Evenimente Istorice Din Secolele Xvii-Xviii Atestate În Însemnări Pe Manuscrise Şi Cărţi Vechi Cu Circulaţie În Ţara Moldovei
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
EVENIMENTE ISTORICE DIN SECOLELE XVII-XVIII ATESTATE ÎN ÎNSEMNĂRI PE MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI CU CIRCULAŢIE ÎN ŢARA MOLDOVEI Igor Cereteu Cărţile vechi bisericeşti sau laice au fost şi sunt dentul german Khindsperg, care vizitase Moldova costisitoare, dar dacă apreciem rolul şi locul lor în septembrie 1674, menţionează că situaţia din în istorie putem stabili că ele au o valoare ines- această regiune este îngrozitoare, 2/3 din popu- timabilă. Importanţa acestor cărţi constă şi în laţie murise şi mulţi au fugit din calea răutăţilor. faptul ca însemnările posesorilor, de multe ori, Această invazie a fost urmată de o epidemie de pot fi considerate adevărate surse istorice. Autorii ciumă (Xenopol 1993, IV, 248-249). notelor scriau pentru „ca să să ştie” sau că „mâna În altă însemnare se aminteşte de „prădăciunea va putrezi iar slova în veci va trăi”. Consemnările tătărască a Ţării Moldovei şi arderea întregului manuscrise au un caracter destul de variat ca te- oraş Iaşi” la 25 septembrie 1651 (Caproşu, Chia- matică. Prin ele se pot restabili itinerarele pe care buru 2008, I, 233). În anul 1650 într-un anumit s-au deplasat cărţile în timp, se pot constata şi context istoric hatmanul Bogdan Hmelniţki îm- confi rma anumite fenomene naturale, cutremure preună cu hanul tătăresc au devastat şi incendi- de pământ, epidemii, calamităţi, se pot afl a date at satele şi oraşele Ţării Moldovei. O însemnare inedite despre personalităţi, dezafectarea sau re- sumară de pe un manuscris se referă probabil la staurarea locaşelor de cult, pe care documentele acest eveniment: „să să ştie de când au prădat tă- scrise nu le constată. Evenimentele istorice con- tarii Ţara Moldovăi, în domnie lui Vasile vodă. stituie o altă componentă a însemnărilor manus- Leat 7158” (Caproşu, Chiaburu 2008, I, 230; II, crise. Prin aceste note ale proprietarilor de cărţi 192). Se cunoaşte de asemenea că în urma acestor se pot atesta sau confi rma anumite fapte, care raiduri ale tătarilor a fost arsă curtea domnească s-au desfăşurat în trecut. Desigur, ele necesită o din Iaşi, refăcută ulterior de Antonie Ruset (Xe- abordare pertinentă, deoarece un eveniment este nopol, IV, 275, nota 49). Nicolae Gheanghea scrie consemnat de mai mulţi autori în mod diferit. În pe un manuscris slavon că la 16 octombrie 1702 asemenea cazuri conţinutul însemnării trebuie era în bejenie din cauza tătarilor (Caproşu, Chia- coroborat cu textul documentului istoric. buru 2008, I, 369; Urechia 1886-1887, 51). În În însemnările din secolele XVII-XVIII de pe ma- luna septembrie 1748 tătarii au încercat în două nuscrise şi cărţi vechi sunt atestate numeroase ca- rânduri să ajungă la Iaşi, iar autorul unei însem- zuri ale invaziilor hoardelor străine asupra Ţării nări consideră că nereuşita este datorată „prezen- Moldovei. În urma acestor devastări erau afecta- ţei Lemnului Sfânt” (Caproşu, Chiaburu 2008, I, te, în special, lăcaşele de cult, fi ind luate odoare 559). bisericeşti, icoane, cărţi, care erau răscumpărate În intenţiile sale de a ocupa tronul Ţării Moldovei, ulterior de creştini. Pe un manuscris Din cărţile Ştefan II Tomşa întreprinde acţiuni hotărâte pen- Vechiului Testament (sec. XV), un autor cu nu- tru a-l înlătura pe Constantin Movilă din scaunul mele Dumitru, într-o notă scrisă la 29 decem- domnesc. În acest sens primul este sprijinit mai brie 1607 confi rmă că bisericile erau devastate întâi de către turci, iar mai apoi şi de către tătari, de către păgâni (Caproşu, Chiaburu 2008, I, 143; reuşind la 21 decembrie 1611 să obţină tronul Ţă- Melchisedec 1885, 70). Pe o Liturghie manuscri- rii Moldovei, iar Constantin Movilă este alungat să, provenită de la mănăstirea Neamţ, se afi rmă în afara ţării. Acest moment este surprins într-o că la 4 mai 1633 „lovit-au tâlharii mănăstirea” şi însemnare, în care se menţionează că „a fost go- „tot argintul cu toate podoabele bisericii, tot au nit Constantin vodă (Movilă) de turci şi a ieşit luat” (Caproşu, Chiaburu 2008, I, 186). Tătarii din ţară” (Caproşu, Chiaburu 2008, I, 151). Pe un au iernat în anul 1674 în Moldova dintre Prut şi Tetraevanghel (sec. XV) sunt amintite numele a Nistru, iar în dreapta Prutului au ajuns până la doi principi polonezi – Wiszniowecki şi Korecki, râul Jijia, producând mari distrugeri, încât rezi- Tyragetia, s.n., vol. V [XX], nr. 2, 2011, 145-164. 145 II. Materiale şi cercetări – care în 1615 s-au afl at cu armatele pe teritoriul astăzi, cu multă cheltuială nenumărată 7140” (Ca- Moldovei, împreună cu Alexandru, al doilea fi u al proşu, Chiaburu 2008, I, 256; Furtună 1918, 91). lui Ieremia Movilă, şi care aveau drept scop de a-l Aducerea moaştelor Sfi ntei Parascheva la Iaşi l-a înlătura pe Ştefan II Tomşa de la domnie (Corfus costat foarte mult pe Vasile Lupu. Cheltuielile au 1975, 224). Autorul însemnării scrie despre anul fost foarte mari, încât Patriarhiei de la Constanti- „1615, în vremea când măria sa cneazul Michal nopol i-a plătit 20000-30000 de piaştri, iar tur- Wişnieweţki şi cneazul Koriţki Samuel se afl au cilor pentru aprobare le-au revenit 4 poveri (de cu armata la Câmpia Albă, în Moldova” (Caproşu, aspri) şi 68000 de aspri (Istoria V, 2003, 146). Chiaburu 2008, I, 159). Este cunoscut că aceşti doi Prin aducerea moaştelor Sfi ntei Parascheva la principi polonezi erau ginerii lui Ieremia Movilă Iaşi în anul 1641 se recunoştea poziţia de lider în şi în colaborare cu soacra lor Elisaveta Movilă au cadrul ortodoxiei a domnitorului moldovean Va- luptat cu scopul de a obţine puterea pentru Con- sile Lupu. stantin şi Alexandru Movilă (Zabolotnaia 2008, Mentalitatea societăţii româneşti a fost marcată 27, 34), momente consemnate şi în Letopiseţul de intervenţia lui Timuş Hmelniţchi în Ţara Mol- Ţării Moldovei (Costin 1990, 146-147). dovei şi luptele acestuia în vederea menţinerii lui Pe un Minei pentru sărbători (sec. XVI) sunt Vasile Lupu în scaunul domniei. Un autor de în- amintite tangenţial confruntările din septembrie semnare, pan Vasile, scrie la 18 mai 1653 pe un 1620 dintre armatele turceşti şi cele poloneze în Minei pe aprilie de la mănăstirea Putna că „a venit timpul lui Gaspar Graţiani. Autorul notei scrie că Timuş <Hmielniţchi> şi cu o mulţime de cazaci această carte a fost cumpărată „din mâinile pă- şi au ars mănăstirea”. Potrivit altei însemnări, de gânilor agarieni, când au cotropit Ţara Leşască la 10 august 1653, hatmanul oştirii zaporojene a cu Skendir-paşa şi cu Calga soltanul” (Caproşu, prădat mănăstirea Dragomirna, fi ind deposedată Chiaburu 2008, I, 170-171). În urma acestor con- de mai multe odoare, printre care şi cărţi biseri- fruntări, după o rezistenţă îndelungată armatele ceşti. Pe un Tetraevanghel (1473), robit de cazaci poloneze au fost nevoite să se retragă, iar la tre- şi răscumpărat de voievodul Gheorghe Ştefan la cerea Nistrului oştirile lor s-au dezorganizat şi 25 septembrie 1656, citim că „în acea vreme pră- în toiul evenimentelor a fost omorât hatmanul dară cazacii şi arseră bisericile şi mănăstirile, bă- Żółkiewski, în apropierea satului Sauca (azi raio- tură şi sfânta mănăstire a Homorului, (prădând) nul Ocniţa), unde se afl ă Stâlpul leahului, înălţat toate sculele frumoase, podoabele şi odăjdiile ei, în amintirea acestei distinse personalităţi polo- şi nimic nu a rămas din averea sfi ntelor mănăs- neze (Mischevca 2004, 243-241; Brihuneţ 2008, tiri” (Caproşu, Chiaburu I, 238-241, 244-246). 179). Un autor necunoscut scrie pe o Carte româneas- Un moment semnifi cativ în viaţa duhovniceas- că de învăţătură (1643) ca „să să ştie când au că a românilor a fost înscăunarea în 1644, după venit împăratul ş-au întrat în Iaşi, mesiţa iulie moartea lui Teofan I (1608-1644), a lui Paisie, 12 dni, şi a trecut la Cameniţă să bată Cameniţa, egumenul de la Galata ca Patriarh de Ierusalim, v(ă)leat 7180” (Caproşu, Chiaburu 2008, I, 271). prin voinţa şi eforturile depuse de către Vasi- Este vorba de expediţia trupelor otomane spre le Lupu (Păcurariu 1993, 252). Acest eveniment Cameniţa în vara anului 1672 în domnia a treia este semnalat pe nişte Cuvântări (sec. XVII), din a lui Gheorghe Duca (Eremia 2005, 191) şi popa- care reiese că „la 1645, luna martie 23, a fost hi- sul făcut de sultan mai întâi la Ţuţora, iar in zilele rotonisit Paisie patriarh al Ierusalimului, pe când următoare la Iaşi, de unde s-au îndreptat spre Ca- împărăţea la Constantinopol sultanul Ibrahim şi meniţa, pe care au ocupat-o. Pe un alt exemplar al domnea la Iaşi Vasile vodă” (Caproşu, Chiaburu acestei cărţi se precizează „de când au scos Ţara 2008, I, 222). de Jos pre Duca voievod din ţară, ş-au mers bo- Un autor necunoscut scrie pe un Ilie Miniat, după ierii la Udre, toţi boierii ţării, să să ştie. V(ă)l(e)at moartea lui Vasile Lupu „că au adus măria sa ră- 7181 <1673>, luna ian(uarie), 2 zile” (Caproşu, posatul în bună credinţă Vasile vodă, pe Sfânta Chiaburu 2008, I, 271; Dudaş 1990, 135, nr. 75). Prepodoamna Parascheva din Ţarigrad la Iaşi, şi Autorul însemnării se referă la situaţia destul de au aşezat-o întru a mărie sale biserică Trei Sfeh- încordată, când domnul Ţării Moldovei Gheorghe tele, în strana cea mare, după cum să vede până Duca a fost scos din scaun şi dus la Istanbul, iar în 146 I. Cereteu, Evenimente istorice din secolele XVII-XVIII atestate în însemnări pe manuscrise şi cărţi vechi urma unor negocieri cu Poarta Otomană îşi înain- au prădat de dimineaţa până la chindie” (Dudaş tează pretenţiile pentru tronul Ţării Româneşti. 1990, 137; Caproşu, Chiaburu 2008, I, 278). Ştefan Petriceicu a fost înscăunat ca domn al Ţării Evenimentele descrise pe un Minei pe luna apri- Moldovei în luna august 1672. Spre sfârşitul aces- lie de la mănăstirea Putna refl ectă situaţia creată tei luni turcii au ocupat Cameniţa, unde au insta- după invazia polonezilor şi cazacilor pe teritoriul lat o garnizoană condusă de Husein-paşa şi alta la Moldovei: „când au venit leşii şi cazacii şi au je- Hotin (Xenopol 1993, 246; Ciobanu 2005, 198).