Nr. 2 (119), 2012 martie-aprilie

Chişinău • 2012 ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS LUMINĂTORUL______PASTORALĂ 3

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI Har, milă şi pace de la Domnul nostru Iisus Hristos cel Înviat, iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

† PETRU Prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

HRISTOS A ÎNVIAT!

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL ŞI IUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN DE DUMNEZEU PĂZITA MITROPOLIE A BASARABIEI, HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI! ______4 PASTORALĂ LUMINĂTORUL Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, În fiecare an sărbătoarea Învierii Domnului ne reaminteşte că, noi, oamenii, n-am fost creaţi spre moarte, ci spre viaţă veşnică. Omul a fost creat pentru îndumnezeire în vederea unei veşnice comuniuni cu Dumnezeu. Deşi, calea paradisiacă a îndumnezeirii a fost pierdută prin neascultarea lui Adam şi Eva, calea pământească al durerii şi suferinţei a fost acceptată de Fiul lui Dumnezeu ca drum spre îndumnezeirea omului. De aceea jertfa de pe Cruce din Vinerea Mare este jertfa pentru toţi oamenii, iar sărbătoarea învierii din ziua de astăzi este învierea şi speranţa tuturor. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu a înviat pentru El singur, ci Se coboară la iad şi Se ridică de acolo pentru a face cale spre Cer tuturor drepţilor Vechiului Testament şi celor care vor crede în El. Sf. Ap Pavel consideră realitatea învierii lui Hristos ca temei pentru credinţa noastră şi imbold pentru propovăduirea Evangheliei. Mesajul învierii lui Hristos a fost tema principală a propovăduirii Evangheliei. De fapt, cuvântul „Evanghelie” înseamnă „veste cea bună”, sau, se poate spune „Vestea cea bună a învierii”. Învierea lui Hristos nu are sens dacă nu este şi învierea noastră! Paştele ca trecere de la moarte la viaţă nu este un eveniment care s-a petrecut în trecut şi noi îl aniversăm, pur şi simplu, ca aducere aminte. învierea lui Hristos este un eveniment prezent, pentru că Învierea nu se referă numai la viaţa biologică, ci şi la viaţa spirituală. Mântuitorul zice „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la via- ţă.” (In. 5, 24). Cu alte cuvinte, cel care crede în Dumnezeu şi ascultă de Evanghelia lui Hristos a înviat din moartea păcatului şi va învia din morţi spre a moşteni împărăţia lui Dumnezeu. învierea este un fapt pre- zent, o realitate actuală în existenţa noastră. Adevăratul creştin este un om înviat. El se comportă ca un fiu a lui Dumnezeu, ca un cetăţean care LUMINĂTORUL______PASTORALĂ 5 trăieşte pentru o altă lume, pentru împărăţia lui Dumnezeu. Adevăratul creştin nu este cel care vine la înviere din obicei, nici cel care o cele- brează numai formal printr-o masă a bucatelor, adevăratul creştin este cel a cărui viaţă este plină de credinţă şi fapte ale învierii. Dreptmăritori creştini, Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului, este un prilej de a trăi clipe de bucurie sfântă în cadrul familiei şi al comunităţii. Această Sărbătoare a sărbătorilor nu este una izolata. Noaptea de Paşti adună la biserică întreaga comunitate: pe cei mari şi pe cei mici, pe cei avuţi şi pe cei care trăiesc mai modest. Cel care a venit la înviere însetat de iubire şi adevăr, se va întoarce acasă cu sufletul plin de Dumnezeul iubirii şi al adevărului; cel care a venit pentru frumuseţea praznicului, se va putea bucura de o slujbă frumoasă şi luminată; cel care a venit pentru un ajutor, nu se va întoarce acasă cu nimic. Praznicul învierii ne îndestulează pe toţi. Nimeni nu se va întoarce acasă mai sărac de cum a venit, pentru că Domnul Dumnezeu e nemăsurat în bunătate şi darnic întru-toate. Pentru marea majoritate dintre noi, sărbătoarea Învierii Domnului trebuie să ne antreneze într-o credinţă viabilă unde nu trebuie să lipseas- că fapta bună. Faptele de milostenie se fac pentru cei aflaţi în neputinţă şi necaz. De aceea Mitropolia Basarabiei cheamă pe credincioşi la acte de binefacere cu ocazia Sărbătorii Învierii Domnului. Anul acesta mulţi dintre cetăţenii noştri aflaţi în neputinţe vor simţi această sărbătoare şi prin darul frăţiilor voastre. Totodată fapta bună trebuie făcută şi pentru societate. Avem nevoie în zilele de astăzi de o mai accentuată mărturisire a credinţei şi a va- lorilor străbune. Din păcate societatea noastră este tot mai des şi mai sistematic asaltată de păcate strigătoare la cer. Unele legi care sub masca binelui comun încurajează abaterea morală sunt promovate de persoane şi instituţii care sunt departe de Dumnezeu. De aceea noi, în calitate de ______6 PASTORALĂ LUMINĂTORUL creştini, suntem chemaţi la o la luptă duhovnicească cu păcatul. Legile bune sunt cele conforme cu Legea lui Dumnezeu. Să fim atenţi la legile făcute de oameni cu scopul de a acoperi păcatul şi fărădelegile. Hristos a luptat cu păcatul lumii şi l-a biruit pe Cruce. Noi trebuie să luptăm cu păcatul şi să-1 biruim în viaţa noastră. Să nu ne lăsăm înşelaţi cu diferite momeli şi promisiuni deşarte. Astăzi cedăm un pic, mâine ni se va cere mai mult. Să ne întrebăm ce model de viaţă lăsăm copiilor noştri. Poziţia Mitropoliei Basarabiei este univocă: nu accep- tăm păcatul homosexualităţii care se doreşte a fi legiferat în societatea noastră prin legile statului. Ne aflăm la Slujba Învierii. Să ne ridicăm şi noi din mormântul indiferenţei şi al ignoranţei. Fraţi creştini, Timp de 20 de ani de când a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, în anul 1992, preoţii şi credincioşii Mitropoliei Noastre au lucrat în „ogo- rul Domnului”, în mijlocul poporului nostru românesc binecuvântat de Dumnezeu. Am răspuns credincioşilor care nu erau auziţi de nimeni. În localităţile unde nu erau biserici, am început ridicarea sfintelor lăcaşe. Am înfiinţat parohii în oraşe şi sate ca să-i ajutăm pe tineri să aleagă virtutea şi nu viciul. Am înfiinţat centre sociale pentru oamenii aflaţi în suferinţă. Ne-am implicat activ în a introduce religia în şcoală pentru copii noştri. Suntem prezenţi cu emisiuni spirituale la radio şi televiziune. Am editat mai multe cărţi şi reviste bisericeşti cu conţinut misionar. Toate acestea le facem pentru ca societatea noastră să fie o societate a învierii, ca noi toţi să avem o conduită bazată pe valorile Evangheliei. Evanghelia lui Hristos ne învaţă - să iubeşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Aceste valori vor ajuta umanitatea să dăinuie veşnic. În această Noapte Sfântă, se împlineşte aspiraţia omului, dorinţa lui de a trăi veşnic. Dar a trăi veşnic presupune a trăi cu Persoana veşnică, adică cu Dumnezeu şi a fi în comuniune cu toţi oamenii. LUMINĂTORUL______PASTORALĂ 7 Cu aceste gânduri, Vă împărtăşesc binecuvântarea arhierească pentru a sărbători învierea Domnului şi Vă doresc ca viaţa fiecăruia să fie o înviere spre împărăţia lui Dumnezeu. HRISTOS A ÎNVIAT!!!

Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prile- jul Praznicului Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos, anul mân- tuirii 2012. ______8 POEZIE LUMINĂTORUL

PAŞTI de Virgil MAXIM Jilava - 1950 (Prietenilor mei care au murit dar ... sunt vii... ) uh drept, Duh Sfânt, D Atotstăpânitor. domneşte peste mine întru aceste Înalte şi Sfinte Tăcute zile, în care corcoduşii, măceşii, porumbarii,

şi-au pus pe frunte albul, parfumul, şi dulceaţa împodobind mormântul-comun în care viaţa s-a îngropat de vie ca Viaţa lui Iisus...

Străjerii, făcând pază în noaptea minunată au aşteptat ca ucenicii furându-l să mintă c-a înviat Iisus... LUMINĂTORUL______POEZIE 9 Şi neştiind că moartea nu biruie Viaţa s-au prăbuşit cu-armura-romană la pământ, când Învierea-Vieţii dăduse Moartea... morţilor Mărire lui Iisus şi Învierii Lui!...

În Dimineaţa-Înaltă şi Caldă a Primăverii nici piatra, nici pecetea, nici paznicii, nici Moartea n-au biruit Viaţa!

Mărturiseau tăcute miresmele luminii împodobind mormântul... şi îngerul de pază!... De-aceea corcoduşii, măceşii, porumbarii..., şi-au pus pe frunte albul, parfumul şi dulceaţa...

Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viaţa! Şi florile.... NU MINT! ______10 INTERVIU LUMINĂTORUL

ÎNTÂLNIRE DE SUFLET CU BASARABEANUL EUGEN DIMITRIU Membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Chişinău, s-au întâlnit marţi, 3 ianuarie 2012, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” cu basarabeanul Eugen Dimitriu. În con- tinuare, vă prezentăm anumite fragmente din dialogul de circa 3 ore susţinut de către Ecaterina Luţişina cu distinsul nostru conaţional. Eugen Dimitriu: Am fost ultima oară în Basarabia în 1942… Ecaterina Luţişina: Ce vă amintiţi din copilăria petrecută în Basarabia, la Teleneşti? E.D.: Eu m-am născut în 1 octombrie 1923 în comuna Sărata, comună de nemţi, în ‘40 nemţii au plecat în Germania. Tatăl meu este dintr-o familie de ţărani gospodari cu pământ mai multişor şi a fost telegrafist Morse, era pe vremuri când trebuia să ştii codul Morse, iar mama este dintr-o familie de preoţi şi învăţătoare… Deci viaţa mea basarabeană însumează doisprezece ani, din 1923 până în 1935, la vârsta asta ţi se pare că tot pământul e al tău şi tot ce vezi în jur e al tău. După aia părinţii din 1935 au fost mutaţi la poşta din Fălticeni, 25 km de la Suceava, după aia în 1965 am trecut la Suceava după ‘30 ani de Fălticeni. E.L.: În care circumstanţe a-ţi plecat din Basarabia? E.D.: Păi părinţii au fost mutaţi în ‘35 cu serviciul, la Fălticeni… La grădiniţă am trăit prima sperietură din viaţa mea, conducătoarea de copii primeşte vizita soţului ei, învăţător, care făcuse şcoala militară de ofiţeri la Bacău, şi noi când l-am văzut cu sabie, cu grade (epoleţi), LUMINĂTORUL______INTERVIU 11 Cine este Eugen Dimitriu? Eugen Dimitriu s-a născut la 1 octombrie1923, în satul Sărata, judeţul Cetatea Albă, Basarabia. Este un publicist, scriitor, traducător, muzeograf şi cercetător român. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii Şcoala primară în Teleneşti, judeţul Orhei. Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, cu examenul de bacalaureat în 1943. Facultatea de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Studiile universitare neterminate, fiind arestat şi întemniţat politic. Activitatea literară A scris 15 cărţi. - 1983, Ştiinţa în Bucovina, în colaborare, vol. 2, Suceava; - 1984, Ştiinţa în Bucovina, în colaborare, vol. 3, Suceava; - 1987, Pagini bucovinene - Ghid bibliografic, vol. III, 1984, Editura Biblioteca Judeţeană Suceava; - 1991, Simion Florea Marian şi corespondenţii săi, Editura Minerva, Bucureşti; - 1971, Simion Florea Marian în amintiri, mărturii, evocări, Editura Suceava, Suceava; - 2001, Lovineştii, Editura „Spiru Haret”, Iaşi; - 2002, Oraşul Muzelor. Case şi locuri memoriale la Fălticeni, Editura „Bucovina istorică”; - 2004, Cazabanii: O cronică de familie, Bucureşti, Editura Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti; - 2006, Scrisori către Leca Morariu, vol I, Editura Fundaţia Culturală „Leca Morariu” şi Biblioteca „I.G. Sbiera”, Suceava; - 2007, Scrisori către Leca Morariu, vol II, Editura Fundaţia Culturală „Leca Morariu” şi Biblioteca „I.G. Sbiera”, Suceava; - 2007, Scrisori către Leca Morariu, vol III, Editura Fundaţia Culturală „Leca Morariu” şi Biblioteca „I.G. Sbiera”, Suceava; - 2007, Cazabanii de la Fălticeni, Editura Lidana, Suceava; - 2007, Les Cazaban - Une chronique de famille, Edition Universal Dalsi, Bucarest; - 2009, Un album al viselor frumoase, Suceava, Editura „George Tofan”. ______12 INTERVIU LUMINĂTORUL ne-am speriat şi am început a plânge. De mic am avut legătură cu biserica, stăteam lângă protopop, lângă biserica din Teleneşti, şi ajutam de mic la dus candela părintelui, la ieşit cu lumânarea când se citeşte evanghelia, la tras clopotele, biserica din Teleneşti avea 13 clopote şi le trăgeam eu, elev de şcoală primară. Părintele duminica la sfârşit de slujbă ne dădea câte 5 lei, eu eram co- leg de clasă cu băietul părintelui. Eu îmi fac cruce că nu am rămas în ‘40 acolo când au venit ruşii, pentru că sturlubatic cum eram, puteam să fiu luat drept duşman al lor şi o terminam fie cu un glonţ în ceafă, fie băgat în tren, direcţia Vladi- vostok sau mai ştiu eu unde. O singură scenă o să vă spun din tot liceul şi trecem mai departe la zilele noastre. Şi vine teza pe semestrul întâi, la naturală, cocostârc. Ce să scriu eu de cocostârc, ţin minte că şedea un cocostârc, cu femeia lui pe casă la moş Vasile şi clămpăneau din când în când şi toamna plecau da acum şi ce să mai scriu eu, nu am atâta imaginaţie să descriu o pagină două despre cocostârc. Stăteam în bancă în spatele clasei, cu un coleg, Mişa Ciuma şi eu nu am ce face şi scot cărţile naturale, iar în spatele meu numai aud „te-am prins!!!” deci îmi ia testul şi scrie acolo copiat, după care profesorul s-a dus din spetele clasei la catedră şi colegul meu Mişa Ciuma, scoate o lamă şterge „copiat”, l-a dat fru- mos cu cretă şi profesorul puţin cam bătrân a uitat că a scris „copiat” şi am luat şase. La Fălticeni, altă lume dragii mei, trebuie să recunoaştem că Ba- sarabia a cam fost izolată, a fost un fel de Siberie a României, toţi pedepsiţii disciplinari ai ţării erau trimişi acolo şi ăia în loc să se disci- plineze, aceia îi onorează să se îmbogăţească şi după câţiva ani veneau cu vagonul plin de mobilă şi de alte chestii înapoi în ţară. … Din ‘40, din clasa a 2-a, vara, mă duceam la bunica şi cutreieram toate gardurile, toate câmpurile celea şi toate dealurile şi şiocălăriştile şi popuşoaile şi grânele. Mergem desculţ pe unde se cosise grâul şi nu avem LUMINĂTORUL______INTERVIU 13 nimic la picioare, nu îmi trebuie nimic, nici medicamente nici pansamente. Şi am prins în decursul timpului, ca element, ca moment interesant repetat, repetat mereu erau acele cinci minute înaintea orei a lui Aurel George Estino, profesorul de franceză şi a lui Vasile Ciurea care se plimbau cinci minute după ce intrau în clasă printre bănci, şi începeau să povestească despre trecutul cultural al Fălticenilor. Nu înţelegeam grozav din chestiile astea, dar când m-am dus la muzeu, mi-am dat seama că ăştia ne toarnă aşa cu hârjobul trecutul ca să ne intre în cap, în inimă şi într-adevăr am devenit un pasionat. I-am moştenit pe pro- fesorii care au adus glorie oraşului prin scrierile lor. Ceea ce trebuie să reţineţi este că au fost invitaţi la universităţi, Vasile Ciurea la Cluj, la ştiinţe naturale, la catedra profesorului Ion Scriban şi nu s-au dus, la o revistă mare la Bucureşti, la Iaşi – nu s-au dus, au rămas toţi pe loc, au preferat să stea până la moarte în Fălticeni, care este unul din cele mai frumoase oraşe din ţară. Un oraş cu dealuri şi văi, plin de livezi şi la ora asta cu patru muzee. Încet-încet am trecut în clasele superioare, am dat bacalaureatul, apoi la facultate. În ‘40, am avut ghinionul să ascult la radio la nişte rude de ale mele, în judeţul Bălţi, 15 km de Teleneşti, comunicatul cum că la cererea Uniunii Sovietice Guvernul României a hotărât cedarea Basarabiei şi Nordul Bucovinei… Eram în familia unui preot, când a auzit, a izbuc- nit în plâns şi imediat sa dus la sunduşi, şi a început a strânge nişte ţuhale, din lucrurile astea şi în noaptea ceea a plecat la Bălţi. Pe malul Nistrului Soroca, Hotinul, Cetatea Alba, Chişinăul ălea au căzut în pri- ma zi şi văzând cum stă treaba, noroc că avem o bicicletă împrumutată şi solidă, noroc că nu a plouat în zilele alea, două nopţi şi o zi nu am dormit deloc. Era a doua zi după comunicat, şi am văzut dinspre Bălţi, am pornit de la Teleneşti spre Bălţi ca de acolo să o iau înspre Făleşti, peste Prut la Iaşi, şi m-am oprit la jumătatea drumului, la Sângerei – satul lui Valeriu Gafencu, la un ţăran, aveam o bucată de pâine la mine, atâta ______14 INTERVIU LUMINĂTORUL mai avem, să îmi dea o cană de apă. S-a uitat ţăranul cela la mine, a văzut că îs cu bicicleta, că am două cămăşi acolo pe portbagaj şi mi-o zis să nu mă duc în mijlocul oraşului. Eu nu am intuit ce vrea şi când am ajuns eu, de pe deal în Bălţi, răsuna Internaţionala în tot Bălţiul. Am văzut un drum pe stânga, parcă cineva m-o tras de mână, am în- conjurat vre-o 2 km şi am ajuns la şoseauă, acolo am ajuns din urmă un regiment de cavaleri care era şi fără cai, fără armament şi fără nimic. Le-am cerut voie să mă primească, colonelul era fiul unui preot de lângă Fălticeni, trecându-mă Prutul, tot cu bicicleta mereu am văzut nişte trenuri de câte 150 de vagoane, am rămas uluit. Am mers cu un tren din astea până la Iaşi acolo am luat un tren Iaşi-Paşcani, apoi Paşcani-Fălticeni şi am ajuns acasă. Părinţii şi-au făcut cruce căci nu mai trăgeau nădejde să mă vadă. Anul 1948 o fost anul marii răfuieli, când au fost arestaţi peste 20 de mii de oameni din toate categoriile sociale, inclusiv vreo câteva mii de studenţi, printre care m-am numărat şi eu. Data de 15 mai 1948 este o dată cu rezonanţă istorică, am fost dus, mi-au dat cinci ani şi am stat şase şi o lună. La Aiud, de exemplu, am stat în secţie, nu la celularul care avea peste trei sute şi ceva de celule, nici la zarcă, secţia teribilă, ci în secţie, am stat cu poetul Radu Gyr, a scris foarte multe poezii, am stat şi cu Ion Petrovici, profesorul de filozofie care a fost ministrul învăţământului, el a fost condamnat la zece ani, pentru că a fost ministru al învăţământului sub Antonescu şi după aceea s-a inventat pedeapsa administrativă care se dădea în luni, de aceea Ion Petrovici a suportat pedeapsa administrativă de 5 ori câte 12 luni, deci practic el a făcut 15 ani de închisoare nu zece. Ne plimbam în cerc, are şi Radu Gyr o poezie, Plimbare în cerc, cu mâinile la spate şi cu ochii în pământ, cine ridica capul, mergea la celulă după care urmau alte „binefaceri”. Seara Ion Petrovici în cam- era lui, auzeam de la ceilalţi colegi că povestea din viaţa lui, povestea probleme de filozofie, traducerile lui Kant, Shopenhauer, şi era şi un ţăran care stătea cu gura căscată şi asculta. Petrovici îl întreabă: „Măi LUMINĂTORUL______INTERVIU 15 Ioane da tu înţelegi ceva?” la care ţăranul răspunde: „Domn profesor să vă spun drept nu înţeleg da îmi place”. Am pătimit o dată şi trei zile fără pâine din cauza unui porumbel, eram la plimbare, şi un porumbel alb care de obicei stătea în preajma acoperişului, pătratului acela unde ne plimbam noi în cerc, era urmărit de un uliu, porumbelul o lua şi în sus şi repede în jos şi în colo şi în coace că înnebunise de ciudă şi noi văzând victoria porumbelului, ur- lam acolo în curte până a intrat gardienii în alertă şi a venit imediat gardianul şef, dar nu a putut inventa nimica că au văzut porumbelul şi numai a zis că suspendă pâinea pe trei zile. Într-o sâmbătă, un gardian blond, rău, cu buzele subţiri, vroia să se ducă acasă că ieşea de pe secţie, un bătrân de la noi, care visase mult timp înainte că 15 august are să se elibereze şi se duce acasă, era 15 august în ziua despre care vreau să vă vorbesc, şi s-a eliberat, a murit acolo în Aiud şi gardianul trebuia să-l ea cu targa, să-l pună într-o căruţă de morţi şi să îl ducă la Valea Robilor. Gardianul înjura de mama focului, cu tot ce vreţi mai urât şi mai trist, mai cutremurător, „iată când a avut aista poftă să moară, când trebuie să mă duc la bal”. Nu am putut crede că balul e mai presus decât viaţa unui om. Am fost şi în secţie, şi în celular ne-a mutat, ne-a pus la geamuri scânduri, ne-a luat şi lumina, şi plimbarea, şi mâncarea s-a înrăutăţit, mai ales când a venit ministrul de interne Drăghici, ne-a scos şi din fabrică, a desfiinţat fabrica, adică pentru noi, politicii, cei de drept comun lucrau acolo în continuare. Norma era de 12 ore, dacă nu făceai norma mai faceai 4 în plus, deci 16 ore de muncă. Aveau obiceiul ca pe la 1, 2, 3 noaptea s-auzeau zăvoarele, strigau „culcat cu faţa la perete nu mişcaţi”, aşteptam să înceapă pârâiala, dar nu începea nimic, asta era tratamentul pentru a scoate din noi nişte epave, nişte oameni fără voinţă, nişte fricoşi şi aşa mai departe. Am stat în cameră cu asistentul de la facultatea de Litere a lui Radu Gyr, Nicolae Crudu şi discutam gândindu-ne dacă vom mai avea şanse să scăpăm vre-o dată căci timpul a fost suspendat cu bună ştiinţă de noi. ______16 INTERVIU LUMINĂTORUL Rugăciunea a fost arma care ne-a izbăvit şi ne-a întărit şi ne-a făcut să putem rezista. Erau oameni care posteau, erau preoţi care din pâinea lor cât primeau 200 gr. făceau fărâmituri şi ne spovedeam şi ne împărtăşeam. Nicolae Crudu era orb complet, l-am luat eu în apropie- rea mea, eu îi luam mâncarea, îi dădeam să mănânce cu lingura şi din când în când venea şeful cu gardienii şi pescuiau pe cei mai harnici la curăţit cartofi, eu am fost identificat ca unul care are mână rapidă la curăţit cartofi şi căpătam o gamelă în plus şi aia o dădeam acasă cum se zice, la secţie, la celulă, şi aia o dădeam fostului meu profesor de muzică Dumitru Popescu. La Târgu Ocna l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu, pe Ioan Ianolide, pe Aurelian Cocic, pe Wurbrand, pe cei de la camera patru care aveau caverne la plămâni. Valeriu Gafencu vorbea des cu pastorul evreu, se înţelegeau bine, Valeriu a primit streptomicină de acasă şi se spune că ar fi dăruit-o lui Wurbrand, care s-a vindecat. Deja îl priveşte că el afirmă contrariul. Noi făceam de serviciu în camera patru, trebuia să avem grijă de ei. Şeful politic al penitenciarului era Şleam Augustin, acesta aştepta cu echipa de torţionari venită de la Piteşti momentul să înceapă reedu- carea. Când venea streptomicina pentru cineva, era chemat la biroul ofiţerului şi îl întreba: „- Streptomicina asta te poate salva. Dai informaţie? - Nu - Atunci mori.” Din câţi au primit streptomicina acolo, şi au fost zeci, poate unu poate doi n-au putut rezista. Dar problema se pune altfel, ce reeducare să faci cu acei bolnavi cu caverne în plămâni, cu nişte muribunzi ce reeducare să faci? Ce speranţe de viaţă să le mai dai? Alţii care avusese legături cu vreun gardian mai creştin oleacă făcuseră rost de câte un fragment din Biblie. Acolo am învăţat pe de rost Predica de pe Munte, şi alte rugăciuni şi fragmente din Biblie. Nu au reuşit să dea peste aceste fragmente, şi de un capăt de lumânare LUMINĂTORUL______INTERVIU 17 s-a făcut rost şi când se bănuia că cutare o să se stingă noaptea asta se aprindea lumânarea iar tânărul acela spunea „Stingeţi lumânarea că mi-o spus Maica că nu mă ia în noaptea asta, stingeţi lumânarea poate trebuie pentru altul”, şi într-adevăr murea a doua seară. Când am fost la Târgu Ocna şi am văzut troiţa cu lista de nume, nu erau toate, acolo se spune că ar fi murit peste 200 de oameni şi că erau şi eleve şi studente despre care noi nu am ştiut decât după ‘89 când ne- am dus acolo. Drept pedeapsă că n-am fost înţelegători, mi-a trimis pe câţiva disciplinar la Aiud. Un om normal iese afară pe scaun cel puţin o dată pe zi, ei bine la noi se ieşea o dată la cinci zile. Eu cred că numai bunul Dumnezeu ne-a păzit. Am avut o dată un vis care m-a uluit, eram încă în secţie, de deasupra Aiudului erau nişte nori roşii ca focul care se vânturau teribil şi-ntr-o parte, pe o zonă verde, Maica Domnului doar atâta o spus „Rugaţi-vă” şi a dispărut. Atunci ne-am dat seama că nu sun- tem singuri, şi după şase ani şi o lună am fost eliberat. M-a dus într-o cameră unde mai erau oameni şi nouă zile ne-au hrănit ca să nu se sperie la gară de noi, dar de data asta nepăziţi, şi după nouă zile m-a luat un gardian şi m-a dus la ieşire, apoi la gară şi acolo stăteau trei tineri voinici, raşi pe cap care au încercat să mă provoace cu un „Te-au chinuit rău bandiţii ăştia”, dar am tăcut. Am discutat cu Valeriu Gafencu, era un om foarte blând, cu ochii seni- ni, n-a ridicat odată vocea, n-a vorbit nici odată de suferinţele lui, avea un singur gând probabil şi buzele lui se mişcau, se mişcau, se mişcau, şi nici antihriştii ăştia din echipa lui Ţurcanu n-au îndrăznit să se apropie de el şi nici gardienii, nimeni nu s-au apropiat de el, au avut probabil şi o frică, avea nimbul sfinţeniei, care noi muritorii de rând nu îl vedeam şi cum am spus Valeriu Gafencu şi-a apropiat destinul, pe care l-a considerat nu des- tin ci Voia Domnului, pentru că în lumea marilor călugări şi preoţi există această convingere că aici ne pregătim pentru moarte iar dincolo începe viaţa, învierea cu adevărat. El ştia toate lucrurile astea, era foarte cult, era un cunoscător profund, un om extraordinar de instruit. Era un grup de ______18 INTERVIU LUMINĂTORUL tineri care aveau discuţii permanente. Părintele Mircea Bejenaru: Spuneţi-ne vă rog ce mesaj a-ţi putea da pentru tinerii basarabeni în reînvierea naţională şi creştin- ortodoxă care trăiesc şi au să moară, ASCOR-ul? E.D.: Vedeţi dumneavoastră, în generaţiile care au trecut la alte locuri, la cele veşnice, nu ne mai pot vorbi acum, noi ne mai întâlnim în vis cu bunicii, cu mama, cu tata, cu fratele, cu surorile, dar dacă ne gândim la rostul nostru în lume, ce vrem, ce ţintă avem, care e rostul nostru în lumea aceasta sigur că nu vom putea nici o dată să ne lăsăm atraşi de fel de fel de dansuri de astea macabre, sălbatice, unde ai toate şansele să ajungi, să te îndrepţi pe drumul pierzaniei, poate chiar fără nici o salvare. Ne trebuie nădejdea în Dumnezeu şi în rostul tău pe lume, dacă trecem dincolo nu s-a terminat, dincolo înseamnă începutul vieţii veşnice, învierea, deci în această înviere credem şi după puterea fiecăruia, chiar câte odată când mai cădem, ca şi un om care duce un sac greu în spate, mai cade dar tot se ridică în picioare şi iar îl mai duce vre-o câţiva paşi, şi iată căci cu voia Domnului ajunge atunci la o vârstă când e firesc să ne gândim că de acuma se apropie plecarea. Eu am ajuns la anii ăştea, sigur că nu am speranţa să trăiesc până la 888 de ani dar la 88 tot am ajuns. Gândiţi-vă să lăsaţi ceva în urmă, eu la asta m-am gândit după ce m-am întors acasă şi mi-am zis până în clipa de faţă că Dumnezeu mi-a îngăduit ca să ajung zilele acestea şi am pătimit destule în viaţa mea şi de asta v-am pomenit la început despre posibilitatea scrierii unui eseu de fiecare dintre dumneavoastră după ce veţi studia vârsta pas cu pas până veţi ajunge la adâncă bătrâneţe şi veţi înţelege ce înseamnă asta vinovăţia perpetuă. Vinovăţia perpetuă este cea gustată de cei care au trecut prin gulagurile din toată lumea. LUMINĂTORUL______MEMORII 19

CAMPANIA DE PROMOVARE A SFINŢILOR BASARABENI „DIN TEMNIŢE SPRE SINAXARE” A FOST ÎNCHEIATĂ de Iulian RUSANOVSCHI n februarie 2009, ASCOR Chişinău, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea ÎPetru Vodă a iniţiat o cam- panie de promovare a sfinţilor basarabeni – „Din temniţe spre sinaxare”, avându-l ca ocro- titor spiritual pe Noul muce- nic Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor. Tot în 2009, ASCOR a colectat din rândurile stu- denţilor de la Chişinău peste 700 de semnături pentru sus- ţinerea canonizării lui Valeriu Gafencu, semnături care au fost alăturate unei scrisori de susţinere a canonizării şi au fost depuse la Registratura Sfântului Sinod a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). ______20 MEMORII LUMINĂTORUL În cadrul campaniei au fost organizate peste 40 de conferinţe în toate oraşele Republicii Moldova (31 la număr) la care s-a prezentat viaţa sfinţilor basarabeni ca model pentru tinerii de azi. Astfel, la conferinţa de la Soroca din 1 decembrie 2009 au fost invitaţi Părintele profesor Mircea Bejenaru, Părintele Augustin stareţul de la schitul Aiud şi fostul deţinut politic – domnul Marcel Petrişor, care s-a aflat în detenţie poli- tica 13 ani. La conferinţele de la Bălţi, Făleşti, Ialoveni şi Briceni a fost invitat profesorul universitar domnul Florin Pintescu de la Universitatea „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Suceava. Conferinţa organizată în ora- şul Drochia în 2010 l-a avut ca invitat principal pe Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mănăstirii Diaconeşti, Bacău – România. Cu pre- zenţa lor în calitate de conferenţiari ne-au bucurat şi Ieromonahul Teofan Popescu de la Mănăstirea Putna, regizorul Iulian Capsali, Claudiu Târziu – directorul revistei ROST (aprilie 2010), surorile Valentina şi Eleonora Gafencu, Monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa – autorul cărţii Sfântul Închisorilor, Ionuţ Mavrichi – preşedintele asociaţiei Pro-vita, jud. Prahova (octombrie 2011), toţi aceştia vorbind cum au ştiut mai bine despre modelul sfinţilor basarabeni. Trebuie să menţionăm că la evenimentele noastre, ca invitaţi autohtoni i-am avut pe Părintele profesor Vasile Ciobanu, Părintele profesor Viorel Cojocaru, Părintele Severian Gheras, domnul Andrei Cociug ş.a. Alături de Valeriu Gafencu, în această cam- panie au fost promovaţi şi ÎPS Iosif Naniescu (Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei n. 1820 – m. 1902), Mitropolitul Arsenie Stadniţchi, Părintele Sofian Boghiu, Mitropolitul Gurie Grosu, Martirii de la Bălţi (1944) şi cei de la Fântâna Albă (1941) şi personalităţi ca: Troiţă în memoria Părintele Paul Mihail, Părintele Roman Braga, mărturisitorului Valeriu Gafencu lingvistul de talie mondială Eugen Coşeriu, LUMINĂTORUL______MEMORII 21 Preotul Vasile Tepordei, Părintele Adrian Făgeţeanu, Preot Alexandru Enache, scriitorul Andrei Ciurunga, cuplul martiric Teodorovici, sculp- torul Vasile Gorduz, disidentul Ion Moraru, Părintele Felix Dubneac şi mulţi alţii. Familiarizarea românilor din Basarabia cu viaţa acestor sfinţi a fost posibilă prin conferinţele orga- nizate, la care au participat mii de elevi şi profesori din toată ţara dar şi prin intermediul celor peste 1000 de cărţi Sfântul Închisorilor şi a cca 20.000 de ziare Studentul Ortodox, dedicat sfinţilor basarabeni, mate- riale care au ajuns în toate oraşele Republicii Moldova prin interme- Troiţă în amintirea diul tinerilor de la ASCOR. La fel, Mitropolitului Iosif Naniescu au fost distribuite gratuit peste 500 de acatiste dedicate lui Valeriu Gafencu, peste 6000 de foi A4 care conţineau viaţa sfântului în limbile rusă şi română, alte 300 de cărţi cu viaţa diferitor personalităţi etc. După mai multe eforturi, la 10 mai 2009, în oraşul Sîngerei a fost sfinţită o troiţa în amintirea Sfântului Închisorilor - Valeriu Gafencu, do- nată ASCOR Chişinău de parohia Tişăuţi din Ipoteşti, Suceava, în frunte cu părintele profesor Mircea Bejenaru. Crucea de piatră a fost sculptată la Cluj Napoca, în basorelief, de către domnul Andrei Răileanu, fiind amplasată pe locul unde pe timpuri se afla casa familiei Gafencu. La moment, pe acel loc se află Liceul Teoretic nr. 1. Deşi instalarea şi sfinţirea troiţei a fost coordonată cu preoţii din oraşul Sângerei, care ţin de Mitropolia Moldovei, totuşi în momentul ______22 INTERVIU LUMINĂTORUL sfinţirii, în faţa enoriaşilor din oraş, în faţa surorilor Gafencu şi a celor care au trudit la edificarea şi ridicarea troiţei, preotul paroh Părintele Ioan şi preotul Serghie Zubatîi, le-au interzis în mod arbitrar preoţilor sosiţi din România să participe la slujba de sfinţire a troiţei, sub simplul motiv că nu au binecuvântarea episcopului rusofil Marchel de Bălţi şi Făleşti, care s-a opus din răsputeri instalării şi sfinţirii acestei troiţe. Ulterior ASCOR a depus o plângere în acest sens, adresată Mitropoliei Moldovei de la Chişinău pentru a lua atitudine în acest caz, dar fără nici un rezultat. De mai multe ori, protopopul oraşului i-a ameninţat cu moartea pe sculptor şi pe reprezentantul ASCOR care la acel momentul operau la faţa locului lucrările de finisare a troiţei. Totuşi, după aceste incidente, cu sprijinul primăriei oraşului, s-a reu- şit organizarea unei conferinţe cu genericul „Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor” ai cărei invitaţi speciali au fost surorile Gafencu, monahul Moise Iorgovan şi Părintele Mircea Bejenaru. Pe lângă rudele familiei Gafencu au fost prezenţi profesori, elevi, precum şi simpli băştinaşi ai oraşului, audienţa ridicându-se numărul de 200 de oameni. Conferinţa a fost deschisă de către primarul Gheorghe Braşovschi care, pe lângă prezentarea pe scurt a biografiei şi înaltei tră- iri duhovniceşti ai lui Valeriu, a inaugurat Cartea de Onoare a oraşului pe prima pagină a căreia este înscris martirul din Sângerei, oferindu-i acestuia şi statutul de cetăţean de onoare al oraşului. Un alt eveniment important a fost aducerea expoziţiei „Pe drumul Învierii” la Chişinău, care a fost vernisată pe 28 martie 2010 în incinta Bibliotecii municipale „Onisifor Ghibu” şi s-a aflat la Chişinău 7 zile. Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Asociaţia ROST. Expoziţia „Pe drumul Învierii” conţine fotografii şi documente privi- toare la modul în care au suferit pentru credinţă în timpul comunismului (fiind hărţuite de Securitate şi întemniţate) şase personalităţi exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române: arhimandrit Arsenie Papacioc, ieromo- nah Arsenie Boca, ieroschimonah Daniil - Sandu Tudor, preot Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu (Sfântul Închisorilor). LUMINĂTORUL______MEMORII 23 Expoziţia a fost iniţiată, în anul 2008, de Asociaţia ROST, materialele provin în special din arhivele fostei Securităţi, au fost puse la dispozi- ţie de CNSAS şi selectate şi aranjate de dr. Emilia Corbu, specialist al Muzeului Judeţean Ialomiţa. În iunie – august 2011, ASCOR alături de Fundaţia „Arsenie Boca” şi la iniţiativa Monahului Moise Iorgovan, a depus eforturi considerabile pentru realizarea unui film documentar şi a unei cărţi care să cuprindă informaţii, interviuri despre foştii deţinuţi politici şi despre persoanele care au fost deportate în Siberia. După o muncă intensă (a domnişoarelor Mihaela C., şi Laura P.) şi alături de eforturile depuse Bogdan Pîrlea şi Monahul Moise Iorgovan, s-a reuşit realizarea filmului Basarabia Aşa cum a fost. Deportările românilor basarabeni în Siberia. Documentarul, oferit publicului larg în premieră la postul de televiziune TVR 1, la data de 29 martie 2012, prezintă mărturiile halucinante ale celor câţiva români basarabeni care au supravieţuit Gulagului bolşevic, martori ai atrocităţilor comise de puterea comunistă împotriva inocenţilor, precum şi dârzenia cu care aceştia şi-au păstrat valorile creştine şi româneşti. La data de 17 iulie 2011, ASCOR Chişinău a înălţat a doua troiţă de piatră în localitatea Răzălăi, raionul Sângerei, în amintirea Mitropolitului cel blând şi sfânt - Iosif Naniescu. Troiţa de 3 metri, a fost sculptată în basorelief la Cluj la iniţiativa ASCOR şi a fost instalată pe locul vechiului cimitir din satul de baştină al ÎPS Iosif Naniescu, (distrus de comuniştii sovietici) şi alături de prestolul vechii biserici din Răzălăi unde a liturghisit pe timpuri, tatăl acestui mare mitropolit. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Părintele Valeriu Cernei alături de invitatul principal - Părintele profesor Mircea Bejenaru şi de tinerii de la Biserica Sfântul Nicolae din Bucureşti care au ţinut locul stranei. Menţionăm că ridicarea troiţei a fost posibilă cu sprijinul Mănăstirii Putna, a Mănăstirii Diaconeşti, famliei Ciobanu din Braşov şi a cca 20 de tineri care au contribuit financiar la ridicarea acestui monument de cult. Anul acesta (2012) ÎPS Iosif Naniescu va fi canonizat de Sinodul BOR, la mormântul lui izvorând mir şi săvârşindu-se minuni. ______24 INTERVIU LUMINĂTORUL În ferbuarie 2012, un grup de câţiva tineri din cadrul ASCOR s-au de- plasat în 3 oraşe din regiunea separatistă Transnistria (Tiraspol, Tighina, Râbniţa) unde au distribuit pe la credincioşi şi biserici aproximativ 3000 de pliante în limbile rusă şi română, materiale ce conţin viaţa Sfântului Închisorilor – Valeriu Gafencu. Acţiunea s-a desfăşurat cu mare discreţie şi operativitate. În tot acest răstimp, ASCOR a participat constant şi a sprijinit or- ganizarea multor evenimente dedicate în amintirii soţilor Teodorovici, doamna Eugenia Marin fiind declarată în noiembrie 2011, membru de onoare al ASCOR. În contextul în care anul 2012 este declarat de Guvernul Republicii Moldova anul Teodorivici, ASCOR a iniţiat o serie de acţiuni pentru evocarea cuplului martiric, acţiuni despre care vom vorbi cu altă ocazie. Campania se consideră oficial încheiată odată cu ridicarea celei de-a treia troiţe de piatră în amintirea Părintelui Sofian Boghiu, supranumit Apostolul Bucureştiului, în oraşul Edineţ şi organizarea unei conferinţe de închidere a campaniei, la data de 23 mai 2012, invitatul principal fiind Părintele profesor Constantin Coman din Bucureşti, care este şi ctitorul acestei cruci. Concomitent, la Mănăstirea Rudi se va amplasa o placă de piatră cu următorul text: „Părintele Sofian Boghiu a intrat ca rasofor la schitul Rughi – Soroca, în toamna anului 1926”. ASCOR a făcut demersurile necesare către primăria oraşului Edineţ, pentru a obţine titlul de personalitate de onoare a oraşului Edineţ pentru Părintele Sofian Boghiu. La finele unei campanii care a durat 3 ani şi 3 luni, putem menţiona că ASCOR Chişinău, alături de cei care s-au implicat activ în campa- nia noastră, a reuşit crearea unui curent Valeriu Gafencu în Republica Moldova, iar personalităţile enumerate mai sus, au fost canonizate în inimile multor creştini de la noi din ţară. LUMINĂTORUL______PREZENTARE DE CARTE 25

ALBUMUL „CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC” de pr. Viorel COJOCARU a data de 27 aprilie 2012 Biblioteca Naţională a Republicii Moldova a găzduit un eveniment deosebit pentru creştinii ro- Lmâni din Republica Moldova. S-a desfăşurat lansarea Albumului „CRUCEA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC” la care a participat autoarea şi numeroase personalităţi publice din republică şi de peste Prut. Acest album are menirea de a trezi conştiinţa noastră naţională şi spirituală mai mult ca niciodată acum, când săntem la răscrucea vre- murilor de discernământ, de a alege între viaţa libertină şi cea firească şi modestă. Albumul, apărut la Editura Print Magic din Oneşti, judeţul Bacău, editură ce aparţine doamnei Maria Dohotaru, reflectă cele mai emo- ţionante aspecte petrecute în momentul inaugurării Crucii în ziua de 28 august 2011, fixează pentru istorie în ordine cronologică etapele şi personalităţile care au contribuit cu mijloace şi au depus eforturi pentru a face posibilă realizarea proiectului. La începutul acestui album Dna Dohotaru îşi exprimă sentimentele naţionale trăite profund la acel fru- mos eveniment: „Albumul acesta este dedicat tuturor celor care au dorit şi au reuşit să edifice Crucea Mântuirii Neamului Românesc, monument al unităţii şi demnităţii noastre naţionale, sombol sublim al credinţei într-un viitor mai bun pentru cei care vobresc limba lui Eminescu. Albumul este dedicat şi marilor personalităţi politice, intelectuale şi morale, care prin operele şi lupta lor au contribuit la strângerea legăturilor dintre Basrabia şi Patria Mamă-România. Aceste perso- nalităţi sunt menţionate cu admiraţie şi profundă recunoştinţă. ______26 PREZENTARE DE CARTE LUMINĂTORUL LUMINĂTORUL______PREZENTARE DE CARTE 27 [...] Monumentul a fost inaugurat la Nisporeni pe dealul Zghihara, pe malul stâng al Prutului, cu binecuvântarea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul României, în ziua de 28 august 2011. Sfânta Cruce şi credinţa nestrămutată în valorile nemuritoare ale neamului românesc ne-au fost îndreptar şi ajutor în timpuri grele. Sfânta Cruce va lumina mai departe înaintarea noastră neabătută pe drumul unui viitor mai bun”. După această frumoasă introducere albumul continuă cu mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în care se menţionează: „Crucea este simbolul creştinismului pentru că pe cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea (cf. Ioan 3,16). Nicio altă Biserică nu se referă, în viaţa sa liturgică sacramentală, mai mult decât Ortodoxia, la puterea Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci şi nu foloseşte mai mult decât ea simbolul sau semnul crucii, pentru că Sfânta Cruce este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât păcatul şi moartea. „Ea este, puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18). Prin smerenia Crucii Hristos a biruit mândria şi răutatea demonilor (cf. Coloseni 2,15). În Cruce sunt ascunse lumina şi bucuria Învierii. De aceea, în fiecare duminică se cântă la Utrenie: „Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”. Ortodoxia înţelege şi trăieşte profund taina nedespărţitei legături care există între Crucea şi Învierea lui Hristos, între dăruirea Sa totală ca om, lui Dumnezeu şi semenilor, pe de o parte, şi dăruirea totală a lui Dumnezeu umanităţii Sale jertfelnice, pe de altă parte. Crucea este manifestarea frumuseţii iubirii jertfelnice a omului mai tare decât teama de moarte, iar învierea lui Hristos este preamărirea din partea lui Dumnezeu a acestei iubiri. De aceea, Ortodoxia înţelege puterea Crucii ca fiind făcătoare de viaţă, iar slava învierii ca fiind preamărire a puterii Crucii. ______28 PREZENTARE DE CARTE LUMINĂTORUL Pământ bogat şi popor darnic, Moldova, deşi devenea din timp în timp loc de năvală sau pripăşire pentru neamuri multe, dăinuie totuşi peste vremuri ca o sfântă conştiinţă de neam de aceeaşi fiinţă cu românii din celelalte provincii, pe care nici muntele, nici râul, nici moartea şi nici răul nu-i pot despărţi definitiv. Prin dreapta credinţă în Dumnezeu, izvorul vieţii, al dreptăţii şi al adevărului, Biserica Ortodoxă Română a contribuit cel mai mult la formarea unei culturi a comuniunii de cuget şi simţire a întregii „seminţii româneşti”, pe care au promovat-o constant cronicarii şi mitropoliţii Moldovei în scrierile lor. Credinţa în iubirea şi puterea veşnică a lui Hristos a inspirat şi a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, cu speranţa biruinţei asupra tuturor ispitelor şi încercărilor venite asupra sa. Ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvânteze această frumoasă lucrare, numită „Crucea Mântuirii Neamului Românesc”, realizată din donaţia familiei Dohotaru din Oneşti, România, precum şi din fonduri colectate de postul de radio „Vocea Basarabiei”. Felicităm cu acest prilej pe înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, pe fondatorii şi ascultătorii postului de radio „Vocea Basarabiei”, pe membrii Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, pe membrii Asociaţiei Pro-Basarabia şi Bucovina, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii mireni prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate şi demnitate creştină şi românească.” Volumul pretinde a fi o cronică în texte şi imagini a întregului com- plex de evenimente desfăşurate la ridicarea monumentului „Crucea Mântuirii Neamului Românesc”, înălţată pe dealul Zghihara, r-nul Nisporeni. Albumul este împărţit în cinci capitole. Primul capitol întitulat „Te Deum la Nisporeni în Basarabia. 28 au- gust 2011” cuprinde mesajul PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române redat mai sus, fotografiile Înalţilor Ierarhi care au participat la sfinţirea monumentului, mesajul Prot. Petru Buburuz publicat în revista LUMINĂTORUL______PREZENTARE DE CARTE 29 „Luminătorul”, nr. 5/2011 precum şi discursurile, mesajele şi cuvântările altor martori-intelectuali, ctitori la edificarea acestui monument. Capitolul doi numit „Pentru Basarabia cu dragoste” include un album cu fotografiile înaintaşilor noştri care şi-au jertfit viaţa pentru unitatea naţională a românilor. Aici sânt incluşi domnitori, membri ai Sfatului Ţării, arhierei şi preoţi cu nume notorii, poeţi şi profesori. La sfârşitul capitolului autoarea a găsit de cuviinţă să includă în această listă şi numele a câtorva personalităţi care nu şi-au finisat misiunea pe acest pământ, dar viaţa lor de până acum a fost o jertfă în benificiul propovăduirii valorilor naţionale. Următorul capitol numit „Idealul înalt al lucrului bine făcut” con- ţine un şir de fotografii de la începutul materializării ideii până la sfinţirea Crucii. Chiar de la începutul capitolului se observă persoa- nele care au ţinut din tot sufletul la materializarea ideii de a construi şi pentru Basarabia o Sfântă Cruce asemănătoare cu cea din Oneşti, Bacău. Iată că ar fi păcat să nu mulţumim încă odată şi pe această cale familiei Dohotaru şi Dlui. Ing. Constantin Rusanovschi, toţi din Oneşti, Bacău, pentru osteneala lor de a fi alături de la idee până la inaugurarea sfântului complex. Capitolul patru „Momente de neuitat din timpul sfinţirii monumen- tului” cuprinde evenimentul sfinţirii complexului redat în fotografii. Autoarea lucrării a ţinut foarte mult să evidenţieze prin fotografiile plasatate rolul tinerilor în promovarea valorilor naţionale şi religi- oase. Trebuie să menţionăm şi aportul Departamentului Românilor de Pretutindeni şi a altor creştini care au făcut posibilă înălţarea Sfintei Cruci pe dealul Nisporeniului. Toate aceste persoane sânt menţionate prin fotografiile plasate la acest capitol precum şi pre- zenţa lor la inaugurare. Ultimul capitol intitulat „Donatori pentru înălţarea monumentu- lui Crucea Mântuirii Neamului Românesc, simbol sublim al unităţii noastre naţionale” prezintă un adevărat pomelnic al creştinilor care ______30 PREZENTARE DE CARTE LUMINĂTORUL şi-au depus jertfa lor financiară pentru ridicarea complexului. Acest capitol cuprinde aproape o jumătate din album. Obiectivul editării lucrării probabil că a fost să scoată în evidenţă dărnicia românului din Basarabia pentru construcţia locaşurilor de cult. Parohia „Sf. Ap. Petru şi Pavel” a fost şi ea prezentă la acest eveniment chiar de la început. Prot. Petru Buburuz a sfinţit terenul unde a fost înălţată Sfânta Cruce şi paraclisul. Parohienii şi-au adus aportul financiar după posibilităţilor lor, iar prot. Petru Buburuz în numele comunităţii a donat suma de 9481 lei colectată de la enoriaşi. Am dori la acest capitol să publicăm lista enoriaşilor de la biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” ctitori la Crucea Mântuirii Neamului românesc. Această listă nu a fost publicată în acest volum, o facem publică noi în speranţa de a corecta această omitere. Albumul va rămâne o amintire vie despre frumosul eveniment desfăşurat pe dealul Zghihara, r-nul Nisporeni. Dumnezeu să bucure inima fiecărui român dornici de a ridica monumete sfinte şi veşnice pe meleagurile noastre. SFÂNTA CRUCE DE LA NISPORENI În curând, pe la mijlocul lunii iulie 2011, pe una din cele mai înal- te coline din preajma Nisporenilor, la iniţiativa radiostanţiei „Vocea Basarabiei”, va fi instalată o cruce mare, cu înălţimea de 35 m, care noaptea va fi iluminată şi se va vedea departe, departe, până peste Prut în Romania, până la Ungheni şi Călăraşi, spre Chişinău. Lângă cruce va fi ridicat un paraclis, unde vor putea să se închine pelerinii, cei obosiţi de drum, turiştii care vor veni să viziteze locurile. Instalarea acestei cruci este o iniţiativă minunată şi bineplăcută lui Dumnezeu, un semn şi o mărturie a întoarcerii noastre către El, un simbol al unităţii noastre spirituale, creştineşti şi de neam, un semn care va revărsa Lumina lui Hristos, Care luminează tuturor, peste noi toţi! Un semn, care va fi ca o stăvila, ca un zid împotriva celora care ca nişte mişei ne invadează plaiul strămoşesc de la 90 încoace, şi care LUMINĂTORUL______PREZENTARE DE CARTE 31 pretind că ne aduc „lumina”: yoghini, crişnaiţi, munişti, masoni, goi sau ghei, sectanţi agresivi, impeliţaţi şi încarnaţi, vrăjitori şi astrologi, prezicători falşi şi antihrişti - toţi părtăşi si slujitori ai diavolului şi a împărăţiei întunericului. E prima, dar sperăm să nu fie ultima cruce de acest fel, instalate pe teritoriul Basarabiei! De la noi se cere, însă, să ne curăţim de toate relele şi să fim slujitori cinstiţi şi evlavioşi ai lui Hristos. Îndemn pe toţi enoriaşii bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din sectorul Buiucanii Noi, mun. Chişinău, să susţină această acţiu- ne creştinească, şi să-şi manifeste dragostea pentru Hristos printr-o jertfa benevolă. Paroh Prot. Petru Buburuz Acest anunţ a fost făcut în biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” în zilele de 9 şi 10 aprilie 2011. S-au strâns următoarele donaţii pentru instalarea Sfintei Cruci de la Nisporeni: 1. Raileanu Lidia, Lucia şi Domnica - 200 lei 2. Zagorodniuc Viorica - 100 lei 3. Popescu Valentina - 100 lei 4. Cociug Nicolae - 100 lei 5. Buburuz Petru jn., Nadejda, Ana - 50 lei 7. Buburuz Vladimir - 50 lei 8. Galupa Ecaterina - 50 lei 9. Calmic Natalia - 50 lei 10. Şeremet Andrei, Maria - 50 lei 11. Brânza Vladimir - 50 lei 12. Ciornea Angela, Nicolai - 40 lei 13. Leca Cristina - 50 lei 14. Racu Lucia, Mihai - 50 lei 15. Răileanu Gheorghe, Raisa - 50 lei 16. Benderschii Sandu - 50 lei 17. Donaţii mai mici (10, 20, 30 lei) total - 450 lei. ______32 PREZENTARE DE CARTE LUMINĂTORUL În total - 1500 lei. Paroh Prot. P. Buburuz Aceleşi anunţ a fost repetat în biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” şi în zilele de 16 şi 17 aprilie 2011 (Duminica Floriilor). Şi de această dată s-au strâns următoarele donaţii pentru instalarea Sfintei Cruci de la Nisporeni, care, conform listei alăturae, vor fi depuse, ca şi prima dată, la contabilitatea Postului de radio „Vocea Basarabiei”: 1. Grădinaru Igor, Valentina, Andrea, Vladelina - 400 lei 2. Busuioc Vitalie - 400 lei 3. Revenco Nadejda - 400 lei 4. Vidraşcu Victor şi Vera - - 200 lei 5. Brânza Maria, Mihail - 200 lei 7. Tihon Mihail - 100 lei 8. Stavinschi Silvia, Ştefan - 100 lei 9. Cemîrtan Ana, Victor - 100 lei 10. Dilan Ruslan, Oxana - 100 lei 11. Stegărescu Ion - 100 lei 12. Bunescu Artur, Svetlana - 100 lei 13. Popovici Ion, Galina, Serghei - 100 lei 14. Ţăruş Maria, Oleg, Ana - 100 lei 15. Ghiboltovschi Valentin, Maria, Toma - 100 lei 16. Lari Ludmila - 50 lei 17. Puicescu Alexandra - 50 lei 18. Ichim Alexandra - 50 lei 19. Marian Pelagheia - 50 lei 20. Popescu Olga - 50 lei 21. Panfili Maria - 50 lei 22. Popovici - 50 lei 23. Bologa Vasile, Mihail - 50 lei 24. Matveeva Maria, Lilea - 50 lei 25. Stambulo Eugenia - 50 lei 26. Bogoş Daniela - 60 lei LUMINĂTORUL______PREZENTARE DE CARTE 33 27. Maftei Tatiana - 50 lei 8. Guţu Xenia, Serghei - 50 lei 29. Tătaru Nadejda, Doina - 50 lei 30. Bujorean Maria - 50 lei 31. Strîmbanu Natalia - 50 lei 32. Struţ Eugenia - 50 lei 33. Crudu Nicolae - 50 lei 34. Jelescu Nicolae - 50 lei 35. Turla Victor, Virgiliu, Larisa - 50 lei 36. Muşcinschi Elena, Olga, Mihai - 50 lei 37. Eremia Tatiana - 50 lei 38. Luchian Ana - 50 lei 39. Burduja Grigorie - 50 lei 40. Samatios Victor - 50 lei 41. Caragia Vavil - 40 lei 42. Dodi Damian (elev) - 1 leu 43. Donaţii mai mici (5, 10, 20, 30 lei). Total - 600 lei. În total - 4401 lei Paroh Prot. P. Buburuz Enoriaşii bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Buiucanii Noi, Chişinău, pe parcursul lunii mai 2011 au mai făcut următoarele donaţii pentru instalarea Sfintei Cruci de la Nisporeni: 1. Busuioc Vitalie şi Rodica - 300 lei 2. Păunescu Alexandra - 300 lei 3. Elena, Eugen Roşca - 200 lei 4. Dorgan Liubovi - 100 lei 5. Crivoi Gheorghe şi Lilea - 100 lei 6. Sorbală Eugenia, Tatiana - 100 lei 7. Prjelevschi Elena - 100 lei 8. Zatic Ana-Maria - 50 lei 9. Janga Victor şi Svetlana - 50 lei ______34 PREZENTARE DE CARTE LUMINĂTORUL 10. Plecan Cristina - 50 lei 11. Dumitraşcu Lidia - 50 lei 12. Cojocari Andrei şi Vera - 50 lei. În total - 1450 lei. Paroh Prot. P. Buburuz Enoriaşii bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Buiucanii Noi, Chişinău, pe parcursul lunii iunie 2011au mai făcut următoarele donaţii pentru instalarea Sfintei Cruci de la Nisporeni: 1. Căldare-Roşca Eugen şi Elena - 200 lei 2. Barbăneagră Elena - 100 lei 3. Tara Pavel - 100 lei 4. Mateeţ Serafima - 50 lei 5. răp. Panaghiu Larisa - 30 lei. În total - 480 lei. Paroh Prot. P. Buburuz Enoriaşii bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Buiucanii Noi, Chişinău, pe parcursul lunii august 2011 au mai făcut următoarele do- naţii pentru instalarea Sfintei Cruci de la Nisporeni: 1. Chiperi Viorica, Vladimir şi Pavel - 650 lei. În total - 650 lei. Paroh Prot. P. Buburuz Notă: Puţin mai înainte, pe 04 aprilie 2011, protoiereul Petru Buburuz şi Nadejda au donat pentru instalarea acestei Sf. Cruci 1000 lei. LUMINĂTORUL______ACTIVITĂŢI CULTURALE 35

SCHIMB DE CARTE ORTODOXĂ

(ediţia de primăvară) de Ana BOTOŞANU „...Nu vă imaginaţi cât este de plăcut să-ţi trăieşti tine- reţea fără ca mai târziu să-ţi fie ruşine sau să-ţi pară rău de faptele pe care le-ai făcut. Dragii mei, păstraţi-vă sănătatea sufletului, aşa cum ţineţi cel puţin la sanătatea trupului vostru. Învăţaţi-vă înainte de toate să aveţi spirit de discernământ, a deosebi între bine şi rău, între folositor şi nefolositor...” (ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania). cest îndemn l-am spicuit din revista „OrthoGraffiti”, o revistă de lifestyle ortodox care se adresează tinerilor. Eu mai adaug Aaici că, pentru a trăi creştineşte, fiecare om are nevoie de cre- dinţă în Bunul Dumnezeu, pentru ca în sufletul credinciosului, durerile mici vorbesc, iar cele mari - tac. Credinţa în Dumnezeu e mai profundă atunci, când omul este într-o suferinţă, cum ar fi, de exemplu, temniţa, care a „înghiţit” o mulţime de martiri creştini. Cugetul o ia razna atunci când „fabrica” morţii, şi a durerii îţi devine casă... Am gustat ceva idei din opera lui Petre Ţuţea şi am priceput persistenţa unui spirit istoric, o inspiraţie fascinantă ideologică. Am îmbibat câte ceva din spusele preotului Constantin Sârbu şi Ion Ianolide, ce susţineau că, viaţa în închisoare e condusăa de regizorii morţii, lupta cu regimul comunist e o utopie şi stomacul gemător, devine un erou universal. Viaţa în temniţă are un cântec de leagăn - Credinţa. Îngânat de cei scăldaţi în sânge, cântecul devine un antidot al durerii. Memorialul durerii rămâne a fi cărţile, cărţile cu amintiri, trăiri, lacrimi şi frică. Circa 345 de preoţi ______36 ACTIVITĂŢI CULTURALE LUMINĂTORUL din Basarabia au fost împuşcaţi pentru faptul că nu au fost ateişti. Oare aveau „regizorii morţii” o carte în care-şi notau numărul jertfelor strivite de durere? Cred ca nu... Am ajuns la această concluzie în urma partici- pării, în 11 martie curent, la o şedinţă a Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti” găzduită de Biblioteca „Alba Iulia”, în sala de la etaj. În această zi de duminică, au fost invitaţi la bibliotecă cititorii de carte ortodoxă pentru a face schimb de impresii şi opinii, sugestii, recomandări despre cărţile pe care le-au citit în ultimul timp şi care i-au impresionat în mod deosebit. Participanţii, tineri liceeni, stu- denţi, cadre didactice, preoţi, jurnalişti, casnice au adus cu ei cartea despre care au ţinut, în mod special, să-şi împărtăşească impresiile celor prezenţi, iar la sfârşitul întâlnirii mai multe persoane şi-au putut împrumuta reciproc cărţile despre care au vorbit. LUMINĂTORUL______ACTIVITĂŢI CULTURALE 37 În opinia mea, la 11 martie 2012, Biblioteca „Alba Iulia” a devenit un Câmp al durerii, al lacrimilor, al credinţei înfăşurate în chipul în- temniţat al românilor. S-au adus omagii binemeritate celor care nu au îngenunchiat în închisorile comuniste, martirilor ortodoxiei, ocrotito- rilor credinţei ortodoxe, care au devenit eroii principali a dezbaterilor din cadrul întâlnirii, celor care nu au fost înfrânţi de frică şi durere, nu au acceptat reeducarea de la Piteşti. „Dacă nu era Dumnezeu, îmi ieşeam din minţi, nu mai cred în oameni” - este o frază ce caracterizează conţinutul cărţilor „îmbibate cu sânge” care au fost prezentate de către participanţii la întâlnire, în mare parte – studenţi. Genericul întâlnirii, „Literatura de după gratii”, vorbeşte de la sine despre titlurile şi conţinutul cărţilor prezentate- discutate - istoria şi martiriul tinerilor ortodocşi – preoţi, călugări dar şi persoane laice, care au suferit chinuri groaznice în închisorile comuniste. Voi enumera câteva titluri asupra cărora discuţiile şi co- mentariile au prevalat: „Martiri şi mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România” de Fabian Seiche; „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”; „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de Mărturiia lui Cornel Drăgoi”; „Patimile după Piteşti” de Paul Goma; „Lacrimă şi har” (despre jertva şi curajul preotului Constantin Sârbu); „Psaltirea în versuri” de Vasile Militaru; „În gura foametei” de Alexei Vaculovsci, „Memorii” de Mitropolitul Valeriu Bartolomeu Anania. Sunt doar câteva titluri de carte prezentate şi recomandate pentru lecturi de suflet. Impresionant a fost faptul în sine. În zilele, când tinerii de azi, preponderent îşi petrec timpul în baruri, discoteci sau cafenele Internet, se întrec în sărbători inventate sau împrumutate de la vecini, prieteni, ţinând pasul ferm cu moda – deseori cu amprente dintre cele mai deocheate, există şi altfel de tineri. Tineri cu conştiinţa curată, cu moralul şi demnitatea nestingherită, cu drag de carte, de istorie, de neam, tradiţie, cultură autentică. Simţi o bucurie vădită în suflet şi mă conving mereu că în Basarabia avem ti- neri foarte buni şi cred că se vor naşte şi în continuare. Tineri, care vin ______38 ACTIVITĂŢI CULTURALE LUMINĂTORUL să ne ţină o lecţie de educaţie, de lectură şi cultură adecvată. Întâlniri şi dezbateri asupra lecturilor, schimbul de carte dintre cititori va conti- nua, aşadar, invit semenii mei să participe la astfel de întâlniri, pentru că doar aşa vom cunoaşte şi alte realităţi care au existat până la noi. Şi expoziţia de carte a bibliotecii a fost utilă, o parte din vizitatori au răsfoit mai multe din titlurile de carte expuse, alţii au şi împrumutat la domiciliu. Îi mulţumesc Bibliotecii municipale „Alba Iulia” pentru că m-a invitat la această întâlnire, pentru că susţine tinerii care vor să-şi cunoască trecutul istoric al neamului. Ma închin în faţa celor, care prin participare la această întâlnire-dezbatere, m-au intrigat să citesc şi alfel de cărţi, decât beletristica sau ghiduri tematice pentru facul- tate. Am înţeles că „Credinţa în Dumnezeu este scheletul umanităţii”. Mi-a facut o deosebita plăcere să-i cunosc pe Arhimandritul Augustin Zaboroşciuc, preoţii Viorel Cojocaru, şi Severian Cheraş. LUMINĂTORUL______RECENZIE 39

CREŞTINISMUL ESTE CONTINUITATEA PRIN VEACURI A MĂRTURIEI de dr. Nina NEGRU Cristian Bădiliţă, Emanuel Conţac (editori). Şi cerul s-a umplut de sfinţi. Martiriul în antichitatea creştină şi în secolul XX, Bucureşti, Edit. „Curtea Veche”, 2012.- 571 p.

n zilele de 26 si 27 martie s-a lansat la Chişinău, la ÎUniversitatea de Stat din Moldova şi la Muzeul de Istorie şi Arheologie a Moldovei, vo- lumul Şi cerul s-a umplut de sfinţi. Martiriul în antichita- tea creştină şi în secolul XX. Editori Cristian Bădiliţă şi Emanuel Conţac, ce cuprinde versiunea scrisă a conferinţe- lor ţinute în zilele de 2-5 iunie 2011, la Colocviul internaţio- nal „Martiriul în antichitatea ______40 RECENZIE LUMINĂTORUL creştină şi în secolul XX”, care s-a desfăşurat în Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, la Sighet, România. Colocviul a fost organizat de Fundaţia Academia Civică în colaborare cu Asociaţia Culturală „Oglindanet”, care a acordat şi sprijinul metodologic prin patrologul Cristian Bădiliţă. Volumul este structurat cronologic de edi- torii Cristian Bădiliţă şi Emanuel Conţac. Tema colocviului, încadrarea ei temporală clară, termenii de com- paraţie cu martiriul creştin din primele secole înainte de Sinodul de la Niceea, au fost ca un ghid util pentru selectarea exemplelor ce ar ilustra afirmaţia că şi în secolul XX cerul s-a umplut de sfinţi. Vorbind despre lecţia persecuţiilor anticreştine din primele secole după Hristos, Attila Jakab, dr. în teologie al Universităţii „March Bloch” din Strasbourg, specialist în istoria creştinismului timpuriu, precizează că acestea „se raportează la bolşevismul epocii noastre printr-un efect de imagine răsturnată în oglindă”. Este o urgenţă să fixăm într-o anamneză eve- nimentele secolului trecut, cu martirii şi călăii lui, ultimii mult mai rafinaţi, specialişti în crima perfectă. Cum Franţa este un centru important de studii patristice, doi con- ferenţiari au fost din această ţară: dr. Cristian Bădiliţă, iniţiatorul colocviului, patrolog, conducător al revistei de informaţie şi analiză cultural-religioasă Oglindanet (www.oglindanet.ro), coordonator al traducerii Septuagintei în 8 volume, apărute la Iaşi, 2003-2011, şi Didier Rance, absolvent al Universităţii din Paris (Sorbona), specialist în istoria bizantină, autor a circa 20 de cărţi despre martiri şi despre Biserica persecutată. D. Rance, membru al Comisiei Române pentru identificarea martirilor moderni în perioada 1995- 2000, a citat în conferinţa sa declaraţia unui reprezentant al OSCE făcută chiar în acele zile la Budapesta: „La fiecare 5 minute un creştin este ucis în lume din cauza credinţei sale”. Noi cunoaştem poate mai bine viaţa lui Napoleon sau Che Guevara, decât pe cea a martirului de alături. În ultimul timp se discută despre necesitatea înfiinţării unui centru ortodox de studii martirologice şi despre principiile cercetării mar- LUMINĂTORUL______RECENZIE 41 tirologice. În colocviul de la Sighet s-a angajat în discuţii serioase aproape toată paleta confesională creştină din România. Este firească această preocupare pentru depistarea neomartirilor, după ce am trăit fenomenul Piteşti în diferite variante - I, II, III- „cel mai mare genocid al sufletelor din Europa de Est”. Tudor Petcu scrie în „O interpreta- re etico-fenomenologică a fenomenului Piteşti”(revista Oglindanet, 12.02.2012) că aplicarea acestui experiment în anii 1948-1953 de- monstrează că „istoria a suferit de un adevărat deficit de conştiinţă”. Aşteptăm cu mare nerăbdare discuţii aprofundate despre martirii de la Piteşti, Gherla, Aiud. În volumul Şi cerul s-a umplut de sfinţi au fost incluse 18 dintre comunicările prezentate la Sighet. Eşafodajul teoretic al colocviului de la Sighet l-au format 6-7 dezbateri de specialitate, reflecţii despre mar- tiriul creştin şi teologia martiriului din secolele II-IV, XX şi XXI. Voi pensa idei şi repere din textele respective, care ar putea contura istoria termenilor „martor”, „martir”, „martiriu”, „mărturisitor”, „lapşi”, „persecuţie” şi orientările interpretative ale martiriului în antichitate şi astăzi; voi urmări evoluţia instrumentelor şi metodelor de cercetare în studiile martirologice. Voi prezenta în rezumat textele participanţilor la colocviu, scoţând în evidenţă modul în care au evaluat actul martiric în studii de caz şi expuneri de biografii ale martirilor. Cristian Bădiliţă, istoric al creştinismului timpuriu, doctor al Universităţii Paris, Sorbona, a reflectat asupra terminologiei legate de fenomenul martiriului şi a paletei de referenţi în Vechiul şi în Noul Testament. Termenul grecesc Martys, (genitiv martiros) însemna la origine „martor”; radicalul „mar” trimite la un verb indo-european cu sensul de „a-şi aminti”. Martirul în sens de „martor” este cel care îşi aminteşte cu foarte mare grijă de un anumit lucru sau eveniment. În Septuagintă termenul „martys” înseamnă tot „martor”, ca în tex- tele din literatura păgână, dar el comportă un sens teologic aparte. „Martis” poate fi Dumnezeu, o persoană sau chiar un obiect, care consfinţeşte un legământ, o profeţie. C. Bădiliţă consideră că exege- ______42 RECENZIE LUMINĂTORUL ţii neglijează un lucru fundamental: „martorul” face parte din sfera sacrului, martorul-om fiind înrudit cu profetul, purtător de cuvânt al divinităţii. Mărturia lui nu este o opinie oarecare, ci garantează un Adevăr revelat, necunoscut de ceilalţi. Martorul cunoaşte faptele aşa cum s-au întâmplat şi dă seama de autenticitatea lor. Ce înseamnă „Dumnezeu mi-e martor” sau încheierea unui verdict dat de Dumnezeu prin „Eu sunt martor!”? Nimeni nu poate fi condam- nat pe baza spuselor unui singur martor. Doar dacă unul Dumnezeu garantează pentru adevăr sau pentru împlinirea condamnării respec- tive. Alte idei–cheie din conferinţa lui C.Bădiliţă: Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul, martirii „impliciţi”, (anteriori sec. al II-lea p. Hr.) dau mărturie despre Împărăţia cerurilor. „Am venit să dau mărturie despre Adevăr”; Prototipul martirului creştin este considerat Iisus Hristos, martor al Împărăţiei cerurilor, martirii creştini urmând modelul jertfei Mielului; Ioan Botezătorul combină rolul de martor cu cel de martir; Conţinutul mărturiei apostolilor este învierea lui Hristos; Sf. Ştefan diaconul este protomartirul, primul martir atestat din punct de vedere istoriografic. Prima femeie martir (titlu atribuit retrospectiv) a fost Sf. Tecla; Se crede că primele dovezi documen- tare despre un martir din Actele martirilor se referă la Sf. Policarp; Apocalipsa conţine însă pasaje despre martiriul lui Antipas. Trei momente: mărturie, moarte, înviere - constituie ADN-ul tuturor Actelor martirilor. În Apocalipsă se face pasul decisiv spre deplasarea semantică din- spre „martor” spre „martiriu” şi tehnicizarea termenului „martir” în sensul cunoscut astăzi.(p.17) Ceea ce observă patrologul ca motiv obsesiv în Actele martirilor este că martirul se opune Satanei, el moare luptându-se cu răul. Criteriul evidenţiat de C. Bădiliţă este foarte im- portant pentru identificarea martirilor din sec. XX, care au considerat că înfruntă comunismul ca satanologie şi nu ca simplă ideologie. Martirul dintotdeauna a fost considerat atlet al lui Hristos şi om locuit de Sfântul Duh, iar persecutorii au fost priviţi ca oameni influenţaţi LUMINĂTORUL______RECENZIE 43 de diavol. „Fabricile de martiri”, care au umplut cerul de sfinţi în antichitate erau arenele. Vom vedea că în sec. XX ele sunt înlocuite de lagăre, puşcării şi spitale, unde omul era lichidat fără martori. C. Bădiliţă analizează penetrant episoade esenţiale pentru mar- tirologia creştină din Vechiul Testament - Cartea a II a Macabeilor (unde o mamă a 7 copii creează precedentul tipului de martiriu al Sf. Constantin Brâncoveanu şi a copiilor săi) şi din Noul Testament- Faptele Apostolilor (capitolul despre lapidarea lui Ştefan didascalo- sul ar putea fi un model de hermeneutică în domeniul martirologiei creştine). Sunt abordate tangenţial şi alte teme: cea a falşilor martiri, voluntari ai morţii, care se aruncă singuri în primejdie, punându-se în slujba ucigaşului pentru a dobândi cununa de martir; tema marti- riului - desăvârşire, mucenicia nesângeroasă a călugărilor. După Sf. Clement Alexandrinul, se precizează semnele martiriului autentic: mărturisirea cu cuvântul este socotită doar parţială, iar cea cu fapta – totală, integrală. Pr. Lucian Dîncă aduce în conferinţa sa precizări complementare: Martirii dau mărturia publică a credinţei lor în Hristos în mod dublu: prin cuvânt şi prin vărsarea sângelui. Pr. Cristian Langa, drd în teologie şi studii patristice la Institutul Patristic Augustinian din Roma şi pr. Lucian Dîncă, călugăr romano- catolic în Congregaţia Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti, au făcut o recapitulare şi analiză a principalelor scrieri despre martiri. C. Langa enumeră 4 documente creştine, împărţind aceste scrieri în două ge- nuri: Acta martyrum, respectiv texte foarte scurte care reproduc doar interogatoriul şi Passiones martyrum, texte mai ample cu caracter narativ, despre ultimele zile din viaţa martirilor, cu elemente biogra- fice. Citite în cadru liturgic şi expuse posibilităţii de a fi îmbogăţite cu elemente fabuloase, din sec. al IV-lea apar legendele şi biografiile (vieţile) unor sfinţi. În scrierile legendare sunt prezente trei elemente: răspunsurile martirului, expunerile doctrinare şi rugăciunile. C. Langa afirmă că hagiografii exagerau, îngroşau culorile scriind despre torturi. ______44 RECENZIE LUMINĂTORUL În realitate magistraţii foloseau tortura doar ca mijloc de anchetă, nu ca instrument de pedeapsă sau de represiune. Cauzele persecuţiilor, după C. Langa nu erau religioase în anul 250, ci politico-civile. La fel de interesantă este şi discuţia asupra numărului martirilor: aproximativ 11 milioane în câteva secole. Doar la Roma 2,5 milioane sau 77 de martirizaţi pe zi. C. Langa confruntă diverse surse, relatând că în Martirologiul roman era trecut un nu- măr de numai 13.825 de martiri sau chiar 4000, iar în Martirologiul Hieronymianum erau trecuţi doar 979 de victime. Biserica nu recunoştea martiri sinucigaşi şi martirii eretici, iar martirii recunoscuţi erau asociaţi clerului. C. Langa o adaugă şi pe Fecioara Maria ca „martir prin analogie”. Întrucât martiriul presupune o anumită demnitate a vieţii, numele lor au început să fie purtate de creştini şi să dea hramul unor biserici. „Lapşii” (apostaţii) erau admişi în comunitate numai în pericol de moarte. Nu se confunda niciodată renegatul sau apostatul cu eroul, cu atletul lui Hristos. Cum au ajuns la noi Actele martirilor, adică documentele oficiale în copii obţinute de creştini? La procese un secretar lua note, iar apoi un scrib redacta într-un stil mai clar întrebările şi răspunsurile, arhivând materialul, cu precizarea numelor celor implicaţi. Scrierile târzii nu au autenticitate istorică. Dar, precizează L. Dîncă, „chiar şi cele de natură hagiografică sau parenetică oferă şi elemente istorice veridice: biografia martirului, descrierea comportamentului său în temniţă, descrierea anumitor minuni petrecute în timpul detenţiei etc”. Atti e passioni dei martiri, Milano, 1987 se consideră cea mai bună ediţie la ora actuală a Actelor martirilor. Didier Rance semnalează şi o altă sursă: 15 volume ale unei monumentale opere a lui Dom Leclercq despre martirii creştinismului de la Sfântul Ştefan până în 1900. Şi C.Langa şi L. Dîncă abordează termenii din perspectivă lingvis- tică şi teologico-spirituală, adăugând nuanţe. După definiţia lui Toma din Aquino şi Bonaventura martiriul este un act de virtute care se ra- portează la credinţă, acela de a rămâne ferm în adevăr şi în dreptate, LUMINĂTORUL______RECENZIE 45 dând mărturie pentru Hristos în ciuda persecuţiei. Titlul se aplică nu doar celor care ca martori au văzut cu ochii proprii, iar martiriul, bo- tezul de sânge are valoare de ispăşire a păcatelor lui şi a comunităţii prin el. În scrierile apostolice martirul apare rar, alături de cuvântele „episcop”, „diacon”, „profet”, „didascalos”. C. Dîncă îl consideră pe Hristos protomartir, iar pe Sf. Ştefan diaconul-model. L. Dîncă adaugă nuanţând definiţia şi prin alte componente carac- teristice martiriului, element central al creştinismului: martiriul ca act sacramental care se realizează în sufletele privilegiate şi înzestrate cu har, al cărui efect supranatural se revarsă asupra întregii comunităţi a fiilor lui Dumnezeu. Conştientizarea acestui lucru are loc de regulă atunci când se întâmplă minuni: vindecări miraculoase făcute atât de către sfinţii vii, cât şi de moaştele lor. Cele 3 virtuţi teologale - credinţa, speranţa şi iubirea - dau sens martiriului. Clement Alexandrinul: „Cine moare pentru credinţă în- făptuieşte lucrarea iubirii desăvârşite”; Martiriul ca mijlocul mistic cel mai direct, dar şi cel mai violent, prin care credinciosul se uneşte cu Iisus Hristos, martiriul ca botez de sânge; Martiriul ca ideal al sufletelor şi mijlocul desăvârşit al trăirii creştine; creş- tinii nu dispreţuiesc viaţa, ci o iubesc ca pe o lucrare a lui Dumnezeu; Martiriul ca refuz al idolatriei, a zeilor mincinoşi, lucraţi de mâinile oamenilor, care nu pot da viaţă: „Cei vii nu jertfesc celor morţi”. Martiriul - semn al biruinţei asupra morţii. Primul articol al Crezului lor este: Cred în Hristos care a înviat din morţi. Cei martirizaţi se considerau daţi înapoi cerului; „Trebuie să ne pierdem viaţa pentru a o salva”. Martiriul ca dovadă grăitoare că între Dumnezeu şi om există o rela- ţie vitală, dătătoare de viaţă; Martiriul ca exemplu de viaţă creştină; L. Dîncă afirma că din sec. II apare distincţia între martiri şi măr- turisitori, primii fiind supuşi morţii trupeşti şi luaţi de Dumnezeu, iar ultimii considerându-se mici şi umili mărturisitori.(p.115) ______46 RECENZIE LUMINĂTORUL Tema pedepsei umane ca instrument al mâniei lui Dumnezeu nu apare în Faptele şi pătimirile martirilor. Reţinem că în 1917 la ruşi apare totuşi această justificare a genocidului bolşevic. Se pot extrage din conferinţa lui L. Dîncă şi alţi termeni de comparaţie pentru iden- tificarea martirilor din sec. XX: 1. În antichitate martirii atingeau inimile călăilor, care uneori se converteau, sub presiunea conştiinţei vinovate. Rar s-a întâmplat în co- munism aşa ceva. Conştiinţa vinovată nu mai tresare atât de puternic; 2. În primele secole martirii, calmi şi statornici, se încurajau şi se ajutau reciproc. Sub dictaturile comuniste anume solidaritatea umană a fost distrusă prin strategii ca cea experimentată la Piteşti. 3. Ca şi comuniştii din sec. XX, în primele secole comunităţile iudaice şi păgânii se legau de comportamentul apostaţilor ca prilej de defăimare a creştinilor şi a religiei lor; 4. Ierarhii din primele secole (de exemplu Ciprian al Cartaginei şi Dionisie al Alexandriei) informau lumea despre evenimentele tragice. În 1930 mitropolitul rus Serghie, numit şi „un martir al minciunii”, îl implora pe corespondentul unui ziar german să nu-i ceară declaraţii verbale şi interviuri despre persecuţiile anticreştine din URSS. 5. În antichitate, după dărâmarea bisericilor, creştinii se adunau în catacombe. Aceasta s-a practicat şi sub dictatura comunistă. 6. Martirilor li se dedicau lăcaşe de cult, pentru a fi veneraţi la ani- versarea naşterii lor pentru cer. Prea puţine biserici au astăzi hramul unor sfinţi proclamaţi recent. Attila Jakab, specialist în istoria creştinismului timpuriu, profesor la Universitatea Eorvos din Budapesta, a tratat despre persecuţiile anticreştine de la Nero până la Constantin cel Mare în oglinda păti- mirilor moderne. 7. A. Jakab a adus un adaos la clarificarea termenului persecuţie„ ”, al cărui sens primar era „proceduri legale care să permită urmărirea judiciară”. Comparaţia cu persecuţia din timpul comunismului, când omul dispărea pur şi simplu, eşti tentat să o faci imediat. LUMINĂTORUL______RECENZIE 47 8. În sec. XX, ca şi în antichitate se încetăţenise ideea despre „non - dreptul la existenţă” a creştinilor. 9. Ca şi pe timpul lui Gallienus şi Galerius, care au alternat starea de război civil generalizat cu o politică de pace şi chiar cu un „Edict de toleranţă”, Stalin a aplicat măsuri anticreştine deosebit de dure, apropiate de genocid, iar când a avut nevoie de sprijinul Bisericii, s-a limitat la un cadru juridic restrictiv. 10. A. Jakab face precizări referitor la numărul de victime: sute în zeci de ani, şi nu sute de mii şi milioane ca sub regim comunist. Constantin cel Mare „domesticeşte” creştinismul care devine religie de stat şi umple bisericile de „căldicei”, dar Biserica devine o instituţie puternică şi bine organizată. Un capitol important se numeşte Lecţia persecuţiilor şi poate fi rezumată astfel: 1. Personalităţi de anvergură ca ierarhii Ciprian al Cartaginei şi Dionisie al Alexandriei au folosit capitalul moral adunat de mărturi- sitori şi martiri, pe când acum Biserica mai degrabă caută să-şi renege martirii din perioada bolşevică (p.93). Cauza: mulţi dintre responsa- bilii ecleziastici au fost lapşi, adică au căzut în timpul persecuţiilor şi şi-au pierdut credibilitatea. Otniel Laurian Vereş, clasicist cu o teză de filozofia religiei la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, a vorbit despre orientările interpretative ale martiriului în antichitate, analizând trei concepţii martirologice: Tertulian - martiriul fără rezerve; Origen -martiriul-dez- legare de trup şi unire a minţii cu Dumnezeu; Clement Alexandrinul - martiriul-desăvârşire gnostică. Mentalitatea latină îmbogăţită de asocierea cu mişcarea monta- nistă şi cu specificul temperament african al lui Tertulian şi-au pus amprenta asupra teoretizării martiriului. După ce scrisese în 197 Către martiri, pe personalitatea lui s-au pliat caracteristicile ascetismului montanist: disciplina riguroasă şi fascinaţia pentru spectacolul mar- tiriului. Despre fuga în persecuţie, scrisă în faza montanistă, este o apologie a martiriului, ca împlinire a vieţii creştinului. „Sămânţă e ______48 RECENZIE LUMINĂTORUL sângele creştinilor” este una din expresiile lui care au făcut carieră, ca şi încercarea de a da persecuţiilor o fundamentare divină. Tertulian afirmă că persecuţia îşi are originea la Dumnezeu, nu la cel rău. Fuga de persecuţie nu înseamnă deci decât fuga de Dumnezeu. O. L. Vereş observă că implicaţiile oarecum suicidare ale martiriului sunt detecta- bile în îndemnuri ca acesta: „Căutaţi să nu muriţi în paturile nupţiale, nici din greşeli sau febre uşoare, ci printr-o moarte de martir (...) Singura cheie pentru a deschide Paradisul este sângele vostru”. În preambul cercetătorul O. Vereş remarca ceea ce face deosebirea dintre moartea nobilă (martiriul) şi moartea ruşinoasă (suicidul): motivaţia. Martirul creştin moare cu bucurie şi cu speranţă, nu din remuşcare sau deznădejde. Moartea lui Hristos este considerată şi de acest cercetător prototip al martiriului creştin. Aspectele specifice viziunii lui Origen sunt scoase de O. L. Vereş din scrierea Exortaţie la martiriu. Blândul Origen, la vârsta de 60 de ani a fost arestat şi torturat, dar a rămas ataşat Bisericii şi Scripturii, exemplificând cu modelele faimoase din cărţile Macabeilor. Noile conotaţii ale noţiunii, în filozofia martiriului la Origen, vin din dua- lismul platonician „trup-suflet”: Martiriul ca lepădare de orice lucru trupesc, nu numai de trup (p.141); martiriul ca substitut al botezului; martiriul ca bătălie între îngerii buni (creştinii) şi îngerii răi (necreş- tinii). Martiriul- calea de întoarcere a minţii la Dumnezeu; martirii care domnesc împreună cu Iisus Hristos şi judecă lumea. O. L. Vereş consideră că Stromatele lui Clement Alexandrinul con- ţin cele mai profunde abordări ale martiriului în Antichitatea creştină. Concepţia lui martirologică este următoarea: o înţelegere corectă a naturii omului fundamentează o atitudine potrivită faţă de martiriu. Clement este împotriva tendinţei de exaltare a martiriului sângeros. Respinge orice formă de exces şi rigoare ascetică. Martiriul este inter- pretat pozitiv dar şi negativ (în cazul exceselor). Se opune dualismului platonist, care atacă creaţia şi batjocoreşte trupul: duşman nu este trupul, ci diavolul. Tot ce a creat Dumnezeu este bun. Prin sfinţirea LUMINĂTORUL______RECENZIE 49 trupului, el devine vrednic locaş al Duhului Sfânt. Prin martiriu întri într-o viaţă infinit superioară, dar martiriul înseamnă mai mult decât atât. Dacă nu este motivat de dragoste martiriul este pură sinucidere. Clement numeşte mucenicia desăvârşire: martiriul nu este renunţarea la viaţă, ci a arăta un lucru desăvârşit de dragoste. Orice suflet care ascultă de porunci şi trăieşte după îndreptarul Evangheliei e mucenic şi în viaţă şi în cuvânt. Martiriul este viaţa creştinului de fiecare zi. Toţi creştinii sunt martiri prin teologia inimii. Clement consideră că scopul suprem al vieţii creştine este dobândirea adevăratei gnoze, prin urmare trebuie să ne străduim să rămânem în viaţă, trăind în fiecare zi ca un adevărat martir. Când este nevoie, gnosticul iluminat îşi dă liniştit trupul la moarte, martiriul fiind un fel de scurtătură spre cer. Pr. Ioan Irineu Fărcaş citează definiţia clasică a martiriului cu im- presia că martirul apare ca un personaj din perioade istorice demult apuse şi caută o identitate modernă a martirului. Definiţia clasică din manualul De revelatione christiana al vestitului profesor de la Universitatea Pontificală Gregoriană, părintele iezuit Sebastian Tromp, este următoarea (p.466): „Din punct de vedere teologic, martiriul se defineşte astfel: suportarea de bunăvoie a condamnării la moarte, dată din ură împotriva credinţei sau a legii dumnezeieşti, condamnare suportată cu tărie şi cu răbdare şi care permite dobândirea imediată a fericirii veşnice. Definiţia presupune două elemente fundamentale: 1. credinţa care se exprimă pe sine într-un catehism ca o credinţă adevărată şi 2. o Biserică ce are conştiinţa clară că este singura de- pozitară a acestei credinţe adevărate”. Nimeni nu moare pentru ceva în care nu crede. Am impresia că nu există atei martiri. În 1982 câţiva episcopi germani şi polonezi au adresat o scrisoare papei Ioan Paul al II-lea, publicată în ziarul oficial al Vaticanului. Ei considerau că teologia trebuie să ofere cât mai repede cu putinţă un profil exact al martiriului modern, pentru că, conştienţi de deplina actualitate a martiriului, creştinii să poată găsi în el un izvor de ener- gie. Examinând cauza de canonizare a fericitului Maximilian Kolbe ______50 RECENZIE LUMINĂTORUL (despre care pr. I.I. Fărcaş a vorbit la Colocviu), papa Ioan Paul al II- lea a insistat pentru o dilatare sau lărgire a înţelesului conceptului de martiriu de la înţelesul de „martir al credinţei” la cel de „mărturisitor al iubirii lui Hristos”. I.I. Fărcaş nuanţează că „martir al credinţei” are o conotaţie pre- ponderent negativă, implicând un act împotriva credinţei, pe când cea de „mărturisitor al iubirii lui Hristos” are o conotaţie preponderent pozitivă, implicând un act pentru Hristos şi pentru semeni. Pr. I.I. Fărcaş arată că deformările şi dilatările conceptului modern de martir ajung până la pierderea contururilor lui. Omul contemporan crede că martiriul este coerenţa umană în raportul dintre crez şi viaţă concretă. Se exemplifică prin cazul omului de succes Gunter Sachs, un libertar care s-a sinucis ca să nu zacă bolnav. Coerenţa umană trebuie să se arate în raport cu Hristos, martirul prin excelenţă, nu în raport cu ideile omului. (p.450) Orice creştin care-l urmează pe Hristos trebuie să se considere chemat la martiriu. Acesta trebuie să fie punctul culminant al vieţii lui. Ceea ce aduce nou în discuţie I.I. Fărcaş este că martirul trebuie să aparţină în mod necesar Bisericii: pentru că Biserica este în mod constitutiv martiră şi pentru că îi este caracteristică prezenţa permanentă a martirilor de-a lungul întregii ei istorii. Finalul conferinţei conţine încă o observaţie formulată me- morabil: „Dacă martiriul este semnul atotputernicei iubiri, el este în acelaşi timp semnul că şi astăzi în lume Dumnezeu este refuzat, că există persoane potrivnice mesajului de mântuire al creştinismului.” (p.475) Caracterizând pe noii persecutori, I.I. Fărcaş remarcă noile metode de tortură, care provoacă moartea lentă: calomnia, indiferenţa, banalizarea, derâderea. În sec. XX, „secolul martirilor” au fost omorâţi de două ori mai mulţi creştini decât au murit la un loc pe tot parcursul celor 19 veacuri anterioare (D. Rance, p.552). Cercetători din diferite ţări participanţi la colocviu s-au implicat în dezbateri referitor la martirii din acest secol, aplicând principii de cercetare martirologică. Anamneza este unul LUMINĂTORUL______RECENZIE 51 dintre instrumentele cercetării martirologice. Probele sunt: biografia martirului, mărturiile, contextul istoric, moaştele, evlavia oamenilor, minunile. Numai în colaborare cu Biserica, respectând criteriile de evaluare ale actului martiric, se poate ajunge la canonizări. Se ştie că Biserica Ortodoxă Română este foarte prudentă: abia în 1955 a proclamat primele canonizări de sfinţi români. După ce însă istoria„ a suferit de un adevărat deficit de conştiinţă” (T. Petcu) în sec. XX, nu avem dreptul ca, zăbovind, să luăm în derâdere pe noii martiri. Să adunăm noile Acte martirice din mărturii (înregistrări de istorie orală) şi, acolo unde e posibil, din documente de arhivă. Cristian Bădiliţă face o afirmaţie memorabilă în Glafire:Un „ moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă 100 de ani de amnezie”. Participanţii la Colocviu au lucrat la făurirea acestui moment de anamneză, prin materiale despre martirii care ar merita canonizarea. Au vorbit creştini ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, baptişti, penticostali. Episcopul de Oradea Virgil Bercea a vorbit despre persecuţiile din primele secole şi din zorii modernităţii şi despre misionari care au dat mărturie de credinţă în teritoriile baltice. Martirii în opinia P.S. Sale consolidează edificiul spiritual al omenirii. Analiza s-a concentrat asupra contextului politic şi istoric al martiriului românesc în închi- sorile comuniste şi în coloniile de muncă forţată. Ca ierarh al Bisericii Greco-Catolice P.S. Sa arată că nu a uitat crimele comuniştilor înce- pând chiar cu anul 1921, când episcopul de Oradea Demetriu Radu moare în urma atentatului cu bombă artizanală din Senatul României, care a făcut mai multe victime. Pot adăuga aici că Max Goldştein, unul dintre organizatorii atentatului, avea o soră care, odată cu scoaterea din legalitate a Partidului Comunist din România, a evadat peste Nistru, în RASS Moldovenească, unde s-a ocupat cu spălarea creierelor prin carte. Episcopul a vorbit despre masacrele de la Ip şi Trăznea (1940) şi despre încercările de asasinare a episcopilor Iuliu Hossu şi Nicolae Colan. Se opreşte mai amănunţit la figuri de arhierei greco-catolici din perioada comunistă care ar putea fi canonizaţi. Iată lista episcopilor ______52 RECENZIE LUMINĂTORUL martiri a căror biografie a fost prezentată: Vasile Aftenie, omorât în bătăi în 1950, la mormântul căruia s-au petrecut minuni. Are moaşte în Bucureşti. Valeriu Traian Frenţiu, închis la Sighet, unde a murit în 1952, fiind înmormântat într-o groapă comună în cimitirul săracilor. Ioan Suciu, episcopul care predica bine tineretului, şi care spunea, că „Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii”. Pentru prea mare elan apostolic a ajuns tot la Sighet, unde a murit de foame şi nu i se cunoaşte mormântul. Tit Liviu Chinezu, mort îngheţat la Sighet, la 15 ianuarie 1955. Iuliu Hossu, Ioan Bălan şi Alexandru Rusu au rezistat condiţiilor de exterminare la Sighet şi au fost mutaţi cu domiciliu forţat în mănăstiri ortodoxe. Episcopul Virgil Bercea consideră că greco-catolicii au dat o dublă mărturie de credinţă: una despre unitatea credinţei şi alta că au practicat cultul chiar şi în catacombe. Romulus Rusan, membru fondator al Fundaţiei Academia Civică, a realizat la Sighet în 1997 Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi a organizat Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului. R. Rusan a abordat problema ierarhilor ortodocşi care au suferit sub regimul comunist: Patriarhul Nicodim Munteanu, călugăr cărturar lichidat de sovietici; mitropolitul Moldovei Irineu Mihălcescu, care urma să ocupe tronul patriarhal, scos din treaptă şi refugiat la mănăstirea Văratec, unde moare în mod suspect; Episcopul Armatei Partenie Ciopron, Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, episcopul Oradei Nicolae Popovici, închis în mănăstirea Cheia din Prahova, moarte suspectă; episcopul Grigore Leu al Huşilor, moarte suspectă, se bănuieşte că prin otrăvire. Ministerul Cultelor, fără ratifi- carea Sfântului Sinod, a scos din treaptă 12 episcopi. R. Rusan afirmă, bazându-se pe experienţa personală şi pe cea de 18 ani de activitate la Memorial, că participarea prin pastoraţie la războiul din est şi luptele intestine din cadrul clerului ortodox au dus la dispariţia multor ierarhi. O altă constatare de reţinut: practic, majoritatea preoţilor arestaţi în 1959 erau din mediul rural şi refuzaseră să facă propagandă pentru colectivizare. S-a analizat starea de lucruri din mănăstiri după 1959, LUMINĂTORUL______RECENZIE 53 când două treimi dintre ele au fost desfiinţate iar monahii trimişi în lagăre de muncă forţată. Au fost fabricate sute de procese răsunătoare monahilor, mişcării de rezistenţă spirituală, „Rugul aprins” şi grupului Noica - Pillat, pedepsele fiind drastice. Nume de victime care ar putea fi incluse pe lista celor ce sunt vrednici de canonizare: Daniel Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt şi alţii. Aproape 100 de pagini ocupă în volum conferinţele despre martirii din spaţiul care s-a numit Uniunea Sovietică, prezentate de cercetă- toarele Monica Papazu din Danemarca, membru al centrului de reflec- ţie teologică Tidehverv şi al revistei cu acelaşi nume şi Nina Negru din R. Moldova, şeful Serviciului de Studii şi cercetări la Biblioteca Naţională din Chişinău. Imperiul fiind imens, ca şi numărul martirilor, M. Papazu a utilizat statistica clerului şi pe cea a bisericilor, pe etape sau valuri de perse- cuţii pentru a arăta că dintre toate ţările din lume Rusia a fost cel mai puternic lovită de prigoana anticreştină din sec. XX. Din 78.767 de biserici ruseşti în 1917, în 1939 rămăseseră mai puţin de 1000. Din 163 de episcopi, în 1942 mai erau 11. Între anii 1917 şi 1980 200.000 de clerici au fost condamnaţi la moarte. Jumătate din aceştia au fost executaţi în anii 1937-1938, când trebuia să se încheie planul cincinal al eradicării religiei. Numărul creştinilor ortodocşi clerici şi mireni omorâţi în aceşti 63 de ani este evaluat acum între 500.000 şi un mi- lion. Numai mănăstirea Solovki, devenită lagăr, a primit între 1929 şi 1939 un milion de prizonieri, dintre care 100 de episcopi ortodocşi în 1927. Expulzarea a 160 de personalităţi marcante în 1922 a generat fenomenul exilului ca experienţă fundamentală a Bisericii peregrine, neabătută în rezistenţa împotriva demoniei comunismului. M. Papazu analizează tacticile de luptă împotriva creştinilor pe timpul lui Lenin (Buharin), Stalin, Hruşciov, considerând că prigoana a fost constantă deşi formele s-au subtilizat. Comunismul reia cele 10 porunci sub formă răsturnată: să ucizi, să furi, să mărturiseşti strâmb, să ai alţi dumnezei, etc. Proiectul comunist de autodeificare a omului ______54 RECENZIE LUMINĂTORUL cere amputarea conştiinţei. Un credincios nu era considerat un om normal. Se apelează la cartea lui Mihail Polski Les nouveaux martyrs de la terre russe, pentru a afla în detaliu modalităţile de exterminare a creştinilor. Enumerarea lor pe scurt ia o pagină întreagă, conchizându- se că aici a fost o sinteză a modalităţilor de moarte violentă inventate de omenire de la începuturile ei. Ce a însemnat în final închiderea bisericilor? Imposibilitatea de a mai celebra Liturghia. Spre asta tind dintotdeauna duşmanii creştinismului. Nina Negru, în precizările de ordin metodologic anunţă că ocupaţiile sovietice au însemnat pentru românii basarabeni genocid şi este greu să disociezi între victime şi martiri, după ce comuniştii au lichidat orice formă de mărturisire publică. A constatat că cele relatate de Al. Soljeniţîn, G. Orwell, J. Rossi şi memorialistica basarabenilor (pr. V. Ţepordei, E. Kersnovskaia ş.a.) despre metodele de represiune şi tortură (în Gulag se practicau 25 de metode) utilizate de comunişti în sec. XX arată mai mari asemănări cu metodele de tortură practicate în timpul revoluţiei franceze din 1789 decât cu cele consemnate în Vieţile Sfinţilor din primele secole. N. Negru urmăreşte evoluţia, valurile persecuţiei anticreştine în Basarabia, de la episoadele cu soldaţi ruşi bolşevizaţi care treceau pe acolo în timpul Primului Război Mondial sau crimele izolate ale colaboraţioniştilor co- munişti în 1940 şi 1992, până la teroarea anticreştină organizată de stat prin Împuterniciţii cu problemele religiei trimişi de la Moscova. Sunt enumerate un mare număr de metode de persecuţie, de la împuşcare, considerat martiriul cel mai onorabil, şi până la persecutarea prin impozite şi alte metode practicate în diferite faze ale ocupaţiei sovietice. Despre comportamentul creştinilor din Basarabia în timpul prigoanei anticreştine s-a ajuns şi la apostazii atât de grave, că profesorul de la seminarul teolo- gic a înfiinţat de frică un muzeu de ateism în biserică.Arta refugii (titlul unui roman de P. Goma) s-a perfecţionat atât de mult în această provincie românească încât întrece onoarea martiriului. Rezistenţa basarabeană a fost acefală şi căderile multe. Nici un arhiereu nu a rămas în Chişinăul ocupat în 1940 şi 1944. LUMINĂTORUL______RECENZIE 55 Profesorii Facultăţii de Teologie din Chişinău, cei mai mulţi veniţi din Vechiul Regat, deşi s-au refugiat, mai târziu au plătit cu viaţa activitatea lor de peste Prut: Nichifor Crainic, Constantin Tomescu, I.G. Savin ş.a. Gala Galaction a supravieţuit, dar ca unul numit de C. Bădiliţă „micul nostru Tolstoi paukerizat”. N. Negru utilizează sta- tistica clerului şi pe cea a bisericilor pentru a arăta involuţia Bisericii basarabene ca instituţie în timpul celor două ocupaţii sovietice şi contextul în care s-au manifestat martirii. Se analizează căteva cazuri de rezistenţă a preoţilor şi mirenilor în 1940 (cazul pr. Constantin Popovici şi a unor preoţi din sate), 1958 (cazul pr. Varlaam Chiriţă), 1959 (cazul Răciula), 1961 (cazul Baraboi), 1977 (cazul pr. Gherasim Păduraru) şi se dau şi alte nume de martiri care ar trebui canonizaţi. Studiul s-a bazat pe material arhivistic, memorialistică (istorie orală) şi lucrări ale istoricilor din R. Moldova şi România. La colocviul de la Sighet au fost prezentate şi biografiile unor personaje cunoscute sau mai puţin cunoscute, sau chiar necunoscu- te, care ar trebui examinate în legătură cu tema anunţată. În afară de episcopii martiri ai Bisericii Greco-Catolice, au fost dezbateri şi despre personalitatea unor clerici şi mireni martiri şi mărturisitori ca Monseniorul Vladimir Ghica, Nicolae Steinhardt, Maximilian Kolbe, Jerzy Popieluszko, Nicole Valery-Grossu, Dietrich Bonhoeffer, Gherasim Păduraru, Constantin Caraman, Radu Cruceru ş. a. George Ardeleanu, lector la Universitatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, doctor în filologie cu o teză despre N. Steinhardt, a vor- bit despre convertirea scriitorului la ortodoxie şi botezul sub semnul ecumenismului (erau prezenţi doi preoţi greco-catolici şi un pastor protestant) de către pr. Mina Dobzeu într-o celulă de la Jilava în 1960. C. Bădiliţă a scris mai demult despre „o canonizare aşteptată” a acelui om „candid care a trăit toată viaţa între asceză şi copilărie”. Starea de fericire incandescentă după primirea botezului, a împărtă- şaniei, certitudinea că sacramentul a operat şi că se află sub efectul unei „lucrări transformatorii” - toate acestea sunt cunoscute din Jurnalul ______56 RECENZIE LUMINĂTORUL fericirii. În acel jurnal scriitorul şi-a examinat cu luciditate propriul traseu spiritual. G. Ardeleanu citează dintr-o versiune nepublicată a Jurnalului, aflată în arhivele mănăstirii Rohia şi reconstituie drumul scriitorului spre creştinism, afluenţii culturali şi spirituali din patristica răsăriteană, teologia catolică şi protestantă. Ce credea Steinhardt despre martiriu? „Nu i se pretinde nimănui să fie erou sau martir. Dar i se poate pretinde oricui să nu zmulgă polonicul pentru a înfuleca, morfoli cu nesaţ din materia urât mirositoare.” Textul „Credinţă, mistică şi misionarism în Gulagul românesc” este semnat de Ruxandra Cesereanu, poetă, eseistă, autor al unei cărţi despre tortura politică în secolul XX, conferenţiar la catedra de li- teratură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Este vorba de o filozofie a detenţiei. Conţine câteva medalioane ale unor personalităţi, care ilustrează rezistenţa prin credinţă în închisorile din România comunistă. Este analizată cunoscuta prefaţă la Jurnalul fericirii, în care N. Steinhardt propune cele trei soluţii date de Soljeniţîn (consi- deră-te mort şi nu vei fi tentat să colaborezi cu ei), Zinoviev (prefă-te nebun, inadaptat structural la sistem) şi Chirchill-Bukovski (intră-n ei cu tancul, sfidează-i). Pentru N. Steinhardt detenţia este rodnică după convertirea la creştinism. Ca şi Valeriu Gafencu, el ajunge la agape (iubire) în relaţia cu ceilalţi. R. Cesereanu lansează termenul „cristomorfoza”, împrumutat de la Vlad Pavlovici cu sensul de „calvar mântuitor” şi clasifică suferinţele Gulagului în suferinţe tranşante, dar înălţătoare şi suferinţe ignobile şi jenante. În registru cristic N. Steinhardt le găseşte echivalent în DURERE şi BATJOCURĂ, adică cruce pe de o parte şi palme, scuipat, cunună de spini pe de altă parte. De reţinut aceasta, pentru că în secolul XX suferinţele ignobile şi mai ales pângărirea chipului lui Dumnezeu în om vor fi experimentate cel mai des. Şi Nicole Valery-Grosu şi Ioan Ploscaru trăiesc soluţia credinţei în detenţie, caz înrudit cu al lui N. Steinhardt. R. Cesereanu opinea- ză că memoriile despre detenţie ale lui Iuliu Hossu, ca o formă de LUMINĂTORUL______RECENZIE 57 liturghie, alcătuiesc un al doilea Jurnal al fericirii. Această afirmaţie va trezi interesul cititorilor, care arată expectanţa, preferă jurnalul şi memorialistica. Memoriile lui Tertulian Langa, în viziunea aceleiaşi autoare, au o miză iniţiatică în sensul Evangheliei lui Ioan: la început a fost tăcerea şi apoi cuvântul. Prinţul şi preotul catolic Vladimir Ghika a fost personalitatea pre- zentată de doi dintre participanţii la colocviu: Andrei Brezianu, doc- tor în Filologie, prozator, eseist, traducător şi comentator politic şi Emanuel Cosmovici, editorul şi realizatorul unei arhive documentare care conţine şi înregistrări de istorie orală privind istoria comunismu- lui. A Brezianu atrage atenţia că tânărul Vladimir Ghika este autorul unui pamflet despre persecutarea şi decimarea de către ultranaţio- nalişti, cu ştirea unor ierarhi greci, a populaţiei macedoromâne, în brutala campanie de elenizare a minorităţilor la începutul sec. XX. Preoţi ortodocşi bătuţi în altar, botezuri şi înmormântări oprite prin violenţă. A. Brezianu face tabloul unui adevărat crescendo al groazei numărând victimele celor două războaie mondiale. Vladimir Ghika vede ascensiunea luciferică a păgânizării în plin secol XX, războiul deschis împotriva sacrului. Se citează din scrisorile adresate fratelui său din exil. Mucenicia prinţului nu este tema lui A. Brezianu, care insistă totuşi asupra unei calitaţi: curajul de martor şi martir al monse- niorului Ghika. Într-adevăr în acest caz s-au scos la iveală documente care pot permite cercetătorului studierea după principiile cercetării martirologice. E. Cosmovici aduce detalii amănunţite despre viaţa martirului după arestarea în 1952 a Monseniorului Ghika, în stradă. În ianuarie 1948 refuzase să plece din ţară. Şeful lotului în care fu- sese arestat a redactat abia în 1970 o mărturie pe 11 pagini despre Monseniorul Ghika în cei doi ani de aflare a sa în zidurile fortului Jilava. Avea 70 de ani. În 2002 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a oferit o serie de acte Institutului „Vladimir Ghika” din Paris, iar în 2006 în sala de cercetare de la CNSAS au apărut 26 de dosare ale lotului Menges. ______58 RECENZIE LUMINĂTORUL Cu greu s-a aflat cauza arestării: activitatea clandestină în sprijinul Bisericii Romano-Catolice persecutate. A fost prezentată pe larg aceas- tă activitate ce împiedica ruptura de Roma, urmărită de Securitatea care accepta doar Biserica Romano-Catolică „legală”, condusă de preoţi şi laici colaboratori cu ea. De reţinut că în sentinţă dispare ori- ce referire la cauza religioasă. E. Cosmovici dă cuvântul martorilor din lotul Menges pentru a scoate informaţii despre modul în care se desfăşura ancheta. Erau bătuţi, dar îi chinuiau cel mai mult indirect. Sunt descrise 21 de procese verbale şi torturile suportate în timpul anchetelor de Monseniorul Ghika. Din cauza vârstei înaintate a eşuat încercarea de a i se aplica tortura anchetei continue, zi şi noapte, timp de mai multe zile. De 83 de ori a fost supus spânzurării electrice când nu vroia să semneze ceva. De reţinut că Monseniorul avea în Jilava o relicvă: un fragment din coroana de spini a lui Hristos, oferită pe timpuri de Arhiepiscopul de Paris, Cardinalul Dubois. Cu acel ghimpe a vindecat mulţi bolnavi în închisoare, până când i-a fost confiscat. Semn de maximă umilinţă, a dorit sa fie îngropat ca un anonim, printre cei care mureau la Jilava. Emanuel Conţac, lector la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, a prezentat personalitatea teologului german de origi- ne olandeză, pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, executat pentru implicarea în mişcarea de rezistenţă antinazistă, luptător împotriva anexării ideologice a Bisericii de către regimul dictatorial. Statuia lui Bonhoeffer se află în Galeria martirilor secolului XX, deasupra portalului vestic al catedralei Westminster din Londra. Este cunoscut din timpul vieţii ca „omul de ceartă şi de sfadă”. De reţinut aici experienţa lui din SUA, unde descoperă, în 1930- 1931, inexistenţa teologiei americane. În seminare cu o tradiţie de aproape 100 de ani lipseau cursurile de dogmatică şi de exegeză. Întors în Germania, fiind lector universitar şi pastor, studenţii observă că el abordează Biblia meditativ, nu exegetic sau omiletic. După ce predica- se că Predica de pe Munte nu poate fi aplicată în viaţă, acum, peste ani, LUMINĂTORUL______RECENZIE 59 schimbă radical perspectiva teologică. Redescoperă Biblia şi Predica de pe Munte, simte că devine creştin. Predicile lui devin tăioase, de o efervescenţă profetică. În timpul unei emisiuni avertiza cu privire la pericolul transformării Fuhrerului în idol şi în Verfuhrer (Amăgitor). Afirmă tot mai des că mentalul tinerei generaţii a suferit transformări majore: ea nu înţelege că un lider adevărat trebuie să respingă în mod radical ispita de a deveni idol. O altă afirmaţie a sa memorabilă, pri- vitoare la politica eclezială: „orice autoritate lumească, fie bună sau rea, se află nu pe tărâmul mântuirii ci pe tărâmul morţii. Biserica are menirea de a-i feri pe oameni de înşelăciunea diavolului, care îi îndeamnă să se închine statului ca unuia care dă viaţă şi mântuire”. El a fost victima conflictelor dintre Biserică şi Stat, care apar, după părerea lui Bonhoeffer, în două situaţii: 1. când Biserica încearcă să devină factor politic şi 2. când autoritatea lumească vrea să transforme Biserica într-un instrument politic. În 1935 ia conducerea seminarului ilegal al Bisericii Mărturisitoare, în schimb i se suspendă dreptul de a preda la Universitatea din Berlin. E. Conţac nu doreşte să ocolească miezul problemei: în ce măsură poate fi considerat Bonhoeffer martir, având în vedere dimensiunea politică foarte evidentă a acţiunilor sale de rezistenţă (fusese implicat într-o serie de încercări de asasinare a lui Hitler). Acesta este motivul pentru care s-a considerat că merită titlul de „drept între popoare”. Dar, interesant şi şocant, i s-a refuzat acest statut, pentru că „a exprimat prejudecata antiiudaică a învăţăturii creştine”. E. Conţac citează din cuvintele lui despre eventualitatea martiriului: „Dacă şi avem curajul şi credinţa de a ne vărsa sângele, acesta nu va fi la fel de nevinovat sau la fel de curat ca cel al primilor martiri. O mare parte din propria noastră vină va fi legată de sângele nostru. Vina robului nefolositor care este aruncat în întuneric.” E. Conţac aduce interesante precizări din teologia politică protestan- tă, care justifică tiranicidul, deşi anumite cercuri teologice şi bisericeşti sunt predispuse să transforme Romani 13 („Să ne supunem stăpâni- ______60 RECENZIE LUMINĂTORUL lor”) într-un căluş aplicat creştinilor confruntaţi cu regimuri totalitare. Încheiere memorabilă: Bonhoeffer preţuia valoarea acţiunii necesare mai mult decât păstrarea unei conştiinţe şi a unei reputaţii nepătate. Şi motivează astfel: O conştiinţă vinovată poate fi mai puternică şi mai sănătoasă decât una amăgită. Dintre toate personalităţile prezentate la colocviu, Bonhoeffer se asea- mănă cel mai mult cu părintele „politic” Jerzy Popieluszko, capelanul sindicatului Solidarnosc din Huta, care timp de 31 de luni a celebrat „Liturghiile pentru patrie”. Metodele de persecuţie utilizate în cazul lui au fost organizarea accidentelor de maşină, asasinarea prin bătăi peste cap în timp ce cu o funie era legat de gât astfel încât îl strangula dacă încerca să-şi îndrepte picioarele; apoi aruncarea de pe dig în Vistula. Vasilică Croitor, absolvent al Institutului Teologic Pentricostal din Bucureşti, pastor al Bisericii Penticostale a tratat problema persecuţiei la cultele neoprotestante din România, legalizate prin Legea Cultelor din 1948. Studiu de caz: Constantin Caraman, un lider important al comunităţii penticostale din Bucureşti, care a fost arestat în repeta- te rânduri pentru că a încălcat sistematic directivele Departamentului Cultelor refuzând înregimentarea. Am comparat metodele de persecuţie enumerate de V. Croitor cu cele practicate în general de comunişti. Printre acestea enumerăm: autorităţile triau accesul la amvon, în funcţie de conţinutul predicii; era interzis accesul credincioşilor nehirotoniţi; neconformiştilor li se retrăgea legitimaţia de pastor; limitarea timpu- lui pentru slujbe; limitarea accesului la literatură şi educaţie biblică; utilizarea liderilor cultului ca instrumente de propagandă comunistă; restricţii aplicate botezurilor; interogarea vecinilor; supraveghere la locul de muncă, menţinerea în funcţii subalterne; controlul secret al corespondenţei; interceptarea telefoanelor. Marius David Cruceru, clasicist cu studii la universităţile din Bucureşti şi Iaşi, pastor baptist în Oradea, atinge cea mai actuală problemă, cea a iertării în lipsa unei cereri de iertare din partea agresorilor. Mesajul său nu poate fi receptat decât cu mare emoţie: a fost o spovedanie publică. Ea LUMINĂTORUL______RECENZIE 61 îi dă curajul să constate că situaţia actuală este: trădaţi şi trădători în jurul aceleiaşi mese. M. Cruceru consideră că lapşii sau persecutorii trebuie etichetaţi, pentru a nu duce în derizoriu ideea de model. Începând cu ca- zul tatălui său, cercetătorul dă un exemplu despre cum să valorificăm în loc să refuzăm suferinţa. Este fiul pastorului Radu Cruceru, o conştiinţă chinuită, care a colaborat cu securitatea, iar apoi a fost ucis pentru că nu a mai vrut să colaboreze. Metodele de persecuţie sunt aproximativ cele enumerate de V. Croitor. Departamentul Culte impunea preşedinţii comunităţilor şi a Uniunii, care predicau că Iisus Hristos a fot cel dintâi comunist. Cel mai interesant de reţinut este că agenţii sub acoperire şi- au construit profil de martiri şi disidenţi, ca să pătrundă în grupurile de rezistenţă. Adevăraţii martiri provin în mare parte dintre membrii simpli ai comunităţilor, nu din pastori. Invitatul de onoare Didier Rance încheie parcursul martirologic prin o trecere în revistă a situaţiei persecuţiilor creştine astăzi. Se constată anumite deplasări de accent: cele mai importante persecuţii anticreştine au loc în ţările musulmane. În Orientul Mijlociu doar Libanul are legi care admit egalitatea civică şi de drept personal între musulmani şi ne- musulmani. Persecuţia începe de la intimidări verbale şi ajunge până la asasinate. În ultimele ţări comuniste, în Asia de Sud şi Sud-Est, în America Latină (unde au fost asasinaţi în 2010 cei mai mulţi misionari) nu există coexistenţă paşnică între religii. Refuzul de a şti, ignoranţa, tăcerea face să slăbească solidaritatea creştinilor cu cei persecutaţi. Internetul şi reţelele sociale nu aduc destulă informaţie: „farmecul islamului terorist este mai mic decât al comunismului”. Chiar în Occident tentaţiile cristianofobe sunt atât de puternice, încât sunt negate rădăcinile creştine ale Europei. Abordând tema martiriului din perspectivă teologică D. Rance aminteşte că însuşi Iisus Hristos a făcut din prigoană o Fericire, ultima din cele nouă şi cea care le încununează pe toate. Acesta este marele paradox al martirilor: pe de o parte noi trebuie să-i apărăm şi să instaurăm libertatea religioasă, pe de alta, prin întruparea binelui şi manifestarea adevărului, suferinţa pentru credinţă şi martiriul devine inutil. ______62 RECENZIE LUMINĂTORUL Concluzii Definiţia noţiunii de martir a evoluat şi s-a lărgit în secolul XX. Metodele de martirizare practicate în sec. XX în spaţiul românesc şi rusesc sunt o sinteză a modalităţilor de moarte violentă inventate de omenire de la începuturile ei, dar asemănătoare mai mult celor din Franţa după revoluţia din 1789. Spălarea creierului, experimentată asupra Delfinului (fiul regelui Franţei) a stat şi la baza experimentului de la Piteşti în timpul regimului comunist. În sec. XX termenul „persecuţie” nu mai are sensul primar de „proceduri legale care să permită urmărirea judiciară”, ci se apropie de sensul cuvântului „genocid”. Refuzul idolatriei este o constantă a mărturisirii martirilor din pe- rioadele studiate. În secolul XX, „secolul martirilor”, au fost omorâţi de două ori mai mulţi creştini decât au murit la un loc pe tot parcursul celor 19 veacuri anterioare. Botezul de sânge nu mai este unicul criteriu de evaluare a actului marti- ric. Arta de a nu face martiri (crima perfectă) fiind mai rafinată şi împuţinând probele, duce la imposibilitatea de a mai depista moaştele martirilor. Statutul moral a fost răpit martiriului în timpul comunismului. Holocaustologii din secolul XX au devalorizat statutul moral al mar- tirului în aşa măsură, încât acceptă obiceiul compensaţiei financiare pentru persecuţie (Shoah busines). Kierkegaard scria că „nicio viaţă omenească nu are eficacitatea celei a martirului. Când martirul rămâne necunoscut ori are parte de râsul celorlalţi, negativitatea acumulată a timpurilor se adânceste, pentru că oamenii nu ajung să se înfricoşeze de ei înşişi, de dezastrul complet al făpturii, decât după ce văd cum a fost dat pierzării singurul treaz dintre ei.” În 1988 Eugene Ionesco (citat la p. 471 în acest volum), după ce a fost impresionat de viaţa martirilor contemporani, a prezentat în premieră Opera Maximilian Kolbe pe muzica lui Dominique Probst. În partea a doua a libretului el a imaginat un personaj ce-şi strigă LUMINĂTORUL______RECENZIE 63 disperarea sa şi a întregului neam omenesc în faţa martirului Kolbe: „Nu sunt, vai, pe măsura celor care într-un lagăr de concentrare s-ar adresa lui Dumnezeu rugându-se. Nu, eu sunt dintre cei ce n-ar şti decât să răcnească, să-şi urle spaima”. Apostazia colectivă din Vinerea Patimilor a dus la răstignirea primului martir-Hristos – şi trebuie să cunoaştem primele secole de martiriu creştin şi ultimul secol, XX, când cerul s-a umplut de sfinţi, pentru a înţelege ce avem de făcut ca martiri şi mărturisitori în vre- murile Apostaziei de pe urmă. ______64 POEZIE LUMINĂTORUL

VEZI, VIAŢĂ... de Radu GYR Vezi, Viaţă? Eu încă trăiesc şi încă-ţi mai fac reverenţe cu-aceste gunoaie şi zdrenţe, c-un rest de prăpăd omenesc.

Vezi, Viaţă? Eu încă surâd prin lacrima-acestei argile, cu moartea ţipând în pupile, cu ochii dezastrului hâd.

Vezi, Viaţă? Eu încă mă scol din iad, din dezgust, din leşie, din ce-ai vrut durere să-mi fie, din crâncenul ei vitriol.

Vezi, Viaţă? Eu încă mai lupt din bietele mele morminte, din dragostea-mi încă fierbinte, din ne-mpăcatul meu întrerupt.

Vezi, Viaţă? Eu încă mai sper şi zilnic din mine mănâncă mocirla şi încă, şi încă... Şi eu tot te vreau, tot te cer. SUMAR

† PETRU, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos...... 3 Virgil MAXIM, Paşti (poezie)...... 8 Întâlnire de suflet cu basarabeanul Eugen Dimitriu (interviu)...... 10 Iulian RUSANOVSCHI, Campania de promovare a sfinţilor basarabeni „Din temniţe spre sinaxare” a fost încheiată...... 19 Pr. Viorel COJOCARU, Albumul „Crucea Mântuirii Neamului Românesc”...... 25 Ana BOTOŞANU, Schimb de carte ortodoxă ...... 35 Dr. Nina NEGRU, Creştinismul este continuitatea prin veacuri a mărturiei...... 39 Radu GYR, Vezi, Viaţă... (poezie)...... 64

Orice articol publicat în această revistă reflectă punctul de vedere al autorului

Adresa redacţiei: Chişinău, 2051, str. Vişinilor, 32. Tel.: 75-37-37; e-mail: [email protected]. SRL „PRINT-CARO” str. Mirceşti, 22 Tel.: 93-16-53 REVISTĂ A SOCIETĂŢII CULTURALE ŞI BISERICEŞTI „MITROPOLITUL VARLAAM” ŞI A MITROPOLIEI BASARABIEI Apare o dată în două luni

Redactor-editor: prot. Petru BUBURUZ, magistru în teologie, Preşedinte al Societăţii Culturale şi Bisericeşti „Mitropolitul Varlaam”

Coordonator preot Viorel COJOCARU