? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? Societatea Nesigură – Articole Despre Andrei Marga Literatura Într-O Lume Care Se Schimbă
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
476 20 Nr. ( ), 20 AnulX IX, nr.4 (76), 2020, BISTRIŢA ? Societatea nesigură – articole despre Andrei Marga de Nicolae Iuga, Adrian Lesenciuc, Vasile Morar, Toma Roman, Andrei Mic, Menu Maximinian, cu un text despre Heidegger și un interviu de Ioan Pintea?? Rondul scriitorilor În oglinda lecturii – comentarii critice semnate de Iulian Cătălui, Victor Constantin Măruoiu, Monica Grosu, Virgil Raiu, Valeriu Stancu, Ion Buzași ? Literatura într-o lume care se schimbă continuu – opinii de: Irina Petraș, Al Cistelecan, Leo Butnaru, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Andrea Hedeș, Horia Gârbea, Icu Crăciun, Adrian Lesenciuc, Lucian Vasiliu, Menu Maximinian ? Aniversări - Aurel Rău, D. R. Popescu, Mircea Ciobanu ??Poezia Mișcării literare Proza Mișcării literare ??Premiile revistei Mișcarea literară Comentarii critice de Irina Maria Măeru, Andreea Zavicsa, Iacob Naroș? Teatrul lui Vasile Voiculescu??? Caietele Liviu Rebreanu Plastică Gérard Blua (Frana) ??Parodii Lucian Pera Premiul Revista anului pentru Mișcarea literară ??Cititor de reviste Literatura durabilă între universalitate și globalizare Mai este oare Nică a lui Ștefan a Petrei (al lui Creangă) copilul universal? Mai validează cineva spusele lui G. Călinescu sau ale altor comentatori de critică literară? Și ce, cui mai spune ceva această sintagmă, „copil universal”, cînd, în universul mitologiei actuale, se ridică mereu „staruri” precum Universal Credit UK, Universal Grup srl, Unicredit, produse Universal, Universal Design, Universal Solution, Universal Robots (colaborativi), sau coboţi? Sînt stele ce urcă pe cer vertiginos, agresive față de stelele tradiționale, ard intens și apoi cad în hăuri sub forma unor meteoriți de care, dacă ești prudent, trebuie să te ferești. Și ce e un copil universal? Cel pe care îl uită părinții în fața computerului? Sau cel care se plictisește de temele la literatură? Că pupăza din tei n-are de unde să o mai fure. Și ce-i aia pupăză? Și cine mai e deranjat că oamenilor politici le merge gura ca pupăza? Steaua lui Nică a lui Ștefan a Petrei ar putea să se prăbușească nu pentru că anumite date ale comportamentului copilului de azi s-ar schimba (e încă de cercetat), ci pentru că nu e susținută de o literatură care aspiră la universalitate și care își pierde mai ales simțul duratei. Universalitate fără înscrierea în durată e greu de închipuit. Mai ales în cazul literaturii. Un detergent de rufe poate ajunge „universal”, cu ajutorul televiziunii și al multinaționalelor, dar îndată se dovedește repede trecător. Cu cît e mai… universal (!) și mai trecător cu atît se înscrie mai bine în socotelile comerțului. Cu literatura e altceva. Literatura nu e și nu vrea să fie trecătoare, cu toate vagoanele de maculatură (literară) ce iau drumul neantului. Condiția literaturii este pusă însă sub semnul întrebării. Reținem o asemenea constatare, dar nu uităm de scriitori precum Homer, marii tragici, de Cervantes, dar nici de figuri literare precum cele ale secolului al XIX-lea sau al XX-lea. Însă, azi, literatura pare să se dedice mai mult minimalismului, banalului și precarului, golirii de „sens”, dezangajării în fața unui mesaj precis definit. Privește uimită cum cititorul se îndepărtează de ea, atras de alte opțiuni de raportare la lume. E un amestec de probleme ce țin de estetică și de sociologie deopotrivă. Tendința spre universalitate este îngenunchiată de tendința spre globa- lizare. Nu disiparea unei cărți într-un Editorial spațiu cît mai larg, ci tirajul definit pe criterii pecuniare. Star devine „numărul” înscris în evidențe contabile. Numărul care accelerează timpul. Epuizarea grăbită a unui tiraj pentru a face loc altui tiraj. Asta într-o socoteală ideală. (Nu-i vorba de – zic în paranteză – scriitorii români, deoarece ei nu se așteaptă să fie universali și nici durabili. Trist e că unii dintre ei nu doresc nici măcar să fie naționali!... De parcă specificul național i-ar împiedica să fie „globali”.) Toate acestea sînt prinse însă într-o dinamică… mai mare. Într-un interviu dat de ceva timp și după apariția romanului său Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, Salman Rushdie Olimpiu NUŞFELEAN Mişcarea literară ♦ 1 mărturisește că marea dificultate pentru un Statele Unite și că a făcut un portret puțin scriitor este să scrie o carte care să dureze într-o pertinent Mexicului. S-a ajuns desigur să se lume care se schimbă, provocarea constînd în a discute despre marea disparitate rasială în scrie o carte mai durabilă decît un simplu industria editorială, că poveștile scrise de răspuns la evenimentele în curs. Evenimentele scriitorii de culoare n-au tirajele și drepturile de în curs sînt seducătoare, dar, zicem, sînt și autor precum scriitoarea „albă”, că la reviste și trecătoare. Salman Rushdie, în romanul edituri lucrează foarte puțini „imigranți și pomenit, dînd curs liber imaginației, poftei de a latino”. Chestiuni sensibile în lumea de azi, nu povesti și a descrie metamorfoze, scrie despre doar în America. Din toată această poveste, care mondializare, încercînd să surprindă ruptura își are mersul ei controversat, desigur în lumii de ea însăși. În interviu (Le Magazine căutarea unui sens valid pentru toți, rețin, acum, litteraire, 2016), scriitorul amintește de punerea sub semnul întrebării a „naturii” mutațiile la care sîntem supuși, care nu sînt doar scriitorului, a condiției lui privilegiate asigurate politice, de regulile care se schimbă repede încît mai întîi de dreptul la cuvînt, atît în sensul nu avem timp să ne adaptăm la schimbări, astfel libertății de exprimare cît și al funcției actului că totul devine străin. Străin sieși. Scriitorul, în scrisului. Scriitorul are dreptul să scrie despre general, caută să dea semnificație lumii prin orice dorește. Într-un fel, de aici derivă dreptul care trece, experienței sale de viață. Ne putem la exprimare în orice situație. Condiția întreba: cît de mult ține la asta? În ce măsură scriitorului este însă adusă la aspectul reușește? Într-o lume în continuă (grăbită) tirajului… Ne sperie oare că tirajul unui roman schimbare, discursul literar e și el afectat. Apar despre „om” are succesul unui roman cuvinte noi, unele iau forma unor barbarisme comercial? Poate să iște zîzanie un asemenea foarte agresive, altele intră treptat în categoria tiraj? Poate un scriitor să acopere cu vocea sa arhaismelor, afectînd codul de relaționare cu vocea altui scriitor, cum insinua o prozatoare în realitatea. Cine mai știe ce e acela un „fus” sau cazul de față? Într-o circulație liberă a valorilor, un „caier”, ca să-l poată „înțelege” confortabil desigur că nu. Obiectivitatea (sau libertatea) pe Coșbuc? funciară a scriitorului – indiferent de formula în Uneori, oricît de impetuoasă ar fi care scrie – este contestată. Condiția scriitorului imaginația unui scriitor, aceasta nu poate fi mai este înecată în precaritate… inventivă decît lumea în curs. „Înnoirile” sunt Tradiția ne spune că lucrurile rămîn, atît de grăbite și de uluitoare încît nu mai apuci totuși, durabile. Aminteam la un moment dat să le „surprinzi”/ cuprinzi în pagina de carte. cîțiva scriitori ce țin atît de istorie (de istoria Dar chiar în imperiul imaginarului apar literaturii), cît și de actualitate (de actualitatea divergențe. Și nu neapărat legate de estetică. În lecturii). Dacă vorbim astăzi de încercările America, prozatoarea Jeanine Cummins a societății de a construi o lume durabilă – în publicat un roman, American Dirt, (tradus și la sensul preconizat de Raport Brundtland, al noi), despre o mexicană forțată să emigreze din WCED, cu titlul Viitorul nostru comun –, vom lumea stăpînită de cartelurile drogurilor în State putea recunoaște și că literatura își construiește fără documente, împreună cu fiul ei, roman bine constant propria durabilitate. Desigur, susținută primit inițial, dar care a produs multe de actori adecvați. Precum „copilul universal”, controverse legate de… condiția scriitorului. literatura descoperă și ia în stăpînire lumea, iar Povestea e deja lungă. I s-a reproșat autoarei că, prin această luare în stăpînire, îi acordă trăitoare în New York, n-ar avea legitimitatea să semnificații, îi confirmă și asigură un sens. scrie despre emigranții și violențele mexicane, Împotrivindu-se urgențelor fărîmițării individu- că, de fapt, o scriitoare albă new-yorkeză n-ar alităților, reface mereu – prin chestionarea și avea dreptul să scrie despre problemele celor armonizarea interiorității noastre – unitatea de… (altă) culoare. Chiar The New York Times lumii. o acuza că a exploatat viața migranților în 2 ♦ Mişcarea literară Andrei Marga, filosof al religiei și promotor al unui ethos global Nicolae IUGA Prin natura împrejurărilor personale de Relativisme, Editura Limes, Cluj-Napoca, viață, pot să spun că l-am cunoscut și îl 2008, 324 p.; Frații mai mari. Întâlniri cu cunosc bine pe Profesorul Andrei Marga, sub Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009, îndrumarea căruia mi-am elaborat teza de 270 p.; Absolutul astăzi. Teologia și Filosofia doctorat. Și, ca de altfel în cazul multor lui Joseph Ratzinger, Editura Meteor, oameni mari, inclusiv în ceea cel îl București, 2017, 304 p., până la de tot privește pe Andrei Marga contează recenta Europa și Israelul. O în primul rând cărțile sale și mai osmoză istorică, Editura RAO, apoi biografia. Opera sa vastă București, 2020, 320 pagini. însumează zeci de volume, Andrei Marga observă că abordând discipline variate G. W. F. Hegel (1770-1831) din întinsul domeniu al este cel care intră în dezba- Filosofiei: Sociologie, Isto- terea filosofică asupra reli- ria Filosofiei, Logică, giei, într-un moment