Revista Fundaţiilor Regale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL VI i OCTOMVRIE 1939 NF. IO AL. ROSETTI N. M. Condiescu 3 I. L. CARAGIALE Cuvântări politice (cu o notă de Şerban Cioculescu) .... 8 MIHA1L CELARIANU . Versuri 34 GH. BRĂESCU Margot (I) 39 N. I. HERESCU Eschil: Orestia . ; 54 IONEL TEODOREANU . Prăvale-Baba 64 BARBU BREZIANU .... Albă ca Zăpada 70 G. M. ZAMFIRESCU . Miss (II) - 74 ŞT. POPESCU Versuri 98 ANDREI OŢETEA Umanismul medieval .... 104 MARGARETA STERI AN . Rainer Maria Rilke: Din «Cartea Orelor» 112 ŞTEFAN LUPAŞCU .... Gândire şi viaţă a popoarelor ,115 ŞTEFAN CÂRSTOIU . Conştiinţă, Muncă, Timp . 129 POMPILIU CONSTANTI- NESCU Comediile lui Caragiale ... 145 VLADIMIR STREINU . Ediţia monumentală Eminescu 159 CRONICI CARNETUL DE VACANŢĂ AL UNUI MEMORIALIST de E. Lovinescu (174); ACTUALITĂŢI LITERARE ITALIENE de Alexandru Marcu (178); CRONICA ARTISTICĂ de Jacques Lassaigne (182); NOTĂ LA O PIESĂ DE CHARLES MORGAN de Mihail Sebastian (185); LITERATURA CONSA- ' CRATÀ VIEŢII ANIMALE de Ion Éiberi (190); ACTUALITĂŢI CULTU RALE EUROPENE de D. I. Suchianu (195); O CARTE DE CENTENAR de EjxtmoilBucuţa (199); MEDITERANA ŞI OCEANUL INDIAN de MirceaEliad* faoxy, NOTĂ LA « TĂRÂM TRANSCENDENT» de Mihail Sebastian (208); «"BALTAGUL » IN LIMBA CEHĂ de Tr>Ionescu Nişcov (213); CÂT VA DURA OMENIREA? de Al. Mironescu (220); SEPTEMVRIE 1939 de C. P. (227). REVISTA REVISTEI .OR N U M À R U P'lll^Vo PAGINI ? " \ E I jdyi CLUJ. Sibiu .*/EXEMPLA I31j9,h„R 1 IGAL L-VIO R EV IS TA FUNDAŢIILOR REGALE REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURA, ARTĂ ŞI CULTURĂ GENERALĂ COMITETUL DE DIREC ŢIEi I. AL. BRĂTE SCU-VOINEŞTI, D. GUŞTI, E. RACOVIŢĂ, C. RÀDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU Redactor şef: Redactorii PAUL ZARIFOPOL CAMIL PETRFSCU (i.r— Ï.V.IM*) RADU CIOCULESCU inimii REDACŢIA BUCUREŞTI III 39, BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39 TELEFON 2-40-70 AD MINISTRAŢIA CENTRALA EDITURILOR FUNDAŢIILOR REGALE 12, STRADA LIPSCANI, 22 TELEFON s - 37 - 77 ABONAMENTUL ANUAL LEI 360 PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.500 EXEMPLARUL 30 LEI CONT CEC POSTAL NR. 1210 ABONAMENTELE SE POT FACE ŞI ACHITA PRIN ORICE OFICIU POSTAL DIN ŢARĂ MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ EDITATĂ DE SECRETARIATUL GENERAL AL FUNDAŢIILOR CULTURALE REGALE REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE ANUL VI, NR. IO, OCTOMVRIE 1939 BUCUREŞTI FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ „REGELE CAROL II" 39, Bulevardul Lascar Catargi, 3g N. M. CONDIESCU N. M. Condiescu: general-adjutant onorific al M. S. Regelui, bibliotecarul M. S. Regelui, Secretar-general al Uniunii Funda ţiilor Culturale Regale, Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români. Ce drum străbătut de tânărul sublocotenent de vânători, care ducea cu sine în garnizoana Sinaia nostalgia vieţii patriarhale din anii copilăriei ! Militar, închinat în întregime nobilei cariere ce şi-o alesese, proaspătul sublocotenent nu avusese încă prilejul să deosebească firele de aur în urzeala cugetărilor cotidiene, dar resimţea o mare atracţie pentru literatură, către care era împins de tainice chemări. Bagajul său literar va fi fost, pe atunci, mic, dacă nu neîn semnat. In bogata şi aleasa bibliotecă a scriitorului de mai târziu, figurau la loc de cinste cărţile cumpărate zi de zi, cu bani puţini, la începutul carierei, cu scoarţele răvăşite de lecturi. In aceste împrejurări îndepărtate, întâlnirea sublocotenentului Condiescu cu C. Dobrogeanu-Gherea şi cu Paul Zarifopol capătă o importanţă decisivă pentru cariera sa literară. Nu ştim cu ce prilej îl va fi cunoscut pe Zarifopol, stabilit în timpul verii la Sinaia — dar bogata corespondenţă la care generalul Condiescu se referea uneori cuprinde şi o serie de scrisori delà Zarifopol, şi cronicarul literar de mai târziu se va referi, de sigur, la acest preţios izvor de informaţie. Prin Zarifopol, Condiescu a pătruns la Gherea; în felul acesta, scriitorul de mai târziu intra în intimitatea a două spirite alese: Gherea era un mare animator şi un « causeur » strălucit, de care nu te despărţeai decât cu regret în zorii zilei, pentru a-1 regăsi în seara următoare; iar Zarifopol, prin profunda lui erudiţie şi ascuţimea spiritului său, era un to varăş şi un îndrumător nepreţuit. In casa lui Gherea, Condiescu a cunoscut literatura timpului; acolo a cules îndemnuri şi, mai presus de toate, a asistat şi a parti cipat la discuţiile ideologice iscate în jurul samovarului. Prin lecturile febrile de atunci — Condiescu a fost întotdeauna un cititor pasionat —, îşi forma gustul literar şi avea, în acelaşi timp, prilejul să şi-1 verifice, prin opoziţie, în conversaţiile cu directorii săi literari. Pentrucă atât Gherea cât şi Zarifopol, educa tori în cel mai înalt sens al cuvântului, au ştiut să desvolte în disci polul lôr darurile lui fireşti, indiferent dacă gusturile sale corespun deau sau nu crezului lor literar; de fapt, ideile estetice ale scriito rului de mai târziu vor sta la opusul acelora profesate de Gherea sau de Zarifopol. # # * Dar schiţarea debuturilor carierei literare a scriitorului nu ne face să-1 uităm pe militar. Căci în Condiescu au trăit laolaltă doi oameni. Condiescu a fost în tot cursul vieţii sale militar în cel mai desăvârşit sens al cuvântului, de sigur, prin aplecare naturală, dar mai ales prin credinţa jurată; şi un militar distins. După absol virea Şcoalei superioare de război, ofiţer brevetat de Stat-Major, a funcţionat câţiva ani ca profesor de istorie militară la aceeaşi Şcoală, iar în timpul războiului pentru întregire, ataşat la biroul operaţiilor al Marelui Cartier General al Armatei, şi-a îndeplinit cu pricepere şi zel misiunile dificile şi, uneori, delicate, ce i-au fost încredinţate. Dar nici disciplina strictă a carierei, nici viaţa de provincie, cu scăderile ei, nu au reuşit să clintească ceva din granitul scriito rului. Militarul şi scriitorul dintr'însul alcătuiau două personalităţi distincte, fără putinţă de a se înrâuri : la cumpăna dintre ele veghea o conştiinţă cu un rar simţ al datoriei. # * # Om al cuvântului şi gentleman desăvârşit. In societatea lui, aveai sentimentul chietudinei morale, siguranţa că eşti la adăpostul oricărei surprize. Pentru puţin, îşi dădea inima, întreagă, şi nu înţelegea, orice s'ar fi întâmplat, să-şi retragă cuvântul dat. A suferit pentru o credinţă, cu o discreţie exemplară, şi, redus la expediente pentru a-şi asigura traiul, a suportat cu stoicism per secuţiile. # # # Era, în primul rând, un sentimental. Citească cineva părţile din « însemnările lui Safirim » consacrate descrierii societăţii craiovene delà sfârşitul veacului trecut. Tot ceea ce izvorăşte din vâna aceasta literară poartă pecetea unui talent remarcabil. Fără a cădea în dulcegărie, scriitorul a ştiut să redea, văzute de un ochi isco ditor, aspecte şi figuri caracteristice. Acelaşi ochi, dar al omului matur, trecut prin situaţii înalte şi care-şi avusese partea din amărăciunile vieţii, ne-a dat în « Conu Enake » portretul unui puternic al zilei în societatea românească de dinainte de război. Schiţa aceasta lungă este o satiră. Autorul ne înfăţişează într'însa aspecte ale societăţii româneşti contemporane şi chiar trăsături deformate ale propriei sale personalităţi. Căci prin atâtea deprinderi ale sale, Condiescu aparţinea fazei de tranziţie dintre civilizaţia orientală, de caracter balcanic, cu puternice infiltrări turceşti, care a lăsat urme adânci în viaţa noastră morală şi materială, şi civilizaţia occidentală, de totală înnoire, pătrunsă în ţările noastre la începutul veacului trecut, dar limpezită abia de curând. Era deci un dm al vechiului regim, un om de omenie şi de largă toleranţă morală, obişnuit cu traiul patriarhal din provincie, cu lungile staţiuni în jurul mesei, întru depanarea poveştilor ca în « O mie şi una de nopţi », un om al conversaţiilor nesfârşite, până în zorii zilei. De aci pasiunea lui pentru Caragiale, reprezentantul tipic al lumii dispărute ce-i era scumpă şi care trăeşte intens în scrierile ilustrului său predecesor. Această preferinţă izvora dintr'o potri vire organică a caracterelor sau, mai bine zis, din fundamentul identic al personalităţii celor doi scriitori. # # # Un pasionat de literatură. Intru atât, încât, în lungile nopţi de lectură, uita că este el însuşi un creator de valori, spre paguba noastră foarte mare. In felul acesta, « însemnările lui Safirim » nu vor depăşi primul volum (apărut în 1936), cu toate că scriitorul făgăduise o serie de şase cărţii Lecturile nesfârşite şi ocupaţiile diurne l-au ţinut departe de realizarea acestei galerii de portrete, dintr'o lume pe care el singur o putea reînvia. Aducea în lectura operei unui debutant aceeaşi pasiune ca şi la citirea unui scriitor consacrat. Căci pretutindeni, sufletul său generos ştia să găsească aşchia de diamant, tăinuită uneori sub grele straturi de noroi. # # # Curtean, s'a menţinut în rezervă, stând departe de intrigi şi de bârfeli. Sfetnic nepreţuit, cuvântul său, ecou al unei conştiinţe nepătate, era ascultat cu precădere. La răutăţi, răspundea cu un zâmbet de dispreţ; atacurile prin presă, când se iveau, îi pricinuiau amărăciune, fără însă a-1 putea atinge. # # # La Secretariatul-general al Fundaţiilor Culturale Regale aducea, pe lângă cunoaşterea tuturor cercurilor noastre literare, un simţ profund al valorilor şi o lungă deprindere cu moravurile scriitori ceşti. Urmărind cu pasiune desfăşurarea activităţii reorganizate a acestor Instituţiuni, ştia să vadă neajunsurile, acolo unde se iveau, şi să le semnaleze cu blândeţe, şi veghea la realizarea integrală a vastului plan cultural ce fusese conceput. La Revista Fundaţiilor Regale, pe care o dirija cu discreţie din culise, aplica principiile sale