Revistă Lunară Editată De Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
DATINA Serie nouă, anul 6, nr. 80, decembrie 2020 www.cctb.ro Revistă lunară editată de Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” al Consiliului Județean Constanța Piesă vestimentară semnată de Lucia Niculescu, expert în cadrul compartimentului Școala Populară de Arte și Meserii, catedra Arte Vizuale, clasa Design Vestimentar Cuprins De pe la noi 4 „Pentru toate este un timp” Profesorii noştri 25 Amor vincit omnia! Doru Iftene Obiceiuri de pe la noi 7 Ignat și inătoarea Românii sunt pretutindeni 27 Valentina Andrei a cucerit Elveţia Dobrogea – locuri şi oameni de poveste 10 O iarnă înverșunată 2020 Anul Gusti 29 Contribuţia lui Dimitrie Gusti Eveniment în crearea știinţei sociologice 13 Festivalul Internaţional de Muzică Corală „I.D.Chirescu” Cernavodă - Ediţie Online Inedit 33 Liviu Rebreanu și Constanţa Spiritualitate 15 Ovidius în fondul patrimonial al Reconstituiri bibliotecilor constănţene 35 N. Mihăescu - un poet erou „Pe căi dificile, către astre” Remember 18 Interviu cu prof. univ. dr. hab. Floretina Nicolae 36 Decembrie în istoria Dobrogei La pas prin Dobrogea istorică Copilărie 20 Tulcea cosmopolită a secolului al XIX-lea; 37 Expoziţie de desene ale copiilor mahalalele etnice Datina, fondată în 1991, serie nouă, Revistă lunară editată de Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” al Consiliului Judeţean Constanţa ISSN 1221-2253 DIRECTOR GENERAL INTERIMAR: ALINA ONEL REDACTOR ŞEF: CONF.UNIV. DR. AURELIA LĂPUŞAN REDACTORI: ANA MARIA ŞTEFAN, IULIA PANĂ, RALUCA PETRE, OVIDIU DUNĂREANU, ADRIAN NICOLA Director economic interimar:Andreea TOADER Tehnoredactor: Traian Mircea VOINEAGU Corectură: Daniela Andra COJOCEA Copyright text şi fotografii © Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” Copyright prezentare grafică © 2016 Editura Datina Iconografie: arhiva Centrului şi colecţii particulare Tiparul FOTO STORY SRL Constanţa, bd. Alex.Lăpuşneanu nr. 163, [email protected] Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada” - Constanţa Bd. Tomis nr. 110 Bd. I.C. Brătianu nr. 68 Tel./Fax: 0241 61 92 93 Tel: 0241 61 88 42 E-mail:[email protected] E-mail:[email protected] Editorial Decembrie și nimic mai mult Aurelia LĂPUŞAN Luna decembrie a fost, pentru cei mai mulţi dorinţelor, lăsându-i pe colindători cu traistele dintre noi, mereu scurtă, chiar prea scurtă, plină goale, scenele fără artiști, viaţa fără aplauze, iar cu evenimente, surprize, daruri și cu multe nopţile de decembrie fără sclipiri de nea. așteptări. Începea solemn cu Ziua naţională, Nimic nu mai este ca anul trecut. Și nici ca paradă militară, mesaje și declaraţii, continua în ceilalţi ani. Stăm în case și privim la străzile cu un Moș băgăcios prin ghetuţele copiilor goale, ascultăm alarmantele știri repetate împărţindu-le beţișoare și bomboane, apoi seria obsesiv, numărători sinistre, o aritmetică care nu serbărilor de sfârșit de an calendaristic, terminate, cunoaște decât adunarea. cum era firesc, cu multe colinde rostite la pomul Și, totuși, de undeva răsună un clinchet de împodobit, alături de care aștepta împovărat cu clopoţel. Parcă ceva se întâmplă. În fiecare din multe cadouri un Moș fardat în vată. noi. A mijit Scânteia. S-a conturat Speranţa. Dar Spiritul Crăciunului se revărsa, chiar A apărut Dorinţa de a crede că va fi bine. De a din prima zi a lunii, în sufletul celor mari și mici, deschide ușa noului an, 2021, cu Încredere. deopotrivă, veselia intra prin hornul caselor chiar Pentru întreaga Planetă, 2020 a însemnat și în cele mai depărtate meleaguri. Zăpada albea marea Provocare. Cea care poate aduce cenușiul și cotidianul, starea de bine se instala Schimbarea. Care să ne facă mai înţelepţi, din te miri ce. Era luna când credeam în miracole mai puternici, mai adevăraţi și mai buni. Ea și îl așteptam pe Moș Crăciun să coboare pe ne-a arătat cum trebuie să ne trăim viaţa, cum hornul casei, chiar dacă locuiam la primul etaj al trebuie să ne bucurăm de clipă, de nimicuri, de unui bloc turn. oamenii de lângă noi, cum să dăruim dragostea Așa ne-am petrecut anii din urmă. Unii mai și încrederea. dens, alţii mai nostalgici, după cum ne fusese Nimic nu va mai fi ca în luna decembrie a lăsat. Păream mereu nemulţumiţi de prea puţinul oricărui an deja trecut. Dar ceea ce va veni în pe care îl aveam. următoarele luni decembrie trebuie să fie mai Dar a venit acest molipsitor atotstăpân virus bine, mai bun, mai frumos. Adică Altfel. care ne-a carantinat orice așteptare, a închis ușa Fii binevenit, 2021! Du-te în istorie, 2020! De pe la noi „Pentru toate este un timp” Prof. Marioara MIHAI, Liceul Tehnologic Ciobanu „Pentru toate este un timp” – o expresie Steaua străluceşte aparent banală, dar de care îmi este foarte dor! Şi lumii vesteşte, O spunea, cu multă blândeţe, bunica! Că astăzi Curata, Este un timp pentru muncă, un timp pentru Preanevinovata, a ne bucura, unul pentru a uita, altul dimpotrivă, Fecioara Maria pentru a ne aminti lucruri, oameni ...și fapte! Naşte pe Mesia”... Acum, la început de decembrie, este un timp al amintirii, al reiterării, al colindelor! Ce este Când ajungeam la verbul „vestește” îmi colindul? Conform DEX, colindul este un cântec închipuiam că cerul se deschide și că șiruri tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi nesfârșite de îngeri așezaţi de o parte și de alta a sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun unei infinite scări, cu trâmbiţe în mâini anunţau și de Anul Nou. Pentru cei care au trăit emoţia miraculoasa venire în lume a lui Mesia! Serafimii colindatului, colindul este mai mult de atât! și heruvimii se întreceau într-un spectacol Copil fiind, cuvântul „colind” mă fascina, mă apoteotic. ducea într-o lume de basm, mă prindea într-un Și acum îmi vin în minte clipele acelea când vârtej al bucuriei inexplicabile. Pentru copilul de așteptam vremea colindatului! Și cel mai frumos atunci, se deschideau „cerurile”, iar între oameni colindat era atunci când era zăpadă și frig „de și Dumnezeu nu era decât o „azvârlitură de băţ”... Îmi imaginam fulgii de nea ca fiind puful îngerilor care împânzesc văzduhul cu colindele lor, pentru a vesti Nașterea sfântă. Și bunica îmi povestea tot felul de întâmplări cu îngeri, cu sfinţi, cu Maica Preacurată care L-a născut pe Iisus în ieslea sărăcăcioasă. Vedeam aievea pe cei trei magi cum căutau locul unde avea să vină pe lume Mântuitorul, cum se orientau după lumina stelei stălucitoare și-ncercam în mintea mea să fac tot felul de conexiuni cu textul colindului: „Steaua sus răsare, Ca o taină mare, 4 crăpau pietrele”. mergeau la colindat - nu pentru că erau săraci, ci În noaptea de dinaintea Ajunului, ne pentru că așa era datina! pregăteam pentru a merge la colindat. Așezam Pe întunericul acela era o forfotă continuă... hăinuţele, scoteam trăistuţele din șifonier... și se umbla din casă în casă! Copiii mai mici umblau apoi mergeam la culcare. De multe ori copiii cu „Colindeţul”, iar cei mai mărișori cu ”Raza vecinilor dormeau la noi, deoarece tata era soarelui”. Când se lumina de ziuă ajungeam „păzitorul” cetei. Noaptea aceea era magică, nu obosiţi și îngheţaţi de frig acasă unde începeam dormeam aproape deloc, visam cu ochii deschiși a număra nucile, merele, covrigii, bomboanele și la toate poveștile spuse de bunica. În zori, pe la bănuţii! 4 dimineaţa, porneam cu „Bună dimineaţa”, sau Acesta era colindatul de dimineaţă, căci „Colindeţul”- cum i se mai spune! Prima casă seara de Ajun se umbla cu alte colinde! Copiii colindată era a noastră: mergeam la ușa bunicii mai mari umblau cu „Florile dalbe”, „Astă seară-i care era trează demult și spuneam „Colindeţul”: seară mare”, „Domn, domn să-nălţăm ” etc ! De data aceasta copiii primeau doar bani! „Bună dimineaţa la Moş Ajun Tot acum, în seara de Ajun, colindă și cetele Că mâine e Crăciun”! de flăcăi, cu alte tipuri de colinde care s-au păstrat până astăzi! Ce este interesant aici, este Și bunica ieșea la ușă și ne dădea nuci, faptul că o parte dintre aceste colinde se cântă covrigi, bomboane și bani... doar la Ciobanu, nu și în localităţile vecine! Astfel Prin crăpătura ușii ieșea miros de cozonaci, se regăsesc aici colinde precum: „Colindul mare sarmale, caltaboși, tobă și gâlbași de-ţi lăsau gura de casă”, „Colindul mijlociu de casă”, „Colindul apă! Afară era beznă, zăpada îngheţată scârţâia mic de casă”, „Bate vinte”, colinde pentru fete sub cizmuliţele noastre; de multe ori îngheţam - „Colindul de fată mare”, „Peștele de mare”, de frig, dar era o bucurie în suflet cum n-am mai „Joianii”, colind pentru văduvele bătrâne - ”Cea avut parte mai târziu! Uneori alunecam, cădeam maică bătrână”, „Ostrovelul”, „Colindul de prin zăpadă, dar așa era obiceiul! Toţi copiii pescar”, „Colindul de tineri”, colinde de băieţi – „Șoimel”, „Leul”, ”Cerbul”, „Ciuta” etc. Colindatul flăcăilor începe întotdeauna de la casa preotului cu „Colindul de popă”. La casele unde sunt fete de măritat, seara sunt colindate cu colindele de fete, iar în ziua de Crăciun, în jurul prânzului, cetele de colindători merg la casele fetelor pentru a le ura „colacul”. Aici flăcăii sunt serviţi cu vin și cozonac, iar la plecare, de cele mai multe ori, pe lângă bani, primesc cârnaţi de casă și carne, necesare petrecerii de după colindat. În toată copilăria mea, colindul meu a fost „Bate vinte”, colind pe care l-am găsit în monografia soţilor Aura-Ana și Alexandru Roșioru 5 - în lucrarea intitulată „Viaţa și istoria locuitorilor Dar ce-i d-aşternea, din Ciobanu și Mioriţa, judeţul Constanţa” – pg. Fir şi-un calonfiru. 291- pg. 292: Căpătâi ce-i puse, Ştir şi-un busuioc, „Bate vinte” Să-şi n-aibă noroc. Ce-l mai şoşoia, Lerului ”Mihaela” frumoasa Până-l adormea. Roagă-mi-se, roagă Dacă-l adormea, Vântului de vară Ce-l mai pliscăia, Bate vinte, bate, lerului, Până-l deştepta. Şi celui de primăvară Dacă-l deştepta, Lerului, bate vinte, bate, Din gură-i grăia: Lin pân la pământ Voinice, voinice, Lerului pe sub lin pornit Ce tot baţi pe murgu, Pe sub brazi mărunţi Şi-ţi frămânţi tot trupul, Pe la casa noastră De taica, de maica, Vânători să-mi iasă De fraţi de surori, Şi ei să-mi vâneze De grădini cu flori.