PLAN DE DEZVOLTARE LOCALĂ Teritoriu Sud-Vest Satu Mare II.2 Planul de dezvoltare locală PARTEA I: PREZENTAREA TERITORIULUI – ANALIZA DIAGNOSTIC II.2.1 Prezentarea geografică şi fizică II.2.1.1 Prezentarea principalelor caracteristici geografice (amplasament, relief, altitudine) Prezentul studiu are un caracter director, elaborat pentru o perioadă de timp mediu şi lung, în conformitate cu legislaţia în vigoare, care are drept obiectiv stabilirea unei strategii de planificare spaţială, bazată pe identificarea disfuncţiilor teritoriale, propuneri de soluţionare a problemelor specifice şi evidenţierea structurilor polifuncţionale de dezvoltare a teritoriului. La elaborarea acestuia, s-au avut în vedere documentaţiile de amenajarea teritoriului elaborate anterior sau aflate în curs de elaborare, pentru teritorii care includ zona de studiu, documentaţiile de urbanism ale localităţilor, alte documente şi acte normative cu referire la strategii locale, regionale şi naţionale cu impact asupra promovării şi dezvoltării durabile a sistemului teritorial analizat. Spaţiul integrat arealului investigat este localizat în partea de nord - vest a României, în compartimentul sud - vestic al judeţului Satu Mare şi este încadrat de coordonatele geografice de 47°20'00'' şi 47°48'15'' latitudine nordică, respectiv 22°11'07'' şi 22°44'29'' longitudine estică. Arealul de interes este limitat spre vest şi nord-vest de graniţa de stat cu Ungaria şi prezintă extensiunea maximă a teritoriului pe direcţia NNV-SSE, între localităţile Berveni şi Cehal (55,3 km). Distanţele dintre centrul polarizator al teritoriului – oraşul Tăşnad şi principalele arii urbane de rang superior, cu influenţă locală şi regională, sunt: - 60 km – până la reşedinţa de judeţ, municipiul Satu Mare; - 25 km – până la Carei; - 60 km – până la Zalău; - 75 km – până la Oradea; - 140 km – până la Cluj – Napoca. Sistemul regional circumscris de localităţile cu rang de comună Căuaş, Santău, Cehal, Săuca, Tiream, Andrid, Pir, Cehal, Petreşti, Pişcolţ, Sanislău, Ciumeşti, Foieni, Urziceni, Berveni, Cămin, Căpleni şi oraşul Tăşnad, se suprapune (parţial) peste următoarele trepte morfogenetice, integrate din punct de vedere fizico-geografic Câmpiei de Vest (Câmpia Someşului, Câmpia Crişurilor) şi Dealurilor de Vest (Dealurile Silvano-Someşene): a) Câmpia Someşului: treapta joasă (de subsidenţă şi divagare) - compusă din subunităţile: Câmpia Crasnei şi Câmpia Ecedea; treapta înaltă (caracter de glacis subcolinar) - cu subunitatea Câmpia Săcăşeni; b) Câmpia Crişurilor: treapta joasă - compusă din Culoarul Ierului (Câmpia Ierului sau Eriului); treapta înaltă - cu subunităţile: Câmpia Carei - Valea lui Mihai, formată dintr-un compartiment vestic: Câmpia Voivozi - Urziceni (nisipuri dunificate) şi un compartiment estic: Câmpia Şilindru - Carei (câmpie tabulară pe depozite de loess) şi Câmpia Pirului (câmpie subcolinară înaltă); c) Dealurile Silvano - Someşene: treapta piemontană joasă - cu subunitatea Dealurile Viişoarei (denumită şi Colinele Toglaciului sau Piemontul Tăşnadului). Unul din elementele determinate ale relaţiilor teritoriale este reprezentat de poziţionarea geografică, care conferă, fie valenţe de favorabilitate, fie de restrictivitate. Din acest punct de PLAN DE DEZVOLTARE LOCALĂ Teritoriu Sud-Vest Satu Mare vedere, poziţionarea arealului studiat se constituie ca un factor cheie în stabilirea unor coordonate ale dezvoltării. Se remarcă faptul că arealul în cauză beneficiază de o poziţie favorabilă în cadrul teritoriului naţional. Pe de o parte, poziţionarea periferică în cadrul judeţului îi permite relaţionarea directă cu unităţile administrativ – teritoriale aflate în judeţele limitrofe: Bihor şi Sălaj; pe de altă parte, poziţionarea periferică în carul teritoriului naţional îi conferă capacitatea de interacţionare cu structurile spaţiale prezente în statul vecin, Ungaria. Cumularea celor două situaţii de contiguitate (naţională şi extranaţională) induce o stare de potenţializare poziţională, deschizând perspectiva unei relaţionări intense, cu valenţe structurante în aport cu obiectivele de dezvoltare teritorială. Un al doilea aspect cu implicaţii directe asupra relaţiilor spaţiale şi asupra dezvoltării teritoriale este reprezentat de căile de comunicaţii. Caracteristicile cantitative şi calitative sunt responsabile în mod direct de facilitarea sau inhibarea fluxurilor materiale şi de persoane şi deci sunt responsabile de integrarea spaţială a teritoriului respectiv. Căile rutiere existente în regiune sunt bine reprezentate, indicatorii cantitativi (lungime, densitate, conectivitate) constituindu-se ca elemente cu valenţe de susţinere a diverselor activităţi economice şi fluxuri vehiculate în teritoriu. Sunt prezente segmente aparţinând următoarelor artere: - DN 1F, care facilitează conectarea cu judeţul Sălaj şi cu Ungaria (prin intermediul Punctului de trecere a frontierei Urziceni); - DN 19, care facilitează legăturile cu judeţul Bihor, cu alte unităţi administrativ – teritoriale din judeţ, dar şi cu judeţul Maramureş. - DJ 108 M, pe relaţia Tăşnad – Cig – Eriu Sâncrai – Craidorolţ – Pişcari – Terebeşti – Gelu – Mădăraş. - DJ 108 M, care realizează legătura între Tăşnad (inclusiv interconectarea cu DN 1F) – Santău – Chereuşa, Andrid, Dindeşti – Irina – Portiţa – Vezendiu – Tiream – Carei – Cămin – Lucăceni – Berveni. - DJ 109P, pe relaţia Tăşnad – Cehăluţ – Cehal – limita cu judeţul Sălaj. - DJ 191, pe relaţia Tăşnad – Blaja - Cean – limita cu judeţul Bihor - DJ 195D, pe relaţia Tăşnad – Silvaş – Săuca, cu interconectare la DJ 108M - DJ 195C, pe relaţia Ady Endre – Căuaş – Hotoan – Sudurău – Piru Nou – Pir – limita cu judeţul Bihor - DJ 196B, care realizează legătura între Carei – Foieni – Ciumeşti – Sanislău – Petreşti - DJ 196 C, pe relaţia Sanislău – Horea – Scărişoara Nouă – Resighea – Pişcolţ – Andrid. Acestora li se adaugă o serie de drumuri comunale care contribuie la creşterea semnificativă a conectivităţii rutiere. Căile feroviare prezente în arealul studiat sunt reprezentate de calea ferată nr. 412. şi calea ferată 402. Prima dintre ele facilitează legătura între judeţul Satu mare şi judeţul Sălaj (Carei – Sărmăşag – Zalău – Jibou). În teritoriul studiat sunt prezente o serie de staţii de cale ferată şi halte, după cum urmează: Tiream – Hotoan – Santău – Tăşnad – Săcăşeni. Importanţa celei de a doua rezultă din faptul că face legătura între judeţul Satu Mare şi Bihor, iar pe de altă parte, prin faptul că asigură relaţia cu teritoriul ungar, prin intermediul Punctului de trecere a frontierei Halmeu (pentru traficul de mărfuri). Pe teritoriul analizat sunt prezente o serie de staţii de cale ferată şi halte, după cum urmează: Resighea – Sanislău – Marna Nouă. Principalele deficienţe ale reţelei rutiere provin din degradarea calitativă a acestora, dar şi din faptul că nu dispune de artere de ocolire a localităţilor. Traversarea localităţilor rurale şi urbane reprezintă un element generator al unui complex de condiţii negative în raport cu traficul (creşterea duratei de deplasare) dar şi în raport cu diminuarea condiţiilor de siguranţă a circulaţiei (creşterea numărului de accidente de circulaţie) dar şi a celor de locuire (poluarea aerului, poluarea fonică). PLAN DE DEZVOLTARE LOCALĂ Teritoriu Sud-Vest Satu Mare În cazul căilor ferate deficienţele se înscriu în tabloul general negativ al acestui segment la nivel naţional, în care diminuarea drastică a traficului de pasageri şi mărfuri se repercutează negativ asupra funcţionalităţii de ansamblu, făcând dificilă asigurarea unei mentenanţe corespunzătoare a infrastructurii. Din punct de vedere al integrării funcţionale în interiorul teritoriului studiat dar şi cu entităţile spaţiale învecinate, se remarcă faptul că reţeaua de căi de comunicaţie, în ciuda deficienţelor menţionate, are capacitatea de a facilita relaţiile spaţiale între localităţile analizate. Fie că este vorba despre relaţii economice (fluxuri de materii prime sau produse finite), fie despre asigurarea nevoilor de deplasare a populaţiei (navetism, turism), caracterul de reţea este pe deplin asigurat, favorizând conturarea şi funcţionarea unor noduri de reţea dar şi a centrelor de comandă internă (Tăşnad), de imediată proximitate (Carei) ori judeţeană (Satu Mare). Potenţialul morfologic, substratul geologic şi tectonica regiunii Teritoriul analizat face parte din extremitatea nord-estică a Depresiunii Pannonice, formată la mijlocul neozoicului, prin fragmentarea şi scufundarea sectorului cristalin din vestul Carpaţilor Occidentali. Regiunea se poziţionează la contactul dintre microplaca Pannonică şi cea Transilvană, într- un spaţiu structogenetic de profundă fracturare şi dislocare tectonică pe fondul distensiei litosferei superioare în cursul tectogenezei din terţiar. Particularitatea geologică esenţială a regiunii este generată de caracterul de subsidenţă al Câmpiei de Vest, caracter manifestat în tot decursul cuaternarului. În alcătuirea geologică a acesteia intră fundamentul cristalino-mezozoic (şisturi cristaline mezo- şi katametamorfice, micaşisturi şi subordonat magmatite metablastice, granodiorite gnaisice şi sienite, depozite cretacice - orizonturi de calcare, dolomite, gresii) şi suprastructura sedimentară (alternanţe de argile negricioase, conglomerate poligene, gresii şi marne, dispuse pe grosimi de 400 - 600 m). Adevărata cuvertură o formează depozitele mio-pliocene, care au grosimi de peste 1.000 - 1.200 m. Cristalinul din fundament este compartimentat printr-un sistem de falii în reţea, ce a determinat formarea structurilor distensive de