Jurnale AE Baconsky
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
6-7 (248-249) / 2008 ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 Fragmente critice Un model al genului: Poezie ºi adevãri de Eugen Simion In memoriam Dan Grigorescu - De omnibus re scibili de Lucian Chişu Cronici literare Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile de Nicolae Mecu Convorbiri Thierry de Montbrial: „Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei" Literatură străină Autour de l'art bruts de Serge Fauchereau CUPRINS 6-7/2008 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Un model al genului: Poezie ºi adevãr . 3 IN MEMORIAM Lucian CHIªU: De omnibus re scibili . 10 CRONICI LITERARE Nicolae MECU: Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile . 12 Andrei GRIGOR: „Iluziile literaturii române". Iluzionism. 14 CONVORBIRI Thierry de Montbrial: "Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei" . 19 JURNALE A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II). 25 DOCUMENT Nina ARHIP: O revistã de altãdatã (I) . 33 ÎN DEZBATERE Istoria ºi literatura românã la Bacalureat. 41 - Comunicat de presã - Poziþia Academiei Române . 43 - Comunicate de presã Poziþia Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului în legãturã cu punctul de vedere al Academiei Române faþã de subiectele de la proba oralã de limbã ºi literaturã românã a examenului de Bacalaureat 2008 . 43 - Eugen SIMION: Bacalaureat 2008. 45 - Gabriela PANà DINDELEGAN: Comentarii pe marginea predãrii limbii române în ºcoalã . 47 1 - Ioan-Aurel POP: Gânduri despre studiul istoriei în ºcoalã . 49 - Dumitru IRIMIA: Pe marginea Bacalaureatului - 2008 . 53 - Andrei GRIGOR: Literatura ºi ºcoala. O relaþie compromisã. 58 ALB ªI NEGRU Grigore SMEU: Este sau nu conceptul autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã ?. 63 COMENTARII Onorica TOFAN: Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu . 71 Simona ANTOFI: Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului . 79 LITERATURà STRÃINà Serge FAUCHEREAU: Autour de l’art brut . 84 ªTIINÞà ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: Genii ºi magicieni . 92 CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Celine despre Leningrad..................................................................................95 CULTURà ªI ECONOMIE Napoleon POP & Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)............97 ARTà ªI SPECTACOLE Cãlin CÃLIMAN: Satul în filmul românesc .............................................................................107 Dana DUMA: Anim’est 2008 - Un limbaj al libertãþii .............................................................114 Marian STOIAN: În dulcele stil clasic .......................................................................................118 Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului ªtefan Câlþia 2 Fragmente critice Eugen SIMION Un model al genului: Poezie ºi adevãr* Abstract Poetry and truth, one of Goethe's emblematic works, is described by Eugen Simion as an educational guide, the reconstruction of a biography presenting the man within the world (period and society) he has lived in, the Germany of the second half of the XVIII-th century. The question arises whether or not the confession in Goethe's work is inspired by his own experience or is just pure fiction. Aleg, dintre numeroasele naraþiuni auto- tate termenul pe care îl folosea Tudor Vianu biografice care au intrat în literaturã ºi au pentru a defini spiritul de curiozitate ºi vigi- rezistat de-a lungul timpului, Poezie ºi ade- lenþã al lui Goethe: „pândar”. Profesorul vãr, opera lui Goethe devenitã un manual de nostru, care traducea sau tocmai tradusese educaþie pentru atâtea generaþii. O recitesc Poezie ºi adevãr, era foarte mulþumit cã a acum din necesitãþi critice (demonstrative), gãsit în limba românã un corespondent atât dupã ce, cu multe decenii în urmã, am ci- de potrivit care sã defineascã starea de tit-o pe nerãsuflate la îndemnul lui Tudor veghe, starea de bucuroasã neliniºte a ado- Vianu. Acesta tradusese el însuºi autobio- lescentului Goethe care observa cu mare grafia lui Goethe ºi nu ezita sã vorbeascã, în atenþie cum cresc, de la o zi la alta, lãstarii stilul sãu de pasionalitate bine stãpânitã ºi de viaþã de sine. „Pândar”, pronunþa el, cu o bine articulatã retoric, la cursul magistral de vãditã bucurie interioarã. Goethe suprave- literaturã universalã, despre aceastã scriere ghea natura „ca un pândar” - ºi în ochii pro- de cãpãtâi. Sunt foarte curios ºi, trebuie sã fesorului apãrea o stranie luminã. mãrturisesc, sunt emoþionat (ceea ce mi se întâmplã foarte rar dupã 40 de ani ºi mai * bine de criticã literarã!) când reiau în mânã Poezie ºi adevãr a început sã fie scrisã în aceastã carte ce mã fascinase ºi, în acelaºi 1808 ºi publicatã (primele trei pãrþi) între timp, mã intrigase în anii mei de studii. 1811 ºi 1814. Partea a patra, care duce bio- Parcã m-aº fi pregãtit sã reîntâlnesc o fiinþã grafia autorului pânã la vârsta de 25 de ani, admirabilã pe care n-o mai vãzusem din a apãrut în 1831. E vorba, aºadar, de tinere- îndepãrtata noastrã tinereþe! Cum aratã? O þea lui Goethe. Nu-i o sintezã asupra întregii mai pot recunoaºte? Mai are ceva din ceea vieþi, e doar o reconstituire (pentru care ce înflãcãrase spiritul meu tânãr? Compa- Goethe foloseºte documente ºi mãrturiile raþie nepotrivitã, îmi dau seama, dar de ce cunoscuþilor) a anilor de formare, scrisã la s-o îndepãrtez dacã mi-a venit în minte toc- începutul bãtrâneþii. În prefaþa cãrþii justificã mai când mã pregãteam sã iau în mânã astfel scopul sãu: „Cãci aceasta este tema prin- primul tom din aceastã carte care mi-a fer- cipalã a unei biografii: sã descrie pe om în împre- mecat sfârºitul adolescenþei mele? Ce bizar, jurãrile vremii lui ºi sã arate în ce mãsurã totali- îmi amintesc ºi acum cu o uluitoare exacti- tatea lumii i se opune, în ce mãsurã îl favo- * Pagini din studiul Genurile biografice, aflat sub tipar. 3 Eugen Simion buie sã arate cum se rãsfrânge asupra lumii din afarã, prin intermediul operei, modul sãu de a gândi lumea... Nu-i, repet, o idee cu totul nouã, dar este, în mod cert, o idee sãnãtoasã pe care Goethe a ilustrat-o în mod exemplar în autobiografia sa. Aceastã mãr- turisire a fost deseori comparatã de comen- tatorii sãi cu aceea a lui Rousseau, fonda- torul genului biografic modern. Nici Tudor Vianu nu ocoleºte, în prefaþa la traducerea sa, aceastã comparaþie. E vorba de doi scri- itori care au trãit, în bunã parte, în acelaºi secol, Goethe mai mult (1749-1832), Jean- Jacques Rousseau mai puþin (1713-1778). Între ei este o diferenþã de o generaþie, de viziune asupra lumii ºi, desigur, de sensibi- litate ºi stil. Rousseau promite sã ofere lumii prin Confesiunile sale o operã fãrã egal ºi cã ea va spune tot adevãrul despre autorul ei, de asemenea fãrã egal în univers. Un mani- fest al personalitãþii ºi al individualismului. Goethe este un uomo universale comparabil cu Leonardo da Vinci (Tudor Vianu), un om al totalitãþii. El vrea sã cuprindã ºi sã stã- pâneascã întregul, nu fragmentul, particu- larul, în fine, este un spirit care crede într-o lume a desãvârºirii ºi frumuseþii. Are, evi- dent, conºtiinþa personalitãþii sale, dar n-o rizeazã, cum din acestea se formeazã o concepþie vede decât în relaþie cu lumea din afarã ºi, despre lume ºi oameni ºi în ce chip, dacã este mai ales, în consonanþã cu ceea ce într-un vorba de un artist, poet sau scriitor, concepþia lui loc numeºte „lumina mereu activã a na- se rãsfrânge din nou în afarã. Dar pentru aceas- turii”. Rousseau se vede pe sine ºi în centrul ta se cere un lucru greu de atins: anume ca indi- lumii se are numai pe sine ca subiect de con- vidul sã se cunoascã pe sine ºi veacul sãu, pe fesiune. Lumea din afarã este mãsuratã ºi sine, în mãsura în care în orice împrejurãri ar fi judecatã în funcþie de stãrile lui de spirit, iar rãmas acelaºi, veacul, ca de unul care a dus cu cum stãrile lui de spirit sunt mai mereu rele, sine, a determinat ºi a format deopotrivã pe cel ce confesiunea lui este în cea mai mare parte i s-a supus sau pe cel care i-a rezistat, în aºa fel un bocet vehement. Un bocet profund, se încât sã se poatã spune cã oricine, dacã s-ar fi înþelege, de o sinceritate provocatoare. Je- nãscut chiar numai zece ani mai devreme sau lania lui anunþã o nouã sensibilitate în lite- mai târziu, ar fi trebuit, cât priveºte formaþia lui ratura europeanã, o sensibilitate ce a rodit proprie ºi influenþa lui asupra celorlalþi, sã fi în secolul urmãtor. 1 devenit cu totul altul . Goethe mizeazã pe plenitudinea ºi seni- O idee simplã ºi, în acelaºi timp, o idee nãtatea greacã ºi este convins cã omul nu-i esenþialã despre menirea unei biografii: robul simþurilor ºi al fatalitãþii, omul se biografia trebuie sã înfãþiºeze ceea ce este poate construi pe sine însuºi prin culturã ºi original ºi ireductibil în om ºi, în acelaºi prin studiul naturii. I s-a reproºat mai târziu timp, modul în care lumea în care trãieºte îl cã a golit natura de simboluri (Mircea determinã; dacã este artist, biografia lui tre- Eliade) ºi, în felul acesta, a sãrãcit-o, reproº 1 Johann Wolfgang Goethe: Poezie ºi adevãr. Traducere, prefaþã ºi note de Tudor Vianu, E.P.L., 1967. 4 Un model al genului: Poezie ºi adevãr discutabil pentru cã în secolul romantismu- lui (secolul al XlX-lea) natura este în litera- turã ºi artele plastice un personaj esenþial... Este de cele mai multe ori spaþiul de securi- tate al creatorului bolnav, cum i s-a spus în repetate rânduri, de melancolie ºi incom- pletitudine. Acest sentiment vine, ne dãm seama, de la Goethe care vorbeºte mereu în Poezie ºi adevãr de „înþelegerea pasionatã” a lucrurilor, de lecþia pe care i-o dã natura. În mijlocul ei, se simte totdeauna „robit de simþire” faþã de lucruri. Lucruri care, zice el la sfârºitul autobiografiei, nu sunt fãcute numai din armonii. Ele au în alcãtuirea lor intimã ºi un element demonic rãspândit în materia vie ºi în materia lipsitã de viaþã ºi se manifestã prin contradicþii.