Paul Goma – Basarabia
BASARABIA 1 Paul Goma BASARABIA August 2001 2 PAUL GOMA Paris, 11 iunie 2001 Când Victor a rostit un nume §i m-a întrebat dac¶ îmi spune ceva, am r¶spuns c¶ nu. Mai aproape de adev¶r : Victor a pronun∞at un nume, apoi m-a întrebat dac¶ acela mi-e cunoscut. Am spus, pe dat¶ : Nu. Aveam o bun¶ memorie, în general, în special, a numelor, una excelent¶. Chiar dac¶ am mai gre§it… Mi-o aduc aminte pe cea din urm¶ gaf¶ ?, gre§eal¶ ? A avut ca decor saloanele Senatului Fran∞ei, în februarie 1900. Atunci veniser¶ la Paris un mare num¶r de avioane înc¶rcate- ochi cu viteji revolu∞ionari post-festumnici, de te întrebai cum de supravie∞uise Ceau§escu 24 ani, ba, cu o s¶pt¶mân¶ înainte de a fi împu§cat de Sturdza-Voican, masele largi de români opozan∞i feroci ai tiranului îl aclamaser¶ îndelung, urîndu-i s¶ tr¶iasc¶ ! Dar, Doamne, cât de umfla∞i în pene erau scriitorii români cotidieni, eroi f¶r¶ voie §i f¶r¶ §tire !; cum nu-§i mai înc¶peau în piele - nici în nume : Manolescu, M¶rculescu, Sorescu, Buzura, H¶ulic¶, Pippidi, Martin… Aproape cu to∞ii, dînd mâna cu mine, î§i spuneau r¶spicat numele §i prenumele (erau gata s¶-mi comunice §i bibliografia), de parc¶ atunci ne-am fi v¶zut pentru prima oar¶… Dar bineîn∞eles c¶ îi cuno§team, c¶ îi recuno§team - îi §tiam, îi prea §tiam, chiar §i pe cei mai tineri, afirma∞i dup¶ plecarea noastr¶ în exil.
[Show full text]