DOCSLIB.ORG

Ilirik U Marcelinovoj Kronici. Kronika Komesa Marcelina Kao Izvor Za

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Ilirik U Marcelinovoj Kronici. Kronika Komesa Marcelina Kao Izvor Za Ekonomska i ekohistorija 9 Hrvoje Gračanin - ILIRIK U MARCELINOVOJ KRONICI ILIRIK U MARCELINOVOJ KRONICI Kronika komesa Marcelina kao izvor za društvenu i gospodarsku povijest te ekohistoriju kasnoantičkog Ilirika ILLYRICUM IN MARCELINE’S CHRONICLE Chronicle of comes Marcellinus, as a source for social and economic history, as well as ecohistory of late antique Illyricum Hrvoje Gračanin Primljeno: 3. 2. 2004. Odsjek za povijest Prihvaćeno: 23. 7. 2004. Filozofski fakultet Rad ima dvije pozitivne recenzije Sveučilište u Zagrebu UDK/UDC 94(398)(093) Ivana Lučića 3 94(36)(093) HR-10000 Zagreb 930-05 Marcellinus Republika Hrvatska Izvorni znanstveni rad Original scientific paper Sažetak Autor analizira vijesti iz “Kronike” šestostoljetnoga kroničara komesa Marcelina koje se odnose na društvene i gospodarske prilike na širem prostoru Iliričke prefekture u kasnoantičkom razdoblju. Kroničarevi podaci osvjetljavaju različite aspekte života u iliričkim i susjednim pokrajinama s posebnim obzirom na barbarske provale, od Huna preko Ostrogota i Bugara do Slavena, te na prirodne katastrofe koje su i te kako mogle pogoršati postojeću krizu. Pozornost je posvećena i ulozi vojske te vjerskim prilikama u Iliriku. Ključne riječi: Komes Marcelin, Ilirička prefektura, Tračka dijeceza, Huni, Ostrogoti, Bugari, Slaveni, prirodne katastrofe, depopulacija, ilirička vojska, iliričko pravovjerje Key words: Comes Marcellinus, prefecture of Illyricum, diocese of Thracia, Huns, Ostrogoths, Bulgars, Slavs, natural disasters, depopulation, Illyrian military, Illyrian orthodoxy Uvod Još otkako su za cara Marka Aurelija Antonina (161. - 180.) germanska plemena provalila u Panoniju, Rimsko se Carstvo branilo u podunavskim pokrajinama. Kriza se ponovila u III. stoljeću kad je došlo do potpunoga sloma limesa na Dunavu. Nakon desetljeća teških borbi protiv raznih barbarskih naroda koji su probili dunavsku granicu Carstvo je uglavnom uspjelo sačuvati pozicije. Sporadične borbe nastavile su se tijekom 4. stoljeća. Preokret je nastupio s razdobljem koje se u historiografiji uvriježilo nazivati velikom seobom naroda, iako se zapravo radilo o završnoj fazi dugotrajnih pokreta različitih plemena sa sjevera prema jugu i s istoka prema zapadu. Najžešći su pritisak najprije osjetile podunavske oblasti i činilo se da se ondje rješava sudbina Carstva (376. - 382.). Neposredna je opasnost uskoro bila privremeno stišana, ali je rimsko Podunavlje ostalo kriznim žarištem i čekala su ga stoljeća iskušenja. EKONOMSKA I EKOHISTORIJA Volumen 1, Broj 1, str. 9 - 36 10 Hrvoje Gračanin - ILIRIK U MARCELINOVOJ KRONICI Najveći dio tog prostora obuhvaćala je od početka 4. stoljeća prostrana oblast poznata pod nazivom Ilirik. Kronika komesa Marcelina,1 koja kronološki pokriva razdoblje od 379. do 534. godine, pruža niz korisnih podataka koji mogu dodatno rasvijetliti situaciju u Podunavlju u tom burnom vremenu. 1. Komes Marcelin i njegovo djelo Marcelin spada u skupinu neznatnijih spisatelja iz antike i stoga je malo toga poznato o njemu. Osim same Kronike, jedini izvor podataka o Marcelinu i njegovu djelu bilješke su kroničareva suvremenika, šestostoljetnog učenjaka i nekadašnjeg tajnika ostrogotskih kraljeva Italije Flavija Magna Aurelija Kasiodora Senatora, koji ga u priručniku pod nazivom Institutiones divinarum et saecularium litterarum spominje dva puta, i to u poglavljima “O kršćanskim povjesnicima” (de historicis christianis) i o “Svjetopiscima koje moraju čitati redovnici” (cosmographos legendos a monachis).2 Nije poznato ni vrijeme ni mjesto Marcelinova rođenja. Najplauzibilnijom se čini hipoteza da je bio približni istodobnik cara Justinijana I., što bi značilo da se rodio oko 480. godine.3 Kasiodor izričito kaže da je bio “Iliričanin”,4 odnosno podrijetlom s prostora Iliričke prefekture, a Marcelin potvrđuje da mu je Ilirik bio domovina svojim posebnim zanimanjem za tamošnje događaje i ljude. O njegovoj obitelji također se ništa ne zna. Svakako je bez uporišta umovanje da je bio u rodu s glasovitim vojskovođom Marcelinom iz Dalmacije,5 jer kroničar niti daje naznake srodstva (a to je stvar koju zacijelo ne bi propustio spomenuti) niti pokazuje posebno zanimanje za njega (s.a. 468) ili njegova nasljednika u časti i nećaka Julija Nepota (s.a. 474.2, 475.2, 480.2). Unatoč, po svemu sudeći, nepovlaštenoj mladosti pokrajinca s prostora koji su bili pod neprestanom prijetnjom barbarskih upada (kako svjedoči i sama Kronika), Marcelin je stekao solidno obrazovanje. Izričaj mu pokazuje brojne karakteristike kasnoantičke latinštine, kao i jasan utjecaj grčkoga.6 Njegovo poznavanje grčkog jezika dodatno potvrđuje činjenica što je u sastavljanju Kronike rabio grčke izvore. Sama dvojezičnost nije bilo ništa neuobičajeno za lingvističko pograničje između Ilirika i Trakije, odakle je potjecao. Nemoguće je točno i nedvojbeno utvrditi koje je profesionalne dužnosti obavljao Marcelin prije nego što je postao Justinijanov kancelarij, o čemu svjedoči Kasiodor.7 Možda je bio vojni službenik te sudjelovao u vojnim pohodima s kraja 5. i početka 6. stoljeća, poput neuspješne vojne protiv Bugara (s.a. 499.1) ili rata protiv Perzijanaca (s.a. 502.2, 503, 504), jer se čini da je imao snažne veze u vojsci.8 Iako je to manje vjerojatno, mogao je biti i činovnik u nekoj od 1 Koristim izdanje Kronike koje je priredio Theodor Mommsen (Marcellini comiti chronicon, MGH AA XI, Berlin 1894.). 2 Casiod. Inst. 1.17.1-2, 1.25.1 (ed. R. A. B. Mynors, Oxford 1937.). 3 Usp. Croke 2001., 20. Justinijan se rodio oko 482. (PLRE II, Iustinianus 7, 645). 4 Marcellinus Illyricianus, “Iliričanin Marcelin” (Casiod. Inst. 1.17.2). 5 Holder-Egger 1877., 49-50. 6 Usp. Mommsen 1894., 57-59. 7 (...) qui adhuc patricii Iustiniani fertur egisse cancellos, ”koji je još, kažu, vodio ured patricija Justinijana” (Casiod. Inst. 1.17.2). 8 Croke 2001., 20-21, 23, 24. EKONOMSKA I EKOHISTORIJA Volumen 1, Broj 1, str. 9 - 36 Ekonomska i ekohistorija 11 Hrvoje Gračanin - ILIRIK U MARCELINOVOJ KRONICI Slika 1: Karta Zapadnog Ilirika civilnih službi, primjerice u uredu prefekta pretorija Istoka čije je sjedište bilo u Carigradu.9 S nešto više sigurnosti može se pretpostaviti da je u istočnorimsku carsku prijestolnicu došao na prijelazu stoljeća, dakle oko 500. godine, jer otada događaji koje opisuje u Kronici upućuju na autorovo osobno iskustvo ili izravan dodir s očevicima.10 I prije nego što ga je Justinijan uzeo u službu, Marcelin je najveći dio vremena proveo u Carigradu jer o mjesnim događajima izvješćuje mnogo redovitije.11 Ipak, kao što je već naznačeno, moguće je da je 503. i 504. bio sudionik pohoda protiv Perzijanaca, pogotovo ako je to razlog što pod tim godinama izvješćuje samo o tom ratu (s.a. 503, 504). Možda je u tom razdoblju obavio i putovanje po Svetoj Zemlji koje spominje Kasiodor,12 s kojeg je zapažanja iskoristio u spisateljskome radu.13 Moguće je i da je 505. godine bio uključen u nesretni pohod Sabinijana mlađeg, što je pod tom godinom također jedina vijest (s.a. 505). Presudni trenutak u Marcelinovoj karijeri i životu nastupio je njegovim ulaskom u krug Justinijanovih suradnika. Kasiodor priča da je Marcelin bio Justinijanov kancelarij dok je on bio patricij.14 Pravo na kancelarija Justinijan je stekao kao dvorski vojni zapovjednik (magister militum praesentalis), što znači da je terminus ante quem za početak Marcelinova službovanja kod budućega cara 520. godina. Tomu ne proturječi ni Kasiodor, iako Marcelinovu službu 9 Demandt 1989., 246. 10 Croke 2001., 22. 11 Usp. a 506, 507.1-2, 509.1-2, 510.1, 511, 512.2-7, 514.1, 515.2-4, 515.6, 516.3, 519.3, 520. 12 (...) itineris sui tramitem laudabiliter percurrit, “hvalevrijedno je prešao stazu svoga putovanja” (Casiod. Inst. 1.17.1). 13 Croke 2001., 24. 14 Casiod. Inst. 1.17.2. EKONOMSKA I EKOHISTORIJA Volumen 1, Broj 1, str. 9 - 36 12 Hrvoje Gračanin - ILIRIK U MARCELINOVOJ KRONICI kronološki veže uz Justinijanov patricijat. Tako se razdoblje kroničareva rada u Justinijanovu uredu, zajedno s izvjesnim Marcijanom,15 može smjestiti u godine od 520. do 527., to jest do Justinijanova dolaska na prijestolje kad mu kancelarij više nije bio potreban. Marcelinu je kao kancelariju bila povjerena briga o tekućim uredovnim poslovima poput organizacije službenih prijama i nadzora nad predavanjem podnesaka. Kako je kancelarij bio činovnik čije je imenovanje u cijelosti počivalo na diskrecijskome pravu njegova nadređenog, može ga se smatrati pouzdanikom koji je bio upućen u povjerljive poslove svoga poslodavca i kojemu su prema potrebi bile zadavane i druge dužnosti. Tako je Marcelin možda imao udjela u vojnoadministrativnim poslovima.16 Širenjem zadaća i ovlasti došlo je do uzdizanja statusa kancelarija te su u 6. stoljeću to ljudi senatorskog dostojanstva, comites i katkada viri clarissimi, kao što pokazuje primjer samog Marcelina (Praefatio).17 Marcelin je 527. godine prestao biti kancelarij. To uostalom potvrđuje Kasiodor koji Marcelinovo službovanje izričito smješta u vrijeme Justinijanova patricijata. Nije poznato čime se Marcelin bavio od 527. do 534. kad je objavio nastavak Kronike. Možda je tada napisao ostala djela koja spominje Kasiodor.18 Svakako je moguće da je carevom voljom zaslužni bivši kancelarij zauzeo mjesto u carigradskome senatu kao novi vir clarissimus, iako dodjeljivanje senatorske časti nije u to doba bilo nužno povezano s pravim senatskim članstvom.19 Nakon okončanja službe i nakon što je postao pripadnikom senatorskog staleža (ordo senatorius) Marcelin se u uvjetima nesumnjivo poboljšana imovinskog stanja mogao u cijelosti posvetiti učenoj dokolici. Privrženost,
Load more

Recommended publications
  • Istoriavietii Bizantinf
    NICOLAE IORGA ISTORIAVIETII BIZANTINF ISTORIA VIETII BIZI&NTINE Redactor: MARCEL POPA Coperta §i supracoperta: DONE STAN macheta: OLIMPIU POPA NICOLAE IORGA ISTORIA VIETH BIZANTINE IMPERIUL SI CIVILIZATIA DUPA IZVOARE Traducere: MARIA HOLBAN EDITURA ENCICLOPEDICA ROMANA BUCURESTI-1974 Cartea I IMPERIUL ECUMENIC (527-641) NOTA ASUPRA VERSIUNII ROMANESTI A ISTORIEI VIETII BIZANTINE Lucrarea lui N. Iorga, Histoire de la Vie Byzantine, Empire el civilisation, d'apres les sources-, apare in versiune romaneasca dupa aproape patru decenii de la publicarea ei, In 1934. Apace cu aceea§i mindra, discretie, fara alta, introducere decit cele doul pagini initiale de lamurire pri- vind scopulsilimitele explorarii intreprinse: vasty confruntare §i dialog cu izvoarele. Este o cautare, pas cu pas,si nu lipsit& de intrebari, o luare de atitudine fn fata unor manifestAri colec- tive sau individuals, o marturisire de principiiside sentimente, o oglindire mi§cata §i o rasfrin- gere prin prisma unei sensibilitati de luptator §i de artist. Cititorul ce se apleaca asupra acestor pagini va urmari, odata cu viziunea ce i se propune, §i vibrarea umana a undelor care i-o recompun, §tiind bine ca orice opera este o cristalizare a unui moment determinat de coordonatele sale, §i ca o lectura fidell este o transpunere In timp. De aceea nu a putut fi vorba nici o clip& de o aducere la zi" a studiului, In ce prive§te bibliografia de pilda. Once asemenea Incercare ar fi constituit un fel de falsificare a datelor ini- tiale ale cercetarii expuse. I s-au adus textului doar citeva mici indreptari de amanunt, pe care le-ar fi facut autorul &LA ar fi avut ragazul sa mai is In mina.
    [Show full text]
  • Texto Completo (Pdf)
    HAnt XXVII-2003, 281-296 UN NUMERUS DE HISPANI EN EL BÓSFORO CIMERIO 1 MARGARITA VALLEJO GIRVÉS RESUMEN: Este trabajo tiene por objeto presentar y analizar la referencia que el cronista bizanti- no Juan Malalas (siglo VI) hace de un contingente de soldados llamados ‘hispanos’ destinados en Crimea a finales de los años veinte del siglo VI. Se estudia la posible relación de estos ‘hispanos’ tanto con la Península Ibérica como con las unidades del ejército tardorromano vinculadas topo- nímicamente a Hispania que aparecen en la Notitia Dignitatum Orientalis. ABSTRACT: This paper is focussed on the analyses about the reference by the byzantine author John Malalas (VIth century) of a military troop called the spaniards, garrisoned in Crimea dur- ing the late twenties of the sixth century. We try to elucidate the relationship of these spaniards with the Iberian Peninsula during this century and also with the military troops with toponimical links with Hispania mentioned in the Notitia Dignitatum Orientalis. Uno de los denominadores comunes de la política exterior del emperador Justiniano, especialmente en sus contactos con dirigentes de pueblos bárbaros limitáneos con las tierras imperiales, consistía en atraerse a éstos con regalos o con el otorgamiento de tratamientos y títulos honoríficos propios del Imperio pero también nombrándoles custodios de sus territorios, que ahora quedaban bajo protección oficial de Constantinopla generalmente con el apoyo de una guarnición militar romana que ayudaría al dirigente de ese pueblo a controlar el territorio y a sus gentes; por supuesto en la mayoría de las ocasiones media la conversión al Cristianismo, apadrinado por el propio emperador, del dirigente de 1 Universidad de Alcalá de Henares.
    [Show full text]
  • Curs De Bizantinologie – Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu
    Curs de Bizantinologie – Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu CURS DE BIZANŢ I Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu Noţiunea, obiectul şi importanţa Bizantinologiei. Vom cerceta împreună timp de doi ani problemele de bază ale Bizantinologiei, cu specială privire asupra realităţilor religioase, căci ca teologi suntem, în primul rând, interesaţi să cunoaştem care au fost marile frământări în acest domeniu şi ce implicaţii au avut ele asupra vieţii politice, economice şi sociale din Imperiul bizantin în timpul existenţei sale milenare (324- 1453). Pe parcursul acestor doi ani de studiu vom pătrunde adânc în aspectele de bază ale vieţii bizantine, cu scopul de a sesiza factorii care au favorizat sau determinat chiar progresul spre crearea unui stat puternic bizantin, a civilizaţiei şi spiritualităţii sale superioare, precum şi cauzele decăderii lor. Incursiunea în istoria bizantină ne va fi de folos pentru înţelegerea unor fapte umane, general valabile în toate timpurile. Se va dovedi o dată în plus că ceea ce au spus anticii despre istorie, începând cu Tucidide, şi anume că este un «folos (câştig) pentru toate timpurile» o călăuză în viaţă, este adevărat. Rolul Imperiului bizantin în istoria europeană şi a poporului român a fost imens şi acest lucru justifică pe deplin locul pe care îl ocupă Bizantinologia în programa de învăţământ a institutelor teologice ortodoxe. De fapt întreaga istorie a creştinismului, din momentul când a devenit religie liberă, s-a desfăşurat în cadrul acestui imperiu. Toate disciplinele teologice îşi au începutul şi dezvoltarea în cadrul lui. Studiind Bizantinologia vom înţelege, astfel, mai bine cadrul şi modul în care creştinismul s-a dezvoltat, şi-a formulat dogmele şi normele sale de bază, a creat opere de cultură, artă şi arhitectură nemuritoare, a dat viaţă unor forme superioare de trăire spirituală şi s-a impus în viaţa societăţii determinându-i cursul.
    [Show full text]
  • BYZANTINE ROYAL ANCESTRY Emperors, 578-1453
    GRANHOLM GENEALOGY BYZANTINE ROYAL ANCESTRY Emperors, 578-1453 1 INTRODUCTION During the first half of the first century Byzantium and specifically Constantinople was the most influentional and riches capital in the world. Great buildings, such as Hagia Sophia were built during these times. Despite the distances, contacts with the Scandinavians took place, in some cases cooperation against common enemies. Vikings traded with them and served in the Emperors’ Court. Sweden’s King Karl XII took refuge there for four years after the defeat in the war against Peter the Great of Russia in Poltava. Our 6th great grandfather, “ Cornelius von Loos” was with him and made drawings of many of the famous buildings in that region. The Byzantine lineages to us are shown starting fr o m different ancestors. There are many royals to whom we have a direct ancestral relationship and others who are distant cousins. These give an interesting picture of the history from those times. Wars took place among others with the Persians, which are also described in the book about our Persian Royal Ancestry. Additional text for many persons is highlighted in the following lists. This story begins with Emperor Tiberius II, (47th great grandfather) born in 520 and ends with the death of Emperor Constantine XI (15th cousin, 17 times removed) in battle in 1453. His death marked the final end of the Roman Empire, which had continued in the East for just under one thousand years after the fall of the Western Roman Empire. No relations to us, the initial Emperor of the Byzantine was Justin I , born a peasant and a swineherd by initial occupation, reigned 518 to 527.
    [Show full text]
  • Etudes Sur L'histoire Administrative De L'empire Byzantin. Les Termes
    Etudes sur i/histoire administrative DE I/EMPIRE BYZANTIN EES TERMES DESIGNANT EE COMMANDANT EN GHEF des armees byzantines Ee generalissime des armees byzantines est designe par divers termes, les uns officiels, les autres litteraires. Ils sont employes souvent indifferemment les uns pour les autres et avee une precision plus ou moins grande. De plus, ces memes termes designent egalement des commandants de grandes unites militaires ou territoriales. Seul le contexte permet de voir dans quel sens le mot est employe. De nombreux termes servent a designer le commandant en chef des armees en campagne. Ce sont essentiellement les termes: stratege et ses composes, stratelate, domestique et ses composes et, plus rare- ment, due, catepano, strcitopedarque, arkhon, katarkhon, arkhegetes, arkhegos, hegemon ou ethnarque. I. Strat&ge, monostrat&ge, stratfege-autokrator. L’empereur etait, en droit, le chef supreme et unique de Parmee byzantine et, d’apres La Tactique de Leon il etait seul a porter jadis le titre de stratege. Dans la pratique, l’empereur ne prenait pas souvent le commandement effectif des troupes. Ee terme de magister militum disparait pratiquement au Vie siecle pour etre remplace par στρατηγός, employe deja au Ve siecle, avec l’expression στρατηγός εκατέρας δννάμεως*. Le commandant en chef des troupes d’Orient est appele στρατηγός τής ανατολής ou στρατηγός τής1 2 1 Tactique de Leon, IV, 7-8. 2 Olympiodore. Du Cange Gloss, s.v. Zenon, gendre de Leon ier (457- 474) est qualifie par Theophane ( 175 b, 113, 17 de b. ) de οιρατηγός της έψας πάαης qui emploie la terminologie en usage de son temps.
    [Show full text]
  • Cronologia Atacurilor Transdanubiene ªi Analiza Componentelor Etnice ªi Geografice
    EPOCA ROMANĂ TÂRZIE ŞI CRONOLOGIA ATACURILOR TRANSDANUBIENE. ANALIZA COMPONENTELOR ETNICE ŞI GEOGRAFICE (partea întâi, de la 469 la 565) Eugen S. Teodor Introducere Autorul are a explica, de la început, intruziunea sa într-un domeniu – critica izvoarelor istorice – aflat dincolo de limitele competenţei sale reale; evident, ar fi fost de preferat să nu fie necesar, dar preocuparea istoricilor şi filologilor pentru mărturiile cronicarilor antici pare să se fi stins după publicarea pasajelor din Fontes. Probabil lipseşte provocarea. Oricum, un arheolog găseşte suficiente motive pentru a trece linia, cu orice risc. Pe măsură ce trec anii, contrastul între ceea ce sugerează izvoarele vechi, descriind evenimentele de la Dunăre, şi ceea ce arheologia a putut evidenţia, în peste jumătate de secol de cercetări, creşte continuu, invers proporţional cu speranţa că noi descoperiri vor face lucrurile mai clare. Nu am să intru aici în substanţa problemei, fiindcă arheologii în general o ştiu, iar interesul celorlalţi în materie este probabil destul de scăzut. Scopurile acestei lucrări sunt destul de exacte: în primul rând se va face o nouă lectură a textelor de referinţă pentru mişcările de populaţie la Dunărea de Jos şi Dunărea de Mijloc, dinspre finalul secolului al V-lea până la începutul veacului al VII-lea, comentându-se tot ce ar putea fi interesant pentru identificarea populaţiilor amintite de texte, cât şi pentru ipotetica lor poziţionare geografică şi consistenţa lor demografică; scopul final, „lucrativ”, este stabilirea unei „expectaţii arheologice”, respectiv din ce moment anume ar fi posibil să identificăm urme materiale ale unor populaţii în migraţie şi aproximativ în ce areale. Datorită dimensiunilor considerabile ale materialului, studiul va fi publicat probabil în trei secvenţe: aici evenimentele de la 469 la 565, într-o etapă imediat următoare evenimentele de la 565 la 626, pentru a încheia cu un material concluziv.
    [Show full text]
  • Intreg Bondoc
    https://biblioteca-digitala.ro DOREL BONDOC THE ROMAN RULE TO THE NORTH OF THE LOWER DANUBE IN THE LATE ROMAN PERIOD AND PRE-BYZANTINE AGE https://biblioteca-digitala.ro NATIONAL MUSEUM OF ROMANIAN HISTORY THE CENTER FOR ROMAN MILITARY STUDIES 4 Series editors: OVIDIU łENTEA FLORIAN MATEI-POPESCU https://biblioteca-digitala.ro DOREL BONDOC THE ROMAN RULE TO THE NORTH OF THE LOWER DANUBE IN THE LATE ROMAN PERIOD AND PRE-BYZANTINE AGE MEGA PUBLISHING HOUSE CLUJ-NAPOCA 2009 https://biblioteca-digitala.ro This volume is printed in the framework of the STRATEG Project - PNCDI II, P4, 91010/ 2007, financed by the National Authority for Scientific Research (ANCS). General editors: Ovidiu łentea and Florian Matei-Popescu Advisory editors: Alexandru RaŃiu and Crina Sincovici (text layout) and Sorin Cleşiu (photo & illustration processing) Cover design: Andrei Cîmpeanu First published 2009 Dorel Bondoc & CRMS All rights reserved. No part of this book may be reprinted or reproduced or utilised in any form or by any electronic, mechanical or other means, now known or hereafter invented, including photocopying and recording, or in any information storage or retrieval system, without the permission in writing from the publishers and editors. ISBN 9789731868271 Edited and printed by MEGA PUBLISHING HOUSE Romania, Cluj-Napoca www.edituramega.ro https://biblioteca-digitala.ro CONTENTS PART I: DESCRIPTIVE I. Foreword. Introduction and method / 7 II. Literary sources, epigraphic and archaeological evidence / 11 III. The roman rule to the north of the lower danube. "bridgehead" fortifications / 27 IV. Reforms in the Late Roman period and their consequences over the provinces from the Lower Danube / 107 V.
    [Show full text]
  • 6 X 10 Long.P65
    Cambridge University Press 978-0-521-83231-1 - The Cambridge History of the Byzantine Empire c. 500-1492 Edited by Jonathan Shepard Index More information INDEX NOTE: Page references in italics refer to maps or illustrations. Material within entries is arranged predominantly alphabetically, although some of the longer entries begin with a chronologically-ordered section, to help orient the reader. Footnotes are only referred to where the subject is not mentioned in the corresponding page of the text. Personal names of Byzantines and other individuals in the early and middle periods are generally listed by first name followed by family name (for example, John Skylitzes rather than Skylitzes, John). For the later period, some (mainly western) individuals are listed by surname (for example, Dandolo, Enrico). Entries for commonly occurring first names are sequenced thus: Byzantine emperors, patriarchs of Constantinople, popes, and then all others in alphabetical order. Aachen 417, 552–3; map 396 Acacius, bishop of Melitene 165 Abaqa, Ilkhan 722 Acciaiuoli, Antonio, duke of Athens 840 Abas Bagratuni, magistros 355 Acciaiuoli, Giovanni, archbishop of Patras 839 al-‘Abbas bin al-Ma’mun 391 Acciaiuoli, Nerio 839–40 al-‘Abbas bin al-Walid 385 Acciaiuoli, Niccolo` 839 Abbasid dynasty 386–92, 881; and Armenia 300, Acciaiuoli family 838, 839–40 348; and Byzantium 392–3, 493, 496; caliphs acclamations 398, 512, 604 917; inception 255–6, 365, 386; jihad 386–7, Acerenza 568; map 561 392–3; and Mongols 721; move capital to Achaemenids 139, 140, 881 Baghdad
    [Show full text]
  • Epoca Romană Târzie Şi Cronologia Atacurilor Transdanubiene
    EPOCA ROMANĂ TÂRZIE ŞI CRONOLOGIA ATACURILOR TRANSDANUBIENE. ANALIZA COMPONENTELOR ETNICE ŞI GEOGRAFICE (partea întâi, de la 469 la 565) Eugen S. Teodor Introducere Autorul are a explica, de la început, intruziunea sa într-un domeniu - critica izvoarelor istorice - aflat dincolo de limitele competenţei sale reale; evident, ar fi fost de preferat să nu fie necesar, dar preocuparea istoricilor şi filologilor pentru mărturiile cronicarilor antici pare să se fi stins după publicarea pasajelor din Fontes. Probabil lipseşte provocarea. Oricum, un arheolog găseşte suficiente motive pentru a trece linia, cu orice risc. Pe măsură ce trec anii, contrastul între ceea ce sugerează izvoarele vechi, descriind evenimentele de la Dunăre, şi ceea ce arheologia a putut evidenţia, în peste jumătate de secol de cercetări, creşte continuu, invers proporţional cu speranţa că noi descoperiri vor face lucrurile mai clare. Nu am să intru aici în substanţa problemei, fiindcă arheologii în general o ştiu, iar interesul celorlalţi în materie este probabil destul de scăzut. Scopurile acestei lucrări sunt destul de exacte: în primul rând se va face o nouă lectură a textelor de referinţă pentru mişcările de populaţie la Dunărea de Jos şi Dunărea de Mijloc, dinspre finalul secolului al V-lea până la începutul veacului al VII-lea, comentându-se tot ce ar putea fi interesant pentru identificarea populaţiilor amintite de texte, cât şi pentru ipotetica lor poziţionare geografică şi consistenţa lor demografică; scopul final, "lucrativ", este stabilirea unei "expectaţii arheologice", respectiv din ce moment anume ar fi posibil să identificăm urme materiale ale unor populaţii in migraţie şi aproximativ în ce areale. Datorită dimensiunilor considerabile ale materialului, studiul va fi publicat probabil în trei secvenţe: aici evenimentele de la 469 la 565, într-o etapă imediat următoare evenimentele de la 565 la 626, pentru a încheia cu un material concluziv.
    [Show full text]
  • A Prosopographical Approach to Medieval Eurasian Nomads
    View metadata, citation and similar papers at core.ac.uk brought to you by CORE provided by SZTE OJS Journals (University of Szeged / Szegedi Tudományegyetem) AGUSTÍ ALEMANY A Prosopographical Approach to Medieval Eurasian Nomads AGUSTÍ ALEMANY The major prosopographical works devoted to Eurasian empires include entries relating to “per- sons from outside the frontiers” of some relevance to these historical periods (or at least men- tioned by the sources), steppe nomads among them. However, the latter are paid secondary atten- tion, since the main objective of these works is often the study of the ruling elites (“Führungsschichten”) of the aforesaid empires. This paper discusses the usefulness, viability and methodology of prosopographical research collecting biographical data about Inner Asian and, more concretely, Medieval Eurasian nomads. In the last century – and especially in the last decades – several major works have been produced, dealing with the prosopography of the Roman (PIR1), Late Roman (PLRE2), Byzantine (PBE3, PBW4, PmbZ5, PLP6, EPLBHC / ΕΠΛΒΙΠ7), Paper funded by the Research Project FFI2014-58878P (Spain). 1 Prosopographia Imperii Romani saec. I. II. III, vols. I–VIII, ed. E. Groag, A. Stein, L. Petersen, K. Wachtel, M. Heil, W. Eck & J. Heinrichs, Berlin 1933–20152 (erste Auflage: vols. I–III, ed. E. Klebs, H. Dessau & P. de Rohden, Berlin 1897–1898). 2 The Prosopography of the Later Roman Empire, vol. I A.D. 260–395, ed. A.H.M. Jones, J.R. Martindale & J. Morris, Cambridge 1971; vols. II. A.D. 395–527 & III. A.D. 527– 641, ed. J.R. Martindale, Cambridge 1980–1992. 3 The Prosopography of the Byzantine Empire, vol.
    [Show full text]
  • Illodmluid GIPE-PUNE-OO 1636
    Dhanuja~'W1IO Gad~ l~ IllODmlUID GIPE-PUNE-OO 1636 .. A HISTORY OF THE LATER "ROMAN EMPIRE P~. y;.~~ oS • A HISTORY OF THE LATER ROMAN EMPIRE FROM ARCADIUS TO IRENE (395 A.D. TO 800 A.D.) BY J. B. BURY, M.A. FBLLOW AND TUTOR OF TRINITY COr.i.BGE, DUBLIN VOL. I lLontJon MACMILLAN AND CO. AND NEW YORK i889 vs~, 11~ Bq, r /63£ PREFACE THERE is no period of history which has been so much obscured by incorrect and misleading titles as the period of the later Roman Empire. It is, I believe, more due to improper names than one might at first be disposed to admit, that the import of that period is so constantly misunderstood and its character so often misrepresented. For the first step towards grasping the history of those centuries through which the ancient evolved into the modern world is the comprehension of the fact that the old Roman Empire did not cease to exist until the year 1453. The line of Roman Emperors continued in unbroken succession from Octavius Augustus to Constantine Palaeo- logus. • Now this essential fact is obscured as far IlS language is able to obscure it by applying the name "Byzantine" or the name "Greek" to the Empire in its later stages. Historians who use the phrase "Byzantine Empire" are not very con­ sistent or very precise as to the date at which the "Roman Empire" ends and the " Byzantine Empire" begins. Sometimes the line is drawn at the foundation of Constantinople by Con­ stantine the Great, sometimes at the death of Theodosius the Great, sometimes at the reign of Justinian, sometimes (as by Finlay) at the accession of Leo the Isaurian; and the historian who adopts one line of division cannot assert that the historian who adopts a different line is wrong.
    [Show full text]
  • Download Download
    COMPETING NARRATIVES BETWEEN NOMADIC PEOPLE AND THEIR SEDENTARY NEIGHBOURS Studia uralo-altaica 53 Redigunt Katalin Sipőcz András Róna-Tas István Zimonyi Competing Narratives between Nomadic People and their Sedentary Neighbours Papers of the 7th International Conference on the Medieval History of the Eurasian Steppe Nov. 9–12, 2018 Shanghai University, China Edited by Chen Hao Szeged, 2019 This publication was financially supported by the MTA-ELTE-SZTE Silk Road Research Group © University of Szeged, Department of Altaic Studies, Department of Finno-Ugrian Philology Printed in 2019 All rights reserved. No part of this book may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by other means, electronic, mechanical, photocopying, recording or otherwise, without the prior permission in writing of the author or the publisher. Printed by: Innovariant Ltd., H-6750 Algyő, Ipartelep 4. ISBN: 978-963-306-708-6 (printed) ISBN: 978-963-306-714-7 (pdf) ISSN: 0133 4239 Contents István Zimonyi Preface .......................................................................................................................................... 7 Augustí Alemany A Prosopographical Approach to Medieval Eurasian Nomads (II) .............................. 11 Tatiana A. Anikeeva Geography in the Epic Folklore of the Oghuz Turks ...................................................... 37 Ákos Bertalan Apatóczky Changes of Ethnonyms in the Sino-Mongol Bilingual Glossaries from the Yuan to the Qing Era ............................................................................................
    [Show full text]