Descărcare Revista Nr.24
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
COLOCVII TEATRALE UNIVERSITATEA NAȚIONALĂDE ARTE „GEORGE ENESCU”, IAŞI FACULTATEA DE TEATRU CENTRUL DE CERCETARE „ARTA TEATRULUI – STUDIU ŞI CREAŢIE” COLOCVII TEATRALE THEATRICAL COLLOQUIA NR. 24 / 2017 EDITURA „ARTES”, IAŞI COLOCVII TEATRALE Colectivul de redacţie: Redactor coordonator - UNAGE Iaşi Prof. univ. dr. habil. Anca-Doina CIOBOTARU Secretar de redacţie - UNAGE Iaşi Lect. univ. dr. Ioana PETCU Redactori Asist. univ. dr. Ioana BUJOREANU - UNAGE Iași Dr. Tamara CONSTANTINESCU - UNAGE Iași Dr. Alexandra Ioana CANTEMIR Drd. Emanuel VASILIU Drd. Laura TERENTE Dr. Irina DABIJA - Redactor traducător autorizat extern Drd. Carmen ANTOCHI - Tehnoredactare şi tipărire - Editura „Artes” Membri externi: Andreas ENGLHART– Departmentul de Stiinţe ale Artei al Ludwig-Maximilians- Universität München Nic ULARU – University of South Carolina, College of Arts and Sciences Theatre and Dance Matei VIȘNIEC - RFI - Franţa Comitetul de referenţi: Prof. univ dr. Anca Maria RUSU Prof. univ. dr. Emilian COȘERU Cristina RUSIECKI – critic de teatru Membri fondatori: Prof. univ. dr. Natalia DĂNĂILĂ Prof.univ. dr. Constantin PAIU Prof. univ. dr. Ștefan OPREA Conf. univ. dr. habil. Anca CIOBOTARU Revista „Colocvii teatrale” este acreditată CNCS în categoria B și este inclusă în baze de date internaționale precum SCIPIO, EBSCO, ICI Journals Master List și CEEOL. Este publicată în parteneriat cu platforma editorială internațională De Gruyter Open, articolele în limba engleză având DOI Editura „Artes”, Iaşi 2017 Colocvii teatrale (Online) = ISSN 2285 – 5912 ISSN–L 1584 – 4927 Site-ul revistei: http://www.artes-iasi.ro/colocvii/ Coperta revistei: Arlechin, de Liviu Suhar Notă: Corectura și conținutul textelor sunt asumate de autorii materialelor publicate. Drepturile de autor au fost cedate revistei „Colocvii teatrale”. MIT ȘI MITIZARE IN ARTELE SPECTACOLULUI CONTEMPORAN MYTH AND MYTHICIZING IN CONTEMPORARY PERFORMANCE ARTS STUDII COLOCVII TEATRALE Entertainmentul și nostalgia valorii Visarion ALEXA Rezumat: Fie că vorbim de teatrul trăirii al lui Stanislavski, de metoda biomecanică a lui Meyerhold (actorul excentric capabil să răspundă celor mai neaşteptate solicitări psihice şi fizice) sau despre teatrul de reprezentare, de detaşare gândit de Brecht, de cel psihologic atent la comportamentul personajului, susținut de unele descoperiri ale şcolii behavioriste americane, ei bine, toate la urma urmei duc către un singur punct esenţial care, desigur, nu este atras de altceva decât de imaginea falsă sau adevărată a omului contemporan în viul scenei. Cred că marile realizări actoriceşti nu cunosc ruptura dintre emoţie şi idee, nici antagonismul iluzoriu dintre conştient şi subconştient, sau, între inteligenţă şi sensibilitate. Cuvinte cheie: entertainment, show-business, K. Stanislavski, Răzvan Vasilescu „Eu caut să văd în om gestul, gestul care caracterizează starea lui sufletească. El îmi va sugera verbul, care apoi îmi va da mişcarea, care la rându- i îmi va dezvălui psihologia. Caut întotdeauna mişcarea, pentru ca personajele mele să vorbească singure despre ele prin limbajul gesturilor. " – L. N. Tolstoi Fie că vorbim de teatrul trăirii al lui Stanislavski, de metoda biomecanică a lui Meyerhold (actorul excentric capabil să răspundă celor mai neaşteptate solicitări psihice şi fizice) sau despre teatrul de reprezentare, de detaşare gândit de Brecht, de cel psihologic atent la comportamentul personajului, susținut de unele descoperiri ale şcolii behavioriste americane, ei bine, toate la urma urmei duc către un singur punct esenţial care, desigur, nu este atras de altceva decât de imaginea falsă sau adevărată a omului contemporan în viul scenei. Profesor universitar doctor, U.N.A.T.C, București membru al Școlii Doctorale a Faculății de Teatru, UNAGE Iași 7 COLOCVII TEATRALE Cred că marile realizări actoriceşti nu cunosc ruptura dintre emoţie şi idee, nici antagonismul iluzoriu dintre conştient şi subconştient, sau, între inteligenţă şi sensibilitate. Stanislavski, de altfel, combătea la un moment dat discuţiile prelungite care fac să ai mintea îmbâcsită şi sufletul gol. Multe din aceste teorii sunt fară îndoială extrem de utile dar, probabil, supuse mereu mistificărilor. ,,Teatrul se face, nu se discută!", spunea Jouvet. Actorul moare fără să fi atins perfecţiunea. El oferă publicului rodul unei căutări continue, dar această explorare, în momentul când îşi vede propriul țel atins, e depășită, caducă...e amintire. ,,Încearcă să intri în scenă - spunea Eduardo De Filippo în cartea sa, Lesson du theatre - şi să interesezi publicul cu personajul tău fără să scoţi un cuvânt. Dacă după 30 de secunde, un minut, o voce din sală zice: ,, Şi ce-i cu asta?" atunci schimbă-ti profesia.” Şi continua: ,,Judecaţi-mă, spuneţi-mi ce părere aveţi de munca mea? Când eram tânăr, nimeni nu mi-a spus niciodată: ,,Ai fost bun în seara asta? Niciodată. ” În teza sa de doctorat, pe care am avut plăcerea să o coordonez, Răzvan Vasilescu povestește: ”Îmi tot amintesc de acel biet muritor care îşi pusese în cap să afle şi el care este filosofia vieţii şi pentru asta trebui să îndure, în lunga călătorie, sete şi foame, arşiţă şi furtuni până ajunse, în sfârşit, istovit peste măsură, la un renumit înţelept careşi găsise adăpost pentru meditaţie într-un colţişor la capătul lumii. Şi muritorul, întâlnindu-l îl întrebă, normal „Care este filosofia vieţii?”. Şi înţeleptul îi răspunde: ,, Viaţa este ca o supă de puii”. ,,Pentru asta am bătut eu atâta drum, înţeleptule? Să- mi spui că viaţa e ca o supă de pui?” Şi înţeleptul răspunde:,, Vrei să spui că nu e ca o supă de pui?”. Ce poate fi mai ciudat (şi nostim şi trist dacă vreţi) în arta actorului decât că - Charlie Chaplin s-a dus şi el la un concurs de imitatori de „Charlot”. Concurs în toată regula, cu comisie de specialişti şi o mulţime de candidaţi. N-a fost, se vede, ziua lui cea mai bună! A ieşit pe locul al 13-lea!... Adică, am putea trage concluzia (permiteţi-mi, sună mai bine în original): ,,Do not direct a natural!”. Ajunşi aici, aş vrea să vă rog să analizăm şi alte aspecte ale artei actorului. ”Totus mundus agit histrionem”, încheie Razvan Vasilescu. 8 COLOCVII TEATRALE Rang în arta actorului nu presupune neapărat ceea ce faci, într-o bună măsură, se definește şi prin ceea ce nu faci sau te fereşti să faci, sau, mai decis, n-ai face în ruptul capului! Diva și emblematicul divism născut la Hollywood este ceea ce psihologii numesc „o stare de mulţime", un fel de febrile momente de nebunie colectivă. Exaltarea este gândită și întreţinută de instituţii cu tenacitate de instituții de profil, comerciale, care prin publicitate, uniformizează. Din acest amestec de autoritate gălăgioasă, comerţ şi ipocrizie un curios sentiment se răspândeşte: statutul minciunii, acceptarea falsului în numele profitului, credinţa oarbă în tot ce inventează publicitatea, certitudinea că toate prezentările trucate sunt adevăr. Acest crede şi nu cerceta adaugă şi el un supliment de ceremonial religios fenomenului. Ceea ce dă statut decisiv acestuia este că în centrul vârtejului de sentimente și emoții, de trăiri și exaltări este însuși Actorul. Actoria e profesie şi stare sufletească, mentalitate distinctă şi destin individual. Nu este oare curios că grecii, care au inventat şi cultul eroilor şi meseria de actor tragic, n-au cunoscut vedetismul? Da, actorul grec nu avea portret, căci nu avea chip. Faţa lui era, în timpul jocului, în spatele unei măști impersonale. Zeii lor aveau, totuşi, toate trăsăturile vedetei. Erau adoraţi pentru calităţile lor de frumuseţe, de curaj, de putere... Întocmai ca actorii... Actorul tragediei antice nu făcea decât să transmită mesajul. El era vocea gândului lui Eschil, Sofocle, Euripide sau Aristofan. Pe aceştia din urmă îi aclama publicul. Actor şi vedetă sunt două înţelesuri diferite ale artei interpretative. Actorul străluceşte în personajul care se întrupează cu chipul şi firea lui... şi de aici poate începe o selecţie adevărată a starurilor. Graţie şablonizării repertoriului, un actor poate deveni vedetă, icoană, la care publicul devastat de puţinul recognoscibil se închină. Starul e interpretul unui singur rol, aşa cum zeul antic era stăpânul unor atribute limitate şi fixe. Când un actor se avântă spre artă, el, uneori, îşi barează singur drumul la vedetism. Căci prea multele personaje pe care le întruchipează cu o egală măiestrie dezorientează prin substanța lor privitorii. Ceea ce spectacolul, clar în sens și limitat în expresie propune, e delectarea, care transformă problemele și neliniștile existenței în uitare. Deci ENTERTAINMENT. 9 COLOCVII TEATRALE Cam asta ar însemna cu adevărat când numim ENTERTAINMENT - escapist. Etimologia cuvântului ENTERTAINMENT derivă din latină inter (între) - tenere ( a ţine) şi a ajuns să însemne o formă de servitute, furnizarea unui suport mistificator. Arta promite EKSTASIS – „o stare psihică de mare intensitate caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare; scăderea controlului asupra propriei persoane” să ofere perspectivă și gând. Entertainmentul provoacă tocmai inversul, neagă perspectiva prin gândire, lucrează cu publicul ca masă, ca statistică, fără identitate. El neagă gustul personal, sensibilitatea sau inteligenţa. Deci, arta era direcţionată către o persoană, Entertainmentul către un cât mai mare număr de oameni. Arta este invenţională şi entertainmentul convenţional. Tot Răzvan Vasilescu, în studiul său, ne spune că ,, Majoritatea celor care merg acolo, nu merg să caute plăcerile minţii, ci, intensele emoţii ale inimii. (Tocqville)