CAPITOLUL 7 MEDIUL ŞI INFRASTRUCTURA DE MEDIU

7.1. Calitatea apelor

Monitorizarea calităţii apelor

Reprezentarea calităţii apelor la nivelul judeţului presupune existenţa unei reţele de supraveghere alcătuită din secţiuni de control, identificarea principalelor surse de poluare şi caracterizarea sectoarelor de râuri pe clase de calitate, conforme diferitelor tipuri de utilizări.

Calitatea apelor de suprafaţă din judeţul Satu Mare este urmărită de AN “Apele Române” SA – Direcţia Apelor Someş Tisa, Sistemul de Gospodărire al Apelor Satu Mare iar încadrarea secţiunilor de monitorizare în clase de calitate s-a făcut conform OM 1146/2002.

Surse de poluare a apelor

Cele mai importante surse de poluare a apelor din judeţul Satu Mare (în principal din perspectiva volumelor de apă procesate) sunt reprezentate de societăţile care au ca obiect de activitate furnizarea de apă către populaţie şi colectarea apelor uzate menajere.

S.C APASERV Satu Mare S.A. este o societate comercială înființată în anul 2004, de către Consiliul Local al municipiului Satu Mare. Prin Hotărârea nr. 17/84/25.08.2004 i-a fost concesionată direct gestiunea serviciul de alimentare cu apă și canalizare a municipiului Satu Mare pentru o perioadă de 24 de ani, începând cu 01.09.2004.

Înainte de înființarea acestui nou operator, serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Satu Mare au fost administrate de către Regia Autonomă Comunală Satu Mare, care mai avea în obiectul de activitate producerea şi distribuirea energiei termice, transportul în comun, precum și administrarea zonei de agrement, SC APASERV Satu Mare S.A., fiind un rezultat al procesului de reorganizare a regiei R.A.C. Satu Mare.

Obiectul său principal de activitate îl constituie: captarea, tratarea și distribuirea apei potabile şi colectarea, transportul și epurarea apelor uzate pentru a asigura serviciile publice de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.

În anul 2009, S.C APASERV Satu Mare S.A. devine operator regional, odată cu încheierea și semnarea Contractului de Delegare a Gestiunii Serviciilor Publice de alimentare cu apă și canalizare între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru servicii în sectorul de apă și apă uzată, pe seama și în numele a 28 de unități administrativ–teritoriale, și S.C. APASERV Satu Mare S.A.

Până la data de 31.12.2007 au fost încheiate un număr de 11 contracte de delegare a gestiunii serviciilor de apă și apă uzată prin concesiune, în anul 2009 – 19 contracte, iar în 2010 – 23 de contracte. În prezent, societatea are peste 58 de puncte de lucru situate pe întreg teritoriul judeţului Satu Mare.

Apele uzate menajere şi industriale precum şi apele pluviale colectate de pe raza întregului municipiu sunt transportate prin reţeaua de canalizare în sistem unitar la staţia de epurare, după care se evacuează în râul Someş. În cursul anului 2009 nu s-a produs poluarea accidentală a Someşului de la această staţie de epurare, cu excepţia unor mici depăşiri la indicatorii bacteriologici.

S.C. ABOMIX S.A. Satu Mare – Ferma de porci Moftin, având ca profil de activitate creşterea şi îngrăşarea porcilor cu o capacitate de max. 38.000 capete. Apele uzate rezultate din procesele tehnologice sunt evacuate în râul Crasna, după o prealabilă epurare mecano- chimică şi biologică prin staţia de epurare. În urma monitorizării celor substanţelor prioritare / prioritar periculoase, a rezultat că valorile obţinute au fost sub limita de detecţie şi cea admisă conf.H.G. 351/2005. În anul 2009 de la acastă unitate nu s-au înregistrat polări accidentale, întreaga reţea de transport fiind înlocuită cu conducte noi.

C.N.M.P.N. REMIN S.A. Baia Mare- Exploatarea minieră Turţ este un obiectiv care are un impact cu caracter remanent. În anul 2008 s-a închis perimetrul minier iar în cadrul strategiei de închidere s-a obţinut avizul de gospodărire a apelor 359/18.10.2006 pentru „Planul de încetare a activităţii la mina Turţ”. Activităţile cu caracter poluator sunt legate de evacuarea apelor de mină provenite din sectoarele inundate. Apele uzate evacuate sunt epurate mecano-chimic în cadrul unei staţii de epurare cu o capacitate de 26 l-s, fiind sesizate doar depăşiri accidentale ale indicatorilor.

Sursele asociate obiectivelor cu caracter balnear din zona Tăşnad (Ştrandul şi SC Biamin SRL Tăşnad) prezintă depăşiri accidentale la azot total, reziduu filtrat şi cloruri.

Calitatea apelor de suprafaţă

În raport cu influenţa surselor de poluare menţionate anterior încadrarea în categorii de calitate a secţiunilor se prezintă după cum urmează (conform OM 161/2006):

Tabel 7.1.1. Calitatea apelor de suprafaţă

Nr. Curs de apă Secţiunea C1 C2 C3 C4 C5 C6 Calitatea crt. globală 1. Someş Dara I II II II II I II 2. Crasna Supuru de Jos I II III II III II III 3. Crasna Berveni I II IV II III II IV 4. Valea Amonte Poiana I I I I III I III Vinului Codrului 5. Tur Amonte Negreşti Oaş I I I I I I I 6. Tur Amonte lac Călineşti I I I I I II II 7. Tur Aval Ac. Călineşti I I I I I I I 8. Tur Turulung I I I I II I II . 9. Valea Rea Captare Negreşti I I I I I I I .

10. Valea Rea Amonte acumularea I I I I I I I Călineşti 11. Valea Alba Captare Negreşti I I I I I I I 12. Turt Amonte E.M.Turţ I I I I I I I 13. Turt Amonte confluenţă I II I II III I III Tur 14. Talna Captare Negreşti I I I I I I I 15. Talna Păşunea Mare I I I I I I I 16. Tarna Mare Aval Bocicău I II I I I II II C1-Regimul termic şi acidifiere; C4- Salinitate; C2-Regimul de oxigen; C5- Poluanţi toxici specifici de origine naturală; C3- Nutrienţi; C6- Substanţe toxice organice; Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Încadrarea secţiunilor de monitorizare în categorii de calitate după indicatorii fizico - chimici în judeţul Satu Mare (bazinul hidrografic Crişuri) este redat în următorul tabel (OM 161/2006):

Nr. Curs de apă Secţiunea Clase de calitate crt. C1 C2 C3 C4 C5 C6 Calitatea globală 1. Ier Andrid I II II III I - III 2. Checheţ Săcăşeni I III II I II - III 3. Zimoiaş Andrid I II I II II - II C1-Regimul termic şi acidifiere; C4- Salinitate C2-Regimul de oxigen; C5- Poluanţi toxici specifici de origine naturală; C3- Nutrienţi; C6- Substanţe toxice organice; Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Calitatea apelor subterane

Caracterizarea calităţii apelor subterane se bazează pe măsurătorile efectuate de către laboratorul S.G.A. Satu Mare. Analizele fizico-chimice efectuate la un număr total 52 foraje, 18 foraje în bazinul hidrografic Tisa şi 34 foraje în bazinul hidrografic Someş-Crasna au avut în vedere caracterizarea calităţii apelor freatice pe baza indicatorilor generali care se referă la regimul natural al natural al chimismului apelor subterane precum şi a indicatorilor specifici datoraţi unor eventuale surse de poluare. În bazinul Someş-Crasna au existat cazuri de depăşire ale limitelor admise a pH-ului şi de asemenea datorită fondului natural, au fost mai multe valori depăşite la indicatorul Fe.

Calitatea apei lacurilor

Calitatea apei lacului Călineşti se încadrează în categoria I la indicatorii fizico- chimici. Din punct de vedere biologic, biomasa fitoplanctonică încadrează apa lacului în categoria apelor oligotrofe iar concetraţia nutrienţilor indică o apă mezo-eutrofă, aceasta fiind rezultatul evacuărilor de ape insuficient epurate din amonte de lac (oraşul Negreşti-Oaş).

Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi

Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din spaţiul hidrografic Someş-Tisa al judeţului Satu Mare sunt prezentate în tabelul următor. Acestea provin în totalitate din surse de nitraţi actuale, rezultând în principal din complexele zootehnice în funcţiune şi în secundar din contribuţia adusă de creşterea animalelor în gospodăriile individuale.

Prin Ordinul 1552/743 din 3.12.2008 al MMDD, pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole, pentru judeţul Satu Mare, au fost notificate următoarele localităţi:

 Acâş  Crucişor  Pomi;  Agriş  Culciu  Porumbeşti;  Andrid  Doba  Săcăşeni;  Apa  Dorolţ  Sanislău;  Ardud  Foieni  Santău;  Bârsău  Gherţa  Săuca; Mică  Batarci  Halmeu  Socond;  Beltiug  Homoroade  Supur;  Berveni  Lazuri  Tarna Mare;  Bixad  Livada  Târşolţ;  Botiz  Medieşu  Tăşnad; Aurit  Călineşti-Oaş  Micula  Terebeşti;  Cămârzana  Moftin  Tiream;  Cămin  Negreşti-  Turţ; Oaş  Căpleni  Odoreu  Turulung;  Carei  Oraşu Nou  Urziceni;  Căuaş  Păuleşti  Valea Vinului;  Cehal  Petreşti  Vama;  Certeze  Pir  Vetiş;  Ciumeşti  Pişcolt  Viile Satu Mare.  Craidorolţ

În zonele declarate vulnerabile la poluarea cu nitraţi, managementul fermelor agricole, cum ar fi stocarea şi împrăştierea gunoiului de grajd, sortimentul de culturi, etc. trebuie să fie orientat în acord cu principiile Codului de Bune Practici Agricole.

În vederea reducerii poluării cu nitraţi, a sprijinirii investiţiilor şi a asistenţei tehnice necesare pentru implementarea Directivei 91/676/EEC privind protecţia apelor împotriva poluării, cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole, Ministerul Mediului şi Pădurilor a demarat începând cu anul 2008 proiectul ,,Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi. În cadrul acestui proiect pe teritoriul judetului Satu Mare au fost propuse pentru intervenţie lucrări de investiţii pentru două localităţi vulnerabile la poluarea cu nitraţi: Crucişor şi Păuleşti, unde vor fi amenajate platforme de depozitare şi gospodarire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere. Investiţia acestui proiect aflat în implementare urmareşte organizarea de sisteme de colectare selectivă, compostarea şi aplicarea pe terenurile agricole a deşeurilor biodegradabile reprezentate în particular de gunoiul de grajd din gospodăriile rurale, ceea ce va contribui la reducerea depozitării necontrolate a acestuia şi la reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile care ajung la depozitele de deseuri menajere definitive.

Probleme identificate Calitatea apei râului Turţ este afectată pe o lungime de 16 km, în aval de localitatea Turţ datorită evacuărilor de ape de mină neepurate sau insuficient epurate provenite de la E.M. Turţ. Aceste evacuări produc încadrarea de la clasa a III-a la clasa a IV-a de calitate.

Există şi factorii naturali care determină scăderea calităţii apelor de suprafaţă din judeţ, dintre care pot fi menţionate temperaturile foarte ridicate din perioada verii şi lipsa precipitaţiilor în perioada de iarnă ambele fenomene producând scăderea drastică a debitelor.

Fenomenele cele mai importante în poluarea apelor de suprafaţă sunt evacuarea de ape uzate insuficient epurate datorită instalaţiilor de epurare depăşite şi depozitarea necontrolate a deşeurilor provenite din gospodării sau din alte activităţi, pe malurile cursurilor de apă.

Poluarea apelor subterane în proximitatea depozitelor de deşeuri menajere dar şi în câteva areale agricole reprezintă de asemenea o problemă importantă de rezolvat.

7.2. Calitatea solului

Monitorizarea calităţii solurilor

Monitorizarea calităţii solurilor se face în special pentru a urmării impactul poluării cu metale grele produs de către emisiile asociate arderii combustibililor în motoarele autovehiculelor. În acest sens reţeaua de monitorizare este amplasată cu precădere în zonele cu trafic intens şi asociat în zona parcurilor şi spaţiilor verzi, pentru a surprinde acest fenomen.

Reţeaua de monitorizare a solului urmărită de APM Satu Mare cuprinde 4 puncte de recoltare de pe arterele principale care ies din judeţ, 3 puncte de recoltare din centrele oraşelor principale din judeţ (Carei, Tăşnad, Negreşti) şi 2 puncte la cele două poduri din municipiul Satu Mare, 11 puncte în zona parcurilor şi spaţiilor verzi de pe raza municipiului Satu Mare.

Pe baza analizelor efectuate s-au constatat depăşiri sporadice ale CMA la metale, fără însă a fi depăşite pragurile de alertă. Din punct de vedere al impactului asupra sănătăţii

populaţiei sunt de luat în considerare în special depăşirile (cu potenţialul efect sinergic) produse în zona spaţiilor verzi şi de recreere.

Aspecte deosebit de importante în ceea ce priveşte impactul activităţilor din agricultura asupra stării factorilor de mediu se referă la utilizarea îngrăşămintelor chimice şi naturale şi a pesticidelor. Utilizarea excesivă a îngrăşămintelor chimice şi a celor naturale conduce la creşterea semnificativă a nivelului de nutrienţi şi metale grele în mediul înconjurător. Dintre nutrienţi, azotul şi fosforul creează cele mai mari probleme.

Compuşii azotului contribuie la acidifierea solului, aerului si apei, precum şi la efectul de seră şi la deprecierea stratului de ozon. De asemenea pătrunderea unor compuşi ai azotului în apele subterane şi de suprafaţă poate, în anumite concentraţii să contribuie de asemenea la eutrofizarea apelor de suprafaţă.

În ceea ce priveşte îngrăşămintele naturale, deşi acestea creează efecte negative asupra mediului cu mult mai mici faţă de cele artificiale, trebuie de asemenea utilizate controlat în anumite limite mai ales în scopul reducerii volumului de fosfaţi transferaţi în mediul înconjurător.

Inventarul siturilor contaminate

Lista siturilor potenţial contaminate la nivelul judeţului Satu Mare este elaborată în baza fişelor de caracterizare pentru activităţile operatorilor economici sau a deţinătorilor de terenuri pe amplasamentele cărora este posibilă prezenţa unor situri contaminate/potenţial contaminate. Depozitele de deşeuri urbane şi rurale, constituie una dintre cele mai mari probleme parţial rezolvate, până la închiderea gropilor. Aceste depozite poluează factorii de mediu prin apele exfiltrate şi gazele degajate prin fermentare, precum şi prin noxele rezultate din arderea deşeurilor.

Cele 4 amplasamente ale depozitelor de deşeuri urbane ale judeţului, respectiv cele ale oraşelor Satu Mare, Carei, Tăşnad şi Negreşti-Oaş cu activitate sistată şi în procedură de închiderea se află pe lista siturilor contaminate din judeţ. În mediul rural au fost închise toate depozitele. Lista siturilor contaminate Nr. crt. Denumire sit 1 Depozit deşeuri municipale Carei 2 Depozit de deşeuri Tăşnad 3 Depozit deşeuri menajere Negreşti-Oaş 4 Depoul de locomotive Satu Mare 5 Depozit deşeuri municipale Satu Mare Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

7.3. Calitatea aerului

Monitorizarea calităţii aerului (reţea şi indicatori)

Monitorizarea calităţii aerului în judeţul Satu Mare se realizează pe baza măsurătorilor de emisii şi imisii efectuate în puncte reprezentative de către laboratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului (APM) Satu Mare precum şi a determinărilor făcute de agenţii economici. O variantă suplimentară este cea de estimare conform metodologiei europene CORINAIR.

Reţeaua de supraveghere a calităţii aerului este astfel aleasă încât să urmărească efectul cumulat al industriei, traficului, a încălzirii zonelor rezidenţiale şi comerciale. Reţeaua de supraveghere a calităţii aerului funcţionează din 1991, când au existat doar două puncte de supraveghere a calităţii aerului. Amplasarea punctelor de prelevare este legată de surprinderea principalelor tipuri, respectiv surse de poluare după cum urmează:

- poluarea de fond orăşenească - 1 punct de prelevare (zona centrală);

- poluarea asociată traficului - 1 punct de prelevare amplasată în una din cele mai aglomerate intersecţii ale municipiului Satu Mare (Burdea - zona Sud);

- poluarea asociată rampei de depozitare a deşeurilor urbane - 1 punct de prelevare amplasat în apropierea frontului de lucru de descărcare a deşeurilor (zona Est);

- poluarea asociată platformelor industriale - zona sud-vest şi nord-est.

Principalii indicatori de calitate urmăriţi sunt poluanţii gazoşi în imisie (amoniac, dioxid de sulf, oxizi de azot, ozon) în 5 staţii de recoltare, pulberi totale în suspensie în 3 puncte din oraş şi pulberi sedimentabile în 5 puncte în localităţile Satu Mare, Carei şi Tăşnad.

Reţeaua de monitorizarea include şi 2 staţii automate care surprind fie fondul urban (cea din Satu Mare), fie fondul urban şi traficul auto (cea din Carei).

Surse de poluare a aerului

La nivelul judeţului Satu Mare principalele elemente legate de calitatea aerului le impun arealele urbane. Concentrările umane, cu activităţile specific urbane (sisteme de încălzire, trafic auto, industrie) sunt cele care se constituie în surse de poluare a aerului.

Modificările socio-economice din ultimii 20 de ani au schimbat şi profilul surselor de poluare, în sensul că multe dintre obiectivele industriale care aveau potenţial de poluare a aerului şi-au redus sau încetat activitatea în schimb a crescut ponderea fenomenelor de poluare asociate activităţilor domestice sau transportului.

Cu toate acestea, la nivelul judeţului Satu-Mare nu putem identifica surse majore de poluare a aerului. Poluarea aerului rezultată în urma proceselor de ardere şi-a modificat spectrul emisiilor, datorită modificării combustibililor utilizaţi, pentru că nu se mai folosesc combustibili solizi (cărbune) ci gaz metan, reducându-se astfel conţinutul de dioxid de sulf şi azot emis. Prin creşterea traficului auto, şi implicit a produşilor de ardere rezultaţi de la combustia gazelor şi al emisiilor de compuşi organici volatili a crescut conţinutul acestor substanţe oxidante la nivelul solului. În cadrul aceloraşi procesele asociate traficului intens identificăm creşterea cantităţilor de metale grele din praful din aer, care ulterior se depune pe

sol. Rampelor de depozitare a deşeurilor menajere sau a celor organice zootehnice reprezintă de asemenea o sursă potenţială de poluare cu amoniac.

La nivel de surse de poluare, principalele ramuri economice, cu emisii de substanţe poluante în judeţul Satu Mare sunt transporturile, industria alimentară şi industria construcţiilor de maşini, fiecare dintre acestea cu surse specifice.

Calitatea aerului în judeţ

În directă legătură cu restrângerea principalelor activităţi economice se constată în ultimii ani o tendinţă de scădere fenomenelor de poluare, manifestată atât prin frecvenţa mai redusă a depăşirilor de CMA cât şi prin nivelul mai scăzut al concentraţiilor determinate la principalele categorii de substanţe poluante.

Pe baza determinărilor efectuate şi a estimării emisiilor, evoluţia principalelor cantităţi de substanţe poluante se prezintă în felul următor:

- Dioxidul de azot rezultat în principal din arderea combustibililor în sectorul domestic şi evacuările de gaze de eşapament de la motoarele vehiculelor. În anul 2009 din totalul măsurătorilor efectuate (peste 900) s-au înregistrat doar 38 de depăşiri, în special în punctele amplasate în zone cu trafic rutier intens de pe raza municipiului Satu Mare.

- Dioxid de sulf este rezultatul activităţilor de încălzire a populaţiei, a centralelor termoelectrice şi proceselor de ardere industrială (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric). Pentru că în judeţul Satu Mare nu se regăsesc obiective industriale mari generatoare de dioxid de sulf, în cursul anului 2009 din măsurătorile efectuate nu s-au înregistrat depăşiri la acest indicator.

Cantităţile de gaze cu efect de seră la emise la nivelul judeţului (în anii 2000-2009) sunt conforme cu profilul economic al acestuia, numărul populaţiei, respectiv specificul de consum energetic, situându-se uşor peste valoarea de 500.000 t/an CO2 ech, cu o valoare medie de 1-2 t/an CO2 ech/loc. Principalele activităţi generatoare de emisii de dioxid de carbon, sunt cele asociate instalaţiilor de ardere neindustriale (20%), instalaţiilor de ardere din industria de prelucrare ( 15%) şi transportului rutier (65%).

7.4. Reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă

După cum se poate observa din datele prezentate, instalaţiile de alimentare cu apă potabilă se regăsesc în toate oraşele şi în 42 de comune din cele 59 existente la nivelul judeţului, lungimea totală a reţelei de distribuţie a apei potabile în judeţul Satu Mare reprezentând 12% din totalul regional, situaţie care claseaza judeţul pe locul patru, o lungime mai mică înregistrându-se în judeţele Sălaj şi Bistriţa Năsăud.

În judeţul Satu Mare oraşele sunt, în principal, alimentate cu apă care provine din puţuri de mare adâncime, cu cantitate suficientă şi apă de o calitate acceptabilă. Din punct de vedere al volumului de apă potabilă distribuită, judeţul Satu Mare se plaseaza pe penultimul loc (urmat de Sălaj) la nivelul regiunii cu 9% din volumul total.

Tabel 7.4.1. Reţeaua de distribuţie a apei potabile şi volumul de apă potabilă distribuit consumatorilor în profil teritorial în 2009

Total localităţi cu Total apă Lungimea totală simplă instalaţii de potabilă a reţelei de distribuţie alimentare cu apă distribuită a apei potabile (km) potabilă (număr) (mii m3) TOTAL 2191 60456 1064858 Nord - Vest 366 9416 119909 Bihor 87 2270 21528 Bistriţa-Năsăud 41 929 12727 Cluj 74 2270 49333 Maramureş 64 1791 18346 Satu Mare 48 1133 10528 Sălaj 52 1023 7447 Sursa: INS, Anuarul statistic al României 2011

Conform Master planului în sectorul de apă şi apă uzată din judeţul Satu Mare, rata de conectare la sistemele publice de alimentară cu apă în judeţ, în medie, este de aproape 52% (90% în mediul urban şi doar 21% în mediul rural), sub indicatorii programaţi a se atinge până în 2015.

Aria deservită

2008 2009 2010 Numărul total al populație racordat la serviciul 141.902 158.296 179.583 public de alimentare cu apă, din care: - mediul urban 135.153 141.987 157.214 - mediul rural 6.749 16.309 22.359 Numărul total de agenți economici, instituții 2.766 3.229 3.700 etc..racordat la sistemul public de alimentare cu apă , din care: - -mediul urban 2.627 3.003 3.311 - -mediul rural 139 226 389 Sursa: S.C. APASERV Satu Mare S.A

Printre problemele identificate în cadrul acestui document legat de infrastructura de apă, putem menţiona: supradimensionarea sau subdimensionarea unor sisteme de distribuţie, alte sisteme sunt de o calitate slabă datorită neîntreţinerii, colmatării, iar la reţelele vechi se înregistrează pierderi masive de apă, acestea necesitând înlocuire, calitatea apei din multe puţuri, fântâni publice este de o calitate inacceptabilă (ex. datorită activităţilor agricole se produc infiltraţii de nitraţi), suportabilitate costurilor este scăzută (mai ales în zonele rurale),

sistemul de monitorizare a calităţii apei necesitând îmbunătăţiri.

În perioada 2008-2010 acest sector a suferit, transformări majore, în judeţul Satu Mare, prin reorganizarea serviciilor publice existente deţinute de municipalităţi, realizat prin trei elemente instituţionale cheie: Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară, Operatorul

regional şi Contractul de Delegare a Gestiunii Serviciilor. SC APASERVSatu Mare SA a devenit operator regional, căruia i-a fost delegată, prin Contractul de Delegare, gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi ape uzate din judeţ.

7.5. Reţele de canalizare

Instalaţii de canalizare publică existau, în 2009, în doar 10 localităţi din judeţul Satu Mare, lungimea totală a conductelor de canalizare din judeţ reprezentând 11% din lungimea totala din regiune, aproape de valorile înregistrate de judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud. În aglomerările urbane cu peste 10.000 de locuitori, majoritatea populaţiei este conectată la reţelele de alimentare de apă şi canalizare.

Tabelul 7.5.2. Canalizarea publică în profil teritorial, 2009

Localităţi cu instalaţii Lungimea totală simplă a de canalizare publică conductelor de canalizare (număr) publică (km) TOTAL 777 20953 Nord - Vest 107 2960 Bihor 20 962 Bistriţa-Năsăud 12 355 Cluj 32 784 Maramureş 28 359 Satu Mare 10 330 Sălaj 5 170 Sursa: INS, Anuarul statistic al României 2011

Conform Master planului în sectorul de apă şi apă uzată din judeţul Satu Mare, toate oraşele din cadrul judeţului Satu Mare, sunt echipate cu Staţii de epurare cu treaptă mecanică şi biologică. Totuşi, nici una din aceste staţii, în configuraţia lor actuală, nu este capabilă să îndeplinească UWWTD (Directiva privind tratarea apelor uzate urbane) fără a fi reabilitate sau extinse. Cu excepţia staţiei de epurare din municipiul Satu Mare, majoritatea staţiilor de epurare au nevoie de noi investiţii în echipamente mecanice şi electrice, în timp ce construcţiile pot fi folosite.

Aria deservită

2008 2009 2010 Numărul total al populație racordată la serviciul 128.518 125.589 139.567 public de canalizare, din care: - mediul urban 128.518 125.589 139.567 - mediul rural 0 0 0 Numărul total de agenți economici, instituții 2.365 2.688 2.934 etc..racordat la sistemul public de canalizare, din care: - -mediul urban 2.365 2.688 2.934 -mediul rural 0 0 0

Sursa: S.C. APASERV Satu Mare S.A

Problemele prioritare în ceea ce priveşte sistemul de canalizare şi tratarea apelor uzate sunt: o rată mare de infiltrare în sistemele vechi de canalizare; întreţinere insuficientă pentru unele staţii de tratare a apelor uzate; staţii de tratare a apelor uzate operate manual; starea degradată a echipamentului de deservire a reţelelor; starea avansată de degradare a unor sisteme de canalizare

Proiecte privind modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de utilităţi de interes local finalizate, în desfăşurare, sau cu finanţarea asigurată

Dintre cele 24 de proiecte aprobate în judeţul Satu Mare spre finanţare prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), măsura 322, „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”, 12 conţin componente privind alimentarea cu apă, şi 16 conţin componente privind realizarea, extinderea sau modernizarea reţelelor de canalizare.

În privinţa proiectelor cu finanţare de la bugetul de stat, în baza HG 687/1997 au fost finalizate 18 proiecte care au ca scop alimentarea cu apă a 33 de localităţi. În contextul programului de alimentare cu apă a satelor aprobat prin HG 577/1997, în judeţul Satu Mare a fost recepţionat un proiect (în comuna Lazuri), se află în execuţie alte cinci proiecte în valoare de 10.635.000 lei, şi sunt propuse spre execuţie 17 noi proiecte în valoare de aproximativ 68,6 milioane de lei. Datorită nealocării fondurilor necesare pentru proiectele din cadrul acestui program, există riscul degradării lucrărilor efectuate până în prezent. În sfârşit, în baza OG 7/2006 au fost depuse în vederea finanțării 15 proiecte pentru alimentare cu apă și canalizare în valoare totală de 40.832.856 lei. Dintre acestea, 4 proiecte finanțate (în valoare totală de 6.248.131 lei), au fost finalizate, iar restul fiind (cu excepţia a două proiecte) în curs de execuţie.

7.6. Gospodărirea deşeurilor

Gestiunea deşeurilor la nivelul judeţului se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor legilor în vigoare. O problemă importantă în ce priveşte mediul şi protecţia acestuia în judeţul Satu Mare, este reprezentată de prezenţa şi gestionarea deşeurilor menajere şi din producţie, în toate etapele „tehnologice” în care acestea pot produce impacte (colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare).

În zonele urbane, gestionarea deşeurilor este realizată în mod organizat prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau al firmelor de salubritate. În mediul rural, nu există acoperire în totalitate cu servicii organizate pentru gestionarea deşeurilor. Doar localităţile rurale aflate în zonele limitrofe centrelor urbane sunt deservite de operatorii de salubritate ale acestora. Cantitatea de deşeuri municipale înregistrează o tendinţă de creştere, determinată de creşterea consumului populaţiei dar şi de populaţia deservită, statisticile naţionale şi regionale estimând o creştere medie de 0,8 - 1% pe an a cantităţilor

emise. Dacă suprapunem uşoarei tendinţe de creştere de la nivelul emisiei şi creşterea datorată necesităţii şi obligativităţii acoperirii unui procent cât mai mare din populaţie şi teritoriu cu servicii de salubritate atunci ne dăm seama că cel puţin din punct de vedere cantitativ gestiunea deşeurilor este una foarte importantă şi actuală.

Impactul depozitării deşeurilor urbane sau a celor industriale asupra mediului este semnificativ, factorii de mediu agresaţi fiind solul, aerul, apele (de suprafaţă şi subterane). Aceste probleme sunt create datorită vechilor amplasamente care prin nerespectarea criteriilor ecologice generează atât poluare remanentă cât şi riscuri pentru sănătatea umană. Gospodărirea deşeurilor în general şi a deşeurilor menajere în special, este una din problemele majore de mediu cu care se confruntă autorităţile locale.

7.6.1. Situaţia actuală a gestiunii deşeurilor menajere

Situaţia actuală a gestiunii deşeurilor menajere din judeţul Satu Mare este caracterizată de câteva elemente şi deziderate care ţin atât de implementarea PJGD şi a proiectului „Managementul regional al deşeurilor urbane şi ecologizarea rampelor de deşeuri din judeţul Satu Mare” dar şi de evoluţia societăţii în ansamblu:

- închiderea şi ecologizarea fostelor amplasamente de depozitare a deşeurilor;

- finalizarea şi funcţionalizarea amplasamentelor actuale de colectare, depozitare temporară şi a depozitului regional;

- creşterea gradului de acoperire cu servicii de salubritate;

- minimizarea cantităţilor emise;

- creşterea gradului de valorificare a materialelor refolosibile.

Deşeurile menajere generate de către populaţie sunt stocate temporar în spaţii special amenajate în acest scop, în recipienţi de diferite capacităţi. Colectarea deşeurilor menajere de pe platformele de precolectare este efectuată de firmele care asigură salubrizarea.

La nivelul judeţului Satu Mare, colectarea şi transportul deşeurilor se realizează de următorii operatori autorizaţi:

Nr. crt. Operator de salubrizare 1 SC INSTALL ROS SRL NEGRESTI OAŞ 2 SC SALGARDENPREST SRL Tăşnad 3 SC ORGANICSAL 4 SC IERUL TIREAM SRL 5 SC FLORISAL SA Satu Mare 6 SC CLEAN MAN SRL Negreşti Oaş 7 SC SALUBRIZARE SOMEŞ SUD SRL Bârsău 8 SERVICIUL PUBLIC DE SALUBRIZARE Livada 9 SC BIOFLORISAL CAREI

10 SC DEIOSIM COM SRL Oraşu Nou

În afară de aceşti operatori de salubritate, la nivelul anului 2009 mai funcţionau servicii de salubritate înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale.

Transportul deşeurilor menajere în zona de depozitare se face cu utilaje speciale, cum sunt: autogunoiere compactoare, autotransportoare de container, tractoare, etc. Actualmente deşeurile menajere de pe raza judeţului sunt transportate la în celula 1 a depozitului regional de deşeuri Doba-Satu Mare, dat în funcţiune în 2011. Acesta are o suprafaţă 5 hectare şi o capacitate de 460.000 mc de deşeuri compactate, acoperitoare pentru nevoile judeţului din următorii cinci ani.

Gradul de acoperire cu servicii de salubritate este un indicator foarte important al bunei gestiuni a acestei probleme la nivelul judeţului. Statisticile, incluzând în ele o serie de incertitudini, sesizate şi în PJGD, arată o creştere constantă a gradului de acoperire.

Judeţul Grad de acoperire cu servicii de salubrizare(%) Satu Mare 2004 2005 2006 2007 2008 Total 28.88 36,0 33,0 37,0 82 Mediul urban 62.00 74,0 64,0 70,0 75 Mediul rural - - 4,0 7,0 47 Sursa:PJGD Satu Mare

În conformitate cu prevederile art.3(7) din H.G. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, depozitele din zona rurală a judeţului Satu Mare au fost închise şi ecologizate până la data de 16 iulie 2009, prin salubrizarea zonei şi reintroducerea terenurilor în circuitul natural, în conformitate cu prevederile „Îndrumarului de închidere a depozitelor existente neconforme de deşeuri nepericuloase”, care face parte integrantă din procedura de încetare a activităţii de depozitare, aprobat prin OMM nr.1274/2005.

De asemenea depozitele de deşeuri municipale autorizate, dar neconforme din localităţile urbane au sistat activitatea de depunere a deşeurilor după cum urmează: depozitele Carei şi Negreşti-Oaş în iulie 2009 şi depozitele Satu Mare şi Tăşnad în iulie 2010.

Odată cu sistarea depozitării a fost declanşată procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru închiderea acestora în cadrul proiectelor de închidere a depozitelor de deşeuri menajere Carei, Negreşti-Oaş, Satu Mare, Tăşnad, din cadrul proiectului „Managementul Regional al Deşeurilor Urbane şi Ecologizarea Rampelor de deşeuri din Judeţul Satu Mare”.

Depozitarea deşeurilor se face în celula 1 a depozitului regional de deşeuri Doba-Satu Mare, care a fost dată în funcţiune în anul 2011.

Probleme identificate

Impactul depozitării deşeurilor municipale asupra mediului este semnificativ, factorii de mediu agresaţi fiind solul, aerul, apele (de suprafaţă şi cele subterane). O problemă deosebit de importantă este cea legată de riscurile pe care deşeurile le reprezintă pentru sănătatea locuitorilor din zona de depozitare.

Monitorizarea celor 4 amplasamente de depozitare a deşeurilor menajere din judeţ se face de către APM Satu Mare, cu o frecvenţă trimestrială sau semestrială.

Din analizele efectuate în câteva fântâni au fost semnalate depăşiri ale limitei următorilor indicatori: CCOMn la probă recoltată din fântâna situată la o distanţă de 50 m de rampa de deşeuri a municipiului Carei. La majoritatea fântânilor din jurul rampei de deşeuri a municipiilor Satu Mare şi Carei s-au îregistrat depăşiri ale pametrilor chimici: CCOMn, NH4, NO2 şi NO3. De asemenea, analizele bacteriologice au relevat depăşiri atât la număr bacterii coliformi totali, cât şi coliform fecali în toate punctele de recoltare.

Se poate concluziona că în zona rampelor de gunoi se constată afectarea calităţii factorilor de mediu (ape freatice, sol, aer), indicatorii determinaţi depăşind în multe situaţii valorile stabilite de standardele în vigoare.

7.7. Schimbări climatice

Dintre poluanţii reglementaţi prin Protocolul de la Kyoto în România se inventariază emisiile urmatoarelor gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), protoxidul de azot (N2O) şi metan (CH4). Activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze sunt: Arderea combustibililor în industrii energetice, de prelucrare şi activităţi neindustriale, Arderea combustibililor în activităţi de transport, Emisii fugitive din carburanţi; Procese de productie; Utilizarea solvenţilor şi a altor produse; Agricultură; Tratarea si depozitarea deseurilor.

Emisiile de CO2

În anul 2009, cantiatea de tone de CO2 emis a scăzut cu 8,5% faţă de anul anterior ajungând la 400932,9 tone CO2 emis, din care majoritatea (64%) provin din transportul rutier, 20,5% din instalaţiile de ardere neindustriale şi 14,4% din arderi din industria de prelucrare.

Fig. 7.7.1. Provenienţa emisiilor de CO2, 2009

Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Emisiile de CH4

Emisiile de metan au cunoscut o creştere de 1,8% în perioada 2008-2009, din care 76% sunt reprezentate de emisiile din reţeaua de distribuţie a gazului metan şi restul emisii din instalaţii de ardere, activităţi de tratare şi depozitare a deşeurilor, arderi din industria prelucrătoare, trensport rutier şi agricultură.

Emisiile de N2O

În ce priveşte emisiile de peroxid de azot, acestea au scăzut în perioada 2008-2009 cu 1,95%, sursa principală fiind aproape în totalitate natura: păduri de foioase şi conifere, păşuni şi lacuri.

Emisiile de gaze fluorurate

Compuşii halogenaţi sintetici din clasa cloroflorocarburilor (CFC), hidroclorofluorocarburilor (HCFC), fluorocarburilor cu conţinut de brom (halonii) şi alţe substanţe organice cu conţinut de halogeni (metilcloroformul – CH3CCl3, tetraclorura de carbon – CCl4, bromura de metil CH3Br, etc.), la fel cu celelalte gaze cu efect de seră determină la nivelul stratosferei deprecierea stratului de ozon, cu efecte negative asupra gradului de absorbţie a radiaţiei UV-B şi implicit asupra vieţii terestre. În judeţul Satu Mare, conform inventarului emisiilor din anul 2009 bazat pe factorii CORINAIR reiese că nu sunt activităţi din care să rezulte emisii de gaze fluorurate, la unităţile monitorizate nu sunt raportate pierderi din instalaţiile frigorifice.

Certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru emisiile de CO2

În cadrul Planului Naţional de Alocare de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008 – 2012 (conform H.G. 780/2006) pentru operatorii din judeţul Satu Mare există două societăţi S.C. UNIO S.A. Satu Mare cu 140.567 de certificate şi S.C. Ardealul S.A. Carei cu 26.940 de certificate. Operatorul fiecărei instalaţii are obligaţia de a restitui, până cel târziu la 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu

efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia respectivă în anul calendaristic anterior.

7.8. Biodiversitatea. Zone protejate

Biodiversitatea şi patrimoniul natural al judeţului Satu Mare sunt rezultatul conlucrării şi evoluţiei unui complex de factori geografici (relief, climă, hidrografie) şi sunt incluse la 3 mari provincii biogeografice europene, panonică, continentală şi alpină, fiecare dintre acestea cu elemente de specificitate floristică şi faunistică.

Din cauza lipsei de educaţie ecologică dar şi a insuficientei mediatizări a acestei măsuri, siturile Natura 2000 au fost percepute în mod negativ, ca un element exclusiv de restrictivitate, percepţie care nu a fost depăşită nici în prezent. Instrumentele cele mai eficiente de conservare şi protejare a biodiversităţii şi patrimoniului natural sunt cele legate de instituirea şi respectarea statutului de arie protejată. Teritoriul protejat, cu setul de restricţii şi permisiuni, este elementul cel mai eficient în acest domeniu.

Habitatele naturale

Habitatele naturale din judeţ au o stare de conservare satisfăcătoare, dar sunt şi areale în care se manifestă numeroase ameninţări datorită exploatării extensive a resurselor naturale, a extinderii intravilanelor localităţilor în zonele montane etc. În judeţul Satu Mare au fost inventariate 21 tipuri de habitate cu importanţă conservativă comunitară şi 29 de habitate de interes naţional.

Tabelul 7.10.1. Habitate de interes comunitar din judeţul Satu Mare

Nr. Cod Tip habitat crt. A. Habitate costiere şi de sărătură 1. 1530* Stepe şi mlaştini sărăturate panonice B. Dune de nisip costiere şi continentale 1. 2190 Depresiuni umede interdunale 2. 2330 Dune continentale cu păşuni decshise cu Corynephorus şi Agrostis 3. 2340* Dune continentale panonice C. Habitate de ape dulci. 1 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau din Isoëto – Nanojuncetea. 2. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition 3. 3160 Lacuri distrofice şi iazuri 4. 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie până la cele montane cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Calltitricho – Batrachion 5. 3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri p.p. şi Bidention p.p. D. Tufărişuri şi lande temperate 1. 40 Tufărişuri subcontinentale peri-panonice AO* E. Formaţiuni ierboase naturale şi seminaturale 1. Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri 1. 6260* Pajişti panonice pe nisipuri 2. Pajişti umede seminaturale cu ierburi înalte

1. 6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae). 2. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la nivel montan şi alpin. 3. 6510 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis). F. 4.Habitate de pădure 1. 9130 Păduri de fag de tip Asperulo - Fagetum 2. 9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli 3. 91 Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno – Padion, Alnion incanae, EO* Salicion albae) 4. 91FO Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) 5. 91 IO* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. 6. 91 MO Păduri balcano – panonice de cer şi gorun 7. 92 AO Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba TOTAL: 21 * - habitate prioritare conform Directivei Habitate 92/43/CEE şi OUG nr. 57/2007 Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Arii naturale protejate de interes naţional

Pe teritoriul judeţului Satu Mare sunt declarate 5 arii naturale de interes naţional, iar o a şasea arie este parţial pe teritoriul judeţului Satu Mare şi parţial pe teritoriul judeţului Maramureş, acoperind o suprafaţă totală de 6.400 ha. Conform datelor puse la dispoziţie de către APM Satu Mare starea de conservare a acestor arii protejate este bună, iar 5 dintre ele sunt atribuite pentru custodie.

Nr. Numele Tipul Supr. Starea de conservare crt. [ ha ] 1. Dunele de nisip Foieni, Comuna Foieni Botanică 10,0 Bună 2. Mlaştina Vermeş, Comuna Sanislău Botanică 10,0 Scăderea nivelului freatic datorat unor canale de desecare 3. Tinoavele din M-ţii Oaş Botanică 1,0 Bună 4. Pădurea Urziceni Botanică 38,0 Uşoară scădere a nivelului freatic datorat unor canale de desecare 5. Râul Tur (Cursul inferior al râului Tur) mixtă 6212,0 Bună 6. Pădurea Runc, Comuna Pomi, sat forestieră 68,5 Bună Borleşti Suprafaţa totală: 6339,5 Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Arii naturale protejate de interes judeţean

Patrimoniul natural valoros al judeţului este confirmat şi de prezenţa unui număr de 9 rezervaţii naturale (majoritatea de mici dimensiuni, sub 1 ha) însumând o suprafaţă de aproximativ 1600 ha.

Rezervaţii naturale Nr. Tipul Supra-faţa Starea de crt. Numele [ ha ] conservare

1. Apele minerale din comuna Bixad geologică 0,01 Bună 2. Băile Puturoasa geologică 0,01 Bună 3. Băile Tarna Mare geologică 0,01 Bună 4. Valea Măriei (izvoare) geologică 0,01 Bună 5. Apele minerale din comuna Certeze geologică 0,01 Bună 6. Apele minerale de la Luna – Negreşti geologică 0,01 Bună 7. Parc dendrologic Carei botanicã 10,3 Bună 8. Pădurea Noroieni mixtã 1198,0 Bună 9. Pădurea Mare mixtã 385,0 Bună Suprafaţa totală 1593,36 Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Arii protejate de interes comunitar (Natura 2000)

Aderarea României la UE a impus adoptarea legislaţiei de mediu specifice în cadrul căreia componenta bidiversitate ocupă un loc foarte important. Astfel au fost introduse categorii noi de arii protejate cum sunt cele Natura 2000. În cadrul acestei proceduri pe teritoriul judeţului Satu Mare se suprapun 5 situri Natura 2000, dintre care 3 situri de importanţă comunitară (SCI) şi 2 arii de protecţie specială avifaunistică (SPA) care se suprapun parţial peste cele 3 SCI-uri. Luând în considerare aceste suprapuneri suprafaţa totală ocupată de siturile Natura 2000 este de 44.317 ha, reprezentând un procent de peste 10% din suprafaţa judeţului, cu mult sub media pe ţară, dar care reflectă condiţiile naturale şi de exploatarea agricolă specifice judeţului.

Conform datelor puse la dispoziţie de către APM Satu Mare legate de tipul de administrare al acestor situri, ele nu au structuri de administrare constituite sau custozi. Heleşteele de la Moftinu Mic luate în custodie de către Societatea Ardeleană Carpatină Satu Mare, declarate ca SPA prin HG nr. 2151/2004, au fost incluse în SPA „Câmpia Nirului – Valea Ierului”.

Nr. Denumirea sitului Cod Natura Suprafaţ Localizare crt. 2000 a (ha) Judeţul Judeţul Satu Mare Bihor % Ha % ha 1 Câmpia Careiului ROSCI0020 24.224 62 15.019 38 9.205 2 Câmpia Ierului ROSCI0021 21.785 36 7.842 64 13.942 3 Râul Tur ROSCI0214 20.953 100 20.953 - - 4 Câmpia Nirului – Valea ROSPA0016 38.682,1 60,4 23.364 39,6 15.318,1 Ierului 5 Lunca inferioară a Turului ROSPA0068 20.126,5 100 20.126,5 - - Suprafaţa totală 44.317 Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Din punct de vedere al evoluţiei suprafeţelor ocupate se poate observa o creştere a ponderii ariilor protejate din totalul fondului funciar de la 1,79% în 2002 la 11,82% în 2009. Acest fapt se explică prin intrarea sub regim de arie protejată a peste 10% din suprafaţa judeţului ca şi situri Natura 200, după anul 2007.

Tipul de arie protejată Ponderea ariilor protejate în suprafaţa totală (%) 2002-2003 2004-2005 2006-2007 2008 2009 Rezervaţii naturale 1,79 1,82 1,82 1,79* 1,79* Situri Natura 2000** 0 0 9,1 10,03 10,03 * Heleşteele de la Moftinul Mic (HG 2151/2004) au fost incluse în ROSPA0016 Câmpia Nirului-Valea Ierului (HG 1284/2007). ** situri Natura 2000 declarate prin Ordinul 1964/2007 şi HG 1284/2007. Sursa:Raportul anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare - anul 2009

Probleme identificate

Analiza „funcţionării” acestor arii protejate a scos în evidenţă probleme care ţin atât de situaţia actuală a ariilor protejate în România (lipsa administrării, necunoaşterea şi dezinteresul locuitorilor faţă de ariile protejate) dar şi elemente de impact specific (exploatare agricolă, intervenţii tehnice).

Impact negativ asupra habitatelor naturale îl are regimul neechilibrat de exploatare a terenurilor (prin variaţia efectivelor de animale), respectiv alternanţa unor perioade de supraexploatare a pajistilor (suprapăşunat) cu cele de neexploatare, ceea ce duce la afectarea habitatelor

De asemenea fenomenele (izolate) de tipul turismul necontrolat produc impacte asupra covorului vegetal şi solului în zonele de campare. În mod restrâns au fost sesizate şi fenomene de recoltare a unor resurse naturale regenerabile (narcise, laleaua pestriţă, ghiocei, ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale) şi comercializarea neautorizată a acestora în pieţe.

Un alt element negativ este reprezentat de impactul pe care îl au lucrările de desecare în zona ariilor naturale protejate „Mlaştina Vermeş” şi „ Pădurea Urziceni” fapt care a produs o schimbare a structurii biocenozelor (în special a habitatelor) naturale specifice.

Asociat ariilor protejate au fost sesizate şi construcţii ilegale de case precum şi desţeleniri parţiale ale unor păşuni (ROSCI0214 Râul Tur şi ROSPA0068 Lunca inferioară a Turului).

7.9. Riscuri naturale şi antropice

Particularităţi ale substratului în judeţul Satu Mare

Principalele elemente tectonice cu impact local sau regional asupra manifestării unor fenomenele hidro-morfologice de risc şi a proceselor geomorfodinamice neliniare asociate (alunecări de teren, seismicitate) sunt:

o falia crustală a Someşului - corespunde în cea mai mare parte cursului actual al Râului Someş;

o aria de subsidenţă Moftin - Căuaş - Sânicolau de Munte - localizată în lungul cursului râului Ier şi al văii Crasnei Vechi. Măsurătorile geodezice au stabilit manifestări actuale negative, de ordinul 1 – 2 mm/an, pentru cea mai mare parte a câmpiei joase în aceste condiţii, depozitele cu granulometrie fină determină o permeabilitate redusă şi favorizează acumularea apelor la suprafaţa terenului, care din cauza fenomenelor de subsidenţă sunt lipsite de un drenaj natural (sectorul câmpiilor de mlaştini desecate: Ecedea, Câmpia Ierului)

o ridicarea Pişcolt - Sanislău, cu axa direcţională N - S;

o ridicarea Carei, cu axa direcţională NNE - SSV, amplasată sub municipiul Carei.

Tipologia şi caracteristicile structurale ale formaţiunilor cuaternare influenţează puternic regimul apelor freatice şi de suprafaţă din regiune. Depozitele superficiale din ariile de câmpie sunt dominate de aluviunile recente (nisipuri, pietrişuri mici, mâluri) peste care apar nisipuri dunificate şi roci luto-argiloase ce conduc la stagnarea apelor meteorice şi la reducerea drenajului subteran. Exceptând extremitatea sudică a spaţiului analizat, depozitele cuaternare sunt răspândite pe întreaga suprafaţă, fiind dispuse sub forma unor areale geologice diferenţiate între ele din punct de vedere genetic.

Condiţionări geomorfologice induse de substrat în raport cu componenta antropică

Complexitatea relaţiilor dintre cele două componente este cu atât mai crescută, cu cât omul, societatea umană se constituie, în perioada istorică, ca un agent geomorfologic cu acţiune directă şi agresivă asupra componentelor sistemului geomorfologic. a. Aspecte de favorabilitate

Analiza preliminară a trăsăturilor reliefului în judeţul Satu Mare scoate în evidenţă faptul că există o bună corelare între acestea şi modul de distribuţie a localităţilor în teritoriu. Astfel din totalul de 235 de localităţi existente, cele mai numeroase (~65%) sunt amplasate în arealele de maximă favorabilitate morfologică. Este vorba despre areale care se suprapun în cea mai mare parte pe suprafeţe plane sau cvasiorizontale (lunci, terase, interfluvii) ori pe suprafeţe de racord cu înclinare redusă şi medie.

b. Aspecte de restrictivitate

La nivelul teritoriului analizat, restrictivitatea substratului se manifestă ca urmare a existenţei următoarelor seturi de caracteristici: caracteristici tectonice, structurale şi petrografice (a), caracteristici morfometrice (b) şi caracteristici morfodinamice (c). Combinarea acestor caracteristici la nivel teritorial şi raportarea lor la activităţile şi structurile antropice scoate în evidenţă existenţa unor areale cu diferite clase de restrictivitate.

c. Fenomene şi stări geomorfologice de risc

Evaluarea gradului de stabilitate a versanţilor în raport cu procesele de alunecare s-a realizat prin intermediul indicelui de stabilitate, definit ca probabilitatea ca un areal să fie stabil în raport cu procesele de deplasare în măsă, în condiţiile distribuţiei uniforme a parametrilor. Algoritmul de calcul al indicelui de stabilitate include o serie de parametri morfometrici şi geotehnici ai substratului: panta, umiditatea, coeziunea solului, densitatea solului în stare umedă, transmisivitatea solului, unghiul de frecare internă, etc.

La nivelul teritoriului studiat valorile obţiunute prin analiză computerizată au fost grupate în 5 clase de mărime, după cum urmează: (0,28-2,3) areale cu instabilitate ridicată, (2,4 – 3,6) areale cu instabilitate moderată, (3,7 – 5,3) areale cvasi-stabile, (5,4-8,1) areale cu stabilitate moderată şi (8,2 – 10) areale cu stabilitate ridicată. În funcţie de valoarea indicelui de stabilitate, starea suprafeţelor respective poate fi modificată prin intervenţia unor factori de instabilizare cu intensitate diferită. Astfel, pentru ca starea arealelor cu valoare cuprinsă între 8,2 şi 10 să fie modificată este nevoie de acţiunea unor factori cu intensitate crescută, în timp ce arealele cu valori cuprinse între 0 şi 1 au nevoie de intervenţia unor acţiuni de stabilizare.

La nivel de localităţi, analiza statistică a suprafeţelor susceptibile la alunecări de teren scoate în evidenţă următoarele aspecte: o număr relativ ridicat de aşezări pe al căror teritoriu se întrunesc condiţii de instabilitate ridicată a substratului în raport cu alunecările de teren pe o suprafaţă de peste 10% din intravilan. Este vorba despre localităţile: Oraşu Nou (28,8 % din intravilan), Orbău (28,6 %), Cămârzana (19,7% din intravilan), Văgaş (19,6% din intravilan), Turulung (18,4% din intravilan), Babţa (16,9% din intravilan), Ser (14,6% din intravilan), Moiseni (14,4% din intravilan), Târşolţ (14,1% din intravilan), Tămăşeni (13,9% din intravilan), Cehal (13,9% din intravilan), Hodod (13,8% din intravilan), Iegherişte (10% din intravilan); o număr ridicat de aşezări pe al căror teritoriu se întrunesc condiţii de instabilitate moderată a substratului în raport cu alunecările de teren, pe o suprafaţă de peste 30% din intravilan: în această categorie se încadrează localităţile: Halmeu Vii (66,4% din intravilan), Lelei (58,3% din intravilan), Ser (56,48% din intravilan), Văgaş (51,16 % din intravilan), Cuta (51% din intravilan), Hodod (50% din intravilan), Prilog Vii (45,6% din intravilan), Cehal (44,7% din intravilan), Şirlău (44,64% din intravilan), Giurtelecu Hododului (44,2% din intravilan), Soconzel (43,9% din intravilan), Moiseni (43,5% din intravilan), Babţa (43% din intravilan), Călineşti (42,2% din intravilan), Bolda (40,6% din intravilan), Stana (39,8% din intravilan), Iegherişte (38,1% din intravilan), Raţiu (37,7% din intravilan), Cămârzana (37,6% din intravilan), Bârsău de Jos (34,2% din intravilan), Târşolţ (32,4% din intravilan), Nadişu Hododului (32,4% din intravilan), Orbău (32,1% din intravilan), Luna (32% din intravilan), Solduba (31,6% din intravilan), Lechinţa (30,8% din intravilan), Tămăşeni (30% din intravilan), Giorocuta (30% din intravilan), Bicău (30% din intravilan), Prilog (30% din intravilan).

Însumarea celor două categorii de suprafeţe (cu instabilitate ridicată şi cu instabilitate moderată) conduce la conturarea unor situaţii în care în unele localităţi, peste 50% din suprafaţa este afectată de astfel de condiţii de restrictivitate. Se încadrează în această categorie

următoarele localităţi: Ser (71,1% din intravilan), Văgaş (70,7% din intravilan), Halmeu Vii (69,9% din intravilan), Hodod (64,1% din intravilan), Lelei (61,8% din intravilan), Orbău (60,7% din intravilan), Babţa (59,9% din intravilan), Cuta (59,2% din intravilan), Cehal (58,6% din intravilan), Moiseni (57,9% din intravilan), Oraşu Nou (57,5(% din intravilan), Cămârzana (57,3(% din intravilan), Călineşti (52,2% din intravilan), Soconzel (51,7% din intravilan) (vezi harta).

Se constată că, corespunzător modului de distribuire a formelor de relief la nivelul judeţului, majoritatea localităţilor posibil a fi afectate de alunecări de teren sunt poziţionate în partea estică a judeţului.

La nivelul unităţilor administrativ – teritoriale, ponderea diveritelor categorii de suprafeţe se asociază într-o mare varietate de situaţii, în condiţiile în care, chiar şi în cazul celor din estul judeţului, unele compartimente se suprapun pe subunităţi de relief care, prin morfometrie, structură geologică şi petrografie nu induc susceptibilitatea unei morfodinamici gravitaţionale semnificative.

O notă aparte trebuie făcută asupra faptului că starea morfodinamică a suprafeţei topografice poate fi modificată atât în condiţiile producerii unor fenomene meteo-climatice extreme (ex. precipitaţii abundente într-un interval scurt de timp, precipitaţii suprapuse pe perioada de topire a zăpezii, etc.), cât şi în condiţiile unor intervenţii antropice de natură să instabilizeze gravitaţional versanţii (ex. lucrări de construcţie, defrişări, etc.).

Riscuri geomorfologice asociate activităţilor miniere

Caracteristicile petrografice, structurale şi genetico-evolutive ale substratului au condus la crearea unor condiţii propice de formare şi concentrare a unor substabnţe minerale utile. Cele mai importante din punct de vedere economic sunt prezente în spaţiul montan, acolo unde au fost identificate o serie de mineralizaţii polimetalice. Mai importante sunt: zăcămâmntul Ghezuri, Penigher, Socea, Batarci, Bixad, Cămârzana şi Racşa.

Exploatarea acestor zăcăminte s-a făcut cu intensitatea ce mai mare începând din a doua jumătate a secolului XX, atunci când au fost realizate o serie de exploataţii miniere de adâncime. Declinul înregistrat de către activităţile miniere după anul 1990, a condus, în cele mai multe cazuri la apariţia arealeor miniere abandonate, în condiţiile lipsei unor acţiuni de reabilitare ecologică a siturilor respective.

Reflexul geomorfologic al activitătilor miniere asupra suprafeţei topografice se manifestă sub forma modificării fluxurilor în sistemul vale-versant remodelarea profilului versanţilor, cu efecte asupra: stării morfodinamice a canalelor de drenaj şi stării morfodinamice a suprafeţelor de racord.

o Galeriile de mină: procese de prăbuşire/surpare; particularităţile substratului (dominanţa rocilor cu coeziune ridicată) face ca riscul producerii unor astfel de feneomene să fie redus, fără a-l exclude însă, mai ales în condiţiile unei evoluţii în timp mediu şi lung a excavaţiilor subterane. Rezultatul acestor procese se concretizează sub forma pâlniilor de prăbuşire-surpare şi a albiilor de prăbuşire-surpare (Turţ Băi);

o Haldele de steril şi iazuri de decantare: procese de eroziune în suprafaţă şi adâncime (ravenaţie, torenţialitate); Cea mai agresivă eroziune a fost constată asupra haldelor din spaţiul montan, unde, ca urmare a amplasării defectuoase, materialul stocat a fost erodat în urma acţiunii eroziunii laterale a râurilor. Gradul de distrugere al acestor halde a fost influenţat de distanţa până la axele de drenaj, debitul acestora şi granulometria materialelor constituente. Efectivitate geomorfologică semnificativă are şi eroziunea de tip splash – sheet – rill manifestată asupra flancurilor haldelor, în condiţiile în care acestea au înclinări de 15º – 30º sau chiar mai mult şi au o acoperire cu vegetaţie care frecvent se găseşte în stadiul de „vegetaţie – pionier”, imatură din punct de vedere fizionomic şi cu densitate redusă. Rezultatul este reflectat în valori ridicate ale eroziunii, cu atingerea şi depăşirea unor cantităţi de 5 t/ha/an. Situaţia este întâlnită pe văile Socea Mică şi Socea Mare, Ghezuri, Penigheri.

Riscul seismic

În ceea ce priveşte riscul seismic, acesta a fost evaluat pe baza studiilor existente, realizate conform normativelor din domeniu (Legea 575/2001, STAS 11.100/1993, Normativul P.100-92. Normativul NP055-01, Normativul P100-1/2006). Distribuţia la nivel judeţean a zonelor seismice se prezintă după cum urmează:

Fig. 7.9.4. Zonificarea seismică a teritoriului judeţean(conform PATN, sectiunea V Sursa: prelucrări proprii – Zone de risc natural) Relativa stabilitate a fundamentului şi prezenţa stivei sedimentare care îl acoperă se constituie ca factori inhibitori în raport cu fenomenele seismice; pe de altă parte, prezenţa unui amplu sistem de falii contarbalansează situaţia, astfel că, în ciuda aparenţelor, riscul

seismic este departe de a fi neglijabil. În acest context, conform normativului P 100/92, unele areale trebuie considerate ca fiind cu risc ridicat, aşa cum este cazul unităţilor administrativ teritoriale Carei, Berveni şi Andrid, unde intensitatea seismică este de VIII grade pe scara MSK – 64. Spre deosebire de aceste areale, cele din vecinătatea structurii cristline a Culmii Codrului sunt caracterizate de cea mai redusă intensitate seismică de pe teritoriul judeţului (comunele Bârsău, Bogdand, Hodod).

În ceea ce priveşte gradul de stabilitate al suprafeţelor topografice în raport cu procesele de alunecare, la nivelul fiecărei UAT, sunt necesare o serie de reguli de protecţie, după cum urmează:

Categoria de Restricţii Recomandări stabilitate Amenajări ale bazinelor torenţiale, pârâurilor şi râurilor, în Defrişare vederea eliminării posibilităţii de subminare e versanţilor. Instabilitate ridicată Lucrări antropice cu potenţial Studii geotehnice în vederea realizării unor lucrări de de instabilizare amenajare a versanţilor. Defrişare Amenajarea versanţilor. Instabilitate Lucrări antropice cu potenţial Lucrări de drenaj. moderată de instabilizare (ex. subminare, Plantări cu specii care fixează substratul prin sistemul supraîncărcare) radiculat (cătină, salcâm) Lucrări antropice cu potenţial Plantări cu specii care fixează substratul prin sistemul Qvasi-stabilitate de instabilizare radiculat (cătină, salcâm). Practici agrotehnice de conservare. Lucrări antropice cu potenţial Studii geotehnice în cazul lucrărilor de construcţii. Stabilitate moderată de instabilizare. Practici agrotehnice de conservare. Studii geotehnice în cazul lucrărilor de construcţii. Stabilitate ridicată Fără restricţii Lucrări de drenaj.

În raport cu fenomenele de risc analizate, comportamentul comunităţilor antropice şi al autorităţilor locale trebuie să vizeze aspecte cum ar fi: o delimitarea sau marcarea ariilor cu risc; o resricţii în regimul construcţiilor, incluse în PUG-uri, regulamente locale de urbanism, strategii de dezvoltare, şi alte documente care jalonează dezvoltarea teritorială. o consolidarea suprafeţelor instabile o abandonarea suprafeţelor percepute ca fiind cu risc intolerabil (neasumarea riscului).

Fenomene climatice de risc

 Fenomene de risc climatic asociate temperaturii aerului

Îngheţul – În depresiunile şi dealurile judeţului, îngheţul târziu de primăvară se produce mai târziu, între 21 aprilie şi 1 mai, în timp ce datele medii ale ultimului îngheţ sunt

cuprinse între 1 mai şi 1 iunie în arealul aferent spaţiului montan (datele extreme pot să apară şi în ultima decadă a lunii iunie).

În opoziţie cu cele menţionate, primul îngheţ de toamnă este din ce în ce mai timpuriu pe măsura creşterii altitudinii, instalându-se mai întâi pe culmile munţilor şi în dealurile mai înalte (1 septembrie-1 octombrie), pentru ca în zonele depresionare şi cele de câmpie să se producă în luna octombrie sau chiar în a treia decadă a lunii septembrie.

Temperaturile extreme - Cea mai ridicată temperatură 39-40ºC, a fost înregistrată în august 1952 la Carei (maxima absolută), iar cea mai scăzută, de – 30,4ºC s-a înregistrat la Satu Mare în decembrie 1961 (minima absolută). Riscul asociat temperaturilor extreme se referă la pagubele produse în diferite domenii ale economiei – agricultură, transporturi, construcţii, gospodărirea resurselor de apă.

 Fenomene de risc climatic asociate precipitaţiilor atmosferice

Cantităţile maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore sunt cauzate de situaţii meteorologice deosebite şi au mai degrabă un caracter izolat, motiv pentru care este dificil de stabilit o regulă a distribuţiei spaţiale a acestora. Astfel, în regiunea Beltiug s-au înregistrat circa 100-140 mm/24 ore şi chiar >170 mm pe pantele de răsărit ale Culmii Codrului. Aceste precipitaţii încep să constituie un pericol pentru populaţie şi aşezări, producând avarii la clădiri (grindină, vânt puternic, fenomene electrice), declanşarea unor procese de versant, inundaţii survenite pe neaşteptate.

 Depunerile solide

Chiciura – frecvenţa zilelor cu chiciură scade de la 30-60 de zile în regiunile montane, la 15-30 de zile spre poalele munţilor, pentru ca în regiunile de câmpie valorile să scadă net. Riscul asociat chiciurei se referă la greutatea depunerilor, care poate determina ruperea conductorilor aerieni, a crengilor sau a cablurilor.

Poleiu - Numărul mediu anual de zile cu polei atinge valoarea de 1-2 în regiunile de câmpie, 2-3 în depresiuni şi dealuri, respectiv 4-5 în zonele mai înalte. Riscul asociat poleiului este scăderea pronunţată a aderenţei la suprafaţa de rulare, ceea ce provoacă extrem de mari dificultăţi transporturilor, mai ales celor rutiere şi aeriene.

Reţeaua hidrografică şi riscuri asociate

Reţeaua hidrografică este reprezentată prin râuri aparţinând bazinelor hidrografice Tisa, Someş-Crasna şi Crişuri.

Alimentate mai ales din ploi şi zăpezi, râurile au un regim hidric caracterizat de ape mari de primăvară şi iarnă. Faptul concordă cu debitele medii multianuale înregistrate la Satu Mare pe Someş: 300-325 m3/s în lunile martie-aprilie 50 m3/s, în septembrie-octombrie şi în jur de 100 m3/s în intervalul decembrie-ianuarie.

Pe teritoriul judeţului Satu Mare cursurile de apă din bazinul Tisa au o lungime de 429 km şi o suprafaţă de 1327 km2.

Cursurile de apă din acest bazin se pot împărţi în:

 cursuri care se varsă peste graniţa în Batar, cu o lungime de 44 km, pe teritoriul jud. Satu Mare şi cuprinde pârâurile Batarci, Tarna Mare, Tarna Mică, Eger şi Hodos;

 râul Tur cu afluenţi, cu o lungime totală de 385 km pe teritoriul judeţului.

Bazinul hidrografic Tur este situat în partea de nord a judeţului Satu Mare şi este mărginit la est şi sud de bazinul râului Săpânţa, iar la vest şi nord de graniţa cu Ungaria şi Ucraina. Suprafaţa totală a bazinului este de 1144 km2 şi este repartizată între două mari unităţi de relief: munte (35%) şi câmpie (65%). În zona de munte se încadrează partea vestică a Muntilor Oaşului, iar în câmpie o parte din nord-vestul Câmpiei Tisei.

Turul drenează Depresiunea Oaş şi munţii înconjurători, precum şi partea de nord a judeţului (Câmpia Someşului), ieşind în câmpie prin „poarta” de la Călineşti are un curs divagant (coeficient de sinuozitate 1,35) şi ulterior a fost îndiguit.

Afluenţii principali ai râului Tur sunt Valea Rea, Lechincioara, Valea Albă, Valea Strâmbă care sunt amenajaţi în partea inferioară, precum şi pârâurile Talna şi Turţ.

Regimul de scurgere în bazinul de recepţie şi pe râul Tur este influenţat de:

- relieful diferenţiat pe lungimea cursului ce determină scurgeri rapide în partea superioară (amonte de acumularea Călineşti) şi reduse pe cursul inferior (aval de acumulare);

- afluenţii care provoacă creşteri rapide a nivelului datorită caracterului torenţial al scurgerii.

Principalele cursuri de apă din bazinul hidrografic Someş-Crasna sunt Someşul si Crasna.

Someşul având direcţia de curgere est-vest, străbate judeţul aproximativ pe la mijloc (60 km) şi constituie principala axă de drenaj a apelor de suprafaţă. Cursul său actual a fost rectificat prin tăierea meandrelor şi îndiguit, evitându-se astfel inundaţiile. Debitul mediu anual al Someşului de 115,18 m3/s asigură o scurgere a apelor de 3,45 miliarde m3 mai ales vara şi un transport de aluviuni de 135,6 kg/s.

În ceea ce priveşte judeţul Satu Mare, principalii afluenţi ai Someşului pe acest teritoriu sunt: Valea Vinului, afluent pe stânga care drenează o suprafaţă de 69 km2 cu o lungime a cursului de 25 km şi un coeficient de sinuozitate de 2.20, Seinul, afluent de dreapta al Someşului, cu o lungime de 9 km şi o suprafaţă bazinală de 21 km2, Homorodul Nou,

afluent pe stânga care drenează versantul nordic al Culmii Codrului, pe o suprafaţă de 302 km2 fiind legat de Someş printr-un canal.

Crasna cu izvoarele în Munţii Meseş, cândva afluent al Someşului urmând ţinutul mlăştinos al Ecedei, străbate partea de vest a judeţului pe o lungime de 57 km. În urma operaţiunilor de drenare râul a devenit afluent al Tisei. Ca şi în cazul Someşului, Crasna are un debit fluctuant, de la 36 m3/s până la 0,12 m3/s. Debitul mediu modest (4,56 m3/s la Moftinu Mic) este insuficient pentru irigaţii, fapt care a determinat realizarea unor canale prin care se scurg apele afluenţilor (Homorod, Maria).

Formarea viiturilor pe râul Crasna se datorează regimului torenţial al afluenţilor luând în considerare şi mărimea suprafeţelor care preiau debitele de apă rezultate în urma ploilor torenţiale, precum şi de microrelieful brăzdat de numeroase văi care sunt practic afluenţii Crasnei.

În zona strangulată de diguri pe cursul inferior, adică pe toată lungimea din judeţul Satu Mare, se produc niveluri ridicate de apă într-un timp relativ scurt ceea ce determină declanşarea acţiunilor de apărare.

Principalul curs de apă din bazinul hidrografic Crişuri de pe raza judeţului Satu Mare este Valea Ierului.

Valea Ierului are o lungime de 52 km în judeţ, cu o altitudine cuprinsă între 200-110 m, cu o pantă medie de 1‰ şi este afluent al pârâului Barcău. Afluenţii principali ai văii Ierului sunt Cubic, Chechet, Sânmiclăuș, Santău, Sărvăzel, pârâul Morii, Zimoiaș. Panta medie a acestora este cuprinsă între 1– 2‰.

Regimul de scurgere în bazinul de recepţie şi de pe valea Ierului este influenţat de schimbările survenite în timp, care în principal sunt:

- capacitate mică de reţinere a apei în bazinul superior;

- capacitatea mică de transport a albiei îndiguite pe cursul inferior.

La principala reţea hidrografică se adaugă o serie de lacuri antropice dintre care menționăm Lacul Călineşti, la ieşirea Turului, de 8,6 milioane m3, cu utilizare complexă (atenuarea undelor de viitură), Moftin II întins pe o suprafaţă de 100 ha, cu un volum mare de apă, acesta având o folosinţă piscicolă, Andrid, în bazinul Ierului, cu funcţii nepermanente, o suprafaţă de 520 ha şi cu un volum de 17,50 milioane m3. Pe lângă acestea, amintim micile iazuri şi lacurile formate în carierele de pietrişuri şi nisip, unele amenajate, ca de ex. Lacul de Cristal de lângă Iojib, Balastiera (Apa) etc.

O categorie aparte sunt incintele inundabile, care au rolul de a reţine un anumit timp surplusul de apă provenit în perioadele cu ape mari şi inundaţii – Moftin I pe râul Crasna.

Pânza freatică la mică adâncime (2-3 m), panta mică a râurilor determinând meandre accentuate şi albii părăsite sau depresiuni cu exces de umiditate, au impus efectuarea

succesivă a lucrărilor hidroameliorative începând de la începutul secolului al XX-lea. Regiunile îndiguite şi desecate ocupă aproximativ jumătate din suprafaţa judeţului, sub acest raport judeţul Satu Mare deţine primul loc în cadrul ţării.

- Viituri şi inundaţii.

Pe teritoriul României viiturile au cea mai mare frecvenţă primăvăra (30- 50%) şi cele mai reduse toamna (10-20%) şi iarna (5-30%). Majoritatea au provenienţă pluvială.

La nivelul județului Satu Mare, suprafeţele posibil a fi afectate de inundaţii (arii inundabile), se repartizează după cum urmează:

Suprafeţe expuse inundaţiilor (ha) Nr. Unitatea teritorial – în cazul viiturilor maxime şi al în cazul inundaţiilor cu crt. administrativă accidentelor la construcţiile asigurare 1% hidrotehnice 1 Oraşul Ardud 856 38 2 Oraşul Livada 2.874 52 3 Comuna Acâş 1.858 375 4 Comuna Andrid 2.847 778 5 Comuna Apa 636 636 6 Comuna Beltiug 5.437 1.098 7 Comuna Berveni 4.720 1.868 8 Comuna Botiz 5.206 37 9 Comuna Căpleni 3.400 164 10 Comuna Căuaş 5.170 540 11 Comuna Craidorolţ 1.738 134 12 Comuna Crucişor 1.036 228 13 Comuna Culciu 2.044 1.266 14 Comuna Dorolţ 186 186 15 Comuna Halmeu 8.304 161 16 Comuna Homoroade 919 210 17 Comuna Lazuri 6.522 48 18 Comuna Medieşu Aurit 401 401 19 Comuna Micula 5.140 120 20 ComunaMoftin 3.911 607 21 Comuna Odoreu 1.354 568 22 Comuna Oraşu Nou 3.450 428 23 Comuna Păuleşti 384 349 24 Comuna Pir 532 156 25 Comuna Pomi 3.763 737 26 Comuna Santău 2.842 1.030 27 Comuna Terebeşti 482 492 28 Comuna Tiream 3.265 155 29 Comuna Turulung 5.282 410 30 Comuna Urziceni 142 - 31 Comuna Valea Vinului 3.920 518 32 Comuna Vama 947 -

33 Comuna Vetiş 333 328 34 Com.Viile Satu Mare 610 77 TOTAL 90.511 14.195

Printre cele mai grave inundaţii produse în ultimii 50 de ani se înscriu cele din mai 1970, octombrie 1972, iulie 1975, decembrie 1995-ianuarie 1996, iulie 1999. Cu ocazia acestora s-au scurs debite extrem de mari (de zeci, chiar sute de ori superioare mediei multianuale).

Astfel, în cursul lunilor mai şi iunie 1970 pe raza judeţului Satu Mare s-au înregistrat niveluri foarte ridicate pe cursurile de apă Someş, Tur şi Crasna, cât şi pe o serie de afluenţi ai acestora, care au dus la inundarea a importante suprafeţe de teren agricol, localităţi, căi de comunicaţii.

Fenomenul a fost determinat de cantităţi extrem de mari de precipitaţii (100 l/mp în 24 de ore) care s-au adăugat topirii bruşte a zăpezii din regiunea montană şi prezenţei unui sol cu umiditate excesivă (în lunile anterioare viiturii s-a depăşit de 2-3 ori normala precipitaţiilor căzute în zonă).

Digurile existente pe râurile Tur, Someş şi Crasna au fost dimensionate şi construite pentru o rezistenţă la debite de inundaţie ce pot să apară cel mult o dată la 100 de ani ceea ce pe râul Someş ar fi corespuns unui debit de 2000 m3/s, ori viitura a depăşit debitul de 3400 m3/s, nivelul maxim înregistrat fiind de 816 cm (staţia Satu Mare). Pentru ca acest debit să se scurgă numai între diguri ar fi trebuit ca digurile să fie supraînălţate pe toată lungimea lor cu 1-1,5 m.

În urma inundaţiilor din lunile mai şi iunie 1970 obiectivele principale şi suprafeţele afectate de pe raza judeţului Satu Mare au fost: 19 localităţi inundate total, 34 localităţi inundate parţial, 23066 case inundate, 3557 case distruse, 1823 case avariate, 84 poduri şi podeţe distruse sau avariate, 380 km drumuri asfaltate şi pietruite afectate sau distruse, 50 km cale ferată avariate, 84 km linii telefonice şi electrice afectate, 177233 ha terenuri inundate.

După acest an au fost refăcute lucrările de apărare afectate şi au fost supraînălţate digurile de pe râurile Someş, Tur şi Crasna.

Inundaţii de proporţia celei din 1970 nu au mai avut loc, totuşi pe râul Crasna s-au produs două viituri în care s-au înregistrat niveluri istorice şi anume: una în 1989 când au fost depăşite digurile în zona Craidorolt şi s-a rupt digul de contur al acumulării Moftin si a doua viitură a fost în anul 2000 când la mira Domăneşti s-a înregistrat nivelul istoric de 658 cm (07.04.2000).

În ultimul an, la nivelul judeţului, ISU a înregistrat 11 rapoarte privind producerea unor situaţii de urgenţă înaintate de către primari, dintre care 6 rapoarte de inundaţii:

o Comuna Bogdand (Loc Bogdand) – 21.06.2010

o Comuna Bogdand (Loc Corund) – 21.06.2010

o Comuna Hodod (Hodod, Nadişu Hododului) – 03.08.2010

o Comuna Bogdand (Bogdand, Corund, Babţa) – 03.08.2010

o Comuna Bogdand (Ser) – 03.08.2010

o Comuna Micula (Localitate Micula) – 25-26.12.2010

Astfel la sfârşitul anului trecut s-au înregistrat următoarele:

 Pe raza localităţii Berveni s-a intervenit pentru evacuarea apei, în perioada 26- 28.12.2010, realizandu-se un număr de 75 ore de funcţionare a motopompelor;  Pe raza localităţii Domăneşti s-a intervenit pentru evacuare apei, în perioada 26-27.12.2010, realizându-se un număr de 16 de ore de funcţionare a motopompelor;  Pe raza localităţii Micula s-a intervenit pentru evacuarea apei, în perioada 25- 28.12.2010, realizandu-se un număr de 57 ore de funcţionare a motopompelor.

- Măsuri de prevedere/ protecţie

Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este posibil să se asigure măsuri de prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă.

Pe raza judeţului Satu Mare sunt amplasate un numar de 23 staţii hidrometrice pe cursurile de apă şi 31 posturi pluviometrice. Prognozele hidrologice sunt întocmite de Serviciul Hidrologic al DA Someş-Tisa Cluj şi transmise prin dispeceratul S.G.A. Satu Mare la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Satu Mare care procedează la avertizarea tuturor factorilor interesaţi de pe raza judeţului.

Lucrările cu rol de apărare împotriva inundaţiilor sunt reprezentate prin îndiguiri, acumulări, regularizări şi desecări.

Lucrările de indiguire din bazinul Tur au început încă din anul 1956 prin executarea digurilor râului Tur aval de localitatea Adrian până la frontiera cu Ungaria şi Ucraina, continuate după inundaţiile din 1970 cu supraînălţarea celor existente şi îndiguirea râului Tur în amonte, până în dreptul localităţii Tur şi îndiguirea afluenţilor săi în partea inferioară a acestora.

Dimensionarea digurilor de pe râul Tur s-au făcut la asigurarea de 2% între acumularea Călineşti şi frontiera cu Ungaria şi de 5% amonte de acumulare. Înălţimea medie a digurilor variază între 1-2,5 m, iar lăţimea la coronament este în medie de 3 m.

În 1972 a fost dată în exploatare acumularea permanentă Călineşti-Oaş care are ca scop principal atenuarea undelor de viitură de pe râul Tur.

În perioada 1978-1981 au fost amenajate şi pârâurile Batarci, Tarna Mare, Tarna Mică şi Dobruţa, cursuri care fac parte din bazinul Tisa.

Reţeaua de canale de desecare de pe raza jud. Satu Mare se află în administrarea ANIF Sucursala Satu Mare, iar pentru aceasta există plan de apărare pe sisteme hidrotehnice care face parte integrantă din planul de apărare judeţean.

În bazinul Tisa sunt amplasate 12 centre gospodăreşti în administrarea S.G.A. Satu Mare, prevăzute cu magazii de apărare în care sunt depozitate stocurile minime de apărare pentru lucrările hidrotehnice de apărare din administrare.

În bazinul Someş-Crasna, digurile râului Someş au fost supraînălţate la asigurarea de calcul de 1% şi de verificare de 0,1%.

Digul drept al Someşului începe de la frontiera Ungaria şi continuă în amonte până la limita de judeţ, în zona Seini şi are o lungime de 47 km. Digul stâng are o lungime de 37,3 km şi începe de la frontiera cu Ungaria ajungând până dincolo de localitatea Caraşeu.

Digul stâng al pârâului Homorodul Nou începe de la confluenţa cu Someşul şi ajunge până dincolo de localitatea Ardud şi are o lungime de 29,4 km. Digul drept al Homorodului Nou, este format din două tronsoane: primul tronson de 9 km, începe de la confluenţa cu Someţul şi se continuă până la confluenţa cu pârâul Homorod, iar al doilea tronson de 10,5 km în dreptul localităţii Ardud.

Tot în bazinul Someşului mai sunt două acumulări nepermanente în administrarea S.G.A. Satu Mare şi anume:

- acumularea Crucişor pe Valea Vinului cu un volum maxim de 1,3 mil. m3;

- acumularea Borleşti pe Valea Rodina cu un volum maxim de 0,837 mil. m3.

Pe râul Crasna lucrările de apărare au început încă din anul 1898 prin canalizarea şi îndiguirea acestuia, aval de localitatea Craidorolţ.

În 1978 au început lucrările de îndiguire şi regularizare a râului Crasna, ambele maluri, din dreptul localităţii Moftinu Mare în amonte până la limita cu jud. Sălaj, lucrări care au fost terminate în 1983. Aşadar pe raza jud. Satu Mare râul Crasna este îndiguit total pe ambele maluri, iar digurile sunt calculate la asigurarea de 5% şi verificate la asigurarea de 1%.

Pe malul drept al râului Crasna pe raza comunei Moftin a fost executat polderul Moftin I cu un volum maxim de 6,8 mil. m3 care are rolul de regularizare a debitelor maxime, iar în 2006-2008 s-a executat polderul Supur cu un volum maxim de 3,9 mil. m3.

Pe afluenţii râului Crasna s-au executat diguri de remuu cu asigurarea de 5%. Pe valea Maria care este afluent de dreapta a Crasnei a fost îndiguită pe ambele maluri pe o lungime de 11 km tot la asigurarea de 5%.

Sistemul de desecare descarcă apele din incinta apărată prin subtraversări sau staţii de pompare.

De asemenea au fost amplasate 18 cantoane cu magazii de apărare din care 10 în bazinul râului Someş si 8 în bazinul râului Crasna.

Principalele lucrări de apărare împotriva inundatiilor aflate în bazinul hidrografic Ier sunt: 91,2 km diguri, o acumulare nepermanentă – Andrid şi 995 km canale de desecare.

Digurile Văii Ierului au fost executate în anii 1969-1971 odată cu regularizarea principalelor văi din zonă şi desecarea terenurilor afectate de excesul de umiditate. Digurile sunt de tip longitudinal.

Acumularea Andrid este amplasată pe valea Ierului amonte de drumul ce leagă comuna Andrid de satul Chereusa. Evacuarea volumelor de apă din acumulare se face printr-o galerie de fund cu trei deschideri de 2x2 m fiecare. Deschiderea din mijloc are rolul de golire de fund şi este fără stăvilar, iar celelalte două laterale sunt prevăzute cu stăvilare.

Suprafeţele apărate prin îndiguire din judeţul Satu Mare, procentual, se distribuie astfel pe categorii de folosinţă a terenurilor:

- arabil ...... 69,10% - păşuni şi fâneţe...... 20,23% - păduri ...... 4,07% - alte terenuri, intravilan, piscicol, stuf.....6,60%

Suprafeţe apărate prin îndiguire (ha) din care: Nr. Bazinul Alte terenuri; crt. hidrografic TOTAL Păşuni şi Arabil Păduri intravilan, fâneţe piscicol, stuf 1. Tisa- Tur 31.570 19.182 8.205 2.837 1.346 2. Someş 71.845 51.276 11.812 3.872 4.885 3. Crasna 31.680 24.046 5.029 104 2.501 4. Ier 32.422 21.246 8.843 10 2.323 5. TOTAL 167.517 115.750 33.889 6.823 11.055

Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea-eliminarea acţiunilor distructive se poate asigura prin:  realizarea unor lucrări hidrotehnice destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor, etc. Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje de retenţie pe fundul văilor;  modificarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri şi canale, precum şi prin realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată;  stabilirea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care se interzice orice construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de restricţie în care

sunt admise unele construcţii şi a zonelor de avertizare situate în afara nivelului inundaţiei de proiectare;  aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora;  organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor de protecţie civilă, pompieri, etc., din aceste zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi de ducere a acţiunilor de salvare;  stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară din zonele inundabile;  asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor;  organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare;  asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor epidemii;  asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport, etc.

7.10. Energii verzi, regenerabile

Coordonatele dezvoltării energetice a României pe termen mediu si lung au în vedere valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie (SRE), în acest sens fiind trasată o strategie care oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice şi înscrierea în acquis-ul comunitar în domeniu.

Potrivit „Studiului privind evaluarea potenţialului energetic actual al surselor regenerabile de energie în Romania” realizat de Ministerul Economiei, potenţialul energetic al judeţului Satu Mare este unul ridicat în special în ceea ce priveşte resursele hidroenergetice şi geotermale.

Locaţii în bazinul hidrografic Tisa – Someş

Afluent al fluviului Dunărea, Tisa superioară drenează toţi afluenţii care îşi culeg izvoarele de pe versanţii vestici ai Carpaţilor Păduroşi (Ucraina) şi ai Munţilor Maramureş, din nordul Munţilor Rodnei şi Lăpuşului, precum şi numeroasele pâraie nordice şi estice care sosesc din eruptivul Oaş – Gutâi - Tibleş. Toate râurile din vest gravitează spre depresiunea tectonică a Maramureşului, considerată ca o adevărată piaţă de adunare a apelor.

Suprafaţa cumulată a cursurilor de apă în bazinele hidrografice amintite mai sus este de 21.065 km2, însumând o lungime de 2.689 km.

Potenţialul teoretic liniar al cursurilor de apă analizate totalizează 177.197 kW şi potenţialul specific mediu al acestora este de 65,4 kW/km.

Locaţii pentru aplicaţii energetice geotermale

Zonarea locaţiilor pentru aplicaţiile geotermale are în vedere distribuţia rezervelor de ape geotermale în teritoriu funcţie de temperaturile maximale de emergenţă de 120oC, respectiv de 140oC. În ambele cazuri aplicaţiile predominante sunt cele termice.

În urma prospecţiunilor geotermice realizate prin măsurători ale temperaturii, harta geotermică obţinută indică ca zone favorabile ariile din Câmpia de Vest, Oas-Gutai-Tibles şi Călimani-Gurghiu-Harghita.

Tabelul de mai jos prezintă o sinteză a principalilor parametrii din perimetrele geotermale importante din România , inclusiv a potenţialului energetic teoretic.

Sistemul geotermal Aria Nr. sonde Adancimea Debitul Temperatura Energia km2 m C MW Crisul Negru - Somes 3570 18 1500 148/533 77 29,14 Bors 13 4 2800 30/108 100 8,79 Oradea 77 12 2800 151,5/545,4 83,8 34,1 Mures - Crisul Negru 1060 113 1500 79/285 58 9,3 Banatul de Vest 2790 20 2000 318/1144,8 77 62,75

7.11. Analiza SWOT

Puncte tari Justificare Relief montan cu extensiune redusă şi altitudini Valori relativ reduse ale adâncimii fragmentării mici şi mijlocii Suprafeţe reduse cu procese geomorfologice restrictive Lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva Îndiguiri pe principalele cursuri de apă şi numeroşi inundaţiilor afluenţi (ex. Turul aval de acumularea Călineşti, întregul curs al Crasnei din judeţ etc.); Realizarea unor canale de desecare şi regularizarea cursurilor de apă după 1970; Realizarea unor acumulări permanente sau nepermanente în vederea reţinerii apelor şi atenuării undelor de viitură (ex. acumularea Călineşti-Oaş pe Tur, polderul Moftin I pe Crasna, acumularea Andrid în bazinul Ier etc.) Intensitate relativ redusă a viiturilor cu excepţia inundaţiilor din anul 1970, cele din următorii ani nu au produs pagube materiale semnificative. Monitorizare adecvată a reţelei hidrografice şi pe raza judeţului Satu Mare sunt amplasate un posibilitatea avertizărilor în caz de inundaţii număr de 23 staţii hidrometrice pe cursurile de apă şi 31 posturi pluviometrice. Prognozele hidrologice sunt întocmite de Serviciul Hidrologic al DA Someş-Tisa Cluj şi transmise prin dispeceratul S.G.A. Satu Mare la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Satu Mare care procedează la avertizarea tuturor factorilor interesaţi de pe raza judeţului. Varietate a condiţiilor naturale şi de mediu; repartiţie variată a condiţiilor morfopedoclimatice

Inexistenţa surselor de poluare majore şi a preponderenţa surselor de poluare minore şi episoadelor de poluare accidentală majoră; menajere

Scăderea indicatorilor generali de poluare şi indicatori de emisie şi de poluare în scădere pe emisiilor perioada 2005-2009

Existenţa instituţiilor şi procedurilor legate de activitatea APM, disponibilitatea datelor de mediu controlul nivelului de poluare prin monitorizarea şi Planul local de acţiune pentru mediu Satu-Mare

evaluarea permanentă a factorilor de mediu în special în municipiul Satu Mare; Monitorizarea şi evaluarea permanentă a factorilor Funcţionarea sistemului de monitorizare de mediu; Varietatea şi bogăţia biodiversităţii în întreg judeţul 20 de arii protejate de interes local, naţional şi şi existenţa ariilor naturale protejate; european Implementarea programelor privind managementul Planul de mangement integrat al bazinului integrat al resurselor de apă; hidrografic Someş-Tisa Implementarea programelor privind managementul Planul judeţean de gestiune a deşeurilor integrat al deşeurilor Puncte slabe Justificare Roci care favorizează procese Prezenţa nisipurilor (sufoziune, tasare, geomorfologice restrictive deflaţie), a argilelor (gonflare, alunecare) Unităţi teritorial administrative cu suprafeţe Pante şi energie de relief cu valori prag expuse la riscuri naturale favorabile declansării eroziunii liniare şi alunecărilor de teren Extensiune mare a luncilor şi a altor suprafeţe cu pânza freatică aproape de suprafaţă Capacitate mică de transport a albiilor Pe cursul inferior al Ierului, cursul Crasnei se îndiguite pe anumite sectoare de râu şi produc niveluri ridicate de apă într-un timp caracterul torenţial al scurgerii relativ scurt ceea ce determină declanşarea acţiunilor de apărare Existenţa unor areale cu risc hidrografic În regiunile joase, pânza freatică situată la mică adâncime (2-3 m) şi panta redusă a râurilor determină meandre accentuate şi albii părăsite sau depresiuni cu exces de umiditate, frecvente înmlăştiniri Sistemul actual de monitorizare nu acoperă Necesitatea mai bunei acoperiri cu puncte şi integral teritoriul administrativ al judeţului; secţiuni de măsură Inexistenţa stucturilor de administrare la Ariile protejate de interes european nu au unele arii protejate structură de administrare Slaba conştientizare a populaţiei şi a agenţilor economici privind ariile protejate; Oportunităţi Stabilizarea suprafeţelor de racord în cadrul lucrărilor de modernizare a infrastructurii de transport finanţate din fonduri europene Proiecte de îmbunătăţiri funciare finanţate din FEADR (măsura 125) Atragerea unor fonduri în vederea efectuării unor îmbunătăţiri privind sistemul de apărare, împotriva inundaţiilor (ex. realizarea unui prag deversor pe digul de compartimentare al polderului Moftin, refacerea subtraversării din digul de compartimentare, reparaţii de etanşeitate pe anumite secţiuni îndiguite, consolidări de mal sau supraînălţări de diguri – Râul Tarna Mare, tăieri de coturi pentru prevenirea unor eroziuni ce pun în pericol siguranţa digurilor – Râul Crasna etc.) Acces sporit la programele de finanţare a protecţiei mediului prin intermediul fondurilor structurale de coeziune şi a fondului naţional de mediu; Dezvoltarea de parteneriate public-private pentru sectorul de mediu;

Promovarea şi co-finanţarea producerii energiei verzi; Administrarea controlată a resurselor în ariile naturale protejate prin luarea în custodie şi gestionarea a ariilor naturale Dezvoltarea pieţei de reciclare a deşeurilor şi a materiei prime rezultate din procesarea deşeurilor; Implementarea sistemului de management de mediu la nivelul agenţilor economici, din punct de vedere legislativ, structural şi organizatoric; Utilizarea potenţialului ariilor protejate în dezvoltarea ecoturismului, turismului cultural şi turismului balneoclimateric Existenta fondului de mediu Ameninţări Utilizare necorespunzătoare a terenurilor agricole din punct de vedere al agrotehnicii Extinderea suprafeţelor de intravilan în arealele cu susceptibilitate la procese geomorfologice restrictive/periculoase Destabilizarea bazei versanţilor prin lucrări de cosntrucţie realizate necorespunzător şi supraîncărcarea versanţilor cu construcţii Îndiguirile cursului Tur şi a principalilor afluenţi pot impiedica semnificativ scurgerea undei de viitură în caz de rupere a barajului Călineşti-Oaş. Defrişarea necontrolată Insuficienta dezvoltare/extindere a sistemelor centralizate de colectare a apelor uzate; Măsuri non-integrative şi disparate de reabilitare a calităţii mediului Fragmentarea habitatelor din cauza dezvoltării infrastructurii Lipsa educaţiei ecologice şi a înţelegerii rolului şi potenţialului ariilor protejate în dezvoltarea socio-economică Apariţia accidentelor majore şi a ameninţărilor fenomenelor naturale imprevizibile; Nerespectarea reglementărilor urbanistice în dezvoltarea localităţilor Creşterea decalajului de dezvoltare între centrele urbane care beneficiază de finanţări şi localităţile mici şi mijlocii care nu au acces egal la finanţarea privind protecţia mediului