BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY BUMDTECA Nwnem

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY BUMDTECA nWNEm

LUCIAN PREDESCU

DIN CRONICARII ROMANI G R i G O R E URECHE E -STOAT1E LOGOFĂTUL RON COSTIN

r. 159 Prețul 5 Lei

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY BIBLIOTECA DIMINEAȚA

LUCIAN PREDESCU

Proprietatea Bibliotecii Uaiîersității Iași DIN CRONICARII ROMÂNI Lgrigore ureche EUSTRAT1E LOGOFĂTUL kMIRON COSTIN

Editura „ADEVERUL" S. A. Strada Const. Miile (Sărindar), S-7-î -Vr. 159 BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 27 mr. 193? Mi'Jta Mmllijll lift GRIGORE URECHE w.

(Născut între 1590-1597; mort între 15 Aprilie și 3 Mai 1647)

Grigore Ureche se trage dintr'o familie wche boerească. Dimitrie Cantemir afirmă —t.:_ia Urecheștilor datează din timpul ciad Dacia era ocupată de armatele, lui Traian Tot Dimitrie Cantemir mai spune, ir. al: loc, că Urecheștii se trag din Corvin. Cronicarul e fiul lui Nistor Ureche, care — până nu de mult — fusese socotit adevă ratul autor al Cronicei. Acest Nistor apare la 1572 ca diac sau uri nar. Apoi apare în rangurile de : clucer și vornic de gloată. In 1592, Nistor e înaintat mare vornic în țara de jos, sub domnia lui Petru Șchiopul, căruia îi era om de încredere. Nistor ajunge pe urmă caimacan (locțiitor de Domn) sub Aron Vodă. Dar nesupunân- du-se lui Aron, fuge la Soroca, în țara le- BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 4 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI șească. Apoi se împacă cu Aton și e înaintat mare logofăt. Cronica lui Grigore Ureche se intitulează Sub Movilă Vodă, Nistor fuge în Polonia, astfel: CARTE CE SE CHIAMĂ LEATOPI- unde stă mai mult timp. El moare în Moldo 1 SAȚ, ce intr’insa spune cursul anilor și des va, în rangul de mare vornic. călecarea Țării Moldovei și viața Domnilor. Nistor a fost ctitor, clădind biserica Sf- Până nu demult se credea că această Cro Vineri din Iași și Mănăstirea Secul din ju nică a fost scrisă de Nistor Ureche. In urmă dețul Neamț. s’a dovedit că adevăratul ei autor e Grigore Nistor se născuse pe la 1550 și a murit în Ureche- 1618- Cronica este împărțită în paragrafe, fie Grigore Ureche, cronicarul, moștenind c care cu titlu rezumativ. Ea a fost scrisă între imensă avere dela Nistor, învață „literatura 1642 și 1647. în școalele polone”, spune cronicarul Miron Cronica cuprinde povestirea istoriei Moldo Costin. La 1612, Grigore se află în Polonia, vei dela descălecat (1359) până la Aron la învățătură, familia fiindu-i fugită acolo. Vodă (1595). In prefață, Grigore Ureche spu Grigore a învățat „literatură” la Camenița ne că povestirea va merge până la Vasile (Polonia} până la începutul lui 1615, când st Lupu-Vodă. Desigur, că moartea l-a oprit. întoarce în Moldova. Dar aci nu stă mult, I să-și termine opera. căci la sfârșitul lui 1615 fuge iar în Polonia, In Letopisețul său, Grigore Ureche s’a ser- când învață la școala Stavropighiei din Lem t vit de unele izvoare interne și anume: 1) berg. In Februarie 1617 se întoarce în Mol I letopisețul moldovenesc (pe care-1 citează dova. |L rl în cursul Cronicei în felurile acestea: Zeto- In 1631, Grigore apare spătar. In anul ur BaueruZ cel moldovenesc; letopisețul nostru mător pleacă la Constantinopol cu o delega r re-îf moldovenesc; letopisețul nostru); e ție de boeri, ca să ceară detronarea lui Iliaș- a principalul izvor al Cronicei; 2) letopisețul Vodă. Neizbutind, Iliaș poruncește să fie o- ■fcn-.esc; 3) letopisețul leșesc; 4) Spusele ta- morîți cu toții. Dar boerii se răscoală, detro I Mii.: său Nistor. nează pe Iliaș și numesc domn pe Movilă. ■ S’a mai servit și de unele izvoare externe Grigore Ureche a murit ca mare vornic în srîr.e: Letopisețe latinești și Cronici iă- țara de jos. Btoean. , leșești.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 6 LUCIAN PEEDESCU DIN CRONICARII ROMANI 7 Grigore Ureche utilizează aceste izvoare că „dela Rîm ne tragem”, adică dela Roma. în mod critic, controlându-le. El nu uită să i Și Grigore Ureche dovedește această latini se abată și prin istoria popoarelor învecinate tate a noastră prin cuvintele de origină pur Moldovei, cu cari aceasta a avut legături, fie latinească (pane din panis; găină din gal- diplomatice, fie de rudenie, fie războinice. lina, etc.). Așa că, pe lângă istoria lor, descrie așezarea > Letopisețul lui Grigore Ureche nu-1 avem geografică, obiceiurile, temperamentul Tăta- , decât în copii, făcute în sec. XVIII-lea și rilor, Leșilor, Ungurilor, Turcilor. XIX-lea. Dar și aceste copii derivă dintr’o Cronicarul îi caracterizează astfel: Tătarii copie din 1648 (deci un an după moartea cro sunt războinici; Turcii sunt prădători și Ia- . nicarului) făcută de d. Simion Dascălul, care corni de bani; Ungurii iscoditori, necredin nu numai că e defectuoasă, dar are și adause cioși și vicleni; Nemții sunt de credință; Po scrise de Simion Dascălul. Contrar afirmații lonezii sunt doritori de învățătură. lor lui Ureche, Simion Dascălul (interpola- Pentru Ureche, istoria nu e numai o expu torul) afirmă în una din interpolările sale, nere de fapte aride, ci trebue ca aceste fapte că Moldovenii se trag din niște tâlhari. să fie moralizatoare, de învățătură pentru Mai mult: un oarecare Misail Călugărul posteritate- reia Cronica lui Ureche, cea interpolată de După cum era spiritul religios puternic pe i Simion Dascălul, și mai adaugă și el alte pa atunci, Grigore Ureche crede că sfârșitul răz- ragrafe. boaelor nu e hotărît de vitejia oastei, ci el e i Letopisețul lui Ureche s’a răspândit în Mol la aprecierea lui Dumnezeu, care hotărăște ca l dova, unde a fost copiat de doi copiști, și în cel rău să fie învins și cel bun să iasă totdea- ■ Muntenia unde a fost copiat de 9 copiști. una victorios. Tot în legătură cu divinitatea, Ureche crede — după cum se credea pe a- BIBLIOGRAFIE tunci — Că Domnul e pus în tron de către Dumnezeu; așa că, acesta din urmă pedep-i Despre Grigore Ureche s’au scris următoa sind pe cei răi, Domnul va trebui să se poar-1 rea studii: te blând cu boerii și poporul. £ .ger. de Barwinski, Știri nouă asupra fa- Dar importanța Cronicei lui Ureche constă | ■■W» Ureche. în voi: Prinos lui D. A. Sturd- în faptul că el e primul cronicar care afirmă I a. =... . 1503.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY DIN CRONICARII ROMÂNI 9 S LUCIAN PREDESCU Orășanu Șt., Cronicarii moldoveni din sec. Din Letopisețul lui Grigore Ureche XVII-lea, București, 1899. Sbiera I., Grigoriu (sic) Ureche, Buc., 1884 Vor unii să-i zică Moldovei că au chemat-o (Anal. Acade. Rom.). Tanoviceanu I., Genealogia familiei Ure de mai ’nainte Sțitia, sau Schitia pre limba che, „Arhiva” (Iași) IX, 1898 No. 3—4. slovenească; ce Sțitia coprinde loc mult, nu Grigore Ureche, Letopisețul în ed. lui M. numai al nostru, ce închide și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii despre Nistru, și Kogălniceanu t. I. V. A. Ureche, Schițe de literatură româ coprinde o parte mare și den țara leșească. Chemat-o-au unii și Flachia, de pre Flac nească, Buc. 1885. Chronique de Moldavie par Gregoire Ureki, Hatmanul râmlenesc1), ce scriu letopisețele lătinești că au bătut războaie cu Schitii prin ediția lui E. Picot, Paris, 1886. Cronique de Grigorie Ureache, ediția lui I. aceste locuri; dece, schimbându-se și schim- bându-se numele din Flachia i-au zis Vlahia, N. Popovici, Buc- 1911. Letopisețul Țării Moldovei după Grigorie ce noi acest nume nu-1 putem dare Țărei noa Ureche, ediția Const. Giurescu, Buc. 1916. E- stre Moldovei, ce Țării-Muntenești; că ei nu vor să desparță să facă două țări, ce scriu că diția cea mai bună. au fost tot o țară și un loc. Iar noi aflăm că I. Bogdan, Vechile cronici moldovenești, I Moldova s’au descălecat mai pre urmă, și Buc., 1891. I Muntenii mai dântâiu, măcar că s’au tras I. Bogdan, Cronici inedite, Buc., 1895. |t dela un izvor: Muntenii întâiu și Moldovenii Șt. Orășanu, Ceva despre cronicele Mol dovei în „Convorbiri literare” 1897, p- 513 și 1 mai pre urmă. . Scriu alte istorii pentru țara noastră. Mol urmă... A. V. Gâdei, Studiu asupra cronicarilor dova, cum au stătut, pustie peste 600 de ani trecând pre aci Traian, împăratul Râmu- moldoveni, Buc-, 1898. l-u:a căruia se cunosc semnele puterii lui. C. Giurescu, Noui contribuțiuni la studiul | -re unde au tras Traian, peste multe țări. ’cronicelor moldovene, București, 1908. ■trecând cu ostile lui peste câmp! și peste ape. G. Pascu, Gligorie Ureache, Iași, 1920. li Reman. - Romei. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 10 LUCIAN PREDESCU D1N CRONICARII ROMÂNI 11 Atâția ani s’au aflat pustie, până când au tulx) 6921 2) când au stătut dintre aceștia vrut milostivul D-zeu a nu lăsa acest la domnie Alexandru-Vodă, carele întâia dată pământ fără de oameni ; care cu voia Sfin multe lucruri bune au început a face în țară. ției sale, îndemnându-se o samă de fe Făcut-au două mănăstiri mari în Moldova, ciori de domni, den domniile ce au fost pre Bistrița și Moldovița, și le-au înzestrat cu acele vremi la Râm, și cu oamenii lor den multe sate și vecini3), și cu hălăștae, și cu Maramurăș venind peste munții ungurești veșminte înăuntru, și cu odoare. Și deacă și peste munții Țării Moldovei, vânând s’au văzut luminat în cinstea domniei, în doi here4) sălbatice, până au eșit la apa ce-i ani a domniei sale, fiind mai întreg și mai zicem Moldova, gonind un zimbru, care l-au cuminte decât cei trecuți înaintea domniei și vânat, la locul unde se chiamă acmu sa lui, și multe râvnind și nevoind spre cele de tul Bourenii, pre acea apă a Moldovei; și au folos sufletului său, adus-au cu mare chel pus nume apei, de-i zisără Moldova, pre nu tuială, din țara păgâna, sfintele moștii ale mele unei cățele ce-i ziceau Molda, care n arelui mucenic Ioan Novi și le-au pus întru atunci, gonind zimbrul, s’au innecat întru a sa vestită cetate, ce este la orașul Suce acea apă, și de pre numele apei se zice acmu vei cu mare cinste, și pohvală4), de ferirea și țării Moldova. Și aceea, eșind la . locuri domniei sale și de paza scamnului5) său. De frumoase și deschise, au socotit cu toții că vei cerca la cărțile besericii vei afla scris via e loc bun de hrană, și plăcându-le tuturor ța sfinției sale, Mercuri și Joi, în săptămâna s’au întors înapoi iarăși în Maramurăș si.j P. ..șalelor; atunce îl slăvește toată țara și-au scos oamenii toți într’această țară. | noastră, în sfânta Mitropolie în Suceava, tmde-i zac sfintele moștii. Un mare voevod Și cu darul de înțelepciune ce avea dela ■nilostivul Dumnezeu, prăvind și văzând cin Letopisețul nostru cel moldovenesc scrie stea lumii cum se cade a se purtare craii, că au fost cursul anilor 6907 21 ) când au stă tut domn Alexandru-Vodă cel bun; iar leto ■J Anal. pisețul cel latinesc scrie că au fost velea- i Adică : 1413. 3' Ibagi, șerbi. 1) Fiare. , «» Pompă, fast. 2) . Adică 1399,

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 12 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMÂNI 13 Împărații și Domnii în podoabe și în obicee turcesc. înarmând oaste, 120.000 de oameni, de cinste, socotit-au și la această țară, mă și oaste tătărească și muntenească, să mear car că n’au mai fost căutat-o alții ce au fost gă cu Radul-Vodă, au trimis asupra lui Ște Domni de mai înainte; întâia dată au trimis . fan-Vodă. Iar Ștefan-Vodă, avâd oastea gata la Patriarhia dela răsărit, de au luat blago- 40.000, și Leșii ce-i venise într’ajutor cu Bu- slovenie1), și au făcut Mitropolit și i-au dat cețchii 2.000, dela Cazimir Craiu, și Ungurii scaun o sfântă mănăstire, în orașul Sucevei, i ce-i dobândise de la Mateiaș, craiul unguresc să fie Mitropolie, lângă curtea domnească, 5.000, le-au eșit înainte din sus de Vaslui, la dându-i multe sate și ocini, să fie de poslu- I Podul-Inalt. Pre carii i-au biruit Ștefan-Vo șanie21 ) sfintei Mitropolii. dă, nu așa cu vitejia, cum cu meșteșugul; că întâiu au fost învățat că au fost pârjolit iar ba preste tot locul de au slăbit caii Turcilor Din domnia lui Ștefan-cel-Mare cei gingași, și apoi, agiutând și puterea cea Era acest Ștefan-Vodă om nu mare la stat, Dumnezeească cum se vra tocmi voia lui mânios, și degrabă vărsa sânge nevinovat; Dumnezeu cu a oamenilor așa i-au cuprins de multe ori la ospețe omora fără județ3 4)... pre Turci o negură, cât nu se vedeau unul cu Era întreg la minte, nelenevos, și lucrul său altul. Și Ștefan-Vodă tocmise puținei oameni știa să-l acopere ’) și unde nu cugetai, acolo despre lunca Bârladului ca să-i amăgească îl aflai. La lucruri de războaie meșter; unde | cu buciume și cu trâmbițe, dând semn de era nevoie, însuși se vâra, ca văzându-1 ai războiu. Atunce oastea turcească, întorcân- săi să nu îndărăpteze5 6). Și pentru aceea rar I du-se la glasul buciumelor, și împedecându-i războiu de nu biruia. Așijderea și unde-i bi- I s apa și lunca, și acoperindu-i și negura, rulau alții, nu pierdea nădejdea; că știindu- I ttisu și sfărâmau lunca să treacă la glasul se căzut jos se rădica deasupra biruitorilor. ■ toeiumelor. Iară din dos i-au lovit Ștefan- Vodă cu oaste tocmită, în 10 zile ale lui Ghe- •56* In anul 6983 8), Sultan Mehmet, împăratul ■ rarie), unde nice era loc de a-și tocmire casiea. nice de a se îndreptare; ci așa el în- 1) Binecuvântare. desme2) tăindu-se mulți au perit; și mulți 2) Ascultare. 3) Fără judecată. > 4) Știa ce să facă. 5) Să nu dea îndărăt, să nu-și piardă curajul. 6) Adică: 1475. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 14 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 15 prinsără vii pedestrime; ci și pe aceea pre nise pre Turcii de-i trecuse Șiretul, au sosit. toți i-au tăiat, unde pre urmă movile de cei Și având bucurie Ștefan-Vodă de ai săi, cum morți au strâns, și multi pași și sângeațix) se aflară toți pregiur el, la loc de nevoie și au perit; și pre feciorul lui Isan Pașa, după de grijă, îndată a răpezit pre Șendrea Hatma ce l-au prins viu, l-au slobozit, și puștele le- nul înaintea oștii muntenești, cu puțintei slu au dobândit, și steaguri mai multe de o sută jitori, ca în clipe de strajă. Și dând de oastea au luat. Radului-Vodă, fură biruiți de Munteni și a- Dacă i-au bătut pre Turci, au luat în gios colo au perit și Șendrea Hatmanul, mai gios dela Podul-Inalt din pădure, și au eșit unde de Râmnic, unde mult s’au pomenit Movila purcede apa Smilei, în ținutul Tutovei; acolo Șendrii; și l-au dus de l-au îngropat în bi în legea lor au dat laudă lui Dumnezeu, că serica din Dolhești, lângă tată-său. s’au văzut eșiți la lume. înțelegând Ștefan-Vodă că adevărat Ra Iară Ștefan-Vodă pornitu-s-au după dân dul-Vodă cu oastea sa îi vine asupră, Ghena- șii cu Moldovenii săi și acei 2000 de Leși și au rie în 13 zile, au trecut Șiretul, și mai sus de gonit pre Turcii până i-au trecut Șiretul la Râmnic și-au dat războiu vitejește, și de îm- lonășești, unde se chiamă vadul Turcilor și be părțile multă vărsare de sânge s’au făcut. până astăzi. Și acolo deasupra Șiretului, la Și cu vrerea lui Dumnezeu rămas-au izbânda movila cea mare a Tecuciului au odihnit trei la Ștefan-Vodă iară muntenii pierdură războ zile. Și i-au venit veste dela starostii de Cră- iul. Dat-au Ștefan-Vodă voie oștii sale să prade ciuna, ce-i zic acmu Putna, că Radul-Vodă in trei zile cât vor putea în Țara-Româneas- vine cu oști asupra lui Ștefan-Vodă, fără că; și prădând oștenii, adus-au multă do veste. Și întristându-se Ștefan-Vodă, cu cine bândă 1). Și zăbovind Ștefan-Vodă acolo pâ avea cu ai săi, au răpezit la oșteni de-i strân nă a se strânge ostile toate, aducând și pre gea de sârg2). Atunce au sosit și Șendrea mulți din boierii Țării-Românești și alți oa Hatmanul, cumnatul lui Ștefan-Vodă, cu o meni de frunte, acolo au pus ai săi boieri și samă de oști ce au fost rămas înapoi; și în oameni de cinste de au vorovit2), și au tocmit dată și Costea Paharnicul cu alte oști, ce go de au despărțit din Milcovul cel mare o parte

li Guvernatori ai provinciilor turcești, de î. 1) Pradă. rang mai mic decât beii. S’au sfătuit. 2) De grabă, fără întârziere.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 13 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 17 de pârâu, ce vine pre lângă Odobești și trece de dă în apa Putnel, și acela până astăzi este Lupta de la Valea Albă hotar Țării Moldovei și Țării-Românești. Iară mai înainte era price1) între amândouă ță In anul 6984 ') văzând Sultan Mehmet rile: că Țara Muntenească vra să fie hotarul câtă pagubă au avut în oastea sa de Ștefan- său până în apa Trotușului, iară Moldovenii Vodă, au socotit singur să meargă să strop nu-i lăsau, până au vrut Dumnezeu de s’au șească Țara Moldovei, și să-și ia cetățile îna tocmit așa- Și au luat Ștefan-Vodă cetatea poi, Chilia și Cetatea Albă, carele fusăse mai Crăciuna cu ținut cu tot, ce se chiamă ținu înainte pre mâinile lor- Și așa au purces cu tul Putnei, și l-au lipit de Moldova, și au pus I mulțime de Turci, unde Ștefan-Vodă mult pârcălabii săi, pre Vâlcea și pre Ivan. L s’au nevoit2) să nu-i lase să treacă Dunărea; Atunce, întorcându-se Ștefan-Vodă, și I ci n’au putut, că Tătarii de o parte, Turcii mergând pre apa Bârladului în sus, și plă- de altă parte năvălind, i-au căutat numai a cându-i locul între Bârlad și între Vaslui, L dare cale Turcilor. S’au apucat de Tătari, întru acea laudă și bucurie de izbândă cu no I și pre lesne biruindu-i pre lesne, i-au gonit roc ce au biruit pre Turci și pre Munteni, au | până la Nistru. Vrea da războiu și Turcilor, început a zidire biserica Sfântului Ioan Pre- I ci văzând atâta turcime cu împăratul și mul- ditesi, în târg în Vaslui, dând laudă lui Dum l::me de oaste cu pedestrime și cu puști; și nezeu. Pre urmă au făcut și case domnești, I încă îl sfătuiau boierii să se dee la loc strimt, cum se cunosc și până astăzi. Și odihnind ■de nu-i vor putea birui încai să se apere și Ștefan-Vodă acolo cu oștile sale, și râvnind gaă. nu aibă sminteală3), întorsu-s’au de au cu nevoință21 ) a se zidire biserica și alte lu Jterat spre munți, unde și-au ales loc de răz- cruri ce arată că au făcut mai pre urmă, și < feț.u la strimtoare, la Valea-Albă, unde se întorcându-se agiutorul craiului leșesc cu acmu Războienii de pre acel războiu multă dobândă au trimis Ștefan-Vodă solii avut Moldovenii cu Turcii. Și pedestrin- săi, de i-au dus 36 steaguri, arătând vitejia ^^•-se*) oastea ca să nu nădăjduiască de ce au făcut, și i-au mulțămit de agiutor. I Alică; 1476. 1) Pricină de ceartă. | dat silința, a căutat din răsputeri. 2) Stăruință, zel, I ftgubă, pierdere. de pe cai. 2 BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 18 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 19 fugă, ci numai la arme, și-au dat războiu săvârși el să nu pule pre altul la domnie, ci Luni, iulie în 26 și, multă vreme trăind răz pre Petru Măjearul, ce l-au poreclit Rareș boiul neales, de îmbe părțile osteniți; și Tur după numele muierei ce au fost după aii cii tot adăogându-se cu oaste proaspătă, iară bărbat, târgoveț din Hârlău, și l-au chiemat Moldovenii obosiți, și neviindu-le agiutor nici Rareș. Și așa pre Petru aflându-1 și adeve de o parte; au picat, nu fiește cum, ci până rind 9 că-i de osul lui Ștefan-Vodă, cu toții la moarte se apărau, nice biruiți de arme ci l’au rădicat Domn. Și apucându-se de dom stropșiți de mulțimea Turcilor. Au rămas iz nie, nimeni n’au pierdut nădejdea, că pace bânda la Turci; și atâta de mulți au perit, și odihnă era tuturora și Qa un păstor bun cât au nălbit poiana de trupurile celor periți ce străjuește turma sa, așa în toate părțile unde au fost războiul; și mulți din boierii cei sale strejuia, și priveghea, și se nevoia să lă mari au picat și vitejii cei buni au perit cu țească ce au apucat: că nemică după ce s’au totul atunce. Și fu scârbă mare în toată țara așezat la domnie n’au zăbovit ce de războaie și tuturor Domnilor și crailor de prin pregiur, s’au apucat, și la toate-i mergea cu noroc. dacă au auzit că au căzut Moldovenii supt Iară după moartea Doamnei Rucsandei, mâna păgânilor. rămas-au domnia în grija lui Bogdan- Vodă2); și cumuși era blând și cucernic, așa tuturor arăta direptate, cât se cunoștea că Urmașii lui Ștefan cel Mare nemică nu s’a arătat în el den obiceiul tătâ- ne-său. Nice de carte era prost, la călărie Boierii și țara, după moartea lui Ștefan- | sprinten, cu sulița la halcă3) nu prea lesne Vodă cel tânăr, s’au strâns și s’au sfătuit | avea potrivnic, a săgetare den arc tare nu pre cine-și vor alege să le hie Domn, că I hputea fi mai bine. Numai ce era mai de pre obiceiul țării, nu se cădea altuia să dea I treabă domniei îi lipsea: că nu cerca bă- domnia, fără de căruia nu vrea fi sămânță I > trânti la sfat, ce dela cei tineri den casă lua de Domn- Și iscodind unul de altul, s’au I sfat și învățătură. Ion Vodă4) și-au împărțit aflat unul de au mărturisit că au înțăles I dintru Mitropolitul, ce s’au săvârșit mai I i: Dovedind. înainte de Ștefan-Vodă, și fiind bolnav Ște-I Bogdan IV, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. fan-Vodă la Hotin au lăsat cuvânt, de se va I 11 Un joc cu sulița. L -li Ion Vodă cel Cumplit.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 20 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMÂNI 21 oastea în 30 de pâlcuri, și la tot pâlcul au pus : teau că și manile le obosise și armele iși câte o pușcă; și avea 80 de puște hușnițe I scăpau. Ca acela prah se făcuse, cât nu se (■haubițe1). Iară toată oastea lui Ion-Vo- ' cunoșteau cine de a cui este; nice de sinețe ’) dă era 30.000, fără proști și adunătură ce se auzia, de trăsnetul puștelor, de îmbe păr erau pe lângă lon-Vodă. Deci, la începutul țile, cât nice pușcării nu mai știau unde mai războiului, zic că o seamă de Moldoveni să ; da. Deci lon-Vodă au îndireptat pre ai săi se fie închinat la Turci, și Turcii să-i fie | denapoia puștelor, să se mai odihnească pus în fruntea războiului, de s’au oprit fo puținei, și Turcii așijderea. Și așa stând cul într’înșii și au perit cu totul. Deci, Ca și privind unii la alții, au dat o ploaie mare, zacii cu focul, Moldovenii cu fușturile21 ),l de au muiat pravul cel de puște- Deacii, aruncau cât nu se știa Turcii ce vor face. n’au fost Moldovenilor nice de un folos, că Și văzând Turcii pre Moldoveni că vor să li s’au muiat puștele; de unde aveau nădejde moară, decât să nu biruiască, cu multe me de agiutor s’au scăpat, ce numai de-a-mâna șteșuguri au nevoit să amăgească pe Mol au căutat a se batere, și nu se puteau spri doveni să-i ducă asupra puștelor. Ce vă jini de mulțimea Turcilor. Mai apoi oaste tă zând Moldovenii meșterșugurile lor, nu-i tărească proaspătă i-au lovit, de le-au cău goneau mult, ce numai până dau dos, că. tat a dare dos ca să scape, și Tătarii a-i vedeau că fuga lor era cu înșelăciune; că gonire și a-i aruncare jos. Numai pedestri- de mulțimea lor era tot locul acoperit. mea și oastea cea de strânsură au rămas și Deacii, lăsând Turcii partea despre Căzaci, ■300 de Căzaci. Ce fiind și Turcii obosiți nu cu toată puterea s’au întors spre Moldo năvăliau așa. lon-Vodă scăpându-se de oas veni și toate pustele slobozeau asupra lor. I tea cea călăreață, și-au dat glas2), cu Căza- Iară Moldovenii stau așa cum ar hi gătiți 1 eii să se pedestrească toți. Că pedestrimea de moarte, iară nu să izbândească; și multă ■ moldovenească, ce erau adunați mai mulți moarte s’au făcut de îmbe părțile, că nul ■b dobândă decât în leafă’), era aproape de era o călcare pre pământ, ce tot pre tru- I puri de om; și mai apoi așa aproape se bă-1 ■U Paști vechi. ■ a înțeles. 1) Obuzier). i ere-.: plătiți, ci li se da o parte din 2) Cu sulițele. !

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 22 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 23 20.000 Și năvălind cu dânșii, singur lon-Vodă la împăratul; pre .Căzaci să-i lase neatinși, au luat puste, cu iurăș, dela Turci; și le să meargă de unde au venit, iară altă adună gând tabăra s’au dat înapoi și s’au tras lân tură să-i sloboază să se ducă volnici1) pre gă sat lângă Roșcani, de s’au îngropat, unde la casele lor, că nu va hi paguba lui, ce a mare nevoie aveau de apă. Iară Turcii dacă Împăratului, că robii împărăției sînt. s’au strâns toți cu cei dela goană, i-au în- congiurat mai ’nainte de apusul soarelui, și toată noaptea i-au străjuit să nu iasă A doua domnie a lui Petru-Șchiopul dentr’acela loc. Iară dacă s’au făcut ziuă cu toate puștele au început a batere într’în- Domnind Petru-Vodă în Țara Moldovei, șii; ce nemică nu le stricau, că se șențui- ca un domn cum se cade, cu de toate po se x) bine; unde, trei zile s’au apărat. Dece, văzând lon-Vodă că flămânzesc și mor de doabele câte trebue unui om de cinste; că boierilor le era ca un părinte, și la mare sete și pravul cel de puște se împuținează, | cinste îi ținea, și din sfatul lor nu eșia; să fugă să scape loc nu era; numai cu aripi I țării era apărare; pre săraci milostiv; rnână- să zboare, iar într’alt chip nu se putea, că I știrile miluia și întăria; cu vecinii de prin tot locul era ocolit de Turci. Ce au socotit [ pregiur bine viețuia, cât avea la toți nume doară cu blândețe și cu jurământuri să l bun și dragoste, de nu era a zicere că nu-i facă cu Turcii, ca să scape de moarte; și au început a trimitere la dânșii că se va în r harnic de domnie; giudecata cu blândețe china de vor trimite un om ca acela să-i L s. făr fățărie o făcea- Mai apoi, văzând ne- jure lui că, de ce va pofti, să-i facă pe voie. f voia țărei, că Turcii, pre obiceiul lor cel ne- kasiâmpărat de lăcomie, trimiseră de cereau Turcii bucuroși se primiră2) la una ca a- ceasta: decât cu arme și cu vărsare de sân ■ bani să le deie mai mult decât era adetiul *) ge, mai bine cu înșelăciune să-1 dobân t țării; deci, s’au sfătuit cu boierii țării, ce dească. Așa, trimiseră Turcii la lon-Vodă î vor face, cum vor putea rădica și alte dări de-i jurară, pre pofta lui, ca să-l ducă viu i *) Liberi. 1) Se înconjuraseră cu șanțuri. t - Obiceiul. 3)' Se învoiră.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 24 LUCIAN PREDESCU - DIN CRONICARII ROMÂNI 25 carele n’au mai fost. Că nu le era pentru dând bani de cheltuială la cuhne’), au fost că n’ar putea birui să dea această dare lăcrămând și au fost zicând: „aceste sînt țara: ce pentru că se făcea obiceiu, carele lacrimile săracilor”. De acolo boierii s’au în nu-1 vor părăsi Turcii, că și acela vor lua tors în țara leșească, toți, și s’au așezat la și altele vor isvodi’), cum s’au și tâmplat. târg la Podhaeț și aiurea. Și și-au ales sfat acestei nevoi, ca să se isvo- Deci, lui Petru-Vodă putem să-i zicem cel dească dela altul iară nu dela dânsul ; ci Milostiv, că binele au lepădat pentru țară s‘au gătit să se ducă den țară. Iară boierii și alt nime ca dânsul așa nu s’au mai aflat. îl apărau și-1 sfătuiau să nu-și lase scaunul Era domn blând, ca o matcă fără ac; la și țara, să se dea acea dare, că alții vor da, giudeț dirept; nice bețiv, nice lacom, și pu și țara tot nu va hălădui1 2). Ce Petru-Vodă tem să zicem că toate pre isvod le-au ținut nice într’un chip n’au vrut să se apuce să să nu se smintească. Acest Petru-Vodă au dea acea dare și să ia blestemul țării asu domnit 12 ani și giumătate, întru amândouă pra sa. Ce și-au tocmit lucrurile înainte, domniile. și lăsă boierii să păzească scaunul țării. Ia ră el s’au rădicat cu fruntea boierilor, că boierii se temură a rămânere să nu pață ca Vechile boerii mai ’nainte de lancul-Vodă; între carii e- rau: Stroiciu Logofătul cel mare, cu frate- Tocmit-au (Alexandru-cel-bun) și boieriile său Simion Stroiciu, Ieremia Movilă Vorni f mari în sfat, de chiverniseala țării și a pă- cul, cu frate-său Simion Paharnicul, ce au I mântului Moldovei: eșit la domnie amândoi mai târziu, și An Logofăt mare, giudecător și alesător de drei Hatmanul, și alții mulți carii nu se în ■ ocini, ispravnic pe o samă de oameni de durau de dânsul. Și au trecut pren țara le | frunte ce sînt curteni la țară și giudecător șească în țara nemțească, după ce au dom L tutulor cine sînt cu strâmbătăți în țară, și nit 7 ani și giumătate; și acolo s’au așe I Lrător de seamă tuturor ispravnicilor ce zat. Șl spun de acest Petru-Vodă cum că, ■ .sin* la curtea domnească-

1) Vor găsi, vor inventa. I 1) La bucătărie, pentru casă. 2) Nu va fi în pace.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 26 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 27 Vornic mare în Țara-de-gios, giudecător toată cheltuiala curții și a oaspeților ce ar tuturor din țară și globnie *) de morți de veni în țară, și toate catastișele țării în om și de șugubini1 2) ce se fac la partea lui, mâna lui. și vornic Bârladului. Stolnic mare, cu obiceiu la zile mari și Vornic mare de Țara-de-sus, giudecător la veselii domnești îmbrăcat în haină dom tuturor din țară și globnie1) de morți de nească, și vine înaintea bucatelor domnești, globnie de morți de om și de șugubini ce se le tocmește pre masă înaintea Domnului cu fac în partea lui, și volnic Dorohoiului. tipsiele și dvorbitor întru acele zile. Pârcălab de Hotin, la margine, despre Comis mare, ispravnic pre povodnici și țara leșească și căzăcească, giudecător tutu pre toți caii domnești, și merge înaintea ror la acel ținut. povodnicilor și a Domnului- Hatman, pârcălab și portar de Suceava, Medelnicer mare, cu obiceiu îmbrăcat în și ispravnic pre toate ostile țării. haină domnească la zile mari, dvorbitor la Postelnic mare, dvorbitor3) înaintea Dom masa Domnului, și pre fripturele ce se a- nului, și pârcălab de Iași, și tâlmaciu în limbi duc în mase. străine. Clucer mare, ispravnic pre beciurile dom Spătar mare, și staroste de Cernăuți, și nești, pre miere, și pre colacii ce vin dela este obiceiu să se îmbrace la zile mari cu orașe, la Născut. haină scumpă domnească, dvorbitor, cu ar Sluger mare, ispravnic pre toate oboroa- me domnești încins, cu spata Domnului, în- cele ce se dau la cuhnia dojnnească și la tr’acele zile. slugitorii curții, de carne. Păharnic mare, și pârcălab la Cotnar și Jitnicer mare, ispravnic pre toate obo- Hărlău, are obiceiu să direagă Domnului la roacele de pâne ce se dau la curtea Dom zilei mari, la mese, cu păhar. nului și la slujitorii curții și la oaspeții ce Visternic mare, ispravnic pre socotele ce vin în țară. fac să se ia din țară, și grijind și împăr Vameș mare, ce ține scălele i) țării pen țind. lefe slujitorilor, și purtător de grijă a tru vămi, și are obiceiu de duce dulcețt și

1) Care judecă, care amendează. 2) Nelegiuiri. 1 Trecătorile, vămile. 3) Care face slujbă, de al cărui sfat se ascultă. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 28 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 29 cofeturi în zile mari la masa Domnului, și Postelnici den al doile înainte, câți vra ispravnic pre neguțători. Domnul să facă, deprinzându-se la acea Șătrar mare pre corturi domnești,- și in I cinste es și alte cinsti mai mari. oști și în alte căli, și purtător de grijă tu Spătar al doile și al treile; cel al doile nurilor. dvorește *) la mese, când nu dvoreșțe cel Ușier mare, purtător de grijă tuturor so mare, și el îmbrăcat, și cu spata încins, și lilor și tâlmaciu străinilor la giudeț1). i cu buzduganu la mână, la spatele Domnu Armaș mare, ispravnic și purtător de lui; iară al treilea dvorește peste toată grijă pentru toți cei ce fac rău și cad la vremea. închisoarea țării, pen temnițe și pedepsitor Păharnicul al doile, după vorba paharni tuturor acelora și cei giudecați de moarte, cului celui mare dvorește la masă, și dire dați în mâna lui să-i omoare. ge2) păhare cu băuturi la Domn. Agă, ispravnic pre dărăbani, și pre târg Păharnicul al treile, iarăși când nu di pre Iași giudeț2). rege al doile, de direge și el la masa Dom Logofăt al doile, hotărîtor de ocini in nului. toată țara. Postelnic al doile în toată vre mea dvorbitor înaintea Domnului, fecior de boier ales. Logofăt al treilea, cărturar, scriitor bun, credincios la „toate tainele Domnului; și cărți, ori den țară, ori dela prieteni, de un de ar veni, toate în mâna lui merg; și cu învățătura Domnului dela dânsul es răs punsurile; și pecetea țării în mâna lui; și orice giudețe și îndreptări se fac oamenilor, fără pecetea Domnului nu pot fi, care-i în mâna Logofătului al treilea- 11 Face serviciul. 1) Judecată. 2, Pregătește paharele cu băutură, toarnă bău 2) Judecător. ră ia ele.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY EUSTRATIE LOGOFĂTUL

Asupra vieții lui Eustratie Logofătul n’a- vem informații aproape deloc. El apare ca fost logofăt la 1632, 1644 și 1646, și desigur că în acest rang a și murit. Așadar, Eustratie Logofătul n’a fost un copist obișnuit, ca alți mulți autori de pe a- tunci, ci a fost un boer mare din divanul țării Moldovei, de sub domnia lui Vasile Lupu, și a fost totodată și unul dintre învă- țații timpului acela, după cum vom constata din opera sa chiar. Dacă Eustratie Logofătul ne e necunoscut ca om, în schimb, opera sa e cunoscută în mod precis. Iată ce ne-a rămas dela el: 1) „Pravilea aleasă, scoasă și tocmită și ă'entru multe svinte scripturi”. Pravila se află în manuscript: Originalul mânuscriptu- lui a fost găsit de către Timoteiu Cipariu și se afla cândva — în biblioteca acestuia. Pravila e scrisă la 1632.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 32 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 33 Manuscriptul Pravilei cuprinde o prefață In dosul titlului se află: „Stihuri în ste- și un epilog ambele iscălite „Eustratie biv ma Domniei Moldovei". (fost) logofăt”- Traducătorul spune în prefață: „Și mai In epilog, Eustratie spune că „a scos-o” vârtos vădzând nedreptățile și asuprealele (Pravila) de pe grecește pe românește, și că mișeilor, carele fac cei neînvățați și neînțe- a utilizat — pentru a o compune — operele ! legători diregătorii și giudeațele depre la toate următorilor scriitori: Ion Zunara, Toader I scaunele Moldovei, drept aceea cu multă o- Valsamon, Mihail Vlastari și Constantin — sârdie s’au nevoit Măriia Sa de-au cercat Terasie Armenopol; dar Eustratie nu a: prea multe țări până l-au îndireptat Dum- dacă a executat o traducere fidelă ori liberă nezău de-au găsit oameni ca aceea, dascăli după acești scriitori. și filozofi, de-au scos den cărți elinești și la Pravila aleasă e prima redacție a Pravile tinești toate tocmele ceale bune și giudecțele lor împărătești, tot ale lui Eustratie, — din celor buni creștini și svinți împărați, carele 1646 (vezi mai jos), căci titlul întreg al ei e lea o lumină lumineadză și arată tot lucrul reprodus pe pagina a doua a titulaturii Pra- _ I celor întunecați și proști și neînvățați, ca să vilelor împărătești. cunoască strâmbătatea tuturor și să giude- 2) „Șiapte taine a(le) besearecii’, Iași 8 ce pre direptate, carele să chiamă acum pra- Noembrie 1644. Aceasta-i o tipăritură. E tra- vile împărătești. dusă de Eustratie și cu o prefață de mitro „După tocmeala și nevoința Mării Sale politul Varlaam al Moldovei . Domnului datu-s’au învățătură și mie unul Șiapte taine cuprinde șapte versuri. îmai mic și nice de o treabă a Mării Sale 3) „Cartea românească de învățătură dela rob Eustratie biv logofăt, de am scos aceste pravilele împărătești și dela alte giudeațe, cu pravile și le-am tălmăcit den scrisoare gre dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie (Lupu) cească pre limbă românească, ca să poată în- Voivodul și Domnul Țării Moldovei, din mul eage toți”. te scripturi tălmăcite din limba elinească Din Prefață reese deci, că Eustratie a tra- pre limba românească. In tipariul Domnesc — din ordinul lui Vasile Lupu — Pravilele s’au tipărit în mănăstirea a Trei Sfetitile in părătești din grecește în românește, pen- Iași, dela Hristos 1646”. răufăcătorii să poată fi judecați, și tradus în limba românească pentruca și ■ l-'J s BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 34 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMÂNI 35 răufăcătorii să-și dea seama după cari norme Eustratie cunoștea — ca boer — limbile in sunt judecați și condamnați- dispensabile timpului său, slavonește și gre Pravilele împărătești sunt, prin urmare, cește. El a rămas în istoria literară româ un cod penal. nească prin opera socială pe care a creat-o: Pravilele împărătești cuprind 1254 paragra Pravila. fe, în două grupuri: 1) Prima parte e for mată din 94 paragrafe (și aceasta, la rândul BIBLIOGRAFIE ei, din două părți: a) 16 paragrafe, numite Asupra lui Eustratie Logofătul s’au scris pricini, și 78, numite glave) și e o traducere următoarele studii: după o colecție de legi din sec. IX gre Bianu I., Manuscriptul românesc dela 1632, cească, cunoscută mai mult sub versiunea ..Columna lui Traian”- III, 1882, No. 4—5 p. latinească. 210—17. 2) A doua parte a Pravilelor împărătești Bianu-ELoăoș, Bibliografia veche româ cuprinde 1160 paragrafe din cari 1159 para nească t. 1, fasc. II, p. 147—50, 156—8. grafe sunt traduse după Prosper Farinaccius, Bujoreanu I. M., Colecțiuni de legiuirile Praxis et Theoricae Criminales. României, vol. III. București, 1885, p. 3. Pravilele împărătești a fost unul din codi Cipariu T., Crestomație și analecte litera cele penale foarte utilizate pe vremea aceea. te. Blaj, 1858, pag. XXXI, 212 (și nota), Ale lui Eustratie fiind mai clare și mai con 216—18. cise decât pravila lui Matei Basarab din Ța-. I Cipariu T., Principia de limbă și scriptură, ra-Rdmânească, acesta a utilizat-o cu folos| [Blaj, 1866, pag. 103, 107, 113—14. în țara sa. Iar Neculai Mavrocordat din Țaraj [ Gaster Dr. M., Crestomație română, vol. I, Românească a poruncit să i se traducă Pra-\ Leipzig 1891, pag. 76—9, 114—23. vilele lui Eustratie, denumită și Pravila lui\ I Longinescu G. Șt., Istoria dreptului româ- Vasile Lupu. kesc- Buc. 1908, pag. 136—59. I Longinescu G. Șt., Pravila lui Vasile Lupu Eustratie biv logofăt a fost unul dintri ■ Prosper Farinaccius, București 1909. boerii lui Vasile Lupu Vodă, care s’a intere 1 Longinescu G- Șt., Pravila Moldovei din sat în de-aproape de bunul mers al Moldo fcipul lui Vasile Lupu, București, 1912. vei,- și constatându-i lipsa unui cod penal ■Lcnginescu G. Șt., Legi vechi românești și Va grăbit să i-1 dea, așa cum s’a priceput

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 36 LUCIAN PREDESCU izvoarele lor (Anciennes lois roumaines et leurs sources), t. I, București, 1912, pagina IV—VI. Longinescu G. Șt., Părerile d-lor N- lorga si I. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu, Buc. 1915. Peretz I., Pravila lui Vasile Lupu și iz MIRON COSTIN voarele ei grecești, „Arhiva”, (Iași), XXV 1914, No. 5—6 p. 201—221. (1633-Dec. 1691) Săulescu G., Glosarul codicelui D. Vasile Lupu, „Buciumul Român”, 1875, No. X. De cembrie, p. 433—448. Miron Costin este fiul lui Alexandru Co- Sion I. G., Pravila lui Vasile Lupu, Boto stin. Prima învățătură o primește la Bar, în șani, 1875, p. 179. Podolia, la școala iezuiților italieni, deoarece părinții lui fugiseră acolo din cauza prigoa nei lui Vasile Lupu-Vodă. La Bar, tânărul Miron Costin capătă vaste cunoștinți, propa gate cu ardoare de adepții umanismului. La 1651, Miron Costin, în vârstă numai de 13 ani, luptă în armata regelui polon, Cazi- mir, contra Cazacilor- Prin 1652, Miron Costin, cu familia sa, « întoarce în Moldova, unde se împacă cu Vasile Lupu, care le acordă misiuni diplo- ■a’ice, atât lui Miron Costin, cât și tatălui

■ La 1657, Gh. Ștefan-Vodă ridică pe Miron bwrîr la rangul de sulger și-1 trimite în fcuenia. la Matei Basarab, ca să trateze y^anță contra Turcilor. Stefăniță Vodă Lupul, Miron ajunge

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 38 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 39 paharnic și ia parte, împreună cu Domnul — „Ales-au Petriceicu Vodă din toți boerii Munteniei și cu Tătarii, la expediția ordo țării mai de treabă la voroavă pre Miron nată de poartă contra Ardealului. Costin. Și mergând Miron Costin la cortul In 1661, Miron e înaintat în rang, de Da- vezirului, pusu-l-au vezirul de au ședzut bija Vodă, ca pârcălab de Hotin. După un înaintea lui, și i-au dzis vezirul să-i spue, an, pleacă cu Dabija Vodă într’o expediție drept: pare-le lor bine că au luat împără- războinică. țiia Camenița, au ba? Iară Miron au răs Miron Costin s’a dovedit un fin diplomat. puns că se teme a spune drept. Vezirul au De aceea se ridică repede la cele mai mari zîmbit a ride și i-au dzis să grăiască, să nu ranguri boerești. In 1665 este mare-comis, să teamă. Atunci Miron au dzis: Sîntem în 1666 mâre-paharnic și apoi mare-vornic noi Moldovenii bucuroși să se lățească îm- de Țara-de-sus, până în anul 1675. In 1673 părățiia în toate părțile cit de mult, iară începe un război crâncen între Poloni și peste țara noastră nu ne pare bine să se Turci. Teatrul luptelor era Moldova. Sul lățească! tanul Mehmet vine în persoană să conducă Atunci vezirul iar au rîs și i-au dzis: Drept lupta. Dela Țuțora, unde își stabilise car ai grăit’. tierul general, el vine să viziteze lașul. La un an după această luptă, Petriceicu Domnitorul Duca, cu un grup de boeri, îi Vodă trece pe față de partea Polonilor. face o primire frumoasă. Miron Costin, cu Miron Costin, cu toate că era și el par acea ocazie, se plânge Sultanului de pur tizanul acestei politice, cunoscând situația tarea nu tocmai corectă a Domnitorului, critică a țărei și puterea Turcilor, nu vrea dar pentrucă acesta era protejat de vizirul să-1 urmeze ; și ne spune tot I. Neculce Kiipriili, n’a fost mazilit îndată, ci numai că ar fi grăit astfel Domnitorului: „Ori să după căderea Cameniței. In urma acestei lie voia Măriei Tale ori să nu -fie, noi nu întrevederi, sultanul cere noului Domnitor ne vom lăsa casele să Te iee Tătarii, și s’au Petriceicu Vodă să-i trimeată pe „un boer închinat și i-au zisu: să fii Măria Ta să- care-i mai de treabă” pentru a discuta cu nătosu, și au eșitu afară’“. el despre soarta Moldovei. Este ales Miron Domnitorul rămas singur, fuge la Poloni Costin. Iată ce spune despre aceasta, cro și in locul lui vine Dumitrașcu Cantacuzino, nicarul l. Neculce: partizanul Turcilor. In anul 1676 sub Du-

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI mitrașcu, Miron Costin ajunge Mare Logofăt că a fost primit Miron Costin de Constantin și ocupă acest post până în anul 1678. Când Cantemlr: Duca Vodă ocupă tronul Moldovei pentru „Venit-au atunce și Miron logofătul din a treia oară (1679—1684), Miron Costin își Țara Leșească foarte scăpătat, și l-au avut reia vechiul post. In timpul acela se întâm Cantemir Vodă în milă și în cinste. plă un fapt, care cauzează moartea lui Și avînd trei feciori i-au boerit, pe loniță Duca Vodă. Pe când se întorcea acesta, îm l-au făcut sărdar, pe Neculai logofăt al preună cu Miron Costin, dela asediul Vienei, treile, pe Patrașcu. camaraș mare, și și-au Duca cere sfat dela boierii săi, pe unde ar logodit Cantemir Vodă și o fată cu dînsul fi mai bine să intre în țară- Se zice că Mi pre anume domnița Safta, iară pe Miron ron Costin l-ar fi îndemnat să apuce pe logofătul l-au făcut staroste de Putna. valea Oituzului și Domnul l-a ascultat. Când Pre aceia vreme pusese Cantemir Vodă hat au ajuns în satul Domnești, au aflat că man pe Velicico, ce era frate cu Miron lo Petriceicu, care vroia să-și reia domnia, gofătul”. vine asupra lor însoțit de o armată polo Cronicarul Neculce ne povestește cum neză. In fața acestei primejdii, Don litorul Constantin Caoremir a început să prindă Duca cere iarăși sfatul boerilor. Unii boeri ură pe frații Costini. Domnitorul Constantin ' * l-au sfătuit să ia calea spre Focșani, spre Cantemir, fiind un om foarte incult și iu a nu fi prins de Poloneji; dar Miron Costin bitor de petreceri „carte nu știea, ce numai îl îndeamnă să rămâie pe loc. Dar sunt iscălitura învățase de o făcea... mânca bine prinși și Duca e dus la Lemberg, unde moare. și bea bine”,... era mereu ironizat de frații Numai Miron Costin reușește să scape. Costinești. întors în Moldova, e primit bine de Pe Odată ei i-au zis. la masă: triceicu Vodă, care-i acordă ranguri boe- „Mai c-.es cu paharele Măria Ta, și mai rești. Dar Miron, peste scurt timp, e ne rar cu orînduelile, că birul țării este iertat voit să pribegească iar în Polonia în 1684, dela Poartă, și-t weă să-ți d'.n, Măria Ta, ca să-l urmeze pe Petriceicu. samă odctă, și nuM putea”. In anul următor, Miron se întoarce în In cele din urmă, Constantin Cantemir Moldova, . unde era Domn Constantin Can- se gândi să scape de frații Costini- în temir. Iată cum arată cronicarul Neculce demnat apoi de un grec, Constantin acuză

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 42 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMÂNI 43 pe frații Costini de pactare cu Brâncoveanu cină și cum au descălecat aceste părți de ca acesta să-i ocupe tronul, și pune la cale pămînt, a scrie multă vreme la cumpănă au omorîrea lor, prin tăierea capetelor, ceeace stat cugetul nostru. Să încep osteneala acea se și întâmplă. sta după atîtea vacuri dela descălecatul țări Se pare că în urmă, Cantemir a regretat lor cel dintâiu de Traian împăratul Rîmului, omorîrea Costineștilor, căci spune Neculce: cu câteva sute de ani preste mine trecute, „Cantemir Vodă după aceia mult s’au căit se sparie gândul- A lăsa iarăș nescris, cu ce-au făcut și de multe ori plîngea între' mare ocară înfundat neamul acesta de o toată boerimea și blestema pe cine l-au în samă de scriitori, este inimii durere. Bi- demnat de au grăbit de i-au tăiat, că după ruit-au gândul să mă apuc de această trudă”. aceia n’au trăit un an nici Cantemir Vodă La cari istorici face aluzie Ureche? De și au murit”. sigur la Simion Dascălul, compilatorul cro nicei lui Grigore Ureche, care a afirmat că, Moldovenii se trag din niște tâlhari. Opera lui Miron Costin in consecință, Miron Costin se va stră dui, în De neamul Moldovenilor, să arate , Dela Miron Costin ne-a rămas: că Românii se trag din latini și că au vie- Cartea pentru descălecatul d’intăiu al țuit neîncetat în Dacia, dela descălecatul Țării Moldovei și neamului moldovenesc. lui Traian până la întemeerile țărilor ro Sau, mai are titlul: De neamul Moldoveni mânești (al doilea descălecat). lor, din ce țară au ieșit strămoșii lor. Acestea-s punctele de sinteză ale cărții Cronica aceasta a fost începută de Miron De neamul Moldovenilor și prin ele Miron Costin încă din tinerețe și a terminat-o Costin s’a ridicat enorm în importanța sa abia între 1685—1691. de cronicar. Din prefață aflăm motivul principal care El s’a servit de toate izvoarele indigene l-a determinat pe cronicar să scrie opera sa: cunoscute pe vremea lui, de argumente fi „începutul țărilor acestora și a neamului lologice și de mărturiile istoricilor străini. moldovenesc și muntenesc, și cîți sînt în ță Izvoarele indigine în legătură cu această rile ungurești cu acest nume Romîni până problemă, se mărginesc numai la cronica ăstădzi, de unde sînt și din ce seminție, de BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 44 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 45 lui Grigore Ureche, pe care Miron Costin teresante și multe naivități pe care croni a cunoscut-o în copia lui Simion Dascălul. carul le-a cules din tradiția populară. Așa Argumentele filologice susținute de Miron se spune despre Radu Vodă că se chema Costin nu puteau fi serioase, având în ve Negru, pentrucă era negru. Muntenii de ase dere stadiul acestei științe pe vremea lui. menea sunt negri la față, din motive geo Rămâne acum să susție mai serios pro grafice „țara lor e mai bătută de soare de blema sa, cu argumentele scoase din isto cât Moldova”. Apoi alt motiv de natură cro ricii străini. Aici Miron Costin apare destul nică mai este și acela, că „mai toți boerii de bine documentat. El utilizează aproape de frunte au obiceiul de-a lua pentru copii, pe toți istoricii străini, care au discutat a- doice dintre țigance”. Și comentează mai ceastă chestiune. departe Miron Costin: Cauza acestei vaste cunoștinți a lui Mi „Eu unul nu pot lăsa să treacă acest lu ron Costin în studiile străine, trebue cău cru despre ei, ca despre niște rude și frați tată în faptul că, în cronica sa, a utilizat ce-mi sînt, avînd și ei aceiași soartă și ace cartea lui Topeltin: Origines et occasus leași simțiminte cu noi”. Transsylvanorum, apărută la Lyon în 1667, Sînt foarte juste și interesante părerile de unde cronicarul nostru a luat informa filologice ce le găsim în această carte: ții asupra studiilor străine. „Dovada cea mai vădită despre neamul Letopisețul Țârei Moldovei și Munteniei. și obârșia acestui popor este limba lui, care Scrisă în limba poloneză, Miron Costin a nu este alta decât cea latinească stricată,.,, scris letopisețul acesta pentru a ne face cu- și multe cuvinte nu se deosebesc nici măcar noscuți străinilor. într’o literă”. Letopisețul e scris din îndemnul unei per Descrierea Țării Moldovei in versuri de sonalități poloneze, și după 1667, căci utili Miron Costin, cancelar al Țării Moldovei, zează și aci pe Topeltin. Daszow, 1684- E tot în polonește. Letopisețul se aseamănă în cuprins cu Miron Costin arată cine l-a îndemnat s’o „De Neamul Moldovenilor”. Ea are în plus scrie: câteva capitole referitoare la Muntenia, de „Am fost îndemnat la lucru de geniul care nu se ocupase în „De Neamul Moldo Maestății Voastre, stăpâne prea milostiv, venilor”. In ele găsim pe lângă lucruri in văsându-vă că, pe când adunați știri despre

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 46 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 47 țările cele mai mari și întinse, nu dispre- fel de scrisoare gând slobod și fără valuri țuiți de a cerceta începutul și starea țărilor trebuește, iară noi prăvim cumplite vremi mai mici. Deși istoricii Ieși cei vestiți pome și cumpănă mare pământului nostru și nesc și întâmplările militare ale Moldovei și nouă. Deci primește această dată atâta din Țării Românești, iară mai vârtos Cromer truda noastră, ca să nu se uite lucrurile și și Piasecki mărturisesc și obârșia lor ita cursul țării, de unde au părăsit a scrie răpo liană, totuș ei nu-și frământau mintea să satul Ureche vornicul”. afle când și de cine au fost aduși Italienii Letopisețul e scris între 1673 și 1675- în Dacia, și nu aveau nici o știre de descă In el, Miron Costin utilizează mai multe lecatul al doilea al Moldovenilor”. feluri de izvoare: Poema aceasta n’are valoare istorică, de 1) Izvoarele externe. El citează o sumâ, oarece e făcută din memorie, pe când Mi mare de istorici străini: Bonfin, Dion, Top- ron Costin peregrina prin Polonia, și era peltin Cromer, Dlugoș, Stricovski, Piasecki, scrisă numai în scop de propagandă, de a Bielskie, Marțin Pașcovskie, etc. ne face cunoscuți. 2) Tradițiile din bătrâni pe care le uti Ea, cel mult, poate avea importanță lite lizează pentru epoca dela 1620 până către rară. sfârșitul domniei lui Vasile Lupu. Când des Letopisețul Țârei Moldovei. E continua crie domnia lui Moise Moghilă și Alexandru rea cronicei lui Grigore Ureche, adică dela iliaș, ne spune că are știri din cele auzite Aron-Vodă (1595) până la 1661. In prefață, dela oamenii bătrâni. Miron Costin spune că ar fi dorit să-1 ducă 3) Cunoștințele sale proprii, pentru epoca mai departe; bă încă, că ar fi dorit să-1 dela 1653 până la sfârșit. scrie dela Traian. Spune Miron Costin: Chronicon Terrae Moldovicae ale Aarone „Fost-au în gândul mieu, iubite cetitoriu- principe. le, să fac letopisățul 'Țării Moldovei din des E o traducere întocmai a Letopisețului călecatul ei cel dintâiu, carele au fost de Țârei Moldovei, ca să ne facă cunoscuți Traian împăratul, și urdzisem și începătura străinilor. letopisățului, ce sosiră asupra noastră cum Traducerea are însemnătate, deoarece ne plite aceste vremi de amu, de nu stăm de desvălue înțelesurile multor cuvinte neaoșe scrisoare, ce de grife și suspinuri. Și la acest BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 48 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 49 de pe atunci, pe cari, în ediția românească, Costin, e cultura lui „savantă” față de a- nu le-am fi cunoscut. ceea a altor cronicari și imparțialitatea cu Viața Lumii, poemă de 84 versuri, unde care a tratat, fie pe Domnii dușmani fie pe vorbește despre „deșărtăciuni”. cei prieteni, fie faptele în legătură cu ei, Stihuri împotriva zavistiei, din 24 versuri. fie chiar acolo unde a vorbit despre latini 18 versuri despre origina latină a Româ tatea neamului nostru. nilor, tipărite la sfârșitul Psaltirii lui Do- softei din Uniev 1673. BIBLIOGRAFIE Viața Lumii are o predoslovie (prefață), Asupra lui Miron Costin s’au scris urmă în care Miron Costin arată scopul urmărit toarele studii: în această poemă: Cartea pentru descălecatul dintâiu a Ță „In toate țările, iubite cetitoriule, se află rii Moldovei și neamului moldovenesc, în acest feliu de scrisoare, care elineaște rit- M. Kogălniceanu „Letopiseți”. mos se chiamă, iară sloveneaște stihoslovie. Letopisețul Țării Moldovei dela Aaron Și cu acest chip de scrisoare au scris mulți Vodă, de unde este părăsit de Ureche, vor lucrurile și laudele împăraților. Asia au scris nicul de țara de jos, în „Letopiseț” I. vestitul Omir războaiele Troadei cu Ahilevs, Despre poporul Moldovei și al Țării Ro asia Virghilie începătura împărăției Rîmu- mânești (text polon cu traducere româneas lui, și alți dascăli fără număr”- că) în „Cronicele Rom.”, III. Tot în predoslovie are și un mic tratat V. A- Ureche, Miron Costin. Opere com de versificație. „Viața lumii’ a fost inspi plete ed. Academiei, Buc. 1886—88, voi. rată după modelul Ecclesiastului, un text I—II religios ce cuprinde idei creștine amestecate Mironis Costini, Chronicon Terrae Mol- cu idei budiste. daviae ab Aarone Principe, traducere lati Viața Lumii a cunoscut o largă răspân nă descoperită de dr. E. Barvinski și- publi dire în popor căci până azi se află frag cată la Comisia istorică a României, Buc., mente din ea în cântecele de stea și în bo Socec, 1912. cituri. De Neamul Moldovenilor, din ce țară au * * ieșit strămoșii lor, publicată de C. Giurescu Ceeace caracterizează pe cronicarul Miron (Comisia istorică), București, 1914. Nr, 159 4 BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY DIN CRONICARII ROMÂNI 51 50 LUCIAN PREDESCU

L. Șăineanu, Glosar de cuvinte vechi și DIN LETOPISEȚUL TĂRII MOLDOVEI străine din operele lui Miron Costin, Buc. • * 1887. V. A. Ureche, Schițe de istoria litera Despre Domnitorul Radu-Vodă turii române, Buc., 1884. Fost-au acest Domn, Radul-Vodă, deplin AZ. Gâdei, Studiu asupra cronicarilor mol la toate și întreg la hire; cuvântul ce grăia doveni din sec. XVII, Buc. 1898. ca o pravilă era tuturor giudeațile cu mare Șt. Orășanu, Cronicarii moldoveni, Buc. dreptate și socoteală, fără fățărie cu cin 1899. stea, iară nimăruia cu voie veghiată ’). A- C. Giurescu, Noui contribuțiuni la stu vea acest cuvânt: „Domnul hiecarele când diul cronicelor moldovene, Buc., 1908. giudecă pre un boiarin cu un curtean, ochii I. Tanoviceanu, Marele Spătar Ilie Țifes- Domnului să fie pre boiarin, iar giudețul cu și omorîrea lui Miron și Velișco Costin, pre calea sa să meargă. Și așa, când se pâ- Buc., 1910. reaște un curtean cu un țăran, mai de cin S. Pușcariu, 1st. lit. rom. în sec. XVJI, Si ste să hie curteanul și la cuvântu și la cău biu, 1920- P. P. Panaitescu, Influența polonă în o- tătura Domnului, iară nu abătându-se giudețul din calea sa cea direaptă”. Și la ' pera și personalitatea cronicarilor Ureche multe divanuri zicea către vornicii cei de și Miron Costin, Buc. 1925. gloată: „voinice, zi celui om, mâne să mai iasă la divan”, ferindu-se să nu hie greșit cumva giudețul. Și de se prilejia cumva ne- gâcit giudețul la un divan, se îndrepta la altul. Zicea de multe ori: „nimic nu ocă- reaște pre Domnul așa ca cuvântul nestă tător”. Pentru boiari zicea: „de mare folos și cinste este domniei și țării boiarinul în țelept și avut, că deacă are Domnul cinci,

1) Cu pornire, cu răutate ascunsă.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 52 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMÂNI 53 - _ .. h • ■ ..r • •• - s£ * șeăse boiari avuți, nice de o nevoie a tării hire între oameni mai mult slujesc. Răs- nu se teame”. Cu boiarul ca cu un boiar, cu puns-au Radu-Vodă boiarilor: „mie să nu slujitorul ca cu un slujitor, cu țăranul ca vi se treacă cuvântul vostru, nu mi se ca cu un țăran făcea voroave1), și tot cu blân de ; iară eu știu firea omului, că nu-i de dețe și cu mare înțelepciune; că deși era boiarie; iară iacă-1 voiu boiari, pentru voia răpit la vremea sa, iar nu îndelung”. Domniilor voastre”. Și a doua zi l-au chie- Pre boiari la mare cinste îi avea și zicea: mat și i-au dat vătăjia de divan, care era la ,,pre un om dacă-1 boiareaște Domnul, nu cinste în zilele Radului-Vodă; și aprozii cei încape să-1 suduească. De nu se poartă cum de divan cât mai de cinste nice la o dom se cade unui boiar, să-1 scoată și să pue al nie n’au fost : cu urșinice1) mulți, și cu tul în. locul lui; iară a-1 suduire sau să nu cabaniță cu jder, și cu hulpi îmbrăcați a- i se treacă cuvântul grăit cu cale nu se prozii; și ori la cine și la ce boiarin mer cade”. gea cu carte domnească în picioare sta bo- Avea o slugă Radul-Vodă încă din copi iarinul, până ce cetea cartea. lăria sa, căruia socotind că nu-i este hirea de boiarie, îl scotea de-a-mână2) iară boiarie nu-i da- Ce el văzându-se den afară Mazilirea lui Constantin Movilă den rândul altora, pre hirea omenească, ce (1611) este pururea silitoare în viață să hie între cei de frunte s’au rugat Mitropolitului și Și așa s’au așezat Constantin-Vodă, fe boiarilor să grăiască Radului-Vodă pentru ciorul Ieremiei-Vodă cel mai mare, la dom dânsul, să nu hie uitat, hiindu-i slugă de nie, cu bucuria țării, având țara nădejde atâta vreame, și așteptând în nărocul stă- că va urma pre tată-său. Ce departe au pânu-său să hie și el între oameni. Grăit-au fost Constantin-Vodă de acea fericire, ce boiarii cu toții pentru el să nu fie uitat, precum zice Isus Sirah: „vai de acea ce ca o slugă veachie ce este, că și slugile în tate unde este Domnul tânăr” — luându-se nădejdea stăpânilor săi să ajungă și ei a și Constantin-Vodă după socoteala tinerea- țelor, n’au păzit datoria sa deplin spre Im- !) Stetea de vorbă, la sfat, II plătea din mână, cu bani de ai lui. 1) Haine de catifea. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 54 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI părăție. Și precum scrie leatopisețul cel leșesc, dântâiași dată birul anului celui tale! Că nu caută să agonisească sieși nume dintâiu nu l-au plinit; și așa scârbindu-se bun ceva la țară, ce caută, desfrânați, nu împărăția, au mazilit pre Constantin-Vodă, mai în avuție să strângă, care apoi totuși și«au dat domnia lui Ștefan-Vodă Tomșa. se risipeaște, și încă și cu primejdii caselor Nu i-au folosit lui Constantin-Vodă uricele lor; că blestemul săracilor, cum se zice, ce avea dela împărăție, date tată-său le- nu cade pre copaci, cât de târziu! remia-Vodă de domnie vecinică lui, fecio Era, acest Gaspar-Vodă multă vreame rilor lui și nepoților lui, că Turcul cu vreame terziman la împărăție, adecă tălmaciu tu dă, cu vreame ia; precum este vreamea, așa turor soliilor creștinești ce vin la împără ție și fiind și la mijlocul păcii ce făcuseră lasă: blând, când este vreame de blândeațe, între împărăția Neamțului și între împără sămeț și ager, când este vreame de săme- ția Turcului, pentru slujba aceea i-au dat ție. Creștinului nice odată cuvântul nu-1 aice în Moldova domnia, în locul Radulul- ține, nice este a-1 amăgi rușine; toate pre Vodă. Iară cât s’au așezat la domnie, mă cum este vreamea face. car că era la mare credință la împărăție, îndată s’au așezat cu gândul spre părți cre știnești. '«s; Domnia lui Gaspar Vodă De laudă este hiecare Domn să hie spre (1619-1620) partea creștinească, ca această țară, căci Gaspar-Vodă era om de neamu său Ita trăeaște așa în statul său1), așa până aemu lian, cum zicem la noi în țară Frâne; om pentru țară creștină stă până astăzi în rân neștiutor rândul, și a obiceaiurilor țării, durile sale, însă, cu înțelepciune, nu fără fără limbă de țară, care lucru mai greu nu socoteală și fără temeiu, ca în loc de fo poate hi, când nu știe Domnul limba țării losul țării să-i aducă perirea, cum s’au pri unde domneaște. lej it aemu și în vreamele noastre în câteva O Moldovă! de ar hi Domnii tăi, carii rânduri, de adusease a mulți nesocoteala stăpânesc în tine, toți înțelepți, încă n’ai și nebunia mare cumpănă acestui pământ. peri, așa lesne! Ce, domniile neștiutoare Dumnezeu mai bine știe, că de nu s’ar hi prilejit o seamă de capete să cearce mij- rândul tău și lacome sânt pricine perirei *) In starea, în condițiunea care se cuvine. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 56 LUCIAN PREDESCU DIN CRONICARII ROMANI loace și să nu alearge la împărăție, are hi au rămas cum au putut încăpea întru înțe fost la perire de istov1) țara aceasta în câteva rânduri. Așa adusease la mare pri lepciunea acelui Domn acea nemilă de mejdie țara și domnia lui Gaspar-Vodă- țară,), au venit fără zăbavă țara la hirea sa și până la anul s’au împlut de tot bivșugul și s’au împlut de oameni. Un Domnitor vrednic Milele Domnilor pot așeza țările; nemila și lăcomia fac răsipă țărilor. Făcusă Bar După moartea Radului-Vodă, celui Ma novschi-Vodă mare volnicie1) întâiu Curții, re, boiarii și țara văzând pre Barnovschi să deae la bir numai odată într’un an, și Hătmanul, om de țară și fără coconi21 ), cu oricine din curteni de nevoie au răsărit dela noscut împărăției cu slujbele ce făcusă la ocina sa, ori la sat boiaresc, ori la sat dom Hotin, la Sultan Osman, și știut și căpi nesc, pre toți i-au adus iarăși la breaslele tăniilor tătărăști, ales3) lui Cantemir, cu seale, și la locul său, și siliștilor pe unde se care legasă prieteșug încă din mârzâcia lui, pustiisă au dat slobozii2), chiămând oameni la Toporăuți, la o trecătoare a lui în țara din țara leșească, și așa s’au împlut țara leșească, au ales cu glasurile tuturor pre de oameni în puțină vreame. Barnovschi-Vodă la domnie și au mers o seamă de boiari la împărăție de i-au adus steag de domnie..- Domni ambițioși Ce cum floarea și pomeții și toată ver O! nesățioasă hirea Domnilor spre lățire deața pământului stau ovilite de bruma că și avuție oarbă! Pre cât se mai adaoge, zută peste vreame4) și apoi după lină prea atâta râhnește ! Poftele Domnilor și a căldură a soarelui vin iară la hire și ia frăm- împăraților n’au hotar; având mult, cum sețile seale ceale împedicate de răceala n’ari avea nimică le pare; pre cât le dă brumei, așa și țara, după greutățile ce era Dumnezeu nu se satură! Având domnie; la Radul-Vodă (carea veacurilor de mirat cinste, și mai mari și mai late țări poftesc. „Deh Derviș derchilimi auhuzbeedă, vedu 1) Cu desăvârșire. 2) Copii. 3) Mai ales. 1) Libertate, favoare. 4) Prea ele vreme. 2) A adus colonii de străini. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY 58 LUCIAN EREDESCU DIN CRONICARII ROMANI 59 patisah derichlimi, nechii uccecdâ”, adecă se aude au nu este ? — căci nu toate sân: zece derviși pe un covor pot încăpea, iară adevărate câte vin pren auzul nostru. Așa doi împărați într’o țară nu încap. Atând și mirosul, de multe ori înșală, fiind multe țară, și țara altuia a o coprinde cască; și mirodenii dentâi greale, iară apoi mare și așa lăcomind la a altuia, sosesc de pierd iscusit miros fac. Gustul însă este așa, că și al său. Multe împărății în lume, vrând multe ne par că sînt dulci, apoi simțim să ieae alte țări, s’au stins pre sine. Așa amărăciunea și, împotrivă, multe amare că s’au stins împărăția lui Darie împărat de sînt ne pare, și sînt dulci. Pipăitul iarăși, Alexandru Machedon; vrând să supue țări multe pipăim în chip de unele, și sînt al le grecești și toată Machedonia, Darie au tele, și nu le putem cunoaște pre singur pi stins împărăția sa, de au căzut pre mânele păitul, fără vedearea. Iară vedearea singu lui Alexandru Machedon. Așa împărăția ră den toate așează în adevăr gândul no Cartaghinei vrând să supue Râmul, au că stru, și ce se veade cu ochii nu încape să zut la robia Râmleanilor. Așa Pir împărat, hie îndoială în cunoștință. vrând să iae Italia, au pierdut țările seale. Așa și noaă, iubite cetitorule, cu mult Așa și Mihai-Vodă, vrând să hie craiu la mai prea lesne a scrie de aceste vreami, în Unguri, au pierdut și domnia Țării-Mun- care mai la toate ne-am prilejuit singuri. tenești. Și pentru lungimea capetelor - ce s’au scris Așa și Vasilie-Vodă.-. au început svadă den îndelungata domnia lui Vasilie-Vodă cu Matei Vodă. mai sus, den eșitul cel dintâiu den scau nul țării a lui Vasilie-Vodă. începem a scrie de domnia lui Gheorghe Ștefan-Vodă, care Un uzurpator ori cu direaptă cale, ori cu direapte mij loace, rădicându-se asupra Domnului său, Den cinci simțiri ce are omul, anume: i-au luat domnia. Toate unele ca acestea vedearea, auzul, mirosul, gustul și pipăi den orânduiala a lui Dumnezeu că sînt se tul, mai adevărată de toate simțirile este cred. vedearea. Că prin auz, câte aude omul, nu îndată ce s’a așezat Gheorghe Ștefan- se poate așeza deplin gândul: este așa ce Vodă în scaunul domniei, cu sfatul lui Che- mini lanoș, hetmanul lui Racoți, și a Dii-

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY DIN CRONICARII ROMANI SI LUCIAN PREDESCU J 60 tele sale cu Vasilie-Vodă și Boj căpitanul cului, spătarul lui Matei-Vodă Domnul cu lefecii, și darabanii cu Cara căpitanul muntenesc, au ales și den oastea ungureas lor, și avea și siimeani1) vre-o 60, și Nemți că și den Muntenia, și au ales și o seamă foarte buni 100. Iară deacă au văzut ră de oameni și den țară, cu Pătrașco Morea- ceala tuturora și a slujitorilor și a căpita nul Hătmanul, și au trimis spre Hotin în nilor, pre carii avea mare nădeajde, pentru urma lui Vasilie-Vodă. mila ce le făcuse cu multe vreami înainte, Știa și Vasilie-Vodă de toate ce se lucra s’au apucat de trecătoarea Nistrului... în Iași pe urma lui; și trimiseasă și al doile rând dela Hotin sol la cuscru-său, la Hmil hetmanul căzăcesc și la ginere-său Timus cerând agiutor cum mai de sârg i). Năvălirea lăcustelor La Leși încă m’au trimis pre mine Ia starostele de Cameniță, la Pătru Potoțki, Cu un an mainte2) de ce s’au rădicat - Hmil, hatmanul căzăcesc, asupra Leașilor, feciorul hetmanului Potoțki, la eșitul că aproape de săcere, eram pre atunci la școa- ruia den robia Crâmului mare agiutoriu îi lă în Bar, în Podolia pre cale fiind dela dedeasă Vasilie-Vodă cu banii săi. Aceaste sat spre oraș, numai ce văzum despre amia- aducându-i aminte, îl poftia să se afle de zăzi un nuor cum se rădică de o parte de agiutor la primejdia lui. Și cu aceea solie aflându pre starostele, cale de trei zile mai ceriu, un nuor sau o negură; ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie deodată până sus de Cameniță, la nește ocine a lui, în ne-am tâmpinat cu norul ceala de lăcuste, dată au lăsat toate trebile sale și au pur cum vine o oaste stol. In loc ni s’au luat ces spre Cameniță. soarele de desimea muștelor cele ce zbura Iară până a sosi starostele la Cameniță, la Hotin într’o zi dau știre lui Vasilie-Vodă mai sus; ca de trei sau patru suleți, nu era mai sus; iară carele era mai gios de un stat că iată sosesc oștile lui Ștefan-Vodă asu- pră-i. Au stătut în gânduri dentâiu, să dea de om și mai gios zbura deala pământ. Ur războiu cu câți oameni avea lângă sine, că let, întunecare asupra omului sosind, să ră- încă era toți boiarii cei de scaun cu gloa- 1) Corp de armată compus din lefegii streini. 2) Mai ’nainte. i) cât mai curând. BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY DIN CRONICARII ROMANI 63 LUCIAN PREDESCU fost lăcuste, însă pre une locuri și nu ca dlca oarece mai sus, iară multe trecea ală acea desime ca în acela an, de care s’au turea cu omul, fără sieală’) de sunet, de scris. Iarna se găsia în pământ îngropate ceva; se rădica în sus dela om o bucată pe multe locuri. marea acea poeadă2), și așa mergea pe dea supra pământului ca de doi coti până în Intr’acestași an au venit vara și lăcuste trei sulițe în sus, tot într’o desime și în- în Țara Moldovei de au acoperit cu tabe- tr’un.chip. Un stol ținea un ceas bun, și rile lor pre multe locuri și au mâncat roada deacă trecea acela stol ca un ceas și giu de pâne la multe părți; și așa s’au îngropat în țară, care din an în an tot s’au îngropat mătate sosia altul, și așa, stol după stol, cât și s’au înmulțit fără cislă1) de multe, până ținea dela prânz până în de seară- Unde într’acest an la veleat 7220 21 ) și așa s’au a- cădea la mas, ca albinele de groase zăcea; daos de s’au înmulțit cât nu se vedea soa nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de rele de dânsele când zburau; ce nu era pu stol și nu se pornia până nu se încălzea tință să meargă omul pe drumuri călare bine soarele spre prânz; și călătoria până sau cu carul și de putoarea mare unde se în deseară, și până la cădearea de mas, ” tâmpla masul lor. Ci atâta se scumpisă cădea și la popasuri. Insă unde mânca ră pânea, cât s’au adaos mare cumpănă oameni- . mânea numai pământul negru împuțit; lor spre foamete; și aceasta fu certare dela nice frunze, nice paiu ori de iarbă ori de Dumnezeu pentru păcatele noastre; că pre- semănătură nu rămânea; și se cunoștea •ste aceste încă au mai trimis Sfinția sa și unde poposia, că era locul nu așa negru Dumnezeu și oști străine asupra țării, și la popas, ca la masul aceai mânie a lui schimbările Domnilor adese, și cu obiceiuri Dumnezeu. Câteva zile au fost acea urgie; izvodite3) de nou, și prăzi și robii, precum den părțile den gios mergea în sus. Și tot vei citi înainte la rândul său 4). atuncea au fost și aice în țară lăcuste; și după acela an și la al doilea, însă mai pu ține. r) Fără număr. Și apoi, și în zilele lui Ștefan-Vodă au 2) Adică: 1712. 3) Puse la cale, inventate, 1) Sfială, teamă. 4) întâmplarea® e de pe timpu Mi- 2) Mulțimea. hail Stu BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚII BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY ------d s s i > In „Biblioteca Dimineața** au apărut: Nr. Nr. 1. —M. Sadoveanu : Războiul 21. ■—Ion Dongcrozi : Surpriză. Tabla de materii Balcanic. 22. — Sandu Teleajen : Poveș 2. — I. Agârbiceanu : Diavolul. tile lui Hinu Ion. 3. — P. I. Jouve : Spitalul. 23. -— Jack London : Omul cu 4. — Gerard de Nerval: Mâna obrazul încrustat. vrăjită. 24. — I. Ciocârlan : Flămânzii. Grigore Ureche . . . . pag- 3 5. — Oscar Wilde: Crima Lor 25. — Eug. Boureanul : Lupii. „ 31 dului Arthur Saville. 26. — J. H. Rosny : O sărutare. Eustratie Logofătul . . 6. — A. de Herz : Șeful gării. 27__ Al. Ciura : Homunculus. Miron Costin...... „ 37 7. — Gleb Uspenski: Lăcustele. 28. — Lecn Tolstoi: Viața mea. 8. — Gala Galaction : Toamne 29. —N. Batzaria : Prima tur de odinioară. coaică. 9.-—Edgar Poe: Fantezii hu 30. — J. Jaures : Patru cuvân moristice. tări. 10. — Remy de Gourmont : Se ianjenul . cretul Iui Don Juan. 32. — Goethe: Faust. 11. —Gh. Brăescu : Nuvele. 33. — Ioan Petrovici : Aminti 12 — G. Galaction: Viața lui rile unui băiat de familie. M. Eminescu. 34. — Thomas Mann : Tristan 13. — H. de Balzac : Adio. 35. — Natalia Negru: Amazoana 14. — Albert Samain : Xanthis 36. — Joseph Conrad : Laguna. sau vitrina sentimentală. 37. — I. Vinea : Descântecul. 15. -—H. Sanielevici : La Mont 38__ Anatole France : Crain- morency. quebille. 16. — Blasco Ibanez : împrumu 39. —- Holger Drachman : Po tul răsposatei. vestiri din Danemarca 17. — Anatole Prance : Domni 40. — H. Sanielevici : In tren șoara Roxana. 41. — Henri de Se 18. — Anton Bac'albașa : Din cretul Contesei Barbara. viața militară. 42. — I. Agârbiceanu : Siagwft- 19. — Stefan Petică : Poeme. tate. 20. — Bojena Niemțova : Zâna 43. — H. Brands Bataac și apelor. Stendhal.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY ? — Nr. Nr. Nr. 44. — N. Davidescu : Crima din 70. —• Guillaume Apolinaire: Dru strada Nopții. )5. Arthur, Schnitzler: Dan 124. — I, Agârbiceanu: Dactilo mețul din Praga. satoarea greacă. grafa, 45. — Guy de Maupassant : Li 71 — Vsevolod Garșin Floarea vada de măslini. roșie. 96. — H. Sanielevici: Civilizația 125-126.—Selma Lagertoef Mus 46. — Septimiu Popa : Sărutul 72. — N. Batzaria : In tinerețe I 17-98.— Blaise Cendrars: Aur. kyttan. ce! mai dulce. sau la bătrânețe |9.__Heinrich Heine: Memoriile 127; — Leonida Andreev: Câinele 47. —J. H. Fabre: Din minuni 73. ■— Israel Zangwill : O lună d-lui de Schnabelewopski. de pripas. le instinctului la insecte. de miere. 00 — Ion Dongorozi: Pacostea 128. :—Paul Zarifopol: Artiști li 43__ W. A. Hofman : O mi 74. — Rabindranath Tagore •'. 01.—Vladimir Korolenco: Noap terari și Idei literare ro reasă la loterie. Patima iubirii. .... tea. -. mâne. 49.2_ d. n, Teodoreseu :Kadeș. 75-76.— Carl Ciapek : R. U. R. 102. — Giovanni Papini: Duș 129. — F, Brunetiere: Arta și 50. — Lazăr C. Lazarovici : Wer 77. —■ Th. Dostoievski : Croco : Morala. ther. dilul. manul somnului 51. — Adrian Pascu : D-nul Șef 78. — Thomas Hardy: Micile 03.—Ivan Cankar: Vartolomei. 130. —Constantin Fedin: Trans 52-53. — Georg Bernard Schaw: ironii ale vieții. argatul și dreptul său. vaal. Profesiunea d-nei Warren 79. — Walter Hansclever: An- 04. — F. Dostoiewski: Cine-i 131. — Gheorghe Carapancea : 54-55. — V. Purișkevici :. Cum tigona. vinovat. Redeșteptarea. am ucis pe Kasputin. 80. — Octave Mirbeau: Un om 05-106.—Sergiu Voronoff; Cu 132. — Emile Zola: Moartea lui 56. — Octave Mirbeau: Nebuna. sensibil. cerirea vieței. Olivier Becaille. 57. »_ Voltaire : Plăpumarul 81. —Dr. Ygrec: Viața și filo- 07__ Ștefan Zweig : Amok. 133. — Hugo Martin: Intermezzo chior și Taurul alb. sofia lui Spinoza. 08. — August Strindberg-: Dra romanesc. 58. — George M. Zamfireșcu : 82. —-Tudor Tsodorescu-Brani- ște: Ochiul de nichel. goste de pâine. 134. — Voltaire: Naivul. Gazda cu ochii umezi. 135. —J. Racine: Fedra. 59. — Anatole France : Către 83. — Thomas Mann : Copilul ;09. — Theophile Gautier : O timpuri mai bune. minune. noapte a Cleopatrei. 136__ Sigrid Undset: Materni 60. — Henr. Mann: Nevinovata. 84. — Simona Basarab: Robii 10. — Honore de Balzac : Con tate. 61. — I, Neagu-Negulescu : Cla pământului. tes?, Langinski. 137. — Const. Graur: Câți-va că și Kcbot. 85. —H. G. Wells: Oul de cristal. 11-112.— J. Conrad: Taifun. inși. 62/—Georges Duhamel: Odaia 86. — Gh. Brăescu: Alte schițe încercări vesele. 113. — Benedetto Croce: Liris 138. — Paul Zarifopol: ceasornicului. mul și totalitatea artei. de precizie literară. 63. —Jens-Peter lacobscnj O 87. — Knut Hamsun : Caucaz. 88. — p. Zarifopbl; Despre stih 114-115.—Romulus Cioflec: Cu- 139. — Schalom Alechem ; So împușcătură in ceață. trecrând Spania. cietate veselă. 64. — Șal om Aledhem ; Un șai 89. — Th. Dostoiewsky : Visul unui om ridicul. Ce-am vă zeci si șasă. 116.—Ivan Bunin: Potirul vieții. 140. — Ed. S. Konya: 90. — N. Davideșcu: 'Zâna dini 118.— Paul Verlaine : închiso zut în Olanda. 65. —Luigi Pirandello: Livre fundul lacului. tul roșu. rile mele. 141. -—Nieolae Nicandrov: Scene 91. — Ladislas, Reymont: Po Nocturne. 66. — H. Sanielevici : Familia vestiri. I [19. — Ștefan Zweig: Scrisoarea Lowton. 92. —Masimp Bontempelli : Fe-d unei necunoscute. 142. -—Em. Gârteanu: Nuvele. £7-63.—Leonid Andreev: Viața ■ metec visele»' melc. E0-121.— Gh. Panu: Din viața 143. — Ion Sân-Giorgiu: Atitu părintelui Vasile Fivieschi 93. — Fonore de Balzac: Vendețal animalelor. dini critice. £7- —I. Petrovici,; Văzute și tră 94. — Eug. Reigis: Drumuri iai t-2-123. — Valery Larbaud : : 144—Clauds D-scora ite. spii ale. Fermina Marquez. Bourrat BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY - i

Mr. ' 145. - A. Cehov: Pavilionul No. 6 152. — Isra : Tran 146. - Eug. Boureanul: Omul dafirul di letto. fără da noroc! 153. — Douglas Jerrold: Nopții' 147. - I. Hermann: Fără copil. unui bărbat însurat. > .148. - Bjornstjerne Bjornson: 154. — Ion Creangă: Cinci po Synnove Solbakken. vești. 149. - Jules Valles: Amintirile 155. — Ion Sân-Giorgiu: Pagiu unui student sărac. de critică. 150. - Adrian Verea: Apollo 156. — Vladimir Lidin: Spo nius din Tyane. vedania Marinei Wenew ’ 151. - Arthur Schnitzler: Pe zewa. marginea mormântului.

BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY BCU IASI / CENTRAL UNIVERSITY LIBRARY