CONTRIBUŢII LA ISTORIA ARHEOLOGICĂ a CHIŞINĂULUI (Catalogul Monumentelor Arheologice)
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
III. PROTEJAREA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC CONTRIBUŢII LA ISTORIA ARHEOLOGICĂ A CHIŞINĂULUI (Catalogul monumentelor arheologice) Ion Tentiuc Mariana Vasilache Intensifi carea cercetărilor istorice şi, inerent, a Bezviconi (Bezviconi 1996), nu sunt abordate în celor arheologice, trecerea de la aspectele cu ca- nici un fel perioadele preistorice sau, altfel zis, is- racter general la cele de analiză aprofundată, de toria arheologică a urbei. detaliu, fenomene observate în ultimele decenii, a Menţionăm că cele mai timpurii atestări ale unor condus la evidenţierea unor posibilităţi reale pen- situri arheologice în localitatea Chişinău le gă- tru a pune în lumină aspecte noi şi elemente con- sim în sursele documentare scrise medievale şi cludente, anterior necunoscute, privind evoluţia premoderne. Astfel, chiar în prima menţiune a comunităţilor româneşti în anumite zone restrân- toponimului Chişinău, cea de la anul 1436, este se, particularizând investigaţiile la nivel regional amintită o aşezare veche, probabil dispărută, se- şi local. Prin aceasta se explică interesul crescut liştea tătărească, situată peste râul Bâc, vis-à-vis şi apariţia unui număr impresionant de lucrări de Colina Măzărache (DRH 1975, nr. 158; MEF şi studii monografi ce dedicate istoriei unor loca- 1978, doc. nr. 22). Un alt document menţionează lităţi aparte, sate, comune, dar şi unor oraşe din „săliştea vechi a Mănceştilor”1. Totodată, în actele Republica Moldova. din perioada medievală şi modernă, în calitate de În această ordine de idei, de un interes constant s- reper pentru delimitarea hotarelor unor proprie- a bucurat şi Chişinăul care, în virtutea poziţionării tăţi, sunt amintiţi mai mulţi tumuli. Aceştia apar sale geografi ce şi economice, la începutul secolu- sub diferite denumiri, printre care „Movila Lun- lui al XIX-lea a devenit un important centru po- gă”, „Movila Găunoasă”, „Movila Calului”, „Mo- litic, administrativ şi cultural al regiunii. Această vila lui Bârcă”2 (Eşanu 1998, 141-142, 159, 191), ipostază a determinat şi atenţia sporită de care a „Movila lui Hreapcă”, „Movila Turcului”, „Movila benefi ciat localitatea din partea istoricilor, dar şi lui Zăgănescu” (Хынку 1987, 14-16, 18), „Movila a amatorilor de antichităţi, pentru toată perioada lui Burcel” (Sainciuc 2000, 62), „moviliţa mică”, modernă. „beşica di movilă”, „beşăcuţă de moviliţă” (Eşanu 1998, 190), „din gios di movilă” etc. Pe de altă parte, vom remarca faptul că până în prezent nu s-a reuşit creionarea unei imagini co- Intensifi carea cercetărilor arheologice de după erente, unitare referitoare la dinamica locuirilor cea de-a doua confl agraţie mondială a făcut să umane, în zona geografi că investigată, din cele se acumuleze mai multă informaţie despre peri- mai vechi timpuri până în perioada medievală. oadele puţin cunoscute din trecutul Chişinăului. Lipsa unor cercetări arheologice direcţionate, a Primele investigaţii perieghetice şi de teren sunt unor investigaţii de amănunt, privind perioadele efectuate în anii 1955-1956 de către cercetătoa- istorice lipsite de suportul documentelor scrise, rea moscovită Ana Meljukova (Hîncu 1996). În a făcut ca în studiile de sinteză, în lucrările mo- partea de nord a oraşului, la intersecţia şoselelor nografi ce sau în cele cu caracter enciclopedic, Poltava şi Chişinău-Străşeni a fost descoperită şi dedicate Chişinăului, multiple aspecte social- parţial investigată aşezarea aparţinând perioadei economice, politice şi culturale să fi e refl ectate Hallstattului tracic, datată în secolele XII-X a. foarte sumar, în fraze generale. Spre exemplu, în Chr., care a dat nume unei noi culturi arheologice cele trei monografi i dedicate istoriei Chişinăului, – Chişinău-Corlăteni (Мелюкова 1956, 25-54; publicate până în anul 1945, cea „jubiliară”, din anul 1913 (Юбилейный 1913), lucrarea lui Ştefan 1 Scrisoarea lui Enăcachi Păun de la 25 septembrie 1811 (vezi: Ciobanu de la 1925 (Ciobanu 1996) şi cea privind Eşanu 1998, 191). semimileniul capitalei de la 1936, de Gheorghe 2 După hotarnica moşiei Mânceşti (= Munceşti) de la 8 mai 1780. Tyragetia, s.n., vol. V [XX], nr. 1, 2011, 333-352. 333 III. Protejarea patrimoniului arheologic Лапушнян, Никулицэ, Романовская 1974, nr. Lozna-Dodeşti-Hansca (= Protodridu) din seco- 79, 28). În anul 1956 Emanuil Rikman a efectuat lele VII-VIII d. Chr. (Bodean 2010). un mic sondaj în zona Petricani a Chişinăului, în Totodată, în anul 2010, au fost efectuate primele Valea Husia, unde a dezvelit o groapa menajeră investigaţii în zona istorică a Chişinăului, lângă din perioada secolelor III-IV d. Chr., aparţinând Biserica Măzărache. Aici, pe lângă unele mate- culturii Sântana de Mureş-Černjahov (Рикман riale din epoca bronzului tardiv şi epoca fi erului 1975, 124). Un alt mic sondaj a fost efectuat în anul timpuriu, au fost descoperite fragmente sporadi- 2002, de către cercetătorii Gh. Postică, I. Borziac ce de ceramică din secolele XI-XIII, aparţinând şi I. Tentiuc, în zona istorică a oraşului, în partea culturii Răducăneni, dar şi un număr impresio- de jos a străzii Hânceşti. A fost adunată o colecţie nant de materiale din secolele XVI-XVII şi XVIII- mică de ceramică din perioada medievală, fără a XIX. Pentru perioada evului mediu cele mai inte- putea identifi ca şi complexe arheologice. resante s-au dovedit a fi un şanţ de apărare adânc Prima investigare arheologică de amploare, în de până la 4,5 m şi lat, în partea superioară, de hotarele Chişinăului, a fost efectuată doar în anul până la 5 m, care întretăia promontoriul Bisericii 2009. În timpul lucrărilor de amenajare a lacului Măzărache pe linia est-vest, formând, probabil, o Valea Morilor, s-a descoperit o staţiune paleoliti- fortifi caţie de refugiu care a funcţionat în secolele că şi resturile unor schelete de mamuţi (de la cel XVI-XVII4. Totodată, la poalele colinei Măzăra- puţin şase indivizi) (Obadă 2010, 139). Tot aici, che, au fost descoperite resturile unei locuinţe de pe suprafaţa de circa 1265 m2 investigaţi, au fost suprafaţă cu pivniţă de piatră, datată în secolele colectate 68 piese din silex, câteva percutoare şi XVI-XVII şi ale unei construcţii monumentale mai multe vârfuri de suliţă şi de săgeată din os3. din cărămidă roşie, bine conservate. Aceasta de la urmă pare a fi apeductul urbei, identifi cat în Cercetările de salvare întreprinse în 2009 şi 2010 apropierea aşa-numitei Fabrici de Apă a oraşului, de către cercetătorii de la Muzeul Naţional de Ar- proiectat de arhitectul Al. Bernardazzi la sfârşitul heologie şi Istorie a Moldovei şi de la instituţiile secolului al XIX-lea (Бубис 1997, 59-62). specializate ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei au permis de a identifi ca în această microzonă câ- În procesul investigaţiilor, deopotrivă cu alte teva situri arheologice din diferite perioade isto- complexe aparţinând aşezării medievale Chişinău rice. În afară de staţiunea din epoca paleoliticului din secolele XVI-XIX, a fost descoperit cimitirul superior de la Valea Morilor unde, conform unor afi liat locaşului. Este necesar să menţionăm că opinii, era şi locul pentru vânătoare de mamuţi, la cea mai mare parte a necropolei a fost distrusă distanţa de circa 500 m spre vest de ea, pe ambele în perioada postbelică. Investigaţiile au fost efec- maluri ale râuleţului Durleşti, pe locul de vărsare tuate la periferia de sud-vest a cimitirului şi lân- în lac, a fost descoperit un important sit pluris- gă absida de nord a Bisericii. Pe o suprafaţă de tratigrafi c. Cercetările arheologice de salvare au circa 80 m2 au fost descoperite 52 de morminte. permis identifi carea, pe o suprafaţă de circa 600 Înmormântările sunt efectuate în conformitate cu m2 a unor complexe (locuinţe şi gropi menajere) ritul şi ritualurile creştine de înhumare. Defuncţii din mai multe perioade istorice: resturi de locu- erau depuşi pe spate, orientaţi cu capul spre vest, inţe şi gropi din perioada eneolitică, aparţinând cu braţele amplasate pe piept (în cazuri izolate unor aşezări din perioada Precucuteni III (înce- mâinile sunt puternic îndoite din cot şi depuse pe putul mileniului V a. Chr.) şi Cucuteni-Tripolie umeri) sau abdomen. Adâncimea la care au fost AB2 (mijlocul mileniului V a. Chr.); gropi mena- descoperite gropile funerare variază între 50 şi jere din perioada Hallstattului tracic, aparţinând 150 cm. culturii Chişinău-Corlăteni (secolele XII-XI a. O altă necropolă medievală a fost descoperită Chr.); resturi de locuinţă din epoca romană (cul- şi parţial cercetată în stânga râuleţului Bâc, pe tura Sântana de Mureş-Černjahov, secolele III-IV strada Corneşti, de către S. Agulnicov. Cele două d. Chr.); două locuinţe din perioada evului me- morminte investigate fac parte, probabil, din ve- diu timpuriu, aparţinând culturii protoromâneşti 4 Cercetătorul Ion Hîncu credea că această fortifi caţie ar pu- 3 Informaţia o datorăm cercetătorului ştiinţifi c de la Institutul tea aparţine secolelor IV-III a. Chr. (Hîncu 2003, 163). Până de Zoologie al AŞM, Teodor Obadă, mulţumindu-i şi pe aceas- la noi cercetări, problema datării şanţului de apărare rămâne tă cale. deschisă. 334 I. Tentiuc, M. Vasilache, Contribuţii la istoria arheologică a Chişinăului (Catalogul monumentelor arheologice) chiul cimitir al Râşcanilor, aparţinând secolelor această listă a crescut până la 45 (Nicolaev 1993, XVI-XVII. 205-207). * * * Numărul monumentelor luate în protecţia sta- tului a crescut pe măsura extinderii cercetărilor Ce cere de menţionat puţinătatea şi chiar lipsa ştiinţifi ce, a creşterii interesului pentru patrimo- cvasi-totală a investigaţiilor arheologice efectuate niul naţional mobil şi imobil. Astfel, în anul