BCU Cluj / Central University Library Cluj

pnhARrrRATnrcn ATF^Tm rcnMĂi?- G. TUTOVEANU, MARIN ŞTEFÂNESCU, VASILE AL-GEORGE, CRIDIM, LUUnuurxniUMI nL"lul WUWICUV. ^ BATZARIA, M. G. SAMARINEANU, GEORGE A. PETRE, CEZAR CRISTEA, AL. CAZABAN, PETRU E. POPP, VIORA CIORDAŞ, ION FOTI, MĂRIA BAIULESCU. PAUL I. PAPADOPOL, CONST. CEHAN- RACOVITZÂ, GEORGE I. ROIBAN, GINO LEVATI, MIHAIL DRAGOŞ, GEORGE BOTA, SAVIN CONSTANT. E. HODOŞ, N. E. IDIERU. CLIŞEE, VEDERI DIN MARAMUREŞ, DESENE DE GINO LEVATI, BORIS BELICOV ŞI VARADI.

Număr dublu. ooooooooooooooo No. 5—6 ooooooooooooooo Preţul: 7 lei- CELE TREI CRIŞURI ABONAMENTE: Pe un an . • Lei 100.— Pe un an autorităţi . Lei 200.— Pe un an Studenţi . Lei 70.— Anunţuri şi reclame după tarif. .— Manuscrisele nu se înapoiază.

iun itiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiijiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiurti

CUPRINSUL: * Albania. Const. Cehan-Racovitză: Conu' Ştefănijă *G . Tutoveanu:* Să nu pătrundeti. deputatul. Marin Ştefănescu: Filozofia şi politica. George Roiban: Furtună. Vasile Al-George: De Profundis. G. B.: Din snoavele lumii. Cridim: Ridendo. Gino Levati: „Notturno" de D'Annunzio. N. Batzaria: Gigica lui Nea Niţă. George Bota: „Bine informaţi." M. G. Samarineanu: Noaptea. Mihail Dragoş: Tristia. George A. Petre: In lumea mea. Savin Constant: Florilor. Cezar Cristea: Semănătorul. Arpătăceanu: Epigrame. Al. Cazaban: Răzvrătirea oilor. E. Hodoş: Unificare sufletească. Petru E. Popp: Martirii din Beiuş, Cridim: Sonetul. Viora I. Ciordaş: Pagini Triste. N. E. Idieru: Vasco di Gama. Ion Foti: Prometheu înlănţuit. Ion Foti: Cronica literară. Măria Baiulescu: Simbol de viată- Nibar: Scrisori din Bucureşti. Paul I. Papadopol: Delavrancea-Coşbuc. Pag: Cronica teatrală, Note, Cărji, Reviste, Memento. Clişee, Vederi din Maramureş, Desene de Gino Levati, Boris Belicov şi Varadi. iniiilMlillllllllfllllliiNiiillllillllllllllliniiiiniiiiiiniiiiiiiiillilllHllllllllliiliiiii iiilillllllllllllliiiiii iiiiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiMiiiiiii COLABORATORII REVISTEI: I. Agârbiceanu, C. Banu, NBCU. Bănescu Cluj, G /. CentralBogdan- UniversityAurel I. Lepădatu Library, A. ClujLupeanu-Melin, General Duică, N. Batzaria, Zaharia Bârsan, Măria Baiulescu, Moşoiu, S. Mehedinţi, V. Merujiu, A. Magier, T. Lucian Blaga, V. Bogrea, Oct. Beu, Elena Bacaloglu, Murăşanu, M. Mora, D. Nanu, A. Nanu, Cincinat Const., Victor şi George Bacaloglu, Emanuil Bucu{a, Pavelescu, I. Paul, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Al. Bogdan, George Bota, Al. Cazaban, AI. Gura, Puşcariu, V. Petala, Alex Pteancu, Ecaterina Pitiş, R. Ciorogariu, A. Ciortea, Th. Capidan, A. Cotruş, D. Pompei, Matilda Poni, Paul I. Prodan, Pr. Gh. Gh. Ciuhandu, Viora Dr. Ciordaş, V. Corbasca, Pteancu, George A. Petre, P. I. Papadopol, Mircea Cridim, V. Demetrius, R. Demetrescu, I. G. Duca, Rădulescu, G. Rotică, C. Râuleţ, M. G. Samarineanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir, Ion Dragu, Alexandrina Scurtu, Ion P. Sachelarie, Al. T. Bucura Dumbravă, Mihail Dragoş, Victor Eftimiu, Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefănescu, C. Ion Foti, G. Galaction, VI. Ghidionescu, Vasile Sudeteanu, Caton Theodorian, G. Tutoveanu, Nuşi Al-George, Ovidiu Hulea, N. Iorga, Emil Isac, Tulliu, N. G. Tistu, I. Ursu, George Voevidca, Con­ M. Iorgulescu, N. E. Idieru, E. Lovinescu, I. Lupaş, stanta Zamfir, George M. Zamfirescu.

Cas a de Păstrare din Societatea anonimă Oradea-Mare Banca de credit Nagyvâradi Takarekpenztâr din Oradea-Mare Strada Nicolae lorga (Zoldfa-utca) 2 în casa proprie

Cumpără şi vinde valute streine pe cursul cel mai favorabil. Primeşte depuneri pe lângă cea Oradea-Mare mai mare dobândă. Dă împrumuturi cambiare, Str. Alexandri Nr. 2. hipotecare de cont curent şi avansuri. 11II111111C F 1111 < • 11 • 11 • • • I • LI 1111 • • > LI • • I MflIIMIIIIIIIJimiillMIIIIIIIIIIIlHIlIMlilII imillllMlllimillllllllllltHIIIIIIIII Anul 111. No. 5-6. ORADEA-MARE 1-15 Martie 19ZZ

MUMIIIIIIIIIIlllllllMIlUllllIHlIlllf i 111! tl IMIM J i 111 tf 11111 f 111MI ttf LLKLLTTTLIU 11 iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiii

IIMIIIIlllIilIIIHIlllllllllIU ILftltlIIIIIIltlItlllIlttlIlllllIIIII* REVISTA DE CULTURA iiMimiiiiiiiuiimiiiiiiiiniiiii 111111 > f 111111111111 ri 1111111111 Direcfor-fondator; Q. Bacaloglu. Redactor: M. fî. Samarineanu

i 11! U t I 111HIIII11111U11M111 [ 11M i 11M11111 111111II11 I I! M11111 tlllltII11111llllll1111Illllli tli IIIMIlf(11111i11111II11 III 111lfft REDACŢIA: STR. PRINŢUL CAROL NO. 5. TELEFON; 119. ADMINISTRAŢIA: STR. POŞTEI NO 4. TELEFON: 16-07.

tlllilIltlIiltlIIllIItliHIMIItf llllllllIllUIMIIIIllllllllf tllllllItllUllllllttinil lilf HHIJinitttlIIIIIIHHIM lllIHlllWlIltt Albania. SĂ NU PĂTRUNDEŢI. Zilnic presa noastră înregistrea­ Voi cari-aji fost aprinşi de dorul ză ştiri din Albania vecinie agi­ tată. Răscoalele, luptele de gherilă Purtat în ochii de fecioare, pe la hotare cu grecii şi cu sârbii Şi nu vedeţi decît săruturi se tin lan[. Zvârcolirea aceasta a In calea darnicului soare; unui popor care încă na putut să se fixeze în făgaşu-i, pe noi româ­ nii, ar trebui să ne intereseze ceva Să nu pătrundeţi toamna 'n codru mai mult. Frământările interne ale Cînd raza lunii îl străbate: Albaniei ar trebui să găsească Să nu mai ştiji ce spune vîntul ecou la noi, căci păsul acestei Plîngîndu-şi florile uscate. tări îl duc şi câteva zeci de mii de fraii de ai noştri. G. Tutoveanu. Un sprijin dat Albaniei acum ar putea avea repercursiune în viitor. Ţara aceasta mică, semi-sălba- tecă încă, abia e în trezire. Vizi­ tând Albania astăzi ai impresiaBCU Clujprotectoarei / Central lor —University Italia. Şcolile Library baniei. ClujVom lăsa noi oare po­ că te găseşti în tara zorilor, unde deschise şi întreţinute de italieni porul „aromân" de acolo să se stropii de rouă nu sau evaporat însă, prin faptul că aduceau de otrăvească cu istoria tendenţioasă încă din potirul florilor, unde cio­ peste Adriatică, cultura italiană, a grecilor şi a sârbilor? Nu cârlia abia începe să lanseze pri­ care primă studiul limbii indigene, putem noi, acum, dela început, să mele triluri, unde razele binefăcă­ lipsită cu desăvârşire de literatură, le dăm cultură românească? toare ale soarelui încă luptă ca a trezit vigilenta popoarelor ve­ Dacă am face aceasta acum, intunericul. Albania e tara dimi­ cine: grecilor şi sârbilor. Intrigile am evita greutăţile de care ne-am neţii civilizaţiei. Setea de viată a începând, a început şi acţiunea, izbit în Macedonia propriu zisă poporului abia trezit e violentă; de şi am văzut că odată cu izgoni­ la deschiderea şcoalelor româneşti. aceea acele lupte groaznice. Ai rea prin lupte crâncene a italieni­ Istoria grecească acolo pervertise impresia că poporul întreg e trezit, lor, sau închis şi mare parte din sufletul românesc. Toti aromânii, de o lovitură, sau de trâmbiţa de şcoalele înfiinţate de ei. Grecii şi după această istorie, erau greci alarmă, şi, cu somnul încă în ochi, sârbii au încercat să le înlocuiască, rătăciţi cari în decursul vremii şi- a pus mâna pe armă şi-a dat introducând în locul studiilor pre­ au pierdut limba, şi „mama Elada" fuga sase apere. E încă între vis date în italieneşte, studii predate venea acum prin sacrificii să-i şi realitate. fiecare în limba sa. readucă. Adăugaţi şcoalei, biserica, * * Prin urmare trei raze de cul­ de oare ce şi aceasta nu era de tură pornite din trei părţi opuse, cât un amvon de unde se profe­ In Albania, pe lângă frămân­ toate trei tendenţioase, s'au lăsat sa ideea panelenismului „megali tările pe teren politic, al căror ră­ ca să pervertească sufletul virgin ideei", şi veti vedea de ce au tre­ sunet trece graniţa, de la inde­ al acestui popor. buit atâtea sacrificii şi de ce cul­ pendentă încoace, se dau lupte şi tura românească a mers atât de mai crâncene pe teren cultural. greu în Peninsula Balcanică. Azi Populaţia în generere cu desăvâr­ In Albania, noi românii, avem când încă nu s'au deschis şcoli şire analfabetă. E problematic câteva zeci de mii de connatio- greceşti şi sârbeşti în toate cen­ dacă din totalul locuitorilor ar fi nali. Până acum aceşti români trele Albaniei, avem datoria să 5% cu carte. formau clasa cea mai împilată, trimetem şi noi misionari ai în­ Conducătorii improvizaţi, au vă­ căci ei erau unealta de care se văţământului românesc ca să trâm­ zut aceasta şi primul lucru la care serveau latifundiarii bey pentru biţeze cultura adevărată popula­ s'au gândit — căci au văzut ză­ acumulare de averi. Şi pentru ca ţiei aromâne până în ultimul sat. dărnicia ori cărui efort — a fost să poată să se folosească cu ei Trebuesc jertfe pentru aceasta. să deschiză şcoli unde tineretul cum vroiau, i-au ţinut în cel mai Scopul însă este atât de sfânt, să vie să se instruiască. Şi nu ştiu groaznic întuneric. Acum, trei atât de mare, încât nu trebue să dacă ar fi putut ajunge la vr'un culturi streine tor îşi dispută aca­ ne dăm în lături. rezultat, dacă n'aveau concursul pararea sufletului locuitorilor Al­ DE PROFUNDIS.

Singurătate, tu îmi torni în suflet Tăcerea cimitirelor-ruine, Pe apa ta alunecă fantasme: Sunt veacurile ce plutesc în mine . . .

Li-am smuls în pribegia mea sclipirea, Şi cu puterea ei biruitoare îndrept prin sita mintii obosite Filosofia şi politica. Un reflector spre vremea viitoare . . .

In viata lor cuvintele îşi pierd Simt valul vremei curgător prin toate, adesea înţelesul. Dar grija oameni­ Simt neoprirea lui, care sfărâmă, — lor învăţaţi trebue să fie tocmai ca din când în când să le resta­ E ne 'ntrerupt, oricât ar vrea pendula bilească tâlcul. Astfel este caşul Să-l întretae n clipe de aramă . . . cu filosofia şi politica. Cine zice astăzi filosof, înţelege Ca un copac îngălbenesc spre toamnă, de obicei un idealist sau un Şi 'n sfolierea ne 'nduratei sorii utopic, care trăeşte în nori, care Cu mii de rădăcini îmi sorb viata nu prea are simţul realitătei, şi Din cranii impalpabile de morţi . . . care, ca atare, nu are ce căuta în politică. — Iar despre politiciaBCUn Cluj / CentralCu Universitycreştetul 'nălţat Libraryspre înstelarea Cluj se zice că el trebue să fie un Albastrului abis nedefinit realist şi un materialist, care să aibă darul vicleşugului. Politica, Fantoma mea străpunge universul, afirmă cei mai mulţi, nu se face Eternizând o punte de granit . . . cu idealism. VASILE AL-GEORGE. Dar nu acesta este adevăratul sens al acestor cuvinte. Ci acesta este sensul cel conrupt sau vitiat. Şi datoria noastră, mai ales în vedea lămurit că ceeace ne trebue (Ridendo... ceasul de acum, este ca să le nouă acum este înainte de toate dăm fireasca lor fiinţă. — unitatea sufletească. Şi astfel s'ar Maculaturii. Politica înseamnă doctrina după socoti ca o crimă tot ce ar fi Ce vremuri sfinte de frăţie! care trebue să fie condus un împotriva acestei unităţi. Şi lozinca Maculatura — viată stinsă — stat. Iar o doctrină se statorniceşte tuturor ar fi: Prin orice jertfă şî Şi ea — e tot atât de scumpă prin filosofic Şi filosofia este prin orice mijloc să nî se aşeze Ca şt hârtia neatinsă . . . studiul idealului, adică al unitătei odată tara pe aceleaşi temelii * puternice şi să avem unul şi ace­ care leagă diferitele momente ale Unui chel. realitătei. In cât raportul propriu laşi suflet românesc. — Ceace ne Chel — cum este — domnul Iască— zis între filosofie şi politică este trebue nouă acum este ca să Lume plină de dureri... — nu un antagonism ci o armonie. introducem idealismul în politică, Este propriu să vorbiască De aceea Platon, în cartea sa unde a pătruns atât de mult ma­ despre Republică, spune că în terialism, în cât "politica a devenit . . . In doi peri. . . fruntea statului trebue să se afle sinonimă cu materialismul. S'o oameni pătrunşi de spiritul filo- spunem cu toată puterea: Avem Multora. o absolută nevoe de un suflu sofiei. Sunt bărbaţi — sunt şi femei — idealist care să înalte Politica. Să aplicăm această teorie la Ce, din pricina structurii, Cluj, Martie 1922. tara noastră. Dacă fruntaşii poli­ Au atâta cer în ei: ticei noastre ar fi animaţi de suflul Marin Ştefănescu Cerul gurii . . . idealist al filosofiei, atunci s'ar Profesor universitar CRIDIM la bucătărie umblând în vârful de­ getelor. In lipsa lui nevasta îşi luă asupra ei însărcinarea de a com­ plecta zugrăvirea tabloului marei fericiri a prietenului meu. — „Am rămas fără servitoare," îmi zise ea, „căci în ziua de azi ştii ce poamă sunt servitoarele." — Le ştiu, cum să nu le ştiu, zic şi eu. Gigica lui nea Niţă. — Nişte hoaţe, nişte leneşe şi — Schiţă umoristică. — mincinoase. Am schimbat cinci în şease luni. Aşa că suntem nevoiţi ca numai noi doar să îngrijim de De câtăva vreme îl cam pier­ îmi zise el. A doua zi, iată-mă copil şi să ducem toată gospodăria dusem din vedere pe prietenul intrând la nea Nită. Vine să-mi în spinare. Deaceea, cum eu sunt Nită. deschidă uşa o femeie tânără, dar cam delicată. . . Ce vreţi? Omul se' nsurase, ba din acele femei, cărora nu le poli Sar eu, în nătânjia mea, văzând,, încă făcuse căsătorie de dragoste. da nici o dată o vârstă. Blondă, că-i fac plăcere şi-i aduc un com­ Nimic mai firesc, decât să ocoleas­ de un blond spălăcit, rotundă la pliment, de altfel bine meritat, m'am că pe prietenii, cari câte odată de­ fată, plină, mai plină chiar de grăbit să-i taiu vorba zicându-i: vin cam supărători şi să caute a cum ar fi după gustul multora din „din fericire, doamnă, văd, că cel gusta în intimitatea căsniciei feri­ noi, având toate aparentele unei, puţin acuma vă bucuraţi de o sănă­ cirea de care, însfârşit, avusese şi cum să zic, unei bune clocitoare, tate ce nu lasă nimic de dorit." el parte. unei excelente fabrici de copii. — Aşa crezi şi dta? îmi răs­ Când l'am întâlnit, însă, acum „Madame Nită?" întreb zâm­ punse ea fixându-mă, adică privind câteva zile, am rămas nedumerit, bind cu un aer familiar şi făcând cu un ochiu la dreapta şi cu ce­ neputând să-mi explic schimbarea o reverenţă respectuoasă. lălalt la stânga, te credeam mai ce am constatat în întreaga lui — Da, poftiţi înlăuntru, răspun­ deştept. arătare. BCU Clujse ea /. Central University LibraryŞi făr Clujă să mai zică ceva, se — Ce-i cu tine, nea Nită? l'am — Dar, ce naiba ? Mi-s'a strâm­ sculă grăbită, supărată şi ieşi din întrebat eu, privindu-1 cu un aer bat acuma vederea ? Nu, văd 1 odae. u de compătimire. tot aşa de drept ca şi înainte? „N'am nemerit o zi bună," mi- — Sunt fericit, dragă, îmi răs­ Dar Mme Nită e acea care se am zis eu în gând. „So fi sculat punse el strângându-mi mâna cu uită cu unul la slănină şi un altul călcând cu stângul." Nu trecu mult putere, sunt cel mai fericit dintre Ia făină. De altfel e un amănunt şi dinspre partea unde urma să fie muritori. Dintr'un început n'am pu­ fizic, care nu poate vătăma întru bucătăria auzeam venind crâmpeie tut ghici cauzele acestei fericiri. In nimica fericirea prietenului meu. de fraze, expresiuni, cari nu gâdilă al doilea rând, nici nu bănuisem — Şi . . . Nită? întreb eu din plăcut urechile celui ce-i sunt adre­ până atunci, că una din dovezile nou, mai mult ca să găsesc un sate. Parcă distingeam cuvinte ca fericirei şi un semn exterior al ei subiect de vorbă. acestea: „eşti un post, un nătărău... ar fi o ţinută neîngrijită, barba ne- — Vine numai decât, leagănă Prieten! Ce prieten ? . . . Nătâng, rasă, părul vâlvoiu, pălăria şi hai­ copilul în odaia de alături, mă lă­ netot..." 0 voce mai slabă, răs­ nele ferite de orice atingere cu muri ea, arătând cu ochii spre pundea cu un accent de rugăminte: peria. partea dreaptă. Nu trece mult şi „mai încet, . . . prieten vechiu . . . Decât pe de altă parte, nu-i aşa, nea Nită se iveşte, ieşind din par­ aude ... te rog . .. iartă-mă." în­ că fiecare concepe şi realizează tea stângă a salonului în care ne ţelegeam, că nea Nită era cel ce se ceeace numim noi fericire în felul găseam. Bineînţeles, prietenul meu ruga şi cerea iertare. Cu ce-i greşise său? Dacă ţinem seamă de acest e încântat că mă vede, dar nare scumpei sale jumătăţi fericitul meu adevăr, e de prisos să ne mai vreme să-şi exprime sentimentele prieten ? Am început acum să trag oprim asupra acestui punct. Nea de bucurie, căci jumătatea sa care Nită zicea că e fericit, iar datoria i-a adus atâta fericire pe cap, nu-i noastră e să-I credem pe cuvânt, dă răgaz: „A adormit copilul?", căci vorba ceea: „fiecare ştie mai întrebă ea. — „Da drăguţă, doar­ bine el singur, unde'l strânge me ca un îngeraş." ghiata." — Bine, du-te acum la bucătă­ Nea Nită Unea însă să mă con­ rie şi îngrijeşte de foc. Dar um­ vingă şi altfel decât prin vorbe de blă cu băgare de seamă, ca să marele noroc ce dăduse peste el. nu-1 trezeşti pe copil. . Iar Nită, Mă pofti anume să iau masa la care se pregătea să se aşeze ală­ ei, pentru ca să am prilej să văd turi de mine, pe semne, ca să-mi cu ochii mei o scenă din fericirea dea explicaţii mai amănunţite sa casnică. asupra fericirei, în care era cu- „Ai să vezi şi ce frumuseţe de .fundat până în gât, se grăbi să copil mi-a născut nevasta mea!", facă stânga 'mprejur şi să meargă i 11 i > I [ 11111111 iiiiliiiiiiiiiiitiiiiifiiiiiiiiiifiMiiiiiiiiiiitiiriliiiiii 68 CELE TREI CRIŞURI Pag. tllllIIMIIMII niitmiiiniiEiiiMinunii minimii iniiiiînniMiii itiiiiiiiiiii mai bine cu urechea, doar-doar oi intrând, îi zice prietenului meu : o îndoială asupra cauzelor şi pro­ avea un răspuns, o lămurire Ia „Stai aci de vorbă, în loc să te venienţei. Auzii cât se poate de această întrebare. N'auzeam, încă duci să pui masa! Uf, Doamne, desluşit un pleosc! urmat numai decât: Nenorocitule ! Nenoroci- Doamne!" Nea Nită, o învălui decât de un trosc! însoţit de un tule ... nu meritai... să-I ia toii într'o privire de dragoste înduio­ oftat de durere şi de: „te rog, Gi- dracii!" şată şi eşi pe loc. înainte de a se gico, nu mai da, ne aude, e ru­ Pe cine trimetea oare Mme Ni{ă duce în sala de mâncare, nevastă şine !" la toii dracii? Vioiciunea conver­ sa găsi cu cale să-i mai zică să-şi Din sala de mâncare mai ve­ saţiei dela bucătărie nu-mi lăsa deschidă bine ochii şi să umble niră până la urechile mele câteva timpul necesar, ca să pot adânci frumuşel cu farfuriile şi paharele, cuvinte de mângâere şi alintare, aceste întrebări. La un moment ca să nu mai spargă, cum făcuse ca cele ce auzisem mai adineaori, dat auzii: „eşi!... prieten ... doi în atâtea rânduri. venind dela bucătărie şi după idioţi!" Admiţând acum, că unul — Nu'l ştii cât e de stângaciu, care cortina căzu, se făcu adică din idioţi ar fi prietenul meu, cine îmi zise ea, după ce prietenul linişte şi tăcere. să fie oare, al doilea exemplar? meu se depărtase. „Poftiţi la masă", îmi zise după Dar... nu, nu cred să mă fi în­ — Pe bărbaţi nu prea îi tae un răstimp Mme Nită, dar cu un şelat urechile. Am auzit un sgomot, capul pentru astfel de treburi, accent parcă mi-ar fi zis : „Cară-te ce semăna cu o palmă dată şi cutezai şi eu să fac ceva întru de aci, spurcatule !" încă trasă cu putere. Şi după aceea: apărarea lui nea Nită, un om bun La masă Nită, care îşi pierduse „te rog... nu da... ruşine!" Vocea ca pâinea cea caldă. Era, însă, buna dispoziţie şi veselia înăs- era a prietenului meu. Despre mult mai bine, dacă mi-aşi fi cută în el, stătea ca o găină plo­ asta nu încăpea îndoială. Să fie, adus la vreme aminte de cuvin­ uată; nu spunea o vorbă şi nu oare, nea Nijă cel care ? ... îndrăsnea să-şi ridice măcar ochii. Intrarea bruscă a lui nea Nită Pe obrajii lui puteai vedea urma îmi întrerupse cursul acestei gân­ celor zece degete ale mânuşiţelor diri. Nea Nită avea obrajii aprinşi, jumătăţii sale. Fără să vreau, mi-a dar par' că unul era mai roşu de­ venit în minte proverbul franţuzesc, cât celălalt. care zice: că cei ce se iubesc se — Mă ierţi, zise el, căBCU te-am Cluj / Central University Librarytachineaz Clujă între ei, adăogând în lăsat singur. Se încearcă să zâm­ gândul meu, că despre partea mea bească şi să-şi compună o frază n'aş dori nici o dată să am astfel veselă — încercarea nu prea i-a de dovezi de dragoste. începută isbutit. Uite ce e, adaogă el, însă într'o atmosferă puţin veselă, masa se vedea că nu-i sunt boii acasă. contiună în mijlocul unei tăceri, de ai fi zis, că ne întorceam dela N'avem servitoare şi" nevasta vre-o înmormântare. Deodată au­ mea... E cam delicată, îi com­ zim venind, iarăşi dintr'o altă odae plectai eu fraza. nişte ţipete ascuţite. „Vau! Vau!" — Da, e cam delicată, cam plă­ pândă, aşa că trebue să mai în­ — Nită, fuga că s'a trezit copi­ grijesc şi eu de cele ale casei. lul, Să-1 primeneşti şi să-1 pui din — Văd, zic eu, că vă ajutaţi nou să doarmă." unul pe altul. tele psalmistului, care ne-a sfătuit Dupăce Nită a eşit, Gigîca, căci — Da ne ajutăm şi ne înţelegem să punem strajă gurii noastre. In în acest nume îşi desmierda el pe de minune, se grăbi să confirme adevăr, femeia, care-1 cufundase gingaşa sa jumătate, întorcându-se pietenul meu. Dealtfel, adaogă el, în fericire pe prietenul meu, is- spre mine îmi gise: 111 mai dă desmeticindu-se acum de-a binelea bucuind dintr'odată îmi zise răstit: acum mâna şă-ti lauzi prietenul şi începând a vorbi în confientă ce — „După ideea dtale pentru ce şi să zici, că bărbaţii sunt grozav face fericirea casnică?: încrederea îi tae capul pe bărbaţi ? Să fie de pricepuţi ? Na, nu e în stare între soti, adică să aibă fiecare aşa mură'n gură ? Să stea cu bra­ să poate adormi măcar cum tre­ din ei o părere bună despre ce­ ţele încrucişate şi să se uite ca bue pe copil! Geniul meu cel lălalt şi să crează unul ce face nişte gură cască cum ne prăpădim rău m'a făcut din nou să uit de celălalt. Aşa, bunioară, tot ce zice cu zilele noi, fiinţe sărmane şi înţeleptul sfat, că trebue să pu­ nevasta mea . . . nenorocite ? Ei să fie nişte trântori, nem strajă gurii şi ispitit de do­ — Crezi şi tu, că e adevărat, pe când noi" ... dar n'avu vreme rinţa de a apăra nu atât pe nea l'am întrerupt eu. să isprăvească vorba, căci din Nită cât întregul sex din care în­ — Nu, nu mai cred, dar mă şi sala de mâncare auzirăm un sgo­ tâmplător fac şi eu parte, mi-am grăbesc să fac, mă lămuri nea mot, pe care îl produce un pahar, permis să-i atrag Gigigăi marea Nită. când se sparge. aminte, că îngrijirea copiilor e lă­ — Dar ce zici tu ? îl întrebai — Na, idiotul., strigă Mme Nită sată pe seama mamelor şi că eu fixându-1 şi zâmbind. sărind în sus ca muşcată de vr'un acesta e rolul principal şi cel mai — Se înţelege, se înţelege, răs­ şarpe. Dobitocul, imbecilul, iar a frumos al unei femei. punse el cam încurcat şi plecând spart ceva şi dădu fuga spre locul „Mamele! Femeile!" strigă Gi- ochii în jos. Acestor confidente sinistrului. Ceia ce mai auzii de gica dând cu pumnul în masă de le-a pus capăt Mme Nită, care data aceasta nu mai îngădue nici făcu să sară în sus şi pahare şi IIIIIIIIIIIIIII MlllllllllllllMllllllllilIllllllllllllllllllllllllllllllll IIIIIIIIIIIIIII Pag. CELE TREI CRIŞURI 69 Miiiiniiiiiii IIIIIIIIIIIIIIIIIIIMMIIMIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIMIIII iniiiiiiiiiiii

Noaptea iar se lasă. Noaptea e grozavă, Aripa-i apasă ca o grea epavă Sufletele noastre şi le sângerează. Adormind ca 'n leagăn ori ce bucurie, Orice alinare, ori ce mângâere, Noaptea tine trează groaznica stafie, Crâncena durere. Cum adoarme firea, chinul se trezeşte Şi mascând iubirea, însetat porneşte Prin ospicii scunde, prin spitale 'nalte Prin bordee unde foamea stă de veghe Şi 'ncălzeşte iarna, şeapte inşi o zeghe, Prin palate albe cu statui la poartă Şi cu flori invoalte, cari în cupe poartă Fluvii de aromă, Fluvii cari inundă — ca 'ntr'o vastă domă Fumul de tămâe — lux şi bogăţia . . . Noaptea e beiia Care înarmează braie cu pumnale Şi pândeşte n umbră bucurii frugale. . . Noaptea e o brută, care se trezeşte Cum adoarme firea, şi, tiptil porneşte Ca nelegiuirea; Pânză de păianjen, patimă bolnavă, Noaptea prinde sclavă 'n mreaja-i omenirea. BCU Cluj / Central UniversityNoaptea Library iar se Cluj lasă . . . Paşii de 'ntuneric, eu îi simt în mine. Eu îi simt în creer, Eu îi simt în vine Cum pornesc revolta şi mai furtunoasă.

Pasiuni barbare sufletu'mi cutreer Şi-mi răscoală firea. Conştiinţă, milă, bun simţ şi gândirea Par grămezi de leşuri aruncate 'n tină Peste cari sarcastic stafii se răsfaţă. Crima, furtul, ura, sug din ele viaţă Şi se învenina Ca apoi turbate să-şi sfărâme frâul, Să pornească 'n lume jaful şi desfrâul.

iMiiiiiimtiiiiMtiiliHimiiitiitmiHuiminiuimttiiniiittMiniiHmHiiiiitmimiiiinitiin^ farfurii. „Atât ati învăţat şi voi umflau de parcă ar fi vrut să cinci, golea o farfurie şi îşi um­ bărbaţii şi îi daji întruna ca pa­ aprindă toată încăperea. In cazul plea alta. pagalii : „Mamele, femeile! Să de fată prăpădul şi topirea de-a „Fără dor şi poate, trebue să vă fim nişte roabe plecate, slugi 'n picioarele nu erau prin urmare, aibă panglică în stomac," îmi zi­ care să naiba şi ele o clipă de o eventualitate apropiată. Decât sei eu. odihnă. avui prilej să fac încă o desco­ „Na," grăi ea din nou, oprindu- Aşa ne vreji voi pe noi femeile! perire. Anume socotesc că acea­ se o clipă din operaţia ei de golire Că ne prăpădim, că ne topim de- sta e ceva propriu femeilor deli­ a farfuriilor, „bărbaţii ăştia în vor­ a'n picioarele, de aşa ceva nici cate din câte găsia Gigica — am bele şi purtarea lor îti taie şi pofta nu vă pasă!" constatat că, după ce şi-a vărsat de mâncare şi nu te Iasă liniştită Pe când îmi ţinea această pre­ focul în contra chinurilor şi caz­ nici la masă. „Uite", încheie ea dică, constatai, că are trei rân­ nei la cari le supunem noi bărba­ punându-se din nou pe treabă duri de bărbii, că din braţele ei ţii — nişte ticăloşi ce le facem cu o râvnă îndoită, „de aşa zile ai fi făcut patru ca ale mele, pe zile fripte — Gigica se puse pe am eu parte." când la piept o pereche de ba­ mâncat cu o poftă ce începu să — Dar cât o fi mâncând, atun­ loane respectabile se ridicau şi se mă îngrijoreze. Până înnumărai ci când nimeni nu o supără şi IIIMHI1IIII1I Pag. HHIMIIiniIt

In lumea mea.,.

Din voi, nu ştie nimenea Natura e neschimbătoare Cât de frumos e'n lumea mea. Şi-un singur anotimp în floare Căci mai presus de lumea voastră, Resfiră nesfărşitu-i zâmbet de lumină. De-asupra norilor de ploaie sau de ceaiă, Culorile cu toate 'ntr'una se îmbină In nesfârşita zare albastră, Şi-mi dau o singură culoare Acolo unde tot seninul se răsfaţă Ne mai văzută'n lumea voastră, In 'poala undelor tăcerii, — Şi dintre toate aromele eu am Când nimeni dintre voi nu s'a gândit, — In jurul meu cel mai alinător balsam. . . Eu, singur eu, m'am înălţat şi-am făurit O lume tainică, ascunsă chiar durerii. Adesea printre voi când trec Si sunt stăpân nestănjenit Toţi ochii voştri mă petrec In lumea ce mi-am făurit. Şi toţi vedeţi în mine un nebun. Nici vântul n'a putut pătrunde Sunt unii căror le fac silă, In sfera 'naltă care mă ascunde Puţinii mă privesc de milă, Oricând de răul omenesc. Iar cei mai mulţi îşi bat de mine joc Mă leagănă în poala-i blândă măngâeres, Si mă lovesc, şi-atâtea vorbe rele-mi spun. M'adoarme liniştit tăcerea O, nu mă plâng deloc! Si numai paşii gândurilorBCU mă Cluj trezesc. / Central UniversitySă-mi facă Library toate căte-or Cluj vrea, O, gândurile, numai ele Eu am atâta măngâere 'n lumea mea! Se'naltă peste nori şi peste sori şi stele Făuritorul şi stăpânul ei sunt eu, Ca să străbată pânan slava lumii mele! Trăesc nespus de liniştit în ea Si mă ascultă ca pe-un Dumnezeu . . . Nici lacrimi nu se dovedesc GEORGE A. PETRE. In lumea'n care eu mă odihnesc.

nu-i strică liniştea? m' am întrebat „Nani, nani, puiul mamei". roadă nişte oase. De aceea Iuân- eu îngrozit. De data aceasta, însă Decât puiul mamei n'avea poftă du-mi inima în dinţi, am cutezat am avut grijă să păstrez bine şi de nani. Aşa ne spuse nea Nijă să-i zic Gigicăi: cât mai strâns această reflecţie care veni, propunând cât mai umil „Doamna mea, dar Nită al no­ pentru mine însumi. Nu de alt şi mai plecat Gigicăi să-1 scoale stru a rămas flămând, şi . . . ceva, dar — Doamne fereşte! — şi să-1 aducă, ca să-1 văd şi eu — Şi e păcat, şi are să se pră­ se putea întâmpla, ca Gigica să cât e de drăguţ §i de deştept. pădească sărăcuţul de el, nu e aşa ? mă ia un moment drept nea Nită — Ba du-te îndărăt şi caută să-1 Grăi Gigica luându-mi vorba din şi să mă mângâie şi pe mine, adormi, porunci Gigica. Dar nea gură cu un accent plin de ironie. aşa cum îl mângăiase pe el la Nită, ca să-mi dovedească încă După aceia adăugă : bine a zis . bucătărie şi mai cu seamă în sa­ odată cât de minunat se înţeleg cine a zis: „corb la corb, nu la de mâncare. Acum rolurile ei şi cum ce zice unul, face scoate ochii. Nită şi iar Nită. Nită noastre erau bine împărţite. Gigi­ celalt, nu mai obiectă ceva, ci se încoace, Nită încolo, Nită în sus, ca da pe gât codrii de pâine, bu­ duse pe lângă drăguţul şi deştep­ Nită în jos. Nită stă flămând, Nită căţi mari de carne şi farfurii pli­ tul lui copil, atât de deştept, încât munceşte, Nită face, Nită drege. ne de tot felul de salate şi le­ nu-i lăsa tatălui său nici măcar Iar eu? Eu pot numai ca un cal, gume, eu stăteam privind-o cu­ timpul, ca să îmbuce şi el ceva. pot să nu stau jos o clipă cât e prins de admiraţie, dar mai ales Gândul acesta din urmă m'a ziua şi noaptea de mare, că pen­ stăpânit de teama unei nenoro­ făcut să ies din nou din tăcerea tru aia sunt doar femeie. Nu-i aşa? ciri subite, unei apoplexii, căci, mea, despre care în ziua aceia In ochii voştri noi femeile nu pre­ de! chiar şi-o Gigică poate crăpa m'am convins mai mult, că e cea ţuim nimic şi pentru noi nu exis­ de atâta mâncare. In odaia cea­ mai mare şi mai adâncă înţelep­ tă odihnă. Numai pe voi să nu laltă copilul plângea şi tipa ca ciune. In adevăr, masa se golea şi vă atingă nici cuvântul cel mai din gură de şarpe, pe când nea se golea în aşa fel, că bietului uşor. Halal de aşa bărbaţi, n'am Ni{ă cânta şi se silea să-i aco­ nea Nită, care nu mâncase mai ce zice ! pere glasul cu cântecul său. nimic, nu-i rămânea, de cât să — Dar, încerc eu să zic. SEMĂNĂTORUL. — „Cum să nu ne temem" — behăiră toate oile la olaltă. „Cine Cu pas domol, — Semănătorul Păşind pe-al brazdelor şirag are ghioaga în mână : Noi sau el ?" Măsoară 'n lung şi 'n lat ogorul Ţapul cel râios îşi bârligă coada, Atât de sfânt şi-atât de drag! şi le vorbi cu glas umflat: — „Aşa vă trebuie dacă vă lă­ Grăunţii purtători de viată saţi stăpânite de cioban ! Ce folos Din mână-i zbor furaţi de vânt Şi vezi în liniştea-i măreaţă dacă aveţi un cioban ? Voi nu Că'i frate bun cu-acest pământ! trageţi dela el nici un folos, pe când ciobanul trage toate foloasele Pământ udat de el cu sânge stăpânindu-vă. Las' că vă mulge Şi lacrimi, fraii ei sunt, — la fel, în fiecare zi, dar vă ia şi lâna din Şi totuşi.. . rodu-i altul strânge. Răzvrătirea oilor Ce nu-i legat de loc, de el! spinare de două ori pe an. Pe — Fabulă pentru ţărani — când dacă aji fi singure de capul Aşa-i!. . . şi ce curat e gândul Pe lângă o stână, s'a pripăşit vostru, nu v'ar mai necăji nimeni Blajinului semănător, odată un tap. Era un tap roşcat, şi afj trăi liniştite în voia voastră. Ce plămădeşte ani de-arândul Nu var mai opri nimeni să intraţi Din tină, . . . pâinea tuturor! cu blana mâncată de râie şi cu coada încărcată de scaeti. în lanurile verzi de lucerna sau El zvârle rodnica semintă Ciobanul, când l'a văzut ară- trifoi, nu aji mai stă închise în ţar­ Pe 'ntinsul câmpului arat, tându-se de după. un colnic şi-a cul stânei, şi nici n'a{i mai fi tunse Şi toată sfănta-i năzuinţă făcut cruce că parcă ar fi văzut şi mulse cum sunteţi!... Ascultâii- O vezi pe chipul său curat. pe necuratul. Se gândi să-1 alunge mă pe mine ! . . . Dati-I dracului de cioban!. . ." Ştergându-şi fata părguită dela stână, da când ţapul a prins El face-un semn spre răsărit a behăi de foame, omului i s'a Oile, de, ca oile, au lăsat păs­ Şi roagă Cerul să trimită BCU Clujfăcu t / milCentrală şi aş aUniversity râiosul cel ne Library­ cutul sClujă asculte cu luarea aminte Ogoarelor, . . . rod însutit! poftit a rămas să pască şi el pe la vorbele râiosului. Atunci un ber­ lângă oile ciobanului. bec năzdrăvan, eşi din turmă şi-1 El parcă vede-o viată „nouă'' Când ochii vii pe brazde fug, într'o zi, după prânz, pe când înfruntă pe iapul cel râios. II în­ Şi-a lacrimilor sfântă rouă ciobanul dormia la umbra unui fruntă cu vorbele astea: „Vezi-tj Sărută urmele de plug!! păr răzleţ, ce-i veni ţapului în de treabă râiosule !... Ai venit să CEZAR CRISTEA gând ? Chemă oile mai la o par­ zăpăceşti turma cu vorbe înşălă- te şi le vorbi în limba lor. Uite toare?" aşa a vorbit el oilor: Dar vorbele berbecului cel bă­ — Da proaste mai sunteţi şi voi, trân, nu fură Juate în seamă. — Ce dar, nici un dar, îmi taie Oile-i strigară supărate: vorba Gigica. Urcând după aceia mioarelor, de ce vă mulţumiţi să tonul şi privindu-mă ameninţător, vă astâmpăraţi foamea, căutând — Lasă-1 pe tap să vorbească. adică privind ameninţător lucru­ câte un firicel de iarbă în pâr­ El ne vrea binele! rile cari erau la dreapta şi la loaga asta uscată şi călcată de Atunci ţapul fudul ca un plă- stânga mea, făcu răstită: la urma vite, când foarte uşor a[i putea cintar, îi sfătui pe berbecii tineri urmelor, cu ce drept te amesteci, domnule, în trebile noastre fami­ trece drumul şi să paşteti în lanul să-1 omoare pe cioban. Berbecii, liare? Uite, astfel de oameni sunt cel mare de lucerna verde şi fra­ dornici de libertate, n'au mai aştep­ aceia cari strică atâtea căsnicii gedă. ! tat să le mai spuie încă odată, şi bune. Du-te să-fi cauţi de ceea ce Auzindu-1 vorbind aşa, oile se cum ciobanul tocmai venea spre te priveşte şi să nu ne turburi li­ uitară nedumerite la el, iar una turmă, se năpustiră asupra lui şi niştea casei noastre. din câteva înpunsături l'au dat Erau, oare aceste cuvinte o in­ mai răsărită 1-a întrebat: vitaţie, ca să mă cărăbănesc de — Cum să intrăm noi în lucer­ de-a berbeleacul, de nici na mai acolo ? Eu unul aşa mi le-am tăl­ na ceia, când ciobanul nostru nu suflat. măcit, grăbindu-mă să părăsesc ne-a lăsat nici odată să ne apro­ Ţapul, dacă a văzut că turma această casă cu convingerea pe piem măcar de lanul de care ne a rămas fără cioban, s'a dat şi el deplin formată, că fericirea prie­ tenului meu, nea Nită, nu era o vorbeşti? peste cap şi s'a făcut nevăzut. Se credinţă înşelătoare, ci o realitate Ţapul începu a râde drăceşte : vede că era necuratul. Turma de cât mai pipăită şi dovedită. — „Păi dece tineji voi seama oi, mulţumită că a rămas singură N. Batzaria. de tot ce vă spune ciobanul ? Or de capul ei, a trecui drumul şi a vă temeţi de el ? . .." intrat în lanul de lucerna. Dar IIIIMIIIIIIIIi 111111! 11 < II i [ IT1111II111111111111 ) 111M11 MIMIMIMIIM 72 CELE TREI CRIŞURI Pag.

illlllllllillll iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuii MIIMIIIIIllil Martirii din Beiuş. moarte, aproape toji fruntaşii vieţii fată şi lucrurile primiră o înfăţişare noastre publice. Dar nicăiri bar­ norocoasă. eiuşul cu tradiţii pronun­ barismul n-a făcut ravagii mai Dr. Ioan Ciordaş de o înfăţişare ţate româneşti rămâne strigătoare la cer, ca în orăşelul simpatică, inteligentă 'şilcu suflet ; oraşul doliului naţional. Beiuş, de pe malul Crişului negru. mare, se impuse repede ca un In noaptea din 3 spre Acest orăşel era îndrumălorul bun organizator şi avuse darul 4 Aprilie 1919 s-a petrecut aici vieţii naţionale din Bihor. De aici să poată închiega Ia un loc pe cea mai sfăşiitoare şi barbară au pornit luptele naţionale pe toii Românii. Căci glasul lui era dramă naţională; omorîrea în mod teren politic, de aici mişcarea ascultat de fiecare. Cuvântul lui mişelesc de către Secuii selbatici, culturală românească. era ordin la care .'ne supuneam a fruntaşilor noştri dr. Ioan Cior­ * orbiş. daş şi dr. Nicolae Bolcaş. De aceia rândurile noastre erau Bihorul n-a avut norocul să fie La 1888 liceul românesc era compacte şi manifestaliunile noa­ desrobit deodată cu Ardealul, ime­ condamnat să fie închis de către stre rodnice atât pe teren politic diat după actul unirii dela Alba. guvernul ungar. Existenta a fost cât şi pe cel cultural. Iulia. Fericirea fraţilor ardeleni, scăpată numai prin introducerea Organizează Casinoul, care în­ stăpâni cu drepturi depline pe limbei maghiare pentru toate stu- cepe să fie cercetat tot de mai pământul strămoşesc, 'a fost răs- mulţi Români. Din întâlnirile de bunată în mod cumplit asupra acolo s-au pus la cale atâtea noastră celor de dincoace de linia planuri, cari ne ridicase cinstea de demarcaţie dela Mureş. şi la fraţii din vechiul Regat. In cele trei luni de regim co­ Despărţământul „Astrei" pe vre­ munist am suferit toate torturile mea preşidentiei dr. I. Ciordaş a infernului. Tribunalele revoluţio­ desvoltat cea mai intensivă ac­ nare şi soldaţii armatei roşii dis­ tivitate. N-a fost sat, unde să nu puneau asupra vieţii RomânilorBCU, Cluj / Central University Library Cluj se pogoare cu sfatul şi îndem­ ca asupra unei turme mânate la nurile sale. Mai mult. Ca activita­ abator. tea culturală să nu sutere, trăsura Mulţi au fost candamnali la sa era pusă Ia dispositia con­ ferenţiarilor. „Lyra", societate de cântări, este abia au prins oile să pască şi opera lui. sau pomenit cu doi pândari. Cu înfiinţează banca „Drăganul", chiote şi cu lovituri de bâte, oile un puternic stâlp pentru ridicarea au fost duse la ocolul primăriei. stării materiale a ţăranului. Ca Acolo, au stat trei zile şi trei nopţi, Dr. IOANICIORDAŞ. directorul acestei bănci a fost un nemâncate şi neadăpate. A patra mare bucefăcător, ca avocat iarăşi diile din clasele superioare, afară zi, milostivîndu-se un creştin de părinte ţăranului. behăiturile lor, Ie-a dat drumul. de română şi religie. Pentru răspândirea culturii ro­ Oile, după ce au eşit din sat au Viaja culturală s-a poticnit. Pro­ mâneşti înfiinţează „Doina", libră­ dat peste o corhană stearpă şi de fesorii trebuiau să facă progrese rie şi tipografie, care şi azi e în acolo s'au îndreptat spre pădurea enorme din limba statului şi limba stare înfloritoare. cea mare, unde sau rătăcit. Cum română începea să fie neglijată Dar puterea de voinţă a dr. I. se înoptă, o haită de lupi dădu cu desăvârşire. După zece ani Ciordaş s-a manifestat pe terenul iama în ele. Unele au fost sfâ­ Beiuşul vorbea aproape numai politic. In Bihor este primul, care şiate şi altele au căzut în prăpa­ ungureşte. înfige stindardul partidului na­ stie. Numai una singură a scă­ Dar se aşează aici avocatul dr. ţional, chemând Românii la eşirea pat cu viată. Cum s'a luminat de Ioan Ciordaş, care luase de solie din pasivitate. După a propagandă ziuă a eşit din pădure şi s'a în­ pe fiica marelui Român şi avocat, de un an, terenul era aşa de pre­ dreptat spre o stână. Şi n'a ştiut Vasile Ignat, scriitoarea Viora din gătit încât sutele de baioneta ale cum să mulţumească Iui Dumne­ Bihor. Şi de atunci parcă un suflu jandarmilor şi aTmatei n-au fost zeu că a găsit un cioban s'o stă­ de reculegere se aşeză asupra în stare să împiedice alegerea pânească. noastră. Chestiunile, ce priveau vechiului luptător dr. Vasile Lu- Al. Casaban. viata românească eşiră la supra- caciu, de deputat dietal. iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiimiiiiiiimiiimuiiii mitiiiiiiiMi Pag. CELE TREI CRIŞURI 73 1I11IMIII1III1 i i 111! 1111111 u 11 > i n 1111 • 1111111111 n 111111111111' • i ii n 111 minimum

Şi ori unde se semnala o pri­ şi-o floare mi-au vorbit azi de tine, care mejdie pentru românism, dr. I, eşti atât de departe... şi-am simţit, ce mult amar e pe lumea aceasta ! Ciordaş apărea s-o înlăture. Şi-am strâns florile acum stinse, ce mi Când Roma ajunsese în mrejele le-ai dat innainte de-a pleca unde te catolicismului maghiar şi înfiinîă chema războiul, şi le voi păstra până la" cu sate româneşti episcopia ungu­ reîntoarcerea ta, când le vei înlocui cu rească dela Hajdu-Dorog, dr. I. altele . . . frumoase şi pline de viajă ca Ciordaş ia lupta cea mai făţişă. clipele de întâlnire, ce ni Ie va hărăzi Dumnezeu prea Bunul. Pleacă în satele ameninţate, ridică II. moralul creştinilor cari opun apoi B. VI. 1919 cea mai straşnică resistenjă. S'a săvârşit! Ţăranii închişi pentru apărarea Sunt singură.. . îmi întind braţele în credinţei lor sunt scăpaţi prin gol... te chem ... Totul e înzădar !., . puterea oratorică a dr. I. Ciordaş. Ascult aiurită vorbele ce mi se spun. Cuvinte frumoase şi dureroase despre Caracter ferm şi atitudine ho- pierderea unui neam întreg. tărîtă joacă un rol important în Văd şi simt tot ce se petrece aci şi comitetul partidului naţional. aiurea. Şi în mintea mea trudită stăruie După Alba lulia, imediat orga­ un gând: de ce acei cari l'au cunoscut, Dr. NICOLAE BOLCAŞ nizează garda naţională, impune n'au căutat să '1 scape ? Nu L'au cunoscut de-ajuns! înlăturarea limbei ungureşti din tiri şi mucenici, deşi nu sunt daji Acum asemenea unui simbol, figura lui liceul din Beiuş. uitării, totuşi nu ne-am ridicat la de Christ pluteşte de-asupra tuturor por­ Avutul cetăţenilor era în sigu­ acea înaltă demnitate de Român, nirilor şi năzuinţelor mai mult ori mai pujin nobile ale celor ce-au rămas ! .. . ranţă. ca amintirea lor să fie eterni­ Dar armata română întârzie şi Am dat Cezarului ce e a Cezarului. zată prin un monument. Eu — ce să mai fac cu viata ? vin zilele' de teroare şi dr. I. BCU ClujFondu / Centrall necesa rUniversity abea ajunge lLibrarya Doru l Cluj... un dor sfâşietor mă chiamă Ciordaş, care ne îmbărbăta şi nu suma de douăzeci mii Iei. să'mi odihnesc sufletul lângă tine, Ionel! ne lăsa să desperăm, este ridicat Oare va mai trece mult timp . .. „Te rog, să porţi grija copiilor noştri!".. . noaptea dela demiciliul său, şi tot până când noi Bihorenii ne vom E o poruncă sfântă. atunci şi dr. N. Bolcaş şi fără scăpa de mustrarea conştiinţei, că să fie judecaţi, au fost amorîti şi îmi plec capul... nu ne-am făcut datoria? Şi cu gândul la copiii mei, port povara îngropaţi în satul Luncă. Ace­ Petru E. Popp zilelor ce vin. asta am aflat-o însă numai la două săptămâni, după desrobirea liiiiniiniliiiiiliHHiiiiiHmiiinnnHmniiiinOiiiimiiiiMnnni Gâaduri r&sleţe. noastră din partea armatei române. ... îmi vine să plec departe, departe, * să nu văz oameni... să'mi desfăt sufletul în frumsetile unei naturi grandioase ! Dr. N. Bolcaş, abea îşi deschise Aş vrea o altă lume, cu alti oameni, biroul advocajial şi trebui să plece mai buni, mai binevoitori unii cu al[ii. .. la răsboiu. Român înflăcărat, Iluzii, utopii. .. pretutindeni aceiaşi oa­ inimă deschisă şi fire dârză, im­ meni, aceeaş lume punea respectul tuturora. N-a fost Fiecare îşi poartă lumea în sufletul lui. nici o mişcare de interes obştesc, Aceea e cea adevărată. 0 lume de simţiri, de idei, de nădejdi şi de dure i — în ea la care să nu participe. Ori unde se cuprinde rostul unei vieţi. şi ori când era gata pentru ori ce jertfă. De aceia îl simpatizam şi-1 Pagini triste. Natura ? Ah da, ea are şi azi un farmec priveam, ca pe unul, care nu face B. XI. IUI4. deosebit pentru mine, frumsetile ei s'au mult bine. II urma cu drag pe dr. ţesut în dorurile şi visele'mi albe ! Ionelul meu Spiritualizând simţirea am ştiut să I. Ciordaş, la ori ce muncă folo­ 0 floare albă, un cântec lin — amin- trăiesc frumos. sitoare neamului românesc, şi te'mi-1 aduc de tine ! . . . Mi se strânge Am visat mult — şi-am trăit pu(in, am nu avea de cât un dor, înfăptuirea inima la gândul, că eşti singur, singur, luptat viguros — şi-am suferit mult. Iubind României mari. singur! Lipsit de gingaşele desmierdări ale Frumosul am dorit binele şi am căutat adevărul. Ea s-a înfăptuit, ei însă n-au Scumpei şi de privirile duioase — cari parcă te-ar căuta mereu — ale lui Ovid. Iată cuprinsul vie|ei mele. ajuns-o ! Iar eu ? .. . Ah Doamne .. . când o să Viora dr. 1. Ciordaş Aşezaţi într' un mormânt comun, ne vii ? . .. (Viora din Bihor.) din cimitorul ortodox, cei doi mar- Un cântec, ce'l fluieri atât de frumos, iilllililiiiiliiiliiliiiiiiiiillllllllllllitiiiiiiilililllli CELE TREI CRIŞURI lllllllllliflll I11IM1III If lil I li IUI 111 Iltl 11 i II III 111 itll 11 i 11IIIMIII III HIIItlll

Prometheu înlănţuit. - AESCHILOS. -

Prumctheu. Corul. Osânda n care stărui e nedreaptă. 428 Tăcerea-mi nu-i dispreţ, nici semeiie, Pierzându-[i cumpătul mereu te zba[i: Muşc inima-mi şi gândul mi-1 frământ Eşti ca şi vraciul ce căzând bolnav 430 — Văzându-mă izbit de-aşa ocară. 470 — Din fire-şi ese şi nu poli găsi Şi eu, căci cine altul! — dăruit-a Adevăratul leac ca să te vindeci. Mărirea de-azi stăpânilor mai noi ? Să trecem peste asta, — nu voi spune Prometheu. Ceeace voi ştiţi: ce rele copleşiau Ca să mă pretueşti mai mult, mai află 435 — Pe om, ca să 'n[elegeti — înaintea mea: Ce leacuri, meşteşuguri zămislit-am — A fost netot şi l-am făcut eu ager, Şi cel mai mare: nimeni, înainte-mi

Având călăuză mintea-i clară. 475 De-ar fi căzut bolnav n'aveâ vr'un leac Spun asta nu ca să-i defaim pe oameni, Să 'nghită, să se ungă, ori să beâ. Dar ca s'arăt cât darniBCUc cu eCluji fost-am / . Central UniversityPierea Libraryu din lips aCluj leacului; când eu 440 — Şi-atunci vedeau, şi'n van eră vederea. Le arătai la oameni mântuirea, Auz aveau, dar n'auziau ei bine; Amestecând la rădăcini şi ierburi

In neguri, ca năluce'n vis, plutiau, 480 Ca să se apere de ori ce boală. In haos stând prin scurgerea de veacuri. Ii desluşii cum să-şi ghicească soarta Cu cărămidă nu ştiau clădi, Şi le ghicii ce-i adevăr în vise. 445 — Şi 'n lemn lucrat, conacuri luminate, Şi deslegări, a şoaptelor grea taină, Sub tărnă, în bordee ntunecoase, Precis-am ce se întâmplă n drum fiind,

Ascunşi trăiau ca harnica furnică. 485 - Orânduii cum să ghiceşti din sborul Nu' 'njelegeau de' ce-i a iernii brumă, De paseri ce-s cu unghii ncărligate, In primăvară flori, şi n vară roade. Pe drept, tot ce-i a bine, ori a rău, Cu gându n ceată se mişcau aevea. Şi ce mănâncă toate-aceste paseri, 450 Prin mine învăjat-au Răsăritul, Cum se urăsc, iubesc şi cum s'adună. Nesigurul apus al aştrilor- Ce lustru, ce coloane n măruntae 490 Le-am dat descoperirea cea mai grea, S'apară : zeilor pe plac să fie; Ce-i numărul, cum litera s'aşeze, Şi să prezică, după chip şi formă. — Pe mama Muzelor, Memoria, — Ce ne-o arată fierea ori ficatul; — 455 — Isteaţă n meşteşuguri, plăzmuiri, Prin punerea pe foc a coapselor, întâi la jug sireapul bou eu pus-am 195 — Gemând de grase, şi prin arderea Robindu-1: ale omului strădanii Spinării late, învătai pe oameni înlocuind cu-ai săi grumazi vânjoşi. Ştiinţa grea: din semnele de flăcări 460 — Şi calul lesne dus de frâu Iegat-am Să afle ce-i ascuns în întuneric. Na fost de-ajuns. Şi cine înainte-mi De car cu hamuri — pentru avu[i podoabă. 500 — Să spue poate că-i oblicitorul Tot cu pribegele pe mări corăbii Acelor turnuri în pământ pitite Le născocii, ce-au aripe de in. Cum sunt: aramă, fier, argint şi aur ? Sărmanul, zămislit-am înlesniri Nici unul; şi de spune altfel minte, 405 — Celor ce mor, nici unul pentru mine Intr'un cuvânt convinge-te că tot Ca să mă mântui de cumplitu-mi chin. 505 — Ce-i meşteşug l-au oamenii prin mine.

Traducere de ION FOŢI. MIIMIMIIIIH 75 iiiiitniiiiiii

puţin susţinută încât se amestecă cu obrăsnicia. Figurile galbene, ca de oftică: capetele, când prea mici, când prea mari, în raport cu trupul, o rigiditate de picioare şi de mâni, parc'ar fi cioplite în lemn, o în­ făţişare brutală a unor cerşetori cari se roagă prin curţile oameni­ lor şi sânt gata să ciordească o căldare ori o pereche de papuci vechi, iată ce s'a aşternut pe pe­ reţii Domnitei Balaşa." Chiar Ru- bens este torturat în „Darea jos de pe cruce" copie care „în raport SIMBOL DE VIATA. cu capul de operă după care e luată, nu are nici valoarea unei Văd iarnă şi viscol; văd ramuri Dar mult milostivă, o rază de soare parodii în raport cu bucata literară de care un satiric ordinar şi-ar Păduri pleşuvite, [uscate, De sus se strecoară 7 bate joc." Prin care râsbate Sin codru s'anină, De aici trece la: Voinţa na­ Din culmi repezite Cu el se îmbină ţională" şi apoi la „Epoca" — pu­ Un vifor şi vuet Şi-o mulcomă boare blicând în amândouă un număr Ce. urlă a vrajbă. II leagănă'n faine. considerabil de articole asupra: literaturii, artei în genere, politicii, Şi'n suflete intră şi le răscoleşte Din seva 'nviată aştept să ncol- sociologiei, dreptului — toate sub C'o surdă mânie, 0 nouă verdeaţă ; fjească formă de: articole, studii, polemici, Şi'n inimi trezeşte Să dea şi să crească conferen{e, etc. Caracteristic e articolul intitu­ O grea vijelie, Simbol de viaţă, lat, „Grigorescu" 8 — studiu bio­ Ce naşte duşmane BCU ClujO ramură-a / Central păcii University Librarygrafic, Clujportretic, critic, comparativ, Zavistii şi ură. Cum Christ o purtase. plin de aprecieri în legătură cu 1922. MARJA BAIULESCU arta şi de observaţii adânci asupra vieţii şi operei celui mai tipic reprezentant al penelului românesc ai cărui ochi — zice Delavrancea — Şi — în acelaş sens — s'a ex­ „sânt două focare pe două roto­ Dela vrancea -Coşbuc primat d. Robert de Flers, la înmor­ coale de catifea neagră". Şi-apoi: Activitatea ziaristică.1 mântarea marelui Român : „Nici o legătura dintre aceştia şi poporul artă nu eră streină de el. In pic­ nostru: Ziaristica amândorora porneşte tură un minunat critic de o erudiţie „Ochii lui extraordinari {in de o din acelaş imbold intern : remarcabilă şi de un gust perfect. caracteristică a poporului român. democratismul sincer, adecă Când veniâ la Paris, Luvrul aproape Poezia poporană cântă vieata şi r> iubirea de popor şi dorinţa de a-1 zilnic îi primiâ vizita. farmecul ochilor, nu e strein ob­ ridică. Pe câtă vreme însă Coşbuc Iată şi un fragment din una din servator care să nu fi simţit fru­ îşi îngrădeşte această activitate la celebrele sale cronici şi prin ve­ museţea privirilor femeilor noastre. gazetele de peste munţi2 — Dela- hementa tratării, dar şi prin însem­ Maestrul a glorificat pe pânzele vrancea începe3 prin „România nătatea obiectului ei: lui aceşti ochi, cu gene lungi şi umede, cu priviri care se pierd în liberă" în suplimentul literar al „Intraţi în biserica Domnita Ba- depărtări şi a isbutit să îmbibe căreia publică cronici „în sensul laşa care, poate, pe dinafară, ar cel mai vast, cu teatrul ca-şi cu scânteierea lor cu o umbră de avea o înfăţişare plăcută, dacă 9 4 melancolie". literatura însăşi" despre care d. arhitectul n'ar fi căzut în fantazie » Iată — în fine — câteva juste N. Iorga zice că „nu trebue să de cazarmă, prin boirea cărămizi­ aprecieri asupra operei lui: piară pentrucă în ele se cuprind, lor, şi ve{i vedea ce bidinea şi în cea dintâi manifestare, a unui pămătuf au, pentru noi, şi pentru „Perspectiva lineară şi perspec­ talent absolut nou, nu numai în sfinţii noştri, pictorii înhăţaţi depe tiva aeriană se întrunesc cu un forma, dar şi în fondul de obser­ stradele Vienei. Ar trebui o leacă farmec deosebit la toate orele din vaţii şi judecată, caracterizări şi de cinste şi pentru bolţile şi zidu­ zi, în toate scenele şi toate coltu­ portrete decât eare nu se pot găsi rile în care te duci să te rogi, mai ales rile pitoreşti, ilustrate de acest om 5 altele mai bune." când se cheltuesc destule parale. extraordinar". Nu e nici desenul nici compoziţia, „Carele, mulţimea, înnăltimile,

1 turmele, pădurile se duc sau se Fragment dintr'un studiu. nici coloritul respectat. 0 înfrun­ 2 Tribuna — Românul etc, tare atât de curagioasă şi atât de 8 7 Sept.-Oct. 1884. România liberă. 1884, pag. 59. \ N. Iorga în „N. rom." (Ar. XIII, Nr. 123.) s Epoca 1906, 0 N. Iorga. Ibidem. 6 N. rom. Nr, 115. (Ar, XIII.) 9 Epoca 1906. Conu' Ştefăniţă deputatul.

Iaşii, liniştit şi vi­ sător, nu mai zâmbea între de­ alurile acoperite . ,s"^m cu vii, ci parcă £3 plângea. 0 ploae mă­ runtă şi rece se cernea din cerul cenuşiu. Din tristeţea pornită din teiul ce-şi desprinsese frunza, se cunoştea că a venit toamna. In două odăi ale otelului Tra- ian, cu ferestrele ce dădeau înspre piaţa Unirii, sta Conu' Ştefăniţă, Vedere din Maramureş. deputatul. iînmiiMiiiiiiiiiHiiiiiiiiiimiiiiiHii itiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiMiniiiiiiiiHiiiiiiiuiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiii 1111 un 1111 MIM i Era opt dimineaţa şi dumnealui apropie nu numai prin formele lor întreagă. Nu e bine nici să lucrezi de abea deschisese ochii. crescânde, ci mai ales prin in­ nimic afară din casă. Nici să sapi, Peste mâna de jăratec din so­ tensitatea şi stingerea cromatică nici să seceri, nici să aduni fân, bă, se aşeza vălul de spuză, în- a tonurilor, dela vigoarea din nici măcar să culegi surcele. Vai, cet-încet. Căldura plăcută plutea primele planuri şi pânăla visul de mine! Nu ştii că Lunia e rea aerian din fundul transparent, ade­ de apă? Aduce ploae şi înnecuri ca o visare. Conu' Ştefăniţă se în­ seori misterios ca o poartBCUă a in ­Clujşi d e/ lucrezCentrali Lunia University, nu-Ji mai creşt Librarye tinse Clujîn pat, căscă şi sorbi alene finitului".1 părul, de eşti fată, şi-ti cade, de din ceaşca chinezească. Mai târziu: câteva articole prin eşti nevastă. Fuma. Apoi se îndreptă la geam. „Minerva" şi „România" (1916— Şi tot aşâ în celelalte zile: Mar- 1918) acestea din urmă mai ales în tia nu e bine de plecat la drum, Se uită la statuia lui Cuza-Vodă, strânsă legătură cu răsboiul pentru nici să eşi la câmp, că e rea de care-şi întoarse spatele, Ia piaţa care lucrase şi luptase atât de boale şi de lupi," etc.1 oprindu-se tristă cuprinsă între clădirile mo­ mult. la contradicţiile care există între deste, fără balcoane multe, fără aceiaş credinţă falsă privită şi con­ Şi aici Coşbuc este mai liniş­ stil care să reprezinte arta sau tit. In ziarele pământului în care trolată în diferitele ţinuturi. se născuse el stătea adesea de Şi ca ziarişti Delavrancea şi trecutul. vorbă cu bunii săi prieteni şi în­ Coşbuc sânt aceiaşi: unul vijelios Se perindau militari, femei co­ văţăcei, cărora căută să le insi­ şi necruţător, muşcător pănăla sân­ chete şi altele în haine sărăcă­ nueze fie dragostea de neam ne- ge şi cu o formă amplă — încăr­ cioase ; ofiţeri ruşi cu mantole deslipită de respectul legilor, fie cată, plină de parenteze şi de ex- lungi până n pământ; automobile religiozitatea nealterată de super- plicatiuni accidentale — celălalt stitiuni vătămătoare, fie dragostea calm, senin, înduioşetor şi voios — unele după altele, stropind cu no­ plină pentru sufletul neamului — cu o formă simplă, armonioasă, roi îmbrăcămintea unei fete ti­ reprezentat prin opera poetică a măsurată şi insinuantă — ambii nere, cu obrajii ofeliti care'şi ago­ acestuia — fie în fine o cunoaş­ patrioţi, democraţi şi dezinteresaţi nisea pâinea cu acul; oameni nă­ tere precisă a momentelor eroice — lucrând la ridicarea celor mulţi. prin care el s'a ilustrat. Şi cât de căjiţi cu gulerile ridicate şi sgri- bine îşi îndeplineşte el chemarea Paul I. Papadopol. buliti în paltoane vechi, cu paşii când îi explică ţăranului — în IIIIM IIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIIIllllllllllllllllllllllllimillllimillHIItll grăbiţi pe luciul apei de pe trotuar. chiar graiul său primitiv şi curat Un gest al ironiei se desprindea — diferitelelproverbe şi expresiuni Ridendo .., din cutele din coltul gurii a lui specifice, când îi vorbeşte despre „arătări" — despre superstiţii — Ţării mele. — Conu' Ştefăniţă, privind prin ochii când ironizează lenea pe care mulţi Deşi pe cine'nu robeşti — parcă spălăciţi din pricina tine­ dintre aceştia o ascund sub dife­ Frumoasă, tânără, nababă — reţii ce şi'a dus-o între viata de rite pretexte ca: Tu, totuş, mie'mi pari o babă, cafenea şi de noapte şi n braţele „Lunia e capul săptămânii. Nu Când întreţii atâţia peşti!. . . goale ale femeilor cu care băuse e bine să dai nimic din casă că CRIDIM şampanie, el, svârlind hârtii al­ e pocinog şi o să dai săptămâna bastre de sute de lei în dreapta 1 Th Speranţă şi Tabacaru : Carte de 1 Epoca — 190(i. limba română de clasa IV a. şi în stânga, bajii adunaţi din HitiiiiiiiMil i i mu in II miiiiii ••••ii ii mi ilMIIIIIIilIM Pag. CELE TREI CRIŞURI 77 IIIIIIIIIIIIIII ifiiimimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiriiiiniiiuiii IIIIIIIIIIIIIII 1m

nedreptatea ţăranilor cari munciau pe moşia sa. Privea dela înălţimea etajului la icoana acea tristă, de jos, cum uniformele elegante ale bravilor ofiţeri dela partea sedentară, se atingeau de mantaua boţită şi pe unele locuri pătată cu sânge a soldatului ce şi-a pierdut piciorul la Mărăşeşti; stomacuri lihnite de foame, trecând pe lângă foşnirile de mătase ale cutărei văduve no­ stime, cu căciulită în cap aşa cum purtau ruşii, cu cizme mi­ nunate şi c'un surîs şi mai minu­ nat, parcă soţul ei n'ar fi dor­ mind somnul de veci sub grămă- Vedere din Maramureş gioara de pământ, uitată, lângă apa Şiretului, iar frumoasa doam­ nă sorbind senzaţia de pe buzele supjiri ale unui ofiţer tânăr, în­ Şi cum avea principiul că omul — „Se ntălege," răspunse Conu' vârtit, din familie mare, care drept ales, distins, se cunoaşte după Ştefănită. Dela o vreme dumnealui armă sfidează „eroii" prin mo­ cum se prezintă în societate, şi lăsă copiii singuri, trecând în odaia noclu. mai ales felul dea se îmbrăca, ca din care venise împreună cu Conul Ştefănită, deputatulBCU, pri­ Clujtotdeauna / Central, luă o Universityhaină bine tăiată Library. doamna Cluj. Duduia rămase citind. vea cum câte un căţel, legat cu Nu uită să puie pe deget nici inelul Doamna cam indispusă începu: lanj, condus de o mână parfu­ cu diamantul cât grăuntele, la care — Viată e aceasta? Să trăim mată, era mai fericit decât copi­ ţinea aşa de mult pentrucă'l avea în două odăi, aşa cum le vezi, cu lul plăpând cu boala ce se stre­ „souvenir" — vorba dumisale — mobile vechi, soase, într' un otel curase în obrajii sarbezi, pribeag, dela bunicu-su care se numia Far- fără covoare pe scări, fără nici un cu picioarele goale în ghete rupte, furidis — mai târziu Farfurescu — lux, cu chelneri proşti. negustoria Galaţi. Farfurescu, mare în care ghiftuia apa, departe de — După împrejurări, răspunse patriot, prefect de Covurlui şi pre­ mama-i rămasă în „teritoriul ocu­ Conu' Ştefănită, admirând statura şedintele Ligii Culturale de acolo. pat." • înaltă a soţiei sale, care avea în Ce-i păsa lui Conu' Ştefănită de Conu Ştefănită, în fata oglinzii mersul ei, în mişcări, în toată fiinţa toate acestea, de stradă, când toată îşi împrăştia părul pomădat peste ceva sumls din frumuseţea antică. viata a fost deprins să privească creştetul capului din care răsărea — împrejurări!... Lasă-mă. In- de sus, de la etaj. chelia „souvenir" tot dela buni­ tăleg în răsboi să sufere cei mici, Părăsi fereastra cu reflexiunea: cu-su. Cu multă îngrijire alesese deprinşi cu mizeria, dar nu noi. Ce stupid sunt şi Iaşii aceştia! cărarea la mijloc şi scoase coltul Deputat... eşti deputat. îmi vine Un oraş anemic, trist. De aceea batistei albe, de Olanda, dela piep­ să rîd în hohote. Ce dă tara unui deşi a copilărit în Moldova, n'a tul hainei, după ce-şi aşeză mai în­ reprezentant al ei ? Camerele aceste ţinut să stea în târgul gloriei apuse, tâi cu degetele cravata de culoarea sarbăde ; să sufăr în ele; mai bine vara plin de praf şi murdar iar guşei porumbului. Trecu apoi în rămâneam la Bucureşti. Acolo ar iarna cu omătul până la genunchi odaia de alături. fi fost bine nu ca aici, în exiL pe strada Lăpuşneanu. Târg fără Aici Bebe, doamna şi duduia, în Ce-ar fi avut Nemţii cu noi? Mă distracţii, fără operă, bun ca să jurul mesei, luau ceaiul. Copilul erte dumnealor cu exagerări. Nemţii trăiască în el pensionarii, bătrânii îl văzu în prag, sări de pe scaun sunt culţi. Ii cunosc bine, doar doi cu tabeturi dela 48, profesori sau plin de bucurie, cu manele întinse, ani am stat la Berlin. oameni suciţi cărora le place să cuprinzând în braţe pe papaia. In casa noastră deschisă or fi desgroape colbul la o parte de pe Duduia Elisa, cu zâmbetul fer­ venit vre-un general, vreun von. cronici, nici de cum oamenii mo­ mecător, în o rochie de toată fru­ Omul de elită rămâne totdeauna derni cari şi-au subţiat mintea în museţea, dar simplă, întrebă: de elită. Iti place drumul pribe­ Apus, bunăoară ca dumnealui. „Mi-ai adus pianul?!" giei ? Iată-1. Eu închisă ca în mntimmn ininisniiMHiiiiiiiMituiiiiiiiniiiiiiiiHitiiiitiiHi IIIIlTfIlllfIM 78 CELE TREI CRIŞURI Pag. iiMumiiiin ilIIIMtlIilHIMIMHlilItlIlllllMIIinilllIilliniIllIIII iiminiiiiiii colivie, tu nevoit să te sacrifici, lăsând averea şi moşia de isbeleşte. Cu două milioane ale tale, înjăleg CC •o ministru. Dar aşa . . . Mii de lei ai asvârlit la alegeri pentru un scaun în parlament. Ce ii-a adus Parla­ mentul ? Sânge rău, pentrucă tot deauna ai fugit de fantoma de­ mocraţiei ? Mă strâng de gât cu democraţia lor. Ţărănimea egală cu noi. Rătăcire. Dragă Ştefănită, FURTUNĂ. dacă {ii la mine ca până acum, te rog să părăsim Iaşii cât mai Gem munii pleşuvi şi urlă vântul curând, să plecăm la Paris, la Inviforat, lovind în muchi de stâncă . , , Petrograd, în Elveţia, unde o fi, Torentul clocoteşte'n vale-adăncă numai aici să nu mai stăm. Şi codru 'ndurerat se'ndoaie, Şi eşi. Iar plumbul stropilor de ploaie, Conu Ştefăni{ă, rămăsese pe Cu frunze rupte-acopere pământul. . . gânduri. Ii sunau în urechi vor­ Din când în când s'aude'n aier bele spuse pline de adevăr. Avea Un bubuit. . . Şi trăsnetul asvârle dreptate, mare dreptate, ca tot­ Săgeţi de foc . . . In fundu-adăncei gârle deauna. Doar din multe încur­ Ce-şi clocote torentu'n vale cături politice l'a scăpat, invitând Un colţ de stâncă se prăvale politiciani şi miniştri în saloanele Şi codru 'ntreg se umple atunci de vaier. . . lor şi dânsa prin gratiile BCUce le Cluj / Central University Library Cluj avea, prin felul de a discuta, a Iar dela schit, din vechea turlă, zâmbi, a cunoaşte inimile şi stările Porneşte- un glas sfios de acioaie . . . sufleteşti, reuşise să captive, să-şi Prin plumbul stropilor de ploaie impue voin{a şi să scoată la Sburând duiosul glas de clopot lumină calităţile lui, încât întreg Se 'ngănă 'n văi cu-al gârlei ropot, judeţul A. era condus cum vroia Şi'n zări, cu vântu 'nviforat ce urlă . . . doamna. (Dacă n'ar fi fost ea, GEORGE ROIBAN. hotărîtă, să-i dea întotdeauna iiniiiiiiiiuiiiiiiiniiiiiiiiH!ijiiiiiiiHniiiiiiiininiiiiiiiiiiitMiiiMiiiiiintHniiiuHiiiMininiiiiiiiitHiiiii.iininiiniiniiiiiiiMuiiiMiiiii imbold, de mult l'ar fi luat valul politicei înainte, dar aşa a plutit bine, bea bine, se ridică prin toate Cunoscând în deajuns moravu­ deasupra şi cuvântu-i ascultat la mijloacele vieţii fie ele cât de rile acestei ţări, a intrat în poli­ Bucureşti. 0 Bucureştii ! Ce bine josnice. Era omul plin de patimă, tică fără nici un principiu, ştiind era acolo . . . Palatul lui de pe care în drumul vieţii nu cruţa atât că fiecare alegere l'a costat strada Cosma, totdeauna cu por­ nimic, dobora suflete delicate care-i mii de lei dar a reuşit. ţile deschise. Cupeurile la scară, stăteau în cale, numai şi numai Ce zi memorabilă a fost aceea iar saloanele pline de lumină. să învingă el. când a vorbit în Cameră. Nu va Femeile treceau ca lebedele pe Aşa a strâns avere, aşa i-a uita-o. Se discuta chestia agrară. ape pe covoarele noi de Persia, adunat-o şi tatăl lui, un om practic Entuziasmaţii băteau câmpii, de­ când veniau în visită. Şi Conu care nu putea suferi ţăranul plouat. magogii ţipau din adâncul plă­ Ştefănită nu se putu opri să nu-şi Conu Ştefănită, dela tatăl său mânilor pentru popor. arunce ochii în oglindă, privindu-şi moştenise simjul practic cu deose­ El aşa cum a fost toată viata, crisantema albă din butonieră. bire că dacă bătrânul era un om le-a spus: „Dreptatele să se des­ Avea fata veselă a unui trai avar, care nu ştia emoţiile vieţii poaie proprietarul de moşia sa gheftuit, un obraz mereu ras, Parisului, ci umbla totdeauna cu pentru a se împărţi sătenilor? pudrat, cu fălcile bucălate a haine ponosite, cu paltonul câte Pentruce se ocrotesc ideile rătă­ omului care n'a suferit niciodată. zece ani, cu pantalonii largi şi cite, dându-se loc la anarhie ? El Prin fereastra sufletului său nu ghetele late în vârf şi din piele are patru moşii, urmează să par­ pătrunse niciodată poezia, ci era de vacă, din potrivă el era omul celeze lanurile la ţăranii proşti ? muritorul prozaic, care mănâncă modern, arbitrul elegantei. Pentru aceasta au muncit părinţii gin snoavele lumii...

Un bârfitor spuse îatr'o zi re­ gelui că un oarecare supus a vor­ bit de rău pe Măria Sa în faţa lumei întregi. îmi pare bine, ră­ spunse regele, — că nu m'a vor bit lumea întreagă faţă de cel ce m'a vorbit.

Intr'o seară Voltaire ern la teatru, într'o lojă în societatea mai multor Doamne frumoase. Văzând jos la parter pe Piron, care nu avea un loc tocmai bun îl întreabă de sus: — „Hei Piron! Cum stai acolo?" Acesta nu răspunse nimic, dar după câteva zile, fiind el în lojă cu Doamne frumoase, iar Voltai­ re jos la parter, îi strigă aces­ tuia de sus: — Foarte bine stau Voltaire.'»

Un croitor luă măsură unui lui, au economisit, munceşte şi el, scrise în manualele didactice. Ar­ client pentru un costum de haine ca alţii să ia de-a gata dreptul său? dealul ! Dar cine la cunoscut? verzi. După ce plecă croitorul, Aceasta e democraţie? Dar de El care a călătorit toată Europa, clientul se duse repede la ferea­ stră să 1 cheme înapoi. când s'a stârnit vorba aceasta, de a vizitat Erusalimul, piramidele BCU Cluj / Central University Library— TeCluj rog vino înapoi să-mi Egiptului, a asistat la vânătoare atunci nu'şi mai ară românul o că- iai măsura şi pentru un costum tare; îşi bate joc la praşilă, la de lei, nici odată nu s'a oprit din de haine cafenii! cosit, la treerat, la cărat, la toate. curiozitate la Alba Iulia, în Blaj şi De când e libertatea aceasta, to­ deodată hodoronc-tronc să luăm Cineva râdea de un Spartan ii tinerii de subprefecti, de doc­ Ardealul! că se însurase cu o pitică. — «Am ales dintre toate relele pe tori, bag fitiluri în capul sătenilor. De aceea a ajuns tara la mar­ cel mai mic» răspunse Spartanul. De atunci primarul nu te mai as­ ginea prăpastiei, avutul tuturora cultă şi ţăranii sunt obraznici; de pierdut şi moşiile sale în mâi- Un scriitor spunea cândva: când pentru orice băgatei, ţăranul nele nemţilor. Ce bine era dacă • Printre călugări găseşti mulţi are drept să ajungă cu procesul rămâneam în neutralitate. Astăzi sfinţi, dar prea puţini oameni cum se cade». până la casaţie, să ceară comi- tara era bogată, nu-i rămâneau siuni peste comisiuni, să lie ingi­ vagoanele de grâu în gări, aur risi­ Descartes spunea: .Cândcineva neri hotărnici pe moşie, să le arăţi pit — şi svârli ţigara enervat. Apoi vrea să mă insulte îmi ridic su­ hrisoavele, să masori fiecare pal­ deschise uşa, zicând : plecăm ! fletul atât de sus, încât nu poate mă de pământ, să sară plugarii * ajunge la el." cu toporul să te ucidă dacă nu te In trenul rusesc ce ducea în Boileau fiind introdus în sala supui că pe unde arată ei pe spre Odessa, se afla familia Co­ de operă, la Versailles, spuse acolo e hotarul. nului Ştefănită, deputatul. Toti celui ce-i arăta locul: — Te rog De când toti feciorii de popă şi erau ve.seli că scapă de coltul dă-mi un loc de unde să aud nu­ mai muzica nu şi libretul. ai părinţilor cu haine rupte în acesta de tară nefericită. coate au ajuns studenţi şi co­ Conu' Ştefănită se uita pe ferea­ stra vagonului cum trenul trecea Tot Boileau spunea că dife­ lindă satele cu fel de fel de idei, renţa între un paralitic şi un Prutul, la Ungheni, se depărtează de atunci nu-i bine. Aşa a vorbit mort, este că paraliticul e un fără vorbe pompoase, pe şleau şi de malurile lui, fără nici un regret mort care suferă, iar mortul este şi-a găsit beleaua. că se desparte de pământul tării un mort care nu suferă. sale, cu acela numai că grâul i-a Şi tot aşa şi cu războiul. El a G. B." fost împotriva gogoriţei de „ideal rămas în hambar, la gară, şi nu naţional". Asemenea pagini de la putut vinde nemţilor. naţionalism le-a înţeles să fie Const. Cehan-Racovitză. llllllf IIIKIII IIIIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII illllillilillli i 80 CELE TREI CRIŞURI Pag. III 11II111IIIii IIIIIIIII l lillll 11 UIMI lllllll l II IIIII l II llllllll 11111111II 1 II1IMMIIIIIII 7&

şi sufeream fără răgaz de nesomn ochiul meu rănit fu un adevărat faur de vise pe cari voinţa mea nu le putea nici conduce, nici întrerupe." Şi aceste viziuni au caracter de vis, ca să nu zic: incoherenta halucinaţiilor febrile. Sufletul său, rămas pur după atingerea vieţii şi a mizeriilor tim­ pului nostru, vede lucrurile cu im­ presia proaspătă a tinerelei. Şi tocmai tinerilor le adresează Poe­ tul vorba, tinerilor cari au cuno­ scut furtuna bătăliei. Ascultând pe omul care a trăit răsboiul şi a suferit, suntem siliţi

Vedere din Maramureş să plângem cu el şi pentru el. Mâna poetului, zăcând pe pat, iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii uni II iiiiiini n i minimii înseamnă pe întuneric, concepţiile pe care le dictează mintea, veci­ Notturno de D'Annunzio. nie trează, pe făşii lungi de hâr­ Scrisoare din Torino. tie, ale căror margini sunt scoase în evidentă cu ajutorul unor şan­ (Turin, 31 IanuarieBCU, 1922. ) Clujcabreze / Central, împiedicând- Universityo să se pre Library­ ţuri lungiCluj, paralele, făcute în Sfârşesc acum de cetit „Nottur­ gătească pentru avântul suprem masă. no", una din operele pe care poe- al luptei. Peste zece mii de foi de aces­ tul-soldat al nostru, Gabriel D'An- Cinci ani după aceea, în singură­ tea au fost umplute pentru „Not­ nunzio le-a compus în orgasmul tatea din Cargnacco, eroul, întors turno". şi frigurile perioadei eroice şi mă din expediţia dela Fiume, sfârşi Numai iubirea de artă „amorul cred îndatorat să vă scriu câteva şi desăvârşi opera fragmentară a desperat pentru cuvântul săpat cuvinte despre ea. îndrăznesc să zilelor de suferinţă, încoronând pentru totdeuna în secole" poate sper că veti binevoi să primiţi gestul braţului răsboinic prin cân­ reînvia sufletul îndurerat al osta­ această dare de seamă în pagi­ tul pasionat şi viguros care săr­ şului care ţinut pe patul său de nile revistei Dvoastre atât de uni­ bătoreşte reînoirea spirituală a ra­ chin, aude afară cum cântecele versal apreciată. sei cu sforţarea titanică şi mar­ de înflăcărare vitejească se înde­ „Notturno" sa născut în 1816, tiriu. „Notturno" nu e nici roman, părtează spre vârtejul răsboiului. atunci când Poetul era osândit la nici dramă: e o carte de amin­ Câteodată dorul îi e atât de aprins o crudă imobilitate, urmare a ra- tiri şi evocări. Suflul său poetic, încât bolnavul e gata să-şi smul­ nei care, dupăce 1-a ameninţat cu atât de arzător şi curat posedă gă bandajele, să se arunce jos orbirea completă, trebuia să-1 adevăratul caracter al unei opere din pat, să se repeadă în vijelie lipsească de un ochi : italieneşti. ca într'însa să trăiască şi ntr însa Şi pecând era el aşa, singur, Stilul, deastădată, a devenit sim­ să moară. înconjurat de întuneric, cugetu-i plu, omenesc. In acele clipe, dragostea pentru alerga la fraţii săi întru credinţă Conciziunea e lapidară. fiica sa Renato, pioasa infirmieră, şi suferinţă care luptau departe în Imaginaţia şi fantazia lirică sunt alină inima ulcerată a bolnavului prăpăstiile Carnarolui, acolo, jos libere de a se avânta dintr o miş­ înfiorat. pe valurile mărilor răscolite de care de aripă în spatiile fără mar­ Dacă şi-a pierdut vederea, şi-a capcane, acolo, sus, în văzduh, gini : ele plăsmuesc mituri şi ve­ câştigat însă ascuţimea celorlalte pe deasupra liniilor inamice. denii ce sunt în afară de lumea simţuri: pe cerul memoriei sale * Şi clocotul sufletului său vigu­ basmelor şi miturilor pân acum se desemnează limpede mulţimea ros suferea oribil de obstacolul cunoscute. imaginilor ce trăesc o vieajă ce pe care i-1 aducea trupul martiri­ „Timp de câteva săptămâni, palpită adevărată. In vraja amin­ zat, împiedicându-i voinţa să se pecând stăteam culcat pe spate tirii, Poetul se lasă într'o aromire Poetul e triumfător. „Crezul meu, mi-1 trăesc însfârşit şi cu mintea şi cu sângele." Şi străbătând această noapte se îndreaptă singur spre Aventino, colina libertăţii. Intr'o seară ploioasă i se aduce un buchet mare de flori: le cere să le aibă aproape, sub degetele lui care acuma văd. Le pipăe, le florilor. desparte, le recunoaşte. E şi un mănuchi de zambile Voi nu urăti şi nu ştiii de păcate Şi când de sub zăpadă nmuguriţi între ele . . . „Parfumul creşte când Fecioarelor plăpânde şi alese; Senin trăind ca apoi să muriţi îl cauţi, ca durerea într o rană." Icoane de mirese ntre mirese Tot sub zăpadă, eu vă plâng, Sunteţi cu toate flori nevinovate. [fecioare. Şi este şi „Zâgara" al cărui nu­ me îi place Poetului atâta încât La voi vin suflete nemăngâiate De voi ades m apropii în tăcere numai rostindu-1 simte parfumul Şi suflete de nimeni înţelese; Şi vă sărut când sufletul mă doare corolei. In voi Iubirea gândurile-şi ţese, Căci simt în voi atâta mângîere! „E numele arab cu care Sicilia Comori de vise albe şi curate. SAVIN CONSTANT. Sarazină numeşte floarea de por­ tocal. Câte-un boboc îi pare „de­ licat şi senzitiv ca un vârf de sân ce se teme de desmerdări." extatică şi atunci durerea se îm­ timpul unui sbor spre coastele Găseşte apoi aci şi „amoraşul" răsăritene). „Capul legat, gura strân­ blânzeşte. BCU Cluj / Central University Libraryşi altel Cluje care-i amintesc bolna­ să, ochiul drept lovit, livid, falca „Aegri somnia." vului pădurile de portocali din dreaptă sfârmată, umflătura se n- Revede chipul îngrijorat al lui Vileacidro, din Amalfi ... o ploae cepe ..." Vincenzo Gemito, sculptorul care- la Pisa . . . şi rătăci minţile : In întuneric, gândul i se opre­ După aceste pagini de sensua- „Un cap mare, păros şi bărbos şte iar cu el i se opreşte şi mâna. litate fină care te 'ntorc la desc­ de profet înebunit în vântul de­ — „Banda de hârtie pe care am rierea buduarului lui Andrei Spe- serturilor" ... şi o milă nemărgi­ întors-o se ridică şi cade pe de­ relli din „II piacer" (copilul volu­ nită îi strânge inima ca şi atunci getele mele, fără sgomot. Am un ptăţii), la muzica grădinilor din când a aflat că mâna dreaptă a fior de spaimă. fecioarele stâncilor", cazi din nou sculptorului ţinea în buzunar o Şi stau nemişcat, cu tot corpul în prezentul tragic. In mijlocul ne­ bucată de ceară roşie pe care o ţeapăn, ne îndrăznind să mai scriu număratelor figuri spectrale de ră­ frământă şi o apăsă cu mişcarea nici un singur semn în întuneric." niţi şi de orbi, iată una melan­ obicinuită a modelatorului ce vrea In jurul patului său se adună colică şi mult îndrăgită. E mâh­ s'o înmoae şi s'o subjieze. mulţimea eroilor: Alfredo Bărbieri, nită prin mine, e bătrână prin Şi când imaginea i-a pierit — îi Oreste Salomone, Luigi Bailo . . . mine, e infirmă prin mine, rămâne, groaznică, dezesperantă, în ochiul său ulcerat, ca şi ni­ acea mână „descarnată, — nu­ sipul ferbinte prin pumnul închis, mai oase şi nervi — asemenea trec fete în număr infinit: fete, unei rădăcini tânjitoare a sufletului." fete, fete . . . Şi sufere: „astă noapte demo­ E mulţimea de pe Capitoliu din nul îmi luă ochiul aprins, în pal­ Mai 1915, e inima Italiei cerând ma mânii sale şi suflă pe el din răsboiul. toate puterile, cu obrajii umflaţi." „Splendoarea serii e biruită de Marea nesfârşită a aducerilor miile de ochi înfocaţi de acea aminte se sbate năprasnică cu fâlfâire de steaguri şi isbucnire de durerea lui dimpreună. ameninţări, de acea exaltare su­ Se vede încă lângă cadavrul blimă a poporului liber care se lui Giuseppe Miraglia (unul dintre simte din nou stăpânită de Dum­ ofiferii săi, căzut în Adriatica, în nezeul ce! adevărat." TRISTIA . . . „Bine informaţi". Eu, Doamnă, nu 's dacât un biet aed (Schiţă.) Rătăcitor mereu din iară n iară, In stapa următoare dăduse nă­ îndrăgostit de ape şi de cer Si drept avere-o singură guiţară vală în compartimentul meu o Pe care 'mi plâng, în nopţile cu lună,' doamnă bătrână, un domn cam De-apururi trist, de-apururea stingher de aceaşi vârstă, o domnişoară, Nebunu-mi dor şi jalea mea nebună... cu o carte în mână şi un tânăr cam de vreo douăzeci şi şapte Eu, Doamnă, sunt un visător hoinar Ce nu 'şi găseşte visul nicăirea... de ani. Impărăţind pe cântece şi flori Trenul se puse în mişcare ; bă­ Palat bogat îmi e nemărginirea trâna îşi răsuci cu multă artă o Si cum poeţii nu 's plătiţi cu luna ţigară şi acuma fumul începuse Mă învelesc cu Cerul uneori a împăinjini atmosfera comparti­ Si îmi aprind ca lampă, noaptea. Luna. — mentului. Ochii domnişoarei aler­ Si dacă 'n viată Tu mi-ai răsărit gau însetaţi pe rândurile roma­ Cu ochi de vis şi zâmbete ce mbată, nului, iar tânărul de lângă fereas­ Ce dar mai mândru aş putea să'ii dau tră işi rezemase capul cu gând Din toată sărăcia mea bogată ?... să aţipească. Ui dau în salbă miile de stele, Palatul vast în care veşnic stau încet, cu multă răbdare, bătrâ­ Şi-ti dau şi toate visurile mele... nul din fata mea îşi scoase mai întâiu o pereche de ochelari, apoi Tu eşti mai sus de visul meu umil. . . batista şi după multă pregătire Rămâi în urmă-mi dulce şi senină... scoase din buzunarul paltonului Eu voiu pleca aiurea să'mi împac Deşertul dor de soare şi lumină, mai multe gazete. Mai gol, mai BCUtrist, mai Cluj fără / deCentral credinţă, University Library— „Ei Cluj, ce vă spuneam eu, ca­ Cu o nădejde încă mai sărac zul dela Sfântul Gheorghe, nu este Şi mai bogat cu încă-o suferinţă. .. decât o înscenare. Iată ce spune MIHAIL DRAGOŞ, comunicatul oficial din Bucureşti." Şi bătrânul citi cu glas tare co­ E mama. „Ce de vieată roşie şi fierbinte municatul oficial, apăsând pe cu­ E bietul lucru încovoiat, de mi­ mai este încă în mine!" vintele cari scoteau nevinovat pe zerie şi de necaz, decăzut, umilit, Durerile îi îngădue de-acum câ­ directorul şcoalei normale şi pe rătăcit, pe care-1 regăsise într-o teva ore de răgaz, vedeniile figu­ cele ce spuneau că „vinovaţii vor odae întunecată după cinci ani rilor se risipesc. fi pedepsiţi." lungi de exil petrecuţi departe de Cad bandajele şi el revede în- Eu mă trezisem din visările mele; dulcele şi singuratecul său pă­ sfârşit lumina. glasul bătrânului mă chemase iară mânt din Abruzzi. E pastele de înviere . . . în povestea prezentului. Eroul dela Glasul Renatei i-aminteşte pe „Oh, vindecare, vindecare Sf. Gheorghe eram eu, dar tova­ al mamei de când, micuţ, însfâr- vino şi refă-mă întreg cu credinţa răşii mei de călătorie nici nu bă­ şit, odată cu Soarea de glycină, mea dârză şi asvârle-mă din nou nuiau. Eram însă obicinuit cu ase­ speranjele-i renasc şi tămăduirea în luptă." Aceasta e cea din urmă menea situaţii şi îmi făcusem chiar se apropie. Atunci sufletul lui vrea invocare. un obiceiu de a studia psichologia să se 'mbete de muzică: îşi chia- închidem cartea şi minunatul, svonului. mă prietenii şi prietenii vin să uşorul lant al vedeniilor şi al — „Eu am auzit că directorul exalteze cu melodiile lor vieata amintirilor ni se coboară în inimi dela Sfântul Gheorghe este un renăscută a Poetului. răspândind aci melodia sublimă a tânăr de douăzeci şi cinci de ani, „Imbătati-mă de muzică" (îi fu unui cântec ce niciodată nu se va frumos şi cu nişte ochi mari fasci- rugăciunea), faceti-mă să plâng iar uita. natori" se crezu datoare să spună cu lacrimi din suflet." Şi tinerimea italiană sărbăto­ cititoarea romanului, care probabil Povestirile epizoadelor eroice şi reşte, binecuvântând frumuseţea citea ceva tot atât de senzaţional ale răscolirilor răsboiului rede- acestei opere de luptă şi de uma­ caşi cazul de care eră vorba. şteaptă în convalescent înflăcăra­ nitate ce-a fost dictată de magis­ — „Dar eu îl cunosc pe băeatul rea şi pornirile soldatului. trul ei, pentru ea. Gino Levati. acesta din şcoală: a învăjai la liceul din Râmnic; eră cu un an în urma mea. Eram prieteni buni şi-mi plăcea mult să petrec cu el. Eră, ce e drept, băiat de viată, dar nu da semne de nebunie." Aceasta eră părerea tânărului din colt, care se credea şi el dator să lămurească mai mult cazul din Sf. Gheorghe, ca unul care cunoştea din copilărie pe erou. Bătrâna, care credeam că adormise, nu s'a lăsat mai prejos. Eră o chestiune prea la or­ dinea zilei ca să nu-şi dea şi ea părerea. — Frumos, frumos, ochi mari, băiat de viată, dar stă el acuma la răcoare? ! Lasă-i pe tinerii ăştia din ziua de azi, că prea nu mai ştiu de frica lui Dumnezeu!" Şi baba tăcu, mă aşezase şi ea în rândul celor drepţi; eu mi-am ţinut părerile pentru mine, ca unul sei eu, crezând că s'a trecut peste secundă, după cum nici acum nu ce nu cunoşteam atât de bine luc­ nevoia de a mă prezintă. sunt. rurile. — îmi dai voe tinere, eu sunt Iar d-vstră, domnule, vă mulţu­ In gara Teiuş trenul stătBCUu ma i ClujMoscu / Centralpensiona rUniversity din Bucureşti Library. mesc Clujcă deşi nu m'ati cunoscut, mult ca de obiceiu. Tovarăşii şi Sunt cu soţia, cu fata mea stu­ nu a{i putut crede grozăviile ce judecătorii mei de compartiment dentă la farmacie şi cu nepotul mi se puneau în spate. îşi mai întindeau trupurile înţepe­ meu din Râmnic. Trenul mergea încet, sta mult nite de stat. Când mă întoarsei îmi pare bine, şi eu sunt George prin gări şi făcea par'că înadins dela restaurantul gării, în compar­ Bota, directorul şcoalei normale să mi se prelungească chinul. timentul meu eră ospăţ în toată din Sf. Gheorghe. Noroc că doamna bătrână ador­ legea. Adică fusese ospăţ, căci Bătrâna încremenise cu gura în­ mise, bătrânul moţăia şi el, iar acum ajunseseră la prăjituri, pe tredeschisă de mestecatul prăjiturei, d-ra farmacistă mă privea sfioasă care bătrâna le împărţea cu multă d-ra se înroşise până după urechi, din când în când, nevenindu-i chibzuială. nepotul făcuse ochii mari cât două par'că a crede că eram eroul de Domnişoara se aplecă la urechia roti de car iar moşneagul mă la Sf. Gheorghe. îmi părea rău că-i bătrânei, îi şopti ceva, după care privea cu un zâmbet de satisfacţie spulberasem iluziile sale roman­ mi se oferi şi mie o bucată de parcă. ţioase. tort. Poftiţi Domnule, este tort făcut Acuma urmau scuzele şi ex­ George Bota. de fata noastră! plicaţiile, de care eram sătul şi Eră imposibil să refuz, dar luc­ aşi fi sărit pe fereastră numai să rurile se încurcau. Acum buna- nu mă mai poarte prin urâta po­ cuviintă cerea să mă prezint. veste. (Epigrame. — „Domnul merge la Cluj?" — Vezi domnişoară, că ochii Unui candidat. mă întrerupse bătrânul din inten­ mei nu-s nici mari, nici fascina- De te-or alege şi pe tine ţiile mele. tori şi nici nu sunt atât de frumos Reprezentantul astei naţii, Da domnule şi Dvstră tot la pe cât îti închipuiai. In parlament s'o râde bine! Cluj? Dta, d-nule, m'ai confundat cu Vei da şi tu reprezentaţii. — Tot! Suntem în plimbare altcineva din Râmnic; eu sunt Unui deputat. prin Ardeal. Dta trebue să fii Arde­ ardelean, am învăţat la liceul Pentru scaun ai luptat, lean, căci te-am auzit vorbind cu „Lazăr" din Bucureşti şi sunt mai Să tronezi ca deputat! un ungur mai adineaori. bătrân ca Dta; am treizeci şi doi Mult mai bine, cred, făceai Da sunt Ardelean, dar ungu­ de ani. Aflaţi şi d-vstră doamnă, Pentru cap de-l cucereai! reşte d'abia acuma învăţ, răspun­ că nu am fost la răcoare nici o Arpuiiici-mm Noi vedem, că pe lângă criza politică creşte şi criza socială Şi morală. Spiritul practic al societăţii este atât de exagerat, încât îţi face im­ I presia, că generaţia actuală are de gând să trăiască cel puţin câteva sute de ani, — sau că este amenin­ ţată de un apropiat potop. Mulţu­ mirile supreme sânt căutate mai vârtos în plăceri ieftine şi sgomotoase, în nopţi nedormite, — dincolo de ele încetează armonia, îndrumările sănătoase răsună în deşert, căci Sonetul smerenia, cuviinţa, indulgenţa sânt însuşirile vremilor apuse. Cei grăbiţi Ţărănoii noastre. să trăiască zile albe, după atâtea Vioaie, sveltă — o muşcafă ceasuri negre din răsboi, n'au timp Sau roşie, sau albă — plină şi n'au plăcere să mai asculte ref- De-a sufletului ei lumină — lexiuni moralizatoare : Este aici în Doar muncii este 'ngenunchiată. de obşte nu puţină mărginire intelec­ tuală, —• ca la toţi oamenii egoişti şi Cu hărnicia-i de albină, cheflii. Cu cinstea tot mai închinată De obicei, bunii de gură Şi săracii Măriei — pururi preacurată — în pungă, nu-şi trudesc mintea să Din slava slavilor senină. analizeze : Ce e rău, şi ce e bine ? Lipsiţi de idealism, dar lipsiţi şi de 0 preoteasă-a rodniciei — învăţămintele istoriei, n'au duhul Altar de mistică iubire — filozofic şi critic de a cerceta binele E chiar sinteza datoriei. şi răul din societate: nemărginita BCU Cluj / Central University Libraryiubire Clujde sine îi orbeşte, ei nu pot Pe ploi, pe ger, ca şi pe moină — să vadă că plăcerile nesocotite de Ea, tot în iea ei subţire . . . astăzi produc regretele târzii de Ţăranca noastră e o doină! . . . mâine . . . CRIDIM. După vremile acestea năbădăioase, vom mai avea oare parte de zile senine, înfăptuitoare de unitate suf­ letească f Unificare sufletească . . . este patriotic lucru — sânt numai Neapărat! două luni de-atunci — să refuze d'a Acest viitor, dacă nu tocmai de Se repetă, de-o vreme încoace, tot participa la serbarea Casei regale, aur, dar în orce caz mai priincios mai des cuvintele de unificare sufle­ Când un prinţ român, viitor moştenitor bunului mers al lucrurilor, nu poate tească a românilor reuniţi în larga şi de tron, avea să primească în bo­ să fie departe în negura vremii. bogata ţară dintre Nistru, Dunăre şi tez numele eroului mort în câmpia Condiţiile economice, la noi şi în Tisa. Turzii. Refuzul s'ar putea repeta şi toată lumea, se vor schimba. De fapt, în loc de apropiere, ne la alte serbări ale dinastiei noastre, Intelectualii, în special dascălii dela depărtăm zilnic de sufleteasca uni­ poate chiar şi la încoronarea suvera­ toate şcoalele, au putinţa d'a pregăti ficare, ce pare că n'are habar de nilor desrobitori de ţară, făuritori ai acel viitor senin ; ispitirile vieţii nu noua alcătuire politică a fraţilor cari, României întregite şi ocrotitori ai vo­ sânt mari, decât pentru caracterele după veacuri de răznire, s'au re­ tului obştesc nedesăvârşite. găsit. E. HODOŞ. Risipim, alât de darnici, cuvinte şi La serbările Casei regale, trebue, — averi uşor dobândite. In presă Şi în­ după a poporului credinţă, — să fie truniri curg vorbele tăioase pentru de faţă reprezentanţi ai tuturor româ­ adversari, şi ditirambice la adresa nilor, fără privire la guvernul care „amicilor". Să'ăşluim în jurul nostru s'ar afla în fruntea ţării; iar neînţe­ fanfaronada de-o parte, neîncrederea legerea ce s'ar găsi la mijloc, ar fi de alta, cu ura şi veninul intrigilor şi să se răfuiască cu guvernul răspun­ răutăţilor, slăbind conştiinţa cetăţe­ zător, — nu cu Vodă- nească a tuturora. O ' fi având, sau nu, dreptate, Reprezentanţi ai poporului, perso­ vulgul profan să judece în acest fel nalităţi de seamă din opoziţia poli­ despre politica celor sus puşi, este tică, Şefi dela care massele alegăto­ întrebare la care'pot să răspundă, rilor trebue să se inspire şi să le ur­ mai bine sau mai rău, cei vizaţi. meze exemplul dat, au socotit că Ii priveşte. ; F i L M r 1 r i 11111111 r 11 i 11111M J111 (1111 Mlllllllllllll mmiiiimii Pag. CELE TREI CRISURI 85 • 111 • • tu i ii 1111 II > • • 111 111111 111111 in 111 iiinitiiiiiiii 1 l t

pe care regele'său, Joan II, i-1 schim­ Vasco di Gama. bă, numindu-1 capul Bunei Spe­ ranţe. Bartolomeu Diaz răstur- Unul din visu­ băcie, satisfăcând trebuinţele spi* nase toate himerele, toate fantas­ rile evului mediu ritelor contimporane şi comuni- magoriile pe cari ştiinţa medievală fu cucerirea Asiei cându-le impulsiunea, care avu le acceptase şi făcuse să se pre- în special a darul să transforme vieaja socială simtă calea pe care Vasco di Gama • Indiei — ale carii a popoarelor . . . trebuia s-o descopere. w9r' , comori nepreţuite Regii ei — oameni luminaţi, do­ In acest interval însă, regele Ioan se găsiau sub stă­ rind gloria patriei lor — înconju- II muri (1495) şi îi succedă vărul pânirea kalifilor şi rându-se de savanţii timpului şi său Manuel (1495—1521), poreclit A cari comori cu mari de bărbaţi hotărâţi, concepură cel Norocos, de oarece a avut greutăţi şi multe speranţa de a cuceri ţara băcă­ marele noroc să fundeze imperiul jertfe, puteau fi obţinute şi aduse niilor şi de a converti Orientul la colonial portughez în Indii, să în Europa. creştinism. Chiar şi mai înainte sporească puterea şi prestigiul co­ Totuşi cât timp a durat stăpâ­ nişte navigatori portughezi, împinşi roanei, rămânând în pace cu nirea arabă, navigatorii şi comer­ de dorul de a cunoaşte, se aven­ vecinii săi. cianţii europeni se puteau înfruptă turaseră pe ici-coleâ, prin diver­ In adevăr, sub dânsul Vasco di şi spre a se putea aproviziona, sele insule ale Oceanului Atlantic Gama trecu capul Bunei Speranţe n' aveau de întâmpinat din partea şi pe unele puncte depe coasta în anul 1498; marele Albuquerque Arabilor decât doar vexaţiuni de africană şi înfipseseră crucea de cuceri coastele Indiilor orientale natură fiscală (drepturi de vamă piatră cu armele ţării şi în numele (insulele din Malaezia), şi tot sub şi taxe exorbitante), cari scumpeau regelui lor şi al şefului expediţiei, dânsul Alvares Cabrai debarcă enorm produsele orientale, dar, dar niciunul nu îndrăznise încă în Brazilia. Dar să ne întoarcem înfine, se puteau obţine. să se aventureze până la sudul la isprăvile lui Vasco di Gama. îndată însă ce Turcii se stabi­ Africei. Geografii arabi, prin nişte Manuel, devenit rege, se strădui liră definitiv la Constantinopol legende înfricoşătoare, scornite de a desăvârşi opera începută de (1453). ferocitatea şi barbaria mo­ ei, interziseseră aproape, aseme­ predecesorii săi. EI înarma o flo­ ravurilor lor din prima fază, — nea temerare încercări, chiar şi tilă a carii comandă o încredinţa sporite şi prin fanatizmul religios celor mai întrepizi marinari. 0 lui Vasco di Gama — om de care îi însufletiâ atunci —BCU făcură Clujnoapt /e Centraladâncă —University şi se bănui Librarya înaltă nobleţăCluj , cu mare experienţă imposibile orice relaţii comerciale veşnică — învăluia coasta orien­ de marinar şi al cărui curaj îi era cu negustorii şi navigatorii euro­ tală a Africei, unde un cer lipsit tot atât de remarcabil cât şi di­ peni. Până atunci, trei drumuri du­ de stele trebuia să împiedice pen­ băcia. ceau în spre Orientul îndepărtat: tru totdeauna orice tentativă de Nu se ştie şi nimeni na putut cel de-a curmezişul Europii, pe navigaţie. Desesperind promonto­ afla în ce an s'a născut „desco­ uscat, spre Constantinopole; cel riul din punctul extrem — sudic peritorul drumului la Indii". Se din Egipt, prin marea Roşie şi cel african — teribilul „cap" căruia ştie numai că eră originar din oră­ spre coasta Siriei, prin scalele Le­ îi dăduse numele de Cabo Tor- şelul Sines, la vreo 24 leghe de vantului, adică pe apele bazinului mentoso (capul chinurilor), dar Lizabona şi că s'a născut dintr'un anterior al mării Mediterane.

Trebuia, cu orice prej, desco­ i r 1111 n i • 1111111111 m i n 1111 II 11111111111 u 111111111111 iiiiiiiiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiitiimniiiiiiinHniiiiiinillilllliniiiiiHiniiiiHiinii perită o altă cale, o cale încă ne­ explorată, spre a ajunge la Indii, ţinuturi în cari toate bogăţiile — mirodenii, băcănii, pietre preţioase, stofe, mătăsării. etc, etc, — se ştiau îngrămădite. Locuitori ai Genovei, ai Veneţiei; Spanioli, Portughezi, spirite aventuroase, în­ cordate de dorinţa unei grabnice rezolvări a acestei chestiuni, ve­ deau toti în imaginaţie vastul drum al Oceanului, care li-se desfăşura înainte-le spre a-i conduce „la băcănii". Din nerorocire însă ştiinţa de a construi un vas capabil să se de­ părteze de coaste şi să înfrunte furia valurilor oceanului, eră ne­ cunoscută. Portugalia — ţară maiitimă, dar mică şi puţin productivă ca şi an­ tica Fenicie — dădu atunci dovezi remarcabile de stăruinţă şi de di­ Vedere din Maramureş IIIIIIMIIII1II IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIItll MIIIIIIIIIIIII 86 CELE TREI CRIŞURI Pag. IIIMUIHHIII ) 11M11) IM111111111111M111111 in 1111111II11 11(11 IIIIIHIII ttlll 1al

23 de zile dela plecarea din oraşul Melinda, flota portugheză trecând pela capul Guardafui, sosi în fata oraşului Calicut (20 Maiu 1498) situat în sud-vestul Indiei şi cel mai bogat şi mai comercial din acea vreme. Calea spre India pela Cap eră găsită. . . Zamorinul, sau regele din Calicut, împresurat de prinţi şi demnitari, primi solemn pe Vasco di Gama, însă purtarea lor făţarnică fată de Portughezi, dete naştere la incidente pe cari Gama le-a zădărnicit, dar cari au grăbit plecarea spre Europa a întregei misiuni, care ajunse la Lizabona în ziua de 29 August 1499. Vedere din Muramurcş. Expediţia avusese succes, dar acest succes a fost scump plătit, căci — afară de furia valurilor, de boale, de descurajări periodice şi de tot atât de periodice răsvrătiri

tmiiimiiMiimiMiiiiiiu ii MIM i numi n itiiiin nun ilimiiiniiminimninimnimnill ale echipajului — din 160 de oameni plecaţi, abia 55 reveniră în Portu­ galia. iată vestit ca marinar dibaciu. Ex­ după ce sa oprit câteva zile pe Totuşi vânzarea încărcăturii de pediţia aceasta — contrar celei un punct nelocuit de pe coastă, băcănii aduse, fu atât de lucrativă întreprinse de Cristofor Columb — aruncă ancora la 2 Martie 1498, încât se hotărâră noui întrepinderi a fost pregătită de regele Manuel la o leghe de Mozambic, în faja pentru viitor. „Băcăniile" aveau cu cea mai mare grijă. Vasco di unei insuliţe pe care mai târziu o atunci în alimentaţie o importantă Gama, cu patru vase construite numi Sf. Gheorghe. BCU Cluj / Central University Librarype car Cluje cu greu o putem concepe solid, din care unul încărcat cu Mozambicul, ca toate oraşele azi şi tocmai spre a' şi asigură apă, cu lemne şi provizii, părăsi depe coasta Africei orientale, eră profiturile acestui comerţ. Portugalia Lizabona la 8 Julie 1497 şi se în mâinele musulmanilor, a căror n'a cruţat nici o jertfă ca să înarmeze dirija drept spre insulele Cepului religie se răspândise mai pretutin­ în fiecare an câte o flotă care să Verde; pe urmă, lăsându-le în deni în Africa, în paguba creştiniz- plece în India. urma lui se repezi spre sud .până mului. la micul golf S-ta Elena — care Suveranitatea aparţinea aproape Regele don Mannel îi conferi lui nu trebuie confundat cu insula în întregime reprezintantilor Profe­ Gama titlul de amiral al mări­ S-ta Elena, descoperită de Ioan de tului; un sultan guvernă oraşul, lor Indiei, îl făcu conte şi îi acordă Nova tocmai la 1502 — şi care dealtminteri cu o populaţie de Mauri favoarea — foarte însemnată atunci golf e situat puţin mai la nord de şi de Arabi „îmbrăcaţi cu stofe de — de a-i-se zice „dom Vasco", Capul Bunei Speranţe. in şi de bumbac foarte fine, reiate pecând el-însuşi se intitula „senior Drumul s'a făcut cu mare înles­ cu diverse colori, bogate şi bine al navigaţiei, al cuceririlor şi al nire, nu cum se făcuse întâia dată, lucrate," 1 cari invidiau pe creştini comerţului Etiopiei, Arabiei, Per- însă numai fiindcă Gama luase cu şi se temeau de concurenta lor siei şi Indiei". sine spre a se călăuzi, o hartă comercială. De aci înainte calea spre Indii marină pe care erau însemnate Informaţiile culese în preajma se deschise într'un mod regulat descoperirile anterioare şi obser­ Mozambicului dela Maurii local­ vaţiile lui Diaz. De aci înainte însă, nici au fost încurajatoare. Bogăţiile spre a ocoli capul, s'a izbit de erau nenumărate prin ţările Indiei toate greutăţile: furia năpraznică şi mările ei, depe unde aceşti Mauri a furtunei, conspiraţiile matelotilor aduceau corăbii încărcate cu aur, îngroziţi şi nesiguranţa direcţiei ce argint, cuişoare, smirnă, tămâie, trebuia să tină, căci lipsindu-i din piper, mărgăritare şi rubinuri. Pe acel punct orice indicaţie, era ne­ lângă acestea, Maurii le mai spu­ voit să-şi deschiză singur un drum seră că dela Mozambic este foarte până la Madagascar, unde iarăşi aproape ţărmul indian şi că până eră să aibă indicaţiile ambasadei la Calicul n'ar fi decât o lună de lui Ioan II. plutire, ceeace se şi adeveri căci Aşa fiind, el se aventură în lar­ după ce vizită oraşele Queboa şi gul oceanului, trecu fără să bă­ Mei inda (15 Aprilie 1498) şi după nuiască în apropiere de Sofala — 1 oraş bogat şi comercial unde s'ar „Journal du voyage de Vasco di Gama, in 1497" (traducere în 1. franc, de Arthur fi putut odihni şi aproviziona şi Morellet, Lyon, 1864). iimiimînnimiiniMiiuiînmiiHHiiiiiniiniiiiii lirilliiillllll Pag. CELE TREI CRIŞURI ! 87 i 11111111 [ r 111 r 11111111111111111111111111111111; 1111 > i i IIIU1111111111 liilllEtniiiii tuturor corăbiilor Europii occiden­ tale, cu toată imperfectia instru­ mentelor de cari dispuneau şi al ignorentei în care se aflau încă, cu privire la idrografia mărilor In­ diei şi a Chinei. Dar până una alta, şi spre a' şi întări comerţul lor, Portughezii de- veniră şi cuceritori neobosiţi: Fran­ cisco d'Almeida şi Alfonso Albu- CRONICA LITERARĂ. pue stavilă acestei impestatiuni ne­ querque, prin nişte strălucite fapte sfârşite de frantuzisme, ce avea de arme, aşezară statornic domi­ Ce este limba literară. Poezii tendinţa să transforme limba ro­ naţia portugheză pe coasta occi­ alese, de Alexandru Macedonschi mână într'un jargon franţuzesc. dentală a Indiei. In 1510, Albu- Mişcarea a dat frumoase roade, querque puse mâna pe Malacca ; In această revistă, d. Nicolae Ba- opere de o incontestabilă valoare, în 1521, Portughezii erau stăpâni tzaria, a scris mai multe articole ca scrierile D-lor Sadoveanu, San- pe insulele Băcăniilor sau Moluce ; interesante în cari pune problema du-Aldea, Agârbiceanu, etc, etc; unul din misionarii lor St Francisc limbei literare. Domnia-sa se în­ dar n'a putut stinge — nici nu se Xavier. merse şi mai departe şi treabă: avem o limbă literară? putea altfel, — tendinţa reînoirii. predică creştinizmul în Japonia De sigur că da. Care este acea Astfel că azi am ajuns la un fel (1549—1551), de unde, nu-i vorbă, limbă: limba ce se scrie şi se de echilibrare, la un stadiu în peste puţin Europenii fură excluşi. vorbeşte în Bucureşti? Aproape. care nici un scriitor numai între­ La noi a fost în perioada Re- buinţează în scris: deja, a se preta, Astfel, încă> din primul sfert al naşterei naţionale un mare curent a soluţiona, dar în schimb îngrozi­ sec. al 15 lea, descoperirea dru­ pentru purificarea limbei de strei- toarele ungurizme tăgăduesc (neg) mului maritim spre India avusese nizme. A fost ceva exagerat ca făgăduesc (promit), slavinismele ca urmare să dea Portugaliei mo­ în toate luptele de patriotism fa­ nâdăjduesc (sper), nădejde (spe­ nopolul comerţului cu băcăniile. natic; dar roadele ce le-a dat au ranţă), cu o grămadă de expre- Lizabona înlocui pe Veneţia şi fost incontestabile. Nu toate lati- siuni cacofonice, lungi şi aneste- pe Genova în traficul cu BCUIndia. Clujnizmel / eCentral au intra t Universityîn limbă, da Libraryr tice înce Clujp să dispară în vorbire Astă deposedare a oraşelor mari­ mare parte din ele s'au încetăţe­ aproape că nu se mai aud. Lim­ time italiene în profitul Statelor nit, au căpătat o putere organică. ba s'a purificat, a luat o carac­ situate pe ţărmul Atlanticului — Multe slavinizme inutile au fost teristică mai latină ca limpezime, Cadix, Lizabona, Londra, Anvers, scoase, mare parte din cele orga­ ca armonie şi chiar ca expresie. Roterdam, Haga — trebuia în cu­ nice chiar înlocuite. Mai departe, rând să se accentueze şi mai mult, Limba este în plină prefacere, sub influenta franceză, necesară poeţii îşi formează stilul având un prin descoperirile geografice făcute pentru complectarea noţiunilor de în numele şi profitul Spaniei, prin vocabular specific. Nu mai ne stat, politică, drept, ştiinţă, artă, coborâm acum la „foaie verde şi colonizarea ţinuturilor din Lumea- ne-am refăcut aproape în între­ Nouă. o lalea", nici la „Sus în deal Ia gime limba. Având nevoe de cu­ viişoara". Avem un trecut, o sută Vasco di Gama, după ce luă vinte noi pentru exprimarea idei­ de ani contează ceva dacă nu parte la o nouă expediţie în 1512, lor, le căutăm acolo unde Ie gă­ mult, în criza unui popor. fu lăsat în inacţiune timp de 20 sim mai uşor, într'o limbă soră, Dl. Batzaria cere să fixam de ani, trăi retras la Evora, într'o ca limba italiană sau mai mult limba; ea nu se fixează, nu se casă decorată toată numai cu acea franceză. Cuvintele Rege, ticlueşte, trăeşte, nu se impune, plante şi cu animale împăiate, Regină, principe, deputat, parla­ se infiltrează şi mii de energii o aduse din India. ment, Cameră, Senat, sper, neg, prefac, o perfecţionează, o modu­ Infârşit, regele Don Joan III îl refuz, protestez, amabil, tribunal, lează, până ce ajunge un organizm numi (1524) vice-rege al Indiei şi constituţie, animal, bestie, sentin­ viu şi unic, care îşi are legile sale, îl însărcina şi cu o misiune nouă ţă, armată, ofiţer, general, justiţie, regulele sale, valoarea sa. Scrii­ în tara cucerită; dar nu mai trăi mai ştie cineva că-s introduceri torul din materia'ul existent, cu mult; muri la Cochin, în ziua de în cursul secolului trecut, de când ajutorul talentului său îşi alege Crăciun, la vrâsta de 55 de ani. avem independenta politică şi erau elementele asimilabile, le combină înainte în locul lor cuvinte slavone, Sicriul, cu rămăşiţele lui pămân­ din nou, mai adaugă, mai scade, turceşti, greceşti? teşti, a rămas deocamdată Ia pentru a-şi ciea expresiunea spe­ Cochin ; pe urmă la 1538, a fost Limba este un organism viu cifică artei sale. adus în Europa, deschis la 1840 care nu se schimbă în mod ar­ şi aşezat în biserica Jeronimijilor bitrar, ci se desvoltă, capătă viată din oraşul Belem, lângă sicriul ne­ sub impulziunea legilor existentei A apărut un volum de poezii fericitului poet portughez Camoens, şi ale necesităţii. La un moment alese de Alexandru Macedonschi. mort de mizerie, care cu atât avânt dat curentul ţărănist al D-lui Nenumăraţi admiratori ai marelui glorificase isprăvile lui Vasco di lorga-Coşbuc-Vlăhujă a căutat, în­ poet, vor avea ocazie pentru prima Gama în ale sale Lusiade. cepând cu „Sămănătorul" şi con­ oară să aibă sub ochii lor, în Tg.-Mureş tinuând în „Viata Românească", întregime, opera răzleţită a aceluia Dr N. E. Idieru „Luceafărul", „Ramuri", a vrut să care a confundat viata sa cu 11111111111 f 1111 ii 11 i 11 M 11 < 11! 11111 m 11111111 m 1111111 u i iiiiiiHiiiiiii CELE TREI CRISURI Pag.

fiiiiiiiitiMiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiifiiniiiiMi iiiiiiiiiiiiiii arta sa. Am retrăit neuitata impresie, sa colaborare şi revista „Cele Trei Cel d'întâiu a fost o inteligenţa recitind în această crestomaţie Crişuri", nu-1 văzusem de aproape 25 vie şi cuprinzătoare, al doilea o toate nopţile cele mai importante, de ani. Şi câte nu se schimbă într'un voinţă de fer, pe când V. Alexandri o parte din cele mai frumoase pătrar de veac 1 reprezintă mai mult de cât orişice poezii şi rondele. Este întreg Ivla- Mă revăd şi eu tânăr entusiast într'o senzibilitatea poporului român. cedonschi, în plenitudinea cuvân­ seară când în faţa unei săli pline Cea ce preocupă în mod constant tului şi a puterii sale. ascultam cu luare aminte şi cu un pe Alexandri şi influenţează activita­ Noi, prietenii săi din zile bune sentiment de curiozitate pe acel elev tea sa poetică, precum şi activitatea şi zile de răstrişie, am simţit o favorit al marelui T. Maiorescu. De­ sa politică este idealul naţional, libe­ mare bucurie, văzând tipărită, în buta printr'o conferinţă asupra uhe rarea poporului român de sub toate tot ce are, aproape, mai bun — chestiuni de estetică. dominaţiunile şi influenţele streine. opera poetică a urgisitului poet, Era tânăr şi plin de vigoare. Astăz In consecinţă, n'a fost act naţio­ căci acum credem că vo- înceta D. Dragomirescu e încă în plină pu nal mai desemnat, care să nu-şi fi detractările neputincioşilor imbe­ tere fizică, dar i-a cam nins în barbă găsit cântăreţul în Vasile Alexandri. cili şi a analfabeţilor pretenţioşi. A rămas însă acelaş spirit critic De pildă, când isbucneşte revoluţia „Poezii alese" de Alexandru care pătrunde în inima subiectului dela 1848, Alexandri ne dă „Deştep­ Macedonschi! Cetiti-le! Recitiţi îl disecă, îl descoase. Nu se mărgi­ tarea României", când se înfăp- „Noaptea de Mai", „Noaptea de neşte la simple afirmaţii, precum îi tueşte la 1859 Unirea Principatelor, Decembrie", parcurgeţi „Stepa", repugnă impresiile cu caracter fugitiv el o proslăveşte în „Hora Unirei", „Avatar", „Rondelele", vă ve{i şi superficial. In expunerea d-sale nu precum admirabila poezie „Peneş convinge că în afară de Grigore vei găsi cuvinte parazitare, dar nici Curcanul" ne cântă vitejia solda­ Alexandrescu şi Eminescu, nici un flori de stil." tului român la Plevna. poet al nostru n'atinge culmjle Din această cauză i-se impută, Ca poet, cea ce-1 caracterizează marei poezii ca Alexandru Mace­ poate, o lipsă de eleganţă, „fiindcă pe Alexandri, deosebindu-1 de cei­ donschi. eleganţa" ne spune D. I. Petrovici, lalţi, este că sufletul său are multă Astfel cretinii şi clienţii bala­ în ale sale Amintiri Universitare, gingăşie, are o graţie idilică şi op­ mucului cari nu încetează să-i e de multe ori legată de atingerea timistă. defaime memoria, viata sa nobilă, uşoară a lucrurilor, de evitarea con­ Este un mare patriot şi un luptă­ nepreţuitele sale servicii aduse cluziilor hotărâte, de menajarea even­ tor militant pentru drepturile şi ne­ poeziei şi artei româneşti, măreaţa tuală a unei retrageri onorabile." Şi atârnarea poporului român. Se ri­ sa poezie, cel pu{in în fatBCUa tab ­ClujD. M /. CentralDragomiresc Universityu nu e omul me Library­ dică împotrivCluj a numeroşilor străini, loului paradisiar al „Nopţii de najamentelor şi al frazei care dacă întrebuinţând când accente de indig­ Mai" aceşti zoili îi vor recita atinge uneori, nu supără şi nu ră­ nare, când arma aşa de usturătoare versul: neşte însă nici odată. şi aşa de dibaciu mânuită a ironiei. „Făcu să facă sbârnăirea adu­ Aceste calităţi fac, pe semne, ca Dar ura sa în contra tutulor vene­ năturilor de muşte! . . . D. Dragomirescu să nu fie cea ce se ticilor e potolită de gingăşia, de sen­ înţelege în deobşte printr'un orator. sibilitatea graţioasă a sufletului său. Ion Foti. La o 'ntrunire publică, de exemplu, E o ură care nu răneşte prea mult d-sa are toate şansele de a fi în­ şi nu lasă urme adânci. trecut de cel d'intâiu agent electoral, D. Dragomirescu va continua într'o care drept orice cultură nu poate pre­ conferinţă viitoare luminoasa expu­ zintă decât un bagaj de fraze culese nere despre Alexandri, despre care a în discursurile politicianilor de pro­ zis că mai mult decât poet, e un fesie. scriitor cu tendinţe poetice. * * Precum am arătat la început, D. Cele vreo 10 numere recente din Dragomirescu a vorbit, cu ocaziunea revistele literare şi culturale ce am centenarului lui Alexandri, despre în acest moment pe masa mea de acest mare bard naţional. Nu l'a co­ lucru dau cel mai elocinte răspuns memorat în mod pompos dând cu celor cari în pesimismul lor înăscut tămâie, care se risipeşte, ci l'a ana­ sau artificial deplâng sterilitatea Scrisoare dela Bucureşti. lizat în mod critic. noastră intelectuală şi exagerează ne­ Nu intră în intenţia mea să fac păsarea şi preocupările exclusiv mate­ Cursurile Universităţii libere. — D. aci un rezumat, fie el cât de suc­ riale ale publicului românesc. Mihail Dragomirescu. — O scurtă ca­ cint, ale acestei conferinţe pe cât de racterizare a lui Alexandri. — Reviste Hârtia se scumpeşte, tiparul, cer­ uoui şi reînviate. — Critica noastră. documentată, pe atât de concisă. neala, totul se scumpeşte. Cu toate Mă mărginesc să relevez câteva acestea numărul publicaţiunilor perio­ Scriu subt impresia conferinţei d-lui caracterizări cât se poate de expre­ dice merge crescând, iar cele exis­ profesor A/. Dragomirescu, care a sive. tente se îmbunătăţesc şi-şi măresc inaugurat aseară (21 Februarie) la In preajma anului 1821 s'au năs­ formatul. Fundaţia Carol cursurile de primăvară cut trei din cei mai mari oameni ai Iată, bunăoară, „Cele Trei Cri­ ale universităţii libere. neamului românesc: M. Cogâlni- şuri" în noua ei îmbrăcăminte şi J |Mai întâiu câteva cuvinte despre ceanu, Ion Brătianu (tatăl actua­ în condiţiuni aşa de îmbucurătoare. distinsul conferenţiar. Pe d. M. Dra­ lului prim ministru) şi Vasile Ale­ Iată „Adevărul literar», aşa de gomirescu, care onorează cu preţioasa xandri. îmbunătăţit, aşa de considerabil mă- iinimimiii i 111111 < 111 i i I [ 111 i 111111 • 11II11111 r • • 1111111 IIIMlilIIIIMI Pag. CELE TREI CRIŞURI 89 iiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuuiiiiiiiiiiiit iiiiiiiiiiiiiu rit. Iată „Flacăra" sprintenă, vioaie gândire, comparabilă numai cu de­ lipsi ceva şi nu ştii ce. Romantis­ şi mereu simpatică. Iată vechile precierea valutei." mul lui V. Hugo par'că n'ar mai „Convorbiri Literare" continuându-şi Iar ceva' mai jos. „Cine îndrăz­ fi viu. Toate accentele puternice, cu credinţă şi pricepere cinstita lor neşte să facă literatură, trebue să se altele duioase, din Ruy-BIas nu tradiţie. obrăznicească până la artă, căci iute mai mişră atât de mult inimele. Şi iată o nouă consoră (e oare altfel zboară." Ruy-BIas iubeşte pe regina Spa­ voie să formăm acest cuvânt?). E Despre stilul d lui Rebreanu criti­ niei. Printr'un joc al soartei în „Cugetul Românesc" cu peste 100 cul zice : „platitudine de plăcintărie care se lasă purtat fără voia lui, de pagini apărând în condiţiuni teh­ şi mediocritate. Ochi mort, minte som­ ajunge în fruntea miniştrilor, ap­ nice excelente şi cu un conţinut cât nolentă. Un artist se spânzură şi nu roape de regină. Regina îl iubeşte, se poate de îngrijit. dă la tipar asemenea rezultate." i-o spune ea singură. Dar voinţa Sp'cuim din cuvântul introductiv Criticul îşi încheie cronica sau mai lui Ruy-BIas depinde de voinţa câteva fraze cari lămuresc rostul aces­ bine zis şarja sa cu promisiunea ur­ altcuiva, marchizul intrigant, care tei noui publicaţiuni. mătoare; din lacheu îl urcase pe cea mai „Până ieri am fost un Regat: „Ne însărcinăm să salvăm din hao­ înaltă treaptă. In loc să se bucure astăzi suntem o patrie... Azi Patria sul de banalitate literară actuală no­ de fericirea sa, el se vede unealta a căpătat* un sens viu şi poporul ţiunile ce se sting şi aşezându-le la marchizului care prin el vroia să nostru trebue identificat cu el olaltă să facem din ele o constelaţie întindă cursa reginei. Nefericitul Literatura românească, viaţa româ­ ce nu trebue pierdută nici o dată din Ruy-BIas cu toate sforţările sale nească nu vor mai fi, credem noi, vedere. Şi dăm toată asigurarea că nu poate face nimic. Regina e cea ce au fost şi cea ce poate că ne luăm rolul în serios ... A fi bun prinsă la el în casă de marchizul încă mai sunt. . . Fără şovinism şi Român în literatură, este a seri fru­ care îi arată şi origina amantului infatuare, ştim că suntem un popor mos româneşte şi original." ei. Ruy-BIas ucide pe marchiz, foarte inteligent şi artist care intrăm regina însă îi întoarce spatele. Şi Nibar. în cultura universală cu un profil per­ el se otrăveşte, murind în braţele ei. sonal, cu o individualitate clară. Vom Toate acestea par a se petrece munci să devenim un popor fizi­ într'o atmosferă rece. Nici moartea ceşte şi moralmente puternic şi vic­ lui Ruy-BIas, nici strigătul reginei torios — şi vom izbuti... Cu ase­ nu ne înduioşează. Şi doar artiştii menea preocupări apare „Cugetul au fost la înălţimea interpetării. Românesc". BCU Cluj / Central University Library Cluj îi dorim tot succesul şi cât mai Rivala cucereşte dela început mult noroc. spectatorul. E o piesă cu viată, * cu personagii cari într' adevăr Nu pot spune acum dacă suferim trăesc, şi trăesc pe pământ. Dialo­ de „dezorientare literară", precum se Teatru gurile vi', în unele părţi puternic susţine din mai multe părţi. Fapt ne­ de emoţionante, în altele presărate tăgăduit e însă că suferim de o „de­ cu mult spirit, fiecare personagiu zorientare a criticei". Ne lipseşte o zugrăvit într'o notă cu totul diferită critică imparţială, neinfluenţată de Echipa Demelriad. de celelalte ne înfăţişează pe scenă consideraţiuni de persoane sau de Ruy-BIas, dramă în 5 acte de Victor oameni, nu închipuiri. preocupări comerciale. Hugo. Rivala, piesă în 4 acte de Kis- Un sculptor, care îşi iubise soţia Atitudinea excesiv de severă şi taemaekers şi Inşiră-te mărgărite, piesă în 4 acte de Victor Eftimiu. şi ale cărui opere erau consacrate, violentă pe care o ia d. T. A. în începe să iubească pe tânăra sa „Cugetul Românesc "faţă de romanul începând cu Ruy-BIas drama verişoară. El îşi închipue că pân' „lori" al d-iui L, Rebreanu să fie în versuri a lui Victor Hugo, care, acum n'a făcut adevărata artă, oare o rupere de metodele de până cu toată valoarea structurală a arta care isvoreşte din sublimul acum, când talentul atârnă de rela­ versurilor, parcă a început să-şi sentiment al iubirii. Ii pare că ţiile personale sau comerciale ale au­ piardă din măreţie, echipa Deme- operile sale nu conţin nici un pic torului cu criticul şi editorul? triad a dat pe scena teatrului Regina de viată. De-aci înainte va şti să Vom aştepta şi vom vedea. De o Măria din Oradea-Mare 3 repre­ ridice opera sa pe culmi nebănuite. cam dată constatăm că nu ţinem minte zentaţii, urmând Rivala de Kis- Iată idealul său. Va fugi împreună să fi văzut vr'o lucrare literară aşa taemaeckers şi Inşiră-te mărgă­ cu amanta sa pentru a-şi atinge de sfâşiată, de cum este „Ion", că­ rite de V. Eftimiu. Echipa Deme- acest ideal. Şi cu toate accentele ruia criticul dela „Cugetul Româ­ triad a fost una dintre cele mai desnădăjduite ale soţiei sale care-i nesc» îi tăgădueşte orice merit şi mult aşteptate în oraşul nostru. descoperise gândul $i patima, el nu orice valoare. Mai toate echipele de până acum se înduplecă ci într'un moment de Dece însă Academia şi presa au pe lângă un artist doi de valoare, exaltare îşi sfarmă însuşi ultima luat pe „Ion" drept un miracol lite­ veneau cu un ansamblu nu Ia sa statue. Zdrobită, cu o resem­ rar? „Răspundem fără întârziere", zi­ înălţime alcătuit; în jurii d-lui nare aparentă, dureroasă, soţia sa ce d. T. care spune că n'a avut pu­ Demetriad însă au fost adunate îl lasă să plece cu rivala sa. terea să citească mai mult de 27 de numai elemente bune. După o vreme, sculptorul se pagini din această lucrare, „că ni­ Ruy-BIas e o piesă frumoasă, înapoiază decepţionai în vechiul meni nu mai ştie să scrie şi că Aca­ dar totuşi nu mai stârneşte ad­ său atelier, unde nimic nu era demia şi presa trec printr'o criză de miraţia spectatorului, Par'că i-ar schimbat. Acolo, noaptea, îl gă- g>f IIIMUlIlllllilIIHIIM III III 1111II11IIIIIIIIIIMIMI1IIIII 90 II CELE TREI CRIŞURI EWEKI <11!1111Ml11111111111111II111111CIII1111(1

Centenarul Iui Petofi. a cărui particularitate este că trăieşte tă vitessa de peste 47 km. este cel la o adâncime care merge până la puţin egală cu aceea a unui tren ex­ In primăvara viitoare se va serba în 2 km. pres ordinar, de oarece călătoria pe Ungaria centenarul lui Al. Petofi cel mai apă se execută fără nicio oprire între mare poet maghiar. E o sărbătoare însă, îngheţul lacului se produce destul punctele extreme — plecare şi sosire — nu numai pentru lumea ungurească, ci şi de târziu, adesea cătră sfârşitul lui în timp ce trenul unei căi ferate, pentru întreaga lume, căci Petofi a urcat Ianuarie. Nişte temperaturi puternice mergând cu o „alură" chiar superioară, culmi nebănuite în poezie, ceeace 1-a nu permit ca acest fenomen sg se ma nu parcurge într'un interval de timp aşezat în rândul marilor genii universale. producă i de cu toamnă, însă egal o distanţă mai mare, date fiind In afară de poeziile lirice, lungile sale atunci când momentul îngheţului a numeroasele opriri pela staţiile im­ poeme epice îl menţin la înălţimea mari­ sosit, frigul operează aşâ de brusc, portante şi pela punctele de bifurcaţie. lor reprezentanţi ai poeziei moderne. încât valurile încremenesc şi provoacă

v câteodată formarea unor stalactite Suflet s uciumat şi aventuros, Petofi N. E. I uriaşe, de câte 5 şi 6 metri înălţime. a avut o existentă desordonată şi grea. Nepăsător fată de el însuşi, a trăit de azi Odată îngheţat, Baikalul devine pe mâine şi a suferit mizeria neagră. Fiind marea cale care îngăduie caravanelor pătruns de spiritul de libertate a luat parte să facă transportul ceaiului, îngră­ Anuarul cooperaţiei orăşeneşti cu mult avânt la revoluţia ungară din mădit în antrepozitile dela Maimat- pe anul 1920. — (Depozit la Direcţia 1848, al cărei unul dintre principalii autor chiu, din Mongolia. Se produc adesa Generală a cooperaţiei orăşeneşti era şi el şi pe care a înflăcărat-o cu ver­ explozii de ghiaţă, mai ales după calea Victoriei 238 Bucureşti — Preţul suri puternice, îndemnând toată suflarea câte un mare frig, atunci când — spre 15 lei 56 pag. şi 3 anexe.) — ungurească la lupta pentru libertate. In miezul zilei — soarele îşi izbeşte Direcţia Coop. orăşeneşti referă această luptă — care eră duşmană atunci razele sale peste apele lacului. într'un anuar, de curând apărut, românilor — a murit luptând cu sabia, Atunci când se manifestează simp- asupra rezultatelor activităţii acestei la Sighişoara în anul 1849. Istoria litera­ tomele precursorii ale desgheţului, mişcări, în cursul anului 1920. turii îl aşează în rândul lui Leopardi, Kor- cărăuşii Baikalului profită de noapte Cooperaţia orăşenească, născută ner şi Beranger. spre a călători; când se luminează a mai mult ca fiică nevoilor născute de ziuă, se opresc spre a evită Din Petofi s'a tradus aproape în toate pe urma răsboiului, are nevoe pentru accidentele unei ruperi posibile a limbile, ca şi la noi, unde, pe lângă alte a fi deplin consolidată, de a fi cunos­ gheţei ; oamenii se aşează pe scân­ poezii e îndeajuns cunoscută lunga poemă cută — Anul 1919 însemnează în­ BCU Clujduri, dup/ Centrală ce 'şi-au University instalat caii p Librarye Cluj „Apostolul", tradusă de Oct. Goga. ceputul unei noi ere, prin emiterea sănii. Contrabandiştii cu deosebire Aniversarea centenarului naşterii sale se decretului lege No. 614 şi prin în­ uzează de acest- procedeu. prepară de pe-acum la Budapesta, unde fiinţarea direcţiei coop. orăşeneşti- în primăvara viitoare se vor da mari festi­ Desprinderea şi prăbuşirea gheţuri­ mai întâi pe lângă Ministerul Indus­ valuri la toate teatrele, şi şedinţe festive lor sunt repezi de tot; ele se în­ triei şi al Comerţului şi trecută apoi la Academia ungară. tâmplă prin Maiu, sub apriga suflare la Ministerul Muncii şi Ocrotirilor alui bora, vânt foarte violent. Sociale prin care s'a urmărit extin­ Riveranii lacului sunt Mongolii — derea mişcării cooperatiste în întreaga mari transportatori de ceaiu; Tunguşii, populaţie orăşenească- cari trăiesc din vânat şi pescuit. Cei Din expunerea acestui anuar cons­ Lacul Baikal. — D-rul Botkin, dintâiu au pe ren ca animal domestic tatăm în primul rând că nici în cur­ un naturalist finlandez ne dg nişte şi pe care îl îngrijesc cu multă dragoste. sul anului 1920 nu s'a reuşit a se amănunte foarte interesante despre Mai sunt apoi Buriaţii—divizaţi în contopi organizaţiile cooperaţiei din lacul Baikal şi pe cari le punem sub două: budiştii şi chamaniştii, aceşti vechiul regat cu acelea ale noilor ochii cetitorilor: din urmă dedaţi la un fetişizm din ţinuturi alipite, cari s'au desvoltat pe Situat la nordul platoului central cele mai primitive şi în fine, Ruşii— baza dispoziţiilor legale referitoare la al Asiei, Baikalul este un imens basin coboritori din ocnaşi sau diu coloni. cooperaţie, ale statelor din care au de apă dulce, alimentat de mai multe făcut parte până la reuniunea tuturor rîuri şi care comunică cu fluviul Vitessa cargaboturilor mo­ ţinuturilor româneşti, cu încetul însă Ienisei prin Angora inferioară- In derne. — Cargabotul Mauritania, a început a se introduce şi în noile epoca desgheţului, pornind din oceanul al companiei engleze Cunard a tra­ ţinuturi, organizaţiile cooperative cari Glacial, vapoarele intră în apele Bai- versat oceanul Atlantic — în iarna au adoptat statutul tip al cooperaţiei, kalului ; dealtminteri, vapoare cari anului care a precedat războiul mon­ controlată şi încurajată de stat din plutesc pe apele lui au putut fi aduse dial — trecând din Europa în Ame­ vechiul regat. din Londra numai pe apă- rica numai în 4 zile, 12 ore şi 6 Sprijinul statului a constat în primul Clima regiunii este aspră, dar minute. rând înfiinţarea organizaţiei coopera­ variabilă după latitudine; la extremi­ Până atunci, recordul fusese ţinut tive. S'au acordat în total în cur­ tăţile lacului — care este lung de de Lusitania, a aceleiaşi companii, sul anului, credite, în valoarea de 660 km., s'au înregistrat temperaturi în 4 zile, 16 ore şi 4 minute. Vitessa lei 41.611.070,02 şi s'a rambursat intre 20 la 50 o sub o. mijlocie a Mauritaniei, cu toată 16.804.414,60 lei; aşa că la 31 Dec. Lărgimea variază între 30 şi 80 km. vremea rea, a celor din urmă două­ 1920 soldul debitor al instituţiei coop. Fauna Baikalului, foarte curioasă, zeci şi patru de ore, a fost prin ur­ de diferite grade la direcţia gene­ cuprinde între alte specimene o focă mare de 25, 55 noduri, adică de rală a cooperaţiei orăşeneşti era de la fel în multe privinţi cu cea din 47,3 km. pe oră- 24.806.655,42 lei. apele Caspicei şi o specie de peşte, Este de observat că, în definitiv aceas­ S'a mai sprijinit cooperativele şi minimum iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiii iiniiiiiiiiiii 92 CELE TREI CRIŞURI Pag. IUI I llllllllll IHIIII11IIIIIIH1IIII1II1III llllllllll III III Etllllllllllill iiiiiiiiiiiiiii'

în ceace priveşte transporturile, apoi precum şi a legislaţiei noastre coope­ zi ; în timp ce domnişorul cugetător, lucrări date de diferite autorităţi şi rative, să fie expuse cu toată clari­ în cafeneana elegantă, avântându-şi instituţii de stat, etc. cooperativelor tatea. gândirea în rotocoalele fumului ce se de producţie, etc. Cei cari urmăresc fenomenele eco­ înnalţă alene, constată că nu 'şi face Anuarul lămureşte că s'a început nomice, sociale de la noi, pot avea în datoria. Cine ? . . . în cursul anului 1920 o activitate anuarul cooperaţiei orăşeneşti un ghid Priveşte-1 ori unde vrei şi-1 găseşti sistematică şi serioasă de răspândire folositor şi interesant, iar membrii tot acelaş, deosebindu-se uşor de a rostului, a principiilor cooperaţiei în mişcărei şi mai ales conducătorii ceilalţi, prin privirea lui blândă dar masa largă a populaţiei româneşti organizaţiilor cooperativelor de diferite măreaţă, veşnic dispus a înpărtăşi ce prin conferinţe, dar mai ales prin grade got găsi în paginile anuarului, poate şi în totdeauna cu gândul spre broşuri, periodice, placarde, foi vo­ învăţături folositoare, scoase din prac­ binele neamului său. — Nu vă în­ lante, etc. tica de până acum a mişcării noastre spăimânte gândul că cincizeci la sută „Ne trebuesc cooperatori* spune cooperative. din scoale sunt goale, căci nu este darea de seamă. Şi ca urmare toate Dem. B. Cătuneanu. el de vină şi totuşi se va sili pe cât . sforţările îndreptate în spre educarea poate să mai umple şi din golul membrilor mişcărei sunt bine venite. acesta, sleindu-şi toate puterile, ca mai înainte chiar de patruzeci de ani Darea de seamă mai arată că să meargă în faţa adevăratei dreptăţi Instituţia Centrală înţelegându-şi rolul Domnule Redactor * şi nepăsător să nu-ţi aduci aminte de îndrumătoare a asociaţiilor coope­ Cunosc activitatea ce o desfăşoară că din razele-i binefăcătoare te-ai rative nu s'a dat în lături de a „Cele Trei Crişuri" şi rolul ce-1 are adăpat atunci când era începutul lichida acele cooperative, cari nu aci la hotarele ţării. Am iubit şi iubesc începutului. Ce vină mare apasă pe corespundeau rolului pentru care au revista, ţinând'o ca un talisman în capul Iui ? Face politică ? . • . Da, fost create, şi nu reuşiseră după un modesta mea casă de învăţător şi face, căci este cetăţean în primul anumit timp de funcţionare să se deci nu fac pe grozavul apărând rând şi după cum îşi îndeplineşte cu consolideze; totuşi datele referitoare prestigiul şi drepturile ce ne sunt sfinţenie orice datorie, trebue să se la coop. orăşenească pentru 31 Dec. asaltate din toate părţile. bucure şi de toate drepturile ce îi 920 comparate cu acelea pentru sfâr­ Pana mea — de biet învăţător — sunt date de lege. Nu vă înspăimân­ şitul anului precedent, arată că anul e neputincioasă în faţa meşteşugitei taţi, lovind în prestigiul lui, că nu 1920 cooperatist a fost un an de pene de artist şi deci nu luaţi în rămâne şcoala goală dacă unul sau progres simţitor. BCU Clujnume / dCentrale rău aceasta University. Dacă credeţ Libraryi cel mul Clujt doi din judeţ, în unele- Datele comparative de mai sus de cuviinţă a lua apărarea aceluia cazuri, vor fi aleşi deputaţi! Şi nu arată în mod evident aceasta. ce este tot apostol şi veşnic bârfit dornici „ca să mai pice s'au dus la Coop. de consum — şi aceasta să ne-o ierte domnul Bucureşti". Dar a generaliza, a ajuns No. Membrii Capital social Colonel — daţi publicităţii alăturatele de râs astăzi şi nimeni nu se mai coop. vărsat rânduri. gândeşte la condiţiunile unei definiţii. 31/XII. 919 160 33470 31/, milioane lei Dacă unul este deputat, ceilalţi cu 31/X1I. 920 383 96515 WU Cu nici o ură în suflet, primind şi ^ Feder. coop. de consum. cele multe rele ca şi picul cel bun, mai multă râvnă muncesc. Judeţul 31/XII. 919 6 — 169.000 lei rămân al Dvoastră cu deosebită stimă, unde se munceşte cel mai mult, acela 31/XII. 920 13 355 2 000.000 „ a dat pe învăţătorul ministru şi pe I. Baciu, învăţător. Coop. de credit şi economie cetăţeanul conştient. 31/XII. 919 53 6918 2.900.000 , 31/XII. 920 53 8966 5.500.000 „ O lămurire la nişte „constatări". Tot în acest număr mai sunt şi Coop. de aprov. desfacerea şi lucru alte constatări în contrast cu acestea, în consum In Nr. 1—2 al acestei reviste, cu intitulate: „Puncte de vedere", şi 31/XII. 919 39 1042 500.000 . care se păşeşte în pragul anului al tocmai modul cel mai bun de cons­ 31/XII. 920 42 1042 1.200.000 „ III-lea, figurează un articol, pe care tatare. Mai bine s'ar da mai multă să ne ierte subscriitorul — în Viitorul Anuarul dă bilanţurile generale băgare de seamă antipenultfmelor sau alte ziare nu ne-am fi mirat să-l rezumative ale cooperativelor de con­ cuvinte subliniate ale D-lui Bota. găsim. —£ vorba de învăţători? Dar sum şi credit şi conturile de profit şi Se aminteşte undeva şi de obser­ ce vor fi având mulţi domni şi dom­ pierdere în parte, ale fiecărei federale, vările la fel ale D-lui Cazaban „La nişori cu ei ? Nu'şi fac datoria ! Nu cooperative de consum şi cooperative umbra unui car". . . Aşi răspunde, 'şi fac datoria muncind în majoritatea de aprovizionare, desfacere şi lucru dar mi se pare că este un abil lor şi în afară de şcoală: bănci, în comun. vânător, după cum chiar D sa po­ cooperative, case culturale, cercuri Foarte desvoltată expunere, care meneşte, şi ca unul ce am cetit culturale, — pornind din sat în sat, precede aceste tabele statistice. Nu se „Vulpea bearcă", tac. Sau . . . poate cum dă Dumnezeu, când alţii se joacă dau numai cifre şi pe baza grupărilor toţi aceşti nemulţumiţi de învăţători cu spesele de deplasare — şăzători sistematice, se caută a se trage con­ sunt cei mai îndârjiţi politiciani pe cu sătenii sau cursuri de adulţi. Pe cluzii asupra solidităţei, lichidităţii. lângă carul cel bătrân . . . noroaie şi prin ploae, lătrat de câni asupra mărirei cifrei de afaceri a Nu ştiu de ce, dar învăţătorul este prin satul în mijlocul căruia şi pentru cooperativelor. acela în care, nevinovat, se loveşte care trăeşte, se întoarce învăţătorul fără ca cel puţin să-se fi interesat, Expunerea foarte obiectivă, e scrisă acasă după o muncă istovitoare de o cu un spirit pătruns, critic, cea ce mai înainte şi de nevoile acestui face ca anumite lipsuri ale organi­ învăţător. * Dăm scrisoarea şi articolul de mai sus în zaţiei cooperative orăşeneşti autonome tocmai; în N-ruI viitor vom face comenta­ Când nu ai de ce te împiedeca!... ca şi a Instituţiei Centrale de Stat riile, I. Baciu. Din această carte va răsări pentru bolnăveşte. In cele din urmă, preotul cititorul atent, o întreagă lume, parte Ulieru, decide pe Lena să-şi jertfească dispărută, parte în luptă încă împot­ iubirea pentru fericirea fiicei sale, după riva fatalităţii- care sfat, ea singură, sdrobită dar şi mân­ N. Batzaria: Din Lumea Isla- Abdul Hamid, Mahomed Reşad, gâiată, uneşte mâna lui Paul cu a fiicei mului-Turcia Junilor Turci — Iusuf Izeddiu, figuri de barbarie şi- sale Marta. Editura „Ancora" Alcalay şi Calafe- reată sau timidă, oricum sguduite Gradarea treptată a întregei acţiuni şi teanu — Bucureşti. Dăm cuvântul sufleteşte, care par să devie o tra­ conflictele sufleteşti atât de sbuciumate, mărului nostru învăţat Nicolae Iorga, ducere turcească a decadenţei fizio­ redate clar, emoţionant, denotă că autorul s'o aprecieze, reproducând prefaţa logice a ultimilor Merovingieni, Mah- posedă bine meşteşugul teatral. In primele acestei cărţi. Iată ce spune d-1 Nico- mud Şefchet, căpetenii militare în două acte se simte palpitând viata pe de-a ae Iorga: care se păstrează resortul de ostaş 'ntregul, deşi autorul de multe ori se pare Cartea pe care d. N. Batzaria o al strămoşilor, dar fără încrederea că neglijează scena pentru a scoate în dă publicului românesc, ar căpăta un lor în vitalitatea Imperiului. Apoi cei evidentă ideia. Şi tocmai din această loc de frunte în orice literatură, cât noi : Enver, frumos, sfios şi ros de cauză, actul III, — deşi cel mai puternic de veche. ambiţie ; Talaat, gata să zdrobească, prin complicarea conflictului sufletesc şi In adevăr în aceste pagini scrise să distrugă; Giavid, cu talentul de dureroasa deslegare a lui, jertfa, — devine cu o artă care se ascunde discret afaceri ale rasei lui semitice, prinţi- monoton, din cauza tiradelor preotului supt aparenţa stilului familiar şi glu­ şorul egiptean improvizat Mare Vizir, ce-şi dă toată silinţa pentru rezolvirea meţ şi care cuprinde alături de ob­ figuri cu o lăture de caricatură, ală­ tezei filozofice. Piesa însă râmâne o luc­ servaţii juste şi de interpretări subtile turi de Arabii nobili cărora le lipseşte rare bună. Pretutindeni se simte suflul a unor lucruri adânc cunoscute de un lucru pentru a salva împărăţia : unei vieii tinere. Până şi bătrânul preot autor, avem cele d'întâiu memorii iubirea pentru dânsa. întinereşte, când se strădueşte să ducă la pe care Ie dă la lumină unul din Lipseşte un singur lucru, care nu bun sfârşit însărcinarea ce şi-a luat, de a participanţii acelui interesant act se poate vedea nici din Macedonia, explica fericirea supremă prin jertfă şi din drama decăderei otomane care nici din Constantinopol. Poporul tur­ nădejdea de nemurire prin dragostea a fost faza întâia a dominaţiei cesc însuşi pe seama căruia putrezea rodnică. naţionalismului otoman, astăzi re­ deunăzi conrupţia iar ieri şi astăzi fugiat la Angora. se zbuciumă fanatismul iluziilor uci­ Român macedonean, studenBCUt al Clujgaşe. /O Central carte despr Universitye acest popor Libraryar Cluj Universităţii din Bucureşti, profesor complecta pe aceasta. în mica sa patrie balcanică, membru Dar pentru ce ni-a dat d. Batzaria al corpului didactic de acolo, scriitor îi suntem mulţămitori noi şi îi vor de merit, vioiu şi spiritual, ale cărui fi, credem în curând, aceia ce vor calităţi au fost relevate îndată după citi frumoasa carte în traducere fran­ publicarea celor d'intâi schiţe în „Să- ceză sau engleză care e o necesitate mănătorul", d. Batzaria a intrat în pentru politică şi istoriografie. Ca comitetul pentru „Unire şi Progres", unul care am scris cea din urmă primind riscuri grave, dar având no­ istorie a Imperiului otoman, cred că rocul de a vedea victoria unei cauze pot să afirm aceasta. care pentru el însemna şi putinţa de N. Iorga. liberă dezvoltare a neamului său şi de a se împărtăşi la interesanta în­ „Fericirea", de Ignotus: — dramă în cercare de a înnoi Turcia prin Turci. trei acte, Printre lucrările teatrale româ­ „Ţapul" şi .Domnişoara din strada Nep- Văzând repede că e vorba de o neşti din ultimul timp, drama d-Iui Ignotus, tun" de F. Aderca. In literatura ultimilor acţiune pur turcească, întinzându-se pare a fi una dintre cele bune. Teza sus­ ani, scrisul d-lui Aderca s'a remarcat prin asupra celorlalte naţiuni cu pretenţia ţinută de autor s'ar putea enunja în ur- nota sa originală. Stilul este curăţat de vor­ de a le desnaţionaliza şi condamnând mătoarele-i cuvinte: „In jertfă e fericirea bele de prisos, pătrunzător, şi analizele psi­ în spiritul său, cum era şi firesc, o supremă şi în dragostea rodnică singura hologice ale diferitelor personagii din romanul tendinţă aşa de absurdă şi anacro­ nădejde de nemurire." şi nuvelele de mai sus, bazate pe o justă putere de observaţie. nică, Ministrul otoman a devenit un La vârsta de 15 ani, Lena, astăzi sofia simplu observator, extraordinar de păt­ lui Sache. Mătăsaru şi mama unei fete In „Ţapul" găsim restrânsă existentă a runzător, al unor scene din care pu­ de 15 ani, iubise pe studentul în medicină unui advocat, aruncat de soartă într'un oră­ tea desface încă personalitatea sa. Paul. Mamă-sa însă o căsătorise fără voie şel de provincie, mişcându-se într'o socie­ Şi a pus iscălitura pe tratatul din cu un medic mult mai în vârstă, iar Paul tate ai cărei membri s'ar putea numără pe Londra, care lichida aproape ultimele nefericit a plecat în America unde a de­ degete, o societate care-i trezeşte numeroase resturi ale Turciei europene şi, cu venit unul din cei mai renumiţi învătaji. reflexii şi care se află bine prinsă în pagi- toată loialitatea sa, această iscălitură După 17 ani se întoarce în tară unde nele d-lui Aderca. Deşi nesimjindu-se la lar­ românească pe actul de osândă la Lena îl aştepta cu aceeaşi iubire. Fata ei gul său, în acest orăşel, advocatul îşi bro­ moarte a unui vechiu stat de pradă, însă dela început îl iubeşte nespus de dează tema eventurei nu tocmai complicate, care ne-a împiedicat, cu toate avan- mult. Din cauza aceasta Paul se decide dar care-1 aruncă în braţele a două femei: tagiile colaterale, de a da civilizaţiei să se despartă din nou şi în momentul una, o tovarăşe de copilărie, fata unei spă­ lumei tot ce eram- în stare, se înfă­ sărutului de adio, primul şi cel din urmă, lătorese şi ajunsă acum femee de stradă, — ţişează ca o stranie sancţiune a is­ sunt surprinşi de bărbatul şi fata Lenei. iar alta o nouă cunoscută, printre grajioasele toriei. Zdrobit, bărbatul moare, iar fata se îm­ oraşului. Romanul e tratat cu multă îndrăs- IIMMIIIIIIItl iiiiiuiiiuiiiiiiiiiniMlitiiiiiiiiiiiniiMiiltiiHtiiiii 94 CELE TREI CRIŞURI niiiiiiiiiiiii ifunniiHiiiiiiiiiiiiiMiiiniiniiMiiiiiiiiiiiiuiiini iiiinitiiiii neală şi am putea spune că e unul dintre Şi în acest volum ca şi în volumul SCOALĂ NOUA, revistă pedagogică a puţinele remarcate în ultimul timp. „La umbra unui car" autorul biciu- judeţului Bihor, apare cu lucruri din ce în ce mai interesante. Pentru corpul di­ Acolo însă. unde d-l Aderca reuşeşte să eşte ţărănismul nesincer şi pe ţără­ dactic dela această margine a tării, re­ prindă minunat viaja, este în nuvela: „Dom­ niştii metamorfozaţi într'o noapte. Nu vista revizoratului este o binefacere ne­ nişoara dn strada Neptun". rar găsim astăzi pe răspopitul din preţuită. In numărul 4—5 un prim articol Pe Jăranul Păun Oproiu de mult îl mun­ Runcu-Ciobanului, pe părintele Cioabă, al d-lui George Bota, directorul şcoalei normale din Oradea-Mare: „Dumnezeu cea ideia de a se muta la oraş. Şi într'o purtând numele preschimbat „căci nu în şcoală", aduce un strigăt înţelept către bună zi îşi părăseşte satul şi mica lui gos­ se mai potriveşte", prin şantanele şi învătătorimea de azi, arătând în mod podărie, îşi strânge toate boarfele 'n car, ne­ saloanele bucuteştene. ştiinţific că sănătatea unui neam depinde de sănătatea sufletească a indivizilor şi vasta şi două fetiţe şi pleacă la oraş ca să Stilul sobru, doza aceea discretă de aceasta de câtă credinţă au aceşti indi­ se facă maşinist .la trin". Schimbarea me­ ironie şi mai ales faptul că autorul vizi. Articolul d-lui Bota deschide per­ diului însă îşi are greutăţile ei, astfel că nu trage nici odată vr o conluzie ci spective noi în problemele culturei nea­ Păun Oprou şi nevasta rămân tot ţărani, o lasă cetitorului, fac ca volumul mului şi trebue citit cu multă băgare de deşi el purta haine albastre, şapcă şi pipă seamă, căci fiecare aliniat este o pro­ „Intre Frac şi Cojoc" să fie o lectură blemă, de maşinist. Singură fata mai mare Nu[a, plăcută care ţi-aduce un zâmbet pe In acelaşi număr amintim despre lim­ crescând de mică în str. Neptun dintr'o ma­ buze şi care însă ît' înoadă o durere pezile idei ale d-şoarei Filipidescu din hala a oraşului, împrumută obiceiurile veci­ în inimă, durerea adevărului. Cara- psichologia copilului, idei cari aduc mult nilor orăşeni. După ^ ani de zile se făcuse geale a prins în teatrul său cu măes- bine dăscălimii noastre. mare şi frumoasă. Din pricina frumusejei triai-i cunoscută schiţe din epoca sa. „ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTIS­ sale se încingeau bătăi crâncene între flăcăii D-l Al. Cazaban în sch ţe uşoare prinde TIC", anul 111, No. 68. Începând din Febru­ mahalalei. Şi domnişoara din str. Neptun cu mijloace simple întreaga minciună arie „Adevărul literar" şi-a schimbat forma, după multe peripejii se mărită, dar după câ­ socială a zilei de azi. Schiţele d-sale apărând săptămânal în 10 pagini mari, cu colaborarea scriitorilor de frunte şi cu rubrici teva zile bărbatul o bate şi-o goneşte acasă. vor rămâne — şi credem că sunt şi cronici bogate, în care îmbrăţişează în­ In timpul acesta vine răsboiul. Tatăl său singurele din întreaga literatură a treaga mişcare intelectuală, literara şi artis­ pleacă să-şi apere Ja-ra, iar mama se retrage noastră în acest gen cari vor rămâne — tică din ţară şi străinătate. în satul ei. Singură Nu[a şi sora mai mică — să arate viitorului, anormalul de In N-rul de faţă găsim un fragment din rămân la oraş, unde trăesc şi sub ocupajia după razboiu. „Visul unui amurg de iubire" de Bataille, tradus în versuri maestre de d-l D. Nanu, germană, făcând dragoste cu militarii nemţi, Recomandăm volumul .Intre Frac după care „Colindătorul", — schiţa cari în schimb i-aduceau belşug în casă. şi Cojoc" cetitorilor noştri şi mai ales d-lui George A. Petre — pe care îl cuno­ Devine apoi cântăreaţă, duce viajă destrăbă­ şteam numai din poezie — ni-1 arată şi un celor dela ţară- lată, tatăl său moare în răsboiu, BCUbărbatul Cluj / Central University Librarybun mânuito Clujr al frazei. Pe lângă această schiţă plină de simţire şi duioasă, mai găsim i se 'ntoarce din luptă, o primeşte iarăşi şi poezia „Plânge mama" de aceiaşi duioşie acasă, însă, în cele din urmă, din cauza greu­ şi naivitate. lui trai casnic îşi curmă via]a, aruncându-se Mai departe proza este susţinută de Sep- înaintea trenului. REVISTE S timiu Popa, Aii Baba, B. Lăzăreanu, Dr. Ygrec şi cronicile de d-na Claudia Milian, Dela început până la sfârşit nuvela d-lui Andrei Branişte, Eman. Cerbu, Dini. Şerban, Aderca îji încordează atenţia. Fiecare ana­ B. Fundoianu, etc. Recenzii şi însemnări bo­ gate ^întotdeauna. liză e la locul potrivit, via[a de mahala CITITI-MA. Anul I. Nr. 3. magazin zugrăvită cu mult nerv, mai cu seamă dra­ literar, redactat de Ion Minulescu. E o re­ gostea flăcăilor şi fetelor cu toate scandalu­ vistă în stil nou ca gravuri şi mistică în Reviste streine. ceea ce priveşte literatura preferită In rile, viaţa sub ocupajia nemţească, totul re­ LES ANNALES din 12 Febr. 1922. numărul de faţă, în afară, de „Calvarul lui dat într'un scris vioiu şi lapidar. In acelaş Amedeu Burdea" novela d-lui Ion A. Bassa- publică un interesant articol asupra va- volum mai găsim câteva schije şi nuvele de rabescu. scrisă în stilul clasic bine cunoscut, riabilitătii şi evoluţiei fiinţelor. Autorul arti­ aceeaşi structură despre care am fi putut întreg cont nutul îl formează bucăţi fantas­ colului, E. L. Bouvier, caută să rezolve tice. Poezia e redusă numai la un poem al pomeni pe larg într'un spaţiu mai mare. cearta dintre transformist! şi mutaţionişti. d-lui N. Davidescu „Cartea Dragostei". D. Ion Minulescu, creiatorul şcoalei sim­ La întrebarea: Cum se produce la in­ Al. Cazaban — Intre Frac şi boliste la noi, publică în acest număr bu­ finit diversitatea fiinţelor ?, s'au creat multe Cojoc, editura .Cartea Românească" cata „De vorbă cu Necuratul" E o fante­ şcoli. Cei cari credeau în creaţia speciilor zie puternic redată şi sugestivă. împărţită în — Bucureşti. Un titlu simplu şi su­ „creationiştii" au căzut prin lovitura pe capitole cu titluri tăioase şi însoţite de de­ gestiv, o paralelă în care se zbate senele d-lui Teodorescu Sion, parcă gravate care le-au dat-o Darwin şi Lamarck. întreaga viată românească de azi. cu cuţitul pe întunericul nopţii, novela acea­ Lamarck atribue variaţia speciilor în­ Cartea d-lui Al. Cazaban, e oglinda sta, când o citeşti, te simţi furat şi înlăn­ trebuinţării şi neîntrebuin[ării organelor ţuit de o forţă care te tortură. vremii. In frac vezi ridiculizaţi pe toţi sub influenta mediului. Darwin trece aceste Traducerile sunt bine alese în acest nu­ câţi şi-au părăsit făgaşul, smulşi din măr. „Ziua Nerestituită" a lui Giovanni Pa- habitudini pe planul al doilea şi pune pe mediul lor de frământarea timpurilor, pini e o poveste puternică şi stranie, ca şi planul întâiu selecţiunea naturală, introdu­ porniţi dela ţară, pentru a se avântă „Cina Macabră" a scriitorilor cehi Josef şi când astfel hazardul în transformism: va­ în volbura luxuriantă Şi stricată a Carol Capek. riaţiile accidentale sunt fixate sau înlătu­ Trecem peste „Domniţa Neaga" a d-lui Capitalei. In cojoc îi vezi îmbrăcaţi pe D. Caselli ... No 3. îl închee „Casa Boe- rate de către selectiune. toţi lupii oraşelor cari coboară la rului Niculcea" de C. Ardeleanu, o nuvelă Weismann contestă hereditatea carac­ sate, şi cari n'au nici o altă legătură bine închegată în care se zbate frământarea terelor câştigate sub influenta mediului. cu poporul de cât .cojocul îmbrăcat unuia din cei cari apun, legaţi de cinste şi onoare, boerul Niculcea care a vrut să iasă El pune bază pe elementele găsite în provizoriu" ca lupul îmbrăcat în piele din făgaşu-i şi să se conformeze vremei de celula germinativă „bioforii" şi care sunt de oae, care ajunge în mijlocul turmei câştig şi afaceri. caracterele; particule nucleare autonome, pentru a-i înşela credinţa şi a se fo­ capabile să se modifice ca şi caracterele losi de ea. modificate în soma. lunumnfii iiiiiiiiiatiiiiiiiiiiiifiiiiiiniiiiifiiiiiiiiiuiuniiiiM ifiriiiînnii Pag. CELE TREI CRIŞURI 95

iflllllllllllll HlIIInUlimilIllHUIMimiilMlillIIIMHHHIIIHim iiMiiiiiMiMi

Azi nu se mai admite autonomia vitală Chinezii sau convins, că în afară de — conştiinţa — libertatea morală a omu­ a bioforilor. Orice transformare a lor trebue frumoasele principii internaţionale, un Stat lui. Noi purtăm o dublă moştenire morală: fatalismul panteismului oriental şi omul să se manifeste în s ,ma prin variaţii heredi- trebue să conteze pe el însuşi. Chinezul, liber (grecesc) şi căutăm a le concilia pe tare bruşte, adică prin mutaţii. Deci fiinţa pe de altă parte, venind în contact cu amândouă. nu este fasonată de mediu, ea trăeşte în exteriorul, de unde până acum a trăit în­ Nu e vorba nici să învingem natura mediul în care-i permit mutaţiile sale; chistat, refractar oricărei influente streine, (creştinismul), nici să ne supunem ei (panteismul) ci să o utilizăm şi-să ne-o fiinţele sunt deci „preadaptate" (Guyenot). azi vede că trebue să evolueze şi el. De facem auxiliară în loc de dominatoare. Le Dantec a rămas partizanul înfocat al aci reforme şcolare radicale, studii pozitive, Grecia vechie a cunoscut acest echilibru. Lamarckismului şi cearta dintre transfor- câştigând în fiecare zi forţă de adap­ Căci toată legenda greacă simbolizează mişti şi mutationişti continuă şi azi. între­ tare. Chinezul nu mai respinge cultura lupta omului de a pune natura la nivelul său propriu, Ia măsura sa, şi prin aceasta barea rămâne: variaţiile speciilor s'au pro­ occidentului; e în curent cu toate revistele omul creşte. dus prin transformări lente sub influenta streine. Noi azi părem diluaţi în curente vagi, mediului sau prin schimbări bruşte: mu­ Impunându-i-se sentimentul naţional nedistincte. Am putea spune că omul iaţii. vom avea un gust tot mai mare de adap­ e şters şi nevoe de o restabilire a perso­ nalităţii. Bouvier, bazat pe experienţele făcute tare. de Fischer, de Guyer şi Smith, conclude Ne trebue un element social nou, care De unde atunci anarchia ? să schimbe sentimentul religios, să împe- că modificările somatice au influentă şi „Tucinii," un fel de guvernatori repu­ dice idealismul a ajunge la nihilism şi asupra celulei germinative. Pe de altă blicani ai provinciilor, ca şi vice-regii de moravurile libere la sensualismul desfrâ­ parte nu putem nega nici rolul evolutiv al odinioară, întreţin lupte între ei, având nat. Trebue să realizăm din nou omul. mutaţiilor; sub ochii noştri s'au produs fiecare armată proprie; unii bazaii pe spi­ Greşeala socialismului de după războiu este că a neglijat un adevăr mare, că variaţii, trecând unul sau două grade. ritul de respect al erarchiei la Chinezi, au „puterea fără inteligenţă nu are nicio Prin urmare naiurei puţin îi pasă de ajuns chiar satrapi şi nu mai trimit nimic valoare". Unită cu inteligente, ea conci­ şcolile noastre; ea realizează evoluţia pe la centru din impozit. Japonia alimentează liază tradiţia cu progresul, principiul fatal diferite căi: prin hereditatea caracterelor în ascuns aceste lupte, spre a pune mâna cu cel voluntar, Orientul cu Occidentul. Grecia a trăit numai cât a durat echililrul câştigate sub influenta mediului cum odată pe marele imperiu. Astfel fie că raselor doriana şi ioniană. susţin transformista; prin variaţii bruş­ Japonia va reuşi să dea o nouă organi­ In trecutul Greciei e marea lecjie pentru te şi fixabile cum cred mutaţioniştii. zare, fie că ei însăşi, Chinezii, se vor or­ prezent. Guyenot explica marele hiatuse, ca cel ganiza, viitorul deschide, şi mai clar pro­ mmiiiiijiiiniiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiimiiiiiiiiiiiiitiiiniiMtiiiiiiiiii dintre reptile şi păsări, prin mutaţii de blema extremului orient. mare amplitudine. Dar iarăşi nu BCUtrebue ClujPoporu / Centrall chinez s eUniversity civilizează. Va fLibraryi Cluj să atribuim hazardului mutaţiile; trebue acesta un bine pentru omenire sau nu ? să-i dăm dreptate şi lui Lamarck, că mediul Vor vedea urmaşii noştri. influenţează. Sunt modificaţii latente, cresc până în ziua când sub un nou aflux ele apar ca mutaţii. Acest nou aflux este pică­ LE MONDE NOUVEAU(No. 5 Tome II. Martie 1922). Un bogat şi nou mate­ tura de apă care face să se reverse apa rial literar şi de filosofie socială. Primul din vas. articol „Planul Ter Meulen şi conferenta din Geneva" e plin de considerajiuni cari privesc şi tara noastră. Părerile Dlui Mau- REVl'E BLEUE (21 Ianuarie 1922). Doamna Victoria Diamandi a scris o rice Privat, din acest articol, merită aten­ Intre alte articole semnalăm pe acela al piesă teatrală în limba maghiară care s'a ţia tuturora cari se gândesc la însănăto­ reprezentat cu succes pe scena teatrului lo­ Dlui Andre Duboscq „China." şirea tării noastre. Interesant articol este cal „Regina Măria" A debutat în literatură şi al Dlui M. Wolff despre Rabindranath China nu este atât o najie, cât o tară cu versuri cari s'au publicat prin diferite Tagore, despre care vom vorbi într'un şi un popor. Ea nu se poate compara cu ziare şi reviste maghiare din localitate şi număr viitor al revistei noastre. Ne vom Cluj. E o tânără scriitoare al cărui nerv şi statele unitare ale occidentului, fie din opri mai mult asupra articolului Dlui Andre noutate în literatură place. Subiectul primei cauza multor şefi, descentralizaţi, ascul­ Lebey „Les dangers dela situation in- sale lucrări dramatice cu care a debutat e- tellectuelle" care este o conţi luare a altora tând numai teoreticeşte de centru. 0 pro­ luat din nevroza zilelor de azi, dramatiz- două din 1 şi 15 Februarie. vincie se poate declara independentă şi mul emană dintr'o sursă destul de neverosi­ nu se simte. Pot trăi sub orice regim po­ Peste tot se întinde o platitudine, indi­ milă şi nu tocmai justificabilă — 'minciuna. vizii participând la democraţie nu de im­ Eroina iartă pe iubitul ei că a înşelat-o cu litic: republică, imperiu şi chiar anarchie. bold personal ci târâţi de curent. E nevoe alta dar nu-1 iartă că a minţit-o. După cele Insă hotărârile conferinţei de pace cu pri­ de o reînoire a sufletului, de mai multă ce s-au zvonit piesa va fi tradusă în româ­ vire la Şantung, au determinat acum în viată interioară, de mai multă iubire. neşte de d-1 Octavian Goga. Vom reveni China două atitudini: 1. o solidaritate de Femeea acoperită de flori şi de lux, de atunci. bijuterii, se perde, şi cu ea şi familia, cel boicotare a Japoniei, 2. o naştere a senti­ mai solid suport al societăţii. mentului naţional, care se întăreşte cu Grecia vechie a făcut să triumfe ideia Universitatea din Paris a primit o con­ fiecare conferinţă internaţională. Căci şi „omului", degajând din haosul panteist siderabilă sumă donată de marchiza Arconti

e indispensabil pentru ghetele D-voastră. ftiiiiiniuiu liiînMiiiitiiiiiiimihiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitniiiiniî IITIiiflEIIIIII 96 CELE TREI CRIŞURI Pag.

iiniiiiiiiiiii imiiiiimiiiiiiHilmiiiiimiHiiiiiiimniiiiiiniii Illllllllltllfl

Visconti cu scop a se creea o catedră pen­ line nimic imoral. Noi cei cari am asis­ tru istoria literară a sec. XVIII, la aceasta tat la reprezentaţia acestei piese ştim ce BIBLIOGRAFIE. universitate. Iată ceeace nu se poate înregistra redă în scenetele d-sale. la noi. Şi aşa lumea noastră este pururea într'o Cărţi: enervare contiună, cauzată de lupta pentru Edit. „Cartea Românească" — Bucureşti. Un pas frumos s'a făcut aci în Oradea- viată, de mizeriile si emoţiile prin care a Mihail Sadoveanu : Duduia Margareta. Mare pe tărâmul apropierii între români şi trecut. Dl I. Tedescul na găsit alt ceva de Mihail Sadoveanu : Dureri înăbuşite. maghiari. Scriitorii, gazetarii şi artiştii de t adus? Sunt atâtea şi atâtea opere apă­ Th. D. Speranţia: Călătoriile lui Enache toate categoriile fără o diferenţă de naţio­ rute acum în urmă. Cocoloş. nalitate au pus bazele unei societăţi. Scopul Dacă ar fi continuat să apară „Spa­ Goethe: Faust, trad. de Ion Gorun. este cunoaşterea literaturii acestor două po­ nacul", traducerea şi-avea rostul ei, ca M. Eminescu: Poezii, ediţie nouă. poare prin traducere şi înfiinţarea unul club foileton în această revistă. Prin biblioteci G. Coşhuc: Balade şi idile. comun unde să vie în contact şi să se ţie şi prin vitrinele librăriilor însă, n'are ce Vasile Suciu : învăţământul comercial în conferinţe săptămânale din domeniul istoriei căuta. Ungaria şi literaturii. In curând societatea va edita o Reviste: revistă al cărei sumar va consta din tradu­ Einstein a fost invitat de societatea cerea operilor de valoare a literaturilor ro­ franceză de fizică să expună la College Transilvania — anul III, Nr 3 — Sibiu. mâne şi maghiare. Statutele au fost votate de de France teoria relativităţii care a făcut Revista vremii — anul II, Nr 11 — Bu­ adunarea generală care a avut loc Luni '27 în ultimul timp atâta vâlvă. cureşti. c, la orele 5, în sala primăriei. A fost ales Ramuri — anul XVI, Nr 13 — Craiova. Revista automobilă — anul XVII, Nr 2 prin vot secret noul comitet local în fruntea La Craiova, prin stăurintele poetei căruia au fost proclamaţi ca preşedinţi activi Elena Farago, s'a creat o universitate po­ şi 3 — Bucureşti. prin unanimitate de voturi scriitoarea bine Revista Industrială, — anul XIV, Nr 1 pulară ale cărei cursuri sunt ascultate cu cunoscută maghiara Iren de Pâlffy şi d-1 Roma — anul II, Nr 2 — Bucureşti. mult interes de publicul craiovean. M. G. Samarineanu iniţiatorul acestei idei, Şezătoarea — anul I, Nr 2 — Fălticeni. E o iniţiativă care merită laudă şi care pentru realizarea căreia a luptat mult. Entu- Sburătorul Literar — anul I, Nr 27 — dorim să se extindă in toate oraşele Ro­ ziazmul cu care a fost primită ideea înfiin­ Revista Infanteriei — anul XXII, Nr 244 mâniei. ţării acestei societăţi de intelectualii ambilor România Militară — anul III, Nr 11 — 12 naţionalităţi a fost mare. Un pas frumos în — Bucureşti. Desenul nostru de pe copertă este lu­ armonia care trebue să domnească în noul Viaţa Românească — anul XIV, Nr 2 — crat pentru „Cele Trei Crişuri" de cola­ nostru Stat. Ii dorim societăţii spor la muncă. Jaşi. boratorul nostru din Torino, Gino Levati. Economia Naţională — anul III, Nr 2 — Bucureşti. A apărut de curând în traducere piesa In New-York s'au luat măsuri pentru în- Şcoala — anul VII, Nr 5—6 — Bucovina. scandaloasă a lui Schmitzler. Nu ne bucură frânarea indecenţii anumitor dansuri. Astfel Glasul Ţării — anul I, Nr 19—24 — deloc. Pe lângă că nu aduce nimic literar, sub pedeapsa amendei este interzis dansa­ C. Lung. cele vr'o 10 acte ale lui Schmitzler sunt toarelor să facă pe minut mai mult ca 66 Lamura — anul III, Nr 3—4 — Bucureşti. de o imoralitate scandaloasă. ZiaruBCUl spune Clujpaşi di /n Central„One step" şUniversityi 40 paşi din „Fox Library- Artele frumoaseCluj — anul I, Nr 1 — Buc. că justiţia germană a decretat că nu con- trott." Sămânătorul — anul VI, Nr 2 — Braşov. LE MONDE NOUVEAU REVISTA BILUNARĂ INTERNAŢIONALĂ BANCA MARMOROSCH, BLĂNII i Co. APARE LA 1 şi LA 15 ALE FIE CĂREI LUNI SOCIETATE ANONIMĂ ABONAMENTE: £fanla şi, Colonii ;{0 [ranc! pean - Străinătate . . . . oo tranci pe an. Sucursala: ORADEA-MARE Director: (pf\ Set redactor: Palatul Blankbanca, Calea Regele Ferdinand 9. E VAN DER VLUGT ^ GUSTAVE-LOUIS TAUTAIN In fie care număr articole : POLITICE — SOCIALE — ŞT1ENŢ1F1CE - FINANCIARE ŞI ECONOMICE - Sediul central BUCUREŞTI LITERARE ŞI ARTISTICE Revista lumii — Coloniile — Industrie şi Comerţ Supliment literar de 64 pag. publicat in fascicolă. — In decursul anului 1922 Capital: .... 1Z5,Q0Q.0QQ vor apărea 5 romane inedite scrise de cei mai buni scriitori. Rezerve: 140,000.000 Revista LA MONDE NOUVEAU apare în dublă ediţie. în limba Franceză şi în limba engleză şi apare simultan în Paris, Londra şi New-York.

SUCURSALE: Arad, Brăila, Braşov, Constanta, Cernăuţi, Cluj, Galaţi, Tg.-Mureşului, Oradea-Mare, PARIS, CONSTANTINOPOL. NEW-YORK. Primeşte depuneri spre fructificare şi face orice operaţiuni de bancă.