BiblioPolis

EDITORIAL

O MIE DE CĂRŢI NECITITE... Vlad POHILĂ

Orice călătorie, chiar şi una în interes de gînd şi întotdeauna reuşeşte să facă totul ce serviciu, urmăreşte şi neanunţatul scop al plănuieşte, ba şi ceva pe deasupra! De data delectării, desfătării, relaxării... Puteţi pune aceasta ne-am propus un traseu relativ rela- la îndoială veridicitatea enunţului, dar vă xant: vreo 1500 kilometri dus şi întors, de la rog să aveţi în vedere că vă spune / vă scrie Prut pînă la Olt, însă de-a lungul a 10-12 zile. aceasta un ins care a călătorit foarte mult – ...Şi la început a fost oraşul Roman în raport cu alţi colegi de generaţie, într-o (judeţul Neamţ), ai cărui locuitori, vreo 70 epocă de greutăţi şi interdicţii de deplasare, de mii, se numesc, nu ştiu de ce, romaşcani, şi relativ mult, în comparaţie cu reprezentan- şi printre care se numără muzicienii Sergiu ţii actualei generaţii, „la ale căror picioare stă Celibidache sau Mihail Jora, poeta Otilia Ca- lumea întreagă”! zimir; dintre romaşcanii mai tineri merită a fi Cu atît mai bizară va părea precizarea că amintiţi televedeta Andreea Marin şi omul în călătoriile mele relaxarea sau desfătarea de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, proprietarul au avut mereu un loc secund, dacă nu terţ, grupului media Realitatea-Caţavencu. Aici chiar; în prim-plan situîndu-se cunoaşterea şi-a găsit tragicul sfîrşit redutabilul cronicar şi... cartea. Cu adevărat, cam toate drumeţi- şi filozof Miron Costin, al cărui bust domi- ile de care am avut parte, în trecut şi cu deo- nă peisajul din centrul Romanului. Tot în sebire în ultimul timp, au fost, în fond, nişte inima oraşului, un grup de busturi a zece deplasări de diferite Drumuri ale Cărţii: pes- mari clasici formează o „Rotondă a literaturii te tot pe unde am ajuns, am căutat şi Cartea române”, situată nu departe de un pom de- sau poate Cartea m-a găsit şi, de regulă, m-a venit monument istoric: un „Stejar al Unirii”, şi însoţit, aidoma unui excelent ghid, şi m-a răsădit în chiar ziua de 24 ianuarie 1859. În consolat ca o gazdă deosebit de primitoare. această formidabilă ambianţă urbană, pe Posibil şi de aceea că am preferat să vizitez strada Mihai Eminescu, se află şi Colegiul ţări, popoare, spaţii culturale ale căror limbi Naţional „Roman-Vodă”, cu o existenţă de le cunosc, într-o măsură sau alta. Ce să mai peste 140 de ani, care s-a oferit să găzduias- vorbim de „escapadele” făcute în dreapta că o prezentare a cărţii Cotului Donului 1942: Prutului, cînd pentru un intelectual basara- eroism, jertfă, trădare (colectiv de autori, au- bean, pentru un pasionat de literatură, Ro- tor de proiect, coordonator şi imagini – V. mânia s-a identificat, obligatoriu, şi cu cartea Şoimaru; Ch.: Balacron, 2012). Chiar dacă în limba care un timp, la noi, era „arestată”, şi mulţi învăţăcei se află în vîltoarea emoţiilor totuşi, mereu căutată, jinduită, dorită... generate de examenele de bacalaureat, sala Un adevărat Drum al cărţii am parcurs şi de festivităţi a Colegiului era arhiplină: elevi, la începutul lunii iunie curent, beneficiind, ca profesori, simpli orăşeni – unii cu filiaţii ba- şi în multe alte rînduri, de tovărăşia lui Vasi- sarabene. Această impresionantă prezenţă le Şoimaru, situată mereu între bunăvoinţă se datorează şi spiritului managerial al dnei şi stricteţe, căci omul organizat, dacă se lasă directoare Mihaela Tanovici, dar şi elanului dus numai de ale bunăvoinţei valuri, izbu- corpului didactic, din care face parte şi dna teşte să realizeze doar jumătate din cîte îşi profesoară Mirela Şoimaru, cea care a lan- propune, iar acest pelerin prin românime nu sat iniţiativa prezentării şi la Roman – a 15-a că ar dori să cuprindă necuprinsul, dar să cu- manifestare de acest gen în dreapta Prutu- prindă maximum posibil – vrea, îşi pune în lui, de la apariţie – a acestui volum despre

8 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013) tragedia de la Cotul Donului, „carte basara- ca invitaţi la o conferinţă cultural-ştiinţifică, beană de importanţă naţională, pan-româ- consacrată aniversării a 555-a de la prima nească”, după cum s-a exprimat dl prof. univ. atestare documentară a localităţii, eveni- dr. Alexandru Amititeloaie, venit din Bacău. ment organizat de Asociația Expresia ideii, V. Șoimaru a mulțumit Colegiului pentru Muzeul Municipal şi de filiala locală a Asoci- invitație, iar dnei prof. M. Șoimaru – pentru aţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”. Mai simplu că și-a păstrat numele… Pe marginea cărţii spus, eram invitaţii inimosului basarabean C. şi a proiectelor editoriale s-a vorbit la subiect Rusanovschi, ai cărui părinţi s-au refugiat în şi emoţionant, din care motiv în sala cu pes- dreapta Prutului pe cînd el avea doar trei ani, te o sută de audienţi, preponderent tineri, acum, la început de iulie omul nostru sărbă- nici musca nu se auzea! Cînd am amintit mai torind şapte decenii de vrednică existenţă sus de cei „cu filiaţii basarabene”, i-am trecut pămîntească. Mulţi ani înainte, dragă dom- obligatoriu, în această listă, şi pe bunii noş- nule Constantin Rusanovschi! Sînteţi printre tri prieteni din comuna Mirosloveşti, judeţul bunii prieteni ai Bibliotecii Municipale „B.P. Iaşi: înv. Gheorghe Pârlea, prof. de geografie Hasdeu” din Chişinău, printre autorii revistei Ioan Leleu, primarul Ionuţ Gospodaru, ei noastre, şi dorim să vă ştim cît mai mult în venind în compania unui erou – şi al cărţii aceste ipostaze, ca şi în cea de bază: un om ce se lansa, şi al cruntei bătălii din stepa cal- de treabă, un patriot înflăcărat, un liant sigur mucă – veteranul celui de-al Doilea Război între sufletele de români de pe malurile Pru- Mondial Ion (Nică) Paiu. Ca şi cu alte ocazii, tului! a avut un discurs admirabil „academicianul Conferinţa care ne-a motivat aflarea la nostru de la Mirosloveşti”, dl Gh. Pârlea, al că- Oneşti, dedicată trecutului, dar şi prezentu- rui exemplu de elocinţă a fost urmat de moş lui acestei localităţi, a fost moderată de sim- Ion Paiu, de 93 de ani trecuţi, dar cu o ţinută patica doamnă Mariana Bendou, profesoară de invidiat. Discuţiile declanşate în sala de de română la un prestigios liceu de aici. Este festivităţi a Colegiului Naţional din Roman o bună cunoscătoare a literaturii române şi a au continuat la terasa unui restaurant, la un istoriei românilor (inclusiv a Basarabiei), dar prînz oferit de primarul Ionuţ Gospodaru de mai e pasionată de arta şi etnografia berbe- la Mirosloveşti. rilor – popor băştinaş din nordul Africii, din Oneşti este oraşul a cărui existenţă se care se trage şi soţul dumneaei. La liceu, dna asociază pentru unii cu numele lui Ştefan M. Bendou conduce un cenaclu (numit ceva cel Mare, adică cu satul Borzeşti din preaj- mai sofisticat: Asociaţia Clubul Expresia ideii), mă, unde s-ar fi născut Domnitorul; pentru la ale cărui şedinţe cultivă tinerilor dragostea alţii – cu cel al gimnastei Nadia Comăneci. pentru istoria naţională şi pentru cuvîntul Mai recent, cei ce doresc să călătorească scris. În ultimii ani, editează şi un almanah în lung şi-n lat prin România pitorească (Al. numit la fel Expresia ideii, în care sînt incluse Vlahuţă), vin pe aici ca să vadă şi frumoasa, scrieri literare, dar şi pe alte diferite teme, ale irepetabila Vale a Trotuşului; de vreo doi-trei liceenilor şi ale profesorilor. ani, pentru basarabeni, mai ales pentru cei Multe comunicări, prezentate atît de care ascultă postul de Radio „Vocea Basara- adulţi, cît şi de adolescenţi, au putut încînta biei”, Oneştii se identifică cu oraşul de unde imaginaţia noastră, îmbogăţindu-ne cunoş- s-a lansat iniţiativa înălţării, pe un deal de tinţele despre acest oraş cu adevărat frumos lîngă Nisporeni, a Crucii Mîntuirii Neamului care este Oneştiul. A trezit un viu interes co- Românesc, acolo locuind şi cei care au adus municarea istoricului nostru Ion Negrei, în principalele contribuţii întru realizarea aces- care se face o surprinzătoare şi totuşi realistă tui proiect insolit – familia Maria și Ghiță Do- legătură între dezvelirea monumentului lui hotaru Ştefan cel Mare la Iaşi, în 1883 (eveniment Noi – subsemnatul, dr. Vasile Şoimaru, în care au fost implicaţi Mihai Eminescu și și istoricul Ion Negrei – am ajuns la Oneşti Ciprian Porumbescu) şi inaugurarea, în re-

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 9 BiblioPolis EDITORIAL plică, la Chişinău, a unui bust al poetului rus pranumit – deloc întîmplător, defel meta- Al. Puşkin, apoi şi a unui monument al ţaru- foric, de către Nicolae Steinhardt – „Sfîntul lui Alexandru II. Viu, sincer s-a dovedit a fi şi închisorilor”. Ştiam că administraţia oraşului interesul faţă de cartea despre bătălia de la în care s-a prăpădit martirul V. Gafencu l-a Cotul Donului, manifestat nu numai de că- consacrat, cu cîţiva ani în urmă, Cetăţean de tre dl Vilică Munteanu, directorul Arhivelor Onoare, însă acum, din noiembrie 2012, un Naţionale, Filiala Bacău, sau dl Ionuţ Chiriac, Institut ce se autodefineşte „pentru studiul şeful Direcţiei juridice a Primăriei municipiu- holocaustului”, exercită grele presiuni asupra lui Oneşti, ci şi de unii liceeni care, cel puţin consilierilor locali, ca să i se retragă muceni- la această manifestare, aveai impresia că au cului penitenciarelor kominterniste această uitat cu totul de filme sau jocuri din internet, simbolică demnitate. Absurditatea şi sălbăti- de discoteci şi de baruri… Părintele proto- cia acestei lupte cu martirii a provocat revol- iereu Constantin Alupii a arătat o atitudine ta multor intelectuali de seamă din România cu adevărat pioasă pentru cartea lansată, şi din diasporă, însă cei programaţi să pîngă- evocînd şi în timpul unei slujbe religioase rească orice umbră de demnitate româneas- la biserica de la Borzeşti faptele de eroism că nu se opresc. Viceprimarul de Tîrgu Ocna şi tragedia grelei înfrîngeri ale celor de o ne-a primit amabil, dar şi emoţionat, sincer seamă cu străbunicii, bunicii şi unii taţi de- uimit: aştepta din partea unor basarabeni ai noştri, cu 70 de ani în urmă. Evenimentul orice, numai nu un mesaj de admiraţie pen- a fost diversificat prin organizarea, în cadrul tru destoinica rezistenţă în faţa unor forţe ei, a două expoziţii de artă plastică, de autori diabolice. Peste cîteva zile, Ion Negrei avea oneşteni: mozaic şi sculptură religioasă (mai să trimită la Consiliul orăşenesc Tg. Ocna un ales de forme mici) în viziunea lui Ioan Tripa, memoriu de solidaritate şi o notă explicati- un mare pasionat de arta impresioniştilor vă pentru agresorii spirituali de la Bucureşti şi a celor de după aceştia; icoane şi alte lu- şi de aiurea, document din partea Asociaţiei crări din paie, măiestrit lucrate de Gheorghe Istoricilor din R. Moldova, de la baştina mar- Munteanu, acestea din urmă atrăgînd, se tirului schingiuit pînă şi în mormînt. pare, în mod special atenţia vizitatorilor. Ne-a arătat frumosul sediu al Primăriei, apoi ne-a condus spre penitenciar, în preaj- * * * ma căruia am putut vedea şi mormântul lui În după-amiaza zilei de aflare la Oneşti Valeriu Gafencu, la al cărui postament ard participanţii la conferinţă urmau să meargă mereu lumînări şi o candelă, şi nici florile nu la biserica de la Borzeşti, invitaţi într-acolo lipsesc niciodată. În clipele de reculegere la de părintele Constantin. Noi, basarabenii, acest monument al durerii şi demnităţii ro- am ajuns la presupusul loc de naştere şi de mâneşti, ne-am spus cu justificată mîndrie: botez al slăvitului domnitor cu o anumită slavă Domnului, vrăşmaşii noştri, demonii întîrziere, deoarece mai aveam în program cu chip de om din jurul nostru, nu au putut un punct, suplimentar. Era ideea lui V. Şoi- „reeduca” chiar pe toţi românii, lucrarea lor maru – de a ne deplasa la vreo 15 kilometri diabolică de mutilare a sufletelor şi conştiin- mai spre vest, la Tîrgu Ocna, oraş cunoscut ţelor nu poate fi dusă la capăt!... ca staţiune montană, dar nu mai puţin – Cu aceste gînduri luminoase ne-am în- şi ca loc de aflare a unei temniţe, numită dreptat spre Borzeşti, unde am ascultat, ca oficial „sanatoriu-închisoare” (sic!), destinată o completare a înaltei noastre stări de spirit, deţinuţilor grav bolnavi. Aici s-a continuat cuvîntul Domnului, tămăduitor, în rostirea oribilul „experiment de la Piteşti”, în apogeul părintelui Constantin, între pereţii bisericii „reeducării” aflîndu-se cîţiva ani (1949-1952), în care ar fi primit taina botezului viitorul ca de aici să plece la Domnul şi basarabea- apărător neînfricat al neamului românesc şi nul Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921 – 18 al altor seminţii creştine. Iar în curtea acestui februarie 1952), originar din Sîngerei, su- locaş sfînt am avut bucuria de a vizita un ex-

10 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013) cepţional muzeu: de icoane, cărţi bisericeşti, nu să se grăbească a-şi sărbători victoria: cît odoare şi veşminte, alte diferite obiecte de mai e un Om, demn şi curajos, într-o bătălie cult ortodox. Ghida, foarte competentă, criminală, lupta pentru dreptatea noastră ne-a comunicat cu mîndrie că cea mai veche românească va continua… Spre marea dez- carte din această colecţie e Cazania lui Var- nădejde a celor care stau în spatele unui de- laam, cunoscută şi cu titlul Carte româneas- generat de parlamentar USL (dar promovat că de învăţătură…, scoasă de sub teascurile de Partidul Conservator), O. Raeţchi, depu- tiparniţei din Iaşi la 1643. Următoarea carte, tat Colegiul 4 Diasporă. Se spune că tocmai ca vechime, din acest muzeu, este Biblia de la acest individ a avut un rol decisiv la ruperea Blaj, din 1795, numită şi Biblia lui Micu-Clain rezistenţei consilierilor de la Tg. Ocna, după (traducătorul ei) sau Biblia lui Bob (amintire ce a prezentat un deşănţat „discurs privind a episcopului Ioan Bob, cel ce a sprijinit pe solidarizarea cu Institutul Elie Wiesel”, în care, toate căile vrednica lucrare a lui S. Micu). de fapt, se solidarizează cu logica unor op- Această carte cu adevărat mare şi măreaţă ţiuni luate în timpul regimului antonescian. (circa 1000 de pagini!) a fost retipărită, în În plus, chiar dacă are două cărţi de scrieri 1819, la Petersburg, de către mitropolitul „filozofice” (Eseistică, 2004; Din Agora, 2012), Gavriil Bănulescu-Bodoni şi e de presupus şi mai pretinde a avea un indicator măsurat că a avut cea mai largă circulaţie în Basarabia IQ de 149, vorbind, cică, vreo şase limbi stră- sub stăpînire rusească (1812-1918); oricum, ine, original în „discursul” său este doar la un se întîlnea în bisericile şi în mănăstirile din singur compartiment: O. Raeţchi se lansează stînga Prutului nu mai rar decît prima tradu- în ameninţări făţişe, deschise, tranşante faţă cere completă în română a SfinteiS cripturi de bieţii consilieri dintr-un orăşel cu vreo – Biblia de la Bucureşti, din 1688. 12 mii de locuitorii, că nu-i va lăsa în pace Vizita la Oneşti, inclusiv la Borzeşti şi la pînă nu vor face cheful unor figuri odioase Tîrgu Ocna, ne-a marcat şederea de mai de- ca Elie Wiesel, în care scop va bate pragurile parte în Ţară, drumurile ce le-am străbătut Knessetului (Parlamentul israelian), Ambasa- deja fără Ion Negrei, pe care, de altfel, l-am dei Israelului la Bucureşti etc. redescoperit ca pe un istoric perfect docu- La începutul lui iulie 1940, după invada- mentat, dar și ca pe un tovarăş de drum im- rea, de către hoardele sovietice, a Basarabiei, pecabil. Nordului Bucovinei cu Ţinutul Herţa, bande Cu atît mai mare ne-a fost tristeţea cînd, înarmate de mercenari evrei agresau în cel întorşi acasă, am aflat din presă că forţele în- mai mişelesc şi mai barbar mod pe repre- tunericului de la Bucureşti, dar şi de la Apus zentanţii administraţiei, ai armatei şi ai po- şi de la Răsărit, au frînt totuşi admirabila re- pulaţiei civile româneşti, în timpul apocalip- zistenţă a consilierilor Primăriei Tg. Ocna în- ticei retrageri, respectiv, al refugiului nu mai cît, într-o şedinţă ad-hoc a acesteia, s-a decis puţin apocaliptic, în dreapta Prutului. De ce să se facă pe placul celor care nu mai au pe atîta ură?, se întreba într-un articol atunci, agenda de lucru decît să lupte cu morţii; cu profund îndurerat şi revoltat, dar şi profetic, cei aduşi la moarte prin chinuri şi umilire de Nicolae Iorga. Pe urmele marelui nostru în- chiar bunicii şi părinţii acestor politicaştri, ex- văţat, ne întrebăm şi noi acum, în iulie 2013: cesiv de tineri şi neliniştiţi, dar şi prea de tot De ce atîta încrîncenare? – în a şterge din me- bine situaţi. Astfel, pe 21 iunie a.c., Consiliul moria noastră personalităţi ca Valeriu Gafen- orășenesc de la Tîrgu Ocna a votat pentru cu, despre care părintele Gh. Calciu afirma retragerea titlului de Cetăţean de Onoare lui că „nu am nicio îndoială că este sfînt; a trăit Valeriu Gafencu, din cei 17 consilieri locali cuvîntul Domnului la o înălţime de neînţeles unul votînd, totuși, împotrivă. Nu ştim cine- pentru noi”. i acest Om care s-a ridicat împotriva fărăde- Întrebarea nu este defel retorică, aşadar, legii ce s-a dezlănţuit la Tîrgu Ocna, dar cei necesită un răspuns. Unul, din mai multe po- care au pus la cale nelegiuirea, ar trebui să sibile, l-am găsit în volumul Sfîntul închisori-

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 11 BiblioPolis EDITORIAL lor: Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate Mana din judeţul Orhei, şi expulzat în 1977 şi adnotate de monahul Moise Iorgovan de la din România comunizată (de atunci fiind Mănăstirea Oaşa (Alba Iulia, Editura „Reîntre- apatrid), a primit paşaportul de cetăţean al R. girea”, 2007, 336 p.). Iată ce mărturiseşte mo- Moldova, în cadrul unei modeste ceremonii nahul M. Iorgovan în această zguduitoare la ambasada basarabeană de la Paris. Docu- carte: „Oameni prin care Duhul Sfînt lucra cu mentul i-a fost înmînat de nimeni altul decît putere, precum Valeriu Gafencu şi alţi măr- dl ambasador Oleg Serebrian, cel care, cu trei turisitori ai temniţelor, vrednici de toată ani în urmă, trimesese şoferul ambasadei ca preţuirea, îşi aşteaptă locul în calendar, să-l anunţe pe faimosul nostru conaţional că fiind cele mai sigure modele pentru noi şi realizarea iniţiativei de la Chişinău, de a i se în vremurile acestea dominate de confuzii. acorda paşaport moldovenesc, se amînă… Viaţa lor merită a fi cunoscută, nu pentru Să se fi temut atunci aşa de tare „al nostru slava lor pămîntească, ci ca oamenii din zi- tînăr social-liberal” (devenit, ulterior, PDM-st), lele noastre înnegurate de atîtea rătăciri, de la Paris, de cei care nu-i iartă lui Paul Goma urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, nici talentul (de a fi scris vreo 20 de romane să ştie că au existat în veacul al XX-lea traduse, fără aranjamente, în zeci de limbi!), asemenea aleşi care s-au ridicat la pute- dar nici curajul de a fi scris cărţi documenta- rea de credinţă şi de jertfă a primilor martiri re precum Patimile după Piteşti, Jurnale, Ba- creştini” (sublinierile ne aparţin – Vl. P.; citat sarabia ori Săptămîna Roşie 28 iunie – 3 iulie apud recenzia teologului Stelian Gomboş, (1940) sau Basarabia şi Evreii sau de a ţine un senior editor: http://www.sfintii-inchisorilor. blog, supranumit „al demnităţii româneşti şi ro/2011/02/14/in-ajunul-praznuirii-noului- umane”?! Dacă e aşa, atunci de unde aceas- mucenic-valeriu-gafencu). tă bruscă schimbare? Nu s-o fi datorînd ea, Asta e. Altădată terorişti ai trupurilor, mutarea, scrierii şi editării romanului Cînte- acum terorişti ai sufletelor noastre, tot fe- cul mării – un titlu aproape identic cu al unui lul de simbriaşi ai holocash-ului (termenul film româno-sovietic – carte pentru care O. aparţine savantului american evreu Norman Serebrian a luat în 2012 un premiu special Gary Finkelstein) nu acceptă ca românii să al Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, iar în pri- urmeze modele proprii, să-şi aibă aleşii pro- măvara anului curent a fost primit în această prii; căci acești demoni ai sec. XXI ar vrea nu- organizaţie de creaţie? mai ei să fie „modele” pentru alţii, numai ei * * * să fie „aleşii”. Nu-mi fac iluzii că aceştia vor ceda prea …În drum spre Bucureşti, oprim pe uşor; că în curînd vor fi puşi la punct, într-o la cîteva benzinării, zise şi staţii PECO: ba bătălie inegală, în care ei se află în continuă pentru a face plinul, ba pentru o lua o cafea. ofensivă, iar noi – mitraliaţi din toate părţile. Observăm că aici se vînd nu numai cafele, Nu speriat, ci îngreţoşat de agresivitatea lor, tartine, plăcinte, covrigi, tot felul de băuturi, inclusiv din diferite „discursuri de solidariza- dar şi ziare, reviste, CD-uri, precum şi unele re” cu diverse institute oculte, mă consolez cărţi. Fenomenul este şi mai prezent spre la gîndul că România a supravieţuit şi va su- vestul Europei: în Croaţia, Slovenia sau Aus- pravieţui datorită unor oameni ca cel care a tria ai impresia că unele librării „s-au refugi- votat contra dezmăţului Ocultei, ce a ales ca at” în benzinării, atît de mare şi variat este punct ochit Tîrgu Ocna. sortimentul de literatură pusă în vînzare în În plus, tocmai în acest timp de mare spatele pompelor din care se bagă în ma- derută sufletească, în chiar ziua celei mai şini combustibil. În schimb acolo, se pare, a mari tristeţi româneşti – pe 28 iunie, cînd ru- scăzut drastic numărul librăriilor din oraşele şii au reocupat Basarabia – am trăit bucuria mari, ceea ce nu se poate spune despre Bu- de a afla că marele nostru scriitor şi disident cureşti, unde, chiar dacă s-a şi redus cifra per Paul Goma, născut cu 77 de ani în urmă în s. total, oricum, în centrul oraşului, cel puţin,

12 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013) nu trebuie să cauţi prea mult una din librării- te. Să te miri de asemenea impresii? Se vede le devenite la fel de celebre ca şi anumite re- că oamenii astăzi sînt mai obişnuiţi cu duri- staurante cu veche şi statornică faimă. Şi mai tăţile, cu atrofierea sentimentelor (bine, fie: important mi se pare faptul că, la Bucureşti şi a sentimentalismului!...). M-am bucurat mult în alte mari oraşe româneşti, cele mai multe să descopăr că buna, neasemuita noastră librării nu sînt numai vizitate, dar şi părăsite prietenă și gazdă, dna prof. univ. dr. Zamfira cu pachete de cărţi – cam de către fiecare a Mihail a „devorat” într-o noapte arhisolicita- treia persoană care le calcă pragul, conform ta, celebra cîndva Poveste de dragoste (Love unor recente statistici oficiale. Totuşi, dispare Story, cum se numeşte şi filmul, şi melodia cîte ceva din peisajul colorat al comerţului axate pe acest roman), iar în altă noapte – de cărţi... M-am întristat să aud că au dispă- romanul scriitorului (şi traducătorului din rut anticarii din Piaţa Universităţii – ce mai română) suedez P.O. Ekström, şi acesta ecra- bogăţie cognitivă şi ce frumuseţe literară, nizat cu destul succes, de altfel. La Chişinău spirituală puneau ei la dispoziţia căutătorilor cineva aştepta cărţile mai sus enumerate, de „comori vechi”, doar la prima vedere înve- însă, avînd certitudinea că anticarii de la Bu- chite! Este adevărat, că nu au fost închise alte cureşti vor mai pune în vînzare şi alte exem- anticariate din inima Bucureştiului, unde, de plare, la o noua venire a mea, le-am lăsat în data aceasta, mai mult decît în alte rînduri, „marea capitală”. Am lăsat cîteva cărţi dragi am putut săvîrşi miraculoase călătorii în uni- mie cîndva şi în prezent, cum se zice, în mîini versul cărţii româneşti din anii tinereţii mele sigure, de cititor avid (şi avizat), unde mai pui şi a generaţiei mele. (Tocmai în orele cînd îmi că tînăra şi frumoasa doamnă ce le-a primit scăldam ochii şi mintea în anticariatele bu- îl cunoaşte personal pe Andrei Brezianu, tra- cureştene, mi-am dat seama cu toată limpe- ducătorul din engleză, iar despre meritele zimea că anticarii de la Chişinău vînd exclusiv literare ale lui Lilli Promet aflase amănunte cărţi ruseşti…) Acolo, în inima „micului Paris”, impresionante din articolele mele. am găsit (fără prea mare greutate, şi am pro- * * * curat, fără a simţi că rup prea mult din mo- destul meu buget de voiaj) cîteva cărţi care Nu e deloc simplu să lansezi o carte la mi-au mîngîiat anii monotoni de existenţă Bucureşti! Cît de mare şi de intelectualizat sub un regim ce-şi dorea o stupidă „unitate este oraşul, locuitorii lui preferă lansărilor de prin uniformitate”: a ideilor, opiniilor, gustu- carte alte moduri de a se cultiva: spectacole rilor, proiectelor, iar în ultimă instanţă – şi a de teatru, conferinţe, expoziţii; în fine, mul- oamenilor înşişi, declaraţi de-a valma con- te ore le fură, zi şi noapte, bucureştenilor structori ai unui suspect „viitor luminos şi pasiunea (sau viciul?) ce se numeşte acum fericit”. Amintesc doar cîteva titluri din cărţile telemanie. Astfel încît, să aduni o sută de acelei epoci, apuse, probabil că definitiv: Vă persoane la o lansare / prezentare de carte place Brahms?, de Françoise Sagan (Franţa), e o problemă. Graţie spiritului organizato- Poveste de dragoste, de Erich Segal (SUA), N-a ric al lui V. Şoimaru, autor de proiect, şi al dansat decît o vară, de Per Olof Ekström (Su- prietenilor de la Asociaţia „Pro Basarabia şi edia), Primavera, de Lilli Promet (Estonia, ex- Bucovina”, lansarea monografiei Hagi Curda URSS)… Precizările dintre paranteze le-am (Camîşovca): un sat românesc din Basarabia făcut pentru tinerii de azi; pe unii dintre ei „îi istorică, de Tudor Iordăchescu (Chişinău: testez”, propunîndu-le, spre lectură, aceste şi Editura „Prometeu”, 2011) a beneficiat de alte cărţi în vogă în anii ’70-’80 ai secolului prezenţa a 70-80 de persoane. Şi unde! – la trecut. Deşi, mai întîi le dau să le (re)citească faimosul Palat Şuţu, actualmente Muzeu unor colegi de generaţie. Reacţiile, cum e şi al municipiului Bucureşti! Şi ce de-a lume firesc, se împart: sînt tineri care citesc cu in- bună a venit la manifestare! Voi înşira doar o teres, cu emoţie, asemenea scrieri, unii spun parte din numele de rezonanţă ce le purtau însă că-s cam sentimentale, cam naive, poa- cei veniţi să se bucure de apariţia şi de suc-

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 13 BiblioPolis EDITORIAL cesul la destinatari ale acestei cărţi despre pe această palmă de pămînt românesc, alţii poate cei mai necăjiţi conaţionali ai noştri, au acolo fraţi, surori, alte rude, prieteni, co- din stînga Prutului: unul dintre seniorii di- legi. sidenţei basarabene, jurnalistul Nicolae Lu- La manifestarea de la Muzeul munici- pan; profesorii universitari doctori Zamfira piului Bucureşti a vorbit, profund emoţionat, Mihail, Iulia Mărgărit, Ion Coja, cîțiva fruntaşi căci o făcea prima dată, public, în capitala ai Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”; dr. patriei istorice, dl Tudor Iordăchescu, apoi Mihai Nicolae de la Institutul „Fraţii Golescu”, au luat cuvîntul subsemnatul şi dr. Vasile Şoi- jurnalista emerită Iulia Scutaru-Cristea, ba- maru; toţi au trebuit să răspundă la o serie sarabeancă refugiată în 1944 din judeţul Is- de întrebări ce veneau, copleşitor, din sală. mail (azi, Cahul), mai tinerii colegi de breaslă Dintre invitaţi ne-a impresionat în mod de- de la Radio România Internaţional (Roxana osebit alocuţiunea dnei Iulia Scutaru-Cristea Iorgulescu-Bandrabur), de la agenţiile RGN care, printre altele, a declarat că eforturile şi (Romanian Global News), RBNP (Romanian contribuţiile, excepţionale, ale unor intelectu- Breaking News Press), RGMC (Romanian ali basarabeni contemporani, sinceri patrioţi Global Media Center), ziarişti online, cîţi al- români, oameni ataşaţi trup şi suflet românis- ţii. Cu regret, nu şi-au făcut apariţia repre- mului – toate acestea au anvergura şi valoarea zentanţi ai unor structuri de stat în a căror faptelor săvîrşite de fruntaşii Şcolii Ardelene, competenţă intră şi grija pentru ameliora- de la sfîrşitul secolului XVIII. Tocmai de aceea, rea stării de lucruri în sfera păstrării limbii, prin similitudine, trebuie să vorbim acum, cu culturii, monumentelor, a memoriei istorice toată claritatea, despre existenţa unei Şcoli şi etnice a conaţionalilor din afara României. Basarabene, în beneficiul românismului… În Au strălucit prin absenţă capii Departamen- replică, dl prof. univ. dr. Ion Coja şi-a expri- tului pentru românii de pretutindeni, dacă mat acordul total, cerînd autoarei dreptul facem abstracţie de un tînăr din Galaţi, care de a utiliza şi a promova, în scrierile Domniei a avut amabilitatea de a asigura deplasarea, Sale, această sintagmă: Şcoala Basarabeană. de la Dunăre spre Bucureşti, a autorului mo- Mi-am amintit în acea după-amiază de nografiei prezentate, dl T. Iordăchescu de la Palatul Şuţu din Bucureşti că ceva similar la Hagi Curda (Camîşovca), Ismail, regiunea ne-a fost dat să auzim și de la profesorul Odesa din actuala Ucraină. Raoul Şorban (1912-2006), la conacul său, părintesc, de la Stoiana – Cluj, cu vreo 15 ani M-am referit şi la acest aspect dat fiind în urmă… că mai mulţi participanţi la manifestare au reiterat ideea potrivit căreia Statul Român * * * acordă în prezent puţină atenţie conaţionali- În ghiduri, pliante, prospecte, dar şi în lor din jurul României sau, dacă îi şi are în ve- resursele electronice, Piteştiul este supra- dere, de cele mai multe ori sprijinirea lor nu numit „Oraşul lalelelor”. Frumos, dar cam este prea eficientă, nu are întotdeauna efec- artificial, chiar dacă în scuarurile acestui oraş tele scontate. Şi doar cei care au luat cuvîntul primăvara înfloresc multe lalele, în plus, se – bucureşteni get-beget sau basarabeni de- organizează aici şi un festival numit Simfonia veniţi locuitori ai marii noastre capitale – cu- lalelelor. nosc situaţia românilor din sudul Basarabiei Totuşi, nu aceste gingaşe flori au fă- istorice (căci, în mod firesc, de această zonă a cut Piteştiul cunoscut în ţară şi în lume. De fost vorba cel mai mult) nu din auzite, nu nu- Piteşti este legată viaţa şi activitatea unor mai din monografia pusă în discuţie, ori din remarcabile personalităţi ca scriitorul Ion cartea Românii din Bugeac pe cale de dispa- Minulescu (1881-1944), cîntăreţul de mare riţie, de George Damian şi Cătălin Florențiu succes Zavaidoc (Marin Teodorescu, 1896- Vărzaru, editată la Bucureşti în 2010. Unii au 1945), economistul şi politicianul Armand trăit pe propria piele drama băştinaşilor de Călinescu (1893-1939), unul dintre făuritorii

14 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013)

României Mari, Ion I.C. Brătianu (1864-1927), plăcerea sadică de a pune umărul la „reedu- mareşalul Ion Antonescu (2 iunie 1882 – 1 carea” intelectualităţii române. iunie 1946)… Originar de aici e şi fotbalistul Aşadar, dacă şi încearcă unii a îndepărta Adrian Mutu, dar cine face vreo legătură în- de Piteşti renumele de oraş al unui oribil pe- tre acest sportiv de performanţă şi oraşul de nitenciar, respectiv, al celui mai inuman ex- reşedinţă a judeţului Argeş? periment, apoi o fac nu pentru a-i indispune Pentru cei care nu numai cu pîine tră- mai puţin pe orăşeni, pe români în genere, ci iesc şi nu numai de fotbal se interesează, pentru a nu le strica dispoziţia (şi gheşeftul) Piteşti este sinonimul unui experiment di- fiilor şi nepoţilor de călăi. abolic, care poartă numele acestui oraş. Un Totuşi, urmele şi umbrele acelui experi- experiment calificat, de către mult pătimitul ment se simt, se văd la Piteşti. Nu mă refer la scriitor rus Aleksandr Soljeniţin, ca „cel mai ansamblul arhitectural-comemorativ, suges- oribil cu putinţă”, din cîte s-au făcut în lumea tiv, însă extrem de modest pentru amploa- comunistă. M-am gîndit dacă nu cumva cei rea „patimilor de la Piteşti”. Atît de modest care promovează supranumele de „Oraşul pentru că Statul Român actual se gîndeşte în lalelelor” doresc să şteargă din memoria în- ultimul rînd la victimele ce le-a făcut regimul durerată a românilor acele pagini demne din care a ieşit, ca şi la consecinţele genoci- de Infernul lui Dante. Se pare că de aceleaşi dului prin care au trecut milioane de români, intenţii se ghidează şi autorii informaţiilor oamenii de stat români fiind preocupaţi mai de pe portalul Wikipedia: la articolul consa- ales de bunăstarea proprie şi a celor legaţi crat municipiului Piteşti o vorbă nu se suflă genetic de torţionari, care acum le dictează despre criminalul experiment kominternist, regulile jocului. supranumit, pe bună dreptate, „genocidul La Piteşti am avut şansa de a fi găzduiţi sufletelor”, căci la „reeducarea prin tortu r ă”, de familia Ilie şi Rodica Popa, nişte oameni adică la umilirea pînă la îndobitocire (victi- de o cumsecădenie şi o modestie dezar- mele erau transformate în călăi), la nimici- mante, faţă de cîte fac ei numai pentru a rea morală, pe urmă şi fizică, au fost supuşi cinsti memoria celor schingiuiţi şi omorîţi în iluştri reprezentanţi ai intelectualităţii ro- condiţii infernale la cîteva sute de metri de mâne, mai ales tineri. (A se vedea – pentru frumoasa casă în care îşi duc existenţa de a nu vedea nimic despre „experimentul Pi- oneşti intelectuali şi patrioţi, capabili să îm- teşti”! – sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ părtăşească dragostea din suflete cu toţi oa- Piteşti, cu o versiune şi în limba engleză; de menii de bună-credinţă de pe acest pămînt. altminteri, nici în informaţia despre Tîrgu Tocmai se întorseseră dintr-o delegaţie de la Ocna, de pe Wikipedia românească – http:// ro.wikipedia.org/wiki/Târgu_Ocna – nu Chişinău, unde au participat la un simpozion este nici măcar o aluzie la existenţa unei puş- științific, şi mai trăiau sub impresia – şocantă cării, transformată, de acelaşi Komintern, în – a gradului sporit de rusificare şi sovietizare iad pe pămînt.) Dacă totuşi se aminteşte în a unor basarabeni. vreun context, cît de cît oficial, despre „ex- Dl prof. univ. dr. ing. Ilie Popa de mai mul- perimentul de la Piteşti”, acesta este numit ţi ani predă la Universitatea din Piteşti nişte mai curînd „fenomenul de la Piteşti” (de parcă cursuri destul de sofisticate pentru înţelege- ar fi vorba de poezie sau filozofie!), iar cînd rea noastră, a celor cu aplecare pentru ştiin- trebuie să se invoce şi nume de călăi, cel ţele umanistice, din care motiv eram tentat mai des apare numele demonului Eugen să-l întreb: ce îl determină să organizeze, îm- Ţurcanu, trecîndu-se „elegant” peste nume preună cu doamna, un serial de simpozioa- sonore ca Alexandru Nikolski (tot el Baruch ne ştiinţifice consacrate „experimentului Pi- Grunberg), Ludovic Czeller sau Ana Pauker, teşti”? Cu atît mai mult cu cît autorităţile, fie căci şi această tovarăşă avea curiozitatea sau centrale, fie locale, nu manifestă prea mult entuziasm faţă de iniţiativele sale, iar istoricii,

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 15 BiblioPolis EDITORIAL mulţi istorici – adică cei mai indicaţi să orga- nată, dar şi deşteaptă – în acele zile tocmai nizeze asemenea manifestări – îi cam fug din îşi luase doctoratul. De altfel, donații simi- cale… Ce îl face să scoată tomuri de materi- lare am făcut la biblioteci sau la instituțiile ale ale acestor simpozioane? (Vreo zece vo- gazdă și în alte puncte ale traseului nostru: lume, cîte simpozioane a putut desfăşura.) Roman, Onești, Tg. Ocna, București, Rîmnicu De ce menţine arzînd mereu făclia Fundaţiei Vîlcea, Bran… culturale „Memoria”, prin care editează (sub * * * auspiciile Uniunii Scriitorilor din România) La Rîmnicu Vîlcea am ajuns exact pe o publicaţie de excepţie – Memoria. Revista 13 iunie, de Ziua eroilor români, cu aceas- gîndirii arestate, ajungînd la volumul 82-83 tă ocazie avînd programată lansarea cărţii (nr. 1-2 din anul curent)? De ce a reeditat la despre luptele de la Cotul Donului, alături de Piteşti amintirile din gulag ale lui Vadim Pi- alte cîteva noi tipărituri apărute în edituri lo- rogan, alte cărţi similare de autori de la noi? cale. Manifestarea a avut loc într-o sală mare De ce invită an de an, pe propriul risc, foşti de festivităţi a Bibliotecii Judeţene „Antim deportaţi în Siberia sau deţinuţi în temniţe- Ivireanul”, această instituţie fiind printre or- le de acolo, basarabeni şi nord-bucovineni? ganizatori, deşi noi eram invitaţi ai modera- Multe aş fi dorit să-l întreb, dar acum mă torului de eveniment, prof. Ion Măldărescu, bucur că nu am făcut-o… Pentru că o par- scriitor, publicist, editor, redactor-şef al unei te de răspunsuri le-am aflat în tăcerea sau importante reviste electronice – ART-EMIS, în zgîrcenia vorbei dlui prof. univ. Ilie Popa, citită (accesată) de multă lume în toată Ro- acolo, la dînsul acasă, iar alte nedumeriri mi mânia, dar şi dincolo de hotarele ei actuale, le-am limpezit la Chişinău, cînd am răsfoit inclusiv în Basarabia. Personal, am savurat în şi / sau am citit din volumele în care familia ART-EMIS numeroase – zeci, poate chiar sute Popa figurează ca editori, autori, macheta- – de articole, eseuri, editoriale, studii docu- tori, traducători din română în engleză şi în mentare etc., unele le-am dat la imprimantă alte ipostaze ce pot fi doar bănuite, intuite. ca să le poată citi şi alţii; multor colegi şi pri- Însă chiar dacă nu ai atîta inspiraţie, oricum, eteni, care s-au obişnuit cu lectura la calcula- la auzul acestor nume, Ilie şi Rodica Popa, ţi tor, le-am recomandat să citească această re- se face mai cald pe suflet, căci ai la îndemînă vistă de aleasă calitate, de la Rîmnicu Vîlcea. o dovadă în plus că demnitatea, mîndria, Atmosfera de sărbătoare ce se făcea bucuria de a fi român nu pot fi eclipsate, simţită în oraş (poate chiar şi în întreaga bruiate, negate, depăşite de ruşinea de a Ţară) a avantajat activitatea în care eram an- fi român, pe care o cultivă în disperare de trenaţi: sala, oricît de mare ni se părea, la un cauză cei schilodiţi de experimentul Piteşti moment dat a devenit neîncăpătoare. S-a sau urmaşii regizorilor acestui experiment anunţat că asistă la eveniment oameni în infernal. vîrstă… aproape zece nonagenari, aşadar, Mulţumim familiei Popa pentru că ne- oameni care au apucat, într-un fel sau altul, au oferit atît de omeneşte casă şi masă; anii cînd România a fost sfîrtecată, răpindu- domnului profesor, în special, îi spunem i-se Basarabia şi Nordul Bucovinei cu Ţinutul mulţumiri pentru bunăvoinţa cu care ne-a Herţa, pe urmă nordul Ardealului, mai apoi şi însoţit prin oraşul natal, la frumoasele bise- Cadrilaterul. Oameni care au trăit un timp cu rici din centru, după care ne-a condus şi la speranţa refacerii Patriei, ca să audă, îngro- Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” – un ziţi, de ostilităţile din Răsărit, unde au murit edificiu impresionant, modern, funcţional. peste 150 de mii de militari români: de foa- Aici am transmis o modestă donaţie de car- me, de frig, din lipsă de ajutoare, din cauza te basarabeană, inclusiv publicaţii ale BM laşităţii şi a trădării. Unii au văzut cu ochii lor „B.P. Hasdeu”, doamnei director-adjunct, o re-ocuparea provinciilor din estul Prutului, femeie pe cît de frumoasă, pe atît şi de rafi- salvîndu-se de urgia bolşevică graţie refu-

16 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013) giului, care a constituit şi un început de noi se întîmplă nimic. În: BiblioPolis, nr. 1/47 din şi grele încercări. 2013). Astfel am împărtăşit şi noi bucuria au- Veniţi dintr-o zonă atît de militariza- torului, mai exact – bucuria unei mame de tă cum e R. Moldova, cu armată rusă şi cu a vedea succesul fiului şi, în egală măsură – „garda” transnistreană în coaste, am rămas împlinirile verişorului din Basarabia, căci dna plăcut surprinşi, adînc emoţionaţi, să vedem doctor Lia Marian (născută Şoimaru, la Cor- la manifestare cîteva plutoane de ostaşi nova, refugiată de mic copil, în 1944) este români – neîncruntaţi, degajaţi, paşnici şi, mama lui Ioan Marius Marian şi vară bună a esenţial – toţi vorbitori ai românei literare! lui Vasile Şoimaru. Au onorat activitatea de la Biblioteca „Antim Dna doctor Lia Marian a fost şi una din Ivireanul”, de Ziua eroilor, şi doi colonei ai gazdele noastre la Rîmnicu Vîlcea. Nu are Armatei Române, au vorbit şi ei, aşa cum stă rost să comentez ce bucate gustoase ne-a bine unor ofiţeri superiori: unul despre sem- făcut… Voi insista asupra incredibilei biblio- nificaţia sărbătorii de comemorare a eroilor teci pe care o are într-o garsonieră din cen- Armatei şi ai Neamului; altul – despre ero- trul urbei. Am mai cunoscut medici din Ro- ismul şi jertfa militarilor români pe Frontul mânia, mă convinsesem că majoritatea lor de Răsărit, cu referire la cartea Cotul Donului justifică perfect impresia de excelenţi speci- 1942…, subliniind valoarea documentară, alişti în domeniu, dar şi de oameni de mare dar şi educativă a iniţiativei editoriale a lui cultură şi sensibilitate. Această impresie am V. Şoimaru. Luările de cuvînt despre această re-trăit-o şi în casa dnei doctor Lia Marian, carte au fost anticipate de proiectarea unui în ambianţa de acolo, în timpul discuţiilor film documentar cu imagini cutremurătoa- pe care le-am avut. Punctul culminant a fost re, surprinse de cineaşti germani, pe Frontul însă un gest copleşitor al acestei femei: cînd de Est, în anii de graţie 1942-1943. ne-a făcut sugestia, ne-a acordat dreptul de De Ziua comemorării eroilor, la princi- a ne alege cărţi preferate – oricare şi oricîte! pala bibliotecă din Rîmnicu Vîlcea, oraş cu – din extrem de bogata-i bibliotecă persona- circa 100 000 de locuitori, s-a vorbit şi despre lă… oraşul natal, despre tinerii lui cetăţeni şi des- La Rîmnicu Vîlcea s-a întîmplat să fie niş- pre… dragoste. Acest mănunchi de subiecte te seri extrem de agreabile şi tocmai atunci a putut fi adunat la prezentarea cărții Prima am avut şi deosebita plăcere de a sta la masă dragoste, pentru totdeauna, de Ioan Marius cu noii noştri prieteni, intelectuali de marcă Marian, în prezent trăitor la Vancouver, Ca- din partea locului, în nişte localuri de mîna nada, dar care, în prima sa carte de proză întîi, cu bucate şi băuturi alese, în compania matură evocă oraşul natal gradat: cu ochii unor interpreţi de muzică populară, aceştia unui copil, apoi ai unui adolescent, în fine, ai delectîndu-ne cu irepetabilele hăuliri olte- unui tînăr, elev în clasele superioare din cel neşti, dar şi cu un Trandafir de la Moldova… În mai prestigios liceu din municipiu. Vorbito- timpul discuţiilor la o terasă de la buza unui rii, la manifestare, însă nu mai puţini şi după munte, cineva invocase aflarea, în preajmă, a terminarea acesteia, au comentat cu căldură unei staţiuni meteo şi atunci mi-am reamin- surprinzătoarea scriere a concitadinului lor, tit că am avut un turist din Rîmnicu Vîlcea naraţiune în care unii s-au re-găsit, au iden- care lucra inginer la o aşa staţiune. Călătoria tificat cu uşurinţă locuri, chipuri, caractere, ceea avusese loc demult, cu vreo 35 de ani în întîmplări… Am arătat cu plăcere mulţimii urmă, într-o vară, în Rusia, pe traseul Mosco- din sală ultimul număr al revistei noastre, în va – Leningrad – Kiev. O habă ţinusem un ca- care am inserat una din primele recenzii la păt de legătură, prin intermediul scrisorilor, acest debut literar româno-canadian, auto- al cărţilor poştale, graţie acestui fapt nu-i ui- rul recenziei fiind un prozator de talent de la tasem numele: Ungureanu. Unul dintre noii noi (a se vedea: Ion Iachim. Oraşul unde nu prieteni rîmniceni a adăugat şi prenumele:

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 17 BiblioPolis EDITORIAL

Petru, zis şi Bebe. L-a găsit în cîteva minute, aceasta ne-a primit cu căldura şi generozita- la telefonul celular… Între timp, turistul meu tea cu care ne-am obişnuit încă de la prima avusese o frumoasă ascensiune: a mai făcut noastră vedere: ne-a făcut o masă cu buca- o facultate (Dreptul), a ajuns prefect de Vîl- te care ştia că ne plac, ne-a cazat în camere cea, apoi şi senator la Bucureşti. A doua zi, ornate, jur-împrejur, pe pereţi, cu farfurii în înainte de a părăsi Rîmnicul, ne-am întîlnit, inconfundabilul stil de Horezu. Şi de data am stat puţin de vorbă. Prin anul 2000, la aceasta ne-a făcut o surpriză, dăruindu-ne Făgăraş, am reîntîlnit în condiţii similare, o cîte un exemplar al cărţii Castelele în Spania, familie de intelectuali, Doina şi Traian Grea- ce include jurnale intime şi amintiri ale pri- vu. Cînd am intrat în curtea casei lor, după etenului şi colegului său din tinereţe, Petre ce ne-am îmbrăţişat, după ce am schimbat Sirin-Hrşanovschi. Volumul a văzut lumina cîteva vorbe, am simţit cum s-au topit 25 de tiparului la prestigioasa Editură „Humanitas”, ani ce ne despărţeau. Acum, în altă clipită, în colecţia Memorii. Jurnale. Călătorii, cu o s-au topit încă vreo 37 de ani… prefaţă de Al. Lupescu. „Veniţi greu, adică foarte rar, dar plecaţi * * * uşor, adică foarte repede”, ne-a spus la des- Oricît de plăcute drumeţiile, la un mo- părţire Al. Lupescu, ascultînd din maşină o ment dat simţi că te roade tot mai mult dorul piesă în interpretarea Olgăi Ciolacu, una din de casă. Aşa s-a întîmplat şi de data aceasta, cîntăreţele cele mai dragi lui, pe a cărei mu- unde mai pui că ziua plecării din Rîmnicu Vîl- zică munceşte, scrie, se relaxează. Am mai fi cea era a zecea noastră zi de călătorie. Deci, ascultat şi noi ceva muzică uşoară basara- mergem spre casă, spre Prut, spre Basarabia. beană, la Bran, dar, vorba veche: călătorului Totul e simplu, numai că datele problemei îi stă bine cu drumul! se schimbă atunci cînd „la cîrmă”, la volan …Pe stînga şi pe dreapta de „Toyota” lui adică, e Vasile Şoimaru. Mare amator de sur- V. Şoimaru se desfăşoară, pe cît de cumin- prize, la drum numai el ştie toate hăţişurile, te, pe atît de falnic, peisajele Patriei: fra- serpentinele, opririle, respectiv, popasurile. gede, curate, vii, eterne. Trecem în goană Astfel ajungem şi la Bran, oraşul românesc prin orăşele şi oraşe cochete, gospodăreşte ce nu are nevoie de niciun fel de publicitate amenajate încă de pe timpul lui Nicolae Cea- în Vest(-ul cu adevărat cam sălbatic în unele uşescu. Mi-am amintit, prin nu ştiu ce asoci- privinţe): celebritatea i-o asigurat-o Vlad Ţe- ere, de Oneşti – un oraş cu adevărat frumos, peş. Să nu ne grăbim însă! Branul poate de- înălţat de-a întregul în epoca numită acum veni şi mai celebru (iertaţi-mi forţarea super- exclusiv „de tristă amintire”. Cu o săptămînă lativului) graţie prezenţei acolo, de cîţiva ani în urmă, la o cină la bunul Rusanovschi, ne-a buni, a unei familii basarabene de talentaţi surprins cu o constatare gen: „Oneşti e un pictori, Andrei Negură şi Lilia Şeremet. Poate oraş pe cale de dispariţie: tinerii pleacă pe datorită şi bijuteriei pe care au deschis-o ei unde apucă şi puţini se mai întorc înapoi, iar cei care rămîn – îmbătrînesc şi se grăbesc să acolo, un magazin-galerie de artă. Cu regret, moară…” „Ce vorbeşti, bădie?! îi dădu repli- cînd treceam pe alături, dugheana-galerie ca V. Şoimaru. Să mergi matale în Rusia sau era închisă, deşi orarul ne sugera contrariul. în Ucraina, să vezi acolo murind oraşe… in- Lîngă Bran, nu departe de legenda- clusiv oraşe «milionare».” Să vii în Basarabia rul castel, e un orăş de basm: Predeluț. şi să vezi cum mor satele, mi-am zis în gînd. Fireşte, nu are faima Branului, însă pentru Căci sătenii noştri pleacă pe capete şi nimeni noi Predeluțul este un loc deosebit de drag nu mai vrea să revină acasă. Aici, în dreapta sufletului. Pentru că aici locuieşte un om cu Prutului, cei plecaţi se mai întorc – pentru că suflet mare, de o rară sensibilitate umană ştiu că au o ţară, o limbă, o lege, o istorie… şi estetică: Alexandru Lupescu, alias Sasha, Pe cînd noi, basarabenii, nici măcar un pro- regizorul de cinema, poetul, prietenul Bibli- roc nu ne-am putut înălţa, cum ne îndemna otecii Municipale „B.P. Hasdeu” etc. Şi de data într-o poezie părintele Alexe Mateevici!...

18 Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nr. 2 (2013)

Calculată de la Bran, pe la o jumătate şi ale altor personaje din Pe Donul liniştit al de cale spre casă, facem o ultimă escală în lui Şolohov, crîmpeie din romanele altor Bacău, la invitaţia familiei Viorel şi Veronica scriitori clasici ruşi, de la Gogol, Dostoievski Cucu, un cuplu ce se identifică, pentru cei şi Lev Tolstoi la Cehov, M. Gorki, Bulgakov apropiaţi de lumea cărţilor, cu Editura „Vico- și Aleksei Tolstoi. Plus o mulţime greu finită via”, una dintre casele de editură performan- de cărţi ale unor autori sovietici obscuri, ale te din oraş, din judeţ, din partea de est a Ro- căror scriituri le-am citit şi noi, obligatoriu, în mâniei. Marca Vicovia este bine cunoscută la anii de şcoală. noi şi datorită faptului că de mai mulţi ani ia Tocmai cînd ne simţeam mai bine în premii, diplome, alte distincţii şi la Saloanele compania lui Petre Dinescu, iată că îl mai de carte din Chişinău. Familia Viorel şi Vero- sună un camarad ca să-l felicite, apoi să-l în- nica Cucu merită toată preţuirea noastră şi trebe: „Ce vei face, Dinescule, după ce îți ex- pentru că editează, destul de des şi de o ca- piră mandatul?” Atunci era să aflăm că imedi- litate impecabilă, volume de autori originari at după aniversare îi expira al doilea mandat din Basarabia: Paul Goma, Ovidiu Creangă, de şef al Tribunalului Judeţean Vîlcea. „Ce Nicolae Dabija, Nicolae Rusu etc. Şi, desigur, voi face, mă întrebi? îi răspunse interogativ, Andrei Vartic, cel care a fost un apropiat al dar cu statornică bunăvoinţă, P. Dinescu. Păi, familiei Cucu. În acest an „Vicovia” pregăteş- abia aştept să fiu mai liber…” „Şi ce vei face, te al şaptelea volum de A. Vartic, o serie de totuşi?”, se auzi persoana de la celălalt mo- cărţi a văzut lumina tiparului după stinge- bil. „Cîte am de făcut!” „Şi mai exact?!”, insistă rea luminosului intelectual şi patriot. După interlocutorul, ca să audă: „Elementar: am o o masă copioasă, după o discuţie la aburul mie de cărţi necitite! Să spună cineva că nu cafelelor, V. Cucu şi V. Şoimaru pun la punct am ce face!...” De la celălalt mobil urmă o pa- nişte amănunte privind editarea, în toamnă, uză lungă. O pauză la fel de lungă se făcu şi a unei antologii poetice omagiale Leonida în mintea mea. Ca să vezi numai! Doar fieca- Lari, după care discuţiile încetează, cafelele re dintre noi, indiferent de vîrstă sau de pre- dispar, făcînd loc unor scurte schimburi de gătire, avem o restanţă în ale cititului: care o replici şi gîndului persistent de a ajunge la sută, care cîteva sute, care o mie, care cîteva casa cui ne are. mii de cărţi. Odată şi odată, vine timpul, apoi …Dar ce-i cu mia ceea de cărţi neciti- vine şi termenul-limită pentru lichidarea tite, despre care am scris în titlu? – se va acestei restanţe. Şi nu contează mărimea ei întreba cîte un cititor mai atent. Ah, da, a fost în expresie aritmetică, ci, mai ales, uşoara, ba o butadă ce mi s-a întipărit în memorie de chiar dulcea apăsare a gîndului că mai avem cum am auzit-o, dar care poate fi acceptată mult de citit. numai dacă i se ştie contextul. Eram la fai- moasa staţiune Călimăneşti, de lîngă Rîmni- P.S. – Din cîte ştiu, genul gazetăresc al cu Vîlcea, la o masă cu ocazia aniversării ce- editorialului nu admite utilizarea materialu- lui care ne invitase, juristul Petre Dinescu. Un lui ilustrativ. Pentru cei care vor găsi seci no- om uluitor. Nu numai pentru că ne-a spus că tiţele de mai sus, am găsit totuşi o ieşire din are aniversare în chiar acea zi abia după ce situaţie: la pag. 158-162 ale revistei noastre luasem loc la masă. Nu numai că şi-a crescut puteţi vedea o suită de imagini din drume- fiul, acum, un domn inteligent, cu poezii de ţie, puse la dispoziţie de maestrul fotograf Grigore Vieru, pe care ni le recita savurînd dr. în economie Vasile Şoimaru. Călătorie fiece cuvînt. Nu numai că ştia la perfecţie plăcută pe aripile imaginaţiei! arborele genealogic al lui Grigori Melehov Vl. P.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” 19