Descarca Revista
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Ideea naţională după Marea Unire Volum VI, Nr. 3 (21), Serie nouă, iunie-august 2018 1 POLIS Revista POLIS ©Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi ISSN 12219762 2 Ideea naţională după Marea Unire SUMAR EDITORIAL 5 Tristeţea unui Centenar ratat Petre IANCU DOSAR – IDEEA NAŢIONALĂ DUPĂ MAREA UNIRE 13 Centenarul României în dezbaterile Polis 13 Georgeta CONDUR Instrumentalizarea ideologică a identităţii naţionale: Legiunea 15 Arhanghelului Mihail Constantin ILAŞ Minorităţile, cetăţenia şi diversitatea culturală 33 Radu CARP INTERVIU 41 Sorin Antohi. „Din nou despre Ideea Naţională” 41 Redacţia Revistei POLIS VARIA 61 Reforma constituţională. Nesfârşita vreme a opiniilor 61 Sorin BOCANCEA Capitalism sau democraţie. Alegerea secolului XXI 69 Emanuel COPILAŞ (Nu mai) daţi cezarului ceea ce e al tuturor. Pentru o nouă 81 teologie politică românească Emanuel COPILAŞ Evoluţia profilului socio-profesional al Prefectului în judeţul 91 Gorj 1990-2015 Vladimir Adrian COSTEA RECENZII 111 „Regina Maria. Însemnări din ultima parte a vieţii (martie 1937- 111 iulie 1938)” Ştefania DINU 3 POLIS Note despre autori 121 Instrucţiuni pentru autori 125 Instructions to authors 128 4 Ideea naţională după Marea Unire EDITORIAL Tristeţea unui centenar ratat (The sadness of a missed Centenary) Petre IANCU A scrie despre veacul scurs de la rientări din epocă arătându-le cum să Unire înaintea târnosirii catedralei fie de partea bună a istoriei? Nu-i zise a „mântuirii neamului”, în răsplătise pentru bună înţelegere şi prezenţa unor lideri şi ierarhi reci, respect mutual? Nu-i recompensase parcă, la orice catastrofă românească, pentru concordia lingvistică şi dra- în timp ce flăcările mistuie palatul gostea de neatârnare, de latinitate şi episcopal unit din Oradea, nu-i de patrie a paşoptiştilor, lăsându-i să oricum o sarcină uşoară. Încă şi mai treacă sub steaua norocoasă urcată pe greu, ba imposibil, etic, este s-o cerul Americii odată cu accesul la îndeplineşti festivist în plin război preşedinţie al democratului Woodrow româno-român ilustrat de barbarbaria Wilson? Juristul, politologul şi doc- de mineriadă a jandarmilor din Piaţa torul în filosofie de origine scoţiano- Victoriei şi de impenitenţa vino- irlandeză intuise din vreme impor- vaţilor pentru punerea pe butuci a tanţa despărţirii de inepţia neutra- justiţiei, a democraţiei, a edificiului lităţii unei ţări binecuvântate cu statului de drept românesc. Mă puterea de a face bine, de a uni şi năpădeşte melancolia. Şi cât de bine oferi libertate, de a răspândi dreptate. începuse totul! Ce s-a defectat, oare, Precum America Primului Război grav, în ultimul secol, pentru ca o Mondial. A înţeles-o şi, fapt istoric, a construcţie de piatră solidă şi bine impus-o, spre fericirea popoarelor închegată să-şi vadă sfărâmaţi pilonii captive, pregătindu-şi prin coeziune de susţinere, să se ruineze, să ajungă şi cu arma în mână, ca românii, pe punctul de a fi complet demolată? eliberarea şi întregirea într-o Europă Nu se îndurase oare bunul D-zeu de încă doldora de nelibertate şi dez- români, în ciuda amplei lor dezo- binare, de reminiscenţe feudale, de 5 POLIS xenofobie, mentalităţi sclavagiste şi goladei austro-ungare, ruse şi oto- prejudecăţi liberticide. Ideea părin- mane, favorizaţi şi, totodată, forţaţi telui Ligii Naţiunilor de a li se recu- de împrejurări, de imperativul moder- noaşte popoarelor dreptul autodeter- nizării şi al întregirii naţionale, precum minării s-a dovedit, spre a împrumuta şi de liderii occidentali, românii au înaripatul termen al lui Stefan Zweig, pornit, de la un moment dat, cu care l-a criticat pe Wilson pentru dreptul spre destinul de popor unit. nehotărârea sa postbelică, un „ceas În spiritul toleranţei Europei astral al omenirii”. centrale, îmbibându-i, spre finalul său Dar şi un ceas, oricât de bla- lipsit de glorie, pe locuitorii proaspăt goslovit sau blestemat, vine şi se duce. prăbuşitului Imperiu Habsburgic, s-a Rămân în urmă oamenii. Rămâne adoptat într-un oraş transilvan o capacitatea lor de a se responsabiliza, hotărâre epocală. Rezoluţia Adunării de a se organiza şi pune de acord, de Naţionale de la Alba Iulia a pro- a-şi respecta, mutual, identităţile şi clamat, la 1 Decembrie 1918, „de- drepturile naturale, luptând frăţeşte plina libertate naţională pentru toate pentru instaurarea şi perpetuarea lor. popoarele conlocuitoare“. Documen- La capitolul fraternităţii, ca şi la cel tul stipula dreptul tuturor popoarelor al eficienţei pe câmpul de luptă, ro- „de a se instrui, administra şi judeca mânii rămăseseră corijenţi. După în limba proprie“ şi de a fi „repre- Pacea de la Berlin, liderii Principatelor zentaţi“ în „Corpurile legiuitoare şi la Unite şi ai României de după 1881 îşi guvernarea ţării în proporţie cu uitaseră, inclusiv sub liberali ca numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.” Brătienii, promisiunile paşoptiste. Nu mi se pare întâmplătoare pre- „Amnezia” privind angajamentele de gătirea istoricului moment al Unirii emancipare a israeliţilor se mate- prin servicii divine, duminicale, si- rializase între altele în refuzul obsti- multane, derulate în biserici diferite. nat al încetăţenirii evreilor pămân- Slujbele, începute în zori, se deru- teni. Una din notele de plată pentru laseră concomitent, atât în rit orto- aceste discordii datorate unor vechi dox, cât şi potrivit rânduielii greco- tradiţii de intoleranţă fusese, parcă, catolice, în spiritul ecumenismului, al achitată în bătăliile Primului Război unei consistente bune înţelegeri Mondial. În confruntările militare ale confesionale. Una care, propice de acestei conflagraţii, trupele române bună seamă proiectului, avusese fuseseră înfrânte în chip dezastruos. darul să-i placă Providenţei într-atât, Și, totuşi, un imens, un colosal noroc încât să le confere românilor reu- avea să-i răsfeţe. Căci toate cele trei nificaţi un triumfător succes cu imperii care le determinaseră şi le Rezoluţia de la Alba Iulia. La rândul otrăviseră soarta veacuri la rând s-au ei, Constituţia din martie 1923, dezintegrat după această confruntare, probabil cea mai bună între cele de pierdută de Puterile Centrale şi câşti- care s-au bucurat cetăţenii, menţiona gate de Antanta. În condiţiile degrin- că „toţi românii, fără deosebire de 6 Ideea naţională după Marea Unire origine etnică, de limbă sau de reli- greşelii supreme a statului român. gie, sunt egali înaintea legii şi datori Care avea, pe cale de consecinţă, să a contribui fără deosebire la dările şi participe activ la Holocaust, cea mai sarcinile publice”. Dar păcatul origi- atroce crimă în masă din istorie. Dacă nar n-a întârziat să fie comis. D-zeul poporului ales şi al creştinilor Acest păcat primordial avea să n-a împiedicat această crimă, înseam- vicieze printr-o interminabilă dihonie nă oare că o putea lăsa mai puţin convieţuirea cetăţenilor şi grupurilor condamnată decât cumplit răzbunatul naţionale ale unui stat alcătuit din dans în jurul biblicului viţel de aur? oameni şi grupuri judecându-se cu Pedeapsa, adecvată unei elite precădere pe bază de etnie, de con- prea uşor de ademenit şi convertit la fesiune, de rasă şi apartenenţă reli- credinţa în zeii străini ai unor ideo- gioasă. Iar nu, aşa cum ar fi fost bine, logii totalitare, care păcătuise prin în termeni de comuniune civică. aderarea la antisemitism şi recursul la Concepţia eminamente germană, nu xenofobie, avea să-i fie administrată şi americană sau franceză, a statului naţiunii de alogeni. Nemţii lui Hitler ca entitate etnică, iar nu cetăţenească, şi ruşii lui Stalin aveau să se înţeleagă a subîntins mare parte din trădările să le răpească românilor hălci ample angajamentelor de la Alba Iulia. din teritoriul naţional. Aveau să Promovate de o elită culturală relativ dăruiască ţinuturi româneşti mai întâi rapid şi lesne de rinocerizat, aceste ungurilor, apoi ruşilor şi ucrainenilor, trădări şi violări constituţionale izvo- fără ca naţiunea să găsească în ea rând din înveninarea programatică, în resursele şi puterea să reziste co- siajul tradiţiilor naţionaliste, a rapor- tropirilor aşa cum le-au ţinut piept turilor interetnice, interreligioase şi sovieticilor finlandezii lui Mannerheim. interconfesionale, aveau să se răz- Încât nu poziţia geografică şi comu- bune crunt. Sub imperiul ideologiilor nismul, conceput adesea, reducţionist hrănite de utopia salvaţionismului şi eronat, ca „adus de evrei pe prin antisemitism, intoleranţă etnică tancurile sovietice” şi ca principal şi ortodoxism fundamentalist, naţiu- nenoroc abătut asupra românilor, s-au nea avea să se vadă implicată în dovedit sursa primordială a de- zâzanii şi dezbinări din ce în ce mai zastrelor care aveau să cotropească ample, din ce în ce mai sângeroase. România. Izvorul necazurilor româ- Vrajba şi neghiobiile unei elite neşti s-a văzut adăpat de mentalitatea talentate, dar rău pregătite, moral, să unui popor îndelung înrobit, bal- facă faţă marilor pariuri ale timpului, canizat, prea puţin deprins cu li- reprezentată de minţi pe cât de bertatea şi lupta pentru ea, hrănit de strălucite, pe atât de ticăloase, ca a lui elite cu naţionalism definit negativ. Nae Ionescu, ori uşor de contaminat Altfel decât cel englez, de pildă, acest ca a unor Cioran, Eliade şi Vulcănescu, nationalism răsăritean se forjase nu în aveau să împingă poporul în proiectul spiritul realizărilor naţionale, în nazist. Şi spre căderea în prăpastia concordanţă cu idealuri umaniste, 7 POLIS europene, modernizatoare. Ci înglo- să rămână o pată indelebilă pe bla- bând, paseist, dispreţul faţă de ce- zonul României. lălalt, intoleranţa