Fundaţia Culturală COLUMNA
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
cu daţia ltura un lă f ttârgu-jiuârgu-jiu C O L U M N A CCENTRULENTRUL DDEE CCULTURĂULTURĂ ŞŞII AARTĂRTĂ REVISTĂ TRIMESTRIALĂ DE LITERATURĂ ȘI ARTĂ ””CONSTANTINCONSTANTIN BBRÂNCUŞI”RÂNCUŞI” TTÂRGU-JIUÂRGU-JIU anul XIII nr.63/1, 2011 ISSN 1453-7982 critică şi cronică: Horia Muntenuș Lazăr Popescu Vasile Ponea Ion Trancău eseuri şi studii: Zenovie Cârlugea George Dumitru Ioana Nichifor Frățilă Vasile Fuiorea Victor Constantin Măruțoiu Ion Mocioi Ion Popescu - Brădiceni Al. Florin Țene poezie: Mircea Bârsilă Gelu Birău evocări: : Virgil Carianopol : grafi că - pictură Ion Căpruciu Ion Predoșanu traduceri Valeriu Butulescu Viorel Surdoiu Gabriel Chifu Dumitru Dănău Marian Dobreanu Eugen Evu Viorel Gârbaciu EUROPA DIN ADÂNCURI – ÎNTRE REALITATE ŞI REDEFINIRE – Mircea Liviu Goga Ioan Lascu O civilizaţie se defi neşte în relaţia constructivă cu alte civilizaţii şi în cadrul identităţii acestora. Florea Miu Profesorul Federico Mayor ne propune următoarea refl exie: „Civilizaţia este fructul îmbogăţirii Andrei Novac reciproce a culturilor, implicând toleranţa, căci deschiderea spre ceilalţi este condiţia creativităţii Emil Paraschivoiu şi dezvoltării spirituale?” Ion Trancău Din această declaraţie, deducem imperativul diversităţii, ca factor determinant al conceptului mai larg despre civilizaţie. Prin ceea ce este specifi c, cultura şi educaţia se afi rmă, se dezvoltă anulând pericolul globali- zării, care există şi... pândeşte. proză: În diversitatea lor, cultura şi educaţia unui grup, sau a unui popor, reprezintă „credinţa, sensibi- Aurel Antonie litatea facultăţilor şi eforturilor acelui popor” (Johan Gotfried Herder). Silviu Doinaș Popescu „Gândirea unică” alterează noţiunea de celălalt, impunând integrarea culturilor într-un tot in- form şi agresiv. În demersul cercetării, al sociologiei şi cunoaşterii, cultura defi neşte „sufl etul poporului” matricea unică şi de neînlocuit. Orice atac, de unde va veni, împotriva acestui adevăr reflecții: este pretextul devastator, al mitului „culturii omogenizate şi globalizate”. În raport cu generaţiile trecute, benefi ciem de un salt al cunoaşterii în diferite domenii. Această Gheorghe Grigurcu realitate nu înseamnă că suntem şi mai înţelepţi. Sorina Sandu Fără tehnica noastră, generaţiile foarte vechi au realizat programe şi lucrări uimitoare. Este cazul civilizaţiei Egiptene, al vechiului Babilon, sau al societăţilor continentului american, etc. Acumularea de informaţie favorizează într-un fel ignoranţa, mai ales în dimensiunea spirituală şi de credinţă. Societatea modernă este sub presiunea evenimentelor, manipulării informaţionale şi deciziilor de conjunctură. Suntem dependenţi de inhibitori şi stimuli, pentru a ne masca dure- Interviu: rea, singurătatea şi teama. Primim cu uşurinţă „veşti” şi ne înregimentăm la scenarii ce ne irosesc George Drăghescu energia, entuziasmul şi credinţa. Trăim într-un paradox. Creştini fi ind căutăm adevărul în afara CUVÂNTULUI. A vorbi de integrarea în armonia unui proiect, nu lipsit de valoare, dar nici de un potenţial „pe- ricol cultural” în manieră propagandistă, generează o confuzie evidentă între „Europa esenţială” adevărată, civilizatoare şi identităţile instituţionale ale acelui proiect. epigrame: Europa nu este un teritoriu imobiliar, ci o construcţie istorică, autorizată prin perenitate şi mesaj Grigore Lupescu apostolic. „Dorinţa de a trăi împreună” (Ernest Renan) subiectivă cumva, dar umană, într-o civi- (continuare în pag. 3) George Dumitru Caietele „Columna” nr. 1/2011 pag. 2 La prima lectură POEME Eșantioane Andrei Novac poetice și critice Cu buzele cusute prin Paris 1. Delia ADAM are propensiuni creative spre genurile literare clasi- De ceva vreme nu mă mai închin la moarte, ce: poezie, proză, dramaturgie. Cul- atunci când sunt lovit de lumină, până şi timpul îşi rupe şira spinării tivă cu decenţă şi delicateţe lirică în forme tăiate din aceiaşi copaci, de vibraţie refl exivă, în limbaj suc- mai mereu egali cu viaţa, cint-metaforic. Procedeele stilistice În răni ne adunăm cel mai bine, ne ţinem tind să devină pluricorde, gândirea rugăciunile în ochi, fi ind făcuţi şi sensibilitatea ei manifestându-se parcă din lacrimi în topirea cailor prin remarcabil, cu elanuri, probabil ne- infi nit, ne recunoaştem singuri fără să Ion Trancău oexpresioniste, raportate la un spa- ne vedem. ţiu ilimitat, teluric şi cosmic, fecund Basme, povești și snoave din Oltenia şi orfi c, în poezia „Plouă”, vag epică, în distihurile poemului „Copacul”. De ceva vreme nu mă mai închin la moarte, Nicolae Al Lupului, 2. Gelu BIRĂU izbuteşte performanţa de a fi poet autentic, nefi ind ea strănută în propria ei viaţă Ed. Măiastra, Tg-Jiu, un competitor de formaţie spiritual – artistică exclusiv fi lologică. Sfi - cu buzele rupte de apă şi de viaţă prin 2010, pag. 252 dează, prin aceasta, cu discreţie, prejudecăţile. În „Dorinţa de apă”, cu Paris. o imagistică sugestivă surprinzătoare, „atestă receptivitate” poetică la elemente primordiale antice, thalesiene şi moderne, bachelardiene, cu fi - Autoportrete nalitate erotică. În „Forma de piatră”, ajunge, elogiind în subtext, genială daltă brâncuşiană, la simbolicele ipostaze ale viabilităţii: păsări, zboruri, Suntem calzi, săruturi, evident, brâncuşiene. căldura din noi dă lumină 3. Sorin CĂLUGĂRIŢA ne introduce fantezist şi parţial ludic, într- noaptea când câini uriaşi un univers poetic conturat de „Dialectica iluziei”, de elemente ale imagis- ai mirărilor ocolesc în fugă somnul nostru. ticii eminesciene, de aproape imposibila dedublare a eului şi de stările de Fără a mă sprijini cu toate buzele increat şi de naştere, defi nite cu presentimente materne şi paterne. pe lătratul lor, sparg cu genunchii 4. Zoia Elena DEJU aplică şi ilustrează, cu egală vocaţie poetică, secunde la fi ecare încheietură a sărutului Fragmentarium prozodia clasică şi modernă. În poezia „Zăpezile” mizează pe un pre- până din buzele noastre curg şi visul Valeriu Butulescu, zumtiv dialog al cuplului de toate vârstele. Fără a conştientiza şi delibera şi sângele curat şi fi erbinte Ed. Scrisul Românesc, programatic, poeta exersează o creaţie gnomică, utilizând procedeul sin- arzând până aproape de singurătate 2010, pag. 256 până şi pământul . tactic al transformării vorbirii directe, dialogate, în comunicare indirectă, Suntem calzi, prin subordonarea comunicării: „mi-ai spus, ţi-am spus”... Demnă de re- aproape de lumină, putem înghiţi soarele. marcat este şi înclinaţia sa spre o poezie religioasă laconică. De atâta tăcere , frunzele se sperie, 5. În „Mărul păcatului”, Eugenia MIHAI DELADUNĂRE face tălpile s-au răcit, poartă deja umbre trimiteri biblice refl exive la păcatul originar, recurgând la o succesiune şi ne întind uriaşe braţe, de imperative adresate semenilor: „treceţi, nu vă sfi iţi, botezaţi-vă, miru- ne strâng oasele de pe jos iţi-vă, purtaţi-vă, rumegaţi-vă minciuna, încetaţi să mai puneţi mâna pe atunci când plângem, vulturi, lăsaţi-i să zboare ca un ţipăt de blestem”. ni le aruncă direct în faţă 6. George DRĂGHESCU a urcat deja pe scena poeziei autentice, ca o palmă de ploaie răvăşită cultivând potenţial şi cu succes versul succint, dens, cu mesaj lapidar. de buzele care lipesc spaima de cer „Lucrarea” lui poetică nu are amplitudine verbală, ci spontaneitate anec- şi de somnul tăcut murmurând dotică. În felul acesta, sculptorul anonim, „dar genial, privat de unelte când maşini, când ritmul trăirilor de lemn. Almanahul meu liric pentru cioplit”, lasă piatra, materia intactă, pe „malul râului” pentru ca Al. Doru Șerban Ed. Măiastra, 2011, timpul să-i consacre valoarea artistică. Scrisoare din Paris pag. 102 7. Alt George, dar DUMITRU, este bine cunoscut, cu justeţe, ca un veritabil virtuoz al versului clasic, izbutind adeseori, în contempora- Apa se taie din noi, neitatea noastră pervertită de vulgaritate şi obscenitate, antologice creaţii iar noi ne răsturnăm din aproapele ei cu forme fi xe, sonete şi rondeluri. ca într-o stare de lacrimi 8. În ipostaze de doctor şi poet, ori de scriitor şi doctor, Doru V. de o normalitate prin care FOMETESCU îşi manifestă dezinvolt gândirea şi sensibilitatea artis- printre maşini şi metrouri de suprafaţă tică, situându-se consecvent în descendenţa viguroasă a tradiţiei poeziei ai putea număra cai şi călăreţi noastre clasice şi moderne. De aproximativ patru decenii persistă în acest mărşăluind iarba de nemişcare. mod poetic durabil, incomodându-i pe critici în exegeza disociativă a Dintr-o singură inimă pleacă toate acestea, din acelaşi cer cu pumnii unşi de vise tradiţionalismului şi modernismului. În poezia „Cultul morţilor”, fără a te pot boteza atingând întunericul de soare, ignora fondul sacrului autohton, descinde, în vers liber, modern, dincolo apa se taie din noi, de paseismul greco-latin, până la ştiinţa şi ... „arta piramidelor” egiptene. braţe rupte în formă de poduri O furnică pe Golgota 9. Vlad CERNEA-JERCA trăieşte, justifi cat ontologic şi axiologic, George Drăghescu în apropierea noastră ca un sărut. Ed. Grinta, Cluj-Napoca în cultul peren al personalităţii şi al operei brâncuşiene, după cum atestă 2011, pag. 40 poeziile „Brâncuşi” şi „Revelaţie”, ode omagiale moderne. În „Contribu- ţie” încearcă, oarecum „sorescian, adică fantezist şi ironist” (E.Simion), Fondator: Tudor Voinea o artă poetică ludică. Redactor şef: Vasile Ponea 10. Cu Adrian FRĂŢILĂ ne afl ăm din comunism în sfera poeziei Redactori: Ion Popescu Brădiceni , Ion Trancău, Marius Iorga, Lazăr Popescu, Cristian George clasice nu numai gorjene. El nu scrie „în dulcele stil clasic”, nici măcar Brebenel, Aurel Antonie, Marius Marian Şolea, Gelu nichitastănescian,