârnaþi

niversalia suntem peregrin ºi cavaler (sãlbatic adãpost pierdut mai înainte de non apartenenþã de (sau aproape sau viu ºi care duce din nou ne duce la o singurã sau nebun) în ciudatul trecãtoru-i destin) chemare

sãu la orbirea-i de umblet cufundare un singur între cer ºi pãmânt a istoriei dor

Iar în tine – fiu ºi între stalactite tu de dincolo tovar㺠al acelui ºi muºchi de vreme Mãrit Duca –

acolo unde se deschide ºi eu Foto: Viorel Pîrligras regãsesc mândrul apa naufragiat de rocã încã arco Lucchesi, nãscut la Rio a de Janeiro, din pãrinþi italieni, abis Verbului tãu ºi fãrã port Mpredã literatura italianã ºi comparatã la Universitatea Federalã din al acelui tom deja revine atârnaþi oraºul natal. Membru al Academiei de Li- universal Poezia suntem tere din Brazilia, al Pen Club-ului, al Socie- de-atâtea ori rãsfoit tãþii Braziliene de Geografie ºi colaborator ºi vãd ªi râurile acelea de o singurã al celor mai importante ziare braziliene. Di- apoi dezvãluindu-se chemare rector al revistei „Poesia Sempre”, editatã Piatrã aceea uitate în Apus de Biblioteca Naþionalã. Distins cu Me- dintre dom de dalia Camerei de Comerþ din Lucca (Ita- ºi râu ºi pod fi-vor un singur lia), cu Premiul Prometeo d’Argento al Pre- fiu ºi tovar㺠dor ºedintelui Republicii Italiene, Carlo Aze- apeironul acelui Mãrit glio Ciampi, ºi cu Premiul Ministerului care Duca de o Bunurilor Culturale de la Roma, ca ºi cu învolburã ursuzã Meritul Uniunii Braziliene a Scriitorilor. fiecare metaforã al tãu bucurie A publicat: Sphera (Premiul Jabuti, a ta singularã senin 2004, ºi prefinalist al Premiului Portugaliei ºi lichefiat triumf nesfârºit Telecom), Viagem a Florença, Caminhos în care nu se discerne dezminþitã do Islã, Lucca dentro, Poesie (Premiul lumina Craiova, februarie 2003 Cilento ºi Premiul San Paolo), Saudades imaterialã do Paraíso, O sorriso do caos (candidat a lumii la Premiul Jabuti, 1997), Teatro alquímico strãpunsã de gheaþã (Premiul Academiei Mineira de Litere, ºi de tãcere 2000), Faces da utopia, A paixão do infi- pãmânt fãrã chin nito, Bizãncio (finalist al Premiului Jabuti, falnica 1999), Os olhos do deserto, Poemas Reu- Toate cãile ne poartã acasã nidos (finalist al Premiului Jabuti, 2001). transparenþã ºi Proverb fierbintea chemare Recent, a publicat ºi primul sãu roman, la întâlnirea cereascã cu titlul O Dom do Crime, Rio de Janeiro, Avara sorã de flacãra dã-mi un Record, 2010 (Premiul Machado de Assis (nestinsã bucurie vie ºi piatrã singur grãunþ da UBE ºi Finalist al Premiului São Paulo). a unor alþi nebuni Colina ºi jar al tãcerii A îngrijit traducerea capodoperei Ieru- Ulise ai acelei umbre de la San Jacopo tale salimul eliberat de Torquatto Taso ºi car- transparente) ºi chemãrile sale tea Leopardi – poesia e prosa. A tradus de înalt ºi singurãtate Deosebire când L’isola del giorno prima (finalist al pre- we were the first chipul miului pentru traducere Jabuti, 1996) ºi cuvântul De mã that ever burst into meu se va ruina Baudolino de Umberto Eco (finalist al pre- that silent sea – lichid al cauþi în cel al tãu miului pentru traducere Iabuti, 2003), bãltoacei mã pierd ªtiinþa Nouã, de Giamattista Vico (Premiul la ceasul mutã mare liber pentru traducere al Uniunii Latine), Ge- ºi verb amurgului de te din aceastã lume dichte an di Nacht, de Rilke ºi Trakl (Pre- trezeºti lichefiat caducã miul pentru traducere Paulo Rónai, 1996), privirea mã ascund de atomi Poemi de Rumi (Premiul pentru traducere fixã de la Coleridge la veºnic Jabuti, 2002), Poeme de Hlebnikov, Drei preaiubitul Hopkins – printre pârâiaºe o singurã chipul meu Gedichte, de Patrick Süsskind, Esquisse repezi ºi lacrimi deosebire: în al du jugement universel, de Foscolo, La de bucurie cereºti incandescenþe tãu tregua de Primo Levi, Presto con fuoco, de sens apartenenþa de Roberto Cotroneo ºi altele. ºi înþeleapta noastrã ºi dorinþã formã Autor al unor multiple ºi incitante co- nebunie în oglindã municãri la reuniuni ºi congrese internaþi- de-acum pierdutã ªi cu asemenea înãlþimi onale ºi varii studii ºi articole despre ºi tunete ºi fulgerãri Oglindã va gãsi Pirandello, Mario Luzi, Gunther Grass ºi sorã alþii. Cãrþile sale au fost traduse în germa- viaþã ºi avarã lui Nello Avella izvorãºte Cuvântul tãu de la unul nã de Curt Meyer Clason, în spaniolã de moarte ca o Florenþã la altul Rodolfo Alonso, în românã de George beatã O tu Popescu ºi în persanã de G. Fahmi. în voi formã de propria-i chipul beznã se odihneºte a formelor sãu Prezentare ºi traducere destinul meu de George Popescu

22 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 nnn FRANCESCO FIORETTI tabloul secret al lui Caravaggio u fost ºi ani liniºtiþi în cu obiºnuita sa subtilitate, cel laþie cu pictorul Marco Tullio, viaþa mea, ani senini, care îmi subliniase acest lucru, continuase sã frecventeze mediul Ade muncã intensã ºi de când cercetase cu atenþie tabloul nostru; ºi, cruzi fãrã voie, râdeam activitate concentratã, plinã de Magdalena penitentã, în care o de ea, spunându-i cã ºtiam bine pasiune. Au fost anii în care am pictasem pe Annuccia în rolul cã ea era cea biciuitã, cã o recu- fost musafirul cardinalului Del Magdalenei, ºi cu surâsul sãu noscuserãm imediat dupã nepre- Monte ºi un pic dupã aceea, îna- obiºnuit, subtil ºi amar ca întot- þuitele sale buci, ferme ºi perfect inte sã se declanºeze împotriva deauna, spusese: „Magnific au- rotunde ºi am început sã o stri- mea toatã adversitatea Acade- toportret!” Sfârºitul Annei a fost gãm „Anna cur frumos”, aºa, miei ºi ifosele filospaniolilor. Au pentru mine o loviturã durã ºi, pentru a schimba acel lucru în- fost ani plini de speranþã, în care, dupã acest omor, am început sã tr-o glumã de tavernã; dar ei nu-i în ciuda invidiei cuiva, viitorul îmi mã obiºnuiesc cu inevitabilitatea plãcea deloc acest lucru ºi pen- niversalia apãrea ca un tablou încã intact, resemnãrii... tru cã atât de amintita competen- rancesco Fioretti s-a nãscut la Lanciano, în Abruzzo, în în întregime de creat. Apoi, din- Anna ºi Fillide veniserã împre- þã a torsului sãu putea fi uºor in- 1960. Licenþiat în Litere la Florenþa, a predat în regiunile tr-o datã, lucrurile s-au precipitat unã la Roma, de la Siena, în 1593, terpretatã greºit; ºi, într-adevãr, FLombardia ºi le Marche ºi a publicat studii critice ºi an- ºi totul a început cu rebeliunea într-o sâmbãtã de februarie în care cineva, din rãutate sau rea-cre- tologii ºcolare. Primul sãu roman, Il libro segreto di Dante (Car- familiei Farnese, când spaniolii au ploua puternic. Mamele vãduve dinþã, deja începuse sã lanseze tea secretã a lui Dante), o succesiune de intrigi, teoreme ºi reve- reînceput sã-ºi dea aere ºi sã facã le aduseserã pe amândouã la zvonul cã ea era o escroacã. Sã laþii surprinzãtoare despre poetul Dante Alighieri ºi despre ulti- pe stãpânii pe strãzile Romei, cu Roma pentru a se vinde, pentru nu întâmple niciodatã aºa: sodo- mele 13 cânturi din Paradisul, comparat imediat cu Codul lui da zbirii lor aroganþi, ºefii de cartie- cã erau atât de sãrace, încât nu mia se plãteºte scump, reputaþia Vinci al lui Dan Brown, a fost un imens succes de public ºi de re fãrã scrupule, pe care îi puse- aveau posibilitatea sã plãteascã de escroc te poate duce direct la criticã ºi a fost tradus în 7 þãri. Al doilea roman, Il quadro segreto serã sã protejeze afacerile dubioa- o dotã pentru ele, pentru a le spânzurãtoare... di Caravaggio (Tabloul secret al lui Caravaggio, 2012), îl are în se din ulicioarele cele mai întu- mãrita sau cãlugãri. Dacã eºti fe- ªi atunci, la cârciuma lui Tur- prim plan pe pictorul Michelangelo Merisi zis Caravaggio (1571- necate ale Romei. Spaniolii sunt meie majorã ºi nu eºti cãsãtoritã chetto, când am salutat-o râzând 1610), care, într-o Romã întunecatã ºi misterioasã, dominatã de poporul cel mai frumos din lume, sau cãlugãriþã, eºti deja prin de- „Anna cur frumos”, ea s-a supã- climatul Contrareformei, este un artist tot mai apreciat de nobili ºi dar aristocraþia lor este insupor- finiþie o prostituatã. Atunci era rat poate un pic mai mult decât de înalþii prelaþi, dat criticat de atâþia pictori. Caravaggio îºi reali- tabilã, cea mai arogantã ºi mai in- mai bine sã-ºi încerce norocul în trebuia; fãcând aluzie la Mario zeazã tablourile într-un puternic contrast de lumini ºi umbre, fo- capabilã din câte existã, iar acum capitala creºtinãtãþii, cel puþin a Minniti din Siracusa, care era mai losind ca modele oameni din popor, cerºetori, meºteºugari, prosti- o modeleazã ºi pe cea italianã, la celei catolice. La Roma, fie ºi în peste tot cu mine în acea vreme, tuate. Problemele lui Caravaggio încep la sfârºitul verii anului Milano, la Napoli, la Roma, dupã haine de cardinal, se afla floarea mi-a rãspuns cã fundului ei, chiar 1604, cu tragedia Annucciei, Anna Bianchini, unul dintre primele normele ei de prostie arogantã, nobilimii italiene, dacã nu chiar dacã era solid, îi preferam în mod sale modele, gãsitã moartã de prietena sa Fillide. Pentru cã An- atât de lipsitã de sens ºi plinã de europene. La Roma se putea face sigur ºezutul homosexualului nuccia era al doilea sãu model mort în condiþii suspecte, Cara- sine în mod inexplicabil. avere. Dar trebuia sã urci în trã- meu. Minniti s-a supãrat foarte vaggio încearcã sã descopere ce se ascunde în spatele acestor Dar partea cea mai rea pentru sura potrivitã, sã frecventezi me- tare ºi a pãlmuit-o cu furie. Eu ºi morþi ºi cine le-a comandat. Când e gata sã afle adevãrul, Cara- mine a început la sfârºitul verii dii sus puse, altfel rãmâneai pe ea, în final, am fãcut pace cu o vaggio este acuzat de omucidere ºi constrâns sã pãrãseascã anului 1604, cu tragedia Annuc- stradã, altfel trebuia sã-þi alegi ca sticlã de vin roºu bun, ºi m-a luat Roma... ciei... De atunci, viaþa mea a luat peºte un hangiu oarecare ºi sã cu ea în camera sa. Dar când, o altã întorsãturã, s-a transformat speri cã în anul jubileului vreun apoi, am vrut sã fac dragoste cu Prezentare ºi traducere din limba italianã de într-o fugã dezastruoasã, într-o pelerin obosit de lunga cãlãtorie ea, a spus nu, ºi mi-a comunicat Andreea Catrinoiu luptã împotriva timpului, pierdu- se va decide sã-ºi cheltuiascã cu decizia ei de a se cãi, de a se sal- tã deja de la început, într-un ase- tine puþinii bani pe care îi aduse- va odatã, de a-ºi schimba viaþa. diu al destinului. Fiecare nouã se cu el pentru a-ºi cumpãra Voia sã intre în Casa Sfântã din de ce, dar cã ieºise de acolo ºi cã pictez în schimb speranþa. Am cucerire a artei mele se transfor- Paradisul. Fillide urcase, în final, Trastevere, la Mãnãstirea Con- acest lucru era cunoscut, i-a mar- trãdat ca niciodatã aºteptãrile ma, în mod inevitabil ºi automat, în trãsura potrivitã, îl sedusese vertitelor, unde acum este biseri- cat pentru totdeauna destinul ºi, celui care mi-l comandase, dar a în securea care mi-ar fi tãiat ca- pe Ranuccio Tomassoni ºi To- ca Carmelitanilor Desculþi, Santa într-un fel, în mod indirect, chiar fost mai puternicã decât mine. Ca pul. ªi viitorul a început sã-mi massonii, se ºtie, deschid toate Maria della Scala. Era neliniºtitã ºi pe al meu. S-a întors pe stradã, ºi ea, ºi eu eram mereu în incerti- aparã tot mai mult ca un tablou uºile. Chiar dacã Ranuccio o lã- pentru cã se simþea urâþicã. Se ºi pe stradã nu e altceva de fãcut tudine, biciuit de soartã, cãit ºi deja fãcut ºi din nou de început, sase pentru acea „prostituatã de ºtie, la Convertite se iau doar decât sã-þi aperi propria onoare cãzut din nou ºi am refuzat sã pun de denigrat de la început ºi de meserie”, pe nume Prudenzia prostituatele tinere ºi frumoase, cu unghiile ºi cu dinþii. Nu a mai în scenã simpla ºi, în plus, falsa repictat, de corectat cu trudã, iar Zacchia, ea oricum se aranjase cu în cele urâte nu au încredere, cãin- frecventat nici mãcar mediul nos- consolare pe care o aºteptau de apoi, din nou ºi pentru totdeau- un nobil descendent din familia þa nu este sincerã. Prin forþa lu- tru… sau poate, mai degrabã, am la mine. na, de distrus... Strozzi din Florenþa, care îºi cum- crurilor trebuie sã te cãieºti dacã fost noi pictorii, întotdeauna în Divinul, dacã existã, nu este o Anna Bianchini, Annuccia din pãrase la Roma, cu florini sunã- eºti urâtã, dacã nimeni nu te cãutarea succesului, cei care am aureolã pe capul sfinþilor. Divi- Siena, cea biciuitã, cea care s-a tori, un protonotariat apostolic. vrea… La Convertite se gãsesc uitat de ea… nul, dacã existã, când existã, este cãit ºi a cãzut din nou în pãcat, Da, Fillide Melandroni reuºise, fetele cele mai frumoase din Avea dreptate Del Monte? frumuseþea lumii, chiar ºi frumu- Anna cur frumos. Anna, care a Anna Bianchini în schimb, nu, Roma. Atunci, pentru a-i demon- Anna penitentã era într-adevãr seþea morþii, dacã reuºim uneori pozat întâia datã pentru pânzele Annuccia era mai puþin frumoa- stra cã era frumoasã, am pictat-o autoportretul meu? Îmi amintesc sã o percepem. Anna era auto- mele la 16 ani, Fecioara mea din sã ºi, cu siguranþã, neobiºnuitã ca Magdalena penitentã, vãzu- cã, odatã, pe când abia ieºise de portretul meu? La aceastã între- Fuga in Egipt, Anna, care nu a cu bunele maniere: prea instinc- tã de sus în semn de umilinþã, la Convertite, i-am dãruit un tran- bare, atunci, nu ºtiam sã rãspund. reuºit în viaþã. Fillide da ºi chiar tivã, prea visceralã pentru a se servindu-mã de un scut cu oglin- dafir pe care îl furasem dintr-o Aþi putea încerca sã rãspundeþi ºi Menicuccia, dar ea, nu: ea nu a putea prezenta bine la petreceri- dã fixat pe tavanul unei mansar- bisericã împodobitã pentru o voi, dar, pentru a avea un tablou reuºit niciodatã sã scape de du- le secrete ale cardinalilor... de a cardinalului Del Monte, unde nuntã ºi un inel de aur gãsit pe complet, va sfãtuiesc sã aºtep- hoarea strãzii. Peste ani, gândin- Într-o zi, la slujba pentru locuiam ºi lucram pe atunci. ªi ea stradã pe care gravasem iniþiale- taþi sfârºitul meu. du-mã din nou la ea, mi-a venit în prostituate care se þine la biseri- a îndrãgit mult acel tablou, de- le ei, A.B. Am întrebat-o, nu ºtiu minte cã poate fiecare, precum ca Sant’Ambrogio – inaccesibilã spre care cardinalul insinuase cã nici eu dacã în glumã sau în se- ...... Anna, îºi are scris de la început femeilor oneste ºi bãrbaþilor de ar fi un fel de autoportret. L-ar fi rios, dacã voia sã se cãsãtoreas- în frunte propriul destin, ºi cã, orice fel – începuse dintr-o datã vrut cu ea pentru toatã viaþa… cã cu mine. Mi-a adresat o privi- „Cheamã-l pe Michele, ime- deºi luptã pentru a-l schimba, efor- sã râdã în timpul discursului de- ªi ar fi vrut sã o aibã cu ea ºi pe re plinã de tristeþe ºi mi-a spus diat, trebuie sã vorbesc cu el, a tul e întotdeauna inutil. Sfârºitul spre normele de urmat al preotu- prietena Fillide. ªi, astfel, le-am nu, cã nu rãspundeam cu exacti- murit Annuccia…’’ Annei îmi transmisese cel puþin lui, care are ingrata datorie de a pictat pe amândouã, cu acelaºi tate tipului ei de bãrbat. M-am Dar, fãrã sã aºtepte, a intrat, acest lucru, un sens profund de le convinge sã se cãiascã prin scut cu oglindã care, de data înfuriat: „Ah, povestea asta cu l-a depãºit pe Cecco ºi a ajuns neocolire a sorþii, de zãdãrnicie a intermediul predicilor. Ziua urmã- aceasta, apãrea în tablou, reflec- tipii ideali, vorbesti ca un pictor prima în logie. oricãrui efort. A fost poate pen- toare fusese târâtã la Tor di Nona, tând lumina unei mici ferestre de al Academiei… Nu existã tipuri „A murit Annuccia’’, a repe- tru cã mã oglindeam în ea, pentru închisoarea pe care, de atunci sus: ºi lumina, se ºtie, este graþia de bãrbat sau de femeie: eu sunt tat, îndatã ce l-a vãzut. cã ºi eu, ca ºi ea, luptam dintot- înainte, o va frecventa asiduu. La divinã, oglinda doar sufletul care Michele, tu eºti Anna, existã doar Michele a simþit cã îngheaþã, deauna împotriva mizeriei din o sãrbãtoare de Sfânta Maria o reflectã, dacã vrea, sau dacã indivizi, persoane irepetabile din a rãmas o clipã nãucit, cu lingura care veneam. ªi pentru cã ea nu Magdalena fusese legatã de par poate… Annuccia era Marta, Fil- suflet ºi carne.’’ Îmi amintesc cã, în dreapta, mânerul oalei în cea- reuºise, credeam cã nici eu nu voi în piaþa Navona ºi biciuitã în pu- lide Magdalena ºi Marta încerca ultima datã când am pictat-o, laltã mânã. Cum rãmâi când ceva reuºi vreodatã; pentru cã, atunci blic. Purta glugã, desigur, nimeni sã o rãscumpere pe cealaltã ca aveam lacrimi în ochi ºi am mâ- te avertizeazã cã ceea ce faci ºi când ea se ridica pentru un timp, nu ar fi putut sã o recunoascã, Annuccia cu Fillide, numãrând nuit pensula cu un fel de furie de care eºti complet absorbit e era doar pentru a-ºi face mai mult dar, pentru a o biciui, îi desfãcu- pe degete motivele favorabile disperatã. A fost tabloul meu cel de acum lipsit de sens. Annuccia rãu ulterior, când cãdea din nou, serã hainele ºi îi descoperiserã unei schimbãri de spirit ºi de con- mai frumos, cel mai muncit ºi cel avea 24 de ani ºi pânã cu o zi îna- eu gândeam cã ºi mie mi se va spatele pânã la fese. Noi o cu- diþie. În schimb, de la Convertite mai reuºit, ºi, totuºi, nu a fost în- inte era bine: nu putea fi adevã- întâmpla acelaºi lucru. Fusese noºteam foarte bine, în acea vre- ieºise ea însãºi dupã mai puþin þeles niciodatã. Simþeam doar rat, nu putea fi moartã… Del Monte, cu atâta timp în urmã, me, pentru cã, dupã o scurtã re- de un an, fãrã sã spunã vreodatã angoasã ºi furie ºi ar fi trebuit sã

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013 23 „Raphaël, les dernières an- nées (1512-1520)” este titlul re- nnn FLORIN COLONAª centei expoziþii deschise la mare- le muzeu al Luvrului. Sã pui un asemenea titlu unei expoziþii a unui artist celebru, este adevã- rafalele unei vieþi rat, dar care s-a stins la o vârstã cheta cu literele ºi era un maes- apoi doctoratul. Ce studii avea melor se aflã într-o armonie, fru- vor fi influenþaþi de arta pe care atât de tânãrã, mi se pare sufi- tru în a scrie discursuri, nu poate în fond Rafael? Ca ºi ceilalþi din museþea ansamblului fermecân- Rafael o creeazã cu o dezinvoltu- cient de ciudat. A trãit mai puþin beneficia de sprijinul tatãlui, epocã, era un spirit înzestrat cu o du-ne. ªi când ne gândim cã tâ- rã neimaginatã: Sebastiano del decât Eminescu al nostru. A lã- acesta murind când pictorul era creativitate hiperbolicã, beneficia nãrul maestru ºi-a luat doi cola- Pasubio, Giorgione sau Tizian sat o operã uluitoare privitã sub puber. Copilul avea un talent ex- parcã de un bombardament cos- boratori uluitor de tineri! Aºa Vecellio. raport cantitativ, iar despre va- ploziv ºi pãrea mistuit de pasiu- mic cu celule corticale, de un anu- cum ºi el a fost încurajat de ma- Tânãrul chipeº al cãrui talent loare nu mai discutãm. A lucrat nea atentã de a realiza tot ce i se mit conþinut sinoptic ºi de un eºtrii sãi, la fel a procedat ºi un fãcea faþã oricãrei greutãþi ivite într-o epocã în care valorile erau oferea, tot ce i se comanda. mesaj genetic cu totul aparte. La Giulio Romano, nãscut în 1499 în sfera creaþiei picturale, care nu în Italia la fiecare colþ de stradã. În þinutul Umbriei domnea un Vatican i se dau nu numai lucrãri sau un Luca Penni, nãscut în se temea de nimic când era vorba Ateliere cu duiumul, învãþãcei mediu favorabil culturii. Copilul de picturã pe suprafeþe remarca- 1496. Aºadar cei doi au început de asta, cu o viaþã destul de aven- fãrã numãr, maeºtrii care au lãsat acesta cu calitãþi remarcabile va bile, dar ºi amenajãri de arhitec- sã colaboreze cu Rafael prin turoasã, cãutat de menestreli în- fiecare în parte opere intrate în gravita în preajma lui Luca Sig- turã. Dar pentru a efectua ase- 1512, unul având treisprezece ani conjuraþi de curtezane ºi cãruia patrimoniul universal. Sã trãieºti norelli, Pinturichio ºi în special îl menea lucrãri, trebuie sã ai bune iar cel mai vârstnic ºaisprezece doamne din înalta societate îi ce- treizeci ºi ºapte de ani, exact va avea drept model pe Perugi- cunoºtinþe de matematicã ºi de ani. Ce curaj trebuia sã ai ca sã te reau sã li se facã portretul ºi nu aceastã vârstã, sã te naºti ºi sã no. La curtea nobiliarã din Urbi- rezistenþã, chiar dacã arta per- bazezi pe asemenea colaboratori de puþine ori îi ofereau graþiile lor, mori în aceeaºi zi, 6 aprilie, sã vezi no executã o serie de tablouri cu spectivei o stãpânea din picturã. pentru astfel de lucrãri?! Dar a va contacta o febrã rebelã în pri- lumina zilei la Urbino în 1483 ºi subiect religios. Studiazã cu aten- Îþi mai trebuie cunoºtinþe serioa- fost un succes. Penni era pore- mãvara anului 1520, lãsând vas- se de tehnica materialelor ºi a uti- clit „fattore”: foarte descurcãreþ, te proiecte neterminate, schiþate lajelor care existau în epocã, iar fãcea de toate ºi se achita foarte sau abia începute, care vor fi dacã inovai ceva în domeniu, tre- bine. Iubea mai mult desenul de- duse la capãt în principal de cei buia sã demonstrezi întâi ce se cât pictura, deºi mutat mai târziu doi ciraci ce îi vor purta recunoº- realiza cu ele. ªi iatã cã tânãrul în 1515-1516 în atelierul Romano, tinþã pentru cele destãinuite în care avea frumoasa vârstã de foarte preocupat de picturã, îl va anii petrecuþi în atelier. Era un zeu douãzeci de ani se încumetã sã ajuta mult pe maestru ºi de aceea care s-a stins în chiar ziua în care decoreze imense suprafeþe ale acesta îi va face onoarea de a îºi împlinea 37 de ani ºi s-a comen- unor sãli destinate papei ºi antu- realiza autoportretul cu mâna pe tat mult pe aceastã temã, aºa cum rajului sãu. Preia ºi comanda a umãrul elevului, acesta privindu-l se întâmplã cu oamenii impor- zece cartoane de tapiserii, dupã fascinat. Dar nu numai elevii sãi tanþi, spunându-se cã însãºi glo- care se vor executa monumente- sunt cuceriþi de arta sa. O serie ria l-a ucis. le pioase, fiecare de zeci de metri de pictori care vor deveni ei Paris, octombrie 2012 pãtraþi, destinate Capelei Sixtine. înºiºi piloni ai artei universale, Concomitent va picta vreo cinci- sã calci în veacul urmãtor doar þie pe Donatello, pe Leonardo da sprezece portrete ale unor perso- douã decenii (1520) ºi sã te nu- Vinci ºi pe Michelangelo, cu care nalitãþi ºi alte douãzeci de ta- meºti Rafael Sanzio, iatã unul din- se va confrunta, de altfel, pentru blouri cu subiecte biblice având tre creatorii marilor giuvaeruri ale decorarea sãlii Marelui Consiliu drept temã predilectã devoþiunea. artei plastice. din Palazzo Vecchio. Cu toate cã O operã pe care alþii o picteazã se bucura de aprecierea nobilu- toatã viaþa, Rafael o desãvârºeº- Veritabil om lui Guidobaldo da Montefeltro ºi te într-o perioadã scurtã. Existã o al Renaºterii, trãind a soþiei sale, cu toate cã aici era febrã a creaþiei desãvârºite. într-o perioadã în care în plinã efervescenþã creatoare a talentele se unui climat cultural în centrul cã- O serie de pictori care intersectau, a fost ruia se afla Balthasar Castiglione vor deveni ei înºiºi ºi cãruia îi va face un portret sim- piloni ai artei contemporan cu bol pentru care va lega o trainicã Leonardo, cu Michael- prietenie, autorul acelei celebre universale, vor fi Angelo, cu Tizian Livre du courtisan, pictorul va influenþaþi de arta pe Vecelio pleca la 21 de ani (1504) în înflori- care Rafael o creeazã torul centru – Florenþa. Apoi va cu o dezinvolturã Aproape cã nici nu poþi sã pãrãsi ºi acest minunat loc plin neimaginatã desluºeºti cum acest om tânãr a de capodopere ºi va purcede putut sã realizeze atât de multe spre Roma eternã. Julius al II-lea În toate lucrãrile vom întâlni lucruri într-un timp aºa de scurt, della Revere îl va pune la muncã, ceva din dulceaþa leonardescã ºi pe care nemiloasa viaþã i l-a pus la Vatican. Stãm ºi ne întrebãm forþa expresivã a lui Michelange- la dispoziþie. Veritabil om al Re- cu mintea omului de astãzi cum lo, contopite în nobleþea autoru- naºterii, trãind într-o perioadã în avea cineva curajul de a da pe lui. Lucrãrile sale pictate pe mari care talentele se intersectau, a fost mâna unui june o lucrare de ase- întinderi se remarcã prin inventi- contemporan cu Leonardo, cu menea anvergurã. Un tânãr de vitatea ºi acurateþea tânãrului, al Michael-Angelo, cu Tizian Vece- astãzi la vârsta asta, are o mare cãrui discurs natural al povestirii lio, care cu ºase ani mai mare va timiditate. Un absolvent de pic- cucereºte, în care totul curge în atinge o vârstã de patriarh, 1477- turã este preocupat de latura te- sensul firesc ºi în care echilibrul 1576. Fiu al unui pictor, care co- oretizantã, de a-ºi lua masterul ºi cromatic al desenului ºi al volu- Raffaello Sanzio da Urbino - Autoportret cu un prieten

24 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 111 (171), 2013