6-7 (248-249) / 2008
ISSN 1220 -6350
9 771220 635006
Fragmente critice Un model al genului: Poezie ºi adevãri de Eugen Simion
In memoriam Dan Grigorescu - De omnibus re scibili de Lucian Chişu
Cronici literare Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile de Nicolae Mecu
Convorbiri Thierry de Montbrial: „Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei"
Literatură străină Autour de l'art bruts de Serge Fauchereau
CUPRINS
6-7/2008
FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Un model al genului: Poezie ºi adevãr ...... 3
IN MEMORIAM Lucian CHIªU: De omnibus re scibili ...... 10
CRONICI LITERARE Nicolae MECU: Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile ...... 12 Andrei GRIGOR: „Iluziile literaturii române". Iluzionism...... 14
CONVORBIRI Thierry de Montbrial: "Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei" ...... 19
JURNALE A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)...... 25
DOCUMENT Nina ARHIP: O revistã de altãdatã (I) ...... 33
ÎN DEZBATERE Istoria ºi literatura românã la Bacalureat...... 41 - Comunicat de presã - Poziþia Academiei Române ...... 43 - Comunicate de presã Poziþia Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului în legãturã cu punctul de vedere al Academiei Române faþã de subiectele de la proba oralã de limbã ºi literaturã românã a examenului de Bacalaureat 2008 ...... 43 - Eugen SIMION: Bacalaureat 2008...... 45 - Gabriela PANÃ DINDELEGAN: Comentarii pe marginea predãrii limbii române în ºcoalã ...... 47 1 - Ioan-Aurel POP: Gânduri despre studiul istoriei în ºcoalã ...... 49 - Dumitru IRIMIA: Pe marginea Bacalaureatului - 2008 ...... 53 - Andrei GRIGOR: Literatura ºi ºcoala. O relaþie compromisã...... 58
ALB ªI NEGRU Grigore SMEU: Este sau nu conceptul autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã ?...... 63
COMENTARII Onorica TOFAN: Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu ...... 71 Simona ANTOFI: Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului ...... 79
LITERATURÃ STRÃINÃ Serge FAUCHEREAU: Autour de l’art brut ...... 84
ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: Genii ºi magicieni ...... 92
CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Celine despre Leningrad...... 95
CULTURÃ ªI ECONOMIE Napoleon POP & Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)...... 97
ARTÃ ªI SPECTACOLE Cãlin CÃLIMAN: Satul în filmul românesc ...... 107 Dana DUMA: Anim’est 2008 - Un limbaj al libertãþii ...... 114 Marian STOIAN: În dulcele stil clasic ...... 118
Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului ªtefan Câlþia
2 Fragmente critice Eugen SIMION Un model al genului: Poezie ºi adevãr* Abstract
Poetry and truth, one of Goethe's emblematic works, is described by Eugen Simion as an educational guide, the reconstruction of a biography presenting the man within the world (period and society) he has lived in, the Germany of the second half of the XVIII-th century. The question arises whether or not the confession in Goethe's work is inspired by his own experience or is just pure fiction.
Aleg, dintre numeroasele naraþiuni auto- tate termenul pe care îl folosea Tudor Vianu biografice care au intrat în literaturã ºi au pentru a defini spiritul de curiozitate ºi vigi- rezistat de-a lungul timpului, Poezie ºi ade- lenþã al lui Goethe: „pândar”. Profesorul vãr, opera lui Goethe devenitã un manual de nostru, care traducea sau tocmai tradusese educaþie pentru atâtea generaþii. O recitesc Poezie ºi adevãr, era foarte mulþumit cã a acum din necesitãþi critice (demonstrative), gãsit în limba românã un corespondent atât dupã ce, cu multe decenii în urmã, am ci- de potrivit care sã defineascã starea de tit-o pe nerãsuflate la îndemnul lui Tudor veghe, starea de bucuroasã neliniºte a ado- Vianu. Acesta tradusese el însuºi autobio- lescentului Goethe care observa cu mare grafia lui Goethe ºi nu ezita sã vorbeascã, în atenþie cum cresc, de la o zi la alta, lãstarii stilul sãu de pasionalitate bine stãpânitã ºi de viaþã de sine. „Pândar”, pronunþa el, cu o bine articulatã retoric, la cursul magistral de vãditã bucurie interioarã. Goethe suprave- literaturã universalã, despre aceastã scriere ghea natura „ca un pândar” - ºi în ochii pro- de cãpãtâi. Sunt foarte curios ºi, trebuie sã fesorului apãrea o stranie luminã. mãrturisesc, sunt emoþionat (ceea ce mi se întâmplã foarte rar dupã 40 de ani ºi mai * bine de criticã literarã!) când reiau în mânã Poezie ºi adevãr a început sã fie scrisã în aceastã carte ce mã fascinase ºi, în acelaºi 1808 ºi publicatã (primele trei pãrþi) între timp, mã intrigase în anii mei de studii. 1811 ºi 1814. Partea a patra, care duce bio- Parcã m-aº fi pregãtit sã reîntâlnesc o fiinþã grafia autorului pânã la vârsta de 25 de ani, admirabilã pe care n-o mai vãzusem din a apãrut în 1831. E vorba, aºadar, de tinere- îndepãrtata noastrã tinereþe! Cum aratã? O þea lui Goethe. Nu-i o sintezã asupra întregii mai pot recunoaºte? Mai are ceva din ceea vieþi, e doar o reconstituire (pentru care ce înflãcãrase spiritul meu tânãr? Compa- Goethe foloseºte documente ºi mãrturiile raþie nepotrivitã, îmi dau seama, dar de ce cunoscuþilor) a anilor de formare, scrisã la s-o îndepãrtez dacã mi-a venit în minte toc- începutul bãtrâneþii. În prefaþa cãrþii justificã mai când mã pregãteam sã iau în mânã astfel scopul sãu: „Cãci aceasta este tema prin- primul tom din aceastã carte care mi-a fer- cipalã a unei biografii: sã descrie pe om în împre- mecat sfârºitul adolescenþei mele? Ce bizar, jurãrile vremii lui ºi sã arate în ce mãsurã totali- îmi amintesc ºi acum cu o uluitoare exacti- tatea lumii i se opune, în ce mãsurã îl favo-
* Pagini din studiul Genurile biografice, aflat sub tipar. 3 Eugen Simion
buie sã arate cum se rãsfrânge asupra lumii din afarã, prin intermediul operei, modul sãu de a gândi lumea... Nu-i, repet, o idee cu totul nouã, dar este, în mod cert, o idee sãnãtoasã pe care Goethe a ilustrat-o în mod exemplar în autobiografia sa. Aceastã mãr- turisire a fost deseori comparatã de comen- tatorii sãi cu aceea a lui Rousseau, fonda- torul genului biografic modern. Nici Tudor Vianu nu ocoleºte, în prefaþa la traducerea sa, aceastã comparaþie. E vorba de doi scri- itori care au trãit, în bunã parte, în acelaºi secol, Goethe mai mult (1749-1832), Jean- Jacques Rousseau mai puþin (1713-1778). Între ei este o diferenþã de o generaþie, de viziune asupra lumii ºi, desigur, de sensibi- litate ºi stil. Rousseau promite sã ofere lumii prin Confesiunile sale o operã fãrã egal ºi cã ea va spune tot adevãrul despre autorul ei, de asemenea fãrã egal în univers. Un mani- fest al personalitãþii ºi al individualismului. Goethe este un uomo universale comparabil cu Leonardo da Vinci (Tudor Vianu), un om al totalitãþii. El vrea sã cuprindã ºi sã stã- pâneascã întregul, nu fragmentul, particu- larul, în fine, este un spirit care crede într-o lume a desãvârºirii ºi frumuseþii. Are, evi- dent, conºtiinþa personalitãþii sale, dar n-o rizeazã, cum din acestea se formeazã o concepþie vede decât în relaþie cu lumea din afarã ºi, despre lume ºi oameni ºi în ce chip, dacã este mai ales, în consonanþã cu ceea ce într-un vorba de un artist, poet sau scriitor, concepþia lui loc numeºte „lumina mereu activã a na- se rãsfrânge din nou în afarã. Dar pentru aceas- turii”. Rousseau se vede pe sine ºi în centrul ta se cere un lucru greu de atins: anume ca indi- lumii se are numai pe sine ca subiect de con- vidul sã se cunoascã pe sine ºi veacul sãu, pe fesiune. Lumea din afarã este mãsuratã ºi sine, în mãsura în care în orice împrejurãri ar fi judecatã în funcþie de stãrile lui de spirit, iar rãmas acelaºi, veacul, ca de unul care a dus cu cum stãrile lui de spirit sunt mai mereu rele, sine, a determinat ºi a format deopotrivã pe cel ce confesiunea lui este în cea mai mare parte i s-a supus sau pe cel care i-a rezistat, în aºa fel un bocet vehement. Un bocet profund, se încât sã se poatã spune cã oricine, dacã s-ar fi înþelege, de o sinceritate provocatoare. Je- nãscut chiar numai zece ani mai devreme sau lania lui anunþã o nouã sensibilitate în lite- mai târziu, ar fi trebuit, cât priveºte formaþia lui ratura europeanã, o sensibilitate ce a rodit proprie ºi influenþa lui asupra celorlalþi, sã fi în secolul urmãtor. 1 devenit cu totul altul . Goethe mizeazã pe plenitudinea ºi seni- O idee simplã ºi, în acelaºi timp, o idee nãtatea greacã ºi este convins cã omul nu-i esenþialã despre menirea unei biografii: robul simþurilor ºi al fatalitãþii, omul se biografia trebuie sã înfãþiºeze ceea ce este poate construi pe sine însuºi prin culturã ºi original ºi ireductibil în om ºi, în acelaºi prin studiul naturii. I s-a reproºat mai târziu timp, modul în care lumea în care trãieºte îl cã a golit natura de simboluri (Mircea determinã; dacã este artist, biografia lui tre- Eliade) ºi, în felul acesta, a sãrãcit-o, reproº
1 Johann Wolfgang Goethe: Poezie ºi adevãr. Traducere, prefaþã ºi note de Tudor Vianu, E.P.L., 1967. 4 Un model al genului: Poezie ºi adevãr
discutabil pentru cã în secolul romantismu- lui (secolul al XlX-lea) natura este în litera- turã ºi artele plastice un personaj esenþial... Este de cele mai multe ori spaþiul de securi- tate al creatorului bolnav, cum i s-a spus în repetate rânduri, de melancolie ºi incom- pletitudine. Acest sentiment vine, ne dãm seama, de la Goethe care vorbeºte mereu în Poezie ºi adevãr de „înþelegerea pasionatã” a lucrurilor, de lecþia pe care i-o dã natura. În mijlocul ei, se simte totdeauna „robit de simþire” faþã de lucruri. Lucruri care, zice el la sfârºitul autobiografiei, nu sunt fãcute numai din armonii. Ele au în alcãtuirea lor intimã ºi un element demonic rãspândit în materia vie ºi în materia lipsitã de viaþã ºi se manifestã prin contradicþii. Elementul de- monic constituie, în concluzie, „o forþã a ordinii morale a lumii” ºi, atunci când se manifestã într-un om, el atacã pãrþile lui luminoase: „Acest ceva nu era divin, pãrea lipsit de raþiune; nu era uman, cãci n-avea inteligenþã; nu era drãcesc, cãci era bine- fãcãtor; nu era îngeresc, cãci pãrea adeseori cã aratã plãcerea rãutãcioasã de a produce oarecare rãu. Semãna cu hazardul, cãci nu manifesta vreo consecinþã; amintea provi- denþa, cãci scotea în relief legãturi de fapte. Tot ce ne mãrgineºte pãrea cã poate fi unui individ. Individul este prilejul unei pãtruns de acest ceva; dãdea impresia cã meditaþii ample despre Germania ºi lumea poate sã se joace în voie cu mediul necesar europeanã din a doua jumãtate a secolului existenþei noastre: concentra timpul ºi extin- al XVIII-lea, de la bolile de care suferã copi- dea spaþiul. Pãrea cã se complace numai în lul, de cutremurul de la Lisabona, despre imposibil ºi îndepãrteazã cu dispreþ de la el rãzboiul dintre nemþi ºi francezi, de tot ceea ce e posibil. Am dat acestei fiinþe Frederic al II-lea ºi teatrul francez. O naraþi- care apãrea printre toate celelalte, pentru a le une, repet, amplã, cu elemente de biografie, despãrþi ºi a le uni, numele de fiinþã demo- memorii, comentarii literare ºi morale, note nicã, dupã exemplul celor vechi ºi al tuturor despre viaþa religioasã ºi despre educaþia acelora care observaserã: va fi asemãnãtor. tinerilor. Goethe nu-ºi detestã copilãria ºi Am cãutat sã mã mântui de aceastã fiinþã nici familia. „Acele timpuri aºa de frumoa- înfricoºãtoare, refugiindu-mã, dupã obice- se”, „plinãtatea copilãriei”, zice el. Are o iul meu, îndãrãtul unei imagini”. Se înþelege biografie plinã de evenimente (mai ales uºor din aceastã teorie cã naturile demonice fericite), nenorocirile sunt primite cu liniºte, au o mare putere de acþiune în lume („ba lumea din jur este vãzutã mai ales în alcã- chiar ºi asupra elementelor naturii”) ºi cã nu tuirile ei solide ºi originale. Autobiograful/ pot fi stãpânite decât de universul însuºi. memorialistul acordã mult spaþiu acestui le Poezie ºi adevãr vorbeºte despre biografia dehors de care intimiºti ca Mâine de Biran tânãrului Goethe, dar vorbeºte, în acelaºi sunt înfricoºaþi. Goethe se simte bine în lu- timp, despre multe alte lucruri. Din acest mea lui ºi, când este contrariat în aºteptãri, punct de vedere nu-i o autobiografie aºa face exerciþii de stoicism. Aºa se întâmplã cum o înþeleg modernii, concentratã asupra atunci când, în copilãrie, este atacat ºi lovit 5 Eugen Simion
de trei bãieþi sau când observã cã învãþãtorii lecþii de dans cu un maestru care are douã timpului îºi educã elevii cu nuiaua ºi pum- fete mari. Tânãrul Goethe se îndrãgosteºte nii. Copiii se întrec în puterea lor de a su- de cea micã, iar cea mare, Lucinda, este porta suferinþa. Goethe îºi pune ºi el rãb- geloasã ºi suferã de o boalã ciudatã: îºi darea la încercare. Prilej pentru omul matur imagineazã moduri romanþioase de a muri. (are 59 de ani când începe sã scrie aceste Fixatã asupra elevului Goethe, ea suferã un amintiri) sã analizeze sistemul de educaþie eºec ºi, la urmã, elevul trebuie sã fugã pen- ºi sã fixeze câteva personaje din epocã. tru a ieºi din dilema în care a intrat. Tema esenþialã a volumului Poezie ºi adevãr Tânãrului cu þinutã demnã, obsedat de este, în fond, descoperirea lumii din afarã ºi, totalitatea lumii, îi place sã petreacã lumeºte, în legãturã cu ea, formarea spiritului cuprin- în mediile sociale cele mai variate. Autobio- zãtor liber. Dar este posibilã aceastã înþe- grafia sa este plinã de petreceri, aºa cum legere ºi cuprindere a lumii din afarã dacã este dominatã, am precizat deja, de cãlãtori- n-ar fi posibilã pregãtirea spiritului ºi cu- ile sale. Petrece cu prietenii la oraº sau noaºterea de sine? Lucrurile merg împre- merge la þarã unde ia parte la chefurile câm- unã. peneºti cu fete vesele de þãrani ºi prieteni Sunt de reþinut câteva aspecte romaneºti. îndatoritori. Stã de vorbã cu oameni din Bunicul are darul previziunii. Interpreteazã toate clasele sociale ºi-i place, în clipe de cu regularitate visele ºi prevederile lui se rãgaz, sã contemple peisajul, „sã-l pân- împlinesc de regulã. Tatãl este un om sobru, deascã”, vorba lui Tudor Vianu. „Se des- cu o disciplinã de fier. Disciplina este im- fatã”, scrie el. Citeºte mult ºi, dintr-o operã pusã ºi copiilor. Adolescentului Goethe îi cititã, culege ce trebuie ºi pune ceva de la place sã cãlãtoreascã prin împrejurimi ºi, sine. Se logodeºte ºi descrie, acum, dupã când devine un tânãr cu oarecare autono- atâta vreme, starea de logodnic („pentru un mie, cãlãtoria este o metodã de iniþiere spiri- tualã. Merge în Franþa ºi, pe unde merge, om cu o viaþã moralã, aceasta este cea mai întâlneºte oameni ºi lucruri care-i trezesc plãcutã dintre toate amintirile sale; e dulce curiozitatea. Declamã din Racine fãrã a ºti sã-þi aminteºti acele sentimente care nu se bine limba. Mai târziu o învaþã în chip co- pot exprima ºi nu se pot tãlmãci”). Admirã rect ºi scrie în mai multe dãþi despre spiritul „tãcuta rodnicie”, cultivã „sârguinþa liniº- francez. Ia lecþii de scrimã în douã stiluri: tii” ºi „bucuroasa modestie”. Morala sa se stilul francez ºi stilul german. Se îndrãgos- bazeazã pe „afinitãþile elective”, iar strate- teºte des ºi face iubitelor sale portrete me- gia lui, ca scriitor, porneºte de la „temeiul morabile (Gretchen, Lili Schonemann), de lucrului”. Strategia lucrului bine gândit ºi pildã. Îi place sã se îmbrace bine ºi are întot- bine fãcut. deauna o þinutã demnã („aveam mai degra- Tânãrul Goethe este, cum ar zice Noica, bã o seriozitate lãuntricã, în felul timpuriu un om bine alcãtuit pe dinãuntru ºi pe dina- de a mã privi pe mine ºi lumea din jur”). farã. Toate conceptele lui morale ºi estetice Este interesat de toate, de la gramaticã la pic- au o anumitã ordine ºi stabilitate. Este, în turã ºi arhitecturã. Când merge în naturã, nu toate, un creator care vede de sus, de la eta- ezitã sã-ºi scrie numele pe copaci. Are une- jul unei viziuni universale, ºi el însuºi este ori probleme de digestie. Nu le trece sub opera voinþei, creaþia sa. Cel puþin aºa par tãcere în autobiografie. Doctorul îi dã sã lucrurile când îi citeºti proza confesivã. Un înghitã sare cristalizatã dizolvatã în apã ºi om care se face ºi care îºi stãpâneºte bine efectele sunt rapide ºi bune. În pas cu moda, simþurile, gândurile, acþiunile. A cunoscut acceptã sã poarte o perucã ºi sã joace cãrþi în existenþa sa destule nenorociri, dar nu („o anumitã sociabilitate nu se poate con- are, s-ar pãrea, sentimentul acut al tragicu- cepe fãrã jocul de cãrþi”). Poartã pe dede- lui. Goethe a scris totuºi un roman epistolar subt o pereche de ciorapi de piele finã pen- despre dezgustul de viaþã (Suferinþele tru a se feri de þânþarii Rinului ºi, manierat, tânãrului Werther), care a avut un succes umblã cu o pãlãrie fastuoasã sub braþ. Ia enorm. Atât de puternic încât a creat nu 6 Un model al genului: Poezie ºi adevãr
numai un curent literar, dar ºi un fenomen Atenþia publicului se orienta numai asupra de viaþã: Wertherismul. Aceastã micã operã, cuprinsului, asupra materiei, aºa cum ob- scrisã în patru sãptãmâni, într-o stare servasem ºi la prietenii mei, ºi pe deasupra aproape inconºtientã, a gãsit un orizont de mai acþiona ºi vechea prejudecatã, rezultatã aºteptare rodnic, pe care autorul îl explicã din demnitatea unei cãrþi tipãrite, cã o astfel astfel: „Efectul acestei cãrticele a fost mare, de carte trebuie sã aibã neapãrat ura scop ba chiar enorm, pentru cã se producea toc- didactic. Adevãrata plãsmuire artisticã mai la timpul sãu. Cãci dupã cum este n-are însã nici un scop. Ea nici nu încuvi- nevoie numai de o bucãþicã de iascã pentru inþeazã, nici nu veºtejeºte ceva, ci se mul- a face sã se aprindã o mare încãrcãturã de þumeºte sã dezvolte un ºir de sentimente ºi pulbere, tot astfel explozia provocatã în acþiuni, luminându-le ºi lãmurindu-le”. public de opera mea a fost atât de puternicã, Mulþi dintre cititorii ei s-au sinucis, deoarece tineretul vremii se minase singur, imitând astfel destinul eroului principal, ºi zguduitura a fost atât de mare, pentru cã alþii au încercat s-o imite, dând variante mai fiecare a ajuns sã izbucneascã din pricina optimiste. Un scriitor contemporan, Nicolai, nãzuinþelor lui exagerate, a pasiunilor nesa- a scris, de pildã, un roman - Bucuriile tânãru- tisfãcute ºi a suferinþelor lui închipuite. Nu i lui Werther - în care eroul iese pânã la urmã se poate cere publicului sã primeascã o ope- biruitor: ratându-ºi sinuciderea, înduplecã rã a spiritului într-un mod pur spiritual. în cele din urmã pe Lotte ºi se cãsãtoreºte cu 7 Eugen Simion
ea... Goethe se amuzã de aceastã rãsturnare În timp ce scrie aceste istorii din tinereþea de situaþie. A scris cartea pornind de la o sa, autorul se gândeºte la posibilitatea experienþã personalã, mãrturiseºte el, dar ºi biografiei de a surprinde ºi explica în chip influenþat de un caz real: moartea tânãrului convingãtor formarea ºi evoluþia unui indi- Jerusalem, îndrãgostit de soþia prietenului vid. Aceasta este în fond tema prioritarã a sãu. Efectul cãrþii a fost ºi de altã naturã, autobiografiei. Este numai în parte sceptic. aratã Goethe. Multe femei tinere s-au Sunt, într-adevãr, multe lucruri greu de recunoscut în eroina romanului, ºi aceste cuprins ºi greu de explicat, zice el, ºi atunci „multiple Lotte” au început sã chinuiascã, i se pare cã este mai bine sã le îndepãrteze cu indiscreþia lor, pe autor. Ele voiau sã afle de la sine, cum ar fi gândul infinitului ºi al cine este adevãrata Lotte ºi, ca sã scape de necuprinsului. Dar pentru câtã vreme? ele, autorul pleacã incognito într-o lungã Gândul necuprinsului se întoarce, oricum, cãlãtorie. Inutil. Oriunde ajunge, scriitorul în autobiografia lui Goethe, iar infinitul, ca dã peste aceºti cititori curioºi care nu accep- ºi finitul, efemerul, nu-i dã pace. Necuprin- tã ideea cã opera poate fi o purã închipuire. sul, infinitul ºi toate celelalte care îi înto- Ei vor sã identifice modelele realului. Prilej vãrãºesc viaþa încã din copilãrie. Privind în pentru Goethe de a face reflecþii, jumãtate urmã, acum, la 60 de ani, când încearcã amuzante, jumãtate îngândurate, despre sã-ºi reconstituie drumul pe care a mers, prãpastia care desparte pe autori de pu- Goethe scrie o propoziþie profeticã: voinþa blicul lor... noastrã este o prevestire a faptelor noastre. Pu- 8 Un model al genului: Poezie ºi adevãr
þine biografii, adaugã el, pot înfãþiºa „pro- poziþia, tipologia din interiorul confesiunii gresul absolut, liniºtit ºi neîntrecut al unui ºi extraordinara ei varietate de preocupãri, individ”. Cele care reuºesc sunt puþine, dar aceastã operã subiectivã este, în fond, un dacã reuºesc, înseamnã cã a face poate sã roman autobiografic, ceea ce înseamnã: un învingã pe cum facem din mintea noastrã nu roman de familie, un roman de atmosferã, totdeauna liberã. Goethe se joacã puþin, am un roman eseistic despre naºterea creatoru- impresia, cu aceste nuanþe. Pe de o parte, el lui, în fine, un roman de reflecþie moralã ºi acceptã cã ceea ce este de fãcut este cuprins existenþialã. Ezit sã spun: un roman al ge- în noi ºi este prevestit de voinþa noastrã, pe niului tânãr, pentru cã naratorul, sã se ob- de alta, aduce corectivul cã modul cum sã serve, nu se poartã ca un geniu. Copilul, facem „atârnã rareori de voinþa noastrã”... O adolescentul, tânãrul Goethe se poartã explicaþie ar fi cã viaþa noastrã este com- aproape ca oricare altul în condiþia exis- pusã, spune tot el, „la fel cu întregul cãruia tenþei sale. Conºtiinþa geniului ºi sentimen- îi aparþinem [...] într-un mod greu de înþe- 2 tul cã asistã la miracolul formãrii unui les, din libertate ºi necesitate” . Douã noþi- geniu de o neobiºnuitã vitalitate ºi putere uni pe care filosofii secolelor XIX ºi XX le-au de cuprindere o are cititorul. Un cititor spe- asociat ºi disociat în repetate rânduri din cial din multe puncte de vedere. El trãieºte puncte de vedere diferite. Goethe le judecã în altã istorie, are o altã forma mentis ºi alte în funcþie de acel „progres absolut, liniºtit ºi gusturi literare ºi nu mai crede atât de uºor neîntrecut” care constituie identitatea ºi în puterea geniului de a se construi pe sine. evoluþia unui individ. Nu-i, oare, aceasta Acest lector sceptic pãstreazã totuºi un mare chiar tema autobiografiei sale ºi, în genere, atu, când se decide, dacã se decide, sã tema oricãrei autobiografii? Aºa s-ar pãrea. citeascã Poezie ºi adevãr; el ºtie dinainte cã Oricum, Goethe tinde spre aceastã ecuaþie a acela care a scris aceastã operã celebrã nu-i vieþii interioare cu voinþa lui puternicã, bine un autor oarecare, este cel care a scris Faust mobilatã ºi bine susþinutã de filosofia sa de ºi cã generaþiile anterioare au vãzut în el un viaþã. mare creator, unul dintre creatorii umanis- Este, prin toate acestea, mã întreb, confe- siunea din Poezie ºi adevãr un model al mului european. Cu acest sentiment se genului? Este ºi nu este, aº rãspunde fãrã sã apucã sã citeascã autobiografia lui Goethe ºi mã joc cu vorbele. Este pentru cã autobi- rãmâne surprins sã descopere cã marele cre- ografia lui Goethe a fost cititã, cum am arã- ator suferã din când în când indigestii, se tat, timp de douã secole ºi mai bine, consti- apãrã de þânþarii Rinului ºi, când bea vin tuind un manual de învãþãturã, un ghid roºu, are senzaþia cã gâtlejul i se îngusteazã. moral ºi intelectual, în fine, un canon pentru Ce sã mai zicã atunci când aflã cã, în mulþi. Pentru cei, oricum, care tind la uni- tinereþe, autorul lui Faust scrie, la comandã, versalitate ºi cred cã destinul omului ode funebre pentru a câºtiga un ban sau a depinde într-o bunã mãsurã de voinþa lui. satisface cererea cuiva din anturajul sãu? Autobiografia mai poate fi luatã, tale quale, Unde se aflã în acest timp omul universal, ca model azi din mai multe motive, în geniul plin de mãreþie? Cu acest sentiment primul rând pentru cã biografia lui Goethe de contrarietate continuã sã citeascã lectorul este irepetabilã ºi, în al doilea rând, pentru semantic («semiozic») - de care vorbeºte cã eroul autobiografiei a devenit din ce în ce Umberto Eco - autobiografia lui Goethe ºi sã mai puþin convins cã un om care gândeºte caute în faptele mãrunte ale existenþei sem- bine poate sã învingã circumstanþele. nele unui mare spirit, în timp ce celãlalt lec- Sunt ºi alte argumente pe care nu le aduc tor («semiotic») încearcã sã defineascã în discuþie pentru cã nu acesta este, în fond, modul în care se configureazã structurile subiectul studiului meu. Închei, spunând cã interioare ale acestui discurs vechi de judecata în raport cu structura, stilul, com- aproape trei secole.
2 Op. ºi ed. cit., III, p. 40. 9 In memoriam
Lucian CHIS, U De omnibus re scibili Abstract
The article is offered in memoriam Dan Grigorescu, writer and member of the Romanian Academy. A living encyclopedia of not only literary knowledge, but also scientific, cultural and bibliographical, he was a wonderful interlocutor to everyone who desired to share his wisdom.
Ne-a pãrãsit, pe neaºteptate, un cãrturar asociat Bibliotecii române din New-York, de seamã al ultimelor decenii, scriitorul ºi unde, dupã un stagiu ca visiting-profesor la profesorul Dan Grigorescu, membru al Aca- Universitatea din Portland (SUA), devenea demiei Române. Toþi pasionaþii de culturã, directorul importantei instituþii româneºti. sub aspecte generale ori de amãnunt, îl cu- Evenimentele culturale organizate peste noºteau datoritã cãrþilor semnate ºi strânse Ocean, prezente în pagina externã a presei într-o operã vastã însumând peste 40 de culturale din þara noastrã ca ºi propriile tomuri. Erau, din punct de vedere tematic, cãrþi, studiile ºi articolele publicate în þarã, volume de o diversitate rar întâlnitã la un demonstrau cu o logicã simplã dar sãnã- singur autor, scrise cu fervoare ºi compe- toasã cã în spatele activitãþii Bibliotecii new- tenþã ºtiinþificã, rãsplãtite, tocmai de aceea, yorkeze, cu mult mai dinamicã decât a insti- de numeroase premii de stimã ºi excelenþã, tutelor ºi centrelor culturale româneºti de româneºti ori strãine. A fost un eminent pe mapamond, se afla eternul adevãr cu comparatist ºi istoric al motivelor literare privire la omul care sfinþeºte locul. autohtone. Cunoºtea în amãnunt literaturile Îl „ºtiam” aºadar, înainte de a-l fi cunos- englezã ºi americanã, din care tradusese ºi cut personal, fapt petrecut dupã 1992, din traducea. Era autor ºi prefaþator de albume momentul colaborãrii de lungã duratã a de artã, de studii asupra modernitãþii ºi domniei sale cu sãptãmânalul cultural postmodernismului (incluzând cultura coca- „Literatorul”. Am avut impresia, chiar din cola ºi kitsch-ul). Se arãtase preocupat de prima clipã, cã omul despre care consider- chestiunile esteticii ambientale ºi de civis- am cã ºtiu o mulþime de lucruri îmi era, mul cultural, pe care se strãduia sã le pro- totuºi, prea puþin cunoscut. Îl ascultasem moveze în paginile jurnalelor noastre îne- rostind discursuri în aula Academiei, pre- cate de ºtiri antisociale. Cu o expresie para- zentând noi apariþii la Târgurile de carte, doxalã, unicitatea care calificã subþirimea ºi pledând pe micul ecran pentru cauzele cul- elitismul spiritului, pãrea concuratã, în ceea turii ori participând la dezbateri generate de ce-l privise pe profesorul Dan Grigorescu, fenomenul artistic contemporan. Am fost de amplitudinea ariilor sale de competenþe. mereu impresionat de figura severã a bãr- În calitate de continuator la catedra uni- batului îmbrãcat în costum ºi cravatã, versitarã deþinutã de Tudor Vianu ºi Zoe suplu, cu frunte adâncã ºi privire pãtrunzã- Dumitrescu-Buºulenga, pregãtise generaþii toare, aparent inabordabil, vorbind cu sigu- de studenþi, unii ajunºi intelectuali de ranþã ºi omniscienþã despre subiectele abor- seamã ai þãrii. O perioadã numele sãu a fost date. Mã consolez cu ideea cã oricine n-a 10 De omnibus re scibili
avut ºansa de a-l fi întâlnit pe profesor „în carne ºi oase”, cum se spune, ar fi comis aceeaºi greºealã. Faþã de imaginea livrescã, mentalã, a „portretului”, pe care îl alcã- tuisem, realitatea s-a dovedit cu mult mai profundã ºi, cu un cuvânt devenit inutil acum, plinã de farmecul ºi cãldura vieþii. Trecând peste severitatea înfãþiºãrii brãz- date de cutele timpului, cel care i se va fi adresat ar fi descoperit cu uimire ºi plãcere cã profesorul îºi deschidea bogata experien- þã dialogurilor de tot felul ºi, mai ales, cã îºi însoþea ideile cu un umor robust, inteligent, de bun gust, totuºi caustic ºi uneori impre- vizibil, manifestat chiar ºi în atitudinile defensive, sau, poate, folosit ca o armã de auto-apãrare împotriva agresiunilor la care suntem vulnerabili cu toþii, zi de zi. Nu cred sã greºesc afirmând cã, în privinþã sa, umorul devenise componenta fundamen- talã a unuia dintre cei mai serioºi oameni, în toate sensurile, pe care i-am cunoscut. În faþa mai tinerilor sãi companioni, de la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cã- linescu”, unde era prezent sãptãmânal, pen- tru cei care voiau sã afle ºi ºtiau sã întrebe, profesorul devenea o adevãratã minã auriferã de informaþii ºtiinþifice, culturale, repere bibliografice. Iar lucrurile, odatã por- nite, nu se opreau aici, la excursul prilejuit de întrebare adãugându-se alte ºi alte date, cunoºtinþe, referinþe, dialogurile mergând pânã la întâmplãri cu sâmbure apoftegma- tic, de anecdoticã literarã, fapt estetic, moral ori de viaþã. Atitudinea sa, totdeauna con- descendentã, insufla discuþiilor o atmosferã degajatã ºi pãtrunsã de o vie spiritualitate. Alãturi de strãlucita sa activitate didac- ticã ºi editorialã, despre care am amintit succint în primele rânduri, trebuie adãugat cã profesorul Dan Grigorescu a fost unul dintre cei mai temeinici cunoscãtori ai Bu- fine personalitãþi), deveneau în evocãrile cureºtilor de odinioarã. Era cu totul dãruit sale, dincolo de ternul ºi cenuºiul cotidian, pãstrãrii în cuibul memoriei, dar ºi iniþierii cu adevãrat fascinante, redeºteptând simþul prin oralitate a celor dornici, asupra fabu- atrofiat pentru reverie al ascultãtorilor. loasei istorii a urbei natale. Regretele sunt pe mãsura meritelor celui Arhitectura ºi bulevardele micului Paris, dispãrut. Vârfuite în fiinþa ce devenise pe zi instituþiile teatrale, sãlile de spectacole ºi ce trece tot mai fragilã, a profesorului, însã expoziþii, anticariatele, editurile ziarele, fãrã a da semnele grabnicei despãrþiri, o revistele ºi oamenii care le-au dat viaþã aces- uriaºã bibliotecã ºi arhivã pânã de curând tora cândva (artiºti, politicieni, scriitori, în vii, s-au stins odatã cu luminile-i din priviri. 11 Cronici literare Nicolae MECU Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile Resume
L'article parle de l'auteur de «L'écrivain et les masques», œuvre de Magda Watcher, chercheur a l'Institut de Linguistique et Histoire Littéraire «Sextil Puscariu» de Cluj, qui, dans son livre, parle du passage de Baconsky vers l'identification avec son propre soi éthique et esthétique et cherche a investiguer le passe historique de la plus récente littérature.
Manuscrisul acestei cãrþi a câºtigat con- De ce „scriitorul ºi mãºtile”? Titlul cursul de debut pe anul 2007 al filialei din închide emblematic situaþia unui scriitor Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, aflat în neîncetatã competiþie cu sine, dar ºi apare în colecþia „Biblioteca tânãrului scri- cu epoca totalitarã în care i-a fost dat sã trãi- itor” a acestei edituri, iar autoarea ei este ascã ºi sã scrie. Aristocrat al spiritului, for- cercetãtor în cadrul Institutului de Ling- mat în atmosfera culturalã deschisã, recon- visticã ºi Istorie Literarã „Sextil Puºcariu” fortantã ºi stimulatoare din România Mare, din Cluj. bucovineanul Baconsky a debutat sub sem- Magda Wächter nu e un nume necunos- nul avangardei, ºi-a pus apoi, la începutul cut în lumea literarã ºi academicã. Înainte anilor ‘50, o mascã a conformismului ºi a de actuala carte, a publicat articole ºi croni- mimat versificaþia proletcultistã, a dat apoi ci în importante reviste ardelene, ca cu tifla literaturii angajate îndrãznind sã „Familia” ºi „Vatra”, a colaborat la Dic- arboreze, în plin deceniu 6, o poezia dezi- þionarul general al literaturii române ce apare dologizatã, a naturii ºi a meditaþiei melan- sub egida Academiei Române ºi la Dic- colice pe teme care transcend efemerul, a þionarul cronologic al romanului tradus în trecut, în fine, înlocuind masca cu viziera, la România, a publicat, în fine, traduceri din ºi opoziþia fãþiºã, denunþând, în versurile din în limba englezã. Cartea, tezã de doctorat la Fluxul memoriei, dar mai ales din Cadavre în origine, se ocupã de un scriitor despre care vid ºi postumul Corabia lui Sebastian, esenþa nu se poate spune cã a fost vreodatã uitat. unui sistem inuman. ªi, lucru de mirare, Anatol E. Baconsky a Acelaºi sistem pe care, sub masca fantas- scãpat ºi de concasoarele revizuirilor ideo- ticului ºi a parabolicului, îl dinamita pub- logizante sau numai pasional-partizane de licând în þarã prozele asfixiei ºi turpitudinii dupã decembrie 1989. umane din volumul Echinoxul nebunilor, iar Cu toate acestea, multã vreme au lipsit în fosta Germanie de Vest inconcesiva lucrãrile de anvergurã despre el, sintezele, parabolã a apocalipsei morale ºi spirituale perspectivele prezentului asupra sa. Ultimii din romanul Biserica neagrã. ani încep sã umple acest gol, iar monografia Din succesiunea derutantã a mãºtilor apãrutã acum reprezintã cea mai solidã con- scriitorului rezultã, potrivit demonstraþiei tribuþie la cunoaºterea faptelor vieþii, a per- din cartea de faþã, ºi dificultãþile receptãrii sonalitãþii ºi creaþiei sale. operei, care, în esenþã, rezidã în anevoiasa
* Magda Wächter: A.E. Baconsky. Scriitorul ºi mãºtile, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2007. 12 Magda Wächter: Scriitorul ºi mãºtile
inversã, adicã citirea primelor epoci de creaþie din perspectiva celor de la maturi- tate sau finale. Iatã, spre exemplu, cum cir- cumscrie cercetãtoarea devenirea scriitoru- lui ºi cum se mnaifestã capacitatea ei de a sintetiza în chip pregnant-stilistic aceastã metamorfozã: „Flexibilitatea, impetuozitatea, gustul gloriei facile a primului Baconsky îºi au reversul, în aceastã a doua parte a biografiei sale, într-o rectitudine moralã asumatã, în- tr-o adevãratã aversiune faþã de falsitate, oportunism ºi veleitarism”, „aristocratismul atribuit constant poetului devine o credinþã nedezminþitã într-un înalt ideal spiritual, într-o perfectã congruenþã a omului cu litera sa”, iar cotitura finalã instituie un „nega- tivism absolut”. Demersul autoarei este, cum probabil s-a înþeles deja, unul de tip hermeneutic; care, pe de altã parte, se potriveºte ca o mãnuºã cu perspectiva deontologicã adoptatã de monograf. Este limpede cã ea ºi-a ales acest subiect, l-a preferat înaintea altora, ºi citito- rului nu-i poate scãpa aspectul de pledoarie empaticã al demonstraþiei. O pledoarie însã nepartizanã, o apãrare pusã sub semnul cal- operaþie de disociere a obrazelor înºelãtoare mului exegetic, atentã la derapaje, dar ºi la de cel autentic. Iatã o secvenþã exegeticã contextul istoric care le-a fãcut posibile. definitorie pentru strategia adoptatã de Iubirea de subiect nu obtureazã spiritul cri- autoare în cãutatea lui Baconsky cel ade- tic, manifestat nu o datã printr-o finã ironie. vãrat: Comentariul asupra proletcultistei Baladã „Personajul baconskyan se defineºte despre Barta Iosif, de pildã, nu-ºi poate printr-o relaþie complexã, contradictorie cu interzice observaþia cã „bãtaia vântului [...] epoca, prin succesive alãturãri ºi delimitãri. însoþeºte fiecare secvenþã tensionalã, pentru Însãºi opera sa se cere descifratã în orizon- a se potoli brusc la intervenþia organului de tul acestei relaþii, în dialog cu variatele ei partid”. O atare situare faþã de obiect con- ipostaze, cu proximitãþile ºi elementele con- stituie unul dintre meritele de primã rele- juncturale care o determinã. Biografia «ide- vanþã ale cãrþii ºi þin sã-l subliniez fiindcã alã» a poetului este inseparabilã de aceea asemenea abordãri sunt un semn clar cã realã, la fel cum masca poetului reprezenta cercetarea literarã româneascã a intrat într-o configuraþia intimã a timbrului artistic per- nouã fazã. Magda Wächter face parte din sonal.” acest nou val exegetic, care are toate datele În acest spirit trece în revistã Magda ºi motivele pentru a investiga trecutul re- Wächter devenirea lui Baconsky spre identi- cent al literaturii noastre fãrã patimã incri- ficarea cu adevãratul lui eu etic ºi estetic, minatorie, dar ºi fãrã elogiu partizan nedi- îmbinând elastic perspectiva diacronicã cu ferenþiat. Cartea despre Anatol E. Baconsky cea tematicã, abordarea secvenþialã cu cea a se numãrã între actele care atestã apariþia întregului, lectura firesc cronologicã cu cea acestei noi generaþii de istorici literari. 13 de revista „Observator cultural” (nr. 443 din Andrei 2.10.2008). Mai toate articolele de aici stau sub umbrela unui descriptivism rezervat, cu GRIGOR obiecþii amabile („cordiale”, cum le spune Paul Cernat în articolul „Puncte în minus pentru o literaturã iluzionatã”), direcþionate de multe ori în altã parte decât acolo unde „Iluziile se simte cã îi doare mai tare pe unii dintre autori: chestiunea postmodernismului ro- mânesc. Unele par scrise ca sã fie la numãr literaturii ºi se întrec în admiraþia pentru „expresivi- tatea ºi savoarea stilisticã” sau fac observaþii române". foarte profesioniste, din care reþin, ca remar- cabilã doar una: „Eugen Negrici este destul de precaut, fãcând o distincþie între poezie Iluzionism ºi prozã în cazul generaþiei 80”. Am verificat în textul negrician: observaþia e pertinentã. Resume Autorul face, într-adevãr, aceastã distincþie ºi chiar o extinde, cu aceeaºi precauþie, la Andrei Grigor parle dans son article du livre alte generaþii ºi epoci literare. Este, de altfel de Eugen Negrici, " Les illusions de la littéra- unul dintre meritele cãrþii. ture roumaine ", un livre sur le nouvel canon Cu o retoricã foarte asemãnãtoare celei littéraire roumain. Les attentes concernant la televizorale, Dan C. Mihãilescu („Iluziile réception du livre sont un peu exagérées, pense unei bresle în derivã”, revista „Idei în dia- l'auteur de l'article, car il y a encore quelque aspects dans l'œuvre de Negrici (les écrivains log”) se mirã ºi el, în formule politicos-inte- qui sont restés en dehors du canon, par exem- rogative, de excesivitatea unora dintre ple) qui ne sont pas éclaircis. L'auteur de " Les ideile puse în paginã de autorul „Iluzii- illusions de la littérature roumaine " ne fait lor…”, între ele cele referitoare la politizarea qu'essayer de diviser les auteurs canoniques de actului critic ºi la generaþia optzecistã, ceux qui ne le sont pas, mais son essai, consid- aºezatã sau nu sub protecþia conceptualã a èrent ses critiques, reste sans résultat. postmodernismului. Pe pagina „atelier.liternet.ro”, Daniel S-ar zice cã un studiu eseistic pe teme de Cristea Enache desfãºoarã, în douã articole istorie literarã care izbuteºte sã mâhneascã intitulate „Iluzii pierdute”, un discurs reþi- ºi sã satisfacã în acelaºi timp, în proporþii ºi nut, cu imputãri vagi, la limita formalismu- cu intensitãþi apropiate, cititori diferiþi cate- lui. gorial este o carte bunã, dreaptã, sincerã, cu Cineva îmi semnaleazã, în termenii exce- largi ºi necesare virtuþi problematizante. lenþei, combativitatea bine întemeiatã a O privire sumarã asupra micului dosar unui text semnat de Andrei Terian în revista de receptare care i se poate anexa în acest „Cultura”. Nu am reuºit sã-l procur, dar, moment, aratã cã „Iluziile literaturii ro- însumate, opiniile exprimate în articolele mâne”1 valideazã, mai degrabã, doar prima prilejuite de apariþia volumui „Iluziile liter- parte a zicerii de mai sus. Sau, în orice caz, aturii române” nu indicã o receptare entuzi- în consonanþã cu cartea lui Eugen Negrici, astã, chiar dacã destule au în comun acor- care oferã tuturor categoriilor lectoriale o dul cu necesitatea unei revizuiri a canonului sumã de convenabilitãþi ºi neconvenabili- literar pe care Eugen Negrici o susþine tãþi, acest dosar se poate citi ºi astfel. explicit. S-au pronunþat pânã acum mai mult În obiectul acestui acord se aflã, de fapt, tinerii, opt dintre ei într-un grupaj realizat ºi originea unui semn de mirare, pentru cã,
1 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2008. 14 „Iluziile literaturii române". Iluzionism
e bine ºtiut, miza celor mai rezonante dez- În acest careu, cu o diagonalã politicã bateri ale ultimelor aproape douã decenii evidentã ºi prelungiri etico-morale pe literare româneºti a fost reconstrucþia ca- mãsurã, pare cã ºi-a programat Eugen nonului. În imediata ei consecuþie: reformu- Negrici întâlnirea festivã cu militanþii larea programelor ºi a manualelor ºcolare, reformei canonice: optzeciºtii – fie post- mai cu seamã pe segmentul postbelic unde moderni, fie scriitori – , grupãrile satelit, generaþia 80 revendicã locuri vacantate prin marii inchizitori ºi purtãtorii de sfeºnice contestarea esenþialmente politicã a ºaize- purificatoare, elitã ºi caracudã deopotrivã, ciºtilor. anticomuniºti de prefixare recentã etc. Oricâte învãluiri teoretice ºi stilistice ar Numai cã, dintr-o eroare de situare sau caracteriza discursul eseistic al „Iluziilor lit- dintr-un exces de onestitate relativizantã, eraturii române” miza care se impune chiar sãrbãtoarea aºteptatã se reduce, deocam- în suprafeþele uºor obsevabile ale textului datã la fluturãri politicoase de mânã, este aceeaºi. Cuvântul canon (încãtuºat de aplauzele sunt anemice ºi protocolare, arti- multe ori între ghilimele, în semn de tru- ficiile expirate iar ºampania cam trezitã. E faºã distanþare auctorialã), sintagmele ma- drept cã încã nu ºtim ce a pus la frapat nuale ºcolare, programe universitare sau altele Gheorghe Grigurcu. ieºite din aria studiului instituþionalizat al Recunosc cã aceste debilitãþi receptoare literaturii au o frecvenþã considerabilã. (de care am luat act înainte de a avea acces Uneori persuasiv (deci deliberat) distri- la text), manifestate tocmai în perimetrul buite, alteori pãrând a fi involuntar rãsãrite publicistic al cititorului þintã pe care bãnu- dintr-un univers auctorial obsesiv, astfel de iesc cã a mizat autorul, m-au mirat cu construcþii trimit cu consecvenþã la literatu- mãsurã. Obiºnuit cu ditirambii ºi coregrafia ra postbelicului, oricâte alte poteci istorice omagialã determinatã de aprinzãtorii de apucã autorul „Iluziilor…”. ruguri pentru literatura postbelicã ºi de 15 Andrei Grigor
deportãri siberiene ale spiritului românesc Eugen Negrici cã refuzând, cu toþii, „orice al aceleiaºi epoci, mã aºteptam la mani- consens”, intelectualitatea româneascã s-ar festãri cel puþin similare. N-a fost sã fie, fi abandonat altuia, iar anarhia n-ar mai fi pentru Eugen Negrici. fost anarhie? Odatã cititã, cartea dezvãluie o parte din Admit, totuºi, cã anarhia nu are prea cauzele posibile ale acestor reacþii cel puþin multe legãturi cu logica ºi reþin, deocam- ambigue, dacã nu în rãspãrul aºteptãrilor. datã, din „Argumentul” „Iluziilor…” doar În primul paragraf al „Argumentului”, intenþia autorului de a întreprinde o acþiune Eugen Negrici îºi face ºtiute întemeierile radicalã de purificare a literaturii române de eseistice ºi, poate fãrã sã vrea, strãfundurile miturile care o „paraziteazã” ºi de canonul pieziºe: „Am crezut cu sinceritate cã, ime- care, în concepþia lui, îºi datoreazã în cea diat dupã Revoluþie, intelectualii români mai mare parte configuraþia anormalitãþii vor fi tentaþi sã se abandoneze impulsurilor comuniste care, la rândul ei, ar fi multiplu anarhice purificatoare. Mã aºteptam sã îndatoratã… „Istoriei…” lui George Cã- refuze, mãcar pentru o vreme, orice con- linescu, protocronist în ale comunismului sens, ºi sã nu mai încerce nici mãcar senti- cum s-ar spune. (Trimit fragmentul cu pric- mentele cu adevãrat necesare într-o culturã ina la subsol, unde îi este locul)2. primejduitã secular ca a noastrã – cele din Explicitãrile preliminare ale eseistului specia sentimentelor cuvenite”. anunþã teza generalã cã în literatura românã Se citeºte sub acest enunþ un sentiment nimic nu este ce pare, ce s-a spus, ori ce se greu de dezamãgire, o neconsolatã tristeþe a ºtie cã ar fi. Strategia utilizatã în demon- aºteptãrilor înºelate. Nu vãd motivul acestei straþie – a ambiguizãrii analizelor (destul dezamãgiri, la drept vorbind nici rostul. de sumare), a relativizãrii perspectivelor ºi Doar o micã amnezie, în prima frazã, ºi o judecãþilor – nu este, însã, conformã cu fun- incompatibilitate logicã, în cea de a doua, damentalismul tezei (ºi nici nu ar fi trebuit au putut sã o provoace. În publicistica ime- sã fie). Încât, în prezentarea eseistului, diatã Revoluþiei, dar ºi mult dupã aceea, în destule fenomene luate în discuþie rãmân alcãtuiri eseistice de tot felul, „impulsul ceea ce pãreau, ceea ce s-a spus ori se ºtia cã anarhic purificator” s-a manifestat în voie. sunt. Cu alte cuvinte, criticul se încruntã cu Dacã n-am recunoaºte-o (ºi eu nu vreau sã un ochi ºi face cu celãlalt. Performanþã difi- mã împovãrez cu acest pãcat) ar însemna sã cilã, realizatã cu abilitate uneori, dar ºi cu refuzãm meritele lui Gheorghe Grigurcu, de neglijenþe (voite?) care o fac vulnerabilã ºi îi pildã, care se instalase la pupitrul rechizito- denunþã dualitatea. rial al unui „Nurnberg românesc” („tri- Generaþia 60, tratatã uneori separat, alte- bunalul scriitorilor” – în versiunea publi- ori de-a valma, în referirile la „literatura sub ciºtilor de la „Cuvântul”), ale Monicãi comunism”, este când elogiatã, când detes- Lovinescu care decreta cã „statuile sunt tatã: „(…) a venit momentul unei mai dãunãtoare”, ale lui Al. George, S. Damian drepte preþuiri a prozei ºi a poeziei produse (reciclat ºi refolosibil), Ion Negoiþescu, dupã 1965, cu nimic inferioare celei interbe- Pavel Chihaia, Doina Jela, Liviu Antonesei, lice”, spune eseistul la pagina 113 ºi adaugã, Cãlin Vlase (scriitor la „Calende”-le gre- dupã numai douã paragrafe, cã în deceniile ceºti) ºi ale mai multor altor intelectuali ulterioare acestui an s-a produs literaturã foarte mândri cã i-a apucat, aºa, un „impuls (cu un concesiv „totuºi”) „în condiþii anarhic purificator” ºi tare indignaþi cã nu eroice”. toatã intelectualitatea era apucatã. Dar De aceeaºi literaturã se despãrþise însã, anarhia generalizatã nu ar fi condus la un îngreþoºat, la pagina 46: „Analiza prozei fel de consens… anarhic?! Sã nu fi observat româneºti a ultimilor treizeci de ani de
2 „Limbajul la limita vulgaritãþii, iritãrile, tehnicile subestimãrii, ale discreditãrii ºi chiar loviturile sub centurã pe tema antiromânismului ºi neromânismului, prezente în luãrile de atitudine ale criticilor în misiune, servind cu zel politica culturalã ceauºistã, ori ale semidocþilor de astãzi ºi dintotdeauna, învãpãiaþi de mistica salvãrii idolilor, toate se aflã in nuce la Cãlinescu” (Iluziile…, p. 47). 16 „Iluziile literaturii române". Iluzionism
comunism ne confirmã, înfricoºãtor de clar, Pãrerea autorului despre optzecism este pierderea credibilitãþii Formei, eroziunea ei, pozitiv-negativã în unele paragrafe ºi nega- dependenþa valorii de ceasul istoriei, viteza tiv-pozitivã în altele. E pozitiv-negativã cu care, oricât de percutantã la apariþie, pentru cã scriitorii acestei generaþii erau opera începe sã agonizeze, înlãnþuitã, prin- ºcoliþi, ieºeau din zona”ºopârlelor” politice sã în timpul ei artistic, pentru a se perima sprea aceea a parodiei ºi a jocului cu formele treptat ºi ireversibil. Cu toate acestea, din textuale, recuperau avangarda ºi valorificau mii de motive intelectuale ºi sentimentale, experienþa poeticã americanã, pãreau amânãm hotãrârea de a ne despãrþi furioºi, disidenþi dar nu erau, se comportau ca ºi dezgustaþi sau melancolici de ceea ce ne-a cum literatura românã ar fi avut o evoluþie emoþionat odinioarã, dându-ne satisfacþii normalã, deºi nu era aºa, ºi-au abandonat literare ºi mai ales politice, rãzbunându-ne prea repede elanul revizionist etc. E nega- umilinþele, existenþa noastrã cenuºie, de tiv-pozitivã din aceleaºi motive. Dar în nici vremuri grele”. un caz optzeciºtii nu sunt postmoderniºti. Cine s-a supãrat/bucurat la pagina 46 are Nu e de mirare cã dinspre redutele optze- prilejul sã fie împãcat/contrariat la pagina cismului nu se aud chiote de entuziasm. 113, nemulþumit într-un mod mulþumitor. Încât nu e clar deloc (nici înfricoºãtor, Sau invers, cãci supra-feþele textului sunt nici încurajator) care ar fi – în condiþiile de- alunecoase în multe locuri ºi cauzeazã o mistificãrilor ºi revizuirilor de canon didac- serioasã instabilitate a opiiniilor ºi atitudi- tic pe care încearcã a le comite Eugen Ne- nilor. Iar cine a suferit, tot la pagina 46, alã- grici – beneficiarii acestor operaþiuni. O turi de Eugen Negrici, aflând „înfricoºãtor parte însemnatã a scriitorilor pe care aratã de clar” de „pierderea credibilitãþii Formei” cã îi preþuieºte cu deosebire (inclusiv în proza ultimelor trei decenii comuniste, ºaptezeciºti) ºi-au gãsit deja locul prin ma- poate lua act, cu aceeaºi clarã înfricoºare, în nualele ºcolare mai noi ºi în cursurile uni- alte locuri ale cãrþii, de adânca mâhnire a versitare, alþii nu-mi par a îndreptãþi îndea- autorului cã Forma nu a fost suficient dis- juns aceastã preþuire. ªi dacã n-ar fi aºa, ar creditatã prin conþinuturi mai tari, mai vio- trebui sã disparã Maiorescu, Blaga, Arghezi, lent anticomuniste, prozatorii complãcân- Voiculescu, ºaizeciºtii, optzeciºtii, cu „mi- du-se cu o literaturã a „ºopârlelor”, „cu voie tul” cãrora se luptã eseistul? Volumul sãu de la poliþie” ºi cu „jumãtãþi de adevãruri” rãmâne nelãmuritor în privinþa scriitorilor (cliºeizãri „anarhist-purificatoare”), contri- (ºi a fenomemenelor) care, din cauza cine buind astfel la perpetuarea regimului. Tot ºtie cãror injustiþii sau obtuzitãþi, ar fi rãmas astfel, dacã afli cã „dupã o vreme (dupã pe dinafara canonului ºi a instituþiilor de 1964 – n.n.) … vor fi permise tipãrirea sau studiu. retipãrirea ºi a unor volume de prozã ori de S-ar putea, dupã principiul efectelor poezie aparþinând modernismului ºi avan- colaterale, sã beneficieze „douãmiiºtii”, cu gardei” (pag. 30), ceva mai încolo te lãmu- sau fãrã adeziuni fracturiste – singurii care reºti cã, de fapt, modernismul nici nu existã nu sunt cuprinºi în programul de purificare. în literatura românã. Cristian Teodorescu crede cã sigurul be- E unul dintre motivele pentru care mã neficiar posibil al acestui demers negativist despart de cartea lui Eugen Negrici, mai ar fi autorul însuºi: „Radicalismul sãu de azi ales cã nu m-a emoþionat, nici nu mi-a dat vine din partea unui comentator de lite- satisfacþii literare, cu atât mai puþin politice, raturã care pânã în 1990 nu era considerat în ciuda unui conþinut anticomunist foarte un personaj de primul raft. Locurile cele tare care contribuie în 2008 la cãderea co- mai de sus erau ocupate de Nicolae Mano- munismului în 1989. O fac cu melancolie, lescu, Eugen Simion, Laurenþiu Ulici, Mir- nu cu furie sau dezgust (pentru cã nu sunt cea Iorgulescu ºi alþi câþiva. Pentru a putea stãri ale judecãþii ºi deciziei critice), nici de spera într-un loc pe primul raft al criticii ºi îndatã, pentru cã încã nu am arãtat care este istoriei literare de la noi, Eugen Negrici era pãrerea autorului despre optzecism. oarecum silit sã adopte o tezã radicalã, încât 17 Andrei Grigor
sã recupereze handicapul pe care îl avea Mai trebuie minimalizaþi: Kogãlniceanu, pânã atunci”3. Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Eminescu, Nu ºtiu dacã este aºa, deºi, la urma romantismul, modernismul (pânã la dispa- urmei, aici este vorba despre iluzii… Iar þin- riþie), clasicii, în general, niºte critici, proza- tele preferate ale cãrþii lui Eugen Negrici tori ºi poeþi ºaizeciºti, câþiva optzeciºti ºi, sunt „instituþia mistificatoare” a istoriei lit- neapãrat, Cãlinescu, pentru cã ne-a mani- erare, istoricii ºi criticii literari care „fabricã pulat cu o „Istorie….” de care nu mai putem sfinþi” ºi îi fixeazã în calendarul canonic, rã- scãpa ºi pentru cã reacþiona „feroce” de câte mânând atât de îndrãgostiþi de rezultat ori i se punea în discuþie scara de valori. încât nu se mai lasã înduplecaþi sã-i ra- La capãt, dacã mai rãmâne ceva, facem dieze. Împotriva lor autorul aºazã din loc în manuale ºi programe universitare cu mini- loc câte o diatribã care îndreptãþeºte obser- malizaþi. Sau nu le mai facem deloc ºi vaþiile lui Cristian Teodorescu: „În ceea ce îi mergem dupã cele americane, franceze sau priveºte (pe criticii literari postbelici – n.n.), uneori, prin chiar statutul lor de
3 Cristian Teodorescu, Iluziile literaturii române ºi iluziile celor care îi scriu istoria, www.clubliteratura.ro/node/1404). 18 Convorbiri
Thierry de Montbrial “Cred cã avem datoria sã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un sens al istoriei” Abstract
In an interview offered for our present edition, Thierry de Montbrial, president and founder of the French Institute of International Relations, talks about the sense of history and about globaliza- tion, describing it in terms of the great progress or revolution occurring nowadays in science, technology etc. The problem of properly adapting to this phenomenon is put forth by Montbrial, as it refers not only to the need of finding a new world order, but also to establishing a means of protecting true values, traditions, identities.
Thierry de Montbrial s-a nãscut în 1943 la Paris. A fãcut studii de inginerie la ªcoala Politehnicã ºi la ªcoala de Mine în Franþa, apoi, de economie la Berkeley, în SUA. Devine profesor la ªcoala Politehnicã ºi preºedinte al departamentului de ºtiinþe economice (1974-1992), inginer gneral al minelor, iar din 1995, profesor titular al catedrei de Economie aplicatã ºi Relaþii internaþionale la Conservatorul Naþional de Arte ºi Meserii. Este doctor în economie al Universitãþii Stanford din SUA. A fost primul director al cen- trului de analizã ºi previziune al Ministerului francez al Afacerilor Externe (1973-1979). Este fondatorul Institutului francez de Relaþii Internaþionale pe care îl conduce din 1979. A scris numeroase articole ºi editoriale în diverse publicaþii, printre care Le Figaro. Este director al revistei Politique étrangère ºi director al publicaþiei RAMSES care, de mai bine de douãzeci de ani, constituie un raport despre starea lumii. Din 1992 este membru al Academiei de ªtiinþe Morale ºi Politice din Franþa iar din 2001, membru al Academiei Române. Este autorul unor cãrþi de referinþã pentru varii domenii : economie, istorie recentã, politologie, relaþii internaþionale. Acestea ilustreazã, în mare parte, efortul con- stant al autorului de fundamentare a praxeologiei ca ºtiinþã. Dezordinea economicã mon- dialã (Calmann-Lévy, 1974), Revanºa istoriei (Gallimard, 1985), ªtiinþa economicã : metode ºi modele (PUF, 1988), Memoria timpului prezent (Flammarion, 1996, Premiul Amba- sadorilor), Pentru a combate gândirile unice (Flammarion, 2000), Franþa noului veac (PUF, 2002). Acþiunea ºi sistemul lumii (PUF, 2002, Quadrige, 2003, Premiul Georges Pompidou) ºi Cincisprezece ani care au zguduit lumea. De la Berlin la Bagdad (Dunot, 2003) au apãrut ºi la noi sub egida Academiei Române. Spirit fascinat de sensul istoriei, analist preocupat de problemele mari ale omeniriii pe fondul uriaºelor schimbãri pe care le produce instaurarea noii ordini mondiale, Thierry de Montbrial este una din personalitãþile complexe ale lumii contemporane. Intelectual angajat, spirit generos, cunoscãtor al patrimoniului spiritual universal ºi mare iubitor de culturã, Thierry de Montbrial ni se înfãþiºeazã ca un vizionar ce îºi cenzureazã ela- nurile cu rigoarea unui om de ºtiinþã. Previziunile sale, bazate pe o analizã aprofundatã a certitudinilor ºi a incertitudinilor, a acþiunilor mai evidente sau mai puþin evidente ce determinã destinul nostru comun, au astfel ºansa de a fi credibile ºi, pe cât e omeneºte posibil, fiabile. 19 Convorbiri
A.M. : Valul mondializãrii care a pornit sã zguduie lumea la sfârºitul secolului trecut, cunoaºte o înaintare vertiginoasã. Ireversibi- litatea fenomenului este, cum bine ºtim, în afara oricãrei discuþii. Deruta, presiunea pu- ternicã, derapajele majore pe care le produce, efectele nefaste în imediat riscã sã zdruncine încrederea «beneficiarilor» noii ordini, cel puþin în perspectiva unui viitor apropiat. În loc sã se limpezeascã, lumea se tulburã, înainte de a se reconstrui se deconstruieºte devastator. Domnule academician, în studiile dumnea- voastrã, în cãrþile dumneavoastrã de politolo- gie, de praxeologie, aþi descompus mecanis- mele ºi aþi analizat sistemul ºi dinamica lumii contemporane. Consideraþi cã am avea suficiente motive sã credem în stringenþa unei noi configuraþii globale ºi în justeþea fundamentelor ei – economice, politice, cul- turale, morale, religioase ? T. de M.: În primul rând, mondializarea este, într-adevãr, un fenomen care ni se impune tuturor, având rãdãcini adânci în ultima revoluþie din industria informaticã, a tehnologiei ºi informãrii, adicã în toatã aceastã revoluþie ce s-a dezvoltat progresiv în ultima treime a secolului trecut, prin con- vergenþa calculatorului, a telecomunicaþi- ilor, televiziunii etc. E o revoluþie compara- bilã ca importanþã cu alte douã fenomene chiar religioase. Cine ar fi spus, bunãoarã, din istoria umanitãþii: descoperirea scrisu- cine ne-ar fi spus nouã, europenilor, în urmã lui, în urmã cu vreo 5000 de ani, ºi des- cu treizeci-patruzeci de ani, cã budismul va coperirea tiparului în secolul al XV-lea. Este un fenomen cu totul ieºit din comun, care deveni o religie importantã în þãrile occi- bulverseazã nu numai societãþile noastre, ci, dentale? Aºadar, totalitatea vieþii în soci- bineînþeles, ºi economia ºi politica; vreau sã etate este afectatã de aceastã miºcare. ªi spun, modul de guvernare politicã. Sunt atunci, marea dificultate pe care o întâmp- convins cã, la o ultimã analizã, cãderea inãm este una ce þine de adaptare. Oamenii, URSS, de pildã, îºi gãseºte explicaþia sa cea sigur, se adapteazã, suntem cu toþii niºte mai profundã în aceastã revoluþie a tehnolo- animale adaptabile, în viaþa noastrã perso- giei informaþiei. Acelaºi fenomen a condus nalã ca ºi în cea colectivã, dar atunci când ºi la cãderea comunismului, incapabil, evi- schimbãrile sunt prea rapide, ne este mult dent, sã se adapteze la aceastã revoluþie. mai greu. Aºa încât, adevãrata problemã pe Prin urmare, avem de a face cu un fenomen care o avem cu toþii este sã ne adaptãm iar ce va conduce nu numai la restructurarea câºtigãtor sau câºtigãtori din aceastã uriaºã completã a diviziunii internaþionale a competiþie – cãci toate acestea înseamnã, muncii în economie, dar care are, de aseme- desigur, o competiþie, , vor ieºi cei ce se vor nea, ºi aplicaþii politice – cum ar fi criza sis- dovedi mai adaptabili. Pe câtã vreme per- temelor politice, foarte strâns legatã de danþi vor fi cei ce se vor dovedi cel mai aceasta; apoi, desigur, aplicaþii sociologice ºi puþin adaptabili. Acelaºi lucru se întâmplã 20 Thierry de Montbrial
în fenomenele evoluþiei biologice. Cu deose- ce se aflã în centrul unei dezbateri filosofice. birea cã evoluþia biologicã se face prin Oare în tot ceea ce se întâmplã, cât se selecþie naturalã, nu existã un cap care datoreazã purei întâmplãri? Bunãoarã, când gândeºte strategii, în timp ce noi vorbim de ai un accident, e o purã întâmplare cã te afli un domeniu în care existã libertatea umanã, acolo cu douã secunde înainte sau cu douã existã capacitatea oamenilor de a acþiona secunde dupã accidentul de maºinã, deci e sau, dimpotrivã, de a nu acþiona. ªi fiindcã pura întâmplare sau destinul care te aduce întrebarea dumneavoastrã se referã la acolo? În tot ce þi se întâmplã sau nu þi se lucrãrile mele, vã voi rãspunde cã, într-ade- întâmplã este vorba de necesitate – care vãr, cred cã în discuþie este capacitatea noas- conduce, de asemenea, la ideea de Dum- trã – români, francezi, europeni din UE – de nezeu etc. ºi la ideea sensului umanitãþii ºi a a organiza, de a reorganiza, de a ne restruc- sensului istoriei? De altfel, discursul pe care tura instituþiile, modul de a concepe statul, l-am þinut în 2000, cred, la Academia întreprinderile, pentru a ne putea poziþiona Românã, cu prilejul alegerii mele ca mem- mai bine în aceastã competiþie ce a cuprins bru de onoare al Academiei Române, se toatã planeta, chiar ºi religiile sau valorile. numea Sensul istoriei, ºi într-un fel, aseme- Ei bine, însuºi modul de a vedea lucrurile, nea chestiuni abordam ºi eu. În fine, aceastã de a pune problema s-a bulversat ºi cred cã a doua întrebare presupune mize filosofie existã provocãri enorme, mã gândesc, în uriaºe, fiindcã se referã într-adevãr la sensul primul rând, la religii, pentru a supravieþui, istoriei ºi al destinului umanitãþii, aºa cã eu pentru a-ºi regãsi propriile temeiuri, esenþa cred cã nimeni nu poate tranºa definitiv valorilor lor, ceea ce este un lucru foarte, aceastã problemã, e aþine de misterul uma- foarte dificil. Aºadar, cred cã nu avem de nitãþii înseºi. Cred, însã, cã avem datoria sã ales ºi cã trebuie sã abordãm aceastã acþionãm ca ºi cum ar exista cu adevãrat un perioadã nu cu un spirit defensiv ºi temãtor, sens al istoriei ºi cã trebuie sã ne folosim ci cu unul dinamic ºi încrezãtor. raþiunea cât mai bine pentru a încerca sã Cu mult curaj, adicã. îmbunãtãþim soarta colectivitãþii umane. Sã Da, chiar aºa! încercãm sã instaurãm noua ordine mondi- Cât conteazã hazardul ºi cât guverneazã alã în modul celmai raþional cu putinþã. raþiunea în instaurarea noii ordini mondiale? Cum? De exemplu, printr-o mai bunã orga- Mai are loc sau, mai bine zis, mai are timp nizare a UE, sã zicem, în partea noastrã de rigoarea – mã refer la acþiunile politice, diplo- lume, fiindcã aici este locul în care trãim, matice, administrative, birocratice – sã aici este Franþa, ºi i se va alãtura ºi România, lucreze efectiv? curând. Sã dezvoltãm dreptul internaþional, E o întrebare foarte bunã, fiindcã atunci marile organizaþii internaþionale, pe cãi când vorbim despre oameni, la nivel de comerciale - un exemplu, Hong Kong-ul -, indivizi sau la nivel colectiv, ne referim la sã abordãm, de asemenea, cât mai raþional raþiune, dar ºi la domeniul pasiunii, la cu putinþã, marile mize, cum ar fi schim- domeniul iraþionalului, al instinctului. barea climei, cãci avem problema efectului Avem douã emisfere cerebrale: una de serã, sau domeniile adiacente. Sã ne stângã ºi una dreaptã. Tot ce se petrece în organizãm mai bine pentru a face faþã mari- evoluþia societãþilor þine, într-o anumitã lor epidemii, mã gândesc la SIDA, dar ºi la mãsurã, de deciziile oamenilor, de strategi- un fenomen recurent cum este gripa aviarã ile organizaþiilor. Acest aspect þine de gân- sau alte asemenea lucruri. Aº conchide dire, e aspectul raþional, iar în rãspunsul la spunându-vã cã, deºi raþiunea nu acoperã întrebarea precedentã spuneam cã, într-ade- totul ºi cã, deºi multe din lucrurile care se vãr, trebuie dezvoltatã mult aceastã laturã petrec în lume se datoreazã nu atât raþiunii raþionalã, reflexivã. Nu e însã mai puþin cât pasiunii, iraþionalului ºi, la urma urmei, adevãrat cã întâmplarea sau destinul joacã întâmplãrii sau destinului, noi trebuie sã întotdeauna un rol important ºi spun întâm- acþionãm cât mai mult cu putinþã ca ºi cum plare sau hazard, cãci aceasta e o problemã raþiunea ar juca un rol esenþial. 21 Convorbiri
Unde se aflã la ora actualã comandamentul zicem, tradiþii, obiceiuri, instituþii, valori. lumii ºi din cine credeþi cã este format? Acest conservatorism funciar ne determinã Nu existã un comandament al lumii. în mod normal sã încercãm sã consolidãm Dacã îmi permiteþi o rãutate, se ºtia pe vre- înainte de a distruge spre a reconstrui. Cum mea lui Ceauºescu cine comandã – dicta- credeþi cã s-ar putea preveni excesele? torul. Dar lumea nu e organizatã în acest fel. Mondializarea nu este impusã de un ºef, Bine, atunci sã înlocuim cuvântul «coman- de cineva anume etc. Mondializarea este un dament» cu un altul, cu «creier»… fenomen, aºa cum spuneam adineauri, Nu, sã pãstrãm întrebarea aºa cum este. datorat revoluþiei tehnologiilor informãrii. Multã lume crede cã existã un comanda- Dacã îi opunem rezistenþã, îngreunându-ne ment al lumii, cã existã undeva niºte oameni adaptarea, suntem perdanþi. Cãci ce e con- care guverneazã o parte a planetei. Iar servatorismul inteligent? E încercarea de a rãspunsul este cã avem de a face cu o pãrere identifica în toate domeniile esenþialul, va- falsã, cu o credinþã falsã cã ar exista oameni loarea. Dar adaptarea se referã ºi la modul preaputernici. Cã preºedintele SUA este mai în care organizãm apãrarea esenþialului. puternic decât preºedintele României este Chiar dacã suntem credincioºi cu adevãrat, evident, dar asta nu înseamnã cã preºedin- ortodocºi sau catolici, nu ne putem imagina tele SUA guverneazã lumea. Preºedintele ca bisericile noastre sã fie organizate acum, SUA poate avea anumite iniþiative, cu con- la începutul secolului al XXI-lea, dupã mod- secinþe, uneori, vizibile: sã porneascã, de elul celor de acum o mie sau o sutã de ani. exemplu, rãzboiul în Irak ºi sã rãstoarne Dacã, într-adevãr, dorim sã pãstrãm ceea ce regimul lui Saddam Hussein, dar dacã anal- este esenþial din credinþa religioasã, suntem izãm acest exemplu constatãm cã urmarea nevoiþi, de exemplu, sã ne adaptãm limba- evenimentelor îi scapã în mare mãsurã. jul, cãci nu le mai putem vorbi astãzi tineri- Aºadar, sistemul de relaþii internaþionale e lor ca acum douãzeci de ani. Iar acest lucru mult prea complex pentru a permite exis- este valabil peste tot. Deci, cuvântul de tenþa unui centru unic de comandã sau de ordine este adaptarea ºi, prin urmare, refor- conducere. Iar în limbajul pe care îl folosesc ma. ªi trebuie sã fim capabili sã ne refor- în cãrþile mele, îndeosebi în cele douã, pub- mãm. Conservatorismul cred cã este ceva licate în România, lumea în întregul ei nu natural ºi când credem în ceva vrem sã-l reprezintã o unitate politicã, ci un ansamblu pãstrãm, dar a pãstra nu înseamnã neapãrat de unitãþi politice – unitãþi ce interacþionea- a te adapta, nu-i aºa? Dar adaptându-ne, zã într-un mod complex, ceea ce înseamnã pãstrãm mai bine. Ca sã pãstrãm esenþialul cã nu pot fi stãpânite deplin. Prin urmare, trebuie sã fim în stare sã abandonãm nu avem un comandament al lumii, dar neesenþialul. Eu îmi amintesc, de exemplu, putem dezvolta niºte reguli de comporta- cã, în copilãria mea, preoþii purtau sutane, ment care sã permitã reducerea incertitu- la fel cum poartã la voi popii. Azi, în Europa dinilor datorate complexitãþii lumii. Occidentalã, nimeni, practic nici un preot Deci, trebuie sã respectãm regulile… nu mai poartã veºminte tradiþionale. Fiin- Trebuie sã le respectãm, dar mai întâi, dcã s-a considerat cã e un lucru neimportant trebuie sã le creãm. În aºa fel, însã, încât sã ºi s-a reformat. nu fie absurde. E nevoie de reguli conce- Istoria contemporanã e marcatã de conflicte pute, pregãtite de mai mulþi ºi apoi respec- ºi violenþe. Singura alternativã la crizele de tate. tot felul ºi la dezordine sã fie, oare, ordinea Ca indivizi ne raportãm aproape instinctiv la globalizantã? Globalizarea produce, de fapt, mondializare ca la o acþiune de impunere, de ordine sau dezordine? forþã, de înglobare la care ne opunem în Întrebarea e interesantã. Existã în ea primul rând emoþional. Ne opunem ca sã ne douã noþiuni: de ordine ºi de dezordine. apãrãm, bunãoarã de obligaþia de a ne Noi, oamenii, visãm întotdeauna, cel puþin readapta, de a ne schimba comportamentul ºi la o anumitã vârstã, la ordine. Pentru noi, mentalitatea. Ne opunem ºi ca sã apãrãm, sã ordinea este întotdeauna efemerã fiindcã 22 Thierry de Montbrial
ordinea totalã ar oferi imaginea morþii sau, gradaþie. În practicã, atunci când încercãm dacã vreþi, ordinea absolutã este imobili- sã organizãm relaþii internaþionale, respec- tatea totalã. Or, dimpotrivã, în istorie, totul tând, cum vã spuneam adineauri, regula se miºcã fãrã contenire. Prin urmare, existã jocului – bunãoarã, prin intermediul ONU mereu dialectica ordine-dezordine. Eu cred sau al OMC (Organizaþia Mondialã a – fãcând legãtura cu întrebãrile precedente Comerþului) – regulile jocului vizeazã toc- – cã provocãrile unei bune organizãri a soci- mai evitarea exceselor dezordinii. Acesta e etãþii umane sunt tocmai acelea de a face în un aspect al problemei. Dar existã ºi un aºa fel încât dezordinea inevitabilã, creatã altul: putem, oare, elimina complet vio- de schimbãrile, de adaptãrile ºi de refor- lenþa? Din pãcate, rãspunsul este negativ. mele obligatorii, sã se petreacã într-o mai Violenþa face parte ºi ea din natura umanã. micã învãlmãºealã ºi fãrã suferinþã. Un anu- Omul este în egalã mãsurã un animal vio- mit grad de dezordine e necesar vieþii ºi aº lent ºi blând. Ca atare, nu cred cã putem spune cã viaþa însãºi, biologia, se compune elimina complet violenþa. Dupã cum ve- din miºcare, din dezordine, cel puþin tot pe- dem, de la cãderea URSS au fost în lume atât cât din ordine. Totul e o chestiune de mai multe rãzboaie, cel puþin în spaþiul 23 Convorbiri
european, care au pierdut mult în intensi- îl poate avea termenul – dacã noi facem tate comparativ cu ceea ce fuseserã, cel eforturi pentru a ne adapta, atunci toatã puþin în secolul XX. Cred cã putem spera cã lumea poate beneficia de pe urma mondial- nu vor mai fi rãzboaie, rãzboaie mari, în izãrii. orice caz, cum au fost în secolul XX Scriitorul suedez Kjell Espmark, în romanul rãzboaiele mondiale. Dar nu cred cã putem sãu, Cãlãtoria lui Voltaire, publicat în 2003 elimina complet violenþa. Putem încerca ºi în Franþa de Editura Actes Sud, face din doar sã o reducem, sã o canalizãm. Cãci, din Voltaire un cetãþean candid al lumii noastre, pãcate, violenþa stã întipãritã adânc în natu- profund contrariat de consecinþele nefaste, ra umanã, fapt ce face parte, de asemenea, produse la scarã globalã, de contradicþia din- din misterul vieþii. tre raþiunea teoreticã ºi raþiunea practicã, Care credeþi cã sunt beneficiile pentru dintre adevãr, iluzoriu ºi fals. Dumneavoas- omenire – nu pentru oligarhia financiarã – trã ce credeþi cã ar spune Voltaire, reînviat, ale mondializãrii? despre societatea contemporanã? Cred cã toatã lumea are de câºtigat de pe Candide este un procedeu retoric prin urma mondializãrii. Cred cã mondializarea care pui întrebãri foarte profunde la adã- este interdependenþa, deschiderea spre postul unei aparente naivitãþi. Voltaire ar fi ceilalþi, ºi cred cã pentru o þarã ca România, fost un bun jurnalist. Sigur, nu ºtiu ce ar face un asemenea fapt trebuie sã fie limpede, Voltaire azi, pentru cã nu trebuie niciodatã fiindcã voi aþi avut parte, cel puþin o vreme, sã dãm glas morþilor, dar nu trebuie sã sã ºtiþi ce înseamnã izolarea totalã de lume, uitãm, cred, cã lumea materialã este într-o în ultimii zece ani ai lui Ceauºescu. Iar când continuã schimbare – începând din secolul te izolezi complet de restul lumii, te afli la al XVIII-lea s-au fãcut progrese extraor- extremitatea opusã globalizãrii. Te închir- dinare: în ºtiinþã, tehnicã, medicinã, sport, ceºti, te nimiceºti, pieri. Deci mondializarea comunicare etc. – natura umanã, însã, este este deschidere ºi interdependenþã, cu în esenþã aceeaºi. Oamenii de azi sunt condiþia ca ele sã fie bine canalizate. ªi insist esenþialmente aceiaºi cu cei din secolul al mereu pe aceeaºi idee a regulilor, a instituþi- XVIII-lea. Au aceeaºi capacitate cerebralã, ilor, cãci datoritã ei toatã lumea are de câºtigat. Oligarhia financiarã este o expresie aceleaºi caracteristici fiziologice etc. Între- cam extremistã dat fiind cã lumea finanþelor bãrile pe care ºi le-ar pune un gânditor ca este necesarã pentru îndeplinirea proiec- Voltaire, ca de altfel, oricare alt gânditor, telor economice. E drept, ne ºocheazã o sunt aceleaºi. Cred cã ceea ce este evident îmbogãþire prea rapidã, existã multe astfel pentru secolul XX este pierderea naivitãþii, de cazuri: în þãrile foste comuniste existã fapt ce a început sã se contureze o datã cu multe averi ce s-au fãcut extrem de repede secolul Luminilor, ce s-a dezvoltat apoi cu ºi e, într-adevãr, ºocant. Dar nu cred cã scientismul ºi pozitivismul secolului al XIX- putem spune cã oligarhia financiarã ar be- lea ºi, apoi, chiar la începutul secolului al neficia de pe urma mondializãrii. Ar fi cu XX-lea am pierdut speranþa naivã cã pro- totul excesiv. Sã nu uitãm iarãºi, cã o bunã gresul tehnic sau ºtiinþific ar permite, în parte a lumii, care pânã nu demult era com- sine, transformarea naturii umane. Existã, plet subdezvoltatã, se aflã azi în plinã dez- în religie, dacã vreþi, înfruntarea permanen- voltare. Acum treizeci-patruzeci de ani în tã dintre bine ºi rãu, care nu s-a schimbat. Europa de Est erau oameni care considerau Cred cã cineva ca Voltaire ar putea sã se China o þarã care nu va cunoaºte niciodatã adapteze ºi el la o lume diferitã de cea în dezvoltarea. ªi avem vreun drept sã ne care a trãit ºi sã scrie cãrþi ºi articole în care plângem acum în privinþa dezvoltãrii tonul general nu s-ar deosebi prea mult de Chinei? Sau a Indiei? Dacã mondializarea tonul din secolul al XVIII-lea. Dupã cum ºi este bine încadratã de reguli de comporta- cei care îl criticã pe Voltaire ar putea, la fel, ment, reguli pe care le-aº numi drept inter- sã-l desfiinþeze pentru faptul cã nu trãia naþional – în sensul cel mai general pe care întotdeauna aºa cum le dãdea lecþii altora. 24 Jurnale
A.E. Baconsky: Jurnal “Nu vom scãpa niciodatã de impostori” (II)
Abstract In the following fragments, a part of Baconsky's journal is offered to the public, presenting a few sequences from the writer's life during the first months of 1962, when the situation of writers and poets and their social and economical status was becoming more and more critical.
În Caiete critice, nr. 3-4-5/2008 s-a publicat, prin bunãvoinþa colectivului redacþional, Jurnalul (I) de H.E. Baconsky, unde prezentam cã textul începe cu data de “17 Septembrie [1961]” ºi continuã pânã la data de “7.III.963”. când se întrerupe. Pe pagina filei urmã- toare apare precizarea: “Lipsesc 25 foi”, adicã 50 pagini de manuscris. Continuãm publicarea Jurnalului începând cu data de “9XI.961” îngãduindu-ne, toto- datã, sã marcãm unele evenimente semnificative din viaþa ºi activitatea poetului în anii 1960-1963. În vara lui 1959, familia Clara ºi Anatol Baconsky se mutã în Bucureºti, într-un aparta- ment acceptat, din clãdirea de pe str. Dionisie Lupu (Tudor Arghezi), nr. 12-14. (Aspecte privind mutarea în Capitalã în Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, 1982, p. 60 ºi urm. ºi P. Þugui, A.E. Baconsky “pãrãseºte” redacþia Steaua (II), Rostirea Româneascã, Sibiu, an. IV, nr. 1-2-3, 1998, p. 128-149) La Bucureºti e înconjurat de scriitori tineri, iar în ianuarie 1960 începe colaborarea în paginile Gazetei literare, bucurându-se de amintirea lui Paul Georgescu ºi Z. Stancu. În luna mai îi apare la Editura Tineretului antologia Poeþi clasici coreeni, iar în septembrie 1960 Espla oferã cititorilor cartea Cãlãtorii în Europa ºi Asia de A.E. Baconsky. În aceeaºi perioadã apãruse aprobarea autoritãþilor financiare ca Uniunea Scriitorilor sã editeze, începând cu anul 1961 revista Secolul 20. Una din condiþiile explicate, pusã de A.E. Baconsky la eliberarea sa din postul de redactor ºef al Stelei, a fost numirea ca redactor ºef al noii reviste lunare - Secolul 20, programatã sã aparã în 1961. Încã din august 1960, A.E. Baconsky a început sã elaboreze planurile ºi programul revistei Secolul 20, aceasta cu ºtirea secretariatului Uniunii, a prim-secretarului Mihai Beniuc. ªi, totuºi, în decembrie 1960, Mihai Beniuc îi comunicã cã aºa-zisa hotãrâre a Comitetului Uniunii de numire ca redactor ºef al revistei Secolul 20 a lui Mihai Beniuc. Era una din cele mai dure lovituri intelectuale ºi morale primitã din partea conducerii Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc dovedind o ingratitudine incalificabilã. (Eu fusesem destituit în septembrie 1960 de la conducerea Secþiei de ªtiinþã ºi Culturã a C.C., însã foºtii mei colaboratori s-au purtat nedemn prin acceptarea abuzului lui Leonte Rãutu, principalul adversar politico-ideologic a lui A.E. Baconsky). Din motive inexplicabile, M. Beniuc nu a comunicat sincer lui Baconsky cine a refuzat autoritar numirea autorului Fluxului memoriei ca redactor-ºef al revistei Secolul 20. Oportunismul ºi ingratitudinea lui Mihai Beniuc sunt de condamnat. Volumul Versuri apare la Editura Tineretului în februarie 1961, iar în august, din acelaºi an, apare tot la Editura Tineretului Versuri de Quasimoto. În româneºte de..... Mutarea 25 A.E. Baconsky: Jurnal
în Bucureºti ºi absenþa salariului lunar a pus familia Baconsky în faþa unor cheltuieli ce nu puteau fi acoperite din drepturile de autor încasate de la Fondul Literar, situaþie inco- modã, dacã nu chiar terorizantã pentru familia Baconsky. Ca sã-ºi aline cât de cât suferinþa moralã provocatã de confraþii de la Uniune ºi patron- ii ideologici de la Direcþia de Propagandã ºi Culturã de la partid, A.E. Baconsky pãºeºte la redactorii de la Secolul 20 ºi inaugureazã colaborarea cu traduceri din poeþi strãini. ªi în viaþa personalã intervin evenimente imprevizibile. Integrarea în mediile socio-int- electuale bucureºtene, de bunã seamã mai puþin rigide ºi cu anume prejudecãþi tradiþionale, existente în Oraºul de pe Someº, îi oferã situaþii ºi oameni ce-i zdruncinã poza mizantropicã. La Otopeni, unde fusese internat pentru control medical ºi tratament se regãseºte: “...încep sã mã simt mai bine. Dincolo de excelentele îngrijiri medicale mã va tãmãdui poate ºi frumuseþea nemãsuratã a locului, poate ºi liniºtea - cea venitã din afarã pentru cã cealaltã inte- rioarã mi-au ascuns-o anii ºi bucuriile ireversibile”. (Scrisoare cãtre P.Þ., sept. 1959) În iunie-iulie 1960, e supus unui nou control medical. Se pare cã, acum în spital, cunoaºte pe doamna Ioana Posticã, profesoarã de francezã, temporar cu slujbã de asis- tentã medicalã, cãsãtoritã, fãrã copii. De aceeaºi vârstã, noua prietenã, ºtiutoare de poezie francezã, frumoasã ºi discretã, estompeazã depresiunile ºi nesatisfacþiile cotidi- ene, întreaga fiinþã a poetului nãzuieºte spre fericire ºi iubire, se dãruieºte vieþii ºi creaþiei: “Adu-þi aminte arama / cu umerii roºii trecând / Singurã. Adu-þi aminte / saralandele toamnei. / Uitã frunzele rugii, / apele calme, pãdurea / care pleca murmurând - / uitã decorul mereu / schimbãtoarelor farmece. Uitã / ºi zilele, lunile, ceaþa / prin care veneam cãutându-ne...” (Dans în octombrie) Parcurge ironic ºi zilele de “judecatã” oferite de confraþi la Conferinþa pe þarã a scriito- rilor din 22-24 ianuarie 1962, ca în primãvarã sã cãlãtoreascã dezinvolt prin... Þarã. Cum însuºi mãrturisea, apucase, cu “mai bine de 5 ani”, pe o nouã cale artisticã, fãrã s se abatã de la ea. (Pavel Þugui)
9.XI.[961] nu se tulbure mecanismul redacþional. Nu Au trecut zile neînsemnate cu nimic în ºtiu dacã autorii se gândesc la eventuali- viaþa mea. M-a vizitat un tînãr poet, student tatea de a fi sau nu fi cetiþi de cineva - mai la Conservator ºi mi-a fãcut o enormã curând nu se gîndesc - cei care le publicã bucurie arãtîndu-mi un exemplar complet sunt însã absolut indiferenþi la asemenea zdrenþuit, din Fluxul memoriei; îl citiserã probleme. Cine e vinovat de aceastã situa- vre-o sutã de colegi ºi prieteni de ai sãi. þie. Nimenea, desigur ºi tocmai asta mi se Cumplitã plictisealã a fost strãdania mea de pare cumplit. a cîrpi, dupã cerinþele editurii, o micã De trei luni nici o editurã nu plãteºte monografie turisticã a Clujului. Câteva file drepturile de autor cuvenite dupã o muncã prestatã ºi acceptatã sau chiar tipãritã. am avut senzaþia croitorului periferic, sortit Cauza? N-o cunoaºte nimeni. Întîmpinã un sã întoarcã haine vechi ºi sã peticeascã, sã fel de Congres al scriitorilor cu lamentabile transforme pantaloni uzaþi în fuste de tribulaþii ºi adesea cu foamea. De multe seri damã. Ce sã fac dacã n-am fost capabil de la rînd ceaiul gol e hrana noastrã. Cei douã discernãmânt, orice exigenþã, orice raþiune. duzini de privilegiaþi – oamenii recepþiilor – se cer articole politice dar nimenea nu simte au câte douã-patru salarii ºi importante necesar sã disocieze cele bune ºi utile de sume la CEC, încît sumele ce le provin din celelalte, plate, inutile, simple parafrazãri literaturã sunt binevenite chiar peste un an ale altor ºi altor asemenea piese. Totul e sã sau doi. Cît va mai dura postul? N-o fie ºi sã vinã mereu pe banda rulantã ca sã cunoaºte nimeni. 26 Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)
23.XI.[961] Milo P[etroveanu] m-a rugat sã-l însoþesc într-o vizitã la Stancu. Am acceptat ºi iatã- ne ajunºi. L-am gãsit împreunã cu Baranga ºi îndatã ce am intrat, gazda a cuvântat, dupã obiceiul sãu: Þin sã precizez de la început cã avem printre noi pe unul dintre cei mai de seamã poeþi contemporani ai Europei (eu eram; am fost avansat). Apoi, ne-a exprimat profunda sa angoasã privi- toare la viitoarea conferinþã scriitoriceascã. Va fi reales Beniuc (reales e un termen cu totul nepotrivit!) ºi i se vor adãuga 4-5 tineri purtãtori de servietã. Stancu manifestã o veche dorinþã de a se retrage la Breaza sã scrie, lãsînd treburile scriitoriceºti pe seama hazardului. Pãrea f[oarte] afectat de atacul lui T[itus] Popovici instigat de Beniuc. Ce oameni slabi! Ce-l poate interesa în fond o asemenea ispravã? Dupã o firavã iluzie, revin la vechile temeiuri. Beniuc va rãmînea pânã la parozism prim secretar al Uniunii Scriit[orilor]. E de altfel singura lui formã de nemurire!
28.XI.[961] Astãzi Milo P[etroveanu] a fost numit la V. Romîneascã. M-am bucurat ºi l-am felici- tat din toatã inima. Eu rãmîn sã ºomez mai departe sub lozinca: are Dumnezeu grijã de pãsãrile cerului! Un coleg clujean mi-a adus vestea ex- cluderii din partid a ultimului dintre ticã- loºii care-mi fãcuserã viaþa imposibilã între zidurile bãtrânului oraº. N-am trecut încã sã caut a le publica în locurile cele mai puþin insalubre: mai cu seamã la Gazeta ºi Contemporanul. Prelungindu-se fastul con- ferinþei, editurile continuã a nu plãti nici un ban ºi mã simt aproape ca Demostene Botez cel de acum 8 ani, care le colinda prin re- dacþii cerând subiecte pentru posibile arti- cole de imediatã publicabilitate.
17.XII.[961] Douã delegaþii reprezentative ale scriito- rilor români au plecat sã ducã faima literelor noastre peste hotare. În Ungaria: Dem. Botez, D. Corbea, Letay L. ºi A. Rãu. În Cehoslovacia: Nagy Istvan, I. D. Bãlan, N. Þic ºi Veronica P.[orumbacu]. N-am 27 A.E. Baconsky: Jurnal
vãzut aceste þãri, dar sînt mîndru de judi- cioasa alcãtuire al delegaþiilor ce mã vor reprezenta ºi pe mine: cu ochii lor voi vedea deci ºi eu. E singurul mod de a cãlãtorii, care-mi revine în exclusivitate! Trecînd prin Bucureºti, Rãu mi-a povestit un episod f.[oarte] trist. Cu ocazia sãp- tãmînii filmului francez la Cluj din ordinul personal al lui Vaida, au fost arestaþi peste 100 de bieþi amatori de autografe care-l aºteptau la ieºire pe Jean Marais. Printre ei studenþi, medici, funcþionari etc. Au fost þi- nuþi 36 ore în beciurile miliþiei, bãrbaþii au fost tunºi iar femeile speriate cu aceeaºi puniþiune. Majoritatea dintre ei, dupã eli- berare au fost se pare, daþi afarã din insti- tuþiile în care erau încadraþi. Însuºi Rãu a primit un plic de la miliþie, în care îi se cerea sã comunice neîntîrziat ce sancþiuni admi- nistrative s-au luat la redacþie împotriva lui Leonida Neamþu care, nici mãcar aspirant la vreun autograf, trecea pur ºi simplu pe stradã cu soþia ºi apropiindu-se sã vadã ce se întîmplã la respectivul cinematograf, s-a trezit în beciul miliþiei de unde, dupã trei zile s-a întors tuns ºi umilit! Lozinca sub care s-a desfãºurat acþiunea miliþienilor era: sã lichidãm ploconirea în faþa artei burgheze! Azi a început o feericã ninsoare. M-am plimbat cîteva ceasuri prin cartierul ºose- lelor ºi mi-am amintit de copilãrie. Ce bine e sã te purifici sufleteºte în alb ºi în naive migraþii spirituale, sã te joci cu vîrstele pier- dute pe totdeauna ºi sã lipseºti o vreme, oricît de scurtã, din propria ta viaþã. Crãciunul se apropie ºi cu el, prin inter- venþia unor mesaje de abundenþã ruralã despre care am fost prevenit prin scrisori, vom trãi cîteva sãptãmîni normale. Vom chema câþiva prieteni, vom avea în sfîrºit sentimentul cã sîntem în rândul lumii – apoi dupã scurtul interludiu vom reveni la sãrãcia noastrã obiºnuitã. Pînã atunci, mîine va trebui sã-mi calc pe suflet ºi sã solicit un nou împrumut la Fondul Literar, cãci altfel nu se mai poate! Trist, dar inevitabil!
6-I.’962 Asearã în camera de partid a Uniunii Scriitorilor am stat de vorbã cu Novicov în legãturã cu volumul meu ºi cu diversele 28 Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)
calomnii debitate la adresa mea. A intrat la Nu pot afecta ritualul, destul de rudimentar un moment dat Deºliu îmbrãcat în ceea ce dealtfel, al demagogiei, nu pot asculta nea- se numeºte Jargonard un palton de „fost”. devãruri flagrante, fãrã sã ripostez violent, L-a achiziþionat la Consignaþie de la vreun nu pot recunoaºte erori iluzorii, simulînd fost deputat, director de bancã sau patron un respect profesional ºi ad-hoc – ºi asta e de restaurant. Era f.[oarte] mîndru de achi- rãu, e o adevãratã infirmitate! Pot simpatiza ziþia lui ºi mîngîia cu voluptate blana de sincer un mãturãtor din parc ºi îmi pot îm- vidrã, cu imperceptibile eroziuni. Rãposatul pãrþi cu bucurie þigãrile la grãdinarii oraºu- fusese ceva mai gras sau poate a prevãzut lui dar nu pot schiþa zîmbetul de rigoare uluitoarea metamorfozã a veºmântului ºi a când întâlnesc un „scriitor”! în fond ar tre- lãsat loc poetului sã-ºi alcãtuiascã un pânte- bui sã o fac – n-ar fi o concesie în artã ci în ce rotunjit ca un apendice al prestigiului ºi viaþa mea; dar oare se pot separa aceste combativitãþii. Ce puþin le trebuie acestor douã reverse ale fiinþei mele? nouveaux riches! Un palton de fost, o casã cît mai mare ºi cît mai aproape de ºosea, o 12.I.’962 maºinã fie ºi mai ponositã – niºte cãlãtorii în Am publicat în „Contemporanul” – un streinãtate, niºte salarii, venituri diverse, protest împotriva bandelor care au atentat douã-trei soþii schimbate la interval de cîþi- la viaþa lui Sartre. va ani, – iatã idealurile cele mai demne de Nu ºtiu de ce toþi foºtii legionari þin sã-mi un redactor ºef sau pur ºi simplu un scriitor dea lecþii de marxism: G.[azeta] L.[iterarã] fruntaº! ªi ce fericiþi sînt, probabil, cei capa- de ieri publicase un oarecare I. Lungu, fost bili sã se mulþumeascã cu atîta. Vai însã slb legionar, care denunþã „gravele abateri celui sãrac cu duhul care viseazã infinitele ºi de la marxism” din studiul meu Declinul înºelãtoarele apariþii ale sublimului! Vai, Metaforei. Oare e necesar ca asemenea spe- acelor – vorba lui Bacovia: cimene sã apere puritatea ideologicã a criti- ... nebuni rãtãcitori, tãcuþi cii noastre? Gesticulând pe bulevarde! La Casa Scriitorilor am cetit toatã dupã amiaza reviste streine. Un italian scriind 8.I.’962 despre J.S. Perse ajunge la concluzii f.[oarte] Poeþii tineri mã viziteazã încontinuu. învecinate cu ale mele: un poet sgomotos ºi Deobiceiu, bãieþi talentaþi ºi sãraci, cu aer de de o mãiestrie inutilã! pãsãri speriate ºi cu figuri mistuite de ana- horeþi juvenili. Sunt singurele mele relaþii 15.I.’962 aceºti necunoscuþi ºi cu ei mã simt în afara Liniºte. Viaþa e calmã ºi rectilinie. Vãd în intrigilor, meschinãriilor, invidiilor, cupidi- jur agitaþia oamenilor din cele mai variate tãþilor, demagogiilor viermuiesc în mediul meserii. Scriitorimea e placidã ºi stagnantã. scriitoricesc. Viaþa mea se confruntã cu Revistele apar automat, nu vezi nici o iniþia- prospeþimea ºi ingenuitatea unor vîrste ire- tivã, nici o întrebare, nici o discuþie – nimic versibile ºi mi se pare cã eu însumi mã capabil sã te antreneze. E un profesionalism cunosc în ei, aºa cum eram odinioarã – meschin, o inerþie cotidianã. Regret cã nu poate doar aerul meu de sabie ºi ochii mã pricep la ceva foarte concret: inginerie, incandescenþi ai celui ce nu admitea conce- medicinã, chimie etc. Aºi intra sã lucrez cu sia, nu-i mai pãstreazã aceastã generaþie toatã pasiunea ºi m-aºi simþi foarte fericit. recentã. Are o anumitã cuminþenie vecinã Munca mea ar da roade palpabile, de utili- imperceptibil cu resemnarea. Sau poate o tate directã ºi imediatã. Ce bucurie sã vezi maturitate prematurã; uneori – ºi aceasta oamenii mutîndu-se într-o casã ziditã de cînd o surprind, îmi displace – manifestã tine! chiar tendinþe precoce de abilitate ºi diplo- ªi eu zidesc – dar cine va pãºi vreodatã maþie. O, cît de infirm am rãmas în aceastã pragul casei strãvezii pe care mã strãduiesc privinþã, pînã astãzi! Nu voi fi niciodatã s-o duc la bun sfîrºit? Incertitudine ºi capabil sã mimez preþuiri, interes, curtoazie. îndoialã. Faci ºi parcã nu s-ar alege nimic. ªi 29 A.E. Baconsky: Jurnal
printre atâtea ostilitãþi te simþi strein ºi masã. Dupã masã delegaþii vor alege noile nefolositor. organe de conducere. Prezidiul festiv a fost alcãtuit din T.[udor] Arghezi, (care a stat 18.I’962 doar pânã la prima pauzã), apoi scriitorii: Astãzi e o zi festivã. Dupã cinci luni de Ion Brad, Mircea Dumitru, Z.[aharia] pauzã, în sfîrºit se anunþã plata drepturilor Stancu, Marcel Breslaºu, V. Em. Galan, de autori. Iatã-mã la casieria F.[ondului] Nagy Istvan, Al. Ghilia, Kovacs Gyorgy, Lit.[erar]. Aºtept sã încasez vreo 3 000 lei. În Marin Preda, Titus Popovici, Ion Pas ºi, faþa mea o doamnã de 50-55 de ani, asistã la bineînþeles, M. Beniuc. Raportul lui Beniuc numãrãtoarea banilor ce-i revin. Fãrã sã a citat succesele poeziei din perioada de vreau numãr ºi eu odatã cu casierul. Când dupã Congresul din 1956, excluzîndu-mã ajung la 70 000 pierd ºirul. Casierul contin- total. Aºadar cãrþile mele apãrute în acest uã, apoi femeia deschide o sacoºã imensã ºi rãstimp, adicã Dincolo de iarnã, Fluxul îngrãmãdeºte înãuntru mormanul de banc- Memoriei, Versuri – sunt nule. În schimb, la note, uitându-se, parcã jenatã, în jurul ei. Ci- capitolul negativ am fost situat în centru neva din spate spune cã e soþia lui Cãlines- (evazionism, apolitism, însingurare etc.). cu. Bietul de el, pe lângã modestul venit lu- Au urmat oratorii, care m-au atacat aproape nar de cc. 10 000 – iatã ºi o altã pacoste pe toþi, debitînd felurite acuze ºi sfîrºind prin a capul lui! recunoaºte cã sunt „înzestrat” (termen ad- Oricum cei trei mii ai mei îmi asigurã hoc pentru a evita cuvîntul talent ce li s-a plata datoriilor ºi dacã vor prisosi câteva pãrut nemeritat totuºi). S-au spus pe sute, va fi excelent. socoteala mea lucrurile cele mai diverse; Am semnat contractul pentru traducerea pînã ºi cultura mi-a fost consideratã lui A. Lundkvist, ceea ce înseamnã încã 3-4 „gongoricã” de cãtre un personaj care pretin- luni de existenþã oarecum asiguratã. Vorba dea cã îmi argumentez un eseu citindu-l pe lui Vallejo: Vai de atâta, vai de atât de puþin, „obscurul pornograf Restif de la Bretonne” vai de toþi! (Bretonne Restif, astãzi cînd, în sfîrºit, o 21.I’962 lume întreagã îi acordã locul important pe Au venit clujenii la Conferinþã. Mîine va care-l meritã, trebuie sã sufere ºi el din începe. Am primit ºi eu o invitaþie, ca un cauza mea!). Un orator, critic oral, cunoscut strein oarecare: locul nr. 289. Mã voi duce sã printr-o vastã activitate prin ºedinþe, ºi-a asist. Sînt sigur de pe acum de concluzia manifestat încîntarea cã eu n-am fost ales acestui areopag: cauza principalã a stagnãrii delegat, ºi a considerat cã e aici manifestat, poeziei sînt eu, izolat, evazionist, inactual unanimul oprobiu al confraþilor care deza- etc. Mã vor lovi toþi ºi din toate pãrþile. Ce probã total poezia mea – ca ºi cetitorii, pot face? Sînt sigur cã ºi dacã aºi scrie altfel, dealtfel, a încheiat oratorul: numele sãu e tot n-ar fi bine: mi s-ar pune la îndoialã sin- A.[lexandru] Oprea. Dupã ultimii vorbitori, ceritatea. Dacã scriu aºa cum sînt, nu e bine. Beniuc mi-a sugerat cã „e foarte aºteptatã o Dacã n-aºi mai publica nimic spre a nu luare de atitudine” din partea mea, cãci, ori- împiedeca mersul poeziei noastre, iarãºi cum, n-ar fi bine! sã nu vorbesc. Mi-am scris n-ar fi bine. Dar oare dacã aºi înceta sã mai un mic text pe care l-am cetit ]n 3-4 minute. exist? Ce negre sunt aripile vîntului care mã Dupã câte mi-am dat seama ºi am auzit, învãluie. Poate cã sunt un monstru cu ade- eu eram desemnat ca obiectiv al acestei con- vãrat. Aºi vrea sã fi fost altfel dar e tîrziu, nu ferinþe – obiectiv în sensul de molimã ce tre- se poate. Dacã mãcar fosforul oaselor mele buie lichidatã. Cred cã scopul a fost atins. va spori fertilitatea unui ogor undeva, tot Îmi dau seama cã nu trebuie sã mai încurc voi avea o justificare de a fi existat? splendidul zbor al poeziei noastre. Cum voi trãi, încã nu ºtiu. Practic nu prea vãd de ce 24.[I’962] ar mai trebui sã trãiesc? Deocamdatã ezit Conferinþa s-a deschis, a avut loc ºi s-a încã, pendulînd între derutã ºi speranþã încheiat pentru invitaþi, astãzi înainte de mult prea vagã. Nu e oare speranþa un 30 Nu vom scãpa niciodatã de impostori (II)
pseudonim al laºitãþii? Patrie ingratã, nu vei avea oasele mele, spusese luptãtorul latin; nu pot repeta vorbele lui. Aºi spune altfel: Patrie iubitã, iartã-mã dacã îþi voi lãsa, din tot ce-aºi fi vrut odatã, singure oasele mele. E în orice caz cea mai certã moºtenire pe care o voi lãsa. Binecuvîntaþi fie cei ce se strãdu- iesc ajutîndu-mã sã o împlinesc mai repede!
26.I.’962 Asearã, deºi nu fãceam parte dintre dele- gaþi, mi s-a fãcut cinstea de a fi invitat la recepþia finalã. Nimenea dintre cei mari, cu toate cã erau mulþi, nu mi-a acordat vreo atenþie. De fapt, nu înþeleg de ce am fost chemat. Conducãtorii statului s-au întreþi- nut cordial cu biroul, nou ales, al Uniunii. Cineva spunea lângã mine cã însuºi Gheor- ghiu-Dej l-a chemat pe Cicerone Theodo- rescu sã ciocneascã un pahar, cu toate cã respectivul nu e membru nici în comitet. Feþele tuturor – sau aproape ale tuturor – erau exaltate. Obscurii abuzau de excelen- tele bãuturi ºi încercau sã escaladeze pres- tigii, fraternizând cu cei mai celebri ºi invi- tîndu-se la intimitate! Demostene Botez a cetit un lung discurs pe care toþi l-au ascul- tat cu resemnare. Îndatã ce conducãtorii au plecat, nevãzut de nimenea am ieºit reîntor- cîndu-mã în vizuina mea. Dar ajuns acasã, propria mea locuinþã mi-a pãrut streinã; nu mai era în ea nimic din amprenta locataru- lui ºi am simþit cum încet, încet se mutã în ea altcineva. Culmea stupiditãþii ridicole: Paul Geor- gescu, în ciuda eforturilor sale diplomatice, a fost ºi el atins destul de substanþial ºi a decãzut din rosturile lui politice! Cred cã încã acum 2-3 luni, când îi spuneam cã de ce te temi nu scapi, mã privea cu îngãduinþã...
1.II.’962 Zilele trec peste mine, sumbru ºi deru- tant. Am fost asearã la ªelmaru sã-i propun colaborarea mea la revista Teatrul. A fost foarte amabil, dar mi-a rãspuns cã e scrisã în întregime de oameni de teatru: actori, regi- zori, scenografi etc. deci nu vede ce i-aºi putea da în afarã doar de o piesã! Astãzi am vorbit cu Dem.[ostene] Botez, directorul Vieþii Rom.[âneºti] unde încã din iunie 1961 31 am un studiu despre poezia sud-americanã propriul meu suflet chiar, nemaivorbind de ºi o serie de traduceri din respectivii poeþi. trupul ce se vehiculeazã în neºtire. Numai Mi-a spus cã de la mine vrea poezii origi- când mã gândesc la aceste þinuturi cãrora le nale în spiritul criticilor ce mi s-au adus. sînt o zadarnicã progeniturã, simt întorcân- Replicîndu-i cã pînã atunci vreau sã ºtiu du-se o parte din sufletul meu, adusã de o soarta traducerilor, mi-a rãspuns cu un zîm- adiere melancolicã – ºi îmi vine sã-mi aºez bet perfid cã... sperã sã le poatã publica prin capul pe fiece piatrã. Vãd hipertrofiatã în iunie-iulie 1962. Ce cumplitã ºi monstru- faþa mea imaginea lui Sadoveanu, ca o hartã oasã ticãloºie! Acest bãtrîn nul ºtie prea bine a þãrii cu geografia inefabilã. Paºi pretutin- cã mã condamnã astfel la o lunã de foame ºi deni, cãrþi, oameni, sunete în spiralã –, toate, totuºi – ba chiar tocmai pentru asta! – mã toate ca niºte roiuri cu nepãtrunsã euforie... amînã la infinit. El are cîteva salarii ºi peste Am vãzut ieri un film dupã Doamna cu toate mai ºi câºtigã 4-5 mii pe lunã de la cãþelul. Ce geniu gris – acest Cehov. Simte la publicaþii ºi edituri. Ce logicã stranie în un moment dat cã toate banalitãþile dia- toate acestea! Despre echitate nu mai logurilor sale devin pe negândite de aur. Ce vorbesc –, e un termen cu totul absurd. cumplitã alchimie, ce putere disimulatã, ce Am presimþirea cã la viitoarea platã a groaznicã amãrãciune! Se pare cã dintre toþi, F.[ondului] L[iterar] voi fi omis de Editura cel mai bine cunoaºte toate acestea – ºi câte Tineretului, cu toate cã legea îmi dã dreptul altele! – Hemingway! Adesea se ducea pe la o programare de 2-3 mii lei. Plãtind rata ascuns la Ialta, bãtrânul lup american! de datorie la Fond ºi încã unele resturi pe la Cinste lui cãci e foarte greu sã-i desluºeºti cunoºtinþe, tot mi-ar rãmînea vreo 7-8 sute amprenta mâinii pe clanþa acelei case unde de lei. Cred însã cã, ostracizat cum mã aflu, se mistuia Anton Pavlovici! nu voi putea beneficia de acest drept. Nu ºtiu sã mã mai adresez vreunei redacþii sau 8.II.’962 sã las totul baltã. Poate cã toþi mã vor refuza Fãcând agenda pentru Steaua, am cetit în cu aceeaºi amabilitate. Sã fie o dispoziþie de Esprit – un articol de P.[etru] Dumitriu. Era sus? Sau e simpla manifestare a unei o bâiguialã penibilã între stânga ºi dreapta: laºitãþi? În ambele cazuri, refuzul e la fel de un fel de învãþãturã pentru capitaliºti pen- justificat. Trebuie sã depãºesc vechiul tru a putea ieºi din încurcãturile lor de as- evazionism ºi în acest fel, mai concret! tãzi. Ce inutilitate! L-am revãzut pe când De dimineaþã am fost la ESPLA – pre- era aici ºi îmi sugera sã fiu mai suplu. Toatã dându-i lui Gafiþa cartea mea despre poeþi ºi plecarea lui e, sub toate aspectele, un gest poezie (eseuri ºi traduceri). Gestul e gratuit. care-l descalificã. Þara trebuie iubitã în orice L-am facut aproape mecanic, deºi îmi ipostazã, iar într-o vreme când a o pãrãsi dãdeam seama cã nu va avea nici o con- înseamnã a fugi, scriitorul n-are voie s-o secinþã multã vreme ºi noua mea carte se va facã. Într-o singurã direcþie e permisã fuga odihni (alãturi de volumul de versuri cu sta- dacã viaþa te-a învins: în pãmânt! E trist cãci giul de trei ani) prin sertarele redacþionale. ne e, undeva, specific. Un P.[etru] Dumitriu Milo P.[etroveanu] e încã din afarã. Nu- rus, ar fi de neconceput! mirea sa de acum peste 2 luni e reconfir- Presimþirea despre F.[ondul] L.[iterar] s-a matã la V.[iaþa] Rom[âneascã]. realizat parþial: am fost totuºi programat, dar cu mai puþin de jumãtate din cât mi se 6.II.[‘962] cuvenea. Oricum, mai pot supravieþui o La Gazeta lit[erarã] – lecturã de reviste vreme. streine. Liniºte pretutindenea ºi ordine per- fectã. Sunt alternativ gol ºi plin ca o clep- 21.II.’962 sidrã care se întoarce. Nu pot vedea prea Zile stagnante ºi lâncezealã sufleteascã. departe. Nu sînt nici abãtut, nici revoltat, Mici plimbãri ºi triste reflexiuni. M-am nici nemulþumit, nici consternat de toate decis sã plec mâine, pe douã sãptãmâni în cele ce mi se întâmplarã. Sunt absent din Moldova. 32 Document
Nina ARHIP O revistã de altãdatã (I)
Resume L'article présente le début d'une revue de littérature d'un lycée de Chisinau, contenant, parmi d'autres, les premiers essais littéraires de Laurentiu Fulga, faits pendant ses années d'école et de lycée. Des poésies adressées à ses collègues et puis publiées dans la revue du lycée " Regele Ferdinand I " de Chisinau sont amassées dans cet article à l'aide du journal de Virgil C. Gheorghiu, collaborateur de la même revue, à coté de Laurentiu Ionescu , Leonida Secreteanu, George Petcu, Dinu Pillat - plus tard.
Cele mai vechi încercãri literare ale lui funcþionãrii comitetului de direcþie, cenzurã Laurenþiu Fulga sunt legate de revista ºi redacþie a revistei respective.” Revista, Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din cuprinzând o parte literarã ºi una ºtiinþificã, Chiºinãu. Devenise elevul acestui renumit urma sã fie cumpãratã de toþi sau de cei mai liceu în 1928, în urma unor examene dificile. mulþi elevi ai liceului, de profesori, de Probabil cã se pregãtise foarte serios tot oameni politici ºi de culturã din Chiºinãu, anul ºcolar 1927-1928, cât rãmãsese acasã, în primul rând: „..(cei doi elevi de la un dupã absolvirea clasei a IV-a, în 1927. Aflãm pupitru: unul sã fie abonat la „ªtiinþã ºi pro- din memoriile lui Constantin Virgil Gheor- gres” iar al doilea la revista „Crai Nou”) ghiu, viitorul coleg de clasã, nãscut în costul abonamentelor intrând în cuantumul acelaºi an, 1916, cã liceele militare erau taxelor de cãrþi ºi rechizite ºcolare”; foarte cãutate de pãrinþii bãieþilor pentru cã, „Comitetul de redacþie: un profesor de fiind gratuite, îi scuteau de orice cheltuialã limba românã, unul de filozofie, unul de pentru fiii lor, pe toatã perioada ºcolaritãþii francezã, unul de latinã, unul de gimnas- – opt ani. Cel din Chiºinãu fusese înfiinþat ticã, unul de desemn, + ajutorul direcþiei de în 1919. Construcþia impunãtoarei clãdiri studii dintre profesorii liceului, dupã pro- începuse tot atunci. Pentru cele patruzeci de punerea directorului revistei. [..] Costul locuri din 1928, se prezentaserã cam trei mii abonamentului 100 lei este încasat de liceu de candidaþi iar examenele duraserã trei odatã cu taxa de cãrþi ºi trimis jumãtate sãptãmâni. Reuºita fusese deci un mare tri- pãrþii literare ºi jumãtate pãrþii ºtiinþifice umf pentru oricare dintre cei admiºi. La pânã la data de 1 octombrie a fiecãrui an. Arhivele Militare de la Piteºti, unde se [...] Excedentele se vor întrebuinþa de cãtre pãstreazã toate mãrturiile legate de viaþa ºi comitetul de redacþie spre a decerne premii activitatea de militar a lui Laurenþiu Fulga, pentru lucrãrile de valoare excepþionalã, în printre puþinele documente care pot fi con- special celor cu subiecte date, la care pot sultate înainte de a se fi scurs ºaptezeci ºi concura toþi elevii liceelor militare, precum cinci de ani de la terminarea ºcolii militare ºi pentru îmbunãtãþirea formatului revis- se numãrã ºi un voluminos dosar „inven- tei”. Era declarat ºi „Scopul revistei”: „A se tariat sub 29”, purtând titlul „Flamuri – forma din toþi profesorii, ofiþerii ºi elevii ai Revistã literarã a Liceelor Militare”. În pro- tuturor liceelor militare din þarã o mare cesul verbal de constituire se menþioneazã: comunitate de muncã literarã ºi pedagogicã „Veþi întocmi un statut al organizãrii ºi încurajând pe de-o parte talentele frumoase 33 Nina Arhip
ºi nefolosite pânã în prezent, pe de altã Elevul Laurenþiu Ionescu publicã în parte discutând probleme de pedagogie în „Crai Nou” încã de la primul ei numãr, din legãturã directã cu organizaþia liceelor mil- 30 ianuarie 1934, când face „cronicã litera- itare.[..] Ea va cuprinde produse originale rã” la romanul lui Victor Ion Popa „Velerim fie a elevilor, fie a profesorilor ºi produse de ºi Veler Doamne”. Este un fel de compunere naturã naþional patrioticã povestiri din tim- ºcolãreascã, într-un stil naiv, laudativ, cu o pul rãzboiului etc. ºi produse poporane/stu- exprimare cam arhaicã ºi greoaie: dii folcloriste etc.” Iar despre „Cronicã”: „El (Victor Ion Popa) este prea violent ºi „Aceastã parte va cuprinde dãri de seamã prea complex pentru a crea ceva de-o [indescifrabil] asupra întâmplãrilor impor- nuanþã simplã, fãrã bãtãi silnice în poarta tante la toate liceele militare, ca vizita M.S. dramatismului. Totuºi acest pumn de praf regelui, a Voevodului, serbãri de fine de ani, dramatic este udat pe alocuri cu picãturi statistice la încheierea anului, excursii, crude de ironie ce intrã în domeniul come- istoricul diferitelor licee militare. diei. Romanul d-lui Popa este dacã nu un Mai ales acestei pãrþi incumbã sã real- buchet de flori lirice ºi suave, peste care sã izeze înfrãþirea liceelor militare printr-o cât planeze o poezie elegantã ºi cu siluete fine mai strânsã colaborare, comunicãri de eve- de personagii luate dintr-o lume mai aran- nimente din viaþa de toate zilele ale liceelor jatã între cele patru vânturi, este totuºi un militare, propunându-se vizite reciproce roman care cuprinzând între paginile sale etc.” Un subcomitet tria lucrãrile. Pentru vieþi smulse din lumea rusticã ºi îmbrãcate titlul revistei, comandantul liceului, colo- mai mult sau mai puþin într-o hainã fantas- nelul Vasile Nãdejde, propusese „ªoimii”, ticã, îndeplineºte o condiþiune plãpândã, numele sub care o revistã a liceelor militare dar cu viziuni destul de artistice. Romanul fusese editatã timp de zece ani la Liceul „Velerim ºi Veler Doamne” întreprinzând o Militar din Târgu-Mureº. Foarte interesante anchetã fãrã indicii realiste, poate fi numit sunt listele cu propuneri ale elevilor, câte un imens reportagiu (cu aspecte mai mult paisprezece – cincisprezece în fiecare clasã. sau mai puþin senzaþionale), dar cu o psi- La clasa a cincea, apar cinci titluri incluzând hologie rutinatã ºi trasã prin sita personagi- numele Nistrului: „Stãvilarul de la Nistru”, ilor prozaice.” Semnãtura este acum „elev „Chemarea Nistrului”, „Vocea Nistrului”, Ionescu Laurenþiu” „ªoimii de la Nistru”, „Doina Nistrului” în Pe pagina urmãtoare, Virgil C. Gheor- timp ce la clasa a ºasea, unde se afla ºi ele- ghiu semneazã „Cãrþi – Reviste – Însem- vul Laurenþiu Ionescu, se face o singurã nãri” în care le recomandã colegilor sãi câte- propunere de acest fel: „Santinelele de la va noi apariþii. Observã de la început cã se Nistru”. scriu tot mai multe romane ºi foarte puþine Pânã la urmã, titlul revistei va fi „Crai cãrþi de poezie ºi atrage atenþia: „Dintre Nou” (ianuarie – iunie 1934) iar din sep- romanele apãrute vom semnala pe acelea tembrie 1934 ea va deveni „Flamuri”. care intrã în cadrele adevãratei literaturi, Revista va fi cumpãratã, dupã cum reiese deci care ne intereseazã.” Se opreºte apoi la din diversele documente din dosar nu nu- „Golia” de Ionel Teodoreanu, „romancierul mai de elevi ºi de profesori, dar ºi de oa- adolescenþei, al sentimentelor gingaºe” ºi la meni politici, feþe bisericeºti, oameni de cul- „O iubeºti?” de Mihail Sorbul, „unul dintre turã din Basarabia, în primul rând, dar ºi romanele bine chibzuite, bine conturate, cu din restul þãrii: generalul Averescu, mitro- un fond intelectual care îl plaseazã în rân- politul Gurie, episcopul Visarion, SS Dio- dul romanelor bune româneºti”. Despre nisie, ministrul Inculeþ, Pan Halippa, prefec- „Bulgãri de stele”, volumul de versuri al lui tul judeþului Lãpuºna etc. Pe o singurã Nicolae Crevedia, scrie: „Versul nu este asemenea listã de abonaþi de la clasa a VII a ºlefuit ºi armonios. Ci aºa cum þâºneºte din (25 iunie 1935) figureazã numele ºi semnãtu- sufletul unui flãcãu de pe valea Neajlovului, ra elevului „Ionescu Laurenþiu”, în poziþia a plin de vlagã ºi necruþãtor. Mai putem zecea, imediat dupã „Gheorghiu Virgil”. remarca un colorit de limbã, pe care doar 34 O revistã de altãdatã (I)
lumea teatrului, a literelor, a artelor ºi-a ºtiinþelor.” În acest prim numãr, imediat dupã „Cuvântul înainte” ºi dupã primul articol, dedicat unirii de la 24 Ianuarie, apare o poezie semnatã „Elev Virgil Gheorghiu” ºi intitulatã „Scrisoare lui Laurenþiu”:
„E adevãrat, tovar㺠scump de idealuri, Plutim cu nava gândului pe valuri Spre-mpãrãþia eternei poezii… Cãtãm sã tãlmãcim în inimi taina fru- moasei melodii, S-avem ºi noi un colþ de soare în lumea mult visatã. Dar cine ºtie dacã Dumnezeu vreodatã Ne va deschide albastra poartã Cãtre care gândurile ni se poartã? Eu nu ºtiu dacã a noastre versuri vor rãmâne Un simplu vis de tinereþe…ori dacã mâine! Aceleaºi întrebãri fãrã de rãspuns mereu…. Le pui ºi tu, le-am pus ºi eu.”
„Destinatarul” este, evident, colegul sãu de clasã, Laurenþiu Ionescu, preocupat ºi acesta, de a pãtrunde pe „poarta albastrã” a literaturii. ªi el scrie poezii care dezvãluie aceleaºi speranþe, metaforizate, la el, prin „pasãrea albastrã”, dupã cum se vede în numãrul urmãtor, din 27 februarie 1934, unde publicã o poezie:
Tudor Arghezi îl mai întrece. În toate ver- „Obsesie surile presãrate în acele 104 pagini, poetul În amurguri cântã o pasãre albastrã . evocã din mijlocul Bucureºtilor mondeni ºi ªi cântecul ei tainic, adânc mã chinuia, occidentali figuri ºi priveliºti din locurile La orizont cerul deschisese-o fereastrã natale. [..] versurile sunt pline de sinceritate ªi vântul prin ea ca-n mine vuia. ºi trãdeazã în autor un suflet zbuciumat, dar Era o poveste de departe, de mult, dârz la rãscrucea celor douã lumi.” Volumul Cu paºii din trecutul prãfuit cu dureri lui Ioan Alexandru Brãtescu-Voineºti „Cu -„Opreºte-odatã, cã nu mai pot sã ascult, undiþa” este pentru elevul Virgil C. Sau afundã-te în apele primei primãveri Gheorghiu „o floare târzie, plãpândã, înfloritã prin cine ºtie ce miracol în vitrina Fantomele-amintirii chinuitor tot cântã librãriilor noastre.” „Publicaþiunea lunarã” ªi tot mai adânc povestea lor mã doare „Le Mois” cuprinde în paginile sale „o sin- Bucãþile de besnã în mine se-mplântã tezã a întregii activitãþi mondiale din lumea Cu picuri de dureri cu-a plânsului politicã, economicã, din viaþa socialã, din culoare 35 Nina Arhip
De-apururi deschisã va fi aceeaºi fereas- De mult nu mã’ncercase aºa dor trã De viaþã ºi cãlcam nerãbdãtoare; ªi vântul cu noapte ºi ploi va veni Simþeam cum se’nfioarã sub picior De-apururi va cânta o pasãre-albastrã Pãmântul umed fecundat de soare.” ªi cântecul ei tainic mã va chinui” În acelaºi numãr al revistei Virgil C. „Elevul Ionescu Laurenþiu” are ºapte- Gheorghiu publicã „Chemarea Basarabiei”. sprezece ani ºi este deja convins, cã trebuie Reintegrarea acestei vechi provincii sã urmeze chemarea scrisului, pasãrea româneºti (cea mai vitregitã) în cultura albastrã, care-i va umple viaþa. naþionalã este obiectivul cel mai important În „partea ºtiinþificã” a revistei, elevii mi- al elevilor miltitari. În cei trei ani (1934 – litari scriu despre „Undele electrice ºi via- 1936) în care revista liceelor militare se þa”, despre „Apa grea”, oferã „Informaþiuni tipãreºte la Chiºinãu, vor apãrea în toate ºtiinþifice” ºi aruncã o „Privire istoricã asu- numerele ei schiþe monografice, descrieri, pra algebrei”. Primul numãr se încheie cu o ale Basarabiei, Chiºinãului, vechilor cetãþi „Chemare!” „adresatã ºcolarilor României”: ale lui ªtefan cel Mare, ale mânãstirlor „....E prea frumoasã menirea unei reviste basarabene. Vor fi evocaþi cei câþiva scriitori româneºti, aici în Chiºinãul zecilor de pub- nãscuþi pe aceste meleaguri ºi vor fi prezen- licaþii strãine, în mijlocul acestei Moldove tate eforturile regelui ºi ale parlamentului dintre Prut ºi Nistru, unde urmele stãpânirii de a înlãtura urmele stãpânirii þariste. Ver- þariste nu-s încã ºterse definitiv. [..] surile de acum ale elevului Virgil C. Gheor- Chemãm sub faldurile steagului desfãºurat ghiu impresioneazã în primul rând prin sin- de noi, în primul rând pe camarazii celor- ceritate: lalte licee militare ºi tineretul ºcolar al Chiºinãului, cei mai în mãsurã sã ne înþe- „Cântecul, doina de jale leagã ºi sã ne ajute! Aºteptãm cu plãcere S-a spulberat, strivindu-se, vis rãu articolele voastre pentru numãrul urmãtor, Între pleoape, sub raza aurorei tale. pe care silinþele noastre, unite cu ale voas- Ai renãscut cu mândrele-þi podoabe tre, îl vor face mai frumos, mai interesant, Ca-n vechile poveºti cu zâne, aºa cum trebuie sã fie aici un organ al cul- Purtând cu tine comorile credinþelor turii româneºti.” bãtrâne. Începând cu numãrul urmãtor, tot mai S-au spulberat însângeratele cântãri de multe creaþii ale unor elevi de la diverse jale: licee din þarã, nu numai militare, sunt pub- În calea re’nãlþãrii tale licate în paginile revistei, semn cã fusese Surâde cerul aurorelor, senin. „auzitã” „chemarea”. Prima apariþie intere- -Acum feciori ai gliei sângerate, santã este cea a Magdei Isanos, de la Liceul Voi purtãtori de mâine ai marelui destin, Eparhial (este vorba evident despre liceul Feciori crescuþi pe câmpurile ’mpãnate din Iaºi pe care l-a urmat poeta). Ea trimite Cu sfinte oseminte; poezia „Toporaºi” (nr.3 din „Crai Nou”, 31 Feciori ai þarinei în care martie 1934) care se va retipãri postum, Sub fiecare dupã treizeci de ani („Versuri”, 1964), cu Brazdã se aflã un mormânt, punctuaþie puþin schimbatã ºi cu „fiori”, din Voi purtãtori de mâine ai marilor destine, strofa a doua, devenit „flori”. Versul va Feciori ai gliei plãmãdite pierde din sugestie ºi subtilitate prin aceastã Cu sângele vãrsat sub jugul suferinþei, înlocuire: Azi graiul celora ce zac sub crucile zidite În þintirimele credinþei „Contrazicându-mã cu mine însu-mi Ne-aduc dorinþa lor. ºi’nsfârºit, Azi ne grãieºte codrul – ºi apele – ºi firea Riscând sã-mi stric pantofii prin noroi, ªi vãzduhul ne strigã, strãlucind, M’am dus sã vãd ce fiori au rãsãrit menirea: În parcul vast ºi gol de lângã noi Avem o þarã – un rege. 36 O revistã de altãdatã (I)
Avem o nãzuinþã – o lege, feericul izvor al Apusului, prin dominarea Ce-i scrisã’n slove mari de foc Rusiei, stânjenind între apele unei semicul- Pe crucile de pe morminte. turi, drumul unor idealuri ce de-abia se- Cu ele’n piept ºi’n minte nfiripau. Rusismul, în acest timp, nu consta Astãzi feciori ai Basarabiei senine, decât dintr-o deplinã uitare ºi dintr-o totalã Cu-a tinereþii – avânturi sfinte neglijenþã pentru redeºteptarea poporului Sã ridicãm altarul moldovenesc. Sufletul oricãrui provincial Desãvârºirii marilor destine robit se înalþã pentru o clipã cãtre orizon- A neamului, ducând în vastul lui tezaur turile unei vieþi noi, spre cântecul ºi doina Comoara sufletelor noastre plinã ce se auzeau dincolo de Prut, cãzând în ªi împletind cununa idealului de aur.” urmã în umbra durerilor sub cnutul rusesc. Din aceste motive Basarabia a contribuit Recunoscut ca poet al liceului de la prea puþin la prosperitatea culturii româ- Chiºinãu, Virgil C. Gheorghiu publicã în neºti. În timp ce germanismul îºi manifesta primãvara lui 1934 versuri în toate nume- aspiraþiile pe o cale mai logicã, rusismul rele revistei: „Refren târziu” (nr.2), „Ex lib- îngloba iubirea de þãrânã în credinþele unei ris”, „Poezia” (nr.4), „Scrisoare tatei” (nr.5), false politici, recrutând îndemânatic fiinþe „Scrisoare lui Ion a lui Nenea Petrache” ºi pentru stepele Siberiei.” Încheierea este, „Cantilenã” (nr. 6). Numai „Scrisoare tatei” firesc, mai pateticã: „Figuri luptãtoare pen- va fi reluatã în volumul de debut. tru ziua ce avea sã se-ncunune cu laurii Tot atunci îºi începe colaborarea la gândirii voastre, cu picurii de sânge ai revistã ºi Haralambie Th. Þugui de la Liceul suferinþelor voastre, priviþi, cum azi dându- Militar din Iaºi. El trimite pentru început ºi mâna Basarabeanul cu Moldoveanul, cân- „Crângul”, poezie cu ecouri din Eminescu tând aceeaºi doinã a plaiurilor cântate de ºi Bacovia ºi care nu va fi reluatã în niciunul voi, depun la picioarele altarelor biruinþei dintre volumele de mai târziu. Începând cu anilor de robie, coroanele emoþionantei toamna urmãtoare, acest elev militar, pri- aduceri aminte, coroanele cu flori din cu- mul dintre colaboratorii revistei care va de- getãrile voastre, petale de versuri din me- buta în volum („Liane crude” 1936), va tri- lancolia altor vremi! Priviþi! Visul ce-l între- mite cu regularitate versuri spre publicare. zãreaþi s-a împlinit! Cnutul s-a fãrâmiþat ºi Dar colaboratorul cel mai fidel rãmâne vântul, acelaºi, ºuierã azi melodia liber- Laurenþiu Ionescu (Fulga). În al doilea tãþii!” numãr, la „Recenzii”, scrie despre „Destinul Publicã în fiecare numãr al revistei cel lordului Thomson of Cardington” studiu puþin douã titluri. La 30 aprilie îi apare biografic de Principesa Martha Bibescu, în „Chiºinãul – schiþã monograficã” ºi încã o registru naiv, chiar siropos în final. poezie, „Fir din colbul de poveste”, care În numãrul urmãtor, cel din 31 martie dezvãluie aceeaºi dorinþã de a deveni scri- 1934, publicã „Naþionalismul câtorva figuri itor: literare din trecutul Basarabiei”. Trece în revistã pãtruns de emoþie cei câþiva autori „…ªi era o noapte-adâncã, nãscuþi dincolo de Prut – Hasdeu, Russo, În care noaptea-ºi despletea Alecu Donici, Cavalerul Constantin Cununile de frunze blonde. Stamati, „profetul Basarabiei” Alexe ªi-n aurul cãrãrii se-ascundea Mateevici. Câteva fraze de la începutul ºi de Visul meu rãsleþ: S-aparã! la sfârºitul articolului pun în evidenþã felul ªi era în mine cântec ºi tot cântec ºi-afarã în care gândea sau, cel puþin, atmosfera în ªi aºa prin noapte am adormit, ºi-n vis care fusese educat în liceul militar: mi s-a pãrut sufletu-n rãscruci pustii – „În timp ce Ardealul ºi Bucovina dãdeau o garã poporului român personalitãþi culturale de ªi s-a oprit un tren în garã: am tresãrit, seamã, rãsãrite sub influenþa regimului Credeam cã a venit, dar refrenul toamnei Austro-Ungar, Basarabia era despãrþitã de s-a-mpletit 37 Nina Arhip
Cu firele durerii din colbul de poveste: Nici o veste! Doar amintirea-mi flutura batiste ªi-nfloreau surâsuri triste La geamul trenului, care sosea acum din amintire. Din noaptea ei venise, ºi-n noaptea ei avea sã piarã ....………………………………………….. ªi-a mai plecat un tren din garã…. ªi erau ruini în mine ºi ruini în vis afarã”
„Schiþa monograficã” include un scurt istoric al oraºului Chiºinãu, atestat, spune autorul, în documente din vremea lui Alexandru cel Bun. Iar despre originea numelui elevul militar aratã: „…gãsim cã cea mai întemeiatã este cea ungureascã, de la Kisijeno...” Vorbeºte apoi mai ales despre prosperitatea prezentului, despre dez- voltarea culturii ºi încheie: „Elementul etno- grafic de azi este acelaºi ca cel dinainte de unire. Lupta de a trece de la o limbã la alta, de la o culturã la alta, e destul de grea. Spiritele nu se pot schimba decât printr-o intensã activitate culturalã ºi numai printr-o continuã luptã de rãspândire a valorilor româneºti se va ajunge la formarea unui însemnat nucleu basarabean de culturã româneascã.” Tonul este cuminte acum, dar se simte ºi supravegherea vreunui profesor pentru acest subiect pe care îl putem bãnui unul dintre cele propuse. În acelaºi numãr sub titlul „Pasãrea de lut” comenteazã versuri de Ion Pillat. Are, durerea n-a putut-o da.[..] Sufletul sãu flu- evident, un cerc de cititori pe care vrea sã-i impresioneze. Abordeazã un ton de uºoarã turã deasupra parfumului vieþii de la þarã, ºi superioritate socotindu-l cel al criticului lit- în ambiþia de a admira ºi desluºi frumosul, erar: „Imaginea ºi gândirea pillatianã are un îºi pierde câteodatã unitatea de pasiune ºi mic numãr de concepþii ºi sugestii dupã voluptate. Totuºi frumuseþea evidentã a care se conduce, ºi succesiv elementele versurilor ºi imaginilor, profunzimea origi- poeziei sale formeazã un ansamblu vast ºi nalã prin care cautã sã ridice sufletul þãran- profund de nuanþe diferite. Obosit de senti- ului deasupra elementelor ambiante din mentul dragostei pe care-l cultivã numai în naturã, face uimitoarea lor valoare.[..] scrisori ºi elegii, el se dedicã cu totul poet- Identitatea momentelor cambrate cu repul- izãrii vãii Argeºului, unde gãseºte beþia cu sia timbrului nealterat al nostalgiei ºi care face din dureri ºi suferinþe, orizonturi duioºiei, e înconturatã cu reflexia trecutului roze de bucurie. ªi dacã nici bucuria nu (în muncã) ºi a viitorului (libertate, glorie). vine, i se oferã ca ultim refugiu mormântul, Pentru aceste motive lirica poetului Ion care pentru el nu este decât locul unde uºor Pillat ocupã un loc de frunte în literatura se poate cuceri pacea ºi iertarea, pe care noastrã. Poetul a rãmas acelaºi poet.” 38 O revistã de altãdatã (I)
Iar la 31 „Maiu” 1934 scrie „Considera- În numãrul al doilea, din februarie 1934, þiuni asupra clasicismului ºi modernismului scrie despre nou apãrutul volum „Þara de în liricã”. Pare a avea deja convingeri lite- Cuty” de Tudor Arghezi: „Pe lângã uimi- rare ºi le expune în fraze de genul: „ªi când toarea uºurinþã cu care jongleazã spiritul zici cã o poezie este clasicã înseamnã cã are sãu critic, pe lângã culoarea puternicã a o formã impecabilã, încadratã în extremele stilului ºi limbajului care îi dã o valoare lit- unei discipline riguroase, formatã din erarã, adâncimea cu care sondeazã fiecare mãsura severã, puritate desãvârºitã, þinutã eveniment ºi aspect o claseazã în rândul (e drept impunãtoare) însã rigidã.” cãrþilor de analizã necruþãtoare ºi obiectivã Preferinþele autorului acestor consideraþii se a moravurilor societãþii moderne. Þara la îndreaptã, evident, spre alt fel de poezie: care face aluzie autorul pare a fi chiar „Ce simpaticã e forma poeziei moderne România. Este o carte bunã care satisface [spune el mai departe] în toatã splendida ei pretenþiile oricãrui spirit deprins sã guste înfãþiºare! Închipuiþi-vã, doar o clipã, talia frumuseþile ºi valorile unei opere. Dupã subtilã a Angliei faþã de aceea a unui cub cum spune de altfel ºi autorul este o carte de din ora de geometrie. Ce deosebire! ªi mai ghiozdan sau buzunar, care începe acolo ales ce deosebire existã între poezia primei unde se deschide ºi sfârºeºte unde uiþi epoci ºi celei de azi. Problema cea mai grea zãloaga.” ªi mai interesantã este cronica lit- ºi mai frumoasã ce se dã sã fie rezolvatã erarã la „Nu” din 30 iunie 1934: „”Nu” a generaþiei moderniste, e sã facã dintr-un apãrut în literatura noastrã vijelios ºi a fapt banal, - interesant, din fãrã expresie, cãzut nerostit, ca o sudalmã grea în mijlocul expresiv, din amãnunt divers, - sursã de unui salon, în care fiecare cuvânt este rostit sentiment, frumuseþe, ideal. ªi cine ajunge la zâmbind, cu politeþe ºi grija de a nu jigni desfãºurarea crezului acesta – e artist. Întot- câtuºi de puþin pe cineva. Face sã se vor- deauna nouã ne-a trebuit ceva nou. Nu beascã mult, face vâlvã mare în jur. Unii îi numai vremuri noi, dar oameni noi, cu con- aruncã anatema, alþii vorbesc de el cu urã, cepþii noi. ªi prin revoluþia literarã, în acest alþii cu invidie sau compãtimire, dar necon- sens se poate înregistra cel mai desãvârºit testat este faptul cã toatã lumea vorbeºte. succes al generaþiei, ce umblã dupã liber- „Nu”, de care se speriau redacþiile când le tate, originalitate, noutate. Clasicismul a era prezentat în fragmente, este premiat. (ªi rãmas în umbrã de mult nu numai prin aceasta este un lucru nu fãrã sens). Iatã-l înfãþiºarea lui ca ceva impunãtor, dar (mai deci în vitrine, editat de un comitet care tre- ales) prin creaþie. Goana dupã alte buia sã aleagã cele mai bune lucrãri ale scri- descoperiri de caractere noi ºi originale, va itorilor tineri, vizibil de la o poºtã cu urletul dura mereu, ºi mereu se va împrospãta ºi de pe copertã, (de altfel toatã cartea e un îmbogãþi poezia cu apele plecate din urlet extraordinar de „Jos”, „În lãturi”, izvoarele sensibilitãþii tinerilor, ce aºteaptã „Nu”). Apariþia lui a fost un eveniment sã porneascã spre gloria, pe care mod- (fãrã a mai vorbi de cum a apãrut). Dupã cât ernismul o lasã rãsleþitã în tiparele ce vor se vede, pare a fi cartea unei generaþii care a incrusta pentru totdeauna succesul ideilor fermentat ca mustul sub pojghiþa sus pusã a novatoare.” generaþiei de dupã rãzboi, ca sã izbucneascã La 30 iunie 1934 Laurenþiu Ionescu scrie aruncând, ca ºampania, printr-o explozie despre „Cuvinte de dincolo”, versurile lui neaºteptatã, dopul: Nu! Demostene Botez. La capãtul acestei prime - Autorul este de o temeritate nemaiîntâl- etape în apariþia revistei ºcolare, elevul mil- nitã. Toatã cartea este o nesfârºitã negaþie. itar de ºaptesprezece ani încercase poezie, Neagã pe T. Arghezi („în secolul lui criticã literarã, studiu monografic, Arghezi”), pe I. Barbu („idolul”), pe Camil dezvãluindu-se foarte hotãrât în dorinþa sa Petrescu („cel mai inteligent om din de a se afirma prin scris. ªi Virgil Gheorghiu România”), neagã literatura, critica literarã, publicã mult în primii doi ani de apariþie a (o, mai ales critica), viaþa pare cã o neagã, revistei, abordând ºi el, mai toate genurile. moartea, pe sine. Deocamdatã trebuie sã 39 Nina Arhip
ce aflã în cale – în jurul sãu...” În anul ºcolar urmãtor, revista îºi schim- bã titlul, devine „Flamuri”. Colaboratorii sunt acum mai mulþi, în primul rând de la liceele miltare din întreaga þarã. George Petcu, de la Liceul Militar „Mânãstirea Dealul”, trimite câteva poezii care dezvãluie talent ºi hotãrârea de a se dedica scrisului: „Generaþiei care se ridicã” (nr. 5-6- 7, 20 martie 1935), „Poem” (nr. 4, 20 martie 1936) ºi „Suflet” (nr. 5, 20 iunie 1936). Ultimele douã vor apãrea ºi în micul volum pe care George Petcu apucã sã-l tipãreascã, „Tãlmãciri din mine” (1936). Poem Hai, prietene, Sã-l vezi pe acela Care, întins la soare, Stã de vorbã cu zãrile ªi noaptea, Paºte fânul stelelor, Sorbind depãrtãrile... Sã-l vezi... Musteºte de viaþã nenãscutã ªi e bãtrân. În braþele lui vânjoase Am supt luminã ªi trilul ciocârliei Mi-a picurat în suflet Zarea seninã. Apoi, Din soarele arzãtor Mi-am fãurit cuvântul Ca sã pãtrund în lume ªi sã m’avânt spre soare. mãrturisesc cã „Nu” este cea mai sincerã M-a izbit ploaia, carte pe care am citit-o vreodatã ºi cea mai M-a bãtut vântul zbuciumatã. Cine va ºti sã o citeascã va ªi zãpezile vroiau sã-mi îngheþe ajunge la unele pagini unde te podidesc Avântul, lacrimile. Este mai dureroasã decât cel mai Ca sã mã’nveþe dureros roman realist (mai ales partea în Cã-n lume e greu... care este încadrat jurnalul). Toate negaþiile Prietene, lui Eugen Ionescu, toate pãcatele sãvârºite Eu n-am pãrinþi. înaintea cuiva sunt mai presus de orice Când vei veni la mine, vinã. Ele sunt un fenomen natural, care a Sãrutã mâinile Bãrãganului. mai fost ºi va mai fi atâta timp cât va exista Grâul îþi va surâde auriu, lumea ºi literatura. Dupã Ion Eliade Drumul are sã-þi fie caravanã Rãdulescu trebuia sã vinã un Maiorescu, ªi dupã, cum þi-am promis, dupã M. Dragomirescu trebuia sã vinã Prin valuri de luminã Eugen Ionescu. Felul cum vine este inde- Am sã-þi fac cunoºtinþã pendent de dânsul. El este în funcþie de ceea Cu Fata – Morganã.... 40 În dezbatere
Istoria ºi literatura românã la Bacalureat Ediþia 2008 a examenului de bacalaureat care nu servesc naþiunea românã, ci stânje- a venit cu o inovaþie radicalã: transformarea nesc mersul nostru înainte ca români inte- probei orale de limba ºi literatura românã graþi în Uniunea Europeanã. Trecând prea într-una de comunicare ºi eliminarea, în uºor peste o istorie, o limbã, o identitate context, a marilor scriitori români, de la naþionalã, nu ajungem nicãieri. Istoria, Eminescu la Nichita Stãnescu, din progra- limba ºi literatura românã nu pot fi mar- ma de examen. Mãsura purtând ºtampila ginale pentru formarea unui tânãr ºi nu le Ministerului Educaþiei a generat o serie de putem lãsa nãpãstuite.” reacþii în lumea educaþiei autohtone, care au Academicianul Eugen Simion a subliniat acuzat sacrificarea valorilor culturale ro- cã explicaþia Ministerului pentru alegerea mâneºti printr-o politicã arbitrarã, lipsitã de unor texte nonficþionale la proba oralã „nu criterii ºi de perspectivã. Academia Românã este o judecatã bunã, pentru cã un absolvent a lansat un comunicat în care a criticat de liceu nu-ºi poate dovedi modul de orga- iniþiativa Ministerului, solicitând acestuia ºi nizare a unui discurs dacã nu are un text celorlalte foruri competente sã facã astfel foarte bun. Nu se poate face educaþie, nu se încât „limba ºi literatura românã (semnele poate organiza comunicare decât printr-un identitãþii noastre naþionale ºi spirituale) sã text exemplar, iar în cultura românã existã nu fie minimalizate ºi, practic, eliminate sub spirite strãlucite, care pot sã ilustreze astfel o formã sau alta din programele de învã- de cerinþe.” Apãrarea valorilor naþionale, a þãmânt (inclusiv din examenul oral de la ba- precizat profesorul Simion, este o problemã calaureat).” actualã la nivel european, care preocupã În spiritul acestei poziþii, Academia Ro- marile culturi ale Europei. mânã, prin Secþia de Filologie ºi Literaturã În acest context, eliminarea de la ºi Secþia de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie, bacalaureat a marilor nume ale literaturii împreunã cu Fundaþia Naþionalã pentru române constituie „o dovadã de lipsã de ªtiinþã ºi Artã au organizat, la sfârºitul lunii profesionalism ºi înþelegere.” Domnia sa a iunie a.c., dezbaterea „Istoria, limba ºi lite- tras un semnal de alarmã: „Lucrul cel mai ratura românã în ºcoalã”. Evenimentul s-a grav este confuzia de valori, o imensã con- bucurat de o participare prestigioasã, am- fuzie pe care am introdus-o ca obiect de fitrion ºi iniþiator al întâlnirii fiind academi- studiu în ºcoalã.” cianul Eugen Simion. Academicianul Alexandru Zub a pledat Dezbaterea a constituit prilejul unor pentru rigoare ºi coerenþã în expunerea intervenþii ferme ºi substanþiale în apãrarea istoricã ºi a subliniat necesitatea ca „man- istoriei, a limbii ºi literaturii române ca dis- ualele de istorie ºi lucrãrile de sintezã sã cipline fundamentale în spaþiul educaþiei ºi aºeze lucrurile în diacronia lor.” Istoricul a al unui fructuos schimb de idei. Academi- precizat cã „o carte de istorie trebuie sã cianul Dan Berindei a afirmat cã „istoria, corespundã nu numai ca materie ci ºi ca limba ºi literatura românã reprezintã o expresie.” Profesorul dr. Ioan Aurel Pop, chestiune de identitate ºi o formã de rezis- membru corespondent al Academiei Ro- tenþã spiritualã împotriva unor tendinþe mâne, a atras atenþia cã „programa ºcolarã, 41 În dezbatere
manualele de istorie au devenit eseuri”, Parafrazându-l pe Caragiale, cu românii acuzând lipsa demonstraþiei ºtiinþifice. verzi, pot spune cã autorii aceºtia de pro- Domnia sa a criticat, de asemenea, modul grame, de manuale ºi de subiecte pentru haotic în care acestea sunt concepute ºi examen sunt europeni verzi.” Scriitorul tratarea disproporþionatã a temelor. A dis- Mihai Cimpoi (Republica Moldova) ºi pro- pãrut din manuale, a precizat profesorul fesorul dr. Dimitrie Irimia (Universitatea Pop, sintagma „naþiunea românã”, dar se Alexandru Ioan Cuza din Iaºi) au criticat accentueazã, în schimb, ideea de state absenþa din manuale ºi programe a temelor multinaþionale, iar asupra voievozilor se referitoare la românii din Basarabia ºi pãstreazã tãcerea. Analiza subiectelor de Bucuvina de Nord. Profesorul ieºean a afir- examen i-a relevat profesorului dr. Grigore mat cã „Ideea de unitate naþionalã putea fi Brâncuº, membru corespondent al Acade- supusã atenþiei absolvenþilor de liceu. miei, o programã de limba românã cu inex- Tratarea unei astfel de teme ar putea actitãþi, confuzii ºi lacune, precum ºi o con- deschide înþelegerea modului nostru de a cluzie: „Subiectele de examen aratã o limbã stearpã, ca un ogor nemuncit.” intra în Europa.” Profesorul dr. Andrei Grigor (Uni- Privitor la proba oralã de la bacalaureat a versitatea Dunãrea de Jos din Galaþi) a arã- relevat cã, judecând dupã subiecte, aceasta tat cã la originea actualei situaþii a istoriei, seamãnã cu un examen de educaþie civicã. limbii ºi literaturii române stã un întreg pro- Privitor la schimbarea numelui disciplinei ces care include modul de alcãtuire a man- „limba românã” în „limbã ºi comunicare”, ualelor, realizarea subiectelor, pregãtirea d-na profesor dr. Gabriela Panã Dindelegan universitarã, perfecþionarea cadrelor didac- (Universitatea din Bucureºti), membru core- tice: „Peste tot, pe acest parcurs, existã defi- spondent al Academiei Române, a afirmat: cienþe. Nu ºtim cui se datoreazã. Pornesc „Aceastã orientare spre aspecte dinamice ºi dintr-un snobism europenist? E un snobism funcþionale este salutarã, dar trebuie pãs- intelectual? E vorba de slugãrnicie ºi de tratã mãsura între variaþia lingvisticã ºi teama de a nu fi exclus?” În ceea ce priveºte trãsãturile sistemului. manualele ºi programele, profesorul Grigor În învãþãmântul românesc, datele com- a declarat: „Unul dintre marile neajunsuri petenþei lingvistice lipsesc cu desãvârºire.” ale programelor ºi manualelor este priori- Referitor la unele interpretãri eronate din tatea datã competenþelor de comunicare, în manuale, care contravin sensului originar al timp ce se trece glonþ prin toate chestiunile textelor, preotul ºi profesorul dr. Ovidiu care þin de literatura românã. Alt neajuns îl Monceanu (Universitatea Transilvania din reprezintã excesiva ideologizare, chiar poli- Braºov) a prezentat exemplul Psalmilor lui tizare a manualelor ºi programelor. Arghezi: „Pare cã niºte activiºti de altãdatã Corectitudinea politicã pe care acestea au supravieþuit ºi comenteazã astfel de pretind cã o urmãresc înseamnã interese de texte. Prin asemenea interpretãri, sunt duºi grup ºi partizanat politic.” Profesorul dr. în greºealã copiii care nu au altã sursã decât Petre Roman a subliniat gravitatea situaþiei din dubla perspectivã academicã ºi naþion- manualul.” alã: „Ceea ce opereazã grupul de textieri Dupã cum reiese din opiniile reproduse (asta sunt cei care au ales textele pentru exa- mai sus, tonul discuþiilor a fost unul critic, men) aratã o rupturã faþã de opþiunea aca- dar constructiv. Ar fi de dorit ca, în procesul demicã. de trasare a politicilor privitoare la conþinu- Dar, ceea ce este ºi mai grav, ei produc o turi, Ministerul Educaþiei sã consulte ºi rupturã faþã de sentimentul naþional. Eu Academia Românã, cel mai înalt for ºtiinþi- cunosc Europa mai bine decât ei toþi ºi pot fic ºi cultural al þãrii. sã spun cã nimeni altcineva din Europa nu O alianþã între cele douã instituþii ar con- s-a gândit sã ofere o asemenea rupturã cum stitui un pas înainte pe calea reformei au- au fãcut ei. tentice a educaþiei româneºti. (S.I.) 42 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
Comunicat de presã nale ºi spirituale) sã nu fie minimalizate ºi, practic, eliminate sub o formã sau alta din Poziþia Academiei Române programele de învãþãmânt (inclusiv din examenul oral de la bacalaureat). Reamin- Academia Românã ia cunoºtinþã cu în- tim celor în cauzã cã Academia Românã a grijorare de faptul cã din lista de subiecte fost înfiinþatã, cu 142 de ani în urmã, pentru pentru examenul oral de limba ºi literatura a încuraja ºi apãra, între altele, limba ºi cul- românã la bacalaureat propusã, pentru tura naþionalã. Iatã de ce Academia Românã acest an, de Ministerul Educaþiei ºi Cer- se simte obligatã sã intervinã, acum, public cetãrii, nu fac parte marii scriitori români de în aceastã problemã. ieri ºi de azi (de la Eminescu, Creangã, Slavici, I. L. Caragiale, Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petres- Comunicate de presã cu, Blaga, Rebreanu, Preda, Nichita Stã- nescu, Marin Sorescu – pentru a ne referi, Poziþia Ministerului Educaþiei, Cercetãrii dintre contemporani, numai la cei care nu ºi Tineretului în legãturã cu punctul mai sunt printre noi). Ministerul a selectat, de vedere al Academiei Române în schimb, multe texte care nu au nici o legã- faþã de subiectele de la proba oralã de limbã turã cu limba ºi literatura românã ºi, ele ºi literaturã românã a examenului însele, nu au nici o valoare literarã. Justi- ficarea datã de cei care au alcãtuit aceste de Bacalaureat 2008 subiecte cum cã, în felul acesta, se stimu- 12.06.2008 leazã ºi se verificã mai bine capacitatea ele- Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tinere- vului de „a comunica” ºi de a-ºi construi tului îºi exprimã regretul în legãturã cu discursul, este cu totul neconvingãtoare. De opinia Academiei Române, nedocumentatã, ce, ne întrebãm, n-ar putea elevul sã comu- tardivã ºi nedublatã de un dialog anterior nice mai bine ºi mai în cunoºtinþã de cauzã cu instituþia noastrã, aºa cum o atestã buna având în faþã un fragment, sã spunem, din tradiþie de pânã acum, în ceea ce priveºte însemnãrile lui Eminescu, Caragiale, Ar- subiectele de la proba oralã de limbã ºi lite- ghezi sau Blaga, decât un text irelevant, raturã românã a examenului de Bacalaureat mediocru, scris de un comentator oarecare? 2008. Faptul cã dintre autorii selectaþi pentru exa- Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tinere- menul oral de bacalaureat lipsesc, chiar în tului precizeazã cã atât în lista de subiecte formula propusã de Ministerul Educaþiei, pentru proba scrisã, cât ºi în cea pentru G. Cãlinescu, Nicolae Iorga, G. Ibrãileanu, proba oralã, se regãsesc scriitorii canonici ai T. Vianu, Pompiliu Constantinescu, ªerban literaturii române. În speþã, printre cele 100 Cioculescu, Vladimir Strãinu, Eugen Iones- de texte propuse pentru proba oralã de cu, Noica, Paul Zarifopol, Mircea Vulcã- limba ºi literatura românã, se aflã urmãtorii nescu ºi atâþia alþii, este cu totul regretabil. autori: Mihai Eminescu - 6 subiecte, I.L. Ca- Mai mult decât atât: constatãm cã, în lista ragiale - 2 subiecte, G.Cãlinescu - 2 subiecte, celor o sutã de subiecte, au fost incluse frag- Lucian Blaga - 2 subiecte, Tudor Arghezi - mente din articole ocazionale, din rapoar- un subiect, Marin Preda - 2 subiecte, tele oficiale ºi extrase traduse din cuvân- Nichita Stãnescu - 2 subiecte, Marin Sorescu tãrile comisarilor europeni. Ce legãturã au - 2 subiecte, Titu Maiorescu - 8 subiecte, toate acestea cu examenul oral de limba ºi Ioan Slavici - un subiect, Camil Petrescu - literatura românã pe care trebuie sã-l dea un un subiect, E. Lovinescu - 4 subiecte, Ion elev român la sfârºitul studiilor liceale? Barbu - un subiect, Liviu Rebreanu - 2 su- Academia Românã solicitã Ministerului biecte, Ion Creangã - 1 subiect. Mai mult, Educaþiei ºi, în genere, forurilor competente peste douã treimi din textele non-literare sã facã în aºa fel încât limba ºi literatura folosite pentru proba oralã sunt de sau românã (semnele identitãþii noastre naþio- despre scriitorii români amintiþi în comuni- 43 În dezbatere
catul Academiei. limba ºi literatura românã la catedrã. 30 din- Ministerul Educaþiei subliniazã cã, spre tre cele mai bune cadre didactice din toatã deosebire de proba scrisã la limba ºi lite- þara au creat ºi propus ministerului su- ratura românã, unde sunt evaluate compe- biectele selectate. tenþele culturale ale elevilor, la proba oralã Reamintim Academiei Române cã este o se evalueazã competenþele de comunicare instituþie care a adoptat, asemenea Mi- ale acestora, conform bunelor practici sta- nisterului Educaþiei, norme care þin cont de bilite atât în spaþiul european, cât ºi la nivel evoluþia lumii în care trãim. Ministerul mondial. Ca atare, potrivit programelor în Educaþiei, la fel ca Academia Românã, are vigoare încã din 2004 - 2005 ºi predãrii la datoria sã pãstreze identitatea culturalã ºi clasã pe parcursul celor 4 ani de liceu, elevii de limbã a poporului român. De aceea, trebuie sã poatã percepe ºi transmite un politicile educaþionale ºi programele minis- mesaj în mod coerent, fie cã e vorba de un terului se îndreaptã în aceastã direcþie. text literar sau de unul non-ficþional. Rãmânând la tema bacalaureatului, chiar Reamintim cã un absolvent de 12 clase care proba de limbã scrisã întãreºte argumentul se pregãteºte sã intre în viaþã e nevoit sã mai sus-menþionat. Ca un alt exemplu în beneficieze deopotrivã de un bagaj cultural acest sens, subliniem cã ministrul Educaþiei, - oferit, bunãoarã de paradigma literaturii domnul Cristian Adomniþei, este primul române ºi universale - cât ºi de capacitatea care a implementat, încã din 2007, în þãrile de a comunica mesaje din ºi în lumea con- din spaþiul UE, cursuri de limbã, culturã ºi cretã. Ministerul a înþeles nevoia consultãrii, civilizaþie româneascã, susþinute integral de în mod democratic, pe tema subiectelor MECT. Acestea au ca obiective conservarea pentru Bacalaureat. De aceea, o mãsurã modelului de gândire autentic românesc ºi esenþialã a fost ca acestea sã fie concepute promovarea acestuia în rândul familiei de profesorii care predau disciplina de europene. 44 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tine- cetãþeanului român în U.E.“ etc. Pare o farsã retului solicitã Academiei Române, ca insti- de prost gust, dar nu este aºa, este o metodã, tuþie de prestigiu a României, cât ºi opiniei o concepþie la mijloc, un scenariu pregãtit publice, sã se documenteze înainte de a pe îndelete nu ºtiu de cine, probabil de emite un punct de vedere pe aceastã temã. comisiile de specialitate ale Ministerului. Dialogul direct cu ministrul sau reprezen- Raþiunea acestui bizar program ar fi, citesc tanþii Ministerului Educaþiei ºi consultarea în precizãrile metodice de la început, ca ele- subiectelor pe pagina web pusã la dispoziþie vul sã-ºi poatã dovedi, prin comentarea tex- de instituþia noastrã, http://subiecte2008. telor nonliterare, „competenþa de exprimare edu.ro, sunt câteva variante în acest sens. oralã într-o situaþie de comunicare speci- Este esenþial pentru fiecare în parte, dar mai ficã“... Mai direct spus, elevul ajuns la ales pentru elevii care susþin acest examen sfârºitul studiilor liceale în faþa comisiei de în 2008, ca dezbaterea în domeniul politi- examinatori, sã nu fie obligat sã vorbeascã, cilor educaþionale sã se poarte argumentat, sã zicem, despre un poem de Bacovia sau de civilizat, astfel încât sã nu le afecteze acesto- „Pãdurea spânzuraþilor“, ci despre ce scrie ra echilibrul emoþional. cutare critic sau istoric despre ceva (un Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tine- fenomen socio-cultural, o orientare ideolo- retului a luat la cunoºtinþã de implicarea, gicã, o atitudine pro sau antioccidentalã) ce deºi târzie, a Academiei Române ºi solicitã ar putea privi vag literatura. public un dialog deschis cu acest for pentru E bine, e rãu, este o revoluþie în gândirea construcþia, prin politici educaþionale so- pedagogicã, este o încercare de a ne apropia lide, a unui sistem de valori care sã ajute ºi de stilul occidental, de a intra mai repede nu sã contravinã nevoii spirituale a socie- (obsesia noastrã principalã!) în Europa? Ce tãþii în care trãim. este sigur e cã din acest dialog orient-occi- Biroul de presã dent este eliminatã complet literatura românã. Elevul nu mai este nevoit sã vor- beascã de Eminescu (poezia, proza, teatrul, Eugen SIMION, opera filosoficã), trebuie sã comenteze ce Jurnal public spunea cu 30 de ani în urmã un publicist azi uitat (Al. Oprea) despre articolele politice Bacalaureat 2008 ale lui Eminescu. În parantezã, fie zis, ceea Alertat de unii dintre foºtii mei studenþi, ce spune publicistul citat este cu totul nein- azi profesori de românã în liceele din capi- teresant, depãºit din toate punctele de talã ºi din provincie, ºi incitat de articolul vedere. Acelaºi elev sau altul este invitat sã publicat în „Gândul“ (7 mai a.c.) de D-na comenteze, nu „Psalmii“ lui Arghezi, Melania Mandas Vergu, am citit ºi eu cele o ci modul în care sunt repartizate, în 2007, sutã de subiecte pentru examenul oral la fondurile structurale în agricultura ro- limba ºi literatura românã (bacalaureat mâneascã ... 2008). Mã intrigase mai ales vestea cã, din o Sã acceptãm, din raþiuni strict demon- sutã de subiecte, numai douã se referã pro- strative, cã este cât de cât o noimã în acest priu-zis la literaturã. Aºa este, am verificat scenariu pedagogic. Noima ar putea fi ca cu atenþie, numai Grigore Ureche ºi elevul sã ajungã la o operã fundamentalã ºi Alecsandri („Coana Chiriþa“) sunt pomeniþi la un autor canonic, nu direct, ci strãbãtând în chip direct pe lista datã de Ministerul anticamera în care se îngrãmãdesc comenta- Educaþiei, celelalte 98 de subiecte sunt torii (îmi vine sã scriu „peþitorii“) operei ºi scoase din comentariile istoricilor, socio- ai scriitorului canonic. Numai cã în acest logilor, criticilor literari, publiciºtilor vechi spaþiu sufocat de citate este o mare con- ºi noi, din rapoartele diverselor comisii mai fuzie. Nu sunt citaþi, de pildã, dintre criticii mult sau mai puþin prezidenþiale, din literarii, G. Cãlinescu, G. Ibrãileanu, N. „Ghidul Consiliului european“, Conferinþa Iorga, Pompiliu Constantinescu ..., sunt domnului Jonathan Scheele sau din „Ghidul prezenþi, în schimb, Luminiþa Marcu, Gellu 45 În dezbatere
Dorian, Al. Th. Ionescu, Claudia Buruianã, Tudor Vianu, G. Cãlinescu sau, dintre Victor Viºinescu º.a.m.d. Aºa se face cã, istoricii actuali Al. Zub, aºa parcã ar fi fost dacã se întâmplã sã-i cadã biletul nr. 64, firesc, ei, bine, nu, comisia ministerialã a unde-i vorba de literatura postbelicã, elevul ales un gânditor inedit, pe mai sus citatul nu trebuie sã analizeze opera lui Preda sau Gellu Dorian. Mai dau un exemplu: biletul Nichita Stãnescu, ci propoziþiile D-nei nr. 57. Aici este în discuþie peisajul cultural Luminiþa Marcu (propoziþii cu totul banale). interbelic. Bun. Te-ai fi aºteptat sã fie po- Dacã, trage biletul nr. 77 – unde vine vorba menit, sã zicem, Arghezi („Cu bastonul prin de posmodernism – va trebui sã þinã seama Bucureºti), Ion Barbu ori, poate, Camil de ce scrie Dl. A. Th. Ionescu despre Mircea Petrescu. Nici vorbã! ªcolerul român trebuie Nedelciu, nu de altceva. Alceva este sã interpreteze un text de Ioana Pârvulescu interzis, avertizeazã „Precizãrile metodolo- din care aflã cã G.Cãlinescu îºi procura, gice“. Profesorul examinator nu are voie sã vara, lemne pentru iarnã în timp ce punã întrebãri suplimentare, nu trebuie sã L. Rebreanu umbla cu un Chevrolet roºu... iasã din subiect, ca sã nu-l tulbure pe bietul Pe scurt, aceastã programã este fãcutã, ai absolvent de liceu ... În fine, dacã, Doamne impresia, de un Cãnuþã om sucit al ºtiinþelor fereºte, la loteria examenului cade „Juni- educative româneºti. El scoate literatura din mea“, cel examinat trebuie sã fie cu ochii în discuþie ºi, în privinþa textelor nonliterare, patru ºi sã citeascã bine rãspunsul dat de face o selecþie pe dos. Aºa, ca sã nu se zicã, poetul Gellu Dorian într-un interviu publi- sã nu ne suspecteze cineva cã stãm, Domni- cat nu ºtiu unde. S-ar fi cuvenit, poate, sã fie lor, pe loc, cã nu progresãm, cã nu ne refor- citat în legãturã cu acest subiect E. Lovi- mãm, cã nu ne europenizãm, cã suntem con- nescu, G. Ibrãileanu, Vladimir Streinu, servatori... O aberaþie! O sinistrã aberaþie! 46 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
Gabriela PANÃ DINDELEGAN, nicãrii, domeniul profesional în care se Academia Românã, 25 iunie 2008 comunicã, canalul de comunicare, identi- tatea participanþilor la comunicare ºi altele). Comentarii pe marginea predãrii Ce urmãri ºtiinþifice a avut aceastã ori- limbii române în ºcoalã entare? O punere în umbrã a disciplinelor lingvistice – sã le zicem – tradiþionale: mor- 1. Vorbesc din punctul de vedere al spe- fologia ºi sintaxa, relevante pentru studiul cialistului-lingvist ºi al profesorului de sistemului limbii, în favoarea unor disci- limba românã din Universitate, care, prin pline mai noi: stilistica funcþionalã ºi prag- revistele ºcolare, prin examenele ºi orele de matica, relevante pentru studiul variaþiei perfecþionare cu cadrele didactice din învã- lingvistice ºi pentru dependenþa acestei va- þãmântul preuniversitar, prin contactul cu riaþii de diversitatea condiþiilor extraling- manualele ºi programele ºcolare, am pãstrat vistice, situaþionale, în care se produce co- permanent legãtura cu învãþãmântul pre- municarea. universitar ºi am militat pentru crearea Este bine, este rãu cã a intervenit aceastã unor forme instituþionalizate ale acestei orientare? Evident cã aceastã orientare este legãturi. salutarã, aflându-se în consens cu noi orien- În aceastã calitate, consider cã asemenea tãri lingvistice, cu ceea ce se grupeazã, în dezbatere, ca cea de astãzi, destinatã studi- lingvisticã, sub numele de orientãri dinam- ului limbii române în ºcoalã este salutarã, cu ice ºi funcþionaliste, apropiind, sub acest atât mai mult cu cât momentul programãrii aspect, stilistica funcþionalã de pragmaticã. ei coincide cu perioada importantelor exam- Dar, ca în orice schimbare de direcþie, tre- ene din viaþa ºcolii: bacalaureatul ºi exam- buie ºi aici pãstratã mãsura între trãsãturile enul de admitere în facultãþi ºi, puþin mai sistemului ºi variaþia lingvisticã. Nu trebuie târziu, cu examenele de perfecþionare a pro- pierdutã din vedere ideea esenþialã cã vari- fesorilor (definitivatul ºi gradul didactic II). aþia lingvisticã, oricât de puternic s-ar mani- 2. Programele tuturor acestor examene festa, este limitatã de trãsãturile sistemului, vãdesc o puternicã modificare de viziune, cã, într-o limbã datã, nu se poate varia oricât reflectând schimbãrile de substanþã inter- ºi oricum, cã variaþia nu poate fi examinatã venite în programele ºcolare liceale ale independent/ ruptã de trãsãturile funda- ultimilor ani (în 2007, s-a încheiat experi- mentale ale sistemului. De exemplu, nu se mentarea primului ciclu de programe poate examina variaþia din realizãrile orale liceale ºi a primului set de manuale elabo- ale limbii, din registrul familiar, dintr-un rate pe baza acestor programe). anume stil funcþional (cel ºtiinþific, sã 3. Bacalaureatul actual ºi admiterea în zicem) etc. fãrã raportare la datele funda- facultãþi reflectã – în concepþie – modi- mentale ale sistemului limbii române. ficãrile intervenite în programe ºi manuale, Niciunul dintre manualele strãine pe care modificãri care, sintetic vorbind, se reduc la le-am avut la îndemânã nu se limiteazã la urmãtoarele trei aspecte: nivelul performanþei lingvistice, ignorând 3.1. Mai întâi, trebuie observatã o schim- competenþa. Or, în învãþãmântul românesc bare de denumire a disciplinei, de la Limba liceal, datele competenþei lingvistice pentru românã la Limbã ºi comunicare, schimbare domeniul sintaxei ºi chiar ºi al flexiunii care, lãsând la o parte polisemantismul ter- lipsesc cu desãvârºire! menului comunicare, a adus o modificare 3.2. A doua modificare importantã a pro- mai adâncã: reorientarea studiului limbii gramelor, derivând din prima, priveºte o române de la descrierea propriu-zisã, pe reorientare a interesului de la analiza în niveluri ale limbii, spre aspectele de pro- exclusivitate a textelor beletristice (ficþiona- ducere ºi receptare a comunicãrilor verbale, le, cum le numesc programele) la cele non- cu marea lor diversitate, determinatã de beletristice (nonficþionale), cu întreaga va- intenþiile diferite de comunicare, de situaþi- rietate de tipuri ºi subtipuri de texte non- ile diverse de comunicare (cadrul comu- ficþionale. 47 În dezbatere
Este bine, este rãu cã s-a procedat aºa? în orice manual. Totul se reduce la Evident cã nu este nimic condamnabil în folosirea cratimei, dezacord, anacolut, aceastã schimbare de orientare (mai exact, confuzie paronimicã, pleonasm, tau- în aceastã lãrgire a interesului ºi pentru tologie, cacofonie, creându-se falsa texte nonbeletristice). impresie cã greºelile de limbã românã Este important sã se ofere elevului reali- se reduc la acest inventar. ªi cã este tatea, extrem de complexã ºi de diversifi- suficient sã ºtii cã literar ºi literal, tem- catã, a textelor nonficþionale, cu trãsãturile porar ºi temporal sunt paronime sau lor diferite de cele beletristice, cãci, ca uti- cã ai vânat cu disperare toate caco- lizator actual de limbã românã, va fi mult foniile din scrisul tãu, pentru a ajunge mai des pus în situaþia sã producã ºi sã sã stãpâneºti corect ºi complet limba recepteze texte de tip nonficþional. românã. Dar, ºi în aceastã privinþã, trebuie pãs- (b) Asistãm la ruperea totalã a aspectelor tratã mãsura. normative de cele descriptive. Se con- Dacã dintr-un numãr de 100 de texte damnã, de exemplu, clasã de clasã, oferite spre analizã la oralul bacalaureatu- anacolutul ºi dezacordul, rupte total- lui, înregistrate sub titlul de „texte literare/ mente de descrierea sintacticã (la nonliterare” (aici literar vs. nonliterar în- liceu, descriere sintacticã nu existã ºi seamnã beletristic/ nonbeletristic), lipsesc nici variaþie sintacticã nu existã!) Cum aproape în întregime textele beletristice (câ- sã se înþeleagã anacolutul, care nu este teva texte care par a contrazice afirmaþia, altceva decât o deviere de la organi- dar, în realitate, cu excepþia Chiriþei, dar nu zarea sintacticã prototipicã a unui sunt pur ficþionale), dacã cele 100 de texte verb ºi a construcþiei generate în jurul nu acoperã toate stilurile ºi variantele non- acestuia, când nu se ºtie nimic despre beletristice, iar multe dintre ele sunt texte de aceastã organizare? Cum sã se fer- graniþã, dificil de plasat într-un anume stil eascã elevul de dezacord, când dis- funcþional, dacã multe texte sunt alese la tincþia Subiect – Complement direct întâmplare, fiind puþin reprezentative pen- nu se mai face în niciuna dintre clase- tru o specie stilisticã sau alta ºi, pe dea- le de liceu, nici mãcar în forma reca- supra, sunt lungi, greoaie ºi uneori confuze pitulãrii? ca idee ºi ca exprimare, atunci principiul de (c) Se perpetueazã greºeli de înþelegere a selecþie devine, în ochii elevilor, opac, fenomenelor normative. De exemplu, obscur, pierzându-ºi din semnificaþie. se subordoneazã, aberant, corectitu- 3.3. A treia ºi ultima modificare adusã de dinea semnelor de punctuaþie nivelu- programele ºcolare în vigoare ºi prezentã, lui fonetic, când punctuaþia nu este de altfel, ºi în programa de bacalaureat altceva decât o reflectare în scris a priveºte creºterea ponderii perspectivei nor- organizãrilor sintactice complexe ale mative în predarea limbii române. propoziþiilor ºi frazelor. Punctuaþie, Este bine, este rãu? Sigur cã este salutarã fãrã sintaxã, nu se poate face! ideea accentuãrii laturii normative. Cu atât 4. În concluzie: mai mult , cu cât, astãzi, pentru un segment z Nu direcþiile ºi principiile de organi- din ce în ce mai mare de vorbitori – în spe- zare a noilor programe sunt defec- cial, tineri, elevi –, asistãm la o sãrãcire ºi o tuoase. Dimpotrivã, ele sunt în con- stâlcire a limbii la toate nivelurile. sens cu modernizarea studiului ling- Dar, ºi în aceastã direcþie a normativului, vistic (la noi ºi în alte þãri). Ci absolu- sunt unele lucruri de reproºat; de exemplu: tizarea noilor direcþii, aplicarea lor (a) Asistãm la perpetuarea unor „cliºee defectuoasã, fãrã mãsurã, prin rupe- normative”, emanând din vechile pro- rea totalã de trãsãturile sistemului grame ºi cãrþi de lingvisticã, repetate general al limbii române. Pentru abso- pânã la saþietate în orice clasã (de gim- lutizarea noilor direcþii, citez din naziu ºi de liceu), în orice programã, Programa clasei a IX-a pentru disci- 48 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
plina Limbã ºi comunicare: „Studiul S-a creat astfel, intenþionat, o stare de pro- limbii române se axeazã pe douã coor- fundã dezorientare ºi de lipsã de respons- donate: (a) normativã ºi (b) funcþion- abilitate, în ideea cã istoricul poate spune ºi alã”. scrie orice ºi cã oricine se poate ocupa de z Mai adânci, prin consecinþe, decât istorie. Astfel, pentru mulþi, scrisul istoric a evenimentele ºcolare punctuale (un devenit eseu, programele ºcolare s-au trans- examen de bacalaureat) sunt con- format în eseuri, iar manualele într-un fel de ceperea ºi definitivarea programelor, povestiri “spirituale” (glumeþe), cu opinii care traseazã orientarea ulterioarã a personale despre buzele lui Decebal sau studiului limbii române. Pentru aceste despre copiii nelegitimi ai lui Alexandru programe trebuie consultaþi specia- Ioan Cuza. liºtii (ºi nu dintr-o unicã disciplinã, ci În toate aceste judecãþi ºi atitudini erau din discipline lingvistice diverse, strecurate intenþionat ºi insidios grave erori oameni ponderaþi, cu deschidere ºi ºi confuzii: se suprapuneau trecutul pro- înþelegere pentru studiul general al priu-zis peste scrisul istoric, unii istorici limbii române). peste toþi istoricii, adevãrul relativ peste cel Programele odatã concepute, fac imposi- absolut, istoria oficialã a regimului comu- bile intervenþiile ºi modificãrile ulterioare! nist peste scrisul istoric autentic etc. Nu z ªi din acest punct de vedere, dez- erau metode noi, ci erau cele consacrate, baterea de astãzi ar putea fi un înce- folosite de toate regimurile de propagandã, put pentru o reexaminare ºi o reevalu- pentru impunerea brutalã a unei ideologii. area a principiilor care sã stea la baza programelor ºi care sã guverneze Istoria ca discurs despre trecut are câteva studiul limbii române în ºcoalã. caracteristici intrinseci, care-i dau specifici- tate ºi-i conferã personalitate. Ea se ocupã Ioan-Aurel POP, de oameni concreþi (indivizi ºi comunitãþi), din perspectiva timpului ºi a spaþiului, cu Membru corespondent al Academiei Romane metode proprii. Încã Xenopol scria, cu circa Gânduri despre studiul istoriei un secol în urmã, cã istoria este o ºtiinþã de în ºcoalã succesiune, cã logica faptelor trecutului e datã de succesiunea lor. Cu alte cuvinte, cele Dupã 1989, unii “exegeþi” ºi numeroºi mai multe perspective filosofice susþin cã “formatori de opinie”, pãtrunºi de febra trecutul se cuvine analizat în funcþie de felul demolãrilor cu orice preþ, au declarat istoria cum au decurs lucrurile, din aproape în o disciplinã “compromisã”, fiindcã servise aproape, unul din altul. Toþi marii istorici, regimul comunist ºi se dedicase chiar fami- de la Herodot ºi Tucidide încoace, au cãutat liei dictatoriale, contribuind la osanalele cauzele ºi urmãrile proceselor ºi fenome- aduse acesteia. Istoria era acuzatã cã pre- nelor analizate, fãrã sã le scoatã din context zentase publicului un trecut românesc ide- ºi sã le autonomizeze. Istoricii asta au fãcut alizat, alb ºi imaculat, un trecut falsificat, o ºi fac, lãsând pe seama literaþilor, a politicie- înºiruire de mituri naþionale condamnabile nilor, a artiºtilor salturile peste spaþii ºi tim- ºi de valori discutabile etc. De aici se trãgea puri, comparaþiile îndrãzneþe, metaforele concluzia cã istoria trebuie cumva pedep- ºocante, presupunerile isteþe, ipotezele ex- sitã, exilatã, scoasã din “Cetate”, ca fiind trase din alte ipoteze. Cu alte cuvinte, isto- incapabilã sã ajungã la adevãr ºi la obiectiv- ricii au respectat specificul cunoaºterii de itate. Alþii, mai radicali, au spus chiar cã tip istoric ºi, mai ales, specificul disciplinei istoria nici nu trebuie ºi nici nu poate sã numite istorie. ajungã la adevãr, cã trecutul nu are nici o În nota de prezentare a unei programe de logicã ºi cã poate fi transpus oricum, fãrã istorie de liceu se spune acelaºi lucru: nici o rânduialã. Pentru aceºtia, forma ide- “studiul istoriei în ciclul superior al liceului alã de a scrie despre trecut a devenit eseul. se focalizeazã pe înþelegerea specificului de 49 În dezbatere
tip istoric”. Sã vedem mai departe, conform nitatea românilor” se indicã drept “studiu aceloraºi programe de liceu, la clasa a IX-a de caz” cartea lui Gh. I. Brãtianu despre de exemplu, care este acest “specific”: se Marea Neagrã, fãrã nici o legãturã cu acest începe cu studiul popoarelor sumerian, “caz”! Brãtianu are o altã carte despre etno- evreu, grec ºi se ajunge pânã la fino-ugrici, geneza românilor, care ar fi rãspuns perfect turcici ºi români; de la români se revine cu “cazului”. Tot în aceastã programã, sin- mii de ani în urmã, la arhitectura orientalã ºi gurele personalitãþi istorice pomenite cu la stilurile artei greceºti, se trece apoi la ie- numele sunt Schumann (Robert), Cantemir rarhia feudalã, la Umanism ºi Renaºtere, la ºi Gafencu! Dacã nu apar voievozi, puteau marile religii, la Reformã ºi la rãzboaiele sã aparã oameni de culturã, dacã nici aceºtia religioase ºi, brusc, elevii sunt întorºi la nu au fost agreaþi, se cuveneau poate inse- monarhia egipteanã, la democraþia ateni- raþi reformatorii ºi revoluþionarii, dacã nu anã, la regatul dac; de aici, un alt salt la Eminescu, mãcar Blaga! Imperiul Bizantin, Franþa ºi Imperiul Ro- Este în aceste programe, sub aparenþa mano-German; ultimele teme sunt dedicate unei poleieli de europenism ºi neutralitate, dinastiilor de Habsburg, Bourbon, Tudor ºi o înfiorãtoare lipsã de logicã ºi o imensã Romanov, apoi Califatului arab, Þãrilor dozã de arbitrar. Istoria este tratatã “verti- Române, expansiunii europene ºi Rãzboiu- cal”, pe teme mari, ca ºi cum omenirea s-ar lui de 30 de Ani (1618-1648). Lecþia intro- dezvolta pe calupuri, fãrã nici o procesuali- ductivã pentru clasa a X-a se referã la lumea tate. Nimic nu decurge din nimic! O astfel din jurul anului 1900, pentru ca prima temã de tratare, posibilã, este însã extrem de pre- concretã de studiat sã fie… epoca luminilor; tenþioasã ºi de riscantã. Ea presupune o cu- se trece apoi la revoluþia industrialã, la anul noaºtere profundã a trecutului, a succesiu- revoluþionar 1848, la lumea interbelicã, la nii faptelor, popoarelor, statelor, curentelor. cea postbelicã ºi la societatea de la începutul Or elevii de gimnaziu, dupã o istorie studi- mileniului III; se studiazã din nou marile atã câte o orã pe sãptãmânã, nu au de unde religii mondiale contemporane, iar de la sã aducã în liceu o astfel de zestre de acestea se revine cu peste trei secole în cunoaºtere, nu au de unde sã ºtie derularea urmã, la “Revoluþia glorioasã”, apoi la for- în timp ºi spaþiu a faptelor, ca sã le poatã marea SUA, la Revoluþia Francezã ºi la studia “tematic”, regrupate dupã o logicã epoca napoleonianã… anistoricã. Ar mai fi o posibilitate, anume ca Exemplele de discursivitate ºi de lipsã de elevii de liceu sã se informeze singuri în logicã ar putea continua, dar ºi aºa este prea legãturã cu logica în succesiune a trecutului mult. Cum se pot studia Umanismul ºi ºi sã vinã la ºcoalã gata pregãtiþi pentru Renaºterea despãrþite de Reformã ºi de ce marile calupuri tematice propuse de pro- lipsesc realitãþile fundamentale integratoare grame ºi de manuale. Dar se ºtie cert cã ale lumii medievale europene nu aflãm de acest lucru nu se întâmplã! Astfel, totul este nicãieri! La fel, de ce este studiat anul 1848 în zadar! Se comparã lucruri complet necu- înainte de Revoluþia francezã (începutã la noscute, nu existã nici o orientare în spaþiu 1789) ºi de Napoleon (mort în 1815) nu ni se ºi timp, încât iluminismul este foarte bine spune! Nu apare nicãieri menþionatã Revo- plasat de absolvenþii de liceu în secolul al luþia din Anglia (pornitã la 1640-42), dar se XV-lea, iar Bucovina la sud de Dunãre! insistã asupra Revoluþiei glorioase (din 1688), consecinþã a primei. Ce sã înþeleagã Sub aspect moral, programele mai pãcã- elevii (ºi profesorii!) din prezentarea unui tuiesc prin ceva: se studiazã din trecut mai cadru general al lumii de la 1900, urmat ales acele teme, personalitãþi, fapte etc. care imediat de studiul luminilor (secolul al rãspund comandamentelor actuale, ide- XVIII-lea)?! alurilor lumii contemporane. De exemplu, La clasa a XII-a, unde materia de studiat dacã azi sunt la ordinea zilei drepturile este legatã mai insistent de istoria românilor omului, aduse în prim plan – cum se ºtie – integratã în cea europeanã, la tema “roma- printr-o declaraþie universalã din 1945, se 50 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
cautã în trecut antecedente. În evul mediu, cã în numele lor s-au produs mari conflicte, nu au, de pildã, cum sã fie gãsite, fiindcã atunci trebuie sã fim consecvenþi ºi sã con- lumea medievalã nu avea ca principii damnãm ºi familia, ºi biserica, ºi credinþa democraþia, nici egalitatea ºi nici libertatea, etc., fiindcã ºi în numele acestora s-au ci se axa pe ierarhie, supunere ºi ierarhie! De desfãºurat sângeroase rãzboaie. asemenea, din moment ce astãzi ne îndrep- tãm ferm spre o lume globalizatã – care nu Prin intermediul disciplinei numite isto- ºtim cum va arãta! – sunt intenþionat oco- rie, elevii trebuie sã înveþe ceea ce a fost lite, obturate temele despre miºcarea naþio- prezentul oamenilor care au trãit în trecut, nalã, naþiune, stat-naþiune, ori sunt prezen- trebuie sã ºtie cã trecutul este viaþã ºi cã, în tate mult prea critic. Se uitã cã naþiunea a fond, dragostea pentru trecut înseamnã fost un ideal de viaþã pentru generaþii de dragoste de viaþã. Nu trebuie sã idealizeze oameni, în cãutare de libertate ºi cã person- trecutul, dar nici sã-l demonizeze, în funcþie alitãþi generoase ºi altruiste, mari valori uni- de exigenþele lumii contemporane. Trecutul, versale, au murit pentru naþiunile lor. Se ca ºi viaþa au o logicã imperfectã a lor, pe uitã uºor cã statele naþionale au fost nuclee care manualele se cuvine sã o explice ºi sã o de organizare ºi de conservare a popoarelor, cultive. Destinul ne-a plasat pe noi românii ajunse pentru un timp în cadrul unor în aceastã parte de lume, al cãrei trecut se imperii ºi regate multinaþionale ºi supuse cuvine sã-l cunoaºtem ºi sã-l explicãm noi dizolvãrii. Se uitã cã lumea a avut ºi o etapã restului lumii. Nu este nici o ruºine sã-i a forþelor destructive, globaliste, imperiale, învãþãm pe elevi ce înseamnã numele de integratoare, când era moral ºi drept sã lupþi român ºi valah, de ce au venit romanii la pentru prezervarea identitãþii de grup, a Dunãre ºi la Carpaþi, cum s-a plãmãdit tradiþiilor, a limbii unor comunitãþi. Iar dacã românitatea etc., dar mai ales ce valori a cul- preferãm sã condamnãm naþiunile pentru tivat, ce idealuri a avut, ce împliniri ºi ce 51 În dezbatere
suferinþe. Cine sã prezinte noii Europe iden- numitã “competenþe specifice”, în pro- titatea ºi specificitatea româneascã dacã nu grame scrie despre “aprecierea valorilor tre- noi, românii? Lumea încã lucreazã prin sim- cutului prin raportarea la actualitate”. Cum boluri ºi cliºee: suntem ºi noi întrebaþi ade- alte cuvinte, elevii trebuie sã ºtie despre sea ce valori am dat Europei, care sunt Iulius Caesar sau despre Mihai Viteazul spiritele noastre tutelare, ce creaþii am pro- numai ceea ce se potriveºte cu grila noastrã dus de-a lungul timpului. Nu ºtim mereu sã actualã de valori. Ceea ce este profund numim oameni, dar trebuie mãcar sã ºtim greºit! Elevii trebuie sã înveþe sã aprecieze curente culturale, nu putem ºti mereu valorile trecutului în funcþie de ceea ce era curente, dar putem atunci sã pomenim valid în acel trecut, altminteri ajung sã-i monumente! Este dezolant sã nu ºtim nimic condamne pe papi fiindcã au organizat cru- sau sã zicem cã Bãlcescu a trãit în secolul al ciade contra islamicilor (doar azi militãm XVI-lea ºi cã Putna este în Oltenia! Or nere- pentru egalitatea confesionalã!), pe vienezi spectarea statutului disciplinei numite isto- ºi pe ceilalþi creºtini deoarece au apãrat rie ºi predarea ei într-un numãr infim de Viena la 1683 sau pe Mihai Eminescu fiind- ore, alãturi de degradarea celorlalte materii cã nu a exprimat idei generoase precum umaniste, spre asta conduce! Mircea Cãrtãrescu! Lumea s-a schimbat ºi nu se mai poate ªi încã ceva: existã tendinþa de a-i învãþa preda nici istoria ca-n epoca Renaºterii sau pe elevi cã totul poate ºi trebuie criticat ºi cã ca-n perioada pozitivistã. Dar pedagogia totul este relativ. Ceea ce în esenþã nu este are niºte reguli, aºa cum ºi ºtiinþele au speci- rãu, cu o condiþie: sã nu se transforme în ficul lor. Înnoirile sunt legitime, dar fãrã sã obsesie, sã nu devinã o exagerare. Alãturi conducã la încãlcarea acestor reguli ºi fãrã de criticã ºi de relativizare, elevii trebuie sã dizolvarea specificului respectiv. De exem- ºtie ce valoare au regulile ºi instituþiile într- plu, dacã evenimentele istorice se petrec în o societate, ce a însemnat ºi ce înseamnã diacronie, eu nu le pot pune în sincronie, de statul, ce este durabil ºi ce este trecãtor în dragul unei “sistematizãri” a lor, oricât de istorie. Trecuþi în epocile mai recente prin îmbietoare ar fi aceasta sub aspect specula- atâtea dictaturi ºi schimbãri, prin atâtea rãs- tiv. ªi mai grav, nu pot rãsturna ordinea turnãri de situaþie ºi tragedii, am învãþat pe acestor evenimente, de dragul unei noi logi- de o parte ce însemnã neîncrederea, iar pe ci: este aberant sã studiez cu elevii marile de alta cum sã supravieþuim adaptându-ne, conflagraþii ale lumii ºi apoi sã-i învãþ pe pliindu-ne dupã situaþie, îndeplinind voinþa aceiaºi elevi ce a însemnat epoca interbelicã, celui de la putere, copiind modele ori false în cadrul cãreia s-a pregãtit Al Doilea modele. Ar fi însã timpul sã mai învãþãm ºi Rãzboi Mondial! altceva: care sunt valorile adevãrate, perene, Programele ºi manualele pãcãtuiesc prin cum sã ne recâºtigãm sentimentul admi- câteva trãsãturi evidente. În primul rând raþiei autentice, cum sã ne purtãm cu dem- sunt prea complicate, prin mulþimea de nitate. Altãdatã am fãcut manuale comu- obiective, scopuri, conþinuturi, informaþii ºi nist-staliniste unice, fiindcã aºa au vrut Uni- prin limbajul prea pretenþios. În al doilea unea Sovieticã ºi uneltele ei din România, rând, sunt mult prea “actualizate”, adicã apoi am fãcut manuale unice naþionalist- rãspund în chip disproporþionat “comenzii comuniste fiindcã aºa au vrut Ceauºescu ºi sociale”. Este prea evident scopul urmãrit, clica lui, acum facem manuale alternative acela de a face din elevi niºte buni “cetãþeni “europene”, fiindcã aºa vor cei de la ai universului”, pãtrunºi de idealul global- Bruxelles ºi de la Strasbourg! Natural, man- izãrii, care sã meargã cu pasiune la ualele exprimã ºi ele societatea în care trãim MacDonald ºi sã ºtie vag ceea ce s-a petre- ºi nu pot fi rupte de ea. Dar parcã noi am cut relativ recent. Ideea generalã este cã rãspuns cu prea mult entuziasm “vre- lumea noastrã este cea mai bunã ºi cã tot murilor noi”, am venit chiar în întâmp- ceea ce a fost în trecut trebuie valorizat în inarea celor care trasau direcþiile de urmat, funcþie de ea. De altminteri, la rubrica am fost mult prea zeloºi. Oare nu a venit ºi 52 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
timpul echilibrului, oare sã fim noi iremedi- serios ºi echilibrat al trecutului, al limbii, al abil supuºi exagerãrii, oare sã fim obligaþi, tradiþiilor ºi al creaþiilor perene concurã dupã ce am supralicitat în chip vulgar ºi mult la aceasta. Nu este foarte dificil ca – pe grotesc tot ceea ce era românesc (ºi am fãcut un fond de realism ºi luciditate – sã refacem românesc ºi ceea ce nu era!), dupã ce i-am ºi la modul teoretic identitatea româneascã fãcut pe ºefii noºtri genii ºi urmaºi ai ºi s-o prezentãm ca atare, prin tinerii noºtri, voievozilor medievali, sã ne dizolvãm com- Europei. Sunt convins cã Uniunea Europea- plet, sã ne negãm toate valorile, sã ne con- nã are nevoie în acest moment de noi ca siderãm pigmeii Europei, sã caricaturizãm români, cu valorile noastre, nu ca inter- totul?! naþionaliºti de laborator. Sentimentul iden- Refuz sã cred cã numai prin extreme pre- titãþii europene nu se “inventeazã” – cum lungite ºi repetate se poate ajunge la este la modã de-o vreme sã se spunã! – ci se cumpãtare ºi echilibru. Nu am avut un tre- formeazã treptat, prin sedimentãri care con- cut imaculat, dar nici unul complet obscur, duc la convingeri. Conºtiinþa este o convin- am avut epoci benefice ºi nenorociri, am gere intimã ºi nu o idee impusã de sus. Dacã fost învinºi pe câmpuri de bãtaie, dar am ºi românii de azi vor ºti sã fie demni, sã scrie obþinut victorii, am avut ºi avem prejude- ºi sã vorbeascã corect româneºte, sã-ºi cãþi, dar ºi idei noi, generoase. Cu alte cu- cunoascã ºi admire valorile, în contextul vinte, am fost oameni, într-o lume a oame- larg al umanitãþii, vor fi cu siguranþã ºi nilor, nici mai buni, nici mai rãi. De ce sã nu europeni, se vor preþui pe sine ºi vor fi ne prezentãm cam cum fost – atâta cât se preþuiþi de alþii. poate! –, de ce sã mai complicãm ºi sã aservim trecutul comandamentelor mãrun- te, de ce sã ne mai umilim, când trebuie sã Dumitru IRIMIA fim demni, de cã se ne punem cenuºã în cap atunci când se cuvine sã ne arãtãm ºi valo- Pe marginea Bacalaureatului rile?! - 2008 Prin limbã ºi istorie se acumuleazã cunoºtinþe ºi se formeazã cultura generalã, Voi spune, mai întâi, cã mi se pare total dar se sedimenteazã ºi convingeri, atitudini, nepotrivitã aceastã modalitate de a orienta credinþe. Azi, mijloacele de difuzare în masã pregãtirea absolventului de liceu pentru îi învaþã pe tineri ce este violenþa, cum poþi examenul de Bacalaureat prin punerea în ajunge milionar fiind semidoct, cât de circulaþie a unui numãr mai mic sau mai decãzut este parlamentul, cu ce epitete se mare de subiecte. gratuleazã politicienii între ei etc. Se petrece Dincolo de acest punct de vedere, pe care sub ochii noºtri o dizolvare totalã a încre- l-aº dori, totuºi, luat în atenþie pentru anii derii în instituþii, în stat, în orice fel de urmãtori, raportându-mã la modalitatea autoritate consacratã ºi, mai ales, în valori. actualã, consideratã în sine, aº sublinia Conºtient sau nu, ºcoala româneascã a ajuns “buna intenþie”: s-a urmãrit verificarea sã contribuie deplin la aceastã degringo- maturitãþii absolventului de liceu deopotri- ladã. vã în sensul capacitãþii lui de a folosi inde- Ni se spune adesea – ºi se ºi vede în chip pendent, în chip creator, ceea ce a acumulat direct! – cã mulþi români se ruºineazã de în cursul anilor de studiu ºi în sensul capa- faptul cã sunt români. Acesta este un rezul- citãþii lui de a se situa faþã de valori auten- tat al mai multor factori, dar ºi al educaþiei tice ale culturii româneºti, pe de o parte, ale contemporane. Fireºte, nu poþi fi mândru de fiinþei umane în general, pe de alta, ºi faþã o realitate demnã de milã sau de urã! Dar de întrebãri care þin de actualitatea vieþii astãzi lucrurile s-au mai schimbat! ªcoala social-politice, în plan naþional ºi în plan româneascã în noul context european are ºi european. Dar, din pãcate, conþinutul con- misiunea de a-i învãþa pe copii ºi pe tineri ce cret al subiectelor pare, pe de o parte, sã înseamnã sã fii azi român în Europa. Studiul reflecte mai degrabã o gândire sau poate 53 În dezbatere
cunoaºterii personalitãþilor reprezentative care dau greutatea ºi autoritatea necesarã interpretãrii diferitelor concepte etice, morale, estetice, politice. Introducerea mai multor texte, unele þinând de intrarea României în Uniunea Europeana îºi are motivarea în necesitatea situãrii in actualitate. Poziþie importanta dar care obliga ºi la înþelegerea exactã a tuturor aspectelor pe care trebuie sa le aibã în vedere tânãrul absolvent ºi pe care ar tre- bui noi înºine sã le avem în vedere, noi, adicã societatea româneasca. În acest sens, sunt propuse prea multe texte semnate de “persoane” ca ºi anonime, cu absenþa de neiertat a personalitãþilor care au avut ºi au rol esenþial în istoria ºi cultura româneascã, între acestea Mihai Eminescu, N. Iorga, L. Blaga, C. Noica, în scrierile cãrora se aflã texte fundamentale despre identitatea ro- mâneascã, despre raportul naþional-univer- sal, despre raportul dintre limbã ºi fiinþa umanã, despre Frumos, despre Adevãr, Înþelepciune etc. Este adevãrat cã în ultima vreme person- alitatea lui Eminescu pare sã fi deranjat cel mai mult, fie pentru cã a putut fi considerat Poet naþional sau omul deplin al culturii româneºti (chiar dacã în acest sens au scris personalitãþi de necontestat, care aveau conºtiinþa valorilor: N. Iorga, G. Cãlinescu, C. Noica), fie pentru cã ar fi în scrisul sãu, în numai o atitudine distorsionatã - pãguboasã aceste interpretãri, xenofob. pentru fiinþa intelectualã ºi moralã a absol- În legãturã cu prima atitudine, aº aminti ventului însuºi - faþã de valorile autentice - ceea ce este bine cunoscut, de altfel, cã în ale culturii româneºti sau poate numai alte culturi nu este nimeni indignat cã au o asupra imperativului cunoaºterii acestora, asemenea situare Goethe, Shakespeare, pe de alta, se pare cã alcãtuitorii subiectelor Puºkin, V. Hugo, Dante. Spaniolii îºi pro- au ignorat chiar exigenþele pregãtirii unui moveazã limba ºi cultura, în toatã lumea, absolvent de liceu la Limba ºi literatura prin Institute de Culturã, numite “Cer- românã, pe fondul cunoaºterii istoriei socie- vantes”, germanii îºi numesc Institutele de tãþii ºi culturii româneºti. Culturã “Goethe”, italienii îºi promoveazã Vom observa mai întâi cã, la proba oralã, limba ºi cultura prin Societatea “Dante”. De între cele douã categorii de texte, anunþate, ce nu ar da ºi românii numele Eminescu literare ºi neliterare, predominã, în mod Institutele de culturã menite sã promoveazã nejustificat, textele neliterare, probabil cu limba ºi cultura românã în diferite þãri ale ideea, greºitã, cã dezvoltarea aptitudinilor lumii? Nici societatea, nici ºcoala italianã nu de comunicare este asiguratã mai mult de considerã cã se dã prea mare atenþie lui texte publicistice, politice, administrative. Dante. Anul trecut Dante a fost subiect de Dar, chiar ºi aºa, textele propuse fac dovada bacalaureat (Examen de maturitate, numit cã în selectarea lor s-a ignorat imperativul în Italia),la proba scrisã, printr-un Cânt din 54 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
Infernul. Lectura dantis este o prezenþã per- fragment eminescian, de mare adâncime, manentã în învãþãmântul filologic din Uni- rãmas între manuscrise: versitatea italianã, neîntreruptã de impera- tivul studierii poeziei moderne. Mai mult, “Nu noi suntem stãpâni limbei, ci limba e Dante este interpretat ºi recitat (nu citit) în stãpâna noastrã. Precum într-un sanctuar public. ªi se întâmplã asta de câteva secole, reconstruim piatrã cu piatrã tot ce-a fost înainte încã de la publicarea Divinei Comedii. Pri- – nu dupã fantazia sau inspiraþia noastrã ma lectura în public a fost fãcutã de Bocca- momentanã, ci dupã ideea, în genere ºi în amã- ccio, la solicitarea primãriei din Florenþa. nunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului Anul trecut ºi anul acesta Dante a fost inter- – astfel trebuie sã ne purtãm cu limba noastrã pretat, Cânt dupã Cânt, ºi recitat în Piaþa româneascã. Nu orice inspiraþie întâmplãtoare e Santa Croce din Florenþa, de unde a fost un cuvânt de-a ne atinge de aceastã gingaºã ºi transmis de televiziunea naþionalã, la ore frumoasã zidire, în care poate cã unele cuvinte accesibile. Aºa ar trebui sã se întâmple ºi cu aparþin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei creaþia lui Eminescu. Nu ne putem permite generalã este însãºi floarea sufletului etnic al luxul ignorãrii lui. românimii.” ( Ms. 2275 B) Cât priveºte acuzaþiile de xenofobie, Mulþi dintre interpreþii acestui raport se numai cine scoate din context, fie versuri întemeiazã pe concepþia lui Heidegger, con- (din Doina, în care atacul era împotriva centratã într-o frazã aproape identicã, sin- strãinului ca ocupant nu ca strãin, dar ºi tactic ºi semantic, cu prima frazã din frag- aceasta într-o perspectivã de semantizare mentul eminescian. Nu ne înscriem prin poeticã, cu depãºirea limitelor istoriei con- aceasta în perspectiva mai veche a protocro- crete), fie fragmente din publicisticã, poate nismului, considerãm, însã, important ca denatura gândirea lui Eminescu. În acest valorile gândirii româneºti sã fie bine cu- sens, un fragment din Geniu pustiu i-ar fi noscute ºi promovate. putut da absolventului de liceu posibilitatea Acestui fragment i se puteau adãuga al- sã interpreteze în mod independent ºi matur tele, fragmente din publicistica lui Emi- concepþia lui Eminescu, fragment care ar nescu, în care se adânceºte problema rapor- putea servi ºi ca text emblematic pentru gân- tului dintre limbã ºi identitatea specificã a direa ºi instituirea unui raport autentic între unui popor: identitatea naþiunilor ºi unitatea Europei. “Ceea ce ne pare un semn caracteristic al “As vrea ca omenirea sã fie ca prisma, una vremii este cã în Senat se vorbeºte româneºte; singurã, strãlucitã, pãtrunsã de luminã, care are bine, de-a dreptul, fãrã înconjur ºi fãrã frazã. însã atâtea colori. O prismã cu mii de colori, un Cine ºtie însã ce însemnãtate mare are limba curcubeu cu mii de nuanþe. Naþiunile nu sunt asupra spiritului, cum ea-l acopere ºi îl decât nuanþele prismatice ale Omenirii, ºi deose- pãtrunde, cum limba noastrã veche trezeºte în birea dintre ele e atât de naturalã, atât de explic- suflet patimele vechi ºi energia veche, acela va abilã cum putem explica din împrejurãri aseme- înþelege de ce ne pare bine de lucrul acesta. Fie nea diferenþa dintre individ ºi individ. Fãceþi ca toate aceste colori sã fie egal de strãlucite, egal de cineva ateu ºi pãgân, cînd va auzi muzicã de poleite, egal de favorizate de Lumina ce le Palestrina sentimentul întunecos, neconºtient al formeazã ºi fãrã care ele ar fi pierdute în nimicul creºtinãtãþii îl va pãtrunde ºi pãgânul sau ateul neexistenþei, cãci în întunericul nedreptãþii ºi a va fi, pe cît þine impresia muzicii, creºtin pân-în barbariei toate naþiunile îºi sunt egale în abruti- adâncimile sufletului. ªi limba stãmoºeascã e o zare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate; muzicã; ºi ea ne atmosferizeazã cu alte timpuri, ci când Lumina abia se reflectã în ele, ea mai vrednice ºi mai mari decât ticãloºia de azi, formeazã colori prismatice.” cu timpuri în care unul s-au fãcut poporul ºi una limba. Raportul dintre fiinþa umanã ºi limbã Suta a ºaptesprezecea e purtatã de þinta de-a putea fi interpretat de absolvent printr-un da unitate limbei ºi poporului ºi ne pare bine cã 55 În dezbatere
în Senat se începe a se vorbi româneºte, pentru a gurã limbã romanicã de tip oriental - limba restatornici de sus unitatea compromisã prin românã, vorbitã ºi scrisã în România, Re- experimente filologice ºi prin înrîurirea publica Moldova, în regiunea Cernãuþi, în dicþionarului franþuzit al breslei advocaþilor.” alte regiuni din Ucraina, împotriva teoriei politice privind existenþa unei limbi mol- Pe acest temei teoretic, se subliniazã uni- doveneºti diferitã de limba românã, teorie tatea românilor, dincolo de diferite hotare impusã în timpul comunismului sovietic ºi politice: repusã în circulaþie de guvernarea actualã de la Chiºinãu - ºi o singurã literaturã “ Ceea ce voiesc românii sã aibã e libertatea românã, în care sã fie integraþi ºi scriitorii spiritului ºi conºtiinþei lor în deplinul înþeles al din aceste regiuni. Dacã în ºcoalã nu se face cuvîntului. ªi fiindcã spirit ºi limbã sunt lucrul acesta, nici prin manuale, nici altfel, aproape identice, iar limba ºi naþionalitatea ase- în mod explicit, de vreme ce tot se propun menea, se vede uºor cã românul se vrea pe sine, spre comentare texte “la prima vedere”, se îºi vrea naþionalitatea, dar aceasta o vrea pe putea avea în vedere, între altele, ºi un frag- deplin. ment dintr-o conferinþã þinutã de Al. ªi nu sunt aºa de multe condiþiile pentru Mateevici, la Chiºinãu, în 1917, la întoar- pãstrarea naþionalitãþei. Cei mai mulþi oameni cerea de pe frontul de la Mãrãºeºti: nu sunt meniþi de a-ºi apropria rezultatele su- preme ale ºtiinþei, nu [sînt meniþi] de a reprezen- “N-avem douã limbi ºi douã literaturi, ci ta ceva, dar fiecare are nevoie de un tezaur numai una, aceeaºi cu cea de peste Prut. Aceasta sufletesc, de un razãm moral într-o lume a miz- sã se ºtie din capul locului, ca sã nu mai vorbim eriei ºi durerei, ºi acest tezaur i-l pãstreazã limba degeaba...Noi trebuie sã ajungem de la limba sa proprie în cãrþile bisericeºti ºi mirene. În noastrã proastã de astãzi numaidecât la limba limba sa numai i se lipesc de suflet preceptele literarã româneascã.” (Opere, 1993, vol. I, bãtrâneºti, istoria pãrinþilor sãi, bucuriile ºi p.464) durerile semenilor sãi. ªi chiar dacã o limbã n-ar avea dezvoltarea necesarã pentru abstracþiunile Ideea putea fi regãsitã de absolvenþi ºi supreme ale minþii omeneºti, nici una însã nu e într-un fragment din Cursul de istorie naþion- lipsitã de espresia concretã a simþirei ºi numai în alã susþinut de Kogãlniceanu, în 1843, în limba sa omul îºi pricepe inima pe deplin. ªi deschiderea Academiei Mihãilene din Iaºi: într-adevãr, dacã în limbã nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacã el n-ar zice oarecum “Eu privesc ca patria mea acea întindere de prin ea: „aºa voiesc sã fiu eu ºi nu altfel”, oare loc unde se vorbeºte limba românã ºi ca istorie s-ar fi nãscut atâte limbi pre pãmânt Prin urmare naþionalã istoria Moldovei întregi înainte de simplul fapt cã noi românii, câþi ne aflãm pe sfâºierea ei, a României ºi a fraþilor din pãmânt, vorbim o singurã limbã, „una singurã” Transilvania.” [subl.M.E.]ca nealte popoare, ºi aceasta în oceane În acelaºi sens, al lipsei de atenþie – de popoare streine ce ne încungiurã, e dovadã eufemistic vorbind – pentru dezvoltarea destulã ºi cã aºa voim sã fim noi, nu altfel.” identitãþii ºi unitãþii românilor, e de obser- vat cã sînt ignorate momentele principale Este important sã cultivãm ideea aparte- din istoria modernã – europeanã – a po- nenþei noastre la cultura europeanã, dar, pe porului ºi statului român: Unirea din 1859, acest teren este la fel de important sã cul- Marea Unire din 1918 ºi personalitãþi exem- tivãm ºi ideea identitãþii noastre specifice ºi plare din istoria culturii române, reprezen- ideea unitãþii limbii ºi literaturii române, tanþii ªcolii Ardelene, Nicolae Bãlcescu º.a. este chiar o obligaþie moralã a ºcolii, forma- rea elevilor în spiritul adevãrului ºi al Aceleaºi ºi alte probleme ridicã biletele imperativului respectãrii adevãrului. Tre- puse în circulaþie pentru proba scrisã. buie sã fie cultivat adevãrul cã existã o sin- Subiectele II ºi III din alcãtuirea acestora se 56 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
adaugã subiectelor de la oral în sensul rinþe prin formularea, generalizatã, din carenþelor semnalate mai sus. Subiectul III bilet: “Ilustreazã una dintre caracteristicile este, de multe ori, în acelaºi timp derutant limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, prin întrebuinþarea abuzivã a termenului sugestie, reflexivitate) prezentã în textul dat.” eseu, cu depãºirea în numeroase cazuri a Am observa, pe de altã parte, cã termenul esenþei conceptului. Dincolo de aceastã potrivit pentru caracteristicã este sugestivi- înþelegere, care se pare cã este a ºcolii din tate, nu sugestiv, iar expresivitatea nu carac- ultimii ani, subiectul acesta ridicã din nou terizeazã doar limbajul poetic. întrebarea criteriului care a stat la baza Alte cerinþe par a fi destinate pentru un selectãrii textelor propuse spre analizã. Pare examen de admitere în clasa a IX-a. Se cere sã nu se þinã seama nici de valoarea poeþilor, absolventului de liceu, de exemplu, sã nici de profunzimea creaþiilor poetice, nici explice de ce foloseºte poetul cratima în de exigenþele cunoaºterii curentelor literare, structuri care, de fapt, nu permit altã so- nici de imperativul deschiderii fiinþei cul- luþie: putea-voi oare, venit-ai, sau sã evi- turale a absolventului, în general sau ca citi- denþieze rolul virgulei înaintea unui voca- tor de literaturã, pregãtit pentru receptarea tiv: “Sã te ridic la pieptu-mi, iubite înger textului literar în specificul sãu. Se propun scump” (O46). I se dã absolventului, în notã, spre analizã un numãr exagerat de poezii de traducerea unor termeni comuni sau de Ion Minulescu, de exemplu sau alte poezii dicþionar enciclopedic care ar trebui lipsite de valoare esteticã. Din opera lui cunoscuþi: abis, mag, epigraf, talangã, ºurã, Eminescu era necesarã o mai amplã selecþie, tinã, galantar, yolã, Ariadna, Caligula, Ecce pentru identificarea unor ipostaze esenþiale homo, vestalã. Unii dintre aceºti termeni fac ale poeticii lui; ar fi fost foarte binevenite, parte din titlurile poeziilor (T. Arghezi, dintre creaþiile nestudiate, poeme precum Epigraf – 008; Dan Botta, Cununa Ariadnei- Dintre sute de catarge, Lida, Când marea. Cu 031, L. Blaga, Ecce homo - 028) iar cunoaº- aceeaºi motivare, a interpretãrii poeticii spe- terea lor de cãtre absolvent era necesarã cifice, din creaþia lui ªtefan Augustin Doi- pentru înþelegerea participãrii titlului la naº se impunea Mistreþul cu colþi de argint. semnificaþia poemului, ceea ce însemna un Din lirica lui Lucian Blaga, poemul Pasãrea element de verificare. Într-un alt bilet se dã sfântã, ar fi permis absolventului sã se ra- traducerea a doi termeni din arhitecturã porteze deopotrivã la poetica lui Blaga ºi la (arhitravã ºi cariatidã) ºi se cere absolventu- sculptura lui Brâncuºi. lui “sã transcrie” doi termeni din câmpul Ar fi fost aici loc, între alte texte “la semantic al arhitecturii (046). Din poemul prima vedere”, pentru poezia româneascã lui D. Anghel, Balul pomilor, absolventul tre- din Basarabia ºi din nordul Bucovinei, buie sã transcrie douã cuvinte care aparþin numaidecât poemul Limba noastrã de câmpului semantici al pomilor: “Cu legãnãri Mateevici, apoi creaþii de Vasile Leviþchi, Gr. abia simþite ºi ritmice, încet încet / Pe pajiºtea Vieru, Vasile Tãrâþeanu, D. Matcovschi, din faþa casei caiºii, zarzãrii ºi prunii / Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Pãun Înveºmântaþi în haine albe se clatinã în faþa sau alþii. lunii.” (007) º.a.m.d. Cerinþele apoi la care trebuie sã rãs- pundã – vreo nouã – pe baza textului pro- Adãugãm, dupã desfãºurarea probei pus, prin eterogenitatea lor, îl îndepãrteazã scrise, cã declanºarea scandalului privind pe absolvent de la exigenþa principalã - una fraudarea Bacalaureatului confirmã ideea cã din componentele studierii literaturii – este o mare eroare pregãtirea absolvenþilor capacitatea elevului (cititor de literaturã) de pentru Bacalaureat prin alcãtuirea unui set a accede la sensul poemului, de a perce- de bilete ºi punerea lor în circulaþie. Absol- pe/intui sensul ºi a-ºi motiva perceperea ventul de liceu trebui sã aibã în faþã o prin structura verbalã. Programã analiticã foarte clarã, cu descrie- Nici recunoaºterea specificului limbaju- rea inteligentã a tematicii, cu precizãrile lui diferiþilor poeþi nu face obiectul unei ce- necesare privind verificarea pregãtirii teo- 57 În dezbatere
retice ºi a maturitãþii lui prin diferite cate- prin N. Manolescu, E. Simion ºi prin Mihai gorii de texte, unele studiate în ºcoalã, Cimpoi. Manualele alternative urmeazã a se altele, texte la prima vedere. Dar este impe- diferenþia între ele prin originalitatea ºi rios necesar, înainte de toate, regândirea temeinicia interpretãrilor, nu prin acope- studiului disciplinei Limba ºi literatura rirea aleatorie a componentelor studiului românã în Liceu ºi a modului de acoperire Limbii ºi literaturii române. prin manuale a interpretãrii. Nu acreditãm ideea revenirii la manuale unice, dar con- Andrei GRIGOR siderãm absolut necesar un trunchi comun de creaþii ale marilor scriitori ºi de alte cate- Literatura ºi ºcoala. gorii de texte ale oamenilor de culturã O relaþie compromisã reprezentativi. În felul acesta, nuvela româ- În ultimii zece-cincisprezece ani, creaþia neascã va putea fi studiatã ºi prin C. literarã româneascã nu a mai produs mari Negruzzi, Al. Lãpuºneanu, ºi prin M. Emi- tulburãri emoþionale, nici cozi la librãrii, nescu, Sãrmanul Dionis, ºi prin Mircea cum deseori se întâmpla înainte de 1989. Eliade, Vasile Voiculescu, povestirea, ºi prin Scriitorii care le mai puteau produce tac, cei M. Sadoveanu ºi prin Panait Istrati, Liviu care ar fi vrut fãrã sã poatã sunt doar gãlã- Rebreanu va putea fi cunoscut, ºi prin Ion, ºi gioºi, iar cititorii s-au risipit ºi ei pe la tele- prin Pãdurea spînzuraþilor, poezia româ- vizoarele lor. neascã ºi prin Eminescu, V. Alecsandri, Competiþia ºi, o datã cu ea, pasiunile lit- L. Blaga, N. Stãnescu, ºi prin Al. Mateevici, erare s-au mutat în perimetrul instituþiei D. Matcovschi, Emilian Galaicu-Pãun etc., ºcolare care devine mult mai interesantã critica româneascã ºi prin E. Lovinescu, ºi decât librãria, deºi, în cele din urmã, cele 58 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
mai multe ºi mai mari interese tot acolo se nul de bacalaureat din iunie, când su- întâlnesc. biectele pentru proba oralã, în numãr de 100 Puterea de seducþie pe care o exercitã fix, au suscitat protestele mai multor profe- instrumentarul ºcolar asupra spaþiului sori din învãþãmântul preuniversitar ºi motivaþional al lumii literare este conside- reacþiile câtorva personalitãþi culturale. rabilã. Prezenþa scriitorului în programã ºi Faptul a fost semnalat de presã (cu una- manual, în lista tematicã ºi bibliograficã a douã excepþii) mai mult ca eveniment care, diferitelor examene (bacalaureat, grade în lipsa altora mai încãrcate de senzaþional, didactice, titularizãri) are o mizã care, cu o tot e bun sã mai acopere câþiva cuadraþi de bunã parte a ei, fuge de multe ori în afara paginã. O sesiune de comunicãri pe temã funcþiilor ºi a misiunii literaturii române, ca desfãºuratã la Academia Românã nu a be- disciplinã de studiu, în ºcoalã, pentru a-ºi neficiat nici mãcar de aceastã firavã atenþie. da la ivealã virtuþile lucrative în mar- În lipsa unei dezbateri de o cuvenitã ketingul editorial. Manualul ºi textul curric- amploare ºi intensitate, totul se amânã pen- ular consacrã, valorizeazã ºi menþin în cir- tru anul viitor, când va dura, e de bãnuit, tot cuit un scriitor nu numai cu numai cu textul trei zile. Între timp, funcþionarii literaturii se propus, ci cu toate cãrþile pe care le-a publi- aflã în continuare în treaba lor, pregãtesc cat sau, dacã este încã activ, le va mai publi- alte nãstruºnicii ºi, probabil, redacteazã ca. E uºor de imaginat ce înseamnã aceastã rãspunsuri ºi mai trufaº-agresive destinate relaþie, mai puþin sau deloc comentatã, cel eventualilor protestatari. mai adesea bine ascunsã sub frazele sforãi- Ceea ce s-a reproºat respectivelor bilete toare ale discursurilor despre reforma cu- de examen a fost, în primul rând, nerepre- rricularã: scriitorul are cãutare, cotele sale zentativitatea textelor selectate, atât sub pe piaþa cãrþii cresc, la fel ºi ale editorului, aspectul conþinutului lor, în foarte multe autorilor de manuale sau numai de biete cazuri complet strãine de literaturã, cât ºi al „comentarii literare” pentru uzul ºcolarului prestigiului semnãturilor. doritor de pilule-minune. Replica venitã dinspre birourile ministe- Faptul explicã de ce în jurul altor disci- riale a mizat pe ideea de verificare a „abili- pline de studiu ºcolar nu s-a creat atâta tãþilor comunicaþionale”, ca scop al probei zarvã „reformistã”: matematica, fizica, respective. geografia, chimia nu sunt domenii (spectac- De aici, o sumã de reflecþii ºi observaþii ulos)-creatoare în spaþiul românesc. pe care statutul literaturii în învãþãmântul Pe de altã parte, se poate înþelege de ce liceal le reclamã. timpul literar postbelic, mai ales el, este Documentul prim care necesitã atenþie supus dezbaterilor polemice în care criteriul este programa ºcolarã pentru ciclul superior politicului, oricum nespecific axiologizãrii de studiu (clasele a XI-a ºi a XII-a). În „Nota literare, devine modalitate de îndepãrtare a de prezentare” ºi în secþiunea „Valori ºi ati- unor scriitori pãtrunºi în canon în aceastã tudini” sunt formulate câteva principii, în epocã. Nu insist. Mai adaug doar faptul cã general corecte, pe care e drept sã le repro- literatura (ca ºi istoria de altfel, la rândul ei duc, prin douã extrase, pentru o mai obiec- obiect al elanurilor reformiste) este domeni- tivã înþelegere: Nota de prezentare: „Pe par- ul valorilor identitare, în legãturã cu care cursul ciclului superior al liceului (segment discuþia se mutã în alt teren, mult mai acci- aparþinând învãþãmântului postobligato- dentat ºi cu prea multe capcane. riu), prin disciplina limba si literatura românã De ajuns pentru a conchide cã regimul se urmãreºte consolidarea competenþelor de de existenþã ºcolarã al literaturii române dã comunicare ale elevilor, indispensabile în naºtere, la rãstimpuri, câte unui scandal lumea contemporanã, pentru orice tip de care imflameazã spiritele. Apoi totul reintrã activitate profesionalã. O notã specificã în tãcere, iar fenomenul sã se deruleze într- acestui ciclu de ºcolaritate este dezvoltarea o direcþie nefireascã. competenþei culturale a elevilor, ceea ce Aºa s-a întâmplat de curând, la exame- implicã un demers de contextualizare 59 În dezbatere
istoricã si culturalã a fenomenului literar. graffiti –urile de pe diverse ziduri. Plãcerea De asemenea, prin studiul limbii si al litera- specialã de a citi literaturã ºi gustul estetic turii române se urmãresc valori si atitudini sunt astfel serios compromise. care sã contribuie la formarea unei perso- Pe de altã parte, recursul sistematic la nalitãþi autonome a elevilor, capabile de dis- fragment exagerarea exploatãrii utilitar- cernãmânt si de spirit critic, apte sã-si argu- formative a literaturii îndepãrteazã studiul menteze propriile opþiuni, dotate cu sensi- de finalitatea lui specificã. bilitate esteticã, având constiinþa propriei Izolarea textului de context, organizarea identitãþi culturale si manifestând interes studiului pe direcþionãri tematice ºi nu dupã pentru varietatea formelor de expresie artis- criteriul epocilor literare conduc la difi- ticã si pentru participarea la viaþa cultu- cultatea sau chiar la incapacitatea de a situa ralã.”; Valori ºi atitudini: „Cultivarea literatura în cronologia ei minimalã, deºi, interesului pentru lecturã ºi a plãcerii de a uneori, în programe se face apel la tradiþie. citi, a gustului estetic în domeniul literaturii Am sesizat aceste aspecte ºi alte câteva z Stimularea gândirii autonome, reflexive ºi care privesc alcãtuirea manualelor alterna- critice în raport cu diversele mesaje recep- tive de Limba ºi literatura românã în comu- tate z Formarea unor reprezentãri culturale nicarea susþinutã la mai sus amintita se- privind evoluþia ºi valorile literaturii ro- siune organizatã la Academia Românã. Le mâne z Cultivarea unei atitudini pozitive redau aici, într-o formã rezumativã. Conse- faþã de comunicare ºi a încrederii în propri- cinþele pe care le pot avea ele asupra gener- ile abilitãþi de comunicare z Abordarea fle- aþiilor în formare sunt uºor de bãnuit. Mã xibilã ºi tolerantã a opiniilor ºi a argumen- limitez doar la avertismentul cã sunt sensi- telor celorlalþi z Cultivarea unei atitudini bil asemãnãtoare celor produse de învãþã- pozitive faþã de limba maternã ºi recunoaº- mântul românesc al anilor cincizeci. terea rolului acesteia pentru dezvoltarea 1. Direcþionarea prioritarã (aproape ex- personalã ºi îmbogãþirea orizontului cultu- clusivã) a studiului literaturii române ral z Dezvoltarea interesului faþã de comu- înspre formarea competenþelor comu- nicarea interculturalã”. nicaþionale: literatura devine pretext. Confruntatã cu unele manuale, dar ºi cu Poate aceastã orientare se susþine în propriile recomandãri privitoare la textele clasele mai mici, dar nu ºi în cursul literare ºi critice care pot fi studiate, progra- liceal superior, care se justificã tocmai ma indicã niºte inconsecvenþe, dacã nu prin posibilitatea creºterii de nivel a chiar mari distanþãri faþã de direcþiile teoret- achiziþiilor culturale. Nu se înþelege ice formulate: cu cât ºi de ce devine mai competent Cultivarea plãcerii de a citi ºi a gustului din punct de vedere comunicaþional estetic (ca ºi formarea unor reprezentãri cul- un elev care a parcurs doi ani de turale privind evoluþia ºi valorile literaturii studiu în plus faþã de cel care s-a oprit române) nu este susþinutã totdeauna prin dupã clasa a X-a. în felul acesta însã, selecþia textelor. Oricât de mare ar fi ispita istoria literaturii, ideea de evoluþie a de a micºora distanþa dintre vârsta, pre- fenomenelor literare rãmân undeva în ocupãrile, ambianþa lingvisticã, socialã ºi zona nesemnificativului. Pe de altã motivaþionalã cotidianã a tânãrului studios, parte, aceste abilitãþi comunicaþionale pe de o parte, ºi natura textului literar pe de nu ar trebui formate pe toatã suprafa- altã parte, e limpede cã a-i exagera impor- þa curricularã a învãþãmântului liceal? tanþa înseamnã a sacrifica proporþional vir- Adicã ºi la matematicã, ºi la ºtiinþele tuþile artistice ale textului. E vorba totuºi naturii, la educaþie civicã etc.? De ce aici, programa însãºi o precizeazã, de ar trebui sacrificate conþinuturile spe- plãcerea de a citi ºi de gust estetic, calitãþi cifice ale unei discipline numai pentru care nu se pot forma prin texte care uneori cã ea se numeºte Limba ºi literatura nu se deosebesc cu mult de discursul emi- românã? Tot limba românã se folo- siunilor „de fiþe”, de limbajul strãzii sau de seºte ºi în predarea geografiei… 60 Istoria ºi literatura românã la Bacalureat
2. Ideologizarea studiului literaturii: un strãduinþele sunt zadarnice ºi uºor capitol de manual se numeºte „Lite- ridicole. Ce deosebire este între exem- ratura aservitã ideologiei comuniste”, plificãrile cu creaþii aservite ºi cele cu existã mari exagerãri în evidenþierea creaþii opozante? Sub aspect formativ, acestei componente în textele „disi- tot de un soi de îndoctrinare este denþiale”, prea multe referiri biblio- vorba. grafice pe temã etc. Repetãm, în sens 3. Grija pentru „Corectitudinea poli- invers, manualele anulor 50. Pe di- ticã”. Este evidentã tendinþa de igno- recþia asta, nu vãd de ce nu se clasificã rare/eliminare a unor scriitori, sub ºi ideologiile nefaste ale literaturii in- raþiuni politice sau de grup (D.R. Po- terbelice. În manualul de clasa a 12-a pescu, Fãnuº Neagu etc.); în progra- editat de Humanitas (autori Al. Cri- ma pentru examenele de definitivat ºi ºan L. Papadima, Ioana Pârvulescu, grade didactice capitolul dedicat cri- Florentina Sâmihãian, Rodica Zafiu), Ana Blandiana e propusã cu o poezie ticii literare postbelice a fost eliminat. disidentã publicatã în 1990 (!). Atât sub În revers, sunt incluºi ºi supralicitaþi aspect disidenþial cât ºi literar, textul e alþii, din aceleaºi motive (M. Lovi- prost. Sub aspect disidenþial, nu e nici nescu, Simona Popescu etc.). În manu- o pagubã: oricum nu a produs efecte. alul editat de Sigma, sintagma „în- Într-o altã poezie, semnatã de M. Di- toarcerea autorului” e folositã cu apli- nescu, autorii manualului se strãdu- caþie la romanul „Orbitor” fãrã a se iesc sã caute o interpretare politicã: aminti undeva de E. Simion, care a 61 În dezbatere
pus-o în circulaþie la noi cu studiul din 1981. Ilustrãrile romanului post- belic se fac cu Breban ºi Cãrtãrescu, de câte douã ori, ºi M. Preda cu Morome- þii. În tabelul rezumativ, nici o vorbã despre D.R.Popescu ºi Fãnuº Neagu. 4. Importanþei valoricã ºi numericã a generaþiei opzeciste este exageratã tendenþios în raport cu cea ºaizecistã. 5. În general, atât programa cât ºi ma- nualele ignorã un lucru elementar: elevul nu prea ºtie cã scriitorii ºi tex- tele propuse spre studiu reprezintã în primul rând un teren pretextual pen- tru formarea abilitãþilor comunica- þionale. El este tentat mai degrabã sã considere instituþia ºcolarã ºi manu- alul drept o autoritate care îi induce o scarã axiologicã. În lipsa altor repere ºi nuanþãri, de aici pânã la integrarea exemplelor în cliºeele consacrate nu mai e decât un pas. De exemplu: „Si- mona Popescu este o mare scriitoare a literaturii române”. 6. Atitudinea faþã de faptul literar este influenþatã (de pildã, prezentarea ne- diferenþiatã temporal a epocii comu- niste ºi sugestia insidioasã cã literatu- ra acestei epoci ar fi pe de-a-ntregul datoare acestei ideologii).
O bunã parte din aceste deficienþe se reflectã în subiectele propuse pentru proba optime din total. oralã, semn cã acestea sunt doar o conse- Despre comunism vorbesc 12 texte, cu cinþã a unei viziuni îndoielnice asupra re- prea multã pasiune ca sã aibã un efect firesc. gimului ºcolar al literaturii române. Existau destule texte epice ºaizeciste care sã Câteva exemple: o puteau face mai bine ºi mai în directã legã- Circa 80 la sutã din texte nu au nicio turã cu disciplina de studi!! În Biletul 64, legãturã cu literatura (în afara aceleia cã Luminiþa Marcu proclamã atitudinea necru- unele sunt semnate de scriitori, iar aceºtia þãtoare faþã de literatura antedecembristã. sunt de puþine ori reprezentativi) Foarte instructiv ºi cu un tâlc care scapã Despre literatura ºaizecistã vorbeºte un autoarei selecþiei este textul cu numãrul 47, singur text (61, Ion Simuþ). Nici un scriitor chiar dacã nici el nu este literar: Petre Þurlea ºaizecist nu semneazã vreunul din texte (pa- relateazã felul cum a decurs, în 1912, exa- ºoptismul este mult mai bine reprezentat), menul de bacalaureat al principelui Carol iar din scrierile lui Eugen Simion este selec- (viitorul monarh Carol II), care a ales la tat, insidios, unul care cauþioneazã optzecis- limba românã subiectul Principalele calitãþi mul. ale operei lui Caragiale. Despre literatura optzecistã vorbesc Ar fi ales astãzi Principalele calitãþi ale ope- (direct sau prin semnãturã, ori prin referirea rei Claudiei Buruianã? Sau a lui Dorin Enciu? la postmodernism) circa 10 texte, adicã vreo Avea de unde alege… 62 Negru pe alb Grigore SMEU Este sau nu conceptul autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?
Resume L'article critique les effets que chaque révolution technologique et chaque progrès scientifique ont sur la littérature, et, dans ce cas-ci, sur l'esthétique et son autonomie. Le concept, paru lors d'un critique adressée à Titu Maiorescu dans un article de 1956, ne peut pas être ignoré ou éliminé car il est un principe de base de la création littéraire et, plus on essaie de l'exclure, lui et son autonomie, de la vie littéraire, plus il y est présent. L'article vient aussi a donner une réponse au débat sur le même sujet qui a eu lieu dans la revue " Cultura ".
Dl Grigore Smeu ne-a trimis textul de mai turã, o apucã la vale, opãrind tot ce întâlnesc jos însoþit de câteva rânduri, care ne-au în cale. Recunosc cã atare rãspuns e niþel determinat sã includem eseul la rubrica metaforizant, dar nu cred cã-i neadevãrat. Negru pe alb deschisã punctelor de vedere, Un psihanalist de meserie ar afla, probabil, polemicilor. În acest sens, citãm din scrisoa- rãspunsuri mai stufoase ºi mai detaliate, rea colaboratorului nostru octogenar: „Ca rãscolind dedesubturi ale conºtiinþei, unde estetician profesionist, mãrturisesc cã am în- mari stãri ale umanului, cum sunt stãrile ceput sã obosesc tot publicând ºi tot pledând, revoluþionare, îºi depun resturile neliniºtilor de la 18 ani încoace, împotriva «pistolarilor» lor revendicative, care „mârâie” la orice inde- care încã nu s-au potolit cu totul trudind în pendenþã, de orice tip. fruntea esteticului”.[n.red] Pãþanii de acest fel a suportat în ordinea unor conceptualizãri ale valorilor spirituale, Aproape toate revoluþiile social-politice, mai ales esteticul, cel din incinta artei în spe- cu rãsturnãri spectaculoase în ordinea unor cial, în „valuri” succesive, începând de pe la lumi, mai mari, mai mici, dau iama ºi în or- sfârºitul secolului al XlX-lea încoace. Mici - dinea unor valori spirituale ºi a hermeneu- sau mai mari - rãzboaie cu „arta pentru ticii unor concepte specifice, care, altmin- artã”, cu „estetismul”, cu „autonomia este- teri, dispun de propria lor independenþã inte- ticului”, pânã la declarãri recente - în ogra- rioarã, definitorie, ce nu necesitã atacurile la da ideaþiilor literare româneºti - cã esteticul baionetã ºi nici nu se supun lor. în artã ar fi devenit o chestie anacronicã, De ce revoluþiile în ordinea socialului ºi a fumatã ºi în consecinþã, sã-l dãm de-a dura. politicului - mai cu seamã dupã ce valurile Ba, unele voci declarã, de o vreme încoace, lor revendicative, eliminatorii, s-au mai sigure pe ele, cã esteticul în opera literarã ar temperat - dau de ceasul morþii sã „recondi- fi ceva ce nu „existã”. Numai cã nãrãvaºul ºi þioneze” ºi sã punã în alte ecuaþii, valori ºi netemãtorul estetic, din incinta oricãrei arte, concepte cu o independenþã accentuatã a posedã o spectaculoasã capacitate de rezis- specificitãþii lor interioare ? Rãspunsul cel tenþã ºi învingând cu rãbdare, negãlãgios, mai la îndemânã ar fi cã entuziasmele revo- toate dramele ºi dramoletele la care este luþionare sunt un gen de revãrsãri chiar supus, îºi vede mai departe de destinul peste marginile propriilor resurse ºi motivaþii aplicabilitãþii sale imanente. Repet ceea ce declanºatorii, ca lichidele mult prea înfier- am mai spus nu demult, tot încercând, bântate, care, depãºind o anumitã tempera- obositor, de vreo 18 ani încoace, sã semnalez 63 Grigore Smeu
erorile privind împingerea esteticului din din toate punctele de vedere. în centrul aces- artã, la marginea spiritului, pânã la arunca- tui atac a fost adusã, spre demolare, una din rea lui peste bord. Toatã povestea - repet - problemele cu greutate semnificativã în seamãnã cu o istorioarã, cu farmec relatatã ansamblul teoriei estetice, aceea a autono- de Marin Preda. Un þãran se duce ºi el la miei esteticului. în remarcabilul sãu volum grãdina zoologicã sã vadã o fãpturã nemai- Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, pomenitã: girafa. Privind-o, rurarul nostru a M. Niþescu observa cã N. Tertulian „«anali- încremenit de uimire. A privit acea nãstruº- zeazã» ideile estetice ale lui Maiorescu cu nicã fãpturã, lãsatã de Dumnezeu, ceasuri citate din Discursurile parlamentare ºi încear- în ºir, pânã ce imaginea ei i-a pãtruns în cã astfel sã demonstreze caracterul lor de toate fibrele. Apoi i-a întors spatele ºi ple- clasã”1. când pe-aci încolo, a exclamat decis ºi Atragem atenþia asupra faptului cã Titu intratabil: „Domnule, aºa ceva nu existã !” Maiorescu însuºi, n-a folosit niciodatã, Cam în genul acestei semnificaþii stau absolut niciodatã, sintagma „autonomia lucrurile ºi cu acei scriitori ºi critici literari, esteticului” ºi a pune pe seama unui autor neîndoielnic talentaþi ºi mai toþi tineri, care, concepte la care n-a apelat niciodatã, este în practicile lor creatoare, se înfruptã copios unul din procedeele cele mai reprobabile ºi din generoasa ºi iertãtoarea fiinþã a esteticu- mai inadecvate în procesualitatea unei lui, ca, dupã aceea, ieºind pe bulevardele cercetãri nepãrtinitoare. Un intelectual culti- unor tentative conceptualizatoare, sã decla- vat, cum era N. Tertulian, ºi nu o mediocri- re ritos, ca rurarul acela: „Aºa ceva nu exis- tate oarecare, nu se putea sã nu cunoascã tã!” Numai cã, a dracului „girafa” esteticã, atare adevãr, deopotrivã elementar ºi fun- scoasã pe uºa din faþã, reintrã imanent pe damental. Sã nu fi înþeles corect conþinutul uºa din dos, chiar în ograda celor ce o negau, ºi semnificaþia conceptului „autonomia es- voind s-o izgoneascã, parcã ar fi un fel de teticului”? Nu puþini intelectuali - ºi de ieri „ducã-se pe pustie”. ºi de azi - cu pretenþii de rafinament ideatic Poate cã cel mai supus anatemizãrilor, ºi de înþelegere adecvatã a ideilor, au fãcut contestãrilor, cu o întristãtoare grabã dis- ºi încã mai fac o sperietoare maleficã din preþuitoare, dintre conceptele desprinse din conceptele „autonomia esteticului”, „auto- coasta teoretizãrilor esteticului, este cel con- nomia artei”, asemãnãtoare momâilor plan- sacrat sub sintagma autonomia esteticului. în tate în mijlocul livezilor sã goneascã sturzii incinta culturii româneºti, acest concept a ºi graurii. devenit principala mãciucã teoreticã prolet- Cum a interpretat, în fapt, N. Tertulian cultistã, cu ajutorul cãreia s-a încercat neanti- conceptul „autonomia esteticului”, rotin- zarea unor valori instauratoare în spirituali- du-l ca pe o mãciucã ideaticã spre a lovi în tatea naþionalã, în special a lui Titu Maio- opera maiorescianã? Fãcându-l pe Maio- rescu. Dar sã vedem mai îndeaproape, la rescu - în termeni dezonoranþi pentru un obiect, cu exemple concrete, cum s-au desfã- cercetãtor cu pretenþii - „prestidigitator”, ºurat lucrurile, pe care - din nefericire - unii „scamator” etc., N. Tertulian respinge ideea dintre intelectualii tineri de astãzi aproape maiorescianã a imanenþei fanteziei în artã, cã le reediteazã. E drept, sub pãlãria unui punând-o pe seama „autonomiei esteticu- neoproletcultism „emancipat”, unul al li- lui”, care ar reprezenta un concept „reac- bertãþii libertãþilor. þionar”. De ce „reacþionar”? Pentru cã „au- În 1956, N. Tertulian publicã în revista tonomia esteticului”, cu resursele lui de fan- „Viaþa Româneascã” articolul intitulat Ca- tezie cu tot, ar semnifica - mai mult, încã, ar racterul reacþionar al teoriei „autonomiei este- revendica - o „rupturã radicalã” de socie- ticului”. Este un atac deosebit de insistent, tatea socialistã în plin avânt. ªi cã, prin care nãzuieºte sã-l desfiinþeze pe Maiorescu urmare, ar fi un concept nociv. Ceea ce nu
1 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Ediþie îngrijitã de M. Ciurdariu, Editura Humanitas, 1995, pag. 271. 64 ...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?
conceptuale sub orice limitã a rigorii? „Autonomia esteticului” în artã nu este un revendicativ „bau-bau” împotriva lumii, a clocotului vieþii, ci exprimã nimic altceva decât acuitatea unui sine interior, specific structurat. Este un adevãr ce nici pânã astãzi nu a fost, pânã la capãt, corect înþeles. în absenþa unei cunoaºteri riguroase, la obiect, a evoluþiei istorice a conceptului în cauzã, izbucnesc din când în când diletante ºi nãrãvaºe cam- panii împotriva „autonomiei esteticului”, punându-se în spinarea acestuia pãcate de moarte. Procedeu la care a recurs ºi N. Ter- tulian spre a-l desfiinþa pe Maiorescu. În finalul articolului sãu antimaiorescian, autorul conchide, atrãgând atenþia cã va reveni, încã mai amplu, asupra demersului sãu combativ: „vom putea face într-un mod mai cuprinzãtor atunci când vom analiza ideile estetice ale descendenþilor liniei maioresciene în critica româneascã (Lovi- nescu, Zarifopol, M. Dragomirescu etc), analizã care ne va apropia mai mult de pro- blemele acute, arzãtoare ale luptei ideolo- gice care se dã astãzi pe tãrâmul esteticii: caracteristica esenþialã a acestei lupte o formeazã tocmai falimentul estetismului ºi triumful gândirii estetice marxist-leniniste în estetica contemporanã”2. Proiectul demo- s-a înþeles niciodatã îndeajuns, recurgându-se la lãrilor proletcultiste, pe care ºi-l propusese nefericite denaturãri conceptuale, este adevãrul autorul era - dupã cum se vede - vast. Nu cã „autonomia esteticului”, corect receptatã ºi l-a dus pânã la capãt, dar, parþial, s-a þinut nedeviatã în exces trufaº, nu reclamã rupturã de cuvânt, trudindu-se, de pildã, sã ani- intratabilã a artei de realitate, de complexitatea hileze „estetismul” lovinescian. componentelor ei valorice, ci doar independenþã De ce ne-am referit, cu insistenþã, tocmai în sensul funcþionalitãþii unei acute specificitãþi la acest moment proletcultist al anatemizãrii ideatice interioare, structuratã de cãtre fantezie, conceptului „autonomia esteticului”, spre fãrã de care ºinele definitoriu al artei s-ar auto- a-l desfiinþa pe Maiorescu, ºi nu la un alt anula. Iar noþiunile „rupturã” ºi „indepen- moment, cu denaturãri, cu ºicanãri ale aces- denþã” nu semnificã nici pe departe aceleaºi tui concept, fiindcã, în definitiv, au mai fost lucruri, aceleaºi conþinuturi. ªi a le identifi- ºi alte momente în sofisticatele ºi dramati- ca înseamnã recurgerea - voitã sau doar din cele evoluþii ale teoriilor estetice ? Pentru cã ignoranþã - la denaturãri. Sublinierea acestei unele coordonate ale contestãrii vehemente, neidentitãþi noþionale pare, la prima vedere, descrisã mai sus, sunt, nu putem ocoli ade- un truism verbal, fiind ceva - s-ar zice - la vãrul, asemãnãtoare, chiar dacã în termeni îndemâna oricui. Dar dacã este aºa, de ce pe mai rafinaþi, cu tentative negativante din spinarea unor „truisme” la îndemâna tutur- ograda ideaþiilor literare de astãzi, împin- or, se sãvârºesc nu de puþine ori denaturãri gând încã odatã contribuþii maioresciene,
2 N. Tertulian, Caracterul reacþionar al teoriei „autonomiei esteticului”, Viaþa Româneascã, nr. 2, Februarie, 1956, pag. 237. 65 Grigore Smeu
instauratoare în spiritualitatea româneascã, la periferie. ªi încã cu o morgã dispre- þuitoare, de pretins rafinament teoretizant. Nu doresc sã jignesc pe nimeni, n-am fãcut- o niciodatã, dar, ca estetician de profesie, nu mã pot trezi din uimirea cã la începutul se- colului al XXI-lea, unii tineri critici ºi eseiºti talentaþi, dau dovadã de ignoranþã teoreticã ºi pun pe tapet conceptualizãri denaturante, în chestiuni de prea multã vreme lãmurite, introducând din nou în scenã - fãrã voia lor - anatemizãri de nuanþã proletcultistã, atingându-l iarãºi cu joarda pe Maiorescu, de la „înãlþimea” unui rictus dispreþuitor ºi atoateºtiutor. Dar sã vedem mai îndeaproape, pe viu, despre ce este vorba. În prestigioasa ºi expresiva revistã Cul- tura, în douã numere consecutive (din 15 ºi 22 mai, 2008), a avut loc o penetrantã dez- batere problematicã, sub genericul Autono- mia esteticului. La ea au participat: Antonio Patraº, C. Rogozanu, Adriana Stan, Paul Cernat, Crina Bud, Nicolae Bârna, Sanda Cordoº, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Adrian Jicu, Cristina Balinte, Alex. Goldiº. este una nouã, care sã aparã abia acum. încã în ansamblu, discuþia cu privire la concep- mult înainte de a se naºte Estetica, la tul Autonomia esteticului - aºa cum s-a des- mijlocul secolului al XVIII-lea, ca disciplinã fãºurat ea în Cultura - are o valoare teoreticã teoreticã sistematicã, ce a grãbit ºi acutizat încã mai semnificativã decât sunt dispuºi sã tentativele de descifrare ale specificitãþii creadã chiar unii dintre participanþii la ea. esteticului, unele elemente ale clarificãrii Pur ºi simplu, pentru cã, în fapt, discuþia a acestei probleme se conturaserã. Dar pro- luat, treptat ºi firesc, în calcul nu doar auto- blema specificitãþii esteticului în general, a nomia esteticului, ci esteticul însuºi, fie cã-l celui artistic în special, este nespus de difi- considerãm, fie cã nu, autonom. Or, esteti- cilã ºi alunecoasã, mereu cu surprize ºi în cul, cu acuta lui specificitate interioarã, definitiv nici pânã astãzi dusã cu totul pânã oricât ar dori cineva sã-l elimine din incinta la capãt. ªi ar fi cât se poate de binevenitã - artei, ca pe o cenuºãreasã, dându-i la cap, ba deloc anacronicã -o nouã discuþie sub cu un ciocan sadea, ba cu niscai mãciulii de genericul Specificitatea esteticului. O referti- catifea - precum s-a întâmplat la noi în nãrã- lizare a acestei probleme cu noi intervenþii vaºa tranziþie postdecembristã - el, esteticul, ar fi de naturã sã clarifice mai la obiect, mai cu oricâte modificãri în substanþa sa, rãmâ- în cunoºtinþã de cauzã ºi alte concepte din ne o rãbdãtoare imanenþã. Cum foarte ade- sfera teoriei estetice, inclusiv autonomia este- vãrat ºi sugestiv a observat, în cadrul dez- ticului. Nu puþine din plesniturile denatu- baterii cu pricina, Paul Cernat: „esteticul are rante care se aplicã conceptului autonomia obiceiul ca, dat afarã pe uºã, sã revinã pe esteticului sunt - mi se pare—o consecinþã a fereastrã”. Nu vom argumenta aici ches- neînþelegerii faptului cã acest concept nu tiunea specificitãþii interioare a esteticului, este altceva, în structura lui, decât un reflex termenii structurali ai acesteia în funcþiona- teoretizant a ceea ce constituie ºi reprezintã litatea lor ºi nici dezbaterea la care ne refe- specificitatea interioarã a esteticului. Autono- rim nu o face. Problema aceasta, desigur, nu mia esteticului în artã, corect receptatã, nu 66 ...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?
este un dat ideatic în sine, suficient sieºi, care nist, doar un mijloc de „rezistenþã” disimu- sã nu mai trimitã la nimic altceva. Este un latã împotriva opresiunilor. ªi întrucât, concept intens relaþional, cu trimiteri nece- dupã 1989, comunismul dându-ºi duhul, la sare spre alte coordonate. Nu puþine dintre ce ne-ar mai folosi esteticul ? Sã-i dãm brân- erorile denaturante, care s-au comis ºi con- ci în neant. Apoi, cam de prin anul 2000 tinuã sã se comitã pe spinarea nefericitului încoace, furia sloganului cu pricina s-a mai concept, derivã dintr-o nefireascã ºi tacitã temperat - de fapt, s-a demonetizat - ºi identificare a autonomiei cu excesul autono- comentatorii în cauzã, unii critici ºi scriitori, mist. Pentru cã autonomia esteticului devine ºi-au mai venit în „simþiri”, ºi-au mai tocit „rupturã” intratabilã de alte coordonate ºi „argumentele”. Dar nu de tot. Când ºi când, ideatice ºi existenþiale, într-un chip mai nãbãdãiosul slogan tot mai izbucneºte. Un direct, doar atunci când ea este substituitã exemplu: când au început sã aparã vol- cu un exces autonomist. În principiu, lucrurile umele monumentalului Dicþionar general al par cât se poate de simplu de înþeles spre a literaturii române, nu puþine dintre atacurile nu se produce identificarea celor douã pla- ce s-au nãpustit asupra lui, au avut în centru nuri. în fapt, însã, uite cã, uneori - chiar ºi în reproºul acid cã esteticul n-ar mai fi trebuit cazul unor interpreþi cât se poate de inte- sã conteze cine ºtie cât în valorificarea liter- aturii. Oricum, însã, de vreo 7-8 ani încoace, ligenþi ºi de dotaþi - aceastã simplã înþelege- vocile antiestetic s-au mai subþiat ºi nu mai re nu are loc. Confundarea celor douã ipos- au audienþa încrâncenatã din tranziþia gãlã- taze se produce ºi „pistolarii” rafinaþi, cu gioasã, imediat postdecembristã. ªi esteticul nemãrginitã destindere ºi siguranþã de sine, din creaþia literarã, tot mai consistentã, mai în loc sã þinteascã excesul autonomist, „împuº- plinã de har - îndeosebi în liricã - ºi-a rein- cã” în frunte nevinovata autonomie a esteti- trat, treptat, în drepturile-i imanente. cului. Dar iatã cã, acum, problema nevoii de Încãodatã: autonomia esteticului nu este estetic în artã este din nou pusã sub lupã, un concept dominator, de capul lui, ci el - s-o dar în alþi termeni decât strigãtele demola- spunem ceva mai rãspicat - a apãrut ulterior toare din deceniul de dupã 1989. Tonul unor îndelungate ºi complicate eforturi de comentatorilor este mai conciliant ºi mai descifrare a specificitãþii interioare a estetic- elegant, se apeleazã mai insistent la argu- ului. Unul dintre cei mai profunzi ºi mai mente convingãtoare ºi nu se mai scot, una- expresivi esteticieni moderni, mã refer la douã, pistoalele ºi ninja, sã fie trimis esteti- Theodor Adorno, a compus în anii ºaizeci ai cul în iad. Nu mai este pus sub semnul secolului trecut o operã magistralã, intitu- îndoielii - de fapt, al eliminãrii - esteticul latã Teoria esteticã - tradusã recent ºi în limba însuºi, ci este abordatã autonomia lui spre a fi românã - în care, la un moment dat, autorul pusã la colþ (da, da, mai „elegant”!), chiar subliniazã cã autonomia artei „este rezultat- dacã nu este de cãtre toþi comentatorii par- ul unei deveniri, în care i se constituie con- ticipanþi la dezbatere. Prin urmare, acceptul ceptul, dar nu a priori”3. s-a deplasat de la arãtarea cu degetul a Dezbaterea de acum a problemei Autono- fiinþãrii însãºi a esteticului cãtre ochirea a mia esteticului are - în tranziþia postdecem- ceea ce s-a consacrat conceptual sub sintag- bristã - unele antecedente spectaculoase. în ma autonomia esteticului. ªi ce ni se spune ? fapt - sã-i spunem - o „istorie”. în ce constã În numãrul din revista Cultura (15 Mai), ea? Îndatã dupã revoluþia din decembrie, care deschide discuþia, una din întrebãrile cam un deceniu, s-a vehiculat pânã la satu- „dosarului” problemei, alcãtuit de Mihai raþie - aproape în exclusivitate, în incinta Iovãnel, sunã astfel: „Este autonomia este- vieþii literare - în termeni tranºanþi, lipsiþi de ticului mârþoaga gãlbuie a lui D’Artagnan, prudenþã ºi eleganþã, sloganul eliminãrii de care trebuie sã scãpãm la prima oprire - esteticului din literaturã. Zicându-se, cã el a pentru cã nu mai face faþã prezentului/dru- constituit, în vremea totalitarismului comu- mului ? Sau existã jãratic pe undeva ?”
3 Theodor W. Adorno, Teoria esteticã, Editura Paralela 45, 2005, pag. 29. 67 Grigore Smeu
Desigur, desigur, autorul formuleazã explicit, nici implicit. Doar aºa, dintr-un doar o „întrebare” ºi nu spintecã cu floreta, imprevizibil capriciu, spre a minimaliza zicând cã autonomia esteticului este o contribuþiile maioresciene, din perspectiva „mârþoaga gãlbuie”, care n-ar mai face faþã unui concept „anacronic”, care astãzi n-ar prezentului. Mai ales cã, prudentã, între- mai face douã parale ? îi solicit pe toþi cei ce barea se încheie cu o foarte frumoasã ºi su- afirmã cã Maiorescu ar fi invocat conceptul gestivã formulare: nu cumva autonomia autonomia esteticului, sã indice cu precizie esteticului conþine pe „undeva” ºi niscai „jã- textul în care ar fi procedat astfel. ªi sã ratic”? Dacã am avea ºi noi talentul mucalit indice ºi presupusul „manual de esteticã” al domnului Iovãnel, i-am aminti cã din care, cicã Maiorescu ºi-ar fi însuºit con- D’Artagnan a înfãptuit multe isprãvi de luat ceptul cu pricina. Oricât s-ar cãuta, cu în seamã cu „mârþoaga” lui. Modul dile- lumânarea, un astfel de text maiorescian nu matic în care autorul formuleazã problema, existã. Recurgerea la procedeul împingerii îl fereºte de posibilitatea de a-i atribui rãspi- la periferie a cuiva, punându-i pe seamã cat convingerea intimã a domniei sale cã ceva la care niciodatã n-a apelat, este unul autonomia cu pricina n-ar fi altceva decât o dintre cele mai ieftine ºi reprobabile, „mârþoaga”. Totuºi, totuºi, chipul cum este deopotrivã sub raport moral ºi ºtiinþific. structuratã interogaþia se aseamãnã mult cu Probabil, mi se va rãspunde cã Maio- gestul unui splendid ogar englezesc, de rescu, chiar dacã nu s-a referit explicit la rasã, care se apropie insinuant pe la spate, conceptul autonomia esteticului, tot ceea ce a ºi-þi sfâºie, fãrã sã clipeascã, pantalonii, spus el despre ficþiunea artisticã s-ar lãsându-te - cu autonomie cu tot - drept o „încadra” în acest concept. Dincolo de pre- „mârþoaga” în paraginã. supunerile hazardate, care aruncã în În intervenþia de debut din revista spinarea cuiva „poveri” pe care nu le-a pur- Cultura, sub genericul Autonomia esteticului, tat, aprecierile lui Maiorescu cu privire la intervenþie semnatã de Antonio Patraº, sub specificitatea ficþiunii în artã nu sunt identice titlul Lecþia lui Maiorescu, se spune, între cu conceptul autonomia esteticului. Repetãm altele, cu privire la „abordarea” de cãtre ce-am spus mai sus: conceptul acesta este în emblematicul cãrturar a „autonomiei” în relaþie cu problematica specificitãþii inte- cauzã: „Sã fie oare un semn al tinereþii noas- rioare a esteticului, dar nu se identificã cu tre spirituale faptul cã discutãm ºi astãzi aceastã problematicã. în ideaþia culturalã despre asemenea lucruri scoase cândva de româneascã din vremea lui Maiorescu, con- Maiorescu din cine ºtie ce manual de estet- ceptul autonomia esteticului nu avea nici icã pentru a educa gustul naiv ºi entuziast al frecvenþã, nici relevanþã. El s-a impus la noi, publicului românesc de pe la 1860? Sau e cu adevãrat, mai târziu. Chiar ºi termenii vorba tot despre vreun complex bizar de estetic ºi esteticã, fãrã alte relaþionãri termi- culturã minorã, ce ne face sã revenim ne- nologice, Maiorescu i-a invocat foarte rar. contenit la izvor ?” ªi ceva mai departe: Cel mai des a apelat la sintagma criticã este- „Maiorescu rãmânea în fond credincios ticã, deoarece pe aceasta o considera func- unui model teoretic depãºit, de facturã þionalã din perspectiva a ceea ce dorea sã didactic-normativã, util în faza despãrþirii demonstreze. Este surprinzãtor cã nimeni apelor de uscat, dar mult prea schematic ºi dintre exegeþii maiorescieni n-a remarcat inadecvat ulterior, pe altã treaptã de acuitatea urmãtoarei precizãri din celebrul evoluþie a literaturii”. Este cu neputinþã de studiu O cercetare criticã asupra poeziei româ- înþeles de ce un critic literar dotat, oricât de ne de la 1867: „considerãri mai înalte nu s-au tânãr ºi neexperimentat ar fi în utilizarea tratat în paginile precedente ºi nici nu cre- unor metode riguroase de cercetare, îºi per- dem oportun a se trata în literatura noastrã, mite sã punã pe seama lui Maiorescu un prea tânãrã încã pentru o esteticã mai rafi- concept - cel al autonomiei esteticului - la care natã. Pentru noi a fost prima necesitate: a acesta n-a recurs absolut niciodatã, nici marca în mod demonstrativ linia de sepa-
4 Titu Maiorescu, Critice, voi. I, E.P.L., Bucureºti, 1967, pag. 31. 68 ...autonomia esteticului o „mârþoagã" anacronicã?
rare între poezie ºi celelalte genuri literare, funzimii ºi originalitãþii. Oricâte scãderi ar fi pentru ca cel puþin pe aceastã cale sã se avut Maiorescu, el a fost în cultura româ- lãþeascã în juna generaþie un simþimânt mai neascã un militant eficace, operativ, care a just despre primele elemente ale artei poe- renunþat la o „esteticã mai rafinatã”, la con- tice”4. în mod deliberat, Maiorescu n-a fost cepte sofisticate ºi „capricioase”, nu pentru preocupat în epoca pe care a trãit-o de „o cã i-ar fi fost inaccesibile, ci pur ºi simplu nu esteticã mai rafinatã”, din care, cu certitu- le gãsea adecvate pentru un anume moment dine, face parte ºi conceptul autonomia istoric al mediului cultural. esteticului. „Juna generaþie” de acum s-ar Esenþa artei - scria Maiorescu - „este de a cuveni sã se bazeze, cu rigoare, pe mãrturi- fi o ficþiune, care scoate pe omul impresio- sirile ºi precizãrile lui Maiorescu însuºi ºi nu nabil în afarã ºi mai presus de interesele sã inventeze hazardat, în tonalitate sarcas- lumii zilnice, oricât de mari ar fi în alte ticã, depreciativã, nu ºtiu care „manuale de priviri”5. Tocmai aceastã, prea cunoscutã ºi esteticã”, din care criticul, cicã, s-ar fi comentatã apreciere maiorescianã stã - „inspirat”. Cel puþin pentru problemele explicit sau implicit - în Centrul comentari- estetice ale poeziei, Maiorescu ºi-a construit ilor care pun pe seama lui Maiorescu con- în mod deliberat analizele teoretice în per- ceptul autonomia esteticului. Este, oare, atât spectiva unui corpus de idei elementare - dar de complicat sã se înþeleagã faptul cã fundamentale - ºi nu cu ambiþia de original- aprecierile maioresciene despre ficþiunea itate a unei „estetici mai rafinate”. Problema „mai presus de interesele lumii zilnice”, constã - între altele - în a nu lãsa sã nãzuiau nu cãtre o autonomizare dogmaticã pluteascã asupra operei maioresciene o a punerii artei ºi lumii reale, spate în spate, ci vagã ºi insidioasã imprecizie a termenilor spre o demonstrare de fond a unor structuri unor aprecieri, ca ºi cum ar fi fost vorba de specifice, proprii creaþiei ºi receptãrii artis- un soi de neputinþã funciarã a dezvoltãrii tice? Este o idee de genul strãlucitei ºi pro- ideilor estetice în direcþia complexitãþii, pro- fundei sublinieri de cãtre Tudor Vianu, mult
5 Titu Maiorescu, Critice, voi. II, E.P.L., Bucureºti, 1967, pag. 278. 69 Grigore Smeu
mai târziu, a arealitãþii artei, menitã nu sã fapt, în întreaga istorie a esteticii europene - canonizeze „autonomia” artei, ci sã punã în concepþiile mai de amploare, riguroase ºi relief fiinþarea structurilor specifice ale chiar comentariile fugitive, presãrate print- operei de artã. re altele, n-au rãmas aproape niciodatã În intervenþia care deschide dezbaterea „suspendate” în autonomia esteticului, pe din revista Cultura se subliniazã la un perioade îndelungate ºi fãrã ieºire. De fie- moment dat, în „opoziþie” faþã de Maio- care datã, demonstraþiile au tins - polemic rescu: „Chiar în aceeaºi epocã, hrãnit de alte sau cu totul paºnic - sã punã în relief ade- izvoare, mai moderne (Marx, Taine), Gherea vãrul cã, în artã, autonomia esteticului, a reuºit sã combatã cu succes ideea „auto- corect înþeleasã, ca independenþã ideaticã ºi nomiei”, invocând drept argument irefu- nu ca rupturã iremediabilã de clocotul reali- tabil caracterul subordonat, contextualizant, tãþii, se întrepãtrunde imanent cu heterono- al valorii estetice”. Se apeleazã, iatã, ºi în mia. În estetica româneascã, pledoariile lui cazul aprecierii lui Gherea la acelaºi pro- Tudor Vianu pentru inseparabilitatea dintre cedeu hazardat: i se atribuie ºi acestuia autonomia ºi heteronomia esteticului în artã invocarea conceptului autonomia esteticului. au devenit clasice. în dezbaterea din revista Numai cã nici Dobrogeanu-Gherea nu s-a Cultura, intervenþia lui Paul Cernat, intitu- referit absolut niciodatã la acest concept, latã Heteronomia esteticului, este cât se poate încât, marele entuziast al determinantelor de judicioasã ºi la obiect. ªi opiniile altor sociale, economice ºi politice, în raport cu autori - Crina Bud, Nicolae Bârna, Sanda arta, nu avea ce sã „combatã cu succes”, un Cordoº, Al. Cistelecan, Cristina Balinte, coeficient conceptual la care pur ºi simplu Alex. Goldiº - din cadrul acestei dezbateri nu s-a referit. Este, dupã opinia noastrã, mai au formulat observaþii penetrante, înþele- puþin important astãzi sã tot pisãm obsesiv gând corect nevoia de autonomie a esteticu- cine a fost „ãl mai mare ºi ãl mai tare”, în lui. Cei care sunt tentaþi sã considere acest depistarea coordonatelor specifice ale artei, concept, drept o „mârþoagã”, ce s-ar cuveni Maiorescu sau Gherea? ªi cu mult mai aruncatã, astãzi, peste bord, propovãduiesc înþelept ºi mai adecvat sã se observe cã cei în pustiu ºi la urma urmelor, trudesc sã doi titani - în ciuda aprinsei ºi îndelungatei forþeze uºi deschise, tocmai pentru cã lor polemici - au dezvoltat idei comple- mereu s-a tot demonstrat în varietatea mentare, cu totul necesare, de neocolit, în ideaþiilor despre artã nevoia de autonomia progresul modernizãrii culturii române. De unui estetic ce nu poate întoarce spatele la sfârºitul secolului al XlX-lea, pânã în acuitãþii caleidoscopice a lumii. Theodor Ador- zilele noastre, s-a fãcut simþit un neîncetat no, rediscutând în anii ºaizeci ai secolului „joc” al aducerii în faþã, sau al împingerii în trecut mai vechiul dialog dintre „puritatea spate, între Maiorescu ºi Gherea. Când în ºi impuritatea artei” - cu problematica viaþa societãþii româneºti, la „modã” s-au autonomiei cu tot - sublinia: „Criza operei instaurat determinantele politico-sociale - de artã pure de dupã catastrofele europene ca acum, în întreaga perioadã postdecem- n-a fost rezolvatã prin trecerea la materiali- bristã - contribuþiile lui Gherea au fost tatea extraesteticã, care disimuleazã prin aduse, elogios, în faþã, împingându-l, niþel pathos moralist cã îºi înlesneºte sarcina ºi îºi sarcastic, pe Maiorescu spre periferie, ca pe netezeºte calea”6. Clamãrile postrevoluþio- un anacronic. Când pe coordonatele estetice nare despre perimãrile esteticului, cu auto- ale operei de artã s-a pus un accent deosebit nomia sa, câtã este - mai cu seamã în nume- - ca, de pildã, în perioada interbelicã - con- le unui „extraestetic” politic ºi moralist tute- tribuþiile maioresciene au ieºit încã odatã la lator - sunt sortite eºecului, când este vorba înaintare, cele ale lui Gherea, fãrã a fi uitate, de arta autenticã, ce se respectã pe sine. au intrat în umbrã. „Mârtoaga” îºi va vedea mai departe de În istoria esteticii româneºti, de la în- drumul ei. Purtând în generoasa-i spinare ceputurile ei ºi pânã în zilele noastre - de pe inventivul ºi nemuritorul D’Artagnan.
6 Theodor W. Adorno, Teoria esteticã, pag. 258. 70 Comentarii
Onorica TOFAN Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu Abstract The work and literary creation of Mircea Nedelciu are analyzed in the present article in terms of the functions that places acquire in the narrative discourse. Images such as transport, railway sta- tion, cities, yard, rooms, attics, they all become symbols in Nedelciu' work, as they stand for loca- tion in relation with humanity.
În proza lui Mircea Nedelciu, orice topos, s-a spus „cursa”, „oficiala” sau „convenþia”. fie cã e autobuz, tren, garã, oraº, sat, curte Rolul lui este de „a accelera rezolvarea interioarã, pod, mansardã sau camerã «contradicþiei neantagoniste dintre sat ºi insalubrã de internat, are o funcþie specificã, oraº»”.(O TRAVERSARE, p.141) Gãzduind identificatã chiar de autor. Semnificaþiile pentru câtva timp diverse categorii de int- acestuia sunt multiple, de naturã ontolog- electuali, se transformã într-o ciudatã salã icã, dupã oamenii care îl populeazã ºi dupã de ºedinþe sau de lecturã, pentru cã aici pro- statutul interior pe care ºi-l însuºeºte fesoarele citesc romane, iar profesorii ºi fiecare, cãci, mobil sau nu, locul poartã inginerii, revista Flacãra sau Magazin amprenta personajului. istoric. „Se poate spune atât despre auto- buz, cât ºi despre obiºnuiþii sãi cã posedã o Autobuzul înþelegere superioarã a evenimentelor. Cei Autobuzul e „o agora cu ierarhiile, valo- abonaþi sunt supralucizii” (Idem, p.142), rile, mulþumiþii ºi nemulþumiþii ei”1, în care cãci sunt rezistenþi la tentaþia de a bãga „critica este directã sau învãluitã în me- banii care se cuvin statului în buzunarul taforã sau deghizatã în simplã glumã”. (O ºoferului. De fapt, e o ironie la adresa TRAVERSARE, p.141) Pornind de la funcþi- imoralitãþii care nu afecteazã pe nimeni. În ile pe care le îndeplineºte, Zare Popescu îl cazul autobuzului „cursã rapidã” lucrurile considerã fiinþã („dragã ºi mult aºteptatã; stau altfel. Pe tabla vopsitã în galben sunt rupi petale de margaretã ºi te întrebi: vine, scrise cu roºu anunþuri de genul: „Abona- nu vine, mã iubeºte, nu mã iubeºte”), insti- mentele nu sunt valabile pe cursele rapide, tuþie (ce dacã e pe patru roþi? E destul sã se CONDUCÃTOR AUTO U.V.COSTEL/ PRI- punã în miºcare ºi-l auzi pe ºofer: «aici eu MUL CONTROLOR ESTE CONDUCÃTO- conduc!») , forum («am auzit ieri în autobuz RUL AUTO / TÃTICULE TE ROG Sà CON- cã…»), mijloc de transport: „duce persoane, DUCI CU ATENÞIE, NU UITA Cà NOI TE pardon, pasageri de acolo pânã acolo” AªTEPTÃM CU DRAG ACASÃ.” În funcþie (ZMEURA DE CÂMPIE, p. 56). În mers, de „bunãvoinþa” ºoferului, care nu dã bilet pare un animal uriaº. Când se opreºte, pentru localitãþile fãrã staþie de pe traseu, seamãnã cu o casã sau cu o magazie. La dar primeºte banii, deºi cursa e rapidã, se început a fost numit „rata” ºi „a participat poate opri în orice localitate. Conducãtorul intens la rãspândirea” socialismului. Apoi i îºi „face datoria” ºi triazã serios pasagerii pe
1 Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989, p. 581 71 Onorica Tofan
sterul de pe Valea Plânºii cu surplusul de marfã dus la vânzare ilicitã în afara comu- nitãþii. E martorul tãcut al acelui coup de foudre dintre Luca ºi Nati, al declaraþiilor de dragoste sub o formã voalatã, al certurilor dintre pasagerii înghesuiþi care se împing involuntar unii pe alþii la dezechilibrele provocate de hârtoape sau curbe, un acu- mulator de mirosuri de usturoi, ceapã, transpiraþie, praf ºi uneori parfum procurat cu mare greutate de posesoarele lui. În auto- buz, cei care s-au trezit devreme îºi reven- dicã în mod brutal locurile, pescarii împing cu undiþele lor, „arborând niºte ciudate mutre de autiºti fericiþi”. (O TRAVERSARE, p. 135) La bariera unei cãi ferate, cei care stau în picioare coboarã pentru a lua aer ºi pentru a fuma. Unii aºteaptã autobuzul, dar nu urcã în el. E vorba de bãtrânele însoþite de nepoþii neastâmpãraþi, care vin sã vadã cine mai pleacã, unde, cine mai vine sau pur ºi sim- plu sã le dea o ocupaþie copiilor. Numai aºa Todiricã poate sã fie necãjit de fata care nu-i dã ºi lui iepuraºul, dar i-l aratã ostentativ. ªi staþia e un topos cãruia i-am putea atribui aceleaºi funcþii: Gelu Popescu aºteaptã fumând douã ore sã vinã autobuzul alãturi de câþiva bãrbaþi cu pãlãriile trase pe ochi, o femeie urâtã cu doi copii ºi nelipsitele bã- trâne cu cei doi neastâmpãraþi. E momentul care îi þine în soare, ca nu cumva sã li se facã sã afle cã preotul satului vine cu maºina sã rãu în cãldura din maºinã ºi sã-i mur- punã o scrisoare la poºtã, se duce la pescuit dãreascã preþiosul obiect, pe care oricum îl cu niºte prieteni, deci „are bani de benzinã”, se aude replica rãutãcioasã a unei pãlãrii curãþã în ziua lui liberã. E o altã formã a cenuºii. forþei coercitive de care abuzeazã ºi lucrã- O formã modernã a autobuzului este au- toarea de la Alimentara ºi cea de la Poºtã: tocarul care transportã prin þarã turiºtii „Nu vã dau”, „Nu pot sã vã dau” (ZODIA strãini, dar ºi acesta are probleme tehnice, SCAFANDRULUI, p.13) sunt replici care de aceea unul dintre ghizi e trecut în fiºa demonstreazã absurditatea, inventivitatea postului ca ajutor de ºofer. Culmea e cã nu ºi cinismul administraþiei. Reacþia omului el reparã cauciucul spart ºi nici nu înlo- de rând e ura, cãci una dintre persoanele cuieºte roata de rezervã. Personajul din ªI refuzate îi sparge parbrizul, sau umorul. IERI VA FI O ZI trãieºte pentru câteva ore Autobuzul transportã profesoare parfu- calvarul de peste zece ani ºi observã cã par- mate, epilate sau nu, dornice de populari- cul auto al ONT-ului e îmbogãþit cu vreo tate în rândul inginerilor de la Fitotron ºi al zece-unsprezece autocare „prevãzute cu muncitorilor de la fabrica de acumulatoare, geamuri de mercur, din acelea ce par fu- care le-au fost elevi, pãlãrii cenuºii care-ºi murii când le priveºti din afarã ºi-þi asigurã carã servietele cusute cu sârmã, þãrani cu o imagine de o claritate deosebitã când le treabã prin oraº sau „evadaþi” din falan- priveºti dinãuntru, dotate ºi cu instalaþii de 72 Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu
aer condiþionat ºi cu televizoare, având un design bine studiat ºi vopsite în culori armonioase.” (ªI IERI VA FI O ZI, p. 674) În prezent acestea sunt foarte rare ºi atrag în jurul lor ºoferi, admiraþie ºi invidie. Gãri, trenuri, cãlãtori… „Element central într-un sat, gara nu este decât o expresie a marginalitãþii în orice mare oraº de pe glob. (…) În afarã de Gara de Nord din Bucureºti, toate celelalte gãri din marile oraºe româneºti sunt elemente nesemnificative pentru peisajul lor arhitec- tural.” (BUZUNARE CU PUMNI, BUZU- NARE CU BOMBOANE, p. 218) „Prozatorul are predilecþie pentru locu- rile publice aglomerate, acolo unde desti- nele se amestecã ºi tragediile trãiesc în intimitatea farsei”2. În BALADA TÂNÃRU- LUI LUP, ION, FIUL DE GEAMBAª, la coborârea de pe tren, Ion ºi ceilalþi doi cãlã- tori clandestini „ar fi vrut sã strãbatã per- onul în fugã, dar era prea aglomerat pentru aºa ceva. N-ar fi reuºit decât sã se loveascã de acele fiinþe care nu le spuneau nimic în aglomeraþia lor. ªi nici dacã s-ar fi lovit într-adevãr de ele nu le-ar fi spus nimic atunci”. Ei înfruntã „o buimãcealã ade- vãratã. Aºa cã s-au calmat, s-au integrat în fluxul acela de cãlãtori”. Sunt aºteptaþi în restaurantul Gãrii de Nord, un topos paro- dic al cârciumii, de „un anume Gil, cu pri- etena lui ºi cu încã douã fete care li s-au daþi, un cãpitan de marinã, Gioni Scarabeu pãrut frumoase. De fapt în afarã de devenit acum Ion Carabã în aºteptarea picioarele lungi ºi bine puse în evidenþã de trenului care sã-l ducã la iubita sa. fustele foarte scurte, nu mai aveau mare Cu toate cã este un centru care îi adunã lucru, dar asta era de-ajuns deocamdatã”. pe „cei care pleacã ºi se întorc” (BUZUNA- Frumuseþea e una exterioarã, contrafãcutã, RE CU PUMNI, BUZUNARE CU BOM- nefiind dublatã de inefabilul farmecului BOANE, p.218), „o istorie vie, concretã ºi feminin. Ele fac parte din strategia vânzãrii simbolicã a mãririi ºi decãderii unui mit: costumelor de blugi: „s-au distrat pe seama mitul pãmântului” (Idem, p. 219), gara costumelor noi, boþite din cauza cãlãtoriei ºi dintr-un sat e pustie pânã cu un sfert de orã enervant de asemãnãtoare ale celor doi, iar înaintea sosirii oricãrui tren, iar impiegatul Gil se ºi oferise sã vândã, pe loc, douã cos- pare încremenit sau o maºinãrie mecanicã tume de blugi”. În «Café Nord» nu se con- ce dã plictisitã informaþii ºi bilete. Radu al sumã bãuturi alcoolice, iar chelneriþa lui Grigore din F., care citeºte istoria pe întârzie câte un sfert de orã pânã aduce o „sferturi de veac” (Idem, p. 219), o antici- cafea. Prin acest topos se perindã liceeni pare a personajului Zare Popescu, evidenþi- care fumeazã, aviatori sau foºti aviatori, sol- azã funcþiile trenului: „Înainte ca regele sã
2 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989, p. 590 73 Onorica Tofan
democratizeze drumul cãtre Sinaia ºi sã-i late sau cu pantofi eleganþi mânjiþi discret ofere lui Caragiale material pentru D-l Goe, de noroi pe tocuri.” (Idem, p. 55) Trenul care Bubico ºi Tren de plãcere, trenul trebuia sã-ºi îl aduce de la Focºani devine martorul tãcut îndeplineascã funcþia lui colectoare (s.n.) (a al fericirii eroului dupã întâlnirea sa cu grâului din Bãrãrgan – n.n.), pentru care Greta. fusese adus în România. Funcþia disemina- Târgul, talciocul sau piaþa de vechituri toare apare numai în ultimul sfert de veac, O formã a clandestinitãþii e „târgul du- atunci când, cu luciditate, trenul este adus minical”, care se desfãºoarã … sâmbãta(!?) la statutul lui de unealtã colectivã, când el dupã prânz. În romanul ZMEURA DE nu mai e pentru nimeni un mit.” (s.n.) CÂMPIE, Zare Popescu radiografiazã ironic (Idem, p.219) Pentru cãlãtorul întârziat, care acest topos. Oamenii vin cu Skode, Tra- traverseazã câmpul ca sã ajungã în garã, banturi, Moskviciuri ºi Dacii nu departe de trenul e „un colier de mãrgele mici, lumi- pãdure, dar nici de oraº sau ºantier, la mar- noase, apropiindu-se de garã, oprind un mi- ginea unui lac, pe o pajiºte unde copiii se nut ºi plecând mai departe.” (CÃLÃTORIE pot juca în voie. Toatã lumea se destinde ÎN JURUL SATULUI NATAL, p. 622) pânã vine o Volgã, iar stãpânul ei, un þãran Marinela din Cãdere liberã în câmpul cu (!?), începe sã vândã cireºe. Pânã ce mititeii maci nemulþumitã cã nu vede pe toatã îºi primesc porþia de fructe, ca prin minune, lumea care urcã, traverseazã trenul, se pre- maºinile din zonã se transformã în tarabe face cã nu poate deschide o uºã pentru a-ºi ambulante ºi toþi au vândut sau au întârzia privirea asupra unuia sau a altuia, cumpãrat câte ceva. De un umor savuros e se opreºte în vagonul restaurant, comandã o scena în care proprietarul unei Dacii roºii, cafea, priveºte pe fereastrã, intrã în vorbã cu ajuns acolo doar pentru cã avea panã, un tânãr, într-un cuvânt, se aflã pe un tãrâm supãrat cã nu are ce vinde, vrea sã comer- al cãutãrilor. Trenul e toposul poveºtilor. Ca cializeze anvelopa roþii de rezervã. Anve- o Sherezadã contemporanã, în timpul unei lopele oferite la schimb sunt prea uzate, aºa cãlãtorii destul de lungi în interes de servi- cã preferã banii, dar nici acelea nu rãmân ciu, subalternul îi relateazã directorului nevândute, cãci, spre mirarea tuturor, þãra- întâmplãri la care se considerã participant nul cu cireºele ºtie sigur ce va face din ele. sau cel puþin martor. Piaþa de vechituri, magazinul de antichitãþi Gioni Scarabeu transformã trenul de sau talciocul oferã privirii servicii de masã navetiºti „într-un cazinou mizer ºi derizo- complete sau descompletate, tãvi, ceºti, riu, populat, pe intervale mai mari sau mai suporturi, mobile vechi ºi tablouri, unele mici de timp, cu o faunã umanã incredibil destul de scumpe, care îi determinã pe unii de variatã: doctorul Macarie din Dor- sã exclame: „Sunt destui dilii care sã de o Mãrunt, Luca din Strãuleºti, Mavrodin din mie dã lei pe aºa ceva!” (ACÞIUNEA RO- Bogdana, Piti, doctorul veterinar din Mo- MANULUI «BLACK MONEY», p. 460) To- viloaia, «prea Jenicã Hoºtea»”3, adicã ingi- posul acesta este o graniþã între sat ºi oraº, neri agronomi, medici veterinari, „acce- între vechi ºi nou, între autentic ºi kitsch. lerându-ºi viaþa imediat ce urcã în tren, încetinind-o când coboarã în buza tarlalei” Oraºul (8006 DE LA Obor la Dâlga, p. 55), lucrã- Oraºul e vãzut ca un topos neprimitor, toare de la uzina din Mostiºtea, adolescenþi mai ales pentru neidentificaþi, marginali, imberbi ºi teribiliºti care fac naveta la liceul care oricum nu-ºi gãsesc niciunde locul, din alt sat, „babe tenace îmbrãcate în negru, populat de vitrine, standuri, panouri, afiºe, continuu ocupate cu mutarea unor papor- de strãzi ºi ferestre pustii, de „zloata mur- niþe, unor desagi ºi a unor pungi de material darã” (AVENTURI ÎNTR-O CURTE INTE- plastic dintr-un capãt în altul al culoarului, RIOARÃ), de podeaua infectã dintr-o co- (…) profesoare cu ciorapii agãþaþi sau neepi- fetãrie „ce-ºi aºteaptã scuipãturile” (Idem),
3 Ionescu, AL. Th., Mircea Nedelciu - Monografie, Editura Aula, Braºov, 2001, p.16 74 Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu
de cantina sãrãcãcioasã cu mâncare fãrã aparþine. La aceeaºi concluzie ajung person- gust, de camera cu miros de tutun ºi de ajele din proza scurtã EXCURSIE LA CÂMP. usturoi, de saltelele vãrgate ºi goale. Cu Dealul Turtiþa – care de multe ori în text e toate acestea, oraºul le-a intrat în sânge: numit ºi câmp – devine toposul unei cance- „vãd curgând prin venele noastre mansarde larii de campanie unde profesorul de sport mici, prãfuite, scãri înguste ºi întortocheate, discutã cu elevii despre esaveraj, se con- lãzi de gunoi urât mirositoare.” (EXCURSIE sumã poveºti de dragoste clandestine ºi LA CÂMP, p. 114) Oraºul rece, murdar, în accese de furie ale soþului gelos ºi înºelat, care oamenii nu mai comunicã, e potopit de scene de leºin ale erpetoloagei Eva Nescent. ploaie, iar duminica e ºi mai întunecat, Pãdurea nu-i decât „un mare parc de dis- devine o enclavã a existenþei banale, în care tracþii” (EXCURSIE LA CÂMP, p. 108) pen- se consumã idile, tragedii ºi vieþi dezordo- tru tinerii de la Uzina de acumulatoare. nate. Condiþia de marginal a personajului „Cele douã mentalitãþi, ruralã ºi urbanã, nu determinã evadarea în câmpul deschis spre se mai înfruntã de pe poziþii ireconciliabile. lumea satului din care provine. Adoles- Þãranul venit la oraº imitã, înfruntã, face cenþii Pictoru, Americanu, Rolly ºi „eu” paºi în întâmpinare ºi paºi în retragere, se evadeazã din curtea interioarã a oraºului, în deschide sufleteºte (chiar dacã numai pe câmpul înzãpezit. De la fereastra blocului, jumãtate) ºi se închide, încercând sã înþe- Mituþa contemplã terenul viran pe care se leagã sau numai sã simtã ce se întâmplã cu vor construi blocuri, apoi traverseazã câm- el. Dar nu cedeazã. Oraºul e de cucerit. Fie pul pentru a ajunge în satul natal, dar nu ºi numai pentru cã faþã de viaþa de þãran, reuºeºte decât sã conºtientizeze cã nu-i mai aceasta înseamnã un pas în plus, un punct 75 Onorica Tofan
câºtigat într-o competiþie nu atât cu sine, cât chioºc pentru ºedinþe de varã „înconjurat de cu ceilalþi rãmaºi în sat ºi în faþa cãrora va corcoduºi cu frunze roºii” (Idem, p. 46) avea un ascendent, afiºat cu ostentativã „Arhitectura ºi finisajul tuturor construcþi- mândrie.”4 De fapt, cartierele mãrginaºe ale ilor din beton (armat!) – cele douã blocuri, oraºelor par niºte sate anacronic plasate în restaurantul ºi magazinul universal – nu apropierea spaþiului urban. dovedesc în niciun fel legãtura cu tradiþia sau vreo altã grijã esteticã a celor care le-au Curtea interioarã, curþi exterioare... conceput ºi ridicat. Curtea interioarã e o reflectare a meti- Curtea atelierelor de industrie localã sajului cotidian în sufletul uman cufundat aratã ca ceva între un depozit temporar de în banal ºi aperspectivism. E o ieºire, dar nu fier vechi ºi un cimitir de maºini, deºi înãun- o eliberare, e acel spaþiu ºi înãuntru ºi afarã, tru se produce ºi chiar cu mult spor.” nici înãuntru, nici afarã care oferã iluzia li- (Ibidem, p. 46) Curtea exterioarã devine ast- bertãþii de gândire, miºcare, dar nu face fel un topos al kitsch-ului ºi al prostului gust altceva decât sã determine individul. Cã e o afiºat cu mândrie de reprezentanþii locali. metaforã a creaþiei lui Mircea Nedelciu, avertizeazã însuºi scriitorul în paranteze ºi Camere, mansarde, poduri… note de subsol: „Omul îl scosese pe Diogene Toposul predilect al eroilor lui Mircea în curtea interioarã a Universitãþii. Nimic, Nedelciu e camera, fie ea de hotel, de inter- nimic, citiþi mai departe!” (ZODIA SCA- nat sau a unui apartament. FANDRULUI, p. 36) Aceeaºi strategie e fo- Marginalii, de fapt tinerii de la þarã, lositã ºi în proza care ar fi trebuit sã poarte lucrãtori la vreo întreprindere sau instituþie numele CLAUSTROFOBIE. din oraº, îºi duc existenþa în „camere mici, În spaþiul rural, aceasta devine exte- foste locuinþe ale doicilor, bucãtãreselor sau rioarã. Proza O CÃUTARE PRIN ZÃPADà cameristelor care fãceau menajul burghezi- oferã imaginea copilului aventurat în curtea lor ce ocupau acest bloc înainte de rãzboi.” plinã de nea, care-ºi cautã mingea albastrã (CÃLÃTORIE ÎN JURUL SATULUI NATAL, prin noianul de ninsoare. Nu o va mai gãsi p. 617) nici primãvara. Prin furie conºtientizeazã Pictoru stã într-o mansardã murdarã, de- cã, fãrã sã o cunoascã, lumea îl determinã. zordonatã, cu fereastra foarte micã astupatã Pentru satul de munte, „piaþa rectangularã de cãrþile ce-ºi mai gãseau un loc pe podea din faþa primãriei” (DANSUL COCOªU- sau pe masa plinã de hârtii rãspândite în LUI, p. 481) devine un motiv de mândrie. În dezordine, deasupra cãrora troneazã o sticlã ZMEURA DE CÂMPIE, curtea mânãstirii e de ulei, o roºie ºi doi castraveþi. G.B. are surprinsã într-o zi de toamnã, de aceea nu e pereþii camerei insalubre, în care Claudia, plinã de flori, în schimb pare un metisaj fostã recepþionerã la un hotel din Eforie între tradiþional ºi modern: are o fântânã cu Nord, alege deflorarea, tapetaþi cu afiºe por- ghizduri groase, dar ºi o tarabã la care se nografice. Totuºi cãrþile sunt nelipsite din vând cãrþi poºtale. În curte, la cazan, se aceste spaþii, ca element al preocupãrilor spun poveºti din vremuri demult uitate, dar intelectuale ale ocupanþilor. rãmase în memoria povestitorului ascultat Apartamentul personajului din ªI IERI în funcþie de ceremonialul pe care îl adoptã VA FI O ZI are ºi o bucãtãrie „rece ºi ne- în captarea atenþiei publicului. Satul tradi- aerisitã, plinã de mirosuri amestecate: prã- þional se compune din curþi cu grãdini fru- jeli, râncezeli, fermentãri accidentale, fum mos mirositoare. În cel modern, gardului de de tutun intrat în pereþi. Pe masã ºi pe ara- nuiele i-a luat locul cel din fier forjat, care gaz – vase murdare, scrumiere pline, ceºti împrejmuieºte curtea grãdiniþei, unde se mânjite de zaþ de cafea, coji uscate de porto- aflã o „grãmadã de gunoi.” (ZMEURA DE cale” (ªI IERI VA FI O ZI, p. 644), ceea ce i se CÂMPIE, p. 45) În curtea CAP-ului e un pare firesc pentru modul lui de viaþã. Baia
4 Ionescu, AL. Th., Mircea Nedelciu - Monografie, Editura Aula, Braºov, 2001, p.13 76 Toposuri narative în proza lui Mircea Nedelciu
improvizatã în casa gazdei lui Constantin e libertãþii de miºcare. plinã de obiecte inutile: perii, sticle goale, Personajul din AVENTURI ÎNTR-O un irigator stricat, o carte de bucãtãrie pe CURTE INTERIOARà îºi petrece zilele jumãtate ruptã, o cizmã de cauciuc ruptã, anoste într-o camerã friguroasã de internat un receptor de telefon, un caiet, o mascã de cu miros de tutun ºi de usturoi, cu rafturi carnaval, un ghiveci cu o muºcatã „ane- pline de cãrþi în neorânduialã. Camera din micã”, o cutie de carton, cuie murdare de mansarda închiriatã de Diogene Sava era var, un bec ars, o damigeanã, un bidon de „una din cele patru despãrþituri practicate metal murdar, etc. Great Bibi, G.V. ºi „eu” cu scânduri ºi cu hârtie tapet în podul unei au conºtiinþa „mizeriei ºi a promiscuitãþii” case cu douã etaje” (…) avea „zece metri pãtraþi ºi oberliht în plafon, un pat de metal (PARTIDA DE «TAXI-SAUVAGE»”, p.255) ºi o saltea recuperate de la ultima cazarmã în podul folosit de ei drept locuinþã: „cele de pompieri la care funcþionase tov’ colonel trei paturi încã desfãcute, cearºafurile mur- înainte de pensionare, un dulap de haine dare, mirosul stãtut de tutun (…), ciorapii care fusese cândva ºifonier «stil» (…), o scorþoºi împrãºtiaþi pe duºumeaua nemãtu- masã cu trei picioare.” (ZODIA SCAFAN- ratã, anvelopele uzate ºi nereºapate, DRULUI, p. 63-64) Ambianþa veselã de aici îngrãmãdite în colþul de sub chiuvetã, o hâr- e întreþinutã de tovarãºul Duºcu, profesor tie groasã cu vaselinã în care cineva cãlcase de biologie care fãcea yoga ºi douã sute de în timpul nopþii, praf în aer, pantofi vechi kilometri zilnic pânã la liceul din Buzãu, o folosiþi ca scrumiere.” (Idem, p.255) Unul ghidã de limba polonezã de la Oficiul de dintre ei încearcã sã calce pe o porþiune mai Turism «Carpaþi» ºi o membrã a ansamblu- puþin mizerabilã, dar i se lipesc de tãlpi lui folcloric al uzinei Apaca. Ei dau zilnic firimituri „tãioase.” (Idem) Totuºi au iluzia petreceri la care se autoivitã ºi gazda venitã 77 Onorica Tofan
sã vadã dacã nu sunt þigãri aprinse sau simplu un garaj de roboþi!” (PRIMUL EXIL reºouri în prizã, iar peste noapte gãzduiesc LA CRONOSCOP, p. 659) Procesul profe- tot felul de amici veniþi cu treabã prin sorului are loc în adâncuri, într-o capsulã Bucureºti. Diogene ºtie cã acest loc nu-i va subacvaticã a Centrului, asemenea sãlilor plãcea tatãlui sãu ºi amânã vizita acestuia de ºedinþe în care erau „executaþi” public pânã obþine o garsonierã, care nu-i place vinovaþii fãrã vinã ai sistemului comunist. bãtrânului din cauza spaþiului strâmt. De obicei, acuzaþii sunt rugaþi sã-ºi facã au- Mituþa, personajul prozei scurte O tocritica, sugerându-li-se sã se debaraseze CÃLÃTORIE ÎN JURUL SATULUI NATAL, de propriul trecut ºi de propriile greºeli. I se ca ºi Mariela sau Marta din CÃDERE interzice acest lucru, dar nici el nu se gân- LIBERÃ ÎN CÂMPUL CU MACI, pânã la dise vreo clipã sã-ºi „recunoascã” vina, pen- noile repartiþii, stã într-o mansardã rece ºi tru cã nu simþea cã ar fi întreprins vreo pustie, în care persistã „un miros acru de eroare. Totuºi, curãþenia camerei presupune fum de þigarã ºi de mâncare gãtitã în fugã o urmãrire atentã din exterior, ceea ce pe reºoul electric.” (CÃLÃTORIE ÎN JURUL îngrãdeºte libertatea de manifestare a indi- SATULUI NATAL, p. 607) În acest spaþiu vidului. doarme pânã târziu, ceea ce o determinã Gheorghe Crãciun ajunge la concluzia cã sã-ºi ia trei zile de concediu medical, dar nu „în încercarea sa de cartografiere a realului i se întâmplã acelaºi lucru în „camera de ºi de edificare a unui model antropogenetic, curat în care miroase atât de frumos” (Idem, autorul ºtie ca nimeni altul sã-ºi facã favora- p.619) a casei pãrinteºti, unde visurile ºi bilã ocazia epicã, supunând povestirea amintirile o trezesc. Somnul îi este vegheat analizei de caz, transformând descrierea în de vocile indistincte ale femeilor adunate sã pretext eseistic, amalgamând decupajele de facã mâncare pentru pomenirea tatãlui ei. vorbire stradalã cu citate ºi informaþii ex- Murmurul acesta îi reproºeazã cã nu se trase din studii de sociologie sau psihologie, mãritã, bineînþeles, doar pentru a intra în într-o veritabila arheologie a cunoaºterii. rândul lumii. Nici între foºtii colegi de Pentru Mircea Nedelciu nu exista forme ºcoalã muncitori la Fitotron nu se simte prea mari ºi forme mici, structuri vechi ºi struc- bine ºi conºtientizeazã cã locul ei nu mai turi noi, teme importante ºi teme neimpor- este în sat, ci în oraºul murdar în care nu se tante, valori literare ºi non-literare, ci doar integrase pe deplin. eficacitate textualã ºi profesionalism al con- Spaþiile curate, aerisite închisteazã indi- strucþiei persuasive. Poate cã în lumea vidul, nu-i dau nici mãcar posibilitatea de a româneascã a anilor ’80 Mircea Nedelciu nu se regãsi în spaþiul literaturii. ar fi fost un prozator, ci un sociolog, un pro- Camera profesorului Donqui Delama e motor al psihologiei experimentale sau un strãjuitã de un robot-aspirator care adunã antropolog al periferiilor lumii urbane, dacã orice urmã de praf. Iatã un motiv serios el nu ar fi intuit cã tocmai spaþiul prozei era pentru om sã renunþe la cãutarea în biblio- acela care-i putea oferi – în ciuda oricãrei tecã a volumului Aer cu diamante pentru a-ºi direcþionãri ideologice a „inspiraþiei” – mij- reaminti continuarea versurilor „Suntem loace mult mai numeroase ºi mult mai fine înconjuraþi. Cu prietenie, dragoste, cãldurã de a ajunge la un adevãr al realului”5. / ªi cu alte sentimente de altã naturã”. Umanitatea ºi toposurile în care e plasatã Astfel se considerã „aruncat” într-un viitor se reunesc în lumea textului alcãtuind o „cam infect”. La gestul aruncãrii halatului prozã viabilã, cititã cu zâmbetul pe buze la de baie pe pat, uºile ºifonierului se deschid sesizarea jocurilor narative, în hohote de râs automat, prin plafon o voce îl anunþã în cât la replicile inteligente sau intertextuale, dar timp trebuie sã ajungã la Centrul Izobar, care lasã un gust amar, cãci destinele inex- ceea ce îl face sã exclame exasperat: „Porcã- tricabile ale eroilor nu sunt ocolite de ade- ria asta de camerã de hotel a devenit pur ºi vãrate drame existenþiale.
5 Crãciun, Gheorghe, Un outsider al literarului, în “Observator cultural”, nr. 3, 2000 78 recalcitrant ionescian, sfâºiat permanent Simona între nevoia de ordine ºi de sistem ºi fronda, semnul contestatar al negaþiei cu orice preþ ANTOFI ºi a oricãrei autoritãþi sau valori estetice instituþionalizate. Pe de altã parte, parado- xala asociere a neîncrederii adânci a criticu- Eugen Ionescu lui Eugen Ionescu în funcþiile criticii ºi în miza demersului critic, cu un program de tânãr eliberare a discursului ºi a instrumentarului de lucru al criticii de dogme, anchiloze, cliºee ºi prejudecãþi de receptare. A sili, în ºi dilemele acest mod, critica sã se revizuiascã în cel mai serios mod cu putinþã duce, firesc, la o criticului implicitã interogaþie îndreptatã asupra practicii însãºi care-l valideazã (ºi) pe criti- Résume cul Eugen Simion ca atare. Este vorba despre un pariu cu sine al La vie des livres, la vie par les livres et la criticului ºi al criticului cu practicile inter- biographie intérieure de celui qui écrit sont - pretative pentru care a optat într-o serie de on le sait bien - liées indisolublement. Le profil eseuri teoretice ºi în cãrþile de fundamentare vague et l'identité en miettes de l'auteur-cri- a domeniului ºi a literaturii ca valoare este- tique, dans son texte sur l'autre, l'autofiction ticã, pe care le-a scris. A se citi pe sine, cu spécifique seulement au discours critique se propria biografie interioarã, a se ficþionaliza rapporte, dans le cas d'Eugen Simion ou în subtextul discursului ºi al parteneriatului d'Eugène Ionesco, aux thèmes de l'écrivain et implicit cu cititorul, care îl vizeazã pe de son oeuvre. Eugen Simion vit les thèmes de celãlalt, pe Eugen Ionescu, înseamnã a con- la littérature et ceux de l'écrivain en (se) pen- sant, en se justifiant soi-même. De cette manière, la lecture critique devient un acte d'intimité du critique avec l'esprit de l'autre qu'il veut comprendre, mais suppose aussi un pari avec soi-même et une restauration spir- ituelle de l'autre, assumée comme autovalida- tion perpetuelle. C'est pourquoi dans chaque livre signé par Eugen Simion l'auteur se thé- matise implicitement.
A scrie o carte despre un scriitor dificil de încadrat într-o tipologie anume, incomod ºi, pânã la un punct, controversat reprezintã un pariu decisiv ºi, în fond, inevitabil al criticului cu sine însuºi. Privind astfel lu- crurile, s-ar putea spune cã Tânãrul Eugen Ionescu (Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2007) – carte prin care Eugen Simion îl (re)instaureazã pe scriitorul cu identitate dublã în itinerariul spiritual ºi în biografia interioarã pe care textele sale le contureazã, suportã, concomitent, mai multe grile de lecturã. Pe de o parte, vârstele spiritului 79 Simona Antofi
strui un personaj interior, aflat în cãutarea sine asumându-ºi existenþa proprie ca pe un marilor adevãruri ale vieþii ºi ale literaturii - alterus necesar, iar pe de altã parte sã supra- cãci fiinþa de hârtie, eul auctorial textusalizat punã referenþial cele douã pronume în ºi eul biografic sunt aproape imposibil de ipostaza utopicã a unui personaj, erou al departajat în cazul lui Eugen Ionescu. scriiturii ce are, la rându-i, o istorie de a cã- Dacã literatura ar putea pune ordine în rei coerenþã internã este responsabil criticul. viaþã, dacã funcþia confesiunii ºi a autoficþi- Consecinþele acestei stãri de lucruri sunt, unii rezultate ar fi aceea de a (re)construi eul la nivelul naraþiunii, vizibile. Profilul difuz pe baza unei arhitecturi fictive în ordine al autorului în text se asociazã existenþei realã ºi realã în ordinea scriiturii, atunci cu mai multor personaje – vârste distincte ale siguranþã discursul critic despre literatura eului care se confeseazã ºi indivizi de sine lui Eugen Ionescu este un mod – nu singu- stãtãtori – ºi unui narator atipic. Dacã pro- rul – privilegiat de a spune despre sine numelui je îi poate fi asociatã instanþa auc- lucruri esenþiale. Altfel spus, Eugen Simion torialã, atunci personajele ºi naratorul sunt se valideazã pe sine, simte nevoia sã-ºi alteritãþi dorite a deveni moi. În ceea ce-l (re)confirme o serie de intuiþii într-o carte priveºte, naratorul, aflat în postura de a-l fundamerntalã pentru Eugen Ionescu ºi descoperi cu uimire pe autor, cu istoria lui, pentru Eugen Simion – criticul care se tema- se raporteazã la acesta ºi la celelalte person- tizeazã astfel, în mod implicit. aje ca la ipostaze diferite ºi totuºi asemãnã- Investigând textul Celuilalt, recuperând toare ale lui l’autre. Cu vorbele criticului, o gândire criticã ºi o formã acutã de criticã – “autorul întreabã, naratorul este mereu uluit, demistificatoare, distructivã ºi cu sine, ºi cu nu-i vine sã creadã ceea ce vede”, iar per- ceilalþi, care îºi face din demolarea tututror sonajul ionescian “nu-ºi gãseºte locul sistemelor un crez ºi din negaþie principalul într-un univers în care lucrurile ºi-au pier- instrument de lucru, Eugen Simion îºi pune dut inocenþa iniþialã” (p. 16). la încercare propriile convingeri, îºi testeazã Este greu de spus dacã Eugen Ionescu intuiþiile ºi îºi supune discursul unei încer- trece - într-o manierã foarte personalã, para- cãri dificile dincolo de care se aflã, cu o doxalã ºi fond ºi în formã – literatura prin vorbã a criticului însuºi, gândirea iones- degringolada existenþei sale sau istoria per- cianã ce „aratã mistificaþia din interion”. În fond, „supremul curaj este sã demistifici sonalã prin literaturã. Certã este “vocaþia lui totul, inclusiv demistificarea” (p. 414). de a fi contra” (p. 21), asumatã ºi manifes- Altfel spus, dincolo de proba dezgolirii de tatã ca formã supremã de libertate a spiritu- sine se aflã doar critica; aceea cu plus sau lui. De aceea, poate, practicã un antidiscurs aceea cu minus. premeditat, programat sã rãstoarne orice Cu o retoricã ºi o arhitecturã a parado- încercare a faptelor sau a evenimentelor de xurilor, scriitura ionescianã ºi gândirea care conºtiinþã de a se orienta pe direcþii precise o nutreºte se sprijinã pe o mãrturisire fun- de semnificare. damentalã: scriitorul nu crede în literaturã. Bãnuiala criticului-interpret vizeazã o ªi nu vrea sã se confeseze, însã o face, lite- “dezordine calculatã” a discursului iones- raturizând, fatalmente, întrucât „nu-i place cian, izomorfã dezordinii (auto)impuse din sã vorbeascã despre sine” (p. 6). Dar trebuie biografie, care întregeºte un paradox al scri- sã încerce sã se ia în stãpânire, sã-ºi exor- iturii ºi al omului ºi care relevã, în subsidiar, cizeze angoasele ºi, mai ales, teama de revolta contra oricãrei constrângeri sistema- moarte, istoricizând aventurile eului pro- tice ºi gustul înnãscut pentru teatralizarea, priu. Confesiunea devine, astfel, act de fic- în-scenarea existenþei. þionalizare doritã ca o formã de sistemati- Cum jocul scriiturii de-a existenþa ºi al zare a ceea ce scapã controlului raþiunii ºi existenþei de-a scriitura nu pare a asculta de logicii: existenþa individului, cu meandrele nici o comandã prestabilitã - “miezul aces- ºi incertitudinile ei. tor jurnale care se contrazic, se repetã, se „Je c’est moi”, afirmã Eugen Ionescu lumineazã ºi se întunecã dupã o regulã care încercând, pe de o parte, sã se distanþeze de ne scapã” (p. 30), mãrturiseºte Eugen Si- 80 Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului
mion – criticului nu-i rãmâne altceva de mic” ºi cu “sentimentul franciscan” (p. 48). fãcut decât sã mai înregistreze un paradox: Începe, astfel, cãutarea în/prin literaturã “ironicul, cinicul, mizantropul, înspãimân- – cu ceea ce ea îi pune scriitorului la dis- tatul” Eugen Ionescu se aflã mereu în poziþie – a unui rãspuns la eterna întrebare cãutarea unui reper ferm, dãtãtor de asupra sensului existenþei ºi a unei soluþii garanþii existenþiale ºi de coerenþã lãuntricã, de eliberare de angoasã ºi de spaima de a “surselor” ºi a “tiparelor dintâi” (p. 29). moarte. Iar ironia, ca “un mod de a vedea absurdul Funcþia compensativã ºi literatura ca din existenþã ºi un mod de a trãi în absurdul terapeuticã sui generis – cãci Eugen Ionescu existenþei” (p. 29), deschide calea marilor scrie numai în momentele de crizã exis- întrebãri metafizice. tenþialã acutã – sunt constante ale scriiturii Dincolo de toate acestea se profileazã ºi obsesii care, odatã descifrate, aratã cum douã teme esenþiale: copilãria ºi lumina, ºi un un scriitor atipic confirmã vechi intuiþii crit- “simbol al salvãrii: cuibul.” ice ºi, chiar prin aceasta, vocaþia de critic ce Demersul critic urmãreºte sã (re)consti- cartografiazã, ordoneazã ºi ierarhizeazã lit- tuie spectacolul devenirii spirituale a lui eratura. Marile adevãruri la care (poate) Eugen Ionescu, aventurile, eurile ºi perso- ajunge un critic îl (re)confirmã ºi-l valideazã najele interioare, rãsfrânte într-o literaturã permanent. De altfel, dacã literatura face, care funcþioneazã ca atare malgré soi. Sub pentru Eugen Ionescu, existenþa suportabi- semnul unificator al negaþiei, ºi în antidis- lã, lectura criticului-interpret face suporta- cursul care fuge de literaturã ca sã se bilã ºi accesibilã, cãci îi dã o coerenþã supe- regãseascã într-un perpetuu scenariu al fic- rioarã, existenþa de-a literatura ionescianã. þionalizãrii eului ionescian, confesiunea se Formã acutã a confesiunii “unui tânãr deschide cu o serie de “parafraze arghe- care moare de fricã ºi se agaþã de ceva în ziene ºi barbiene”, cu “poezia universului care nu crede: literatura” (p. 67), frag- 81 Simona Antofi
mentele de jurnal intim pun în scenã idei ºi ego-criticã - “totul se amestecã pentru cã tot le coordoneazã în sensul unui “epicism inte- ceea ce þine de fiinþa interioarã a eseistului rior” (p. 64), ce comunicã izomorf cu întreg are drept la expresie” (p. 85). universul operei ionesciene. Parcã pentru a da o justificare suplimen- În paginile din Nu setea de rigoare ºi tarã acestei afirmaþii, Eugen Simion practicã vehemenþa protestului faþã de impresionis- o lecturã ca act de intimitate al gândirii cri- mul critic se revendicã de la modeluil tice cu opera ºi cu spiritul Celuilalt, pe maiorescian – nou paradox – asumat sub care-l exerseazã încercând sã-l înþeleagã ºi semnul “neojunimismului critic” ºi asociat pe care-l ia, uneori, drept partener secund unor idei limpezi asupra funcþiilor ºi a in- de dialog – cel dintâi fiind cititorul cãruia strumentelor discursului critic, pe care do- criticul i se adreseazã în nume propriu, asu- reºte a-l scutura de anchiloze ºi prejudecãþi. mându-ºi nu autoritatea vocii sale, cât drep- Programul critic de revigorare a criticii lite- tul de a (se) exprima în numele Celuilalt. rare, pe care, însã, nu o crede capabilã, cu Dacã eseul Nu se relevã ca un joc al spiri- ustensilele de care dispune, sã ajungã la tului ionescian ce (se) teatralizeazã cu esenþa operei literare, se lasã aproximat voluptate, experimentând discursul critic într-un discurs critic de tip jurnal, deopo- pro ºi contra ca exerciþiu al nonconformis- trivã autoficþiune ºi confesiune, cãci “ade- mului gândirii în deplinã libertate ºi rela- vãrul este cã nu putem ieºi din pielea noas- tivizând totul, Eugen Simion împãrtãºeºte trã”, afirmã Eugen Ionecu, punând semnul ceva din orgoliul celui care crede a fi în po- egalitãþii între arhitectura emoþionalã a unei sesia adevãrului. Fãrã vehemenþa scriitoru- opere de artã sau a însãºi scriiturii critice ºi lui care, ºi el, ambiþioneazã sã demonstreze adevãrurile contradictorii ale fiinþei. Ca cã are, oricum, dreptate, criticul nãzuieºte la atare, în cronica literarã – o ego-cronicã ºi o a deþine formula completã a operei ºi a spiri- 82 Eugen Ionescu tânãr ºi dilemele criticului
tului creator. Argumentele nu sunt, de Forme indirecte ale confesiunii ione- aceastã datã, simplã chestiune de retoricã, sciene, devenirile piesei – emblemã a scri- de artã (agresivã) a persuasiunii, ci provin itorului, Cântãreaþa chealã, impun “o farsã dintr-un scurt istoric al receptãrii operei lui metafizicã” drept reper ºi reprezentare a Eugen Ionescu, menit sã funcþioneze ca o unui antimodel de lume în cadrul cãreia demonstraþie implicitã de validare a intuiþi- zeugma leagã nonsensul existenþei de trage- ilor proprii. dia limbajului care produce sau care este Adevãrurile parþiale pe care le relevã consecinþa condiþiei fragile a omului în oglinzile (de)formatoare ale receptãrii criti- univers. De altfel, trei sunt funcþiile anti-pie- ce puncteazã secvenþele unui traseu secund sei ionesciene, pe care criticul le sistemati- al biografiei spirituale a scriitorului, dintre zeazã: “sã recupereze metafizicul ºi sã-l urce volutele cãruia reiese imaginea unui critic pe scenã”, “sã distrugã toate convenþiile” ºi insurgent cu sine ºi cu meseria sa, al cãrui “sã sugereze ºi ceea ce nu se vede”, adicã proces de autoformare presupune cu necesi- “iraþionalul, insolitul, stupoarea, ilogicul co- tate construirea unor modele negative de incidenþelor” (p. 309) ce dirijeazã existenþa. care are nevoie ca parteneri de conflicte de Scriitorul care afirmã despre sine: “Je ne idei. suis pas dans le langage. Je suis dans la Deveniþi personaje ale scriiturii, Arghezi parole” percepe actul scrierii / al vorbirii ca ºi Victor Hugo servesc proiectului ambiþios pe un act cu mizã existenþialã, dincolo de de autoformare a unui tânãr critic, (re)con- care nu existã decât imposturã. Drept figurãrii unei iniþieri ºi (re)lecturii pe care o urmare, jurnalul este “adevãratul gen liter- face Eugen Simion asupra propriei sale for- ar” – un gen de frontierã, producãtor de maþii spirituale. Dacã “orice formã de ex- controverse – toate celelalte genuri rapor- presie oficializatã” este o “formã de opre- tându-se la el ca pervertiti nedemne. siune literarã” (p. 201), discursul despre Eu- Le Blanc et le Noir – carte de desene ºi gen Ionescu actualizeazã chestiunea insolu- comentarii – reprezintã, crede Eugen Si- bilã a obiectivitãþii metadiscursului critic. A mion, o ultimã formã de confesiune a scrii- emite o judecatã de valoare înseamnã, înn torului, “o reflecþie când gravã, când ironi- aceste condiþii, a oprima. Iar modurile esenþiale prin care discursul critic se face cã, dar întotdeauna profundã despre lupta sunt judecãþile de vcaloare. Soluþia lui Eu- dintre Alb ºi Negru” (p. 437), dintre douã gen Ionescu este pe cât de simplã, pe atât de forþe ºi fantasme de semn contrar care ineficientã: “îºi pune inteligenþa ºi talentul funcþioneazã ca o punere în abis a întregii (amândouã remarcabile) pentru a demon- opere ionesciene, ºi ca terapeuticã. stra ceea ce nu poate fi demonstrat: faptul cã Dincolo de toate acestea, eul ionescian se Arghezi este un poet minor, un versificator regãseºte în formula unui paradox sintetiza- abil, pe scurt, un impostor ce se þine de tor care reuneºte cãutãrile lui spirituale, fleacuri” (p. 153). Soluþia lui Eugen Simion lumea în care a trãit, sfidarea criticii ºi a constã în cãutarea, în operã, a unei configu- “omului de sistem” (p. 381) – criticul dog- raþii emoþionale pe ale cãrei contururi discur- matic, modelele spirituale negative ºi ideo- sul critic le deseneazã ºi le ordoneazã într-o logiile (literare) sancþioinate cu vehemenþã, arhitecturã integratoare. precum ºi o ineditã “poeticã a refuzurilor” O monografie a spiritului ionescian în limitele esteticii. În aceastã ordine de idei, înregistreazã, aºa cum se cuvine, tendinþa mãrturisirile lui Eugen Ionescu relevã “un irepresibilã de a teatraliza totul, inclusiv spirit suspicios, uºor iritabil, capabil de existenþa proprie, rememoratã, în-scenatã mari agresiuni verbala când e vorba de pe coordonate psihanalitice, conform unei opinii literare ºi politice”, ironic, “un suflet binecunoscute scheme ce presupune exis- liric”, un spirit religios ºi metafizic (p. 356). tenþa unui tatã represiv ºi castrator, pe care Iar ultima confesiune este cea a lui Eugen fiul îl reneagã pentru a încerca sã-l recu- Simion despre Eugen Ionescu ºi, implicit, pereze, restaurându-l în ficþiune. despre sine. 83 Litcraturã strãinã Serge FAUCHEREAU Autour de l’art brut*
Il y a à peine une soixantaine d’années Beaulieu à Lausanne en 1976. C’était la pre- que le peintre Jean Dubuffet a commencé à mière institution du genre; significative- parler d’art brut. Fondant en 1948, avec ment, on parle de Collection plutôt que de quelques amis partageant ses vues, la musée, comme pour souligner son caractère Compagnie de l’art brut, il expliquait alors spécial, à part, tout à la fois ouvert et en ce qu’il entendait y rassembler: “Nous marge. Certes, il y a longtemps qu’à travers entendons par là des ouvrages exécutés par le mode occidental des artistes hors normes des personnes indemnes de culture artis- avaient suscité de l’intérêt – l’ Allemand tique, dans lesquels le mimétisme, con- Wilhelm Uhde avait parlé de “maîtres prim- trairement à ce qui se passe chez les intel- itifs” et, à sa suite, les Américains de “prim- lectuels, ait peu ou pas de part, de sorte que itive painting” et Maximilien Ganthier de leurs auteurs y tirent tout (sujets, choix des “maîtres populaires de la réalité”. Cela con- matériaux mis en œuvre, moyens de trans- venait pour des pointres comme position, rythmes, façons d’écritures, etc.) l’Américain Hicks, Henri Rousseau (le de leur propre fonds et non pas de poncifs douanier), le Géorgien Pirosmani, le de l’art classique ou de l’art à la mode. Nous Mexicain Ilermenegilde Bustos, le Hongrois y assistons à l’opération artistique toute Csontvari… mais Dubuffet avait montré pour, brute, réinventée dans l’entier de que l’art brut était quelque chose toutes ses phases par son auteur, à partir d’autrement plus vaste que la peinture. Son seulement de ses propres impulsions. De exemple allait susciter des initiatives plus l’art donc où se manifeste la seule fonction ou moins semblables pour montrer de l’art de l’invention, et non celles, constantes dans non orthodoxe – plus ou moins, c’est tout le l’art culturel, du caméléon et du singe” problème envisagé ici. Ainsi, au cours de (L’homme du commun à l’ouvrage, p. 92). années soixante-dix, la galerie parisienne Cette définition est un peu péremptoire. Je Cérès Franco s’est de plus en plus ouverte la discuterai moi-même éventuellement aux autodidactes de l’art utilisant la pein- malgré mon handicap de fin lettré peut-être ture mais aussi n’importe quels matériaux, caméléon et singer. C’est que, depuis ses sans touéefois se priver de montrer débuts parisiens, les perspectives de l’art quelques “professionnels” (Bilweis, Rustin, brut ont changé; elles se sont élaggies et ont Corneille). Au fil du temps, des musées gagné pour le moins tout l’art occidental. d’artistes plus ou moins autodidactes, sous Après des exposition en galerie (Drouin, des appellations diverses, ont surgi dans Chave), une exposition d’art brut pour le nombre de pays. En 1988 on voit naître à grand public avait eu lieu en 1967 au Musée Saint-Gall le Muséum in Lagerhaus qui des arts décoratifs à Paris. Enfin, après bien abrite une “fondation pour l’art naïf et l’art des aléas, la Collection de l’art brut assem- brut en Suisse” aux collections électriques blée par Dubuffet a été définitivement comprenant de l’art naïf et brut, certes, mais hébergée et présentée au château de aussi de l’art paysan et des singuliers de
* Introduction à un Séminaire sur l’art brut au Circulo de Bellas Artes à Madrid. 84 Autour de l’art brut
tous ordres. Même mélange dans au moins de poser quelques questions l’American Visionary Art Museum à essentielles. Baltimore. C’est dans un même mouvement Selon Dubuffet, est art brut ce qui est une œcuménique que depuis le milieu des œuvre produite par une personne à l’écart années quatre-vingt-dix, la Halle Saint- de toute culture artistique; elle seule pro- Pierre à Paris a cependant montré plusieurs duira “l’opération artistique toute pure, expositions de grande qualité. Ce sont des brute, réinventée dans l’entier de toutes ses exemples parmi d’autres. A présent on sait phases”. Si on accepte l’intérêt d’une telle qu’il y a de l’art brut partout: en Lituanie pureté – concept qu’on espère chimique avec Elžbieta Dauguiliene et ses sculptures plutôt que moral – existe-t-il de telles per- d’écorées, comme en Inde avec Nek Chand sonnes sans aucun contact avec la culture et son royaume fantastique. artistique? On pense d’abord aux très jeunes Pour apporter un peu de clarté dans la enfants avant que l’éducation ne leur confusion qui semble s’installer dans les impose des modèles et des règles. Si les années soixante-dix et quatre-vingt on voit dessins, modelages et assemblages des apparaître des auteurs qui, à la suite de enfants sont de précieux indices psy- Dubuffet, vont étudier cet art hors des chologiques pour les éducateurs et les beaux-arts. Citons, par exemple, le Britan- thérapeutes, leur intérêt esthétique propre, nique Roger Cardinal, Michel Thévoz, et affirme Dubuffet, est “un peu court et un plus tard Christian Delacampagne (C’est peu pauvre” et, plus sévèrement: “le Cardinal qui a proposé l’expression out- mimétisme, le maniérisme, la contrefaçon, siders). Citons aussi le photographe Gilles n’en sont pas toujours exclus, j’ai même Ehrmann et le cinéaste Clovis Prévost. peur qu’ils y soient dans tous les cas Or, en 1982, quelque collectionneurs pas- présents. La personnalité des enfants est sionnés avaient crée l’association franco- une glaire inconsistante très malléable et belge, L’Aracine qui voulait se consacrer perméable et on n’est jamais sûr que leur plus spécifiquement à l’art brut. De 1984 à ouvrage soit bien indemne de comédie” 1966 L’Aracine a montré ses énormes collec- (Idem, p. 223). On écartera donc le dessin tions à Neuilly-sur-Marne puis, devenu d’enfant dont nombre d’artistes, de décidément Musée d’art brut sous le con- Kandinsky et Klee à Chaissac et Dubuffet trôle du Ministère de la Culture, en a fait lui-même, ont su profiter. don au Musée d’art moderne de Lille- Une autre catégorie de personnes à l’é- Métropole en 1999, solution intelligente à cart de la culture artistique est celle des un difficile problème de gestion d’une col- aliénés. Mais il faut supposer qu’ils ont tou- lection devenue volumineuse. La juxtaposi- jours été maintenus hors de toute relation tion d’un musée d’art moderne – notam- avec le monde extérieur: avant leur interne- ment réputé pour ses collections cubistes – ment ils ont pu être en contact avec de l’art et d’un musée d’art brut ne va pas sens savant ou populaire; au cours de leur poser des problèmes esthétiques et étiques internement la culture de l’extérieur peut et des problèmes pratiques, car on ne con- leur parvenir par l’intermédiaire d’images serve pas, on n’expose pas l’art brut comme et de publications illustrées – et de sou- l’art moderne conventionnel. Joëlle venirs plus ou moins exacts. Selon Remy de Pijaudier qui a en charge ce musée, actuelle- Gourmont, la définition parfaite de la folie ment en cours d’agrandissement, saura en était celle d’un de ses contemporains, parler mieux que je ne saurais faire. Marcel Réja, médecin auteur de L’art chez Aujourd’hui, à ce moment de l’histoire les fous (1907), un des premier livres sur le de l’art où les artistes non-professionnels sujet: “Le fou se distingue du non-fou en ce ont donc acquis droit de cité dans les grands qu’il subit le mouvement de ses idées au musées des beaux-arts, on peut tenter de se lieu de les diriger”. Mais Gourmont repérer entre des pratiques artistiques très ajoutait: “Les fous peuvent également diverses. Faute d’y répondre, on s’efforcera raisonner leur folie. Ils ne sont pas libres de 85 Serge Fauchereau
pionniers de la Belle Epoque, ce sera princi- palement l’œuvre du Suisse Walter Morgenthaler – dont Guillermo Solana nous dira l’importance –, docteur qui s’est attaché aux production d’Adolf Wölfli, interné à l’hôpital de la Waldau (Un malade mental artiste, 1921), de l’Allemand Hans Prinzhorn (Expressions de la folie, 1922), du Français Jean Vinchon (L’art et la folie, 1924). Ces médecins avaient constitué des collections mais ce n’est qu’après la seconde Guerre mondiale qu’elles seront exposées au public, d’abord dans le cadre hospitalier; ainsi à Paris le docteur Gaston Ferdière présentait en 1946 à l’hôpital Sainte-Anne une Exposition d’œuvres exécutées par des malades mentaux; plus tard on en viendra même à la publication de portefeuilles en couleur comme Expressions plastiques de la folie des docteurs Jean Delay et Robert Volmat (1956), ce qui montre bien que l’aspect pathologique venait désormais au second plan. Depuis lors, on sait que les publications et les expositions dans les musées officiels ou dans des institutions privées se sont multipliées à travers le monde. Le cas des artistes qui deviennent fous soulève bien des questions qu’on ne résoudra pas ici. En fait, plusieurs cas se présentent à nous qui dépendent du type de troubles particuliers affectant l’artiste. Après leur internement, le peintre Sigrid Hjerten et le sculpteur Camille Claudel ne pas délirer, mais il leur est encore possi- cessent toute activité artistique; mais deux ble d’introduire dans ce délire quelque autres artistes, les Suédois Carl Fredrik Hill logique” (Promenades philosophiques II, (1849-1911) et Ernst Josephson (1851-1906) nous décontenancent profondément parce 1908). Et d’introduire dans leur délire des qu’à partir du jour où ils ont sombré dans éléments culturels; c’est ainsi que, comme une maladie mentale dont ils ne sortiront beaucoup d’autres aliénés, Aloïse Corbaz pas, ils ont continué à dessiner et peindre. s’inspirait aussi bien d’une reproduction Dans les deux cas, alors qu’ils avaient été d’un tableau d’Ingres que d’une quel- jusqu’alors des peintres démontrant une conque photographie d’un magazine d’ac- solide formation académique, respectueuse tualités; de la même façon qu’Henry Darger, des conventions en cours, leurs nouvelles qui n’était ni fou ni dangereux, fantasmait et œuvres sont sans aucun rapport avec ce fai- réimaginait à sa manière des publications saient auparavant: le dessin est libéré du enfantines. Quoi qu’il en soit, c’est à des réalisme et de la perspective, des rapports médecins aliénistes que l’on doit d’avoir de proportions et de la vraisemblance des attiré l’attention sur les qualités plastiques couleurs, ce qui pourrait faire d’eux des des œuvres de malades mentaux. Après les précurseurs d’un expressionnisme fantas- 86 Autour de l’art brut
tique, au défi de la logique et du goût. La différence entre eux est pourtant que Hill est totalement indifférent à l’art et à l’intérêt que peut susciter son œuvre présente ou passée, tandis que Josephs on réagit encore en peintre: il regarde encore volontiers de la peinture, y compris la sienne propre; il ne semble cependant pas voir la disparité écla- tante entre ses œuvres anciennes et ce qu’il fait à présent, à fortiori lorsqu’il reprend des thèmes historiques ou mythologiques, restes de “culture” qu’il a déjà utilisée durant sa vie “normale”. Faute de connais- sances psychiatriques, je me garderai de toute explication sur “ceux dont la vie est déjà moitié absorbée par la divine pureté, ceux enfin qui ont trouvé dans le germe mystérieux de tout commencement, en lais- sant tomber le lest de l’expérience, la sou- veraine liberté”. Ainsi s’exprimait Triston Tzara en 1926 à propos de Hill: la pureté, le commencement, la souveraine liberté, tous ces mots reviendront sous la plume d’ André Breton ou de Jean Dubuffet pour exalter l’art des fous. L’art brut ayant été caractérisé par Dubuffet comme anti-intellectuel et coupé de la culture artistique, peut-on le mettre en rapport avec l’art des peuples dits “primi- tifs”, les “arts premiers”, comme on dit à présent ? Assurément pas car l’Esquimau qui confectionne un masque ou le Papou qui sculpte un totem obéissent à des mod- èles et des instructions: ils sont dans une tradition où les variantes sont recensées et n’a qu’un petit nombre de motifs à sa dis- l’improvisation fort réduite. Sont-ils des position et de toujours mêmes mises en artistes ou des artisans ? Difficile question: scène pour exprimer sa dévotion et sa l’artiste crée quelque chose qui n’existe pas reconnaissance: c’est un artisan populaire. encore tandis que l’artisan travaille selon un Mais le marin pêcheur Paul-Emile Pajot prototype et sait à l’avance ce qu’il veut (1873-1929) fait œuvre d’artiste parce que obtenir; mais, entre les deux, toutes les nuances, tous les degrés de qualité sont pos- ses bateaux et ses naufrages sont diversifiés, sible. Au Mexique où la tradition des ex- ses compositions repensées selon le sujet. vote est toujours très vivante, je voyais tout Cette différence a toujours existé: celui ou récemment dans l’église de Real de Catorce celle qui a peint les fresques préhistoriques des murs qui en étaient couverts de haut en de Lascaux ou d’Altamira (Ces peintre bas: ils étaient tous un peu semblables selon habiles étaient nécessairement en nombre le thème choisi: maladie, perte de bétail, réduit) étaient de vrais artistes: la main qui accident… Seule l’automobile a peu à peu a racé ces bisons était aussi sûre que celle de remplacé le cheval. Le peintre d’ex-voto ou Picasso. Or tout l’art préhistorique n’a pas celui qui le copie pour son propre compte cette qualité: dans beaucoup d’autres 87 Serge Fauchereau
grottes un artisan a suffi pour peintre selon Ainsi, sous l’impulsion de Uhde, à partir des modèles préexistants; c’est pourquoi on des années vingt on va voir à Paris se mul- les retrouve à peu de différences près dans tiplier les manifestations révélant l’exis- d’autres grottes de la région pour une tence de peintres non-conventionnels même époque. C’est un art populaire, comme André Bauchant, Camille Bombois, cohérent, reconnaissable en son lieu et son Séraphine Louis, Dominique APeyronnet, temps par l’historien. Cette discrimination Louis Vivin, Jules Lefranc, René Rimbert, ne diminue en rien l’art populaire; celui-ci chacun avec son style propre, même si recherche une bonne exécution mais non Rousseau restait inégalable. Partout l’intérêt l’originalité. Rappelons-nous que, dans leur est alors définitivement éveillé parmi les Almanach du Blaue Reiter (Munich, 1912), écrivains, les artistes et les collectionneurs; Kandinsky et Franz Marc reproduisaient à très vite les galeristes seront actifs. côté de leurs propres œuvres ou celles de Contemporains de Rousseau, Pirosmani Matisse ou Delaunay, des tissus de l’Alaska; (1862-1918) avait été révélé aux cubo-futur- des icônes peintes sous verre, des marion- istes russes par Ilya Zdanévitch, Csontvari nettes du théâtre d’ombre égyptien, des (1853-1919) en Hongrie par Ernö Kallai, masques orientaux ou africains…L’année Bustos au Mexique par le peintre Roberto suivante, en Russie, Larionov ira plus loin Montenegre; André Breton s’ enthousiasme encore en présentant à côté de ses propres pour les constructions fantastiques de peintures rayonnistes et des œuvres cubo- Ferdinand Chevel… Ces Découvertes rap- futuristes de ses amis, tout un loubok de prochées sont peut-être le sigle d’un gravures populaires, de dentelles, de changement de statut de l’artiste autodi- broderies, tabatières, moules à gâteaux, dacte mais ne constituent en rien l’appari- enseignes… tion d’une école ou d’un mouvement. Uhde L’art populaire n’est pas ce qu’on appelle a parfaitement mis en lumière la singularité l’art naïf. L’un et l’autre ont toujours existé, des naïfs en comparant avec l’impression- même si ce n’est qu’au début du vintième nisme: “Les peintres qu’on a qualifiés d’im- siècle qu’on a commence à parles d’art naïf, pressionnistes étaient en relation les uns à propos du magnifique Henri Rousseau avec les autres. Ils s’étaient intéressés à la dont on ne manquait jamais de rappeler même expérience, avaient eu un pro- avec condescendance qu’il n’était pas un gramme commun et produit une peinture professionnel mais un douanier: le douanier qui portait toujours la marque distinctive de Rousseau, peintre naïf. En vérité il se peut la communauté spirituelle de leur amitié. bien que l’homme Rousseau ait été dans Dans les débuts de ce groupe naquirent des certains actes de la vie courante, mais il œuvres dont seule la signature révèle si semble qu’il était assez rusé pour jouer au elles furent peintes par Monet, Pissarro, besoin la comédie; et, quoi qu’il en soit, dès Sisley ou Renoir”. Cette remarque s’ap- qu’il était devant sa toile, le pinceau à la plique effectivement aux débuts de maints main, il était tout le contraire d’un naïf et mouvements – cubisme, expressionnisme, savant tourner ses défaillances techniques surréalisme – mais pas du tout aux peintres en qualités originales. naïfs qui la plupart du temps ne se connais- Rousseau avait montré autodidacte pou- sent pas entre eux: “Là, ni expérience ni pro- vait produire un corpus peint digne de l’ad- gramme qui les rapproche. Leur écriture est miration de grands intellectuels de son si différence qu’à première vue on maîtres temps: Jerry, Delaunay, Apollinaire, Picasso, reconnaît l’auteur” (W. Uhde, Cinq maîtres Brancusi et bien d’autres. L’un de ses pre- primitifs, 1947). Anatole Jakovsky, lui aussi miers zélateurs, Wilhelm Uhde, découvrira un pionnier dans l’étude de l’art naïf (après ensuite plusieurs autres artistes qu’il avoir été un défenseur et de l’abstraction, ce désignera avec Rousseau comme “maîtres qui n’est pas anodin) a séparé l’art naïf de primitifs” parce que l’appellation “peintres l’art populaire pour les mêmes raisons: “Les naïfs” lui paraissait un peu péjorative. arts populaires ont un style. Les naïfs n’en 88 Autour de l’art brut
ont pas. Evidemment, chaque naïf a son comme dit Dubuffet (Ici je renvoie au écriture à lui, mais elle-même n’est pas très remarquable Art brut, psychose et médi- stable. Elle est sujette à des fluctuations, à umnité de Michel Trévez). Mais comment des humeurs, de sa vie d’homme…” Je con- ne pas penser à Victor Hugo: perdait-il toute testerai cette dernière remarque de culture lorsque les tables tournantes luifai- Jakovsky en soulignant que, de Rousseau à saient tracer des dessins ou des phrases? Le Pirèsmani et de Lefranc à Pérez Eueno, les mineur Lasage, le plombier zingueur naïfs ont presque toujours une remarquable Crépin ont nécessairement vu de reproduc- cohérence stylistique, d’autant que, comme tions d’art oriental dans les revues spirites. ajoute le critique, “le plus grand mérite des En leur temps déjà, Rousseau et Cheval naïfs reste celui de leur conscience profes- savaient se souvenir des illustrations du sionnelle, de leur honnêteté. Ils achèvent Magasin pittoresque ou d’autres maga- presque toujours leurs tableaux. Ils les zines d’information anecdotique et de voy- poussent jusqu’au bout. A l’extrême limite ages exotiques, tout en restant anachro- de leur moyens” (Les peintres naïfs, 1956). niques dans l’histoire de l’art. Remarquons cependant que, le mercantil- On commence à voir que les limites de isme et l’industrie touristique aidant, l’art brut seront fort mal circonscrites. Les comme pour l’artisanat (villages d’artisans fondateurs de la Compagnie de l’art brut en Afrique, au Mexique, etc.) une exploita- vont être les premiers à prospecter large- tion intensive de l’art naïf est apparue dans ment dans les années 1940-1950, avec l’aide plusieurs endroits. Ainsi, en Haïti, le vogue de galeristes comme Charles Ratton et René d’excellents artistes comme Hector Hyppo- Drouin. Le plus actif est évidemment lite ou Georges Liautaud, comme en Yougo- Dubuffet qui va promouvoir de nombreux slavie celle d’Ivan Generalié ou Bogosav artistes: en Suisse Aloïse Corbaz, en Živkoviæ, a provoqué la naissance de Angleterre Madge Gill, dans la banlieue regroupements d’artisans qui produisent de parisienne l’Espagnol Miguel Hernandez l’art naïf à la chaîne. Rien de naïf dans leurs (aucun rapport avec le poète homonyme), produits stéréotypés, rien de populaire. en Italie Carlo Zinelli… Il attache même l’é- Jakovsky a-t-il raison de compter Fleury- tiquette art brut à Gaston Chaissac avant de Joseph crépin parmi les naïfs? Dans l’affir- s’apercevoir qu’il a affaire à un artiste mative il aurait dû y compter aussi d’autres responsable et beaucoup plus éduqué qu’il artistes spirites alors connus comme n’avait d’abord pensé (Des avant la guerre Augustin Lesage ou Raphael Lonné qui, eux Chaissac n’a-t-il pas fréquenté Otto aussi obéissaient à une injonction extérieurs Freundlich, Albert Gleizes et d’autres pein- et comme par automatisme. Le caractère tres? N’a-t-il pas exposé?) André Breton de fini, soigné, de leurs œuvres les n’approche son côté présente éclectiquement Aloys des naïfs, il est vrai. Plus prudents, certains, Zötl, Hector Hyppolite, Miguel Vivancos, comme André Breton, suggèrent une caté- Crépin. Raymond Queneau se passionne gorie à part, l’art médiumnique. Un exposi- pour les fous littéraires (presque tous les tion à la Halle Saint-Pierre a montré que artistes d’art brut sont fascinés par l’écrit), l’expérience spirite ou la dictée des esprits Henri-Pierre Roché pour l’américain Morris ont fait naître de très nombreuses ouvres Hirshfield, Jean Paulhan pour les silex d’un depuis le milieu du dix-neuvième siècle, nommé Roger… œuvres disparates mais parfois fort belles. A ratisser large et, de nouveaux ama- Les graphismes très denses de Madge Gill teurs se joignant à cette première équipe, de n’ont rien à voir avec les scènes martiennes plus en plus large, on finit par être dans une un peu frelatées du médium Helen Smith. grande confusion. L’exemple de Chaissac Aujourd’hui cet art spirite est dorénavant montrait qu’on pouvait se tromper lourde- rangé sans hésitation dans l’art brut parce ment mais on a rectifié trop tard et l’éti- qu’il le plus souvent pratiqué par des per- quette art brut colle encore terriblement à sonnes “indemnes de culture artistique”, son œuvre. L’intervention capitale des 89 Serge Fauchereau
médecins dans la recherche introduisait même exposé avant de décider de rejeter en pourtant dans l’intérêt porté aux œuvres un bloc de monde artistique et toute une édu- paramètre psychologique qui se mêlait un cation conventionnelle pour fuir Paris et peu trop à l’intérêt strictement artistique. devenir Chomo, l’ermite de la forêt de J’avoue pour ma part que beaucoup d’œu- Fontainebleau. Là, il a crée des œuvres et vres d’art brut ou naïf ne m’apparaissent tout un environnement étrangement poé- que comme des curiosités. Et puis une par- tique à partir de bois brûlé, de matériaux enthèse: Si l’absence de culture et de faculté récupérés dans les décharges d’ordures, critique est une valeur (Les surréalistes sans se priver de l’usage de la peinture, tout recherchaient cela dans l’automatisme ou cela avec dextérité… Si l’absence d’ortho- les rêves) ne faut-il pas annexer à l’art brut doxie des matériaux mis en œuvre a pu les œuvres exécutées sous l’influence de autrefois caractériser l’art brut, ce n’est plus drogues qui annihilent ces capacités; je vraiment le cas. Depuis que Braque a collé pense, par exemple, aux dessins mescalin- de vieux journaux sur ses dessine, la iens d’Henri Michaux? De Wikkiewicz? récupération d’objets s’est généralisée; avec Une autre incertitude porte sur la dif- Jean Tinguely et les “nouveaux réalistes” férence faite par Dubuffet entre ce qui est elle s’est même fait systématiquement. intellectuel et ce qui ne l’est pas, entre le cul- La situation de l’artiste brut est aussi tivé et l’inculte, inséré dans le monde artis- ambiguë que le regard qu’on porte sur lui. tique ou à l’écart… On voit aujourd’hui que D’un côté on le suspecte discrètement tous les stades intermédiaires sont possi- d’avoir une éducation très lacunaire, bonne bles. Si on distingue assez facilement ce qui pour un simple douanier comme Rousseau est de l’art populaire, la distinction entre art ou un ouvrier maçon comme Simon Rodia, naïf et art brut n’est pas toujours aisée, et on s’étonne qu’il ait pu réaliser une même pour les spécialistes. Ainsi les naïfs œuvre si originale. Et d’un autre côté on a sont censés suivre les modèles académiques vu prétendre que fait de l’art est à la portée de tous (Dubuffet) et que la poésie peut être (à leur manière propre) et chercher la recon- faite par tous (les surréalistes). Je crois que naissance publique par la voie habituelle c’est une illusion. L’écriture des fous et des des salons et des galeries, toutes choses graphomanes bruts, si curieuse soit-elle, n’a dont les artistes bruts n’auraient cure. Or les pas d’intérêt littéraire. Certes, Rimbaud exemples à contrario abondent: Ferdinand s’est éduqué presque seul mais que de con- Cheval éditait des cartes postales de son naissances il s’est données! Les peintures de Palais idéal et en organisait des visites, Rousseau, les tours de Watts de Rodia sont Lesage et Crépin exposaient et vendaient si rares qu’elles sont uniques dans le champ leurs tableaux, comme Scottie Wilson et de plus en plus encombré et très inégal de d’autres; Auguste Forestier vendait ses l’art brut ou naît (Une œuvre singulière se objets de bois, Emile Ratier faisait des laisse mal recouvrir par une étiquette). démonstrations de ses sculptures Grâces soient pourtant rendues à Wilhelm mécaniques… Uhde, Jean Dubuffet et quelque autres Existe-t-il un artiste, fût-il brut, qui soit d’avoir élargi notre horizon artistique et totalement indemne de culture? Certains introduit des concepts qu’il n’était peut-être même ont reçu une formation artistique. pas utile de trop précisément circonscrire. Peuvent-ils l’avoir complètement oubliée? J’ai conscience d’avoir soulevé des objec- A ce compte, Louis Soutter est-il vraiment tions, des questions auxquelles je n’ai pas su un artiste brut? Les œuvres médiumniques répondre. D’autres en apporteront peut-être de Marguerite Burnat-Provins dérivent de nouvelles; certains auront, j’espère, des clairement du symbolisme pictural qu’elle a réponses ou des éclaircissements. Après connu dans sa jeunesse. Peut-on faire table tout, il n’y a pas si longtemps qu’on se rase d’une éducation et d’une information penche sur ces questions. reçues? Roger Chomeaux avait fait des études classiques aux Beaux-arts de Paris et Février 2006 90 Autour de l’art brut
91 ªtiinþã ºi filosofie Viorel BARBU Genii ºi magicieni Abstract
One discusses about the subtle difference between the so-called ordinary genius and outstanding ones whose creation mechanism by which they have done remains in dark and incomprehensible.
În timpurile noastre se vorbeºte frecvent mari scriitori. De fapt, pentru publicul larg ºi poate cu prea multã uºurinþã despre – ºi am în vedere chiar pe cel educat – ge- genii, iar atributul, de altfel bine precizat în niul devenise sinonim cu excelenþa popular- enciclopedii ºi dicþionare, este folosit pentru izatã prin media ºi numai aºa ne explicãm opere ºi performanþe de o anumitã notori- faptul cã dintre savanþii secolului al XX-lea etate dar despre care nu avem ºi o validare – ºi nu au fost puþini ºi nici neimportanþi, istoricã. De fapt, fenomenul nu este nou ºi s- dacã ne gândim la revoluþia produsã în a instalat în cultura europeanã pe la cunoaºtere în acest secol – doar doi par a fi începutul secolului al XIX-lea, odatã cu ro- fost onoraþi cu acest atribut – Albert mantismul ºi cultul personajelor excep- Einstein, motivul fiind desigur marele þionale. Geniul era una din figurile centrale. impact mediatic pe care l-a avut la începutul Atunci s-a creat ºi un cliºeu arhetip al geniu- secolului teoria relativitãþii (neînþeleasã de lui care s-a perpetuat ºi în secolul al XX-lea: nespecialiºti dar gustatã pentru paradoxu- artistul nonconformist care sparge tiparele rile sale) ºi Sigmund Freud, creatorul psi- estetice ale timpului ºi rãmâne neînþeles de hanalizei încã nevalidate ºtiinþific. contemporani, filosoful iconoclast ºi radical Enciclopediile ºi dicþionarele definesc sau savantul izolat în laboratorul sãu. Aici geniul ca o persoanã de mare inteligenþã care se vor încadra în conºtiinþa culturalã a seco- dovedeºte o capacitate intelectualã excepþionalã lului marii poeþi romantici, pictori impre- probatã prin creativitate ºi originalitate. Se mai sioniºti, câþiva mari muzicieni, filosofi pre- spune pe drept cuvânt cã geniile nu sunt cum F. Nietzche sau A. Schopenhauer ºi, doar persoane inteligente, ci ºi unice ºi ino- desigur, pentru respectabilitate marile per- vative în câmpul creaþiei intelectuale. Deºi sonalitãþi ale culturii europene din perioada corectã, aceastã definiþie este prea largã ºi anterioarã. De fapt, pe atunci ca de altfel ºi nici nu delimiteazã precis categoria. Ar astãzi, atributul de geniu era acordat mai putea intra aici peste 1000 de personalitãþi degrabã pe motive de notorietate, iar de de excepþie ale culturii universale din toate multe ori era suficient elementul de origi- timpurile (filosofi, artiºti, savanþi, umaniºti, nalitate sau noutate. Vor fi consideraþi genii oameni de stat ºi conducãtori militari) dar a cei mai importanþi artiºti ºi poeþi supra- cãror operã este judecatã astãzi ca ºi în tre- realiºti, tot aºa cum mai târziu puteau aspi- cut mai mult pe bazã de notorietate decât pe ra la acest calificativ ºi cântãreþii pop. analiza realã a contribuþiei lor la civilizaþia Exigenþa devenea însã mai înaltã în cazul umanã. Acceptând faptul cã geniul este un marilor savanþi ai secolului (Faraday, talent excepþional dovedit prin creaþii inte- Maxwell, Darwin, de pildã) ºi chiar al unor lectuale de mare profunzime ºi originalitate, 92 Genii ºi magicieni
va trebui sã admitem totuºi cã nu toate geni- rerea mea, a adevãratului geniu în matema- ile, cel puþin cele recunoscute ca atare de ticã ºi, desigur, nu numai acolo. Unicitatea cultura universalã, sunt de aceeaºi mãrime. geniului, fie el savant, artist sau scriitor, Avem, cu alte cuvinte, genii de primã clasã ºi rezidã în caracterul irepetabil al procesului (oroare) genii ordinare. În lucrarea sa The sãu de creaþie ºi acesta este misterul creaþiei Man Who Knew Infinity (Charles Scribner’s sale. Desigur, prin definiþie, orice act de Sons, New York 1991), dedicatã lui creaþie artisticã este unic, deoarece este la S. Ramanujan (1887-1920), matematician capãtul unui proces mintal care nu poate fi indian autodidact care a fãcut descoperiri reprogramat ºi deci ireversibil. ªi, cu toate fundamentale în teoria numerelor ºi anali- acestea, numai câteva pot primi calificativul zã, R. Kanigel spune urmãtoarele: “Un de geniale ºi acestea nu doar datoritã real- geniu ordinar este un individ pe care dacã izãrii artistice, originalitãþii ºi profunzimii tu sau eu am fi de câteva ori mai dotaþi mesajului, ci mai ales datoritã evidenþei cã decât suntem, am fi la fel de buni ca ºi el. artistul a creat ceva imposibil de redat ºi pe Nu este nici un mister cum lucreazã mintea care oricum nimeni nu o mai fãcuse pânã la sa. Odatã ce am înþeles ce a fãcut suntem el. Este calitatea sa de magician de care se siguri cã am fi putut ºi noi sã o facem. Cu vorbea mai sus. Un asemenea geniu descop- totul altceva este cu magicienii. Ei sunt – ca erã ºi aduce în sfera cunoaºterii adevãruri sã folosim jargonul matematic – în comple- de nepãtruns de minþile obiºnuite sau, dacã mentul ortogonal al spaþiului în care ne aflã sunt artiºti, creeazã universuri de recepþie noi ºi de aceea funcþionarea minþii lor este compatibile cu sensibilitatea umanã nu pentru noi de neînþeles. Chiar dupã ce am numai complet noi dar ºi de mare forþã înþeles ce a fãcut, procesul prin care au ajuns esteticã. Sunt creaþii care aparent se nasc din acolo rãmâne în întregime în întuneric.” neant, nu au modele pe care sã le urmeze, Avem aici o descriere, corectã dupã pã- dar nici nu pot fi imitate sau comparate cu 93 Viorel Barbu
ceva. Cu ce s-ar putea compara opera lui Aristotel, fundamentalã pentru întreaga gândire europeanã. Desigur, a fost influ- enþat de Platon, care i-a fost mentor, dar opera sa filosoficã depãºeºte tot ceea ce a creat gândirea elinã pânã la el ºi nu va fi depãºitã (decât parþial) decât dupã douã mii de ani, odatã cu noua viziune asupra lumii impusã de fizica modernã. Ce model a avut Newton atunci când a creat calculul infinitesimal sau a descoperit legea gravitaþiei. Desigur, era la curent cu matematica timpului impulsionatã de descoperirile lui R. Descartes, precum ºi de dinamica Galileianã sau observaþiile astro- nomice ale lui Kepler, dar nimic din acestea nu puteau anticipa sau conduce prin mijloace inductive la excepþionalele descoperiri de care vorbeam. Cum ar putea fi încadratã istoric în matematica secolului al XX-lea, de altfel bogatã în descoperiri fundamentale, teore- ma de incompletitudine a lui Gödel care revoluþioneazã logica matematicã ºi bazele matematicii însãºi printr-un rezultat nu numai surprinzãtor, dar chiar miraculos ºi care infirma câteva sute de ani de încercãri de formalizare logicã a matematicii. Era un eveniment ºtiinþific asemãnãtor cu cel pro- dus cu o sutã de ani mai înainte prin descoperirea geometriei neeuclideene de cãtre Lobacevski ºi J. Bolyai. Am putea vorbi aici ºi despre creaþia marelui Shakespeare. Se ºtie cã cele mai multe dintre piesele sale de teatru erau pre- lucrãri (azi le-am numi plagiate) ale unor opere de teatru care circulau de mai multã vreme în Europa, dar forþa dramaticã ºi pro- funzimea operei sale nu numai cã sunt unice, dar nu sunt nicãieri de regãsit, nici înainte ºi nici dupã el. În Europa secolului al XIX-lea au creat mai mult de 20 de scriitori consideraþi astãzi ca ºi atunci geniali. Totuºi, cine dintre aceºtia se poate asemui lui Honoré de Balzac, F. Dostoievski sau Lev Tolstoi? De aceea, marii creatori (geniile magicieni – cum am convenit sã le numim) sunt ºi incomode în culturã; nu pot avea imitatori, iar culmile operei lor induce un sentiment de frustrare ºi neputinþã. 94 Carnet parizian Virgil TÃNASE Celine despre Leningrad Résume Le fragment est une partie du journal parisien de l'auteur, qui parle de la découverte des textes de Céline sur Leningrad. On offre au lecteur un morceau de la vie et la société leningradistes.
Descopãr aproape din întâmplare, la din ce în ce mai aeriene… Dus de val, câteva luni dupã o lungã ºedere în Rusia – oaraºul nãpãdeºte cerul…, se desprinde de pe care n-o cunoscusem pânã acum decât pãmânt… Se avântã de peste tot… Oraº pe « printre picãturi », hãrþuit de grijile specta- mãsura cerului ! Cer de ghiaþã, oglindã colelor pe care le prezentam în turneu, de infinitã… Case pânã la pierzanie… Vetuste, cele ale participãrii la diferite conferinþe sau gigantice, zbârcite, perforate, prãbuºte sub colocvii – textele lui Céline despre povara unui trecut imens… » Leningrad. ªi regãsesc, spuse cu o forþã Tradus în rusã de Elsa Triolet, Voyage au impresionantã, printr-un fel de interjecþii lit- bout de la nuit a fost publicat în tiraje de erare, de imagini exclamative, senzaþiile pe masã dar drepturile de autor, considerabile, care le-am avut în acest oraº care nu mã nu pot fi cheltuite decât pe loc, în Uniunea încântã – Céline îl considerã cel mai frumos sovieticã. Céline, ridicat în slãvi de însuºi din lume, în genul « Viena, Stokholm, Jdanov la ultimul congres al scriitorilor Amsterdam » - dar cãruia nu se poate sã nu- sovietici, ajunge la Lenigrad la sfârºitul lui i recunoºti un fel de mãreþie geologicã, o august 1936. Nu este un invitat oficial, înfruntare tulburãtoare a pãmântului cu închis într-o rezidenþã pentru oaspeþii de apa, a stepei cu cerul, a Rãsãritului cu vazã, din care nu se iese decât pentru pro- Occidentul : « Neva. Desfãºurându-se la gramul prestabilit. Fireºte, « Comitetul pen- nesfârºit, mereu… spre larg, vânãt… tru legãturile cu strãinãtatea » îl dã în grija cerul… marea… gura cãscatã a fluviului… unui ghid, Natalia, a cãrui misiune este la nesfârºit… marea se nãpusteºte peste deopotrivã de a-i « explica » realitãþile sovi- noi… peste oraº. Îl þine în palmã, marea !... etice ºi de a-l supraveghia, dar libertatea de strãvezie, fantasticã, încordatã… în mâinile care dispune este mult mai mare decât cea a ei… cât þin cheiurile… tot oraºul o încrân- altor scriitori francezi care se perindã la acea cenare… palate… ºi alte palate. vreme prin þara sovietelor. Céline, care a Dreptunghiuri dure, cupole, marmurã, fost dintotdeauna un om sãrac, trage la cel enorme bijuterii dure, pe malul apei livide. mai fatuos hotel de pe miticul Nevskii Cerul marelui Nord mai sticlos, ºi mai Prospekt, Hotelul Europa, închiriazã o strãveziu decât enormitatea fluviului, nu maºinã Packard pentru traseele mai lungi ºi mult, o nuanþã, nãuc… alte clopotniþi… timp de o lunã bate Leningradul în lung ºi- douãzeci de perle de aur alungi… plânse n lat. din cer… ªi-n fine Amiralitatea, feroce, Nu-l atrag colecþiile muzeului Ermitaj, ci þeapãnã, împunge firmamentul… Alte piaþa imensã din faþa palatului : « velodrom douãzeci de bulevarde… alte deschideri, pentru elefanþi unde poþi rãtãci vo douã perspective, spre un spaþiu mereu sporit… brigãzi fãrã mãcar sã-þi dai seama… Iar în 95 Virgil Tãnase
tel cu fir de argint. Balcoane cearcãnuite, franjuri azurii, în cascadã. Candelabrul, nebuloasã de stele… Dedesubt paianjeniº de ramuri de-o culoare asfinþie, lemnãrii rãsucite, catifele în tonuri dulci, poezia fotoliilor… » De calitatea spectacolelor de operã : vede Dama de picã de vreo patru ori. ªi mai ales baletele : o muzicã de orgã, i se pare, scrisã cu corpurile dansatorilor. Céline, se ºtie, are o slãbiciune pentru balet, ºi mai ales pentru balerine. Fantasmeazã. Ar vrea… Scurt pe doi, Natalia, îi obþine o întrevedere cu directorul teatrului Kirov. Scriitorul francez lãudat de Jdanov e primit în sale de consiliu, în prezenþa a vreo douãzeci de personalitãþi ale teatrului : balerini, consiliul de conducere, biroul de partid, etc. Timp de o orã, înflãcãrat – « sunt când decorul, când orchestra, când corpul de balet… » - Céline le expune subiectul pe care îl propune : o istorie cu demoni, cu balerine ieºite de-a dreptul din iad, cu þãrani care-ºi lasã satul, vrãjiþi de aceste femei infernale, cu o þãrãncuþã care, pãrãsitã de iubitul ei, se omoarã dar vine totuºi de pe lumea cealaltã ca sã mai danseze o datã cu el, etc. La sfârºit, directorul exprimã opinia generalã : totul e foarte bine ºi frumos, dar unde e « mesajul social » ? jur un zgârâie nori prãvãlit, culcat, Când Céline vrea sã plece la Moscova, desfãºurat în evantai, cu cinci mii de Natalia îl îndeamnã sã renunþe. Scrisorile pe gãurele, ferãstruici ºi orificii… biroul þar- care le trimite în Franþa ºi chiar cãrþile ilor » ; priveºte uluit catedrala Maicii poºtale – nici mãcar nu trebuie sã le Domnului de la Kazan « lãþindu-ºi umbra dezlipeºti ca sã le citeºti – nu fac elogiul pe douãzeci de strãzi, pe-un întreg cartier, regimului sovietic, din contrã. Céline a cu aripele-ntinse peste un stol de vãzut ºi a aflat destule ca sã înþeleagã cã e coloane… », ºi, dincolo de Neva, fortãreaþa înþelept sã urmeze sfatul ghidului sãu. Petru ºi Pavel : « fãcutã ghem, pironitã pe Pãcat. Atât de diferitã, de-o grandoare mai insulã de înspãimântãtoarea catedralã care tainicã, crescutã firesc din inima Rusiei ºi adãposteºte mormintele þarilor, toþi purtând pânã-n floare seva acestei civilizaþii mãcelãriþi. Cocardã din piatrã de puºcãrie, de-o altã plãmadã decât cea a occidentului, încremenitã, strãpunsã de-un îngrozitor Moscova ar fi putut prilejui pagini încã ºi pumnal de aur, tot numai ascuþiº, suliþa mai uimitoare. Simt un fel de frustrare în unei biserici pentru o parohie de asasi- primul rând literarã. naþi… ». Într-adevãr, ochiul nostru parcã priveºte Iar seara, searã de searã, teatrul Kirov, a doua oarã atunci când cuvintele – cele ale fostul Mariinskii. Céline e fascinat. De salã, scriitorului, mai potrivite decât ale noastre – care i se pare cea mai minunatã din câte a scot lucrurile din învãlmãºeala simþirii ºi le vãzut : « O minune ! Gen mamut…, dau un nume, un nume care numai el ne graþioasã, mamut graþios, aerian slavã îngãduie sã le mânuim, sã facem din senti- Domnului, de-un albastru ca al cerului, pas- mente repere de viaþã. 96 Culturã ºi ecomomie Napoleon POP Valeriu IOAN-FFRANC Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V) Abstract
The article proposes an overview on the way in which the progress of economy and the religious changes influence and determine each other.
Progresul în credinþã confirmã Credem cã este extrem de dificilã definirea bogãþiei ºi fericirii omului într-o progresul economic? singurã frazã. Creatorul ne-a lãsat în mod “Bogãþia este produsul capacitãþii indirect Cartea Cãrþilor, ea fiind calea de omului de a gândi”. urmat spre ele, dându-ne capacitatea sã ni le Ayn Rand închipuim, înfãþiºãm, reprezentãm ºi, mai “Fericirea noastrã depinde de ales, sã le înþelegem sensul larg. Acel sens înþelepciune”. niciodatã posibil de cuprins, dar mereu Sofocle descoperit, pentru cã de la sfinþi, asceþi, “Conºtiinþa oferã oamenilor drep- filosofi ºi simpli credincioºi, bogãþiei ºi feri- tul de a-ºi gãsi fericirea. Este de cirii i-au fost adãugate mereu ºi mereu câte datoria fiecãruia sã o ºi gãseascã”. ceva din infinitatea faþetelor, fãrã sã fi fost Benjamin Franklin vreodatã epuizate. În universalitatea ºi infinitatea bogãþiei ºi fericirii, atât în sens Eseul nostru care, se poate observa, s-a spiritual, cât ºi material, prin harul cred- consacrat pentagramei spaþial-atemporale inþei, fiecare om le poate înþelege diferit, (Divinitate-Om-Credinþã-Religie-Virtuþi), se însã cu aceeaºi capacitate de a fi împlinit de deschide, în ultima parte, a cincea, cu trei ele. gânduri ale unor personalitãþi despãrþite Divinitatea ºi-a “lãsat” creaþia - omul - sã semnificativ de timpul în care mesajul lor s- fie, pentru o clipã în contact, dar fãrã sã le a eterizat în univers. înþeleagã, cu fericirea ºi bogãþia întruchipate Bogãþia ºi/sau fericirea este contrapusã, în Eden. I-au fost dezvãluite ca palpabile, cu ca percepþie sau rezultat material gândirii, simþurile vãzului, auzului, pipãitului, dar înþelepciunii ºi acþiunii umane. Cu alte nu ºi veºnic accesibile. Avertismentul de a cuvinte, revelaþia ºi contemplarea te pot nu mânca din fructele pomului cunoaºterii conduce spre un anume ideal prin practi- ºi de a nu se atinge de cel al vieþii ne relevã, carea lor. Subiectul în toate este omul, dar nu poate, iubirea nemãsuratã a Divinitãþii pen- unul oarecare, ci omul care gândeºte, tru omul creat de ea, oferindu-i veºnicia deþine, prin urmare, energia din spatele bunãstãrii vieþii lumeºti în Rai. Nu i-a opri- cuvântului. El trebuie sã devinã înþelept mat curiozitatea, îndemnându-l pe Adam sã prin conºtientizarea virtuþilor date lui ca har denumeascã el tot ceea ce întâlneºte. divin. El trebuie sã caute pentru a gãsi ceea Curiozitatea femeii a fost “ispititã” de ce-ºi doreºte, folosindu-ºi ºi mintea ºi ºarpe, iar ceea ce era intrinsec de înþeles ca înþelepciunea, dacã se poate simultan. bunãstare perpetuã, a devenit un ideal al 97 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
omului prin alungarea din Rai. Un ideal noi gândul diferenþierii, în sensul laudei care trebuie înþeles ºi de atins, atât de omul pentru unii ºi dezaprobãrii pentru alþii. Prin generic, cât ºi de fiecare generaþie ºi fiecare ea vrem sã întãrim necesitatea pentru omul individ, în cãlãuzirea tuturor de credinþa în credincios (ca obligaþie divinã) ca bogãþia ºi creator. fericirea sã fie privite unitar ºi simultan prin În multe din textele biblice, unele citate spirit ºi fiinþã pãmânteascã, pentru a le de noi, se spune cã izvorul cunoaºterii ºi putea conferi o completitudine dupã voia priceperii este credinþa în Dumnezeu ºi lui Dumnezeu, chiar dacã nu o vom atinge numai din perspectiva acestei sorginte niciodatã. Sã fie oare calea, care nu se va rãmânem drepþi cu noi înºine ºi cu semenii putea strãbate niciodatã, în totalitate, în noºtri, întrucât credinþa ne elibereazã de a viaþa pãmânteascã de reîntoarcere a omului judeca strâmb ºi fãrã de lege. Iatã cum ide- în Rai? alul bogãþiei ºi fericirii nu poate fi rezervat Credem cã aceastã completitudine trebuie sã numai unora din credincioºi sau numai se regãseascã structural în mod obligatoriu ºi în unor oameni, întrucât cunoaºterea ºi pri- ceea ce ar putea fi bogãþie ºi fericire economicã: ceperea - început al ºtiinþei - sunt date ca har ea trebuie sã fie perceputã simultan de cât activ tuturor credincioºilor ºi ca har mai mulþi semeni, indiferent de cine sunt potenþial tuturor oamenilor. Oameni cu o promotorii, trebuie sã serveascã dreptãþii, sã capacitate de contemplare mai profundã - ajute omul sã vadã bogãþie ºi fericire dinco- Rand, Sofocle, Franklin ºi mulþi alþii - con- lo de cifrele seci în care exprimãm econo- firmã acelaºi lucru, al validitãþii idealului micul. pentru toþi, totuºi condiþionat atunci când Limitându-ne la dimensiunea economicã este de dorit sã te apropii de el: sã gândeºti, a bogãþiei ºi fericirii ºi trecând prin citatele sã fi înþelept, sã-þi valorifici dreptul la ele motto ale acestui capitol, ca oameni credin- prin conºtiinþã. cioºi avem din nou revelaþia primordialitãþii Din unghiul nostru de vedere, precizat cuvântului care este Dumnezeu ºi cu Dum- de la bun început, conexãm gândirea, nezeu, aceastã energie primarã care poate fi înþelepciunea, conºtiinþa de omul credincios gândul, devenit înþelepciune ºi conºtiinþã, ºi de reverberaþia acestora în munca sa toate privite ca responsabilitate datã nouã lumeascã. Prin aceastã precizare îndrãznim de Divinitate pentru a gestiona resurse lim- sã identificãm un numitor comun al itate spre binele câtor mai mulþi semeni. bogãþiei ºi fericirii, în înþelesul cã, în viaþa Am fost noi înºine martori ai frustrãrii lumeascã, din definiþia celor invocate mai nereflectãrii progresului economic de înainte nu poate lipsi ECONOMICUL. ansamblu în viaþa fiecãrui individ, chiar cu Acesta din urmã poate fi considerat, în acceptul unei întârzieri al acestei reflectãri. egalã mãsurã, fundamentul bogãþiei ºi feri- Este bine, este rãu? Este corect sau incorect? cirii sau, cel puþin, o dimensiunea reprezen- Rãspunsul este simplu, numai în mãsura în tãrii acestuia. Este de observat cã, acceptând care vom încerca sã înþelegem cã oricãrei teza universalitãþii ºi infinitãþii celor douã minuni, inclusiv cele economice, îi este dat categorii - ca percepþie, reprezentare, sferã sã treacã prin oameni, îi este dat sã înceapã de cuprindere, înþelegere etc. - nu dãm nici cu energia gândului fiecãrui din noi, izvorul un ordin de mãrime economicului, ci vor- oricãrui proiect sau inovaþie. bim, deocamdatã, pur ºi simplu despre eco- nomicul care incumbã munca omului. 1. Despre progresul în credinþã ºi impactul În viaþa spiritualã hrãnitã de credinþã, asupra economiei bogãþia ºi fericirea sunt chiar expresia Educaþia proprie ºi timpul trãirii noastre suiºului pe treptele revelaþiei, în timp ce în în lumea pãmânteascã ne îndeamnã, ºi viaþa materialã mulþi oameni încã îºi doresc poate ne obligã, sã descifrãm demersul pro- mãcar o licãrire a bogãþiei sau fericirii în pus în eseul acesta printr-un limbaj al dimensiunea lor economicã, o câtime cât de epocii, reflectând nivelul atins al cunoaº- micã. Prin aceastã antitezã este departe de terii. Ca urmare, energia gândului fiecãruia 98 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)
este intrinsecã în fiinþa umanã, un dat de creator - lucru demonstrat de evoluþia sa intelectualã, a înþelegerii treptate a mediului natural ºi social în care trãieºte - atunci chiar credinþa la iniþial, sã-l numim nivel zero nu îl opreºte pe om sã fie creator, odatã ce Divinitatea ºi-a “osândit” creaþia la viaþã ºi a spus rãspicat, acest lucru, la alungarea din Rai. Iatã, deci, cã progresul în credinþã, de la starea zero spre plus infinit - echivalentã, într-o altã scarã, cea biblicã, cu cât îi va fi dat omului sã existe pe pãmânt - este multipli- catorul forþei iniþiale a gândului, care devine din ce în ce mai plin de energie. Rezultatele sinergiei acestui gând mereu potenþat de credinþã ne-a adus la civilizaþia de astãzi, la valorile politice, sociale ºi eco- nomice ale momentului pe care îl trãim. Dacã vom încerca sã definim credinþa în Divinitate ca fiind cel mai cuprinzãtor cod de conduitã al omului pe planeta Pãmânt, valabil atât pentru semenii lui între ei ºi între aceºtia ºi natura creatã de Divinitate, atunci vom avea ºi revelaþia simbolisticii Divinitãþii. Biblia, privitã iniþial chiar ºi numai ca o împletire de istoric ºi legendã, stârneºte o curiozitate care, pentru mulþi a fost declicul predominant spre credinþã. Din acest moment, citirea Bibliei devine o lec- turã de cu totul altã naturã, cea a intro- specþiei proprii faþã de referinþele supreme, a mãsurãrii distanþei dintre modul tãu de manifestare ºi acestea, descoperirea treptatã a cãii de a micºora aceastã distanþã, nicio- datã posibil de redus la zero! Iniþiat pe din noi trebuie înþeleasã ca fiind polarizatã, fãgaºul credinþei, simþi aproape “ambiþia” ca având un sens cãruia trebuie sã i se de a trãi în credinþã, dar ºi invitaþia de a-þi atribuie multe calitãþi. perfecþiona gândirea, pentru a înþelege sim- În scrierea aceasta a noastrã, forþa gân- bolistica Divinitãþii, o reprezentare exclu- dului este polarizatã de credinþa în sivã a faptelor bune - în sens filosofic ºi Divinitate ºi, credem, cã mãrimea ei este cel lumesc - a modului în care sã comiþi uneori, puþin proporþionalã cu progresul fiecãruia mãcar dacã nu întotdeauna, fapte bune. din noi în credinþã. A pune respectiva legã- Invitaþia primitã des, de mulþi din noi, de turã într-o anume stare de emoþie, numai cu a gândi pozitiv în clipe de cumpãnã, venitã termeni pozitivi, ne relevã o idee deja prin înþelepciunea popularã este, în fapt, expusã: Dumnezeu nu ºi-a diferenþiat simbolistica de acþiune divinã numai în sen- creaþia în raport cu credinþa ºi necredinþa, ci sul faptelor bune. l-a fãcut pe om sã înþeleagã cã a vrea mai Atunci cum descifrãm progresul în credinþã mult, înseamnã a crede mai mult în acel ºi impactul asupra economicului? Abordarea ceva. Cu alte cuvinte, dacã forþa gândului logicã este calea directã a acestei descifrãri, 99 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
pe mãsurã ce devenind ºi noi mai cunoscã- 2. Economicul lumesc intenþional este tori al Cãrþii Cãrþilor. mereu o faptã bunã: oferã bunuri ºi ser- Biblia ne spune cã apropierea noastrã de vicii pentru a satisface trebuinþele omu- Divinitate este echivalentã cu mai multã lui. Accesibilitatea la ele este o problemã cunoaºtere ºi pricepere. Mai multã cunoaºtere datã de creator în sarcina omului, prin ºi pricepere pleacã de la sâmburele de îndemnul simplu de a munci în lumea cunoaºtere ºi pricepere cu care ne-a dotat lui. iniþial Creatorul, întrucât chiar ºi atunci 3. Pentru ca economicul sã progreseze, când Adam ºi Eva erau în Rai, bucurându- omul a fost dotat cu forþa gândului vi- se de frumuseþe ºi bogãþie nemãrginite, au zionar, iar idealurile ca valori creºtine au trebuit sã discearnã între permisivitatea ºi inspirat uneltele, cãci ºi calea de urmat imperativitatea poruncii lui Dumnezeu. spre ele ne-a fost arãtatã. Aceºtia au fãcut-o în sensul cã viaþa noastrã 4. Economicul concret predominã în fapte pãmânteascã sã fie un drum nesfârºit de a bune, statistica vorbind despre indica- ajunge în Rai, iar în calea timpului sã fãurim torii de civilizaþie, de nivel de trai etc. mereu bogãþii, cu o reprezentare temporarã Aceastã predominanþã nu poate fi expli- a fericirii, mereu înþelese în sensul de a catã decât prin prevalenþa moralitãþii putea fi depãºite. hrãnitã de virtuþi. A ajunge la ele este Progresul în credinþã ne-a permis atât nevoie de educaþie, a le ºi aplica în trãirea dezvoltarea cunoaºterii cât ºi creºterea pri- lumeascã efemerã înseamnã a avea har ceperii noastre, asimilând ºi înþelegând tot (mãcar talent lumesc!) A avea har în- mai adânc sensul “faptei bune”. Progresul seamnã sã te apropii de Divinitate, sã ai în credinþã a permis omului credincios credinþã în forþa reuºitei, cu gândul la expansiunea în toate dimensiunile a “faptei sprijinul divin, sã gândeºti pozitiv. bune”, ea însãºi devenitã sinonimã cu pro- 5. Bogãþia ºi fericirea privite economic tre- gresul lumii pãmânteºti. ªi când credinþa buie sã fie morale prin accesibilitate. este privitã ca un cod suprem de conduitã Preþul lor economic trebuie sã fie moral pentru a face fapte bune, atunci cunoaºterea atât prin larga accesibilitate, cât ºi prin ºi priceperea au beneficiat mereu de eficienþa costurilor. Dumnezeu când a raportarea la referenþialele divine. A tinde spus credinciosului sã batã cã i se va cãtre ele explicã însãºi natura progresului deschide, sã cearã cã va primi etc., a lumii pãmânteºti, observând cu mirare îndemnat pe om nu sã facã pomanã, ci sã douã lucruri esenþiale. Primul, cã bogãþia ºi fie capabil sã ofere din bogãþia ºi fericirea frumuseþea lumeascã, de naturã materialã, lui (economicã) ºi semenului aflat în aduce fericire prin abordarea lor moralã, suferinþã. Ca urmare, redistribuþia eco- adicã sã fie fapte bune. Al doilea, cã bogãþia nomicã vãzutã de Divinitate nu are nimic ºi frumuseþea lumeascã, de naturã materi- cu sãrãcirea unuia în detrimentul altuia. alã, sunt rezultatul înãlþãrii spiritului în 6. Progresul economic are nevoie în limba- credinþã. De aici decurg unele concluzii jul prezent de cunoaºtere, forþa gândului interesante, dar extrem de simple, care imponderabil fiind re-recunoscutã ca poate stârnesc chiar zâmbete pentru cei instrument de lucru asupra naturii mate- care, trãind cu ele, le-au clasificat, ºi le mai riale (oare nu seamãnã ceea ce afirmãm clasificã încã, drept rutinã. acum în mod filosofic, cu ceea ce fizic a 1. Economicul lumesc, care aduce bogãþie ºi fost inventat: a tãia cu laserul, fascicol de fericire relativã (mereu raportate la ni- energie, o piesã materialã?). Cunoaºterea velul de dezvoltare) este pus în miºcare a înlocuit pe drept cuvânt convenþionalul de cunoaºterea naturii ºi priceperea de a “Cercetare ºi Dezvoltare” ca motor al conlucra cu ea. Cunoaºterea este reflexul economicului, R&D fiind organic prece- curiozitãþii umane, un dar divin, iar pri- date de nevoia de cunoaºtere. ceperea derivã din înþelegerea accesibilã 7. Progresul economic are nevoie de o per- prin apropierea de Divinitate. manentã creativitate, iar acest cuvânt 100 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)
este dominat de moralitatea cãii spre per- fascinat este cã apropierea de perfecþi- fecþiune. Drumul spre perfecþiune, pen- unea divinã incumbã o ºi mai mare tru a face fapte bune, trece (din nou) prin apropiere de însãºi Divinitate pentru cã, virtuþi, a cãror înþeles ºi înþelegere are repetãm, cunoaºterea ºi priceperea nevoie de contemplare profundã. Aceas- umanã cresc cu apropierea noastrã de tã stare este caracteristicã (ºi) credincio- Dumnezeu. sului care, prin contemplare, ajunge la Iatã cum conexiunea între creºtinism ºi revelaþia soluþiei. Soluþia dã obiect cre- economic îºi dezvãluie ºi dimensiunea core- ativitãþii, iar munca omului pune creati- laþiei dinamice, respectiv progresul în credin- vitatea în operã. þã aduce dupã sine progresul economic. 8. Bogãþia ºi fericirea în sens econo- mic/lumesc depind numai ºi numai de 2. Progresul economic ajutat de creºterea cre- om, singurul creator de valoare prin dinþei muncã. Care ar putea fi însã sorgintea Corelaþia dinamicã amintitã, între cre- acestei capacitãþi a omului de a crea va- dinþã ºi economie, trebuie privitã ºi prin loare? Convenþional ºi simplist econo- prisma legãturii între aprofundarea credin- miºtii au spus cã prin muncã, fapt care þei ºi performanþa economicã. Preceptele de- parcã seamãnã semnificativ cu textele scrise privind credinþa în sine, poziþionarea din genezã. Credem însã cã “munca faþã de ea, treptele de intermediere între omeneascã” este o categorie filosoficã credincios-credinþã-religie-virtuþi - pânã la complexã, întrucât ea alãturã ceva uimi- Divinitate au avut, credem, darul eviden- tor ºi diferit în plan pãmântesc ºi biblic: þierii perfecþionãrii umane, deci inclusiv a alãturarea creaþiei divine - privite ca per- abilitãþilor sale economice, prin beneficiile fecþiune - cu pedeapsa trudei aceleaºi cre- credinþei în Divinitate. Lanþul acestei per- aþii, care nu a ascultat de porunca divinã. fecþionãri nu este simplu, atât timp cât vom În plan pãmântesc, avem alãturarea considera aprofundarea credinþei o ºcoalã fiinþei perfecte cu darul ei major de a de tip deosebit, unde voinþa omului trebuie supravieþui osândei: “gândesc, deci sã fie mai presus de orice “obligaþie” im- exist”, dar a exista în sensul viului pusã din exteriorul pur lumesc. lumesc este punerea în operã a energiei Este important de spus cã aprofundarea imponderabile a gândului mereu vizio- credinþei în Divinitate, privitã ca o altã nar sub forma celor de trebuinþã. Munca ºcoalã, nu intrã în nici o contradicþie cu în sens economic este numai o parte din ºcoala convenþionalã în care, în condiþiile punerea în operã a gândului uman, el valorilor democratice, se pune accent pe însuºi mult mai larg decât cuvântul drepturile omului. Acestea din urmã sunt o lumesc, noþiunea de comunicare. Numai translatare în termeni contemporani a per- “cuvântul” din genezã poate fi echivalat ceptelor filosofice biblice cu privire la cu gândul omului, în sensul strict cã ordinea dintre oameni. Mai mult, predis- omul a fost creat dupã “chipul ºi poziþia spre respectiva aprofundare þine de asemãnarea” cu Dumnezeu, fiindu-i omul însuºi, dacã acumulãrile anterioare în deschis - potenþial - drumul nesfârºit de credinþã i-au dat confortul contemplaþiei a-l ajunge în perfecþiune, fãrã sã-l egaleze unui proiect lumesc prin valorile revelaþiei vreodatã. divine. Aceasta din urmã i-au suscitat 9. În economie, a face ca Dumnezeu este cunoaºterea spiritualã, i-au stimulat o altã invitaþia permanentã pentru creºtere, abordare a acþiunii lumeºti, i-au catalizat dinamism, reînnoire, regenerare, schim- faptele bune cu practicarea virtuþilor, i-au bare, eficienþã, eficacitate etc. - numai dat o înþelegere mai bunã ºi lipsitã de ego- fapte bune - cu adaugio-ul divin al încu- ism asupra vieþii pãmânteºti, pe mãsura rajãrii. Privind la perfecþiunea înãlþãrii sale spirituale, a apropierii de Divinitãþii, omului îi este deschisã calea Dumnezeu în însãºi dorinþa de cunoaºtere, spre progresul economic. Ceea ce este proprie firii umane. 101 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
În calitatea sa de creator de valori din noi - devenind idealuri care transced lumeºti de importanþã economicã ºi socialã, materialul pãmântesc. Chiar numai ºi acest omul credincios crede în cãlãuzirea divinã lucru are conotaþia cã progresul economic, nu din teamã, ci din responsabilitate. într-o amintitã etapã, poate fi atins, întrucât Responsabilitatea, privind nepãrtinitor performanþa omului credincios a acþionat cãtre semeni ºi fiind conºtienþi de nevoia lor nu numai asupra materiei, ci ºi asupra spir- de fapte bune, înseamnã practicarea vir- itului sãu. Un spirit înãlþat modeleazã mai tuþilor, iar prin ele se poate privi mereu la eficient materia prin sistemul economic. chipul ºi îndemnurile lui Dumnezeu. Cum? De ce? Vom rãspunde la aceste între- Referenþialul perfecþiunii divine îndeamnã bãri sintetizând într-o altã formã concluzii la încercarea propriilor puteri, satisfacþia deja prezentate. Aminteam de conexiuni spiritualã fiind legatã mereu de pasul între ºcoala spiritualã dedicatã apropierii de fiecãruia spre perfecþiunea proiectelor Divinitate ºi ºcoala Convenþionalã. Acestea lumeºti. Nu întâmplãtor multe din sunt într-o sinergie absolut normalã, care proiectele lumeºti, care înglobeazã poate fi argumentatã. Folosofii au decupat cunoºtinþe ºtiinþifice surprinzãtoare rapor- din propriile revelaþii ºi au translatat spre tate la timpurile lor, au fost dedicate cunoaºterea semenilor percepte de înaltã Divinitãþii. moralitate. ªtiinþele exacte au progresat prin Credinþa ºi încrederea în posibila apro- aplecarea spre natura materialã a fundare a perfecþiunii declanºeazã, credem, fiolosofilor. Mai toate ºtiinþele predate în prin prisma tuturor perceptelor amintite, un ºcolile convenþionale sunt rezervoarele comportament uman mai performant, lumeºti, tangibile ale revelaþiilor unor bogãþia ºi fericirea - în descrierea fiecãruia spirite înalte. Încercãm sã generalizãm 102 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)
ideea cã ºcoala cunoaºterii Divinitãþii ali- omenirea astãzi va fi regãsitã în aceleaºi menteazã din plin, în forme transformate, îndemnuri simple ale Divinitãþii, regãsibile cunoaºterea predatã în ºcolile con- în Cartea Cãrþilor atemporalã. Sâmburele venþionale. Unii oameni au încercat sã rupã tuturor acestora este mesajul, îndemnul la a acest lanþ ºi sã-ºi facã prozeliþi, dar în toate munci, oferta fiind zestrea Pãmântului finit, timpurile gãsim exemple de revenire la decupat din Univers, datã omului de cãtre viaþa divinã, mãcar pentru încã o respiraþie Dumnezeu. De la calitatea muncii, privitã pe spiritualã pentru a putea înainta. domenii, în intensitate, în valoarea creatã, la Ca urmare, unde se acumuleazã ceea ce este normal a da din rezultatele ei fie înãlþarea în spirit în omul care munceºte - Cezarului, fie semenilor neajutoraþi, din homo economicus? ceea ce îþi rãmâne þie (în câºtiguri - salariu, Putem porni la acest rãspuns de la com- în naturã - autoconsum), pe ce economiseºti portamentul uman cizelat de credinþã. pentru alte necesitãþi imediate sau viitoare Dincolo de orice tãrie a credinþei, contactul s-a construit tot eºafodajul economic. cu ea al omului are un impact pozitiv. Este De la bun început Divinitatea ne-a dat exact ceea ce ºi-a dorit Divinitatea pentru Pãmântul cu tot ce este pe el ºi în el, sub propria sa creaþie - omul sã fie cãlãuzit spre forma capitalului natural (un fel de Rai) ºi, bine ferindu-se de propriile sale ispite, iar în în scurt timp de la crearea omului, munca acest bine conlucrarea ºi dedicarea cãtre acestuia. Sinergia dintre aceºti doi factori, semeni are un rol central. chiar sub “osânda” divinã, ne-au adus la Acumularea de credinþã - privitã ca nivelul de civilizaþie economicã pe care ºcoalã spiritualã - ºlefuieºte comportamen- încercãm sã-l desluºim ºi sã-l gestionãm tul omului generic ºi, poate în mod special, mereu, prin teorie, politici, mecanisme, fac- al liderilor între semeni. Sã ne întrebãm, la tori de influenþã, pânã la subtilitãþile, dragi acest moment, ce este legea fundamentalã chiar Divinitãþii, de sustenabilitate ºi dura- pentru o societate concretizatã într-o bilitate. Constituþie. Poate un studiu cu totul separat Întâmplãtor, trãim azi conotaþiile nece- ne va demonstra cã toate principiile consti- sare dezvoltãrii economice (consistenþã, tuþionale îºi iau seva din învãþãturile sustenabilitate, durabilitate) revendicate Divinitãþii, scrise în Biblie. O digresiune chiar de Dumnezeu când l-a alungat pe om cãtre pãrinþii care au fondat America ne din Rai, avertizându-l cã nimic nu i se va da relevã puterea lor de întoarcere cãtre per- pe gratis, cã va suferi dacã va fi duºmãnos ceptele fundamentale ale credinþei în cu natura, cã va fi pedepsit dacã nu se va Divinitate. Sã nu uitãm cã mulþi dintre apleca ºi asupra trebuinþelor semenilor în primii colonizatori au plecat din Europa suferinþã. pentru cã au fost persecutaþi pentru cred- Oare armonia care trebuie sã existe între inþã. Oare întâmplarea face ca dupã ce SUA politicile economice este o descoperire a au avut aceastã nouã Constituþie sã devinã omului sau manifestarea înþelepciunii, cel mai puternic stat economic? Poate pen- mãcar din când în când, tocmai pentru cã i- tru unii, nu ºi pentru noi, întrucât nu putem a dat-o Dumnezeu omului ca zestre iniþialã? separa întronarea respectivei Constituþii de Oare echilibrele macroeconomice nu sunt modul în care oamenii de sub jurisdicþia ei reversul la invitaþia lui Dumnezeu de a nu fi s-au aplecat asupra dreptãþii (din nou lacom? Oare deficitele (bugetare, de cont faptele bune) ºi asupra muncii lor (“osânda curent) nu sunt expresia lãcomiei, a încer- vieþii”). Ne spune ceva faptul cã 9 din 10 cãrii de a trãi dincolo de resurse? ªi putem americani sunt credincioºi? Oare ce este continua, dar detaliul n-ar face decât sã ne statul de drept în cuvintele de azi decât îndepãrteze de la principiile abordãrii noas- îndemnul de a nu trãi fãrã de lege ºi de a nu tre. judeca semenii fiind tu un nelegiuit? Am atins vârfurile icebergului economic Esenþa politicilor economice “despuiate” numai din dorinþa de a invita ºi noi cititorul de cunoºtinþele de detaliu la care a ajuns sã observe profunzimea corelaþiei creºtin- 103 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
gestiune, de consum, de distribuþie etc. a resurselor) vom fi miraþi de simplitatea bib- licã a acestora. De regulã, într-un punct al sistemului economic, s-a manifestat generic lãcomia, sub una din miile de faþete ale sale. S-a ieºit, cu alte cuvinte, din preceptele Divine, iar un astfel de moment cheamã la o “reîntoarcere”. Societatea face o alegere, o selecþie, priveºte spre cei care trãiesc înþelept, iar mecanismul democraþiei (pe undeva o palidã copiere a modului în care Isus ºi-a ales apostolii) ne readuce pe dru- mul unei posibile soluþii investind în “oameni noi”. Ce se aºteaptã de la aceºtia? În mod curios, nimeni nu se aºteaptã la minuni, cãci aceasta este ºi vrerea Divinitãþii. O minune ar fi un preþ mult prea scãzut pentru infidelitatea omului în încred- erea pe care i-a acordat-o Dumnezeu în gestiunea lumii lumeºti. Toþi privim însã la ºansa unei alte abordãri, faþã de care avem nevoie de altã atitudine, aducându-ne aminte cã în ADN-ul comportamentului cãlãuzit de Divinitate existã soluþia binelui asupra rãului. Iatã a doua dimensiune a conexiunii între creºterea în credinþã ºi progresul eco- nomic, în afarã de cea filosoficã, cuprinzã- toare a întregului arc al timpului, pe cea pragmaticã, a reîntoarcerii la înþelepciunea credinþei, când succesul economic ne orbeºte. Oare ce este atracþia pentru riscul ism-economie. Întreaga responsabilitate a economic, decât o mare îndepãrtare de la o omului cu credinþã în ceea ce priveºte anume armonie? Oare ce este efectul de economia rezidã, în final, într-un comporta- turmã în investiþii, decât a te lãsa influenþat ment instrumentat cu o capacitate creativã de o anumitã lãcomie? Oare ce este haz- în permanentã desfãºurare. Comportam- ardul moral în economie, decât renunþarea entul ºi creativitatea venite pe filiera cred- de a fi cu picioarele pe pãmânt? inþei incumbã o anumitã atitudine ºi abor- Divinitatea ne spune cã mântuirea omu- dare a demersului economic al omului, care lui este în ceruri, dar nu ca recompensã pen- ar trebui privit sistemic ºi sistematic, dupã tru riscurile asumate ºi materializate în porunca Divinã. Minunea nu constã în lumea lumeascã, ci ca un proces natural ca armonia ºi echilibrul economic perfect, ci în urmare a desãvârºirii omului, prin credinþã, ºansa regãsirii acestora în momentele-cheie, pe Pãmânt. Cei care ºi-au iubit aproapele, când cauzele derapajelor conºtientizeazã o cei care au deschis uºa celui care a bãtut, cei masã de oameni criticã, oameni aflaþi mãcar care au oferit celui ce a cerut, în sfârºit cei sub imperiul credinþei cã eventuala crizã care au trãit ºi oferit ºi altora o viaþã în trebuie depãºitã. Analizând cauzele oricãrei armonie ºi echilibru, “vor sta la dreapta crize economice, cu prezenþa axiomaticã a tatãlui”. omului generic în sistemul economic, în Progresul economic pare sã fie, aºadar, o orice punct al acestuia (de comandã, de rezultantã a creºterii credinþei omului în 104 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (V)
viaþa sa pe Pãmânt. Perfecþiunea la care a ajuns mecanismul economic global, cu cele bune ºi cele adverse - acestea din urmã ca semnale la exagerarea binelui doar în folo- sul unora, mai puþini - demonstreazã nece- sitatea restabilirii armoniei ºi echilibrelor cu o vitezã mai mare, bazat pe simplul postulat al nivelului de cunoaºtere atins de omenire. Cui datorãm aceastã cunoaºtere, cum tre- buie sã o folosim atunci când gestionãm destine economice este întrebarea la care am încercat sã rãspundem. În ceea ce ne priveºte credem, ca ºi contemporanul Joseph Chilton Pearce, cã “noi trebuie sã acceptãm cã vibraþia creativã din noi este chiar vibraþia creativã a lui Dumnezeu însuºi”. Este normal sã vibrãm ca ºi Creatorul, dar armonizarea noastrã în aceastã vibraþie depinde de modul în care îi “înþelegem” înþelepciunea ºi cum tindem, în faptele noastre, spre perfecþiunea ei. Calea spre credinþã este deschisã tuturor oamenilor, ca un dar primar dat nouã de cãtre Divinitate, însã lucrarea bunã îndrituitã unora spre beneficiul semenilor necesitã mãcar apropierea acestora, pe calea amintitã, de vibraþia creativã a lui Dumnezeu. Bogãþia ºi fericirea incluse în progresul economic cere responsabililor de politici economice sã gândeascã (Rand), sã fie înþelepþi (Sofocle), sã fie conºtiincioºi (Franklin). Toate înseamnã responsabili- tatea de a trãi lumeºte, responsabilitate pe ta asupra conexiunii, care pentru noi a care Dumnezeu ne-a “osândit-o” ca pe o rãmas fascinantã. obligaþie în primul rând faþã de noi înºine, tocmai pentru a putea sã ne-o asumãm ºi Isus menþiona cã venirea Tatãlui Ceresc faþã de semeni. pe Pãmânt este o aducere aminte pentru om Mândria Creatorului este, mai mult - peste toate timpurile - cã pierderea cred- decât sigur, dovada omului cã fiind legat inþei îl va orbi ºi nu va mai vedea, nici cu spiritual cu Divinitatea, îºi trãieºte viaþa ochii minþii, ºi nici cu cei fizici, bogãþia ºi hãrãzitã tinzând spre o revenire, cândva în fericirea. Dacã acestea au o legãturã ºi cu Rai, prin capacitatea sa creativã ºi cã nu mai materialitatea economicului ajungem la trebuie sã fie aºezat acolo ca la începutul concluzia cã însãºi perceperea lor are nevoie timpurilor. Aceastã ºansã reclamã calea de credinþã. Altfel, trec ºi vor trece pe lângã apropierii de Dumnezeu, întrucât cu cât noi neobservabile! este mai mare cunoaºterea este nevoie de ºi mai multã pricepere ºi înþelepciune în Cuvânt de încheiere folosirea ei. La sfârºitul unui drum, credem o etapã, Sperãm cã îndoiala confirmãrii progresu- ºi privind retrospectiv ºi imediat calea noas- lui economic prin credinþã sã se fi disipat, trã, avem sentimentul unei focalizãri a dez- mãcar prin iscarea interesului de a se reflec- baterii noastre despre creºtinism ºi econom- 105 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc
ic într-un plan anume, chiar obsesiv. În înþelegeri mai profunde a sensului iniþial. abordãrile filosofice ale distanþei fãrã Acest lucru ºi concentrarea noastrã pe calea mãsura timpului ºi spaþiului, dintre aleasã ne-a aºezat în faþa propriilor revelaþii, Divinitate ºi Om, dintre credinþã ºi în care simþul nostru parcã a cãpãtat o con- economie, în toate încercãrile de a coborî la firmare externã a propriului exerciþiu logic. detaliul ultim, al economiei, ne-am întors Astfel cãlãuziþi am rãmas în diapazonul mereu ºi, mai aproape, de semnificaþia lucrurilor sau cuvintelor simple, dar cu dumnezeirii în tot ceea ce înseamnã ea pen- adânci semnificaþii, exact cum evangheliºtii tru acþiunea umanã. au încercat sã redea cuvântul lui Dumne- Obstinaþia noastrã de a rãmâne în preaj- zeu. Astfel cãlãuziþi am rãmas ºi în lumea ma “începuturilor”, a punctului de plecare forþelor divine care pot fi însuºite de om în toate, nu a fost voitã. Putem fi acuzaþi, pe pentru lucrarea lui pãmânteascã, care sã drept cuvânt, de o anumitã obsesie pentru placã lui Dumnezeu. legãturile inefabile în ecuaþia Divinitate - Astfel cãlãuziþi am înþeles cã menirea calitatea acþiunii umane, insistând pe inter- noastrã prin aceastã lucrare nu este sã medierile asigurate de credinþã, religie, vir- convingem, ci sã încurajãm, iarãºi ºi iarãºi, tuþi, fãrã a reuºi sã explicãm o legãturã cât încercarea altora pentru a ajunge la propri- mai directã dintre credinþã ºi creºterea/pro- ile lor convingeri. Pentru cã, se pare cã, gresul economic. printre altele, pentru a ajunge la o revelaþie Experienþa de viaþã ne dã curajul sã afir- prin credinþã, trebuie sã ai obsesia sau obsti- mãm cã tocmai apelând la logica cunoaºterii naþia unui subiect sau temã. Iar acest lucru strict legate de tematica abordatã, am simþit este demonstrat de gãsirea, de cãtre fiecare mereu forþa resortului de a nu înainta în din noi, a soluþiei la un proiect problemã compararea detaliului economic cu forþa asupra cãruia ajungem sã ne concentrãm divinã. Aceastã forþã ne trãgea înapoi în acel obsesiv. Brusc ne dãm seama cât de simplã plan amintit, parcã tocmai pentru a ne feri este soluþia, cu câtã claritate o desluºim, cu de derizoriu ºi de lipsã de credibilitate. Am ce precizie o prindem etc. fost “lãsaþi” sã evocãm doar comparaþii în Demersul nostru s-a bucurat mereu de lumina unui blitz, ca o scintilaþie de imagine iluminarea bruscã ºi numai aceasta ne-a a cãrei iluminare de o fracþiune de secundã þinut, în ceea ce afirmãm mai sus, mai sã fie perceputã ca un mesaj subliminal sau aproape de sfera de acþiune a Divinitãþii, ca o ºansã de a întrezãri inefabilul. Prin ceea respectiv în înãlþarea spiritului omului, ca o ce am crezut cã ne obsedeazã în planurile de precondiþie a realizãrilor sale minunate prin abordare am înþeles ulterior tocmai munca sa lumeascã. cãlãuzirea noastrã în a diferenþia între min- În sfârºit, am dori ca “starea noastrã unile Divinitãþii ºi ceea ce poate face omul bunã”, prilejuitã de dezbaterea în doi a ca sã devinã ceva minunat. transcedenþei creaþiei în progres economic Sfera universalitãþii mesajului Bibliei, sã poatã fi trãitã de toþi cei care vor încerca perceperea lui atemporalã, ne-a arãtat doar o cale asemãnãtoare nouã. Aici avem con- o posibilã cale de înþelegere a conexiunii vingerea cã trãirea lor proprie îi va îndemna dintre credinþã ºi economic, probabil calea sã o mãrturiseascã ºi altora cu bucurie, o revelaþiilor noastre despre subiect. La acest bucurie cel puþin egalã cu a noastrã. fapt trebuie sã fim foarte atenþi, întrucât Oare acest lanþ de comunicare devenit revelaþiile noastre ne creeazã numai nouã infinit în lumea noastrã nu este credinþa în înºine convingeri. De aceea, abordarea subiec- bine, în fapte bune? Dacã rãspunsul este da, tului - în forma în care am putut noi sã o atunci prin lucrurile bune fãcute de noi pe exprimãm - nu are rolul de a convinge pe alþii, Pãmânt nu ne apropiem de Divinitate? ªi ci de a îndemna pe aceºtia la propriile revelaþii atunci, în particular, progresul nostru eco- privind acelaºi subiect. nomic - mãsurat ºi prin creºterea economicã Ne amintim cu mirare cã revenirea - plãcut fiind lui Dumnezeu, nu este chiar asupra unor texte din Biblie aduce mereu rodul credinþei omului în Divinitate? 106 Artã ºi spectacole Cãlin CÃLIMAN Satul în filmul românesc Abstract The Village in Romanian Cinema. The author proposes an overview on the most important movies about the rural world of the entire Romanian cinema.
Universul rural a consti- ºanu, Alexandrina Liniver- n-avea nimic þãrãnesc în tuit ºi constituie un spaþiu Gusty, Lili Cruceanu. Tot ea”. Au fost ºi alte personaje de acþiune predilect al cine- din perioada pre-sonorã ºi din mediul rural în perioada matografiei naþionale, încã din anii de început ai filmu- pre-sonorã a filmului româ- de la începuturile sale. Sã nu lui românesc dateazã, apoi, nesc, îndeosebi în filme care uitãm faptul cã secvenþele o primã ecranizare a dramei nu s-au pãstrat peste ani, de început ale primului caragialene „Nãpasta”, fil- printre care Þigãncuºa de la lung metraj românesc, Inde- mul Rãzbunarea de Hara- iatac de Alfred Halm, Legen- pendenþa României din 1912, lamb Lecca, primit cu foarte da celor douã cruci de Eftimie se petrec în ambianþa unui multe rezerve de criticã nu Vasilescu, Datorie ºi sacrificiu sat vasluian în sãrbãtoare, numai pentru cã modifica de Ion ªahighian, Haiducii de unde pornesc, în lupta date ale acþiunii ºi nume ale de Horia Igiroºanu. ªi din pentru neatârnare, cele personajelor originare ci ºi anii de început ai filmului nouã cãtane („ºi cu sergen- din pricina unor interpretãri sonor dateazã câteva filme tul zece”) din poezia lui actoriceºti discutabile (chiar de inspiraþie ruralã. Amin- Vasile Alecsandri „Peneº ale unor nume de elitã ale tesc doar Ciuleandra de Mar- Curcanul”, el însuºi, ºi fru- scenei naþionale), aºa cum tin Berger – prima ecrani- moasa lui Rodicã fiind per- scria în epocã dramaturgul zare a romanului cu titlu sonaje distincte ale intrigii Mihail Sorbul – care semna, omonim de Liviu Rebreanu (în interpretarea unor actori pe atunci, cronica dramaticã – ºi Ciocoii de Horia Igiro- marcanþi ai timpului, Aurel în ziarul „Seara” (din 16 ºanu, dar nu intenþionez o Athanasescu ºi Jeni Metaxa- iulie 1913): „Am fost printre privire exhaustivã asupra Doro), în timp ce alte roluri cei dintâi care au alergat la creaþiilor cinematografice secundare, de figuraþie, apa- Clasic sã vadã Rãzbunarea. de inspiraþie ruralã. rþineau unor alþi mari actori Mã atrãgea ºi titlul piesei ºi M-aº opri, în schimb, la ai scenei precum Aristizza numele actorilor ºi al auto- câteva filme documentare Romanescu, în roluri de þã- rului, dl. Haralamb Lecca. din anii’30 ai veacului tre- rani ºi þãrance fiind distri- Ei bine, Rãzbunarea d-lui cut, semnificative pentru re- buiþi de cãtre regizorul Gri- Lecca a fost o «nãpastã» ºi laþia cinematografiei naþio- gore Brezeanu, deasemenea, pentru public ºi pentru nale cu lumea satului. Mã „nume mari” precum Ion autor. De vinã nu-i atât au- refer, în primul rând, la fil- Brezeanu, Aurel Barbelian, torul care se crede chemat a mele rezultate din cerce- George Ciprian, Elvira Po- scrie orice, ci artiºtii care tãrile sociologice coordo- pescu, Maria Filotti, Maria joacã. D-na Marioara Voicu- nate de profesorul Dimitrie Giurgea, Marioara Fãrcã- lescu ne-a dat o þãrancã care Gusti, fondatorul Insti- 107 Cãlin Cãliman
proletcultistã precum Mitrea Cocor sau alte scrieri mar- cate evident de „semnele timpului” precum Nepoþii gornistului ºi Rãsare soarele, douã filme de Dinu Ne- greanu. Lumea satului – chiar dacã mai pãstra, în costumaþie ºi decor, aerul bucolic al vechilor producþii cu subiecte rurale – nu mai avea nimic de a face cu tre- cutele drame þãrãneºti, cu patimile amorurilor oarbe, sau cu setea religioasã de pãmânt. Lumea satului, împãrþitã pe criterii de clasã, respecta scheme ferme: þãranii sãraci erau interpre- taþi de actori cu obraz cioplit din stâncã, cu privirea tã- ioasã dar dreaptã, cu siluetã tutului Social Român, per- premiul celui mai bun docu- statuarã, hotãrâþi, juºti, ne- sonalitate de faimã mondi- mentar la exigentul festival clintiþi; þãranii mijlocaºi alã în domeniu. Este vorba cinematografic din Veneþia, aveau parte de actori cu fizic incert, erau ºovãielnici, despre Drãguº, viaþa unui sat în 1939), filmul regizorului pradã ispitelor ºi ademe- românesc (despre activitãþile Paul Cãlinescu Þara Moþilor nelilor, dar când, în sfârºit, productive, obiceiurile ºi ri- (cu memorabila secvenþã de „înþelegeau”, deveneau „ali- tualurile din Drãguº, un sat ciné-verité a celor trei vârst- aþi de nãdejde”; chiaburii fãgãrãºean din sudul Tran- nici, care deapãnã amintiri reclamau actori cu figuri silvaniei), Un sat basarabean, despre Avram Iancu, pe care speciale, erau de preferinþã Cornova (al doilea pas im- l-au cunoscut în copilãrie), graºi, aproape întotdeauna portant al echipei de socio- un superb portret al lo- cu priviri viclene, unelteau logi-cineaºti coordonatã de curilor, însoþit de comenta- necontenit. Marcat de sem- profesorul Dimitrie Gusti riul poetic al scriitorului nele timpului era ºi filmul din care fãceau parte, print- Mihail Sadoveanu. încredinþat, în epocã, iluºtri- re alþii, Henri Stahl, Anton Revenind, ºi menþinân- lor cineaºti Jean Georgescu Golopenþia), Satul ªanþ (un du-ne, în continuare, exclu- ºi Victor Iliu, În sat la noi alt sat ardelenesc, la pre- siv în sfera filmului de ficþi- (1951), dar care, dincolo de miera din 1936 filmul fiind une, ajungem în anii „obse- avatarurile timpului consti- acompaniat de corul din dantului deceniu” când fil- tuia – cum o spunea ºi re- comuna Leºu), Obiceiuri mele de inspiraþie ruralã au marcabilul critic George bucovinene (al patrulea doc- constituit un principal „ca- Littera, „un rãspuns pole- umentar sociologic impor- pitol” al „comenzii sociale”, mic la idilismul operetistic tant, cu caracter etnografic al planurilor de producþie al vechilor noastre filme” ºi folcloric). Din aceeaºi cinematograficã, alãturi de (de inspiraþie ruralã), dupã perioadã istoricã dateazã ºi filmele „de ºantier” ºi de fil- care criticul aprecia faptul cel mai complex documen- mele cu problematicã indus- cã respectivul film încerca tar românesc de inspiraþie trialã. Au fost ecranizate, sã surprindã „fizionomia ruralã (distins, de altfel, cu atunci, romane de esenþã adevãratã a satului româ- 108 Satul în filmul românesc
nesc: peisajul, portul, chi- În Ardealul sfârºitului de Drãgan ecraniza un roman purile, totul respirã auten- veac 19 se desfãºoarã o pu- emblematic pentru tema ticitate, poartã o amprentã ternicã dramã umanã, adu- noastrã, Setea de Titus Popo- specificã”. Au fost, pe atun- sã pe ecran de cãtre regi- vici, cu personajul proemi- ci, ºi alte filme care au zorul care învãþase cine- nent al lui Mitru Moþ (inter- depãºit condiþiile vremii, ºi, matograf direct de la Eisen- pretat de Ilarion Ciobanu, în printre ele, în primul rând stein, ºi care – format în rol antologic), un alt sãtean filmul lui Paul Cãlinescu spaþiul de tainã ºi spirituali- întors de pe front care se Desfãºurarea (1955), pornit tate al Mãrginimii Sibiului – auto-proclamã primar în de la nuvela cu titlu omo- a beneficiat de o zestre inte- satul sãu, scuzându-ºi ges- nim a scriitorului Marin rioarã de invidiat: cunoaº- tul, când activiºtii de la Preda. Replicile memorabile terrea dinlãuntru a univer- raion îl ceartã, cu replica ale filmului ºi ale prozei de sului social ºi uman din devenitã clasicã: „ªtiþi, eu inspiraþie, devenite emble- satul românesc. Pe regizorul deocamdatã mi-s membru matice („te desfãºuraºi?”, Victor Iliu l-au însoþit în de partid numai cu sufle- „mã desfãºurai!”), vorbesc drumul spre capodoperã, tul”. Dintre filmele care au de la sine despre natura in- operatorul-artist Ovidiu urmat aº extrage câteva trigii: eram în plinã cam- Gologan ºi interpreþii prin- titluri care ies în evidenþã panie de colectivizare, „des- cipali ai dramei de pe ecran: prin anumite calitãþi aparte. fãºurarea” reprezenta o acþi- Constantin Codrescu M-aº opri, întâi, la Un surâs une în forþã împotriva (Ghiþã), Ioana Bulcã (Ana), în plinã varã, comedia tandrã þãranului român. Dar filmul Geo Barton (Licã Sãmãdãu), a lui Geo Saizescu din 1963, iese din cliºeele timpului, Colea Rãutu (Pintea). Din despre care Dinu Sãraru tocmai pentru cã (datoritã în aceeaºi perioadã dateazã ºi spunea, în cronica de pre- primul rând scriitorului) un important film româno- mierã din „România liter- mutã accentul de pe tabloul francez, Ciulinii Bãrãganului, arã”: „Comedia lui Geo Sai- sinoptic cu chiaburi care regizat de Louis Daquin, zescu are farmecul ingenu- unelteau, þãrani mijlocaºi adaptarea povestirii omo- itãþii ºi candorii abecedaru- care ezitau, þãrani sãraci nime a scriitorului româno- lui rãsfoit la anii maturitãþii. care revendicau ºi activiºti francez Panait Istrati, un Ea respirã în plus o savu- „de la raion” care rezolvau, valoros „film de atmosferã” roasã autenticitate cu ecouri pe biografia unui om: Ilie din care ne stãruie în gând subtile folclorice. Fãniþã, Barbu din Udupu, þãranul sfâºietorul bocet hohotit de eroul întâmplãrilor din film, cu o singurã cãmaºã care Maria Tãnase, într-una din nu este decât un Pãcalã al traversa satul cu pãlãria pe rarele sale apariþii cine- zilelor noastre sau mai bine creºtet, dar cu tãlpile goale, matografice. zis un Dãnilã Prepeleac”. cel care va deveni personaj Istoria filmului românesc Interpretul lui Fãniþã, Se- emblematic al filmului ro- a reþinut, apoi, în pragul bastian Papaiani, ca ºi sce- mânesc de inspiraþie ruralã, unui nou deceniu, un alt naristul Dumitru Radu aceasta ºi datoritã interpre- film major de inspiraþie ru- Popescu au favorizat, desi- tului, cu mare forþã de ralã, Când primãvara e fier- gur, drumul spre succesul convingere, actorul pe atun- binte de Mircea Sãucan public al regizorului Geo ci debutant Colea Rãutu. (1961), una dintre primele Sizescu cu „surâsul sãu în Dar marea victorie cine- tentative „experimentaliste” plinã varã”, un film care, sã matograficã a anilor’50 din ale cinematografiei naþio- nu uitãm, a fost acuzat la veacul trecut rãmâne filmul nale, a cãrei acþiune se pe- premierã de „propagandã lui Victor Iliu din 1957 La trece într-un sat cu mes- capitalistã”. În noiembrie moara cu noroc, ecranizare a teceni, din anii imediat post- 1964 avea loc premiera ulti- unei nuvele de Ioan Slavici, belici, eroul fiind un ostaº mului film al regizorului scenarizatã de Alexandru întors de pe front acasã. Tot Victor Iliu, Comoara din Struþeanu ºi Titus Popovici. pe atunci, regizorul Mircea Vadul Vechi, o peliculã prin 109 Cãlin Cãliman
care regizorul rãmâne în universul sãu predilect, satul românesc, surprins de data aceasta la o altã vârstã istoricã, într-o altã zonã de preocupãri ºi tendinþe so- ciale, patima dezumanizan- tã a înavuþirii cu orice preþ fiind proiectatã pe fundalul realitãþilor politice româ- neºti din anii de secetã 1946- 1947, într-un cãtun uitat de Dumnezeu, cu peisaje arse de soare, în care se întoarce un renegat al locurilor, îmbogãþitul de rãzboi Prisac (alias ªtefan Mihãilescu- Brãila). Atunci, în anii ’60, s- au realizat filme foarte diverse inspirate de realitãþi rurale: Horea Popescu semna Dragoste lungã de-o searã (povestea tensionatã a trei surori de vârste diferite dintr-un sat ardelenesc), Elisabeta Bostan aducea pe ecran satul lui Ioan Creangã din Amintiri din copilãrie, Alecu Croitoru vorbea, în Merii sãlbatici, despre con- flicte rurale dramatice între mentalitãþi ºi generaþii (cu ªtefan Ciubotãraºu ºi Dana Comnea printre interpreþi), Dinu Cocea lansa, cu Haidu- cii, un serial care, cum scria cu actori francezi ºi români, datorat aceluiaºi scenarist, Ecaterina Oproiu, colora Marina Vlady, Claude Rich, se dorea o comedie antre- „cu vopsele naþionale” pro- Grigore Vasiliu-Birlic, Euge- nantã, dar ªtefan Mihãi- cedeele filmului „de capã ºi nia Popovici, Cristea lescu-Brãila, ªtefan Bãnicã, spadã”, iar Mircea Mureºan Avram, într-o micã aºezare Jean Constantin, Draga Ol- ecraniza – cu succes la din Valea Prahovei, unde teanu s-au cam zbãtut în Cannes! – romanul lui Liviu Rebreanu Rãscoala, un film „ateriza” o „stea fãrã nume” gol; regizorul Alecu Croi- puternic despre evenimen- dereglând modul de viaþã toru izbutea cel mai con- tele anului de tristã amintire rutinier al localnicilor; pe un vingãtor film al sãu, cu vir- 1907. Filme foarte diferite, scenariu de Fãnuº Neagu, tuþi, deopotrivã, etnogra- cum spuneam, în perime- regizorul Gheorghe Naghi fice, metaforice ºi poetice, trul acelor ani: regizorul realiza unul dintre cele mai Vârstele omului; Mircea Mu- francez Henri Colpi aducea convingãtoare filme ale sale, reºan, spre sfârºitul anilor pe ecran piesa lui Mihail Vremea zãpezilor, în timp ce ’60 îºi propunea o ecrani- Sebastian, Steaua fãrã nume, Zile de varã de Ion Niþã, film zare temerarã, Baltagul 110 Satul în filmul românesc
sadovenian, cu o actriþã ita- tite de aerul festiv din pe- bobocilor ºi Primãvara bobo- lianã în rolul Vitoriei Lipan, liculele anterioare, ºi inves- cilor, cu „boboci” de diferite Margarita Lozano, dupã ce tite cu adevãruri de viaþã meserii care încearcã sã se Liviu Ciulei intenþionase ºi (aproape...neverosimile în adapteze în mediul rural), el aceeaºi adaptare, dar cu epocã).Rãmânând în zona Pintea de Mircea Moldovan, Anna Magnani ca protago- „menþiunilor speciale”, sã Iarba verde de acasã de Stere nistã; filmul lui Gheorghe reþinem, din „sumarul” Gulea (un debut regizoral Naghi Doi bãrbaþi pentru o aceluiaºi an 1973, comedia pe care l-aº numi „de su- moarte ne întoarce în anii lui Geo Saizescu Pãcalã, flet”), Drumuri în cumpãnã rãzboiului, printre person- despre care meºterul nostru de Virgil Calotescu (pornit ajele unui sat transilvan, într-ale criticii, D.I.Suchianu de la „Descoperirea fami- zguduit de conflicte inter- spunea cã este „un moment liei” de Ion Brad, un film în etnice; din ultimul an al de sãrbãtoare în istoria artei care se declinau, însã, ºi per- deceniului 7 dateazã copro- cinematografice româneºti”, ceptele „noii revoluþii ducþia Sentinþa de Ferenc „o contribuþie la folclorul agrare”), Ultima frontierã a Kosa, a cãrei acþiune se universal”. Din aceeaºi peri- morþii de Virgil Calotescu (o petrece în anii rãscoalei lui oadã dateazã un film repre- evocare a tragediilor petre- Gheorghe Doja. zentativ al regizorului Radu cute în satul transilvan Moi- Din primul an al deceni- Gabrea Dincolo de nisipuri sei spre sfârºitul celui de al ului 8 dateazã drama ruralã (dupã romanul lui Fãnuº doilea rãzboi mondial). Din Fraþii semnatã de Mircea Neagu „Îngerul a strigat”), nou o menþiune aparte pen- Mureºan ºi Gicã Gheorghe cu personaje originale ºi tru filmul de excepþie Lu- (cu Ilarion Ciobanu ºi pitoreºti create de Dan mina palidã a durerii de Iulian Emanoil Petruþ în rolurile Nuþu, George Constantin, Mihu (pe un scenariu de titulare) ºi tot în acea Mircea Albulescu, Emil George Macovescu), un tul- perioadã Sergiu Nicolaescu Botta, Gina Patrichi, Violeta burãtor portret al unui sat reuºea unul dintre cele mai Andrei, Vasile Niþulescu, buzoian de la începutul se- valoroase filme ale sale, Gheorghe Dinicã, Ernest colului XX, interpretat strã- Atunci i-am condamnat pe toþi Maftei, Constantin Rauþchi, lucit de Liliana Tudor ºi la moarte, dupã nuvela lui ªtefan Mihãilescu-Brãila. Violeta Andrei. Tot în acea Titus Popovici „Moartea lui Regizori de prim rang ai perioadã ºi în primii ani ’80 Ipu”, un film psihologic, cu cinematografiei naþionale au fost realizate, pe lângã Amza Pellea în rolul anto- s-au inspirat, în continuare, filme cu multe cliºee pre- logic al lui Ipu, „nebunul din universul rural sau din cum pseudo-comedia Cio- satului”, un personaj de opere literare de ieri sau de colatã cu alune de Gheorghe mare frumuseþe sufleteascã, azi consacrate lumii satului. Naghi, câteva creaþii dura- spre deosebire de semenii Urmând firul cronologic al bile printre care douã filme sãi din satul transilvan ocu- producþiei autohtone ar fi memorabile ale regizorului pat de nemþi în ultimele luni de menþionat filme precum Alexandru Tatos, Casa dintre ale celui de al doilea rãzboi Tãnase Scatiu de Dan Piþa, câmpuri („unul dintre cele mondial. Satul natal al com- pornit de la scrieri de Duiliu mai bune filme despre satul pozitorului Ciprian Porum- Zamfirescu, cu Victor Re- românesc” dupã cum scrie bescu, Stupca, devine per- bengiuc în rolul titular ºi cu Tudor Caranfil în al sãu sonaj central al filmului Eliza Petrãchescu, Vasile „Dicþionar de filme”, cu Ciprian Porumbescu de Niþulescu, Rodica Tapalagã Mircea Daneliuc în rolul Gheorghe Vitanidis (1972). în alte roluri, Mânia de unui inginer agronom) ºi O menþiune specialã pentru Mircea Veroiu (despre tensi- Duios Anastasia trecea (un filmul regizorului Mircea unile dramatice ale anului episod de rãzboi tragic Moldovan Viforniþa, primul 1907), Toamna bobocilor de petrecut într-un sat dunãre- film românesc în care reali- Mircea Moldovan (conti- an de la frontiera sârbã, pe tãþile colectivizãrii sunt scu- nuatã, peste ani, de Iarna un scenariu de Dumitru 111 Cãlin Cãliman
Radu Popescu, cu Anda lumea muncitorilor fores- Cantonul pãrãsit de Adrian Onesa, emoþionantã, în rolul tieri din Þapinarii de Ion Istrãtescu-Lener, cu poves- titular), apoi filmul regi- Cãrmãzan, cu Remus Mãr- tea unui sat din Bãrãgan zorului-operator Iosif De- gineanu ºi Mariana Buru- imaginatã de Fãnuº Neagu, mian O lacrimã de fatã, pe un ianã printre protagoniºti, fil- unicul film de lung metraj al scenariu de Petre Sãlcu- mul cu titlu îmbietor Miezul regizorului Dumitru Dinu- deanu, o istorie contempo- fierbinte al pâinii de Alecu lescu Sper sã ne mai vedem, cu ranã de un realism cutre- Croitoru, filmul cu trimiteri câteva personaje ataºante murãtor, ºi filmul-unicat al directe la reformele agrare imaginate de Ion Bãieºu, regizorului Mircea Daneliuc din 1945 Cãruþa cu mere de comedia liricã cu ingineri Vânãtoare de vulpi, o adap- George Cornea, originalul agronomi Varã sentimentalã tare personalã a strãlucitu- film cu conflict sentimental de Francisc Munteanu, ecra- lui roman de Dinu Sãraru Baloane de curcubeu de Iosif nizarea pornitã de la o pove- „Niºte þãrani”, cu pertinente Demian, cu Dorel Viºan ºi stire a lui Slavici Pãdureanca, portrete ale personajelor Magda Catone, puternica cu Manuela Hãrãbor în originare, precum Nãiþã dramã din Liºca de Ion Cãr- rolul titular, un alt film cu Lucean ºi Petru cel Scurt, mãzan cu magistrala inter- tineri agronomi care în- desenate de actori valoroºi pretare a Ecaterinei Nazare cearcã sã se adapteze vieþii ca Miticã Popescu, Mircea în rolul titular (o tânãrã de la þarã, Din prea multã Diaconu, Valeria Seciu, þãrancã, în aºteptarea dis- dragoste de Lucian Mardare, Zaharia Volbea, Gheorghe peratã a soþului dispãrut în ºi, printre titluri mai mult Cozorici, Sofia Vicoveanca. rãzboi), Mireasma ploilor sau mai puþin anodine, Din aceiaºi ani dateazã târzii de Mircea Moldovan, ecranizarea-etalon Morome- multe alte filme de inspi- lupta disperatã cu seceta a þii de Stere Gulea, o adap- raþie ruralã, de valori ºi cu locuitorilor unei comune sit- tare cinematograficã bogatã particularitãþi tematice ºi uate în zona unor pãmân- în semnificaþii a ilustrului stilistice diferite, precum turi degradate, o altã adap- roman þãrãnesc al lui Marin adaptarea Elisabetei Bostan tare a romanului rebrenian Preda, cu Victor Rebengiuc, dupã sadoveniana Dumbra- Ciuleandra, datoratã regi- performant, în rolul princi- vã Minunatã, dramatica zorului Sergiu Nicolaescu, palului Moromete. Alte ecranizare a romanului Ion originala ecranizare Rãmã- titluri cinematografice din- (Blestemul pãmântului, Bleste- ºagul, pornitã de Ion Po- spre sfârºitul anilor’80 ar fi mul dragostei) de Liviu Re- pescu-Gopo de la o pove- filmul Din nou împreunã (ºi breanu, datoratã regizorului stire a lui Ion Creangã, fil- din nou cu agronomi) de Mircea Mureºan, filmul lui mul întru câtva nostalgic George Cornea, ecranizarea Radu Gurãu despre oamenii Amurgul Fântânilor de Virgil Umbrele soarelui de Mircea Deltei, Porþile dimineþii, fil- Calotescu, întoarcerea în Veroiu, pe un scenariu de mul-portret Femeia din Ursa satul natal din filmul lui Ion Brad, film prezentat pe Mare de Adrian Petringe- Constantin Vaeni Acasã, ecrane în 1988, dupã auto- naru, cu Florina Cercel în portretul pitoresc al unui sat exilul parizian al regizoru- rolul titular, o nouã versiune dunãrean din Deltã desenat lui, sub semnãtura secundu- a dramei Nãpasta, datoratã de Geo Saizescu cu im- lui Stelian Stativã, precum ºi regizorului Alexa Visarion, boldul scenaristic al lui alte filme cu subiecte de meditaþia de sorginte sado- Fãnuº Neagu din filmul cu actualitate precum Niºte venianã Ochi de urs, în regia umor liric Sosesc pãsãrile bãieþi grozavi sau plãcuta lui Stere Gulea, Munþii în cãlãtoare comedie De ce are vulpea flãcãri de Mircea Moldovan, Din ultimii ani ai regimu- coadã? de Cornel Diaconu, o evocare a anului revolu- lui dictatorial dateazã alte filmul regizorului George þionar 1848 în Transilvania, variate filme a cãror acþiune Cornea O varã cu Mara, cu Vlad Rãdescu în rolul lui se petrece, ieri sau azi, în povestea simpaticã a ºase Avram Iancu, incursiunea în satul românesc. Printre ele, lemnari maramureºeni ve- 112 Satul în filmul românesc
dar continua sã cuprindã amintiri din satul românesc de ieri, propuse de scriitorul Ioan Lãncrãnjan, în filmul intitulat Drumul câinilor. Nicolae Mãrgineanu avea sã revinã ºi el cu un film de inspiraþie ruralã, Un bulgãre de humã, important pentru cã evocã atmosfera de odi- nioarã din satul lui Ion Creangã (protagonist fiind Dorel Viºan). Regizorul Ion Cãrmãzan a realizat, dupã revoluþie, poate cel mai val- oros film al sãu, Casa din vis, pornind de la o scriere de Fãnuº Neagu ºi propunând impresionante portrete umane desenate de Horaþiu Mãlãele, Gheorghe Dinicã, Maia Morgenstern, Coca Bloos, Sofia Vicoveanca. ªi Mircea Daneliuc a realizat unul dintre cele mai con- vigãtoare filme postrevo- luþionare în lumea satului românesc, alãturi de Dorel Viºan, Senatorul melcilor ºi de Cecilia Bârbora, o actriþã performantã la nivel înalt. Dupã ce Andrei Blaier ºi-a propus o evocare a unui personaj de epocã ºi de le- niþi sã lucreze în Bãrãgan. Marici, Tinereþe frântã, în gendã, Terente – regele bãl- þilor, a fost rândul regizoru- Cinematograful româ- care este reconstituitã, în lui Siniºa Dragin (de data nesc de inspiraþie ruralã a imagini de mare autentici- asta în mileniul III) sã reali- fost prezent pe ecrane ºi tate, viaþa unei aºezãri ro- zeze unul dintre cele mai dupã revoluþie. Aº aminti, mâneºti din Vojvodina în izbutite filme ale sale, În întâi, filmul lui Nicolae anii interbelici. Rãmâne, fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã Mãrgineanu Undeva în Est, apoi, semnificativ, debutul pe gurã, pornind de la o pornit de la romanul „Feþele în lung metraj al regizorului scriere de Ion Cãrmãzan. Aº tãcerii” de Augustin Bu- Laurenþiu Damian, cu un opri aici sinopsisul filmului zura, cu remarcabilele feþe film foarte personal, Rã- de inspiraþie ruralã româ- ale tãcerii propuse de Re- mânerea, un film, practic, de nesc, nu fãrã a constata, con- mus Mãrgineanu ºi Maria „amintiri din copilãrie” cluziv, cã în acest spaþiu au Ploae, pe prispa lor, „unde- petrecute într-un sat du- fost produse, de-a lungul va în Est”. O surprizã plã- nãrean. Recidiva regizoru- anilor, câteva dintre cele mai cutã a fost filmul regizoarei lui, dupã vreo doi ani, avea reprezentative creaþii ale din Banatul sârbesc Maria sã fie mai puþin personalã, cinematografiei naþionale. 113 nit comentarii admirative dar ºi controverse. Atât sus- Dana DUMA þinãtorii fanatici cât ºi cei care au formulat rezerve Anim’est 2008 împãrtãºesc însã pãrerea cã ne aflãm în faþa unei cura- joase ºi orginale creaþii baza- tã pe trangresarea ºi recon- Un limbaj figurarea genurilor. Regi- zorul îºi recomandã filmul ca pe „un documentar”, ba- zat însã pe experienþa sa al libertãþii personalã ºi pe un punct de vedere subiectiv. Pornind de la interviuri cu foºti comba- Abstract tanþi în acest rãzboi (ºapte personaje reale ºi douã fic- A Language of Freedom. With its rich programme, the third tive) autorul încearcã sã sur- edition of the international film festival Anim’est was the occa- prindã percepþia soldaþilor sion to evaluate the actual state of animation, the art which care au asistat la masacrele incorporates in the most creative way the new media. evocate.”Am vrut sã redau efectiv imagini de rãzboi. Miza cea mai importantã Ce-i poate face pe tinerii bat cel mai rapid ºi mai cre- era sã evit cu orice preþ o bucureºteni sã ingore ativ noile medii, iar meti- reprezentare eroicã a vieþii atracþia de week end a sajele dintre tehnici ºi stiluri militare”, declara Ari Fol- cluburilor ºi sã se înghesuie, au dus la complexe ºi man într-un interviu. A cu sutele, într-o salã de cine- atrãgãtoare forme audiovi- reuºit, desigur, sã ajungã la ma unde se proiecteazã zuale.Dar poate cã lucrul cel acest rezultat cu ajutorul filme de animaþie? Atracþiile mai seducãtor este senzaþia unei echipe de animatori irezistibile ale festivalului de libertate emanatã de mai care n-au transformat me- Anim’est plus o inteligentã toate aceste lung ºi scurt canic, prin tehnica motion campanie publicitarã au metraje în care constrânge- capture, imaginile docu- reuºit, la a treia ediþie, sã rile (de la cele financiare, la mentare ºi fotografiile. In- învingã obiºnuitul scepti- cele impuse de tehnicã) au tervenþia creativã asupra cism faþã de spectacolul cin- fost depãºite prin inter- acestora a permis inserarea ematografic pe un ecran venþia fanteziei. unor momente poetice, oni- mare(din ce în ce mai puþin Aceastã fascinaþie a lib- rice ºi suprarealiste, în care frecventat). Un program ertãþii l-a fãcut pe regizorul se încearcã transpunerea vi- vast, cu cinci secþiuni com- israelian Ari Folman ( spe- zualã a timpului dilatat, a petitive (de lung metraj, cializat în documentar ºi distorsiunii percepþiei indi- scurt metraj internaþional , lung-metraje de ficþiune) sã viduale în momente de peri- românesc, film studenþesc ºi aleagã limbajul animaþiei col. Conceput ca o anchetã videoclip) ºi numeroase pentru a aduce pe ecran o menitã sã restabileascã ade- cicluri ºi programe comple- impresionantã mãrturie vãrul despre acea noapte de mentare, a oferit ocazia unei despre rãzboiul din Liban ºi 16 spre 17 septembrie 1982 plãcute incursiuni într-un masacrele de la Sabra ºi când tancurile israeliene au domeniu artistic unde Shatila în Vals cu Bashir. atacat ºi devastat Beirutul pulseazã noutatea. Anima- Prezentatã în deschiderea de Vest, Vals cu Baºir devine þia este, desigur, sectorul ediþiei trecute a Festivalului o cãlãtorie în memorie care cinematografic care a înglo- de la Cannes, pelicula a stâr- zguduie convingerile foºti- 114 Un limbaj al libertãþii
lor tovarãºi de arme, atunci site. Vals cu Baºir are dreptul þeascã mediatizând „cazul”. adolescenþi, acum în plinã de a fi numit „lung-metrajul Filmul este o fabulã moralã maturitate. Optând surprin- de animaþie al anului” mã- care are forþã ºi ingenuitate, zãtor pentru libertatea lim- car pentru felul energic în calitãþi datorate expresivi- bajului animaþiei, autorul care anuleazã prejudecãþile tãþii desenului viguros al lui reuºeºte sã vorbeascã miºcã- cã animaþia ar fi un gen Bill Plympton. Prezent la tor, dar fãrã emfazã, despre minor, destinat cu precãdere Anim’est, el a fãcut demon- tragedia rãzboiului. Fãrã copiilor ºi divertismentului. straþii impresionante ale tal- puterea animaþiei de a vi- ªi lung-metrajul semnat entului sãu debordant, de- zualiza percepþia subiectivã de Bill Plympton prezentat senându-l rapid, aproape filmul n-ar fi putut sã comu- la Anim’est în afara concur- instantaneu, pe celebrul sãu nice atât de expresiv spai- sului, Idioþi ºi îngeri demon- Guard Dog, pe caietele sau mele, coºmarurile ºi senti- streazã acelaºi lucru. De trei foile întinse de fani. Deºi mentele de vinovãþie ale ori nominalizat la Oscar Idioþi ºi îngeri e o parantezã acestor bãrbaþi chemaþi sub pentru amuzantele sale poeticã în creaþia anima- arme la o vârstã când încã scurt metraje, animatorul torului cu geniul gagului, nu înþelegeau prea bine con- american a surprins cu americanul a dat o lecþie de tra cãrui inamic trebuie sã aceastã comedie neagrã des- pragmatism ºi de bunã ges- lupte. Cum bine spunea Ari pre lupta dintre bine ºi rãu tionare a propriei creaþii, Folman, Vals cu Baºir este ce se dã în fiinþa umanã, vânzând personal albume, perceput uneori ca un trip (o foarte expresiv vizualizatã cãrþi ºi desene din filmele cãlãtorie, în sensul delirului în povestea lui Angel, un tip sale. de droguri), care deformea- cu apucãturi brutale cãruia Aducând pe ecran, în zã contururile faptelor rela- îi cresc într-o bunã zi aripi. afara concursului, ºi alte tate. Aceasta nu altereazã Nedoritele „accesorii ange- lung-metraje în premierã în însã gravitatea mãrturiei, lice” îl fac pe insul bãtãuº România, ca de pildã hor- cãci ultimele imagini sunt sã-ºi schimbe obiceiurile ºi ror-ul atipic Temeri de întu- documente de arhivã, dintre purtarea, devenind obiect neric, semnat de ºase dese- puþinele imagini filmate de studiu pentru un medic natori (Blutch, Charles atunci care au putut fi gã- cinic dornic sã se îmbogã- Burns, Marie Caillou, Pierre 115 Dana Duma
di Sciullo, Lorenzo Mattotti, lung metraj din concurs mi cocktail de tehnici ºi cuce- Richard McGuire), festiva- s-a pãrut Sita cântã blues în reºte prin tuºa afectuoasã ºi lul a inclus în selecþia com- care americanca Nina Paley extravaganþa situaþiei. petitivã cinci pelicule care povesteºte, la persoana în- Amatorii de diversitate nu seamãnã cu producþiile tâi, povestea unei anima- au fost probabil satisfãcuþi de tip Pixar sau Disney care toare al cãrei soþ se mutã în urmãrind secþiunea compe- ajung de obicei în cine- India pentru un contract de titive de scurt-metraj. Aici matografele noastre. Publi- un an ºi refuzã sã mai revinã s-au putut reîntâlni cu pe- cul s-a amuzat la aventurile acasã. Paralelismul dintre ripeþiile câinelui lui Bill din Egon &Donci, un fel de situaþia cuplului din Plympton în Hot Dog, de replicã a maghiarului Adam Brooklyn ºi a eroilor din data aceasta pus în slujba Magyar la Wallace and epopeea Ramayana e sugerat pompierului, ori au putut Gromit, a urmãrit cu interes cu subtilitate, iar muzica de vedea poveºti amuzante în povestea pictorului ratat jazz din anii ‘20 sporeºte stil oarecum clasic: Pushkin, care se împrieteneºte cu farmecul acestei producþii semnat de britanicul Trevor Moartea în franþuzescu independente înnobilatã de Hardy, despre un pisoi pier- Ucigaºul din Montmartre umorul inteligent. Câºtigã- dut de o babã ºi despre (regia Borislav Saitinjac) sau tor în aceastã categorie a ingratitudinea lui, sau O zi cu admiraþie felul cum din fost germanul Cei trei hoþi de cu soare de Gil Alkabetz muzicã prinde contur o Hayo Freitag, o poveste (Germania), o istorie plinã poveste nostalgicã ºi roman- despre o fetiþã orfanã care îi de tâlc despre ignorarea ticã în spanioul De profundis manipuleazã, cu isteþime, lucrurilor importante, pen- (regia Miguelanxo Prado). pe rãpitorii ei, un film care tru care autorul a câºtigat Cel mai personal film de omogenizeazã inspirat un Premiul publicului ºi o 116 Un limbaj al libertãþii
menþiune. În tehnica anima- Cea mai notabilã reve- de prima ediþie a Anim’est- þiei pe hârtie sunt realizate nire se poate semnala însã în ului se poate remarca însã ºi Plicul galben de Delphine animaþia româneascã, secþi- un evident progres în oferta Hermans (Belgia) o poveste unea anume dedicatã ei româneascã de filme, iar despre bãrbatul ideal livrat reunind 20 de pelicule. Si- atenþia acordatã de organi- prin poºtã dar ºi argentini- gur cã este vorba despre zatori formãrii viitorilor ani- anul Angajatul de Santiago filme fãcute mai mult cu matori, prin cursul intensiv Bou Grasso, o parabolã entuziasm decât cu bani, în condus de Valentin Eliseu despre oamenii-obiecte care general pe cheltuiala auto- ori prin prin master class-ul populeazã timpurile mod- rului. ªcolile de cinema con- lui Bill Plympton confirmã erne, rãsplãtitã cu Marele tinuã sã rãmânã un teren pãrerea cã festivalul îºi face Premiu Anim’est. Asemã- fertil pentru producerea un crez din reconstruirea nãtoare prin tehnicã, au acestor scurt metraje de ani- animaþiei noastre. Sã nu atras atenþia Mama de Paolo maþie, iar anul acesta pal- uitãm cã perioada sa de Bonfiglio, o parabolã a stãrii maresul a reþinut titluri real- strãlucire,a anilor 60-70, actuale a Italiei (conform izate de studenþi de la dominatã de creaþia lui declaraþiei autorului) sau Universitatea de Arte din Gopo, s-a bucurat de impul- Câini marinari de Joana Cluj (Autoportretul Andreei sul prestigiosului Festival Tosse (Portugalia), care Bogdan de Andreea Bogdan internaþional de la Mamaia. inverseazã surprinzãtor ºi Rareº Koveszdi-Premiul Contând pe un impresion- relaþia om-câine. Dintre secþiunii), de Universitatea ant numãr de fani, Anim’est scurt metrajele realizate în Sapientia din Cluj (Pentru este acum principala ºansã tehnica 3D s-a impus fran- aceeaºi Lucia ºi Poveºti de un de afirmare pentru tinerii cezul Skhizein de Jérémy minut de Cecilia Felmeri- care se dedicã cinematogra- Clapin, câºtigãtorul premiu- Menþiune specialã) ºi Uni- fului de animaþie. Sperãm lui în aceastã categorie. Iar versitatea Hyperion (Marile cã ei ne vor face surprize ºi dintre peliculele reprezen- speranþe de Alexei Gubenco, mai plãcute la ediþia urmã- tând animaþia de pãpuºi s-a Premiul Cinemagia). Faþã toare. distins Letonii de Janis Cimermanis, o ingenioasã istorie a Lituaniei povestitã în numai opt minute. Ilustrare bogatã a tehni- cilor ºi stilurilor preferate de animatorii de pretutindeni, selecþia Anim’est din acest an a fost dominatã de pro- ducþii din Franþa, Anglia ºi Germania dar a depus mãr- turie ºi despre revenirea în atenþie a unor þãri precum Croaþia (Vai de cei singuri! De Neva Ivanec ºi Filip Rozic, Cea care mãsoarã de Veljko Popovic), Rusia (Cioara proastã de Ekaterina Sokolova, Adevãrata poveste a omului-ventilator de Pavel Suhih) sau Cuba (Proprie- tarul de Ernesto Piòa, Kafka de Derwin Torres). 117 Într-un peisaj greu încer- Marian cat de numeroasele tenta- tive – mai toate eºuate – de STOIAN a revoluþiona pictura. Bog- dan Pietriº se dovedeºte a fi un conservator. El conservã, cu instrumentele unui exce- În dulcele stil lent meseriaº, în dulcele stil clasic, locurile comune ale frumuseþii cotidiene. Femei, flori ºi peisaje. clasic Locuri comune salvate, magic parcã de limitele des- tinelor lor de a nu fi decât ceea ce sunt, fãcute sã trã- Abstract iascã niþel ºi dincolo de ele, sã se odihneascã de ele înse- On the creations of Bogdan Pietris that illustrate the present le, sã poatã evada din condi- edition of this magazine. þia lor obiºnuitã ºi sã se bu- cure de forþa, mereu ului- toare, de a fi, în acelaºi timp, ceva ºi altceva. Cum altfel sã înþelegem faptul cã femeile lui Bogdan Pietriº, dincolo de a fi seme- nele noastre, sunt ºi perma- nente chemãri spre …, spre melancolie, spre mister, spre cugetul de a nu fi trãit viaþa care putea fi trãitã? ªi cum sã înþelegem fap- tul cã un Peisaj la Ipoteºti, un Câmp cu maci, Constanþa, Lip- scanii sau un Cantor la moara Vlãsiei sunt locurile în acre am fi putut fi fericiþi? ªi cum sã ne dãm seama cã un mãr suflit, niºte Flori de viºin sau niºte Nuferi nu sunt altceva decât muzica celestã care ºi-ar fi putut ostoi su- fletul molestat de zgomotul cotidian? Cum altfel decât prin arta lui Bogdan Pietriº, care ºtie, cum puþin alþii, sã ne scoatã din lumea noastrã în care urâþenia are adesea drept de cetate, ºi sã nu gãz- duiascã în lumea lui, în care frumuseþea e pretutindeni. Nu arta e Artistul? 118