Revista Fundaţiilor Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL VII 1 IULIE 1940 Nr. 7 T. ARGHEZI Lacrimi 3 GH. BRÀESCU Margot (IX) 8 ELENA FARAGO O ţărancă tânără Îşi boceşte copilul mort 23 G. BĂNEA Trăistuţă 29 ZAHĂR IA STANCU Poemele mele 41 EUGEN JEBELEANU Lumi pierdute 51 N. CAD10SCH1 Graiul codrilor 57 MIR CEA STREINUL Bucolică 62 IULIAN POPA Sfârşit 65 AUREL CHIRESCU Elegia neliniştii 69 MAGDA ISANOS Flori 70 GEORGE MENIUC In grădina spaimei 73 TUDOR VIANU Tehnica basso-reliefului In proza lui N. Bălcescu .... 79 D TROST ...... Observaţii asupra realismului In artă . 81 G. ATANASIU şi T. CÂMPAN . Teodor Stamati, primul fizician moldovean 105 TEXTE ŞI DOCUMENTE Documente de şi despre Teodor Stamati 125 COMENTARII CRITICE P ERPESSICIUS .... Jurnal de lector (Comunicarea d-lui N. Iorga, II) 137 P. P. PANAITESCU . .O ediţie a operelor lui N.Alcescu 145 ŞERBAN CIOCULESCU . Aspecte lirice • 159 CRONICI PAGINI DIN CARNETUL UNUI MEMORIALIST de E. Lovinescu ; NOTA DESPRE CRITICĂ ŞI CRITICI de M, Sebastian ; COMENTARII ITALIENE de Mircea Eliade ; J.-H. ROSNY AINE de Ion Biber ; SISTEMUL ESTETIC AL D-LUI LUCIAN BLAGA de Al. Dima : CRONICA ŞTIINŢIFICĂ de Al. Mironescu REVISTA REVISTELOR RESTAURAŢIA IN REVISTELE ROMÂNEŞTI - REVISTELE REGIUNILOR NOASTRE NOTE Mai - Iunie — Cuvântările M. S. Regelui Carol II — N. M, Condiescu — Perpessi- cius — Ion Petrovici — C. Ressu — Luna Cărfii — T, C Stan — Săptămâna sud-est europeană delà Viena — O nouă operă a lui James Joyce — „Chipurile şi priveliştile Americii" — O lucrare asupra Turtucaii — Tipăriturile celui de al XIV-lea Congres International de Sociologie — Monografiile Nereju şi Clopotiva — Lectura In masele poporului — O monografie despre Bulgaria — Fertilitatea diferenţială — Logica Nouă t- Geopolitica — Expoziţia Zoe Ricci — Revistele regiunilor româneşti — Revista Institutului de cercetări ştiinţifice „Regele Carol II" — Mitropolitul Nicolae Bălan. NUMĂRUL — 240 PAGINI — 30 LEI REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ COMITETUL DE DIRECŢIE: I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, D. GUŞTI, E. RACOVIŢĂ, C. RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU Redactor şef : Redactor: CAMIL PETRESCU RADU CIOCULESCU miiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiii REDACŢIA BUCUREŞTI III 39, BULEVARDUL LASCĂR CATARGI, 39 TELEFON 2-40-70 ADMINISTRAŢIA CENTRALA EDITURILOR FUNDAŢIILOR REGALE 22, STRADA LIPSCANI, 22 TELEFON 5-37-77 lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll ABONAMENTUL ANUAL LEI 360 PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.500 EXEMPLARUL 30 LEI CONT CEC POSTAL NR. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POSTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDITATĂ DE SECRETARIATUL GENERAL AL FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL VII, NR. 7, IULIE 1940 BUCUREŞTI FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ „REGELE CAROL IT 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 19 4 0 LACRIMI CE PLÂNGI ? Ce plângi, copilul meu ? Ce-ţi are Sufletul, te doare ? Senină ca un bob de rouă Ar fi ca o podoabă nouă. Dar e o lacrimă de turburare Şi mai cu seamă locul ei mă doare. Eu, lacrima de tine-o am ascuns Căci lacrimile nici nu 'ntreabă, nici nu au răspuns. Teamă mi-a fost de lacrima ta, fată, Şi ea s'a şi ivit neaşteptată. De unde a putut să 'nmugurească Pricina ei o simt că-i pământească. Dintr'un nisip, dintr'un prundiş, dintr'un nămol. De nu aş da de urma ei în gol. Când a'nceput şi lacrima de viţă Ai plâns şi tu, suava mea Domniţă, Şi n'am avut să bănuiesc prilej Că s'a rănit o ramură de vrej. Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului şi a lacrimilor, Fără să văd că fragedul sân mic Creşte tiptil în cuibul lui de borangic. Obrazul sărutat de mine, Acum primeşte lacrima, mai bine. Vioaia pleoapă de odată tristă Cată la drum şi tace în batistă. Păpuşile, poveştile cum au trecut De n'am ştiut şi nu am priceput ? PĂSTREAZĂ. Păstrează lacrimile în urcioare Şi-ascunde o, copila mea, departe, Comoara cu mărgăritare. Plânsele lacrimi sunt mărgăritare moarte. Nu trebue să moară Nici una din comoară. E zestrea ta de teafără fecioară. Cununa ta domnească, de scântei, Să stea în taina din firida ei. Te caliceşte, strânge subt zăvoare Neînceputele urcioare de izvoare, Să nu străbată 'n ele nici, curată, luna. Nu cheltui din lacrime nici una. întârzie suspinul şi, la plată, Să nu plăteşti cu lacrimi niciodată. Că o să ai nevoie, poate, Cândva, de lacrimile toate. COPILA Copilă, copila, Mi-e a mâhnire şi milă. Grivei, plânge şi el. Lacrimile noastre sunt la fel. I s'a urît şi lui cu lacrimile mute. Un gând i-a spus : aşteaptă. Alt gând îi spune : du-te. îi este clor, ca nouă, De făgăduielile-amândouă. II cotropeşte ceaţa, ca pe fiecare. Seceră, poate, şi'n el semnul de'ntrebare. Flămânde sunteţi de altă pâine, Lacrimi de om şi lacrimi de câine. Ce e, Grivei ? Ce-i, moşule ? Ce vrei ? Glasul, ca o bătaie de aramă, Ţi s'a 'ncetinat şi se destramă Şi latră 'nnăbuşit la noapte Sfaturi şi şoapte. A stat cu mine'n bătătură o viaţă, El într'o ceaţă, ea într'altă ceaţă. Copilă, Mi-e a mâhnire şi milă. Tovarăşi, prieteni, vecini, Dar singuratici, dar streini. Un ostrov fără luntre, fiecare, Ostroàve 'n bălţi, în depărtare, Zărite 'n ochii tăi, în ochii ei— îmbătrânim, Grivei. MARGOT IX Margot nu ţinea mânie. Nu era răzbunătoare, nu ura pe nimeni, nu blestema soarta, nici oamenii. Romane citite la în tâmplare, căsătoria, aventurile, rudele îi arătase lumea aşa cum este. Natură simţitoare, exuberantă, plângea uşor, se con sola repede fără grije de viitor. Intr'o dimineaţă se trezi odihnită, bine dispusă în patul moale, privind, cu mâinile sub cap, fără luare aminte, lucru rile din odaie, scaune şi oglinzi, aduse delà Iaşi, martori bine voitori care înşirau povestea vieţii sale. Margot avea înfăţişarea apatică, pasivă a curtezanelor celebre, preocupate şi pe eşafod să păstreze simetria trăsăturilor, ideile adoptate, rânduite, ca pietricelele unui joc de remy, în cutia craniană. Orgolioasă, trăia ca un burlac. Bărbaţii, toţi nişte închipuiţi după părerea sa, o atrăgeau instinctiv, ca pe un sultan varietatea femeilor din harem. Incapabilă să-şi analizeze sentimentele, îşi dădu totuşi seama eă fusese amarnic păcălită. Dar cu temperamentul ei fericit îngropa trecutul cu o expresie ştrengară, aruncă plapuma, scări din pat, îşi examina amănunţit trupul în faţa oglinzii, întinzându-se cu voluptate rechemată la viaţă de zgomotul străzii. Justinian — Joujou — fusese un accident în viaţa ei, o o- bosea cu fanfaronada lui, cu comedia amorului, se complăcuse în mediul liberat de convenţiuni în care trăise cu el, dar îşi dădu curând seamă, ca nu era amantul pe care şi-1 închipuia, înalt, cu ochi verzi, om de lume şi de spirit. Sună maşinal pe Profiriţa, alergă cu picioarele goale, sub duşul complicat cu ţâşniri de apă ce se încrucişau înţepând-o ca nişte ace, şi se lăsă, impudică, pe mâinile cameristei, care o fricţionă complezentă, linguşitoare, perversă, cu mânuşi as pre, cu familiarităţi libertine, care le umflau de râs, îndem nau la confidenţe. — Iţi pare rău ? — Mie ?! — Dăi încolo de bărbaţi... Cel mai bun nu face cât o ceapă degerată. Când ai ştii mata cât sunt de sătulă de ei... — Şi de Costache ? — Sufletul mi l-o mâncat... Da m'am deprins cu el... In dormitor Te pregătise pantofii, cămaşa întinsă pe pat, ro chia şi pălăria. Se mişcă fără zgomot cu ochii galbeni de co- bay inoculat. îmbrăcând pe Margot o anunţa liniştit : — Eu plec, nu mai stau. — De ce ? — Nu pot să văd. Am fost deprinsă altfel. Duduca Mar ghiolita, Dumnezeu s'o ierte, nu te-a învăţat aşa. Să fi trăit să te vadă... — Ia, te poftesc, nu-ţi lua nasul la purtare. Du-te şi lasă-mă în pace. 9 A S aru mana... — Mergi sănătoasă. Te dispăru umilită, ieşi pe poartă cu o bucceluţă subţioară ca odinioară Moş Ion vizitiul. — Ai văzut mata ce obraznică a fost unguroaica ?... Eu naş fi îndrăznit, să mă tai... Dudue, ce mă ţineam eu să-ţi spun matale, dar mi-i ruşine. — îndrăzneşte... — Ziceam că dacă nu mai porţi mata rochia cea albastră... — Care albastră ? Ce rochie ? — Rochia ceia albastră cu volănaşe. — Bine, ia-o... Dar încuie tot şi ţine cheile la tine... — Săru'mâna, Dumnezeu să-ţi dea sănătate, să ai parte de cine,vrei mata... La dejun ce gătim? — Fă ce vrei... — Da parale nu-mi laşi mata ? — Ia şi tu din cutie... Peste puţin Margot, fericită că trăieşte, ieşi în stradă, în taior clasic cu pălăria pe ochi, cu blana aruncată pe umeri. Era toamnă. Un soare cald strălucitor, ca o licărire ultimă de candelă, înveselea lucruri şi oameni. Strada era salonul lui Margot. O distra ca un jurnal de cinema. Privea cu ochi la comi expoziţia din vitrine, ciorapii ideali, întinşi pe picioare demonice, manechine sclivisite în cămăşi ispititoare, înviorată de ochiadele pofticioase ce-i adresau bărbaţii ca de un cordial miraculos. Rătăcind încoace încolo, rămase în extaz în faţa unei truse de voiaj ce arăta, deschisă, o comoară de spatule şi foarfeci nichelate, flacoane de cristal, joc de perii ovoidale, îndemn de călătorie. Margot intră în prăvălie, târgui pe ne gândite, pe lângă trusa de voiaj cu monogram, un cufăr gar derobe, o cutie de pălării, o cuvertură de picioare şi le trimise acasă. Răscolită de frigurile nebuniei presimţite, opri un taximetru şi porni la Şosea fără scop definit. După o cursă nebună, dincolo de Băneasa, reveni, şi ca un incurabil care îşi face testamen tul, ajutată de Profiriţa, cu geamantanul deschis în mijlocul dormitorului, îşi pregăti bagajul, rochii şi lengerii, hotărîtă să plece la Paris, să se oprească la Munchen să vază pe miss Krohner, a cărei amintire, la fel cu a lui Mère Zelie, răsco leau toată bunătatea unei firi fără îndreptar. Hotărîtă să plece cu primul tren, fu condusă inevitabil la gară de Stolnici, pe care îl compătimea cu acea afecţiune, inex plicabilă, pe care o arată femeile, crailor decăzuţi.