Chişinău • 2010 Nr. 1 (106), 2010 Ianuarie-Februarie
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Nr. 1 (106), 2010 ianuarie-februarie Chişinău • 2010 VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOE Nr. 1 LUMINĂTORUL 3 Meditaţii CUGETĂRI LA ÎNCEPUT DE AN Cinsteşte şi apără legea neamului tău... După sărbătorirea Naşterii Domnului, apoi şi a Anului Nou, creştinii s-au concentrat fiecare la mulţimea grijilor cotidiene, cu speranţa că acest an va fi pentru ei mai bun, mai uşor decât cel pe care l-au petrecut în istorie. Dea Domnul să fie aşa! Tatăl nostru ceresc ne vrea numai binele, dar putem avea acest bine jinduit şi ne putem bucura de el doar dacă noi înşine îl înfăptuim, zi de zi, ducând un mod de viaţă potrivit poruncilor dumnezeieşti. La începutul acestui an, am avut sa- tisfacţia de a le propune tuturor enoria- şilor un calendar cu totul neobişnuit, la editarea căruia, deşi într-o măsură mică, am participat şi eu însumi. Este vorba Prot. Petru Buburuz şi poe- despre calendarul cu un generic inedit, tul Grigore Vieru, ambii cu şi anume: „Personalităţi creştine”. Mai aceleaşi idealuri întâi a apărut ideea unei Alei a persona- lităţilor culturale bisericeşti, legate de pământul şi Biserica Basarabiei. Dar autorul ideii calendarului este dl Petru Şarcov, unul dintre enoriaşii bisericii noastre, dar şi directorul editurii „Cu drag”. E o editură pentru al cărei colectiv literatura creştină constituie principala preocupare, aşa încât până în prezent a reuşit să scoată de sub tipar multe cărţi de mare folos pentru cei care-l caută pe Dumnezeu, începând cu diferite cărţi de rugăciuni, acatiste ale sfinţilor şi ale Maicii Domnului, acesta din urmă trebuincios mai ales femeilor, şi până la asemenea cărţi preţioase, cum sunt „Patericul Egiptean”, 4 LUMINĂTORUL Nr. 1 precum şi alte cărţi ca: „Tipiconul”, „Viaţa de după moarte”, P.S. Irineu, Episcop de Ecaterinburg şi Irbiţk, „Mamă, ai Grijă!”, şi o serie de cărţi pentru copii şi altele. Dar, de fapt, cred că nu e cazul să folosim acest calificativ, fiind vorba despre o carte creştină, chiar dacă e vorba despre una simplă şi mică, doar de câteva pagini. Principalul e ca aceasta să fie căutată şi citită. Pentru că, de exemplu, doar patru pagini de text, care întru- nesc sfaturi pentru copii şi tineret, sunt de ajuns ca să-l facă pe copil şi pe adolescent - cu condiţia că citeşte aceste patru pagini! - să se gândească pe cât este el de corect în ceea ce priveşte atitudinea sa faţă de părinţi, fraţi şi surori, faţă de colegi, pe cât este de corect în comportamentul său în locurile publice, pe cât de conştiincios este în toate cele pe care le face, şi aşa mai departe. În cazul în care va fi obiectiv faţă de sine, autocritic, se poate întâmpla să dorească a schimba ceva în viaţa sa, a şi-o îmbunătăţi. Anume prin acest imbold va putea găsi calea spre Dumnezeu... Dar să revenim la calendarul „Personalităţi creştine”. Scopul lui utilitar se află pe al doilea plan. Principalul scop urmărit e cel de a-i ajuta pe creştini, şi nu numai pe ei, să-i cunoască cel puţin pe câţiva dintre cei pentru care modul creştin de viaţă a fost unul ales în mod conştient, din dorinţa fierbinte de a-l sluji pe Dumnezeu, demonstrând că pe Dumnezeu îl poţi sluji oricând şi oriunde, în orice împrejurări de viaţă. Şi dacă dintre cei 12 aduşi în paginile calendarului ar fi să alegem unul care prin viaţa sa să ilustreze acest lucru, ar fi pământeanul nostru Valeriu Gafencu, născut în 1921 la Sângerei, judeţul Bălţi, care, pentru credinţa sa în Dumnezeu şi pentru adevăr, la vârsta doar de 20 de ani a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi purtat de regimul co- munist ateist prin calvarul închisorilor, pe care l-a trăit ca un adevărat mucenic, jertfindu-şi sănătatea şi, până la urmă, şi viaţa. Din notiţele rămase în urma lui, vreau să citesc una: „Dragostea este virtutea cea mai mare, care nu înlocuieşte, ci întăreşte şi mai mult credinţa”. A avut în vedere acea dragoste faţă de aproapele, despre care Dumnezeu ne Nr. 1 LUMINĂTORUL 5 vorbeşte în poruncile sale. Anume din această dragoste, în închisoare, Valeriu Gafencu, grav bolnav, dăruieşte medi- camentul care i-ar fi putut salva viaţa altui om, pastorului Wurmbrandt... Şi celelalte personalităţi creştine prezente în paginile „Calendarului”, începând cu cel ce a provăduit Evanghelia în teritoriul nostru, Sfântul Apostol Andrei, pot servi creştinului de astăzi exemplu demn de urmat prin statornicia lor în mersul pe ca- lea slujirii lui Dumnezeu. Ţin să le enumăr, pentru ca prin aceasta să vă conving: Ştefan cel Mare şi Sfânt; Biserica Sf. Ap. Petru şi Pavel Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolit al Moldovei; Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei; Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toată Rusia; dar şi basarabenii Iosif Naniescu, Mitropolit al Moldovei; Gurie Grosu, Mitropolit al Basarabiei; Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului; Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei; Avva Paull Mihail, preot şi savant. Sunt fii ai plaiului nostru, care au trăit şi au activat în timpuri diferite şi chiar şi în locuri diferite, însă tot ceea ce au făcut ei, au făcut în nu- mele lui Dumnezeu şi al neamului, întru păstrarea credinţei strămoşeşti şi a demnităţii naţionale, întru îmbogăţirea spirituală a neamului. E creştineşte să le cunoaştem numele şi faptele, să-i cinstim, după cum şi merită. Tot la începutul acestui an, în ziua de 18 ianuarie, cu întreaga ţară, am plâns cu sufletul la împlinirea unui an de la plecarea în Împărăţia lui Dumnezeu a celui care a fost - şi pentru totdeauna a rămas să fie pentru acest neam - Grigore Vieru... Departe prin activitatea sa de tărâmul 6 LUMINĂTORUL Nr. 1 religiei, poet al celor mari şi al celor mici, pot spune că a fost unul care a conştientizat plenar importanţa religiei pentru om, pentru bunul mers al vieţii pe pământ. De aceasta m-au convins şi modul de viaţă pe care l-a dus în toţi anii cât l-am cunoscut, dar şi cugetările lui, pline de o înţelepciune asemenei celei a lui Solomon. Aici, exemplific doar prin două: „Există o singură uriaşă cultură: religia. Restul e disperare, ne- putinţă, ceaţă, graniţă, port în care nu ne aşteaptă nimeni”, „Pământul primeşte pe toţi morţii. Cerul alege”. Din punctul meu de vedere, un om care doreşte să-şi orânduiască viaţa potrivit preceptelor creştine, le poate citi după rugăciunea de demineaţă, făcându-le şi pe ele îndrumătoare în toate cele ce ne planificăm să facem în ziua respectivă. Am auzit de mai multe ori şi de la mai mulţi oameni: la ce i-a trebuit să pornească la drum? La vârsta lui, ar fi putut să stea acasă, să-şi caute de sănătate şi bătrâneţe... Sănătate, într-adevăr, avea puţină. Dar bătrâneţe... Niciodată nu l-am simţit ca pe un om cu adevărat bătrân sau, cum se mai spune, îmbă- trânit. Dacă, fizic, mai putea avea careva slăbiciuni, cei din jur nu le vedeau niciodată, poate doar cei ai casei. Şi nici el însuşi nu le lua în seamă. Altfel, într-adevăr, s-ar fi păzit, nu s-ar fi dus la Cahul în acel 15 ianuarie 2009. Dar s-a dus. Nu putea să nu meargă să-l cinstească pe Eminescu. Simplu de tot: un poet a mers la alt poet... Sau: un poet mare a mers la alt poet mare... La propriu şi la figurat... Şi această în- tâlnire - poate Însuşi Dumnezeu a vrut să fie aşa! - a fost una care i-a lăsat să rămână împreună pentru totdeauna. Grigore Vieru se simţea ca şi preoţii la datorie, el nu putea sa nu răspundă la solicitare. El şi-a făcut datoria. În felul acesta, tragicul accident care s-a produs atunci, îl putem interpreta şi ca o lecţie pentru noi, toţi ceilalţi, el ajutându-ne să înţelegem că Grigore Vieru şi-a perceput corect datoria de creştin, îndeplinind-o până la capăt: nu a neglijat harul cu care l-a înzestrat Bunul Dumnezeu până-n ultima sa clipă. Chiar şi atunci când s-au gă- sit răuvoitori care l-au desconsiderat, l-au defăimat, această rea-voinţă nu l-a dezechilibrat, nu l-a înrăit, nu l-a întortocheat din mersul vieţii Nr. 1 LUMINĂTORUL 7 sale. Şi asta pentru că l-a avut pe Dumnezeu în suflet. Şi Dumnezeu l-a întărit, dăruindu-i multă răbdare şi înţelepciune, dar şi dreptul de a ne spune lucruri pe care, în virtutea acestei comuniuni cu Dumnezeu, el le-a putut cunoaşte şi înţelege mai bine decât noi. Iată de ce spusele lui s-ar cuveni să ne servească de luare-aminte şi învăţătură. Una din ele, în mod deosebit: „Cinsteşte şi apără legea neamului tău, la fel limba seminţiei în care ai fost zidit, şi Domnul va înmulţi viaţa ta, iar numele tău va fi înnoit şi după moarte”... Le doresc la toţi un an bun, cu pace şi îmbelşugarea roadelor pă- mântului, dar îi îndemn pe toţi, nu uitaţi de poruncile Bisericii, căci fără de Dumnezeu noi suntem neputincioşi. În raport cu marele poet Grigore Vieru, să ne amintim mai des de cuvintele Evangheliei: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (In. 15,13). Grigore Vieru şi-a jertfit viaţa pentru întreg poporul românesc. Dumnezeu să-l odihnească în corturile Sale împreună cu drepţii. Aşa să fie! Amin! Prot. Petru BUBURUZ magistru în teologie paroh al bisericii „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din Chişinău 8 LUMINĂTORUL Nr. 1 Noi apariţii editoriale CALENDAR FĂRĂ PRECEDENT Personalităţi creştine care s-au ridicat din seminţia Ortodoxiei pe pământul Basarabiei. Sunt printre cei care ne reprezintă neamul şi credinţa, care au dus povara şi au purtat responsabilitatea pentru începutul Unirii, prin credinţă, a nemului românesc.