IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Florin GATEA

S-a n#scut la 26 septembrie 1981 la Blaj, Transilvania, România. În anul 1994 a absolvit Universitatea Babe! Bolyai-Cluj Napoca, Facultatea de Teologie Greco – Catolic#. În 2008 se înscrie la studiile de masterat, Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova, Facultatea Istorie !i Rela"ii Interna"ionale. Preot paroh Sebe!, Protopop de Sebe! !i Consilier Mitropolitan în Arhiepiscopia Major# Român# Unit# cu Roma, Greco - Catolic#, de Alba Iulia !i F#g#ra!, România. Responsabil cu problemele administrative în rela"ia cu protopopiatele. În prezent face studii de doctorat la Universitatea Liber# Interna"ional# din Moldova. Domeniul de cercetare: „Istoria Românilor (epoca contemporan#). Politica comunist# anti-religioas# de lichidare a Bisericii Greco-Catolice din România.

ABSTRACT By the Vienna Dictate, Horthy's Hungary is assigned the northern part of Transylvania. Accordingly place pressure on state institutions, the process of integrating clergy and believers united Church. There were Greek Catholic priests who signed the return for various reasons: fear, the desire to protect their families or simply hoping that things will change soon, at that time many rumors circulating about a war which will end in victory for the West, the coming "Americans" and thus removing communism in . There were also cases in which priests signatures retracted or have accepted the "mental reservation" and continued to officiate Catholic rite. Cuvinte-cheie: Dictatul de la Viena, România, Transilvania, episcopii, clerul greco-catolic,

La 30 august 1940, Dictatul de la Viena a repartizat Ungariei horthyste partea de nord a Transilvaniei cu o popula$ie de 2.603.589 locuitori dintre care 1.304.898 români, 968.371 maghiari, iar restul sa%i, ruteni %i evrei. Dintre români, majoritatea - peste un milion - erau greco- catolici grupa$i în trei episcopii: de Cluj-Gherla, de Oradea %i de Maramure%. În virtutea circumstan$elor create, Episcopul de Oradea Valeriu Traian Fren$iu, aflându-se în momentul intr!rii trupelor de ocupa$ie la Beiu%, n-a mai primit permisiunea de a se reîntoarce la Oradea, iar vicarul general - Episcopul , consacrat abia la 22 iulie 1940, nu a fost recunoscut de oficialit!$ile maghiare. Pe de alt! parte Episcopul de Maramure%, , numit în 1930 la o Eparhie nou înfiin$at!, era mai mult tolerat. Astfel, sub aspect canonic, conduc!torul spiritual necontestat al românilor, devene Episcopul , numit de Sfântul Scaun %i Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea [10, p.108].

90 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Imediat dup! ce a aflat hot!rârea Dictatului, el anun$! printr-o circular! clerul %i credincio%ii c! r!mâne la Cluj %i nu se refugiaz! în $ar!: “Noi ducem înainte lucrarea în slujba sufletelor nou! încredin$ate, în mijlocul vostru, cu toat! puterea sufletului nostru %i cu toat! dragostea inimii noastre” [10, p.109]. Înc! de la începutul ocupa$iei, Episcopul s-a solidarizat cu durerile celor c!zu$i sub teroarea horthyst!. Pozi$ia civic! %i patriotic! a Episcopului Iuliu Hossu este caracterizat! de protestele curajoase împotriva crimelor s!vâr%ite de ocupan$i, a teroriz!rii preo$ilor %i intelectualilor români. Curajoas! este %i adresarea Episcopului Iuliu Hossu c!tre Regentul Horthy, aflat în Cluj la 15 septembrie 1940, în care men$ioneaz!: “V! vorbesc în numele a peste un milion de credincio%i români uni$i cu Roma %i c! ace%tia tr!iesc aici, pe aceste p!mânturi, în Ardealul atât de drag nou! deopotriv!. ... Vom împlini misiunea noastr! pe p!mântul Ardealului unde str!mo%ii no%tri î%i dorm în pace somnul lor de veci, pentru ca s! ne fie izvor de binecuvântat! pace %i punte de împ!care a celor dou! na$iuni, avizate reciproc la în$elegere, în mijlocul cataclismului mondial, pe aceste plaiuri binecuvântate ale Europei sfâ%iate”[10, p.110]. Elocvent! în acest context este dscu$ia dintre Mitropolitul ortodox Nicolae B!lan de la Sibiu, Episcopul ortodox Nicolae Colan de la Cluj %i Episcopul Iuliu Hossu. Astfel, la întrebarea Mitropolitului dac! episcopul se va refugia în #ar!, Iuliu Hossu a r!spuns mirat: „Poporul pleac!? Pleac! administra$ia %i func$ionarii, pleac! cei interesa$i. Eu r!mân aici cu poporul meu s!-i împ!rt!%esc soarta” [13, p.33-34]. A%a a început o colaborare strâns! %i rodnic! între cele dou! Biserici surori pentru cauza românilor. Participa fiecare la bucuriile celuilalt, la anivers!ri, la serb!ri, la conferin$e, iar preo$ii celor dou! confesiuni au început s! se împrieteneasc!. Cu ocazia anivers!rii jubileului de 25 de ani de episcopat, la 21 noiembrie 1942, dup! felicit!rile Capitlului catedral, prezentate de canonicul prepozit George Vidican, a luat cuvântul Episcopul ortodox al Clujului, Nicolae Colan (1936-1957): “Îngãduie%te-mi, Preasfin$ia Ta, sã-mi iau %i eu partea de bucurie %i sã-mi arãt aici întreaga admira$ie pentru vrednicia cu care 25 de ani ai povã$uit na$ia româneascã de lege unitã în aceste pãr$i, în numele lui Isus Hristos, în numele iubirii de frate. Iatã cuvântul meu de bunã urare:«Eu $i-s frate, tu-mi e%ti frate, În noi doi un suflet bate». Dumnezeu sã te aibã în Sfânta Sa paz!”. Apoi cei doi arhierei s-au îmbr!$i%at fr!$e%te [10,p.111]. Între 18 %i 21 septembrie 1943, Episcopul Iuliu Hossu a vizitat concentra$ii %i r!ni$ii români din Budapesta. Primul popas îl face la Spitalul Militar Central. În sec$ia de la parter, medicul îi prezint! mai mul$i tineri

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 91 Florin GATEA

români mutila$i de r!zboi: mâini %i picioare amputate, maxilare sf!râmate, unul sau ambii ochi distru%i, abdomenul str!puns sau sfârtecat de schije. Ce depozit uria% de suferin$e aceast! sec$ie din spital! Episcopul, comp!timea, încuraja %i binecuvînta. R!ni$ii manifestau recuno%tin$a pentru binecuvântarea arhiereasc!, pentru cuvintele de îmb!rb!tare, pentru ajutorul b!nesc %i pentru cruciuli$ele %i iconi$ele d!ruite. Mul$i dintre ei, plini de c!ldur!, îi povesteau arhiereului c! în copil!ria lor au participat la solemnele sale vizita$ii canonice %i se înghesuiau s!-i înmâneze buchete de flori %i s!-i s!rute sfin$ita dreapt!. Pe fiecare dintre ei, îi asculta cu r!bdare %i se interesa de împrejur!rile în care a fost r!nit, de locul unde schijele au atentat la via$a lor, ciopâr$indu-le trupurile tinere. Dup! încordarea psihic! %i efortul fizic de la Spitalul Militar Central, în ziua urm!toare a vizitat diferite uzine, fabrici %i %antiere unde erau concentra$i mii de români constitui$i în campanii de munc!. Prima vizit! a f!cut-o la uzinele de armament de la Csepel. În cuvântarea de la Te-Deum le-a vorbit despre Taina Crucii: “Acum 29 de ani, ca preot militar, mângâiam pe p!rin$ii %i bunicii vo%tri ... Totu%i, Calea Crucii, plin! de chinuri %i dureri nedrepte, a sem!nat nemurire %i via$!, a%a cum cânt!m Crucii Tale ne închin!m Cristoase %i Sfânt! învierea Ta o l!ud!m %i o m!rim! Am adus în sufletul meu pe scumpii vo%tri de acas! %i în acest suflet se îmbr!$i%eaz! cu voi %i prin mine vorbesc cu voi. Fruntea sus, min$ile treze, inimile curate, cu încredere în Domnul, p!%i$i pe calea vie$ii, pe care s-o închina$i Domnului” [10, p.112]. La fiecare din fabricile vizitate, Episcopul a oficiat în curte la un altar improvizat un Te-Deum, iar prin cuvântul cald i-a încurajat, i-a însufle$it %i le-a înt!rit speran$a. La 30 octombrie, în timpul vizita$iilor canonice în Budacul Român, asupra Episcopului Iuliu Hossu a fost s!vîr%it un atentat.Reîntors în $ar! si-a reluat programul de vizita$ii canonice. Întorcându-se cu tr!sura de la biseric! la casa parohial!, pe înserat, un honved a tras dou! focuri de revolver asupra lui, dar gloan$ele, din fericire, au trecut pe la spatele Episcopului. Câteva luni mai târziu, la Cluj, tineretul horthyst a devastat de dou! ori Re%edin$a Episcopal! %i de trei ori Academia Teologic!. Aceste atacuri au culminat la 3 martie 1944 când por$ile Academiei au fost sf!râmate iar studen$ii teologi %i profesorii maltrata$i. A doua zi, 4 martie, pe când Episcopul se întorcea de la Academie, unde a cercetat victimele %i a constatat daunele, în fa$a Catedralei a fost întâmpinat de un grup de tineri horthy%ti, insultat %i scuipat în fa$![10, p.113]. Pentru a pune cap!t acestor acte de vandalism %i maltratare a popula$iei române%ti, Episcopul Iuliu Hossu se adreseaz! Papei Pius al XII-lea, rugându-l s! intervin! la

92 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA episcopatul maghiar pentru ca acesta s! cear! Guvernului hothyst încetarea actelor de vandalism.. Odat! cu ie%irea României din Ax!, la 23 august 1944, armata român!, sprijinit! de Armata Ro%ie, a eliberat Transilvania de Nord. Eliberarea a adus îns! cu sine instaurarea în România a regimului comunist. Ierarhia confesionalist! a Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Mitropolitul Nicolae B!lan, a sesizat inten$iile noului regim de a porni lupta împotriva Bisericii Greco-Catolice %i au considerat-o un prilej pentru înf!ptuirea unirii între cele dou! Biserici. Ierarhii greco-catolici, în frunte cu Iuliu Hossu, nu erau împotriva unit!$ii spirituale a românilor, dar considerau unirea o problem! teologica ce trebuie solu$ionat! prin discu$ii libere %i sincere iar nu sub presiunea unui regim politic str!in de neam %i de credin$!. în discursul rostit în Senat la 24 mai 1929, Episcopul Iuliu Hossu a spus: “Nu sunt dou! Biserici în lume care s! fie atât de apropiate ca Bisericile noastre. De ce nu ne adun!m într-un congres ca s! discut!m aceast! apropiere?” [10, p.114]. Mul$i ani mai târziu, scriindu-%i memoriile în Domiciliul obligatoriu de la C!ld!ru%ani, Ierarhul î%i va exprima cu fermitate aceea%i pozi$ie: “Am cerut atunci (nn. în discursul din Senat) %i cel ce scrie aceste %ire %i IPS Fren$iu, episcopul de Oradea Mare ... s! c!ut!m calea spre unirea în dreapta credin$!; %tiind cât suntem de aproape unii de al$ii, %i convin%i c!, prin ajutorul lui Dumnezeu, în harul Lui preasfânt, vom afla calea adev!rului, calea adev!ratei credin$e %i vom ajunge la adev!rata unire ... Unirea o doream %i o dorim %i ast!zi, unirea pe temeiul dragostei Mântuitorului Isus, care cu limb! de moarte, cum spune românul, a cerut de repetate ori la Cina cea de tain!: «P!rinte Sfinte, s! fie cu to$ii una, ca s! creeaz! lumea c! tu m-ai trimis în lume» (Ioan 17,21). ... Invitarea ce ni s-a f!cut în ziua de 15 Mai 1948 întru dragostea Domnului, n-a fost întru sufletul Lui; ni s-a f!cut dup! regretatele peregrin!ri nu la Ierusalim ci la Moscova, la sfat %i pl!nuire cu patriarhul Alexei, ascult!tor %i el al poruncii capului celor ce au vestit %i vestesc în lume necredin$a în Dumnezeu, necredin$a în suflet %i nemurirea lui, vr!jma% declarat al tuturor celor ce cred în Dumnezeu în orice chip” [10, p.115]. Ierarhii greco- catolici, pe lâng! faptul c! vedeau unirea dintre cele dou! Biserici prin prism! teologic!, o în$elegeau %i o sus$ineau %i ca o revenire la Biserica Catolic!, de care Biserica Ortodox! s-a rupt prin schisma de la 1054. Desfiin$area în 1946 a Bisericii Greco-Catolice din Ucraina prin integrarea credincio%ilor în Biserica Ortodox! Rus!, a înt!rit speran$ele ierarhiei confesionaliste a Bisericii Ortodoxe de a face acela%i lucru %i în România. De altfel, primul Guvern comunist, condus de Petru Groza, având

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 93 Florin GATEA

modelul ucrainean, p!rea deja câ%tigat pentru cauz!. La 19 iulie 1948 este publicat în Monitorul Oficial, Decretul-Lege nr. 151 prin care se denun$! Concordatul cu Sfântul Scaun. Decretul din 4 august 1948, în art. 40 prevede c! “nici un cult religios %i nici un reprezentant al unui cult nu vor putea între$ine leg!turi cu culte religioase, institu$ii sau persoane oficiale în a far! de teritoriul $!rii, decât numai cu aprobarea Ministerului Cultelor %i prin intermediul Ministerului de Externe”. Art. 41 al aceluia%i Decret prevede c! “nici un cult din afar! nu poate s! exercite vreo jurisdic$ie asupra credincio%ilor statului român”. Prin Decretul guvernamental publicat în Monitorul Oficial la 3 septembrie 1948, a fost depus Episcopul Ioan Suciu, Administratorul Apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia %i F!g!ra%, cu sediul la Blaj. La 18 septembrie au fost depu%i, Valeriu Traian Fren$iu, Episcopul de Oradea, Alexandru Rusu, Episcop de Maramure% %i Ioan B!lan, Episcop de Lugoj. To$i cei patru Episcopi depu%i nu %i-au p!r!sit îns! scaunele %i au continuat s! lucreze. În acela%i timp au fost suprimate salariile preo$ilor greco-catolici. Au mai r!mas în scaune %i recunoscu$i oficial, Episcopul Iuliu Hossu %i Episcopul , Vicarul general al Bisericii Române Unite pentru Vechiul Regat, cu sediul la Bucure%ti. Ace%ti doi Episcopi au mai fost l!sa$i înc! în func$ii, în a%teptarea ca cel pu$in unul dintre ei s! fie convins s! treac! la Biserica Ortodox!. La 10 august 1948, Episcopul Iuliu Hossu a fost vizitat de Episcopul Nicolae Colan, reîntors de la Sinodul panortodox de la Moscova din luna martie, unde a avut o interven$ie cu titlul Agresiunea papal! în România în ultimii cincizeci de ani. Scopul acestei vizite consta în convingerea de convertirea a greco-catolicilor la ortodoxism. Dialogul dintre cei doi este prezentat cu lux de am!nunte chiar de c!tre Episcopul Iuliu Hossu în Memoriile sale, care a r!spuns dur %i categoric: “Preasfin$ite, e%ti episcop, suntem episcopi, credin$a noastr! este via$a noastr!, a%a c! nici nu poate fi vorb! de conversa$ie pe aceast! tem!; cuvântul meu %i al tuturor fra$ilor mei episcopi este acesta: credin$a noastr! este via$a noastr!” [10, p.116]. R!spunsul lui Iuliu Hossu este unul ferm care denot! credin$!, fidelitate curaj %i verticalitate. Propuneri ademenitoare de a trece la Biserica ortodox! i s-au f!cut Episcopului Iuliu Hossu %i din partea Guvernului comunist. La 20 septembrie 1948, aflându-se în Bucure%ti la Ministerul Cultelor pentru a cere evacuarea cl!dirii Academiei Teologice, Ministrul Stanciu Stoian a încercat s!-l atrag! în colaborarea cu noul regim. Iat! cum prezint! aceast! întrevedere Episcopul însu%i: “prezint cererea pentru evacuarea Academiei de teologie; dup! ce-mi spune c! va interveni, trece la altceva, pentru care

94 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA se pare ca a insistat s! m! prezint personal; îmi arat! ce rol mare %i frumos a% putea avea în aceste zile istorice. De%i cuvântul %i gândul dânsului m-a izbit dureros la început, n-am r!spuns, ca %i când n-a% fi în$eles la ce $inte%te %i, continuând în acela%i sens, i-am r!spuns: «Domnule ministru: credin$a noastr! este via$a noastr!»” [10, p.117]. O zi mai târziu, la 21 septembrie 1948, prezentând aceea%i cerere la primul ministru Petru Groza, i se propune explicit s! treac! la Biserica ortodox! ca Mitropolit al Moldovei. R!spunsul Episcopului este unul tran%ant. Acest epizod deasemenea este reflectat în lucrarea Memorii: “În 21 IX, audien$a la primul ministru Groza, cu aceea%i cerere; mi-a promis c! va interveni; apoi m! întreab!: «Ce $i-a spus Stanciu Stoian?»; i-am spus c! mi-a promis c! va interveni la Instruc$ie; «çi altceva, ce $i-a spus?»; eu r!spund: «Numai aceasta»; nef!cându-mi o propunere deschis!, n-am aflat de bine s! m! opresc la aluzia ce f!cuse dl. Stoian la «rolul mare» ce a% putea avea %i nici n-am luat-o în forma aceasta, ci ca un cuvânt spus în convorbirea despre agita$iile ce se fac între credincio%ii no%tri, %i chiar înte$irea teroriz!rii lor, a%a cum i-am spus cu alt prilej pomenit mai înainte; atunci dl. Prim-ministru îmi spune surâzând: «Vrei s! fii mitropolit de Ia%i?»; surprins n-am în$eles la ce face aluzie %i i-am r!spuns: «Acolo este Durkovits, el este romano-catolic»; «Ah, r!spunde râzând Groza, nu a%a!»; atunci am tres!rit %i din gestul dânsului am în$eles c! vorbe%te despre mitropolia Ia%ilor ortodox!, care era vacant!; atunci i-am r!spuns: «Domnule prim-ministru: credin$a noastr! este via$a noastr!»”[10, p.118]. Dup! aceste încerc!ri zadarnice de a convinge m!car un Episcop greco-catolic s! treac! la Biserica ortodox!, Guvernul a invitat la 1 octombrie 1948, preo$imea greco-catolic! la Cluj, pentru a discuta problema unirii celor dou! Biserici. În invita$ie se preciza c! la discu$ii va lua parte %i Episcopul Iuliu Hossu. În realitate, din 30 septembrie pân! în 3 octombrie 1948, Episcopul a fost cosemnat la re%edin$!. Aflând despre inten$iile atorit!$ilor comuniste de a organiza o adunare a greco-catolicilor, în scopul convertirii la ortodoxism, Episcopul a trimis curieri în toate protopopiatele eparhiei cu mesajul de a nu participa la adunare, iar la 30 septembrie a dat o scrisoare circular! prin care anun$a pedeapsa cu excomunicarea celor care vor participa la ac$iunile de convertire. Iat! un fragment din aceast! scrisoare: “Ni s-a adus la cuno%tin$! c! se vor aduna în ora%ul nostru de re%edin$!, Cluj, la 1 octombrie a.c., unii preo$i din sânul clerului Provinciei noastre Mitropolitane, în scopul de a proclama schisma cu lep!darea de Biserica noastr!, cea Una, Sfânt!, Catolic! %i Apostolic!, p!storit! de urma%ii Sfântului Petru %i trecerea la Biserica Ortodox!. Cu

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 95 Florin GATEA

puterea care o de$in ca Episcop al locului, aplic pedeapsa excomunic!rii tuturor acelora care ar lua parte la pomenita adunare. Cei ce din nefericire vor fi participat la adunare, vor fi declara$i nominal excomunica$i, cu un Decret al Nostru, care se va citi în toate bisericile acestei eparhii de Dumnezeu p!zite, în prima duminic! sau în duminica urm!toare dup! primirea Decretului Nostru” [10, p.119]. Cu toat! opozi$ia %i îndrum!rile Episcopului, adunarea a avut loc la data fixat!, în sala de gimnastic! a Liceului “George Bari$iu” din Cluj. Nu mult dup! adunarea de la Cluj, Episcopul Iuliu Hossu a plecat, împreun! cu Episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Marton Aron, la Bucure%ti pentru a face o ultim! încercare la Ministerul Cultelor cu Proiectul de Statut al Bisericii Catolice din România. La Bucure%ti, “Ierusalimul aspira$iilor noastre na$ionale”, cum la numit în cuvântarea de la recep$ia dat! in cinstea delega$iei de la Alba Iulia în 1918, în noaptea de 28-29 octombrie 1948, a fost arestat în locuin$a fratelui s!u Ioan Hossu %i dus în beciurile Ministerului de Interne. Iat! cum descrie Episcopul primele momente petrecute acolo: “Între glume de batjocur!, au înregistrat ce era asupra mea %i astfel am fost scos afar! înso$it de un individ, pentru a coborî la celul!. ... îndat! dup! intrare, c!zând z!vorul, m-am a%ezat în genunchi %i, cu fruntea la p!mânt, am dat m!rire Domnului Isus, care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de aceast! mare cinste a temni$ei pentru credin$!. M!rire #ie, Doamne, m!rire #ie, am cântat %i o cânt %i azi când scriu aceste %ire...” [10, p.120]. Dup! o zi de deten$ie la Ministerul de Interne, Ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, considerându-l însp!imântat %i dispus s! colaboreze, l-a chemat pe Iuliu Hossu din nou în audien$!. Probabil ministrul credea c! dup! o noapte %i o zi petrecut! în arest, a r!mas demoralizat. La început Ministrul Cultelor vorbea de «rolul mare %i frumos, în momentele istorice pe care le tr!im”. Se pare c! pentru aceast! nou! invita$ie episcopul a fost chemat %i preg!tit cu acest început de temni$!, cu beciul Internelor %i zuruitul u%ilor de fier. Iuliu Hossu i-a r!spuns invariabil: ...credin$a noastr! este via$a noastr!. ... A$i intrat, domnule ministru, într-un domeniu pe care nu-l pute$i st!pâni, unde fiecare credincios, fiecare b!trân! neputincioas!, dar credincioas!, este o cetate de nebiruit, în care nu poate intra nimeni decât Dumnezeu %i acela c!ruia ea îi va deschide sufletul. Cu puterea nimeni nu p!trunde acolo; c! vor fi nota$i în registre c! au trecut la alt! religie, aceasta se poate; dar c! au trecut în suflet %i s-au lep!dat de credin$a lor, aceasta nu se poate ob$ine cu puterea. ... Pe cât a fost de scurt! audien$a cu prezentarea Statutului ieri, pe atât de lung!, peste m!sur!, a fost cea de

96 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA azi, cu invitarea pentru care s-a preg!tit în felul acesta. Dac! a nutrit n!dejde c! va fi urmat!, s-a în%elat amarnic; pe mine m-a r!nit cu propunerea c! a% fi capabil de o astfel de infamie” [10, p.121-123]. Dup! aceast! nou! încercare zadarnic!, la 8 noiembrie 1948, a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care Episcopul Iuliu Hossu era destituit ca Episcop de Cluj-Gherla. A fost ultimul Episcop greco-catolic destituit. Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948, închis la Dragoslavele, Sighet, Curtea de Arge% %i C!ld!ru%ani. Potrivit rapoartelor Vaticanului o parte din deten$ie %i-a petrecut-o pe teritoriul URSS, lucrînd la portul minier de la Nicolaev. Ac$iunea de suprimare a Bisericii Române Unite prin revenirea clerului %i a credincio%ilor la Biserica Ortodox! s-a derulat între lunile septembrie %i decembrie ale anului 1948. Planul elaborat de autorit!$i %i sus$inut de ierarhii ortodoc%i avea la baza scenariul aplicat cu succes doi ani mai devreme în Ucraina Occidental!. Strategia guvernului s-a desf!%urat pe dou! planuri. Pe de o parte, pentru a diminua capacitatea de rezisten$! a comunit!$ilor catolice %i a dezorganiza structurile teritorial-administrative ale bisericii (episcopiile), guvernul a retras recunoa%terea urm!torilor episcopi de rit r!s!ritean %i de rit latin: Alexandru Russu, Valeriu Traian Fren$iu, Ioan B!lan, Alexandru Teodor Cisar %i Augustin Pacha la 17 septembrie 1948; Ioan Suciu la 3 septembrie 1948; Ioan Scheffer la 16 septembrie 1948 %i Iuliu Hossu 8 noiembrie 1948. Nun$iatura de la Bucure%ti a protestat împotriva acestor m!suri care constituiau „un grav atentat împotriva Bisericii Catolice din România” %i, în egal! m!sur!, prin noua Lege a cultelor în favoarea libert!$ii religioase %i a liberei organiz!ri a fiec!rui cult. Pe de alt! parte, în cursul lunii septembrie, Ministerul Cultelor a trimis un formular preo$ilor greco-catolici prin care li se cerea s! delege câte doi reprezentan$i din fiecare jude$ pentru a participa la adunarea de la Cluj, unde urmau s! „voteze” pentru revenirea la Biserica Ortodox!. În paralel, au fost create a%a numitele „comitete de ini$iativ!” care, beneficiind de sprijinul autorit!$ilor statului, au avut menirea de a-i convinge pe preo$ii greco-catolici s! adere la mi%carea de revenire la ortodoxie. Ac$iunile din teren au fost dublate de o campanie de pres! care acredita teza potrivit c!reia în cadrul Bisericii Unite a existat totdeauna un curent favorabil revenirii la Biserica Ortodox!, fapt care demonstra c! greco-catolicismul a r!mas str!in de sufletul credincio%ilor. Acest curent fusese neutralizat pân! în 1945 de partidele burghezo-mo%iere%ti %i de ierarhia greco-catolic! înstr!inat! de neam. Totodat! articolele publicate eviden$iau faptul c!

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 97 Florin GATEA

regimul de democra$ie-popular!, prin denun$area Concordatului %i noua lege a cultelor a pus cap!t inegalit!$ii cultelor religioase creând astfel condi$iile favorabile ac$iunii de reîntregire a Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a ac$iunii desf!%urate în cursul lunii septembrie, 431 de preo$i, profesori %i canonici greco-catolici au delegat 38 de preo$i dintre care doar 36 s-au întrunit la 1 octombrie 1948 la Cluj. Documentele adoptate cu aceast! ocazie, o Proclama$ie %i un Apel c!tre preo$i %i credincio%i, ar fi contribuit la intensificarea „curentului de revenire la ortodoxie”, încât, dup! trei s!pt!mâni, peste 75% din credincio%i trecuser! deja la Biserica Ortodox! %i, pân! la sfâr%itul anului, se aprecia c! procesul urma s! fie încheiat. A doua zi dup! evenimentele de la Cluj, mons. Gerald Patric O”Hara, regentul Nun$iaturii de la Bucure%ti, a adresat o not! verbal! Ministerului Afacerilor Externe în care, dup! ce reamintea angajamentele interne %i interna$ionale asumate de statul român în vederea respect!rii libert!$ii religioase %i a libert!$ii cultului, constata grava înc!lcare a acestora „printr-o serie de fapte ... petrecute în ultimele zile în diferite zone ale Transilvaniei împotriva Bisericii Catolice de rit grec”. Nun$iatura avea în vedere, în special, ac$iunea întreprins! de autorit!$ile civile care au organizat „întâlnirea de la Cluj”. Guvernul a considerat protestul Nun$iaturii „un amestec în treburile interne ale Republicii Populare Române”. R!spunsul MAE la nota verbal! a Nun$iaturii ilustreaz! modul în care logica R!zboiului Rece %i-a pus amprenta asupra rela$iilor diplomatice româno-vaticane. În cursul lunii octombrie 1948, ca urmare a presiunii exercitate de institu$iile statului, a continuat procesul de integrare a clerului %i a credincio%ilor uni$i în Biserica Ortodox!. Au existat preo$i greco-catolici care au semnat revenirea din diferite motive: de team!, din dorin$a de a-%i proteja familiile ori pur %i simplu cu speran$a c! lucrurile se vor schimba curând, la vremea respectiv! circulând multe zvonuri cu privire la declan%area unui r!zboi care se va încheia cu victoria Occidentului, venirea „americanilor” %i implicit înl!turarea comunismului din România. Au existat %i cazuri în care preo$ii au retractat semn!turile ori au acceptat cu „rezerva mental!”, continuând s! oficieze ritul catolic. Cei care refuzau s! semneze revenirea, erau amenin$a$i, brutaliza$i, închi%i de c!tre Jandarmerie %i Poli$ie. Memoriile înaintate guvernului de c!tre episcopii uni$i ori de întregul episcopat catolic, în care protestau fa$! de tratamentul la care erau supu%i credincio%ii greco-catolici, nu au stopat ac$iunea de revenire care a continuat %i dup! Adunarea de la Alba Iulia din 21 octombrie 1948. Dup!

98 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA arestarea episcopilor greco-catolici, catedralele episcopale greco-catolice au fost preluate de ierarhii ortodoc%i. La 1 decembrie 1948, Prezidiul RPR a emis Decretul nr. 358 pentru stabilirea situa$iei de drept a fostului cult greco-catolic, prin care toate bunurile care apar$inuser! organiza$iilor %i institu$iilor centrale ale Bisericii Unite treceau în proprietatea statului ca urmare a „revenirii comunit!$ilor locale ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român”. Bisericile %i averea parohiilor care apar$inuser! comunit!$ilor greco-catolice au revenit parohiilor ortodoxe în conformitate cu dispozi$iile art.37 al legii cultelor. Pentru împ!r$irea bunurilor patrimoniale ale Bisericii unite s-a emis Hot!rârea Consiliului de Mini%tri nr.1719 din 27 decembrie 1948 [16]. Într-o not! verbal! adresat! Externelor, Nun$iatura aprecia c! Decretul nr. 358 „constituie o noua înc!lcare a unuia din drepturile fundamentale ale omului, o nou! imixtiune a puterii civile în domeniul spiritualului, un nou act de ostilitate al guvernului român fa$! de religia catolic!” [80, p.220]. Pentru împ!r$irea bunurilor patrimoniale ale Bisericii Unite s-a emis Hot!rârea Consiliului de Mini%tri nr. 1719/27 decembrie 1948 [7, p.13]. Suprimarea Bisericii Unite s-a realizat în contextul sovietiz!rii României. Într-un moment în care URSS reprezenta singurul model posibil a fi urmat Biserica Unit! cu „latinismul”(occidentalismul) ei, constituia, potrivit opiniei lui P.Ramet, un obstacol în calea dimensiunii slavizate a sovietiz!rii. Dup! 1 decembrie 1948, despre Biserica Unit! s-a vorbit doar la trecut. Publica$iile ortodoxe, precum %i lucr!rile ap!rute dup! 1948 au c!utat s! pun! în lumin! caracterul definitiv %i irevocabil al evenimentelor consumate în toamna anului 1948. Cu alte cuvinte, se oculta existen$a unei Biserici Unite care ac$iona în clandestinitate. În egal! m!sur!, se urm!rea prevenirea rezisten$ei greco-catolice deoarece prin re$inerea episcopilor %i a preo$ilor era împiedicat! supravie$uirea canonic! a bisericii. Rolul pe care Nun$iatura de la Bucure%ti l-a avut în organizarea %i sus$inerea rezisten$ei greco-catolice a fost sesizat de serviciile secrete. Într- un amplu raport elaborat probabil anterior lunii iulie a anului 1950, se afirma, între altele, c! Nun$iatura a solicitat preo$ilor din rezisten$! s! se grupeze în centrele cu popula$ie greco-catolic! în jurul vicarilor generali. Astfel, pentru anihilarea Bisericii Greco-Catolice regimul comunist au declan%at o ampl! ac$iune de identificare, arestare %i condamnare a preo$ilor din rezisten$!. dec. Odat! cu episcopii a fost arestat! %i o parte a elitei greco catolice, respectiv canonici, profesori de teologie %i protopopi

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 99 Florin GATEA

care au fost închi%i la m!n!stirea Neam$ unde autorit!$ile, cu sprijinul unor prela$i ortodoc%i, sperau s! i conving! s! revin! la Biserica Ortodox! [15, p.9]. La 27 octombrie 1948 a fost arestat episcopul Ioan Suciu, a doua zi fiind aresta$i episcopii Ioan B!lan %i Valeriu Traian Fren$iu, iar în noaptea de 28 spre 29 octombrie episcopii Iuliu Hossu, Vasile Aftenie %i Alexandru Rusu [2]. Cu to$ii au fost transfera$i în arestul MAI din Bucure%ti. Dup! o noapte în deten$ie, episcopul Hossu a fost dus în fa$a ministrului cultelor S. Stoian care i-a propus, din nou, s! accepte „rolul mare” în procesul „unific!rii religioase” aflat în desf!%urare, propunere respins! [10, p.105]. În 31 octombrie, episcopii afla$i în arestul MAI au fost transfera$i la re%edin$a de var! a patriarhiei din com. Dragoslavele (jud. Muscel, ast!zi Arge%), transformat! în lag!r, p!zit! de solda$i %i înconjurat! cu sârm! ghimpat!. Aici, episcopul Hossu i-a cuno%tin$! de decretul prezidial prin care i s-a retras recunoa%terea, astfel fiind ultimul episcop destituit de autorit!$ile comuniste [2]. Dup! arestarea episcopilor greco catolici, catedralele episcopale greco-catolice au fost preluate de ierarhi ortodoc%i. F!r! nici un temei legal episcopii Bisericii Române Unite deja re$inu$i, în ziua de Duminic! 31 X 1948, orele 15.00 sunt transfera$i la vila patriarhal! estiv! Dragoslavele – Arge% [3]. Aceast! vil! a fost transformat! într-un lag!r, p!zit mai întâi de jandarmii de la postul din sat, iar din 18.XI. 1948 de un pluton de solda$i înarma$i %i echipa$i în frunte cu un locotenent [10, p.105]. Regimul de via$! în lag!rul Dragoslavele era foarte dur: mâncare insuficient! %i nepreg!tit! corespunz!tor, condi$ii improprii de dormit (lipsa paturilor). La aceasta se ad!ugau condi$iile climaterice specifice unei zone montane pe timp de iarn!: „Lemne de foc primeau cîte 11 buc!$ele pentru 24 de ore”, frigul se agrava %i de prezen$a unor geamuri sparte. Episcopul Ioan B!lan „rupea crengile pe genunchi, neb!gând în seam! suferin$a reverendei, care nu era potrivit! pentru o atare opera$ie „ [10, p.105]. Cu toate acestea episcopii zilnic se organizau pentru celebrarea Sfintei Liturghii %i cu un program comun de rug!ciune cu medita$ie. Sfânta Liturghie era pontificat! pe rând de unul dintre episcopi – care îmbr!ca singurul ve%mânt complet – iar ceilal$i concelebrau cu epitrahilul %i d!deau r!spunsurile pe rând. În aceste condi$ii au petrecut marile s!rb!tori (Na%terea Domnului, Botezul Domnului %i Prezentarea în Templu), oferind rug!ciunile pentru credincio%i %i pentru Biserica Greco-Catolic!, „cu deplin! încredere în Domnul Isus”. &i toate acestea sub supravegherea atent! a solda$ilor, dintre care unul chiar în interiorul camerei [3].

100 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

Un episod foarte cunoscut, petrecut atunci la Dragoslavele (3.XII. 1948), este încercarea Patriarhului ortodox Justinian Marina, de a-i convinge pe ierarhii greco-catolici s! treac! la ortodoxie. Acesta i-a vizitat de dou! ori [3]. În cadrul primei vizite (14-15.XI. 1948), Patriarhul ortodox Iustinian Marina a venit înso$it de agen$i de la Siguran$! %i le-a oferit episcopilor catolici de rit grec un prânz copios, ca un fel de demonstra$ie, cum ar tr!i ei dac! %i-ar face trecerea la Biserica Ortodox!. I-a amenin$at cu deten$ia. Episcopul Ioan B!lan a r!spuns: „ Preafericite, dac! noi episcopii greco-catolici am crede c! Biserica Ortodox! este adev!rata Biseric! a lui Cristos, în acest moment ne-am da semn!tura de trecere, c!ci noi voim s! fim cu Cristos! Dar nu a$i venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtu$ile cre%tine%ti, ci ne-a$i arestat %i ne-a$i întemni$at. Hot!rât, acestea nu sunt metodele lui Cristos!....Via$a ne-o pute$i lua, dar credin$a nu! Atâta vreme cât suntem în edificiile bisericii ortodoxe, suntem prizonierii ei!”[12 p.312]. În zilele de 3-4 decembrie 1948 patriarhul ortodox înso$it de vicarul patriarhal Teoctist, efectueaz! cea de-a doua vizit! la lag!rul improvizat Dragoslavele, unde erau întemni$a$i episcopii uni$i. În timpul vizitei Patriarhul le-a ar!tat Monitorul Oficial nr. 281 din 2 decembrie 1948, care publica Decretul 358/1948 de desfiin$are a Bisericii Greco-Catolice pe temeiul c! to$i credincio%ii greco-catolici români au trecut la religia ortodox! %i îndemnându-i din nou s! treac! la Biserica Ortodox!., sugerându-le s! cear! loc de a%ezare unde s! stea pentru viitor, fiind de acum „ sco%i din lege” [10, p.105]. Dup! plecarea Patriarhului, episcopii au redactat de comun acord un memoriu în care au ar!tat netemeinicia de drept a decretului %i anticonstitu$ionalitatea lui, au cerut revocarea decretului %i respectarea libert!$ii de organizare %i func$ionare pentru Biserica Greco-Catolic!. Datorit! refuzului categoric de a se converti la biserica ortodox! renun$a la 26 februarie 1949 orele 17.00, episcopii greco-catolici, au fost escorta$i de la Dragoslavele spre m!n!stirea ortodox! C!ld!ru%ani. Tot la C!ld!ru%ani au fost adu%i %i preo$i greco-catolici aresta$i %i re$inu$i anterior la M!n!stirea ortodox! Neam$u.. Episcopii de$inu$i erau trata$i cu un regim umilitor: înconjura$i de sârm! ghimpat! %i p!zi$i de solda$i înarma$i; mâncarea insuficient! %i r!u preparat!, din când în când se putea cump!ra cu permisiunea comandantului alimente din afara lag!rului; ap! de b!ut %i sp!lat insuficient! %i care trebuia adus! de departe cu g!le$ile; în camer! frigul iernii p!trundea cu putere prin fereastra care „slab ne ap!ra %i cercam

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 101 Florin GATEA

s! o înfund!m cu m!m!lig!, care, vezi bine, nu $inea, înghe$at! se sf!râma” [10, p.105]. Cu toate acestea comunitatea episcopilor %i a preo$ilor de$inu$i au c!utat s! se înt!reasc! pe plan spiritual celebrând zilnic Sf. Liturghie, fiecare episcop fiind celebrat principal pe rând câte o s!pt!mân! %i $inând o scurt! predic! cu aceast! ocazie; lecturi spirituale zilnice, medita$ie, spovedanie regulat! [10, p.105]. În ciuda tuturor greut!$ilor %i a perchezi$iilor periodice moralul de$inu$ilor era foarte bun. Cu ocazia unei astfel de perchezi$ii P.S. B!lan intrând în camera unde erau perchezi$iona$i episcopii Al. Rusu %i I. Hossu a întrebat: „Ce c!uta$i, insecte ?”; v!zând cât de am!nun$it c!utau inspectorii a ad!ugat: „C!uta$i %i ou!le !” [10, p.105]. Dup! C!ld!ru%ani urmeaz! închisoarea din Sighetu-Marma$iei. Astfel, la 24 mai 1950 episcopii împreun! cu ceilal$i preo$i sunt împ!r$i$i în dou! grupe %i îmbarca$i în camioane %i transfera$i la închisoarea din Sighetu-Marma$iei. Ajun%i la Sighet în seara de 25 mai 1950 episcopii au fost întâmpina$i de conducerea penitenciarului cu cuvintele: „ B!g!m bivolii la grajd!”[10, p.212]. Deten$ia de la Sighet a generat o stare de sl!bire fizic! general!, dar nu %i de epuizare. Aici to$i episcopi uni$i au fost repartiza$i în celula 48 de la etajul unu. În celul! erau 14 paturi supraetajate cu saltele de paie, cearceaf %i p!turi de culoare gri, culoare binecunoscut! înc! de la C!ld!ru%ani, toate erau noi [ 10, p.213]. Dou! ferestre avea Celula era luminat! de dou! ferestre cu dimensiunile 80 cm. X 100 cm., cu gratii groase de fier. Documentele depistate în arhive, la fel ca %i Memoriile episcopului Iuliu Hossu ne prezint! condi$iile precare %i inumane de deten$ie. Episcopilor %i preo$ilor greco-catolici le era înc!lcat dreptul cu privire la libertatea religiei %i la respectarea canoanelor biserice%ti.. Astfel, la penitenciarul din Sighetu-Marma$iei a fost efectuat! o singur! împ!rt!%anie, pentru cinci ani de zile, din sfânta Cuminec!tur! r!mas! în cutiu$a de argint aurit! adus! de preo$i %i neprofanat! de comuni%ti. [10, p.105]. Episcopii greco-catolici s-au aflat în temni$a Sighetului patru ani, %apte luni %i 11 zile. [120, p.105]. Sistemul de deten$ie în care se tr!ia în Penitenciarul din Sighet era foarte sever, fiecare celul! era $inut! strict izolat!, a%a încât nu se putea comunica absolut cu nimeni din afara celulei. În celulele pentru singuratici, condi$iile erau %i mai precare: izola$i de comunicare %i nu vedeau alt om decât gardianul. Pentru unii de$inu$i

102 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA disperarea i-a adus în pragul suicidului. Izolarea între celule era mare, p!zit! cu stricte$e , pentru ca de$inu$ii s! nu comunice între ei, dar în pofida acestora ace%tea aveau informa$ii unii despre al$ii. [10, p.227]. Din programul zilnic stabilit de Direc$iunea penitenciarului mai f!ceau parte %i activit!$ile legate de gospod!rirea intern! pe care o executau de$inu$ii,adic!, diferite munci: de la adusul apei cu un cuf!r foarte mare, alegerea %i cur!$atul cartofilor, alegerea fasolelor, m!turatul în curtea penitenciarului, sp!latul în camere %i coridoare. Cu toate c! regimul alimentar stabilit de c!tre penitenciar nu era suficient la prestarea unei munci, to$i de$inu$ii erau sl!bi$i, cu toate acestea, nu se tânguiau, starea moral! aera constant! [10, p.240-247]. De$inu$ii din închisoarea Sighet se bucurau de plimb!ri, o dat! sau de dou! ori pe s!pt!mân!, jos, în dou! cur$i mici, timp de 10 minute, cu mâinile la spate %i capul plecat; de pe zid p!zi$i de dou! turele cu solda$i înarma$i. Nesupunerea fa$! de regulile pentru plimbare presupunea pedepse aspre,de$inutul urma încarcerarea într-o celul! f!r! fereastr!, goal! de tot, unde cel osândit era $inut ore întregi în picioare, dezbr!cat, numai în c!ma%! %i indispensabili, f!r! s! se poat! barem r!zima de p!rete [10, p.229]. Pentru ca via$a de$inu$ilor s! nu fie prea monoton!, se f!ceau diverse perchezi$ii în toiul nop$ii, la orice or! foarte des se f!ceau perchezi$ii %i noaptea, c!tre miezul nop$ii, r!v!%ind %i aruncând pe jos rufele, erau scotocite saltele etc., [10, p.230]. Din aceast! panoramic! asupra mediului în care î%i desf!%urau via$a episcopii uni$i, nu putem s! trecem peste cel legat de modul de alimentare la care erau supu%i pentru a putea supravie$ui: „Mâncarea se purta în ciub!r mare, tras de la u%! la u%!, %i primit! m!surat! cu polonicul de la mili$ian; robii care tr!geau ciub!rul se retr!geau %i r!mâneau nev!zu$i; trebuia s! întinzi mâna din celul! asupra ciub!rului; de-atâtea ori înjur!turi, c! nu se $inea bine gamela, ori era s! pice asupra ciub!rului care era prea în afar!; altul $inea $igara în gur! %i l!sa s! pice scrumul în mâncare; la primire mergeam dup! vârst! %i proedrie, r!m!%i$! din afar!; primul, scumpul nostru frate senior I.P.S. Fren$iu. În aceast! re%edin$! am început via$a nou! pân! acum necunoscut!, înarma$i cu credin$! în Domnul Isus %i în prezen$a lui în mijlocul nostru %i cu Maica Domnului ocrotitoare %i iubitoare puternic! ” [10, p.217]. Se %tie c! închisoarea din Sighet a fost una de exterminare a celor care se nu erau pe placul noului regim stabilit în România, iar aceast! exterminare se f!cea prin înfometare %i munc! silnic!. Din punct de vedere al alimenta$iei de$inu$ii erau supu%i la adev!rate torturi

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 103 Florin GATEA

prin regimul alimentar oferit din bun!voin$a celor care conduceau atunci destinele $!rii: „Ra$ia zilnic! de pâine, 250 gr., de dou! ori pe s!pt!mân! m!m!lig!, de multe ori %i mai multe zile. Diminea$a, dup! dou! s!pt!mâni sau trei cu ceai de mere uscate, câteva buc!$ele în ap! cald! , se primea „terci”, pe care nu l-am cunoscut nici dup! nume; era o uruial! de f!in! de porumb, care ar fi fost s! fie, cum am în$eles, dulce, dar nici o dulcea$! nu se sim$ea; primeam într-o c!ni$! de 3/8 l; pâinea de 250 gr. se d!dea o dat! pe zi, înainte de mas!; din aceea, dac! $i-a r!mas, aveai ceva %i diminea$a, altcum numai terciul; acest terci a ajuns s! fie cea mai bun! mâncare din câte primeam pân! la luna iulie 1953” [10, p.238]. Pentru ca de$inu$ii s!-%i da seama de mare bun!tate a regimului comunist mai primeau „O dat! pe s!pt!mân! se d!dea %i pu$in! carne în ciorb!; mici buc!$ele se aflau în ciub!rul care era tras de la u%! la u%!; mili$ianul agita cu polonicul masa di ciub!r %i pescuia %i câte o buc!$ic! de carne; se întâmpla s! nu reu%easc!, %i atunci r!mânea respectivul de pagub!; cu varza d!deau câteodat! buc!$ele de tendoane de pe glezna de vit! pe care le aduceau cu saci de la abator, împreun! %i cu boturi de vite, din care serveau buc!$i de buze, de multe ori p!roase; înainte de mâncare trebuia s! le cure$i cu mare greutate cu lingura %i cu unghiile; vesela noastr! se reducea la gamel! %i la c!ni$a de 3/8 l pentru terci %i ap!; tacâmul era lingura, instrument universal; altceva nu aveam...” [9, p.241]. Episcopul Iuliu Hossu men$ioneaz! în Memorii %i în numele colegilor de deten$ie de la închisoarea Sighet: „Da, aici la Sighet am v!zut, am sim$it %i am tr!it „foamea... Cu un cuvânt, alimenta$ia era de înfometare, stingere prin extenuare” [10, p.243-246]. Regimul alimentar a suferit o îmbun!t!$ire abia dup! moartea episcopului Ioan Suciu , dup! 27 iunie 1953, cei r!ma%i în celul! au putut s! profite de o relativ! îmbun!t!$ire. Una dintre problemele cele mai grele pe care au trebuit s-o înfrunte de$inu$ii a fost lipsa aproape total! a unui mediu igienic în care s!-%i poat! desf!%ura via$a, mediu parc! menit spre acela%i scop ca %i alimenta$ia, adic! exterminare: „Am pomenit în treac!t cum era a%ezat! tineta pentru lipsele omului de toate zilele: în col$ul celulei, la doi metri de tineta cu apa de b!ut, zi %i noapte folosit! de 12 persoane, evacuat! diminea$a %i seara; v! pute$i închipui toate celelalte care urmau din aceasta; iat! o camer! de 5,5 x 5,6 m, de multe ori plin! la refuz, când era spus tuturor s! nu mai foloseasc! pân! vine timpul evacu!rii, aceasta a fost, a%a patru ani %i %apte luni; la început te cuprindea o jen!, care f!cea imposibil s! o folose%ti; dar mare necesitate te-a f!cut pe rând s! treci de toate...” [10, p.247].

104 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA

În ciuda acestor condi$ii drastice impuse de regimul penitenciar, via$a spiritual! a episcopilor uni$i nu a încetat, dimpotriv! au încercat s! tr!iasc! ca adev!ra$i slujitori a lui Cristos, de%i în timpul deten$iei de la Sighet nu au putut celebra nici o Sfânt! Liturghie, n-au putut liturghisi, în patru ani %i %apte luni în penitenciarul din Sighet, nici o sfânt! slujb! liturgic!; n-au $inut în mân! nici o carte, nici n-au v!zut vreo carte, n-au citit un rând. Sfânta Scriptur!, era %i ea arestat!, adic! sechestrat!. [10, p.331]. Situa$ia %i atmosfera din penitenciar a obligat pe cei întemni$a$i s! se foloseasc! de tot ceea ce %tiau, tot ce %tiau pe de rost.:Împ!rate ceresc, Tat!l nostru, N!sc!toare de Dumnezeu, M!rire Tat!lui %i Fiului %i Spiritului Sfânt, cuprindeau toate comorile cere%ti, apoi cu cât erau mai mari restric$iile la exteriorizare, cu atât coborau în adâncurile sufletului, pref!când în sfânt! rug!ciune tot ce tr!iau în temni$a Sighetului %i oferindu- o cu smerenie Domnului Isus [8, p.236]. Interdic$iile de celebrare a Sfintei Liturghii, a fost urmat! de restric$iile ce vizau rug!ciunile zilnice, urm!ri$i prin vizeta u%ii, nu aveau dreptul la oficierea sfintei rug!ciuni stînd în picioare, rug!ciunea în glas. „Restric$iile se tot în!spreau din partea politrucilor; Rug!ciunea cea mai scump! era via$a tr!it! %i închinat! Domnului” [8, p.221]. Dup! expirarea termenului de deten$ie în închisoarea din Sighetu Marma$iei, episcopii r!ma%i în via%! au fost deporta$i în Rusia. Conform documentelor de arhiv! Valeriu Traian Fren$iu, episcop unit de Oradea Mare a fost surghiunit în lag!rul de munc! for$at! de la Orinin, în regiunea Kamene$-Podolsk. Unele surse informeaz! c! ar fi murit în noiembrie 1951 în acela%i lag!r [6]. În ciuda tuturor priv!rilor %i comportamentelor inumane la care a fost supus, Ioan B!lan episcop unit din Lugoj a supravie$uit penitenciarului din Sighet, deoarece n-u a voit s! treac! la ortodoxie [120, p.241 Ioan B!lan, datorit! v!rstei înaintate, 72 de ani, dup! deten$ia din Sighet, nu a fost deportat, ci internat în continuare în închisoarea de la V!c!re%ti, unde opun!nd o rezisten$! puternic!, se presupune c! ar fi fost ucis în b!taie din ordinul Partidului Comunist din Bucure%ti [5]. Ioan Suciu, episcop unit %i administrator apostolic din F!g!ra% – Blaj, a fost încis la Aiud, moare în anul 1953. Iuliu Hossu, episcop unit de Cluj – Gherla a fost deportat în Rusia unde a lucrat ca hamal în portul Nicolaev [5]. Considerat a fi principalul instigator al clerului nerevenit, Episcopul Russu va fi inculpat într-un proces judecat de tribunalul militar

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 105 Florin GATEA

Cluj %i condamnat la 25 de ani închisoare pentru „agita$ie contra statului” [14]. Astfel, Alexandru Rusu, episcop de Maramure%, dup! deten$ia din România este deportat în Rusia, impus s! lucreze în calitate de muncitor necalificat la fabrica de avioane de la Ossipenco, districtul Zaporojie din URSS. Ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, a încetat din via$! la 9 mai 1963 [4]. Represiunea nu i-a vizat doar pe episcopi %i clerul superior al bisericii, ci %i pe preo$ii %i credincio%ii r!ma%i fideli Romei. Numai în penitenciarul din Aiud între anii 1949-1950 au fost închi%i peste 80 de preo$i greco-catolici. Unii fuseser! condamna$i pentru „uneltiri contra ordinii sociale”,infrac$iune prev!zut! în art.209 a Codului Penal; al$ii pentru „instigare public!”(art.27 din Codul Penal) sau „omisiune de denun$” [14]. Replica brutal!, violent! a autorit!$ilor, la solicit!rile clerului %i a credincio%ilor greco-catolici ilustreaz! perpetuarea politicii religioase de la sfâr%itul anilor 1940. Regimul p!rea decis s! nu modifice statu-quo-ul confesional, fixat în anul 1948. Biserica Ortodox! Român! continua s! fie singura institu$ie religioas! care beneficia de un statut privilegiat în raport cu celelalte confesiuni. În privin$a raporturilor cu Biserica Greco-Catolic! nu se întrevedea nici o schimbare. Persisten$a schemei interpretative cu privire la evenimentele care au condus la suprimarea Bisericii Greco- Catolice în toamna anului 1948 este vizibil!, între altele, în motiva$iile completelor de judecat! care au pronun$at sentin$e în cazul preo$ilor %i credincio%ilor uni$i în clandestinitate. Justi$ia comunist! sanc$iona atitudini %i comportamente care punea sub semnul întreb!rii filosofia a%ezat! la baza sistemului %i sistemul însu%i. Vaticanul, se afirma într-o astfel de sentin$!, „adept al concep$iei idealiste, în opunere cu concep$ia materialist!, adoptat! %i însu%it! de marxismul %tiin$ific %i de $!rile din lag!rul socialist”, se implic! în chestiuni de politic! interna$ional! %i manifest! „tendin$e de imixtiune în forma de conducere %i organizare a statelor în care avea credincio%i, punându-se în slujba lag!rului imperialist”. Or, în 1948, „marea majoritate a credincio%ilor de religie greco-catolic!, privind dialectic istoria %i conjunctura interna$ional! au hot!rât s! se reîntoarc! la religia str!mo%easc!. Aceast! mi%care revolu$ionar! a avut adversarii ei , care s-au manifestat ca atare, atât în anul 1948 cât %i în anii urm!tori”. O astfel de atitudine, punea în pericol „odinea %i siguran$a statului” %i în consecin$!, „a fost stigmatizat! %i sanc$ionat! de legile penale” [16]. Potrivit unei liste publicate de Vatican Press în februarie 1952, 109 membri ai ierarhiei ecleziastice din 12 $âri dominate de comuni%ti sunt

106 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) IMPACTUL POLITICII COMUNISTE ASUPRA CLERULUI GRECO-CATOLIC DIN ROMÂNIA victime directe ale r!zboiului împotriva Bisericii, aresta$i, expulza$i sau împiedica$i s! î%i exercite sacerdo$iul. Dintre toate $!rile europene, România se afl! în fruntea listei cu to$i cei zece episcopi %i patru vicari generali ca victime.

Referin)e bibliografice: 1. Archivio Segreto della Congrezione Orientale (Arhiva Secret! a Congrega$iei Orientale) în continuare ASCOR, Ponenza Num!r Protocol 1210/1928; 2. ASV, Fond QQ , Politico Ufficiali, 3. 3. Arhiva Nun$iaturii Apostolice de la Bucure%ti, în continuare ANAB, Buste (Plicuri-Dosare), Prot. 2248. 4. Arhiva Serviciului Român de Informa$ii, în continuare ASRI, Fond Informativ, Dosar 28677, volumul IV, partea a II-a, f. 301-307 5. ASRI, Fond Documentar, Dosar 2320, f. 16-21. 6. ASRI, Fondul D, dosar 2330, f. 16-21. 7. Cultele religioase în Republica Popular# Român#. Bucure%ti: Editura Ministerului Cultelor, 1949. 123 p. 8. Frunz!, V. Istoria Partidului Comunist Român. Aarhus: Editura Nord, 1984. 231 p. 9. Cârna$iu P. %.a. Calvarul Bisericii Unite în Biserica Român# Unit# – Dou# sute cincizeci de ani de istorie. Madrid: 1952. 260 p. 10. Hossu, I. Credin"a noastr# este via"a noastr# - Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu. Cluj Napoca: Via$a Cre%tin!, 2003. 900 p. 11. Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist. Bucure%ti: Editura Institutului Biblic %i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007.147 p. 12. Ploscaru, I. Lan"uri !i teroare. Timi%oara: Editura Signata, 1994.194 p. 13. Prundu%, S. %.a. Cardinalul Iuliu Hossu. Cluj-Napoca: Ed. Unitas, 1995. 180 p. 14. Prundu%, S., Pl!ianu C. Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. Cluj-Napoca: Ed.Unitas, 1998.332 p. 15. Ra$iu, A. Biserica furat#. Cluj-Napoca: Casa de Editur! Via$a Cre%tin!, 1990. 221p.

HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9) 107 Florin GATEA

16. &tirban, M. Din istoria Bisericii Române Unite (Greco-Catolice). 1945- 1948. Bucure%ti: Ed. Muzeului S!tmarean, 2001. 611 p.

108 HISTORY & POLITICS, 2012, ANUL V, NR. 1 (9)