Bădîrcea Roxana Dumitru Irina Gherguși Irina Ionașcu Irina SE III grupa 1 Proiect Economie Mondială

BMW(Bayerische Motoren Werke AG)

BMW, acronimul pentru Bayerische Motoren Werke AG (în română Uzina Bavareză de Motoare SA), este un producător german de automobile, motociclete și motoare. BMW este o companie germană organizată ca societate pe acțiuni, înregistrată în DAX la Bursa din Frankfurt. În anul 2010, BMW Group a înregistrat cel mai bun an din istorie, cu un total de 1,46 milioane livrări, din care 1,22 milioane BMW și 234.175 . Sigla alb-albastră folosită pînă în prezent, utilizează aceleași culori ca ale steagului Bavariei, sugerînd simultan o elice albă care se rotește avînd ca fundal un albastru similar cu cel al cerului. Grila frontală caracteristică, de forma „rinichi dublu”, a fost prima dată folosită la modelul BMW 303, la începutul anilor 1930. Firma BMW, este una din marile firme de automobile la nivel mondial, având ca subdivizii ale sale alte companii producătoare de automobile, cum ar fi: BMW, MINI și Rolls-Royce. Marca britanică Rover a fost (1994 - 2000) parte a concernului. Formula 1: BMW Sauber, Williams. Sediul central BMW (patru cilindri) în München Sloganul german original al firmei este „Freude am Fahren”, ceea ce se traduce liber prin: Plăcere la condus, Plăcere la volan, în engleză: „The Ultimate Driving Machine”, ceea ce se traduce aproximativ prin: Cea mai sofisticată / Ultima mașină de condus. În sectorul de piață al autoturismelor, BMW se află în competiție directă cu alte nume prestigioase din domeniul fabricanților de automobile: Acura, Alfa Romeo, , Cadillac, Infiniti, Jaguar, Lexus, Lincoln, Mercedes-Benz, Volvo, , VW, etc.

Înaintea celui de-al doilea război mondial

Precursor al firmei BMW, au fost în 1913 fondată de , firma „ GmbH”. Fiind inițial o uzină de fabricare de motoare. În tînara firma, inginerul Max Fritz a inventat 1917 motorul de avion cu supracomprimare, motor care putea să urce la înălțimi mai mari. Construcția motorului fiind foarte bună, compania a semnat un contract cu armata Regatului Prusiei pentru construirea de 2.000 motoare de tip Motor V12[5] asigurându-și astfel viitoarea dezvoltare. Comanda a presupus finanțarea suplimentară, care a fost asigurată prin asocierea lui Rapp cu și .

1 Cu toate că la sfârșitul primului război mondial și a Tratatului de la Versailles, cînd se părea că a venit sfârșitul companiei BMW (motorul fiind singurul produs), pentru că Germaniei i-a fost interzis ca cinci ani să mai producă motoare de avioane, la data de 17 iunie 1919 s-a înregistrat cu un BMW IIIa, în secret, o înălțime de 9.760 de metri, atunci record mondial. 1922 principalul acționar Camillo Castiglioni a părăsit firma, a luat dreptul numelui BMW și s-a dus la firma bavareză de aeronave: „Bayerische Flugzeug-Werke” (BFW). Bayerische Flugzeug-Werke au rezultat din Gustav-Otto-Flugzeugwerk, înființate la data de 7 martie 1916, de , un fiu a lui Nikolaus Otto, inventatorul Motorului- Otto. Localizarea uzinei în cartierul Milbertshofen a fost aleasă pentru că era aproape de Gustav-Otto-Flugzeugwerk. De aici rezultă și data înființării uzinei BMW pe data de 7 martie 1916. Simultan cu lărgirea capitalului social compania și-a schimbat numele în Bayerische Motoren Werke GmbH, devenind o societate cu răspundere limitată (SRL). Asocierea și creșterea prea rapidă a firmei a creat și victime, fondatorul Karl Rapp, fiind nevoit să părăsească compania, care a fost preluată de industriașul austriac în 1917 și apoi redenumită BMW AG în 1918, transformîndu-se într-o societate pe acțiuni (SA). După ce Tratatul de la Versailles a interzis producerea de avioane în Germania, ca urmare Gustav Otto și-a închis fabrica de avioane, iar BMW a trecut la producția de material rulant pentru căi ferate, specializîndu-se în producția de frîne. În anul 1923 Max Friz și Martin Stolle au creat prima motocicleta R 32 cu motor boxer și antrenare cu cardan (principiul de bază care a rămas pîna în zilele de azi) și cadru cu țeavă dublă. Pentru construcția modelului, Friz a necesitat doar cinci săptămâni. Din anul 1924 au fost re-fabricate motoarele de aeronave[6]. „Trenul-Zeppelin” cu motor de aeronavă, BMW din 1930 a fost antrenat de un motor BMW[7] de aeronave cu elice în spate, al trenului în formă de Zeppelin. În 1928, BMW a achiziționat în , Farzeugfabrik Eisenach AG, un producător de mașini mici Dixi, și așa a devenit producător de automobile. La 22 martie 1929 BMW produce primul autoturism în serie. Modelul BMW 3/15 DA 2 care au fost o licență de British Austin Seven. Cu noul model 326 (1935), 327 (1937) și în 1936 prezentatul sport Roadster 328 au aparut modele atractive.

În timpul celui de-al doilea război mondial

Producția de motoare de avioane în 1934 al firmei „BMW Flugmotorenbau GmbH” noi înființate, urma în fabricile: „BMW Flugmotorenfabrik Allach GmbH” și „BMW Flugmotorenfabrik Eisenach GmbH”. În anul 1941 la „Niederbarnimer Flugmotorenwerke GmbH”, în Zühlsdorf și Basdorf (Wandlitz). În anul 1944 cifră de cîștig la vînzare era, 750 milioane RM (Reichs-Mark), realizată de aproximativ 56.000 de angajați, din care aproximativ 50 la sută erau cu muncă obligatorie. BMW producea motoare de avioane în Allach (un cartier al München-ului) la uzina II, cu muncitorii la muncă forțată și prizonieri, din lagărele de muncă al Allach-ului și din alăturatul lagăr de concentrare din Dachau. Tot în această perioadă s-au construit și foarte multe motociclete pentru a fi utilizate în război.

2

După cel de-al doilea război mondial

În anul 1945, principalele uzine din München au fost aproape complet distruse. Uzina din Eisenach a fost preluată de Uniunea Sovietică și fiind în posesia a tuturor instrumentelor de producție, a putut oferi din nou toate tipurile de dinaintea războiului. Acest lucru sa întâmplat chiar și sub numele de BMW. Din moment ce BMW din München, nu a accept ca sub acest nume, uzinele din Eisenach să producă autoturisme, au interzis prin decizie de judecată în 1951, ca în Eisenach, peatunci DDR, să se mai producă sub acest nume BMW, autoturisme. După acestea, produsele din Eisenach au fost oferite sub numele de EMW. În 1952 uzinele din Eisenach au fost naționalizate și declarate ca: Volkseigenen Betrieb (VEB ). Sediul fiind distrus în urmă bombardamentelor, în uzinele din München, până atunci nu s-au produs automobile. Firmă supraviețuia prin producția de motociclete, vase de gătit și frâne de vehicule. 1951 a fost produs primul automobil „BMW 501”, un model exclusiv de lux cu un motor cu 6 cilindri urmat de un motor V8. De asemenea, și autouturismul „” produs din 1955 sub licență a companiei Italiene ISO, nu a putut reduce criză financiară. BMW rămâne independent, dar încă îi lipsește modelul mijlociu de autoturism și bani necesari pentru dezvoltarea unui astfel de proiect. Industriașul din Bad Homburg, s-a hotărît, ca după o discreditare financiară, urmată de o creștere al acesteia, el să cumpere acțiunile nevîndute al firmei BMW. Prin urmare, partea financiară Quant a ajuns la 60% astfel valoarea influenței bancilori a scăzut. Vânzând uzină de turbine din cartierul Allach, uzinele BMW au avut suficient capital pentru dezvoltarea proiectului de autoturisme în clasa mijlocie. Modelul nou al BMW-ului trebuia să aibe caracter de limuzină dar cu motor puternic. Această fiind posibil prin falimentul firmei Borgward în anii '60, care aveau veritabilul modelul Isabella. În anul 1962, noulul BMW 1500 "noua clasă" (cum era atunci numit), după câteva probleme de inițiere pe piață, și cu versiunile BMW 1800 și BMW 2000 au avut un mare succes, care prin victoriile în „Tourenwagen-Rennen” (Raliu de autoturisme al firmelor cu producție în serie) s-au accentuat. Re-ascendentul definitiv al firmei BMW, a venit cu prezentarea modelelor „zero doi” (1602, 1802, 2002 / 2002tii) în anul 1966. În anul 1967 firma BMW a preluat firma Hans SRL[8] din Dingolfing și transferat într-un stand de producție proprie. Unele modele din „Glas” au mai fost o perioadă produse sub numele de BMW-Glas cu sigla BMW-ului. Odată cu expirarea acestor modele, dispăruse numele de „Glas”. Seria BMW E3[9] prezentată în anul 1968 cu „2500”, mai târziu „2800” și „3,0 SI” au entuziasmat prin mersul silențios și cu demarajul puternic, lumea profesională.

Anii 1970 – 1980

La sfârșitul anilor 1970, BMW a dezvoltat o variantă sportivă a seriilor „3” și „5”, acestea numindu-se M3 respectiv M5, inițiala „M” însemnând aici motorsport. Odată cu apariția modelului din seria 6, a luat naștere proiectul BMW M6. Principalul concurent al modelelor „M” al firmei BMW este reprezentat de modelele AMG al concernului Mercedes-Benz.

3 În anii 1970 - 1993 sub Directorul General cifra de afaceri crescuse de 18 ori, pînă la aproximativ 28 miliarde DM. La autoturisme producția crescuse de patru, iar la motociclete de trei ori. În acest timp s-au înființat uzine noi în Germania la Regensburg și Berlin-Spandau, în Austria, Africa de Sud și în SUA. În anul 1973 a fost inaugurat noul sediu al BMW AG-ului „BMW-patru cilindrii”, conceput de arhitectul vienez Karl Schwanzer, în apropierea Centrului Olimpic München.

Anii 1980 – 2000

La începutul anilor 1990, la BMW se credea că numai cu producție mare se poate supraviețui, pe termen lung, pe piața mondială. BMW-ul având numai automobile cu tracțiunea în spate, și pentru a nu cheltui în dezvoltarea unori platforme cu tracțiuni în față, etc., în anul 1994, BMW preia producătorul englez de automobile (Rover, MG, Mini, ). Datorită faptului că tradiționalul design și lipsa reputației favorabile pentru Rover, așteptatele vînzări nu au fost realizate. În plus, concurența între Land Rover și modelul BMW-X, în anul 1999 nou inițiat (atunci numai X5), toate aceastea s-a dovedit a fi în neregulă, ceeace în total a costat 9 miliarde DM și demisia directorului, (în funcție de Director General 1993–1999).

Din anul 2000

Din aceste motive, la 16 martie 2000, BMW s-a retras din proiectul Rover. MG Rover a fost vândut pentru suma simbolică de 5 lire sterline la o comunitate de investitori englezi; iar Land Rover pentru o sumă mult mai mare (noul Range Rover fusese conceput), vândută la firma Ford. Marca MINI a rămas la BMW. În anul 2003, BMW preia firma Rolls-Royce-Motor de la Rolls-Royce plc. Un automobil tip sedan de lux, fiind gata proiectat BMW-ul a putut prezența pieții automobilul cu nume de „Phantom”. Pentru acesta s-a creat un nou sediu în Goodwood orașul Sussex, iar în fosta fabrică din Crewe se produc numai mașini de marca Bentley, care au rămas de la firma . În anul 2007, compania a vândut 336.000 automobile în SUA și 2.727 în România.

BMW în România

În anul 2010, BMW a vândut în România 1.574 de unități, în valoare de peste 85 de milioane de euro. BMW a obținut în 2010 o cotă de piață de 31% în segmentul premium, fiind pe primul loc la vânzări, fiind urmat de Audi cu 1.315 și Mercedes cu 1.201 autoturisme.

20 de lucruri pe care nu le stiai despre BMW 1. BMW este acronimul utilizat pentru "Bayerische Motoren Werke". Englezii au tradus BMW prin "Bavarian motor Works". 2. Printre sensurile "populare" ale acronimul BMW se numara Bankcard/Mastercard Welcome, Be My Wife, Beautiful Mechanical Wonders, Best Man Wins, Best Motorsport Weapon, Big Monthly Wage, Boobs Made Welcome, Bring Me Women. Si altele.

4 3. Fanii principalilor adversari de piata ai celor de la BMW nu au stat cu mainile in san: Beyond My Wages, Barely Moving Wreck, Big Metal Wastage, Bunch Money Wasted, Bavarian Marriage Wrecker. Si altele. 4. Inainte sa faca masini, BMW a facut motoare de avion si motociclete. Compania a fost infiintata in 1913, denumirea ei initiala fiind Bayerishe Flugzeug-Werke. 5. BMW s-a oprit din productia de motoare de avion abia in anii '60. La inceputul anilor '90, dupa stabilirea unui joint-venture cu Rolls-Royce, BMW a reinceput productia acestui tip de propulsoare. 6. Cand au inceput sa construiasca motociclete, inginerii companiei au facut o greseala: s-au concentrat prea mult pe puterea motoarelor, astfel ca primele produse finale au fost interzise. Ele au reusit insa, intre timp, sa stabileasca multe recorduri de viteza. 7. Prima masina produsa de BMW s-a numit Dixi. Aceasta a iesit pe portile fabricii din Eisenach in 1927. Nu a fost vorba de o creatie 100% bavareza, modelul fiind produs sub licenta cumparata de la marca britanica Austin. 8. Nu se cunoaste originea formei duble a grilei BMW. Singura "regula" nescrisa in legatura cu aceasta este ca fiecare noua generatie a unui model are "rinichii" grilei mai mari. Prima aparitie a acestui tip de grila a avut loc in 1933, pe modelul sport 303. 9. Daca in Romania se foloseste, simplu, expresia "un BMW", americanii utilizeaza porecla "Bimmer" pentru a numi un model produs de costructorul bavarez. A nu se confunda cu "Beamer", denumirea motocicletelor BMW. 10. Dupa al doilea Razboi Mondial, BMW a inceput sa faca unelte de gradina si de bucatarie. 11. Familia Quandt, detinatoarea imperiului BMW, a avut legaturi cu regimul nazist incepand cu 1933, cand Guenther Quandt a devenit membru al acestui partid. In timpul lui Hitler, Quandt a fost numit sef al departamentului de Economie si Armament. 12. Cea mai grava invinuire care le este adusa celor de la BMW este utilizarea muncitorilor din lagarele de concentrare in unele din fabricile germane care alimentau cu armament, artilerie si munitie trupele naziste. Aceste acuze nu au putut fi niciodata probate, insa actualii descendenti ai familiei Quandt cerceteaza datele istorice in cadrul unui studiu finantat chiar de ei. 13. La sfarsitul anilor 1950 vanzarile BMW erau atat de scazute, incat producatorul bavarez a fost foarte aproape sa fie cumparat de Daimler-Benz. Mutarea nu s-a efectuat din cauza protestelor sindicatelor si a presedintelui de atunci, Kurt Gorda. Principalul actionar era atunci, ca si acum, familia Quandt. 14. Compania a fost salvata la inceputul anilor '60 de modelul 700, desenat de italianul Giovanni Michelotti. Acesta a castigat numeroase competitii in motorsport si a dat startul erei sport sedan pentru BMW. 15. Numele de cod al noii generatii Seria 7 este F01. Este pentru prima data dupa 1968 cand BMW renunta la celebrele denumiri de cod "E". 16. "E" vine de la Entwicklung, termenul german pentru "Evolutie". O alta litera cunoscuta din nomenclatura BMW, "M", este initiala termenului "Motorsport". 17. BMW i-a depasit pentru prima data pe rivalii de la Mercedes in vanzarile europene in 1992.

5 18. Cel mai vandut model din istoria BMW este Seria 3. In 2005, 40% din vanzarile totale ale celor de la BMW au fost reprezentate de versiuni diferite ale Seriei 3. Modelul se afla astazi la a cincea generatie, fiind produs in premiera in 1975. 19. Ati auzit de ? Este unul dintre elementele care individualizeaza modelele BMW: linia franta si indoita inspre fata a geamului posterior la imbinarea acesteia cu montantul C. Aceasta a aparut in premiera pe BMW 1500, in anul 1961, si a fost denumita dupa directorul de design de atunci, Wilhelm Hofmeister. 20. In afara de elementul sau estetic, Hofmeister kink este o trimitere subtila la un alt element propriu modelelor BMW: tractiunea spate. BONUS: Cele trei dungi in nuante albastru, violet si rosu ale siglei M au o origine interesanta. Albastru este culoarea regiunii Bavaria si predomina pe sigla BMW. Rosul ii apartine unuia dintre partenerii legendari ai celor de la BMW, Texaco. Iar violetul reprezinta un mix intre cele doua nuante si simbolul colaborarii dintre cele doua companii. Dupa ce Texaco a incheiat colaborarea cu BMW iar germanii au inceput sa utilizeze Castrol, BMW a cumparat drepturile de utilizare a nuantei rosii.

Motocicletele şi maşinile, doar o cale de a susţine producţia de motoare de avion BMW AG a pornit ca un producător de motoare de avion. Imediat după sfârşitul primului război mondial, BMW a reuşit să repornească producţia la scară mică, motoare de avion, dar afacerea nu s-a dovedit a fi profitabilă. „Pentru a susţine construcţia de motoare de avion, care în sine nu s-a dovedit a fi viabilă la acel timp, din cauza nivelului scăzut de trafic aerian, compania a pornit dezvoltarea şi producţia de motociclete in anii care au urmat. În acest scop a fost cumpărată de la AG fabrica de vehicule de la Eisenach” – se scria în raportul de 12 ani mai târziu, cu ocazia aniversării a 25 de ani de existenţa a companiei, justificând motivele cumpărării acestei fabrici.

O mărire de capital creează putere de cumpărare BMW a plătit zece milioane de Reichsmark pentru fabrica de la Eisenach, care a fost preluată la 1 Octombrie 1928. Achiziţia a coincis cu mărirea de capital de la 10 la 16 milioane de Reichsmark, propusă de Franz-Josef Popp, preşedintele Consiliului Director împreună cu doi colegi ai săi, Max Friz şi Richard Voigt şi aprobată de Adunarea Generală din 7 Iulie 1928. Comisia de supervizare, formată din 13 membrii şi care ştia de planurile de achiziţie, le-a aprobat şi a susţinut intenţia de a se implica în producţia de maşini. Dr. Emil Georg von Stauss, membrul al Comisiei de supervizare şi Directorul Berlin, a fost unul dintre cei mai importanţi investitori ai BMW. De asemenea şi alţi doi membri ai Comisiei de supervizare au fost interesaţi în producţia de maşini: investitorul privat Camillo Castiglioni, adjutantul lui von Strauss, care încercase deja de ani buni să-şi câştige o reputaţie în industria auto şi Carl Schippert, directorul general al Daimler Benz AG din Stuttgart. Grupul din Schwabenland trebuia să-şi asume ulterior responsabilitatea pentru producţia caroseriilor pentru maşini mici. Intrarea BMW pe scena producţiei de maşini mici, a fost de mare interes pentru Daimler Benz AG, deoarece compania cu sediul în Stuttgart nu dorea să promoveze un potenţial concurent pe piaţa maşinilor de lux. De altfel, piaţa maşinilor de lux în a doua jumătate a anilor ’20, era o piaţă de nişă şi una vehement contestată, din cauza situaţiei economice precare a populaţiei. Doar o mică parte a clasei superioare dispuneau de banii necesari pentru a cumpăra o maşină de lux produsă în Germania. Toţi restul, îşi puteau permite cel mult şi doar dacă erau norocoşi, o maşină mică. Anul acela s-a dovedit a fi foarte bun pentru BMW AG. Cifra de afaceri a crescut la 24,2

6 milioane de Reichsmark, o mărire de 17,7 milioane într-un singur an. La Eisenach, noii proprietari au anunţat un profit de 3 milioane de Reichsmark.

1929: BMW face faţă Crizei Economice Mondiale La câteva luni după ce General Motors a achiziţionat Adam AG, grupul american a fost în centrul atenţiei pe 25 Octombrie 1929, o zi cunoscută sub numele de Vinerea Neagră. Bancile au fost nevoite să inchidă, companiile dadeau faliment şi doar în câteva săptămâni numărul şomerilor a crescut cu câteva milioane. În aceste condiţii, cifra de afaceri şi profitul lui BMW AG era în creştere. In timpul unei crize economice, care s-a simţit în lumea întreagă, BMW a reuşit să vândă nu mai puţin de 2.009 maşini. Clienţii erau convinşi de calitatea şi fiabilitatea lui BMW 3/15 PS, care a fost dovedită li de rezultatele excelente obţinute în 1929 în Turul Alpilor. „Această maşină, este atât de reuşită încât mai puţin de 1 la mie din încasări au fost necesare pentru a acoperi costurile cu garanţia” a anunţat cu mândrie Consiliul Director. Cât despre afacerea cu motociclete, BMW era de asemenea în tabăra învingătorilor. În Germania şi in afara ei au fost vândute cu 12% mai multe unităţi decât în anii precedenţi. Divizia de motoare de avion, nu a avut rezultate la fel de bune. La mijlocul anului, guvernul a luat în sectorul aviatic, măsuri drastice de austeritate, trimiţând piaţa de motoare de avion în picaj. Subvenţiile plătite de guvern către industria aviatică, erau doar o picătură într-un ocean. Bilanţul contabil a dovedit ca Consiliul Director al BMW a ales decizia corecta: BMW a închis exerciţiul financiar din 1929 cu o cifră de afaceri de 40 milioane de Reichsmark şi un profit net de 1,168 milioane de Reichsmark. Un procent de 7% au fost alocaţi ca dividende pentru acţionari.

Fără nici un efort, BMW ajunge pe locul 4 la maşini înmatriculate În doar un an BMW a reuşit să devină cel mai de succes producător de automobile din Germania. În 1930, micile maşini produse la Eisenach, erau pe locul patru în clasamentul înmatriculărilor. Piaţa automobilelor, nu a luat avânt. Industria auto a început să devină importanta, abia după ce Hitler a ajuns la putere. În 1933, BMW a detectat, „semne ale unei puternice creşteri a cererii”. Şi ce creştere a fost! Numărul de unităţi vândute s-a ridicat la 216% din cifra de vânzări publicată în anul anterior, rezultând o creştere cu mult peste media obişnuită. Afacerea cu motociclete era şi ea prosperă, vânzându-se mai mult de dublul anului precedent. BMW a profitat de două ori din revenirea sectorului aviatic. În primul rând, ca producător de motoare de avion, a căror cerere era în creştere. În al doilea rând, BMW deţinea o parte din acţiunile Deutsche Lufthansa (compania naţională de transport aerian a acelor vremuri).

Începând cu 1934: Calitate în detrimentul producţiei de masă Bucuria a fost de scurtă durata. Adof Hitler a susţinut efortul creării unei maşini populare şi ieftine, planuită a se vinde cu 1.000 mărci. Modelul 3/20, dezvoltat de BMW era prea mare şi prea scumpă pentru a concura în acest proiect. BMW a început să se concentreze pe segmentele superioare. Din 1934, compania s-a specializat în producţia de maşini cu motoare în şase cilindri, o strategie care a scăzut dramatic numărul de unităţi vândute. Numărul maşinilor BMW înmatriculate, a scăzut şi în 1934, BMW era pe locul 6. Doar un an mai târziu, BMW a ajuns pe locul 7, pentru ca în 1938 să concureze doar pentru locul 8. BMW s-a străduit să balanseze acest declin prin calitate. Înainte de toate, maşinile sale au obţinut rezultate extraordinare în sport. Motoul era „calitate înainte de cantitate”. Preţurile au egalat prin exclusivitate clientela. Spre exemplu, nou intratul model 327 decapotabil era disponibil în 1937 la preţul de 7.500 RM (Reichsmark), în timp ce Volkswagen era vândut pentru mai puţin de 1.000 RM (Reichsmark).

7

7.5% dividende în primii 25 de ani În timp ce maşinile BMW obţineau premiu după premiu, în felul acesta mărind popularitatea firmei, BMW s-a concentrat pe fosta sa producţie principală, producţia de motoare de aeronave. În 1934 a fost înfiinţat BMW Flugmotorenbau GmbH, care în scurt timp producea motoare de aviaţie la fabricile sale din München şi Eisenach. În 1939, cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, BMW a achiziţionat Brandenburgische Motorenwerke cu sediul in Spandau, o filială a grupului Siemens, care avea o tradiţie îndelungată în producţia de motoare de aviaţie. Afacerile mergeau foarte bine şi la a 25-a aniversare, BMW AG a anunţat că a plătit acţionarilor săi de la înfiinţare, dividende în valoare medie de 7,5%. Din cauza cererii sporite a forţelor aeriene, BMW AG, şi-a mărit capitalul cu 7,5 milioane Reichsmark de la 22,5 milioane de Reichsmark. Întreaga sumă rezultată a fost direcţionată către BMW Flugmotorenbau GmbH. Se putea spune că BMW opera ca o fabrică de război în acea perioadă. Majoritatea maşinilor şi motocicletelor erau produse pentru folosirea lor în război sau pentru export. Până în 1945, zece mii de motoare de avion au fost construite la fabricile din München, Berlin şi Eisenach, unele din aceste motoare fiind modelul 003, unul dintre primele motoare cu reacţie construite în serie din întreaga lume.

1945: BMW a încetat practic să existe „La sfârşitul războiului întreaga producţie a fost oprită, lăsând compania fără bazele începerii unei producţii după război.” Această propoziţie introductivă venită de la managementul companiei nu a fost scrisă decât in 1949, pentru că bilanţul anului 1945 nu a putut fi conchis mai devreme. Câteva zile înainte de capitulare, conducerea BMW, împreună cu personalul de criză, au încercat să prevină distrugerile şi furtul. Personalul BMW, rămas până în acel moment, s-a ţinut la suprafaţă prin muncă de reparaţie pentru industrie sau clienţi. Pe data de 2 octombrie 1945, forţele armate americane au confiscat bunurile BMW declarând acţiunea ca plată în contul daunelor de război. Conducerea a fost forţată să demisioneze. Conducerii interimare numite i s-a ordonat întreruperea imediată a muncii şi maşinăriile şi echipamentele au fost dezmembrate. În Berlin, sovieticii au dezmembrat în totalitate echipamentele şi maşinăriile fabricii de motoare de aviaţie din Spandau. Fabrica din Eisenach a fost expropriată şi ceva mai târziu înfiinţată sub numele de Awtowelo. BMW AG a încheiat anul financiar 1945 cu o pierdere de 20 de milioane Reichsmark. BMW a încetat practic să existe.

1948: Modelul R 24 întâlneşte Marca Germană Deşi firmei Daimler Benz i-a fost permisă repornirea producţiei modelului 170 V în 1946, firma BMW a rămas paralizată până în 1948 când autorităţile americane au ridicat prohibiţia producţiei şi prin aceasta au permis companiei BMW să fabrice o nouă motocicletă. Modelul R 24 a fost prezentat ca şi primul produs BMW de după sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi a fost expus 1948 la salonul auto de la Geneva. Motocicleta, care folosea un motor cu un cilindru şi o transmisie cardanică, a fost bine primită de către clienţi ceea ce a făcut ca 2.500 de comenzi ferme să fie depuse în doar câteva zile, în ciuda faptului că BMW nu a putut stabili o dată exactă de livrare. Pe data de 17 Decembrie, şase luni după reforma monetară care avuse loc în Germania, prima motocicletă R 24 a fost terminată şi sărbătorită. BMW AG a înregistrat la sfârşitul anului 1948 o cifră de afaceri de 4,2 milioane DM. Încasările au avut un avânt nemaipomenit în următorii ani. În 1949, cam 20 de milioane de Deutschmark au intrat în seifurile companiei. În 1950, cifra de afaceri s-a ridicat la 36,5 milioane

8 DM. În acelaşi an, au fost emise 732.000 permise de conducere, dezvăluind importanţa mobilităţii pentru poporul german. Un litru de benzină costa 60 Pfennigs (0,60 DM), iar un litru de motorină 32 Pfennings. În 1951, BMW a înregistrat un nou record al cifrei de afaceri, în valoare de 57,5 milioane DM. Inventarul constituit iniţial din 126 maşini-unelte a fost ridicat până în 1948 la 1.405 bucăţi. Gama de modele din 1952 produse de aceste maşini-unelte a fost compusă din modelul cu un singur cilindru R 25/2 şi noile modele R 51/3, R67/2 şi R68 care foloseau un motoare flat-twin Boxer.

Boom economic după război: motocicletele În patru ani, BMW a renăscut, mărind producţia anuală, de la aproape zero, până la 28.000 de motociclete. Chiar dacă capacitatea de producţie nu satisfăcea cererea pieţei, BMW nu era interesat să crească producţia. Costurile materialelor şi a forţei de muncă creşteau rapid, aşa că profitul din motociclete a fost mult diminuat, BMW fiind forţat să mărească preţurile de vânzare. Din aceste motive şi pentru a „folosi la maximum mijloacele de producţie, trebuie să grăbim pregătirile şi planificarea pentru noua noastră maşină de pasageri BMW 501, pentru a putea să pornim producţia de serie în 1952. Acest vehicul, născut din lunga noastră tradiţie, pare să fie foarte promiţător”. Asta spunea managementul acţionarilor. Contabilii BMW au estimat pagubele cauzate de demolarea fabricii din München la aproximativ 100 milioane DM. Cum BMW nu avea mijloacele financiare, fabrica de automobile trebuia construită în mai mulţi paşi. A fost planificat ca fabrica să fie terminată până în 1959, moment în care producţia de motociclete şi automobile va „restabili bazele pentru plătirea dividendelor”, sunau speranţele Consiliului Director al BMW.

O chestiune de prestigiu: Neprofitabilul model în opt cilindrii Lucrurile s-au dovedit a fi foarte departe faţă de aşteptări. În 1952, producţia de motociclete atinsese maximul, dar acum începea să scadă cu o rată mai dramatică decât cea de la sfârşitul anilor ’40. Noul model V8 a fost bine primit la lansarea lui în 1955, dar cele 4.567 unităţi vândute până la sfârşitul anului nu au fost suficiente pentru a scoate compania din criză. Modelul Isetta, care se intenţiona a fi produs pentru a compensa scăderea vânzărilor de motociclete din 1954, nu a ajuns să fie profitabil până la sfârşitul anului 1955, chiar dacă industria auto era în ascensiune la acea vreme. Producţia a crescuse cu o treime în Germania de Vest. BMW încercase cu disperare să lanseze noi modele: BMW 600 era intenţionat pentru a satisface cererea de un automobil cu patru locuri, dar nu s-a dovedit a fi prea popular din cauză că nimănui nu părea să-i placă o uşă în partea din faţă. Încasările de la modelul V8, au rămas stabile, dar şi aşa era prea puţin. Gama de modele trebuia lărgită pentru a face loc pentru două noi modele: maşina de mici dimensiuni BMW 700 precum şi un nou model de clasă mijlocie de 1,6 litri, a cărui dezvoltare încă nu începuse. BMW 700 avea toate cele necesare pentru a fi un succes, dar producţia de serie nu a pornit la timp. Pentru a compensa pierderile, BMW a fost nevoită să vândă jumătate din capacitatea de producţie din Berlin-Spandau. De asemenea BMW Triebwerkbau cu sediul in München-Allach, o filială BMW, a suferit pierderi de milioane de DM. În timp ce producţia maşinilor Germane, crescuse cu o medie de aproximativ 15 procente în 1959, conducerea a trebuit să admită: „din cauza lipsei unui program profitabil de producţie, compania noastră nu a reuşit să fie parte această creştere pozitivă.” În ianuarie şi februarie, personalul a fost forţat să muncească cu jumătate de normă, ca mai apoi, în luna iunie, să urmeze concedieri.

1959: Acţionarii minoritari salvează de la vânzare BMW AG Atunci când Consiliul Director a deschis şedinţa Adunării Generale a Acţionarilor în dimineaţa zilei de 9 decembrie 1959 pentru a prezenta plenului bilanţul financiar al anului 1958, pierderile

9 suferite începând cu 1954 totalizau 49 de milioane DM. Producţia nu fusese nici profitabilă şi nici competitivă. BMW trebuia să se reorganizeze. Acest lucru trebuia să se întâmple prin vânzarea companiei către Daimler-Benz AG, care făcuse deja o ofertă în acest sens pentru o perioadă limitată de timp. Cu toate astea, doi reprezentanţi ai acţionarilor au reuşit să convingă restul acţionarilor să respingă această ofertă, arătând că existau deja peste 30.000 de comenzi ferme pentru modelul BMW 700. Mai mult decât atât, au demonstrat că managementul firmei a repartizat costurile de dezvoltare ale modelului BMW 700 pe parcursul a doar un an, ridicând astfel suspiciuni asupra corectitudinii cifrelor prezentate în bilanţul financiar. Şedinţa a fost suspendată ca urmare a votului „pentru” a acţionarilor minoritari care deţineau 10 procente din capital. Numărul voturilor necesare pentru blocarea deciziei a fost suficient iar ultimatumul dat de Daimler-Benz AG a expirat. BMW a reuşit să supravieţuiască. Herbert Quandt, cel care deţinea un pachet mare de acţiuni la BMW AG, a fost impresionat de această ambiţie. După ce a studiat atent rezultatele financiare şi după discuţii cu comitetul executiv, a preluat pachetul majoritar de acţiuni al BMW AG, pavând astfel calea către un viitor independent.

1960: Un nou capitol pentru noi dezvoltări Iniţial BMW a avut de întâmpinat multe obstacole. Producţia lui BMW 503 şi 507, două din produsele de vârf, a fost oprită în 1959. Vânzările modelului în opt cilindri au continuat să fie mediocre. Speranţele se îndreptau spre modelul BMW 700 precum şi către maşina de clasă medie. Pentru a obţine fondurile necesare, în anul 1960, capitalul social al BMW a fost micşorat de la 30 milioane DM la 22,5 milioane DM şi ulterior mărit la 60 milioane DM, creând astfel premisele financiare pentru noile proiecte. Această relansare a avut un impact asupra încasărilor care crescuseră continuu de la începutul anilor ’60. În 1962, BMW a lansat „Noua Clasă” sub forma modelului de clasă medie BMW 1500. BMW a anunţat creşteri peste media din industria de profil din Germania, care prospera încă de la începutul anilor ’60. În cursul anului 1962, producţia zilnică crescuse de la 143 la 235 de unităţi BMW 700. În acest an, erau înregistrate un număr de 29.992 maşini cu marca BMW în toată Germania. Încasările au crescut cu 18,5 procente până la 294 milioane DM, din care 63 la sută se datorau lui BMW 700. Modelul BMW 1500, care era pe piaţă din septembrie, a atins 4 procente din încasări. Modelului Isetta îi trebuise de patru ori mai mult timp pentru a obţine acelaşi procent. Motocicletele şi maşinile de clasă mare au jucat un rol minor, însumând doar 5 procente respectiv 6 procente din încasări. BMW a demonstrat creşterea şi prin angajarea a 2.400 de oameni într-un singur an. Registrele de comenzi pentru „Noua Clasă” erau pline şi până în 1963 timpii de aşteptare au putut fi gradual reduşi.

Anii ’60: Profitul creşte de şase ori Din 1960 până în 1969, volumul producţiei aproape s-a triplat, crescând de la 52.000 la 148.000 unităţi. Încasările au crescut cu mai mult de şase ori de la 239 milioane la 1,5 miliarde. Personalul angajat a crescut de la 7.000 la 21.000. În acelaşi timp personalul care se ocupa de vânzări a crescut de la 1.600 la 4.000 în toată lumea. După adăugarea la gama de modele a berlinelor şi a coupé-ului în şase cilindri, BMW a stabilit noi recorduri de producţie şi vânzări. Succesul automobilelor BMW a fost atribuit „teoriei nişei” dezvoltată de Paul G. Hahnemann, directorul de vânzări şi de Bernt Spiegel. Teoria susţinea întoarcerea la caracteristicile mărcii dinainte de război cum era performanţa sportivă şi dinamismul cumulat cu dimensiunile compacte. Deasupra acestor lucruri, a mai fost dezvoltată o nouă strategie de marketing. Pentru prima oară de când BMW s-a implicat în construcţia de automobile, produsele erau vândute printr-o reţea

10 extinsă de dealeri exclusivi, de-a lungul întregii Europe. Şi producţia de motociclete a luat un avânt. După vânzări de mai puţin de 5.000 de unităţi în 1969, situaţia s-a schimbat în 1970 odată cu introducerea noilor modele: R50/5, R60/6 şi R75/5. Producţia a crescut cu mai mult de 12.000 unităţi. Doi ani mai târziu, BMW a înregistrat cifra de vânzări record de 21.000 unităţi.

11