REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XVIII, Nr. 3 (204) – martie 2017 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Tactica dublei mãsuri

A fãcut, pe la începutul lui martie, oarece valuri pe facebook postarea intitulat㠄Autodenunþ” a unei profesoare de gimnaziu din Bucureºti care declara cã a decis sã nu respecte, „în mod premeditat, programa ºcolarã de limba românã”, ºi sã nu citeascã împreunã cu elevii sãi „poeziile de Eminescu, Amintirile lui Creangã, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici...” Cei care au luat cunoºtinþã de aºa ceva s-au împãrþit repede în douã tabere (ºi grupe de vârstã), unii aplaudând spiritul independent ºi reformator al autodenunþatei, alþii exprimându-ºi indignarea faþã de îndrãzneala de a-i respinge pe clasici. Primii se manifestau chiar pe wall-ul profesoarei ºi se legitimau, îndeobºte, ca reprezentanþi ai atitudinii #rezist. Ceilalþi, mai în vârstã, dar ºi ceva mai documentaþi, îºi exprimau separat rezervele. Dar atât le trebuia, dacã îndrãzneau s-o facã pe teritoriul #rezistenþilor! Am citit cu atenþie textul profesoarei ºi am consultat programa ºcolarã. Am constatat cã polemica se limita doar la refuzul clasicilor, aplaudat de unii ºi incriminat de ceilalþi. Numai cã ºi unii ºi alþii au exacerbat un element, totuºi, secundar. Pentru cã e sensibil. O problem㠄din registrul ideilor gingaºe”, cum spunea Paul Zarifopol, al cãrui strãlucitor eseu despre clasici profesoara de gimnaziu din capitalã îl ignorã, probabil, cu desãvârºire. Dar nu faptul cã-l ignorã pe Zarifopol e problema ei, ci faptul cã ignorã ceva mult mai accesibil, ºi anume conþinutul programei ºcolare pe care spune cã nu mai vrea s-o respecte. Pentru cã în programa ºcolarã nu figureazã scriitori ºi nici texte anume, ci niºte conþinuturi precum acesta: „ Genuri ºi specii. Genurile epic ºi liric. Specii literare obligatorii: nuvela...” Cu singura atenþionare cã pentru realizarea conþinutului programei autorii de manuale alternative ºi profesorii trebuie sã aleagã, ca texte de bazã, ºi (s.m) texte ale autorilor români clasici. Prin urmare, ca sã studieze nuvela, manualele ar putea utiliza (ca ºi profesorii) un text de Eminescu, C. Negruzzi, Slavici, Gib. Mihãescu, Marin Preda, D.R. Popescu, Fãnuº Neagu, ba chiar ºi de Cãrtãrescu sau de alt autor mai plãcut spiritului sãtul de Eminescu ºi Slavici! Iar ca sã studieze elegia se poate servi, sã zicem, de „Peste vârfuri” de Eminescu ori de „Melancolie” de Arghezi (clasicizat ºi el, între timp), însã poate utiliza ºi „poezii frumoase de Magda Isanos” (cum zice profesoara), dar, la limitã, ºi de Elena Vlãdãreanu ori Marius Ianuº (mai puþin clasicizaþi, pânã una-alta). Dincolo de toate, biata profesoarã, care confundã în chip regretabil manualele alterna- tive (cu acestea având ea ce are, dar fãrã s-o ºtie!) cu programa , descoperã în anul de graþie 2017 apa caldã, spunând un nu hotãrât ºi #rezistent dictãrii de comentarii la clasã. Pãi de aproape 20 de ani, de când au apãrut manualele alternative, chiar programele ºcolare interzic dictarea de comentarii, consideratã o modalitate învechitã! Fereascã-l Dumnezeu pe profesorul prins, la o inspecþie, cã practicã aºa ceva!!! Deºi, între noi fie vorba, edituri specializate le oferã elevilor tocmai cãrþi de comentarii (pe care înºiºi profesorii le recomandã elevilor), ba chiar ºi de rezumate ale operelor epice. Ca sã nu se mai oboseascã bieþii copii cu cititul! Cazul profesoarei cu pricina nu este, totuºi, prea important, luat în sine. O putem caracteriza lesne drept o ignorantã cu opinii – categorie larg reprezentatã în zilele noastre. Problema e mai ales a celor care-o aplaudã în necunoºtinþã de cauzã. Ei sunt dintre cei care contestã tot ce e oficial, care-ºi scriu pe piept „#rezist” ºi „corupþia ucide”, dar judecã, de fapt, cu dublã mãsurã. Care cer vehement sã se conteste cutare iniþiaiativã la CCR, dar când CCR dã decizia, contestã ºi mai vehement CCR. Care vor ca totul sã se revizuiascã, dar sã nu se schimbe nimic. Fiindcã, de le atragi atenþia cã omul cu geacã roºie a fãcut, ca primar, o serie de matrapazlâcuri, îþi rãspund cã, oricum, casele acestuia nu se pot compara cu „domeniul lui Dragnea”! Tot aºa cum, dacã încerci sã le demonstrezi cã profesoara la fel de #rezistentã ca ei confundã lucrurile, þi-o întorc cã eºti pesedist ºi purtãtor de protezã dentarã , dacã nu ºtirb de-a binelea! Tudor Cristea REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Marcã înregistratã OSIM ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Emil Lungeanu Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Alexandru Pompiliu Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Manole Neagoe Florentin Popescu George Coandã Savian Mur Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Titi Damian George Anca Margareta Bineaþã Ioan Adam Nicolae Scurtu SUBREDACÞIA CHIªINÃU Radu Cârneci Emil Stãnescu Iulian Filip Iordan Datcu Corin Bianu Nicolae Dabija Sultana Craia George Toma Veseliu Vasile Romanciuc Marian Popa Ion Mãrculescu Ianoº Þurcanu Dan Gîju Aurelian Silvestru In memoriam: Petre Gheorghe Bârlea Mircea Horia Simionescu Mihai Miron TEHNOREDACTOR Mihai Gabriel Popescu Dorina Grãsoiu Ioan Alexandru Muscalu Mircea Constantinescu Niculae Ionel Henri Zalis Agnes Erich GRAFICà – Iulian Filip Gheorghe Buluþã Ana Dobre Alexandru Coman În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii). Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 1.III.1945 – S-a nãscut Maria Georgescu 2.III.1976 – S-a nãscut Paula Elena Albu 3.III.1863 – A murit Iancu Vãcãrescu (n.1792) 4.III.1951 – S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu 4.III.1956 – S-a nãscut Dumitru Ungureanu 5.III.1914 – S-a nãscut Marta Anineanu (m.2000) 5.III.1982 – A murit Florica Mumuianu (n.1908) 7.III.1933 – S-a nãscut Lucian Penescu 8.III.1952 – S-a nãscut Gandy Romulus Georgescu 9.III.1947 – S-a nãscut Ion Vrãbiescu (m.1996) 11.III.1943 – S-a nãscut Pavel Papazian (m.1999) 13.III.1910 – S-a nãscut Ion G.Vasiliu (m.1985) 15.III.1831 – S-a nãscut Pantazi Ghica (m.1882) 16.III.1947 – S-a nãscut ªtefan Ion Ghilimescu 18.III.1936 – S-a nãscut Paul Sân-Petru 19.III.1899 – S-a nãscut I.D. Pietrari (m.1984) 19.III.1918 – S-a nãscut George Ciorãnescu (m.1993) 20.III.1948 – S-a nãscut Niculae Ionel 24.III.1940 – S-a nãscut Elena Bãlan-Osiac 25.III.1880 – S-a nãscut Constantin C. Diculescu (m.1936) 25.III.1912 – S-a nãscut Sabina Cornelia Stroiescu (m.1989) 25.III.1942 – S-a nãscut Ioan Viºan 26.III.2004 – A murit Alecu Vaida-Poenaru (n.1924) 27.III.1937 – S-a nãscut Valeriu Liþã Cosmin (m.1993) 29.III.1975 – S-a nãscut Pompiliu Alexandru Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea – Tactica dublei mãsuri ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – Neîntrecuþii diariºti ...... 4 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Mãreþia eticului ºi a sacrului ...... 6 POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Români, dacã nu, ce? (4) ...... 9 CONSEMNÃRI: Tudor Cristea – O analizã semantic-textualã a poeziei Anei Blandiana ...... 12 POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Literatura românã ºi audiovizualul ...... 14 REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Alexandru Smochinã în Gulag ...... 15 PANTEON REGÃSIT: Ioan Adam – O naturã problematicã ...... 18 NUMERE ÎN LABIRINT: Theodor Codreanu – Timp ºi exil românesc ...... 24 NOTE DE LECTURÃ: Magda Ursache – Un cãrturar ne invitã la „ospãþul lecturilor” ..... 29 MEMENTO: Marin Iancu – Centenarul naºterii lui Dimitrie Stelaru ...... 32 CÃRÞI DE REFERINÞÃ: Tudor Nedelcea – Theodor Codreanu despre Mihai Cimpoi ... 36 CARAGIALIANA: ªtefan Ungurean – Comediile lui Caragiale. Lumea lui „ca ºi cum” ... 39 IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Fundamenta. Prima gramaticã a limbii române scrisã în limba latinã ...... 42 O VIZIUNE A POEZIEI: Maria Octavian Pavnotescu – Direcþii în poezia româneascã contemporanã. Marin Sorescu (1) ...... 45 ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – Alexandru Ciorãnescu, exeget al lui Mihai Eminescu ...... 47 CRONOGRAF EMINESCIAN: Nicolae Georgescu – Argument: izvorul ºi fântâna (1) ....50 LECTURI: Paula Romanescu – Eminescu universalul ...... 54 EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Un condei în slujba adevãrurilor care-i supãrã pe unii ...... 55 LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Cum am petrecut Ziua Internaþionalã a Scriitorilor ...... 57 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – Viaþa din terfeloage ...... 59 LECTURI: Bogdan Stoica-Gãeºti – Studia liturgica – ineditul ºi actualitatea unui volum ...... 61 MELEAGURI DÂMBOVIÞENE: Doina Rizea – Târgoviºte – Bolliac (1) ...... 63 LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Despre continuum ontologic ...... 65 LECTURI: Dorin N. Uritescu – Furca ºi alte povestiri de Florentin Popescu ...... 67 NOTE DE LECTURÃ: George Toma Veseliu – Emanoil Toma – voluptatea confesiunii ...... 68 CARTEA DE POEZIE: Lina Codreanu – Apropierea depãrtãrilor ...... 70 FUNDAMENTE: Titi Damian – Popasuri ºi poveºti din piemontul Cãlimani ...... 72 CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Bibliotheca ºi Unirea culturalã (2) ...... 75 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Destine frânte ...... 79 OPINII DE CITITOR: Corin Bianu – Mircea Eliade precognitiv ...... 81 NOTES: Simona Cioculescu – 2009 ...... 83 STEIURI: George Anca – Rãspunsuri ...... 84 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Calcule sociale ºi politice ...... 87 ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – Cultura ºi puterea ...... 89 ANUL OVIDIU: Publius Ovidius Naso – Iarna în þara geþilor ...... 93 MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci – Edgar Allan Poe ...... 95 SHAKESPEARE PENTRU NOI: Horia Gârbea – Viaþa regelui Henric al V-lea ...... 98 POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Nicolae Dabija. Poetul la timpul recoltãrilor ...... 100 POEZIE: Carmen Georgeta Popescu – Caleidoscop ...... 102 PROZÃ: Marin Ioniþ㠖 File de jurnal demenþial ...... 104 CONFESIUNI: Dan Gîju – Fantoma amiralului Nelson ºi fregata evreului Moritz ...... 106 PROZÃ: Dumitru Augustin Doman – Douã schiþe ...... 108 DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Focul sacru ...... 110 DICÞIONAR: Victor Petrescu – Daniela-Olguþa Iordache. O poezie livrescã, intelectualizatã ...... 112 REMEMBER: Ion C. Hiru – Gabriel Þepelea ...... 114 BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Maimuþa lui Aristotel ...... 116 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Unde erau românii la rãscrucea antichitãþii ºi lumii medievale. Un miracol de dãinuire etnicã (8) ...... 118 RESTITUIRI: Traian D. Lazãr – Nicolae Filipescu ...... 120 INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Deus absconditus ...... 124 CLIO: Eugen Fruchter – Opera lui Ovidiu ºi spiritualitatea geticã ...... 126 LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Istoricii români ºi lumea comunistã ...... 129 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ...... 132 GALERII: Ion Mãrculescu – Printre vopsele, pensule ºi pânze ...... 136 3 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 BREVIAR Barbu Cioculescu

NEÎNTRECUÞII DIARIªTI

Chiteam, cu nostalgie, pe coperta copilãria legatã de satul Cojasca – ºi este bine volumului „Alte exerciþii de admirare”, al ca, dupã ce iei act de opiniile unui scriitor domnului Niculae Ionel, (Editura despre alþii, sã ºtii ºi cine este dânsul –, de „Bibliotheca”, Târgoviºte, 2017) sticluþa cu care, oricum, te-ai legat prin lecturã. Autor de cernealã ºi tocul cu peniþe, aºa cum le-am „Jurnale”, era oarecum fatal sã fie atras de folosit încã din clasa întâia primar㠖 ºi multã modele precum cel al lui Radu Petrescu – vreme mai apoi, pânã sã intru în posesia unui fruntea ªcolii de la Târgoviºte. Portretul pe mult râvnit stilou marca Luxor, cu pompã ºi care i-l schiþeazã are unghiuri ºi volute: „E peniþã de aur de 14 carate. O copertã care-þi legat de oameni neconfortabil, are prietenii stârneºte curiozitatea este un statornice, pe care le întreþine punct câºtigat. Þine de lucrul asiduu, e devotat familiei sale, bine fãcut, ºi chiar întâlnesc soþiei ºi celor doi fii (Iorguleþ sintagma în gura d-lui Dan C. ºi Ruxandra), nu-i este Mihãilescu, într-un dialog cu indiferent mersul târºit al lumii”. dl. Ciprian Mãceºaru, despre Nu este uºor sã înþelegi rãbdare, ca virtute. Reþin firea unui om care simþea mirajul pioasele mãrturisiri ale d-lui satului ardelean, concomitent Dan C. Mihãilescu despre cu lecturi din Flaubert. Scriitor dumnezeire, dimpreunã cu cele de sertar, ca ºi prietenii lui – privind timpul – problemã Mircea Horia Simionescu ºi imposibil de grea, în viziunea Costache Olãreanu – cunoaºte dânsului – ºi o glumã pentru angoasele creaþiei, într-o mine, la nonagenariat. dureroasã aºteptare de sine, în Rafinat scriitor, dl. Dan C. faþa foii albe. Altfel, harnicul Mihãilescu, stãpân pe un caligraf, care scrie de mânã fabulos vocabular, ceea ce nu se întâmplã cu reviste, imitând tiparul, laolaltã cu M.H.S., eroul urmãtor, e drept dintr-un alt secol ºi altã cumpãra cu voluptate materiale de scris, caiete, profesiune – colonelul Lãcusteanu. Lecturat, hârtie, peniþe. Cel care-l evocã încearcã sã-i pe când aveam 13 ani, m-a amuzat furia militarului realcãtuiascã odaia de lucru, în ideea cã faþã de revoluþionarii de la ’48 – ciocoi, aceasta trebuie sã fi avut ceva din farmecul de vagabonzi, desculþi, „dãscãleþi” mi-amintesc, odinioarã al „scriptorului medieval”. Unde „roºii”. Altfel, bun familist, om al ordinii, – apare, vedeai firide, rafturi de cãrþi – în mare parte în ochii d-lui Niculae Ionel, drept un personaj legate în piele, cu policromia vechimii lor. tragic – probabil unde nu a înþeles nimic din Fundamentele artei petresciene îi sunt cele ce se întâmplau. ªi mai ales unde ºi-a pierdut bine cunoscute biografului, cu pasiunea lui unicul fiu, rãpus de o boalã fãrã tratament în Radu Petrescu pentru Homer, din care într-a epocã. În armonie cu dl. Ciprian Mãceºaru, dl. sa opinie s-ar fi tras Corneille, Baudelaire, Dan C. Mihãilescu îºi expune punctul de vedere: Flaubert, pe un filon care nouã ne rãmâne „Asta-i tot, sã-þi locuieºti fiinþa cu simplitate, necunoscut, afarã de adevãrul cã la baza curãþie ºi folos, gãsindu-þi buna poziþionare faþã genului romanesc a stat epopeea. de tine, de Dumnezeu, de lume, de rãu, de viaþã Studiat sub latura Jurnalului, Radu ºi de moarte”. Petrescu este urmãrit în toate etapele scrierii Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, acestuia, inclusiv perioada pregãtirii. Mai Costache Olãreanu, aceºti „ucenici la clasici”, întâi citind – pardon, lecturând – alte tot atâtea capitole ale cãrþii d-lui Niculae Ionel, „Jurnale” celebre al fraþilor Goncourt, al lui acoperã jumãtate din volum, cealaltã parte Cãlinescu (?!?) ºi alþii, desigur. fiind dedicatã persoanei ºi operei autorului. Mircea Horia Simionescu, Costache Aflãm aici cã dânsul a fost un copil înfiat, cu Olãreanu, Petru Creþia sunt martorii stãrii de

LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni neliniºte a diaristului, copleºit, învins, pânã a imaginaþiei proprii, cu precizarea „astfel încât nu mai îndrãzni sã mai scrie, apãsat de sã poatã întãri cele trãite de el cu autoritatea virtuozitatea maeºtrilor genului... Exegetul nu ficþiunii”. pierde din vedere cultul pe care-l are Radu Un „Jurnal” amplu, în mai multe diferit Petrescu, la toate vârstele, pentru G. intitulate volume, „Trei oglinzi” (1987), „Jurnal Cãlinescu, pomeneºte încântarea cu care de atelier” (1997), „Febra, file de jurnal – 1963- primeºte în dar, de la Alexandru Piru, douã 1971” (1998), însumeazã date din viaþa de poezii olografe din „Lauda lucrurilor”, în fapt fiecare zi a diaristului, în obsesia creaþiei. Operã volumul dactilografiat în câteva exemplare – literarã, în optica exegetului, a unei falii între unul mi-a revenit. Cuprindea, pe prima paginã, incompletitudine ºi „însumarea arhitecturalã, autografã, poezia ce dãdea numele ciclului. care aparþine trecutului, clasicitãþii”. Scindare, Desigur, analistul nu pierde din vedere primim asigurãri, prin liantul unui „poesis”, cu latura emotivã a scrisului petrescian, „care ascuns mod teologic. Deci cu cel conþinând o apare de multe ori spontan, sub forma celei declaraþie de recunoaºtere a Divinitãþii. Iar dacã mai frustre sentimentalitãþi”. Har ce ajutã la stilul este omul, acesta cu fire maleabilã de portretistica prozatorului. Ochiri fulgerãtoare, înnãscutã politeþe ºi vie dorinþã de comunicare cu propagare la grupuri, cu specialã evitare a cu semenii, atunci o anumitã ingenuitate se va trivialului, dar cu necesara precizare: un om îmbina armonios cu evidentul autoritarism al de valoarea lui Radu Petrescu nu putea fi scrisului simionescian, aºa de ferm în pudibond în faþa hârtiei. Aspirând la o artã verdictele sale. totalã, se va ocupa de muzicã, de pictur㠖 în Bineînþeles, dl. Niculae Ionel ºtie cã care, de altfel, se exersa soþia sa. Sunt M.H.S. este un caligraf – cu aspiraþii pomenite eseurile lui despre Luchian, enciclopedice, vom adãuga, – pânã, de pildã, Gheorghe Petraºcu, participãrile la tabere de în arta rãzboiului. Un caligraf sortit sã scrie picturã, vizitele la pinacoteci celebre din lume, dicþionare. Exegetul prosperã în formule prietenia cu mari pictori ºi muzicieni, în definitorii: „citit în orizontul timpului sãu, aspiraþia cãtre cea mai deplinã cuprindere a Jurnalul (lui M.H.S., n.n.) cuprinde aventura subiectului. Ni se înfãþiºeazã astfel un Radu unei subiectivitãþi dilatate, urmând cu Petrescu mai sã cadã în genunchi în faþa unui precãdere modelul epic al cãutãrii, al înfãptuirii ºevalet cu o superbã naturã moartã de Pallady, operei”. Cu ºoapta cã în „Jurnal” vom gãsi ºi cumpãrând tabloul, la o sumã considerabilã. înþepãturi la adresa realitãþilor social-politice. În Jurnal va scrie: „Prin urmare, unul, din cele Însã preferinþa merge cãtre consemnarea mai scumpe visuri ale mele, se împlineºte. ªi orelor, citez, de vagi ceþuri, stranii nedumeriri, cum!” Ceea ce adaugã creaþiei sale literare, lipicioase funingini, scame de nostalgii fãrã creative. Prin al cãrei flux, crede dl. Niculae contur ºi alte stãri de lehamite – seria e mai Ionel, scriitorul gãsea o cale – nelãmurit㠖 lungã, diaristul îi adaugã, cu rãutate, stãrile de a se apropia de Dumnezeu... Cu atât mai digestive, migrenele. mult cu cât „ce poate fi pentru Radu Petrescu Lectorul de acum, în absoluta-i iubirea, cãsnicia, paternitatea, filiaþia, imposibilitate de a se pune în situaþia prietenia, boala, creaþia – fiecare în parte ºi sufleteascã a trãitorului într-un regim totalitar, toate la un loc – decât o ascezã?”. Acceptatã are de meditat asupra afirmaþiei distribuitorului cu luciditate, odatã ce, în vederile sale, artistul de admiraþii, dupã care Jurnalul lui M.H.S. este, prin definiþie, un stoic. pare o grãdinã goetheanã în mijlocul unui Cãzut în capcana întrebãrii care este mai lagãr de concentrare. Unde mai pui cã, în acea importantã, între „Matei Iliescu” ºi „Jurnal”, perioadã în care scriitorul ºi-a trãit cea mai investigatorul crede cã mai bine este sã se mare parte a vieþii, se mai petrecea – ca o porneascã de la „Jurnal”. Noi crede cã dublã teroare – deconstructivismul occidental dimpotriv㠖 fiind oricum, imposibil sã ne – vezi anii 1964-1984. Dacã a fost sau nu o înºelãm amândoi. Adânca seriozitate, dramã, o vãd, mai degrabã, în exacerbata-i esenþialul pariu creativ, indiferent de genul sensibilitate, de naturã a-i genera, fie ºi din utilizat, caracterizeazã activitatea ªcolii de la senin – culpabilitãþi ºi spaime. Târgoviºte, în întreaga ei trinitate – Da, nu pot sã nu-mi reamintesc acele împrejurarea cã primul paragraf din capitolul telefoane nocturne, în care M.H.S. mã întreba, dedicat „Jurnalului” lui M.H.S., o epopee cu voce sugrumatã, dacã nu cumva comisese subiectivã, înlãturã calificarea de joc gratuit, o greºealã de neiertat spunându-i cuiva, ceva la cel mai jucãuº dintre cei trei muºchetari. ce s-ar putea interpreta cine ºtie cum. Dar îmi Unde, iatã, preopinentul te îndeamnã ca, amintesc – de data asta cu resuscitatã tristeþe, înainte sã te apuci de scris, sã ai o imagine de ultimele telefoane, cele din urmã ale sale, bine întemeiatã asupra a ceea ce intenþionezi al cãror conþinut îmi revine exclusiv. Din zilele a realiza. Jurnalele de existenþã ºi de creaþie în care omul pãrea nemuritor, aºa cum, la ale lui M.H.S. conþin amãnunþite însemnãri rându-ne, pãrem celor ce ne înconjoarã, în prin care artistul cautã soluþii de îndrumare a zilele pe care ni le dã bunul Dumnezeu. 5 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

MÃREÞIA ETICULUI ªI A SACRULUI

Întreaga operã ºi activitate pedagogicã ale vieþii), fie urmãrite în construcþii a lui Aurelian Silvestru au ca temei nuvelistice ºi romaneºti de proporþii. Con- formator eticul ºi sacrul, întotdeauna structor de situaþii existenþiale ireale, fic- bineînþeles puºi în ecuaþie, într-o unitate tive sau preluate din legende, mituri ºi vieþile originarã, într-o intercondiþionare cerutã de oamenilor de seamã, se vrea, în intenþia însãºi esenþa omului care poate deveni formativã declaratã (blagiana nisus personalitate doar prin (co)pãtrunderea formativus), un constructor de postulate, acestor douã comandamente sau impera- înþelese ca adevãruri fundamentale despre tive categorice kantiene, neokantiene mai viaþã, om, univers, despre tot ce constituie bine zis, datã fiind reactualizarea lor Lumea – exterioarã ºi interioarã. permanentã în funcþie de împrejurãri. Cãrþile sale se prezintã, esenþialmente, Or, fiinþa umanã are ca dat destinal ca niºte cãrþi de învãþãturã moralã, de înfruntarea acestora sub formã diferitã de sfaturi practice necesare în felul nostru de încercãri, de întrebãri nedezlegate, de a ne comporta, de a (ne) înþelege, de a lovituri ale sorþii, de fatalitãþi ale istoriei pusã acþiona ºi de a avea ceea ce el denumeºte mereu sub semnul devenirii, prefacerilor „valoare personalã”. firii (ca sã apelãm la o obsesie a lui Sunt încercãri, argumentate prin Brãtescu-Voineºti), al terorii tragice sau întâmplãri, evenimente de rãsunet, prin îmblânzit-dramatice ale timpului. În plan deducþii ºi învãþãminte rezultate din istoriile metaforic ºi simbolic, acestea apar ca relatate, de a ne dezvãlui ceea ce se praguri, ca drumuri/cãi, ca piedici (sau, ascunde sub formã ezotericã de tainã (de mai literar zis, ca obstacole). „cruda tain㔠existenþialã, asupra cãreia a Referindu-ne la lumea lãuntricã a meditat ºi Eminescu). omului, tot atât de complexã ºi labirintic Postulatele ni se oferã în rama bine configuratã ca ºi cea exterioarã, le gãsim conturatã a parabolei, a alegoriei, a pe acestea sub înfãþiºãri ale profunzimilor apologului. Gnomele, maximele, apoftegmele psihice, ale abisalului, ale inconºtientului asigurã cursul narativ general-sentenþios, care se relaþioneazã cu conºtientul în apãrând în calitate de motto-uri, de formule temeiul logicii lupasciene a finale sau în subînþelesuri subtextuale. contradictoriului. E vorba, desigur, de Sã recurgem instantaneu la Hegel, singurãtate, boalã/boli, descumpãniri ale care se referea la îmbinarea organicã firii (dezamãgiri, iluzii, neliniºti, team㠖 dintre epic ºi etic în elegiile lui Solon sau de necunoscut, de moarte, de nesiguranþã, în proverbele „de aur” ale lui Pitagora ºi de neîmplinire, de fantasme, de necredinþa în genere în eposul antic, – cãruia îi este sau reaua-credinþã a celuilalt, – de nãvala caracteristicã forma concentratã ce Rãului sub diferite întruchipãri – satanice, exprim㠄datoriile omului în viaþã, demonice, sociale, naturale...). înþelepciunea acesteia, concepþia a ceea Toate acestea constituie obiecte/ ce constituie pentru om în domeniul subiecte de meditaþie, eticã în primul rând, spiritului bazele solide ºi legãturile al prozei lui Aurelian Silvestru, fie luând rezistente în acþiune ºi cunoaºtere”: aspect formal-genular de eseu, articol- „Caracterul epic al acestui fel de a publicistic, tabletã, cronicã, miniaturã, concepe rezidã în faptul cã astfel de medalion ºi portret (precum sunt cele ale sentinþe nu sunt pronunþate ca un senti- unor personalitãþi cu greutate în istorie, în ment subiectiv ºi ca simplã reflexie artã, în filosofie, în ºtiinþe ale naturii sau individualã ºi tot atât de puþin þintesc ele

LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni sã producã emoþie, adresându-se ca Om, e Purtãtor de Suflet, iar asta sentimentului ºi inimii, ci urmãresc sã înseamnã cã are, de la naºtere, puterea de a prezinte conºtiinþei ceea ce este substanþial învinge rãul, inclusiv – rãul din sine. Dacã ºi valoros ca datorie de îndeplinit, porþile Raiului s-ar deschide doar în faþa onorabil, cuvenit” (Hegel, Prelegeri de oamenilor care nu au avut niciun pãcat, esteticã, vol. II, Bucureºti, 1966, p.439). atunci Raiul ar fi, probabil, un loc pustiu...”. Reþinem din formularea hegelianã Un alt motto vorbeºte despre precizarea cã opera cu caracter gnomic obligaþiunea scriitorului de a scoate mãcar îºi propune programatic sã urmãreascã sã un spin din sufletul cititorului pe care nu-l prezinte conºtiinþei „ceea ce este substanþial cunoaºte: „Jules Renard povestea cã mama ºi valoros ca datorie de îndeplinit, onorabil, sa, când se ducea la cimitir, plivea câte o cuvenit”. buruianã de pe mormântul fiecãrui mort Este ceea ce a înþeles sã facã ºi pe care îl cunoºtea. ªi îi cunoºtea pe toþi... scriitorul-pedagog Aurelian Silvestru, Noi, scriitorii, nu-i cunoaºtem pe toþi cei angajându-se în dialog cu conºtiinþa care ne deschid cãrþile, dar suntem datori cititorului, sfãtuind-o cum sã îndeplineascã sã smulgem mãcar un singur spin din ceea ce este substanþial ºi valoros în viaþã. sufletul lor”. E vorba mai cu seamã de valorosul ºi E, aici, o profesiune de credinþã, o ars substanþialul, din lumea de azi, care poetica, un crez deontologic fundamental, cunoaºte un proces dramatic de relativizare – în consens cu ceea ce formula Hegel: a – nietzscheeanã, am zis – a înseºi valorilor, te adresa sufletului cititorului, sperând cã, a ceea ce este substanþial în viaþa pe care dacã nu-i vei oferi o ºansã de mântuire, o ducem cu sabia lui Damocles deasupra vei putea scoate mãcar un spin din el, cã, capului, cu furcile caudine ce se întemeiazã adresându-te ºi conºtiinþei, îl vei putea în faþã, cu atâtea ºi atâtea galerii subterane convinge ce este datorie, virtute, „valoare ale labirintului dedalic în care ni-i dat sã personlã”, voinþã, caracter, talent, faptã orbecãim. bunã (ºi rea), înþelepciune, lãcomie Datoria scriitorului, ca om înzestrat cu (auromanie), fericire, dragoste de þarã ºi o înaltã conºtiinþã ºi cu verticalitate moralã, de adevãr, timp cu posibilitatea lui de a este sã ne ofere o cãlãuzã spiritualã, un fir reveni conform nietzscheenei eterne al Ariadnei, sã ne arate ieºirea de pe „cãliþa reîntoarceri a identicului ºi platonicienei rãtãcitã”, despre care vorbeºte folclorul vreri de a se reîntoarce la Atena peste nostru, el însuºi plin de sentinþe trebuitoare câteva milenii pe „roata vremii”. fiinþei împotmolite în necazuri cotidiene, în Reacþiile pe care cititorii le-au avut în întunericul sau chiar în neantul existenþei. cadrul Campaniei naþionale „Copiii Cum procedeazã autorul Fãrâmelor de Moldovei citesc o carte”, iniþiatã de suflet? Pe de o parte, ne vorbeºte cã Biblioteca Naþionalã pentru Copii „Ion suntem supuºi destinului hãrãzit ºi unui Creang㔠din Chiºinãu confirmã realizarea curs al Istoriei care nu þine întotdeauna de dezideratului silvestrian. „O carte ce mã Raþiune, ci este pânditã de hazard ºi ceþuri reprezintã”, a recunoscut Marinela Lungu ale Necunoscutului, de cruzime inumanã din Fãleºti; „Mã simt mai puternicã”, ºi de absurd (dovadã: atâtea personalitãþi mãrturiseºte Marina Dumitru din Teliþa – titanice ucise, ghilotinate, decapitate ºi Anenii-Noi; „Un roman cãlãuzã”, defineºte despicate cu sabia, cricificate, jupuite de Alina Croitoru din Rezina; „M-am viu, omorâte cu pietre, aruncate în vindecat”, se confeseazã Marina prãpãstii, vezi Povara autocondamnãrii), Micleuºanu din Lozova – Strãºeni. iar, pe de alta, ne mãrturiseºte cã putem Aurelian Silvestru prezintã un caz sin- dispune de soluþii de salvare ºi mântuire a gular de scriitor care angajeazã cititorul în sufletului, de a ajunge la împlinire, de a parcurgerea textului cu mijloace mai înfrunta pragurile ce ni le pune în cale eficiente decât acelea de care dispune o destinul, de a se realiza ca valoare naraþiune obiºnuitã scrisã pentru plãcerea personalã, de a cunoaºte cât mai mult ºi propriu-zisã a lecturii. de a se angaja curajos în luptã cu rãul, de Relaþia autor-cititor e una specialã, a depãºi conºtiinþa cã este o fiinþã slabã, o presupunând nu atât atragerea unei trestie în vânt, vorba lui Pascal. înþelegeri a mesajului sau a unei interpretãri De lucrul acesta ne vorbeºte motto-ul a valorii estetice a acestuia – a sensurilor, la volumul Pragul: „Omul e slab... Cine nu ideilor, emoþiilor, sentimentelor conþinute, este? Cine se crede fãrã de prihanã? Totuºi, cât a sensului sãu moral. 7 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Miza autorului nu este, aºadar, interþeseri de concret-documentar ºi de asigurarea unei lecturi ce sã producã o ficþional. Putem spune cã substratul etic desfãtare intelectualã sau pur esteticã, ci a apare la suprafaþã, în felul cum se unui act de modelare eticã a cititorului, prin desfãºoarã cursul evenimenþial, în figurãrile introducerea persuasivã în sfera unei simbolice ale personajelor, care sunt, de fapt minima moralia. niºte întruchipãri ale calitãþilor morale, ale Umberto Eco stabilea statutul unui datoriei, credinþei, nãdejdei în triumful Cititor Model, al cãrui rol este sã binelui, bunului simþ ºi al dreptei cumpene. actualizeze textul, printr-o „serie Ana ºi Manole apar nu doar ca niºte complexã de acte de colaborare”, sã caractere, ca niºte personaje luate din sfera pãtrundã în ceea ce constituie „non- cotidianului imediat ºi concret, ci ca niºte spusul” ascuns, non-manifestat. Aceste proiecþii arhetipale (semnificate de înseºi acte de cooperare din partea cititorului numele luate din legendã). Sunt trebuie sã fie, evident, acive ºi conºtiente continuatori de istorie, sunt cei rearuncaþi ºi sã depãºeasc㠄lenea” stimulatã de în noile ei realitãþi vitrege, neantizatoare, deschiderea textului spre el: „Un text îºi în care trebuie sã trãiascã demn, cu postuleazã propriul destinatar drept încredere cã vor obþine împlinirea speratã, condiþie indispensabilã nu numai a sã reziste ºi sã se opunã convenþiilor ºi propriei capacitãþi de comunicare tuturor obstacolelor pe care le ridicã timpul concretã, dar ºi a propriei potenþialitãþi terorizant ºi presant în faþa lor (leitmotiv de semnificare. Cu alte cuvinte, un text al „fãrâmelor de suflet”). este emis pentru cineva care îl actualizeazã Fireºte cã în aceste situaþii-limitã îi – chiar dacã nu se sperã (sau nu se salveazã credinþa în Dumnezeu, cãtre care doreºte) ca acest „cineva” sã existe în îºi îndreaptã mereu privirea Ana, mod concret ºi empiric” (Umberto Eco, simbolizare ºi a dragostei puternice, Lector in fabula, Bucureºti, 1991. p. 83). învingãtoare, sfidãtoare a tot ce împiedicã Lectorul lui Aurelian Silvestru este unul împlinirea umanã prin ea. dorit cu existenþ㠄concret㔠ºi „empiricã”, Scriitorul-pedagog, înveºmântat în este chiar „þinta”, obiectivul scriiturii; este straie de moralist al timpurilor noastre, ne „cooperantul” prevãzut din timp drept co- aduce aminte cã în cutia Pandorei, prin care autor nu doar a ceea ce scrie, ci ºi felului Zeus a vrut sã se rãzbune pe Prometeu, a sãu de a vedea lucrurile. rãmas doar Speranþa, cã existã o Textul apare, în consecinþã, ca un înþelepciune aparte a utilizãrii interdicþiei avant-text schiþat doar, gândit în linii mari, (interdicþia de a deschide cutia cu „daruri” directoare înainte de a ajunge la Cititorul primite de la zei, interdicþia de a nu gusta care trebuie sã-l actualizeze, sã-l continue, din pomul cunoaºterii, pe care a avut-o sã-l scrie pânã la sfârºit. Numeroºi cititori Adam ca poruncã de la Dumnezeu, care au luat în mânã ºi au parcurs romanele interdicþia lui Iisus ca cei doi orbi sã nu ºi „fãrâmele de suflet”, vibrând empatic, spunã cã le-a redat lumina): regãsindu-se, întregindu-le imaginar, „Întrebat fiind odatã, ce stimuleazã identificându-se cu personajele, mersul omenirii înainte, un filosof a zis: proiectându-ºi aliterativ proiectele de viaþã, – Obstacolul! visele, dorinþele, speranþele, trebuie Ca obstacol, interdicþia înseamnã consideraþi co-autori sau cel puþin ca provocare. De noi depinde dacã vedem în fãcând parte din cercul lui familial, dintr-o ea un zid sau o fereastrã. „confrerie” de afini electivi. E greu sã respecþi o interdicþie, dar ºi Aurelian Silvestru redã actului literar mai greu e sã nu dai greº când ceri ºi altora semnificaþia gnomicã originarã (legatã, sã þinã cont de ea”. dupã Hegel, de epopee), crezând în mãreþia Suntem puºi, astfel, prin operele sale, eticului de care vorbea Goethe. spuneam, în faþa unui codex de învãþãturi Dacã în ciclul Fãrâmelor de suflet sunt morale, de sfaturi practice, dar ºi în faþa alese istorii, momente ºi situaþii de viaþã care unor lucrãri inspirate de un talent poartã sensuri moralizatoare limpezi, care polivalent, care stãpâneºte pana scriind se decripteazã uºor în naraþiunile scurte ºi prozã ºi versuri (cântece), dar ºi penelul, bine articulate, romanele reprezintã o ilustrându-ºi grafic cãrþile. Prin mijloacele þesãturã narativã mai complexã, cu o disponibile deþine arta de a dialoga cu serialitate stufoasã de evenimente, expuse cititorul, fãcându-l co-autor al textelor dinamic, cu schimbãri de registre, cu sale deschise.

LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POSTDECEMBRISM Marian Popa

ROMÂNI, DACÃ NU, CE? (4)

Viziunea Boia are cititori toleranþi ºi adepþi. Unele aspecte ale selectivitãþii „E drept cã lucrarea dlui Boia inventariazã negativante sunt exportabile. O oarecare particularitãþi româneºti aflate mai curând disertaþie susþinutã la München de Georgeta în jumãtatea melancolicã (sic!) a istoriei Daniela Oancea este Mythen und europene. Dar e infinit mai igienic sã fii Vergangenheit Rumänien nach der Wende conºtient ºi iritat de scãderile tale decât sã (2005). Teme pozitive de prezentat Vestului moþãi euforic într-o paralizantã încântare de nu existã sau sunt considerate inadecvate. sine.” (Andrei Pleºu, România altfel, Se favorizeazã informaþiile subsidiare, Adevãrul, 22.2.16). Pentru cã, altfel, în România greu structurabile sau irelevante etnic. Un om „Construim grandios pe fond de sãrãcie...” din zonã care a trãit cu 40000 ani în urmã avea O culme a râvnei stupide este un Cosmin 9% gene Neanderthal. Tot pe aici au trãit Zamfirache: Cum a fost falsificatã originea ºi jidovii înalþi de 4-5 metri. În secolele XII-XIII limba românilor acum 200 de ani. Fantasma Moldova era originalã prin rãzboinicii exterminãrii dacilor de cãtre romani pentru brodnici, berladnici ºi bolohoveni care fãceau a demonstra latinitatea purã (Adevãrul, ordine la graniþa relativã a Rusiei de atunci. 7.7.16). Deci, Cantemir, ªcoala Ardeleanã ºi alþi În urmã cu 4000 ani cucutenii îºi mâncau morþii falsificatori, care au pus bazele limbii moderne. ºi le pisau oasele pe care le amestecau în Dar în secolul 19, un cleric grec rafistola greaca celebrele vase, argument fiind util faptul cã timpului sãu, pentru a o reapropia de cea anticã. nu s-au gãsit schelete în context. Sub raport Un Atatürk fãcea un putch lingvistic în secolul mãcar sexual, dacii aveau singularitãþi 20. Postura grotescã a unor atari negaþioniºti bestiale. România devine un teritoriu tabloid constã în aceea cã ei uzeazã de limba falsificatã anistoric, doldora de întâmplãri inexplicabile, în trecut, neavând o alta ºi nefiind în stare sã de tuneluri, lacuri, drumuri montane secrete, descrie o alta, „autenticã”. fenomene fizice singulare, comori, resturi Cãrþile lui Boia sunt popularizate prin arheologice bizare. ediþii în 7 limbi de Institutul Cultural Român, Atacurile cu vorbe ale istoricilor sunt de editura Humanitas ºi sunt accesibile pe cuplate cu cele materiale. O Ordonanþã de internet. De fapt, ele intereseazã în Occident guvern din anul 2000 anihileazã Legea Organicã doar pe cititorii jurnaliºti tarifaþi în campanii pentru protecþia patrimoniului naþional ºi a antiromâneºti ºi în propaganda ungureascã. valorificãrii lui raþionale pentru întreaga naþiune. Practic, Boia îºi compune evidenþele care ar Dar indiferent de legi se pot gãsi motive pentru trebui sã genereze evidenþe de reacþie, chiar a demola mai orice, aºa cum se pot exploata de naturã fizicã. Dar nu genereazã. bunurile solului ºi subsolului. Se distrug situri ªi presa insistã variat. În „Adevãrul” apare, arheologice prin subfinanþare, lucrãri de pildã, Top 10 minciuni din filmele istorice neautorizate, furturi, retrocedãri, privatizãri. Nici româneºti: desigur, producþii comuniste vechi, ce rãmâne nu beneficiazã de un tratament fiindcã postdecembrismul nu mai dispune de adecvat. Cad în paraginã case memoriale, cetãþi, bani pentru producþii intenþioant demitizante conace, monumente, muzee. În 2013 se constatã sau de reprezentare a noului adevãr. Oricum, cã Poarta Sãrutului s-a înverzit ºi s-a îngãlbenit nici aceastã situaþie nu e unicã: Noam Chomsky fiind spãlatã cu furtunul cu apã. Sunt asaltate evocã jenat un timp al vieþii lui când admira eroii structuri clasice religioase prin reducþii politice. western, despre care e apoi conºtient cã erau Ortodoxia, laturã a românismului nu e sprijinitã tâlhari ºi criminali. Câte un articol contestã un în situaþii importante. Nu convine construcþia eveniment sau o figurã istoricã, altele o fac în unei Catedrale a Mântuirii Neamului, dar nici treacãt. ªtefan cel Mare n-a fost sfânt. Mihai activitatea prelaþilor; se vâneazã preoþi ºpãgari, Viteazu a devenit cel mai dãunãtor mit. Pentru afemeiaþi, beþivi, hulpavi, asasini, homosexuali. prepotenþii Vestului, Brâncoveanu a fost un Se recurge automat sau voluntar la relaþia trãdãtor, ipocrit, posedat de putere ºi avere, cu ortodoxiei cu Miºcarea Legionarã: Ortodoxia a moarte obiectivã. fost antisemitã, Legiunea braþul ei înarmat. Nu 9 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 ignorã liturghiile formale audiovizualul, dar are Univers. Psihosociologic, asemenea deprinderi ecou mediatic ºi un Radu Banciu care afirmã: au fost ataºate mioritismului ºi, mai larg, „Nu existã nicio diferenþã între a te închina stoicismului ºi fatalismului. Dar cine le vede lui Dumnezeu ºi a te închina la un peºte” negativ ignorã funcþiile unui spirit practic, apt (6.3.15). Euroglobalista Monica Macovei ar vrea de supravieþuire în funcþie de absenþa unor legi pentru o Românie fãrã spirit religios. Pentru raþiuni epopeice într-o þarã programatã toate acestea ar fi vinovaþi ºi românii în subordonãrii. ansamblu, cãrora pare a le deveni totul Se fortificã sau se relativizeazã etnicul prin indiferent. ªi aºa, la alegerile din 2014 organizarea de sisteme de calitãþi sau defecte. preºedintele þãrii devine un evanghelic. Alþi Prima jumãtate a secolului 20 a privilegiat mai factori de slãbire a ortodoxiei sunt sectele, le- ales calitãþile; activiºti, ideologi, cercetãtori din gitimate ºi ele statal. În fine, asediul islamic, în ºtiinþe sociale ºi umaniste, scriitori ºi artiºti au Capitalã urmând sã se ridice una din cele mai identificat, exclusivizat ºi glorificat note mari moschei din Europa. Dar nu se ignorã pozitive în dictatura Ceauºescu care devin detaliile: crucea pe care ºi-o fac românii atunci postdecembrist, defecte. când trec pe lângã o bisericã, se afirmã, e un Sunt unice opiniile lui H. R. Patapievici din indiciu al fãþãrniciei, un mijloc de a înºela. Politice (1996), ilustrând un soi de „Physiologie Nu sunt graþiate unele mituri structurante. du goût” proprie. România, adic㠄23 de Într-o emisiune Realitatea TV din februarie 2007, milioane de omuleþi patibulari”. „Radiografia Gabriel Liiceanu, Andrei Pleºu ºi Cristian plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbrã Tudor Popescu atacã Mioriþa, plasând balada fãrã schelet, o inimã ca un cur, fãrã ºira într-un sistem cu lumea postdecembristã ºi în spinãrii”... „Un popor cu substanþã târâtã. contrast cu pretenþiile europene ale timpului, Oriunde de uiþi, vezi feþe patibulare, ochi ca ºi cum epoca ei ar fi vinovatã pentru ceea ce mohorâþi, maxilare încrâncenate, feþe urâte, se întâmplã þãrii sau, valorificând raþionamentele, guri vulgare, trãsãturi rudimentare”... ca ºi cum briþii ar fi renunþat la Beowulf pentru a „Românii nu pot alcãtui un popor pentru cã cuceri gastronomia globalã mediatizabilã cu valoreazã cât o turmã: dupã grãmadã, la Jamie Oliver. Balada nu-i conformã spiritului semnul fierului roºu.”...”În toatã istoria, mereu european actual, este defetistã, invitã la peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lãsat resemnare, e încãrcatã de sentimentalism romanii pe daci în forma hibridã strãmoºeascã, rudimentar, afectatã de superstiþii. Pentru atari ne-au luat în urinã slavii: se cheamã cã ne-am opinii, comentatorii nici n-au nevoie de lectura plãmãdit din aceastã clisã, daco-romano- atentã a textului: dacã ar fi fãcut-o, i-ar fi orientat slavã, mã rog. Apoi ne-au luat la urinat la altfel verbele decisive puse în regim de gard turcii: era sã ne înecãm, aºa temeinic au prezumþie. Se atacã poemul prin jocuri de fãcut-o.”...... ”Puturoºenia abisalã a stãtutului cuvinte, speculându-se componente ale suflet românesc... spirocheta româneascã îºi toposului etnic în baza unora externe: din Play- urmeazã cursul pânã la erupþia terþiarã boy se ajunge la Plai cu boi, revistã tutelatã de subreptice, tropãind vesel într-un trup Mircea Dinescu. Este postdecembrizatã Mioriþa inconºtient, pânã ce mintea va fi în sfârºit prin „sistemul celor trei R din Politicã. scobitã: inima devine piftie, iar creierul un Reciclarea. Refolosirea. Recondiþionarea” amestec apos.” E interesant cã, din motive de (Robert Veress, Mioriþa 3 R, Puterea, 26.5.16). prevedere, dacã nu de retoricã, eseistul uzeazã Concluzia: „Mioriþa trebuie revãzutã ºi de persoana întâi plural ºi de forme echivoce adãugitã. Pe-un picior de plai, pe-o gurã de ale susþinerii opiniilor astfel redistribuibile altora. rai, cei trei ciobãnei nu mai au nimic de Catastrofa la români, este tema primului împãrþit între ei; scopul lor în viaþã e sã mâne numãr al revistei „Dilema” ºi titlul unui eseu de turmele drept spre bârlogul lupilor, sã se Andrei Pleºu, dupã care existã excepþii aleagã ºi ei – pãstorii – cu un os de ros de pe individuale, având o „naturã apocalipticã”, urma festinului. ªi oile behãie fericite. N-am precum Emil Cioran, o colectivitate marcatã ca gãsit nicio rimã, dar asta e Mioriþa 3 R.” atare ºi, prin politicieni, intelectuali, medii, o Liricii patriotice în viziune tradiþionalã, retoricã specificã. Pentru o opoziþie, orice guvern dusã spre exces ºi excedare în dictatura va duce þara la catastrofã, se trãieºte pe „un Ceauºescu, îi ia în parte locul cea de refuz fond de apocalipsã iminentã”; apoi, relevantã violent a ideii naþionale, cel puþin în primii ani este „varianta jurnalistic㔠a „catastrofei postdecembriºti: Ianuº, Gãlãþeanu, Ovidiu vandabile”. Unii vãd viitorul catastrofic în pro- Nimigean, Sorin Grecu º.a. pria þarã, deºi „A anticipa rãul în permanenþã E negativã viziunea colectivã magico- înseamnã a nu crede în libertatea omului de a misticã asupra lumii. Un sondaj Inscop din 2013 se opune” (Dezastru ºi euforie, interviu, id., aratã cã, inculþi sau nu, românii sunt atraºi de 361, 14.1.02). „Catastrofa e asumatã, uneori, astrologie, reîncarnare, vizionarism, prezicãtori, cu un soi de mândrie naþionalã”, dar ghicitoare, vrãjitoare, paranormalitate, „Catastrofismul nostru n-are neapãrat predestinare, ghinion, noroc, bisericã, legãturã cu realitãþile: e o construcþie purã, Apocalipsã, lumi invizibile, de Dincolo, din un produs al imaginaþiei... o formã de LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni creativitate. Ca sã-þi imaginezi rãul trebui sã structurãrii existenþiale complexe: Hoþia la ai talent, talent adevãrat. Dacã un neamþ români (studiu de caz) (Dorel ªandor, imagineazã o Apocalipsã, lucrurile au altã Adevãrul, 14.8.15). Hoþia devine risc statal, anvergurã, altã amploare...” Oricum, la români ca „hoþie organizat㔠(sursã a „inegalitãþii existã simultan o «încredere primarã de subtext: sociale într-o societate eterogenã, cu o piaþ㠄n-o fi dracul chiar aºa de negru”». emergentã marcatã de fragmentare, izolare ªi mulþi alþii. Lipsa nuanþelor la români ºi desincronizare”), ca activitate „mãrunt㔠(Adrian Majuru, Cotidianul, 5.7.15; românii ºi („sursã de supravieþuire în contexte toate popoarele rurale „au o percepþie precare, regresive, otrãvite de confuzie, simplificatã a realitãþii socio-politice. Cad incertitudine ºi instabilitate”, alãturi de pradã de obicei dialecticii simple: alb-negru, cerºit) ºi prin acceptare (ca „formã de bun-rãu etc. Nu disting niciodatã nuanþele, adaptare la un mediu de viaþã sumar, dovadã alegerea politicã pe care o fac... Omul primitiv ºi dominat de expuneri multiple la fãrã nuanþã provenit de obicei din mediul ru- pericole... mod de a fi pasiv, cu evadãri în ral este conservator în sensul rãu al iluzie ºi false repere de autoritate”) sau cuvântului, în orice instituþie ar ajunge la expunerea la realitatea ei („la jaf în masã, conducere...”), Minciuna la români (Marin datoritã unor invazii repetate sau a unor Neacºu, 28.9.10), De ce suntem noi Românii regimuri autoritare, agresive, preocupate de atât de proºti? (Dorel ªandor, Adevãrul, 11.8.15), acumulãri masive pe termen scurt menite sã Prostia la români – vrãjitorie ºi habotnicie le asigure perpetuarea”), prin angajare în (Marcel Rãduþ, 17.12.11). Mixându-se realitãþi „competiþia la hoþie”, formã de etalare ºi cu locuþiuni: Hoþia la români (Marius Ghilezan, confirmare a puterii ilicite în raporturile 2008). „Nu existã popor în lume care sã interindividuale (de clan, care genereazã aprecieze hoþia mai mult ca românii. Imediat dorinþa de identificare a noi zone, obiective, dupã naºtere, pruncului i se furã un sãrut. slãbiciuni, neglijenþe ale aparatului de stat), Câinele din casã e iubit pentru cã e hoþoman. prin „rãsturnarea raportului dintre Elevul învaþã sã copieze pe furiº de la vecin. infracþiune ºi judecare-pedepsire”, prin Profesorul plagiazã. Pãcãleala ºi ºantajul se jefuirea propritãþii de stat în tranziþia de la practicã peste tot. Mirelui i se furã mireasa. comunism la capitalism. Hoþia perverteºte sau Politicianul este corupt. Statul împarte distruge libera concurenþã ºi democraþia, cetãþeanului hârtii fãrã valoare. La piaþã, falsificã actul electoral, impune manipularea, vânzãtorul mãsluieºte cântarul. În armatã, frauda, traseismul. Cursul vieþii publice nimic nu se ia, totul se completeazã. normale române este distrus prin „hoþia de Delincvenþa juvenilã este iertatã.” Traiul local roluri”, „imposturã, conspiraþii, trafic de înseamn㠄permanenta confruntare dintre influenþã”, forumuri de reprezentare. Se pungaºi, profitori ºi idioþi... Nu existã exemplu practicã «„Hoþia de identitate” prin traficul în istoria românilor în care intelighenþia sã fi de mãºti livrate sau sustrase pe multiple încercat sã dezveþe românii de a fura, dar nicio planuri ale vieþii curente, publice, culturale revoltã a imbecililor contra structurilor care ºi desigur, politice.» În fine, „hoþia de timp au desfãcut economia naþionalã dupã istoric” prin tergiversarea desprinderii de revoluþia din 1989, ºurub cu ºurub ºi au dat-o trecut, prin mistificãri seculare, prin la fier vechi, a celor care au devalizat bãncile amânarea ºi chiar abandonarea unor ºi au vândut flota.” În fine: „Hoþia la români proiecte strategice, prin incapacitatea nu e numai atitudine vicioasã, dar chiar integrãrii la nivel regional ºi continental. profesie bolnãvicioasã, cu influenþe acute Prezentul e golit de conþinut, doar bântuit asupra comportamentelor umane ºi a de fantome, de impostori ºi iresponsabili.” mentalului colectiv.” Românii furã O analizã care ar fi magistralã, dacã ar avea dintotdeauna, nu sunt constrângeri care sã-i douã precizãri decisive: doar vasal fiind, dezveþe. „În rãsãritul civilizaþiei, spaþiul român ºi-a fãcut din hoþie ºi poltronerie supravieþuirea a fost posibilã numai prin jaf ºi un mod de supravieþuire, care n-a avut ºi nici crimã, devin fenomene de masã la aºa-zisa nu are modele regionale, europene ºi globale, maturitate a formei de organizare a statului. fiindcã umanitatea întreagã se bazeazã pe Fãrã exagerãri, la români se poate vorbi chiar variante ale unei unice hoþii. de de o ideologie a hoþiei.” Dar un ideolog nu e numit. De la naºtere, primitivul sau românul nu au probleme de conºtiinþã. O formã a furtului e cãpãtuiala: „acþiune ilicitã pentru obþinerea unor profituri individuale”. Se accept㠄învârteala”, „descurcãreþul” e simpatic. Concluzii similare ºi la alþii: În România furtul este legal (Ov. Eftimie, 20.5.19). ªi folclorice: Ca românu nu-i niciunu/Furã toþi, România, reprezentare anonimã nu spune unu.” ªi insistent, hoþia ca premisã prin „Caþavencu” 11 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CONSEMNÃRI Tudor Cristea

O ANALIZÃ SEMANTIC-TEXTUALÃ A POEZIEI ANEI BLANDIANA

La Editura Muzeul Literaturii Române din acelaºi rezultat.” Este însã limpede cã, într-o Bucureºti a apãrut, cãtre finele anului 2015, o perioadã de informatizare, „abordarea operei carte care n-ar trebui sã fie trecutã cu vederea literare trebuie sã valorifice, deopotrivã, nici de cãtre mediile didactice, nici de cãtre interesul ºi abilitãþile elevului de azi”. Care recenzenþi: Poezia Anei Blandiana. O analizã este mai interesat, chiar ºi într-un domeniu semantic-textualã, de Florina Loredana mai încãrcat de subiectivitate, ca literatura, Streinu. Autoarea este profesoarã de limba ºi de rezultatele exacte decât de aserþiunile vagi. literatura românã la colegiul gãeºtean Pe de altã parte, însã, nu trebuie trecut cu „Vladimir Streinu”, iar cartea sa vederea faptul c㠄analiza a fost, la origine, o lucrare de structuralã, semanticã, grad didactic în chip evident statisticã ºi, în fine, cea ieºitã din rând, avându-l drept asistatã de calculator sunt conducãtor ºtiinþific pe mijloace, nu scopuri”. profesorul universitar Acestea fiind spuse, târgoviºtean Petre Gheorghe Florina Stoica trece (dupã încã Bârlea, care este ºi autorul unui unele precizãri preliminare pertinent cuvânt introductiv. privind stadiul cercetãrilor, Înainte de a deveni carte, textul materialul, dar ºi metodele de a fost publicat în mai multe lucru), la prezentarea, într-un numere succesive din 2014 ale prim capitol, a programului revistei Litere, fiind semnat Tropes, pe care l-a utilizat în Florina Loredana Stoica. abordarea versurilor din Aºa cum subliniazã Octombrie, noiembrie, prefaþatorul, cartea autoarei s-a nãscut „din decembrie, volumul Anei Blandiana din 1974 cele douã mari iubiri ale ei (...): aceea faþã de (reprodus la finalul cãrþii, graþie bunãvoinþei ºcoalã ºi aceea faþã de literatur㠖 în speþã, poetei). Aproape necunoscut ºi deloc utilizat faþã de poezia Anei Blandiana”. ªi, trebuie în ºcoala româneascã, programul Tropes oferã adãugat, nu se limiteazã la a fi un simplu posibilitãþi de shimbare radicalã a modului de demers didactic. desfãºurare a unei lecþii, contribuind, Fãrã îndoialã, în argumentarea interesului totodatã, la sesizarea specificitãþii discursului faþã de analiza semantic-textualã prevaleazã unui autor. În cazul poeziei, el oferã modalitãþi preocuparea autoarei faþã de cunoscuta „de înþelegere ºi interpretare ale discursului scãdere, la elevul contemporan, a interesului liric, evidenþiind cuvinte-cheie sau câmpuri pentru lecturã, dublatã de neîncrederea în semantice valorficate în cadrul unui text sau metodele tradiþionale de abordare a textului. la nivelul întregii opere”. Primul capitol Florina Streinu manifestã, însã, un lãudabil (Analiza cognitiv-discursivã automatizatã), echilibru, necãzând în capcanele excesului de ceva mai tehnic, prezintã succint istoria formalizare analiticã. „Analiza structuralã, cea preocupãrilor de acest gen ºi calitãþile semanticã ori chiar statisticã sunt folositoare propriu-zise ala programului Tropes. Iniþiat ºi necesare, dar, observã pe bunã dreptate în anii ’80 de cãtre Rodolphe Guiglione ºi autoarea, utilizate în exces, pot duce la Groupe de la recherche sur la parole de la rezultate contrarii celor scontate. Aºa cum, Universitatea din Paris, acesta a fost adaptat, în urmã cu câteva decenii, analiza perfecþionat ºi lansat la noi de cãtre sociologizantã falsifica specificul estetic, lusitanologul ºi informaticianul Dan Caragea. excesul de structuralism ºi de semanticã în Programul este mai complex, dar Florina defavoarea vechii empatii poate duce la Stoica a selectat din el acele elemente care LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni fac posibilã analiza reprezentãrii poetice – adecvat, de a face observaþii subtile ºi de a identificarea unitãþilor semnificative de bazã, formula pregnant, mult peste nivelul obiºnuit sesizarea categoriilor morfosintactice ºi al comentariilor dedicate ºcolii. Ea posedã, analiza lexico-semantic㠖 programul aºadar, un limbaj critic autentic. Iatã, ca operând îndeosebi asupra substantivelor exemplu, câteva dintre observaþiile ce grupate în clase de echivalenþi sau referinþe valorificã datele obþinute cu privire la corp, utilizate, prin calcularea numãrului de arie semanticã reprezentativã, cu 46 de ocurenþe. Tehnic, programul este uºor de ocurenþe pentru ochi, într-un volum utilizat pe calculator, unde graficele ºi încadrabil poeziei erotice pe care o poetã tabelele rezultate sunt clare ºi sugestive, „frumoasã ca o dezamãgire”, cum o caracteriza utilizând ºi o simbolisticã de tip cromatic, Mircea Martin, a tot amânat-o. O eroticã, pentru a indica apartanenþa la un anume totuºi, aparte (dacã nu cumva mai ales o univers de referinþã a substantivelor, meditaþie asupra dragostei): „Idealitatea adjectivelor sau verbelor identificate ºi iubirii, mai curând decât realitatea ei, ritualul selectate. Din pãcate, în carte majoritatea mai curând decât îmbrãþiºarea, mitologia ºi tabelelor sunt de neutilizat. Ne-am chiar automitologia mai curând decât femeia confruntat cu acest neajuns ºi atunci când ºi bãrbatul, toate acestea sunt confirmate ºi am reprodus în revistã textul Florinei Streinu, de preponderenþa în aria semanticã a corpului încercând, în primele episoade, sã suplinim a câmpului lexical al privirii (ochi, pleoapã, neajunsul prin transcrierea în word a geanã, clipi –35+7+2+2=44). Aºa cum conþinutului unora dintre ele (fãrã a putea descoperim în grafic, femeia nu e goalã, ci reproduce ºi cromatica) ºi sfârºind prin a goalã de gând. Nu mai danseazã în ploaie, renunþa la multe dintre acestea. Cartea din nu se mai tãvãleºte în iarba ei înaltã, nu mai 2001 a cercetãtoarei clujene rupe firele ierbii sau ale ploii ºi (azi trãitoare la New York) nu mai umblã cu ele în dinþi, ci Dana Bucerzan (Ion Vinea: o priveºte, contemplã, abordare semantic-textualã mediteazã. (...) Dar Trup amar a creaþiei poetice), care i-a e singura poezie grea de sugerat Florinei Stoica materialitate, o materialitate demersul ei mai orientat cãtre parcã în descompunere sau practica receptãrii în ºcoalã, într-o beþie dospindã. E o pildã, suferã ºi ea (cu toate cã în mai mai curând decât o poezie micã mãsurã) de acest neajuns eroticã. În abandonul senzual, tipografic. trupul e pãrãsit de suflet, dar Analiza semanticã propriu-zisã a textelor sufletul e recâºtigat prin privire. Privirea din volum urmeazã (fãrã a respecta strict idealizeazã ºi poate chiar intensificã, dar nu înlãnþuirea cu pricina), etapele fireºti ale în sfera senzualului, ci a spiritualitãþii. Carnea abordãrii unui text literar: contactul cu acesta, apropie ºi întunecã, privirea depãrteazã ºi demontarea sa cu ajutorul programului dezvãluie (...) Apropierii îi este preferatã selectat, inventarierea, clasificarea ºi îndepãrtarea. În sensul acesta, cel mai rele- comentarea datelor obþinute ºi, la final, vant text ar fi Îþi aduci aminte plaja? (...): Îþi confruntarea cu opiniile exprimate, pe alte cãi, aduci aminte plaja/ Acoperitã cu cioburi de critica literarã (urmatã, eventual, de o nouã amare/ Pe care/ Nu puteam merge desculþi?/ discuþie privind rezultatele oferite de pro- Felul în care/ Te uitai la mare/ ªi spuneai gram). Singura deosebire este cã, în carte, cã m-asculþi?/ Îþi aminteºti/ (...)/ Felul în autoarea începe cu o prezentare succintã a care/ Te îndepãrtai alergând/ Înspre mare/ opiniilor critice despre volumul în discuþie, ªi îmi strigai cã ai nevoie/ De depãrtare/ exprimate de-a lungul timpului. Prezentarea Ca sã mã priveºti?” Pasaje precum acesta, nu este o simplã înºiruire de opinii ale altora, de gãsit mai la tot pasul în aceastã secvenþã ci o analizã în cadrul cãreia Florina Stoica analiticã, ridicã mult valoarea cãrþii Florinei strecoarã ºi opinii proprii, ori exprimã opþiuni. Stoica. La finalul demersului sãu, ea observã Una dintre observaþiile pe care analiza pe bunã dreptate cã prin rezultatele sale, propriu-zisã le va confirma este aceea cã, înc㠄programul Tropes nu contrazice, ci, din primul volum, ba chiar din acea poezie- dimpotrivã, confirmã intuiþiile criticii literare”. emblemã intitulatã Descântec de ploaie, Fãrã a se sfii sã sugereze cã el le-ar putea oferi sesizãm, dincolo de exuberanþa caracteristicã chiar ºi criticilor anumite sugestii. Dincolo de vârstei, discretul control al raþiunii. toate, însã, de utilitatea sa în abordarea Valoarea analizei rezultã din conjugarea literaturii în ºcoalã, dar ºi de acuitatea multor a douã calitãþi. Prima este a programului, apt observaþii ºi formulãri critice, cartea Florinei de a furniza material semnificativ. A doua este Stoica este ºi expresia discretã a admiraþiei a autoarei, capabilã de a-l interpreta în chip unui tânãr om al catedrei faþã de o mare poetã. 13 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 POVESTEA DINTRE VORBE Liviu Grãsoiu

LITERATURA ROMÂNÃ ªI AUDIOVIZUALUL

Deloc invidiabilã soarta literaturii arzându-se etapele care, pe alte meleaguri, române de la începuturi ºi pânã acum. Ca s-au succedat liniºtit, conform structurilor ºi drumul ce i-a fost hotãrât de Cel de sus specific europene. Numai cã pentru aceastã care, foarte rar l-a acoperit cu flori, lucrare a scriitorilor asupra lor înºiºi ºi a preferând, din motive nicicând explicabile, operelor la care trudeau s-a plãtit imediat sã-l umple cu gropi, bolovani, povârniºuri un preþ uriaº ºi nedrept. Tradiþia s-a vãzut nãscute ad-hoc, prin voinþã aparent lovitã din toate direcþiile, artiºtii cuvântului naþionalã sau prãvãlite de forþe ostile, per- s-au vãzut nu numai marginalizaþi, ci verse ºi superioare numericeºte celor ce interziºi, înfundând nevinovaþi puºcãriile ºi încercau sã parcurgã un adevãrat calvar, chiar exterminaþi fizic. Fericiþi (dacã se deºi erau înzestraþi nu doar cu talent, ci poate spune aºa ceva) s-au dovedit cei luaþi chiar cu geniu într-ale literelor. Nãscutã la timp de Bunul Dumnezeu, care i-a ferit nu se ºtie când, scrisã secole întregi de furia dementã a aºa ziºilor conaþionali. într-un alfabet descifrabil de prea puþini Sã nu ne amãgim, însã, cã doar cãrturari ieºiþi dintr-o masã de milioane de deceniul ’50-’60 a reprezentat culmea analfabeþi, literatura românã s-a cãutat de terorii pentru literaþi ºi anatemizarea lor la început pe sine, absorbind influenþe feroce. Sub alte forme, mai subtile, mai greceºti ºi franþuzeºti mai cu seamã. N-a perverse, cenzura ºi-a fãcut datoria, luat nimic de la turci, prea puþin de la nemþi dovadã valurile succesive ale celor ce ºi, în pofida ocupaþiei sovietice exportatoare preferau exilul, înfruntând totodatã mari de comunism, nici de la ruºi. S-a bazat, în primejdii în rostirea adevãrului, pentru cã ceasurile grele, pe latinitatea ei, contestatã ceauºismul avea mânã lungã, iar de neprieteni, dar admisã inclusiv de rãzbunãrile nu se lãsau aºteptate. În þarã, consumatorii de literaturã, nu doar de cei unii au pactizat imediat cu duºmanul de ce o produceau. ªi s-a mai sprijinit con- moarte, preferând sã se prefacã a crede stant pe sentimentul religios ºi pe cel c㠄Lumina vine de la rãsãrit”, iar naþional, salvatoare nu o datã ºi contribuind comunismul reprezint㠄visul de aur al la consolidarea unei tradiþii estetice. S-au omenirii”. Sinceri sau nu, au adãugat tone scurs astfel perioade când se pãrea cã de manufacturã literaturii române, s-au literatura îºi gãsise o cale de urmat ºi s-au lãfãit în posturi cãlduþe, s-au lãsat decoraþi ivit mari scriitori, sintetizând experienþe, mimând supunerea ºi renunþând la minima credinþe ºi idealuri în opere rezistente demnitate. S-au alãturat gazetarilor trecerii timpului ºi schimbãrilor normale agramaþi de la publicaþiile conduse de ale gustului public. S-a întâmplat ca, în partidul unic, plãtind un preþ nemeritat doar câteva decenii, literatura sã pãtrundã pentru fapta lor. În plus, i-au turnat pe faþã în multiple straturi sociale, iar scriitorii sau pe ascuns pe confraþii care încã se într-adevãr merituoºi sã devinã idoli, împotriveau comunismului, iar apoi modele, referinþe în configurarea spaþiului paranoiei ceauºiste. Dezvãluirile de dupã spiritual românesc. Au convieþuit firesc 1990 stau mãrturie despre felul în care ne tradiþionaliºtii cu avangardiºtii, chiar dacã fãceam rãu unii altora (mã refer strict la excesele se întâlneau când într-o parte, scriitori), despre plãcerea sadicã în a stopa când în alta. Cert este cã, de la Junimea, elanuri, evoluþii, talente. Mâinile întinse erau pânã la invazia sovieticã ºi zelul rare ºi, mai mereu, interesate. comuniºtilor locali, s-a format o literaturã de nivel european, în circa optzeci de ani (continuare la pagina 35) LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REVELAÞIILE LECTURII Iordan Datcu

ALEXANDRU SMOCHINÃ ÎN GULAG

Când pregãteam editarea Dicþionarului Smochinã: liderul românilor transnistreni etnologilor români, adicã prin 1991 sau urmãrit de Securitate 1952-1962 (Argo- 1992, un coleg de la Biblioteca Academiei naut, Cluj-Napoca, 2013, 344 p.), Române, care ºtia la ce lucrez, m-a întrebat Alexandru Smochinã, Nichita Smochinã dacã figureazã în sumarul lexiconului meu Vox clamantis in deserto (Argonaut, 2014, ºi Nichita P. Smochinã. Spunându-i cã am 308 p.) ºi Alexandru Smochinã, Care puþine date biografice ale acestuia, colegul Patrie? (Argonaut, 2014, 740 p.), îmi Ion Ciortan mi-a precizat cã Alexandru faciliteazã nu doar mai buna cunoaºtere a Smochinã, fiul etnografului, fusese vieþii ºi activitãþii lui Nichita P. Smochinã, bibliograf la Biblioteca ci ºi a familiei sale, o familie Academiei. Fãrã întârziere cu un destin dramatic. am avut o întâlnire cu Tatãlui, Nichita, om de acesta. Un om cu faþa palidã, ºtiinþã, cel mai învãþat dintre foarte trist ºi extrem de transnistrienii care au trecut econom la vorbã. Mi-a în România, membru de comunicat datele care mã onoare al Academiei Române interesau despre tatãl sãu. (1942), i-a fost pusã pe urme Despre el însã, despre o liotã de informatori, i s-a Alexandru Smochinã mi-a luat pensia; unul dintre fii, furnizat date sumare. Mai inginer a avut o moarte târziu am aflat cã avea un suspectã; celãlalt fiu, stimulator cardiac. Am Alexandru a fost trimis, de publicat, peste câþiva ani, cãtre securitatea româneascã douã articole: Nichita P. Smochinã, ºi cea sovieticã în Gulag. etnograf al românilor transnistrieni (în Alexandru Smochinã s-a nãscut la 28 Revista de etnografie ºi folclor, tom 38, iunie 1915 în comuna Mahala, plasa nr. 1-2, 1993, p. 83-96), pe care l-am Dubãsari, regiunea Herson, ca fiu al lui republicat în volumul meu, Repere în Nichita P. Smochinã ºi al Agafiei etnologia româneascã, 2002 ºi Un etnolog Smochinã. La Iaºi, unde pãrinþii sãi s-au din Transnistria: Nichita P. Smochinã (în stabilit în anul 1918 pentru a se salva de Adevãrul literar ºi artistic, nr. 208, 13 bolºevici, a absolvit ºcoala primarã (1927) martie 1994). Un amplu articol despre el gimnaziul (1934) ºi Facultatea de Drept am inclus în Dicþionarul etnologilor (1940). Tot la Iaºi a învãþat la ºcoala români (vol. II, 1998) ºi în cea de a treia specialã de ofiþeri. La Bucureºti, în ziua de ediþie a acestui lexicon (2006). N-am 22 iunie 1941, i-a fost acordat gradul de socotit cã astfel de articole sunt suficiente, sublocotenent. Din august 1941 este ci am strâns într-un volum partea subprefect al judeþului Berezovo, regiunea etnograficã a operei învãþatului Odessa iar între noiembrie 1941 ºi martie transnistrian: Nichita P. Smochinã, Din 1944 este subprefect al judeþului Tiraspol. literatura popularã a românilor de peste Aceste demnitãþi, ca ºi altele, precum aceea Nistru, ediþie îngrijitã ºi introducere de de director al filialei Institutului Iordan Datcu (RCR Editorial, Bucureºti, Moldovenesc de Cercetãri ªtiinþifice de la 2015, 240 p.). Tiraspol, ºi aceea de creator al Cercului Câteva cãrþi apãrute în ultimii ani, Moldovenesc de la Tiraspol (1942), au precum Acþiunea informativã Nichita constituit pentru Securitatea româneascã

15 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 ºi pentru Securitatea sovieticã grave acuze era slab, bolnav, fãrã puteri: „Am coborât la adresa lui Alexandru Smochinã. Învinuirile în minã cu liftul un grup de mai mulþi ce i s-au adus sunt astfel sintetizate de mineri condamnaþi. Muncã gea, aproape autorul cuvântului înainte, Mihai Taºcã, dr. imposibilã. O vagonetã destul de mare în Drept, cercetãtor ºtiinþific superior la trebuie încãrcatã cu metaloid, care se aflã Institutul de Cercetãri Juridice ºi Politice al în apã. Cu lopata trebuie gãsit, apoi Academiei de ªtiinþe a Moldovei: „Învinuirile încãrcat în vagonetã, iar vagoneta cãratã ce i-au fost aduse lui Alexandru Smochinã la lift. Dar cum, când adesea ea sare de pe erau dupã tiparul celor formulate la adresa linia de fier construitã în grabã ºi neglijent? basarabenilor stabiliþi în România: predispus Trebuia pusã, cãci veneau alte vagonete împotriva URSS; a colaborat cu autoritãþile din urmã, iar calea e strâmtã. Mã vãd cum române; a ajutat Armata Românã în lupta întorc spatele cãtre vagonetã, o apuc de împotriva Uniunii Sovietice; a desfãºurat jos, de sub apã, de osia din spate, ºi cu activitate subversivã faþã de URSS; a efort supraomenesc pentru mine o ridic, spionat împotriva URSS ºi a românizat când ea e încãrcatã. Încerc s-o aranjez la poporul moldovenesc.” Mai mult decât loc, miºcând din spate, când mai la dreapta, atât, „pagubele aduse judeþului Tiraspol în când mai la stânga. O scap, iar e mai joasã timpul activitãþii lui Alexandru Smochinã din spate, iar nu stã pe ºine! Mã chinui din în calitate de subprefect se ridicã la nou, transpirat, roºu, îngrozit, cãci se aude 964.418.000 de ruble.” o alta, mânatã de un alt nenorocit ca mine. În anul 2000, când a împlinit 85 de ani Încerc din nou, nu reuºesc. Apare cel cu ºi când mai avea doi ani de trãit, Alexandru vagoneta. E un rus tânãr. Îl cheamã Smochinã a terminat scrierea amintirilor Kutuzov. Mã întreabã de ce stau, cãci sale, care vor apãrea postum în 2014, pe norma e mare ºi trebuie fãcutã, altfel mi coperta exterioarã cu titlul Care Patrie? se tãia din porþie. Îi arãt cã mi-a sãrit de pe iar pe cea interioarã cu titlul Memoriile unui ºine vagonetã. Priveºte luminând cu subprefect român în Transnistria, ediþie lampadarul fixat de cascã, întocmai ca al îngrijitã de Vadim Guzun, cu prefaþã de meu. Îmi spune cã în acest loc trebuie mers Mihai Taºcã. În cele ºase pãrþi ale cãrþii cu mare atenþie. Se aºeazã cu spatele, o autorul îºi evocã copilãria, anii când a fost ridicã tot cu mâinile prin apã ºi reuºeºte sã subprefect în Transnistria, amplã parte (p. punã vagoneta mea pe loc. Îi mulþumesc 92-262), care poate fi apreciatã ºi ca o iar el mã întreabã câþi ani de studii am. Îi monografie a Transnistriei), calvarul anilor rãspund cã am studii superioare. Vrea sã petrecuþi în Uniunea Sovieticã, eliberarea, ºtie câþi ani, cãci pe el aceasta îl intereseazã. urmãrirea de cãtre Securitatea românã Îi rãspund 20 de ani. Rãmâne surprins, apoi dupã revenirea în România, pentru ca în se mirã cum cu atâþia ani de studii nu mã ultima parte sã scrie despre românii din pricep sã pun o vagonetã ieºitã de pe linie închisorile ºi lagãrele sovietice. la loc. Dupã el, ºtiinþa rezolvã totul. Îi spun Interesantã în ansamblul ei, totuºi partea cã sunt bolnav. Îmi rãspunde cã aici, dacã mai semnificativã, mai plinã de dramatism ai venit, trebuie sã munceºti, iar nu sã este aceea intitulatã În veºnicul îngheþ (p. umbli cu boalã ºi altele ca acestea. Cei 264–458), în care fostul deþinut, care purta bolnavi sunt scutiþi de muncã. Apoi, în numãrul S-2-815, descrie condiþiile de viaþã lagãr nu-s decât douã cãi: a munci sau a ºi de muncã la mina de cãrbuni din regiunea pieri. Nu existã altã cale, nu existã milã.” Kolîma, din Republica Iakutia, despre care Dãm un alt citat, tot aºa de lung, de data înºiºi ruºii spuneau: „Kolîma, Kolîma, aceasta despre modul cum erau trataþi cei ciudatã planetã eºti tu, 12 luni la tine e iarnã, bolnavi de cãtre doctorii improvizaþi din iar restul e varã”. Alte pagini evocã munca lagãr: „Pe un scaun, în faþa mesei mici cu la fabrica de prelucrare a metaloidelor, niºte seringi, se afla o femeie îmbrãcatã în drumul distrugãtor pânã la locul de muncã halat alb. Mi-am spus cã e bine, cãci, dupã al deþinuþilor, care erau permanent sub pazã educaþia pe care am primit-o, trebuie sã armatã ºi pedepsiþi dacã nu-ºi îndeplineau fie mai blândã, mai înþelegãtoare decât norma de muncã. Cu minuþie, autorul re- bãrbaþii. De cum mã vede, se uitã la mine produce regulamentul lagãrului, cu lung, parcã furioasã. Mã întreabã de ce obligaþiile ºi „drepturile” deþinuþilor. Un lagãr am venit la serviciul sanitar. Îi spun cã sunt de exterminare. bolnav, cã am picioarele umflate, cã am Câteva citate mai ample prezintã bubiþe pe corp, cã am un testicul umflat, sarcina de muncã pe care o avea cel care cã am ulcer duodenal, cã abia mã pot

LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni miºca. Ea, fãrã a se ridica de pe scaun, bulgari, austrieci, sârbi, japonezi, chinezi, îmi spune sã-i arãt picioarele. Mã descalþ, afgani, lituanieni, estonieni, letoni, ridic pantalonii în sus cu greu, bag degetul caucazieni, ºi a ºtiut sã reþinã atitudini, linii în umflãtura din jur împrejur, rãmâne de portret ale unora dintre aceºtia. Astfel, adânc urma. Ea se uitã ºi, zâmbind, îmi un deþinut coreean, Cian, doctor, a fãcut spune cã nu-i nimic important, cã nu-i caz o operaþie pentru care nu a avut de scutire de la muncã. O privesc ºi-i repet consimþãmântul doctoriþei evocatã mai sus. cã picioarele îmi sunt foarte grele, cã abia Aceasta lipsind dupã ce a închis dulapul le pot miºca. Ea zâmbeºte, spunându-mi cu instrumentele medicale, medicul cã sunt artist. Îi rãspund cã nu sunt deloc coreean, dornic de a proceda rapid, a spart artist. Atunci ea îmi explicã cã aceasta dulapul ºi a fãcut neîntârziat operaþia ce se înseamnã cã sunt prefãcut, un bun impunea. A fãcut pentru aceasta carcerã. falsificator al adevãrului. O privesc mirat. Cartea lui Alexandru Smochinã Mã întreb dacã aceastã femeie are suflet consemneazã sistematic ºi cu o bogãþie de sau e pornitã numai pe torturã. Ea mã informaþii, graþie unei bune memorii, care întreabã ce neam sunt, cãci se vede cã nu- aminteºte cumva de aceea a lui Ion Ioanid, s rus. Îi rãspund cã român. Ea zâmbeºte autorul cãrþii Închisoarea noastrã cea de satisfãcutã ºi mã întreabã ce am cãutat noi toate zilele (I-V, 1991-1997): arestarea sa, în Rusia, ca sã ajungem azi în lagãrele în decembrie 1948, fãrã mandat, de cãtre sovietice. O privesc uluit. Ea îmi spune cã Securitatea româneascã ºi predarea în aceasta este pedeapsa pentru crimele pe mâinile Securitãþii sovietice, transferarea care le-am sãvârºit noi împotriva poporului lui la Chiºinãu, unde este acuzat pe baza rus, cã trebuie sã muncesc spre a-mi unui cod penal ucrainean, condamnarea la rãscumpãra mãcar în parte pãcatele. O 25 de ani de muncã corecþionalã, în întreb de unde ºtie ea cã am sãvârºit crime. lagãrele din Extremul Orient al Rusiei, unde, Îmi rãspunde cã altfel nu mã aflam acuma din cauza frigului insuportabil, a aici, ci în rândurile oamenilor cinstiþi. O subalimentaþiei, a inhalãrii silicozei, i s-a întreb dacã considerã cinstiþi pe aceia care îmbolnãvit grav un plãmân, ºi-a pierdut au condamnat atâta lume numai pentru dinþii, în fine repatrierea în 1956, ca niºte cuvinte sau bãnuieli, dar fãrã dovezi. „prizonier de rãzboi” ºi reabilitarea lui, peste Ea îmi rãspunde cã aºa fãceam noi, patru decenii, de cãtre Procuratura fasciºtii. Îi rãspund cã nu-s fascist, aºa Generalã de la Chiºinãu. cum nu-s nici comunist. Aici însã, în lagãr, O carte care n-are doar meritul de a sunt condamnaþi care n-au nicio vinã. Totul reconstitui destinul dramatic al unui patriot, li s-a inventat. Îi arãt cã nu cunoaºte al unui luptãtor, ca ºi tatãl sãu, pentru cazurile de condamnare a celor din lagãrul drepturile românilor din Transnistria. Are unde este medic, dupã câte vãd. Ea îmi dreptate când scrie, în acest sens, Mihai rãspunde cã n-o intereseazã prea mult, dar Taºcã, autorul cuvântului înainte: „Bine cã e convinsã cã nimeni nu se aflã fãrã documentate, cu precizarea celor mai mici vinã. O întreb ce fel de medic este dacã detalii, memoriile transnistreanului nu respectã jurãmântul lui Hipocrate. Mã Alexandru Smochinã devin astfel parte priveºte puþin surprinsã. Continui sã-i spun temeinicã a bibliografiei naþionale.” cã ea, ca medic, dacã este cu adevãrat, Vadim Guzun, istoric ºi diplomat, edi- are obligaþia de a trata bolnavii, iar nu de tor al celor douã cãrþi ale lui Alexandru a-i condamna. Pe ea o priveºte starea Smochinã ºi al volumului Acþiunea sanitarã. Uniunea sovieticã are destule informativã Nichita Smochinã, organe care condamnã oameni vinovaþi ºi coordoneazã, începând din 2011, seria de nevinovaþi. Se ridicã nervoasã ºi-mi spune studii „Afaceri orientale”, în care a inclus sã termin. Nu-i cazul de scutire pentru cãrþi ale sale, precum Marea foamete lucru. – Îþi doresc sã ajungi ca mine, îi sovieticã 1926–1930 (2011), Indezirabilii: urez la ieºire, cãci aºa ai sã mã înþelegi, pe aspecte mediatice umanitare ºi de mine ºi pe ceilalþi! Ea s-a înfuriat, a început securitate privind emigraþia din Uniunea sã mã ameninþe, dar n-am mai ascultat-o. Sovieticã în România interbelicã (2013) Am plecat trist ºi amãrât.” Imperiul Foamei; foametea artificialã din Deþinutul Alexandru Smochinã a URSS ºi impactul asupra spaþiului muncit alãturi de deþinuþi de alte românesc, 1921–1922, 1931–1933, 1946- naþionalitãþi: ruºi, germani, francezi, 1947 (2014) º.a. Lucrãri bazate pe spanioli, polonezi, cehi, slovaci, unguri, adâncite cercetãri de arhive. 17 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 PANTEON REGÃSIT Ioan Adam

O NATURÃ PROBLEMATICÃ

„ªtiri lansate în strãinãtate de duºmanii haini încearcã sã discute loialitatea noastrã faþã de marii noºtri aliaþi. Nu existã român pentru care asemenea faime sã poatã forma obiect de discuþie ºi nu existã bãrbat de stat român care sã poatã cântãri alte planuri pentru soarta viitoare a României decât o strânsã ºi cãlduroasã relaþie amicalã, alãturi de marii ei aliaþi, relaþie întemeiatã pe încredere ºi respect reciproc. Aceste relaþii vor putea fi mai sigur întemeiate dacã vom îngriji ca din tineretul nostru de pe toatã întinderea României Mari sã trimitem un numãr cât se poate de mare în America de Nord, în Englitera, Franþa ºi în Italia, spre a-ºi face acolo educaþia. Oferindu- le astfel copiilor noºtri ocazia sã li se sãdeascã devreme în inimi dragostea faþã de aceste þãri ºi naþiuni ºi ca prin stãpânirea limbei sã adânceascã bogatele comori ºtiinþifice, literare ºi artistice ale acestor state, fruntaºile civilizaþiei omenirei, putem fi siguri cã accesul þãrei noastre în comunitatea primelor state ale lumei va fi pe viitor asiguratã! România de mâine nu va mai fi România de ieri. Ca teritoriu ºi populaþie, menirea þãrei este sã-ºi asigure o consideraþie din ce în ce mai mare în concertul mondial.” (Alexandru Vaida-Voevod)

• Pragmatismul transilvan • Tânãrul Toatã aceastã complicatã sinusoidã s-ar iconoclast • Un ideal de tranziþie: putea explica, poate, ºi ereditar. Enigmaticul autonomia • Clipa cea mare • În loja Méhes, autorul celebrei Supplex Libellus „Ernest Renan” • Resurecþia Valachorum, trimisã împãratului de la Viena sub teoreticianului • „Conducãtorul” iscãlitura episcopilor Bob ºi Adamovici, e unul Dacã printr-o ipoteticã regresiune, atât dintre strãmoºii sãi, arborele lui genealogic de frecventã în basmele ºi romanele cuprinzând însã ºi pe conciliantul David cãlãtoriilor în timp, ALEXANDRU VAIDA- Bohãþiel, cel convins de baronul maghiar VOEVOD (n. 27 febr.1872 – Kemény sã voteze, la 1848, m.19 mart.1950) ar fi ajuns sub unirea Transilvaniei cu Ungaria. ochii lui Eminescu, acesta n-ar Cercetãtorul ar trebui, totuºi, sã fi ezitat sã-l înscrie în seria aibã în vedere ºi un alt factor: naturilor problematice, instinctul politic, simþul catilinare, ce-l obsedau în „pertractãrilor”, tradus în Ardeal prozele ºi articolele sale. E atât în capacitatea de a alege rãul cel satanism ºi atât idealism în mai mic ori avantajul minim, dar acþiunile acestui ardelean cu o sigur. Dupã 1848, timp de semnãturã princiarã, atâta aproape ºapte decenii, liderii rezervã teoreticã ºi atâta politici ai românilor energie mesianicã în clipa transilvãneni au cultivat arta faptei, un egoism sãlbatic ºi un incidentului juridic, a febril voluntarism cu mizã Alexandru Vaida-Voevod memoriului ºi a apelului colectivã, încât cel care i-ar avocãþesc, manevra subtilã recompune traiectoria vieþii n-ar putea fi decât printre adversari puternici ce se cereau derutat. Istoria însãºi l-a menit, de altfel, îndepãrtaþi ºi, eventual, învrãjmãºiþi cu grijã. A atitudinilor celor mai contrastante ºi e de contracara potrivnicul de aproape, aristocraþia mirare sã vezi cã omul care se arãta, într-un maghiarã ºovinistã, cu ajutorul prietenului interviu acordat ziarului Reichspost, gata de ipotetic de departe (împãratul sau prinþul luptã împotriva „intervenþiei” române în moºtenitor de la Viena) era pentru ei o dogmã. Ardeal, a ajuns tocmai el unul dintre cei dintâi A doua era sã nu riºte prin acþiuni imprudente, ºefi de guvern al României Mari. necugetate, credibilitatea ºi influenþa Partidului LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Naþional Român (fondat în 1869) ºi, desigur, papistaºi de la Unirea ºi tuturor aderenþilor nici averea proprie, ce lua – cu vremea – lor secreþi ºi publici”. Bizuit pe opiniile lui contururi din ce în ce mai ademenitoare. Spencer, Max Nordau, Ed. V. Hartman ºi pe... Alexandru Vaida-Voevod ar fi trebuit s㠄Împãrat ºi proletar”, tânãrul cu aspect respecte, la rându-i, aceste postulate. O vreme cehovian (ochi pãtrunzãtori, pince-nez, a ºi fãcut-o, dar cu oscilaþii surprinzãtoare. mustãþi ºi barbã îngrijite, frunte largã, umbritã Nãscut la 27 februarie 1872 în satul Olpret (azi de o pãlãrie garibaldinã) face paradã de Bobâlna), judeþul Someº, el a studiat pe rând erudiþie, ºarm oratoric, ironie incisivã ºi... tact la liceul sãsesc din Bistriþa ºi la cel românesc politic. Contra influenþilor „celibi” e invocatã din Braºov. Opþiunea nu-i întâmplãtoare. Nu ºi stârnitã preoþimea româneascã de þarã, care doar românii, ci ºi saºii îºi simþeau identitatea „þine la legea româneascã ºi nu la confesiune”. naþionalã ameninþatã de exclusivismul maghiar. Ca ºi Kogãlniceanu, omul era un coureur Celebrul Stephan Ludwig Roth fusese, în 1849, care în clipele de rãgaz nu-ºi cenzura plãcerile victima acestuia! Cele douã etnii se stimau ºi, vieþii, libaþiile stilate, flirturile spumoase, de la caz la caz, se sprijineau. (Ceea ce nu escapadele amoroase. În „calabalâcul” vienez excludea la o adic㠄accidentele de parcurs”, al studentului existau – paginile târzii ale inconsecvenþele. Acelaºi S.L. Roth a memoriilor sale stau mãrturie – numeroase recunoscut prioritatea limbii române în fotografii ale unor „cucoane vrednice”: Adela, Transilvania în Der Sprachenkampf in Mary, Witte, Nataliþa, Lili ºi Aurica Pretorian, Siebenbürgers (1842), dar, numit, de împãratul Mariºca Rakoczi, Viorica Mihaly º.a., a cãror vienez, comisar ºi membru în Comitetul de prietenie o cultiva insistent ºi fãrã discriminãri pacificaþiune, a dispus înlãnþuirea unui tribun etnice. Un om cu atâta vitalitate nu putea fi român care n-a acceptat depunerea armelor.) strunit în numele unei morale mohorâte, cu iz Roth studiase filozofia ºi pedagogia la iezuit. Indignarea lui faþã de predicatorii de Tübingen (Germania) ºi Yverdon (Elveþia). circumstanþã fu prin urmare fireascã ºi ea urcã Pentru studiile de medicinã, emulul sãu român pânã la note înalte. Peroraþia finalã deconspirã a ales însã Viena, unde atmosfera era mai de pe acum debateurul parlamentar de mai destinsã, mai veselã decât la Budapesta ori la târziu, capabil sã-ºi þinã, prin tirade vijelioase Berlin. Elegant ºi sociabil, el a luat parte la toate ºi sentinþe incisive, asistenþa cu sufletul la miºcãrile naþionale. Când delegaþiei româneºti gurã: „Voi nu observaþi ºi nu simþiþi cã preotul ce a dus la Viena textul vestitului „Memoran- român de la sate azi deja-ºi vede principala dum” i se oferã un fastuos banchet, studentul menire în propagarea ideii naþionale ºi a care începuse sã semneze, nobiliar, Alexandru reformelor sociale? Voi n-aveþi pricepere de Vaida Voevod, þine un însufleþit discurs. pentru toate acestea. Voi luptaþi pentru fleacuri Prin 1896 avea deja suficientã autoritate pentru ºi faceþi din þânþar armãsar în loc sã sprijiniþi a convoca un impunãtor congres al preoþimea de la þarã în nobila sa luptã”. studenþimii, prilej cu care condamna stãpânirea Un întreg program activist poate fi ungureascã. întrezãrit în aceste rânduri ºi, într-adevãr, anii Receptivã, „vechea gard㔠îl coopteazã urmãtori vor fi integral consacraþi politicii. Pe prompt în Comitetul Partidului Naþional o temã din Kant (Cine se poartã ca viermele Român. Medicina, practicatã o vreme la nu are dreptul sã se cãiascã dacã este cãlcat Karlsbad (azi Karlovy Vary), ajunge curând în picioare), rosteºte în 22 noiembrie 1904, la un simplu fundal decorativ, aproape toatã Dej, un discurs vehement, dar cu articulaþie energia omului fiind confiscatã de acþiunea ideologicã solidã, contra proiectului de politicã. Scriu „aproape”, fiindcã doctorul fãrã reformã a legii ºcolare prezentat Dietei de pacienþi mai frecventeazã ºi agreabilele ministrul ungar de culte Albert Berzeviczy. Kränzchen, cum se numeau petrecerile în Cum acesta voia s㠄etatizeze” ºcolile jargonul vienez. Una dintre ele fiind confesionale româneºti, Vaida-Voevod organizatã în postul Paºtelui (adicã în 4 martie subliniazã sarcastic donchiºotismul 1898), clericii uniþi îi reproºarã tânãrului întreprinderii legislative. Rãu administratã, apetitul monden. O fãcurã nu între patru ochi Ungaria Mare n-ar fi avut banii necesari ori în confesional (Vaida-Voevod era ºi el finanþãrii atâtor ºcoli transformate în centre greco-catolic!), ci în note veninoase de maghiarizare. Apoi, accentua el cu strecurate în Telegraful român, Unirea, statisticile în mânã, 4.718 comune ungureºti Patria. Împotriva lor cel vizat îºi mobilizeazã nu puteau maghiariza 7.968 comune tot sarcasmul. Varii cunoºtinþe ºtiinþifice româneºti, nemþeºti, slovace ºi rutene. Chiar îmbinate cu resurse pamfletare de excepþie admiþând reuºita sisificului plan, rezultatul dau un farmec aparte unei cãrþi ciudate, întrezãrit cu maliþie acutã nu ar fi „altceva, Postul – virtute? Petrecerea – pãcat? decât cã, învãþând viitoarele generaþii ale (Tipografia J.B. Wailishauser, Viena, 1898), nemaghiarilor perfect limba maghiarã, ar înjura dedicat㠄cu absolutã lipsã de respect, într-o limbã neaoºã maghiarã monstruozitãþile celibilor [preoþilor – n.m. I. A.] ipocriþi ºi legislative ale guvernelor ºoviniste”. 19 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Perspicace, oratorul dezvãluie îndatã ºi preajma rãzboiului el încã se mai simþea mobilul ascuns al atâtor persecuþii: „Provocând cetãþean al monarhiei bicefale. Victimã a unei ºi susþinând conflictul între maghiari ºi iluzii, care nu era numai a lui, încredinþa acest nemaghiari ca individualitãþi etnice, li se oferã rãspuns ziarului Reichspost: „Poporul român [guvernelor maghiare – n.m. I. A.] ocazie sã-ºi din Austro-Ungaria însã va pãstra acelaºi motiveze prerogativele de castã ºi de clasã devotament faþã de dinastie ºi patrie probat socialã ºi necesitatea susþinerii [h]egemoniei de veacuri cu aceeaºi sinceritate ºi dragoste magnaþilor ºi a tovarãºilor lor, a magnatuþilor ca ºi în trecut. Cãci instinctele populare ºi ºi gentriºorilor. Nicio reformã, care ar periclita tradiþiile nu se pot schimba de azi pe mâine”. cât e negru sub unghie interesul celor angajaþi „Celibii” cu care se rãzboise în anii tinereþii în jurul oalei cu carne ºi cu oase a statului, nu vor duce „loialitatea” pentru dinastie pe se poate realiza! Cauza? Nemaghiarii! Lege culmile abjecþiei, mitropolitul Vasile Mangra electoralã cinstitã? Nu se poate, cãci ºi episcopul de Caransebeº Miron Cristea ameninþã... nemaghiarii! Administraþie (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române europeneascã? Ar fi periclitatã ideea de stat ºi prim-ministru al României între 10 febr. maghiar! Executarea legii despre egala 1938–6 mart.1939!) semnând în Telegraful îndreptãþire a naþionalitãþilor? Nu se poate, cãci român aceste rânduri stupefiante: „Cãci mare s-ar întãri «elementele distrugãtoare de stat» ne este iubirea de neam, dar ºi mai mare ne [...] Sã o spunem verde: în patria noastrã forþa este iubirea de patrie! Ea este mama noastrã, publicã e în mâna clicei amploiaþilor, clicã ºi pe mama care ne-a nãscut, ºi la sânul cãreia susþinutã ºi organizatã de guvernele liberale!” dorm somnul de veci strãmoºii ºi pãrinþii Evident, „clica amploiaþilor” nu putea noºtri, datorinþã avem sã o apãrãm pânã la tolera asemenea atacuri. Mai ales când ele ultima picãturã de sânge, chiar ºi în contra erau susþinute ºi aprobate de o mare adunare fraþilor noºtri. Sã o ºtie deci aceºtia, cã drumul popularã a românilor. Teroarea guverna- pe care vor sã-l facã la Alba Iulia îl vor putea mentalã l-a împiedicat pe Alexandru Vaida- face numai peste cadavrele noastre”. Voevod sã obþinã în 1905 râvnitul mandat de Exceptându-i pe Octavian Goga, Vasile deputat. Omul care se pronunþa pentru Lucaciu ºi Mihai Popovici, visul României reforma agrarã, votul universal, liberul acces întregite nu cutreiera sufletele prea multor al femeilor în învãþãmântul universitar, care lideri ardeleni. În septembrie 1914, fruntaºii condamna sãlbatica lege ºcolarã Appónyi, politici transilvãneni sosiþi în þarã cu prilejul trebuia barat. Totuºi, printr-un impresionant înmormântãrii regelui Carol I trecuserã mai efort politic, românii izbutesc sã-l trimitã, în întâi pe la ambasadorul Ottokar Czernin 1906, deputat în Camera budapestanã. În 1907 pentru a-l asigura de devotamentul lor faþã va fi însã exclus din cauza unor versuri de coroana habsburgicã. Când s-au întâlnit „rãzvrãtitoare” citite de la înãlþimea tribunei. în fine cu aprigul antantist Nicolae Filipescu Prin lectura lor s-ar fi fãcut vinovat de îl avertizeazã cã se vor „apãra chiar cu arma în „neonestitate faþã de stat”, iar acuza îi era mân㔠în faþa intervenþiei româneºti, ceea ce comunicatã în latina cancelariilor medievale: le va aduce din partea „Leului” acuza de impedimentum publicae honestatis. Abia în „trãdãtori”. 1910 poate reveni în Parlament, de astã datã Când „intervenþia” s-a produs, în august ca deputat de Fãgãraº. În 20 martie 1914 nu 1916, „loialiºtii” ardeleni (dirijaþi din umbrã se sfieºte sã facã, spre consternarea unei de Vasile Goldiº ºi Ioan Suciu!) l-au silit pe Camere ostile (agitatã de un isteric reverend ªtefan Cicio-Pop s-o dezavueze în incinta Loránd, care aplauda „disciplinarea parlamentului budapestan. În 1917, afirmã un corporal㔠a preoþilor români), elogiul apropiat al lor, „Vaida, Maniu ºi alþii susþineau ardelenilor ajunºi la mari demnitãþi în Þarã: sus ºi tare cã ei n-au nimic comun cu acþiunea „ªi cum sã nu fim mândri, când ºtim cã Pacea României ºi cã sunt ferm deciºi a croi de la Bucureºti a fost creatã de un bãrbat de Ardealului o soartã proprie” (Iancu Azapu, obârºie ardeleanã, de dl. Maiorescu [...] ªi Ardealul Ardelenilor, col. Biblioteca cum sã nu ne mândrim, când în fruntea oºtirei autonomiei, s.a., Viena, 1922). Putea fi, desigur, române cuceritoare în Dobrogea a stat o declaraþie menitã sã adoarmã bãnuielile generalul Culcer, de origine din comitatul Vienei ºi ale Budapestei, dupã cum putea fi ºi Sãtmarului [...] ªi cum sã nu fim mândri, când expresia unor incertitudini momentane. Cum e ºtiut cã în România, în cercurile diriguitoare Imperiul era încã în fiinþã, conducãtorii sunt atâþia bãrbaþi de origine din Ardeal, cari, românilor ardeleni jucau „acoperit” ºi nu-ºi eu trag la îndoialã cã-n patria lor ar fi putut trãdau adevãratele intenþii. Un Ardeal ajunge mãcar subnotari la comitat ºi sunt ferm autonom (în cadrul Austriei Mari preconizate convins cã vicecomiþi [subprefecþi – n.m. I. de Aurel C. Popovici în volumul Die A.] nu ar fi putut ajunge”. vereigniten Staaten von Gross Österreich, E interesant de vãzut cã Vaida-Voevod apãrut la Leipzig în 1906, era încã atunci, în fãcea totuºi distincþie între Þarã ºi Patrie. În ochii atâtora, un ideal admisibil. Popovici – LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni un fost memorandist – era un federalist de valorificare a dreptului de convins ºi credea cu toatã sinceritatea în autodeterminare al Naþiunii Române din posibilitãþile de reformare a Austro-Ungariei Ardeal, Banat ºi Pãrþile ungurene: „Românii prin garantarea de cãtre împãratul vienez a din Ungaria nu sunt o naþionalitate, ci o egalei îndreptãþiri a naþionalitãþilor din naþiune [...] Dupã suferinþe ºi lupte de veacuri, compozitul imperiu. Era o utopie de care însuºi naþiunea românã din monarhia austro-ungarã Popovici se va dezice mai târziu, când va aºteaptã, ºi pretinde, confirmarea drepturilor pãrãsi Ardealul ºi va conduce la Bucureºti sale inalienabile ºi imprescriptibile la o viaþã revista Liga românã, dar politicianul (dublat naþionalã integralã”. Rostite cu un ton de un bun publicist!) îºi fascina cu teoriile lui impasibil, „calm ºi liniºtit”, în pofida urletelor comilitonii din fruntea Partidului Naþional isterice ale asistenþei, cuvintele sale au fãcut Român. Iluziile – ºi audienþa! – îi erau sporite repede înconjurul lumii, fiind reproduse chiar de bunãvoinþa arhiducelui Franz Ferdinand, a doua zi de celebrul cotidian american The care fãcea promisiuni deºarte românilor, în New York Times. La marea adunare naþionalã timp ce afiºa o rezervã vizibilã vizavi de de la Alba lulia, care proclama „unirea ungurii ºoviniºti. Sunt departe deci de a fi românilor de peste munþi ºi a teritoriilor locuite accidentale mãrturisirea ºi rugãmintea pe de ei cu România”, Vaida-Voevod e ales în care Vaida-Voevod le-a fãcut moºtenitorului Consiliul Dirigent (ca titular al Externelor). tronului în prima întrevedere pe care acesta Ceea ce elogiase în 1914 se întâmplã de acum i-o acordase în 28 februarie 1907: „Permiteþi încolo ºi cu el: Þara îi oferã extraordinare însã, A[lteþã] Imperialã, sã vã rog sã-i posibilitãþi de afirmare ºi ascensiune politicã. acordaþi o audienþã lui Aurel C. Popovici, Ministru al Transilvaniei, între 17 dec. 1918– autorul cãrþii Die vereigniten Staaten von 1 dec. 1919, ajunge imediat dupã aceea Gross Österreich” Dânsul este exponentul preºedinte al Camerei Deputaþilor, prim- cel mai competent ºi mai pregãtit al politicii ministru ºi ministru de Externe al României noastre. Toþi îl recunoaºtem ca ºef ideologic Mari (1 dec. 1919 –13 mart. 1920). ºi principal îndrumãtor în chestiile mari de Cea mai mare parte a mandatului sãu de orientare politicã”. prim-ministru ºi-a petrecut-o la Conferinþa de În 1917, „anul marii crize”, ºi Franz pace de la Paris. Brãtianu îl inclusese în Ferdinand, ºi Aurel C. Popovici erau în altã delegaþia românã, ca reprezentant al lume, a spiritelor, pe când în aceea realã Consiliului Dirigent. Colaborarea dintre cei evoluþiile politice erau ºi mai complicate. Rãu doi politicieni, amândoi firi suspicioase, mediatizate, dacã nu trecute sub tãcere în ascunse, alergice la intimitãþi ºi confesiuni, a Ardeal, victoriile de la Mãrãºti ºi Mãrãºeºti, fost la început neaºteptat de bunã. Curând urmate de un armistiþiu apãsãtor, nu dãduserã însã lucrurile se complicarã. Intransigenþa lui României postura de învingãtoare pe termen Brãtianu în chestiunea minoritãþilor, a lung. În 1918, dupã Pacea de la Bucureºti, Banatului º.a. i-a indispus pe „Marii Aliaþi”. situaþia ei era de-a dreptul gravã, iar liderii Premierul francez, Georges Clemenceau, era români se gândeau mai curând sã salveze ceea pornit rãu împotriva liderului naþional-liberal ce mai era de salvat. „Centralii” erau încã de la Bucureºti (îl considera le plus mauvais puternici, în 3 aprilie, în urma „bãtãliei caractère) ºi interzisese presei sã abordeze, Kaizerului”, ajunseserã mai aproape de Paris fie ºi tangenþial, problema Banatului, iniþial decât în septembrie 1914 ºi soarta rãzboiului promis întreg României, apoi propus pentru pãrea sã-i favorizeze. Pragmatismul transilvan partajare cu Regatul Sârbilor, Croaþilor ºi îºi spune încã o datã cuvântul. Cel care i-a Slovenilor proclamat la 1 decembrie 1918. împrumutat lui C. Stere bani pentru a scoate Ambianþa negocierilor de la Paris era în gene- la Bucureºti Lumina a fost chiar Vaida- ral neprielnicã þãrilor mici sau, cum spuneau Voevod. Justificarea acestui gest, fãcut㠖 cu o formulã cinic㠖 Marii Aliaþi, „statelor publicã de Z. Ornea în Viaþa lui C. Stere (2), interesate în gradul al doilea”. „Tigrul” nu se e simptomaticã: „Domnule Stere, trebuie sã sfia sã declare de altfel: „Fie pace, fie rãzboi, avem douã oþele în foc. Nu ºtiu cum va ieºi suntem în vâltoarea unei lupte nemiloase neamul românesc din vâltoarea cumplitã, în pentru dominaþie. Vai de cei slabi!” Volens- care i se hotãrãºte destinul!” nolens, România era printre ei. ªi începurã Adevãratele planuri ale fruntaºilor ºicanele. În proiectul Tratatului de pace cu transilvãneni vor ieºi însã la luminã în toamna Austria au fost înglobate clauze ce puneau lui 1918. Imperiul Habsburgic se destrãma ºi, de fapt sub semnul întrebãrii independenþa în acest vãlmãºag agonic, naþiunile nu mai cuceritã în 1877. puteau fi stãpânite. La 5/18 octombrie 1918, Deosebit de jignitoare erau stipulaþiile aºadar la douã zile dupã manifestul potrivit cãrora România era obligatã sã împãratului Carol cãtre „popoarele lui semneze o convenþie specialã ce garanta credincioase”, Alexandru Vaida-Voevod drepturile minoritãþilor ºi îi autoriza pe Aliaþi citeºte în Parlamentul budapestan Declaraþia s㠄monitorizeze” felul în care se aplicau legile 21 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 ºi reglementãrile referitoare la minoritãþi. O „Verde, dar cuviincios” în toate spusele altã convenþie reclamatã de „Puterile Aliate sale, Vaida a plãcut celor „Mari” ºi dintr-un ºi Asociate” prevedea liberul tranzit – timp motiv mai puþin ºtiut: dupã o înþelegere de cinci ani – al mãrfurilor, mijloacelor de trans- prealabilã cu I. I. C. Brãtianu, în 21 mai 1919 port ºi resortisanþilor acestor state „fãrã niciun intrase, împreunã cu alþi ºapte membri ai fel de vamã ºi în condiþii cel puþin egale (s.m. delegaþiei române, în loja masonic㠄Ernest – I. A.) cu cele rezervate supuºilor români”. Renan” dirijatã de ziaristul Marcel Huard. Cu În faþa acestor pretenþii Brãtianu a ordinul Marelui Orient al Franþei în spate, reacþionat viguros, sistematic, cu demnitate. sprijinit (poate) ºi de B’nai B’rith, putea În cea de-a opta ºedinþã plenarã (31 mai 1919), contracara Marele Orient german în care premierul român a notificat, între altele, faptul adversarii autoritãþilor de la Bucureºti aveau cã guvernul pe care-l conduce înþelege „sã relaþii solide. Obiºnuinþa de a lucra cu „douã asigure pe tot cuprinsul noului regat drepturile oþele în foc” îºi vãdea iarãºi eficienþa... Nu ºi ºi libertãþile minoritãþilor, printr-o largã acasã, unde „omul din ºes” (era formula cu care descentralizare administrativã de naturã sã Lloyd George îl numea pe Ionel Brãtianu) îi garanteze populaþiilor alogene libera lor pregãtise groapa în care averescanii ºi liberalii îl dezvoltare în ce priveºte limba, învãþãmântul aruncarã pe „Leul Ardealului”... Dar în tot rãul e ºi exercitarea cultului lor”. Propunând o nouã ºi un bine: ceea ce pierdea omul câºtiga statul. redactare a unor alineate din articolul 5, ªtiinþa „pertractãrilor” fusese folositoare, Brãtianu sublinia: „De o manierã generalã, eliminând pericolul unei rupturi dramatice România este gata sã accepte orice dispoziþie între România ºi Aliaþi. Deºi efemer (a durat pe care statele care fac parte din Liga Naþiunilor pânã în 13 martie 1920), guvernul sãu ar admite-o pe propriul lor teritoriu în aceastã pentapartit instaleazã în conºtiinþa Europei privinþã. În alte condiþii România nu ar admite un stat demn, prea puþin dispus la în niciun caz intervenþia guvernelor strãine în genuflexiuni clientelare. aplicarea legilor sale interne”. ªi premierul Îndepãrtat de la putere prin triumful elec- evidenþia drept primã consecinþã a toral averescan ºi tentat o clipã de vechiul tratamentului inegal rezervat resortisanþilor „autonomism” (prefaþa la opusculul stupid al români apariþia a „douã categorii de cetãþeni în renegatului Iancu Azapu e o mãrturie!), „românul acelaºi regat: unii încrezãtori în solicitudinea ardelean sãlbatic” (aºa îl caracteriza Anne de statului, alþii dispuºi sã-i fie ostili ºi sã caute Noailles!) aflã destule puteri în sinele sãu zguduit protecþie în afara graniþelor”. În controversata pentru a se dedica unei remarcabile opere problemã a liberului tranzit, Brãtianu era, iarãºi, teoretice. Spiritul conciliant manifestat faþã de tranºant, afirmând cã România „va accepta în vechii adversari e o constantã. Cu ungurii tribunul aceastã problemã toate dispoziþiile de ordin nu înþelege sã aplice legea talionului ºi de aceea general pe care Liga Naþiunilor le va decreta ºi exclamã înþelept: „Slãbirea minoritarilor nu este care vor fi valabile pentru toate statele care echivalentã cu întãrirea elementului românesc [.,.] fac parte din aceastã lig㔠(s.m. – I. A.). ªi ce ne-ar folosi cea mai bunã propagandã în Întrucât modificãrile propuse de delegaþia strãinãtate dacã contrapropaganda ostilã a unei românã n-au fost acceptate de Aliaþi, Brãtianu pãrþi însemnate a cetãþenilor români s-ar bucura a refuzat sã semneze Tratatul de pace cu Aus- de credit moral, datoritã materialului de dovezi de tria ºi s-a retras demonstrativ, la 2 iunie 1919, care s-ar putea servi”. de la Conferinþã, iar la 27 septembrie a Remediile formulate – atunci ori mai târziu demisionat ºi din fruntea guvernului, pasând – vizau deopotrivã populaþia majoritarã, dar ºi cârma acestuia generalului Vãitoianu. La Paris minoritãþile. Celei dintâi îi recomanda sã era însã nevoie de un politician, nu de un foloseascã mijloacele de a asigura „printr-o ostaº. E sarcina ce-i revine lui Vaida-Voevod, politicã de stat” accesul tuturor la „progresul iar el se achitã de ea cu brio. Autoritatea lui e ºi bunãstarea obºteascã”. Celorlalte le cerea sporitã, dupã 1 decembrie 1919, de postura de respectul deplin al legilor ºi intereselor premier. Ferm în probleme esenþiale, maleabil româneºti. Nu-ºi fãcea, desigur, iluzii cã în amãnunte, noul prim-ministru a obþinut schimbarea mentalitãþilor va fi lesnicioasã: eliminarea clauzelor umilitoare din preambulul „Cum sã ne iubeascã pe noi acei cari pânã ieri Tratatului Minoritãþilor, care figurau în anexa au fost stãpânii omnipotenþi ai unei þãri ca Tratatului cu Austria. Slujitã de arta impecabilã Ungaria? [...] Nici nu cerem iubire, nici nu putem a „pertractãrilor” ardeleneºti, intransigenþa lui cere iubire. Cerem altceva: nu ajungeþi în con- Brãtianu dãdea roade, chiar dac㠄beneficiarul” flict cu legile ºi Constituþiunea în vigoare. Nu vremelnic al avantajelor politice era altul! Dupã faceþi conspiraþiuni în contra acestei þãri. convorbirile lui Vaida-Voevod cu Georges Solidarizaþi-vã, în interesele voastre economice Clemenceau ºi Lloyd George, Comitetul de ºi culturale, cu interesele neamului ºi þãrii experþi ai celor patru mari puteri confirmã (la 27 româneºti. Atât putem cere, atâta cerem. Iar ca mart./9 apr.1918) legitimitatea Unirii Basarabiei sã ne câºtigãm dragostea minoritãþilor, aceasta cu Patria Mamã. este datoria noastrã a tuturora”. LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Nu va fi niciodatã prea limpede procesul pretindea „fratelui” Alexandru o autorizaþie de alterare sufleteascã prin care emitentul prealabilã pentru gesturile ºi acþiunile sale) acestor cuvinte chibzuite, rostite imediat dupã l-au împins pe Vaida-Voevod pe panta venirea naþional-þãrãniºtilor la putere, a surprinzãtoare din ultimii ani. În 1935, „fratele alunecat spre dreapta radicalã. Luptele Alexandru” pleacã de la naþional-þãrãniºti, politice i-au rãscolit, poate, partea tulbure, întemeindu-ºi propriul instrument politic, demoniacã, a personalitãþii, ºi astfel omul tol- Frontul Românesc, partid de „biruinþã valahã erant devine autoritar, dictatorial, militãros. ºi faptã naþionalã”, iniþial bine primit de Dacã un politician român s-a ocupat mai in- Corneliu Zelea-Codreanu. De la tribuna unde sistent de jandarmerie ºi poliþie, acesta a fost se înalþã singur, „Conducãtorul” þine în 1937 chiar „antropologul” transilvãnean. o lungã Cuvântare cãtre Naþiunea Românã, Bibliografia lui se îngroaºã subit cu scrieri de în care cere numerus valahicus (adicã locuri specialitate: Legea jandarmeriei (1929), în învãþãmântul superior în funcþie de Legea pentru organizarea poliþiei generale proporþia fiecãrei etnii în populaþia regatului), a statului (1929), Lege pentru statutul îl linguºeºte dezolant pe Rege ºi, mai ales, jandarmilor (1929). cheamã la luptã alãturi de Duce ºi Führer. Titular al Internelor în primul ºi în al doilea Retorica lui este energicã: „Eu sunt viu, sunt guvern Maniu (10 nov. 1928–7 iun. 1930, 12 aici în carne ºi oase, tânãr, deºi pãrul mi-e iun.–10 oct. 1930), apoi prim-ministru (6 iun.– cãrunt. Sunt aici, cu tot duhul meu tânãr. Lupt 10 aug., 11 aug.–10 oct. 1932, 14 ian.–13 nov. ºi vã chem la luptã. N-am venit pentru amintiri 1933), Vaida-Voevod îºi descoperã virtuþi de la voi, ci am venit sã vã trezesc, ca, la urmã, „Conducãtor”. umãr la umãr, puterea mea prin puterea La 3 februarie 1933, el, exponentul unui voastrã, român cu român, sã facem din partid democratic, introduce starea de asediu România o þarã a românilor [...] Fiþi gata de împotriva cãreia þãrãniºtii luptaserã nouã ani. luptã!”. Dar „ofensiva român㔠pe care o Un an mai târziu iniþiazã o miºcare de declanºa atunci ducea spre dezastru. apropiere de Garda de Fier. Intenþiona s-o Concurând pentru voturile aceluiaºi segment controleze, subordonând-o planurilor sale. din societate, îºi indispune vremelnicii aliaþi. Într-un interviu din ziarul Patria recunoaºtea: Corneliu Zelea-Codreanu recunoºtea într-o „am cãutat sã-mi atrag acest tineret în „circular㔠din 19 iulie 1937 cã i-a dat „con- miºcarea pe care eu am hotãrât s-o duc pentru curs d-lui Vaida în diferite ocazii” în câteva pacificarea spiritelor ºi exterminarea scrutinuri judeþene, fãrã ca „ajutorul” lui sã fi curentelor extremiste ºi dizolvante. Eu însumi fost hotãrâtor. κi admitea tot atunci, cu o am contribuit la corectarea þelurilor Gãrzii de sinceritate brutalã, limitele: „Pentru cã noi nu Fier, fãcând-o sã renunþe la un antisemitism suntem aºa de mulþi cum crede lumea. Suntem negativ, iar pe de altã parte îndreptând tari, dar nu suntem mulþi”. Mai vedea ºi cã atenþiunea organizaþiei spre combaterea naºul „nu ne poate ajuta cu nimic”. Maniu, comunismului ºi a cercurilor dizolvante. Mã mai corect, mai predictibil, mai nesupus consider pãrintele spiritual al Gãrzii de Fier, monarhului, era în ochii lui un aliat mult mai ba mai mult, ca naº al acestei organizaþii”. preþios. Iar când Carol II instaureazã, la 10 Naþionalismul acestui politician care joacã februarie 1938, dictatura regalã, bucurându-se simultan mai multe cãrþi nu era încã unul extrem. de sprijinul „ministrului de Stat” Al. Vaida- Vaida-Voevod fusese autorul moral al cartelului Voevod, îi trimite, la 21 februarie o scrisoare în electoral dintre Partidul Naþional-Þãrãnesc, care-l acuzã de „dispreþ pentru poporul român”, Partidul German ºi Blocul Economic Maghiar. de încãlcarea legalitãþii, a Constituþiei ºi sperjur. Anticomunismul, fierbinte ca al multor fruntaºi Dupã executarea Cãpitanului, „copiii de politici români (Maniu, Mihalache, Duca) nu-I suflet”, „finii” din Garda de Fier, îi cer capul ºi împiedicase sã iniþieze tratative cu Moscova în doar un singur vot a lipsit pentru ca „echipele vederea încheierii unui tratat de neagresiune morþii” sã-l execute pe mason. Norocul nu l-a între România ºi URSS. Cel care negociase cu ocrotit statornic. În 24 martie 1945, Gheorghe succes cu Georges Clemenceau ºi Lloyd George Crãciun, un chestor menit unei glorii de se pregãtea de discuþii cu Litvinov, iar semnalele torþionar atroce, l-a arestat la Sibiu din ordinul venite dinspre Kremlin erau pozitive. Planul a lui Teohari Georgescu. Dupã câteva luni de eºuat datoritã geloziei lui Titulescu, care-ºi detenþie strictã, regimul de încarcerare e exprimase dezacordul într-un ºir de interviuri înlocuit cu domiciliul obligatoriu pe viaþã. acordate presei pariziene. (Dupã numai câþiva Acolo l-a gãsit moartea, în 19 martie 1950, ani, repeta el însuºi, fãrã succes, gestul ziua în care Securitatea se rãzgândise ºi „comunistofilului”...) Încã o datã disensiunile trimisese un echipaj pentru a-l „ridica”. interne subminau un obiectiv naþional mai Infarctul l-a salvat de Sighet. Rãmâne totuºi presus de politica de partid! neºtiutã mâna care oprise pânã atunci Acestea ºi altele, cauze mici ºi cauze mari reîntâlnirea cu Maniu ºi Mihalache. Petru (între ele ºi rigiditatea lui Maniu, care-i Groza? Masonii? Sovieticii? Alþii? 23 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 NUMERE ÎN LABIRINT Theodor Codreanu

TIMP ªI EXIL ROMÂNESC

Când Mihai Cimpoi a fãcut bilanþul invenþie a marxism-leninismului (resuscitatã, literaturii basarabene în O istorie deschisã în chip straniu, dupã 1989!), „incorecþii” a literaturii române din Basarabia, apãrutã devenind „politic periculoºi”. România în mai multe ediþii, începând cu cea de la decãzuse din condiþia unei naþiuni creatoare, Editura Arc din 1996, el s-a vãzut în situaþia în conformitate cu propriile valori. de a recupera trecutul spiritual al spaþiului „Nietzsche – atrãgea atenþia Vintilã Horia – dintre Prut ºi Nistru sub semnul exilului, spunea cã deasupra fiecãrui popor e încercând sã-i dea o dimensiune înscrisã o tablã de valori: aceea a victoriilor ontologicã, cu „impactul pe care-l are pe care fiecare neam le-a câºtigat asupra asupra fiinþei exilatului ºi raporturilor ei cu lui însuºi. ªi cã un popor nu poate sã Lumea, Cosmosul, Timpul, Spaþiul, asupra supravieþuiascã dacã adoptã de la vecin identitãþii acesteia care rãmâne mereu o criteriile acestuia de evaluare a valorilor. E ranã deschisã”, cãci exilul ca atare pro- teribil, nu-i aºa? Pentru cã în aceste douã duce fisuri identitare care-l închid pe exilat decenii ºi jumãtate am fost siliþi sã ne „într-o sferã monadicã de unde nu mai autodistrugem (î din i, de pildã) adoptând poate practic ieºi.” (Mihai Cimpoi, Critice, cu sila tabla de valori a vecinului, contrarã I. Fierãria lui Iocan, Fundaþia „Scrisul felului nostru eideitic de a stabili anumite românesc”, Craiova, 2001, p. 138). valori ºi de a construi dupã o anumitã Conºtientizase conceptul încã din 1982, noimã.” (Ibidem). Prin contrast, de ce ar când a publicat Cicatricea lui Ulysse. Era fi trebuit sã se plângã basarabenii? vorba de paradoxul unui exil interior, Încercaserã la Congresul al III-lea al dincolo de faptul cã Basarabia este pãmânt Uniunii Scriitorilor (1965) sã revinã la românesc din timpuri imemoriale. Aflat în valoarea esenþialã a alfabetului românesc, exil exterior, Vintilã Horia a înþeles cã, sub la dreptul de a li se recunoaºte cã vorbesc comunismul sovietic, românii din þarã înºiºi limba românã, nu moldoveneasca lui Le- se gãseau într-un exil interior, scoºi din onid Madan. Au fost imediat declaraþi timpul istoric („în afara marelui joc”), ca „incorecþi politic”, „naþionaliºti” etc., adicã ºi basarabenii, care însã fuseserã separaþi niºte reacþionari, duºmani ai revoluþiei de propriile valori încã din 1812: „Un sfert marxist-leniniste. Într-adevãr, asta ºi erau, de veac de convieþuire cu Ruºii a fost de urmându-l pe Eminescu, reacþionarul, ajuns ca sã ne rupã de miezul lucrurilor. care ºi-a asumat ca pe un suprem merit Reîntoarcerea va fi din ce în ce mai grea ºi calificativul: „Maniera noastrã de-a vedea mai penibilã, pentru cã elitele conducãtoare, e pe deplin modernã: pentru noi statul e un formate în spiritul voinþei de putere ºi obiect al naturii care trebuie studiat în mod limitate la ea, nu au nici o altã posibilitate de individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu deschidere, chiar dacã ar fi animate de cele rasa, cu natura teritoriului sãu, toate acestea mai bune intenþii. Limbajul lor ºi o anumitã deosebite ºi neatârnând câtuºi de puþin de forma mentis împiedicã contactele la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un esenþiale ºi transformã în «politic moment dat, se compune societatea. De periculos» orice intenþionalitate autenticã aceea, dacã tendenþele ºi ideile noastre se de reintegrare în ritmul gândirii deschise.” pot numi reacþionare (s. n.), epitet cu care (Vintilã Horia, Concluzii la o cãlãtorie ne gratificã adversarii noºtri, aceastã spre „centre”, în „Limite”, Paris, nr. 6/ reacþiune noi n-o admitem decât în înþelesul 1971). România într-un sfert de veac, dar pe care i-l dã fiziologia, reacþiunea unui Basarabia în peste 150 de ani ºi în condiþii corp capabil de a redeveni sãnãtos contra de gubernie ºi cu rãsuflarea gerului siberian influenþelor stricãcioase a elementelor în ceafã?. strãine introduse înlãuntrul sãu.” (M. Aºadar, încã din anii ’70 se vorbea Eminescu, Timpul, 17 august 1879. Vezi despre constrângerile political correctness, ºi eseul nostru ªansa de a fi reacþionar

LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni din Eminescu „incorect politic”, Editura teroarea primitivã a foamei, degradarea Scara, Bucureºti, 2014). mizerabilã a persoanei opusã oricãrei În vreme ce, pânã la sfârºitul anilor ’50, concepþii democratice despre viaþã, lipsa un Ion Vitner, un Ovid S. Crohmãlniceanu absolutã de orice posibilitate de miºcare, et comp. îl acuzau pe Eminescu de a fi ºeful statului devenit cãlãu, Legea devenitã reacþionar, Vintilã Horia lãuda geniul literã vanã, niciodatã aplicatã, lipsa de reacþionar al poetului, în numele adevãratei apãrare în faþa judecãtorului, puterea table de valori româneºti. Vintilã Horia absolutã a câtorva, a unei elite de inculþi, pornea chiar de la etimologia cuvântului sadici, cruzi, poliþia ca antipolis, lagãrele revoluþie: revolutio/re-volvere înseamnã de concentrare ca prelungire extremistã a „învârtire înapoi”, în jurul propriei axe, libertãþii, cãderea în vecinãtatea devenire întru devenire, va spune Noica, contrariului, toate astea nu pot exista în „o miºcare contrarie progresului”, adaugã plin secol al XX-lea.” (Ibidem, p. 268) Horia, contrarã adicã devenirii întru fiinþã. ªi totuºi au existat, lãsând dâra de Pe când a reacþiona, explica limpede spaimã peste Basarabia ºi peste România Eminescu, înseamnã rãspunsul vital al unui pânã în zilele noastre, de îndatã ce credeam organism ameninþat de maladia revoluþiei, a cã, dupã 1989, românii dintre Prut ºi omogenizãrii entropice. Sau cum Nistru, din Bucovina tot mai sugrumatã, sintetizeazã Vintilã Horia: „Reacþiunea e o într-o Ucrainã ea însãºi halucinantã, ruptã schimbare, un progres; revoluþia e, în din spectrul Marelui Gulag, incapabilã a schimb, o întoarcere. Cine reacþioneazã înþelege cã a devenit nesperatã stãpânã produce; cine revoluþioneazã oboseºte ºi peste vechi teritorii româneºti. Valul de decoloreazã o societate, obligând-o sã optimism întru revenirea la valorile retrocedeze cãtre fragmente de timp foarte româneºti, în Basarabia, a fost repede îndepãrtate.” (Vezi ºi antologia de eseuri ale astupat cu timp steril din clipa când Armata lui Vintilã Horia, în Mihaela Albu, Dan a 14-a a înãbuºit încununarea renaºterii Anghelescu, Eseistica lui Vintilã Horia – naþionale, începând de la 2 septembrie deschideri cãtre transdisciplinaritate, 1990, când s-a autoproclamat Republica Editura Aius, Craiova, 2015, p. 250). Iisus, Moldoveneascã Nistreanã (alt obrãzar al adaugã eseistul, n-a fost un „revoluþionar”, RASSM din 1924) ºi pânã în 21 iulie 1992, „ci un reacþionar, în sensul cel mai autentic când Chiºinãul, sub preºedinþia lui Mircea al cuvântului, deoarece a reacþionat Snegur, a fost nevoit sã accepte încheierea împotriva încercãrilor de adulterare a Legii unei Convenþii cu privire principiile ºi a relaþiilor dintre oameni ºi Dumnezeu ” reglementãrii paºnice a conflictului armat (Ibidem, p. 264). din zona nistreanã a Republicii Moldova. Secolul al XVIII-lea francez tocmai Aceste „principii” n-au fost niciodatã gãsite s-a lepãdatã de Iisus ºi de Biserica lui ºi acceptate de Moscova, rãzboiul armat reacþionarã. „Dãrâmarea Bastiliei”, care a transformându-se în unul latent. Astfel fãcut simbolul glorios al Marii Revoluþii s-a pus capãt miºcãrii de renaºtere naþionalã Franceze de la 1789, a eliberat dintre ziduri în fruntea cãreia se postaserã scriitorii, cei (mare surprizã!) mai puþin de zece deþinuþi, din generaþia Congresului al III-lea, alãturi pentru ca revoluþionarii sã înfiinþeze, de care au venit ºaptezeciºtii grupaþi la imediat, sute de Bastilii ºi sã confecþioneze „Literatura ºi arta” ºi la alte câteva publicaþii tot atâtea ghliotine. Fireºte, urmãtoarea de suflu eminescian. Scriitorii înºiºi au fost Mare Revoluþie, stând sub semnul neantizaþi, puºi sã se certe între ei, uitând grandorii þariste, a trebuit sã-ºi creeze de avertismentul eminescian: Ei braþul tãu mijloace pe mãsurã pentru întemniþarea ºi înarmã, ca sã loveºti în tine/ ªi pe voi uciderea a peste 20 de milioane de „politic contra voastrã la luptã ei vã mân. periculoºi”. Numai aºa a putut sã anuleze Exact ca în celebrul experiment al lui valorile din Basarabia, din Þarã ºi din întreg Penfield, unul dintre centrele spirituale spre „lagãrul”, aruncându-le din realitate, din care a cãlãtorit ºi Vintilã Horia. Acest ex- arheitatea lor, într-o stranie ºi halucinantã periment seamãnã, tulburãtor, cu acela al irealitate: „Aº vrea sã cred cã Rusia e o mancurtizãrii din stepa lui Cinghiz realitate. Însã, împotriva tuturor eforturilor, Aitmatov, din romanul O zi mai lungã decât nu isbutesc sã o încheg într-o formã veacul. Celebrul neuropatolog american acceptabilã. Am ajuns chiar la convingerea Wilder Graves Penfield (1891-1975) a cã e mai degrabã o proiecþie a propriului întrerupt (la un pacient), pentru un mo- nostru inconºtient, o fantomã în sensul în ment, legãturile neuronale dintre cele douã care parapsihologii pozitiviºti definesc emisfere ale creierului. Efect uluitor: omul fantomele. Ceea ce se agitã în mod obscur a început sã se autoagreseze cu o mânã ºi înlãuntrul nostru, dincolo de cenzura sã se apere cu cealaltã. Exact ca în versurile conºtiinþei, în abisul subliminal, teama de lui Eminescu! Asta au fãcut ruºii în libertate ºi în acelaºi timp, de închisoare, Basarabia, inclusiv cu scriitorii. Fenomenul 25 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 a fost surprins ºi de Ion Druþã (care va ratificate de pãrþile contractante, neavând, deveni el însuºi o conºtiinþaã sfâºiatã între aºadar, consistenþã juridicã dupã normele Chiºinãu ºi Moscova, între România ºi internaþionale. În spatele acestei ficþiuni nu Rusia) (A se vedea cap. Un caz de sfâºiere: era decât pofta þarului de a pune mâna pe Ion Druþã, în Theodor Codreanu, Principate, poftã care le-a costat scump Basarabia sau drama sfâºierii, Editura pe acestea, cãci „trãdarea” lui Cantemir a Flux, Chiºinãu, 2003). Este vorba de un fost urmatã de jafuri turceºti inimaginabile personaj din romanul Clopotniþa (1972), în toatã Moldova, ca sã nu mai punem la care ziua este pus sã agreseze vechea socotealã instaurarea domniilor fanariote! ctitorie ºetefanianã, Cãpriana, batând Mai mult de atât, aceastã ficþiune va deveni scânduri pe faþada clopotniþei, pentru ca un argument pentru „legitimarea” stãpânirii noaptea sã o apere, scoþându-le. ruseºti asupra Basarabiei. (În 2011, la 6 Astãzi, spectrul þarilor, al lui Stalin ºi al martie, bunãoarã, ziarul „Nezavisimaia noului þar, Vladimir Putin, pluteºte din nou Moldova” publica un material propagan- peste Basarabia. O ºtia ºi Vintilã Horia: „Stalin distic, sub genericul Trataul de la Luþk – este un produs al imaginaþiei þariste ºi n-a un jalon important în istoria relaþiilor trecut niciodatã peste pragul care separã moldo-ruse). Centrul imperial îºi revendicã închipuirea de istorie. Nici Marele Inchizitor întotdeauna marginea, în conformitate cu n-a existat, purã invenþie a lui Dostoievski. cinismul napoleonian: „Voi cuceri Personaj literar, deci, a fost dictatorul din pãmânturi, cã istorici care sã dovedeascã Kremlin, aºa cum se vede din lectura unui ale cui sunt, avem.” roman de Soljeniþîn. Primul om cu care Antinomia centru/margine a devenit, s-ar fi întâlnit în viaþã, dacã ar fi ajuns sã nu întâmplãtor, o preocupare a gândirii existe, l-ar fi omorât ca pe un câine turbat. postmoderne ºi transmoderne. Pentru a Însã mai existã oare oameni pe pãmânt? contracara centrele ficþiunilor/utopiilor Aceastã întrebare nu e o închipuire.” politice, filosofii postmoderni au încercat (Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Eseistica devalorizarea conceptului de centru ºi lui Vintilã Horia – deschideri cãtre impunerea, în prim-plan a marginii. transdisciplinaritate, p. 270). Promotor al unei gândiri arhetipale, Nu-i, de vreme ce omenirea n-a putut basarabeanul Mihai Cimpoi s-a întâlnit, sã se smulgã din fabulosul pact dintre Hitler inevitabil, cu antinomia centru/margine, ºi Stalin, de vreme ce admite ca popoare unul dintre volumele sale de Critice întregi sã nu aibã acces la istorie, la propriile incluzând în subtitlu chiar aceste concepte valori creatoare. Aceastã antinomie (Mihai Cimpoi, Critice, II. Centrul ºi insolubilã între realitatea arheicã ºi marginea, Fundaþia „Scrisul românesc”, antirealitatea utopicã este axa gândirii din Craiova, 2002). Monografia despre Bacovia exil a lui Vintilã Horia. De aceea, imperiile (Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia. Stanþe de tip Stalin-Hitler sunt ficþiuni strãine de critice despre marginea existenþei, Editura arheitatea popoarelor rus ºi german. Ele Fundaþiei Culturale „Ideea Europeanã”, se vor centre megalomane, imperii- Bucureºti, 2005) e structuratã din avorton, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, perspectiva marginii de existenþã, preluând cel imbatabil în doctrinã, dar orb în o sintagmã din titlul unui volum de versuri realitatea politicã, de vreme ce n-a înþeles al lui Victor Teleucã, Ninge la o margine cã þarismul este o ficþiune, cu aparenþe de existenþã (2002). Ideea centralã a viziunii creºtine, mai grotescã decât cea otomanã, lui Cimpoi este aceea a marginii care-ºi pâgânã, ceea ce geniul politic al lui ªtefan cautã centrul, cazul tipic al Basarabiei. cel Mare vãzuse foarte bine. Imposibil de Centrul este Patria adevãratã, nu cea înþeles astãzi de ce Cantemir a pus la cale fictivã, clamatã de bolºevismul lui Ivan I. un tratat cu Petru cel Mare, în care a existat Bodiul. Simbolul acestei întoarceri cãtre un articol ce obliga voievodul moldovean patria-mamã este cãlãtoria lui Ulise cãtre sã jure supunere totalã ºi veºnicã þarului, Ithaca (Vezi Mihai Cimpoi, Cicatricea lui el împreunã cu boierii ºi armata. E Ulysse, Chiºinãu, 1982), încapsulând slãbiciunea de a cãuta centrul/arheul nu în destinul Basarabiei, dupã despãrþirile brutale tine însuþi, ci în alþii. Asta a însemnat din 1812, 1940, 1944. Drama Basarabiei stãpânirea þaristã, apoi cea sovieticã, în (A se vedea ºi Theodor Codreanu, Basarabia, mentalitate inoculatã ºi Basarabia sau drama sfâºierii, Editura României începând cu 23 august 1944 pânã Flux, Chiºinãu, 2003 ºi urm. douã ediþii) a la cãderea comunismului. Interesant cã fost ºi încã mai este aceea a dedublãrii între „tratatul de la Luþk”, 13 aprilie 1711, este adevãrata Ithacã ºi cea creatã prin ficþiune el însuºi o ficþiune dintre cele mai imperialã. În acest sens, ideologia controversate, existentã în douã variante: moscovitã s-a folosit, cu abilitate, de noua a contelui Golovkin ºi a lui Ion Neculce, dialecticã postmodernistã a substituirii nesemnate de þar ºi de Cantemir ºi nefiind centrului cu marginea (Nu altul este spiritul LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni teoriei secundarului a lui Virgil Nemoianu, pierdute; putem sã pierdem chiar mai mult dintr-o carte, altminteri remarcabilã: Pentru de atâta, încrederea în trãinicia poporului o teorie a secundarului – A Theory of the român.” (M. Eminescu, Opere, X, p. 46). Secondary: Literature, Progress, and Re- Ceea ce nu mai era în stare sã priceapã o action, 1989, transpunere în românã: parte a intelighenþiei de pe malurile 1997), pariind pe devenirea nonromâneascã Dâmboviþei, înþelegeau, în spirit eminescian, a românilor dintre Prut ºi Nistru: minoritarii Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai rusofoni s-au substituit majoritarilor români Cimpoi, Mircea Druc, Ion Ungureanu, ca în numele etnonimului moldoveni. Numai sã-i numesc doar pe aceºtia. în acest mod Bodiul a putut identifica Din exil, Vintilã Horia descoperea, la „patria-mam㔠a moldovenilor în Maica rându-i, cu mult mai înainte decât Rusie, reuºind performanþa avocaþilor basarabenii, cã România nu mai era centrul mincinoºi de a face din alb negru ºi din românitãþii, cum fusese pânã la 23 august negru alb (Eminescu). Renaºterea 1944, ci cãzuse în timpul steril al basarabeanã dintre 1985-1991 a însemnat subistoriei. El se vedea aruncat, cu identificarea Ithacãi cu România. Acesta este brutalitate, în postura tragicã de exilat care ºi sensul mãrturiei lui Grigore Vieru cã, în nu mai are nici speranþa întoarcerii spre vreme ce alþii au visat sã ajungã în cosmos, Centru, spre Ithaca pierdutã sub avalanºa el a sperat toatã viaþa sã treacã Prutul. neagrã siberianã. Intelectualii de acolo îi Numai cã, ajungând sã treacã Prutul, vor da lovitura de graþie, prin cel care a avut marea surprizã sã nu gãseascã acolo fusese, cândva, o minte luminatã, Mihai chiar români, ci ºi o specie hibridã, ajunsã Ralea, care a fãcut, însãrcinat de partid, la putere politicã ºi culturalã, prognosticatã demersurile diplomatico-politice împotriva încã de Mircea Eliade, în 1953 (în Destinul acordãrii Premiului Goncourt pentru culturii româneºti), cãci peste þarã trecuse romanul Dumnezeu s-a nãscut în exil. În un rãzboi înverºunat, subteran, bolºevic, pofida deprecierii postmoderne a întunecând ºi sugrumând ceea ce Nietzsche conceptului de Centru, Vintilã Horia, care, numea victoriile pe care fiecare neam pe urmele unor mari personalitãþi ale fizicii le-a câºtigat asupra lui însuºi, recte, în cuantice (Werner Heisenberg, Niels Bohr), cazul românilor, valorile întruchipate de ale filosofiei (Ferdinand Gonseth, ªtefan Eminescu, Iorga, Brâncuºi, Enescu, Blaga Lupaºcu), ale literaturii (Raymond Abellio, ºi de alþii, valori invocate, altminteri, ºi de Ernst Jünger), ale neurologiei (Penfield), Vintilã Horia, în acelaºi sens. Grigore Vieru filosofiei istoriei (Arnold Toynbee), muzicii a fost uluit sã constate cã Eminescu nu (Olivier Messiaen), teologiei (Hans Urs von mai întruchipeazã România, acel Eminescu Baltasar), gândea deja într-o paradigmã îngrijorat de soarta Basarabiei, cu care el transdisciplinarã, ºtiind, bunãoarã, de la fãcuse un Legãmânt, garanþie a întoarcerii Eminescu ºi Lupaºcu, cã, în starea T, reale în Ithaca. La fel de alarmantã va fi antitezele nu se anihileazã una pe alta, prin reacþia altor basarabeni, precum Dumitru suprimarea uneia (cine nu e cu noi e Matcovschi. În 1992, cunoscutul poet a împotriva noastrã!) sau prin sintezã, ca în citit într-o publicaþie din România cã în dialectica lui Hegel ºi Marx, ci se aceastã þarã nu se mai poate vorbi de semicatualizeazã ºi se semipotenþializeazã românism, deoarece sângele românesc a reciproc. În consecinþã, Centrul nu mai este fost deja hibridat cu al altor etnii. În acest cel cu veleitãþi imperiale, omogenizante, ci mod, specificul românesc era redus la se transfigureazã în centre spirituale, puritatea etnicã, ignorându-se dimensiunea heterogenizante. Pentru Vintilã Horia aceste culturalã, acea tablã de valori câºtigatã de centre existã în sânul naþiunilor libere, un popor în istorie. Iatã replica lui Dumitru dispãrând, în schimb, din þãrile care ºi-au Matcovschi: „Cum adicã nu existã un pierdut destinul creator de valori, din cauza român cu sânge curat în România? Dacã regimurilor totalitare. Iatã de ce a cãlãtorit nu existã, e pierdutã þara, dar dacã nu pe mapamond, timp de un an ºi jumãtate, existã în România, existã în Basarabia.” din ianuarie 1969 pânã în mai 1970, în (Interviu acordat lui Mihai Ciocanu, în cãutarea acestor centre salvatoare. Aºa Columna, Chiºinãu, nr. 12/1992). s-a nãscut una dintre cãrþile cele mai Desigur, Dumitru Matcovschi apreciate ale lui Vintilã Horia, cu titlu înþelegea prin „sânge românesc” – suflet parafrazat dupã un roman al lui Jules Verne: românesc, dupã norma eminescianã: Cãlãtorie la centrele pãmântului (Viaje a Suntem români ºi punctum. Or, tocmai los Centros de la Tierra, Plaza y Janés, sufletul românesc, încrederea în destinul Barcelona, 1971), carte de dialoguri cu nostru erau vizate ºi de Eminescu în faþa personalitãþi de prim rang, precum cele deja primejdiei ruseºti: „Nenorocirea cea mare amintite, apãrutã în mai multe ediþii în ce ni se poate întâmpla nu este cã vom spaniolã ºi tradusã în mai multe limbi, dar pierde ºi rãmãºiþa unei preþioase provincii foarte târziu în românã (În 2015, a apãrut, 27 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 în traducerea Sandei Popescu Duma, la presiunile fãcute din þarã în legãturã cu Editura Art din Bucureºti). acordarea Premiului Goncourt lui Vintilã Dispariþia centrelor spirituale din Horia, un geniu ca Werner Heisenberg a România, în timpul regimului comunist, a dat o ripostã cuvenitã laºitãþii ideologice fost, desigur, îngrijorarea capitalã nu numai franceze, în 2015 istoria s-a repetat, la o a lui Vintilã Horia. Însã el ºtia cã aceste scarã grobianã, de astã datã la Segarcea, centre existã chiar sub pavajul ideologiei fãrã ca intelectualitatea româneascã sã oficiale. Asistase, din exil, la eliminarea lor, riposteze ºi sã aibã câºtig de cauzã. Iatã cunoºtea cã puºcãriile sau punerile la in- reacþia din 1960 a lui Heisenberg: „Tot ce dex distruseserã aceste centre, încât puþine au fãcut francezii cu Vintilã Horia este de supravieþuiserã dup㠄obsedantul deceniu”, neconceput. Sã declanºezi un atac de aºa cu mutilãri ºi rãni adânci. Un Noica sau un amploare faþã de un creator în care vibreazã Dumitru Stãniloae, de pildã. Iar, în exil, ºtiinþa, poezia ºi cãutãrile lui spirituale un Mircea Eliade, un Emil Cioran, un Vintilã Dumnezeu s-a nãscut în exil este o Horia însuºi. Ne vom întoarce acasã cu capodoperã.” Eminescu de mânã, anunþã Vintilã Horia. Dacã e sã cãutãm cauza adevãratã a Oare nu astfel gândea ºi Grigore Vieru, cu spaimelor din 2015, iat-o: promisiunea lui al sãu Eminescu sã ne judece? ªi asta, va Vintilã Horia cã se va întoarce în þarã de spune Nicolae Dabija, într-un poem mânã cu Eminescu! Toate au fost posibile închinat lui Eminescu, fiindcã nu noi ne pe fondul supravieþuirii unei intelighenþie alegem poeþii, ci ei îºi aleg popoarele: Când reeducate sub comunism, încât, în loc de mã gândesc/ cât de mult/ ne iubise/ centre de luminã, am moºtenit izvoarele,// ºi codrii,/ ºi doinele/ ce au fost „supervedete” educatoare ºi formatoare ale a-l cunoaºte –/ îmi vine sã cred/ cã poeþii unei noi specii mutante, nonromâneºti, mari/ îºi aleg/ popoarele/ în mijlocul precum cea visatã de un Horia-Roman cãrora/ au/ a se naºte. Patapievici, pentru care Eminescu nu-i La cãderea comunismului, în 1989, altceva decât „cadavrul din debara”, iar Vintilã Horia, cãlãtorul spre centrele luminii poporul român – un construct jalnic din ajunsese el însuºi un astfel de centru. Pãrea fecale, tocmai bun de aruncat în haznaua sã fie primit în þarã sub aceastã zodie, istoriei (A se vedea Horia-Roman fiindcã deja în lume dobândise o asemenea Patapievici, Politice, Editura Humanitas, aurã, sub semnul lui Eminescu. La 4 aprilie Bucureºti, 1996). Un alt astru rãsfãþat, 1992 însã moare la Madrid, unde va fi ºi jinduitor la Nobel, Mircea Cãrtãrescu, înmormântat. Opera lui, interzisã în altminteri un talent de excepþie, dar România, începuse sã fie valorificatã. ruºinându-se a fi considerat scriitor român, Numai cã schimbarea de regim nu a redat nu ezita sã se exhibe astfel, într-un Jurnal României libertatea istoricã de creaþie, cum (2001): „Nu-mi pasã de viaþa naþionalã ºi constatase ºi Grigore Vieru. Dacã Basarabia socialã, de comunitãþi. Individul, eu, asta ºi-ar fi dobândit libertatea odatã cu mã fascineazã, grota.” Aceluiaºi, i se pãrea Declaraþia de Independenþã de la 27 au- c㠄a trãi în România e ca ºi cum ai înota gust 1991, iar România odatã cu 22 într-o piscinã cu acid sulfuric”. ªi: „N-am decembrie 1989, reunificarea s-ar fi produs crezut niciodatã în specificul naþional, în imediat, cu atât mai mult, cu cât de la «sentimentul românesc al fiinþei», în tot Washington se dãduse undã verde. Dar nu: ceea ce filosofii culturii ºi psihologii ambele pãrþi au constatat, chiar de a doua maselor ne-au atribuit ca sã ne distingã de zi, cã independenþa ºi schimbãrile de regim alte popoare”. („Jurnalul naþional”, iunie, de la Bucureºti ºi Chiºinãu au fost simple 2005). Asta nu l-a împiedicat ca, în anul ficþiuni istorice. Tot ce a urmat a însemnat de graþie 2017, s㠄accepte” Premiul instaurarea nu a democraþiei ºi a libertãþii, Naþional de Poezie „M. Eminescu”, ci a unui regim ficþional, cleptocratic, pe turnându-ºi cenuºã pe cap cã a „exagerat” ambele maluri ale Prutului, menit sã vãzând în Eminescu doar creatura pãroasã, reprime, mai departe, centrele de luminã. nicium lumina ce în lume-a revãrsat-o Rând pe rând, au cãzut toate aºteptãrile, (vezi Scrisoarea I). Sã-i dãm crezare cã legislaþia ajungând pânã la anomalii precum s-a luminat, în al doisprezecilea ceas! Dar Legea 217/2015, conform cãreia unul între Noica ºi Engels, creatorul „legendei dintre primii sacrificaþi a fost chiar Vintilã negre” a românilor, discipolii de la Pãltiniº Horia, în chiar oraºul natal, Segarcea, au ales pe creatorul comunismului, nu pe autoritãþile înfricoºate retrãgându-i titlul de acela care vãzuse în Eminescu omul deplin cetãþean de onoare post-mortem, la cererea al culturii româneºti. Cu astfel de urmaºilor lui Yarrow (Paul Goma), care „luminãtori”, România este condamnatã la ºi-au extins stãpânirea ºi pe malurile a nu ieºi din eonul exilului interior, instaurat Dâmboviþei. Dacã în 1960, când autoritãþile de Komintern ºi perpetuat, astãzi, de ceea franceze s-au lãsat impresionate de ce Mircea Druc numea demintern. LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE DE LECTURà Magda Ursache

UN CÃRTURAR NE INVITà LA „OSPÃÞUL LECTURILOR”

Revin la Revelaþiile lecturii, cartea lui pentru ediþii integrale, nu se mai puteau Iordan Datcu (ed. Bibliotheca, Târgoviºte, implica în conflicte cu cenzura pentru 2016), mai precis la ipostaza de editor cu croºetarea textelor. maximã responsabilitate. Opinia presupune Mai rãu a fost dupã tezele din iulie ’71, ºi culturã solidã, aºa cum ne arãta la cursuri mai rãu dupã iunie ’76, când a avut loc profesorul de clasici, Mihai Drãgan, ucis Congresul educaþiei politice ºi culturii socialiste de cabala mediocrilor universitari. ºi s-a dat directiva ca presa sã fie reciclatã. ªi Cãrturarul (e o enciclo- a fost! Loaialii nuli ai PCR-ului pedie ambulantã), teleor- s-au regrupat împotriva mãnean ca ºi Noica, a primit nealiniaþilor la „principiile eticii premiul „Constantin Noica”, socialiste”, „atât la locul de pentru 1991, de la Inspec- muncã cât ºi în viaþa de toratul pentru Culturã al familie”. Pasajul, cu tot cu judeþului natal. Celãlalt, cacofonie, aparþine unui Premiul „Perpessicius” aparatcik iaºiot. Exista ºi un pentru ediþii critice, al departament „Control post- Muzeului Naþional al apariþie carte”, unde funcþionau Literaturii Române, a venit vânãtorii de ºopârle ai în 2010. Premiul Preºedinþiei necooperanþilor cu „tezele”. Nu (2009), Ordinul Meritul Cul- era de colea sã încerci driblarea tural în grad de Cavaler, cenzurii dulice, duliste sau cum categoria A, literaturã, i-a vreþi a adjectiva numele lui fost înmânat la Academie, de Ionel Haiduc. Mihai Dulea. Iordan Datcu n-a acceptat indign Orice rezistenþã devenise indicaþiile aparatului de propagandã, neputincioasã: avea grijã Dulea s㠄duleze” dimpotrivã, a profitat de orice perioadã de ºi mai „dula” pânã sã intre în plan vreun aºa-zis dezgheþ ca sã-i publice pe cei scoºi autor suspect. „Mai duleazã”, rãspundea din culturã prin directive proletculte. În Fãnuº Neagu, întrebat cînd îi apare ciuda beþelor în roate puse de Zigu Ornea, romanul. Erau ºi „autori toleraþi”, ca ªtefan a pregãtit pentru tipar cãrþi-mesager ale Augustin Doinaº, Radu Petrescu, Mircea etnicului, de citit ºi de re-citit. Horia Simionescu, dar era greu sã publici Trecuse crunta perioadã a topirii fãrã sã accepþi compromisul. cãrþilor de înþelepciune, de mare altitudine La un moment dat, se lansase spiritualã, puse la index, dar fãrã negocieri propunerea (maoistã?) ca, din Comisia cu oficialii sau oficioºii nu putea sã-þi aparã Centralei Editoriale, sã facã parte muncitori cartea aºa cum o concepuseºi. Nu te lãsai (cã ei citeau de mama focului): lãcãtuºi, „lãmurit”, pe cale de consecinþã, nu intrai frezori, sculeri-matriþieri, turnãtori. Cei din în planul editorial. Ba mai erai ºi ameninþat urmã, profesioniºti, ca Aurica turnãtoarea, c㠄intrã ruºii peste noi”. Cuvântul cum suna un „ºlagãr” proletcult. Basarabia era interzis, apãrea cu puncte de Cât despre Securitate, azi ºtim suspensie: B... metodele operative: intrau în case, trucând Dacã nu sunteþi eficienþi politic, suna spargeri pentru a pune mâna pe jurnalul vocea cenzurii, tipãrim clasici, nu pe voi, unui scriitor care-ºi plimba oglinda de-a rãi tovarãºi ce sunteþi! Iar clasicii apãreau lungul societãþii multilateral subdezvoltate. cu croºete, cã nu se mai puteau rãzboi „Securiþica” se strecura în seifurile 29 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 editurilor. Asta cînd vreun redactor Calamburul l-a costat luni de puºcãrie. „ziguzbatic” nu ducea la sediul Secu Atenþie, Dumitru Hurubã, cu umorul nu-i lucrarea consideratã necorespunzãtoare, de glumit! Niculae Gheran ºi-a motivat injustã, reacþionarã, cum a procedat Z. întârzierea debutului nu numai pentru cã a Ornea cu manuscrisul lui Noica. Predase la lucrat decenii la integrala Rebreanu ESPLA, în 1957, Fenomenologia spiritului (singura dusã la bun sfârºit în istoria noastrã de G.W.F. Hegel istorisitã de Constantin literarã), dar ºi pentru cã (o spune în Noica. Mai exact, Zigu a semnalat cartea antologia Arta de a fi pãgubaº) „satira era „duºmãnoas㔠sursei numite „ªerban”, un soi de cenuºãreasã, când pânã ºi nume sub care se ascundea Pavel Apostol Caragiale era cenzurat”. Iar cei care (Paul Erdoes, în buletin). constrângeau când voiau ei, decideau când Noica a fost arestat în 1958. Citise din voiau ei, ca Nestor Ignat, ca Sorin Toma, carte lui Al. Paleologu, lui Steinhardt, lui ca Pavel Apostol, ca Dumitru Popescu, se Sergiu Al-George... Pentru turnãtorie, justificã postsocialist în memorii Ornea a fost numit „îndrumãtor” la kilometrice, tocând hârtie ca pe ciuperci. Centrala librãriilor (v. „Observator cul- „Am fost ºi cioplitor de himere”, se vrea tural”, nr. 20, 14-20 iulie, 2005). perceput Tovarãºul Dumnezeu. Cioplitor? Secu i-a restituit lui Noica, prin anii „Da, dar în carnea, oasele ºi nervii ’70, manuscrisul, care a apãrut la Cartea prozatorilor care conspirau cu cititorii, Româneascã, în 1985, sub titlul Povestiri scriind „ pe dedesubt”, ca nevindecatul despre om, dupã o carte a lui Hegel. Tot pãgubos Gheran. ce a fost „mistic” s-a eliminat, referent O mulþime de naufragiaþi ai fiind cine altcineva decât Pavel Apostol. proletcultismului sunt repuºi acum pe linia În anii ’80, prin grija Suzãnicãi Gâdea, de plutire, constatã Iordan Datcu. mai toate subiectele erau tabu politic. Cometând Sfârºit ºi început de mileniu (Ed. Vigilenþa lui Zigu Ornea se manifesta Muzeul Literaturii Române, Buc., 2010, continuu. Când Iordan Datcu ºi Ioan ªerb 452 p.), pune accent pe observaþia lui au propus spre publicare Istoria Dumitru Micu privind „seninãtatea cu care folcloristicii româneºti a lui Ovidiu Bârlea, Nestor Ignat a tras imediat cu buretele Ornea, cu ºtiuta-i idiosincrazie faþã de peste trecutul sãu comunist.” ªi-i surprins culegerile de folclor, a sesizat cã autorul cã în poeziile lui Sorin Toma (Timp frânt), nu pune accent pe „marile realizãri din cel care l-a eliminat din literaturã timp de timpul regimului de democraþie popularã”. un deceniu pe Arghezi, se afl㠄tonalitãþi, Aºa cã lucrarea nu a apãrut la Minerva, ci construcþii frastice, inflexii stilistice tipic la Ed. Enciclopedicã Românã, primind argheziene,” aºadar încercãri de a-l copia Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei tocmai pe „putrefact”. Române. Habent sua fata libelli! Dupã Mãcar D. Micu se autoacuzã, „devorat „schimbarea-n modificare” din 1989, cum de remuºcãri”, cã n-a contribuit, izolat o numea un umorist, Zigu Ornea, declarat fiind, la cãderea regimului dictatorial. Sub „Instituþie”, ocupa vreo 3 scaune. Chiar titlul Virtuþile discursului rememorativ, se glumea pe seama lui, fiind apelat Domnul Iordan Datcu apreciazã sinceritatea Directori. Cineva îl aºeza între profesorului bucureºtean, care aminteºte „lovinescieni”, deºi era gherist convins. de fobia unui universitar la scris. E vorba Dar câte s-au schimbat în bine? de Al. Hanþã ºi de atacurile lui la cei care Monumentul ostaºului sovietic de pe îºi permiteau luxul de a scrie, fapt Copou a fost transportat cu grijã maximã considerat „inutil, cel mai puþin în parcela cimitirului Eternitatea, lângã eroii insignifiant.” Lui Hanþã i se pãrea mai necunoscuþi care ne-au „eliberat” vrând- important㠄practica agricol㔠la cules de nevrând. Asta ca sã nu se ajungã la vreun usturoi decât apariþia unui studiu. Curios conflict cu Rusia ºi sã ne taie gazul. Ce lucru, într-o ºedinþã în plenul Universitãþii dacã Pãstorel Teodoreanu intrase la „Al. I. Cuza”, un prim-secretar, Potop, puºcãrie, în ’55, pentru celebra epigramã prezenta tot „problema usturoiului”, þintind cizma duhnitoare a purtãtorului de lãudându-se cu reglementarea lipsei lui din mitralierã? pieþele Târgului. Alt prim, Leonard, venit Episodul din 1950, cu Dinu Ianculescu, la Iaºi dupã Ion Iliescu, lãuda profesorilor la Athenée Palace îl ºtim. Un gazetar de la universitari, tot în plen, o fabricã de chiloþi, „Scânteia” s-a apropiat de masa lui, sã-l cu spor de productivitate. Am narat toate anunþe cã preþul pâinii a scãzut. Cã se dã astea în Universitatea care ucide (Ed. populaþiei aproape gratis. Actorul a fãcut Timpul, 1995). Inclusiv o scenã pe stadion, un calambur: „Da, dar cu ce preþ!” o repetiþie în vederea vizitei Comandantului LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Suprem: „Sã urlaþi Trãiascã Tovarãºu se poate de rãspicat, se pronunþã ºi Ioan- Ceauºescu ca ºi cum aþi fi în iad”, a sunat Aurel Pop la adresa „analiºtilor” ºi neghiobul, aiuritorul îndemn al organului „eseiºtilor” care spun cã suntem taraþi cu epoleþi, iar capii culturii ieºene, ca Leri iremediabil de rãu, cã avem o istorie Lesner, ca D. Ignea, ca ªulimzon, ca ruºinoasã ºi o limbã insignifiantã.” Floareº, ca Þãranu, erau numiþi dintre cei La fel de mult îl atrage pe Iordan mai sãraci cu duhul ºi cu stilul. Prostia e Datcu „provocatorul” Mihai Stan cu tenace ºi ce-i mai trist era cã forurile Confreria: „Dl Mihai Stan a ºtiut, fãrã gândeau (sau nu gândeau) în locul nostru. indoialã, ce lecturã interesantã îmi va Comanda „Fiþi pe linie!” am auzit-o de prilejui oferindu-mi cartea sa, Confreria. multe ori, ordin ca la armatã, cât timp a Convorbiri ºi confesiuni (Ed. Bibliotheca, fost „Leonþicã”, aºa cum îl numea Mihai Târgoviºte, 2009, 386 p.). Mi-a ºtiut Ursachi, la conducerea revistei „Cronica”. interesul vechi pentru mãrturisiri, amintiri, Iordan Datcu agreeazã diaristica de interviuri.” Confreria, adunând 34 de calitate, a lui Constantin Eretescu, de pildã, dialoguri, l-a impresionat pe recenzent, cele douã jurnale Turnul de veghe, în dou㠄graþie bunei cunoaºteri, de cãtre cel care volume, apãrute la Vremea: primul, datat pune întrebãri, a operei ºi bibliografiei celui 1996-2004, tipãrit în 2013, celãlalt din chestionat, flerului de a-i incita pe toþi de 2005-2007, tipãrit în 2016. Totodatã, a-ºi evoca momente semnificative ale rãspunde ºi la întrebãrile exilatului din 1980, biografiei lor, de a da relaþii asupra creaþiei dramaturg, prozator, etnolog, eseist de lor.” Cum altfel decât sã-i citeºti integral clasã. La întrebarea unde-s osemintele lui pe cei intervievaþi, oricât de amplã le-ar fi Cantemir, rãspunsul este: la Iaºi, la Trei opera, ca aceea a lui Mircea Horia Ierarhi; cine-i Nicolae Niculescu, autorul Simionescu? eseului Secretul „Scrisorii pierdute”, „Corpul literei”lui Iordan Datcu, spre tipãrit în revista „Ethos” a lui Virgil a folosi propoziþia unui poet, Gheorghe Ierunca? Nimeni altul decât N. Steinhardt; Simon, „e auster,” dar ce caldã este Pe Eminescu nu-l interesa muzica? Ba da, evocarea etnologului Sabina Cornelia a raspuns G. Cãlinescu: vedea opere ca Stroescu, om „dramatic de singur”. „Nu- Fidelio, când obþinea, din nevoinþe, bilete mi amintesc ca în cei 15 ani cât am fost gratis; mai ºtie cineva de Petrache colegi sã fi fost chematã vreodatã la Poenaru? Da. Dicþionarul literaturii telefon. N-am auzit-o vorbind în public. române de la origini pânã la 1990 (din N-am vãzut-o vreodatã mâncând. Totuºi, 1979) sau Dicþionarul general al literaturii 15 ani. În tot acest timp veghea la tipologia române. P-R, 2006. snoavelor.” De precizat: catalogul Aarne Pe eseistul I. Datcu îl atrag ºi Thomson conþine aproximativ 300 de confesiunile provocate de Mircea Dinutz tipuri de snoave, tipologia Sabinei Stroescu ºi Rodica Lãzãrescu ºi scrie despre „darul merge la cifra 4000 de tipuri româneºti, de a invita la confesiune”. „Meritul ba chiar 6236. I-a fost consilierã bunã la doamnei Rodica Lãzãrescu este acela de debut. ªi tot cu Sabina Cornelia Stroescu a-i fi incitat pe cei amintiþi (Dan Berindei, a colaborat la Dicþionarul folcloriºtilor, Alexandru Zub, Rãzvan Theodorescu, Ioan Folclorul literar românesc (Ed. ªtiinþificã Scurtu, Ioan-Aurel Pop, nota mea, Magda ºi Enciclopedicã, 1979, 501 p.). U) de a se exprima despre o tematicã largã: Iordan Datcu nu poate fi imun la semnificaþia termenului istorie, rigorile nedreptate. Pe Henri Zalis îl taxeazã net: meseriei de istoric, starea istoriei în ultimul „Dl Zalis exagereazã când vede în Eugen sfert de secol în þara noastrã, patriotism, Barbu, în felul sãu unic, o sintezã între un educaþia patrioticã, istoria ºi politica, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, formaþia celor intervievaþi, memoriile lor, Nicolae Iorga”. Aferim. opiniile lor asupra unor colegi”. Iordan Neiertãtor este cu „lãtrãii ideologici”, Datcu decupeazã afirmaþia decanului de cum îi numeºte N. Gheran, care cenzurau vârstã al istoricilor sus-pomeniþi, Dan barbar (Dumnezeu sã ne apare de cozile Berindei: „Mondializarea rãu înþeleasã, de topor care devin din nou topoare corect alungarea istoriei din ºcoli au consecinþe politice), dar ºi cu actualii editori deplorabile, patriotismul devenind « o vorbã neprofesioniºti, puºi pe cãpãtuialã pe seama în vânt pentru foarte, foarte mulþi, ºi-mi biet-autorilor. pare foarte rãu, mai ales pentru tineri, dar Invitându-ne la „ospãþul lecturilor”, e din vina noastrã ». Patriotismul, spune Iordan Datcu a fãcut ce-a promis în titlu: marele istoric, este unul din instrumentele relatãri bine documentate ºi bine mersului înainte.” La fel de rãspicat, cât argumentate despre cãrþi relevante. 31 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 MEMENTO Marin Iancu

CENTENARUL NAªTERII LUI DIMITRIE STELARU

Pentru cine studiazã cu atenþie scriitori, printre care ºi Marin Preda. ambianþa socio-culturalã a perioadei Exploatând la maximum libertatea de cuprinse între anii 1938-1944 apare limpede expresie astfel câºtigatã, revista „Albatros” cã în profunzimea vieþii literare româneºti reprezenta un protest, un ºir de „explozii au loc substanþiale deplasãri de accent. În verbale”, în expresie ideologicã ºi literarã, afara unei situãri evidente în continuitatea la adresa unei direcþionãri ideologice poeziei interbelice, literatura românã în absurde. evoluþia sa de dupã 1944 se va plasa în Membru al generaþiei pe care o precedã bunã parte sub semnul unei ca vârstã ºi, mai evident, ca grupãri cunoscute îndeobºte debut literar, el fiindu-le, prin sub denumirea de „generaþie sensibilitate, precursor a rãzboiului”, a cãrei scriitorilor consideraþi a face experienþã romanticã ºi parte din „generaþia de sângeroasã amestecã, dupã sacrificiu”, Dimitrie Stelaru cum remarca ºi Vladimir „se arãta a fi unul dintre acei, Streinu, „poezia ºi proza, nu poate ultimul din literatura numai formal, dar ºi ca noastrã, «poetes maudits», spirit”. Nu e vorba doar de o revoltaþi, purtând cununa perioadã supusã unor suferinþei ºi în suflet nostal- restructurãri estetice, cât de gia cerului ºi a unei lumi o atmosferã în interiorul judicios rânduite”. (Aurel cãreia, datã fiind Martin). Dupã actul de convergenþa de idei ºi naºtere, Dimitrie Stelaru, pe existenþa unei stãri de emulaþie, creaþia numele sãu adevãrat Dumitru Petrescu, poeticã a grupului de pe lângã revista s-a nãscut la 8 martie 1917, orele 11 „Albatros” va aduce în timp o anumitã dimineaþa, în comuna Segarcea din Vale, „democratizare” a limbajului liric. Avându-l judeþul Teleorman, ca „fiu al d-lui Dumitru în frunte pe Geo Dumitrescu, un Petrescu de ani 25, de profesiune agricultor „Laforgue valah, însã copil în spirit al [ ] ºi al d-nei Pasca, nãscutã Marin secolului XX”, dupã cum în fantezismul Preotu, de ani 24, de profesiune sãu acidulat îi apãrea lui Dinu Pillat. În agricultoare”. Cum tatãl, plecat la rãzboi, primul sãu numãr de la 10 martie 1941, cãzuse eroic pe front, copilul a fost revista „Albatros” este condusã de grupul declarat de bunicul sãu dinspre mamã, de redacþional format din Elena Diaconu, unde ºi pseudonimul D. Orfanul sau D. poetã, Florin Lucescu, poet ºi critic de Petrescu-Orfanul. Dupã o copilãrie tristã, artã, Dinu Pillat, prozator ºi secretar tehnic de care mai târziu nu îi prea fãcea plãcere de redacþie, Ovidiu Râureanu, poet, Marin sã-ºi aminteascã („Nu-mi amintesc, nu mai Sârbulescu, poet ºi publicist, Al. Cerna- ºtiu / Altãdata copilãrie...”), cu un tatã Rãdulescu, publicist, Mihnea Gheorghiu, vitreg abuziv ºi cu perioade de ºcolarizare traducãtor ºi eseist, Tiberiu Tretinescu, la Turnu-Mãgurele sau la Stupini, tânãrul poet ºi prozator, toþi beneficiari ai unor Dumitru Petrescu îºi începe aventura vieþii biografii nebulos-boeme, dar ºi modele de prin diferite locuri ale þãrii, stabilindu-se în personalitate ºi repere ale unei atitudini cele din urmã la Braºov, unde, la cei doar antidogmatice, pe durata apariþiei celor 18 ani de-abia împliniþi, i se iveºte ºansa ºapte numere ale sale, pânã în iulie 1942, tipãririi primei sale cãrþi de versuri, acestora alãturându-i-se ºi alþi tineri Melancolie, semnatã D. Orfanul, o LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni plachetã cuprinzând 24 de „poezii melancolice, scrise în timpul ºcolii, la Stupini, lângã Braºov”, versuri modeste, ºcolãreºti, unele fiind direct pastiºe, anunþând tonalitatea de fond a urmãtoarelor sale volume de versuri: „Sinceritatea accentului, unitatea viziunii, economia imaginilor în aceastã perioadã de lirism invadat de zorzoane ºi false brãþãri...” (Eugen Jebeleanu). La foarte mici intervale de timp, placheta Melancolie este urmatã de Abracadabra (1937), Preamãrirea durerii (1938) ºi Noaptea geniului (1940), menite sã contureze, în ansamblu, imaginea unui „boem absolut”, cultivând o boemie intelectualã trubadurescã, alãturi, imaginar, de Poe, de Verlaine, de Rimbaud ºi chiar tipãrit în 1938, în Bucureºti, la Tipografia de Villon („Noi, Dimitrie Stelaru, n-am „Astoria”, pe coperta realizatã de V. cunoscut niciodatã Fericirea, / Noi n-am Dobrian figurând imaginea unei pãsãri în avut alt soare decât Umilinþa; / Dar pânã zbor peste scheletul negru al unui copac. când, înger vagabond, pânã când, / Trupul Imediat dupã suprimarea revistei acesta gol ºi flãmând?”). „Albatros”, unde, nu de puþine ori, s-a scris Cunoscut pentru lirica de o inefabilã despre insolitul versurilor sale, în primãvara tristeþe, Dimitrie Stelaru este prezent în anului 1942, recent înfiinþata Editurã toate cele ºapte numere al revistei „Alfa”, condusã de Sergiu Filerot, primise „Albatros”, exercitând o fascinaþie aprobarea de funcþionare ºi beneficia deja deosebitã cu versurile ce vor intra în de un plan valoros de editare. Colaborator volumul Noaptea geniului (1942). În apropiat al acestei edituri, Dimitrie Stelaru însemnãrile din Zeii prind ºoareci (1968), figura printre cei programaþi pentru o primã Dimtrie Stelaru reconstituie împrejurãrile etapã de tipãrire, cu volumul de poeme în care a fost atras de grupul albatrosist, Trecere, alãturi de Sergiu Filerot, cu evocând, în stilul sãu boem, locul în care volumele Om (poeme) ºi Libere (poeme era improvizat㠄redacþia” revistei, într-o în prozã), precum ºi de Marin Preda, cu camerã de la subsolul berãriei Gambrinus proiectatul sãu volum de debut, Mãritiº. („Belvedere, colþ cu Brezoianu”), unde Dacã placheta Libere (80 de pagini, for- poetul a fost adus de „masivul” Marin mat 33-18 cm), cuprinzând 17 poeme în Sãrbulescu. Aici, i se dã sã mãnânce: ouã, prozã, este respinsã însã de Siguranþa mãsline, pâine. „Mi-e foame ºi mãnânc Statului la 27 iulie 1942 ºi distrusã în ouãle cu coajã cu tot, spre uimirea lor. tipografie înainte de a fi broºatã, volumul Sâmburii mãslinelor trec prin fãlci mai lui Dimitrie Stelaru este programat sã aparã departe...” „Îmi plãcea acest grup, va în iunie-iulie 1942 (în format 12-18 cm), mãrturisi mai târziu autorul poemelor din între autor ºi editurã încheindu-se un „Con- Noaptea geniului (1942). Am contribuit tract de editare” ºi, în contul drepturilor la «Albatrosul» lor. Prin ceea ce am de autor, o chitanþã pentru suma de 1 000 publicat acolo, am contribuit ºi eu la de lei. Cele douã documente poartã data interzicerea revistei”. de 16 iunie 1942. Deºi în unele dintre Versurile publicate în „Albatros” s-au gazetele vremii, de exemplu, în Timpul, nr. tipãrit ulterior în volumul Noaptea 1845, din 29 iunie 1942, sau în Viaþa, nr. geniului, anunþat de revistã în nr. 5-6, la 449 din 28 august 1942, acest volum rubrica „Relief”, ºi publicat de editorul ºi fusese deja anunþat ca fiind apãrut, istoria istoricul literar I. E. Torouþiu la Editura literarã nu a confirmat însã pânã în prezent „Bucovina”, „prima carte de rezistenþã, existenþa acestuia în vreo bibliotecã chiar actul de naºtere al poeziei lui D. publicã. Perseverent iniþiativelor supuse Stelaru”, cu o poezie de „ineditã inspiraþie”, fatidic aceluiaºi ºir de eºecuri ºi animat de consideratã ca având „toate ºansele sã atãt de pregnantul spirit „albatrosist”, la însemne un mic eveniment”. (Geo puþin timp Dimitrie Stelaru rãspunde Dumitrescu). O parte dintre poemele din solicitãrii formulate de Sergiu Filerot în volumul Noaptea geniului, considerate de direcþia tipãririi la Editura „Alfa” a unei autor mai realizate ºi cu un anumit contur, antologii de Poezie tânãrã româneascã unele cu titlu schimbat, au fost reproduse între 1935-1942, expediind pe adresa anterior ºi în volumul Preamãrirea durerii, Tiparului Universitar poezia Cerºetoarele, 33 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 prin tematicã ºi structurã, acest poem adãposturi din Calea Griviþei, unde confirmând expresia artisticã a poeziilor din pentru zece lei se doarme foarte comod volumul Noaptea geniului, posibil de de-a-npiciorele...”), Eugen Jebeleanu integrat în atmosfera poemului Cerºetorul, proclamã apariþia unui „nou poet” („ºi de inclus în Preamãrirea puterii (1938) ºi talent, de vocaþie, de luminoasã reprodus în Noaptea geniului cu titlul nãdejde...”), „ale cãrui aripi sumbre se zbat, schimbat, Poemul cerºetor, sau a altor tinzând necontenit spre stele”. poeme din acest volum (Trec vagabonzi, Semnat cu pseudonimul care l-a Înger vagabond, Noaptea geniului, Luna, consacrat, în ciuda cãrþilor tipãrite ante- Dragostea zeilor, Cetatea pãgânã). rior, printre care Melancolie (1935) Ab- Dincolo de sinceritatea ºi autenticitatea racadabra (1937) sau Preamãrirea durerii notaþiei, imaginile de un „dramatism an- (1938), ceva mai împlinit decât celelalte, gelic dantesc” din Cerºetoarele se vor despre volumul Noaptea geniului regãsi mai târziu în sugestiile apocaliptice (Bucovina – I. E. Torouþiu, 1942) s-a din poemele Îngerii sau Herwinul din afirmat adeseori cã reprezint㠄actul de volumul Ora fantasticã. Poemul naºtere al poeziei lui Stelaru”, însemnând Cerºetoarele dateazã din etapa aderãrii prima sa carte receptatã cu un mai mare poetului la „itinerariile” generaþiei pierdute, interes în mediile literare. Anunþatã de Geo confirmând prezenþa constantã a lui Dumitrescu în Timpul (VI, nr. 1729, 2 Dimitrie Stelaru în paginile revistei martie 1942), volumul ajunge sã se bucure „Albatros” ºi implicarea acestuia în toate de o difuzare rapidã prin librãrii ºi, supus iniþiativele grupului de tineri coordonat de atenþiei criticilor, atrage imediat atenþia neliniºtitul ºi mereu inventivul Geo asupra apariþiei cu adevãrat a unui poet. Dumitrescu. De exemplu, fascinat de lirismul autentic Pãstrând imaginea unui „personaj al boemei stelariene, de sinceritatea elementar de teatru”, reeditând uneori confesiunii ºi de prospeþimea expresiei, printr-un „mister aparent burlesc” pe Pompiliu Constantinescu semnaleazã Urmuz, Dimitrie Stelaru se înfãþiºeazã în printre primii apariþia cãrþii (Vremea amintirea celor care l-au cunoscut ca una rãzboiului, XIV, nr. 659, 2 august 1942), dintre cele mai insolite apariþii din viaþa subliniind condiþia de om damnat al literarã a Bucureºtilor de prin anii 1936– autorului ºi originalitatea acestuia printr-un 1946. Coleg de generaþie, cu doar cinci tip de poezie a vagabondajului, cu modele ani mai mic, Marin Preda ºi-l aminteºte pe literare în François Villon sau în lirica Stelaru ca personaj ideal de tavernã, dupã ruseascã. „E atâta sugestivã confesie ºi cum mai tânãrul poet Petre Stoica, având neafectatã sinceritate în acest soi de poem, ºansa de a-l fi cunoscut în intimitate, îl observa criticul, încât d. Stelaru are meritul descrie ca pe un „boem înverºunat, frate necontestat de a fi dat expresie, cel dintâi mai mic al francezului François Villon, ºi la noi, poeziei vagabondajului.” Cu multe al germanului Peter Hille, cel pornit sã similitudini cu poezia teatralului ºi colinde Europa cu ºatrele de þigani”. Un simbolistului retoric Ion Minulescu, D. alt confrate mai vârstnic, Eugen Jebeleanu, Stelaru îi cânta pe vagabonzi, conturând care îi ºi sugereazã schimbarea imaginea tragicã a unei lumi „ca destin pseudonimului, îl întâlneºte pe D. Petrescu- implacabil.” (Emil Manu). Într-un Orfanul în restaurantul de sub Cercul asemenea context, aprecierile lui E. Militar (actuala Casã Centralã a Armatei) Lovinescu de dinaintea editãrii culegerii de vânzându-ºi cartea, cu o gesticã aproape versuri Ora fantasicã (1944), cartea de absentã: „Poetul era într-o umbrã de maturitate a poetului, merg pânã la a vorbi «trenchcoat», cu guler ridicat. Am citit de un poet din care poezia curge dincolo placheta; paginile se întorceau singure, de cerebralitate, relevând apariþia unuia înfiorate de vântul unei poezii stranii, cu dintre poeþii moderni, „poet nou, nu prin ecouri din Poe ºi Verlaine – însã Poezie, categoria socialã pe care unii vor sã o marcatã de gheara de aur a Himerei ºi de reprezinte [ ], ci, dimpotrivã, prin aceea cenuºie a Suferinþei”. Era pe la înãlþarea spiritualã, capacitatea de expresie începutul primãverii anului 1939, la câteva lapidarã”. Criticul de la „Sburãtorul” îl luni dupã apariþia volumului Preamãrirea cunoaºte pe ciudatul poet, „cu figura lui durerii (1938). În prezentarea pe care i-o de liliac speriat”, mai întâi în ambianþa face poetului boem (Un nou poet, în destul de aristocraticã a ºedinþelor România literarã, I, nr. 1, 2 aprilie 1939), cenaclului sãu, unde fusese adus de E. dincolo de descrierea mediilor mai puþin Jebeleanu. „Îl privii atent, scrie Lovinescu. literare în care trãieºte ºi scrie acesta Liliacul se înfipsese bine pe scaun între („Legãnat între Azilul de noapte ºi amarele douã rafturi de biblioteci, ghem cenuºiu, LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mizer, de carne flascã, ochi vegetali, vineþi, sinceritatea accentului alterneazã cu mereu închiºi, înþepaþi de calea luminii, unitatea viziunii unui scriitor de un poziþie defensivã, împotriva aerului, a remarcabil simþ plastic. Din acest transfer electricitãþii, a vorbelor, a oamenilor; irecuperabil de existenþialitate, Dimitrie scurte îngãimãri inteligibile la orice Stelaru converteºte creaþia însãºi într-un întrebare; totul tulbure, în priviri, pe faþã, spectacol parodic, cu sugestive contururi în atitudine de jivinã încolþitã, gelatinos, livreºti ºi fantastice. Fantezia selenarã ºi melc cãruia i-a cãzut calcarul din spate, boemã oferã substanþa unui lirism încordat la primejdiile posibile ale existenþial-idealizat, în aceeaºi mãsurã prin ierburilor ” Mai târziu, într-o sincerã care interogaþiile ºi incertitudinile privind detaºare faþã de portretul de „poet al destinul uman circumscriu elemente ale mizeriei, vieþii de tavern㔠pe care i-l face propriei vieþi. Identificate în astfel de notaþii criticul de la „Sburãtorul”, într-un interviu directe, „mãrturiilor” biografice ale boemei realizat de Al. Raicu poetul va rãspunde li se adaugã versul de gravã rezonanþã cu o sinceritate dezarmantã: „N-am vrut elegiacã, metafizicã, menit sã dezvãluie un sã fiu vagabond. Cine ar vrea sã fie? Cui adevãr tragic existenþial, cu numeroase i-ar plãcea pãduchii ºi zdrenþele? Cui i-ar puncte de reper într-o impresionantã conveni sã doarmã pe maidan? [ ] Era „geografie a deznãdejdii”. un om bun Lovinescu, mi-a strecurat ºi Cu totul relevantã în versurile sale ni parale de tutun, uneori”. se pare, de asemenea, înclinaþia cãtre un Legate printr-un numãr variabil de anumit decorativism, cu accente ale unei motive ºi simboluri, poeziile lui Dimitrie imaginaþii în delir, amintind, prin acuitatea Stelaru împãrtãºesc, la o lecturã integralã, senzorialã puþin comunã a imagisticii, de o experienþã esteticã a unui poet al mizeriei, Gherasim Luca, sau pe aceeaºi linie neo- al vieþii de tavernã, al unei boeme cultivate avangardistã a poeþilor C. Tonegaru, fãrã complexe, întru totul asemãnãtoare cu cunoscut prin gustul sãu pentru straniu, alte încercãri, trãite fãrã complexe, în alte pentru insolit, sau Ben Corlaciu, un alt contexte ºi medii literare, de poeþi precum programatic contestatar din peisajul acestui François Villon, Baudelaire, Rimbaud sau lirism de tranziþie. Considerat „un precur- Verlaine. Înscrise unui moment de relativã sor al generaþiei lui Geo Dumitrescu”, la crizã a poeziei româneºti, pe fondul unor care a aderat ºi al cãrei destin se pare cã manifestãri de retoricã patriotardã, versurile l-a împãrtãºit pe deplin, D. Stelaru lui Dimitrie Stelaru, asemenea celorlalþi construieºte imagini potrivite sã sugereze reprezentanþi ai generaþiei sale (Geo ruptura dintre lumea interioarã deschisã ºi Dumitrescu, Ion Caraion, Constant o lume tenebroasã ºi stereotipizatã, în texte Tonegaru, Ben Corlaciu º.a.), surprind prin dense, reflecþii ale unui suflet aflat într-o complexitatea unor imagini în care continuã miºcare de purificare.

(urmare de la pagina 14) cã alþi duºmani, necunoscuþi pânã atunci, au izbit din plin literatura românã. În afara Literatura românã cenzurii economice de care s-a tot vorbit, ºi audiovizualul s-a ridicat sistemul audio-vizual din România tranziþiei. Literatura a pierdut ºi Nobleþea spiritualã pãrea pierdutã ceea ce avea înainte de 1990, marele numãr pentru totdeauna, excepþiile ajungând tot de posturi de radio ºi televiziune au optat mai rare. Erau obstacolele inventate de pentru specificul comercial, adicã pentru scriitorii ºi „îndrumãtorii” lor spre subculturã. Singura excepþie vizibilã, dar subminarea continuã a ceea ce pãrea o insuficient sprijinitã, se numeºte Radio valoare sigurã: literatura romanã, cu toate România Cultural. Cât va mai rezista componentele ei – poezie, prozã, concurenþei neloaiale, nu se poate dramaturgie, eseisticã, istorie ºi criticã prevedea. Cert este cã acolo se spalã literarã. Existau însã (ºi nu trebuie uitat ruºinea difuzãrii la Culturalul Televiziunii acest lucru) prezenþe scriitoriceºti la publice a unor emisiuni jenante pentru posturile publice de Radio ºi Televiziune, redactori ºi, în egalã mãsurã, pentru în emisiuni bine realizate, privite cu colaboratori (mai toþi, fãrã ºarm, greu de oarecare respect ºi declaratã teamã de înºiºi suportat). Despre „performanþele” altor activiºtii de partid. posturi, simpla enumerare a unor nume Speranþele în ºansa de a veni la locul înlãturã orice comentariu. S-ar pãrea cã meritat în atenþia publicului au rãsunat, viitorul aparþine posturilor locale, acolo pentru scurtã vreme, dupã 1990. Numai scriitorii fiind, parcã, mai respectaþi. 35 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CÃRÞI DE REFERINÞà Tudor Nedelcea

THEODOR CODREANU DESPRE MIHAI CIMPOI

Mihai Cimpoi ºi-a gãsit biograful pe profunzime, prin studii consacrate lui mãsurã, asemenea lui Eugen Simion (vezi Eminescu (Eminescu – Dialectica stilului, Mihai Cimpoi, Modelul de existenþã: Eugen 1984, Modelul ontologic eminescian, 1992, Simion, cuvânt de încheiere de Victor Dubla sacrificare a lui Eminescu, 1997, Crãciun, Bucureºti, Editura Semne, 2013). 1999, Controverse eminesciene,2000, Mitul Theodor Codreanu are preocupãri Eminescu, 2004, Eminescu în captivitatea exegetice similare cu renumitul critic literar, «nebuniei», 2011, 2013, Eminesciene, 2012, filosof al culturii ºi poate, Basarabia eminescianã, înainte de toate, cu 2013, Eminescu, incorect eminescologul Mihai Cimpoi. politic, 2014), dar ºi altor Vasta ºi profunda operã scriitori români (Cezar (peste 60 de volume) a Ivãnescu, G. Bacovia, I.L. savantului de la Chiºinãu Caragiale, Gr. Vieru (carte („voinic, þeapãn, niciodatã recomandatã în bibliografia grãbit, cu vorba domoalã”, ºcolarã din Basarabia), M. în viziunea lui Eugen Simion, Diaconescu, N. Manolescu, care „þine drumul drept, pe I. Barbu, Victor Teleucã, la mijloc, ºi, de-i pornit Arghezi, Rebreanu, Marin într-o direcþie, n-o schimbã Preda, Nichita Stãnescu etc.) pânã nu ajunge la locul sau strãini (Dante, cuvenit [...] Nu-i place sã Dostoieski, Rimbaud, Proust, construiascã din fuga cailor, cum spunea Kafka etc.). Pentru aceste studii ºi G. Cãlinescu cã am fi fãcut, noi, românii, monografii, de-o subtilã analizã, incomode de-a lungul veacurilor, ºi nu lasã pentru unii (care dispreþuiesc cultura neterminatã catedrala pe care a început-o”) românã), Th. Codreanu a primit numeroase meritã teze de doctorat ºi exegeze pe distincþii, medalii ºi premii din România ºi mãsura valorii sale. ªi-a asumat aceastã Basarabia, din partea Uniunii Scriitorilor dificilã, dar nobilã sarcinã Theodor Români ºi a Academiei Române. Codreanu, într-o primã ediþie apãrutã la Ideea scrierii acestei cãrþi despre Iaºi, în 2012, ºi apoi în ediþia a doua, „catedrala” Mihai Cimpoi este explicatã cu revizuitã ºi adãugitã (lansatã la Congresul o sinceritate dezarmantã: „acest cãrturar Mondial al Eminescologilor, de la Chiºinãu, basarabean ni se pãrea cã meritã ceva mai 3-4 septembrie 2016), Mihai Cimpoi: De mult decât o criticã de întâmpinare, la mitopo(i)etica la critica ontologicã impresionistã, fie aceasta lauditivã sau (Târgoviºte, Edit. Bibliotheca, 2016) în contestatarã, atât dinspre critica din Þarã, colecþia „Critica ºi istoria literarã”, cât ºi de la Chiºinãu”. Mihai Cimpoi este coordonatã de însuºi Mihai Cimpoi. Dar, considerat validat, pe bunã dreptate, drept preocuparea exegetului de la Huºi dateaz㠄omul echilibrului între antiteze” sau al din 1987, prin publicarea în „Luceafãrul” „cumpenei româneºti cu douã ciuturi”, a studiului Un eminescolog modern. opera fiind „una dintre cele mai consistente Theodor Codreanu (n. 1945) s-a impus care s-au elaborat în spaþiul românesc în cultura românã ca prozator, dar mai ales dintre Prut ºi Nistru, dar nu numai”, fãrã ca istoric literar ºi critic de vocaþie ºi mare sã aibã complexul intimidant al provinciei, LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni constituindu-ºi propria-i doctrinã, basarabenismul ca formã a mioritismului, sintetizatã de Th. Codreanu în chiar titlul cu accent pe verbul „ a fi”; regionalismul cãrþii: „de la mitopo(i)eticã la critica cu accent pe etnic ºi cultural, ontologicã”. În seria de Critice, pe care tradiþionalismul, ca spaþiu de securitate, ca am avut onoarea s-o publicãm la Fundaþia o vis regenerativa, ca modus vivendi; Scrisul Românesc în nouã volume, fiecare politicul asociat cu „rãul existenþei”. volum având un titlu definitoriu (Fierãria „Ieºirea din cercul vetrei, în plan lui Iocan, Centrul ºi Marginea, Demonul geopsihic, este identicã ieºirii din cercul recitirii, Dialogul valorilor, ªansa originar, în planul cunoaºterii, ºi cu ieºirea cercului, Prãpastia lui Pascal, Identitate din cercul tradiþiei, în plan etic ºi estetic. ºi alteritate, unul dintre volume – al cincilea Fixarea strategicã în cerc este forma – purtând titlul Po(i)etica arhetipalã), mentis a basarabeanului, dupã care se Mihai Cimpoi aplicã aceastã grilã asupra modeleazã ºi omul de culturã român din substratului psihic arhaic al creaþiei lui G. Basarabia, sentimentul înstrãinãrii Bacovia ºi Gr. Vieru, constatând c㠄cel neatingând fiinþa”, stabileºte filosoful dintâi este un poet al vidului, iar cel de-al culturii, Mihai Cimpoi (vezi ºi articolul doilea un poet al plinului (al plinului cu Odiseea culturii scrise din Basarabia, în viduri care se îm-plinesc). Am conceput Tudor Nedelcea, Carte despre carte, arhetipul, atât într-un caz cât ºi în altul, Craiova, Editura Alma, 2008, p. 246-260). ca modelator existenþial, ca un «principiu Th. Codreanu îi desluºeºte ºi alte cauzal» al fiinþei celor doi poeþi”. Sau cum caracteristici: 1) cumpãnirea, sub semnul apreciazã Th. Codreanu: „Mitopo(i)etica cãreia ºi-a scris cãrþile, una dintre ele lui Mihai Cimpoi, fundatã, în linii purtând un titlul definitoriu: Cumpãna cu esenþiale, pe ontologia arheitãþii douã ciuturi. Carte despre fiinþa eminesciene, nu putea sã meargã decât româneascã (Timiºoara, 2000). Cumpãna într-o direcþie asemãnãtoare. Iar raportatã dintre ciuturi este cumpãna ontologicã, la cuvântul-logos, mitopo(i)etica devine cumpãnirea fiind „o însuºire de cãpetenie a limbaj în absolut, limba «adamicã» spre spiritului românesc”, concept vehiculat ºi care visau Dante ºi Eminescu”. de Eminescu. 2) Postsincronismul, care O datã descifrat conceptul de „prefigureazã ethosul transmodern, într-o mitopo(i)eticã, legat de cel fiinþial, cu care vreme când lucrurile stãteau bine opereazã Mihai Cimpoi (criticul total care înstãpânite în postmodernism”. Într-un vast utilizeazã atât criteriul estetic, cât ºi cel capitol, Fierãria lui Iocan (subtitlul cãrþii impresionist), Th. Codreanu purcede la Critice, apãrute la Craiova, în 2001), Th. disecarea operei, nu în exhaustivitatea ei, Codreanu aºazã spaþiul criticii literare datã fiind vastitatea ei, ci principalele direcþii româneºti, ca „început ºi centru al ale mitopo(i)eticii ºi criticii ontologice ca dialogului din agora – poianã”. În Fierãria „încercãri în labirint”. Metoda sa de lucru lui Iocan, Mihai Cimpoi dezbate obsesia este iute sesizatã: „Prima grijã a criticului, culturii mici („caragializarea într-un grad când e vorba sã-ºi construiascã o carte, sporit a societãþii româneºti intensificã, este sã identifice elementul unificator, fireºte, ºi manifestarea dimensiunilor nega- mitul, arhetipul, fãrã de care simte cã se tive ale spiritului românesc”), Complexul va rãtãci în labirint”. Mitul ºi fiinþa se Europei; Sarea Terrei (metaforã întrepãtrund, dupã cum observã, pe bunã mitopo(i)eticã referitoare la rolul culturii ºi dreptate, Th. Codreanu, în profunda ºi civilizaþiei europene, Europa fiind sarea necesara O istorie deschisã a literaturii pãmântului, în care creºtinismul este în prim române din Basarabia (ajunsã la patru plan, iar cultura continentului fiind vãzutã ediþii), o completare ºi continuare a celebrei ca „închidere ce se deschide”; Recuperarea Istorii... a lui G. Cãlinescu. Literatura exilului (exilul interior, în cazul basarabeanã are unele particularitãþi deter- intelectualului basarabean, exilat de tip minate de contextul politic ºi istoric în care „Ulysse intelectual”, recuperarea ºi au fost nevoiþi sã convieþuiascã românii din valorificarea în Þarã a creaþiei acestora); aceastã provincie, miºcarea spiritualitãþii Evoluarea postmodernismului sau basarabene este circularã, cum o descrie transmodernismului, cum completeazã Th. Mihai Cimpoi, caracterizatã prin: închidere Codreanu. progresivã („retractibilitatea, închiderea În labirintul istoriei literare, Th. în sine, strângerea ariei strategice”); Codreanu îl surprinde pe savantul de la 37 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Chiºinãu în douã ipostaze: în primul rând, Eminescu” ºi Congresul Mondial al de scriere a unui tratat de istorie a literaturii Eminescologilor, ambele la Chiºinãu. Th. basarabene, ca excelentã sursã de Codreanu are meritul incontestabil de a fi informare ºi documentare, operã a unui primul din Þarã care a scris despre Mihai „critic original, având nu numai intuiþia Cimpoi, articolul sãu, Un eminescolog valorilor, dar ºi vocaþia de a descoperi ºi modern, apãrând în Luceafãrul, graþie lui de a impune legitãþile proprii ale Mihai Ungheanu, care l-a publicat pe ultima fenomenului literar basarabean, în paginã a revistei, consacratã literaturii contextul general al istoriei româneºti ºi „strãine”. Acolo au apãrut poezii din alþi al literaturii naþionale”. În al doilea rând, poeþi basarabeni (tot la „strãini”, altfel nu proiectul târgoviºtean prin care Mihai se putea). Cimpoi demonstreazã ºi veleitãþii de edi- Analiza studiilor eminesciene ale lui tor, concepând un proiect editorial la Cimpoi începe, aºadar, cu vol. Narcis ºi Editura Bibliotheca din Târgoviºte de Hyperion (1986) ºi continuã cu cele re- apariþie a unor scriitori din zonã: poeþii unite sub genericul „Eminescu al Fiinþei” Vãcãreºti, Gr. Alexandrescu, V. Cârlova, (Cãderea în sus a Luceafãrului, 1993, I. Ghica, I.Al. Brãtescu-Voineºti, Elena Plânsul Demiurgului, 1999, Esenþa Vãcãrescu, „ªcoala de la Târgoviºte” Fiinþei. (Mi)teme ºi simboluri existenþiale (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, eminesciene, 2003) etc. Costache Olãreanu etc.). În fruntea acestor Sinteza studiilor lui Mihai Cimpoi dedi- reeditãri, stã studiul lui Mihai Cimpoi, cate lui Eminescu o constituie, fãrã îndoialã, Esenþa temeiului. Istoria literaturii române Dicþionarul enciclopedic Mihai Eminescu premoderne la Târgoviºte (2013). din 2012 (urmând sã aparã ediþia a doua, Un alt capitol cu titlul semnificativ din augmentatã). „Studiul comparatist ºi cartea lui Th. Codreanu, Coloane ale interdisciplinar – scrie acad. Mihai Cimpoi Catedralei, este privit tot ca imagine în „Argumentul” dicþionarului – noile mitopo(i)eticã ale scrierilor mihaicimpoiene, paradigme din domeniul filosofiei, al coloanele fiind definite de monograf ca filosofiei culturii ºi limbajului (E. Coºeriu: „popasuri de contemplaþie în labirintul- limbajul poetic ca limbaj absolut; R. Barthes: catedralã. Astfel de coloane se numesc: limbajul ca Lumea, Lumea ca limbaj), Dimitrie Cantemir („lavirinthul” baroc), I. lingvistica matematicã, antropologia, Heliade Rãdulescu, Giocomo Leopardi (la informatica, mitocritica stimuleazã intrarea în Centrul Mondial de Poezie de la unghiuri noi, perspectivice în înþelegerea Recanatti figureazã efigiile lui Leopardi ºi universului eminescian, a cãrui cuprindere Eminescu), Fr. Nietzsche, Lev Tolstoi, exhaustivã e de domeniul viitorului”. Dostoievski, Cehov, Lorca, Gogol, Balzac, Dicþionarul enciclopedic Mihai Puºkin, Apollinaire, Rimbaud, Baudelaire, I. Eminescu este o carte de vastã erudiþie, Creangã (despre care, Eugen Simion, „profund ataºatã spiritului de sintezã redescoperindu-l, a scris o excelentã hegelian de cãtre un trãitor îndelungat în monografie), Duiliu Zamfirescu, C. Stere, labirintul operei eminesciene”, cum scrie G. Bacovia, C. Brâncuºi, L. Blaga, Gr. Vieru. Th. Codreanu, care dã mãsura personalitãþii Fãrã îndoialã ºi cu deplinã îndreptãþire, lui Mihai Cimpoi, o carte ce ne lipsea. Theodor Codreanu consacrã eminesco- La finalul celor 340 de pagini din cartea logului de prestigiu de la Chiºinãu un capi- Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)eticã la tol, sugestiv intitulat: Mãrul de aur. Mihai critica ontologicã, Th. Codreanu dã, Cimpoi nu numai cã a scris lucrãri asemenea unui magistrat, sentinþa: fundamentale despre autorul Luceafãrului, „Eminescologia lui încununeazã o operã a luat interviuri multor eminescologi, a polifonicã, de diversã tematicã ºi bogatã editat opera „românului absolut” în opt erudiþie, întinzându-ºi antenele ºi-n alte volume ºi a alcãtuit un corpus în zece spaþii artistice ºi filosofice, ca în cãrþile volume cuprinzând capodopere ºi texte despre Brâncuºi ºi Nietzsche, într-o viziune fundamentale, contribuþii istorico-literare, holomericã, aspirând cãtre integralitatea memorialisticã, imaginea poetului în arte, hegelianã a adevãrului”. prefeþe definitorii, dialoguri cu Se zice cã scriitorii se îndrãgostesc de eminescologi din întreaga lume, dar a avut eroii cãrþilor lor; în cazul lui Theodor ºi preocupãri organizatorice: a înfiinþat Codreanu aceastã dragoste este profundã Centrul Academic Internaþional „Mihai ºi fireascã, ca de la cãrturar la cãrturar. LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CARAGIALIANA ªtefan Ungurean

COMEDIILE LUI CARAGIALE LUMEA LUI „CA ªI CUM”

„Dar cum poate merge un aºa teatru? Cu decor! Cu mult decor! Cu strãlucit decor ºi tobã mare!” Caragiale, „Pãreri libere” (1900)

Comediile lui Caragiale pot fi luate drept membrilor lui. Societatea capitalistã nu este mãrturii-document ale societãþii de la finele anterioarã statului, transformarea statului secolului al XIX-lea. Analizate, ele pot în stat capitalist ar fi o precondiþie a furniza un model explicativ. Acesta este producerii societãþii capitaliste. Partidul capabil în a decripta ºi prezentul. De aici reprezintã principiul de regularizare a ºi problema: cum se citeºte Caragiale? raþiunii guvernamentale ºi acest lucru face În esenþã, lumea din comedii este una posibil, aºa cum se întâmplã în „O scrisoare închisã, comunitarã (preiau aici ideea lui pierdutã”, ca în jocul politic al alegerilor Tönnies: „în ciuda tuturor diferenþelor sã se regãseascã un interes strict privat suntem asemãnãtori”) care este supus㠄central”. procesului de modernizare indusã de lumea De altfel centralizarea puterii reprezintã sistemului, deci în conformitate cu un o caracteristicã a sfârºitului secolului al model societal, construit pe ideea: „în ciuda XIX-lea. Absenþa pieþii ca reglator în tuturor asemãnãrilor, suntem diferiþi”. distribuþia de bunuri indicã felul în care Cele douã vieþi, cea comunitarã ºi cea „adevãrul”, fie el economic sau social, este societalã au o substanþã comunã ºi aceasta un produs politic, al partidului aflat la este politizarea, care înseamnã marcarea guvernare: „Noi votãm pentru candidatul relaþiilor sociale de elemente de forþã, de pe care-l pune pe tapet partidul întreg... dependenþã ºi de limbajele aferente, în care pentru cã de la partidul întreg atârnã nu „adevãrul” reprezintã elementul binele þãrii ºi de la binele þãrii atârnã definitoriu, ci impunerea, seducþia („Ei, binele nostru...” spune Trahanache. cum le spui dumneata, sã tot stai sã asculþi, Cealaltã realitate a vieþii economice este ca dumneata bobocule, mai rar cineva”), reprezentatã de jupân Dumitrache ca ex- pretenþia legatã de deþinerea cuvintelor ponent al mercantilismului ce deþine puterea „magice” ale succesului politic: „Vorbeºte economicã, are o resursã mediaticã abitir, domnule. Ãsta e bun de dipotat”), („Vocea patriotului naþionale”) ºi care iluzia cã discursul performativ este acelaºi doreºte sã obþinã ºi puterea politicã, mo- lucru cu realitatea. ment care ar consfinþi crearea oligarhiei. Spaþiul economic este dominat de Democraþia de la finele secolului al sistemul clientelar ce se naºte în jurul XIX-lea nu are nicio legãturã cu dreptul statului, mijlocit de partidul de constituþional care pleacã de la principiul guvernãmânt, existând însã ºi o zonã relativ suveranitãþii poporului. Democraþia nu autonomã, cea în care activeazã burghezia întruneºte condiþiile impuse de acest drept comercialã. ºi care sunt deduse din principiul Un exemplu al modului de producere autonomiei persoanei (Kant) ºi din cel al a sistemului clientelar este oferta fãcutã de libertãþii. Orice absenþã a autonomiei Tipãtescu de a i se da lui Caþavencu, persoanei (optzeci ºi cinci la sutã din printre altele ºi moºia Zãvoiu. Aºa cum populaþia ruralã a þãrii nu avea din ce trãi, domnitorul distribuie „bunuri” cãtre supuºi, susþine Zeletin în „Burghezia românã”) face la fel „partidul” distribuie bogãþia publicã ca libertatea sã însemne, cum spune 39 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Tocqueville: „un fel de libertate coruptã, „eticianul convingerilor nu suportã a cãrei practicã este comunã atât iraþionalitatea eticã a lumii”. Cauza? animalelor cât ºi oamenilor ºi care constã Dominaþia spaþiului public de intelectuali sã faci ceea ce doreºti. Aceastã libertate umaniºti care nu dispuneau de cunoºtinte este duºmana oricãrei autoritãþi; suportã manageriale ºi nici de competenþe admin- cu iritare orice fel de reguli; cu ea, istrative, dar al cãror discurs strãlucit dãdea devenim inferiori nouã înºine; este iluzia cã realitatea se poate schimba doar inamica adevãrului ºi a pãcii.”. prin simplã voinþã. Citind o apreciere fãcutã de acelaºi Faptul cã modernitatea pulverizeazã Tocqueville la adresa democraþiei acordurile dintre sistemele de valori ºi cã occidentale de la începutul secolului al uneori le pune în tensiune a fost de XIX-lea, anume cã: „revoluþia democraticã neacceptat de cãtre extremismele politice s-a produs în sfera materialã a societãþii, de la mijlocul secolului al XX-lea. Naþiunea fãrã ca în legi, deprinderi ºi moravuri sã ºi religia, pe e o parte, raþiunea superioarã intervinã acea schimbare care ar fi fost (partid, conducãtor), pe de altã parte au necesarã pentru a o face utilã”, realizezi fost considerate soluþii la chestiunea cã, la noi, ea nu a atins nici mãcar sfera dezacordurilor dintre valori. Amândouã materialã a lucrurilor, darmite sã purifice solicitau o credinþã absolutã. Cei care nu moravurile, cum gãsea de cuviinþã doreau sã-ºi trãiascã iluziile la cinema gânditorul francez cã ar trebui sã se (recomandarea lui Max Weber faþã de întâmple lucrurile. exaltaþii care nu sunt marcaþi de etica Încã de la începuturile sale democraþia responsabilitãþii ºi care nu ºtiu cã politica a tulburat moravurile prin corupþie ºi aºa a înseamnã a lucra cu forþele diavolului), ci funcþionat ea pânã în prima parte a secolului în pieþe publice, în cãutarea visului al XXI-lea. Ea s-a ilustrat nu doar în forma comunitar („familia e patria cea micã, vulgarã, aceea a cumpãrãrii alegãtorilor sau precum patria e familia cea mare”), îºi a mistificãrii rezultatelor de la secþiile de gãseau câte un „fanatic” precum Ricã votare, ea s-a manifestat prin încãlcarea a Venturiano („un june tânãr ºi nefericit, ceea ce Max Weber numeºte „autonomia care sufere peste poate ºi iubeºte la ariilor jurisdicþionale”. Culmea ironiei este nemurire”) care sã le strige „Ori toþi sã cã uneori aceastã încãlcare s-a fãcut în muriþi, ori toþi sã scãpãm”. numele luptei împotriva corupþiei. ªi apoi, În mod firesc, aceastã etapã a nici vorbã ca democraþia sã fie asociatã democraþiei constituþionale este sãritã în „ºtiinþei treburilor publice”, aºa cum vedea istoria noastrã socialã ºi se ajunge, „avant Tocqueville cã se întâmpla în America. la lettre” la ceea ce susþine Habermas, În istoria secolului al XX-lea vedem citându-l pe Schumpeter, în societatea cã reacþia la corupþie nu a fost însoþitã de modernã, în care democraþia produce o o cunoaºtere managerialã. De la bun „ordine a instituþiilor în scopul realizãrii început s-a considerat cã etica este unor decizii politice, în cadrul cãrora înlocuitoarea totalã a ºtiinþei administrãrii, indivizi obþin mandatul luãrii unor decizii iar când acestei viziuni i s-au adãugat prin intermediul unei concurenþe pentru concepte religioase rupte de context, gen voturile poporului”. Democraþia reprezintã destin, mântuire, ei bine, atunci au fost astfel mijlocul prin care se legitimeazã îndeplinite toate condiþiile extremismului dominaþia ºi se justificã decizia. Vorbim politic pentru care oamenii, grupurile, deci de prevalenþa administraþiei asupra organizaþiile, legile ºi contextele reprezintã parlamentului. Aºadar nu participarea obstacole ce ameninþã puritatea ideii, politicã solicitã democraþia, ci democraþia moralitatea, ordinea ºi dreptatea socialã. deschide o uºã potenþialã pentru participare Nae Ipingescu, seriosul, informatul, politicã, pentru autodeterminare. incoruptibilul, capabil sã tragã cu pistolul Întregul discurs al lui Ricã Venturiano va fi salvatorul patriei, aºteptat de toþi sã are în vedere noua logicã a guvernãrii, în facã ordine. care accentul cade pe guvernat, pe ceea Extremismul politic românesc din ce se întâmplã în mintea acestuia. Cu cât secolul al XX-lea îºi are originea în profilul numãrul celor care vor fi guvernaþi se democraþiei secolului al XIX-lea. Credinþa extinde, prin generalizarea dreptului la vot, absolutã a fost aceea cã etica convingerilor cu atât se extinde spaþiul îndatoririlor este suficientã în transformarea socialã, cetãþeneºti la întreaga populaþie: „cã nimeni neglijându-se în totalitate etica nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne responsabilitãþii, ºi folosim aici o distincþie impun solemnaminte pactul nostru weberianã. ªi tot de la Weber citire fundamentale, sfânta Constituþiune”. Altfel LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni spus, nimeni nu poate scãpa controlului Absenþa castei cavalerilor face ca elita exercitat de stat. noastrã feudalã sã nu fi fost marcatã de Vorbim deci de transformarea spiritul acesteia. Ca atare, demnitatea, ca „poporului” în „populaþie” care presupune raport al sinelui cu sinele, nu a reprezentat un cvasicetãþean, dar care este un actor o caracteristicã a individului filosofic-ju- fiscal, având obligaþii definite prin plata ridic care a ieºit din feudalism ºi a iniþiat taxelor ºi impozitelor, element vital în modernizarea societãþii, în contextul în supravieþuirea ºi funcþionarea statului. care principiul economic fundamental, cel Astfel se produce ºi la noi „identitatea de al acumulãrii primitive a capitalului, a fost interese între burghezie ºi puterea de stat, marcat de furt. pe care o descoperim pretutindeni la Dacã Pristanda îºi trãieºte viaþa în zôe, originea statelor moderne”. Tipãtescu o face în bios. El dispune, de În acest context problema umanã se altfel, de douã tipuri de resurse: unul este defineºte ca fiind aceea a supravieþuirii. derivat din statutul sãu de funcþionar Temerea legatã de supravieþuire este public, iar cealãlalt, din statutul de cea care-l marcheazã pe Pristanda. „de-o proprietar al unei moºii. Fãrã unul din pildã, conul Fãnicã: moºia moºie, foncþia aceste mijloace el ar intra în sfera lui zôê. foncþie, coana Joiþica coana Joiþica, trai, Asta explicã de ce Zoe (sic!) este îngrozitã neneaco, cu banii lui Trahanache, de gândul cã o soluþie la iminentul scan- (luându-ºi seama) babachii... Da’ eu, dal mediatic ar fi fuga împreunã cu iubitul. unde? Famelia mare, renumeraþie dupã Dispunând de securitate economicã ºi buget, micã”. având totodatã ºi libertatea de a face sex, Pentru a uºura înþelegerea celor spuse plãcerea purã permisã de absenþa de Pristanda vom recurge la distincþia pe angajamentelor familiale, Tipãtescu îºi care o fac grecii între zôê ºi bios: „zôê, asigurã o viaþã în bios, singura condiþie care exprima simplul fapt de a trãi, comun fiind aceea de a rãspunde solicitãrilor tuturor fiinþelor vii (animale, oameni, zei) venite de la „centru”, lucru care-i ºi bios, care indica forma sau maniera de garanteazã postul. De altfel întregul a trãi proprie unui individ sau unui grup”. sistem este orientat spre vârf. Dincolo de zôê nu existã decât moartea. Aceastã chestiune a sexualitãþii ºi im- Zôê este marcat de dreptul natural, cel care plicit, problema demograficã, reprezintã o legitimeazã violenþa. falie între douã lumi, un element ce Pristanda este în zôê. Chestiunea defineºte stratificarea socialã. Dacã iei sexului este strâns legatã de apariþia aceastã idee ºi o raportezi la noþiunea de copiilor. Pristanda are mari probleme cu „societate” ajungi la o concluzie dramaticã, procurarea celor necesare vieþii, pentru anume cã la nivelul de jos, al acelora care el ºi familia sa. Îi putem nega lui au asigurat capitalul demografic al þãrii ºi Pristanda sentimentul responsabilitãþii care au creat „realitatea româneascã”, atunci când el îºi pune problema salvãrii existã un amestec de insecuritate, fricã de copiilor, sentiment care se produce nu viitor ºi resentiment. ªi cum legea este în acord cu noþiunile de demnitate ºi încãlcatã de cel care are obligaþia de a o moralitate, ci prin negarea lor, în apãra, acest lucru amplificã nesiguranþa condiþiile în care nu are alternativã la generalã ºi micºoreazã, prin sistemul de chestiunea supravieþuirii? În aceste dependenþe, libertatea. condiþii, mai are furtul valenþe imorale? Insecuritatea nu este preþul pe care Ipoteza noastrã este cã modernitatea trebuie sã-l plãtim pentru un plus de moºteneºte starea de zôê a feudalitãþii libertate, aºa cum se petrece în lumea româneºti, a insecuritãþii, fapt care va con- occidentalã, ea este asociatã unui minus tinua ºi în prima parte a secolului al XX- de libertate. Cele douã, insecuritatea ºi lea ºi, în acest context, încãlcarea valorilor libertatea nesigurã constituie fundamentul morale ºi a legilor nu reprezintã o traumei în care trãieºte cea mai mare parte frãmântare interioarã. Corupþia nu este a societãþii româneºti. doar o problemã a sistemului politic, Distanþa între cei ce trãiesc în bios ºi corupþia este parte din mecanismul de cei ce trãiesc în zôê este, în ciuda vizibilitãþii supravieþuire. dintre ei, foarte mare ºi este marcatã de Absenþa capitalului moral ca resursã a absenþa empatiei manifestându-se sub dezvoltãrii nu trebuie cãutatã la nivelul celor forma: „sãtulul nu crede la ãl flãmând”. care trãiesc în care zôê, ci la nivelul celor Vorbim de o asimetrie legatã de „riscul de care trãiesc în bios, adicã elita societãþii, a trãi”. Ce se poate naºte din absenþa capabilã de a-ºi proiecta stilul de viaþã. empatiei sociale decât frustrare? 41 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 IDENTITATE ªI DIVERSITATE Petre Gheorghe Bârlea

FUNDAMENTA Prima gramaticã a limbii române scrisã în limba latinã

Prin editarea primei gramatici a limbii data redactãrii, paternitatea, descriind pe române scrise în limba latinã, Institutiones scurt structura ºi conþinutul textelor ºi Linguae Valachicae, în anul 2001, Prof. punând respectivele realizãri în relaþie cu univ. dr. Gheorghe Chivu, membru core- primele gramatici ºi dicþionare româneºti. spondent al Academiei Române, a oferit Gheorghe Chivu a procedat metodic. culturii române un dar la care aceasta avea Întâi, a luat cunoºtinþã de aceste texte din dreptul de mult timp (Institutiones linguae studiile menþionate, apoi a purces la Valachicae. Prima gramaticã a limbii transcrierea acestora, prin contact direct române scrisã în limba latinã. Ediþie criticã cu manuscrisele, începând cu anul 1986. de Gheorghe Chivu. Revizia ºi traducerea A fost o muncã benedictinã, cu atât mai textului latin de Lucia Wald. Bucureºti: dificilã în condiþiile în care cele douã tipuri Editura Academiei Române, 2001). de scriere – exemplele româneºti redactate Manuscrisul, aflat în colecþiile Bibliotecii cu slove chirilice ºi explicaþiile în latineºte, Arhiepiscopiei din Kalocsa, Ungaria, fusese scrise cu litere latine, evident – au devenit descoperit încã de la începutul secolului al aproape ilizibile prin impregnarea cernelii XX-lea, de cãtre Iosif Siegescu, titular al în filele manuscriselor. A urmat etapa unor catedrei de românã de la Universitatea din studii ºi analize parþiale: „Studii strãine Budapesta ºi deputat de Oraviþa, în Dieta despre vechi texte româneºti” (LR, autro-ungarã. Acesta l-a prezentat într-o XXXVI, 1987, pp. 539-541); „Un conferinþã þinutã la Societatea Filologicã din dicþionar puþin cunoscut: «Lexicon Budapesta (13 mai 1908), Cu puþin înainte compendiarum latino-valachicum» (SCL, (martie ºi aprilie 1908), revista clujeanã XXXIX, 1986, 6, pp. 471-476); „Giuseppe Rãvaºul semnalase acest important docu- Piccillo, Il ms. Romeno Asch 223 di ment. El a fost studiat de Sextil Puºcariu, Götingen (sec. XVIII)” (SCL, XV, 1988, cf. Istoria literaturii române. Epoca veche, 2, pp. 161-165, recenzie la studiul ºi ediþia Sibiu, 1930, pp. 243-244, apoi, parþial, de cercetãtorului italian publicate în Travaux cãtre Carlo Tagliavini, în 1932, interesat mai de linguistique et de littérature, XV, 1, mult de Lexiconul latino-valachicum, aflat 1987, pp. 1-148, a ghidului de conversaþie în acelaºi fond, la cote apropiate – întrucât, italo-român, alcãtuit din 1770, de cãtre un iniþial, se crezuse cã reprezintã pãrþi ale misionar italian aflat în Moldova) ºi, în aceluiaºi manuscris (Carlo Tagliavini, 1932, sfârºit, în „«Institutiones linguae „Despre «Lexicon compendiarium Latino- Valachicae», prima gramaticã româneascã Valachicum», în: Analele Academiei scrisã în limba latin㔠(LR XLI, 1992, pp. Române. Mem. Secþ. Lit., Seria III, Tom 11-18). Toate acestea au pregãtit volumul IV, p. 192). Profesorul Nagy Belá, de la propriu-zis, apãrut la Editura Academiei, Universitatea din Budapesta, s-a ocupat de Bucureºti, în anul 2001. Cartea este manuscris, la rândul sãu, între anii 1965- preþioasã, înainte de toate, prin ceea ce pune 1984 (cf. Gh. Chivu, 2001, pp. 7 sqq.). la dispoziþia cititorilor acum: Textele au intrat, ulterior, în atenþia Mioarei a) Mostre fotocopiate din aceste Avram, a lui Gheorghe Chivu – ambii de la manuscrise, începând cu filigranele hârtiei Institutul de Lingvisticã din Bucureºti, (destul de poroase, din pãcate, cu dedicaþia precum ºi a cercetãtorului clujean Mihai cãtre abatele Franciscus Xaverius Rhier, Gherman. canonicul catolic de la Oradea Mare (1762- Toþi aceºtia au realizat studii filologice, 1776), continuând cu referate care probeazã în cel mai bun caz, semnalând importanþã scrisul lui Grigore Maior (din 29-30 mai manuscriselor, încercând sã stabileascã 1772) ºi cu pagini din cele douã manuscrise. LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni b) Textul cu juxtã, respectiv textul româneºti propune anul 1770 pentru latinesc pe pagina din stânga ºi traducerea Institutiones linguae Valachicae, ºi intervalul româneascã pe pagina din dreapta, („în 1771-1776, pentru Lexicon compendiarum... oglindã”, cum se spune în limbajul În felul acesta, se stabileºte ºi o corectã tipografic). încadrare în istoricul gramaticilor româneºti În ciuda dificultãþilor de transcriere, din secolul al XVIII-lea. Gramatica editorul a respectat întocmai formele româneascã de la Kalocsa a apãrut la 13 ani realizate în latinã de autorul anonim de la dupã aceea datoratã lui Dimitrie Eustatievici 1770, inclusiv prin aºezarea în paginã a Braºoveanul (1757), a fost contemporanã cu paradigmelor ilustrative, prin redarea gramatica lui Macarie de la Sihla (1772) ºi a ortografiei, a abrevierilor care pot fi precedat cu un deceniu Elemente linguae înþelese uºor (&c, v

DIRECÞII ÎN POEZIA ROMÂNEASCÃ CONTEMPORANÃ MARIN SORESCU* (1)

Pentru Ion Pop, poezia lui Marin Marin Sorescu parodiazã în Sorescu s-a menþinut de la o carte la alta „la permanenþã de la volumul „Singur printre un nivel constant ridicat, poetul, printre cei poeþi” la volumul „La lilieci”. Parodia lui mai productivi ai literaturii noastre actuale, înseamnã de fapt un anumit fel de a privi opera în limitele aceleiaºi formule, ale cãrei lumea, cu bunãvoinþã, cu ironie, articulaþii au devenit, cu timpul, suficient de înveselindu-se ºi întristându-se totodatã. vizibile, pentru a mai putea menþine Aºa se explicã succesul de public pe care întotdeauna treazã conºtiinþa scormonitoare l-a avut poetul ºi rezervele pe care le-a a criticii.” (Ion Pop, „Poezia unei generaþii”, formulat critica. Al. Piru îl persifleazã: Editura Dacia, 1973, pag 299). „Aºa intitulatele poeme din volumul „La Marian Popa în al sãu „Dicþionar de lilieci” de Marin Sorescu nu sunt poeme, ci literaturã românã contemporanã”, scurte naraþiuni în prozã, fals transpusã în considerã lirica lui Sorescu „parodicã”, versuri, pentru cursivitate, în stilul umoristic opinând cã poezia sa e în acelaºi timp un al lui Mircea Damian, Ion Iovescu, ori, mai act original ºi inteligent de exegezã literarã.” curând, Amza Pellea, foarte gustat de Foarte elogios, Aurel Martin considerã public, îndeosebi când îºi interpreteazã el cã Marin Sorescu „s-a impus (ºi nu numai singur monologurile la Televiziune” (Al. în spaþiul naþional!) ca o personalitate Piru, „Poezia româneascã contemporanã”, poeticã dintre cele mai originale” (Aurel 1950-1975, pag. 180-181). Martin, „Poeþi contemporani”, Editura De-altfel, livrescul e nota principalã a Eminescu, 1971, pag 204). acestei culegeri, unde alteori putem identifica Petru Poantã vede esteticul creaþiei pe Geo Dumitrescu (ironizând viaþa rusticã) soresciene ameninþat de „artizanat”. ºi pe A. Pãunescu (emoþionându-se de „mieii „Începând prin a contesta ºi a parodia, poetul primi”) (Al. Piru, „Ramuri”, 12, 1973). „Simt sfârºeºte prin a propune o soluþie cã-n jurul meu ceva se scufundã/ ºi sunt existenþialã, sau o formulã... literarã.” (Petru oarecum trist” („Întoarcere”). Poantã, „Modalitãþi lirice contemporane”, Precursorii lui Marin Sorescu au fost Editura Dacia, 1973, pag. 276). citaþi mai toþi de critica literarã: Eugen Simion, în „Scriitorii români de Topârceanu, Minulescu, Queneau, azi”, preþuieºte efortul poetului de a se Prévert, Maiakovski, Urmuz; a fost citatã exprima direct, în contextul unei poezii care avangarda (suprarealismul), cineva l-a îºi cautã o formulã cât mai alambicatã, asemuit cu Charlot. apreciind ca „semn de inteligenþ㔠faptul cã O caracteristicã a poeziei lui este „pro- „simplificã versul ºi-i descreþeºte fruntea.” pria convenþie, împotriva convenþiei” (Ion Pop), „Sorescu este un critic al convenþiei * „Singur printre poeþi” (E.P.L., 1963); „Poeme” literare” (Ion Pop, „Poezia unei generaþii”, (1965); „Moartea ceasului” (Editura Tineretului, Editura Dacia, 1973, pag. 311). 1966); „Unde fugim de acas㔠(Editura Tineretului, 1966); „Poeme” (E.P.L., 1967); „Tinereþea lui Don Nu ºtim însã dacã în viitor lirica lui Quijote” (Editura Tineretului, 1968); „Teoria Sorescu are ºanse de reuºitã în partea ei sferelor de influenþ㔠(Eminescu, 1969); „Unghi” elegiacã, „gravã”, cum susþine Ion Pop, (Editura Cartea Româneascã, 1970); „O aripã ºi un picior (despre cum era sã zbor)” (Albatros, având în vedere cã încercãrile în acest sens Eminescu, 1973); „Astfel” (Junimea, 1973; din ultimul volum, „Astfel”, sunt foarte slabe. Editura Cartea Româneascã, 1974); „Norii” (Scrisul Marin Sorescu cu un ochi se-nveseleºte ºi Românesc, 1975). 45 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 cu celãlalt plânge oarecum, ne mãrturiseºte stabilitate.” Lucid, vorbeºte despre valoarea el însuºi. Aceasta este partea viabilã a operei relativã a operei literare: „Nici nu ºtii/ Când lui, este un „sensibil schimonosit”, cum se cascã sub masa ta un vulcan/ ºi dupã o spunea G. Cãlinescu despre Urmuz, ºi nu- zi de muncã/ Te poþi iscãli direct pe cenuºã” l putem vedea altfel pe Sorescu ºi-n viitor, („Creaþie”). Cuvintele sunt neputincioase în decât caricaturizând tragicul ºi dând gravi- faþa universului: „într-o zi mã voi ridica de tate ºi importanþã banalului. Poezia lui este la masa de scris/ ºi voi începe sã m㠄spectacol de inteligent㔠(Aurel Martin, îndepãrtez de cuvinte”. Dupã o suitã de „Poeþi contemporani”, Editura Eminescu, poeme programatice („Retroversiune”, 1971, pag. 216). „Fuge”, „Sepia”), ne asigurã cã lumea nu În primul volum, „Singur printre va reuºi sã recepteze cantitatea de hârtie poeþi”, Marin Sorescu parodiazã spiritual care se scrie; scriitorii, nu se ºtie de ce, se ceea ce este formal ºi exterior; ceea ce a vor rata înainte de debut, sau odatã cu el devenit manierã în creaþia unui poet sau a („Hârtie”). Totuºi, în „Portretul artistului” unei generaþii, descoperind-o în partea ei crede în durabilitatea operei lui: facilã; formalismul, expresia directã cu „Asemãnarea era atât de perfectã,/ Încât, orice risc, schematismul unei poezii de uitând sã mã iscãlesc,/ Oamenii au scris ei notaþie prost înþeleasã. singuri/ Numele meu/ Pe o piatrã.” Parodiazã pe marii poeþi ºi satirizeazã Atitudinea poetului este paradoxalã, ºi desfiinþeazã ceea ce se situeazã în afara tocmai pentru a ne descrie o faþã ascunsã talentului. Iatã-l identificându-se cu a lumii. Poemul „De douã ori” reia ideea, Arghezi: „Pândind pãcatele femeii,/ O a parcã pentru a ne convinge cã acesta este vãzut prin borta cheii” („Mâhniri”). Acelaºi sensul artei lui, ºi anume, descoperirea procedeu îl vom descoperi ºi in parodierea aspectului dual al firii: „Copacii au un hohot cântecelor de inimã albastrã ale lui M. R. de râs/ în coroana de frunze ºi o lacrimã Paraschivescu. Poetul îi stãpâneºte mare în rãdãcinã”, de aceea, poetul se uitã limbajul: „Boarfo! Nu þi-a fost ºucar/ Sã la lucruri de douã ori: „Odatã ca sã fiu bagi mâna-n buzunar?”. Întoarcerea vesel,/ ºi odatã ca sã fiu trist”. Ne convinge poeziei la istorie, la tradiþie o sesizeazã astfel cã arta lui este, de fapt, un rezultat Marin Sorescu la câþiva poeþi printre care al descoperirii firii, al paradoxului ei. În ºi A. E. Baconsky, intuind în acelaºi timp acest context, ºi receptarea artei lui este tipul abisal, frãmântat de întrebãri: „în dificilã, având în vedere înveliºul vesel, mine-un scit se cãuta pe sine,/ având drept superficial aparent ºi „miezul”, cum spune torþã marile neliniºti”. Pe Ion Horea îl el mal târziu, grav ºi trist. De aceea, în parodiazã pentru nota ostentativ pãºunistã: poemul „Capriciu”, îºi va citi opera „Chiar în minuta asta pe-al ºesului porthart/ scaunelor din sufragerie: „Scaunele sunt a mai cãzut o nucã ºi-un turchestan s-a foarte receptive/ la poezie dacã ºtii cum sã spart”. Prin filtrul ironiei sunt trecuþi Ion le aºezi”. Deci, poetul ne solicitã înþelegerea Gheorghe ºi A. Pãunescu, Ion Crânguleanu ºi receptarea la douã nivele ale lecturii: ºi C. Abãluþã, ultimul pentru poezia primul este cel superficial al fabulaþiei, care degeneratã în reportaj. Sesizeazã gratuitatea explicã succesul de public al poetului, al cripticului la N. Stãnescu: „Unul, douã / doilea constituit de semnificaþiile grave pe Unul douã trei / Oh, P1, P2, P4, P7, P9/ care le desluºim la o lecturã mai atentã. Au îngenuncheat zamfirul celor patru lei” Observãm, de exemplu, în volumul („Ferestre la cub”). Sunt parodiaþi însã ºi „Tinereþea lui Don Quijote”, o mai marii poeþi al literaturii universale: accentuatã preocupare nu numai pentru Lafontaine, Petrarca, Serghei Esenin, condiþia poeziei, cu acea libertate a spiritului François Villon, Baudelaire. faþã de motivele poetice, ci ºi un interes Marin Sorescu încearc㠄Libertatea deosebit pentru condiþia poetului, pentru de-a trage cu puºca”; spirit iconoclast în ipostazele în care apare: umil, neputincios, descendenþa lui Geo Dumitrescu, cautã sã mãreþ, faustic, demiurgic. κi va ucide elibereze poezia de tot ce a devenit chipul în oglindã (ca Ion Barbu în poemul convenþie ºi ruralism, sentimentalism, „Falduri”): „La sfârºitul fiecãrei luni/ Fac exces de modernism ºi lipsã de poezie. la marginea oglinzii/ O piramidã de capete,/ Cu volumul „Poeme” el este foarte ca Lãpuºneanu”. Sorescu este urmãrit de preocupat de arta lui; poetul cautã cuvinte dublul sãu multiplicat în oglinzi. Oglinda în care sã încapã lumea dezmãrginitã: este martora zãdãrniciei, gestul lui Sorescu „Scriu pe cutremure/ ºi dacã unele cuvinte fiind al conºtiinþei morale, dar ºi al celei îmi alunecã mult mai încolo,/ Numai scoarþa intelectuale, aºa cum apare ºi la Wilson pãmântului este de vinã/ Cu lipsa ei de Wiliam din poemul lui Barbu. LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ISTORIE LITERARà Emilia Motoranu

ALEXANDRU CIORÃNESCU, EXEGET AL LUI MIHAI EMINESCU

În acest articol, ne vom opri atenþia face din individ robul dorinþei oarbe de a asupra pasiunii lui Alexandru Ciorãnescu trãi. Moartea pare o stare de ataraxie, ca pentru poetul Mihai Eminescu. Încã din un echivalent astral al neutralitãþii somnului: 1933, Ciorãnescu semnala într-un studiu „vino somn ori vino moarte, pentru mine cã editarea criticã a poeziilor lui Eminescu e tot una”. Ciorãnescu concluzioneazã cã intrase într-o fazã definitivã. O datã stabilit㠄moartea e un fel de stare secundã, în care ortografia, ceea ce mai rãmânea de omul asistã fãrã a participa, transformat îndeplinit, un al doilea ideal care trebuia într-un Hyperion încã mai desensibilizat, realizat era: „un Eminescu comentat, un încã mai nemuritor ºi rece, ºi cu toate astea text al poeziilor însoþit de adnotãri prezent; numai cã, pentru a atinge filosofice, istorice ºi comparativ literare” nemurirea, muritorul trebuie sã moar㔠(Al. Ciorãnescu, „Comentarii (Ibidem, pp. 25-26). eminesciene”, în Viaþa Româneascã, Din punct de vedere al creaþiei poetice, Bucureºti, Anul XXV, nr. 12, 1933, p. 38). iubirea este un imperativ categoric: în faþa Cele câteva observaþii ale criticului ei, individul reacþioneazã într-un fel de stare Alexandru Ciorãnescu sunt însemnãri, care secundã, mânat de pulsiuni ºi tras înapoi ar fi putut sluji unui asemenea comentariu. de judecatã. Iubita e infamã între femei ºi Mai târziu, în studiul Un poet al cea mai „dulce’ntre femei”; bacantã ºi nedeterminãrii, criticul român precizeazã înger, sol al cerului ºi al fericirii ºi „un de- cã toatã poezia lui Eminescu „e strãbãtutã mon crud în suflet de noroi”. Din punct de fiorul constant al timpului ireparabil: al de vedere al poeziei, ezitãrile, bâiguielile ºi trecutului care e în realitate o moarte contradicþiile lui sunt revelatoare ºi graþie spornicã, al viitorului incalculabil ºi lor, pe Eminescu nu ni-l putem închipui totdeauna absent ºi al unui prezent lunecos, decât tânãr ºi îndrãgostit ºi, la un secol de strivit de ºuvoiul brutal al celor douã fluvii distanþã, poezia lui continuã sã fie care se alimenteazã reciproc” (Alexandru emblematicã pentru iubire; el a fost un Ciorãnescu, „Un poet al nedeterminãrii”, îndrãgostit de Iubire. Cum toate peisajele în Eminescu sub fiorul timpului, Bucureºti, descrise de Eminescu sunt compozite, for- Editura „Jurnalul literar”, 2000, p. 12). mate în gând sau visate, pentru poet, Trecutul istoric e o reprezentare dificilã a visarea nu produce numai iluzia timpului absenþei ºi trecutul personal este o absenþã regãsit, ci ºi imaginea timpului netrãit, a penibil reprezentatã. Ca un bun pierdut, fericirilor care n-au fost date sau a lumilor trecutul fascinant se opune prezentului ignorate. Visul implicã un somn al mârºav, în poemele Epigonii sau conºtiinþei, care nu poate produce decât o Scrisoarea III. viziune tulbure, o reprezentare distorsionatã Ciorãnescu identificã constantele a vieþii, care se formeazã cu spatele întors poeziei lui Mihai Eminescu: trecutul, la viaþã. „Aºa cum ºtie cã visul nu convinge moartea, iubirea, visul ºi arta. Intervenþia ºi iubirea nu satisface, poetul a învãþat cã lor în opera poetului este inegalã ca poezia, deºi nu vindecã, cel puþin face importanþã ºi deosebitã prin semnificaþie, suportabil ºi înfrumuseþeazã rezultatul dar se poate afirma cã este predominantã. advers al ciocnirilor cu realitatea, Astfel, pentru poet, moartea este un refugiu încredinþând imaginaþiei misiuni diferite mental ºi singurul adevãr absolut; moartea [...] Sensibilitatea muzicalã obþine o reprezintã singura realitate, viaþa fiind în participare confuzã ºi, cum spune Rosa schimb o iluzie. Delirul schopenhaurian del Conte, o desmaterializare a cuvântului, 47 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 dând loc unui concertino de gânduri Mircea Anghelescu, Târgoviºte, Editura improvizate ºi de improvizaþii gândite, în Bibliotheca, 2009, p. 25). care muzicalitatea, mai puþin evidentã decât Imaginea lui Eminescu antisemit se muzica purã, poartã totuºi un înþeles mai datoreazã mai degrabã unei atitudini explicit”(Ibidem, pp. 37-38). generale, îndreptate împotriva evreilor ºi a În articolele Eminescu ºi „judecãtorii fost declanºatã de faptul cã evreii formau retrospectivi” ºi Eminescu ºi problema „un popor întreg de mijlocitori naþionalã, Ciorãnescu atrãgea atenþia neproductivi”, „traficul ºi scumpirea asupra gândirii sociale ºi politice a poetului, artificialã a mijloacelor de trai nu este munc㔠pornind de la celebrelor imprecaþii contra ºi din aceastã cauz㠄evreul nu meritã tineretului format la Paris: „tinerimea care drepturi nicãieri în Europa [...] cum nu le astãzi îºi uitã limba ºi datinele prin cafenelele meritã niciun negustor”; cu toate aceste idei Parisului ºi care se va întoarce de acolo Eminescu a întreþinut o strânsã prietenie cu republicanã ºi îmbuibatã cu idei strãine [...] rabinul ºi filologul Moses Gaster (1856- Tinerii noºtri domniºori de la Paris [ ] 1939) ºi a scris cu interes ºi plãcere despre întorºi în þarã, sunt de o remarcabilã Teatrul evreiesc din Bucureºti. Dupã cum sterilitate intelectualã ºi vin plini de fumuri noteazã Alexandru Ciorãnescu, în prezent, ºi de pretenþii exagerate” (Idem, „Gândirea retrospectiv, Eminescu poate fi acuzat de politicã a lui Mihai Eminescu”, în Eminescu antiinternaþionalism, dar nu de sub fiorul timpului, Bucureºti, Editura anticosmopolitism, care nu este acelaºi „Jurnalul literar”, 2000, pp. 41-42). Este, lucru. desigur, surprinzãtor cã Eminescu nu ºi-a UNESCO a inclus în calendarul de adus amintit cã el însuºi fãcuse studii la comemorãri culturale pentru anul 1989 Viena ºi Berlin ºi cã frecventase cafenelele, numele poetului român, Mihai Eminescu. întorcându-se în þarã fãrã nicio diplomã ºi Recunoºtinþa Occidentului sau mai bine cu o mulþime de idei subversive. De spus a românilor aflaþi în exil, faþã de poetul asemenea, Eminescu nu poate fi considerat român s-a concretizat, cu ocazia anticosmopolit, ci mai degrabã un conser- Centenarului Eminescu, care a avut loc la vator, deoarece el a studiat temeinic, în Paris, în 16-17 iunie 1989: „Eminescu anii petrecuþi la Berlin, toate teoriile politico- nous solidarise avec la patrie perdue, que sociale dezbãtute în societãþile apusene. El nous avons toujours voulue telle qu’ il admitea cã legea depinde de starea naþiunii l’avait toujours rêvée. Sa présence est un ºi cã statul este o creaþie continuã a naþiunii symbole tout d’ abord. Il nous réconforte organizate, opinie pe care a gãsit-o et nous stimule, dans notre éloignement et exprimatã în Savigny, de unde o preluase dans notre misère, dans cette ville qui n’ ºi Karl Marx. était pas la nôtre et qui lui a ouvert les bras, Deºi nu vorbea ºi nu scria în francezã, comme à nous”(Alexandru Ciorãnescu, „À lecturile lui Eminescu în aceastã limbã erau la statue d’Eminescu”, în Centenarul numeroase ºi variate. Cita din textele unor Eminescu, Paris 1989, Madrid, Fundación mari clasici: La Rochefoucauld, Pascal, La Cultural Rumana, 1994, p. 315). Bruyère, îi admira pe Voltaire ºi Dupã cum Alexandru Ciorãnescu, Montesquieu. „Eminescu cunoºtea foarte însuºi, a cuvântat în cadrul Centenarului, bine literatura francezã a secolului al XIX- la dezvelirea statuii poetului, aflatã la câtiva lea. Citise pe cei mai mulþi din autorii la paºi de bustul lui Dante din Cartierul Latin: modã care alimentau cabinetele de lectur㠄Bronzul ºi marmura unui poet român, din Iaºi ºi din Bucureºti, George Sand, Paul aºezate pe veci la Paris, nu pot decât sã ne de Kock, Ponson du Terrail, pânã la umple de mândrie ºi sã ne bucure. Niciun Dumas-fils ºi Jules Verne, admirã pe român în exil, niciun român în general nu Tocqueville, prin care a descoperit „un va uita aceastã zi fastã, a cãrei profundã gust depravat pentru egalitate care împinge semnificaþie poate sã scape trecãtorului de pe cei slabi de-a voi s-atingã nivelul celor mâine” (Idem, „Bronzul ºi marmura”, în tari ºi care face pe oameni de-a prefera Jurnalul literar, anul IV, nr. 9-10, 1993, egalitatea în servitute inegalitãþii în libertate. p. 1). Este cunoscut faptul cã Eminescu a Citeºte de asemenea pe Renan ºi Taine ºi scris mult ºi a publicat puþin. Bibliografia este un familiar al prozei de suspense a lui operei sale ºi a diferitelor ediþii ale acesteia Théophile Gautier, pe care a imitat-o. [...] cuprinde 4612 titluri, iar 370 dintre ele sunt Eminescu cunoºtea deja, din adolescenþa traduceri. Totuºi, poezia lui Eminescu era sa rãtãcitoare, teatrul lui Victor Hugo” o „terra incognita” pentru publicul spaniol, (Idem, „Eminescu la Paris”, în Eseuri pânã la efortul scriitorilor Pablo Neruda ºi europene, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Rafael Alberti, care au tradus-o. Ciorãnescu LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni gãseºte asemãnãri între concepþia poeticã discuta. E o fidelitate a rimei sau a ritmului, a lui Eminescu ºi a poetului portughez asupra cãreia e uºor ºi uneori inevitabil sã Antero de Quental, un aspirant cãtre Nir- închidem ochii” (Ibidem, pp. 185-186). vana, conceputã la lãcaº al Nefiinþei, Totodatã se pune problema textualitãþii ºi absolutã negaþie a existenþei sau al oricãrui o formã credincioasã modelului nu este contact cu realul; pentru cei doi poeþi: neapãrat ºi bunã. „Cuvintele ºi frazele nu „moartea este sorã cu iubirea [...] Morte, sunt indiferente, pentru cã împreunarea lor irma do Amor e da Verdate” (Idem, formeazã mesajul poetic ºi sunt deci „Eminescu în traducere spaniolã”, în responsabile de precizia, de frumuseþea, Eminescu sub fiorul timpului, Bucureºti, de credibilitatea, de sensibilitatea mesajului” Editura „Jurnalul literar”, 2000, p. 58). (Ibidem, p. 186). Astfel, fiecare traducãtor Cum Ciorãnescu considera cã prin este obligat sã cunoascã valoarea poeticã traducere, orice poem îºi pierde o parte de sugestie a fiecãrui cuvânt. Al. din semnificaþia sa specificã, traducerea Ciorãnescu aminteºte faptul cã poezia ºi însãºi este „ca o oglindã ce deformeazã, în general discursul literar posedã, ceea ce dar care rãmâne totuºi o oglind㔠(Ibidem, J. H. Austin numea o performativitate p. 71). Problema greutãþii traducerii ºi a proprie, adicã o posibilitate de a simula intraductibilitãþii poeziei se aplicã multor realul pânã la punctul de a crea realitãþi prin poeþi. Vorbind despre fidelitate în traduceri, cuvinte, dacã nu din punctul de vedere al Ciorãnescu considera cã este „supunerea faptelor, cel puþin din cel al conºtiinþei care la intenþia poetului”: „Ceea ce ºtim acum le asumã. Criticul înþelege prin este cã avem în faþã un mesaj, un discurs performativitatea o calitate de a impune un poetic. Acest discurs trebuie tratat ca adevãr care nu existã, dar pe care îl discurs. Dar care sunt cheile de tratare a acceptãm. Mijloacele prin care se ajunge discursului literar? Pãrerile sunt multe. De la aceastã realitate sunt ceea ce numim artã exemplu, dacã discursul este ritmat, nu poþi poeticã, înþeleasã ca un fel de a articula sã traduci acest discurs ritmat în acelaºi discursul, „în vederea descrierii unei lumi tempo: sau dacã poþi, poate cã nu convine. globalizante, metaforice ºi paralele, care nu Dacã existã o coincidenþã fortuitã, cu atât se poate hrãni decât din confuzii agreabile, mai bine. Ritmul este un aspect particular din sugestii ºi din conotaþii, din uºi deschise al unui discurs, el este parte integrantã din spre peisagii care trebuiesc create de cititor, discursul poetic; dar nu se pierde cu iluzia cã el nu le creeazã, ci intrã în ele semnificaþia discursului ºi nu dispare prin spre a le trãi” (Ibidem, p. 188). dispariþia ritmului” (Alexandru Ciorãnescu, Alexandru Ciorãnescu vedea în «Despre arta traducerii », în Centenarul fascinaþia scrisului eminescian neliniºtile Eminescu, Paris 1989, Madrid, Fundación existenþiale ale unei exemplare „cãutãri de Cultural Rumana, 1994, p. 185). O altã sine”, în plan uman ºi cosmic, ceea ce problemã pentru traducãtori este rima, menþinea aspectele unei actualitãþi active, „tortura tuturor poeþilor, ºi mai ales a permanent polemice asupra „cazului” traducãtorilor”: „Traducãtorul care s-a Eminescu, oscilând între negaþie angajat ca sã rimeze este pe jumãtate mort, programatã ºi adoraþia supremã. Profesorul pentru cã se obligã la o lege care un este a împingea pânã în absolutul metafizic lui. Pentru cã se obligã la niºte cãutãri ruptura ºi evoluþia inversã a geniului barbare, care nu-l pot ajuta. Sã dãm un eminescian în raport cu Timpul. El remarcã exemplu: se poate întâmpla sã am nevoie expresia incapacitãþii de a tãlmãci în alte la sfârºitul versului de o rimã masculinã; limbi poezia lui Eminescu, pe care dar în limba în care traduc, în francezã de considerã o dovadã a unei modernitãþi ce exemplu, sã un dispun decât de o rimã nu se lasã cuprinsã în tipare fixe, ce nu se femininã. Atunci trebuie sã dau ocol, sã poate traduce prin echivalenþe obiective ºi rãstorn tot versul, sã trãdez pe poet ºi sã clare lingvistic, atâta vreme cât trãdez intenþia mea primã, pentru a satisface pasionalitatea ºi respiraþia vie a textului o condiþie care un este necesarã. Cu atât îºi menþineau ºi doza de obscuritate mai mult cu cât ºtim acuma cã poezia un subînþeleasã. Relaþia dintre eternitatea lui se confundã cu rima. [ ] Prin urmare Eminescu, adicã dintre continua lui viaþã rima poate fi de dorit, este o înfrumuseþare ideaticã ºi cantonarea noastrã în timp, a poeziei; toþi poeþii o ºtiu. ªi Eminescu a prin urmare, moartea noastrã prin ºtiut-o. Dar Oda în metru antic n-a avut negarea duratei, Alexandru Ciorãnescu nevoie de rimã ca sã fie o capodoperã. o percepea ca pe o stare a nepriceperii Rima poate fi înlãturatã; sunt fidelitãþi de în faþa demersului artistic ce refuzã sã tip conjunctural care se pot ocoli sau se clasicizeze. 49 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CRONOGRAF EMINESCIAN Nicolae Georgescu

ARGUMENT: IZVORUL ªI FÂNTÂNA (1)

Cultura noastrã a ratat momentul acestei carenþe instituþionale (cãci o enciclopedic al secolului al XIX-lea, enciclopedie înseamnã o instituþie, una accentuând în compensaþie istorismul. Ne care împlineºte definiþia unei naþiuni). Dau aducem aminte de criticismul de zeflemea un singur exemplu: la Cotul Donului din vremea lui Caragiale cu „Cioclopedica armata românã a suferit cea mai mare românã”, ºi înþelegem c㠄cioclii” ideii înfrângere a sa de la, sã spunem, Burebista au fost Caþavencii de peste veac. încoace. Ca sã aflãm ce-a fost la Cotul Încercãrile de recuperare din Donului, putem consulta o prima jumãtate a secolului al enciclopedie ruseascã în zeci XX-lea, prin momentul Gusti de tomuri (aproape o sutã) – Mircea Vulcãnescu, au fost – ori una polonezã, stopate brutal dupã Rãzboiul maghiarã, bulgãreascã, al Doilea Mondial, iar uncrainean㠖 toate în zeci „enciclopedia neagr㔠a de tomuri, cu suplimente ºi anilor 50, acea carte cu as- reluãri – ca sã nu mai pect de sarcofag ea însãºi, vorbesc de cele mult mai fiind fãcutã de instituþii ale voluminoase franþuzeºti, statului, a compromis ideea americane, nemþeºti etc. – prin ideologie. În anii mai dar nu ºi una de-a noastrã. luminoºi, sau mai translucizi, Chestiunea este cã acestea ai comunismului am avut o editurã de prezintã, fiecare în parte, punctul lor de profil enciclopedic, care ºi-a fãcut din plin vedere. Cuius regio eius religio – spune datoria elaborând enciclopedii tematice în latinul. O enciclopedie, apoi, ca sã fie foarte multe domenii – dar care, înainte credibilã, un fel de valutã forte a spiritului de toate, a construit în jurul ei un unei naþiuni, trebuie sã fie echidistantã în „miceliu”, un grup de intelectuali cu mare interiorul unei culturi, sã aibã forþã disponibilitate pentru munca instituþionalã, bazã proprie de date etc. enciclopedicã. Din pãcate, n-a mai fost Practic, trebuie lãsaþi sã se strângã la un timp pentru reveniri, pentru ediþiile loc un numãr de intelectuali, plãtiþi succesive, completate etc. – iar dupã 1989 neapãrat de cãtre societatea civilã ºi acest grup s-a disipat, nimeni nemaiavând neapãrat rãsplãtiþi de cãtre stat, aºteptaþi nevoie de el, iar indivizii îmbãtrânind ca sã-ºi constituie nucleul de studii, sã fiecare în solitudinea lui fãrã a lãsa urmaºi înceapã sã-ºi publice corpusul – ºi apoi în meserie Aºa se face cã noi, astãzi, nu lãsaþi sã funcþioneze. Unde vor duce? – avem o enciclopedie româneascã în mãsurã Iatã, vedem cu toþii filme actuale despre sã intre în dialog cu alte corpusuri elitele europene. Îmi stãruie în memorie enciclopedice. Avem însã, atâtea ºi atâtea unul italian, „Edera” cred cã se numeºte, istorii „cronologice” – iar dacã ne referim cu mari savanþi, medici, avocaþi, la literaturã, putem spune cã mai fiecare industriaºi etc. Foarte des apare acolo o istoric, chiar critic literar, propune în avocatã elegantã, autoritarã, care explicã, domeniu formula sa, una mai voluminoasã apãrã, acuzã, educã: ea stã la biroul ei decât alta, depãnând toate firul anilor de luxos ºi câteodatã se ridicã în picioare ca la adamii ºi evele autohtone. Nu intru, sã-ºi convingã clientul. Ei bine, atunci, aici, în amãnunte privind consecinþele în spatele ei, se deruleazã biblioteca LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni personalã cu acele tomuri masive, alburii credibilitate, pentru a fi etalon naþional cu chenare albastre pe cotor, aliniate, vreo dialogal în universalitate. ªi încã: drumul douã sau trei rafturi tapetate cu acelaºi istoriei este lung ºi nesfârºit în prezent – format. Lumea de bibliotecã recunoaºte al enciclopediei este infinit, pentru cã imediat „Enciclopedia universalis”, acea implicã cercul; istoria este ca un izvor, îmbrãþiºare în stil italian a întregii lumi enciclopedia ca e fântânã: izvorul vine cunoscute. Asta îl apãrã pe intelectualul spre tine, irigã, „înrâureºte”, aduce italian: enciclopedia din spatele sãu. În creºterea, „educ㔠– pe când la fântânã numele ei, sub scutul ei, poate aborda cele vii tu, intervine o selecþie aici implicând mai delicate, cele mai fierbinþi chestiuni nu numai liberul arbitru, dar ºi acel simþ, actuale Noi am devenit de poveste cu tot istoric în fond, al alegerii, al protestele noastre pe la porþile „chemãrii” – iar apele sunt la fel de enciclopediilor apusene, cu slogane de proaspete; apoi, de istorie te poþi sãtura tipul „Larousse-ul minte!” sau „Nu spune la un moment dat – de enciclopedie n-ai adevãrul despre noi!” Foarte bine, ni se cum sã te saturi odatã ce i-ai simþit rãspunde ferm, dar pe Larousse ce scrie? chemarea Una cautã ºi cerceteazã Scrie cumva cã este o enciclopedie arhive, „izvoare” va sã zicã, ºi-ºi creeazã româneascã? Dar enciclopedia ºtiinþele ei auxiliare – cealaltã elaboreazã româneascã, ea unde este? Vreau sã spun ediþii critice, bibliografii, biografii (cât cã aceastã mult visatã ºi doritã integrare de necesar ar fi, ºi la noi, un Institut europeanã se face prin instituþii, nu prin Biografic Român, un fel de IBR, care sã indivizi. Una e sã merg eu, marele X, la adune sub toate numele istoriei române Paris ºi sã dau mâna cu imenºii lor X, Y, ce se ºtie despre ele!...). Istoria, când se Z – ºi alta este sã ne vizitãm ca instituþii. referã la literaturã, implicã axiologie – Este ca o tubulaturã: þevile trebuie ºi reduce dintr-un condei ce nu i se pare îmbinate, nu furtunaºele, nu supapele de valoare – pe când enciclopedia trateazã refulare a presiunii Pânã atunci – adicã cu mai mult respect termenii În fine, pânã când vom avea instituþia funcþionalã istoricul ia decizii, trebuie sã ia deseori enciclopedicã proprie, sau pânã când ne- decizii; enciclopedia, s-ar zice, doar o vor face tot strãinii (pentru cã de un desfãºoarã lucrurile. Dar sã vedeþi ce dialog instituþional, la urma urmei, ei au autotelic mai sunt eu însumi când desfãºor mai mare nevoie decât noi; deocamdatã, argumentele pentru data naºterii lui însã, observ cã americanii, de pildã, Eminescu – ºi totuºi, în final, mã supun, nevând în traducere româneascã ca noi toþi, istoricului, care a decis altfel. „Enciclopedia britanica”, adicã Pentru cã aºa este: istoria stabileºte, americanã: ei au cumpãrat brandul de la adicã face stabile, de nemiºcat, multe englezi ) – perpetuãm în toate direcþiile lucruri. Într-un climat normal, firesc, de spiritul cronografului lui Moxa, un fel de existenþã egalã a acestor douã preocupãri destin de rezervã al culturii noastre, care omeneºti, deciziile se iau în acord. La noi, a devenit cale regalã. pentru cã trãim de mai bine de un secol Nu e locul, aici, nici pentru a face doar cu istoria în sânge, sunt lucruri sta- diferenþa între enciclopedism ºi istorism; bile, dar acordul nu mai trãieºte în inimã, o dezbatere pe aceastã temã ar fi, de în cord, acolo unde-i este locul – ci s-a altfel, necesarã. Destul cã istoria este instalat în creier sintez㠖 iar enciclopedia este analizã; Pentru a coborî din sfere teoretice prima are mereu înainte un scop domi- atât de înalte la opusculul nostru privind nant – cea de-a doua se înºurubeazã viaþa lui Eminescu, trebuie sã le spun alfabetic în termeni; prima poate fi cât cinstit cititorilor mei cã sunt rupt, muncit de scurt㠖 a doua, cât de lungã, cu de cele douã tendinþe. Vreau sã fac o reeditãri, completãri, aduceri la zi etc.; cronologie – ºi mã trage condeiul spre prima cautã o coerenþã, adicã o impune tratarea mai largã, cu aspect tematic, a din afarã, dinspre autor ori dinspre sistem subiectului. ªi invers: vreau sã de gândire, viziune etc. – cealaltã are o descrieriu pe bazã de documente – dar coerenþã interioarã, în sensul cã ce scrie timpul cronologic nu mã lasã în zãbavã. la litera „A” se potriveºte firesc cu ce În cele din urmã, rãmâne tensiunea – ºi scrie la litera „B” ori la alte litere; dacã fiecare poate lua ce-i convine de aici, nu se potriveºte – nu este credibil întregul, ori poate s-o accentueze, s-o mãreascã ºi o enciclopedie luptã pentru ori s-o micºoreze. 51 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 20 decembrie 1849 / 15 ianuarie Este lesne de înþeles, totuºi, cã poetul 1850. Sunt cele douã date ce-ºi disputã ziua îºi ºtia ambele date de naºtere, din familie, de naºtere a poetului. Pentru prima pledeazã dar ºi din copia de pe extractul de naºtere o însemnare a sa într-un registru privat al (care i-a trebuit sigur în relaþia cu diferitele Junimii: „Nãscut la 20 decembrie 1849 (de oficialitãþi) – ºi în particular (jurnalul Sf. Ignat)”, dar ºi mãrturia fratelui sãu, Junimii, de pildã) o declara pe prima, iar Matei Eminescu, din 1895, cã pe o Psaltire oficial, pe cea de-a doua. Data oficialã a a familiei, pe pagina albã unde se notau naºterii sale rãmâne 15 ianuarie 1850 stil diferite evenimente, stãtea scris de cãtre vechi (actualizatã: 27 ianuarie) – lãsatã Gheorghe Eminovici însuºi: „Astãzi, 20 posteritãþii prin voinþa consemnatã apãsat decembrie 1849, la 4 ceasuri evropeneºti, prin semnãturã, a tatãlui ºi bunicului s-au nãscut fiul nostru Mihail” (cartea nu matern. Patronimul Eminovici se regãseºte se mai gãseºte, sau se presupune a fi o în multe acte din zona Blajului, trãgându-se Psaltire a cãrei primã paginã, albã, este concluzia, de cãtre biografi, cã de aici ar ruptã). Pentru cea de-a doua datã pledeazã, fi venit Vasile Eminovici (1780-1844), care însã, actul de botez din 21 ianuarie 1850, în 1802 s-a fixat la Cãlineºtii lui semnat de tatãl copilului, Gheorghe Cuparencu, nu departe de Suceava, în Eminovici, ºi de bunic, Stolnicul Vasile provincia austriacã Bucovina aºadar, fiind Juraºcu, care la rubrica „data naºterii” dascãl de bisericã ortodoxã (fuga din zona consemneaz㠄15 ianuarie 1850”. Actul Blajului datorându-se, aºadar, dorinþei de poate fi interpretat, cum a ºi fost: toate a scãpa de uniaþie). Trebuie þinut cont ºi registrele de acest fel, din anii aceia, de faptul cã moºia Cuparencu se întindea aglomereazã în prima lunã a anului mai multe mult în nord-vest, cãtre Polonia, unde se naºteri ca de obicei, ceea ce denotã cã sunt gãseau sate întregi de români: ºi în Polonia prunci de peste an care n-au apucat sã fie se regãseºte frecvent patronimicul, sub botezaþi pânã la totalizarea de la sfârºitul forma Eminowicz, iar poetul însuºi era, anului precedent, ºi li s-au pus zile de naºtere uneori, ispitit sã-ºi descopere o ascendenþã aleatorii în anul curgãtor botezului. Numai de nobil polonez. Vasile Eminovici ºi soþia cã mai existã o mãrturie, poate indirectã dar sa, Ioana, mor în epidemia de holerã din sigur a poetului: în prefaþa la antologia de 1844 – deci poetul nu-i cunoaºte. versuri Rumänische Dichtungen, din 1881, Gheorghe, primul lor bãiat, tatãl poetului, Mite Kremnitz îl prezintã succint pe Mihail se naºte în 1812, învaþã carte la Suceava Eminescu „poetul pesimismului”, ºi trece în Moldova, unde este administra- „redactorul ºef al ziarului Timpul” – ºi pune tor al unor moºii. Luându-ºi rangul de anul naºterii în parantezã, dupã nume: 1850. cãminar, îºi întemeiazã gospodãrie la ªi mai existã încã o mãrturie, care poate fi Ipoteºti, dupã ce a stat, o vreme, la contabilizatã de partea cealaltã, a lui 20 Dumbrãveni. Se cãsãtoreºte cu Raluca decembrie 1849. Este o socotealã aritmeticã Iuraºcu (1876) ºi au împreunã 11 copii: fãcutã de poetul însuºi pe un manuscris: ªerban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe 1883-1849 (34 de ani). (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Dedesubt, notaþia: „78 de ani viaþa Maria (1848), Mihai, Aglaia (1852), Harieta mea întreagã. Atâta am sã trãiesc. (1854), Matei (1856), Vasile (?). Poetul Bãtrânul meu tatã tot astfel. Asta e este al ºaptelea copil la pãrinþi. Ruxandra, mãrimea constanãt de timp a vieþii unui Maria ºi Vasile mor din fragedã copilãrie individ de rasa noastrã. Vor fi urcãri ºi (fetele sunt îngropate în cimitirul din scãderi pe aceastã scarã, va fi o oscilaþie Dumbrãveni). Fãcând parte din mica infinitã în coadaptarea cu împrejurãrile. boierime a locului, Cãminarul Gheorghe Omul în sine om constant rãmâne con- Eminovici îºi permite chiar sã þinã la curte, stant.” (Pare o glossã pe tema poeziei sale câtva timp, un pictor austriac ce ne va lãsa Cu mâne zilele-þi adaogi.) Cãminarul va tabloul Ralucãi cu bogate bijuterii la gât ºi muri anul viitor, în 1884; scriind în 1883 pe degetele de la mâini. De asemenea, ºi scãzând anul 1849, deducem cã M. îngrijeºte de educaþia copiilor – pe care-i Eminescu însuºi avea în vedere, ca datã orienteazã cãtre studii nu la Iaºi, în de naºtere, 20 decembrie 1849. Dacã Moldova, ci la Cernãuþi ori Sibiu, în facem, însã, scãderea lui 78 din 1883, provincii imperiale. Portretul sãu, fãcut de rezultã anul 1804 – ºi nu mai ºtim la ce Corneliu Botez în 1909 dupã consemnãrile personaj de prin familia sa nãscut în acest celor care l-au cunoscut direct, ne aratã an ºi având acum 78 de ani se va fi gândit. cã poetul îi moºteneºte multe calitãþi: „Era

LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni un caracter ferm, o fire veselã în timpuri înnegrindu-se multe pagini de hârtie. Mai e bune ca ºi grele ºi originalã; vorbãreþ ºi de amintit cã Gheorghe Eminovici a fost plin de spirit muºcãtor. Fuma, nu bea. Avea ajutat de câteva ori în viaþã de ambasada talent de imitaþie a vocii ºi a miºcãrilor: imita Rusiei, pentru cã avea prieteni, ºtia limba – pe cepelegi, pe gângavi, pe boierii cu dar mai ales pentru cã moºiile lui Balº, pe tabietului ºi alte asemenea cu o extremã care le administra, se întindeau ºi dincolo iscusinþã. Bãtrânul Eminovici era înzestrat de România. cu o memorie fenomenalã a numelor, În privinþa Ralucãi, nãscutã în 1816, datelor etc., memorie pe care a moºtenit- este necesar sã amintim cã ea este din nouã o poetul. Cunoºtea în toate amãnuntele viaþa fraþi – ºi toþi sau aproape toþi ceilalþi se oamenilor însemnaþi din þara Moldovei gãsesc cãlugãri sau cãlugãriþe, între ei (boieri ºi boiernaºi), din care o parte s-a Jachift Juraºcu fiind stareþ la Mânãstirea scurs mai la urmã în Muntenia, împreunã Coºula (acolo unde Iorga va gãsi, în 1909, cu întreaga genealogie a neamului lor. Avea vechea traducere româneascã din Herodot o colecþie mare de scrieri româneºti ºi – iar studiile eminescologice aratã cã poetul cunoºtea adânc istoria þãrii. Avea darul a folosit expresii de limbã din ea pentru vorbirii, ºi un aºa de mare meºteºug de a Egipetul, dar mai ales pentru Scrisoarea istorisi cã zile ºi nopþi nu þi s-ar fi urât a-l III, considerându-se cã a consultat o copie asculta. Avea un glas sonor, muzical (poetul aflãtoare în biblioteca lui Vasile Pogor), iar Eminescu avea un frumos glas de tenor Olimpiada Juraºcu, stareþã la Mânãstirea care, cum vedem, l-a moºtenit de la tatãl Agafton – acolo unde poetul, copil, se sãu, dimpreunã cu celelalte însuºiri plimba adeseori rãmânând vara sãptãmâni intelectuale) ºi se exprima în cea mai curatã întregi ºi ascultând poveºtile ori cântecele ºi aleasã limbã româneascã. Concis în stil, locului. De ce aceastã alcãtuire, aceastã îi plãcea sã povesteascã întâmplãri ºi atracþie cãtre cele sfinte în familia aduceri-aminte din trecut. Cunoºtea bine Jurãsceºtilor – cu ºase sau ºapte feþe limbile: polonã, rusã ºi ruteanã ºi vorbea bisericeºti ºi Rareºa singurã mireanã, mamã biniºor franþuzeºte ºi nemþeºte ”. ªi-a de 11 copii? Sã nu alimentãm fantezia luat rangul de Cãminar în luna mai 1841, biografilor senzaþionaliºti – dar sã spunem de la domnitorul Mihai Sturdza, ºi le cã religiozitatea lui Mihai Eminescu avea povestea adesea copiilor cum s-a dus sã-i rãdãcini puternice în familia mamei. mulþumeascã, ºi acesta la întâmpinat cu vorbele: „Ei! Prin ce cârciumi te-ei tãvãli 1850 de-acu înainte?” – fiind obiºnuit cu noii iunie 15, iulie 3, iulie 10. ªerban, boiernaºi pe care-i fãcea care „dupã ce i-a Nicolae ºi Gheorghe figureazã în trei boierit, se tãvãleau prin cârciume ºi cataloage, ca elevi ai pensionului lui L. necinsteau boieria”. Matei Eminescu, cel Ferderber din Botoºani, unde în 1852 se care povesteºte episodul, mai spune: „Când va înscrie ºi Ilie. Au note bune la învãþãturã ne-a istorisit-o tata s-a pus Mihai pe un (se preda româna, franceza ºi germena). râs de nu-l mai puteam opri.” Mama, Raluca Iuraºcã, sau Iuraºcu, 1858 dar pe numele adevãrat Rareºa, „avea octombrie. Mihail Eminiovici se înscrie pretenþii de nobleþe faþã de tata zicând cã în clasa a III-a la National Hauptshule Iurãºceºtii, strãbunii ei, au fost boieri de (ªcoala primarã ortodoxã orientalã) din prima ordine” – povesteºte acelaºi Matei – Cernãuþi. Nu se cunosc actele pentru iar „tata n-o contrazicea, decât îi obiecta primele douã clase, dar tradiþia (amintirile cã, la drept vorbind, mai nobil a fost Donþu din 1909 ale unor foºti colegi) spune cã s-a decât Jurãsceºtii” – invocându-l, aºadar, pe înscris la aceastã ºcoalã de la 6 ani, din 1856, bunicul Ralucãi, un nobil „muscal dacã nu iar la rubrica „ce vrea sã fie” a scris „Dichter” cumva cazac” refugiat în Moldova ca sã (poet) – pentru cã tatãl lui, vãzând cã de scape de mânia þarului, prieten cu generalul mic îi place sã recite versuri, „îl lua în Jeltuhin care de câteva ori a venit pe la ei ºi zeflemea numindu-l poetul”. Se spune cã, i-a umplut de daruri. Suntem în Nord-Est, la înscriere, directorul ar fi exclamat: „Încã unde Botoºanii devin, pentru Moldova, un un Eminovici?!” În 1858, cei patru fraþi mai vârtej de limbi ºi o vatrã de genii româneºti: mari erau elevi tot în Cernãuþi, la Ober Gym- dupã Mihai Eminescu îi vom prenumãra nasium (liceul german, înfiinþat în 1808), între ele pe Nicolae Iorga ºi George Enescu, ªerban ºi Nicolae în cl. VI, Gheorghe în cl. pânã la Nicolae Labiº al secolului al XX-lea V iar Ilie în cl. II, cam nãzbâtioºi. 53 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 LECTURI Paula Romanescu

EMINESCU UNIVERSALUL

La Editura Bibliotheca, Târgoviºte, prevesteau parcã apariþia unei conºtiinþe 2016, a apãrut volumul (ediþia a IV-a revãzutã atotcuprinzãtoare în care cultura, istoria, filozofia, ºi adãugitã) Eminescu universalul, de creaþia literarã româneascã, sã-ºi afle într-o Dumitru Copilu-Copillin, un împãtimit de singurã respirare tipar nepieritor de limpezime. scrierile eminesciene a cãror traducere a Premonitoriu s-a dovedit a fi crezul apãrut pânã în prezent „în publicaþii tipãrite cãrturarului tribun al Revoluþiei din 1848, Simion ºi online editate în 85 de limbi, iar prin Bãrnuþiu privind ivirea pe cerul românismului programe de traducere automatã în 65 de „a unei stele mereu incandescente a neamului” limbi noi, totalul de 150 de limbi din peste nostru. „Când va rãsãri est Luceafãr pe cerul 250 de þãri”, cum menþioneazã autorul. Daciei, prevestea tribunul, [ ] poporul îi va Pe coperta I a volumului (în eterniza memoria cu mormânt albastru ce cer fãrã frontiere), de neuitare pe care i-l va înãlþa sunt presãrate spre înalt o mânã în inima sa cea recunoscã- de stele cu, între ele, toare, ca fãuritorul tinereþii Luceafãrul – vai!, atins de o limbii sale.” mânã de muritor (sau o fi chiar ªi „estui Luceafãr”, cum pãmântul care-ºi trimite spre trebuia sã poarte ºi un nume, i înalt fiorul din sete de s-a spus Eminescu. Dupã ivirea întrupare, din dorul lutului lui, multe au fost conºtiinþele care însufleþit de-a fi mai lângã cer!). l-au recunoscut de omul complet În colþul din dreapta jos – al limbii române, al frumuseþii imaginea poetului cu chip de sufletului românesc: Alecsandri, zeu – tânãr voievod, aºa cum Veronica Micle, Arghezi, ni l-a lãsat portretizat în marea Cãlinescu, Cãlinescu, Geo Salã a Paºilor Pierduþi de la Bogza, Noica, Sorescu ºi, lucru Universitatea Ieºeanã pictorul cu adevãrat de nepreþuit, întreg Sabin Bãlaºa cu puþin înainte de a se muta ºi poporul român care i-a îngânat versurile de la el sub iarbã, „veºminte de pãmânt luând” primele rostuiri de cânt îmbinat cu legãnarea Pe coperta a IV-a, peste acelaºi albastru codrului, cu valurile, ºi vânturile, ºi zborul infinit – câþiva nori albi din care se desprinde pasãrilor cântãtoare-cãlãtoare, ºi oastea cu un porumbel, tot alb (o fi sufletul poeziei?), flamurile, ºi codrul cu ramurile, ºi stelele-n cer sub care este caligrafiatã semnãtura poetului. deasupra mãrilor, ºi dorul, ºi dorurile, ºi durerea, Un sincer Bravo pentru concepþia ºi credinþa „înveliºului” acestei cãrþi foarte necesare, mai cu Sã nu-mi spuneþi cã mai sunt astãzi unii seamã în timpul nostru în care tot încearcã niºte fãcãtori de „palabre” care l-ar vrea pe Eminescu purtãtori de palavre sã-l înghesuie pe Eminescu pus la întunericul din debaraua care le este în debaraua întunecatã a gândului lor îngust. gândirea. Aceºtia sunt mãrunþii unor prea mari Cu o minuþiozitate de bijutier, autorul necunoscute pentru minþiºoara lor dedulcitã reliefeazã proporþia de aur pur cuprinsã în la urã faþã de tot înaltul ce s-a dovedit a fi mult receptarea operei poetului nepereche care a prea sus spre a-l putea ajunge dat limbii române înalt blazon de nobleþe, în Dar asta e altã (ne)poveste. toate graiurile de pe Planeta Albastrã: Lucrarea alcãtuitã de cercetãtorul Dumitru numãrul de poeme traduse în fiecare limbã în Copilu-Copillin dovedeºte imensa întindere a parte, studiile critice asupra creaþiei lirice creaþiei eminesciene în lumea ca o pajiºte de eminesciene, includerea lor în antologii de graiuri cãrora le va fi mereu dor de armonia din prestigiu care-l plaseazã pe poetul român între Cuvânt ca frumuseþe a spiritului, Adevãr ca marii poeþi romantici ai lumii. raþiune a inimii omeneºti, Viaþã ca secundã de În capitolul I – Predicþii adeverite, autorul iubire a muritorilor, pentru care pânã ºi zeii prezintã aspecte ale vieþii sociale ºi politice din nemuritori îi vor invidia de-a pururi anii de mijloc ai veacului al XIX-lea, care (continuare la pagina 56) LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EU Và CITESC PE TOÞI! Florentin Popescu

UN CONDEI ÎN SLUJBA ADEVÃRURILOR CARE-I SUPÃRÃ PE UNII

Tot amânând scrierea prezentei cronici mai trebui, credem, adãugate ºi alte câteva (nu din comoditate ori din cine ºtie ce motive virtuþi indubitabile: acribia, onestitatea, simþul ascunse, ci pur ºi simplu din dorinþa de a rãspunderii faþã de temele abordate, vedea cum este receptat volumul despre care incisivitatea ºi, ca un corolar al acestora, este vorba, Magda Ursache, „Noi vrem respectul faþã de adevãrul istoric-cultural Cuvânt! sau alte feluri de cenzurã”, Editura relevat de faptele atestate ca atare de Eikon, 2015) am ajuns în cele din urmã la documentele epocii. Toate argumentele, atent concluzia prefaþatorului sãu, Radu Mareº, studiate sunt puse în relaþie cu teza/ tezele care mãrturisea cu tristeþe cã, avute în vedere ºi cu ideea ce deºi a dat unor redacþii clujene se cere a fi demonstratã. mai multe cãrþi semnate de Cartea despre care scriem Petru Ursache alãturi de altele, transcende genurilor în care ar având-o ca autoare pe Magda dori sã o încadreze un Ursache „n-a înregistrat nico comentator ceva mai scrupulos, recenzioarã mãcar, nicio fiindcã este deopotrivã evocare consemnare”. ºi eseu, istorie culturalã ºi Desigur, cei care au rãsfoit pamflet, dar ºi un fel de „roman” volumul d-nei Magda Ursache politic dacã vreþi, al ultimilor (dacã de citit n-au avut, poate, cincizeci-ºaizeci de ani, poate cei timp sau dispoziþie) îºi poate mai convulsionaþi ºi contro- da lesne seama care sunt versaþi la o eventualã evaluare cauzele acestei tãceri, cu atât a istoriei României. mai surprinzãtoare cu cât Schimbarea de macaz poli- autoarea nici nu era la prima ei tic în 1989, dobândirea libertãþii carte ºi nici o scriitoare oarecare, ale cãrei de exprimare (poate cel mai mare câºtig al nostru creaþii sã fi meritat a fi semnalate, fie ºi fugitiv, dupã cãderea comunismului) cu tot ce s-a în paginile unor reviste literare. întâmplat înainte ºi cu tot ce a urmat dupã aceea Când se ºtie cã atât Petru Ursache cât ºi i-a oferit/îi oferã acestei scriitoare cu stofã de Magda Ursache au o notorietate culturalã luptãtoare (aidoma „rãzboinicelor amazoane”, naþionalã, ignorarea ultimelor lor apariþii zice Constantin Trandafir) un nesecat izvor de editoriale ridicã serioase semne de întrebare informaþii, cu subiecte niciodatã epuizabile, cu ºi trebuie sã punã pe gânduri multã lume. teme niciodatã perisabile, pentru cã ele au fãcut/ De aceea, corelând amintita atitudine faþã fac parte nu doar din istoria noastrã, ci ºi dintr- de cãrþile domniilor lor, cu opiniile lui Radu o enciclopedie a mentalitãþilor, a metamorfozelor, Mareº, credem cã acesta are întru totul a rãsturnãrilor de situaþie de tot felul, a dreptate sã afirme: „Criticul Magda Ursache... fariseismului unor contemporani, a trucajelor are câteva calitãþi speciale. Întâi, stãpâneºte adevãrurilor, a rãsturnãrilor de valori etc. limba ºi literatura românã, veche ºi nouã, ca o A spune cã dna. Magda Ursache face o fostã filologã cu zece pe linie. Ea ºtie tot, fãrã radiografie a societãþii româneºti din amintitul nicio glumã. Când atacã o temã sau un autor, interval de timp pare a fi un truism la este ca ºi cum le-ar fi pus radiografie în prealabil. îndemâna oricãrui câtã vreme pe mãsurã ce Sã mai adaug cã citeºte cu o conºtiinciozitate înaintezi în lecturã realizezi cã autoarea merge rarã în ziua de azi ºi are o memorie fabuloasã, mult mai departe. D-sa comenteazã ºi acuzã nu uitã nimic, iar bibliografia la care face totodatã, stabileºte relaþii între informaþii, între trimitere, când e cazul...e de aceeaºi fapte mai vechi ºi mai noi, demonteazã idei exhaustivitate intimidantã”. neconforme cu adevãrul gol-goluþ, Dar ca portretul propus de scriitorul stigmatizeazã unde e cazul, în fine deschide clujean, aci prefaþator, sã fie ºi mai exact ar cititorului largi porþi nu doar spre înþelegerea 55 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 propriilor ei aserþiuni ci ºi pentru judecãþi eminamente foarte sensibil ºi funciarmente personale, din acest punct de vedere cartea trãind un patriotism profund ºi adevãrat, nu fiind nu numai pasionantã, ci ºi incitantã, se lasã rãvãºit, cãutând în permanenþã cãi ºi cãpãtând, ca s-o spunem în termeni cât se mijloace de rezistenþã în faþa dezastrului. poate de comuni, caracterul unui foarte origi- Ne vorbeºte cu convingere despre nal roman pe care nu-l mai poþi lãsa din mân㠄normalitatea curajului” (argumentând cu pânã la ultima lui paginã. sacrificiul intelectualilor-martiri ai închisorilor ªi, precum în medicinã diagnosticul este comuniste), despre „trecutul mai-mult-ca- esenþial în orice fel de tratament, aºijderea în prezent”, despre „Fragmente din Hora Dezunirii”, cartea de faþã, fiindcã descoperind rãul ce despre „cãrþi care nu tac ºi nu uitã”, dar ºi despre trebuie stârpit din rãdãcinã, dna. Magda „dreptul la concordie, dreptul la Unire”, „o singurã Ursache propune ºi remedii. Recursul perma- Românie”, „ceva mai bun decât tãcerea”, ori nent al d-sale la istoria mai veche sau mai despre „mofturi, moftangii, mofteme”, arãtându- nouã, cu protagoniºtii care au scris-o, de cele se a fi, cum îºi intituleazã un capitol al volumului, mai multe ori prin trucarea ori falsificarea, în „În contra subiectelor tabu”. spiritul unor doctrine deopotrivã falimentare „Mie ne-uitarea ºi ne-iertarea mi se par ºi nocive, formeazã, ca sã zicem aºa, legitime, þin de etica memoriei”, îi mãrturisea dna fundamentul întregii lucrãri. Acestuia i se Magda Ursache, Luciei Negoiþã, într-un interviu adaugã, desigur, nenumãrate secvenþe de din 1914 ºi sub semnul acestui adevãr ni se par ultimã orã, dãunãtoare pentru culturã în a sta toate textele reunite în prezentul volum în general ºi pentru creaþie în mod special care, ca un uriaº insectar, sunt „fixaþi” pentru (cenzura economicã, proliferarea literaturii viitorime politrucii cameleonici, proletcultiºtii ºi „comerciale” ºi fãrã valoare în detrimentul colaboraþioniºtii, oportuniºtii, falsele elite ºi celei care, deºi are puþinã audienþã întreaga faunã care populeazã societatea momentanã de public, ar trebui tipãritã, româneascã a ultimelor decenii din România. coborârea dirijatã a valorilor ºi figurilor În niºte vremuri normale ºi într-o istorice în derizoriu, decãderea învãþãmântului democraþie realã, existentã ca atare ºi nu doar ºi multe altele). Dna Magda Ursache nu poate proclamatã, acest volum ar putea deveni – de rãmâne ºi nu rãmâne indiferentã la nimic din ce nu? – un bun material de studiu în licee ºi ce s-a întâmplat ºi ce se întâmplã în România facultãþi. Ceea ce la noi, cel puþin deocamdatã, din 1950 încoace, iar sufletul d-sale, nu se poate întâmpla.

(urmare de la pagina 54) cuprinde toate nuanþele limbajului omenesc reflectat în cântul eminescian de Eminescu universalul limbã românã! ªi nu ne-am referit decât la receptarea liricii eminesciene în alte limbi. Dar Valoarea documentarã a lucrãrii întocmitã în afarã de literaturã sunt artele care duc în de Dumitru Copilu-Copillin este cu totul felul lor mãrturie cum cã, în afarã de faptul cã lãudabilã ºi absolut necesarã. Dar cum despre poetul avea un nume, el mai avea ºi un chip – Eminescu ne mai rãmâne mereu ceva de spus pictura ºi sculptura ni l-a redat; mai avea ºi o (cum sã cuprinzi necuprinsul gândirii lui în indicibilã armonie a versului – muzica a fãcut mãrginirea noastrã!), cum mereu undeva pe ºi ea ce-au ºtiut mai bine sã redea muzicienii; Planeta albastrã ca o portocalã se va mai gãsi au venit apoi criticii, istoricii, filosofii, cineva care, cutremurat de frumuseþea poeziei matematicienii, astrologii, fizicienii ºi marele sale, sã-i tãlmãceascã nãprasnic de frumosul public din lumea celor care mai cuvântã vers „Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodat㔠, Deschiderea pe care uluitoarea invenþie ºi lucrarea aceasta ar trebui reeditatã an de an, a minþii omeneºti – internetul – o aduce în adãugitã iar ºi iar de alþi ºi alþi cercetãtori de-a comunicarea inter-umanã, va constitui de lungul timpului, pânã când pre pãmântul acum înainte o adevãratã Cale Lactee în care oamenilor „se va ivi un alt crin de tãria Luceafãrul românesc îºi va avea (veghindu- parfumurilor sale” iar limbajul lumilor va in- ne de-a pururi) locul lui menit din cer. clude ca pe un solitar nepreþuit cântul Oricine ar vrea sã afle ce s-a publicat ºi românesc sub pecetea Luceafãrului-Eminescu, cât din poezia eminescianã într-o limbã, într- oglindindu-se în apele înalte din cerul lui. o þarã, într-un continent, prin care l-ar purta Sã fie chiar întâmplãtor cã, din paºii sau ochii minþii, nu poate recurge la un enciclopedia internaþionalã Wikipedia, în anul ghid mai bun decât ampla lucrare a amintitului 2015, articolul cel mai consultat a fost cel cercetãtor român. despre Mihai Eminescu (peste 400 000 ªi astfel, icoana stelei care-a uitat sã mai accesãri), urmat de cel despre România cu moarã, va dura pe cerul sufletului românesc 317 000 accesãri ºi, pe locul al treilea, cel universalizat în omenesc, cu limpezi acorduri dedicat alfabetului limbii române! de vers eminescian, înveºnicindu-l cu o Urmãrind anexa – indice de limbi în care frumuseþe nepieritoare. a fost tradus pânã în prezent Eminescu, a-i Mulþumiri cercetãtorului Dumitru Copilu- spune cã alfabetul este prea sãrac spre a Copillin pentru aceastã excepþionalã lucrare. LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LITERE ªI SENSURI Ana Dobre

CUM AM PETRECUT ZIUA INTERNAÞIONALÃ A SCRIITORILOR

Îmi era puþin jenã, cãci, din multele scriitorul azi (cine e, e mai uºor de zile internaþionale propuse pentru a rãspuns )? Se mai uitã societatea spre celebra cine ºtie ce, totul ºi nimic, nu el?... ªtiþi, întreb pentru cã nu ºtiu. ºtiam cã existã ºi o zi internaþionalã a Ca sã nu cad în butoiul cu melancolie scriitorilor Mi-am revenit, însã, destul sau în celãlat mai mare, al depresiei, vã de repede, deºi culpa lacunei rãmâne , spun cã eu am petrecut foarte bine când, dupã un raid pe faimosul Google aceastã zi. Mai pe dimineaþã, ca sã fac (pronunþat de personulitãþile zilei ºi un excurs al zilei, am învãþat niºte tineri goagãl), mi-am putut da seama cã nici sã citeascã ºi sã scrie, educându-i ºi alte feþe mai simandicoase habar nu instruindu-i, instruindu-i ºi educându-i, aveau, pasându-ºi de la una la alta sarcina dupã onor programele de liceu de astãzi, de a pregãti, în pripã, manifestãri dedi- cine ºtie, poate vor ajunge cândva ei înºiºi cate mãreþei zile ºi se prevalau de scriitori, intrând în breaslã, dupã ce vor obiºnuinþa de a scrie zilnic, altfel spus, de face dovada alfabetizãrii, vorba lui I. L. a se sãrbãtori zilnic, fãrã sã simtã nevoia Caragiale: cã pentru cine a învãþat sã uneia speciale. citeascã, cel mai greu e sã nu scrie La acest raid, am putut afla cã: ideea Dupã asta, cum am spus deja, am unei astfel de sãrbãtori a avut-o navigat pe internet (aº spune mai direct, scriitoarea C.A. Dawson Scott, ea, adicã, argotic, cum se foloseºte în vorbirea ideea, devenind fapt prin Decizia adoptatã informalã, am cãlãrit internetul) ca sã la cel de-al 48-lea Congres Internaþional mai aflu una-alta despre unii, despre alþii. al PEN (Poets, Essayists, Novelists) Club Dar aici, permiteþi-mi, vã rog, sã fac o din 12-18 ianuarie 1986. Ba, mai mult, digresiune. Limba noastrã este mai mi-am îmbogãþit cunoºtinþele – niciodatã inteligentã decât noi. E vorba de nu ºtim suficient, niciodatã nu le ºtim pe tranzitivitate ºi de reflexivitate, nu-i aºa? toate, un truism ce trebuie, totuºi, A naviga presupune a cãlãtori cam la repetat , cã un PEN Club a fost înfiinþat voia întâmplãrii. A cãlãri internetul e mai în þara noastrã în 1923 ºi cã, printre plastic, întrucât presupune asociaþia cu o iniþiatori a fost chiar Liviu Rebreanu! imagine concretã: eºti un prinþ, stãpâneºti Bref, avem o tradiþie Nu ºi în a o un cal nãrãvaº, cauþi, alegi, traversezi sãrbãtori, cãci multele blestemate pãdurea de simboluri, deci îþi alegi probleme insolubile ne þin departe de direcþia, nu te laºi purtat ca o frunzã în foarte multe ori. vânt. Nu reiese de aici inteligenþa limbii, Manifestãri încropite au fost, totuºi. stãpâna noastrã?... Am încheiat Nu de anvergura pe care, poate, ar fi digresiunea. Aºa am aflat, cum mai trebuit sã o aibã o asemenea zi. Când te spusei, despre Ziua Internaþionalã a gândeºti cã existã atâtea zile Scriitorilor. Pe la TV, n-am auzit, la ra- internaþionale – cea a scobitului în nas dio, nu mai spun – nu le prea frecventez, sau în urechi, de exemplu, de maaare de când cu toate cele, ºtiþi importanþã pentru þarã ºi umanitate, dumneavoastrã mai bine ca mine. pentru sãnãtate, pentru mediu etc., ce Mã declar un om al timpului meu: îmi mare scofalã ar fi cu aceasta? Pe cine aleg informaþia utilã, o recuz, ca pe un mai intereseazã aceastã ocupaþie, meserie martor subiectiv ºi rãu-intenþionat, pe cea sau cum i-o mai fi zicând? Ce mai este venitã, aleatoriu ºi agresiv, pe canalele 57 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 media sau pe facebook (a se vedea/citi modelul „intelectualilor” de azi de la spusele lui Umberto Eco în chestiune!...). Beciul Domnesc, ºi ca sã-ºi mai scurteze Aºa se face cã, dupã aceste etape din cea grea caznã, poate, chiar sã o extrem de fructuoase, m-am apucat de anuleze, ar fi pus în versuri poveºtile lui citit într-o zi a scrisului... ªi, pentru cã-mi Esop pe care ºi aºa nu le revendica doream sã evadez din timpul meu istoric nimeni O iau de bunã ºi pe cea cu Fedru, cãruia i-am dat atâta vamã, m-am dus tot sclav ºi el (parcã scriitorul ar mai putea pânã hãt-departe, prin secolul al IV-lea fi ºi altceva!...), care Fedru a adaptat – al V-lea î.d.Cr., ca sã-l vizitez pe fabulele grecului în limba latinã. bãtrânul Esop, care ar fi trãit, spun unii Acuma, dacã eu iau o fabulã de-a lui pe la 620-564, iar alþii spun cã pe la 620- Esop ºi o rescriu din perspectiva 520 î.d.Cr., ºi despre care se mai spune postmodernitãþii, cu ce aº fi mai prejos cã ar fi fost un monstru diform, de o de Socrate sau de Fedru? O sã spuneþi urâþenie incomensurabilã. Astãzi, i-am cã atâta tupeu (lipsã de modestie ar fi spune monstru sacru, nu? Dar atenienii, varianta elegantã) n-aþi mai vãzut. Dar poate, rãsplãtindu-l pentru fabula cu eu vã întreb: mai este modestia o calitate broaºtele, i-au fãcut pentru eternitate o undeva în afarã de fabule? Nu a devenit statuie frumoasã, punându-l pe marele tupeul brandul contemporan?... Lisippus sã-l modeleze, ca sã ºtie toatã Cum vi se pare fabula Mãgarul în lumea cã zvonul cu urâþenia era doar o blanã de leu? Sã v-o reamintesc: simplã basnã, o scorniturã, o izvoditur㠄Într-o zi, un mãgar a gãsit o piele de pornitã din invidie. Mai presus de aceste leu, lãsatã de cãtre vânãtori sã se usuce rumori ºi colportãri este ideea cã, de fapt, la soare. Mãgarul ºi-a pus blana pe el nici n-ar fi existat! ªi, la drept vorbind, ºi a pornit cãtre satul sãu natal. Pe de ce ar mai fi existat, când fabulele mãsurã ce mergea, toate fãpturile s-au scris singure, iar noi, urmaºii, fugeau din calea lui, atât oameni, cât ºi întrecem pe toþi în frumuseþe, inteligenþã animale, lucru care îl fãcea sã se simtã ºi talent?!... foarte mândru. Încântat de efectul pe Se mai spune cã Esop ar fi fost sclav care îl fãcea ºi-a ridicat vocea ºi a – sclav al scrisului, desigur, cã, altfel, slobozit un rãget, dar atunci toatã lumea ce altã sclavie i s-ar fi potrivit? Mai spun ºi-a dat seama cine era el, de fapt, iar unii ºi alþii, printre ei, chiar Herodot, stãpânul sãu, pentru cã îl bãgase în „pãrintele istoriei”, cã ar fi fost ucis de sperieþi, i-a tras o bãtaie sorã cu locuitorii din Delphi, cãci era prea sar- moartea. La scurt timp dupã aceea, castic, iar ei se simþeau insultaþi în vulpea a venit la mãgar ºi i-a spus: «Eh, inteligenþa lor anticã ºi de demult. Alþii te-am recunoscut dupã voce»”. Lucian spun cã ar fi furat bani de la Cresus, Blaga spunea ceva semãnãtor: poþi fura sponsorul/finanþatorul sãu, iar alþii, penele altuia, dar nu poþi zbura cu ele! câþiva, cã ar fi furat, ca Jean Valjean, o Dar mie nu chestia cu impostorul cupã de argint. care, din prostie, se autoglorificã, mi se Mie mi se pare cã Esop prea pare atât de grozavã. Astea sunt prea seamãnã cu sclavii scrisului evidente, toatã lumea le vede, mai ales dintotdeauna. Aceleaºi lumini ºi umbre cã le repetãm de atâta amar de secole, le însoþesc existenþa, aceeaºi suspiciune, anume cã impostorul dacã nu-i fudul, aceeaºi neîncredere socialã, ca sã nu nu e impostor destul, cã haina face pe mai socotim deliciile colportãrilor inter- om, dar numai pânã la gât/cap sau pânã ºi intratextuale. În plus, pe Esop deschide gura A mai spus-o în felul contemporanii l-au dispreþuit tot timpul, sãu ºi La Fontaine în Gaiþa împodobitã sã-i admirãm pentru consecvenþã?..., cu pene de pãun, ca sã satirizeze pe deºi stãtea la masa cu domnii (sau, plagiator. Pe mine mã frapeazã vulpea poate, de aceea?...) – Periandru, Solon, aia din final, care dupã vorba „dupã dupã cum ne spune Aristotel în rãzboi mulþi viteji se-aratã!”, vine ºi Retorica, deºi l-a susþinut pe Pisistratus, aþâþã focul. Ea ºtia de multã vreme spunându-le atenienilor fabula Broaºtele adevãrul, doar cã nu l-a spus mai care îºi doreau un rege. devreme Eu iau de bunã ºi afirmaþia lui Platon Astãzi avem peste tot mãgari în piele din Phaedon, cã Socrate, când era în de leu. Dar, ce te faci cu vulpile închisoare, ca sã-ºi alunge urâtul, dupã atotºtiutoare, caline ºi ductile?...

LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EXERCIÞII DE REGÂNDIRE Sultana Craia

VIAÞA DIN TERFELOAGE

Necercetate multã vreme, comori nostru de când se cunosc formaþiunile ignorate ies la ivealã din arhive în ultima statale româneºti. vreme, prin competenþa, talentul ºi Din abundenþa de informaþii conþinute rãbdarea unor arheologi ai hârtiilor prãfuite, în istoria socialã ºi psihosocialã a Constanþei cum este Constanþa Vintilã-Ghiþulescu. Vintilã-Ghiþulescu cele mai frapante dintre Între cãrþile sale, care aduc la luminã viaþa lucrurile care rãmân actuale ºi azi (cu o româneascã a secolelor al XIX-lea ºi XX, întrerupere în jumãtatea de secol a regimului publicate în seria Istorie. Societate. comunist) privesc clasa (redusã numeric, Civilizaþie a Editurii Humanitas, Evgheniþi, dar decidentã) celor bogaþi, mai precis ciocoi, mojici a fost oligarhia, „evgheniþii”. Bogaþi reeditatã, ceea ce indicã un cu trecut secular, cu neamuri succes neaºteptat, date fiind pomenite de cronicari, sau presupusa indiferenþã a bogaþi de datã recentã (sau publicului. Drept este cã ºi foarte recentã), ciocoi adicã, titlul (ºi subtitlul „Despre aceºtia au, de-a lungul sutelor obrazele primei modernitãþi de ani, acelaºi compor- româneºti, 1750-1860”) tament, ºi anume unul con- este pitoresc ºi atrage, dupã servator, egoist, duplicitar, cum pitoresc sunã diverse ostil progresului, corupt ºi titluri de capitole ºi rapace. subcapitole: Filotimie ºi Douã caracteristici dominã slugãrnicii, Marhioale ºi în profilul lor (i)moral, marghiolii, Musiu ªarlã ºi vanitatea extremã ºi lãcomia Madama, De la Lina þiganca la Madame maladivã, dublate de ostentaþie, dispreþ Helene despre slugile particulare, Tirania pentru tot ce este diferit ºi interesul propriu menajului º.a.m.d. pus pe primul plan în orice acþiune. Documentele oficiale sau particulare Deºi tot în aceastã rubricã am recenzat din arhive, din biblioteci, presa vremii, memorii ale unor persoane din aristocraþia studiile de specialitate din voluminoasa ºi (mai mult sau mai puþin autenticã) diversificata bibliografie studiatã româneascã, în care secolul al XIX ºi recompun, graþie talentului cu care sunt începutul secolului XX au adus în mod cert valorificate ºtiinþific (ºi în acelaºi timp o anume calitate intelectualã, moralã literar) o lume care traverseazã opintit, cu (relativã) ºi comportamentalã, adicã reculuri ºi salturi mici, ori târâº-grãpiº, biblioteci, educaþie, maniere, patriotism, vremuri de schimbare. Deºi aflatã la eleganþã ºi discreþie, trebuie reflectat asupra distanþã de 3-2 secole de a noastrã, cea de faptului cã memorialistica este inevitabil azi, societatea româneascã a pãstrat în mod subiectivã, spre deosebire de documente. uimitor niºte constante psiho-sociale. ªi Adevãrul este probabil undeva la mijloc sau, dacã ar fi sã coroborãm informaþiile cu alte poate, dupã 1860 moravurile s-au mai cãrþi cu caracter istoriografic dintre cele ameliorat, datoritã educaþiei, influenþelor comentate în prezenta rubricã, am observa occidentale ºi schimbãrii de generaþii. Iar cã ºi mãrturii din epoca brâncoveneascã, dupã 1990 noii îmbogãþiþi, de obârºie deloc ºi faptele din Istoria României în date înaltã, au reluat procesul de la zero, ºi va confirmã fenomenul pentru tot trecutul fi nevoie de alte trei sute de ani pentru ca

59 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 urmaºii lor, ai „ciocoilor” ºi „mojicilor” cu toþii neinstruiþi, grosolani, înapoiaþi, au abia sãltaþi acum sã se ºlefuiascã. în schimb obsesia de a epata nu doar prin Cum arat㠄evgheniþii” de la 1750- mãrimea inelelor, a bãrbilor ºi cãciulilor, 1860? Dupã un veac de adaptare la regimul ci ºi prin titluri, decoraþii, diplome pentru fanariot (dar în care nu s-au estompat nici merite iluzorii. Domnii le distribuie fãrã nãravurile anterioare) observatorii economie, astfel încât prin exces, ele se contemporani lor „au fost foarte frapaþi de devalorizeazã de la sine. Puterile strãine comportamentul lor: slugãrnicie ºi ipocrizie servite de slugãrnicia evgheniþilor adaugã faþã de domnul fanariot sau faþã de oricare ºi ele risipa de false valori. altã persoanã cu oarecare autoritate, „Când mai toþi marii boieri deþin suspiciune faþã de orice strãin, orgoliu, aceleaºi decoraþii, cordoane, diplome, cum infatuare, mândrie nemãrginitã faþã de se mai putea stabili o ierarhie a valorilor? ceilalþi membri ai elitei sociale, autoritate Unele dintre ele reflectã fidelitatea faþã de ºi grosolãnie faþã de cei mici”. o putere sau alta, iar atunci când pe pieptul Ceva, dupã cum se vede, foarte ac- aceluiaºi boier sunt etalate ºi crucea tual, mai puþin blazonul. Sfântului Vladimir, ºi ordinul „Niºan Stãpâni pe toate resursele þãrilor Iftihar” întrebarea fireascã se leagã de române, boierii sunt nemãsurat de bogaþi, loialitatea faþã de un regim sau altul.” dar niciodatã destul, dupã pãrerea lor. ªi acum, dar la final de mandat, Demnitatea personalã nu existã. Existã preºedinþii împart decoraþii, dar ele nu numai duplicitate abjectã, egoismul feroce se mai afiºeazã. În schimb doctoratele ºi nimic nu se poate dezvolta din cauza distribuite în acelaºi spirit de acestei oligarhii distructive ºi a clientelei universitãþi, împreunã cu titlurile de sale omniprezente. „Doctor Honoris causa” înlocuiesc cu Iatã mãrturia secretarului Alexandre succes milosteniile vanitãþii. d’Hauterive: „Cât despre aceºti boieri, atât Dar istoria merge înainte, ajung ºi la de umili când stau în picioare ºi cu capul gol boierii ºi ciocoii români alte modele, copiii în faþa domnului ºi care tremurã când lor, crescuþi în delãsare de slugi „ticãloase”, vorbesc cu Mãria Sa Vodã, îºi bat joc de el sunt mai educaþi de guvernante, apoi pleacã în sinea lor ºi, când ies de la Curte, spun la studii ºi se întorc schimbaþi. ªi cu voinþã felul lor de a gândi unor persoane care îl vor de schimbare. Ei au revelaþia corupþiei ºi repeta domnului; zisul domn se teme mai înapoierii cultivate de pãrinþii ºi bunicii lor mult de ei decât este temut «de aceºtia». Îi ºi vor, cum se spune acum „o þarã ca plãteºte ca sã tacã, acordã dregãtorii tuturor afarã”. Greu de fãcut! Bãtrânii ruginiþi au celor ce nu-i stau la inimã ºi niºte lefuri puterea ºi sufocã orice încercare de prietenilor, care ar muri de foame dacã n-ar ridicare a unei clase mijlocii avea putinþa sã-l fure, când nu le oferã chiar întreprinzãtoare, independenþe, productive el mijlocul de a «putea» fura Moldova.” ºi inovatoare. Tinerii sunt detestaþi, Aceste purtãri consemnate de d’Hauterive, ironizaþi, pedepsiþi, alungaþi, ca sã nu fure confirmate ºi de alþi observatori, se regãsesc cumva viitorul tombaterelor. Împiedicaþi sã în comportamentul aristocraþiei. Sfidarea profeseze, cãci munca e o dezonoare în puterii are loc în orice moment. Pentru a mentalitatea boierimii cu fumuri. impune o mãsurã, domnul are nevoie de Aºa cã dupã 1848 mai e nevoie de o acordul ºi, mai ales, de bunãvoinþa ei. Marii generaþie, de formarea unei burghezii ºi de boieri, dregãtori în aparatul de stat, trebuie copiii acelor tineri a cãror miºcare eºueazã sã fie „rugaþi” pentru a duce la bun sfârºit o pentru cã încã nu formeazã o masã criticã, atribuþie, trebuie împinºi de la spate. Pitace pentru ca evghenþii ºi ciocoii sã fie treptat domneºti peste pitace domneºti le cer la infinit neutralizaþi sau eliminaþi biologic. „Mojicii”, sã vinã la slujbã, sã ia seama la atribuþiile sãracii, îºi pãstreazã condiþia încã multã dregãtoriei, nu numai la foloasele ei. vreme, dar nu ei fac istoria, ei doar o Încercãrile de reformã ale lui Alexandru îndurã, cu resemnare sau fãrã conºtiinþa Ipsilanti (1774-1782) n-au avut sorþi de cã pot schimba ceva. izbândã din cauzã cã cei în mãsurã sã le punã Fiecare capitol din cartea Constanþei în aplicare mai întâi s-au împotrivit, nu pe Vintilã-Ghiþulescu poate sta la baza altei faþã, ci prin delãsare”. sau altor cãrþi. Oricum, volumul deschide Eficienþi numai în propriul interes, foarte multe teme de comparaþie, evgheniþii ºi ciocoii crescuþi pe lângã ei, reflecþie ºi analizã. LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI Bogdan Stoica-Gãeºti

STUDIA LITURGICA – INEDITUL ªI ACTUALITATEA UNUI VOLUM*

„ dupã ce ne-am obiºnuit sã privim soarele în apã, putem sã ne îndreptãm privirile ºi spre lumina lui.” (Sf. Vasile cel Mare)

Am preluat ca motto acest pasaj, citat alþi autori, care confund㠄aghiologia” cu în lucrarea pe care o recenzãm cu acest „aghiografia”, Pr. M. Vîlciu utilizeazã corect prilej, deoarece considerãm cã primul con- în titlul celui de-al doilea studiu primul termen. tact cu teologia pe care îl are un om, este Alþi termeni analizaþi sunt: „deiform”, cu teologia practicã, încã de când este prunc „teofor”, „pnevmatofor” ºi „hristofor” ºi primeºte Taina Botezului. Întâi copilul se (nenumit expres, dar descris). Sunt citate închinã, spune rugãciuni, este cuminecat surse reper aparþinând marilor teologi români: ºi, abia mai târziu, învaþã la Stãniloae, Mihãlcescu, ºcoalã sau citeºte singur din Plãmãdealã º.a. Studiul cele ce þin de teologia biblicã, dedicat Învãþãturii despre istoricã sau dogmaticã. Am Sfânta Cruce în cartea primit cu bucurie volumul de Triodului meritã citit integral, teologie liturgicã ºi pastoralã, mai ales cã ne aflãm în chiar din mâna autorului, perioada prepascalã omonimã. pãrintele Marian Vîlciu, De reþinut expresia, rar profesor ºi decan al Facultãþii întâlnitã, „«lemnul» tip al de Teologie Ortodoxã ºi Crucii” (p. 55), fundamentatã ªtiinþele Educaþiei din pe temeiurile biblice amintite Târgoviºte. Apãrut cu de Sf. Iustin Martirul: Facere binecuvântarea IPS Mitropolit 3, 3; Ieºire 15, 25 etc. Sunt NIFON, la cea mai renumitã analizate simbolul altarului ºi editurã din judeþ, volumul semnul Crucii în textele poartã o prefaþã semnatã de Pr. Prof. Univ. veterotestamentare, precum ºi Crucea Însãºi Dr. Viorel Sava (Iaºi) ºi este structurat în în imnografia Triodului. douã pãrþi: Teologie ºi cult (12 studii) ºi Idei dogmatice în slujbele funebre se Pastoraþie, culturã, spiritualitate (9 studii). deschide cu o retrospectivã privind grija faþã Este lãudabilã iniþiativa strângerii într-un de cei decedaþi în religiile pãgâne ºi în buchet a studiilor publicate în diferite mozaism, semn al unei existenþe anterioare momente ale carierei universitare, deoarece creºtinismului, al credinþelor în viaþa de dupã acestea sunt greu de identificat, în lipsa moarte, desprinse din revelaþia primordialã. unor baze de date bibliografice. Dincolo de numeroasele temeiuri biblico- În primul studiu, Mãrturisirea dreptei dogmatice, ne-a atras atenþia faptul cã în credinþe prin cultul ortodox, dupã o asiduã creºtinism moartea este considerat㠄somn” caracterizare a cultului divin public, autorul (p. 105), expresie fundamentatã biblic (cf. pledeazã pentru locul cuvenit al funcþiei Ioan 11, 11-13), ce ar putea fi folositã cu catehetice a cultului (p. 12, p. 20, p. 146), succes în necrologuri. Din acest motiv, ºi aspect evitat de mulþi teologi care se opresc nu numai, autorul îºi afirmã, în alt loc din cu precãdere asupra celorlalte douã funcþii: volum, preferinþa faþã de atributul latreuticã ºi harismaticã. Spre deosebire de „adormiþi”, în detrimentul celui de „morþi” combãtând totodatã sintagma „trecut în * Pr. Marian Vîlciu, Teologie, slujire, culturã, nefiinþã”, concept de sorginte asiaticã, utilizat Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2016, 388 p. 61 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 eronat în presã la rubrica „Decese”. Nu necesitatea unei pregãtiri temeinice împletitã lipseºte îndemnul la eliminarea superstiþiilor cu postul ºi rugãciunea (p. 182). practicate la înmormântãri. Semnificaþia zilelor Sãptãmânii Cartea ºi perioada Octoihului Patimilor prezintã o importanþã majorã, începe cu o clasificare a Anului Bisericesc cel puþin dintr-un considerent aparte: ºi surclaseazã aria liturgicii trecând în simbolistica ºi importanþa deniilor este spaþiul monumentalei cãrþi vechi abordatã în studii de specialitate greu de româneºti, întrucât prezintã nu numai gãsit (de ex. numai la Iaºi s-a editat o Octoihul Mare ºi Catavasierul de astãzi, lucrare dedicatã acestui subiect în 1999, dar mai ales Octoihul macarian din 1510. consultatã de autor – p. 205, nota 10). Al ºaselea studiu comportã din titlu o Aºadar, creºtinii din Muntenia au acum la fericitã asociere Cartea Molitfelnicului ºi îndemânã acest volum, în care se reia funcþia harismaticã , aceastã carte problematica, mai cu seamã cã ne aflãm cuprinzând numeroase rugãciuni de sfinþire în preajma celei mai mari sãrbãtoari a a omului, a obiectelor ºi a naturii. Sunt creºtinilor – Învierea Domnului. Din ultimul redate în româneºte pagini-document studiu al primei pãrþi: Rânduiala Sfintei (predoslovia ºi cuprinsul), din Taine a Cununiei remarcãm enumerarea Molitvelnicul slavon al lui D. Liubavici de cãtre autor (apud K. Ritzer – p. 214, (1545), iar autorul nu scapã prilejul de a nota 9) a unor similitudini care apar în reitera importanþa acestor tipãrituri pentru nunta iudaicã ºi care, odatã preluate în pãstrarea identitãþii româneºti. creºtinism, se vãd ºi astãzi: mersul În Relaþia dintre Sfânta Scripturã, brãdaºilor la mireasã, purtarea cununilor, Bisericã ºi cult regãsim o împãrþire în materia vinului etc. Practica pastoralã douã categorii a cãrþilor liturgice (pp. 150- relativ lungã autorului, dublatã de formaþia 151), dupã criteriul provenienþei textelor, sa ca liturgist ºi pedagog se distinge ºi din prezentã ºi la alþi liturgiºti (E. Braniºte, N.D. recomandãrile fãcute la sfârºitul studiului: Necula). Ar fi nevoie în teologia anterior Tainei – catehizarea ºi spovedania româneascã de o lucrare separatã privind mirilor, concomitent – pãrtãºia mirilor la clasificarea cãrþilor de cult, prin extinderea rugãciune, în final – pareneza. criteriilor: utilizator, locul ºi timpul folosirii, Cea de-a doua parte a volumului începe scopul alcãtuirii etc. Autorul pune sub cu studiul Liturghierul lui Macarie care semnul întrebãrii folosirea de cãtre cuprinde binevenite comparaþii între Macarie, în epilogul Tetraevanghelului de tipãritura de la 1508 ºi ediþiile de astãzi ale la 1512, a termenului „venerat”, întrucât Litughierului. Al doilea studiu debuteazã cu Sfintei Treimi I se cuvine „adorare”. temeiurile scripturistice ale Familiei Aceastã observaþie iese în evidenþã, deºi creºtine , se continuã cu problema se aflã în subsolul paginii (p. 153, nota 19). divorþului, rodul familiei – copiii, iar în ceea În studiul despre Sfânta Liturghie ºi ce-i priveºte pe aceºtia, autorul accentueazã cel despre Euharistia ca tainã sunt citaþi, obligaþia educaþiei copiilor. Familia este cea cu excepþia lui Teodor de Andida ºi Al. dintâi comunitate, icoana Bisericii, „ecclesia Schmemann, aproape toþi comentatorii domestica” (p. 284). Mijloace de cunoaºtere rãsãriteni ai Liturghiei, din Antichitate ºi pânã a parohiei, vizitele pastorale sunt deosebite în contemporaneitate (Chiril al Ierusalimului, de autor în sistematice ºi ocazionale. Acestea Cabasila, Gherman al Constantinopolului, B. reprezintã una dintre cele mai bune cãi de Anania, P. Vintilescu º.a.m.d.), chiar ºi unii apropiere a preotului de enoriaºi ºi exprimã autori de prestigiu din Occident (Lossky, direct interesul acestuia faþã de ei (p. 295). Evdokimov, Larchet), act ce denotã Prin Probleme sociale în pastoraþia parcurgerea principalei literaturi teologice în contemporanã se face încã un pas pentru domeniu. Autorul ridicã din nou problema dezvoltarea, în cadrul programei teologiei desei sau rarei împãrtãºiri, radiografiazã pastorale, a unor teme referitoare la evoluþia „controversei” în cauzã, afirmã un probleme acute în prezent, care fãceau punct de vedere propriu ºi încheie cel de-al obiectul moralei teologice sau bioeticii: X-lea studiu prin apelul inspirat la divorþul, avortul, abandonul copiilor, recomandarea paulinã (I Corinteni 11, 27- drogurile, homosexualitatea ºi eutanasia. 29 – împãrtãºirea cu vrednicie – p. 197). Pentru profilaxia sãnãtãþii spirituale sau ca Studiul privind Spovedania este axat pe o antidot se recomandã: cateheza mistagogicã, mulþime de texte filocalice. Se reconfirmã predica, puterea exemplului personal aceastã Tainã a renaºterii duhovniceºti ca „cel (exempla trahunt – p. 314) etc. de-al doilea Botez”, se insistã pe condiþiile unei corecte mãrturisiri ºi se subliniazã (continuare la pagina 69) LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni MELEAGURI DÂMBOVIÞENE Doina Rizea

TÂRGOVIªTE – BOLLIAC (1)

„Am plecat pe la zece ceasuri din ºi cum putea/u/ zidarii de atunci sã facã numai Câmpulung la Târgoviºte pe Mãtãu, Muºcele din cãrãmidã ºi ciment tot felul de ornamente sau Munticele, ºi putem zice cã acesta sunt ºi desemnuri pe un edificiu întreg. Mai toate partea cea mai împodobitã de naturã, mai bisericile vechi sunt numai de roºu în chipul populatã ºi mai lucratã din câte am vãzut pânã englezesc – roºul ºi albul în cea mai aci în aceastã cãlãtorie. Cât urci pe Mãþãu, desãvârºitã acurateþe; fiecare a sã aibã un presãrat de cruci de piatrã de câte douã ºi trei desemn, din singurã cãrãmidã, combinate în sute de ani, se vede Câmpulungul din mai linii perpendiculare, orizontale, oblice, care or multe pun(c)turi ca într-o panoramã, ºi satele sã formeze osebite unghiuri, osebite ovaluri, semãnate pe vãile Dâmboviþei le vezi în zbor osebite pãtraturi, care concave care convexe de pasãre. Livezile de pomi roditori sunt – toate în armonie. Fiecare bisericã a sã-ºi aibã pãduri întregi, ºi Dâmboviþa verde, ca un soclul ei, ferestrele ei ºi scafele ei în osebite mergãtor-înainte te conduce prin domeniurile corniºuri, ºi alte ornamente din zidire chiar ºi ei. Pe la ºapte ceasuri am fost prea bine primiþi numai de cãrãmidã ºi ciment. Sunt unele la care în Târgoviºte, a treia rezidenþã a Domnilor ºi – dupã ce s-au zidit – s-a mai dat o vopsea cea mai bine pusã geograficeºte ca sã fie roºie muchiilor cãrãmizii ºi o vopsea albã rezidentã. straielor de ciment – ºi asta fãrã sã se facã a Târgoviºte a fost o datã un oraº mare ºi îngãla câtuºi de puþin roºul pe alb sau albul pe populat, judecând dupã mulþimea ruinelor de roºu. Aceasta am putut-o descoperi numai pe biserici ºi case ºi dupã ocolul ºanþului cu care scafele unei biserici de aci din Târgoviºie: a fost fortificat; dupã atâta, numai, putem streaºinele cele mari le-au ferit de ploi. judeca despre fiinþa oraºelor noastre care-ºi Zidãria românã a mai avut încã ºi niºte mai pot þine încã sufletul ca sã ne spuie numele bãºicuþe ºi plãci de pãmânt smãlþuite în diferite ºi existenþa lor; cele dãrãpãnate cu totul sunt culori cu care împodobea/u/ pereþii pe moarte pentru eternitate, ºi ele ºi numirea lor; dinafarã ºi pe dinãuntru: le întrebuinta/u/ ca cronicarii noºtri ne-au lãsat numai numele sã-ºi poatã lua eco[ul] un rãsunet într-însele. prinþilor, ºi poeþii, vieþile sfinþilor. Mitropolia din Târgoviºte este mai mare Târgoviºtea a fost singurul oraº fortificat decât cea din Bucureºti: are douãzeci ºi cinci ºi ocolit cu apã la trebuinþã; de cine s-a stânjeni lungime înãuntru ºi nouã lãþime, este fortificat ºi când, nu se ºtie. Se vede încã cã ziditã de Neagoe Vodã Basarab ºi, în acei trei secoli în care înflorea Târgoviºtea, neajungând acesta s-o isprãveascã, de tot, a meºteºugurile ºi artele au fost în culmea lor, sãvârºit-o Petru Voevod. Este despuiatã de pe cât culmea lor putea sã fie de-naltã în þara tot felul de odoare, plouã în ea ºi este aproape noastrã în timpii de mijloc ºi moderni. Zidãria, de a nu se mai putea face oficiul într-însa, sculptura ºi arta militarã au fost mai ‘nainte deºi are un venit însemnat. decât toate. Arhitectura a þintit mai mult la În mitropolie nu e nimic de vãzut, afarã solid decât la gust, ºi a avut de normã ºcoala de un mormânt al «Bãlaºii Cantacuzino, unica bizantinã. Zugrãvia a fost cu totul înapoiatã fiicã a lui Ilie Cantacuzino vel vistier din cu toþi timpii; fãurãria ºi lemnãria au fost mult Moldova, soþia lui ªtefan Brâncoveanul al mai înaintate ºi ajunserã sã-ºi însuºeascã doilea fiu al lui Constantin Basarab Voevod», oarecum un stil particular. sculptat de minune în nalt relief pe o frumoasã Dar sã lãsãm toate ºi sã zicem ceva despre marmurã ridicatã de trei palme pe pereþii iarãºi zidãrie numai ºi despre chipul de a zidi, care de marmurã sculptaþi azur. Pentru cei ce se ajunsese ºi mai departe ºi care a decãzut cu intereseazã de ierarhia cultului, poate fi totul în zilele noastre. În adevãr cã este vrednic interesant ºi altarul în care este un tron ºi o de studiu cum se ardea cãrãmida de nu se bancã fãcutã de zid unde se þinea sinodul macinã patru ºi cinci secoli expusã pentru facerea mirului, dupã cum se zice. intemperiilor, cum se fãcea cimentul de nu se Gândesc însã cã acesta n-a fost nimic alt decât poate desface nici într-un chip de pe cãrãmidã un scaun episcopal. 63 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Numele Corbea este foarte cunoscut prin suterane, în parte, cu multã greutate, dar am cronicari ºi balade; gãsim aci, pe mormântul fost siliþi sã ne întoarcem pânã sã nu ne sãu, aceste versuri: „În acest mormânt îndestulãm încã curiozitatea, cãci la trei zeci de întunecat Barbul Corbeanul zace./ Vãtaful paºi nu am mai putut suferi infectarea aerului aprozilor era ºi multã jale face./ În vârsta ºi ni s-au stins ºi lumânãrile. tinereþilor datu-ºi-a sãvârºitul/ Lãsând femeie Turnul cavaleresc pentru pazã ºi osândiþi, tânãrã, ºi toate, ticãitul.” de o grosime de zid necrezutã, din care se Aci este îngropat ºi patriarhul întinde cea mai frumoasã vedere, ºi o micã Þarigradului, Dionisie, mort... septembrie leat. capelã unitã cu turnul, este tot ce ne-a mai Mãnãstirea Stellea, ziditã aci în zilele lui rãmas în felul acesta. Aci este vrednic de Matei Vodã Basarab de Vasile Vodã arvanitul însemnat ºi biserica domneascã foarte mare, domn al Moldovei, în semn de alianþã cu Þara unde se vãd Mihai Viteazul ºi cel mai frumos Româneascã, nu are nimic vrednic de însemnat mormânt ce am vãzut în bisericile ºi în decât mormintele a doisprezece boieri tãiaþi la mãnãstirile noastre, pe care se citeºte Elena monastirea Dealului, ale cãror pietre s-au cotropit Cneagina, în scutul familiei acestei prinþese astãzi cu totul în pãmânt ºi nu se mai pot citi vãdesc cã pe atunci nobilimea românã era mai inscripþiile lor. În curtea Stellei vechi se mai þine familiarã decât în zilele noastre cu limba încã ºi casa vestitului sfântului Nicodim, care blazonului ºi ºtiinþa heraldicã. s-a adus aci de Radu cel Mare, sau cel Frumos, Un sisem înscris pe o altã marmurã e de ca sã pãstoreascã þara, ºi apoi s-a mâniat când mare interes pentru paleografiºtii noºtri cãci Radul a nelegiuit cu soþia fratelui sãu ºi a fugit printre literele chiriliene se aflã ºi multe latine. blestemând Târgoviºtea – care blestem a ºi avut Dacã poate interesa ºi o poezie ºi versificaþie rezultaturi funeste asupra Târgoviºtei. Un nuc de acum ºi patru sute de ani, citim aci acest mare, fãcãtor de minuni, a crescut în casa sisem: „Aicea zac eu Matei pãmânt rece/ sfântului Nifon. Capul acestui sfânt se aflã la Pentru ce cu voi nu poci a petrece/ Ce la ce-am Curtea de Argeº luat de la Sfântul Munte în fost oarecând de toþi prea lãudat/ Acum zac schimb de Neagul Vodã pentru un alt cap al fãrã suflet cu lut împresurat/ Numai vã rog sfântului Ioan Botezãtorul care se aflã acum în greºitul toþi sã mã iertaþi/ Cest mormânt Rusia, cumpãrat de acolo nu ºtiu de care þar. întunecat pururea cercetaþi. (Literele aplicate Sã venim la curtea Domneascã, la aceastã sunt latineºti în textul chirilic. **, *** Lipsã citadelã a lui Vladislav fortificatã înlãuntrul ºapte, respectiv patru rânduri din text. cetãþii celei mari ale cãrei zidãrii ºi suteranuri probabil cenzurate.) aduc mirare ºi groazã; la aceste ruine care ºi- O inscripþie pe piatra sepulcralã a unui au însuºit ºi au personificat într-însele ambasador îngropat la bãrãþia veche este de ruinarea întreagã a Târgoviºtei, ºi se zic ele oarecare interes istoric. însele Ruinele Târgoviºtei. Aci a vibrat coarda Una din ideile poetice ce vin adesea Poetului de mai multe ori, ºi lacrima lui a prinþului nostru i-a venit acum un an când a invocat cerul la renãlþarea demnitãþii române vizitat Târgoviºtea ºi când a ºi hotãrât sã-ºi ºi la renaºterea puterii strãbune... Dar, o, înalþe un palat de varã peste ruinele lui Mircea umbrã a Cârlovii! virtutea lui Samson creºte ºi Mihai. în fiare, ºi finixul zboarã din cenuºa lui... Pânã Camerele locuite de eroii înzeiþi conservã când un Poet mai poate odihni pe temeliile lui spiritul eroilor ce le-au locuit pânã ºi în cea Vladislav, pânã când poetul mai poate sfãtui mai micã pãrticicã a lor de ciment, ºi prinþii de într-un unghi al acestor ruine cu umbra trampa mãriei sale pot sã vorbeascã multe cu Ministrului Mircea ºi de a da mâna cu umbra spiritele acestor eroi când vor rãmânea faþã generalului Mihai – te liniºteºte! – spiritul în faþã cu dânºii. Aceastã idee norocitã ar tãu va tresãri într-o zi în surprinderea unei putea ºi sã facã a înflori Târgoviºtea; sã se noutãþi neaºteptate poate. mai facã un oraº, zic, în þarã, cãci putem zice Târgoviºtea toatã a fost fortificatã cu cã toatã România este numai în Bucureºti. ºanþuri. Înãuntrul ºanþurilor a fost o cetate Edificiul cel dintâi cu care se re[î]nnoieºte mare, în înãuntrul cetãþii o fortãreaþã de o sutã deocamdatã Târgoviºtea ruinatã este o zece stânjeni [în] lungul ºi ºaptezeci [în] latul, temniþã. Facem complimentele noastre celui care se vede încã întreagã ºi unde se þin ruinele ce a dat planul acestei temniþe; este mai palatului domnesc privind valea Ialomiþei ºi temniþã decât toate temniþele ce am vãzut pe monastirea Dealului. la ocne (...) (**, *** Lipsã ºapte, respectiv Sã mai zicem o vorbã ºi despre fabuloasele patru rânduri din text. Probabil cenzurate.) comunicaþii suterane pe care basmele le-au Lipsa care este astãzi boldul cel mai silitor fãcut locuite de atâtea fantasme? Adevãrul la crime în populii civilizaþi ai Europei, la noi este cã pivniþele ºi suteranele ce se urmeazã nu va putea fi simþitã mulþi seculi de-aci dintr-însele transportã pe cei ce au curiozitatea ‘nainte: nimic nu lipseºte la fericirea ºi a le vizita în timpii aceia de groazã ºi neîncredere moralitatea acestui popul pacinic decât pentru toþi câþi exercita/u/ cruzimile într-un ab- cultura... (...) (**, *** Lipsã ºapte, respectiv solutism barbar ºi efemer. Noi am vizitat aceste patru rânduri din text. Probabil cenzurate.) LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LIT(ER)OGRAFII Magda Grigore

DESPRE CONTINUUM ONTOLOGIC

O carte de la apariþia cãreia au trecut Cartea insereazã, simultan, ºi mai mulþi ani, ni-l poate (re)aduce oricând sentimentul unei melancolii difuze, care nu în atenþie pe Livius Ciocârlie, un intelectual poate fi învinsã, e vie ºi arborescentã ºi se sobru ºi rafinat, retras parcã dintotdeauna referã la viaþã, cu tot ce are ea, unic/ per- în meditaþie ºi discreþie. Este vorba despre fect/ irepetabil. Dinamica aceasta imprimã Bãtrâneþe ºi moarte în mileniul trei lecturii un ritm special, dramaticul îþi dã (editura Humanitas, 2005), o carte fiori, dar deliciul lecturii te atrage. Este valoroasã, atemporalã, care poate/ ar ritmul unui filtru intelectual riguros, trebui parcursã indiferent de vârstã ºi observaþia performantã a unui autor vârste. Este un jurnal al tatonãrii, al sensibil, discursul ºi (pre)dispoziþia unui încercãrii (sufleteºti) prudente de a te umanist de elitã care poate extrapola cu apropia de mari concepte, de mari ºi uºurinþã amãnuntul relevant din ireversibile idei care reflectã corect o experienþa ºi viaþa individualã în realitate care trebuie asumatã, o stare de semnificaþia lor general-umanã. fapt generalã, dar relevantã mai ales în S-a vorbit ºi s-a scris despre carte, aspectul ei individual. Prin urmare, adevãrul remarcându-se pe bunã dreptate cã nu este acesta efectiv, al materiei care se naºte ºi vorba despre o perspectivã sumbrã, este moare, devine o realitate afectivã când este mai degrabã o calmã convorbire cu sine, vorba despre sinele trãitor ºi cugetãtor, o încercare de împãcare a minþii cu inima care trebuie sã gãseascã o soluþie de ºi de mediere în gâlceava sufletului cu acomodare sau de acceptare a inevitabilului. trupul. Nu întâmplãtor, dacã ne amintim Lucrul acesta nu se poate face decât cã existã o perspectivã ºtiinþificã a progresiv, uneori cu ezitare ºi nesiguranþã, bãtrâneþii ca boalã, trupul fiind pentru unii alteori cu raþiune ºi curaj, pentru orice om singurul vinovat de ipostazele neputinþei. înzestrat cu gândire logicã ºi cu tãrie de Într-un numãr din Dilema veche, Livius caracter, care asumã cu inteligenþã ºi Ciocârlie vorbea despre viziunea sa asupra înþelegere ceea ce (ne) este dat. Împãcarea bãtrâneþii ºi asupra receptãrii ei în etape. devine, astfel, o binevenitã adaptare la Prima, spunea el, începe imediat dupã ce condiþia umanã. te pensionezi, vreme în care eºti privilegiat Reflecþiile, lecturile, observaþiile, dacã ai un hobby, un violon d’ ingres – în dezbaterile – dialogul lui Livius Ciocârlie, cazul de faþã scrisul, cititul (atunci cu sine ºi cu ceilalþi implicit, devine o bãtrâneþea e bunã); în a doua etapã nu mai modalitatea a dobândirii ºi a deprinderii ai chef de lucru, nici mãcar de lucrurile firescului acestor idei: îmbãtrânirea ºi care þi-au plãcut ºi pe care altãdatã le fãceai moartea, exerciþiile sistematice fiind fãcute cu plãcere – e un soi de detaºare stranie în în scopul obþinerii abilitãþii de a trece cu care psihicul renunþ㠖 ai putea sã fii încã fermitate ºi demnitate prin obstacolele fi- activ în zona ta de interes, dar nu te mai nale, pentru cã aºa cum singur trage inima. Penultima etapã aduce mãrturiseºte scriitorul: m-ar jigni sã-mi problemele de sãnãtate, este o perioadã care fie fricã. Este în primul rând o carte cu te preocupi de tine, fizic. În final, trãind un coeficient maxim de umanitate, pagini (încã) sau nu, mintea nu mai funcþioneazã care te cuceresc prin sinceritate ºi ºi se încheie cu dispariþia fiinþei. N-ar trebui transparenþã, o carte în care se adunã sã luãm totul în tragic, dacã ne gândim involuntar sentimentele cele mai nobile faþã bine, moartea este totuºi singura care de bietele corpuri (dupã sintagma Soniei învinge timpul, invincibilul timp care dã Larian) care sunt/formeazã, conºtient sau tuturor (o) mãsurã. Momentul ei este însã nu, prin condiþia omenescului o singurã, delicat: „Nu moartea în sine mã intereseazã, tragicã, familie. afirmã Livius Ciocârlie în cartea sa, ci 65 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 situarea eului faþã de ea. Mã intereseazã auctorial: grija pentru celãlalt te împiedicã totuºi ºi un aspect obiectiv: murirea, sau sã fii singur; la noi bãtrâneþea nu e blândã muritul, cum sã-i spun? În privinþa asta, îþi („Noi, bãtrânii patriei, suntem de douã ori poþi propune un þel satisfãcãtor: sã nu-þi fie vinovaþi. ªi prea mulþi ºi prea puþini. Prea fricã. Nu prea încrezãtor în mine, deºi mulþi, ºi de aceea bugetul, colectat de la semnele fricii încã n-au apãrut, îi cer inimii un numãr comparativ mic de contribuabili, sã ia paharul acesta. Sunt însã tot mai scep- ne suportã greu. Prea puþini, fiindcã murim tic, nu pare cã pot conta pe bunãvoinþa ei”. mai repede decât aiurea, ceea ce face sã Bãtrâneþe ºi moarte în mileniul trei scadã numãrul românilor, periclitând este o carte despre neliniºtea din fiecare situaþia noastrã de stat cu cea mai zi, care începe dupã ce bãtrâneþea ºi numeroasã populaþie din Europa de sud- moartea nu mai sunt doar termeni de est. Dupã ce cã încurcãm lumea ºi dãm dicþionar, sunt brazde/ graniþe la care loc la cheltuieli, nici patrioþi nu suntem. ajungi. Este un jurnal construit prin Deh! útia suntem noi”) etc. intertextualitate, în care flexibilitatea ºi Uneori jurnalul este strãbãtut de fidelitatea tematicã permit discursului îndoialã (ca orice lucru fãcut cu credinþã), coerenþa unui flux comun al ideilor ºi metoda acomodãrii nu pare credibilã, nici fragmentelor aduse în sprijinul nucleului rostul scrisului, în sine: „Poate mi-am ales (literar) dominant. Microcosmosul greºit tema. Dacã mã obsedeazã ceva, e auctorial beneficiazã de o viziune sincreticã suferinþa celor neapãraþi de iluzii, cum ar ºi analiticã a textelor care îl susþin: „În fi iluzia cã eºti scriitor ºi cã meritã sã fii. cartea asta haoticã existã totuºi douã Poate n-am greºit. Ca sã scriu despre ce li principii de ordine. De ordine mecanicã, se întâmplã altora nu sunt destul de uman nu de substanþã, precizez. Sunt mai multe ºi nu trãiesc destul”. ªi totuºi, conºtient serii [ ] Seriile sunt în numãr de ºapte. sau nu, Livius Ciocârlie scrie nu doar 1. comentarii; 2. episoade (întâmplãri despre sine, scrie inclusiv despre ce li se zilnice...); 3. reflecþii; 4. reflecþii despre întâmplã (ºi) altora – în viaþã, în trup ºi în mine – care se amestecã uneori cu suflet. De la particular la general, de la episoadele...; 5. reflecþii de ordin general... început, la sfârºit: „Nu, bãtrânii nu sunt 6. reflecþii despre aceastã carte... 7. regi care mor. Îi vãd pe stradã, târându-se citate...”. Chiar autorul ne face o sugestie de colo-colo ori rezemaþi de zid. Groaza subtilã: „Cartea asta ar trebui cititã ca un vieþii, nu a morþii, o vãd.” joc de cãrþi. Sã ºi le amestece fiecare cum Bãtrâneþe ºi moarte în mileniul trei vrea...”. Tematica este însã personalizatã este un fel de a gândi. Martor (ºi prin inserþii biografice, prin personalitãþi condamnat al existenþei), eroul de jurnal, reale din anturaj sau prin prezenþa familiei, captiv al condiþiei generale ºi al propriei prin persoana I care filtreazã fragmente din simþiri, sublimeazã experienþa perceperii lecturile personale, flash-uri de istorie unicului traseu fundamental care trebuie literarã, personaje ºi replici din geografia asumat pânã la capãt. Este o literaturã cu culturalã naþionalã ºi universalã. Din lectura o structurã concentricã, lectura ne criticã a vârstei târzii, Livius Ciocârlie ne îndepãrteazã ºi ne apropie de autor ºi, mai transmite notãrile sale reflexive de la cele ales, ne aruncã (în)spre experienþã oarecum cunoscute (ºi acceptate) – individualã, cea a reflecþiilor concrete ºi a bãtrâneþea nu þine, riguros, de vârsta lecturilor la temã. cronologicã („Existã bãtrâneþea biologicã Este o carte provocatoare, care respirã ºi bãtrâneþea determinatã de mentalitãþi. în integralitatea ei o eseisticã de bunã Prima e tautologicã: începe atunci când calitate. Scrisã din nevoia de a (o) scrie, începi sã te simþi bãtrân. Cealaltã alunecã ca dintr-o nevoie de a te apãra: „suntem în sus ºi în jos pe o scalã. Mai degrabã vii când scriem, ºi scriem de parcã nu vom urcã.”); semnul îmbãtrânirii vine atunci muri”. Cu exerciþiul perpetuu al gândirii ºi când simþi detaºarea de toate lucrurile, pleci al afecþiunii, cu dragostea de a fi viu ºi cu din convenþiile maturitãþii ºi refuzi orice resuscitarea umorului în ipostaze comandã venitã din afara ta (a verbului paradoxale sau grave, Livius Ciocârlie este trebuie), cu vârsta te însingurezi un scriitor care confirmã cã nu ºi-a risipit („Bãtrâneþea primã poate fi o vârstã a talantul scrisului – chiar dacã nu a crezut vorbãriei amplificate pentru cã atunci omul prea mult în el. Viaþa trebuie sã fie trãitã nu mai e captiv al vieþii, are timp sã ºi-l pentru tine, dar ºi pentru ceilalþi, aºa cum umple cu vorbe. Bãtrâneþea înaintatã însã trebuie sã fie ºi scrisul, un rost care rezistã: este singurãtate adâncã, dinãuntru ºi, mai „Învingãtoare nu e moartea, cum þi-ar veni ales, dimprejur.”) etc. – pânã la cugetãrile sã crezi. Îþi întrerupe ea viaþa, dar nu þi-o fine, de nuanþã, care þin de potenþialul poate lua înapoi”! LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI Dorin N. Uritescu

FURCA ªI ALTE POVESTIRI DE FLORENTIN POPESCU

Un impact vizual tulburãtor îl produce Pe scurt: desfãºurarea epicã surprinde o pentru cei care au intrat în viaþa literarã familie de þãrani cu un fiu studios (actualul cuprinsa de cea culturalã, socialã ºi politicã a profesor universitar) care, în perioada stihinicului deceniu 1950-1959, grafica de pe colectãrii cotelor (tributul plãtit imperiului prima paginã a copertei volumului Furca ºi sovietic comunist, pentru datorii naþionale alte povestiri de Florentin Popescu, apãrut închipuite), a asistat la o scenã memorabilã, în 2016, la editura Rawex Coms, Bucureºti. când un activist utecist de la oraº, urcat în Desenul este semnat de maestrul picturii podul cu fân – loc ideal de retragere pentru o româneºti, Corneliu Baba, în lecturã liniºtit㠖 însoþit de 1952, cu ocazia apariþiei proprietarã, a gãsit ascunºi doi romanului „Mitrea Cocor” de saci cu boabe de grâu ºi Mihail Sadoveanu – însãilarea aceasta, indignatã ºi întãrâtatã unor aspecte epice cu intenþia de atâta agresiune, îi pune propagandisticã a etãlãrii furca în piept: „Dacã spui construcþiei epopeice (?!), a ceva, te omor! Bag furca asta colectivizãrii comuniste (!), a în tine!...” În aceastã situaþie agriculturii, a stalinizãrii þãrii. limitã, activistul o asigurã de Spiritul rafinat, complex, al discreþie ºi, ajunºi în bãtãturã, îndrumãtorului ºi se adreseazã celorlalþi: coordonatorului literar Florentin „Nu, n-au ascuns nimic, Popescu, percepe în grafica datã tovarãºi! Putem pleca!” gestul simbolic al cuprinderii în Interesantã atitudinea activis- mâinile þãranului a obiectului tului tânãr, poate descendentul indispensabil muncii ºi luptei lui de veacuri: unor bunici þãrani! Deznodãmântul acestei Furca. Creator de excepþie, autorul povestirii fermecãtoare povestiri urmãreºte pe cititor, îl transfigureazã artistic obiectul într-un personaj solicitã la gãsirea ºi altor aspecte, ascunse în literar „membru de nãdejde al familiei, solidar în gesturile ºi vorbirea personajelor. lupta de rezistenþã spontanã împotriva adepþilor Anonimatul ºi renumele în mediul rural agresivi ai utopiei comuniste”. ªi, aºa cum meritã au alte dimensiuni psihosociale decât în un înaintaº de onoare, este prezentat alãturi de colectivitatea urbanã sau de alt fel. În sat, cãtun, alte figuri preþuite în vestibulul casei unui comunã nu este nimeni anonim, se cunosc unii profesor universitar „nu numai ca decor, ci ºi pe alþii chiar dacã intercomunicarea este în sã-(i) aminteascã în fiecare zi de unde a plecat multe situaþii minimã. Aºa stau lucrurile ºi în ºi unde a ajuns”. De remarcat schiþarea unei cazul Bica din povestirea cu titlul identic. micromonografii psihosociologice (care ar Relaþia proprietãresei cu animalele domestice trebui extinsã într-o lucrare de referinþã, unicã din gospodãria sa este fascinantã, autorul în ilustrarea psihosocialã, materialã, culturalã...a construind un admirabil tablou prin personificarea celor intervievaþi la domiciliu pe parcursul unei atitudinii (interesantã, unicã modalitate stilisticã) vieþi de reporter) a spaþiului domestic, protejat acestora în faþa stãpânii defuncte, agitaþia ºi încã din vechimea latinã de zeiþa virginã Vesta þipetele ca pentru gãsirea unei salvãri. Venitã din (protectoarea þâþânilor uºii de intrare în casã). lumea largã, aciuiatã într-o casã batrâneascã Mã aºtept, de asemenea, la scormonitul pãrãsitã, „acceptatã”, fãrã sã fie întrebatã cine înþelesurilor literaturii române, Florentin este, de unde vine, de ce este singurã... tãcutã, Popescu sã revad㠄Vestibul” de Al. Ivasiuc ascunzând în adâncurile sufletului ceva neºtiut (carte amintitã în povestirea datã) ºi sã prezinte de nimeni, ceva ce nu putea fi spus nimãnui; analiza ei criticã profundã din perspectiva aceasta era Bica. percepþiei actuale. (continuare la pagina 78) 67 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 NOTE DE LECTURà George Toma Veseliu

EMANOIL TOMA – VOLUPTATEA CONFESIUNII

Poemul „Supralicitez” din volumul verific!/ S-ar mai putea însã adãuga câte „Coama cântãtoare a zorilor” (Editura ceva!/ De pildã, faptul cã în intimitatea Armonii culturale, Aiud, 2013) este unul al liniºtitã/ ºi liniºtitoare a mesei mele de lucru/ devenirii Eului în urma unei renaºteri datorate simt cu desãvârºire voluptatea de a scrie,/ procesului istoric de transformare care de a înnoda ºi deznoda cuvintele/ de a le dovedeºte însãºi existenþa acestuia ca o subjuga unui sens, sau de a le elibera prin certitudine. ªi toatã aceastã filozofie este suprema lor banalitate./ Simt voluptatea de exprimatã într-un limbaj familiar care aruncã a scrie,/ voluptatea de a mã destãinui/ aºa peste bord poncifele formalizate în structuri cum sunt sau, mai precis,/ aºa cum îmi stereotipe, devenite elemente ale limbajului place sã fiu/ de a mã destãinui explicabil ºi de lemn, al poeziei aºa-zise post-moderne, inexplicabil”. Se observã cã secolul al XX-lea consecinþã a modificãrii substanþei, a acelei ºi chiar începutul mileniului al III-lea, deºi stãri de oarecare corespondenþã în planul mass-media a cunoscut o dezvoltare care formal al poemului ºi al gândirii poetice ca inhibã mijloacele clasice ale comunicãrii, indice semiotic. Alãturi de conceptul de ne referim aici, în special, la cele specifice „singurãtate” poetul intrã în conexiunile literaturii: scrisoarea, jurnalul, au reintrat comparaþiei evocând ca stare existenþialã în atenþia creatorilor ca un potenþial mijloc noaptea, imagine definitã ca „absenþa de afirmare a notaþiei, a confesiunii, a soarelui”: „nici gravitatea sporitã a mãrturisirilor care pot crea structuri simþurilor/sau simpla refacere a luminii,/ poetice-dramatice-prozastice menite sã toate acestea/ nu fac decât sã-i corespundã, distrugã oportunitatea continuãrii actului de cãci noaptea/ nu e alt mod de a pune producere punând în dificultate specia pãmântul,/ ci poate alt mod de a fi luminã/ romanescã, structura desuetã a teatrului luciul specific pe care îl cuprind/ felul propriu clasic, marginalizarea poemului în vechile în care ºtiu cã exist”. lui veºminte prozodice. Dar poetul nu ac- Vocaþia comunicãrii e atât de cede în totalã negare spre mijloacele pregnantã, încât poetul alunecã de la prozodice – poemul de facturã filosoficã registrul incantaþiei lirice formulate în în prozã. El alterneazã cele douã mijloace prozodie poeticã la un alt tip de limbaj al ca-ntr-o rãsuflare plinã de avânturi ce are comunicãrii ideilor. Textualizând în limitele nevoie de comentariul lucid al observaþiilor admise, fãrã trimiteri, altele decât exprimate în fraze de prozã, îmbinate cu suprapunerile tematice ale scrisorilor avântul rãsuflãrii poetice. Astfel Scrisorile eminesciene, Emanoil Toma gãseºte de I, IV, VII devin niºte piloni poetici ai unei cuviinþã a renunþa la vers spre a-ºi exprima construcþii poematice ce se doreºte a fi patosul filosofului iubirii în acel flux structura unei ars poetica unde poezia debordant al comunicãrii sentimentelor. iubirii alunecã spre romanþã, spre drumul Scrisoarea II începe cu o altfel de legitimã folclorizãrii iubirea devenind bun social: „ºi situare a poetului în acel placebo incurabil ca de obicei te-am aºteptat/ pe scarã/ la al scrierii ºi, nu întâmplãtor, al unui mijloc intrare/ unde-mi dãdeai întâia sãrutare/ de omologat în literaturã de aceea bun gãsit/ ºi un semn cã-þi sunt iubit/ deºi/ impresionabilã comunicare a confesiunilor ºtii cã gazda mea/ dupã-o perdea/ ne intime: „Aºteaptã o clipã sã mã întreb de urmãreºte/ ºi-apoi la toatã lumea ne ce îþi scriu!/ Pentru cã þie îþi place sã bârfeºte/ ca o cãþea/ mã sãrutai a doua orã/ primeºti scrisori?/ Aºteaptã o clipã sã mã a treia oarã/ etcetera/ râdeai/ þipai/ fãceai atâta tãmbãlãu/ pe scarã/ cã cei de-afarã/ * Fragment din volumul „Emanoil Toma. cei ce treceau/ în gândul lor cinstit ne Monografie”, în pregãtire la Editura Bibliotheca. blestemau/ ºi traversau/ credeau cã ai sã LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni vii º-asearã/ dar n-ai venit ”. (Scrisoarea Îi ies prin gurã ºi mã plimb” (Mã târºâi) VII, p. 96-97) E, fireºte, o clipã a iluzoriului care pro- Cãutând omul spre a-l defini, poetul prin duce o anume continuitate comportamentalã. reducþie, ajunge la concluzia cã emoþiile sunt Dincolo de iluzie, lumea speranþei în cele care explicã natura acestuia, iar purificarea sufletului devine o obsesie a raportarea Eului la alteritate duce însã la o întregii creaþii poetice a lui Emanoil Toma. descoperire narcisistã: „Eu nu sunt eu, ci Aceastã speranþã, acea „speranþã a vieþii ca suma ºi calitatea gândurilor ºi viaþã”, este conceputã ca o alternativã a douã comportamentelor mele. Aºa cum mã universuri între care baleiazã poetul: „Alerg cunosc, aºa cum mã accept ºi tot aºa mã peste cuvinte/ ªi uneori mi-e fricã/ Sã nu le dãrui”, cãutarea Sinelui fiind o problemã dãrâm,/ deºi nu-mi sunt obstacole/ ci mai permanentã a poetului. În poemul „Mã degrabã câini,/ Le mângâi în sãriturã/ ªi mã târºâi” (din volumul „Vultur rãspândit”, mir/ Înduioºându-mã/ Le simt dincolo de Editura Amanda Edit. Buc., 2016) Emanoil univers/ Aºa cã nu încerc sã le pãtrund,/ sã Toma într-un comentariu subtil, se sustrage nu le stric numai./ Le las sã-ºi facã legãturi/ din proza unde se poate comenta aproape Prin mine/ ªi cum joaca a devenit viaþã/ Nu la limitele adânci ale banalului cunoaºterea ºtiu dacã sã mã bucur/ Sau sã mã plâng de substratului unde se ascunde acel Eu printr-o încã/ speranþa vieþii ca viaþã”./ (Speranþa) plasticizare concret-senzorialã. E clar cã Dacã pentru poet erau necesare acele avem de-a face cu un poet al abstracþiunii zile în care el nu fãcea altceva decât sã gândului nerostit, poemele lui au întotdeauna, „aºtepte paºii de oameni” spre a putea simþi faþã de discursul prozaic introdus, o cã se petrece câte o schimbare, acei paºi ascendenþã a imaginii. Emanoil Toma erau concepuþi în alt registru al existenþei rãstoarnã percepþia înþepenitã a omului (poemul „Mã obiºnuiesc”). Paºii/ aparenþã, comun. Cine este omul din poem?: „În indecizia care stãruie ca o a doua naturã oglinzi disting/ Decât un animal care îºi/ umanã dau sens vieþii. Analiza care se Aranjeazã blana/ ªi se vrea frumos”. impune este deci una de naturã semioticã, Faptul identitãþii cu acesta este puseul cuvântul-semnificaþie prin transcendenþã gândirii filosofice a deznãdãjduitului incapabil ajunge în zona mitului devenind element de a se disloca din aceastã structurã semnificat. Oare poezia este o ermeticã nefastã. „Zdruncinãturile mã trezesc/ În construcþie unde trãirea trebuie sã irumpã animalul acela ºi/ Când amestec suficient,/ ca din mãruntaiele pãmântului?

(urmare de la pagina 62) Mari (Târgoviºte, 1652), monument juridic, de culturã ºi limbã românã, cu rol major în Studia liturgica – ineditul pãstrarea unitãþii de credinþã a românilor din ºi actualitatea unui volum cele trei Þãri Româneºti, interesantã este selecþia realizatã din glavele care reglementau „Omilia cãtre tineri” a Sf. Vasile cel statutul clericilor în relaþia cu „treburile Mare este comentatã pertinent ºi readuce mireneºti” sau prescripþiile canonice privind în atenþia noastrã principiile unei educaþii activitatea acelora (pp. 365-371). Volumul se sãnãtoase a tineretului, suficient de actuale, încheie cu Biserica Ortodoxã Românã ºi chiar dacã sunt scrise în Antichitate, omilie Miºcarea Ecumenicã, studiu lãsat ce poate servi oricând ca instrument util intenþionat pe ultima poziþie de autor, câtã preoþilor pentru pastoraþia adolescenþilor. vreme transmite mesajul unei Ortodoxii in- Studiul istoric despre Patriarhul Nifon al II- clusive. Niciodatã Ortodoxia nu a fost lea , fost mitropolit al Þãrii Româneºti, este exclusivã, dupã cum au întãrit ºi marii teologi un text oportun, în contextul în care din anul români enumeraþi în cadrul materialului (p. 2010 acest ierarh este sãrbãtorit anual la 11 380), participanþi, în special dupã 1961, la august. Solemnitãþile legate de aceastã zi diferite întruniri ecumenice de amploare. adunând un numãr foarte mare de creºtini, Autorul atenþioneazã asupra conduitei nu numai din vechea Cetatea de Scaun corecte: indiferent la ce organism aderã o munteneascã, ci ºi din întreaga Arhiepiscopie Bisericã, este imperativ ca aceasta sã-ºi a Târgoviºtei, ceea ce aratã o generalizare a apere ºi pãstreze propria identitate, teologie cultului sfântului la nivel local. În acelaºi ºi eclesiologie (p. 378)! registru istoric se înscrie ºi materialul despre Diversitatea, actualitatea ºi caracterul voievodul martir Constantin Brâncoveanu, ºtiinþific al studiilor semnate de Pr. Marian în care gãsim o trecere în revistã a epocii Vîlciu, sunt suficiente pentru a putea brâncoveneºti, cu prezentarea principalelor concluziona cã acest volum nu trebuie sã sale ctitorii: lãcaºuri de cult, palate ºi case lipseascã din biblioteca teologilor sau a boiereºti. În cadrul unei reevaluãri a Pravilei laicilor cu înclinare spre cultura teologicã. 69 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CARTEA DE POEZIE Lina Codreanu

APROPIEREA DEPÃRTÃRILOR

E de mirare cã de sub marginile insulara Mere Taito. Fiecãruia i-au fost umbroasei pãduri Dobrina a Huºilor, unde alocate pagini corespunzãtoare unui numãr ºi-a trãit copilãria ºi adolescenþa, Valentina limitat de creaþii. Teclici a ajuns sã se stabileascã pe o însoritã Dincolo de aspectul tehnic al cãrþii, de margine a Oceanului Pacific. Reþeaua interes rãmâne tematica, expresivitatea, informaticã mondialã îmi faciliteazã aflarea tehnica compoziþionalã, mesajul poeziilor distanþei în aer de la Huºi (România) la º.a., ceea ce înlesneºte comparaþia esteticã. Napier (Noua Zeelandã) – 17402 km ºi Operând o acoladã peste pagini se observã diferenþa de fus orar – 11 ore. Mare minune deschiderea imaginativã cãtre teme ºi mo- internetul! Intuiþiile lirice ale tive universale: trecerea lui Tudor Arghezi din poemul inexorabilã a timpului, Cel ce gândeºte singur – condiþia artistului ºi artei, „Vorbeºti cu fundul lumii la peisagistica, dubletul liric, tine în odaie,/ Secunda-ntrece miturile lumii veacul ºi timpul se-ncovoaie” Arcul spiritual a cãrui – au devenit certitudinile vieþii traiectorie uneºte continentele noastre. Argumentarea devine elocvent în similaritatea acestei comunicãri vine ºi prin arealurilor lirice. În eterna proiectul literar conceput de cãutare esteticã, creaþia Valentina Teclici – ediþia rãmâne condiþia existenþialã bilingvã românã-englezã, Po- artistului: „Mai am o bucurie: etical bridges / Poduri lirice ca sã scriu, / Sã-mi torn fiinþa- (Napier, New Zealand, ntreagã pe hârtie/ Când timpul Scripta manent Publishing e o simplã jucãrie/Într-un House, 2016; Iaºi, România, decor distrus ºi cenuºiu.” Editura PIM, 2017). (Tudor Opriº, Atât îmi mai rãmâne...) În Cuvânt înainte iniþiatoarea îºi Crezul artistic e pregnant atât la motiveazã alcãtuirea cãrþii prin dorinþa de poeþii români cât ºi la cei neozeelandezi. cunoaºtere ºi interacþionare a douã culturi, Munca de artizan al cuvântului este în interiorul cãrora, deºi consacraþi, poeþii trudnicã ºi îndelungã, purtând semnele din Noua Zeelandã nu au cunoºtinþã de vieþii ºi ale morþii întru creaþie. Drama creaþia semenilor din România ºi invers: artistului în raport cu propria creaþie „M-am gândit cã asta era o oportunitate presupune nãvala cuvintelor (Mandy sã apropii cele douã þãri ºi culturi aflate la Pentecost: „Cuvintele aºteptau/ zãboveau capetele opuse ale lumii”. Formatã la ºcoala aºa ca tu sã poþi culege unul din aer”, româneascã de poezie, autoarei nu i-a fost Existã un cuvânt pentru asta), atenþia greu sã se integreze în cultura neo- pentru alegerea cuvântului potrivit (Paul zeelandezã, fãcând parte din cenaclul „Poeþi Sân-Petru: „Ai grijã, pãdurare, lasã loc,/ în viaþã din Hawke’s Bay”. Volumul bilingv, Acestui lemn de lebãdã lunatic”, La e format din douã pãrþi: creaþiile a câte marginea crângului), modelarea graiului doisprezece poeþi din cele douã þãri ºi întru „naºterea unui poem” (Violeta reperele biobibliografice despre fiecare Ionescu: „Când toate cuvintele sar pe dintre aceºtia. Criteriul ales în înºiruire are fereastrã”, Poem în Morse), aspiraþia în vedere vârsta poeþilor, începând cu cãtre idealul absolut (Valentina Teclici: mentorul multor adolescenþi, românul Tu- „Simþeam libertatea de-a fi,/ Puterea de- dor Opriº (1926-2015) / Dorothy a-ndrãzni ºi-acþiona/ S-ating prin zbor Wharehoka (n. 1933) ºi încheind cu absolutul.”, M-am visat ), tenacitatea Alexandra (Dumitrescu) Balm (n. 1974) / în urmãrirea idealului (Monica Sãvulescu

LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Voudouri: „dar îºi adunã puterile,/ ca s-o dilematica stare existenþialã în distihuri: ia de la capãt”, sunt ca în dansul ). „Umblu prin lume/ de la un capãt la altul,// Neliniºtea liricã genereazã perspective peste tot sunt acasã,/ peste tot sunt strãinã”. variate, poeþii purtând povara destinului Amãrãciunea ºi indignarea l-au copleºit chiar (Maria Weishaupt Sarãu: „Poeþii au tot pe veteranul Tudor Opriº, rãmas „acasã”, timpul de lucru/ [ ]/ ºi uneori mor de când a constatat c㠄De când gonirãm dragul de a vedea ºi ei/ cum e/ sã duci cu marele coºmar/ Nu-mi recunosc nici þara, tine un pumn de pãmânt/ dincolo.”, nici poporul./ Trecutul moare, plânge Uneori). La rândul ei, arta îmbracã viitorul/ / Prea mulþi români îºi iau din þarã expresia revoltei ºi-a iubirii (Mere Taito: zborul” (De când gonirãm ). „cu aceste cuvinte/ voi ridica braþele Pentru antologia bilingvã românã- împotriva ta/ voi urla un strigãt de luptã/ englezã, Poetical bridges / Poduri lirice [ ]/ cu aceste cuvinte/ te voi înfãºura cu (Napier, New Zealand/ Iaºi, România), grijã”, Bilingv), poate fi balsam erotic Valentina Teclici ºi-a asumat rolul de (Penelope Foster: „Dragostea este unde tu traducãtor ºi redactor echidistant în raport alegi sã fie”, Dragostea este; Ana Anton: cu „alesãturile” lirice, aºezându-ºi onest „Nu e de-ajuns cã sunt rana eului meu?/ cele trei poezii la fel ca pe al celorlalþi. Ca Ca un mânz rãtãcit într-o searã/ Sufletul poetã, a debutat din timpul liceului, dupã tãu vine hoþeºte/ Pânã-n coliba tãcerilor care a colaborat la revistele literare din þarã mele/ Sã mã tãmãduiasc㠔, Cãlãtorie) cu versuri, prozã scurtã, reportaje... Cãrþile ori metaforã în scoicã niponã (Vasilica i-au adus un premiu naþional acordat cãrþii Grigoraº: „indiscreþie –/ în miez de noapte pentru copii – De la noi din grãdiniþã luna/ printre pomii goi”, haiku). (Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1986) ºi Contemporani fiind, reperele temporale i-a facilitat acreditarea, în 1992, ca membru conflueazã în clipa prezentã, în timp ce al Uniunii Scriitorilor din România. Unele peisajele semnaleazã diferenþieri. Europenii volume sunt autonome (selectiv: Jocurile se miºcã într-un peisaj cromatic bogat ºi verii, 1991; L’Enfance en Poesie, 1993; revitalizant; peisagiºtii neo-zeelandezi se re- The Dance Lesson, 2002; Gioconda încarcã sub forþa valurilor ºi a brizei nimãnui, 2011; De la imposibil la posibil oceanice. Unii stau sub semnul mitologic al – From impossible to possible, 2013) lui Dionysos (la greci, zeul vegetaþiei), ceilalþi câteva, prin congeneritate de idei, – al lui Poseidon (zeul mãrilor). Pãdurea simþãminte, idealuri, în colaborare cu (Paul Sân-Petru, În marginea crângului), Cezarina Adamescu, Ana Anton, Violeta marea (Mandi Pentecost, Momentul) ºi Ionescu º.a. cromatica specific㠖 verde (Ana Urma, Meritul scriitoarei este implicit motivat Libret de florar) ori albastru (Mark Raffills, de harul poetic ºi de buna cunoaºtere a Cântãreþul) – pun în lumini diferite ariile subtilitãþilor expresive din cele douã limbi, geografice cãrora le aparþin poeþii. românã ºi englezã. ªi totuºi pentru a transla Devenit familiar, dupã 1990, elementul un text poetic în alt limbaj poetic truda a aparte este e/imigraþia, motiv unduit în fost complexã, fiindcã a trebuit sã pãstreze melodia biografismului: „ar fi bine sã ne expresivitatea, tonul, vocea liricã, melodia amintim/ noi toþi suntem din stocul de interioarã etc. Cu atât mai merituos acest imigranþi/ care de asemenea a schimbat faþa proiect cultural. Îi accentuez importanþa, acestui pãmânt.// Noi suntem rezultatele în final, printr-un citat dintr-un interviu schimbãrii.” (Dorothy Wharehoka, iniþiat de Rodica Lãzãrescu, redactor-ºef Rezultatele schimbãrii) ori: „«Noi» suntem al revistei „Pro Saeculum”, luat lui Leo acum þara a ceea ce avem sau nu avem/ Butnaru. Poetul insista asupra binomului [ ]/ ªi la ultima mea rãsuflare/ Condu-mã autor-traducãtor ºi opina printr-o înapoi de unde am venit” (Nikora Henriksen, „parabol㔠cã atunci „când apare în limba Trezeºte-te). Odatã ajunºi în locuri românã traducerea unei opere importante îndepãrtate, poeþii s-au simþit „atât de acasã, din literatura englezã (germanã, francezã, încât am rãmas” (Mandy Pentecost). rusã...) sau invers, când apare în Anglia Totuºi, sentimentul înstrãinãrii (Franþa, Germania, Spania...) o traducere contrabalanseazã talgerul bucuriilor din limba românã a unei opere remarcabile, („dezrãdãcinatã din zona în care mã la lansãrile acestei cãrþi/traduceri ar trebui simþeam protejatã/ acasã între ai mei”, sã se intoneze imnurile celor douã þãri, [ai Alexandra Balm, recunoaºtere). Se prefirã cãror cetãþeni creatori] genereazã astfel de unda unei nostalgii afunde, un bob de evenimente comune memorabile. neîmplinire în aventura vieþii celor plecaþi Ascultând imnul, sã stãm cu mâna la din plaiul obârºiei lumeºti. Specializatã în inimã pentru literaturã, pentru limba þãrii, socio-psihologia imigraþiei, poeta Monica pentru þar㠔 („Pro Saeculum”, nr. 3-4/ Sãvulescu Voudouri (dr.), îºi surprinde 2016). De netãgãduit! 71 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 FUNDAMENTE Titi Damian

POPASURI ªI POVEªTI DIN PIEMONTUL CÃLIMANI

Cultura este un sistem deschis, dar folcloristicii româneºti contemporane pe integrat ºi coerent, de valori deschise, fiind care Academia Românã trebuie s-o ia în definitã prin douã componente consideraþie ºi s-o situeze la valoarea pe fundamentale: valoarea – preþuirea care o meritã. Nu-i cazul de aluzii: s-o acordatã unor obiecte sau fapte, mai plas- premieze. tic, un raport între obiectul valorizat ºi Acum neobositul profesor bistriþean, subiectul valorizator, iar cel de-al doilea, doctor în folcloristicã, Vasile V. FILIP, mã frumosul, adicã reprezentarea pune în posesia altei lucrãri în conºtiinþa omului a de excepþie, de altã facturã, proprietãþilor obiectelor semnatã împreunã cu apreciate din punct de vedere învãþãtoarea Voichiþa estetic. De la noþiunea foarte STEJEREAN, „Popasuri ºi largã de culturã, ajungem la o poveºti din piemontul mare componentã a acesteia, cãlimanilor”, având subtitlul cultura popularã, cãpãtând „Eposul unui sat de munte elementele specifice etnicitãþii. din Bistriþa-Nãsãud: Am realizat aceastã Budacu de Sus”, Editura scurtã încursiune teoreticã, Charmides, Bistriþa, (2016), întrucât am în faþã o lucrare 204 p. monumentalã în douã volume, Dupã cum semnaleazã semnatã de doi prestigioºi autorii, lucrarea conþine cercetãtori bistriþeni, Vasile V. poveºti ºi legende culese ºi FILIP ºi Menuþ MAXIMINIAN, intitulatã povestite de Voichiþa Stejerean, dar „Cultura tradiþionalã imaterialã structurate ºi prezentate de Vasile V. Filip. româneascã din Bistriþa-Nãsãud” – Vol. Este, de fapt, o monografie spiritualã care I, „Riturile de trecere”, editura Eikon, reface în sens invers drumul unei Cluj-Napoca, (2014), 488 p. (volum cãruia monografii obiºnuite, plecând de la spiri- am avut onoarea de a-i face o prezentare tual – valoare ºi frumos – spre concretul substanþialã în revista „Miºcarea literar㔠spaþiului geografic. din Bistriþa) ºi Vol II, „Sãrbãtorile ciclului Cartea cuprinde douã pãrþi distincte. social ºi calendaristic sau Munci ºi zile în O amplã ºi documentatã prefaþã ce se þinutul Bistriþei ºi Nãsãudului”, editura întinde pe 20 de pagini, intitulat㠄Poveºtile ªcoala Ardeleanã, Cluj-Napoca, (2016), ºi legendele din Budacu de Sus – un 584 p. (o prezentare în curs de elaborare), rezumat al imaginarului epic tradiþional”, lucrare realizatã în condiþii grafice semnatã de prof. dr. Vasile V. FILIP în excelente. Aceastã realizare de excepþie a care Domnia Sa pune în discuþie celor doi specialiºti – personal nu-i cunosc problemele teoretice – de conþinut ºi de – rãmâne fãrã egal în contemporaneitatea structur㠖 în ºapte subcapitole, realizând folcloristicã româneascã, întrucât mã o prezentare a cãrþii din punctul de vedere obligã sã pun semnul egal între nestematele al profesionistului pentru profesioniºti. culturii imateriale din Bistriþa-Nãsãud, multe Subcapitolul I porneºte demersul cu o sortite sã intre repede în uitare fãrã acest întrebare, menitã sã creeze brainstormingul: demers, ºi valoarea intrinsecã a „La ce bun azi, poveºtile ºi legendele?” cercetãtorilor, mai precis, o simbiozã unicã În rãspuns se gãsesc trei argumente: copiii între valoare ºi frumos. O izbândã a pot fi cititorii þintã prin curiozitatea lor LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni specificã pentru inserþiile legendare ºi impresia cã þi se aºtern þie la picioare, fabulistice, apoi maturii doritori de a ieºi pãduri, dealuri, ape, aºezãri omeneºti.” în naturã pe urmele legendelor ori sã ad- Dupã ce oferã cititorului câteva date mire frumuseþea peisajului, ºi nu în ultimul strict geografice – suprafaþa, aºezarea, ºi rând, pot interesa în mare mãsurã ºi pe bineînþeles, caracteristica de munte specialiºti, sursã excelentã pentru o vulcanic – dar ºi istorice, autoarea îl documentare teoreticã îndreaptã pe cititor, pe nesimþite, în Urmãtorul subcapitol, intitulat domeniul fascinant al legendei Munþilor sugestiv, „Specificitate stilisticã ºi de Cãlimani, pe care o redau în rezumat. conþinut”, oferã mãsura spiritului analitic Se zice cã trãia odatã, prin acele locuri, al specialistului, evidenþiind, înainte de un cioban numit Cãliman care avea o turmã toate, importanþa deosebitã a muncii aºa de mare de oi, încât nu le ºtia numãrul. culegãtoarei folosind tehnica notaþiei Avea o forþã de uriaº, de putea duce în (culegerii) în rezumat sau a înregistrãrii pe spate un berbec, cale lungã, fãrã sã suport electromagnetic, urmând oboseascã. Odatã, în timp ce dormea, i s- îndeaproape stilul povestitorilor populari. a arãtat o zânã care i-a sugerat cã, dincolo Interesant este ºi subcapitolul al III- de coasta muntelui, va gãsi o comoarã, dar lea ºi anume „Locurile ºi numele lor” care sã nu se lãcomeascã ºi sã ia din ea cât se ocupã de cel mai întins capitol al cãrþii, poate cãra în desagi pânã acasã, fãrã sã se cuprinzând analiza a 15 dintre cele 38 de opreascã. În caz cã se va opri, va muri, texte, evidenþiindu-le natura etiologicã, iar familia i se va destrãma, de nu-i va explicând numele sau configuraþia locurilor. rãmâne decât numele. Aºa a fãcut. A trecut Subcapitolul intitulat „Naºterea coasta muntelui, iar în cãrare i se arãtau societãþii (Sociogonia)” studiazã raportul bulgãraºi gãlbui, ciudaþi. Nu s-a îndurat sã-i dintre Naturã ºi Culturã. Plin de substanþã lase în cãrare, aºa cã tot a adunat, iar la este ºi capitolul „Dragostea de unde vine întoarcere, desaga devenise tot mai grea. ºi pânã unde se duce ea”, insistând asupra A cãlcat interdicþia, s-a oprit sã se motivaþiilor psiho-spirituale în care se mai odihneascã, punând comoara sub cap, dar ciocnesc magia ºi religia ºi se pãtrunde în a adormit pe vecie. A doua zi, feciorii ºi sfera anecdotico-nuvelisticã, tutelatã de soþia l-au descoperit, i-au fãcut moralã. înmormântarea, dar au început sã se certe Titlurile subcapitolelor al ºaselea, pe bolovãnaºii de aur. Faptul i-a despãrþit „Zânele – a patra dimensiune a existenþei supãraþi ºi nu ºi-au mai vorbit, dar nici nu budãcenilor” ºi celui de-al VII-lea, „Alte s-au mai însurat, rãsfirându-se fiecare pe fiinþe mitice” vorbesc de la sine, proiectând o altã parte a muntelui. Nu se ºtie care pe cititor în arhaicitate sau plasându-l în fecior pe ce munte a trãit, aºa cã grupul relaþie indirectã cu fiinþe mitice. Contribuþia de munþi poartã numele de Cãlimani, cu cercetãtorului sa nu se limiteazã numai la vârfurile mai însemnate: Pietrosul, analiza pertinentã ale aspectelor folclorice, Bistriciorul, Moldoveanu, Poina Tomii, Giºa ci ºi la structurarea acestui imens, Mare, Piatra lui Irimie, Struniorul, Cofuri. interesant ºi divers material. Pe lângã faptul cã legenda explicã numele Capitolul I al cãrþii, cel mai întins al muntelui, poartã în sine ºi o semnificaþie cãrþii, pe vreo 80 de pagini, este intitulat moralã, vizând lãcomia. Pe de altã parte, sugestiv „Toposuri ºi toponime. Obiective legenda aceasta conþine ºi un amestec turistice (actuale ºi virtuale)”, are nu mai ingenios de real ºi fabulos, menit sã facã puþin de 15 subcapitole. Autoarea priveºte credibil un topos. panoramic, de la înãlþime, Munþii Cãlimani, Dupã aceastã frumoasã incursiune în în piemontul cãrora de aflã localitatea fabulos, cititorul este adus în realul fascinant Budacu de Sus, cu intenþia declaratã de la al muntelui: frumuseþi nebãnuite, fauna, început de a-i atrage, deopotrivã, pe flora, resurse minerale, pãduri, ape. Finalul cititorii, viitori turiºti: „Cãlimanii! Þinut se constituie într-o vibrantã invitaþie pentru mirific, nãscut ºi crescut din focul cititor de a cãlãtori mãcar odatã în viaþã în pãmântului în vremuri imemoriale, cu Munþii Cãlimani: „Fiecare dintre noi mai înfãþiºarea desãvârºitã încontinuu de dalta pãstrãm într-un loc anume al fiinþei Timpului [...] Blândeþea ºi dragostea cu noastre caracteristicile copilului ce eram care te atrag, îmbiindu-te cu aerul tare, odatã, cu inocenþa, curiozitatea ºi cu învãluiri de forme, culori ºi parfumuri, imaginaþia. Nevoia de poveste se te cuceresc [ ] Priveliºtea de sus asupra prelungeºte ºi la maturitate.” Aºadar, lumii e fascinantã. Acolo, printre tot felul autoarea propune cititorului, în final, douã de forme bizare împietrite de timp, ai moduri de evadare din cenuºiul vieþi 73 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 cotidiene: prin lecturã ºi prin cãlãtorie. risipit, la fel ºi membrii familiei, rãmânându-i Urmeazã tot în acelaºi stil alte legende doar numele pe care îl mai poartã acum care de care mai frumos povestite ºi mai poiana. interesante: despre Cetatea Dacilor ce a Þiganii despre care se povesteºte în adãpostit pe vremuri Cohorta I subcapitolul urmãtor au apãrut în Budacul Hispaniolina, strãjuind Valea Budacului, azi de Sus, din Moldova, odatã cu Legea de doar sediu al urºilor; despre Poiana dezrobire din 1856. Acum vorbesc limba Tãtarilor ce aminteºte marea invazie de la românã, au preluat tradiþiile românilor, 1241; despre luptele de la Râtul Curþii ºi mulþi au ten de culoare deschisã, s-au despre vajnicii grãniceri nãsãudeni ºi integrat, au ºi un grup folcloric. budãceni care au luptat pentru Împãrat în Subcapitolul „Reuniunea Marianelor” 133 de bãtãlii; despre Dealul Alb, potrivit aminteºte de un grup de onoare din rândul legendei sale, oamenii îºi plãnuiau lucrul credincioaselor pus sub patronajul pãmântului dupã aspectul dealului, cu Fecioarei Maria, o asociaþie de înãlþare zãpadã, ori fãrã; despre Dealul Negru, unde spiritualã în care femeile trebuie sã fie se afla cabana de vânãtoare a lui exemplu de milostenie ºi de dãruire pentru Ceauºescu; despre abruptul stâncos de la semenele lor. La procesiuni purtau un steag Piatra Corbului unde se aciuau cetele de pe care era brodat chipul Maicii Sfinte. haiduci de pe vremuri ºi unde-ºi îngropau Cãlimanii au fost ºi locul ideal de hoþii comorile; despre dealul La Cilie, unde- refugiu pentru haiducii locului: Pohonþu, ºi avea sãlaºul un pustnic; despre Valea Pleºca, Miu, Niculiþã ºi chiar Pintea. Tâlharilor, sau Între Pâraie, azi teren de Celebru a rãmas unul Boºotã, care, dupã fânaþ; despre locul vrãjit al Vâltorilor, unde jaf, lãsa un bilet pe uºã: „A fost banda lui ar fi dispãrut o cãruþã cu cai cu tot, Boºotã!” Îi bãga în sperieþi chiar ºi pe crezându-se de atunci cã-i fãrã fund; jandarmi, pãtrunzând chiar în sediul lor. despre râpe felurite ºi cu nume „colorate” Capitolul al III-lea, „Orizontul magico- (Râpa Mare, Râpa Neagrã, Râpa Verde, erotic ºi creºtin religios” prezintã, mai Râpa Roºie); despre cabana Aluneasa, degrabã, întâmplãri anecdotice cu uºor iz locul de cotiturã pentru destinul României, de legendã ºi de fabulos, cu trimiteri la acolo unde a vânat ºi s-a simþit bine încãlcarea unor reguli morale. „Cãlare pe Hruºciov ºi tot acolo i-a fost smulsã un târº” este povestea unei fecioare aflate promisiunea cã-ºi retrage trupele de sub zodia unei vrãjitorii, fãcute de una ocupaþie din România; despre cabana numitã Cioarca; unui cioban i se aratã într- Blidireasa de pe malul lacului de acumulare, o noapte de pominã o femeie singurã, purtând numele cãimãniþei; despre Tãul vrãjind. Strãina se luptã sã-i ia carnea din Zãnelor, loc de popas pentru ciobani cu frigare, dar câinii îl ajutã, cãci ea nu avea turmele lor; despre molidul de la Piatra Rea, putere asupra lor; Ion, „fecior frumos ºi în trunchiul cãruia cineva a sculptat o bine legat”, nu a fost lãsat sã se însoare cruce, iar trecãtorii pun bãnuþi în cãuº; cu femeia pe care i-o chema inima, aºa cã despre Poiana Tomii, având structuri ieºind noaptea pe furiº, l-au prins „niºte megalitice impresionante, cu legenda femei albe ca varul, nespus de frumoase, feciorului rãtãcit ºi gãsit mort. înalte, blonde” care l-au îmbrãþiºat aºa de Capitolul al II-lea, „Strãmoºi mitici, tare, încât l-au lãsat fãrã suflare; „O grupuri etnice, neamuri, corporaþii”, are, întâmplare în miez de noapte” este o la rându-i, cinci subcapitole, depãnând poveste cu uºoare accente fabuloase. O legende despre uriaºi care „trãiau în legea iapã dupã care este trimis flãcãiandrul ce-o lor, nu se amestecau cu oamenii de rând pierduse, în miez de noapte, începe sã din sat, vorbind aceeaºi limbã ºi fãcând vorbeascã, dar o rugãciune îl scoate pe fel de fel de schimburi.” Erau denumiþi în fecioraº din zodia magicului; „Nevasta cea diverse feluri: cãpcãuni, zmei, tartori. tânãrã ºi trecãtorul cel chipeº” are ºi ea Urmãtorul subcapitol, „Poiana lui un pronunþat iz anecdotic, având puternice Budai ºi amintirea unui neam” explicã rãdãcini morale – statornicia în cãsnicie – numele acestui loc, acum „rai al nuvelã excelent analizatã de cãtre Vasile animalelor sãlbatice”, dar bãtrânii V. Filip în prefaþã; „Preþul unei vieþi” se povestesc cã satul, la început, a fost constituie într-o pledoarie pentru întemeiat de opt familii. Familia Budai, înþelegerea între etnii, mai precis devenind cea mai înstãritã, umbla fãrã drept solidaritatea dintre un soldat român ºi unul pe proprietãþile celorlalþi, deci ºi pe cele ungur în al Doilea Rãzboi Mondial. ale preotului Larion care a fãcut blestem. În scurt timp, turmele familiei Budai s-au (continuare la pagina 80) LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CÃRÞILE BIBLIOTHECII Mihai Stan

BIBLIOTHECA ªI UNIREA CULTURALÃ (2)

Iulian Filip (n. 27 ian. 1948, în Sofia, bãtãtorite ale literaturii naþionale sau jud. Soroca) completeazã, prin cãrþile sale, universale. Teatrul lui Iulian Filip, prin galeria colaboratorilor Editurii Bibliotheca culoarea sa originalã, prin limbaj ºi situaþiile activi scriitoriceºte în Republica Moldova. imaginate poate constitui nu numai un El reprezintã ºi fermentul legãturilor spectacol inedit ci ºi o lecturã pentru care confraterne între scriitorii din Chiºinãu ºi nu trebuie sã fii neapãrat un asiduu din Târgoviºte, un artizan al conlucrãrii în frecventator al sãlilor de teatru. varii domenii ale culturii, un unionist Pe coperta a IV-a a volumului, convins, cu o voce autoritarã. Alexandru Grecu, unul dintre „Dicþionarul general al regizorii ce au montat piesele literaturii române”, vol. E/K de teatru ale lui I. Filip, prezintã pe Iulian Filip poetul vorbeºte despre „exotismul („cultivã versul clasic, teatrului iulian” care se tradiþional (?) sugestiv [ ], alimenteaz㠄substanþial” din contribuie la dezvoltarea bogata faunã a teatrului poeziei ºi dramaturgiei pentru popular, pe care Iulian Filip, copii”), pe prozator (romanul reputat folclorist, a eseistic „Cobaiul nu cunoscut-o ºi a valorificat-o triumfã”) ºi pe folclorist. La încã de la începuturile Bibliotheca, pe lângã cele trei carierei sale academice ºi antologii „Poezia Acasã”, scriitoriceºti [...] „O altã vol. 1, „Poezia Acasã”, vol. sursã la care se alimenteazã 2, „Târgoviºte-Chiºinãu- teatru iulian este tezaurul Sankt Petersburg. Antologie de poezie literar naþional ºi universal, istoria noastrã, contemporanã, ediþie bilingvã românã- zbuciumatã ºi contradictorie, în care cei rusã”, Iulian Filip a publicat volumul de mai mulþi dintre eroii notorii se preteazã la publicisticã de atitudine („Literatura ºi Arta, o abordare caricaturalã. În acest caz Capitala, Bibliopolis). „Când pe morþi îi dramaturgul se înregimenteazã strâng pantofii, cum e mersul celor vii?”, necondiþionat în cohorta creatorilor volumele de poezie „Cartea cea mai a mea” moderniºti, experimenteazã, valorificã, (2009), „Care-s sãlbaticii” (2010, teatru), exploateazã din plin oportunitãþile oferite „Motive vechi de primãvarã nou㔠(2016). de intertext, imagineazã scene ºi personaje Prima scriere dramatic㠖 Care-s ce consunã cu anumite evenimente ºi sãlbaticii? – cu care se deschide volumul personaje mai mult sau mai puþin e un spectacol spumos care, de 10 ani þine cunoscute.” afiºul teatrului „Satyricus I.L. Caragiale” Poet de „manuale ºcolare” asemenea din Chiºinãu. I se alãturã Mioriþa – tragedie altor câþiva redactori „Litere” – redacþia naþionalã, Þara în care nebunii mor de din Chiºinãu – precum Ianoº Þurcanu, inimã, Galateea de/pe lângã butoiul lui Vasile Romanciuc sau Aurelian Silvestru, Diogene, Dreptul de a ieºi pe acoperiº, Iulian Filip cultivã o poezie pentru copii Spãrgãtorul de oale, Premiul Nobel pentru cum puþini poeþi români au reuºit. În Semãnãtorii reduºi. „Litere” (nr. 82, ian. 2005) Mihai Cimpoi Dintre contemporani, I. Filip se apropie prinde specificul liricii sale. de maniera lui Horia Gârbea prin tendinþa În poeziile pentru copii se impun de a demitiza sau de a deturna teme discreþia, colocvialitatea, ironia bonomã,

75 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 tonalitatea ºãgalnicã: „în poianã, în pãdure metalingvistic, pe care îl pune la dispoziþie / creºte-un brad frumos. / Nu se teme de o mitopo(i)eticã a copilãriei: modul, prin secure, / n-o sã-l deie jos. // Cãci sub brad, excelenþã antropomorfic, de a înþelege la rãdãcinã, doarme-un urs flocos. / Lasã lumea ºi universul, ludicul, liricul îmbinat rãii ca sã vinã, bradul nu-i fricos”. cu epicul, expresivitatea bazatã pe (Paznicul) plasticitate (sonoritate, culoare, fantasism, O simbolicã antologie de poezie metaforism), logicã infantilã”. contemporan㠖 „Târgoviºte-Chiºinãu- Ar fi de adãugat efectul pe care o astfel Cernãuþi” va apãrea simultan la Editurile de literaturã angajatã l-a avut/îl are deja în Bibliotheca (Târgoviºte) ºi Cartdidact cunoaºterea ºi însuºirea de cãtre copii a (Chiºinãu) ºi va cuprinde câte 20 de poeþi limbii române ostracizate, aproape interzisã, din cele trei vechi Capitale în perioada de ocupare a româneºti. Selecþia este Moldovei de peste Prut de realizatã de cãtre Mihai Stan cãtre Imperiul de la Rãsãrit. (pentru Târgoviºte), Iulian Obiectivele sunt însã mai Filip (pentru Chiºinãu) ºi de cuprinzãtoare, primul dintre acad. Vasile Tãrâþeanu acestea fiind „formarea” (pentru Cernãuþi), urmând ca viitorului cititor de literaturã. studiul-introductiv ºi notele Devin de înþeles tirajele de biobibliografice pentru fiecare zeci de mii de exemplare ale poet antologat sã fie realizate cãrþilor pentru copii, pentru de cãtre acad. Mihai Cimpoi. puþinii poeþi care cultivã Antologia este gânditã în specia în România acest contextul manifestãrilor dedi- fapt frizând SF-ul. La o cate aniversãrii, în 2018, a primã lecturã este de unui veac de la Marea Unire remarcat rigoarea selecþiei României Mari, care, din pãcate, în zilele poeþilor din aceastã antologie, autorul, noastre, nu mai este la fel de Mare. Intenþia poetul Vasile Romanciuc evitând autorilor, adesea mãrturisitã, este de a subiectivismul, cumpãnind opþiunile între realiza dorita Unire, deocamdatã, pentru generaþia anilor ºaizeci ºi cea a anilor tãrâmul culturii scrise. ºaptezeci, cea a „ochiului al treilea”, Iulian Filip e, în toate, poetul adoptând criteriul cronologic (data naºterii momentelor iluminatoare. poetului antologat) oferind astfel cititorilor Poet, ziarist, editor, Vasile Romanciuc imaginea evoluþiei dinamice a poeziei pentru (17 dec. 1947, Edineþ, Republica Moldova) copii în Basarabia: Liviu Deleanu, George membru al SST (nov. 2008) redactor Meniuc, Valentin Roºca, Petru Cãrare, asociat la „Litere”, este unul dintre Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Ion colaboratorii Editurii Bibliotheca apãrând Gheorghiþã, Dumitru Matcovschi, Anatol în antologiile „Poezia Acasã. Ciocanu, ªtefan Tudor Poeþi contemporani din (Melnic), Aurel Ciocanu, Basarabia” (2 ediþii) ºi în Efim Tarlapan, Vasile „Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Romanciuc, Iulian Filip, Petersburg. Antologie Nicolae Dabija, Constantin bilingvã româno-rusã”. V. Dragomir, Leo Butnaru, Ion Romanciuc publicã la Hadârcã, Leonida Lari, Ianoº Editura Bibliotheca „Bucurii Þurcanu, Arcadie pentru copii. Prozatori Suceveanu, Iurie Colesnic. contemporani din Basarabia” „Portretul” pe care poetul (2010), „Bucurii pentru Vasile Romaniuc îl face copii. Poeþi contemporani fiecãrui antologat este din Basarabia” (2015), „Lasã remarcabil prin dreaptã un semn” – versuri (2012). mãsurã ºi concizie. Aminteam de „miracolul” Tot remarcabil este ºi basarabean al tirajelor uriaºe faptul cã volumul a apãrut, – pentru noi – ale cãrþilor pentru copii. în 2010, simultan la Editurile Bibliotheca Acad. Mihai Cimpoi pare a fi descoperit (Târgoviºte) ºi Cortdidact (Chiºinãu), cauza: „Poeþii basarabeni au pãstrat, în pentru cine înþelege un simbol al Unirii dialogul cu cei mici, sinceritatea ºi realizatã, deocamdatã, în domeniul culturii. autenticitatea, naturaleþea fãrã de care În cronica literar㠄Sub semnul acest dialog este imposibil. Ei au valorificat, cuvântului” (Litere, anul XIV, nr. 5(158) astfel, întregul instrumentar lingvistic ºi mai 2013) în care disecã volumul „Lasã LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni un semn”, Tudor Cristea, criticul oficial prezentându-ne o cardiogramã sentimentalã al grupãrii literare a SST, conchide cã variatã.” Vasile Romaniuc este una din vocile lirice „Cuvintele în balanþã”, o culege de cele mai autorizate ale momentului. „ªi aforisme cu care se închide volumul aruncând acum, la final, o dezvãluie o altã dimensiune a nouã privire de ansamblu poetului iar referinþele critice asupra creaþiei poetice a lui adunate tot aici fixeazã un Vasile Romanciuc, aº zice binemeritat loc în avangarda cã ea n-ar trebui încadratã, liricii contemporane din pânã la urmã, nici în sfera Basarabia. tradiþionalismului, nici a Aurelian Silvestru (1 clasicitãþii sau a modernis- octombrie 1949 Cuºelãuca, mului ci, pur ºi simplu, în cea Soroca) încheie, deocamdatã, a sensibilitãþii autentice ºi a ºirul colaboratorilor din poeziei.” Basarabia ai Editurii În 2010, un alt scriitor Bibliotheca. Psiholog ºi basarabean (de manual pedagog cu numeroase studii ºcolar), Ianoº Þurcanu de specialitate, jurnalist, poet (membru fondator al SST, ºi prozator Aurelian Silvestru redactor la „Litere”) apare simultan la este fondatorul „Liceului de Creativitate ºi „Bibliotheca” ºi la „Cartdidact” (Chiºinãu) Inventicã «Prometeu»” primul, ºi se pare cu volumul antologic „Cea mai frumoasã singurul, liceu particular din Republicã. Re- varã a iubirii”. Autor al unor cãrþi pentru dactor la „Litere” ºi membru din 2010 al SST copii (peste 20 de volume), Ianoº Þurcanu este unul dintre cei mai apreciaþi prozatori ai prin cele peste 500 de texte pentru cântece momentului, romanul sãu „Cel rãtãcit” (2009) de muzicã uºoarã sau romanþe este ºi un fiind bine primit de criticã ºi, ceea ce este ºi garant al naºterii unor ºlagãre. Numeroase mai important, de numeroºii sãi cititori de pe premii, prezenþa în manualele ºcolare pe ambele maluri ale Prutului. Ce zic criticii? lângã ubicitatea de ferment cultural „În proza basarabeanã, unde de vreo (vicepreºedinte al comisiei de culturã din 50 de ani nu se mai întâmplã nimic decât primãria Chiºinãu mai mult de un deceniu) cuvinte ºi moºionisme, iatã ºi un roman aduc în prim-planul culturii naþionale un cu adevãrat nou, scris de un autor poet cu har pe care Mihai Cimpoi îl prinde european din secolul XXI – „Cel rãtãcit” memorabil: „Ianos Þurcanu este de Aurelian Silvestru, o carte cu esenþialmente un neoromantic dublat de un personalitate, pe care autorul, în loc sã o neoimpresionist, care pune în trãire ºi în fi scris cu cuvinte, a scris-o cu idei. Cu privire personalitate ºi ardoare, vãzând totul acest roman, Aurelian Silvestru se anunþã în lumini ºi umbre. Structura versului e drept un prozator redutabil, demn de a fi simplã ºi punctiformã, fiind luat în seamã nu numai de supusã pulsaþiei, reacþiei critici, ci ºi de traducãtori”. sufleteºti de moment, (Nicolae Dabija) strãluminãrii de culori. „În romanul «Cel Momentele ºi „întâmplãrile” rãtãcit», Aurelian Silvestru s- naturii sunt momentele ºi a dezlãnþuit interogativ într- „întâmplãrile” inimii. În acest un câmp minat de subtilitãþi sens ne spune cã a inventat ºi de sublim, unde nu ai ce un inimometru, ca o altã cuteza dacã nu ºtii a pãºi în „unitate subdivizionar㔠(„... vârful degetelor printre doar cu timpul înþelegi / cã capcanele explozive pe care toate în lume, mari sau mici, sã le ºtii a depista ºi citi. se mãsoarã cu inima”). Autorul a reuºit un roman Structural e, prin urmare, un mai altfel decât ceea ce bicord care asociazã discret constituie armãtura genului bucuria seninã a iluminãrilor cu tristeþea detectiv. Nu am intenþionat testarea specialã mohorâtã a pãtrunderii fulgerãtoare a a lecturii repetate, dar am simþit necesitatea esenþelor. E un hedonist rezervat, care ne sã revin la anumite pasaje din cartea lui propune idile de dragoste uºor sau intens Aurelian. M-a surprins cã o citesc integral, senzualizate ºi marcate de o tentã ceea ce nu mi se întâmplã cu tradiþionalele melancolicã ce survine ca o poantã ecuaþii detective cu cheia în final epigramaticã. Instantaneele „inimometrice” Romanul Cel rãtãcit oferã câteva chei, dar alterneaz㠄sistolele” ºi „diastolele”, sugereazã mai multe lacãte.” (Iulian Filip) 77 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 În þarã, în „Litere” („Între teluric ºi de observarea filosofului atent a lumii divin”) reprezentanta noului val înconjurãtoare, mai toate adagiile sale fiind târgoviºtean al criticii tinere, Margareta laconice lecþii de moralitate. Bineaþã, surprinde esenþa romanului pe Apariþia acestor cãrþi – din ce în ce care-l considerã a fi un „melanj de SF ºi mai numeroase – reprezintã nu numai un intrigã poliþistã, având în centru o schimb cultural între Târgoviºte ºi parabolã despre relaþia dintre om ºi Chiºinãu, între Bibliotheca ºi Cortididact, Divinitate, cu accente de fantasy ºi eseu între Uniunea Scriitorilor din Moldova ºi lirico-filosofic. Viu, alert, cu un subiect Societatea Scriitorilor Târgoviºteni între interesant, subordonându-ºi întreaga Biblioteca „Târgoviºte” din Chiºinãu ºi construcþie epicã ideilor pe care doreºte Biblioteca Judeþeanã din Târgoviºte, între sã le evidenþieze «Cel rãtãcit» este o „Litere” ºi „Viaþa Basarabiei”, ci este apariþie ineditã în peisajul prozei semnul colaborãrii confraterne, de basarabene actuale”. aproape douã decenii, sub zodia spaþiului La Bibliotheca, în 2012, Aurelian cultural românesc, este acea unire prin Silvestru public㠄Neodihna cuvintelor” o culturã care va deveni, sperãm, în timp, sumã de sentinþe, de aforisme, declanºate ºi dorita uniune statalã.

(urmare de la pagina 67) Substituire de persoanã, fapt penal, este de un haz debordant pe tema Furca ºi alte povestiri ospitalitãþii uºor interesate, ceea ce stinge de Florentin Popescu posibilele urmãri juridice. Cerere de emigrare, pe vremea dictaturii staliniste, în URSS, fãcutã de un student, scapã de Misterul acestui destin încrâncenat în clasificarea unei glume proaste prin tãcere este strãfulgerat de iertarea creºtinã frumuseþea expunerii ºi prezentarea în momentul spovedaniei: „Dumnezeu sã- pãrerilor celor puºi sã o soluþioneze, care- i ierte pe Gheorghe, pe Ilisafta, ºi pe l considerã pe petiþionar „un tânãr cu Mariþa!” – mãrturisire suficientã pentru tulburãri nervoase”. În orice caz, cererea închipuirea unei biografii, de cunoaºtere a face valuri. Securitatea intervine, dar cu insei în lumea cuminte a cãtunului. Dupã discreþie, se mai schimbaserã vremurile. o viaþã secretã, pãstratã în bunã parte de Nebunia þine câþiva ani întrucât manipulat funcþionarea milosteniei celorlalþi, a rãmas de propaganda sovieticã prin reviste, cãrþi, în cimitirul cãtunului o cruce pe care este filme... studentul o þinea morþiº pe-a lui. scris doar atât: Bica – shakespearianã Demascarea lui Stalin ca dictator sângeros consemnare. în 1961 la Congresul P.C.U.S. produce Recunoºtinþã este o expunere deloc „emigrantului la Moscova” un ºoc nervos. ostentativã a temei protecþia animalelor „Nu putea concepe cã istoria l-a rezultatã din milã, dar mai ales din contrazis”, cã socialismul ºi comunismul aprecierea foloaselor de apãrare sau pazã sunt altceva decât ce se spune în propa- concretizate de acestea. Este prezentat ºi ganda oficialã. rolul estetic de companion agreabil al unei Povestirea este grandioasã prin specii, priviþi ca o fantezie, preþiozitate a implicaþiile psihologice, filozofice, femeilor fudule, câini de artizanat. Sigur, politice... conþinute. Meritã cititã pe e ºtiut de mult, câinii utilitari dovedesc o îndelete ca o creaþie antologicã pe ideea oarecare recunoºtinþã faþã de cei care îi diversitãþii opiniilor ºi ce stã acum la întreþin, dar recunoºtinþa este reciprocã. rãdãcinile lor. Pe aceeaºi modalitate de Un medic introduce în discuþie cãutare la origini a ceea ce se petrece este întrajutorarea animalelor povestind cum, ºi „Din vremea gripei aviare”. „Zarva asta dupã ce a tratat piciorul rãnit al unui câine, cu gripa aviarã nu s-a fãcut la acesta a venit dupã un timp cu un altul întâmplare”. Rãmâne ca cititorul sã decidã muºcat de gât. Faptul permite o concluzie asupra celor surprinse de autor ºi cine ºtie ºtiinþifico-fantasticã. „Nu este vorba de dacã mulþi dintre cei chemaþi la manifestaþii gândire ºi de simþire?” Lipsa vor mai participa cu atâta râvnã! rãspunsurilor celorlalþi, din cauza Farsa, Mãriuca, Doi prieteni, închiderii localului unde se þinuse cenaclul, Jucãtorul, Rezervaþia ºi Empatie sunt lasã neîncheiat subiectul. Aparent, povestiri care conþin pagini fermecãtoare întrucât ingeniosul autor transferã stilistic pe care vã invit sã le parcurgeþi spre prin aceastã prezentare sarcina unui bucuria lecturii Domniilor voastre. rãspuns cititorului povestirii. Astfel Cartea semnatã de Florentin Popescu, suntem puºi în situaþia participãrii la în ansamblul ei, este o creaþie unicã în concretizarea deznodãmântului epic. proza actualã. LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

DESTINE FRÂNTE*

Chiar acesta este titlul volumului a produs teroarea prin „coerciþie fãrã premiat de Academia Românã, aparþinând limitãri sau inhibiþii”, instauratã de Lenin ºi cercetãtorului Ioan C. Popa, sociolog ºi continuatã de Stalin. Teroarea bolºevicã jurnalist, redactor-ºef al revistei instauratã pe tot teritoriul fostei Rusii þariste „Periscop”. s-a aplicat desigur ºi în Basarabia cu Continuându-ºi cercetãrile ºi studiile ajutorul multor alogeni dar ºi al unor moldo- anterioare, dl. Popa ne conduce cu acest români. Ea a început prin reprimarea volum în universul concentraþional creat de intelectualilor ºi oamenilor bisericilor soviete pe teritoriul Moldovei Basarabene ºi ortodoxe ºi greco-catolice, s-a exercitat al Bucovinei de Nord, teritorii prin decrete cu ajutorul unei furate de douã ori în secolul noi instituþii represive cu trecut de cãtre vecinii de la statut extrajuridic CEKA Rãsãrit. Furate, pentru cã ele (Comisia Extraordinarã a nu au fost negociate cu Statul Întregii Rusii pentru Român, ci luate cu japca la Combaterea Contrarevoluþiei masa verde unde se înfruptau ºi Sabotajului) la cârma cu teritorii ce nu le aparþineau, cãreia se afla comunistul împreunã comuniºtii ºi Felix Dzerjinski. Studiile de naziºtii, purtãtori de sisteme cazuri în care au fost totalitare identice în fapt ºi arestaþi moldoveni declaraþi diferenþiate doar de titulaturã. culaci (chiaburi), intelectuali Încã de pe copertã, ºi preoþi, locurile lor de autorul ne atenþioneazã cã în anchetã, detenþie, deportare lucrare se regãsesc „pagini ºi muncã mai ales în partea despre românii din Est” ºi este prezentatã asiaticã a Rusiei, sunt atent prezentate. Ca perioada dintre 1917 ºi 1954. Adicã de la ºi bilanþul jafurilor ºi represiunii. Revoluþia bolºevicã ruseascã pânã dupã Preluarea puterii politice de cãtre moartea lui Stalin. Prefaþa aparþine Stalin, dupã moartea lui Lenin, a condus la academicianului Dinu C. Giurescu, cel care amplificarea terorii prin înfiinþarea lagãrelor observã cu drept cuvânt c㠄sinteza de concentrare din subordinea OGPU efectuatã constituie un cadru pentru o (Direcþia Politicã Unificatã de Stat). La baza extindere a cercetãrii prin documentele activitãþii lor stãtea ideea „construirii recent declasificate”, dându-ne astfel de socialismului cu mâini necomuniste”. înþeles de ce nu a fost posibilã pânã acum Bilanþul tragic al colectivizãrii forþate o astfel de scriere: nu aveam acces la care a inclus represiuni, deportãri ºi chiar documente, în special la cele ruseºti ºi crime, atestate de mãrturiile rudelor basarabene. Cercetãtor serios, dl Popa îºi supravieþuitorilor sau de anchetele prezintã dintru început metodologia bazatã jurnalistice ºi sociologice de dupã 1941, pe folosirea unei bibliografii impresionante când Basarabia a revenit pe o perioadã scurtã (132 titluri), analize comparative, de la patrie, masacrele de pe Nistru ºi Bug, toate conþinut documentar, studii de caz ºi au fost suportate cu obidã de populaþia discuþii cu supravieþuitori ai gulagurilor. româneascã ºi s-au datorat în special Dupã ce delimiteazã perioada ºi creºterii ofensivei bolºevice, extinderii ei problemele de cercetat, Ioan C Popa pleacã odatã cu instaurarea cultului lui Stalin. Marea de la premisa echivalenþei sistemelor teroare stalinistã (1937-1938) a inclus totalitare fie ele fasciste, naziste sau „operaþiunea român㔠prin care comuniste, rãmânând la cel din urmã care „operaþiunea de represare” ordonatã de 79 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 comisarul poporului Ejov, urmat de deportãrile românilor din Basarabia ºi procurorul general al URSS Vâºinski, a Bucovina au luat o ºi mai mare amploare inclus între delicvenþi chiaburii reveniþi din sub o adevãratã teroare bolºevicã, marcând detenþie, foºtii chiaburi fugiþi din lagãre, drumul cãtre final al netrebniciei staliniste. elementele periculoase care s-au ascuns, Lucrarea d-lui Popa este îmbogãþitã cu membrii partidelor antisovietice, jandarmii, zeci de declaraþii ale celor care au trãit organizaþiile cãzãceºti, fostele gãrzi albe, asuprirea, cu sute de documente ce atestã spionii români, delincvenþii, deþinuþii din criminalitatea terorii sovietice asupra lagãrele de concentrare, toþi fiind consideraþi populaþiei stabile ºi majoritare româneºti în „activiºti subversivi antisovietici ºi teritoriile luate cu japca. Este, dacã vreþi, contrarevoluþionari”. Dintre cei 6947 de încã o dovadã de patriotism în aflarea ºi români arestaþi cu acest prilej, 4886 au fost declararea publicã a adevãrului despre un condamnaþi la moarte prin împuºcare ºi 2004 trecut nu prea îndepãrtat. internaþi în gulag. Alþi 2185 au fost acuzaþi Cu atât mai mult, cu cât acum, odatã de spionaj în favoarea României, între ei cu noua conducere politicã a Basarabiei, chiar ºi unii foºti comuniºti care nu erau pe racilele acelui trecut pot reveni. placul lui Stalin. Dupã 1944, ca ºi în 1941, Dumnezeu sã ne fereascã!

(urmare de la pagina 74) Ultima poveste a volumului intitulat㠄O vorbã-n vânt” trimite la motivul literar Popasuri ºi poveºti al curgerii timpului. Niºte gropari, sãpând din piemontul Cãlimani un mormânt, dau de o scãfârlie care începe sã le vorbeascã. Schimbul de replici Capitolul al VI-lea, „Zânele ºi puterile continuã pânã se ajunge la moralã, de fapt lor” vorbeºte de la sine, chiar din titlu. În un fragment dintr-un Psalm al lui David, mentalul colectiv budãcean, zânele au concentrând esenþa întregii cãrþi: „O mie puteri supranaturale. Unui ins sãrac îi de ani sunt în faþa lui Dumnezeu ca ziua sporeºte fãina în sac dupã ce se duce la de ieri ºi ca straja nopþii care trece!” moarã, cu interdicþia sã nu spunã cine l-a Legendele, poveºtile ºi povestirile din ajutat. Niºte zâne rele îi rãpesc ciobanului carte contenesc. chiar din uºa bordeiului câinele credincios. Înainte de toate, este de remarcat felul Un alt sãtean s-a trezit departe de sat, în care a decurs colaborarea dintre un încãlþat doar cu o opincã ºi nu-ºi poate folclorist de excepþie ºi o culegãtoare de explica de ce ºi cum. Un bãrbat trecut de vocaþie, armonizându-se exemplar prima tinereþe, vãzând cã lângã fântâna sa profesionalismul specialistului, dar mai ales apar urme de picioare goale, hotãrãºte sã al culegãtoarei. Învãþãtoarea Voichiþa punã acolo o pereche de cizmuliþe roºii, Stejerean cunoaºte foarte bine tehnica „poate o fi vreo zânã.” Dimineaþa gãseºte informãrii în folcloristicã, oferind, la final de acolo o fatã cu picioarele bãgate doar într- fiecare naraþiune, date foarte exacte despre o cizmuliþã. S-au înþeles sã trãiascã informatori, cu nume, vârstã, profesie, locul împreunã, cu legãmântul sã nu spunã ºi anul culegerii, mai mult uneori mergând numãnui cine-i fata. Desigur cã gospodãria chiar cu o generaþie sau douã înapoi, angajând progreseazã, spre mirarea vecinilor. Dupã responsabil fidelitatea memoriei colective. mulþi ani, bãrbatul a povestit unora despre Spre deplina încredere, în final, publicã ºi schimbarea vieþii sale. Imediat a dispãrut fotografiile acestora, indicându-le ºi anul ºi femeia odatã cu sporul gospodãriei. naºterii. Faptul cã fiecare poveste este dublatã Se obesrvã cã multe dintre aceste an- ºi cu imagini alb-negru ori color (exact 103!), ecdote-fabule au ca motiv literar motivul conferã lecturii o mare dozã de autenticitate, interdicþiei, desigur împrumutat prin ferindu-l pe cititor de monotonia lecturii, contaminare de la basme, fãcând greu stârnindu-i curiozitatea ºi îmbiindu-l la delimitabile legendele de poveºti sau chiar drumeþie. Stilul povestirilor este fãrã cusur, de povestiri. „Cântarea de pe urmã”, limpede, accesibil, cu fraze clare, armonioase, „Horea Zânelor”, „Horea de pe Zãpode” fãrã încãrcãturi stilistice obositoare, ºi „Vizita unor zâne” sunt poveºti cu tot respectând cu acurateþe clauza autenticitãþii atâtea întâmplãri ciudate cu zâne, relatate ºi a originalitãþii. la persoane I, aduse altfel în realitatea Sã numim acest fapt de culturã pa- imediatã ºi în actualitate. triotism izvorât dintr-o adâncã iubire faþã Ultimul capitol, „Alte fiinþe mitice” de locurile natale ºi din pasiune pentru spune poveºti, multe înfricoºãtoare, cultura popularã, ca motivaþie superioarã referitoare la Ciumã, Marþolea, Fata Pãdurii a eforturilor celor doi autentici cercetãtori ºi Ursitoarea. bistriþeni. LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni OPINII DE CITITOR Corin Bianu

MIRCEA ELIADE PRECOGNITIV

Titlu ar trebuit sã fie, „Mircea Eliade medita sau scria, compunea melodii (era pe profet”, în sensul cã a profeþit, a prevãzut, a atunci autorul a vreo 3000 de cântece), picta prevestit întâmplãri din viitor; am preferat însã, sau stãtea de vorbã cu prietenii ºi cei care noþiunea mai abstractã de „precognitiv”, veneau sã-l vadã, aºa cum nu se mai stã de derivatã de la precogniþie, premoniþie, în vorbã în societãþile moderne: ca ºi cum ar fi sensul cunoaºterii unor evenimente ce se vor trãit o continuã revelaþie”. întâmpla în viitor, condiþia acestei capacitãþii Este condiþia iniþiatului în metafizicã, fiind de a se confirma (cu probe suficiente) adãugãm noi, la care va ajunge ºi el însuºi, „prevestirea” dupã scurgerea unei perioade mai curând decât se aºtepta. A fi iniþiat în de timp de la data formulãrii. Abilitãþile lui metafizicã sau metafizician, înseamnã sã-þi parapsihice sunt ca „oul lui Columb” faþã de ºlefuieºti într-atât de mult psihicul pânã va întreaga „Istorie a religiilor”, cu intuiþiile ºi putea sã capteze vibraþiile elevate ale deducþiile ei, ce se constituie într-o uriaºã divinitãþii, care energizeazã într-atât cã hrana lucrare de precogniþie (ºi retrocogniþie), organismului fizic omenesc se reduce drastic precum vom dovedi pânã în final. ºi nu mai e nevoie nici de prea mult somn; Pânã atunci, cea mai spectaculoasã energia divinã sau acea prana, cum îi profeþie a savantului american de origine spuneau vechii indieni, existã ºi ea de când românã Mircea Eliade a fost prevestirea cu începutul lumii, este atotprezentã. catastrofei nucleare de la Cernobâl, din 26 Tânãrul studios s-a avântat în aprilie 1986, cu cinci-ºase ani înainte de a se cunoaºterea filozofiei indiene, a limbii produce ºi cu aproximaþie de doi ani. Sunã sanscrite ºi a tehnicilor yoga. Inteligent ºi bombastic, dar o vom demonstra treaptã cu avid de cunoaºtere, face progrese treaptã. Pentru a legitima previziunea surprinzãtoare pentru toatã lumea, dar nu ºi dezastrului atomic, ne-am propus cercetarea pentru el. Curând, profesorul l-a adus în casa din acest unghi inedit a jurnalului sãu, dar lui, cu ideea de a-l „adopta” ca fiu spiritual ºi numai ca mostrã ce reprezintã întregul, frag- a-l face un discipol de faimã. ment ce reflectã opera. Relaþia apropiatã cu Maitreyi a dus la Din jurnalul lui Eliade aflãm la anul 1926: îndrãgostirea reciprocã, moment în care „De câþiva ani, de când citisem „Educaþia tânãrul european plãnuia sã se „indianizeze” voinþei”, eram convins cã omul poate face cu totul, ignorând tradiþiile indiene pline de orice, cu condiþia sã vrea ºi sã ºtie cum sã-ºi prejudecãþi, consecinþa fiind alungarea lui la controleze voinþa. De mult mã învãþasem sã-mi sfârºitul verii lui 1930. domin dezgustul, izbutind sã mãnânc pe rând, De unde tânãrul Eliade se gândea sã pastã de dinþi, sãpun, cãrãbuºi, muºte, omizi. înveþe întâi tot ce se putea într-o universitate Când vedeam cã pot mastica ºi înghiþi, fãrã indianã ºi, mai ales, de la un savant ca Dasgupta sã simt repulsia normalã în stomac sau în ºi apoi sã petreacã vreo câteva luni într-un gâtlej, treceam la un exerciþiu ºi mai îndrãzneþ. ashram, încercând sã practice unele tehnici Îmi spuneam cã o asemenea stãpânire de sine meditative, pe neaºteptate, datorit㠄acelui deschide drumul cãtre libertatea absolutã”. tragic malentendu”, poziþiile se rãsturnaserã. Plecat în India, ajunge în anul 1929 la Ajunge deci la exerciþiile practice de yoga renumitul profesor de istorie a filozofiei mult mai devreme decât scontase. Cãlãtoreºte indiene Dasgupta ºi îl cunoaºte pe spre Himalaia ºi ajungând „la numai câþiva Rabindranath Tagore, despre care va nota kilometri de Rishikesh, dar pe celãlalt mal al cu admiraþie în luna martie a anului urmãtor Gangelui, la Svarga-ashram, ºi mãrturiºeºte: (1930): „Tagore se bucurã ºi profitã de viaþ㠄De îndatã ce am pus piciorul, am ºtiut cã (...). Nu-ºi pierdea timpul, era întotdeauna acesta era locul. Gangele curgea repede printre prezent, ca ºi cum orice obiect, orice floare, stânci ºi jungla se întindea pânã aproape de orice patã de luminã ar fi fost o epifanie. Viaþa mal, pãdure densã, plinã de maimuþe, de ºerpi, lui era de fapt, o continuã «creaþie». Când nu de pãuni ºi pisici sãlbatice. În chiar ziua sosirii 81 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 (septembrie 1930 – n.n.), am întâlnit pe Swami etape”. Anul 1944 se vestea pentru noi, Shivananda. (Swami înseamnã un grad românii, destul de întunecat. Voia sã scrie cãlugãresc.) M-a cãlãuzit cãtre locuinþa „despre teroarea istoriei (...), dar s-a mahant-ului ºi am obþinut dreptul sã rãmân în concentrat asupra Prolegomenelor – tratatul ashram, într-o colibã mãruntã ºi solitarã, cu de istorie a religiilor (n.n.). „Lucrul mi-a redat condiþia sã mã lepãd de hainele europene ºi sã echilibrul sufletesc ºi m-a ajutat sã rezist nu mã nutresc decât cu hranã vegetalã”. Spera încercãrilor pe care ni le pregãtea „Istoria” în sã stea pânã în luna mai lucrând sub contextul trecerii Nistrului de cãtre trupele îndrumarea acelui mentor, dar a plecat mai sovietice” (care înaintau spre Berlin – n.n.) înainte, în martie, fiindcã îºi însuºise ºi practica. „De altfel, lumea întreagã era pe cale de a „Simþeam cã nu voi putea ieºi din labirint se transforma, ºi cel puþin una din transformãrile decât dupã ce mã voi întoarce la «centru». importante nu putea decât sã mã bucure, pentru Trebuia, cu orice preþ, sã mã «concentrez», cã o prevãzusem ºi o anunþasem în multe scrieri sã-mi regãsesc adevãratul meu «centru». din anii 1933-40. India se afla în pragul Meditaþiile ºi tehnicile yoghine, pe care le independenþei ºi inevitabil, Asia reintra în istorie. studiasem cu Dasgupta în textele clasice ºi pe Pentru mine, evenimentul nu avea numai o care le aplicam acum sub controlul lui Swami semnificaþie politicã. Shivananda m-au convins încã o datã cã erau Dar iniþiatul în metafizicã Mircea Eliade nu rezultatul unei extraordinare cunoaºteri a ºi-a trecut premoniþiile într-o listã ºi nu le-a publicat condiþiei umane.(...) ªi tocmai faptul cã ca profeþii senzaþionale, cum au procedat multe ajunsesem în Himalaia la capãtul puterilor, nume faimoase din istorie, pentru cã altul era vlãguit, turmentat, îmi îngãduia acum sã mã crezul sãu de viaþã: premoniþiile sale urmau sã-i «stãpânesc» ºi sã mã «desfac de legãturi», mai serveascã la justificarea propriilor lucrãri, sã le repede decât aº fi putut-o spera dacã m-aº fi includã în operele-i viitoare, ca sã foloseascã, aflat într-o «condiþie normalã». Paradoxul era indirect dar cu mai multã pondere, numai aparent. Verificasem într-adevãr, ceea ce contemporanilor ºi posteritãþii. îmi plãcea sã denumesc «optimismul camuflat» Revenim la afirmaþia noastrã referitoare la al spiritualitãþii indiene, credinþa cã un exces de dezastrul de la Cernobâl. Personajul principal suferinþã stârneºte setea de eliberare, cã, în din romanul 19 trandafiri, regizorul de teatru fond, cu cât te simþi mai «pierdut», cu atât eºti Ieronim Thanase, care pregãtea un spectacol mai aproape de mântuire, adicã de eliberare: cã grandios în România comunistã, spune într-o situaþia cu adevãrat tragicã este cea a replicã: „Vom intra curând într-o fazã a istoriei «fericitului» ºi «mulþumitului de sine»”. universale când nici una dintre libertãþile pe Dar sã reluãm firul evenimentelor trãite care abia apucaserãm sã le cunoaºtem nu va de el în acea perioadã: „Regãsisem regimul mai fi posibilã. Acesta este preþul cu care de pe vremuri. Dormeam câteva ceasuri ºi putea fi evitatã catastrofa termonuclearã. (...) izbuteam sã fac multe lucruri fãrã sã obosesc Pentru unii dintre contemporanii noºtri, cu ºi fãrã sã mã plictisesc”. Rezumãm: în luna privirile îndreptate nostalgic spre trecut, ceea martie a anului 1931, „dupã aproape ºase luni ce ni se pregãteºte echivaleazã cu unul din de sihãstrie” europeanul Mircea Eliade a infernele evocate în 1984”. devenit un iniþiat în metafizicã, asemeni lui Mircea Eliade a scris acest roman în 1978- Rabindranath Tagore. 79, l-a publicat în 1980, deci el a prevãzut Dar titlul intervenþiei noastre de acum se catastrofa nuclearã de la Cernobâl din 26 cheam㠄Mircea Eliade, precognitiv” ºi ne- aprilie 1986, cu cinci-ºase ani înainte ºi cu o am propus sã demonstrãm aceastã laturã a aproximaþie de doi ani! capacitãþilor lui de iniþiat în metafizicã. Pentru Reiese limpede cã Mircea Eliade a fost un cã sunt mai spectaculoase ºi ies mai clar în profet, dar a exersat numai în operele sale, în relief, spicuim din jurnalul sãu din vremea principal, cea capitalã, Istoria religiilor. celui de al Doilea Rãzboi Mondial: „La Înglobându-ºi eficient profeþiile între marginile Lisabona, în timpul rãzboiului, veºtile de pe lucrãrilor sale ºtiinþifice ºi literare ca un demiurg, frontul rãsãritean nu erau încurajatoare. s-a detaºat de condiþia de „ghicitor” Simþeam cã se pregãtesc catastrofe ºi spectaculos al viitorului, care înºirã exact prefaceri radicale ºi mã întrebam în ce evenimentele istorice viitoare fãrã nicio legãturã mãsurã vor supravieþui valorile spirituale în cu fiinþa lui. În aceste condiþii, unul dintre pilonii care credeam. Cãutam sprijin în meditaþia de rezistenþã ai operelor eliadeºti este tocmai câtorva texte de misticã ºi metafizicã (...)”. misteriosul procedeu de a lega în mod esoteric „La sfârºitul lui noiembrie am primit trecutul de prezent ºi viitor, cu consecinþele telegrama lui Herescu cã la 12 decembrie (1943 corespunzãtoare; vor trece încã mulþi ani pentru – n.n.) se va þine concursul pentru ocuparea ca ºi alþi cercetãtori sã identifice în operã alte ºi catedrei, i-am rãspuns cã nu mã interesa. alte precogniþii ale omului care a trãit în acelaºi Simþeam cã epoca de «creaþie» în contextul timp trecutul, prezentul ºi viitorul ºi a lãsat astfel culturii româneºti contemporane era patrimoniului cultural universal o operã încheiatã. ªtiam cã mã aflu în pragul unei noi monumentalã ºi nepieritoare. LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTES Simona Cioculescu

2009

7 februarie. Zi superbã. Am citit din profesori, care-ºi þineau cursurile în sãlile „Cãderea în timp” de Emil Cioran. Îmi place aferente. Am întrebat care e sala în care se va mult cum scrie. El ºi Ion Barbu sunt preferaþii susþine doctoratul ºi, am fost conduºi acolo. mei. Pe la prânz am ieºit la cumpãrãturi în Am intrat înãuntru, când tocmai vorbea Cotroceni, mai mult de dragul vremii magnifice cineva din prezidiu analizând lucrarea unui de primãvarã, soare cald ºi prietenos, pãsãri, alt doctorand (un tânãr de la Ministerul de lume bine dispusã. Am cumpãrat „Idei în dia- Externe). Elogii, dar ºi obiecþii. Concluziile log” sã vãd urmarea articolului lui Daniel le-a tras Radu Carp, conducãtorul comisiei. Cristea Enache despre istoria criticã a lui Apoi a vorbit tânãrul rãspunzând obiecþiilor. Nicolae Manolescu. Semnãtura lui nu mai A urmat o pauzã, dupã care lumea a intrat iar existã. În schimb era un articol al lui Ioan în salã. Între timp, venise ºi Magda cu soþul Buduca, care-l critica pe Enache pentru ei, Cornel. Cuscrii erau deja prezenþi. ªerban, obiecþiile „deplasate” din articolul lui. Probabil în picioare, la pupitrul de lângã masa comisiei. a intervenit Patapievici, care-l admirã pe ªeful comisiei – Cristian Preda. El a deschis Manolescu. De altfel, criticul a rãmas – pe lucrãrile dându-i cuvântul lui ªerban, care a nedrept, cred eu – tot membru corespondent fãcut o prezentare concisã a tezei: „România al Academiei Române, în timp ce Breban a postcomunistã în ecuaþia strategicã a fost ales membru plin. vecinãtãþilor. Balcanii, Marea Neagrã ºi 8 februarie. Zi voalatã de nori, abia spre Orientul mijlociu extins”. A vorbit bine, în prânz s-a luminat. Pe cer trec maiestuoºi limbajul de specialitate al domeniului, concis pescãruºii. Blacky doarme în faþa mea pe ºi expresiv. Apoi au luat cuvântul pe rând caloriferul din bibliotecã. ªerban se pregãteºte Teodor Meleºcanu, conducãtorul ºtiinþific al pentru susþinerea tezei de doctorat. I-am tezei, care l-a apreciat la superlativ, Vasile telefonat Magdei Dinculescu, veriºoara mea, Puºcaº (europarlamentar), generalul Mihai s-o invit la „eveniment”. Nu ºtia sigur dacã Ionescu, directorul Institutului, care l-a poate veni. I-am spus cã-i voi povesti eu cum prezentat ca pe un foarte valoros tânãr a fost. N-am avut chef sã ies în oraº. Liniºte cercetãtor, admirându-i curajul cu care, în deplinã. Barbu a scris un articol pentru pagina lucrare, a contrazis sau a amendat unele opinii a treia din „România literar㔠cu titlul „În ale lui Teodor Meleºcanu. A spus cã per- aºteptarea creºterilor negative” ºi pe care mi sonal a fost epatat de acest lucru pe care l-a dat sã-l citesc. E foarte bun, ironic, dar foarte mulþi n-ar fi îndrãznit niciodatã sã-l facã. tandru ironic. Are un stil personal pregnant L-a sfãtuit, de altfel, de mai multe ori sã-ºi ºi recognoscibil. Mi-a apãrut ºi mie, tot în modereze afirmaþiile ºi l-a întrebat dacã nu-i „România literar㔠o parte din corespondenþa este fricã de eventuale consecinþe. ªerban lui Mircea Eliade cu Const. Viºoianu, cu o i-a rãspuns cã deloc. Apoi a vorbit Florin scurtã prezentare. E un mic stoc din Diaconu, profesor la Facultatea de ªtiinþe documentele dãruite nouã de prietenul Aurel Politice ºi la sfârºit a tras concluziile Cristian Sergiu Marinescu, care a murit în 2008, în Preda, care l-a lãudat pe ªerban pentru America. gândirea îndrãzneaþã ºi originalã. La final, 9 februarie. Ziua cea mare a venit. Ziua ªerban a mulþumit pentru aprecieri ºi a rãspuns susþinerii doctoratului de cãtre ªerban. celor câteva sugestii care i s-au dat. Au urmat Dimineaþa, ca de obicei, la Muzeu. Am trecut o trataþie ºi discuþii cu diferiþi invitaþi, care ºi pe la „România literar㔠ºi am dus articolul ne-au felicitat ºi pe el ºi pe noi. Printre ei Radu lui Barbu pentru pagina treia. Era doar Carp, Ionuþ Stanomir, Magda ºi Cornel, dna secretara. Apoi, acasã, de unde la ora 16 am Sandu. La întoarcere acasã, copiii ºi-au fãcut plecat spre Facultatea de Studii Politice de bagajele, cãci mâine dimineaþã pleacã spre pe strada Spiru Haret. Clãdire veche, gãlbuie Praga, cu Eurolines. cu stucaturi. Interiorul plin de studenþi ºi (continuare la pagina 86)

83 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 STEIURI George Anca

RÃSPUNSURI

(Aculturaþia) În ce-am crezut aproape ani literaturã universalã ºi comparat㠖 d-l cã nu mai e voie. Aculturaþia s-a Ovidiu Drimba vede utilã chiar o catedr㠖 metastazat, am ieºit din þâþâni. Fascineazã , literaturã românã, jurnalism literar, idiomul celor întorºi de sãrbãtori din comunicare interpersonalã. M-am temut muncile prin þãri strãine. Româna se va totdeauna pentru literatura mea sã refrãmânta în cãtune ºi periferii migrante. raþionalizez propria exprimare în concepte Grija de sãnãtate, a fi apt de aplecare ºi tirade didactice, am simþit, totuºi, o adâncã, e la concurenþã cu îmbolnãvirea. obligaþie sã dau curaj ºi teme studenþilor Politizarea sacrificiului euforic în mintea din aureolata, pentru mine, zonã a rãmaºilor înfloreºte. Ce oameni suntem ºi Târgoviºtei, cetate ultraistoricã, paternitate dacã vom mai fi? Ce ºi de ce ne face me- literarã panromâneascã, universalistã, de dia? Am îmbãtrânit ºi în rele ºi în la Heliade la Ciorãneºti ºi Streinu. Îmi iau nepricepere a viitorului, am rãbdat, am notiþe mai departe, pe tren, alternez sperat pânã s-a ales praful de viaþa noastrã, alexandrinul racinian cu expresiile un deranj în calea cui nu mai ºtim. Credinþa paroxistic-injurioase la nervii bãuþi. e în cãtare, postcomunist, postuman, glo- (Scrisul) Vorbim cu gândul la scris, bal. Limba nu are cum mai fi naþionalã, la cãrþi. Eu sunt considerat scriitor în In- naþiunea pare mama vitregã Europa, ºi dacã dia, la Vâlcea ºi la Târgoviºte. Andrei ne-am da minoritari abia de s-ar gãsi vreo Nestorescu m-a recenzat în Dicþionarul mângâiere pe creºtet. ªi aºa, discretul drept general al literaturii, Aurel Sasu ºi el în cel al feudalului fãcea ca mulþi copii sã fie fraþi biografic, pentru cã le-am ºi rãspuns la dupã tatã, mai încercãm câte o frãþie. chestionar, ceea ce n-am fãcut cu Alex. Vãzând ce pierdem, inclusiv sinele printesc, ªtefãnescu, recenzentul meu pe negativ, sã ne bucurãm de cine câºtigã, pe cadavre, în vreo simetrie de rezervã. Cei de la Cluj prim-planul. Nostalgia nu e faþã de îl aveau gata, cu studenþii, dinainte de ’89, Ceauºescu ci de scãparea de o dictaturã se spune. Asta în genurile necrologice, mai ucigãtoare sub eticheta falsei testamentare. Rar în tinereþe, cu accent de democraþii. Cã suntem liberi sã spunem aºa respingere, de m-oi fi bucurat ºi eu de ceva, mai vedeam, abia dacã mã fac c㠄criticã”. Mi-am dat seama din timp cã dacã vorbesc cu tine ºi tu te gândeºti la altceva îþi calibrezi scrisul dup㠄critic㔠eºti mort. (Gândeºte-te la altceva –Alecsandru Aºa cã n-am mai aºteptat, n-am mai arãtat Vãduva, sinucis cu frânghia de la rufe). texte ºi nici cãrþi încolo ºi încoace, dacã Sã fi trãit degeaba, ce final, dus ºi umorul am mai lansat pe la târguri, sã se ºtie cã nu macabru, cine sã mai râdã. Tot Eminescu am murit realmente, sã deranjez ca un ne va mântui. Pe literaþi oricând. Eliade, bibliotecar, orice. Metoda scrisului zilnic, din scrumul diasporei. Cinci scrisori de la de faþã cu personajele, reale (spre ghilotina el le-am rãtãcit de bunã-voie, Handoca voia a ceea ce devenea suprareal prin întâi pe cele trimise, encomiastice cumva, contragere ºi selecþie, la procesare pe cal- pãi sunt la destinatar. Un om universal dintre culator) mi-a prilejuit familiarizarea cu noi, o ºansã ºi pentu mai târziu? diferitele reacþii – eºti de la seco, scrii acolo, („Valahia”) Când s-a ridicat rangul scri-o p-asta, unde e caietul, ai adunat ceva. liceului din Gãeºti la cel de colegiu naþional, Îmi spusese, în tinereþe la Roma, Alberto sub numele „Vladimir Streinu”, depãnând Moravia: ai scris un roman, apropo de laude, s-a întâmplat sã fiu invitat de cãtre notiþele la ce-mi turuise nervos, cã nu d-l prorector Ghiþã la Universitatea vorbeºte cu mine, nici în italianã, nici în „Valahia” din Târgoviºte. Am mormântul francezã (l-a intervievat el pe Ceauºescu...). tatãlui acolo, la „Sârbi”. Predau de câþiva Pierderea vieþii mele a fost caietul dupã 40

LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de zile în Italia, în Milano, Stazione, am Unchiul meu Constantin Grigorescu citea anunþat ºi la radio, cine a gãsit... A doua zi mult Sadoveanu, iar din Pârjolul de Oskar îl intervievam pe Eugenio Montale, cu Walter Cisek a dedus cã ai noºtri dupã tatãl notiþe aproximative, mã tot uitam în ochii mamei veniserã la Poenari din Ardeal. ªi lui atât de triºti. Am strâns sute de caiete acum cred cum am venit noi din Ardeal. scrise, poate mia, dar tot cel rãtãcit în Literatura face parte din realitatea vieþii Milano mã viziteazã în regrete. Magma – neamurilor românilor. Eminescu a devenit ªora îi zice ºuvoi – s-a strâns inutil, rece, o realitate misticã pentru fiecine, dupã antipublic, da, mi s-o fi încuibat o teamã recepþie, ºi pentru detractori. Nici pe Blaga de cititor, cum ºi lui nu i-ar fi convenit nu e cu putinþã sã-l cuprinzi fãrã a trãi anume încriptãri faþã de sinele însuºi al pentru literaturã ºi gândire. Arghezi e ºi autorului. Am practicat un antiscris al mai greu prin modernitate, ca optzeciºtii. scrisului continuu, m-am uitat la lume cu Detronarea literaturii în favoarea canonului ochi goi, þintind nirvana negãrii continue, face loc unor cercuri simpatice, detectabile bineînþeles lãsând sã mã vãd neutru, nu cu hârtia de turnesol dar cu participarea cumsecade, tolerant, visãtor. L-am întrebat fizic-literarã, de cenaclu fãrã Manolescu pe Ion Iuga în India (republicasem în 1983, ºi Mincu, marginal, fulger globular la o la centenarul apariþiei, Doina lui Eminesu): adic㠖 târgoviºetnii îºi citesc compoziþiile crezi cã sunt curajos? – nu. în matca genelor literare notorii, Ioana ªi totuºi am trãit în scris, pentru scris, Ieronim va da un recital cu poemele ei de copil, de la cinci-ºase ani, oral, pe scrise în englezã în abia deschisul Ameri- notiþele mamei, pe transcrieri de strofe din can Corner de la Biblioteca Pedagogicã, o citiri ºi psaltire, mã inspirau coºbucian elevã poetã a ridicat audienþa în picioare Oltul ºi Râmnicul, existenþa lor peisagistic- nu prin creaþia proprie dar în reculegere miticã. Atunci când bãteam toaca ºi pentru moartea lui Mihai Vlad. trãgeam clopotul aveam cuvinte de Delocalizarea triumfã devenind chemare fãrã o limbã anume. Printre producãtoare de centru, decizia valoricã copacii pãdurii auzeam ce ne spune Naiba, nu mai bubuie dintr-un centru de neunde. nemaisperiindu-mã. Dar cînd am auzit Frustrarea o fi crescând la concurenþã, lupii, gata reveria verbelor ºi fuga la vale dar ºi încrederea în valabilitatea (fostã putea fi rostogolire. Poezia nu e aservitã literarã) a creaþiilor scriitoriceºti în de ele. cuvântului decât poate când e urlet de lup. Instinctul literar al românilor este mai Controlul prin sfâºiere se prelungeºte în puternic decât al indienilor, de exemplu, gâtul oilor tãiat de carnasieri sub lunã, de dar magnitudinea tematicã întrece amuþise taicu. Rãguºeºti când vezi, te vede închipuirea acolo, Tagore nu e numai lupul, ce poezii ai în cap, Gheorghe? literaturã, e India, la fel Rushdie, care nu Singurãtatea a crescut cu strãmutarea la mai e India, e literaturã. Se va fi crezut, Gãeºti, scrisurile s-au cãtãnit, învãþam bine în legea noastrã, cã literatura ne poate tocmai cât sã-mi permit doruri ºi amoruri, mântui orfic, eminescian. Lovitã ne-a fost cu titlul lui Depãrãþeanu. Mihu Dragomir tocmai aceastã emfazã, feriþi de Nobel, mi-a rãspuns (sã termin cu frunzele de traducere, de înþelegere. În ochii lui moarte) ºi m-a publicat în „Luceafãrul”, Montale am citit regretul de a nu-l fi ºtiut Paul Georgescu mi-a citat prima poezie în mai bine pe Eminescu întrebându-mã: „România liber㔠(m-a fãcut atent Liviu Eminescu scriveva poemi longhi? Ixaru), Constantin Codrescu a citit-o la Nu vorbim de cine nu ne vorbeºte. radio (a auzit sorã-mea Viorica). ªi cam Avem dreptul la propria autodefiniþie, astea au fost premiile mele literare pânã tacitã, în zgomotul centralismului acum, la opera omnia, zero, cã tot m-am elitistoid, pe deconstrucþie. Subteranele ferit de succes, sã nu fac de duºmani, sã culturale scoase la reformã n-au decât sã-l nu mã abat de la obsesie – poezia cãutatã gãzduiascã pe Don Quijote, iar el se va clipã de clipã, continent de continent întoarce la Mancha ok. Avem cultul (cãlãtoriile le-am fãcut cãrþi transcrise fiecãrui om. Origine ºi þintã. Ne gobalizãm, anume-minereu, fãrã extracþii radiante, sã de voie de nevoie înºine. Scriitorii se pierd rãmân de cercetat, if, altfel sã se în ceaþa unionistã-anti-unionistã, de parcã sedimenteze cantitativ o viaþã mai mult de s-ar alege mai bine literaþii basarabeni, în scris, peste citit – cine, la ce bun, are cine pofida nasului. Schimbarea-impunerea face afiºul oricând, nici sã te mai înfloreze canonului antiliterar (românesc) ne cu bobârnace etc.) aruncã într-o eugenie darwinistã. Am fost (Literatura) Am crezut în literaturã fericit sã vorbesc zilele trecute cu poetul împreunã cu mama ºi þãranii care o auzeau Dumitru Pricop din Focºani, cum se cântând ºi recitând din Anton Pann. apuca împreunã cu Gheorghe Istrate, în 85 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Jariºtea, de o nouã revistã, „Vitralii”. Popa despre versificaþie a lui Vladimir Strãinu Pintea din Bistriþa m-a privit cu ochii lui ar merita reeditatã la vedere. Copiii de Steinhardt. I-am dus o scrisoare a lui ºcoalã ºi renunþã la prozodia clasicã. Astalos lui Foarþã, la Timiºoara. Miljurko Scãdem în puterea expresiei moºtenitã de Vukadinovici cât sârb, atât român, prin la clasici ºi maeºtri modernisimi ºi-i negãm poezie, balcanizeazã curajos lupta pentru ºi pe ei pentru rutinã, cine ºtie. Argumentul literaturã în vatra noastrã invadatã. Copiii memorizãrii, în teatru, în temniþã, parcã lui Tudor Opriº se întâlnesc din toatã þara n-ar mai lucra. ªi totuºi suntem fãcuþi din la Biblioteca Pedagogicã, dupã ce n-au rime, chiar pierdute, trãim într-o geminare mai avut loc la Uniunea Scriitorilor. hazardatã cu nemaivãzuta, deodatã, rimã, Vasile Menzel îºi tot potriveºte tirul unui mutatã în pamflet ºi epigramã. Rima ca serial de muzicã ºi poezie la „Dalles”. scop va fi costat decãderea ei, confuzia Studenþii de la litere îºi au centrii lor suficientã cu însãºi creaþia. Cu toate cã o poetici, sincroni, de bunã-seamã. Ce ne rimã, care poate sã disparã, în procesul lipseºte, altfel, dacã n-am fi împinºi sã creaþiei, poate declanºa, inspira pornirea lipsim. Poate cã literatura ispãºeºte poemului, versului, albului. Rima e deja o pãcatele altora. Sufletul ei nu are drept jumãtate de sfârºit. Sã rimezi e sã te de cetãþenie. înfrãþeºti spiritual sau la-mã mamã. (Rima) Bogãþia rimei în poezia Vorbitul în rime ca ºi cel în dodii se diacronicã româneascã dã seamã despre autodicteazã-talent înnãscut dar ºi ºtiinþã muzicalitatea sintaxei artistice. Cartea alba-neagra.

(urmare de la pagina 83) N-am ºtiut ce sã-i spun. Mã mai gândesc! Telefon de la Alexandru George. Voia sã fie 2009 sigur cã venim la Rotonda 13, moderatã de el. Am confirmat. 11 februarie. A apãrut volumul „Cronici 13 februarie. Vreme închisã, dar treptat teatrale” de ªerban Cioculescu la editura s-a înseninat. La Muzeu citesc din cartea lui Muzeului. Pe la ora 11 m-a sunat ªerban de la Cioran „Despre neajunsul de a te fi nãscut”, Praga, unde ajunseserã cu bine. S-au dus cu p. 134 (traducere de Florin Sicoe): „Toate taxiul la hotel, erau obosiþi, intenþionau sã marile evenimente au fost declanºate de doarmã câteva ore. La Praga, ningea. Eu am nebuni, de nebuni mediocri. Aºa vor sta dat o fugã la Asociaþia Scriitorilor, unde am lucrurile, sã fim siguri de asta, cu însuºi lãsat cele douã volume apãrute ºi lucrate de «sfârºitul lumii». mine, volumul Kundera ºi volumul ªerban A apãrut, în fine, cartea lui Al. Cioculescu, pentru Horia Gârbea. Apoi, la Sãndulescu la editura Muzeului: „Întoarcerea Muzeu, unde l-am gãsit pe Alexandru George, în timp – memorialiºti români”. Are aproape care mã aºtepta. Voia sã ºtie ce e cu Rotonda 500 de pagini. I-a telefonat Radu Bãieºu ºi a 13. I-am spus cã va fi miercurea viitoare la ora venit sã-ºi ia exemplarele de autor. Pe unul 14, cu tema schimbatã în „Scriitorii ºi dintre ele mi-a pus dedicaþie urmãtoare: securitatea”. Pe la ora douã a sunat ºi Pavel „Mereu tinerei mele colege ºi prietene Simona Chihaia, sã mã întrebe cum mi s-au pãrut C., naºa acestei cãrþi, mulþumindu-i infinit ºi scrisorile lui cãtre Petru Comarnescu, sãrutându-i mâna cu recunoºtinþã”. În volum publicate în revista Tomis (ultimul numãr). e ºi recenzia lui din „România literar㔠la Scrisorile sunt interesante, vorbesc despre o volumul de Amintiri de ªerban Cioculescu. tinereþe sãracã ºi modestã, ºi despre modul Mi-a dãruit, în plus, ºi douã scrisori ale lui în care încurajat, în special de Comarnescu, a cãtre mine din iunie 1968, când se afla la Paris, evoluat ºi a devenit scriitor. Îi este ºi astãzi sã þinã o conferinþã la Sorbona ºi sã se trateze recunoscãtor. Iniþial, Muzeul trebuia sã le de inimã. Nu apucase sã le trimitã. Pe la ora publice într-un volum cuprinzând toatã 21, a telefonat ªerban de la hotel. Erau frânþi corespondenþa lui P. Comarnescu, pregãtit de de obosealã, cãci fuseserã în Mala Strana, Elena Flueraºu. Volumul n-a mai apãrut din vizitaserã castelul ºi catedrala Sf. Vit. Le-a cauza copyrightului, care trebuia obþinut de plãcut enorm. Au vãzut ºi casa în care a locuit la o mulþime de moºtenitori, dintre care mulþi Mihai Viteazul, când venise în vizitã oficialã s-au opus sau au tergiversat. la împãratul Rudolf, precum ºi Ambasada 12 februarie. Azi, pe la prânz, eram la o României, ambele pe Nerudova ulice. farmacie în Amzei, când m-a sunat ªerban de 16 februarie. Târziu, în noapte, s-au pe Podul Carol din Praga, care se restaureazã. întors copiii. Încãrcaþi de bagaje. Noroc cã au S-au plimbat, el ºi Raluca, prin Oraºul Vechi gãsit un taxi în Piaþa Buzeºti, unde i-a lãsat ºi prin cartierul evreiesc. Le place mult oraºul, autocarul. Cadouri: lui Barbu bere ceheascã, plin de turiºti. Vremea s-a înseninat, dar e frig. mie o ciocolatã ºi douã romane ceheºti, unul M-a întrebat ce vreau sã mi-aducã de acolo? de Ladislav Fuks, altul de Bohumil Hrabal. LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

CALCULE SOCIALE ªI POLITICE*

Prima lecþie pe care trebuie sã þi-o foarte interesante pentru teza noastrã. însuºeºti când doreºti sã faci analize sociale Apare clasicismul preocupat de anchetã. sau politice este aceea de a gândi într-o Gânditorii sunt un fel de detectivi. Multe dublã argumentaþie. Adicã porneºti de la titluri poartã termenul de „anchet㔠– un principiu, anume acela al Anchetã asupra intelectului omenesc, de neîncrâncenãrii, al neluãrii unei idei într- exemplu, a lui D. Hume (An Enquiry Con- un mod personal. Dubla argumentaþie cerning Human Understanding). Gândirea presupune cã existã cel puþin douã forme nu se mai acordeazã la ea însãºi, nu mai de raportare la o idee – cel care susþine este nevoie sã se echilibreze în formele ideea X ºi cel care o combate. Analistul sale, în limbaj, în creativitatea sa, în trebuie în mod sistematic sã facã acest cãutarea ºi exploatarea limitelor sale. Ea dublu joc pentru a înþelege ambele îºi mutã atenþia asupra exteriorului sãu, argumentãri. Se pune în cele douã poziþii cãutându-i obiectivitatea, cãutându-i cu aceeaºi forþã. Da, veþi spune cã este un coerenþa ºi mecanismul de funcþionare. Se exerciþiu care antreneazã schizoidia. Aºa fac aºadar anchete, investigaþii, cercetãri ºi este. Dar se câºtigã ºi ceva. în care se cautã retrospectiv fãptaºul. Obiectivitatea. Acest exerciþiu nu este de Acum se cautã faptele. Faptele care au datã recentã în ºtiinþa politicã. Originea este creat o anumitã situaþie care dã material în filosofie. A existat o perioadã în istoria de mãciant gândirii. În fine, ultima perioadã filosofiei în care gânditorii erau fascinaþi înainte de cea a noastrã este cea în care se de gândul frumos, care se exprima într-un trece la a judeca faptele ºi construcþiile limbaj la fel de frumos. Retorica este arta gândirii. Gânditorii se transformã în de a echilibra gândirea cu limbajul. O judecãtori ai naturii. Multe tratate sunt de gândire clarã ºi frumoasã trebuie sã fie fapt procese în care subiectele sunt capabilã se se punã ºi într-un limbaj la fel judecate. Gânditorul este judecãtor al de clar ºi de frumos. Dupã perioada aceasta tuturor lucrurilor, celor vãzute ºi celor (Antichitatea greacã ºi latinã), a urmat o nevãzute. Omenirea a construit în milenii perioadã preocupatã de subtilul cuvintelor, un sistem de proceduri, de legi, de cadre de rafinare a semnaticii ºi forþare a limitelor ale gândirii care servesc acum drept etalon gândirii logice. Este perioada teologicã. în care sã fie introduse diferitele elemente Gândul pleacã la o bãtãlie grea, aceea de a pe care mintea umanã le raporteazã la acest reuºi sã punã în formele limbajului ceva sistem de referinþã. Suntem judecãtori. care nu prea pare sã fie adecvat unei astfel Facultatea judecãþii este cea care iese în de încadrãri, anume Dumnezeu. Apoi vine prim plan. Aici s-a oprit modernitatea. perioada Renaºterii, când accentul se pune Dar ce se întâmplã în pe Ideea nouã, pe capacitatea de a crea. contemporaneitate? Ce urmeazã dupã Gândul este frumos aºezat atât în limbaj omul-judecãtor? Este vremea omului-cal- cât ºi în obiecte. Expresia gândirii nu este culator. Judecata încã te poartã în spaþiile limitatã doar la limbaj, sau limbajul nu eticii. Acum etica ºi valorile sale se înseamnã numai cuvinte. Gândul se relativizeazã pânã la extrem. Ceea ce se îmbracã ºi în culoare, ºi în formã, ºi în schimbã este puterea minþii. Acum obiect tehnic. Imaginaþia multiplicã calculãm. Rece, tehnic, independent de formele, structurile gândirii. Se încearcã orice context, sau doar în contexte date; parcã sã se creeze organe noi ºi funcþii noi adiabatice uneori, rupte de orice realitate. ale limbajului. Apoi apar douã noi perioade Iar calculele acestea trebuie sã aibã un corespondent în ceea ce unii ar numi realitate (care devine, de fapt, realitãþi * Din volumul „Chipuri ale Ochlocraþiei” în pregãtire la Editura Bibliotheca. multiple care se intersecteazã ºi se 87 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 suprapun), iar dacã nu existã acea realitate analiºtilor politici, aºa simpatice cum sunt, care sã corespundã calcului respectiv, nu- au totuºi ºi efecte benefice. Stabilesc i nimic, o creãm noi în laborator. Totul anumite condiþii ºi întãresc baza politicii trebuie controlat ºi trebuie pus sub un în general, care este una esenþial bunã. numãr. Doar a spus-o cândva chiar marele Calculul este cel care te poate aºeza în Pitagora, nu?! Asta chiar dacã se uitã enorm strategia dubl㠖 a tezei ºi a antitezei – apoi de multe din spusele anticului Pitagora ºi fãcând un bilanþ care sã te conducã spre o sensul spuselor sale nu are nimic de-a face luare de decizie. Numãrul/sau ceva de cu interpretãrile de astãzi. Nu-i nimic, aºa genul acestuia este cel care te conduce la îl înþelegem noi pe el astãzi, ºi îl facem sã decizie. ªi totul vine pe line pur logicã. fie proaspãt, contemporan! Societatea De exemplu, pentru a trece în poate fi construitã dupã planuri ºi calculul unei gândiri care a fost experimente politice. Am râs ºi râdem mult condamnatã pânã foarte de curând, am când vorbim despre guverne tehnocrate. obþine urmãtoarele lucruri. Se ºtie cã Râdem noi, românii, pentru c㠄nu existã tezele adversarilor PSD, cei care au ieºit aºa ceva!” – adicã dintr-un spirit de în stradã atât timp pentru a condamna batjocurã, în sensul c㠄nu avem noi aºa ordonanþa vestitã, se bazau pe: tehnicieni!”, asta pe de o parte, iar pe de • Protejarea unei idei abstracte, anume altã parte, „nici nu existã în general dreptatea; asemenea tehnicieni politici.” Toþi ar fi, de • Respingerea oricãrui lucru – oricât de fapt, politicieni într-o oarecare mãsurã. Nu bine argumentat ar fi fost ºi oricâte efecte pot fi obiectivi, nu pot sã punã în practicã benefice ar fi avut – dacã acest lucru/decizie un plan exact, rece, neutru, precum un politicã ar aduce salvarea unui singur politi- inginer al politicii, deoarece oricine intrã cian, deoarece existã o neîncredere care în politicã, devine aservit unor interese merge pânã la urã faþã de tot ceea ce poartã care scapã tehnicii propriu-zise. Or, acest numele de poltician; politicianul este vãzut lucru este de gândit în dublu sens, aºa cum a fi un fel de inamic al naþiunii, care face am spus mai sus. Adicã trebuie sã ne mai mult rãu decât bine. Logica era... decât gândim cã ºi inversul este posibil. Adicã sã iasã un singur politician în avantaj, mai sã nu mai existe politician pur, ghidat de bine sã fie dezavantajaþi cât mai mulþi sentimente ºi judecãþi de tip etic. Toþi sunt (inculpaþi în general); tehnicieni într-o mai micã sau mai mare • Sancþionarea oricãror derapaje de mãsurã. Toþi sunt piese ale unei imense naturã formalã-eticã. Sensibilitatea populaþiei maºinãrii de calcul. Orice guvern am alege a fost extrem de ascuþitã ºi atentã la nuanþe – chiar fiind doldora de proºti (scuzaþi-mi – votul noaptea, banuiala de înºelãciune termenul „doldora”) – tot guvern tehnocrat ascunsã în spatele unor declaraþii considerate este. Alegem aceleaºi personaje, dar venind din start mincinoase etc. de fiecare datã cu etichete noi. ªtiþi cum • Acuzaþia cã puterea câºtigatã încearcã exista într-un timp ºtirea cã produsele din în mod natural sã devinã tiranicã sau sã magazine, când se apropie de termenul de acapareze cât mai multã putere. expirare, venea cineva ºi le schimba Pe de altã parte, încercând calculul din ambalajul, punând-le aceleaºi produse în perspectiva celor criticaþi, aceºtia se hartii noi, mai colorate ºi cu un nou termen bazeazã, dincolo de interesele ascunse sau de garanþie împins ceva mai înainte? Exact acuzaþiile de mai sus, întemeiate în mare aºa ºi aici. Cum se apropie de termenul de parte, pe urmãtorul calcul: garanþie un politician, e trecut înapoi în • Dincolo de cazurile incontestabile de fabricã, i se schimbã ambalajul ºi eticheta, corupþie în rândul politicienilor, existã un apoi este retrimis pe piaþã sã face acelaºi blocaj birocratic care împiedicã exercitarea lucru... sã stea ºi sã aºtepte vreun oricãrei acþiuni politice – „frica de a mai consumator care sã îl ridice. Dupã un semna ceva” – deoarece, chiar în cazurile guvern tehnocrat vine unul „politic”, apoi bine intenþionate, existã pericolul ca faptele îl regretãm pe ãla tehnocrat, dupã care bune sã ajungã a fi pedepsite chiar din lipsã plângem dupã foºtii politicieni ºi tot aºa. de probe; Facem calcule peste calcule. Binele nu mai • Existã o realitate de netãgãduit, anume este apreciat, judecat, trãit, fãcut. El este cã þara se zbate într-o sãrãcie indusã de doar calculat. Iar calculele sunt precum ani de zile, deci este obligatoriu ca un studiu de fezabilitate pentru o veniturile sã fie crescute – chiar ºi artifi- autostradã pe hârtie. Adicã scump, extrem cial, chiar cu riscul (cam mare, ce este de scump ºi de cele mai multe ori inutil, drept), de a determina o scãpare de sub cãci în realitate autostrada, dacã se control a inflaþiei; încumetã cineva sã o ºi facã, oricum se surpã cã trece apa pe sub ea. Dar calculele (continuare la pagina 92) LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANGAJÃM PERSONAJE Vasile Bardan

CULTURA ªI PUTEREA

* Profesorului C-tin Cãlin, exegetul de vocaþia construcþiei în culturã, toate vieþii ºi operei lui Bacovia, i-a plãcut sã-ºi aceste calitãþi fecunde, fãcând parte dintr- trãiascã viaþa într-un anumit stil, prin o permanentã cunoaºtere de sine ºi o excelenþã cultural, spiritul sãu analitic ºi construcþie de sine. Dacã în vechiul sistem dureroasa luciditate intrând în coliziune cu era omniprezentã puterea discreþionarã cu orice formã de manifestare a puterii. Acest orbirea ºi arbitrariul ei, exercitatã de inºi aspect al existenþei sale se poate vedea în cu totul rudimentari, primitivi, („ciocoii de cele douã cãrþi gemene: „Provinciale” partid”), cu atitudini tribale, în perioada (2012) ºi „Stãpânirea de sine – miscelaneu” tranziþiei totul s-a complicat, totul a devenit (2010). O parte din scrierile incluse în explosiv ºi convulsiv prin apariþia oamenilor „Provinciale” au fost publicate în revista petardã. „În larma generalã am introdus „Sinteze” începând din decembrie 1990, teme calme ºi am adoptat o conduitã sub titlul „Cronica anilor defuncþi”, pedagogicã. Cine sã mã bage în seamã referindu-se la anii trãiþi în regimul însã, cine sã mã audã, chiar ºi numai în comunist, eliminarea acestuia provincia mea? (se spune în prefaþã). Toþi surprinzându-l în preajma vârstei de 50 de erau dominaþi de pofta de a lovi sau de a ani, proiectele sale de anvergurã, abia dupã replica. Toþi erau derutaþi de zelul invers al aceea urmând sã fie tipãrite. Am spus cã zelatorilor de altãdatã. Toþi erau fericiþi de aceste douã cãrþi sunt gemene, deoarece tãria urletelor, de sarcasmele imense, de „Stãpânirea de sine”, cuprinde secþiunile caricaturã, de acrobaþii”, Dacã vom face „Politice (note ºi portrete)”, zigzaguri, o paralelã între „Fiziologa provincialului Cronici mãrunte, o seamã de „Confesiuni” în Iaºi” (1844), schiþatã de Mihail ºi pagini de jurnal, majoritatea fiind scrise Kogãlniceanu, de la a cãrui naºtere, se vor dupã 1990, timp de 20 de ani, în rubricile împlini, iatã, 200 de ani, acum, în 2017, ºi diferitelor periodice. „Îndrãznesc sã sper „fiziologia provincialului” din Bacãu, cã aceasta va fi ºi soarta miscelaneului surprinsã de C-tin Cãlin, la rãscrucea meu, în care biblioteca se deschide spre secolelor XX-XXI, pot spune cã vom avea viaþã ºi viaþa cautã verificãri în bibliotecã. surpriza sã descoperim cã diferenþele nu- Cine îl va citi va remarca lesne ºi ce mi s- s prea mari, dacã ar fi sã ne referim numai a întâmplat pe plan moral în cei 20 de ani la o comparaþie între „boierii ruginiþi” cu de dup㠄revoluþie” ºi cum mi-au fost care se lupta Kogãlniceanu ºi ruginiþii ruºinate aºteptãrile. Am intrat în „ciocoi de partid” pe care-i încondeiaz㠄postcomunism” pregãtit, avântat, cu cu mare talent de portretist C-tin Cãlin ºi speranþe curate, dar decepþia de formele de care se lovea în provincia timpului sãu. ºi tendinþele sale s-a instalat repede, ºi pânã Pe fondul unui reflux al entuziasmului sãu acum, iremediabil.” Simetria celor douã vol- pe parcursul tranziþiei, cronicarul are ume constã în aceea cã primul valorificã luciditatea necesarã pentru a-ºi oferi ºi o jurnalul scris ºi perioada din „epoca lui notã, un calificativ responsabil. „Dacã e Ceauºescu”, iar celãlalt din perioada sã-mi dau o notã de trecere, aº face-o în tranziþiei, „în larma generalã, de zãngãneli primul rând pentru cã am rezistat climatului ºi huiduieli” care a urmat. În ambele isteric, cã n-am înjurat ºi n-am rânjit hidos perioade de istorie existã o confruntare între ca mulþi din jurul meu. „Am þinut la þinutã culturã ºi putere, au fost formele de (una culturalã)” (s.n.V.B.). ªi fiindcã veni manifestare ale acestei puteri discreþionare vorba de þinutã, aº aminti aici un aforism ºi dispreþuitoare. La Constantin Cãlin putem de-al lui Alfred de Vigny: „Destinul vorbi de o mare decenþã, de moralitate conduce jumãtate din viaþa unui om. Pe superioarã, de spirit de echilibru ºi mai ales cealaltã o conduce caracterul: Dacã nu i-a 89 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 fost destinat sã fie „general”, caracterul inversat dramatic raportul dintre ei ºi noi”. sãu superior i-a oferit posibilitatea ºi ºansa Dacã pânã în 1989 omul de culturã, sublimãrii vieþii sale prin creaþie literarã, în oriunde se afla, era în permanenþã domeniul criticii, al istoriei literaturii ºi controlat, supravegheat ºi cenzurat de cãtre memorialisticii. Cele douã cãrþi gemene impostorii menþionaþi mai sus, acum el e amintite aici aparþin prin excelenþã genului obligat la rândul lui sã-ºi coordoneze diaristic, confesiv ºi meditativ. Având o evoluþia profesionalã, adaptându-se din realã veneraþie, un adevãrat cult pentru scris mers la noile realitãþi ºi cerinþe. C-tin Cãlin ºi pentru carte, ca ºi pentru tot ce înseamnã recunoaºte c㠄libertatea ne-a gãsit culturã ºi educaþie, profesorul C-tin Cãlin insuficient pregãtiþi. Dupã ce decenii de-a a fost un spirit bine echipat pentru rândul am fost intoxicaþi sistematic cu observarea întregii realitãþi din jurul sãu, banalitãþi ideologice ºi minciuni, am intrat, din interiorul sistemului, indiferent de brusc, într-o convalescenþã pe care nu prea funcþiile avute la „locul sãu de muncã”, ºtim cum s-o abordãm”, spunând c㠄vrem atât înainte cât ºi dupã dramaticul episod – nu vrem, suntem încã sub puterea al revoltei din Decembrie 1989. Aflat în anumitor imagini, formule, deprinderi”. tranziþia postcomunistã în plinã forþã a Examinând valoarea ºi calitatea individualã creativitãþii, visa la o transformare radicalã, a celor cu care vine în contact prin natura pozitivã a culturii ºi societãþii româneºti în profesiei sale, constatã c㠄omul de ansamblu, dar a triumfat capitalismul calitate” e o raritate. C-tin Cãlin, vede în sãlbatic, cel al comunismului ostentativ, acest om ideal pe acela care „se distinge excesiv ºi convulsiv impunându-se prin seriozitate, stabilitate ºi profunzimea totodatã ºi noul barbarism cultural, cel al convingerilor, buna credinþã în toate globalizãrii. ªi din aceste motive, cele mai ocaziile, constanta sentimentelor, reuºite pagini din „Stãpânirea de sine” capacitatea de a se consacra unor scopuri rãmân cele incluse la secþiunea „Politice”, înalte. (...) adicã sociabil, tolerant, caritabil cu multe note pamfletare ºi portrete ºi, adesea, carismatic. Nici campion, nici percutante, memorabile, scrise între 23 înger, ci un om care are conºtiinþa decembrie 1989 ºi 31 decembrie 2005 ºi slãbiciunilor lui ºi puterea sã ºi le analizeze”. publicate în ziarele „Deºteptarea”, Dar e aproape o utopie sã descopere acest „Monitorul de Bacãu” ºi revista „Sinteze”. diamant uman în „grãmada de gunoaie a Amintind faptul cã socialismul românesc, existenþei”, cum ar spune Freud. Omul de în ultimul deceniu al epocii Ceauºescu culturã are prilejul sã constate c㠄omul devenise un „socialism de cazarmã”, din de calitate”, în accepþiile de mai sus, n-a cauza, mai ales, unor numeroºi „ciocoi de figurat între valorile ºi miturile regimului partid” precum Virgil Cazacu ºi Petru precedent. Dictatura a determinat Enache, cronicarul precizeazã: „Când se generalizarea ipocriziei ca normã de va cerceta cu atenþie ºi calm aceastã supravieþuire”. Întrebându-se dacã pot fi perioadã a istoriei noastre, se va remarca, evaluate „pierderile în materie intelectualã între altele, sper, cã ea a fost prielnicã ºi moralã, ratãrile, deformãrile, deturnãrile inºilor duri, brutali, vicleni, în stare sã atâtor destine”, se îndoieºte c㠄omul de reprime orice atitudine de independenþã calitate” aidoma celui descris mai sus mai intelectualã ºi moralã. (...) Singura libertate existã în societatea noastrã”, proliferând era aceea de a difuza în mase cuvântul „în proporþii îngrijorãtoare sulfanii, partidului, de a ne face ecoul lui”. hoþomanii, impostorii, demagogii etc.” Are (Deºteptarea – 17 februarie 1990). tot mai des prilejul sã se întrebe „cum e Cronicarul denunþa încã din ianuarie ’90 folositã puterea de cãtre cei ajunºi, mai mult faptul c㠄Ceauºescu a avut pretutindeni sau mai puþin întâmplãtor, la putere? Cine în þarã sumedenie de servitori zeloºi, de limiteazã, acum ºi aici, „transparenþa”?. Se acoliþi, de propagandiºti vulgari ºi cinici care spune cã puterea e modul de folosire a au lucrat continuu pentru impunerea oamenilor de cãtre oameni. Cei mai mulþi cultului personalitãþii sale, cât ºi pentru o folosesc în scopuri personale, destruc- satisfacerea intereselor lor”, precizând cã tive ºi prea puþini în scopuri paºnice. Se „la noi cãderea în letargie a spiritului critic, ºtie cã puterea fascineazã ºi contamineazã, îndeosebi în latura cetãþeneascã, eludarea iar cea absolutã corupe la modul absolut, în numeroase cazuri a criteriilor intelectuale generând dictaturile, pe care istoria omenirii ºi morale au produs figuri sinistre de le-a cunoscut. În calitate de redactor la impostori ºi sicofanþi”. Ei susþineau cã nu ziarul „Deºteptarea” C-tin Cãlin descoperã voiau „altceva decât sã ne slujeascã, dar noua faþã a puterii (locale): „Ajuns de imediat ce-au pus mâna pe putere au curând într-un post administrativ, un domn LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni care promitea sã facã o carierã de pentru ºmecherii ºi hoþii). „Intrat într-o cercetãtor ºi cu care discutam despre rapidã degradare, mai ales dupã glasnost ºi perestroica s-a arãtat iritat atunci „mineriadele” din 13-15 iunie, mitul când m-am interesat mai îndeaproape, în „revoluþiei”, al „exploziei populare” a fost numele ziarului, de unele treburi din înlocuit cu cel al „reformei”. „De atunci sectorul sãu. A uitat cã el însuºi critica nu acesta e cuvântul magic, termenul prin care de mult, în termeni duri, pe care eu mã toate se explicã, adicã ºi violenþa, ºi feream sã-i folosesc, lãcomia ºi necinstea vandalismul, ºi jaful, ºi deºãnþarea, ºi unora dintre cei aflaþi în posturile unde el grosolãnia”. Verdictul observatorului lucid ºi alþii au fost aleºi. Puterea, din care abia i ºi responsabil e cât se poate de clar ºi s-a dat sã guste, l-a transformat. Poartã veridic. „Lupta se dã, aproape exclusiv, sub braþ gazetele franþuzeºti, la prima sau pentru cucerirea puterii economice. la a doua mânã, dar n-a renunþat la coada Redusã la aceasta ºi în absenþa unei etici, de saurian, la mentalitatea autarhicã”. În „reforma” (între ghilimele) a devenit un iunie ’90, când saurienii au suprimat pretext pentru satisfacerea capacitãþii unei „numai 3 zile” ziarul „România liberã”, avea minoritãþi ridicate de „valul revoluþionar”, sã constate „cât de fragile sunt noþiunile acea „pleav㔠care ne fãcuserãm iluzia cã de culturã ºi civilizaþie. E de ajuns o zi de va cãdea foarte repede”. Se pare cã pentru crizã alimentarã, o noapte fãrã curent elec- cetãþenii români, pentru marea lor tric, un cataclism natural, un provizorat majoritate, prosperitatea e ceva inaccesibil politic pentru ca neobarbaria sã se ca ºi Everestul, sau ceva ascuns ºi întoarcã”. ªi chiar avea sã se întoarcã odatã intangibil, de vreme ce aºa cum arãta un cu mineriadele, atunci când hoardele studiu din 1993 „8,7 milioane de oameni, minerilor chemaþi la Bucureºti, au invadat adicã 38% din populaþie, se aflã la sau sub „Piaþa Universitãþii, zonã liberã de pragul sãrãciei”. La nivelul lui 1996, comunism”. Pe mãsurã ce „scandaloasa cronicarul descoperã aceeaºi situaþie barbarie” avea sã se instaureze în societatea deplorabilã a þãrii. „Din pãcate, România româneascã, omul de culturã visãtor, poate anului 1996 e mai slãbitã, mai vulnerabilã prea naiv ºi încrezãtor c㠄omul de calitate” decât cea pe care au luat-o în stãpânire în va veni, descoperã c㠄parveniþii fac, 1989: o þarã prea puþin suveranã, adesea, figurã de reformatori. Sufletele „monitorizatã”, dependentã de finanþele sterile mimeazã, din populism, interesul strãine; o þarã care neputând croi planuri pentru cei simpli, de rând. Tranziþia e epoca mari, nu poate da speranþe pe termen lung de aur a simulanþilor”. Ce-au fãcut toþi cetãþenilor sãi. Ignoranþi în economia aceºti simulanþi investiþi cu putere, toþi capitalistã, cu mentori nu întotdeauna de aceºti „aleºi” ai noii democraþii, toþi aceºti cea mai bunã credinþã, liderii actuali au acrobaþi ai imposturii? „Suntem condamnaþi fetiºizat niºte principii pe care nu le-au sã gândim urât” va spune cronicarul prin înþeles ºi le-au aplicat inadecvat. Astfel cã 1993, constatând cã, noi – naþiunea în loc sã construiascã au dãrâmat, în loc român㔠am fost de mai multe ori amânaþi sã dinamizeze au frânat, în loc sã satisfacã în privinþa bunãstãrii ºi fericirii. Am fãcut au decepþionat. Desigur cã oricare cetãþean canale, hidrocentrale, magistrale, palate, responsabil, posesor al unei conºtiinþe saivane, combinate etc. Acum acestea sunt naþionale, ºi-a pus în timpul acestei subevaluate, falimentate, hãrþuite, jefuite. nebuloase tranziþii, câteva întrebãri Þara e (orice s-ar zice) bogatã, dar cei mai presante, ca de exemplu: De ce se fugãresc mulþi dintre locuitorii ei sunt sãraci, ºi se urãsc românii unii pe alþii? De ce fug vulnerabili în faþa viitorului, limitaþi în unii de alþii pãrãsindu-ºi þara în numãr atât privinþa opþiunilor ºi ºanselor, ceea ce de mare (cca 3 milioane)? De ce se vând explicã pânã la un punct nerãbdarea ºi atât de uºor altora ºi ei între ei? De ce-s nervozitatea. Trãim doar pentru a trãi, nu românii proprii lor duºmani, ponegrindu- cu satisfacþie ºi voluptate, ci cu îngrijorãri ºi þara ºi confraþii? De ce-ºi înstrãineazã ºi temeri”. Ceea ce se vedea cu ochiul liber România avuþia – singura pe care o are e faptul cã aproape sãptãmânal vin în moºtenire de la înaintaºi, prin inimaginabile România fel de fel de „observatori”, sacrificii milenare? Iatã ºi constatãrile „experþi”, „raportori”, „oameni de afaceri” profesorului ºi omului de culturã etc. Suntem inspectaþi, supravegheaþi, Constantin Cãlin din 1996. „Ne strãduim descusuþi, întorºi pe toate pãrþile, încât am sã plãcem altora, ca ºi cum aceasta ar fi ajuns o þarã fãrã de secrete. Ni se ºtiu nu esenþialul. Am sãrutat, cu obedienþã, mâini, numai banii din pungã, ci ºi dinþii din gurã”. chiar ºi împotriva regulilor protocolare, am (Suntem atractivi – am devenit atractivi primit regeºte zeci, sute de „monitori” ºi 91 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 „experþi”, am deschis larg poarta unor ieri pentru supremaþie economicã ºi persoane dubioase, am acceptat mãrfurile financiarã. Þara e condusã de inºi veroºi, second-hand ale mai-marilor noºtri constituiþi în grupuri egoiste, care fac totul europeni, am cheltuit sume uriaºe cu pentru a se menþine la putere. Avem o clasã lobby-uri a cãror eficienþã nu se vede etc. politicã fãrã pregãtire politicã, fãrã gânditori În schimb, ne-am preocupat prea puþin de politici. Somnul doctrinar naºte cameleoni imaginea dinãuntru, de conºtientizarea ºi oportuniºti”. Acesta e cel mai virulent interesului colectiv. Mai mult, am rechizitoriu pe care C-tin Cãlin îl face transformat chestiunea imaginii în exterior „clasei politice” româneºti, din 1990 ºi într-un fel de cenzurã a sentimentului pânã în 2005, când puterea a revenit unuia naþional”. Într-o cronicã politicã din 2001, cu „coadã de saurian”, care ºi-a învârtit-o omul de culturã a ajuns la concluzia „cã peste þarã timp de 10 ani, de la Roºia ideea de politicã e în crizã: nu numai opiniile Montanã ºi pânã la Marea Neagrã, indivizilor nu mai intereseazã, dar nici cele eliminând cu ea ºcoli (despre care spunea ale popoarelor (întrebându-se): câte din cã produc tâmpiþi), desfiinþând spitale, þãrile membre ale ONU mai au o „voce” golindu-le de medici, îndemnându-i sã recognoscibilã?” Ultima cronicã politicã din plece din þarã, tãind salariile ºi pensiile, care, volum e din 2005, anul venirii la putere a ºi aºa erau printre cele mai mici retribuþii lui Bãsescu, cel care a câºtigat alegerile ºi venituri din Europa. Volumul „Stãpânirea plângând pe umãrul lui „Dragã Stolo”. de sine” cuprinde peste cinci sute de titluri, Cronicarul a detectat „duhoarea cea rea a note ºi articole pe teme diverse ºi imposturii” încã de la început. „Trompetele complexe, scriitura sa acoperind o gamã propagandiºtilor (voluntari sau nãimiþi) largã de domenii, cum stã bine unui om de anunþând grãbite „sfârºitul tranziþiei” ºi culturã, având un profil spiritual profund începutul unei noi epoci. Un campion al umanist. „Ideea mea de scriitor: cineva exagerãrilor îl compara pe Bãsescu care e interesat de tot:”, spunea unul dintre (marinarul) cu Matrix. „Dar Matrixul sãu, cei mai influenþi critici culturali ai Americii hãhãind vulgar, ºi-a întors repede pe dos moderne, Susan Sontag, afirmând c㠄nu geaca din campania electoralã ºi ºi-a arãtat existã nicio posibilitate de culturã autenticã nãravurile, multe oscilând între comic ºi în lipsa altruismului”. Un astfel de profil penibil. A sacrificat distincþia intrinsecã de scriitor complet este ºi Constantin Cãlin, rolului la care a parvenit pe o „popularitate” regãsindu-l mereu „interesat de tot”, altru- dubioasã, s-a aruncat în gura lumii cu ist, preocupat pe parcursul întregii sale aventuri cucoseºti etc. Toate aceste bâzâieli, vieþi sã descopere „omul de calitate”, nu hãrþuieli, neînþelegeri, scandaluri au doar în oraºul lui Bacovia, (provincia mea), împiedicat þara sã foloseascã elanul dat de cum o alintã, dar ºi peste tot în þarã. Stãpân schimbare. Nu s-a progresat semnificativ pe sine ºi pe profesia sa, îºi încheie prefaþa în nici unul din domenii. Ce-am vãzut? O spunând c㠄Stãpânirea de sine înseamnã luptã acerbã între corbii de azi ºi corbii de mai mult nu decât da”.

(urmare de la pagina 88) chiar a puterii acesteia care scapã astfel de sub controlul ambelor pãrþi. Calcule sociale ºi politice Cam acestea ar fi direcþiile generale de calcul în spaþiul social ºi politic. De fapt, • Constrângerea celor care controleazã este vorba despre un fel de dialog al economia þãrii sã respecte niºte norme care „surzilor” în mãsura în care se folosesc sã aducã avantaje certe Statului Român, ºi etaloane diferite ºi se pun în discuþie nu o faultare continuã a acestuia. principii ºi metode diferite. De exemplu, • Corectarea unui pericol cu adevãrat spaþiul politic vine cu un argument de tip existent cu privire la Justiþie. Aceasta poate tehnic, birocratic, impecabil pe hârtie, sã devinã ºi a devenit abuziv㠖 existã vorbind despre ceea ce este just, în timp condamnãri care nu se bazeazã pe fapte, pe ce societatea civilã vine cu un argument dovezi, ci doar pe presupunei ºi declaraþii „sensibil”, bazat pe ideea de dreptate neverificabile. (este adevãrat cã aceastã socialã, subiectiv-afectivã. Care calcul este corectare poate fi interpretatã în calculul mai bun? Ambele, în opinia mea. Problema adversarilor a fi de fapt tot o încercare de a nu este în legãturã cu fiecare în parte. controla justiþia ºi a o aservi unor interese Problema apare în momentul în care nu se comune). Dar aceastã tragere din douã pãrþi iveºte un calcul intermediar, cel care sã le opuse asupra justiþiei, deschide ºi lasã mânã acordeze pe cele douã ºi sã le facã liberã de fapt unei expansiuni neadecvate funcþionale în acelaºi timp. LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANUL OVIDIU Publius Ovidius Naso

S-a nãscut la 20 martie 43 î.Hr. în Sulmo-Italia dintr-o familie nobiliarã. Poet adulat de înalta societate, printre aceºtia numãrându-se împãratul Augustus, dupã Horaþiu (m. 8 î.Hr.), Ovidiu rãmâne cel mai mare poet al Romei. Este exilat, printr-o hotãrâre a senatului întãritã de împãratul Augustus, la Tomis pe þãrmul Mãrii Negre (Pontul Euxin) nu ca proscris în afara legii (aquae et ignis interdictio) ci într-o formã mai blândã (relegatio), din cauze rãmase pânã azi obscure. S-ar pãrea cã poezia „Ars amatoria” în „Trista”, a fost pentru Augustus motivul, aceasta contravenind principiilor morale ale împãratului. Însuºi Ovidiu spune c㠄a vãzut ce n-ar fi fost permis sã vadã”, dupã unii exegeþi ar fi luat cunoºtinþã de viaþa amoroasã scandaloasã a Iuliei, nepoata lui Augustus. Cu toate insistenþele sale (numeroase scrisori), poetului nu i s-a anulat exilul nici dupã moartea lui Augustus. Moare departe de ai sãi în anul 17 d.Hr. la Tomis. Ovidiu ºi-a compus epitaful care sunã astfel în traducerea lui Theodor Naum: „Sub astã piatrã zace Ovidiu,/ cântãreþul iubirilor gingaºe,/ rãpus de-al sãu talent,/ O, tu, ce treci pe-aice,/ dacã-i iubit vreodatã,/ Te roagã pentru dânsul sã-i fie somnul lin”. În „Tristele” poetul descrie locul exilului clima ºi locuitorii acestor þinuturi sãlbatice ca în Cartea I, elegia X „Iarna în þara geþilor” pe care o reproducem în traducerea lui Theodor Naum. (M.S.)

Iarna în þara geþilor

De-ºi mai aduce-aminte la Roma oarecine De Naso ºi-i mai ºtie de nume cineva, Sã afle cã sub zodii ce nu se scaldã-n mare, În toiul barbariei, acolo eu trãiesc. Mã-ncing de pretutindeni sarmaþii barbari, geþii ªi bessii, ah! ce nume! nedemne de-al meu vers! Cât aburesc zefirii ne îngrãdim cu Istrul, El numai ne pãzeºte de crunte nãvãliri. Vai! însã iarna tristã când îºi aratã colþii ªi geru-mbracã þara în albul lui veºmânt, ªi când la miazãnoapte e crivãþ ºi ninsoare, Atunci îi vezi pe barbari de viscole goniþi. Nici soarele, nici ploaia nu pot topi zãpada, ªi crivãþul o-ngheaþã: ea-n veci nu se mai ia: Nu s-a topit cea veche ºi vine alta nouã ªi-n multe pãrþi rãmâne omãt din douã ierni Aºa de tare-i vântul, cã dezgoleºte case ªi turnurile nalte le surpã la pãmânt. Atunci, de frig, barbarii îºi pun pe ei cojoace, κi pun iþari: nu-ºi lasã decât obrazul gol; Iar þurþurii de gheaþã le zuruie în plete, De alba promoroacã scânteie barba lor. Aice vinu-ngheaþã ºi el pãstreazã chipul Ulciorului, ºi nu-l bei, ci-l fãrâmi în bucãþi! Ce sã mai spun de râuri cã-s îngheþate bocnã, Cã numai cu produfuri scot apa de bãut 93 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Ba chiar ºi Istrul, care, ca râul cel cu trestii, Se varsã-n marea largã tot prin mai multe guri, Când geru-ncremeneºte albastrele talazuri, Sub acoperiº de gheaþã îºi mânã apa lui: Pe unde-au mers corãbii, se merge cu piciorul ª-auzi sunând copita pe râul îngheþat. Pe podurile nouã, întinse peste ape, Trec boii cei sarmatici, la care înjugaþi. ªi poate nu mã credeþi – dar martorul ce n-are Nici un folos se cade sã aibã crezãmânt –: Chiar ºi noianul mãrii eu l-am vãzut cã-ngheaþã ªi sub o carapace el stã încãtuºat; Nu numai c-am vãzut-o: mi-a ºi cãlcat piciorul Pe marea îngheþatã, ºi nu mi l-am udat. De-ai fi avut, Leandre, o mare ca aceasta, Nu te-nghiþea pe tine îngustul Helespont. Nu pot sã se mai salte din valuri nici delfinii Cei încujbaþi: nu-i lasã îngheþul cel cumplit. ªi chiar sã urle vântul cu aripile-ntinse, Genunea-i ferecatã: nu poþi vedea un val! Rãmân înþepenite corãbiile-n gheaþã, ªi vâsla nu mai poate talazul despica. Eu am vãzut cu ochii ºi peºtii prinºi în gheaþã, Ba unii chiar º-atunce erau, dintr-înºii, vii! Când crivãþul sãlbatic, cu aspra lui suflare, Îngheaþã apa mãrii ori Istru-nvãlurat, Îndatã ce s-aºterne câmpia cea de gheaþã, Dau barbarii nãvalã pe caii lor cei iuþi. Sãgeþile lor zboarã departe, pân’ departe, ªi toatã-mprejurimea cãlãri o pustiesc. Fug oamenii! De þarini nu-i nimeni sã mai vadã: A barbarului pradã e-al omului avut, Nimica toatã: carul ce scârþâie, vreo vitã, ªi toat-agonisita sãrmanului plugar! Cu braþele legate duºi unii în robie, κi mai aruncã ochii spre þarini ºi cãmin, Iar alþii cad, sãrmanii, cãci îi strãpung îndatã Sãgeþi încârligate ºi unse cu venin. Tot ce nu pot sã ieie cu dânºii, dau pieirii, ªi focul duºman arde colibele pustii. Aici ºi-n timp de pace rãzboiul te-nfioarã, ªi nimene nu trage o brazdã pe ogor. Îl vezi sau nu pe duºman, de dânsul tot þi-e teamã. Pãmânturile toate paraginã rãmân. În umbra cea de viþã un strugur nu s-ascunde, Nu fierbe mustul dulce în cãzile adânci, ªi poame nu-s pe-aice: Aconþiu dragei sale Nu i-ar putea trimite nici chiar un singur mãr! Aice-s câmpuri goale, nici arbore, nici frunzã: Departe ah! departe tot omul fericit! Când lumea asta-i largã, din toatã lumea asta Pãmânt pentru osânda-mi aice s-a gãsit!

LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni MARI POEÞI AI IUBIRII

Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

EDGAR ALLAN POE (1809-1849)

Edgar Allan Poe – scriitor american, poet, romancier, nuvelist ºi critic literar, creator al genului „povestiri scurte” ºi precursor al literaturii moderne de ficþiune ºtiinþifico-fantasticã. S-a nãscut la Boston, în 1809. Pãrinþii, actori ambulanþi, au murit de ftizie. A fost crescut ºi educat de un negustor, John Allan. Studii secundare în Anglia (la Liverpool) ºi America (la Richmond), parþial studii superioare la Universitatea Virginia, în Charllottesville. Fire ciudatã, imaginaþie extraordinarã, fantast-macabrã. Viaþã dezordonatã, extravagantã, subminatã de alcoolism ºi mizerie. Trãieºte sub fascinaþia morþii ºi a puritãþii. Se stinge în 1849, în urma unui atac de delirium tremens. Opera sa de calitate artisticã excepþionalã, sintezã a unor tendinþe contradictorii, a spiritului critic ºi evazionismului. Atât poeziile, cât ºi „povestirile extraordinare” au deschis drum în literatura modernã simbolismului ºi suprarealismului. Geniu sumbru ºi nefericit, având asemãnare cu marele Baudelaire, care l-a tradus excepþional. Cunoscut publicului român încã de la sfârºitul secolului XIX (1896), tradus ºi publicat în revistele timpului, tipãrit în multe ediþii – poezii ºi proz㠖 dar ºi în antologii devenite celebre, E.A. Poe rãmâne unul dintre cei care au influenþat benefic modernizarea literelor române. Una din aceste antologii – sigur cea mai ºtiinþific alcãtuit㠖 ce cuprinde toate variantele cunoscutului poem Corbul o datorãm criticului ºi istoricului literar Mihai Ungheanu, care în studiul introductiv Corbul în þara lui Brâncuºi prezintã un bogat excurs documentar privind pãtrunderea ºi etapele cunoaºterii acestei opere poetice majore graþie traducerilor ºi studiilor semnate de nume valoroase de români, prin editãri ºi reeditãri. „Aleg «Corbul» ca fiind cel mai cunoscut poem al meu. Scopul meu ar fi sã dovedesc cã nici un moment din compunerea lui nu poate fi pus pe seama unui accident sau a unei intuiþii, cã lucrarea a înaintat, pas cu pas, spre forma definitivã, cu precizia ºi consecvenþa rigidã a unei probleme de matematicã.” (Edgar Allan Poe)

Corbu L

Cândva, într-un adânc de noapte, stând peste înnegrite ºoapte Din prãfuite cãrþi strãvechi, cu înþeles tulburãtor, Cum somnu-mi pãtrundea în gând, deodat’-am auzit bãtând, Abia de-am auzit bãtând la uºa-nchisã din pridvor. Mi-am zis: „E, poate,-un cãlãtor la uºa-nchisã din pridvor. Desigur, doar un cãlãtor.” Nu! n-am sã uit acel târziu! Era-n decembrie, pustiu, Iar jarul din cãmin scãdea scãzând lucirile-n covor. Tânjeam spre zori, spre-al zilei drum, supus tristeþii ca ºi-acum Citind în cãrþile de fum ºi retrãind-o pe Lenore, Minunea fãrã-asemãnare, ce îngerii îi spun Lenore, În cer rãpita mea Lenore. Perdelele-n mãtase grea – iar purpuriul lor foºnea – Mã-nfiorau ca-ntr-un mister de suflet ameninþãtor ªi, inima a-mi domoli, îmi tot spuneam cã: „Poate fi Vrun cãlãtor ce ar dori sã-i fiu cumva gãzduitor; Da, rãtãcit în miez de noapte, dorind a-i fi gãzduitor. E doar atât: un cãlãtor”.

* Din volumul „Mari poeþi ai iubirii. Antologie de liricã universalã”, de Radu Cârneci, în pregãtire la Editura Bibliotheca. 95 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 O clipã n-am mai aºteptat ºi-n mare zor am cutezat: „Hei, domnule, ori doamnã,-am zis, iertaþi-mã, topit de dor Gândeam la ea ca un proscris ºi, picotind, nu v-am deschis, Dar aþi bãtut uºor, ca-n vis, la uºa-nchisã din pridvor.” ªi-am tras zãvorul ruginit, scrutând adâncul din pridvor: Beznã! dar nici un cãlãtor. În prag, o vreme, am rãmas, fãrã vedere, fãrã glas, Sperând, visãri am înãlþat cum n-a-ndrãznit vrun muritor; Ca un mormânt tãcerea sta, ºi-ntreg pãmântul tot aºa, Ci, numai un cuvânt vibra gândit: cuvântul sfânt, Lenore, Ce-l murmurai, ºi-ntr-un ecou se-ntoarse ºoapta mea: Lenore! Fu doar ecoul cãlãtor?! Când înlãuntru-am revenit, de dor ºi temeri mistuit, Din nou am auzit bãtând! acum bãtând cutezãtor: „Ceva se-ntâmpl㠖 mi-am zis – poate e vrun canat ce lemnu-ºi bate!? Ah, toate astea sunt ciudate ºi-mi sapã-n sânge-adânc fior, Vreau taina asta s-o dezleg, sã scap de-acest nebun fior, Poate-i doar vântul cãlãtor!” Fereastra larg o am deschis! ºi, ca într-un fantastic vis, Pãtrunse-un corb bãtrân, venind din vremi adânci, în straniu zbor ªi, ca un rege sau reginã, purtându-ºi neagra lui luminã, Sus, lângã uºã, sub luminã, se aºezã cutezãtor Pe bustul zeei Pallas ºi mã sfredelea cutezãtor, El, tenebrosul cãlãtor. Priveam la el: era urât ºi grav, ºi mã simþii cã râd: Sta plin de ifos, nemiºcat, voindu-se dominator. I-am zis: „Deºi þi-e creasta chealã, totuºi pãtruns-ai cu-ndrãznealã, Corb insolent, trufie goalã, trimis al Nopþii sfidãtor. Ci, care-i princiarul nume ce-þi dete Iadul sfidãtor?! Rãspunse Corbul: „Nevermore”. Mult mã uimi rostirea clarã la acea pasãre barbarã, Chiar dacã nu pãrea decât un geamãt ameninþãtor; Fiindcã s-ar putea susþine cã s-a vãzut – de cãtre cine? O pasãre-fantasmã, cine, ca piazã-rea lângã uºcior, Pe al zeiþei bust, acolo, Corb hâd pe bust lângã uºcior, Spunându-ºi, singur, „Nevermore”? Da, singur ºi fãrã de gând, în cioc o vorbã doar având, Iar altceva ne-mai-simþind în cugetu-i croncãnitor; Tãceam, tãcea precum o stanã, fãrã-a miºca mãcar o panã, ªi-atunci mi-am zis în ºoaptã vanã: „Alþi prièteni, ieri, plecarã-n zbor, În zori ºi el se va cam duce precum speranþele, în zbor”. Dar Corbul zise: „Nevermore”. Rãmas-am, sincer, interzis de un rãspuns aºa precis, ªi m-am gândit: „Acest cuvânt e moºtenirea-i, aspru dor De la vrun peregrin bãtrân supus destinului hapsân, Care l-a biciuit pãgân cu-acest refren sfâºietor, Speranþelor un bocet, doar, acest refren sfâºietor,”

Nefericitul „Nevermore”.

Dar, fiindcã fiara-pãsãreascã îmi fãcea ochiul sã zâmbeascã, Mi-am tras fotoliu’-n faþa uºii, spre chipu-i ameninþãtor ªi, sprijinit în catifele, legam simþirile-ntre ele, Imaginându-mi ºi-alte rele, pe care Corbul cobitor, Aceastã pasãre fatalã, mi le va spune cobitor Cu vorba-soart㠄Nevermore”.

Voiam asemeni desluºiri fãrã sã-i fac destãinuiri Acestui, fãrã suflet, Corb, care, cu ochiul scrutãtor, Mã rãscolea profund ºi, încã, privirea-mi – de dureri adânc㠖

LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Mi-o înclina, ca-ntr-o poruncã, pe catifeaua pernelor Ce nu vor mai fi mângâiate – alintul dulce-al pernelor! – De cea plecatã-n veci: Lenore. Atunci mi se pãru, pe clipã, o-ntãmâiere în risipã Din tainice cãþui purtate de blânzi Serafi în pas sonor; „Netrebnice – mi-am zis – de sus, chiar Dumnezeu, Prea bun, þi-a pus Balsam în suflet, leac adus spre-a ta uitare de Lenore: Bea plinul cupei de licoare ºi uit-o, uit-o pe Lenore!” Dar Corbul zise: „Nevermore”. „Profet pocit, duh necurat, oracol, vraci încrâncenat, Chiar cã Satana, ori Furtuna pe þãrmu-acest’neprimitor Te-a lepãdat prea-urgisit pustiului de-aici, vrãjit, ªi casei mele te-a ivit, ci, spune-mi, fii alinãtor, Dacã în Galaad gãsi-voi acel balsam alinãtor?” Rãspunse Corbul: „Nevermore!” „Sã-þi fie-acest blestem plecarea, pasãre-drac, iar depãrtarea Sã te cuprindã-n noaptea nopþii ºi-n a’lui Pluto pentru nor!, Iar pana neagrã a minciunii – te du cu ea! – dã-o furtunii ªi lasã-mã-n lumina lunii, pieri de pe bust, cenuºã-n zbor, Ah, smulge-þi pliscu-amar din mine! te du ºi spulberã-te-n zbor!” Rãspunse Corbul: „Nevermore”. ªi de atunci tot stã aºa!, nicicum dorinþa-i de-a zbura De pe-al Palladei bust zeiesc; stã nemiºcat ºi pânditor ªi-n ochii-i care scânteiazã zãreºti un demon ce viseazã, Iar lampa, sumbru, proiecteazã nestinsa-i umbrã pe covor Da, sufletu-mi n-o sã se smulgã din umbra-vrajã din covor Spre-a se-nãlþare: „Nevermore!”

Eulalie

Tânjeam aºa în lumi cãutate De plâns, doar, ºi de singurãtate; Sufletu-mi din iazul sãu neclintit nu izbutea sã iasã, Pânã când blânda Eulalie îmi deveni mireas㠖 Luminoasa Eulalie îmi deveni îmbujoratã mireasã.

Ah, luminã! Mai sãracã luminã Dau stelele în seara deplinã Decât ochii scumpei mele soþii! ªi nicicând fulgi diafani Iviþi din aburii silvani Cu irizãri lunare de perle lucíi Nu se pot asemãna cu bucla fluturând a candidei Eulalie – Nu se pot asemãna cu cea mai stingherã buclã a candidei Eulalie.

Tu, durere cu strigoii tãi, Lasã-ne buni, spre-a ne feri de rãi, Fiindcã inima ei suspinã suspinului meu pânã-n veac, ªi câtã vreme toatã Luceºte nimbatã Astartea* în slãvile ei albãstrii, Cãtre ea, fãrã-ncetare, Eulalie îºi înalþã privirile, Cãtre ea, fãrã-ncetare, Eulalie îºi înalþã ochii sãi viorii.

* Zeiþa dragostei ºi rãzboiului la fenicieni.

97 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 SHAKESPEARE PENTRU NOI Horia Gârbea

VIAÞA REGELUI HENRIC AL V-LEA* de William Shakespeare (Traducere ºi note de Horia Gârbea)

Actul III Prolog (Intrã Corul.) CORUL: ªi-astfel pe áripi de-nchipuire, iuþi Cum este gîndul, zboarã ºi povestea. Cu mintea plãsmuiþi cã l-aþi vãzut Pe rege îmbarcîndu-se la Hampton, Cu suita, înarmat, iar mîndra-i flotã Din flamuri de mãtase fãcea vînt Lui Phoebus, tînãr1. Mai visaþi apoi Cã îi vedeþi pe marinari urcînd Pe cînepa odgoanelor, auzul Vã este plin de ºuiere stridente Cînd ordinele biruie rumoarea. Priviþi ºi pînzele subþiri de in: Pline de vînt, croiesc în mare brazdã, Spre zãri tîrînd carenele uriaºe Iar prora o înfig în valul þanþoº. Gîndiþi-vã apoi cã, de pe coastã, Vedeþi cetãþi cum oscileazã-n dans Pe valuri uºuratice: e flota Regalã, cum apare avansînd, Spre Harfleur. Urmãriþi-o, urmãriþi-o! Ca un cîrlig de fier vã agãþaþi Închipuirile de coca navei ªi Anglia, lãsaþi-o adormitã Ca-n somnul morþii. Doar bunici, copii, Femei bãtrîne, toþi trecuþi de vîrsta Puterii, sau prea mici s-o aibã stau De strajã. Toþi cei care au un fir De pãr pe barbã cum sã nu-i urmeze Pe cei mai buni din cavaleri spre Franþa? Lucraþi, lucraþi cu gîndul – veþi zãri Asediul. Ia uitaþi-vã la tunuri Cum gurile fatale stau sã spargã Fortificaþii care-nconjurã Harfleur-ul. Vedeþi trimisul spre francezi2. Revine ªi-i dã lui Harry un rãspuns: ar vrea

* Din William Shakespeare Opere, volumul XIII, ediþie coordonatã de George Volcenov, în pregãtire la Editura Tracus Arte. 1 Metafora exprimã imaginea steagurilor de luptã care fluturã în vîntul dimineþii (Phoebus, zeul soarelui e tînãr). 2 E vorba, desigur, de Exeter, iar oferta de cãsãtorie este rãspunsul regelui Franþei, rãspuns considerat inacceptabil. LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Sã-i dea regele Franþei fiica lui, Pe Kathrine3, de soþie iar drept dotã Niºte ducate amãrîte. Nu primeºte. 4 Tunarul sprinten pune ºomoiogul La þeava diabolicului tun. (Sunet de bãtãlie, de tunuri5 care trag.) Totul se sfarmã. Ce ne mai lipseºte Cu fantezia voastrã se-ntregeºte6. (Iese.)

Scena 1 (Zgomot de bãtãlie. Intrã Regele, Exeter, Bedford, Gloucester ºi soldaþi cu scãri de asediu.) REGELE: Sãriþi din nou la zid, unde e spart! Din nou, prieteni, sau sã umpleþi borta Cu morþi englezi. Cînd este timp de pace Îþi ºade bine sã gîndeºti la alþii ªi sã fii blînd, dar cînd e zvon de luptã, Fii tigru: muºchii tari, sîngele iute, Firea plãcutã furia s-o ascundã, Ochiul cumplit sã fulgere – ca tunul Prin bocaportul navei, iar sprînceana Sã fie ca stîncosul promontoriu Deasupra mãrii care-i roade baza. Rînjeºte-þi dinþii, nãrile înfoaie, Rãsuflã-adînc, ascute-orice pornire. Sãriþi pe ei, voi, cei mai nobili fii Ai Angliei, copii ai unor taþi Care-au luptat aici ca Alexandru, De dimineaþã pînã seara: spada Nu o lãsau cît mai trãia vreun dúºman. Nu faceþi mamele de rîs, ci dovediþi Cã v-au fost taþi cei ce le spuneþi „tatã”. La cei cu sînge fãrã de nobleþe Le fiþi modele, învãþaþi-i lupta. Voi, dragi tãlpaºi7, a cãror mãdulare În Anglia s-au clãdit, ia arãtaþi Vigoarea de pe cîmpurile voastre, Ca sã putem jura cã sînteþi zdraveni, Cum nu mã îndoiesc, cãci nu e nimeni, Cît de mãrunt, sã n-aibã-n ochi nobleþe. Vãd bine: staþi precum ogarii-n lesã Gata sã plece-n goanã la vînat. Acum e timpul sã urmaþi chemarea ªi s-atacaþi strigînd: „Domnul sã fie Cu Harry, Anglia ºi Sfîntul Gheorghe!”

(Ies. Zgomot de luptã ºi de tunuri în afara scenei.)

3 Caterina de Valois (1401-1437), cea mai micã dintre fiicele lui Carol al VI-lea al Franþei va deveni soþia regelui Angliei, Henric al V-lea, abia în 1420, pentru doi ani, regele Henric murind în 1422. Fiul lor, viitorul Henric al VI-lea al Angliei, s-a nãscut dupã moartea tatãului sãu Se pare cã apoi ea s-a cãsãtorit cu Owen Tudor, nobil galez, cu care a avut însã în mod cert ºase copii. Fiul cel mai mare, Edmund, a fost tatãl lui Henric, conte de Richmond, viitorul Henric al VII-lea al Angliei, întemeietorul dinastiei Tudor. 4 Tunarul trebuie sã aprindã încãrcãtura tunului cu un ºomoiog ºi sã se adãposteascã urgent, altfel era în pericol, deci trebuia sã fie sprinten. 5 În original Chambers – piese de artilerie mici. 6 Prologul actului III, plecarea flotei spre Franþa, are pandant în prologul actului V care descrie revenirea triumfalã în Anglia. 7 În original „yeomen” – þãrani liberi, fermieri, care participau la rãzboi ca infanteriºti. O traducere anterioarã prin „plãieºi” (Ion Vinea) e prea autohtonã, deºi plasticã. 99 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 POEZIA ACASà Iulian Filip

NICOLAE DABIJA (15 iulie 1948, Codreni, Basarabia) Poetul la timpul recoltãrilor

Întors recent din Cuba, cu Premiul Mondial al Poeziei (Recanatti, Italia, „Maria Loynaz” al Festivalului de Poezie 2015), al Premiului „Sceptrul Poeziei”, din Havana, poetul ºi academicianul acordat de Uniunea Scriitorilor din Nicolae Dabija e ajuns de o altã noutate Macedonia (2015), al Marelui Premiu transoceanic㠖 romanul sãu Tema „Nichita Stãnescu” (1992, România), a pentru acasã, apãrut în traducere în Con- Marelui Premiu „Lucian Blaga” (1993, necticut (SUA), într-un tiraj de 100 000 România), al Marelui Premiu „Sfântul exemplare. E autor a peste 80 de vol- Gheorghe” al Festivalului Internaþional ume de poeme, prozã, eseuri. Generaþia de Poezie de la Uzdin (Serbia) (2006), ºaptezecistã de scriitori poatã numele Premiul Naþional al Republicii Moldova, cãrþii sale de debut: „Ochiul al treilea” Premiul pentru Poezie „Mihai Eminescu” (1975). Alte cãrþi: „Apã neînceput㔠al Academiei Române (1995), Premiul (1980), „Zugravul anonim” (l985), „Aripã Internaþional de Poezie „Umberto sub cãmaºã” (1989), „Mierla Mastroiani” (Fantana i Liri, Italia, 2015), domesticit㔠(1992), „Dreptul la eroare” Premiul Italia-2013 pentru Culturã (2013) (1993), „Fotograful de fulgere” (1998,), º.a. E redactor-ºef al sãptãmânalului „Maraton printre gloanþe” (2008), „Psalmi „Literatura ºi Arta”, preºedinte al de dragoste” (2013), „Tema pentru Asociaþiei Oamenilor de ªtiinþã, Culturã acas㔠(2009, roman care a cunoscut ºi Artã, membru al Academiei de ªtiinþe opt ediþii, tradus în mai multe limbi de a Republicii Moldova, membru de onoare circulaþie) º.a. E laureat al Marelui al Academiei Române, membru al Premiu al Festivalului Internaþional de Academiei de Poezie ºi Arte din Poezie de la Trieste (Italia) (2014), al Mongolia, preºedinte al Asociaþiei Premiului „Maria Loynaz” al Festivalului Oamenilor de ªtiinþã, Culturã ºi Artã din de Poezie de la Havana (Cuba, 2017), Republica Moldova ºi membru al al Premiului „G. Leopardi” a Centrului Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni.

Zidul ºi aproape cã sunt fericit în faþa peretelui meu. Desenez o fereastrã în zid, în zidul surd, ca o moarte, ...Desenez o fereastrã-n zid, ºi ºi mã prefac c-o deschid se cascã-o spãrturã: în ea ºi privesc pân’ departe. m-aº teme sã cad – de n-aº fi legat cu un lanþ de podea. Doamne, ce sfinte peisaje dat mi-i sã vãd uneori: Zeii sclavi ce arbori cresc pe blindaje, sau pe tranºee – ce flori! Zeiþa la care ºedeau noroadele sã i se închine ºi s-o slãveascã aproape pãgân, Dupã ce de aceasta mã-mbãt, m-a ales dintre toþi muritorii pe mine cum de ore nu mai þin cont, ºi mi-a îngãduit sã-i fiu stãpân. închid ochii atuncea: sã vãd ce e dincolo de orizont. Mã gândesc cã mai mult a fost o-ntâmplare, se vede cã ispãºea vreun pãcat Soarele ºade în ierbi încâlcit, dacã se hotãrâse sã fie micã pãmântu-i de spice mai greu; din mare ºi supusa credincioasã a unui bãrbat. LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Ce umilit mã tot simþeam de umilinþa ei! tufele scunde ard ca niºte steme! Ea, care muta pe ceruri stele Vã las ca moºtenire trandafirul. când mã aºtepta serile, ca de-obicei, ca sã-mi scot cãmaºa, sã mi-o spele. Tãceri asurzitoare

ªi-un fel de rugãciune mi-era zelul Tãcerile sunt pline de cuvinte: când o urmãream speriat din pridvor ele au colþi, cum în bucãtãrie, c-un cosor sunt colorate, pentru mine taie pãtrunjelul. ºi prezic; dânsele pot p r e a m u l t u l a-l cuprinde Ades, când rãmâneam cu dânsa dupã uºe cum vorbele, ades, nu spun nimic. gândeam, în timp ce sãrutam cãlcâiul sãu, sã-i pun dumnezeirea în cãtuºe Tãcerile sunt pline de cuvinte, ºi sã-i mã rog în tainã numai eu. cu fulgerãri ºi prãvãliri de stâncã. Au mai rãmas pe lume lucruri sfinte Dar nu-ndrãzneam, ºi-n pieþe,-n târg – mereu neprofanate de cuvinte încã. ca pâine sã câºtig ºi pentru saþul ei – vindeam fotografiile lui Dumnezeu Tãcerile sunt pline de cuvinte... pe care le purtam în ochii mei. Învaþã sã le-asculþi. ªi sã le-auzi. Sã poþi vorbi cu morþii din morminte, Un pumn de lut cu cariul ce lucreazã în aguzi... „ ci nu voi fi un lut obiºnuit” Tãcerile sunt pline de cuvinte. ... arheologi din viitor - Iarã în urma ultimei plecãri – sãpând pãmântul chinuit, numai tãcerea te va þine minte... miraþi gãsi-vor sub ogor ªi poate-o carte, plinã de t ã c e r i. un pumn de lut îndrãgostit; ºi cãruia, ºi-atuncea încã, * * * dup-un mileniu ºi mai bine Sunt rãu. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând. ce-or mãcina izvor ºi stâncã, Dar tu iubeºte-mã aºa cum sânt. o sã-i mai fie dor de tine; De-aº fi doar blând ºi bun, cum mã doreºti, o, ei vedea-vor prima oarã - ar fi uºor de tot sã mã iubeºti. amestecându-l cu cazmale - un pumn de lut cum se-nfioarã Atuncea lumea toatã, câtã e, m-ar adora – l-atingerea þãrânei tale... ºi-ar mai avea oare acelaºi preþ iubirea ta?!

Testament ªi cãrþile au suflet...

Copii mei, îºi toarce steaua firul - ªi cãrþile au suflet: cu poezia nu aduni avere: uneori vã las ca moºtenire trandafirul, le ºi auzi, în preajmã, cum respirã, lumina lui de pace ºi durere. cum plâng, cum râd cu tine, cum se mirã ºi-þi fac din zile moarte – sãrbãtori. ªi spinii, ce vãzduhurile arã: sã sângeraþi de ei, Sunt cãrþi ce te urârã ºi iubirã în veºnicii, ºi cãrþi care te-au învãþat sã zbori mireasma care-n orice primãvarã - sau, la duieluri, când te-ai dus sã mori, deºteaptã ºerpii ca niºte secundanþi, te însoþirã. îngropaþi de vii... Cãrþi vii pe care, când le ai în faþã, Mireasma sã i-o smulgi e foarte greu, ºi, ca pe niºte vietãþi, când le mângâi: nici nu i-o poþi cãra cu coviltirul, le simþi cum te resping sau te rãsfaþã... sau în bucãþi s-o-mparþi c-un ferãstrãu: vã las ca moºtenire trandafirul. Cãrþi care te îndeamnã sã rãmâi – sã poþi trãi, cu ele, înc-o viaþã: Iar dacã-l veþi iubi iubirea de pe urmã, iubirea cea dintâi... cu adevãrat - în veci n-o sã vi-l poatã rãpi nime Poezia chiar de-i va smulge tufa vreun gealat, un fir de rãdãcinã tot rãmâne. Precum un cerc cu centrul în afara sa, precum o secundã, în care încape Vecia, Mireasma lui scrie pe vânt poeme. precum un cer nãscocindu-ºi propria stea – ... Dar când se încâlceºte-n rãmi zefirul - poezia. 101 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 POEZIE Carmen Georgeta Popescu

Caleidoscop sã prindã de mânã primul pas, indiferent al cãruia dintre visele noastre, Mã vrei un fluture cu ochii mari, sã-l conducã spre inimã senin cu multã carne sub aripi, ca pe-o mireasã fugarã întoarsã acasã dacã furtunile din tine s-ar porni, sã-mi creascã mâinile pânã la cer, cãrarea spre munte e cruce, cu þipete s-alunge nepãsarea, pe ea întâlnim un sus alintat ºi un jos cu dor sã te-nveleascã numai zborul meu. fãrã de care n-am putea muri zâmbindu-i pãsãrii mãiestre Sunt zile când mã-mbraci în petale, perfecte, cu pielea fierbinte, tu munte, eu munte, apoi mi le smulgi, speriat neclintire în fiecare zi, cã aº putea rodi cândva mai mult, un subteran cu o sutã de ferestre cã dintr-o datã n-o sã mai ascult cum tai silabe din cuvinte sacre, Însoþitorul de drum ºi-aº deveni un cerc în care se pãtrunde cu tãlpile spãlate, Numele lui e nume de scenã, totdeauna goale. locuieºte întotdeauna la parter, nicio femeie sã nu poatã trece pe la uºa lui Nu ºtiu ce ai sperat sã mã inunde rãsfãþatã, cu ºoapte în pãr, în jocul tãu de-a Dumnezeu-poet, iar el sã n-o prindã în insectar, eu voi rãmâne fluture cu miezul copt. niciuna sã nu poatã urca la etaj, pãstrându-ºi zâmbetele pline, De la stânga la dreapta fãrã tributul lacrimii pentru secunda, când au crezut în el mai mult decât în sine. N-am auzit nimic despre scadenþã, îmi legãnam conturul unui zâmbet Lu e bãrbatul singur, poartã mãºti, între un plus ºi-un minus de tãcere, lucrãturã abstractã ºi totuºi hand-made, cuvânt umplut de sensuri giratorii, l-am întâlnit în toate vieþile mele, uimit cum poate sã respire cerul mai ales dimineaþa în cafeaua amarã, în spaþiul care se roteºte blând. când visam cã m-arunc noaptea în gol spre cerul imens din cãlimarã. Când am plecat, nu mã gândeam decât la tine, ºi la cât de bine-ar fi Poate n-am vrut sã-l ºtiu, poate cã eu sã nu te fi-ncrezut în risipire, cãutam calea tainicã în care rãºina ci sã m-aºtepþi în toamna aurie, cuprinde uitarea ºi-acoperã totul, cu strugurii ei copþi, striviþi de-alean, sã pot înflori ºi poate de-aceea nerãbdãtor sã pãcãleºti tic-tacul trebuia sã învãþ mai întâi, lunecând, ºi vigilenþa florilor de gheaþã de la geam. cã numai din beznã pot invoca lumina.

Puncte de vedere Reversul medaliei

hai sã punem un munte între noi, Despre femei cu braþe strânse-n jurul lui – dimineaþa devreme, când dorinþa e vie, un cuib în care poate creºte geometric – din el sã creascã miezul zilei avea sã afle mai târziu cã s-au mutat colorat aºa cum îl vede fiecare, cu tot cu apele aduse-n dar, sã-nvãþãm cum devine îmbrãþiºarea lui i-au lãsat doar colþurile nopþii o lunã plinã rostogolitã în fân, de care le-agãþase visele, trofee, gata sã cânte, de unde a plecat de parcã ar fi fost gata sã ne spele desprins de orice titlu de poveste, de teama cuibãritã în sân fiinþa unicã din univers cu sânge cald tu munte, eu munte, între noi ecoul ºi inima umplutã de ferestre. sã ridice vãi ca o lavã fierbinte,

LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Geamãtul lor l-a ajuns din urmã, Secunda netrasã încã la sorþi dar nu mai descheie nasturi cu miros de azalee, nu mai înalþã în el palat de faraon, Îi aºtept palmele sã-mi descheie cãmaºa Lu e cel mai sãrac dintre oameni prinsã parte peste parte, fãrã acel „tu” magnetic ivit de sute de ori, croitã dupã miºcarea celui în balans, fãrã þãrmul înalt al iubirii de unde cãldura ei sã joace misterios ºotron pe pieptul gol nimeni nu pleacã sã se sinucidã în zori. cu muchiile zilei.

Amintiri din clepsidrã Ce natural mi-e gestul, ce albastru mã întind la picioarele ei, doritor Se consemnau abuzuri tot mai des, sã nu-i lipseascã dimineaþa din marele salt, fugeam sã ne ascundem în alþii, mã uit la vecini cum amânã serbarea dãdeam nedumeriþi tot peste noi mereu pentru searã, când cina e o treime ºi peste-aceleaºi pete obosite, din strãlucirea mesei pline de la prânz, cu ochii-l întrebam pe înþelept nu, astãzi nu mai vreau sã dorm de ce întregul pare jumãtate, ca cel ce n-a auzit de pilda fiului rãtãcitor. de ce din jumãtãþi rãmâne scrum, zâmbea, Pe-o scarã de la unu la oricare eroare în casa doar de el ºtiutã labirintul se bucurã, îmi spune mai pâlpâia povestea lunii cã nu e niciun inamic ºi-a-mbrãþiºãrilor rãmase-n drum. în albia coborândã-a unui plâns, Ne-a spus: din zece controverse nouã nu au tatã, nu sunteþi destul de apoºi, mamele lor sunt perpetuu strãine, nu curgeþi cu valul pornit sã iubeascã, cu toþii s-au plimbat prin mintea mea, pungaºi, n-am înþeles ce ne lipsea ºi ne-am întors cât nu am fost îndrãgostit de palma ei la vechea lacrimã, urâtã, ca de barca ce mã scoate cu bine la mal. cãlãtorie uscatã pe obraz. E vremea sã stãm faþã în faþã, Deasupra noastrã ploaia aºtepta zarurile scriu urmãtoarea poveste, sã ne umple voioasã paharul, când se ridicã fericitã în picioare, uimire sã lase pentru când o vom bea ferestrele sufletului meu nu-ºi mai încap în piele, regãsitã mireasã la izvor. credeþi-mã, cea mai interesantã femeie e secunda pe care n-o poþi numi dupã chipul tãu, Ascuns dupã nori, îmbrãcat de paradã, gata sã ne curme cãderea, doar aºtepþi pânã când cerul soarele stãtea în picioare se apropie tiptil ºi-þi intrã în ochi ca o bunã vestire. cu tot cu inima ei.

Cupola inimii mele Setea deºertului

cupolele pomilor, ca a bisericilor Târâm bornele cu noi, coboarã spre mine ziua când voi spune sã nu se vadã cum devenim înserare, eu sunt cum ne sufocã impulsul de-a ne întoarce ultimul verset al rugãciunii tale sã coasem rãniþi cu fir de mãtase, ultima dorinþã cu pãrul cãrunt cum nici picioarele nu vor sã atingã de atâtea nopþi de Crãciun împãcate cu mine înseninarea clipei, doar aleargã. în palma lor sunt tot atâtea semne câte rãspunsuri se înghesuie în zâmbetul diurn Fuga noastrã blestematã, deschide uºa balconului sã intre de mii de ori îmbãlsãmatã tot ce ne þine treji în turn ºi tot de-atâtea ori cu spaimã îngropatã în alte pliuri ale inimii, prelung, peste verdele acesta nu va ninge din cartea cu ochii înnodaþi ne-a rãmas – de douã ori la rând, de douã ori la fel e setea ce îngânã oaza pânã la epuizare. sonorul aºteaptã sublimul diapazon ce tremurã în mângâierea-fagure de miere Noaptea se plimbã cu felinarul în braþe, noii nãscuþi ai gândului se recunosc iar timpul ce nouã ne pare frivol în apa de sub fruntea cireºului cãlãtor, tolãnit de la un capãt la altul al zãrii pânã la gara unde toate trenurile sunt acasã aºteaptã sã ne scoatem din minte mãnuºa de fier e drum lung, sub pielea arãtãtorului mã ascund, cu tine ascuns în cele douã emisfere, învi(g)oratã de privitor. ca cel mai fãrã seamãn giuvaier, ascult în plinã iarnã simfonia primãverii 103 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 PROZà Marin Ioniþã

FILE DE JURNAL DEMENÞIAL*

soartã!... Sus capul. Umflã pieptul. Priveºte 1. înainte. Deºteaptã-te, române! ABSURD. ABSURD PESTE TOT. În De trec pragul, mã înfãºoarã. AB- þara lui Hãnãnãu-Bãnãnãu totul este posibil. SURD peste tot. Peste tot în împãrãþia lui Absurdul. Stau cu el în casã. Stã cu mine Ciubãr-Vodã ºi Vodã-în-Lobodã, în la masã. În lingura pe jumãtate. În ceaºca pãdurile defriºate, în întreprinderile vândute de cafea uscatã. În cana de ceai cu zeamã sau ruinate, în bãncile privatizate, în de buruieni culese de pe marginea ºanþului. autostrãzile furate, în flota evaporatã. În stomac. În ficat. În mãduva oaselor. În ABSURD. Dealurile, toate, semãnate pãrul capului. În buric. În boaºe. Se vârã cu hârci. Unde sunt pãdurile? Codrii cu mine în patul lãsat sterp de patimi ºi de seculari ºi strãbuni? Autorii dezastrului, dorinþe. Sub plapuma veche, care îºi pierde încã necondamnaþi, alþii nejudecaþi, se câlþii ca o oaie lâna în mãrãcini. În cãpãtâiul lãfãiesc în libertate ºi avere... Treci, dihanie, cu amintiri. În caloriferul rece. În robinetul în bârlogul tãu! Cum îndrãzneºti sã judeci înþãrcat. În florile de gheaþã din geam. În tu clasa politicã? tavanul cu flori de mucegai. În pereþii Expresii banale: îmi chiorãie maþele de mustiþi de igrasie. În podeaua din care rãsar foame. Mi s-a lipit burta de ºira spinãrii. bureþi. Se strecoarã pe sub uºa încuiatã. Scot o carte de la brâu. Nu þine de foame. Prin tocurile crãpate ale ferestrei. Prin Rãsfoiesc cartea. Citesc mormãit, în paºi acoperiºul în care cuibãresc liliecii. Unde de plimbare. ABSURD... cântã cucuvaiele. În facturi, în pix, în somaþii. În hol, afarã, pe scarã, în stradã... Absurd. Un tramvai sare de pe ºine, 2. Ameþit. Toropit. Împleticit. Beþie din cu vatmanul adormit, un ºofer beat intrã senin... Un cal, un cal, regatul meu pentru cu maºina în pietonii din staþia de autobuz, un cal!... Cãlare pe vânt! un om se întinde pe calea feratã înaintea Nu l-am hrãnit cu jãratic. Nici cu fân, trenului, un copil de-abia nãscut e gãsit la nici cu grãunþe, nici cu tãrâþe. Nu l-am tomberon într-o pungã de plastic, alþi prunci adãpat, nu i-am dat sã sugã cu biberonul. prematuri sunt arºi într-un incubator, un Nu l-am þesãlat. Nu i-am pieptãnat coama. diplomat moare în stradã muºcat de un Nu i-am împletit coada. Nu i-am pus câine comunitar, un bãieþel este sfâºiat ºi ciucuri. Nu i-am pus ºaua pe spinare, nu el de aceste haite... i-am strâns chinga peste coaste. Nu l-am Anonim. Absolut. Neica-nimeni. dresat. Nu ºtiu din ce trãieºte. Nu ºtiu cum Nimicul. Anapoda pe stradã sã-mi gãsesc se hrãneºte. Bãtrâna ghicitoare spune cã urmele. Nu le mai gãsesc nici în memorie... din mine. De unde îºi suge tãria? Vampir Cine trece pe drum? Nimeni! Cu cine te-ai energetic? κi trage forþa din mine, îmi furã întâlnit? Cu nimeni! Pe cine-ai vãzut? Pe puterea? Boalã incurabilã? nimeni! De-aº fi maimuþã, chiar împãiatã, ªi, chiar aºa, când eram cu gândurile m-ar bãga în seamã. De-aº fi momâie în aiurea ºi cu picioarele nestãpânite, m-am trezit prãjinã, aº speria ciorile. cu el sub mine. Nu-i dau cãlcâie. Nu-l Aºteaptã, creºtine! Vin alegerile! strunesc. N-am pe cine. N-are trup. N-are Cetãþean egal... Sunt împins pe trotuar. formã. Nãlucã. Din nimic. Vânt. ªi atât. Alunec. Cad. Ce conteazã? Târãºte-te pe ªi, cum n-are nume, îi zic destin. O coate! Pe genunchi! Pe burtã! Agaþã-te de fi, n-o fi?... Mã duce. Mã aduce. Mã urcã. gard! În vârful unui stâlp, un megafon: Mã coboarã. Pe unde vreau. Pe unde nu Deºteaptã-te, Române!. Împleticit. Clãtinat. vreau. Nu mã întreabã. Acum ori niciodatã, croieºte-þi altã N-are frâu, n-are zãbalã, n-are dârlogi. N-are ºa pe care sã stau. Scãriþe în care * Fragmentul din volumul „Cãlare pe vânt”. sã-mi atârn picioarele, coaste în care sã- LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mi înfig pintenii, coamã pe care s-o În vitezã. Vine de la curve. Ar da în gropi. împletesc cu flori sau cu betealã, arnicã ºi Dar, în locul lui, îi pune pe alþii sã cadã. borangic, moþ în care sã agãþ un ciucure Motociclistul deschizãtor de drumuri îºi roºu ca focul. Nici stea în frunte, nici frânge gâtul ºi-ºi dã duhul. Dar generalului cornul armãsarului care-l purta în bãtãlii nu-i pasã. Tãvãlit pe jos, îmi pierd minþile. câºtigate pe Alexandru Macedon. N-are Glu-glu. Curcanul cu moþul înfoiat, greabãn, n-are crupã, n-are copite, n-are broscoiul se umflã în guºã, cocoºul cântã chiºiþe. Nu e cal de mare, nici ºarpe, nici pe gard, liderii partidelor se calcã pe picioare crocodil din mâl, nici balaur din basme sã ajungã la putere... Elena din Troia la bãsmuite. Nici cal nãzdrãvan. Nu Bucureºti. Amantul cu perle în guºã, þap necheazã. Nu rânjeºte dupã iepe. Nu e calul ispãºitor. La popa la poartã, o pisicã moartã. Zmeului-Paraleu, nici al lui Fãt-Frumos. Doamne miluieºte, popa prinde peºte. Cinci Nici gloabã, nici mârþoagã. Nici cal, nici opinci într-un picior ºi cãlcâiul tot e gol. mãgar. N-are aripi. Dar mã duce ºi mã Þâþã-varã, mai ieºiþi copii pe-afarã. Capra aduce, mã saltã, mã coboarã, mã poartã cãlare pe urs, care era mai sus? Ieºi deochi peste þãri ºi mãri, pe unde se bat munþii în dintre ochi. Din umerii obrazului, din capete. Cu izvoare de apã-moartã ºi de apã- zgârciul nasului ºi te du unde câini nu latrã, vie. Mã coboarã în lumea subpãmânteanã, cocoºi nu cântã, fatã mare cosiþã nu- mã urcã pânã dincolo de nori ºi de stele. mpleteºte, popã nu slujeºte ºi Sfântul Sisoe Nu paºte iarbã, nu mãnâncã jãratic. Nu bea înþarcã copii, dracul îºi cântãreºte coada, apã, nu culege boabe de rouã, nici picãturi omul negru n-a venit, podul de piatrã s-a de ceaþã. Nici nectar din cupa florilor. surpat /a venit apa ºi l-a luat, cioara ouã-n Se adapã din mine... par, mâþa citeºte-n calendar, peºtele râde-n tigaie, leul face baie în copaie. 3. Ia-mã, Doamne! Hãnãnãu-Bãnãnãu... Merg pe strãzi la întâmplare. Pe unde mã duc picioarele. Bat 4. marginile oraºului. Centrul. – Dar mama ta?... O umbrã. Nimeni nu are habar de mine. N-am dat cu bâta în baltã. Cu mãciuca Nu mã mai latrã nici câinii. Nu sunt întrebat în carul cu oale. Nu i-am aruncat în faþã nimic de nimeni. Nimãnui nu-i pasã de mine. oliþa de noapte. Atunci, cu ce am stârnit Mai sunt? Nu mai sunt? Poate cã numai aceastã reacþie de fiarã sãlbaticã, gata sã spiritul meu mai rãtãceºte pe pãmânt. Cã mã sfâºie? trupul s-a întors în þãrânã. Noapte bunã! „Dar mama ta?” O întrebare fireascã. Garã. Autogarã. Biserici. Cârciumi. Protocolarã. În toate împrejurãrile, când Sedii. Sexy-baruri. Cinematografe. Teatre. se întâlnesc doi oameni, prieteni. „Ce mai Cafenele. Piaþã. Oborul vitelor. Bâlciul faci?” „Bine!” „Dar ai tãi: mama, tata, deºertãciunilor... fraþii, nevasta?” „Ce altceva?” „O mamã ABSURD. Oborul de vite. Mugete. o fi avut ºi el. Ca oricare. Nimeni nu este Zbierete. Nechezat de cai. Geambaºi. Ia adus de vânt ” vaca, neamule!, Laptele alb ca zeama de Îmi fãcuse o mare bucurie când m-a var, Taur bun de prãsilã, Alba-neagra, abordat. În sfârºit, un glas care mã chema. Sus-de-ºapte-jos-de-ºapte, La ºapte de trei Cineva care mã recunoºtea. În lumea asta ori miza. Þãrani. Târgoveþi. Fete frumoase. în care toþi sunt gata sã mã calce în Muieri durdulii. În rest, ca de obicei, un picioare ca pe o coajã stoarsã de lãmâie dulãu urlã la lunã trântit pe coadã. Spunea cã e din satul meu, pe care l-am Armãsarul rânjeºte la iepe. Ursul la miere. pãrãsit demult. Însemna cã cel puþin acolo Vulpea la coteþ. Lupul îºi schimbã pãrul, nu am fost uitat de tot. Cã mai atârna dar nãravul ba... zdrenþuitã urma mea pe o uliþã ABSURD. În trotuare, în dale, în Venise în cartier sã comande pavele ºi pubele. În „regenerarea” oraºului, pietrarului o cruce pentru mormântul tatãlui mai absurdã decât toate. Absurdul în sãu. ªi eu, puþin pe ocolite, sã nu-l supãr spitale, în ºcoli, în orfelinate, în azile, în cu întrebãri de e moartã, de e vie ªi puºcãrii, în problema câinilor comunitari bãrbatul, binevoitor, zâmbitor Ce demon ºi a câinilor de la stânã, a boschetarilor, a a intrat în el? ºomerilor, a pensionarilor, a decedaþilor. Deodatã, am fost luminat ca de un Hoinãresc ºi eu, aºa, de capul meu, pe fulger: Lelea Floarea. A lui Marin Mocanu. strãzi amintite sau necunoscute. Claxoane, Din casa de la cotiturã. Acoperitã cu paie. sirene, girofaruri, motociclete, automobile Harnicã. Bunã gospodinã. Dar prea rea de elegante. „Dã-te la o parte, nebunule!”, gurã. În colþi cu toþi vecinii mã aruncã pe trotuar. Coloanã oficialã. „Trece generalul”. Cu ambiþie de mareºal. (continuare la pagina 111) 105 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CONFESIUNI Dan Gîju

FANTOMA AMIRALULUI NELSON ªI FREGATA EVREULUI MORITZ*

Acum, când scriu aici, parcã-l vãd n vânt ºi pavilionul fluturând la catarg, în aievea pe acel Moritz, „chiriaºul” ocazional miezul unei zile cu soare. Prin urmare, abia al containerului tip Irak, un pârlit de mi-a rãspuns la salut. Desigur, era, cum zugrav, mai degrabã, cu glasul dogit de ar veni, în plin act sexual, aºa cã nu am vodcã ieftinã, bãrbos ºi netuns, de staturã dat nici eu buzna cu întrebãrile ci, cuminte, medie, în veºnicul lui pulover pe gât, de m-am aºezat într-un unghi discret, în lânã, în papuci de plastic ºi în pantalon de penumbrã, oarecum fascinat, ºi l-am lãsat salopetã, uzat, pãtat de diverse culori, în sã-ºi termine ideea. Cu atât mai mult cu special albastrã ºi roºie, care trãia din mici cât vedeam concret cum, întâmplãtor, sub expediente, însã mai degrabã din pomana ochii mei, prinsese contur un subiect inginerilor ºi a maiºtrilor ºantierului, extrem de drag pânã mai ieri. Cu atât mai pictându-le pe mai nimica tot felul de mult cu cât parcã ºi fusesem preavizat cã tablouri, de regulã reproduceri dupã marii voi regãsi acolo, în atelierul lui Moritz, orice clasici, un fel de chiciuri mai pretenþioase. altceva, mai puþin o corabie cu toate Deºi nu chiar chiciuri dacã stau sã mã pânzele-n vânt, plutind maiestuasã pe gândesc bine, întrucât, dincolo de faptul valuri. Apropo de fantoma amiralului însã, cã era un bun imitator, ºi nu imita chiar deocamdatã, deºi îl urmãream de câteva orice, acest Moritz punea acolo, pe pânza minute bune pe Moritz, aceasta, adicã lui, simþisem asta nu o datã, involuntar, ºi fantoma, probabil cã mã studia de undeva ceva din sufletul sãu zbuciumat ºi spãimos, dintr-un locºor inaccesibil puterii mele de de artist neînþeles ºi totuºi cãutat inclusiv detecþie, pentru cã-ºi va face simþitã de damele cu pretenþii din colþul acela de prezenþa nu chiar atunci, imediat, ci un pic lume, unele dintre ele chiar soþii de ofiþer, mai târziu, dupã aproape vreun ceas când, interesate de genul acela de peisaje cu punându-ºi penelul pe marginea paletei, copaci ºi cu ape în care cerul albastru se Moritz s-a dat un pas în lateralã ºi, oglindeºte cuminte, sugerând o atmosferã privindu-mã pe sub ramele ochelarilor de liniºte ºi pace, caldã, patriarhalã, simpli, oarecum þãrãneºti, m-a chestionat eminamente... mioriticã. Nu mai spun cã mândru, dar în acelaºi timp ca ºi epuizat tot cam pentru aºa ceva nimerisem ºi eu de atâta concentrare, concomitent cu în ziua aceea acolo, în mizerabilul sãu ate- aprinderea, pentru a câta oarã n-am putut lier de picturã, improvizat în containerul reþine, a mucului de þigarã lipit cu din metal, care-i þinea loc ºi de bucãtãrie, prenandez, parcã, de buza de jos, galbenã ºi de dormitor ºi, ca atare, în afarã de ºi uscatã: ºevalet, avea pe acolo, cam claie peste – Ei, ce ziceþi domnu’... locotenent?! grãmadã, tot felul de boarfe ºi obiecte Cum în clipele acelea, credeam eu, stinghere de mobilier valabil pentru oricare scãpasem definitiv de fantoma amiralului din aceste trei-patru încãperi. Sigur cã, Nelson, adicã eram, cum s-ar spune, aflat cât se poate de în elementul lui ºi oarecum vindecat, ºi numai la acesta nu preocupat, „maestrul” nici nu s-a sinchisit mã gândeam, cu atât mai mult la corabia de apariþia mea în peisaj. Mai ales cã tocmai lui, n-am ghicit nici pe departe ce are executa o comandã: o corabie cu pânzele- Moritz acolo, dar cum nici nu doream sã pic de ageamiu într-ale culturii generale, * Fragment din volumul autobiografic Sãbii de lemn. LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni implicit artei plastice, i-am rãspuns tot cât îi îngãduia spaþiul, a plecat capul pe printr-o întrebare: cant, cum ar veni, ca sã-ºi poatã admira – Nu e ceva din imaginaþia capodopera ºi din alt unghi, concomitent dumneavosatrã? Eu aºa am avut impresia... mitraliindu-mã cu glasul lui dogit, asortat Intrigat, Moritz m-a privit pe sub de aceleaºi priviri de acum ca ºi comune, ochelari cu ochii lui bulbucaþi, mai degrabã injectate cu vitriol ºi tonul cât se poate de cenuºii decât albaºtri, dar cred cã prevestitor de rele furtuni: adoptasem o figurã destul de tâmpã încât – Cum, domnule, asta nu e Victory?! n-a mai pierdut timpul cu alte explicaþii, Rostea Victory cu nedisimulat afect, devoalând dintr-un singur cuvânt subiectul: cãutând inclusiv sã imite accentul unui – Victory!... englez veritabil, ceea ce m-a fãcut sã Nedumerirea de pe faþa mea se zâmbesc ºi mai colorat, dar sã devin foarte amplificase cert, altminteri nea Moritz nu precaut; cred cã dacã mai persistam în s-ar fi întors ºi mai intrigat cãtre colþul meu: greºealã, smulgea ºasiul de pe ºevalet ºi – Cum, domnule, n-ai auzit de nava mi-l cam fãcea guler. amiral a lui Nelson? De Victory?! Pânã la urmã, desigur, aveam sã plec I-am replicat doct, deºi nu m-am simþit de acolo cu coada-ntre picioare, prea confortabil, cã nu putusem ghici ce „maestrul” nevrând cu niciun chip sã-mi ispravã fãcuse el acolo: mai vândã vreun tablou, cu atât mai mult – La anii mei, meºtere, nu m-a interesat pe acela cu nava amiralului Nelson în plin decât relaþia lui cu târfuliþa aceea bogatã ºi marº de spre portul neuitãrii. Acela, a mai ales frumoasã, mi se pare cã-i zicea motivat el, fusese arvunit deja de doamna Lady Hamilton... Ema, de la cantinã... Privirea pictorului aparent aburitã de plãcuta emoþie cã, totuºi, n-aº fi chiar un * ageamiu în legãturã cu amiralul, probabil cã eroul sãu favorit, a fost tãiatã brutal, ca Metresa ºefului de cantinã avea un maioneza, cu lipsa mea de politeþe, cãci nume rar pentru o româncã: Emanuela... prin ºantierul acela având de-a face mai Dar toþi cei de acolo, din ºantier, îi spuneau mult cu ºefii de echipã ºi cu maiºtrii, din doamna Ema. Sau, mai degrabã coana nebãgare de seamã îl „coborâsem” la Ema, când vorbeau ei între ei, îndeosebi statutul de „meºter”, dar am avut prezenþa ele între ele, casnicele taberei de instrucþie, de spirit ºi curajul ca sã mã corectez rapid adicã nevestele cadrelor. Pentru cã ºi, mai ales, sincer: Emanuela, despre care se zvonea cã este – Scuzaþi-mã, am vrut sã spun – divorþatã, de fapt, ºi cã a lãsat abandonaþi maestre! pe undeva, printr-un orfelinat, doi copii S-a fãcut cã n-a auzit, dar i-a plãcut mici, ducea cu ea ceva de matroanã, de cum o cârmisem, a luat-o, cred, ca o damã bine, coaptã la foc mocnit, încã scuzã veritabilã, cãci imediat mai apoi a valabilã ºi nu numai atât, chiar dispusã la început sã-mi ofere detalii despre corabie mici concesii. În special cu masculii mai ºi chiar sã-mi arate de unde s-a inspirat, tineri, cum eram noi, locotenenþii, sergenþii anume de pe o cutie de chibrituri. Greºealã majori ºi, dacã stau sã mã gândesc bine, fatalã cãci acolo, deºi reprodusã la scarã nu cred sã fi zis pas nici soldaþilor, dacã ar foarte micã, detaliile fregatei Victory erau fi rãmas cumva, vreodatã, în panã de, mã cât se poate de clar evidenþiate, ceea ce rog... ªi asta cu atât mai mult cu cât m-a ajutat sã fac imediat un studiu masculul ei, adicã ºeful cantinei, cel care comparativ cu ce avea Moritz al meu pe o adusese ºi plantase acolo, cum ar veni, pânzã, în fazã aproape finalã ºi, cum pe post de vechil, un tip dur, solid, þigãnos, diplomaþia nu a fost niciodatã punctul meu în puterea vârstei ºi el, genul interlopului forte, iar m-a luat gura pe dinainte ºi, în cu situaþie, era mai tot timpul plecat dupã loc sã-l felicit cât de mare talent este, am afaceri, adicã, aºa cum suna varianta scos o exclamaþie din care pânã ºi furierul, oficialã, dupã aprovizionare. Iar care-mi rãmãsese la intrare, îºi dãduse weekendurile, obligatoriu, ºi majoritatea seama cã asemãnarea era dezamãgitoare. nopþilor din sãptãmânã ºi le petrecea, nor- Ofensat de-a binelea de data asta, mal, în sânul familiei. Rembrandt de Otopeni s-a dat iarãºi doi paºi în lateral, apoi alþi doi cãtre în spate, (continuare la pagina 109) 107 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 PROZà Dumitru Augustin Doman

DOUÃ SCHIÞE

Porcãiala generalã rahat, care te piºi pe tine când te îmbeþi! Cel mai discret bar al municipiului Eu nu mi-am dus soþia la produs pentru cã capitalã de judeþ se aflã chiar în buricul eu sunt familist convins, dar tu ai fost oraºului, într-un subsol al Prefecturii. peºte ordinar pentru toate cele cinci neveste Subterana Tosca se numeºte. Acolo, ale tale, ba chiar ºi pentru amante ” scriitorii George Trifon, Petru Simion ºi „E bine aºa!” convine George Trifon. Silviu Avraam îºi beau spre prânz cafeaua, ªi Silviu: „George Trifon este un cãcat coniacul, vodca ºi ce-or mai bea ei. Acolo, cu moþ!...” într-o zi de iarnã, în semiîntunericul ªi Petru: „Nu ºtiu om mai infect decât tavernei i-a venit ideea lui George: scriitorul, aºa-zisul scriitor ºi ºef de gazet㠄Mãi bãieþi, cicã oraºul nostru n-ar fi ordinarã Silviu Avraam ” unul cultural, cã nu poþi cita la nivel naþional ªi George: „Silviu Avraam ºi Petru cinci scriitori ºi trei actori de aci, cã suntem Simion sunt niºte nenorociþi, niºte indivizi provincia întruchipatã. Eu vã propun o compromiºi moral, ºantajiºti de presã care chestie. Hai sã atragem atenþia asupra vor sã revoluþioneze, cicã, literatura noastrã. Hai sã ne atacãm pe bloguri, pe românã, inventând, vezi bine, avangarda facebook, în ziarele noastre judeþene, dar de acum o sutã de ani. Niºte boi încãlþaþi ºi în cele centrale, sã ne înjurãm de soacrã, ºi niºte fameni, vorba poetului!...” de nevastã, de mamã. Sã n-avem nimic Pânã spre varã tot aºa s-au gratulat sfânt. Sã ne porcãim la marea artã, cã nu cei trei prieteni. Cafea ºi insulte, coniac ºi se poate sã supravieþuim aºa, ºi fãrã injurii, petreceri la iarbã verde în trei ºi caracter, ºi fãrã faimã. ªi, dupã ce ne calomnii, mititei, cârnãciori ºi bere pe facem suficient cunoscuþi, putem deveni pajiºte, scuipat ºi cãcat în spaþiul public. ºi academici ºi moraliºti convinºi, ce sã Speranþele lor de notorietate, având în facem, dacã la un moment dat e musai sã vedere frecvenþa zilnicã a atacurilor fim ºi oameni de caracter, treacã de la noi încruciºate, nãpustite cu oarece imaginaþie ºi compromisul ãsta”. lexicalã, s-au confirmat, i-au scos din Au mai comandat cafea ºi coniac ºi atunci anonimat, e adevãrat, oricum mult mai mult ºi acolo au început porcãiala la marea artã. ªi- decât tirajele cãrþilor lor de pe balcon sau au scos tableta ºi telefoanele, s-au conectat la din debara. facebook ºi-au trecut la rãzboi pe faþã. De-acum, au încercat sã treacã la George a început subtil ºi ºovãielnic, partea a doua a proiectului, cea de varã- cum începe orice proiect: toamnã. Editoriale ºi articole în ziarele „Existã în oraºul nostru un scriitor cu judeþene conduse de ei, recenzii ºi cronici nume biblic ºi oarecum pleonastic, Petru în ziarele ºi revistele centrale. Simion, vezi bine. Omul e un ticãlos fãrã George Trifon: „Poezia lui Petru pereche. Se vorbeºte în târg cã ºi-a dus Simion este orficã, metafizicã ºi nevasta la produs în Italia, cã de unde ar metalitoticã, hierofanicã ºi, în principiu, avea el euro sã trãiascã pe picior mare, el transmetapostmodernist㠔 care din plachetele lui de poezii de doi bani ªi Petru Simion: „Romanele lui Silviu nu câºtigã nimic. E un porc ordinar ” Avraam sunt oglinzi ale moralitãþii moderne, „Nu e cam dur?” întreabã Silviu Avraam. dar ºi ale moralitãþii din toate timpurile, celei „Nu, mi se pare perfect, zice George, inspirate din mitologia anticã sau a despre asta e vorba; atragem sau nu atenþia Renaºterii, a iluminismului timpuriu ºi ” asupra noastrã?” ªi Silviu Avraam: „George Trifon poate „Pot sã-þi rãspund la fel? întreabã fi considerat un deschizãtor de drumuri, un oarecum timid Petru. De pildã: „Ticãlos ºi creator de ºcoalã de prozã, în care, cum împuþit eºti tu, mã domnule scriitor de spune Einstein, „conduita moralã înseamnã LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni interesul plin de solicitudine pe care-l depune descheiatã, purtând sub braþ un teanc de cineva ca sã fãureascã o soartã mai bunã hârtii. E în sala paºilor pierduþi. Tocmai a pentru toþi oamenii” ªi cum la el existã ieºit de la primul termen în procesul pe moralã, desigur cã ºi principii existã, n’aºa, care l-a intentat Senatului, Camerei cum zice un scriitor autohton, e adevãrat Deputaþilor, Preºedinþiei, Guvernului. Ei, cã grecotei la origini ºi e adevãrat cã el zicea dar ce-l mânã pe el în luptã? Pãi, cicã el pe dos. Putem spune cã e un prozator de este prinþul moºtenitor al lui ªtefan cel Premiul Nobel ” Mare. Pe scurt, vrea Moldova, þinutul Dupã câteva luni de moralitate ca liant Moldovei. Nu spune dacã Moldova de pânã între cei trei, la cãderea primei zãpezi, eroii la Prut sau cea de pânã la Nistru. Cum se întâlnesc ca-n fiecare zi, cu puþin timp dovedeºte el cã e urmaºul ales al lui ªtefan? înainte de prânz, în Subterana Tosca. κi îl întreabã reporterul. Pãi, el sã scuturã la uºã zãpada de pe cãciuli, îºi demonstreze? Cei daþi în judecatã de el sã deschid telefoanele ºi tabletele ºi-ºi dovedeascã faptul cã nu e el alesul... Hm! comandã cafeaua ºi coniacul. Pe ecran e ºi data: 7 noiembrie 2007, la „Mã, aºa nu mai merge, zice George exact 90 de ani de la revoluþia bolºevicã. Trifon. Mi se strepezesc dinþii Metafizicã, Bãiatul e încrezãtor, senin, departe de orice metatranspostmodernism, moralã, puah!, angoasã. Va lua ºi miile de hectare de moralã ºi moralitate, hierofanie, Premiul pãdure ale arhiepiscopului Pimen? Va fi ºi Nobel A se slãbi! Voi nu vedeþi cã nu ne stãpânul zânei surprizelor, Andreea Marin ia nimeni în seamã? Nici noi. Nici noi pe Bãnicã jr. din Roman? Dar ºi al Mihaelei noi. Hai sã lãsãm prostiile astea pe seama Rãdulescu, zâna brunetã din Piatra-Neamþ? elitiºtilor lu’ peºte! În oraºul nostru Atâtea întrebãri îmi trec prin cap cã mã ia eminamente acultural, eu zic sã revenim la ameþeala. Mã uit în oglindã ºi încep ºi eu oile noastre: cãcat cu moþ, bou încãlþat, sã mã cred urmaºul cel ales de Neagoe peºte de neveste, ºantajist ordinar, pulã Basarab. Aºtept sentinþa în procesul bleagã Altã viaþã. Hai sã ne-apucãm de depanatorului Cornel din Suceava (din treabã! Domniºoarã, o apeleazã el pe Suºeava, bre!) versus Statul Român. Odatã barmaniþã, adu-ne o sticlã de ºampanie!” precedentul creat, eu îmi ºi revendic Cei trei muschetari îºi deschid ustensilele Muntenia, de la Turnu-Severin pânã la electronice sofisticate ºi-ºi încruciºeazã Târgoviºte ºi la Brãila ºi marea cea mare ºi spada injuriilor ºi calomniilor ºi beau de la Curtea de Argeº pânã la Turnu- ºampanie. Cãcat ºi ºampanie. Iar afarã ninge Mãgurele. Cine vrea Ardealul? Ei, cine se- liniºtit ca-n basmele lui Andersen. Puah! nscrie? Nu mã refer la secuii lui Marko Bela, desigur. Revoluþia din sala paºilor pierduþi Ce vã ziceam eu? România nu existã. Pe ecranul televizorului este el, un România e o þarã inventatã de nenea Iancu depanator de aparate electrocasnice, pe Caragiale la o halbã de bere ºi-o tacla! Iar numele sãu Cornel, originar din Suceava, revoluþia antibolºevicã se þine paºnic în sala din Suºeava, bre! E tânãr, înalt, cu o jachetã paºilor pierduþi.

(urmare de la pagina 107) ei, chiar ºi acelea mai tinerele, îi aveau deja fleºcãiþi, obosiþi, supþi ºi, cum sã zic, deloc Fantoma amiralului Nelson interesanþi; noroc cu sutienele speciale în ºi fregata evreului Moritz care-i þineau înhãmaþi chiar ºi în toiul verilor toride, de la câmpie, mai sã-i sufoce. Pe Or, coana Ema, dacã n-ar fi fost sã o când coana Ema, dimpotrivã, perfect dea de gol privirea parºivã, de damã trecutã conºtientã de comorile ei, de comoara ei, prin bãtãliile vieþii, baºca trupul bine mai exact, o þinea cât se poate de slobodã, împlinit, þapãn, legat, ideal împachetat în îndeosebi vara, când descindea din Dacia þinute vestimentare din cele mai elegante roºie a ºefului ei doar în sandale cu toc pentru o ºantieristã, de croialã clasicã, ar înalt, cui, ºi într-o rochiþã subþire ºi fi fost în stare sã susþinã cã e fatã mare. decoltatã, care-i punea deopotrivã-n Atâta avea demn de invidiat pentru cine o valoare ºi ºoldurile perfect modelate, atât întâlnea prima oar㠖 sânii: mari de tot, de bine modelate, proporþionate ºi scoase rotunzi ºi fermi, într-un cuvânt irezistibili, în relief încât, privind-o dintr-un anume dar mai ales provocatori. Cu atât mai unghi, aveai impresia cã are patru picioare, provocatori cu cât femeile, toate, de pe nu douã, ºi cã pe crupa ei, suficient de acolo, soþiile cadrelor, în special, nu mai cabratã ºi amplã încât sã suporte o ºa, poþi spun de inginerele ºi birocratele de la sediul cãlãri ca pe cea mai pur sânge dintre iepele antreprizei, ºi nu numai acelea de vârsta hergheliei unui prinþ arab. 109 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 DIN ISTORIA... Aurelian Silvestru

FOCUL SACRU

Pe timpul când Prometeu abia dãruise aparþine doar omului ºi cã toate celelalte oamenilor focul din Olimp, a venit la el un lucruri ºi fiinþe nu-l pot avea. În realitate, bãrbat cât un munte de mare ºi i-a zis: dacã ne gândim mai bine, înþelegem cã tot – Preaputernicule Prometeu, mai dã-mi, ce ne înconjoarã are ceva din Spiritul Divin. te rog, o tavã de jãratic, cãci ceea ce mi-ai Când a creat Universul, Dumnezeu s-a dat la început s-a stins deja. multiplicat pe Sine. El, Creatorul, a devenit – Nu-i nimic, l-a încurajat Prometeu. materia pe care o gãsim în stele, în pãmânt, Poftim încã un bob de jar, dar ai grijã sã-l în apã Natura, din acest punct de pãstrezi într-un loc cât mai sigur ºi mai vedere, e un imens depozit al seminþelor drag inimii tale. divine. Viaþa oricând poate reîncolþi din ele. – Aºa voi face, l-a asigurat bãrbatul ºi Pãmântul, dupã cum se ºtie, a s-a dus. cunoscut nenumãrate catastrofe. A fost A doua zi însã, pe când soarele se mai potop. Totul s-a stins, s-a prefãcut în praf scãlda în roua dimineþii, Prometeu s-a ºi pulbere. ªi totuºi, viaþa nu a dispãrut, pomenit din nou cu muntele acela de om deoarece în toate (inclusiv în pietrele topite în pragul casei. de potopul cosmic) spiritul divin a rezistat – Nu te supãra, i-a zis, dar am rãmas ºi a fãcut ca viaþa sã-ºi reafirme dreptul la ºi azi fãrã focul pe care mi l-ai dãruit asearã. fertilitate. – Cum e posibil? Nu te-am sfãtuit eu Omul modern ignorã multe din aceste sã pãstrezi focul într-un loc sigur ºi drag adevãruri. Progresul ºtiinþific l-a înfumurat inimii tale? atât de mult, încât, odatã, i-a spus Tatãlui – Exact aºa am procedat: dupã ce am Nostru: fript o halcã mare de carne, am luat ultimul – Doamne, sã ºtii cã am ajuns la fel de jãratic ºi l-am ascuns într-un loc foarte bun ca Tine. sigur ºi foarte drag inimii mele – Într-adevãr? s-a mirat Dumnezeu. – L-ai pus în vatra familiei tale, lâng㠖 Nu mã costã nimic sã fiu cei dragi? Nu-i aºa? atotputernic! Iatã Cândva ai plãmãdit – Da de unde! L-am dus în peºtera de întâiul om dintr-o fãrâmã de þãrânã. E o sub munte, unde am o groapã cu gheaþã, nimica toatã sã-l „plãmãdesc” ºi eu. în care pãstrez carnea de mamut Spunând acestea, a cules de jos o mânã de þãrânã. – Aºteaptã! l-a oprit Creatorul. Înãlþarea Foloseºte þãrâna ta, nu pe a Mea! Povestea ne duce cu gândul la clonãrile Odatã, Mântuitorul s-a adresat mulþimii: prin care odiseea vieþii poate prinde – Oricine voieºte sã vinã dupã Mine rãdãcini ºi în laborator. Savanþii însã, nu-l sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. pot substitui pe Dumnezeu. Ei, pur ºi Auzindu-l, un neîncrezãtor a întrebat: simplu, copie ceea ce El a fãurit demult. – Ce vom avea din asta? Sã dãruiascã Suflet doar Bunul Dumnezeu – Veþi merge cãtre Tatãl Meu ºi, astfel, este în stare! sufletele vi se vor salva. La figurat, noi, oamenii, suntem – E chiar atât de important sã le salvãm? seminþele pe care El le foloseºte, ca s㠖 Mai important decât orice, cãci ce i-ar creascã spirit. Menirea omului e sã folosi omului sã câºtige toatã lumea, dacã preschimbe lutul în luminã, iar singura ºi-ar pierde sufletul? modalitate de a o sãvârºi e Fapta Bunã. Unii îºi imagineazã, probabil, cã sufletul Fireºte, nu e deloc uºor sã te menþii

LITERE 110 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni numai în Bine. Suntem fiinþe slabe. Putem Îngerul a alergat pe muchia genunii, a greºi. Putem ceda. Cine se poate lãuda cã privit în jos ºi, printre miile de pãcãtoºi este pur ca lacrima? cuprinºi de flãcãri, a zãrit-o pe femeia de Iatã de ce, cu gândul la slãbiciunea care fusese responsabil. noastrã, Dumnezeu, pe lângã Suflet, ne-a – Înalþã-te! a îndemnat-o. Agaþã-te de dãruit ºi un îndrumãtor, un Înger Pãzitor. acest firicel de ceapã ºi te voi scoate din Cu toþii îl avem, deºi nu întotdeauna þinem infern! cont de sfaturile lui. Femeia ºi-a înãlþat privirea, l-a În romanul Fraþii Caramazov, recunoscut ºi s-a agãþat cu disperare de Dostoievski reproduce legenda despre o acea coadã de ceapã pe care o dãduse femeie decãzutã care, dupã moarte, a cândva unui sãrman. Pãcatele, fireºte, o nimerit în iad. trãgeau înapoi. Erau multe ºi grele, dar firul Pãrea cã niciodatã nu se va putea salva. a rezistat la greutatea lor. Dar îngerul ei nu s-a lãsat: a rãscolit Vãzând cã e pe cale sã se smulgã din „arhivele”, a cãutat ºi a descoperit cã, gheenã, alþi pãcãtoºi au înºfãcat-o de printre nenumãratele pãcate pe care le-a picioare: sperau sã fie rãtuiþi ºi ei. avut, a sãvârºit odatã ºi o faptã bunã. Una – Lãsaþi-mã! Pieriþi din ochii mei! a mãruntã, dar care l-a îndreptãþit sã vinã în prins a striga femeia, lovindu-i cu picioarele faþa Domnului ºi sã-l implore: ºi încercând sã se debaraseze de prinsoarea – Tatã, mai dã-i o ºansã acestei pãcãtoase. lor. E firul meu! E dreptul meu! Creatorul l-a privit cu milã ºi l-a întrebat: În aceeaºi clipã, însã, firul s-a rupt ºi – De ce consideri cã ar merita încã o ea s-a prãbuºit cu zgomot în smoala din ºansã? care aproape cã scãpase – A sãvârºit o faptã bunã. Îngerul pãzitor putea sã contra- – Ce faptã? balanseze pãcatele pe care le-a avut mai – A dat cândva o coadã de ceapã unui înainte, dar nu ºi egoismul de care nu s-a necãjit care murea de foame lepãdat nici în infern – Nu cred cã e suficient, dar... Fie! Sã ai suflet e un drept. Sã-l ocroteºti Încearcã s-o salvezi. de întuneric e o datorie!

(urmare de la pagina 105) ªi a apucat-o la noaptea jumãtate, când s-a urcat pe coama casei ºi a urlat ca o File de jurnal demenþial lupoaicã în cãlduri Dar nu i s-a tras din cearta aia. Era Prima femeie pe care am vãzut-o legatã cocã satul de pelagrã. O boalã pe care azi cu funia de stâlpul casei studenþii de la Medicinã o învaþã din cãrþi Ultima ceartã a fost cu Letoaica, de ºi dupã atlase. peste drum. Þi se spuzeau în fiecare primãvar㠖 Ai venit cu fundul gol în averea lui palmele. Parcã erau pârlite la foc de paie. Cãldãrea! Crãpate. Purulente. ªi asta la început. – Ba cu o cãruþã de þoale ºi vaca legatã Lelii Floare i s-a urcat la cap, ca alãturi ºi douã pogoane de pãmânt, dar m-ai veninul de mãtrãgunã. De cucutã. De vãzut tu, chioara dracului? ciupercã otrãvitã. De ºarpe. De pãianjen S-au luat de la porcul ce intrase în grãdina cu cruce. De câine turbat. Urla... Lãtra. fãrã gard ºi a râmat rãzorul cu usturoi. Scheuna. Scâncea. Mugea. Mârâia. Lelea Floarea pusese pe masa joasã, cu Plângea. Râdea în hohote. Muºca. Se trei picioare, cratiþa cu fasole fiartã pe vatra mutila. Au legat-o de stâlpul casei. Preoþi. din tindã ºi mãmãliga fierbinte. ªi ieºise pe Masluri. Un cãlugãr care sã scoatã pe prispã cu mâinile în ºolduri. Avea o voce dracul din ea. L-a scuipat în barbã. Vorbea ca de acioaie, de se auzea pe toate uliþele. pe mai multe voci Þigãnci. Ghicitoare. – ªi cu burta umflatã Vrãjitoare. Venea lume din ºapte sate. – Pãi de, nu ca tine, dupã care nu se Aprindeau lumânãri. Presãrau tãmâie. Dar uitã nici ciungul acela care furã flori de pe diavolul nu voia s-o pãrãseascã morminte Pelagra. Pârleala. Câteodatã, când mã ªi Lelea Floarea mai ia câþiva dumicãþi apucã, aºa, câte un acces de furie, când de mãmãligã cu fasole ºi face curse din îmi alunecã mintea, mã întreb dacã în tindã pe prispã ºi aruncã niºte vorbe otrãvit. copilãrie nu am fost ºi eu bântuit de Zi de varã, de la nãmiezi pânã în searã aceastã boalã. Sau pãrinþii mei. Sau – Luate-ar dracu’, Letoaico, mâncai o bunicii. La noi, în copilãria mea, aproape cratiþã de fasole ºi toatã mãmãliga în ceartã fiecare uliþã îºi avea nebunul ei. Îmi va cu tine. veni ºi mie rândul? 111 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 DICÞIONAR Victor Petrescu

DANIELA-OLGUÞA IORDACHE O poezie livrescã, intelectualizatã

Voce femininã distinctã în peisajul literar asupra întregii creaþii a scriitorului, care nu a dâmboviþean al ultimilor decenii. Poeta, putut fi publicatã în timpul vieþii din motive folclorista, eseista, jurnalista se naºte pe 10 cunoscute. Laureatã a Concursului de poezie februarie 1952 la Gãeºti în familia unui organizat de „Scânteia tineretului” în 1971 remarcabil profesor ºi scriitor, Aurel Iordache, ºi a Concursului studenþesc „Moºtenirea personalitate de seamã a vieþii culturale. Vãcãreºtilor” (1973). Din anul 2000 Pseudonim literar pentru o perioadã, preºedintã a Societãþii pentru Învãþãtura Olguþa Dan. Dupã studii gimnaziale ºi liceale Poporului Român, filiala Dâmboviþa. Redac- în oraºul natal, urmeazã Facultatea de Limba tor-fondator al revistei „Cronica Gãeºtiului” ºi Literatura Românã a Universitãþii din Bucu- (2003), redactor-fondator ºi colaborator al reºti (1975). Profesoarã de limba ºi literatura revistei „Litere” (2000). românã în urbea natalã la diverse ºcoli, apoi Volumul debutului cu versuri „Tristeþea la Colegiul Naþional „Vladimir Streinu” din Dulfului” (1998) se remarcã prin deschiderea Gãeºti pânã la pensionare (2011). Contribuie, spre „cãutarea de sine”, prin întrebãri profunde ca ºi tatãl sãu, cu pasiune ºi avizat la viaþa asupra existenþei umane, dorinþa de îmbarcare literarã ºi culturalã a oraºului ºi judeþului pe „o corabie cu trist catarg, pe aceastã corabie Dâmboviþa. fãrã scãpare”. Tonul pesimist este dublat de Debut cu versuri în revista „Argeº” încrederea în iubire:„Ce armã-i mai tare ca iubirea (1968), unde va publica apoi (în 1986) un grupaj Femei dace, / ªi ce menire-i mai sfântã / Ca a din viitorul volum „Tristeþea Dulfului”, apãrut florilor care mor oferindu-se?; de credinþa c㠄e în 1998. Tot în aceastã revistã cu proza atâta frumuseþe-n risipire...”. „Brâncuºi, legendã româneascã”. Se În multe din poeziile sale se observã formeazã sub îndrumarea tatãlui sãu la înclinaþia spre cultivarea mitologiei, ca sens Cenaclul „I.C. Vissarion”, a cãrei membrã a fost existenþialist, un sprijin peste timp ºi spaþiu din 1968. Colaboreazã la „Argeº”, „Cerc”, cu o simbolisticã creºtinã datã unor noþiuni „Dâmboviþa”, „Preludiu”, „România literarã”, comune: cetinã, razã, candelã, vultur, apaº. „Cristalul”, „Litere”, „Cristalul”, „Realitatea Versuri frumoase închinate scurgerii dâmboviþeanã”, Epigrama”, „Revista ireversibile a timpului: „Tu curgi tãcut pe Gãeºtiului”, „Curier”, „Haz de necaz”. Redac- risipit prundiº/ prin nemaiîntâmplate vãi în tor responsabil al revistei ºcolare „Cerc” (2005- pante,/ când/ pe-un liman împãdurit de cer/ 2007), „Târgoviºtea copiilor” ºi „Povestea se mistuie hilarele bacante./ Vii limpezit de vorbei” (2006). Este inclusã în culegeri apãrute ruguri / ºi aºtepþi,/ stâlp ne-ntinat/ între surpãri la Târgoviºte: „Omagiu” (1971), „Creneluri” barbare,/ sã treacã-orbecãind din univers/ (1972), „Columne în timp” (1977), „Columne de himera conjuraþilor, cãlare”. O poezie atent victorii” (1979), sau în antologii: „Caiete Litere elaboratã, cu tonuri livreºti avându-ºi seva 1. Poesis. În cãutarea unui topos liric” (2006); în mitologie, în special cea dacicã ºi în celelalte „Caiete Litere 2. Prozã. 30 de prozatori” (2007); volume ale sale: „Rezervaþia Zoil” (2011), „Târgoviºte-India. Antologie poeticã / Poeti- „Imberie cãtre Margarona” (2012). cal Antology” (2008); „Târgoviºte-Chiºinãu- În 2013, la Editura Tipo Moldova din Iaºi Sankt-Petersburg” (2012). De asemenea, se îºi publicã poeziile în volumul „Sinele îngrijeºte de apariþia unor lucrãri ale tatãlui sãu: dansând”. Existenþa pe pãmânt e „Ca-ntr-un „Gãeºti 500. File de monografie” (1998); „Cutia ritual al predestinãrii, / ele deºirã trilul tãcerii/ Pandorei” (1999); „Din epigramiºtii lumii. Micã ºi-l rup./ Numai pasãrea furtunii/ te mai antologie” (2000); „Gura Humorului. Studiu ºi bãnuieºte/ între milã ºi cutezanþã/ ºi se ridicã antologie de umor românesc” (2001); „Ci pânã la tine/ sperând”. Influenþatã când de undeva la poalele tãcerii” (2004); „Cartea impresionism, când de o lume suprarealistã, prieteniei” (2006). Se întregeºte astfel viziunea închipuitã, îºi cautã propria-i identitate: „Râul LITERE 112 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni e în mine / pentru cã din el / mã ivesc mereu / Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2000, note, rememorându-mã. / Mã scald în lucruri / ce bibliografie selectivã ºi Ars epigrammatica. mã mustrã / cu gura lor cusutã, / stârnind în Durerea, ca o savuroasã ciorbã de miel; mine / eterne vãpãi”. Aurel Iordache, Gura Humorului, studiu ºi Pasionatã de etnofolclorul românesc din antologie de umor românesc, Editura Vlaºca câmpiei muntene, adunã povestiri, Bibliotheca & Pandora M., Târgoviºte, bibliografie selectivã. Un argument – felia de snoave, legende ºi basme, acestea fiind un geniu, notã asupra ediþiei; Aurel Iordache, motiv pentru a filosofa asupra culturii, a Ci undeva la poalele tãcerii (poezii), Editura existenþei, a fabulosului satului românesc, cu Bibliotheca, Târgoviºte, 2004; Aurel Iordache, rituri ancestrale, analoage „tuturor popoarelor Cartea prieteniei, Editura Bibliotheca, ce au trãit timp de milenii în ritualitate”. Târgoviºte, 2006; Aurel Iordache, Accidentul. Intervievatã asupra ritualului erotic al gevrelei Teatru, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2013; (obicei din zona Gãeºtiului, satul Morteni, de Aurel Iordache, Nimeni nu trebuia sã moarã, la sfârºitul iernii, nemaiîntâlnit în alte locuri), Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2014; Gãeºti explicã într-un interviu scriitorului Marin 517. Pagini monografice, Editura Ioniþã ºi el din zonã, modul de desfãºurare: Bibliotheca, Târgoviºte, 2015. „Flãcãii strâng geavrelele (batiste de pânzã sau mãtase, brodate de fetele de mãritat) ºi le Antologii purificã prin stropirea cu apã ºi busuioc. Caiete Litere (1). Poesis. În cãutarea Acestea devin astfel obiecte ritualice. unui topos liric, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2006, pag. 94-99; Caiete Litere Ritualitatea geavrelelor este contagioasã, ea (2). Prozã, 30 de prozatori, Editura transmiþându-se ºi prãjinii de 12-14 metri de Bibliotheca & Marcona, Târgoviºte 2007, pag. care se leagã ºi care, împodobitã în vârf cu o 132-135; Târgoviºte-India. Antologie cruce ºi nelipsita chitã de busuioc, se poeticã/ Poetical antology, Societatea transformã într-un «steag ritualic»”. În finalul Scriitorilor Târgoviºteni, Asociaþia Culturalã cãrþii îºi împãrtãºea gândurile referitoare la Româno-Indianã (RICA), Colecþia Bibliotheca timpurile noastre: „ªi viaþa social-politicã este SST, Editura Bibliotheca, Târgoviºte 2008, marcatã de o accentuatã încãrcãturã ritualicã: pag. 140-142; Chiºinãu-Târgoviºte-Sankt de la defilarea pe sub arcul de triumf (prag Petershurg, ediþie româno-rusã, Editura ritualic pe care s-a jertfit cândva o Iphigenie) Bibliotheca, Târgoviºte, 2012, ºi obiceiul indian de întâmpinare cu pâine ºi sare, în care sarea este un element de Referinþe acomodare, pânã la schimbul de mesaje Petrescu, Victor, Paraschiva, Serghie. diplomatice sau pânã la organizaþiile ºi con- Dicþionar de literaturã al judeþului Dâmboviþa, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, freriile secrete”. 1999, p. 131-132; Neagu, Marin. Istoria Este o voce distinctã în peisajul literar ºi literaturii române în date (ILRD), cultural al meleagurilor dâmboviþene. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2001, p. 227; Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºti Scrieri dâmboviþeni. Dicþionar biobibliografic, Tristeþea Dulfului (versuri), Bucureºti, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p. 131- Editura România Press, 1998; Urma de sânge. 132; Stan, Mihai. Confreria. Convorbiri ºi Poveºti, snoave, legende ºi basme din Vlaºca, confesiuni, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, culese ºi comentate (1974-2002), 2009, p. 217-226; Ionel, Niculae. Scriitori Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2003; târgoviºteni, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, è Moli re a fost deranjat Eseuri þi lecturi 2012, p. 212; Stan, Mihai; Petrescu, Victor; autoreflexive, Târgoviºte, Grupul editorial Coandã, George. Societatea Scriitorilor Bibliotheca & Marcona, 2008; Rezervaþia Zoil Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri (versuri), Târgoviºte, Editura Bibliotheca, literare. Ediþia a II-a, Târgoviºte, Editura 2011. Imberie cãtre Margarona (versuri), Bibliotheca, 2015, p. 218-221; Mihai, Stan; Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012; Sinele Tudor, Cristea. Litere. Istoria unei reviste de dansând, colecþia Opera Omnia, Iaºi, Tipo culturã dâmboviþene (2000-2015), Moldova, 2013; O sutã de semne de graþie, Bucureºti, Editura Semne, 2015, p. 204-207; Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2014. Veseliu, George Toma. Continuatorii ªcolii literare ºi artistice de la Târgoviºte. Ediþii îngrijite Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p. 144- Aurel Iordache, Gãeºti 500. File de 147; Stan, Mihai; Petrescu, Victor; Coandã, monografie, Piteºti, 1998, lucrare îngrijitã ºi George. Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. adãugitã, apãrutã sub egida ªcolii Nr. 2 În cultura Cetãþii. Târgoviºte, Editura „Dumitru Apostol”, Gãeºti; Aurel Iordache, Bibliotheca, 2016, p. 133; Cimpoi, Mihai. Cutia Pandorei, Editura ºi tipografia Anatomia fiinþei. II. Promoþia de azi a ªcolii Europroduct, Piteºti, 1999, selecþie, schiþã literare ºi artistice de la Târgoviºte. biobibliograficã, notã asupra ediþiei, Medalioane în evantai. Târgoviºte, Editura bibliografie ºi referinþe critice; Aurel Iordache, Bibliotheca, 2016, p. 201-204. Din epigramiºtii lumii. Micã antologie, 113 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 REMEMBER Ion C. Hiru

GABRIEL ÞEPELEA*

Universitatea din Piteºti, amfiteatrul au arestat în 1949 ºi m-au condamnat la „Acad. Gabriel Þepelea”. M-am pironit în faþa ºase ani de temniþã, pânã în 1955. Am uºilor înalte, sub inscripþia cu numele ce fãcea cunoscut calvarul la Jilava, la Canal, apoi sã se deruleze în mintea mea un film frumos, la Aiud, Oradea. Chiar dupã eliberarea din al cãrui personaj avea vreo 47 de ani, un trup închisoare, calvarul a continuat. Pentru a masiv ºi zvelt, ochi blânzi, zâmbet ironic, un trãi, am muncit necalificat, urmãrit tot mers care trãda siguranþã ºi mult curaj ºi o timpul de Securitate. Ca sã pot publica la faþã care, chiar dacã pãrea asprã, ascundea diferite reviste, am folosit pseudonime ca G.T. mult farmec. Cine pãtrundea adânc în sufletul Pop, G.F. Þepelea. Târziu, în 1962, am fost domniei sale, gãsea acolo blândeþe ºi reangajat în mediul universitar, la Piteºti înþelepciune. Scriu aceste rânduri despre un unde, timp de nouãsprezece ani, am fãcut OM, despre fostul meu profesor Gabriel naveta”. Þepelea care, pânã în ultimul moment al vieþii Mare cercetãtor în domeniul lingvisticii, sale, la 96 de ani, în anul 2012, aprilie 12, a aducându-ºi contribuþia la „Dicþionarul trãit cu demnitate ºi modestie, slujindu-ºi scriitorilor români. R – Z”, „Lingviºti ºi filologi poporul, gândind ºi scriind pentru neamul români”. Scrie în românã ºi în francezã studii românesc, atât de iubit. de limbã ºi istorie literarã. Scrie despre stilul „Într-o zi geroasã, în 6 februarie 1916, ºi opera scriitorilor Asachi, Bãlcescu, în plin rãzboi mondial, îmi spunea marele Odobescu, Coºbuc, scrie despre arta dascãl într-una din multele noastre discuþii portretului la Goga, despre limbajul poetic al telefonice, m-am nãscut în satul Borod din lui Arghezi. Scrie cursuri de istoria limbii judeþul Bihor, într-o familie de þãrani, care române („Momente din evoluþia limbii m-a educat în spiritul creºtin ºi al române”), despre graiul bãnãþean, „Caietele românismului, pe care numai în Eminescu” (volumul II, în 1974), „Amintiri ºi Transilvania îl gãseºti”. Face liceul în Evocãri”, „Însemnãri de tain㔠(cinci volume), Oradea, Facultatea de Litere ºi Filosofie din multe alte articole, publicate în reviste de Cluj apoi, cu o bursã de studii, continuã în specialitate ºi nu numai. Dupã revoluþia din Franþa specializarea în limba lui Voltaire. 1989, publicã ºi câteva cãrþi politice: „În faþa Debuteazã în literaturã cu epigrame, în 1937. istoriei”, „Secvenþe din purgatoriu”, „Din Scrie nuvele ºi participã, dupã cedarea gândirea creºtin-democraticã româneasc㔠ºi Ardealului, la Concursul Nuvele istorice de „Dezbateri parlamentare”. la Sibiu, unde obþine locul I cu nuvela „Drum Activitatea politicã o reia tot acum, alãturi de þar㔠(care nareazã refugierea familiei sale de patrioþii þãrãniºti Corneliu Coposu ºi Ion din Ardealul de Nord, ocupat de horthyºti). Diaconescu, militând pentru realizarea Premiul i-a fost înmânat de cãtre Lucian Blaga. idealurilor pentru care au luptat, riscându-ºi În anul 1940 se retrage de pe front cu Armata viaþa. Academicianul Gabriel Þepelea devine Românã, ascunzându-se la Arad, unde începe deputat în Parlamentul României, din 1990 colaborarea cu ziarul Ardealul, tribunã de pânã în 2000, îndeplinind funcþii importante: luptã a refugiaþilor. Dupã ce, în 1938, îl gãsim prim-vicepreºedinte al P.N.Þ.C.D., preºedinte profesor la Lugoj, dupã rãzboi predã la un al Comisiei de Culturã. Este Doctor Honoris liceu din Timiºoara ºi apoi la Bucureºti. Causa al mai multor universitãþi, ofiþer al „Am intrat în politicã, îmi spunea Legiunii de Onoare a Franþei. Ca o domnia sa, în anul 1942, dupã întâlnirea recunoaºtere a activitãþii ºtiinþifice, cu prilejul mea cu Iuliu Maniu, care mi-a propus sã împlinirii vârstei de 90 de ani, în 2006, a fost particip la alegerile din 1946 pe listele omagiat în Aula Academiei Române. De P.N.Þ, Bihor, fapt pentru care comuniºtii m- reþinut sunt cuvintele domniei sale din finalul emoþionantului sãu discurs: „Am trecut prin viaþã într-o permanentã rugã cãtre * Gabriel Þepelea (n. 6.02.1916, d. 12.04.2012), Dumnezeu”. filolog, lingvist, poet, memorialist, istoric literar. LITERE 114 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni „Am renunþat la politicã, mi-a spus Atât cã prorectorul Mocanu nu-i va da curs. domnia sa, am lãsat locul celor tineri, dar M-a privit în ochi, a oftat adânc, dupã mã tem cã idealurile noastre, ale care m-a întrebat: adevãraþilor þãrãniºti, lupta noastrã, – Îþi mai e fricã? calvarul prin care am trecut, rãcoarea ºi Îmi trecuse teama, simþindu-l pe domnul umezeala carcerelor, bãtãile ºi umilinþele profesor Þepelea compãtimitor, parcã empatiza îndurate în numele crezului nostru politic, cu mine, cãci ºi domnia sa suferise din cauza toate acestea se vor nãrui, mi-e teamã cã comuniºtilor. Am tras un bilet, i-am spus asta se va întâmpla, dragul meu fost student, numãrul (îmi amintesc ºi acum, era 6), am trecut azi coleg ºi prieten. Îþi mulþumesc pentru în bancã ºi m-am uitat ce scria pe hârtie. Parcã cãrþile trimise, îþi mulþumesc pentru paginile Dumnezeu m-a luminat. ªtiam ceva despre despre mine din primul volum al marelui op limba operei lui Sadoveanu. Am rãspuns, îmi „Celebritãþi din negura uitãrii”, îþi închipuiam eu, de un 6 sau 7. Nu m-a întrerupt mulþumesc pentru lungile noastre discuþii deloc. Dãdea doar din cap, aprobându-mã, ceea telefonice. Te aºtept, aºa cum mi-ai promis, ce m-a fãcut sã uit de tot de emoþii. Alãturi de acasã la mine, în modestul meu apartament domnul profesor era asistenta Tea Popescu. din „Clucerul Udricani”, unde soþia mea, S-a aplecat la urechea dânsei, i-a spus ceva, Ofelia, o sã-þi serveascã o plãcintã dupã care mi-a cerut carnetul. I l-am dat, am ardeleneascã, cu brânzã dulce. Voi cãuta în fãcut doi paºi înapoi, dânsul mi-a pus nota, a arhiva mea de suflet poeziile mele închis carnetul ºi mi l-a întins. În timp ce mã nepublicate, scrise cu sânge ºi suferinþã în pregãteam sã plec, mi-a spus: lagãrele comuniste, pentru ca sã le publici – Mâine sã vii la Catedrã, sã discutãm prin fundaþia pe care o conduci”. Nu am mai ceva... apucat sã-l vizitez ºi n-am sã mi-o iert Fãrã sã ºtiu nota, am ieºit ºi, pe coridor, niciodatã. Un timp, am mai þinut legãtura cu am deschis carnetul ºi m-am uitat. Când am doamna Ofelia Þepelea, apoi nu a a mai vãzut nota 8, am simþit puterea dumnezeiascã rãspuns. asupra mea. M-am bucurat, am sãrit în sus, Ca studenþi, eu ºi colegii mei eram foarte þipând, vã daþi seama, luasem un 8 la domnul respectuoºi cu profesorii, dar ºi apropiaþi, profesor Þepelea! A doua zi, m-am dus la drept pentru care nu intram timoraþi ºi speriaþi Catedrã. Era singur. Am stat acolo peste o la examene, mai ales cã nu mereu reuºeam sã jumãtate de orã. M-a descusut despre mine, trecem prin materie. În schimb, domnul despre familie, m-a întrebat ce politicã a fãcut profesor Þepelea, prin modul domniei sale de tata, dacã l-am cunoscut pe domneºteanul a se prezenta în faþa studenþilor, puþin mai martir Gheorghe ªuþa, pe avocatul Nicolae distant, parcã mereu trist, supãrat (probabil ªuþa, ºef de cabinet al þãrãnistului Ion durându-l încã anii de la Jilava, Aiud, Canal), Mihalache, dacã pãrinþii au avut neplãceri din prin comportamentul sãu, impunea respect ºi partea regimului comunist. I-am spus despre o oarecare teamã. Înainte de a intra în sala de confiscãri, despre împãrþirea casei noastre în examen, la una dintre sesiuni, m-a apucat un douã, despre necazurile îndurate de sora mea, tremurat, simþeam cum îmi curge transpiraþia, fostã studentã la Biologie, i-am spus totul. udându-mi cãmaºa. M-au împins pe uºã M-a ascultat ºi discuþia s-a terminat cu colegii de grupã. M-am îndreptat spre masa urmãtoarele vorbe ale domniei sale: „Nu ºtie unde erau aºezate biletele. Profesorul Þepelea nimeni, ºi nici nu va ºti, despre discuþia mi-a vãzut faþa crispatã, temãtoare. S-a uitat noastrã. M-am interesat din simplã spre mine ºi, pentru prima oarã, l-am vãzut curiozitate”. zâmbind. Puþin mai tare decât ºoptit, m-a ªi de atunci, de la acea discuþie, teama întrebat: faþã de acest mare om, mare dascãl ºi mare – Tu eºi Hiru? patriot, ca prin farmec, mi-a dispãrut cu – Da, am aprobat eu, tremurând. desãvârºire. Treceam pe lângã dânsul ºi ne – Astãzi se discuta la Catedrã ceva zâmbeam. Ba, mai mult, m-a sprijinit când despre tine... secretarul de partid, Dinculescu, a vrut sã ia Teama mea s-a accentuat. Domnul mãsuri radicale cu mine ºi amicii mei, dupã profesor a spus, dupã un moment de tãcere: cele întâmplate în ziua când a murit dictatorul – Adicã nu despre tine, despre familia ta. Dej (episod povestit, printre multe altele, în Pãrinþii tãi au fost chiaburi? cartea mea „O viaþã privitã din balcon”). – Da, i-am rãspuns. Pãstrez în sufletul meu, cu preþuire ºi – Ãsta e motivul pentru care n-ai intrat recunoºtinþã, icoana domniei sale, un în 1960 la facultate? adevãrat dascãl, cu o culturã deosebitã. Îi vãd I-am povestit, în câteva cuvinte, cum mi ºi acum, cu ochii minþii, silueta elegantã, s-a anulat bursa pe regiune, în urma unei ducând în mâna dreaptã geanta din piele reclamaþii. maronie, plinã de cãrþi, ºi îmi amintesc de faþa – Sã ºtii cã, iarãºi, un „binevoitor” faþã domniei sale, mereu tristã, dar care se de familia ta þi-a fãcut o „bucurie” la Rectorat. transfigura atunci când ne preda. 115 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 BIBLIOFILIE Ana Andreescu

MAIMUÞA LUI ARISTOTEL

Sunt oameni pentru care timpul Peter Jammy. În secolul al XIX lea, în lucreazã continuu, având ca unitate de 1899, opera sa a fost editatã la Paris, într-o mãsurã sutele de ani, nu secundele sau altã ediþie de Opere complete, cuprinzând zilele. Albert cel Mare este un astfel de om. 38 de volume, la editura Loius Vives. Viaþa lui fizicã s-a scurs între anii 1195- Aceste ediþii cuprind opera lui teologicã, 1280. logicã, ºtiinþe fizice, biologice, psihologie, Cãlugãr dominican în Bavaria (þinutul moralã ºi politicã, metafizicã, exegeze etc. în care s-a nãscut, dintr-un tatã conte), Dar, între ediþiile obiºnuite ale operelor teolog, filozof pe linia lui Aristotel – ceea sale existã lucrãri atribuite lui unui alt ce i-a atras porecla de Albertus, aºa numitele Maimuþa lui Aristotel, Pseudo Albertus Magnus, episcop catolic la lucrãri care întregesc Regensburg ºi profesor dimensiunea universalã a universitar – ºeful Catedrei de procupãrilor acelui care a Teologie a Colegiului Sf. Ioan fost numit, de asemenea, al Universitãþii de la Paris, doctor universalis. Aceste Sfântul Albert cel Mare, alias lucrãri îl plaseazã pe Albert Teutonicus, poreclit Albertus Magnus în linia cu dragoste de regensburgeni primilor cercetãtori ai Cismele episcopului, pentru omenirii, ai acelor cã a continuat sã respecte deschizãtori de drumuri în porunca dominicanã a cele mai nobile ºtiinþe mersului cu pasul ºi când Sfântul Albert cel Mare moderne. putea merge cãlare sã-ºi viziteze O astfel de lucrare este Liber episcopatul, aºadar, Sfântul Albert cel Mare Aggregationibus, Antwerp, 1502, care este sãrbãtorit în calendarul catolic, pe 15 cuprinde în prima parte Cartea secretelor noiembrie, ziua morþii sale, întâmplatã la cu capitolele Despre virtuþile ierburilor, Koln, unde îi este ºi mormântul, la Biserica Despre virtuþile pietrelor, Despre virtuþile Sf. Andrei. animalelor ºi minunile universului, apoi Peste 344 de ani, Sf. Albert cel Mare Despre lucruri din diferite regnuri foarte a fost beatificat în 1622, în plinã epocã utile la sãnãtate. ºi a doua parte Despre inchiziþionalã ºi, peste alþi 300 ºi ceva de minunile lumii (universului). ani, în 1931, a fost canonizat, ca Doctor Se pare cã textele acestui post- al Bisericii (unul din cei 36 de doctori ai incunabul au circulat în evul mediu strâns bisericii catolice). În secolul al XIV-lea, a legate de numele lui Albert – Experimenta devenit, împreunã cu discipolul sãu Tho- Alberti (Experimentele lui Albert)), mas d Aquino, personaj în Divina Comedia consolidându-i notorietatea de savant. al lui Dante, operã scrisã între 1303 – Ideea cã un alt Albertus ar fi autorul real 1321, anul morþii lui Dante. (este menþionat un Albert al Saxoniei ca În timp, în cele 7 secole scurse de la posibil autor) nu va fi clarificatã uºor. Dar, viaþa lui, opera lãsatã în manuscris a fost se poate presupune cã o minte strãlucitã tipãritã. În secolul al XVII-lea, în 1651, a nu îºi impune restricþii când are pornirea apãrut la Lyon o ediþie de Opere Complete, de a afla secretele vieþii ºi are ºi forþa ºi în 21 de volume, în îngrijirea preotului cunoºtinþele conexe necesare. Putem, de

LITERE 116 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni asemenea, admite cã un prelat superior, legume, fructe, miere, ulei. cum era Albert Magnus, putea pãstra A doua parte, despre Minunãþiile lumii, discreþia cu privire la experimete care ar fi tradusã ºi ca Minunile Universului este mai produs agitaþie printre confraþi. Sau se apropiatã de filozofia lui Albertul Magnus, poate ca notorietatea sa sã-i fi determinat care credea în puterea minþii umane ºi pe adevãraþii autori sã-i atribuie propria lor admitea posibilitatea minunilor, a lucrare, pentru a o vinde mai bine. Apoi, farmecelor, a citirii viitorului în vise etc. La Koln, cãlugãrul dominican Albert a Înainte de a da o listã a magiilor, este un condus o ºcoalã aflatã sub autoritatea text despre principiile magiei ºi validitatea Ordinului, unde se fãceau experimente, ca acestor practici. Astrologia, medicina urmare, sunt susþinãtori ai ideii cã alternativã de astãzi, ideea de stimulare a Experimenta Alberti sunt chiar rezultatul capacitãþilor mentale care pot transforma activitãþilor desfãºurate în acea scoalã. realitatea sunt ºtiinþele ale cãror începuturi Dar, important este cã aceste tratate þin de începuturile civilizaþiei. Cã un teolog au fost publicate în 1478, pentru prima era preocupat de aceste lucruri nu este un datã, la Bologna, unde, în 1229-30, fapt excepþional. Între zidurile mânãstirilor, cãlugãrul dominucan Albert din Bavaria învãþaþii au cãutat sã-nþeleagã dintotdeauna studiase teologia. Au urmat alte opt ediþii alcãtuirea ºi mersul lumii. În epoci mai pânã în 1500. apropiate, iezuiþii dublau, aprofundând, Ediþia pe care o prezentãm a apãrut, toate descoperirile ºtiinþifice ale aºadar, în 1502, la Antwerp, la tipografia universitãþilor europene, chiar dacã se lui Govaert Bac. Este a patra opuneau validãrii acestora. ediþie apãrutã la Antwerp, Pãcatul folosirii minþii primele douã, fiind tipãrite de cercetãtoare poate fi iertat Mathias van der Goes, în devreme ce Dumnezeu i-a 1486 ºi 1491, a treia, tipãritã dat omului mintea. tot de Govaert Bac, în 1498. Cercetarea a mers Este un volum în 16 de 13 x mânã-n mânã cu teologia, 8 cm., de 36 file, cu o numai cã nu toate adevãrurile gravurã în lemn puteau fi spuse. reprezentând un cãlugãr Aplecarea spre experi- care-i oferã o carte unui ment ºi interesul pentru prinþ, reluatã de douã ori, cu materie l-au cãlãuzit, în mod marca tipografului pe verso firesc ºi spre ceea ce numim ultimei file, cu armele astãzi chimie ºi pe-atunci se Antwerpului, cu rubricaþii pe numea alchemie. Doctor toate paginile. Pe ultima filã, Albertus Magnus – statuie universalis a scris lucrãri în fata Universitãþii din Köln este colofonul – Impressum despre Alchimie, precum in mercantili oppido Antwerpien per me Observaþii asupra pietrei filozofale, Godfridum Bac anno MCCCCII. Pe verso Secretele Chimiei, Originea metalelor, ultimei file este xilogravura reprezentând Metale ºi materale etc, adunate într-un emblema tipgrafului. volum numit Teatrum Chemicum. Specu- Conþinutul, organizat în pãrþi distincte, lum astronomiae, lucrare scrisã în jurul oferã, în prima parte, o lista de 16 plante, anului 1260, trateazã despre convingerile între care slavia, verbera, trandafirul, cu lui privitoare la alcãtuirea universului, descrierea proprietãþilor lor vindecãtoare. regãsibile ºi în lucrarea sa teologicã Apoi, sunt enumerate 44 de pietre, onix, fundamentalã Summa Theologiae. cristal, topaz, agate, crisolit, lazuli, Maimuþa lui Aristotel nu putea sã nu- smaragd, safir etc cu virtuliþe lor ºi ºi îndrepte atenþia ºi spre muzicã. Numai proprietãþile lor oculte. În cartea a treia, cã muzica sferelor nu i se pare un concept sunt enumerate 18 animale, acvila, iepurele, acceptabil. Dupã el, corpurile cereºti se leul, foca, pelicanul etc. Urmeazã lunile miºcã în tãcere. Iar liniºtea este intrinsecã anului ºi cele douãsprezece semne muzicii. zodiacale ºi, apoi, în ultima parte sfaturi Albert cel Mare, omul enciclopedic al practice pentru o sãnãtate bunã, pornind Evului Mediu... întunecat (oare?), spiritul de la respiratul unui aer bun, pâna la sfaturi renascentit avant la lettre, actual peste privind mâncãruri, bãuturi, carne, peºte, veacuri. 117 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCà George Coandã

UNDE ERAU ROMÂNII LA RÃSCRUCEA ANTICHITÃÞII ªI LUMII MEDIEVALE Un miracol de dãinuire etnicã (8)

2. În excelenta sa lucrare „O enigmã în noile provincii, unite cu imperiul la ºi un miracol istoric: poporul român” începutul secolului al II-lea, a fost în spe- marele istoric martir G.I. Brãtianu face cial un fapt de naturã lingvistic㠔. (G.I. rostire despre continuitatea dacoromânã ºi Brãtianu, „O enigmã ºi un miracol istoric: poporul dacoromân; pornindu-ºi demersul, poporul român”, Ed. ªtiinþificã ºi recunoaºte, de la un studiu fundamental al Enciclopedicã, Bucureºti, 1988, p. 73-74) lui A.D. Xenopol „Un énigme historique: Cu toate cã despre etnogeneza Les Roumains au Moyen Age”, cât ºi de românilor am vorbit într-un alt studiu, am la viziunea imigraþionistã, privindu-i pe reþinut, de astã datã, opinia lui G.I. Brãtianu români, a unui savant medievist francez, pentru un amãnunt esenþial: localizarea Ferdinand Lot, care ia ºi fost profesor spaþiului de ivire în istorie a acestui popor. eminent în studenþia sa de la Paris, dar pe Unul amplu privindu-l geografic: care îl combate cu argumente hinterlandul balcanic-norddanubian pentru convingãtoare, luptându-se însã ºi cu alþi Imperiul Roman. „Primele menþiuni despre ireconciliabili contestatori, bulgari, ruºi, ba vlahi sau valahi, numele cu care este ºi englezi, comparºi – este vorba de o desemnat poporul român în izvoarele sale conivenþã neºtiinþific㠖 ai obtuzei ºi ºovin istorice cele mai vechi, îi prezintã ca fiind extremiste istoriografii maghiare. Ca ºi în rãspândiþi pe întregul teritoriu ocupat cazul unor autori la care am apelat mai „odinioarã de romanitatea oriental㔠înainte, ºi de astã datã voi aduce în aceastã (Op.cit., p. 98) Or, un popor care apãruse concluzie largi citate peremptorii. Pentru ºi se afirmase în „lanþul trofic” pelasgo- început voi supune atenþiei punctul de daco-român, nu ar fi avut cum sã disparã, vedere curajos al învãþatului, mai ales ci a continuat sã trãiascã aici, chiar dacã pentru vremea când ºi-a scris lucrarea, cu pentru unii istorici de la sfârºitul Antichitãþii privire la originea poporului român, origine le-a pãrut a fi misterios. Astfel: „Este vorba û care abia în zilele noastre este rediscutatã, de geografia universalã intitulatã Hud d- dar n-am observat ca cineva sã facã referiri al’-Âlam, «Hotarele lumii», alcãtuitã în la opinia corectã, dialecticã a lui G.I. anul 982 de Gozgan, în nordul Brãtianu. Învãþatul rostise încã de acum Afganistanului, precum ºi de lucrarea lui peste ºapte decenii adevãrul istoric: Gardîzî, Podoaba istoriilor, scrisã un secol „Cât despre romanizare, eficacitatea ei mai târziu, în 1094, în nord-estul Persiu, poate fi pusã la îndoialã în aceastã regiune ambele texte, [ ] menþioneazã douã expusã la tot felul de rãzboaie ºi invazii, pe popoare creºtine [ ] numite V.n.nd.r ºi chiar succesorul lui Traian s-a gândit sã o Mirvât (probabil moravii – n.n.) în pãrãseascã. Romanizarea ar fi fost poate «Hotarele lumii», iar la Gardîzî [ ] mai profundã într-o zonã mai liniºtitã, într- «înspre slavi existã un trib din Rom, ai o atmosferã mai calmã decât aceea a cãrui membri sunt toþi creºtini. Sunt veºnicului rãzboi de frontierã dus împotriva numiþi. N.nd.r. Aceºtia sunt numeroºi» dacilor independenþi [ ] romanizarea nu [ ] popor misterios [ ] intercalat între reprezintã cu necesitate un fapt de naturã slavi ºi unguri, de-a lungul Dunãrii [ ] etnicã, fiind greu de presupus cã niºte originea lor este indicatã în mod clar: û coloniºti, veniþi din toate regiunile un trib äz Rum, de la R m, adicã din imperiului, un adevãrat mozaic de rase ºi Imperiul Roman. Nu este oare aceasta o de naþionalitãþi, ar fi putut modifica, în aluzie evidentã [ ] la originea romanã, sensul latinizãrii, sângele dac al celor dintâi latinã a poporului român” (Ibidem, p. locuitori ai provinciei. Ceea ce s-a petrecut 109-111). LITERE 118 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Dacã, susþine G.I. Brãtianu, problema vlahii balcanici care întreþineau legãturi descifrãrii sensului consoanelor N.nd.r. constante cu autoritãþile imperiale, în este controversabilã, „äz Rum” însã, timp ce de cealaltã parte a Dunãrii conchide învãþatul, îi desemneazã cu tehnica de a-i guverna pe barbari, ale siguranþã pe români. cãrei reguli au fost stabilite de Constantin (N.B. Eu mã îndoiesc cã acei N.dr.r, Porfirogenetul într-un autentic manual, sau V.n.nd.rb ar fi niºte triburi maghiare impunea sã fie luaþi în consideraþie colonizate de Bizanþ pe valea Vardarului, numai ºefii triburilor nomade care îºi cum au crezut cã au dezlegat aceastã ºaradã impuneau aici, pe rând, stãpânirea” consonantisticã câþiva istorici budapestani (Ibidem, p. 165) ºi chiar români, ºi mã îndoiesc cu atât mai Avem aici descifrarea misterului tãcerii mult cu cât ungurii sunt precis amintiþi de (documentare, a silentio) pe seama cei doi istorici asiatici. Ei i-au aºezat pe „misteriosului popor” al lui Gardîzî. Cheia acei N.dr.r/V.n.nd.r „Între slavi ºi unguri ne-a oferit-o G.I. Bãrtianu. Dar cu o de-a lungul Dunãrii”. Cu siguranþã cã desluºire ambivalentã: românii sunt amintiþi erau românii) frecvent de bizantini la sud de Dunãre sub ªi dacã pentru cei doi istorici din diverse denumiri: vlahi, vlachornychini depãrtãrile asiatice ale Afganistanului ºi (ca în „Istoria mãnãstirii Kastamonitou”), Persiei existenþa românilor, oricât de moesi, pannoni, chiar daci ºi geþi pentru misterioasã li se va fi pãrut, era, ºi nu au geospaþiul de la nord de Dunãre, cum ne avut niciun dubiu, circumscrisã spaþiului deconspirã în studiile sale istoricul Stelian û R m, deci al Imperiului Roman, cu atât Brezeanu; deci nu se poate susþine cã ar mai mult nu ar fi de crezut cã pentru fi existat o tãcere absolutã a izvoarelor, europenii acelei rãscruci Antichitate – Ev doar cã trebuie sã-i descoperim pe români Mediu aceastã existenþã nu era ºtiutã. „E sub aceste etnonime aleatoare; cum adevãrat cã o mãrturie explicitã nu este geospaþiul de la nord de Dunãre a tot fost neapãrat irecuzabilã, iar tãcerea invadat ºi rãvãºit de-a lungul unui mileniu, scriitorilor bizantini, «singurii care autohtonii rezistând, ºi, astfel, împiedicând conteazã», s-ar putea datora lipsei lor de a fi extincþionaþi, formele de împotrivire/ interes faþã de o «plebe mizerã ºi tãcutã», supravieþuire fiind varii, cronicile Bizanþului ei concentrându-ºi toatã atenþia asupra nu i-au avut în vedere decât pe ocupanþii cuceritorilor barbari care ocupã succesiv vremelnici cu care, de altminteri, au fost aceste þinuturi” (Ibidem, p. 48) ºi în beligeranþã, goþi, huni, gepizi, avari, G.I. Brãtianu, de fapt, apropo ºi de slavi, bulgari, maghiari, cumani, pecenegi. scurtele citate inserate în comentariul sãu, Bref: datoritã acestor invazii barbare citate aparþinând istoricului francez este adevãrat cã nu a fost posibilã o Ferdinand Lot din lucrarea sa „Invaziile organizare cât de cât statalã, fie ºi barbare ºi popoarele Europei”, cu care, embrionarã, a românilor norddunãreni, am subliniat, învãþatul român s-a aflat într- altminteri ar fi fost amintiþi cu siguranþã. o controversã, deconspira o realitate Cu toatã cã pe tema existenþei istoricã: puterile politice ºi militare ale românilor la rãspântia Antichitãþii cu Evul epocii, ºi cu deosebire cea a Bizanþului ºi Mediu avem la îndemânã o bogatã literaturã cea maghiarã, nu au avut niciun interes sã istoriograficã româneascã (Al. Philippide, consemneze existenþa românilor pe care i- D.M. Pippidi, D. Berciu, N. Drãganu, au considerat o „plebe mizerã ºi tãcutã”. S. Dragomir, V. Spinei, S. Brezeanu, Învãþatul român mai vine cu o Al. Madhearu, I.I. Russu, N. Stoicescu, explicaþie extrem de pertinentã, privitoare N. Djuvara, R. Theodorescu, ca sã dau la muþenia surselor („ex silentio, tãcerea câteva nume din cea mai strictã «impresionant㻔, cum o numeºte cu o contemporaneitate), totuºi – este interesant anume ironie) în ceea ce priveºte existenþa de observat – încã avem de-a face cu unele românilor în „mileniul întunecat”: neclaritãþi întreþinute pervers, din pãcate, „Ea nu mai este un argument de contestatari, strãini ºi de câþiva aºa-ziºi peremptoriu împotriva continuitãþii unei istoriografi conaþionali, „ideologi” de populaþii romanizate la nordul Dunãrii. paradã ai globalizãrii, ºi „izbãvitori” ai Este foarte clar cã, în evul mediu, un þinut românilor de sentimentul patriotic ºi de nu era desemnat prin numele majoritãþii conºtiinþã naþionalã. De aici ºi aceastã luare locuitorilor lui, ci prin aceea al de atitudine personalã, mai mult, recunosc, minoritãþilor de rãzboinici victorioºi care eseistic publicisticã, tocmai de aceea în deþineau puterea în locul respectiv; cazul cuprinsul sãu am preferat sã aduc în Daciei, aºadar, este departe de a fi izolat discuþie opinii autorizate ºi greu de a fi puse [ ] Nu este deloc de mirare, cã, începând la îndoialã. din secolul al X-lea, existã la autorii bizantini o mulþime de mãrturii despre (continuare la pagina 123) 119 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 RESTITUIRI Traian D. Lazãr

NICOLAE FILIPESCU

La un secol de la intrarea României în þar㔠dispreþuind „pe cei care credeau cã rãzboiul, care avea sã-i aducã împlinirea politica e templul demagogiei ºi al idealului unitãþii naþionale, s-a publicat o îmbogãþirii”. monografie consacratã lui Nicolae Ca mare proprietar agricol, Nicolae Filipescu, unul dintre principalii oameni Filipescu nu putea fi decât adeptul politici susþinãtori ai ideii participãrii la concepþiei conservatoare, a pãstrãrii Primul Rãzboi Mondial alãturi de Antanta. stãrilor de lucruri existente, care îl favorizau Este un act de dreptate întrucât Nicolae ºi-i conveneau. A intrat în Partidul Con- Filipescu, a fost „o personalitate aparte servator „cãtre care îl atrãgeau credinþele printre fruntaºii României moderne”, politice, situaþia socialã, numele moºtenit, spune acad. Dan Berindei, prefaþatorul interesele de clasã ºi tradiþia de familie” ºi monografiei, iar despre personalitatea lui a avansat treptat cãtre vârful ierarhiei „s-a scris mult mai puþin decât a meritat”, politice. dupã opinia prof. univ. Dr. Ion Bulei, A susþinut, cu fermitate, în cariera sa îndrumãtorul lucrãrii de doctorat a politicã, principiile conservatoare. S-a profesorului Doru Dumitrescu, autorul pronunþat pentru menþinerea sistemului de cãrþii izvorâtã din lucrarea de doctorat. vot cenzitar, în care dreptul de vot era Monografia impresioneazã prin condiþionat de mãrimea averii, opunându- documentarea amplã, bogatele trimiteri de se propunerilor liberale de lãrgire a subsol, care completeazã pentru specialiºti dreptului de vot. A respins constant expunerea clarã a textului, elaborat cu reformele liberalilor, ce preconizau obiectivitate ºi respectarea normelor creºterea micii proprietãþi pe seama marii ºtiinþifice. Beneficiind ºi de sursele puse la proprietãþi. Abia în 1914-1916, acordând dispoziþie de urmaºii în viaþã ai familiei prioritate înfãptuirii idealului unitãþii Filipescu, autorul ni-l prezintã pe Nicolae naþionale, a declarat prietenilor sãi politici: Filipescu „aºa cum a fost”, cu idealurile, „mã angajez aici, în faþa dumneavoastrã, calitãþile ºi defectele personalitãþii sale, cu eu, ºeful partidului conservator, ca, imediat realizãrile ºi neîmplinirile funcþiilor în care ce Ardealul va fi al nostru, sã cer, sã s-a aflat. Monografia este o sursã bogatã pretind pentru România nouã sufragiul de informaþii, ce invitã la valorificarea lor universal ºi desfiinþarea proprietãþii în spiritul adagiului latin historia magistra moºiereºti pe care am combãtut-o vitae transformându-se într-o sursã de totdeauna pânã acum”. învãþãminte, de adevãrate lecþii ale istoriei. Partidul conservator apãrea contempo- În aceastã opticã, referindu-ne la educaþia ranilor drept „o acumulare de indivizi... ºcolarã, reþinem cã Nicolae Filipescu a între care nu exista unitatea ideilor” ºi asta urmat gimnaziul în Elveþia, liceul în pentru cã membrii sãi, mai ales elementele România ºi Facultatea de drept în Franþa. conducãtoare, mari proprietari funciari, cu A revenit în þarã dupã terminarea studiilor o poziþie socialã ºi economicã solidã ºi o în strãinãtate. personalitate puternicã nu-ºi subordonau Nicolae Filipescu era un om bogat. concepþiile personale „disciplinei de Moºtenise moºia Filipeºti din judeþul Brãila partid”. Numai ºederea îndelungatã în ºi deþinea acþiuni la Societatea Petroliferã opoziþie ºi dorinþa de a accede la putere „România” ºi la o Societate anonimã atenuau diferendele doctrinare ºi personale cooperativã pentru fabricarea pâinii. κi din partidul conservator ºi creau, pentru putea permite sã nu profeseze ca avocat, moment, unitate. sã intre în politicã ºi sã-ºi fundamenteze Nicolae Filipescu nu a fãcut excepþie concepþia politicã pe deviza lui Barbu de la acest mod de manifestare. Catargiu, „Nimic pentru noi. Totul pentru Documentele ºi mãrturiile contemporanilor

LITERE 120 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni atestã edificator oscilaþiile lui Nicolae în þarã, „bulgãroi cu ceafa groasã, grecotei Filipescu între ipostazele de „tulburãtor al cu nas subþire”, cum spunea Eminescu ºi apelor politice” ºi de „reorganizator al li se nega naþionalismul. Rolul PNL ºi al lui Partidului Conservator”. IIC Brãtianu în realizarea Unirii din 1918 a Monografia evidenþiazã contribuþiile lui dovedit falsitatea acuzaþiei (poziþiei) Nicolae Filipescu la definirea doctrinei conservatorilor, inclusiv a lui Nicolae conservatoare ºi clarificarea (stabilirea) Filipescu, izvorâtã din adversitatea politicã, poziþiei partidului în probleme precum: nu din realitate. proprietatea, egalitatea, libertatea. Nicolae Pentru Nicolae Filipescu, democraþia, Filipescu elogia proprietatea. Omul, scria „departe de a fi o formã rafinatã a tiraniei el, „munceºte pentru a dobândi ceva, oarbe a mulþimii, era un fel de ultraliberalism”. pentru a dobândi acea casã, acea În acest domeniu, el era adeptul democraþiei proprietate”. Dupã opinia lui, numai conservatoare, al unui conservatorism egalitatea legalã (în faþa legii) este posibilã, democrat. Ne-am fi aºteptat deci sã aibã relaþii dar în ceea ce priveºte înfãptuirea egalitãþii personale excelente cu Take Ionescu, politice ºi sociale avea rezerve. „Nu trebuie fondatorul Partidului Conservator-Democrat. sã se împiedice deosebirile legitime pe Rivalitatea în competiþia pentru o poziþie cât care munca ºi cultura le produc în mai înaltã în ierarhia Partidului Conservator societate”. Nicolae Filipescu respingea a generat însã o adversitate permanentã între egalitarismul propovãduit de socialiºti. El cei doi oameni politici. considera socialismul drept „umanism în Începuturile activitãþii politice a lui principiu, tiranie în concluziune”, Nicolae Filipescu au fost legate de calitatea „fãgãduieli de bun trai la început, mizerie sa de proprietar ºi director al ziarului Epoca cumplitã la sfârºit”. Nu agrea însã nici (1886), în care publica reportajul politic. liberalismul, blamând „individualismul Ziarul a luat treptat „tonul foarte violent neþãrmurit promovat de liberali”. care destãinuia temperamentul Autorul monografiei oferã informaþii neastâmpãrat al patronului” ºi a devenit „la exhaustive asupra poziþiei lui Nicolae scurt timp, ziarul cel mai citit”. Cu toate Filipescu în diferite probleme ale doctrinei cã unul dintre contemporani opina cã conservatoare. Din dorinþa de a pãstra o Nicolae Filipescu „nu a fãcut din jurnalism perfectã obiectivitate, autorul se fereºte sã o trambulinã în cariera politicã”, este interpreteze oscilaþiile (pendulãrile), uneori neîndoielnic faptul cã l-a ajutat sã se contradicþiile, ce se înregistreazã de-a impunã în ierarhia Partidului Conservator lungul timpului, în aceste poziþii. Cititorul ºi în lumea politicã. este, în aceastã situaþie, nevoit sã se A candidat în alegerile generale din orienteze, sã gãseascã singur explicaþii. Se ianuarie 1888 ºi a fost ales, la Colegiul al datoresc aceste oscilaþii temperamentului treilea – Brãila, pentru Adunarea Deputaþilor. vulcanic ce-l caracterizeazã pe Nicolae Informaþiile monografiei privind debutul lui Filipescu, prestaþiilor sale de ziarist ori sunt Nicolae Filipescu în activitatea parlamentarã specifice omului politic? îi evocã cititorului fenomenele electorale Partidul Conservator era un partid actuale. Liberalii au dezvãluit atunci, în 1888, monarhic, iar Nicolae Filipescu ºi-a expus cã Nicolae Filipescu ºi oamenii sãi „au adeseori ideile promonarhice. Totuºi, cutreerat satele judeþului dând bani pentru a uneori, a exprimat opinii contrare. Care era angaja voturile alegãtorilor rurali” ºi au cerut adevãrata sa poziþie? Cum se explicã aceste invalidarea mandatului acestuia, ceea ce nu contradicþii? Din informaþiile furnizate de au reuºit. La rândul sãu, Nicolae Filipescu autorul monografiei vom deduce cã Nicolae interpela guvernul liberal, în martie 1888, Filipescu nu respingea, nu era contra „asupra ingerinþelor sãvârºite de agenþii instituþiei monarhiei, ci a unuia dintre administraþiei din judeþul Brãila în alegerile reprezentanþii ei, respectiv contra administrative”. „Toate-s vechi ºi nouã-s principelui moºtenitor Ferdinand, care toate”, va conchide cititorul de azi. Numai fãcea curte amantei lui Filipescu. DNA-ul lipsea! Naþionalismul conservatorilor decurgea De-a lungul timpului Nicolae Filipescu din calitatea lor de mari proprietari funciari s-a remarcat prin „bãrbãþia cu care luptã bãºtinaºi. Cumulând în rândurile sale pentru întãrirea ideii conservatoare în boierimea bãºtinaºã (pãmâneanã), Partidul România”. Faptul i-a adus avansarea Conservator se considera singurul ºi treptatã în ierarhia Partidului Conservator, adevãratrul reprezentant al naþiunii române. de la membru în conducerea Clubului Con- Liberalii deºi îºi luaserã, în titulatura servator din Bucureºti (1898) la ºefia partidului, epitetul de „naþional”, erau partidului. Din 1888 a fost ales continuu socotiþi de conservatori, ºi de Nicolae în parlament ºi a exercitat funcþii adminis- Filipescu, urmaºi ai strãinilor naturalizaþi trative importante: primar al Bucureºtiului, 121 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 ministru al Agriculturii ºi Domeniilor de limita rãspândirea bolilor contagioase ºi douã ori, ministru de Rãzboi. infecþioase la oameni ºi animale; a dat o S-a remarcat ca bun administrator în mai eficientã folosire fondurilor Casei funcþia de primar al Bucureºtiului (9 Dotaþiunii oastei pentru susþinerea la studii februarie 1893 – 13 octombrie 1895). Unii a fiicelor de militari; a decis asigurarea din dintre partizanii sãi îl socoteau, la 1902, timp de pace a rezervelor materiale ºi drept cel mai bun primar întrucât „a vrut fondurilor destinate mobilizãrii; a luat sã facã din capitala þãrii un adevãrat centru mãsuri pentru menþinerea moralitãþii compus nu numai din funcþionãrime ci ºi cadrelor militare interzicându-le implicarea din industrie ºi comerþ”. În timpul în afaceri economice ºi în politicã; a aplicat primariatului sãu: a fost înfiinþatã ªcoala un program de intensificare ºi diversificare Comercialã de grad I; a fost construit a înzestrãrii armatei corespunzãtor Observatorul astronomic; a fost construitã vremurilor tulburi ce se anunþau în Europa hala Traian ºi mai multe antrepozite; s-a ºi Balcani. A avut în vedere mai ales dotarea construit gara Obor ºi mai multe bãi artileriei ºi aviaþiei; a hotãrât creºterea populare; a fost alcãtuit proiectul pentru numericã a armatei prin sporirea adâncirea Dâmboviþei în amonte de regimentelor active ºi a rezerviºtilor. Grozãveºti; s-a realizat anteproiectul pentru Nicolae Filipescu a iniþiat construirea canalul Bucureºti-Dunãre. Liceului Militar de la Mânãstirea Dealu dupã Cutuma medievalã impunea ca modelul ºcolilor similare din Anglia ºi boierimea (nobilimea) sã se consacre Germania, dat în folosinþã în octombrie carierei militare. De prin secolele XVII- 1912. Dupã ieºirea din funcþie, a devenit XVIII, în Occident, creºterea rolului director onorific al acestui liceu, iar între „legiºtilor” (juriºtilor) a determinat o parte el ºi ºcoalã a continuat sã existe o putenicã a nobilimii sã se orienteze cãtre cariere în legãturã. drept. În Þãrile Române acest proces, spe- Prima funcþie ministerialã a lui Nicolae cific modernizãrii, s-a petrecut în câteva Filipescu a fost la departamentul Agriculturii, decenii din sec. al XIX-lea ºi este sesizabil Industriilor, Comerþului ºi Domeniilor în ºi în familia Filipescu. Grigore Filipescu, guvernul PP Carp (iulie 1900-februarie tatãl lui Nicolae, a fãcut parte dintre 1901). S-a implicat atunci, mai mult în „primii ofiþeri nobili ai armatei române aspectele de ordin administrativ decât în cele înfiinþate de preºedintele –general Pavel de ordin legislativ ale funcþiei. A ajuns Kissellef în urma introducerii ministru al Agriculturii ºi Domeniilor ºi în Regulamentului Organic”. Expresie a guvernul Titu Maiorescu (octombrie 1912 modernismului, fiul, Nicolae Filipescu deºi – 31 decembrie 1913). Ajungând la aparþinea marii boierimi nu va urma conducerea acestui departament pentru a cariera militarã, ci va studia la Facultatea doua oarã, Nicolae Filipescu ºi-a folosit rapid de drept din Paris. Adaptându-se noilor experienþa nemaiavând nevoie de o perioadã concepþii sociale privind egalitatea de adaptare. cetãþenilor în faþa legii, în exercitarea Nicolae Filipescu a iniþiat adoptarea drepturilor ºi îndatoririlor cetãþeneºti, unor decrete ºi regulamente pentru Nicolae Filipescu va efectua serviciul exploatarea ºi utilizarea pãdurilor ºi pentru militar ca „soldat bacalaureat” la arma împãduriri. A întocmit planuri ºi devize cavalerie (1881). A obþinut gradul de pentru prelungirea aripei palatului brigadier (caporal) ºi apoi de Cotroceni. A fãcut lucrãrile pregãtitoare sublocotenent (1882). pentru recensãmântul general al populaþiei Avea gradul de locotenent (din 1892), din 19 decembrie 1912. Pentru încurajarea când a ajuns ministru de Rãzboi, în agriculturii naþionale ºi a industriei cu guvernul Carp (decembrie 1910-martie caracter agricol a pus în aplicare Legea 1912) ºi a fost avansat cãpitan, dupã ieºirea pentru înfiinþarea Societãþii Naþionale de din funcþie. Ce oameni politici demodaþi! Agriculturã ºi a Camerelor Agricole poate exclama cititorul actual, apropo de (adoptatã în 1897). A luat mãsuri pentru carierele militare de dup㠒89. Iar doritorii însãmânþarea cu lucernã a islazurilor pot continua comparaþiile, învãþând din comunale. lecþiile istoriei! Problema naþionalã a ocupat totdeauna În timpul ministeriatului la un loc însemnat în concepþia ºi acþiunile departamentul de Rãzboi, Nicolae Filipescu: politice ale lui Nicolae Filipescu. Începând a asigurat fondurile necesare construirii ºi din 1894, el a fost membru al Ligii pentru dotãrii Cercului Militar din Bucureºti; a unitatea culturalã a tuturor românilor, îmbunãtãþit legislaþia privind transporturile organizaþie ale cãrei acþiuni erau concepute militare pe calea feratã; a optimizat în sensul pregãtirii unitãþii naþionale. Prin serviciul sanitar militar pentru a preveni ºi presã ºi declaraþii parlamentare, Nicolae LITERE 122 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Filipescu impulsiona guvernul sã susþinã tuturor românilor, întruniri ºi agitaþii cauza românilor de peste munþi. „Decenii prounioniste în principalele oraºe ale þãrii, întregi, scrie I Gh Duca, n-a fost atragerea regelui Ferdinand ºi a reginei manifestaþie ardeleneascã fãrã Filipescu ºi Maria, coalizarea forþerlor proantantiste în n-a fost ardelean care sã treacã Carpaþii, Acþiunea Naþionalã (octombrie 1914) ºi fãrã sã gãseascã la el sfat frãþesc, Federaþia Unionistã (septembrie 1915). Sunt îmbãrbãtare moralã ºi ajutor de tot felul”. ani ºi evenimente în care Nicolae Filiperscu Momentul culminant al carierei politice era considerat, de fapt, conducãtorul a lui Nicolae Filipescu este legat de miºcãrii naþionale. manifestarea sa ca principala forþã Ca o recunoaºtere a rolului sãu, partea dinamizatoare a conºtiinþei româneºti proantantistã a Partidului Conservator s-a pentru susþinerea cauzei naþionale în anii despãrþit de partea progermanã ºi l-a ales neutralitãþii (1914-1916). pe Nicolae Filipescu drept preºedinte al Dacã iniþial Nicolae Filipescu aprecia cã noului partid (17 iunie 1915), care a „neutralitatea este o atitudine înþeleaptã”, dar fuzionat cu Partidul Conservator-Demo- „numai o fazã tranzacþionalã”, prelungirea crat al lui Take Ionescu, intensificând ei l-a determinat sã-ºi schimbe poziþia, cãci acþiunea comunã pentru intrarea în rãzboi. „a ne mulþumi numai cu ideea unei La 15 august 1916, România a intrat în neutralitãþi ar fi o crimã”. Pentru intrarea rãzboiul, care i-a adus înfãptuirea unitãþii României în rãzboi de partea Antantei, cu naþionale, în 1918. Decedat în octombrie obiectivul înfãptuirii unitãþii naþionale, 1916, Nicolae Filipescu nu a mai apucat Nicolae Filipescu a acþionat în forme ºi sã-ºi vadã împlinit Idealul. El a intrat ºi a modalitãþi variate: declaraþii de presã ºi rãmas în istorie ca unul dintre importanþii adunãri populare, schimbarea denumirii Ligii luptãtori pentru înfãptuirea Idealului Culturale în Liga pentru unitatea politicã a unitãþii naþionale.

(urmare de la pagina 119) medievale mai mari sau mai mici, în diferite documente de cancelarie europeanã ºi în Un miracol de dãinuire cronici de epocã. ªi, de bunã seamã, dacã etnicã (8) ei, românii de la nord de Dunãre n-ar fi fost trãitori pe acest teritoriu, pe drept cuvânt mã întreb cine ar fi putut popula Þin sã asigur cã nu am pretenþia sã fi aceste formaþiuni statale dacã pe acolo se adus lãmuriri savante originale asupra înstãpânise „vidul etnic”. subiectului tratat, au fãcut-o ºi o vor mai În Vatra lor ancestralã carpaticã, face cu acribie cercetãtorii dedicaþi ai istoriei dacoromânii/românii au continuat sã antice ºi medievale româneºti, ci am dorit trãiascã ºi sã reziste, ºi sã sufere, ºi sã doar atât, sã-mi exprim o pãrere de sincerã aducã pe lume copii, ºi sã lucreze pãmântul atitudine patriotic㠖 sper sã nu fiu pus la supravieþuirii lor, în „mileniul întunecat”. zid ºi executat cu salve de vituperatoare Este perioada de definitivare a procesului insatisfacþie pentru aceastã atitudine care, de formare a poporului român. ªi numai astãzi, pare desuet㠖, reiterez, într-un mo- cine este animat de rea credinþã nu va face ment al „golirii de conþinut”, de sorginte minimul efort de a ridica vãlul de pe unele rollerianã, a istoriei poporului român. mãrturii documentare, cãci sunt, ºi sã-i Aºadar, unde erau românii, mai ales descopere acolo pe românii sub diverse cei din geospaþiul carpato-danubian- etnonimen, factice sau întâmplãtoare nistrean-pontic, în aºa-zisul „mileniu (moesi, pannoni), ori în viziune armeanã întunecat”? Cred cã am reuºit sã ºi germano-slavã (balak, blachi, walh/ demonstrez: în nicio altã parte decât aici walachen, vlahi/valahi), dar ºicu trimitere în Vatra lor ancestralã. ªi dacã la nord de la obârºia lor (daco/geþi). Dunãre pânã în secolele IX-X nu avem ºtiri Nu mã îndoiesc cã încã mai persistã despre vreo organizare statalã a românilor, unele „pete albe”, cã cercetarea arheologicã acest hiat datorându-se, demonstrabil, nu ºi-a spus ultimul cuvânt, cã ar mai fi de frecventelor ºi distrugãtoarelor invazii rãscolit arhive, însã cu toate acestea, pe germanice ºi stepice, cât ºi stãpâniþii fond, problema „întunecatului mileniu” din bizantine – la sud de fluviu ei fiind cu istoria poporului român nu mai este o tainã certitudine întemeietori ai celui de al doilea indescifrabilã. Românii n-au pierit decât în þarat româno-bulgar (1187-1363), cei mai mintea întunecatã a unor neprieteni. Dar importanþi þari fiind valahii Asan ºi Petru, oricât ar încerca sã mistifice adevãrul Ioniþã Caleian, Ioan Asan II –, de acum, istoric el nu poate fi ucis. încolo ei vor fi deja amintiþi, ºi cei din De-a lungul a o mie de ani, indubitabil, Transilvania, ºi din Muntenia/Oltenia, ºi din în Vatra lor ancestralã, românii erau acolo. Moldova, ca fiind fãuritori de statalitãþi În fiinþã. 123 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

DEUS ABSCONDITUS

S-a spus adesea despre români cã sunt ei fiind Saturn/Cronos sau cum îi spunem niºte „Mitici” neserioºi, gata de bârfã ori noi astãzi, Moº Crãciun, ºi el blând, trãdare, uneori cam beþivi, un fel de lichele civilizator, aducãtor de daruri. – secãturi, ce-i drept, inteligenþi ºi Darul (dãruit de Ra), este atât de surprinzãtor de înclinaþi cãtre umorul de rãspândit la români, încât, dupã multe mii calitate. de ani, avea sã genereze corupþia: – Fie, Mai degrabã pacifiºti, conflictele lor facem târgul, dar sã vedem ce-mi au rãdãcini imaginare ºi, prin urmare, sunt „dãruieºti”! nesângeroase, puse însã în scenã cu o mare Deºi Zeu total, Mithra îºi gãsi locul risipã de fumigene ºi de mistificãri. ocupat de Dragon/Dan (D-ai lui An) „Adevãrul” lor este învãluit, cu acelaºi cu Hyperion/Ion ºi se lupta cu el. abilitate, în tot felul de manipulãri perfect Câºtigã lupta ºi ocupa sanctuarul principal regizate. de la Sarmisegetuza cu ale sale ºase altare, „– Al dracului Domn Miticã!” – acesta fiind de fapt marele calendar solaro exclamã, în chip genial, un erou al lui – lunar al geþilor. Pânã la urmã, înfrãþiþi în Caragiale, ºi asta fiindcã Mitica e un Domn. luptã, geþii ºi thracii îºi luarã numele de Acesta sã fie românul? ªi da, ºi nu. daci, de la zeul rãzboiului, Mars Geticus, Adevãrul e cã poporul român a avut zis ºi Ducele. ºi are încã douã componente etnice, hãt, Deºi se bãtuse cu Hyperion, îl dinainte de Potop: Geþii, din strãvechea înfrânsese „ºi-i luase cununã de raze”, iar rasa Palechton, oameni aºezaþi, pioºi, pentru thraci el era însuºi Ra, Zeul iubitori de justiþie ºi dreptate, adoratori ai totalitãþii, Mithra trebui sã accepte, cu cinstei deci, care dintotdeauna s-a gãsit amãrãciune, cã pentru geþi tot Hyperion/ cam rar în lume, iubitori de sfinþi, într-un Ion rãmãsese Marele Zeu. cuvânt oamenii lui Dumnezeu, El se vãzu, prin urmare, pretutindeni milostivi, calzi sufleteºte, harnici, concurat de zeii geþi. inventivi, duioºi, împãtimiþi de naturã, Ca zeu al focului, de exemplu, se artiºti, cântãreþi, poeþi, filozofi, închinãtori înfrunta cu Hestia ºi, în plus, fu Ia stele, cultivatori de secrete, mistere, confundat cu Prometheu, personalitate farmece etc. prin excelenþã getã, martirul ºtiinþei ºi al Geþii sunt iuþi, neliniºtiþi, dinamici; cugetãrilor adânci, pedepsit pentru cã seamãnã, într-o oarecare mãsurã, cu una furase zeilor focul. De fapt, el furase dintre primele lor invenþii, care le poartã ºi numai tehnica folositã de preoþi pentru numele: sãgeata. a-l aprinde, de aceea, datoritã lui, astãzi, A doua componentã, cea indo- orice copil de dac se poate sluji de” europeanã (începând din 2.500 î.Hr.) sunt tehnica lui Prometheu”. El învãþa de thracii: înalþi, blonzi, cu ochii albaºtri. Ei timpuriu sã aleagã din grãmada de pietre sunt cei care l-au adus pe Mithra pe aceste cremenea, care, lovitã cu o altã piatrã, meleaguri. produce scântei. Thracul este reflexiv, bun meºteºugar, Mithra este concurat ºi ca zeu liniºtit, calm, lent: sta strâmb, ca sã cugete naturist de o zeitate femininã obscurã, drept. Siva-Vasilcuþa sau Domnica, ce-i preia Dacã geþii trãiau în matriarhat ºi erau pânã ºi numele, devenind Dumitriþa închinãtori la Terra Mater, thracii erau sau Demeter, la romani Ceres, iar la adoratori ai Tãtânelui, cel mai iubit dintre români Drãgaica.

LITERE 124 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Tot Dumitriþa deþine, de la el, ºi funcþia spune ºi Petre. Ca zeu suprem, el pãzeºte de Stãpânã a animalelor devenind apoi Poarta Cerului ºi deþine Cheia raiului. Sfânta Duminica din basme. În folclorul românesc, Dumnezeu nu Aºa a ajuns marele zeu sã-ºi împartã cutreiera niciodatã singur pãmântul, ci este cu localnicii mai toate atributele. De pildã, mereu însoþit de Sfântul Petre. Odinioarã uciderea cu mãciuca a spiritelor rele totuºi, locul acestuia mai era ocupat de precum ºi a necredincioºilor, realizarea Mercur/Hermes Trismegistul sau Sarmis, contactelor stabile precum ºi judecãþile cum îi spunea Eminescu. supreme ale sufletelor, le lasã în grijã unor Dumnezeul din piatrã este mai greu zei dominatori ºi mari monarhi ca Uranos, de gãsit chiar ºi de cãtre sfinþii mai mici, Cronos sau Zeus. dar ºi de unii credincioºi. Situaþia este ªi-a pãstrat pentru sine doar atributele de perfect zugrãvita în folclor: „O ceatã de a toate vãzãtor ºi a toate ºtiutor, deoarece avea sfinþi mãrunþi,/ Lerului Doamne, Domn 1.000 de urechi ºi 10.000 de ochi. Iatã de ce din ceriu,/ Întreba de Dumnezeu./ românul este atât de încrezãtor cã lui Întrebarã, nu-l aflarã,/ Dar Ilie bine-l Dumnezeu nimic nu-i scapã: Vede Dumnezeu! ºtie.../ ªi-mi grãirã ºi mi-l spuse.../ Vedeþi Mithra mai trecu printr-o mare voi cea stanã de piatrã?/ De departe sã- confruntare cu Ionu Sânt Ionu, o epifanie mi cãdeþi,/ De-aproape sã vã rugaþi/ a lui Hyperion sau a Dragonului, în marele Peatra-n patru s-o faceþi,/ Dumnezeu de eveniment al anului, regenerarea acolo naºte,/ Dac-o naºte-l veþi cunoaºte,/ timpului universal. În aripioare sã-l luaþi,/ Sus mai sus sã-l Pânã ºi în miturile indiene se ºtia cã ridicaþi,/ Sus mai sus la lighion (lighean, Mithra se va bate cu Dragonul ºi cã caduceu n.n.)/ C-acolo-i Sfântu Ion...” rezultatul luptei va rãmâne indecis. Cu toate Dar Sfântul Ion/Apollo/Zalmoxe/Iisus acestea zeul era destul de conºtient de a fost întotdeauna jertfit; i s-a tãiat capul marea lui forþa. sau a fost rãstignit/sacrificat. Sfântul Ion rãmase stãpân pe creaþie Mithra/Petre a scãpat de aceste ºi pe revelaþie pe când Ra deveni „agresiuni religioase” înstãpânindu-se tot executantul înnoirii eschatologice (învierea mai mult în lumea contemporanã. El era, în morþilor ºi întoarcerea strãmoºilor pe vechime, protectorul corãbierilor care se pãmânt, vezi sãrbãtoarea moºilor) Mai înfruntau cu „cataractele lui Hercule” de la toþi bãtrânii gãeºteni credeau în reîncarnare Portile-de-Fier, de aceea i s-a consacrat un ºi aºteptau ca Dumnezeu Ra sã-i munte simulacru în aceastã zonã. „rânduiasc㔠la o nouã viaþã. Zalmoxienii din Asia Micã pierirã Cu toatã popularitatea sa în rândul pentru libertate ºi azi nu mai poate fi vãzut thracilor, vizibilã dupã frecvenþa numelor decât trupul osificat al sarcofagelor lor de de Dumitru ºi Dumitra, precum ºi dupã piatrã în cel mai cutremurãtor monument sãrbãtorirea sa de Sfântul Dumitru/Sân al dispariþiei unui neam, cel phrygian, de Medru de la 26 octombrie, datã când se ionieni/Ioni. închid munþii sub zãpezi, Mithra deveni un Prin indo-europenii latini, Petre se zeu ascuns, misterios, greu de abordat, retrase în Italia, unde Michelangelo, în sau, dupã cum îl numea Mircea Eliade, un Renaºtere, l-a ridicat la rang de biserica „Deus absconditus”. supremã: San Pietro, unde este astãzi Dar unde se ascundea zeul? Acest loc instalat ºi Papa, reprezentantul supremului este cât se poate de firesc: zeul se ascundea Tatane. într-o piatrã megaliticã celebrã, cum ar fi Ce-i drept, în interiorul bisericii, se Coloana lui Atlas sau Stâlpul lumii (vezi afla simbolul jertfei regeneratoare, Pietá: Brâncuºi), cea care leagã pãmântul de cer. Maria Ioniana, ce-ºi þine în braþe fiul ucis, Mithra iese deci la lumina dintr-un stâlp Iisus. Iatã cã cei doi zei, epifanii ale de piatrã, pe care vede un ºarpe încolãcit Totului, sunt tot împreuna, cãci, deºi (Dragonul), cãci ºarpele precede creaþia. Mithra a ieºit din nou învingãtor, el tot O mare parte din puterea zeului Mithra mai are un ºarpe-n sân. se datoreazã acestei naºteri din piatrã: Dar românul, ne întrebãm iar de atâtea „Fãrã mamã, fãrã tatã, /Parc-aº fi nãscut milenii, este „Ionul” cel etern sacrificat, din piatrã.” În Asia, de altfel, mitul naºterii rãstignit întru renaºtere sau Mitica/ din piatrã este un mit foarte rãspândit. Mithra/Petre, europeanul? În credinþele românilor, Ra este zeul ªi una ºi alta, când una, când alta?! pietrelor sacre megalitice, de aceea i se mai Oricum, aceasta-i întrebarea! 125 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 CLIO Eugen Fruchter

OPERA LUI OVIDIU ªI SPIRITUALITATEA GETICÃ*

Particularitãþile spirituale ale daco-geþilor mai puþin, duºmanul în numãr mare vine în au atras atenþia multor autori antici ºi bizantini. zbor ca o pasãre (...) Deseori, mãcar cã sunt Printre aceºtia, poetul Ovidiu ocupã un loc porþile închise, culegem de pe strãzi, aparte. Exilul sãu tomitan i-a prilejuit dinãuntrul cetãþii, sãgeþi otrãvite, venite pe cunoaºterea nemijlocitã a mediului dobrogean deasupra. Aºadar, rar vezi pe cineva care în cei aproape zece ani petrecuþi aici. îndrãzneºte sã cultive þarina ºi acesta, Fãcând abstracþie de inerentul nefericitul, cu o mânã arã, cu cealaltã þine arma. subiectivism al autorului relegat la Tomis, ca Pãstorul cântã (...) þinând coiful pe cap (geþii ºi de mijloacele artistice folosite în redarea din cetate sunt de asemenea luptãtori – n.t.), realitãþilor cu care a venit în contact, iar fricoasele oi se tem (aici) de rãzboaie, nu cercetãtorii au reþinut cu temei informaþiile de lup. De abia suntem apãraþi de întãritura valoroase despre „locurile de aici, obiceiurile fãcutã (TV, 10, 17-19; 21-27). oamenilor, limba ºi felul lor de viaþ㔠(Tristia, Iar în scrisoarea cãtre August explicã: III, 8, 37); „ce populaþie se aflã în þinutul „Sufãr îngrozitor, aruncat fiind în mijlocul unor tomitan ºi ce obiceiuri au oamenii printre care duºmani (...). Iazigii (cizigii – n.n.), colhii, locuieºte” (Tristia, V, 7, 9-10), cuprinse în gloata meterilor (sarmaþii metanastae, poate operele sale din exil – „Tristia” ºi „Epistulae secerãtori sau caucazieni – n.n.) ºi geþii cu ex Ponto” ºi confirmate de alte izvoare literare, greu pot fi opriþi de apele Dunãrii” (T, II, 1, epigrafice sau arheologice. 187); 191-192). Formaþia sa alexandrinã explicã nu numai Ideile sunt reluate în elegia „Iarna la predispoziþia spre patetismul romantic ºi Tomis”: „Istrul care ne desparte ne apãrã de exotism, ci ºi acuitatea observaþiilor sale, ei (de bessi ºi de geþii transdanubieni – n.n.): caracterizate prin precizie ºi minuþie, preferinþa Când curge, respinge cu apa lui nãvalã pentru detalii A. Ethos autohton. O primã acelora” (T, III, 10, 7-8): Duºmanii barbari grupã de ºtiri transmise de poet se referã la nãvãlesc pe caii lor iuþi; duºmanii sunt cãlãreþi profilul etic al locuitorilor, fie ei geþi – populaþia destoinici, trag bine cu sãgeata (...). Unii sunt de bazã a Sciþiei Minore (arcaºi cãlãri, cum îl duºi ca prizonieri cu mâinile legate la spate ºi prezentase Tucidide, dar ºi masa agricultorilor zadarnic mai privesc înapoi la þarinile ºi casele sedentari, ca ºi în vremea lui Herodot, care lor. Alþii cad, nenorociþii, strãpunºi de sãgeþi foloseau infanteria, ca ºi dacii montani, traci cu cârlig la vârf, cãci ºi fierul zburãtor e uns (odrisi, bessi, coralli), scito-sarmaþi (inclusiv cu otravã (...). Chiar când e pace, lumea iazygi, colchi, metanaºti), bastarni (5, II, 198) tremurã de groaza rãzboiului ºi nimeni nu mai sau coloniºti greci. brãzdeazã pãmântul, cu mâna pe plug. Aici, Geþii ºi alogenii (aliae gentes – P, I, 2, 81) fie cã îl vezi, fie cã nu-l vezi, tot te temi de au ca trãsãturã dominantã a caracterului lor duºman. Þarina pãrãsitã ºi nelucratã ajunge spiritual rãzboinic (belligeres gentes), idee pârloagã.” (T, III, 10, 54-55); 61-64; 67-70). asupra cãreia poetul revine adesea în diferite Descrierea invaziilor geþilor nord- formulãri din „Tristia”: „Rãzboaiele sunt dunãreni, bastarnilor ºi sarmaþilor cuprinde veºnice aici” (T, 11, 32); „În jur ne ameninþã ºi referiri la gândirea militarã, strategia de cu rãzboaie pline de cruzimi nenumãrate luptã a acestora. neamuri” (T, 10, 15); „în afara cetãþii, nimic Ele vãdesc, totodatã, simpatia poetului nu-i sigur: colina însãºi e apãratã de întãrituri pentru populaþia ruralã bãºtinaºã, al cãrei trai slabe ºi de aºezarea locului. Când te aºtepþi nesigur ºi în pericol continuu este descris patetic: „omorul, mãcelurile ºi rãzboaiele sunt * Fragment dintr-un viitor volum în pregãtire la veºnice aici” (T, I, 11, 32); „Regiunea aceasta Editura Bibliotheca. LITERE 126 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni a intrat foarte de curând sub jurisdicþia arcuri scitice” (P, I, 1, 79); „Trãiesc în mijlocul ausonicã (roman㠖 n.n.) ºi cu greu se menþine duºmanilor ºi al primejdiilor, ca ºi cum mi-ar fi la marginea împãrãþiei tale. De aceea, te rog, fost rãpitã ºi liniºtea, odatã cu patria. Ca rana sã te implor, trimite-mã într-un loc mai sigur, sã fie mai groaznicã, spre a pricinui moartea pe nu-mi fie rãpitã ºi liniºtea odatã cu patria, sã douã cãi, cei de aici ung vârfurile cu venin de nu mã tem de neamurile pe care abia le poate viperã. Cãlare pe cal ºi cu astfel de arme, ei dau opri Istrul, sã nu fiu luat prizonier de cãtre târcoale zidurilor, între care domneºte groaza, duºman” (T, II, 1, 199-204); „Toate locurile ca lupii în jurul ocoalelor unde sunt închise oile. sunt pline de o teamã neliniºtitoare. Ca cerbul Arcul lor întins cu o vânã de cal nu trage numai fugar, când e prins în munþi, aºa ºi eu mã o singurã datã, ci este totdeauna încordat. îngrozesc, înconjurat din toate pãrþile de Sãgeþile se înfig în acoperiºurile caselor, formând populaþii rãzboinice, duºmani care aproape parcã o palisadã, iar poarta solidã cu greu ne cã stau în coasta mea” (T, III, 11, 10-14): „Nici mai poate apãra de armele din depãrtare (...). Pe n-am un loc potrivit unde sã mã retrag. Paznicii mine, în luptã cu frigul, cu sãgeþile ºi cu soarta, de la zid ºi poarta închisã depãrteazã pe mã chinuieºte acum aici a patra iarn㔠(P, I, 2, duºmãnoºii geþi” (T, III, 14, 38; 41-42); „Nici 15-24; 27-28); „Mã îngrozesc visurile care mi- dupã ce am sosit, necazurile date de soartã n-au aratã întâmplãri reale, iar simþurile mele stau de fost mai mici. ªi aici, destinul mi-a urmãrit veghe spre a mã chinui. Mi se pare cã mã feresc cãrãrile!! (...) Cât e de nenorocit sã trãiascã de sãgeþile sarmatice sau îmi întind mâinile spre între bessi ºi geþi acela al cãrui nume a fost a fi legate în cãtuºele aspre, ca prizonier de mereu pe buzele poporului. Cât de nenorocit rãzboi” (Ibidem, 45-48); „Lui (Împãratului – n.n.) lucru este ca viaþa sã i-o apere poarta ºi zidul nu-i place sã fie prins de duºman vreun roman cetãþii, iar siguranþa sã-i fie cu greu pãzitã de ºi cu atât mai puþin eu cãruia el mi-a dãruit viaþa forþele locale. În tinereþe am fugit de asprele (...). Deci n-are nevoie de geþi pentru împlinirea lupte ostãºeºti; ºi doar pentru joc am pus destinului meu” (Ibidem, 91-92; 94); „În exil sã- mâna pe arme. Acum, la bãtrâneþe, þin la ºold mi fie la adãpost din partea duºmanului viaþa sabia, în stânga scutul ºi-mi ascund sub (...) nu sã mi-o smulgã cu sabia getul cel hidos” cascã pãrul cãrunt, cãci îndatã ce-a dat (Ibidem, 106-108); „Acolo e duºmanul de care semnalul de alarmã, paznicul din locul de trebuie sã te temi ºi din dreapta ºi din stânga; strajã, repede pun mâna tremurãtoare pe armã. din amândouã pãrþile ne îngrozeºte teama de Duºmanul crunt, care are arcuri ºi sãgeþi unse vecini; dintr-o parte poþi sã simþi suliþele cu otravã, dã târcoale zidurilor pe calul în bistoniene (traco-getice – n.n.), din cealaltã spume; întocmai cum lupul hrãpãreþ ia ºi lãncile sarmatice zvârlite cu mâna” (P, I, 3, 57- târãºte peste semãnãturi ºi prin pãduri vreo 60); „Sau, uitând de obiceiurile din patria mea, oaie care nu s-a adãpostit în þarc, aºa face sã învãþ, a trage cu arcurile sarmatice ºi sã mã barbarul duºman, dacã prinde pe cineva pe las atras de meºteºugul de aici?” (P, I, 5, 49-50). câmp, care nu s-a refugiat încã în dosul Cu exagerare conºtientã, câteodatã ºi din porþilor, aceluia i se aruncã laþul de gât ºi e motive stilistice sau prozodice, poetul scrie: dus rob sau piere de suliþã înveninatã. Aici „Este destul cã trãiesc eu într-un loc îngheþat stau eu, locuitor de curând al acestui loc ºi între sãgeþile scitice, dacã trebuie sã zbuciumat” (T, IV, 1, 61-62; 67-85). socotesc viaþa un soi de moarte. Sã mã ucidã Sau în cartea a cincea avem acelaºi refren doar pe mine, fie pãmântul cu rãzboiul, fie al „Tristelor”: „Mã aflu pe un pãmânt barbar clima cu frigul; sã nãpãdeascã asupra mea la capãtul lumii noastre mari, un loc care este geþii cei cruzi cu armele, iar furtunile cu înconjurat de duºmani cruzi” (T, V, 2, 31-32); grindina. Doar eu sã vieþuiesc într-o regiune pentru ca Ovidiu sã continue cu o ºtire despre (...) care din nicio parte sã nu aibã liniºte de existenþa ºi a unor perioade relativ paºnice, duºmani” (P, I, 7, 9-12; 14). pe un ton disjunctiv: „E totuºi ºi liniºte din Sau în „Epistola cãtre Severus” apar când în când, dar niciodatã nu existã siguranþa aceleaºi constatãri: „Trãim lipsiþi de pace, în ei. Aºa sunt locurile acestea: sau îndurã mijlocul armelor, cãci getul cel cu tolbã rãzboiul sau se tem de el” (Ibidem, 71-72). stârneºte necontenit rãzboaie grele (...). Aflã Iar în alt loc din aceeaºi carte de elegii cã poeziile pe care le citeºti le-am scris încins scrie: „Acum mã aflu departe de patrie ºi aud de luptã (...) neîmblânzitul (ferus)get, dupã ce în jurul meu zãngãnind armele getice, dupã a nimicit pe odrisi într-un rãzboi la care aceºtia ce am îndurat multe, pe uscat ºi pe mare” (T, nu se aºteptau, a cucerit-o (cetatea Aegisos – V, 3, 11-12). n.n.) ºi a ridicat armele împotriva regelui (Cotys Ideile reapar amplu ºi în „Epistulae ex – n.n.)” (P, I, 8, 5-6; 10; 15-16); „Dar cum sã Ponto”, unde întâlnim, presãrate în versuri, ºi poþi (face agricultur㠖 n.n.), când între mine ºi alte idei tactice de luptã ale „barbarilor”: „Poate duºman este o distanþã atât de micã, un zid ºi voi fi mutat într-o lume în care nu se gãsesc o poartã închisã?” (Ibidem, 61-62). 127 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Dintr-o altã scrisoare aflãm: „Voi slãvi în geþilor (...). Centurionul de al doilea rang lupta poeziile mele ºi acest triumf, dacã voi ca ºi cel dintâi, iar soldatul primea ºi pricinuia supravieþui nenorocirilor; dacã nu voi înroºi multe rãni” (P, IV, 7, 25-28; 49-50); „Cetatea mai întâi cu sângele meu sãgeþile scitice ºi un Troesmis, care fusese luatã (de geþi – n.n.) get sãlbatic nu-mi va tãia capul cu sabia” (P, (...). Cere-i sã-þi spunã cât sunt de îngrozit de II, 1, 63-66). Cel puþin acest citat ne aratã cã vecinul duºman; sã-þi spunã el (Flaccus – n.n.) denumirea provinciei Scythia Minor era dacã sãgeþile lor uºoare nu sunt unse cu otravã convenþionalã, ea putându-se numi, mai de ºarpe sau dacã aici nu se sãvârºesc crude degrabã, Getia Minor, dupã populaþia jertfe omeneºti” (P, IV, 9, 79-80; 82-84). majoritarã. Observãm cã, deºi roman, Ovidiu La motivul plângerilor umilitoare foloseºte numai etnonimul „get” ºi nu pe cel continuã, dezvãluindu-ne mai departe de „dac”, influenþat probabil ºi de grecii din psihologia rãzboinicã a locuitorilor: „Deºi cetate. La fel: „Roagã-l sã nu îngãduie sã fiu rãtãcesc mai liber în þinutul din dreapta, nu o pradã uºoarã a geþilor” (P, II, 2, 67). lasã totuºi nici þãrmul acesta în siguranþã (...). În cadrul unei scrisori pline de versuri Aici sãgeþile sunt unse cu otravã (...). Cei ce perechi, în care demonstraþia retoricã se bazeazã vin de aici ne spun cã voi cu greu puteþi crede pe o logicã profundã ºi pe fraze concesive, el acestea; ce nenorocit este deci cel ce suportã invocã: „Nu este în toatã lumea un neam mai necazuri atât de aspre, încât sunt de sãlbatic (...). Laurul tãu, o, Cezar, asigurã pacea necrezut!” (P, IV, 10, 29-31); 35-36); „Ci mai unor exilaþi, dar þinutul pontic stã sub ameninþarea curând ar putea sã lipseascã acestui pãmânt duºmanilor, care sunt foarte aproape. Este plãcut rãzboiul ºi frigul, aceste douã/neajunsuri – sã-þi petreci timpul cu agricultura, dar aici n.t./ pe care le are Pontul cel nesuferit” (P, IV, duºmanul barbar nu-þi îngãduie sã lucrezi 12, 33-34); „Ogorul cultivat urãºte mai puþin pãmântul” (P, II, 7, 31; 67-70). buruienile ºi rândunica frigul, decât urãºte Ori în alte cãrþi din „Pontice” Naso locurile acestea (...). Mã plâng de frigul consemneazã interogativ: „Mare (...) ºi tu, de aici, de nãvãlirile de care trebuie sã mã tem pãmânt, care nu duci lipsã nici de duºmani cã pot veni din orice parte; mã plâng, fiindcã cruzi, nici de zãpadã, veni-va oare timpul când zidul de apãrare este izbit de duºman (...). eu, Naso, sã vã pãrãsesc, primind porunca sã Numai sã fi fãcut zeii aºa ca sã poatã avea ºi locuiesc departe de aici, într-un loc mai puþin tomitanii nãdejde într-o pace netulburat㔠(P, duºmãnos? Sau va trebui sã trãiesc mereu în IV, 14, 13-14; 27-28; 61-62). aceastã lume barbarã? (...). În bunã înþelegere În afara textelor alese (supra), în numeroase ºi pace cu tine, pãmânt pontic, dacã tu ai alte locuri revin sintagme ca: „sufãr îngrozitor, vreodatã pace, cãci pe tine duºmanul vecin aruncat fiind (...)” sau altele asemãnãtoare. te calcã neîncetat cu calul lui iute (...). Adaugã Toate aceste lamentãri vor impresiona teama ºi faptul cã zidul e izbit de duºman ºi totuºi Roma cãci, la scurtã vreme dupã sãgeata lui e umedã, unsã cu otravã moartea sa, apar chiar versuri ale poetului aducãtoare de moarte” (P, III, 1, 1-5; 7-8; 25- Statius (c.40-45 – 96 e.n.), în care tristeþea sa 26); Din nou se repetã: „ªi aici ai venit, unde este luatã drept termen de comparaþie (P. niciodatã nu-i pace” (P, III, 3, 25); „Iar eu sã Papinius Statius, Silvae, I, 2, 254). pier strãpuns de un arc getic” (P, III, 5, 45); Faptul cã geþii „se închinã lui Marte” nu „Eu nu fac altceva decât sã mã rog pentru un este o simplã metonimie, ei având în pantheon loc mai prielnic ºi sã mã plâng de mulþimea ºi un zeu al rãzboiului. duºmanilor care mã înconjoar㔠(P, III, 9, 3- Ovidiu creeazã cuvântul „Marticola” – 4); „Te vei teme sã nu fi lovit de arcul unui cu sensul: „care îl cultivã pe Marte”, „adorator get” (P, IV, 3, 52); „Tu însuþi vezi cum al lui Marte”. sãlbaticul (ferox, bubulens) cãruþaº iazig Credem cã ºi versurile urmãtoare au mânã carele încãrcate prin mijlocul apelor acelaºi sens: „Mã îngrozeºte faptul cã sunt Istrului. Vezi otrava care este trimisã pe fierul ameninþat din toate pãrþile de Marte, care se încovoiat ºi cã arma are douã posibilitãþi sã aflã foarte aproape de mine, iar zidul lor nepãzit te omoare” (P, IV, 7, 9-12; v.et. 13-14). de nimeni mic cu greu mã poate apãra de Despre luptele din anii 12 ºi 15 e.n. pentru duºmani” (Tristia, V, 2, 68-70): „Între ei Aegisos ºi Troesmis relateazã din nou, mai (sarmaþi ºi geþi – n.n.) nu-i nici unul care sã pe larg ca în cartea I a „Ponticelor” (v. supra nu poarte tolbã, arc ºi sãgeþi îngãlbenite de P, I, 8, 15-16): „Un duºman sãlbatic o cucerise veninul viperei. Au glas aspru, chip sãlbatic (cetatea Aegisos – n.n.) de la regele Sitonilor (trux vultus) ºi sunt cea mai adevãratã (de fapt, Cotys, al odrisilor – n.n.) ºi, întruchipare a lui Marte. Pãrul ºi barba lor n-au învingãtor, stãpânise bogãþiile cucerite, pânã fost tunse niciodatã. Mâna lor dreaptã e ce Vitellius, aducând trupe pe apa fluviului, totdeauna gata sã înfigã cuþitul, pe care îl are dupã ce le-a debarcat, a purtat rãzboi contra legat la ºold orice barbar” ( ., V, 7, 15-20). LITERE 128 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LA PORÞILE EUROPEI Manole Neagoe

ISTORICII ROMÂNI ªI LUMEA COMUNISTÃ*

28 octombrie 1981. Moare mama Costicã îi poartã pe traci pe unde n-au visat Cornelia, mama lui Drãgan. O cheamã sã treacã niciodatã. Catlonezul Nicolau este Cornelia ca pe mama Grachilor ºi a avut de acord, dar tarteºii (tartesos) se pare cã tot trei bãieþi ca cea din antichitate, mama n-au venit din altã parte aºa cum o aratã Grachilor! Mã duc la Lugoj. Lume multã. arheologia! Vin ºi cei mai apropiaþi colaboratori ai lui 19 noiembrie 1981. Drãgan mã pune nea Costicã. Petrecere, nu glumã, ca la sã þin ºi eu o comunicare. Scriu douã orice înmormântare. Pãstrãm ceva din pagini ºi cu ele încerc sã înfrunt furtuna spiritul dacic, moartea nu ne înspãimântã. tracologicã. Participã la simpozion ºi La masã, un lugojean de lângã mine îi italianul Mastrelli, un lingvist de seamã, explicã unei babe cã Drãgan are o fabricã care mã pune în evidenþã. Zice, scaun vine ºi acum este în „benzie”. de la scamnum, dar la noi a dat scaun, 30 octombrie 1981. Mi se spune cã scãunel, scãunaº, ºi nu s-a pãstrat forma paºaportul este gata. Dar nu se ºtie când scamn ca la pumn. Eu trãsesem cu urechea mi se dã. În tren, când veneam spre la soþie care gãsise în Banat forma de Bucureºti, o þãrancã din Mehedinþi ne acamn. ªi uite aºa devenii ºi eu o micã povesteºte cã la ei au rãmas multe ogoare vedetã limbisticã, pe care Mastrelli o citeazã nelucrate, iar unii dintre mehedinþeni s-au la discuþii. dus, în Romanaþi, unde au cultivat lubeniþe. Seara masã la vila Drãgan cu chelneri Au plãtit colectivei 10000 de lei ºi au scos aduºi de la un mare restaurant. Pânã la 70000. Agriculturã itinerantã, de parcã am masã, îl duc pe Rosetti la încheierea fi în neolitic. Iar acum, la final de secol discuþiilor la simpozion. Dormise bine. Era XX, aflãm ce se ºtia de când s-a domesticit vesel. I-a telefonat lui Mihnea Gheorghiu calul, cã este un animal folositor. care i-a spus cã la Bucureºti este foarte Descoperim, descoperim! frig, iar aici stãm în hainã. ªi e cam foame Reuºesc sã scot paºaportul, ºi-mi iau prin scumpa noastrã capitalã, ºi râde Mon vizele, iar în 14 noiembrie zburãm spre cher, pentru cã aici a mâncat foarte bine. Madrid, cu o oprire la Zurich. La E de pãrere cã Drãgan e un om admirabil. simpozionul de tracologie organizat de „Banii, dragã, fac totul. Dar sã ºtii ºi ce sã Drãgan la Palma de Mallorca, merg ºi faci cu ei. Unii mãnâncã, beau, f ºi atât. câteva mãrimi Al. Rosetti, ªtefan Pascu, Omul ãsta face culturã. Este foarte impor- Emil Condurachi, Bulgãr, doamna lui tant ce face ºi este un mare merit al lui”. Mihnea Gheorghiu, Vulcãnescu. Pornesc cu academicianul pe un drum La Madrid ne aºteaptã domnul Rãuþã mai uºor de urcat spre vilã. E spre scãpãtat, care le dã biletele de avion pentru Palma. o cãldurã plãcutã ºi Rosetti mã întreabã: Aº vrea sã rãmân douã zile la Madrid, ºi, „Dragã, dumneata ce crezi, Învãþãturile lui generos, dl. Rãuþã este de acord. Iar în Neagoe sunt opera domnitorului sau a unui Prado. Trãiascã tracii ºi cel mai mare grec, aºa cum zic unii?” tracolog, nea Costicã! În 16 noiembrie, Eu: Domnule profesor, este posibil ca ajung ºi eu la Palma, oleandri ºi alte buruieni pe parcursul unor sute de ani, sã se nascã sunt înfloriþi, cald numai de hainã. Pe searã un fiu de mare boier, cãruia sã-i placã ºi are loc deschiderea simpozionului. Nea lui cartea. Sã-l aibã ca profesor pe fostul patriarh al Constantinopolului, pe grecul * Din volumul Suferinþele ºi izbânzile unui Nifon! istoriograf, în pregãtire la Editura Bibliotheca. 129 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 La masa aºternutã în holul vilei lui 15 decembrie 1981. Ne mutãm în Drãgan se servesc bunãtãþi alese, homari, hotelul de pe malul mãrii unde nea Costicã creveþi, scoici. Rosetti cere de douã ori are un apartament cu douã camere. Noroc supliment, dupã care, copãcel, copãcel, se cu milionarul. Cu uneltele potrivite a venit ºi duce ºi mai ia douã farfurii cu pescãrie. În ne-a rezolvat problema luminii. E puþin trist. spatele mesei mele se aflau Condurachi ºi Mi-a înmânat un manuscris de 150 de Filip. Acesta, fãrã intenþia de a se referi la pagini. Le scrisese el. Am citit ºi m-am cineva, spune cã sunt unii care scriu mult, crucit. Eram în dilemã, sã fiu sincer ºi sã alþii mai puþin, aºa cum este Rosetti, care corectez cinstit sau sã mã fac cã nu vãd scrie chiar dacã din ce în ce mai puþin. Îl toate greºelile? Dacã dã altuia sã citeascã aud pe Condurachi vociferând ºi printre ºi-l face praf, vinovatul voi fi eu. Corectez altele: „Când vãd hârtia albã în faþa ochilor, cum se cuvine ºi din 150 de pagini bate fac alergie! Filip la maºinã 50! Este foarte supãrat, 20 noiembrie 1981. Excursie la Porto i-am stricat softul (stilul). Trist, bosumflat Cristo. Din cauza enervãrii din ajun, lui ca un copil cãruia i s-au luat jucãriile. Condurachi i se face rãu. Cobor ºi-i Degeaba încerc eu sã dreg busuiocul ºi cumpãr ceva de la o farmacie din Manacor. sã-i spun cã, în istorie, nu stilul conteazã, Localitate cunoscutã, pentru cã aici se ci relatarea corectã. Filip va fi de partea fabricã perle de majolica. La Porto Cristo lui, dar norocul meu este pãrerea doamnei vizitãm Cueva del Drach, (Peºtera Drãgan. A fost Filip la el, nea Costicã s-a Dracului) în faþa cãreia Drãgan a înãlþat plâns, dar Tereza l-a luat la rost ºi i-a spus un bust savantului român Emil Racoviþã. sã ne dea pace. Îmi poartã picã, ºi mã În peºterã, pe o laturã, este o pantã pe care înþeapã atunci când are ocazie. La masã, sunt puse scaune ca într-un amfiteatru, ºi fiind un fel cu usturoi, mi-aratã grãunþii pe un întuneric beznã, pe apa lacului apar prãjiþi ºi mã îndeamnã sã-i mãnânc: útia-s trei bãrci, se cântã la vioarã, becurile de buni pentru inteligenþa dumitale! Tac. pe marginea bãrcilor, singurele care Aºtept sã-i treacã. Discutãm unde trebuie lumineazã, creeazã o atmosferã de basm. sã ne oprim cu volumul al doilea. Sã-l Ce bine ºtiu conchistadorii sã scoatã bani corectez pe primul ºi dupã aceea sã-l dãm de la oameni! la tipar. Filip îmi povesteºte odiseea lui Vreme superbã, la întors la Palma. Vintilã Horia. Ajuns la Roma, doi legionari Ciorchini de struguri atârnã încã în viþa- aratã cã nu este de-al lor ºi, atunci, este de-vie, migdali cu frunza cãzutã, roºcovi trimis la Viena bãgat în lagãr de nemþi, cu puternice coroane, cu frunze de un citeºte enorm ºi scrie un roman. Când vine verde crud, plopi cu frunze ruginite, vasul „Transilvania” ca sã-i ducã pe români luminã blândã ºi cãldurã foarte plãcutã. acasã, el rãmâne în jungla capitalistã. O Pe la 5 p.m., ies în târg cu ªt. Pascu, duce mizerabil, încearcã sã gãseascã un M. Petrescu-Dâmboviþa, ºi Gheorghe adãpost în Argentina, dar revine în Europa. Bulgãre. Îi duc pe Cale preciados, strada Cartea lui, Dumnezeu s-a nãscut în exil, cu magazine, unde nu circulã maºinile, primeºte premiul Goncourt, bãieþii noºtri pentru cumpãrãturi. ªi nici nu o iau, ºi nici aflã ºi, în frunte cu Ralea, încep o n-o pun, ºi mã trezesc recomandându-le propagandã furibundã în „L’Humanité”. „bãieþilor” prezervativele spaniole de foarte Este arãtat lângã un cuptor cum îi aruncã bunã calitate. „Bãieþii” râd nostalgic. O pe evrei în foc. Violenþa atacului îi face pe tempora unii sã se îndoiascã, un ziar italian publicã o 21 noiembrie 1981. Invitaþii la fotografie cu Ralea, om al Frontului Simpozion pleacã acasã. Pânã acum nu mã Renaºteri Naþionale, salutând cu mâna în simþisem singur. Rãmân cu Filip ºi dormim sus. Altcineva, un expert, îºi dã seama cã la hotelul Reina Constanza, mâncãm, sã fotografia incriminatorie, este un fals. ªi plesnim, la restaurantul hotelului. Nu-mi omul scapã fãrã sã fie pus la stâlpul infamiei. place. Vreau sã fiu singur în camerã când Dar unii nu-l iartã. Iatã-l pe domnul Roman dorm. Lucrãm cu mult spor toatã ziua, cu care spune acum, în 2015, cã are o micã pauzã de prânz ºi un somniºor, documente care-l compromit pe Horia, care dupã care ne apucã seara, eu dictând, Filip l-a criticat pe Lovinescu! Vintilã este totuºi bãtând la maºinã cu viteza cu care vorbesc, vinovat. Sã scrie el o carte, aº zice plinã de atunci când sunt inspirat, seara, o plimbare misticism, atât de bunã, încât sã-i dea alþii pânã la catedralã, pe Paseo maritimo. La premiul Goncourt, lui românaºului?! începutul lunii decembrie reuºim sã Colindãm ca sã obþinem viza pentru prelungim viza spaniolã. Italia.

LITERE 130 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Vorbesc cu nevastã-mea la telefon. Bãrbaþii sunt rãstigniþi sau arºi de vii, femeile Asearã au fost Fuderburgii la masã! sunt încredinþate familiilor pentru a fi ucise. Cochetãm cu ideea rãmânerii mele în Totul pe un fundal istoric excepþional. strãinãtate, iar David promite cã-mi va Acum are loc cel de al doilea rãzboi cu scoate familia ºi tot ce am în casã! cartaginezii, cu victoriile lui Hannibal la Cochetãm din cauza Ruxandrei. Ce poþi Trebbia, la lacul Trasimene ºi la Cannae, sã-i oferi unui copil în þarã! Asta este unde romanii suferã un adevãrat dezastru. dilema. Ileana Filip a fost la Moscova, a Suntem în anul 216, ºi totuºi, pânã la urmã, ajuns mare în partid, acum din cauze la Zama, în 202, Scipio Africanul îi tehnice, (consumarea ºampanelei ºi zdrobeºte pe cartaginezi. ªi mai este ºi un plãcerea de a petrece pânã la ziuã cu lãutari alt conflict intern: confruntarea dintre Cato dupã ea sunt lucruri compromiþãtoare, cel Bãtrân ºi Scipio. Primul vrea sã nu se totuºi). Îmi povesteºte cum un tânãr schimbe nimic din tradiþiile romane. Scipio comsomolist se îndrãgosteºte de o fatã, o considerã cã nu se pot prezenta în faþa invitã acasã, ca s-o cunoascã familia iar, lumii ca o mare putere rãmânând la odatã, pe podul de peste fluviu, cuprins de rogojinã. Discut cu doamna Tereza, o un acces de amor nebun, într-un gest femeie foarte instruitã, scrie poezii, cântã suprem de amor, scoate carnetul de la pian ºi picteazã, copiind bine un portret comsomolist, îl rupe ºi-l aruncã în fluviu. de Bornzino. Mã îndeamnã sã lucrez, ea Impresionatã de un asemenea gest fata va traduce în italianã romanul! plânge a indignare. La cãmin fetele îi spun: 15 ianuarie 1982. Discutãm ce avem eºti o tâmpitã! Totul n-a fost decât o de fãcut în continuare. Îl conving pe nea provocare. Bine cã eºti idioatã ºi ai jucat Costicã spunându-i cã trebuie sã merg la pe cartea cea bunã, altfel te ardeai! ªi era Roma pentru documentare la Biblioteca frumos, nenorocitul! Naþionalã ºi la Institutul de Arheologie. Peste Agitaþiile din Polonia ºi amestecul douã zile vine Melidon cu doamna ruºilor de a-i potoli pe ºleahtici îl determinã Magherescu ºi cu Anuca. De fapt, Aniþa, pe cow-boyul de la Washigton sã ia mãsuri dintr-un sat de lângã ªieu. Ochiul de vultur economice contra URSS-ului. Franþuzii al ºefului a remarcat-o la „Floarea din sunt împotriva intervenþiei, italienii nu vor grãdinã”. O cheamã Drãgan, deci este foarte sã audã de o rupturã, au nevoie de gaze, uºor sã fie recuperatã ca rudã. I se promit iar argentinienii vor da ei grâu ruºilor, dacã studii de muzicã în Grecia, unde aterizeazã, americanii nu o vor mai face. mai întâi, ºi unde învaþã greceºte ºi are grijã Sancþiunile economice americane nu de un copil mic. În Italia se face cã lucreazã fac prea mare pagubã Rusiei, dar efectul la Fundaþie, dar ochiul vigilent al Terezei, moral este foarte mare. Dacã pânã acum care-i cunoaºte obiceiurile soþului, ghiceºte ruºii sãreau sã-i potoleascã pe agresorii cum stau lucrurile ºi Anuca va ateriza, în imperialiºti, acum americanii lui Reagan le- cele din urmã, în Canada, unde ºeful au luat-o înainte, ei protesteazã contra cumpãrã un bloc de 20 de etaje, intenþionând imperialismul sovietic. Se schimbã lumea! sã mute o parte din afaceri peste ocean. Mare gãlãgie de Anul Nou, 1982! Þãran eu, þãrancã Anuca, se naºte, 3 ianuarie 1982. Eu vreau sã dictez. firesc, solidaritatea de clasã. Îmi va fi foarte Filip vopseºte balustrada de la balcon, o folositoare, Anuca intuind lucruri pe care vreme superbã ºi, când sã ne apucãm de în naivitatea mea nu le credeam posibile. treabã, soseºte nea Costicã, îl ia pe Filip, Cãci duºmanul de clasã nu doarme, pentru cã vrea el sã-i dicteze la maºinã. Sã tovarãºi, vorba marelui istoric Ladislau ne pregãtim sã mergem la Ca’l Dimoni, o Banyai, director adjunct la Institut. E cârciumã în mijlocul insulei, unde se voinicã, bine proporþionatã. Când am serveºte o ciorbã de varzã cu bucãþi de cunoscut-o, am dat sã-i sãrut mâna, ca un pâine în ea, iar la un grãtar imens, se fac „gentelman” ce sunt. Am dat însã de o labã fripturile în faþa consumatorilor. Se a mâinii foarte mare, una crescutã ºi serveºte un lichior al casei, cu firul învigoratã de sapã, de secerã ºi de alte buruianã care-i dã un gust plãcut. preocupãri delicate din agriculturã. Un tânãr Romanul meu istoric se împotmoli la drogat, vãzându-i lanþul de aur de la gât, a câteva pagini de final. Dar am dibuit un dat buzna peste ea ºi a intrat în bloc. Ieºind subiect extraordinar de roman. Citind pe la larg, Anuca i-a administrat douã palme Tit Liviu dau de procesul bachanalelor, din (pe lângã Obor se spune ceva mai plastic, 180 înainte de Hristos. În acest proces sunt douã cazmale), l-a dezechilibrat pe agresor, condamnate la moarte 4000 de persoane. care nu mai ºtia cum sã scape cu fuga. 131 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

SALONUL LITERAR AL SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Februarie 2017 ªi ediþia a CXIV-a a Salonului literar al SST s-a petrecut în deplasare, la sediul Ordinului Arhitecþilor Muntenia din Târgoviºte, siliþi de gerul aspru, inamicul întregii Românii. Încã o datã mulþumiri prietenilor arhitecþi care au fost, ca de obicei, gazde perfecte. Moderatã de scriitorul Mihai Stan, preºedintele SST, întâlnirea lunarã a fost parcã mai vioaie ca oricând, în ciuda gerului nãpraznic fiind prezenþi 28 de scriitori (cf. procesului-ver- bal al lui Corin Bianu) dornici de socializare. Ca de obicei, la început – discuþii libere, propuneri privind implicarea SST în cultura S-au solicitat versuri de la cei prezenþi. Au scrisã a Cetãþii în acest an. De reþinut fost nominalizaþi trei scriitori pentru primirea de noi aderenþi din Ploieºti ºi lecturile publice din luna martie: Victoria Bucureºti, Societatea Scriitorilor Milescu, Corin Bianu ºi Florea Turiac. S-a Târgoviºteni ajungând la 182 de membri reþinut propunerea ca „Lecturile publice” legitimaþi. A fost prezentat proiectul „Ore organizate de SST sã devinã itinerante, astrale ale Cetãþii”, iniþiat de Victor primul popas fiind oraºul Moreni. Partea Petrescu ºi Mihai Stan, o amplã crestomaþie consistentã a salonului – aproape douã ore cuprinzând texte despre oraºul Târgoviºte, – a fost rezervatã discutãrii critice a cãrþilor structuratã în: cãlãtori strãini, cronicari, (timp de o lunã aceastea au fost la dispoziþia istorici, scriitori clasici, scriitori celor prezenþi) „Amintiri din clepsidrã”, contemporani, solicitându-se contribuþia versuri semnate de Carmen Popescu, ºi unora dintre cei prezenþi. O marcare „Lut”, roman de Savian Mur. La simbolicã a apropiatului centenar al Marii comentariile critice, uneori aprinse dar Uniri va consta în antologia de poezie toate la obiect, vizând mai de grab㠄Târgoviºte-Chiºinãu-Cernãuþi”, realizatã nerealizãrile literare decât reuºitele scrierilor de Mihai Stan, Iulian Filip, acad. Vasile celor doi autori (de ani de zile la SST Tãrâþeanu ºi acad. Mihai Cimpoi, discursul encomiastic este amendat, lipsind publicatã simultan la editurile Bibliotheca aproape total), au participat, uneori cu prea din Târgoviºte ºi Cartdidact din Chiºinãu. încins elan, scriitorii George Coandã, Dan Gîju, Ecaterina Botoncea, Ion Iancu Vale, George Toma Veseliu, Mihai Stan, Victoria Milescu, Emanoil Toma, Corin Bianu, Grigore Grigore, Ioan George Canache. O întâlnire elevatã, discursul critic al combatanþilor fiind acceptat într-o mãsurã moderatã de Carmen Popescu ºi Savian Mur. Încã o datã se probeazã cã SST este etalonul culturii scrise târgoviºtene. (Observator)

LITERE 132 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Martie 2017 de profesorul ºi scriitorul Niculae Sâmbãtã, a 25-a zi a lunii de mãrþiºor, Mavrodin, preºedintele Cenaclului literar ediþia a treia din acest an (a CXV-a de la RadioTv, care a detaliat ce înseamnã în începuturi) a Salonului literar al Societãþii istoria culturalã a Olteniþei acest cenaclu, Scriitorilor Târgoviºteni/ SST a revenit iniþiat în urmã cu o jumãtate de secol de într-o emoþionantã ºi colegialã întâmplare regretatul poet Mihu Dragomir sub numele de spirit, reunind membri ai Societãþii ºi ai prozatorului din Olteniþa Alexandru Sahia. Cenaclului literar RadioTv din oraºul A urmat o orã ºi jumãtate de lecturi din dunãrean Olteniþa veniþi în ospeþie în fosta propria operã (versuri ºi prozã), lecturi bine cetate voievodalã de pe Ialomiþa. primite de cei prezenþi la Salon, a unora Moderatorul evenimentului, acestui dintre oaspeþi: Silviu Cristache, secretarul autentic eveniment cultural, a fost George cenaclului, Florian Sofian, Meira Glodeanu, Coandã, vicepreºedinte al SST. În prima Dobriþa Spirea, care, cu har, a interpretat parte a Salonului a suportat rigorile unei ºi un cântec religios de slavã, Dobre dezbateri „la autor”, poetul Grigore Grigore, Enache, Elena Dobra, Silviu Costache, deja un veteran al vieþii literare târgoviºtene, Camelia ªerban. Elevii George Tudor ºi care a oferit o surprizã: a citit din cele mai Bogdan Tituleasa au oferit încântãtoare recente versuri ale sale, o replicã ineditã, recitaluri la chitarã. Finalul a aparþinut de fapt niºte comentarii la volumul preºedintelui cenaclului oaspete, Niculae „Cãlcâiul lui Magellan” al lui Octavian Mavrodin, care a oferit SST ºi câteva din Soviany, apãrut la editura Cartea volumele sale ºi ale unor scriitori ai Româneascã. În opiniile lor critice, Dan Olteniþei. Am reþinut ºi prezenþa, printre Gîju, Dumitru Radu Luca, Corin Bianu, oaspeþi, a prof. Ionuþ Marineaþã, Victor Petrescu, Constantin Voicu ºi preºedintele asociaþiei sociale „Ai voinþã, George Coandã au relevat atât originalitatea ai putere”. Oaspeþii au lansat invitaþia ca poeticii lui Grigore Grigore, un poet stând SST sã facã un „popas literar”, la rându- permanent sub semnul neliniºtii creatoare i, în pitorescul oraº de la Dunãre. Se ºi al infatigabilitãþii ca productivitate liricã. înþelege, invitaþia a fost primitã cu S-a vorbit de „fenomenul Grigore Grigore”, satisfacþie. Întâlnirea nu se putea încheia de modul sãu de a zburda în „câmpul tac- altfel decât cu „proza de familie”, tic” al poeticii, dar ºi de pericolul unei surprinsã de aparatele fotografice în faþa obsesii a repetabilitãþii manieriste. Apoi, sediului Societãþii Scriitorilor oaspeþii din Olteniþa au fost recomandaþi Târgoviºteni. (Cronicar)

133 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 LECTURI PUBLICE

În organizarea Societãþii Scriitorilor aur” ºi „Deriva sentimentelor”, Corin Bianu Târgoviºteni, la Biblioteca Judeþean㠄Ion din volumele „Isus” ºi „Vãcãreºtii la Amiazã”, Heliade Rãdulescu” Dâmboviþa din strada iar Florea Turiac a citit poezie din volumele Stelea nr. 2, în Sala de Conferinþe, pe 16 „Frunzele neliniºtii”, „Îngeri zburând pe maci” martie, la ora 15, s-au desfãºurat lecturile ºi „Joc prin iarba firii”. Despre scrierile celor publice ajunse la al cincilea an de prezentã trei literatori, membri ai Societãþii Scriitorilor lunarã. Scriitorii invitaþi au fost Victoria Târgoviºteni, au comentat Constanþa Milescu, Florea Turiac ºi Corin Bianu. Popescu, Grigore Grigore, George D. Piteº Moderatorul întâlnirii, scriitorul Vali Niþu, a ºi Ion Iancu Vale. Au participat scriitori prezentat publicului note din biografia celor membri ai SST. Profesorul Mihai Stan, re- trei protagoniºti. Victoria Milescu a citit din dactor-ºef, a prezentat cea mai recentã volumele „Feedind Illusions”, „Raportul de apariþiei a publicaþiei „Litere. Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni” (anul XVIII, nr. 2(203), februarie 2017). S-a propus, idee acceptatã unanim, ca, odatã cu primãvara, lecturile publice sã fie itinerante, pentru aprilie fiind aºteptaþi scriitorii SST la Moreni, la liceul din localitate, scriitorii Iulian Moreanu, Ioan George Canache ºi Adrian Stângã, fiind organizatorii întâlnirii cu liceeni ºi scriitorii din localitate. (Observator)

LANSARE DE CARTE

Joi, 23 martie 2017, dupã-amiazã, la Sîrbu, transfiguratã post-mortem în operã. Centrul Cultural din Piteºti (în sala Ars Nova), Ultimul cuvânt, urmând ºi altor vorbitori, l-a în prezenþa unui numeros public, a fost lansat avut profesorul Nicolae Oprea. Domnia Sa volumul „Revanºa postum㔠(Editura a conturat succint modalitãþile prin care s-a Bibliotheca, Târgoviºte, 2017, 218 pag.), strãduit sã ia pulsul acestei „Revanºe semnat de prof. univ. dr. Nicolae Oprea, postume”, foarte rar întâlnitã într-o literaturã. reputat istoric ºi critic literar. Cartea constituie Apoi, a oferit participanþilor autografe. Au o contribuþie fundamentalã la revalorificarea fost zãriþi în public scriitorii Jean Dumitrescu, operei lui Ion D. Sîrbu, fiind complementarã Amalia Constantinescu, Ilie Vodãian, Liliana monografiei „Ion D. Sîrbu ºi timpul Rus ºi Aurel Sibiceanu. Revista „Litere”, romanului”, lucrare a aceluiaºi autor apãrutã Societatea Scriitorilor Târgoviºteni ºi Editura în 2000 ºi reeditatã cu mãrunte revizuiri în Bibliotheca au fost reprezentate de scriitorii 2015 (Editura Bibliotheca). Dumitru Augustin Mihai Stan (editorul volumului), George D. Doman (redactorul-ºef al revistei „Argeº”), Piteº, Grigore Grigore, Ioan Viºan ºi Magda Grigore ºi Mircea Bârsil㠖 cunoscuþi Niculae Ionel – între filiala Piteºti a Uniunii critici ºi istorici literari – s-au referit pe larg Scriitorilor din România ºi Societatea la conþinutul ºi valoarea volumului. A fost Scriitorilor Târgoviºteni existând de ceva subliniat cazul singular în literatura românã vreme o conlucrare rodnicã intratã în prin biografia tragic-exemplarã a lui I.D. firesc. (N. Ionel)

LITERE 134 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REGULAMENT Festivalul-concurs naþional de culturã ºi literatur㠄Primãvara albastr㔠Seria a II-a – Ediþia a XIV-a, 17-19 Mai 2017, oraº Pucioasa – Judeþul Dâmboviþa Festivalul-Concurs „Primãvara albastr㔠are drept scop descoperirea, stimularea ºi promovarea creaþiei literare a tinerilor cu vârste cuprinse între 14 ºi 35 de ani, nemembri ai vreunei uniuni sau asociaþii scriitoriceºti, respectându-se libertatea democratã a exprimãrii literare, marcatã de o relevantã valoare esteticã ºi ideaticã. Condiþii de participare: Tinere talente literare cu vârstele între de 14-35 ani; sã nu fie membri ai Uniunii Scriitorilor sau ai altor forme asociative scriitoriceºti Concursul este organizat pe urmãtoarele secþiuni: Poezie (5 lucrãri); Prozã (3 lucrãri a 3 pagini); Teatru scurt (2 piese de un act); Jurnalism (reportaj; 2 lucrãri a 4 pagini); Istorie ºi criticã literarã (eseu; 2 lucrãri a 4 pagini) Lucrãrile vor fi expediate pânã la 15 mai 2017, data poºtei, cu precizarea „pentru concurs” – pe urmãtoarea adresã: [email protected] sau Luminþa Gogioiu (Biblioteca „Gh.N.Costescu” Pucioasa, str. Fântânelor, nr. 7, oraº Pucioasa – Jud. Dâmboviþa) Lucrãrile vor purta un motto, iar într-un plic închis va fi trecut acelaºi motto, cu numele ºi prenumele concurentului, data ºi locul naºterii, adresã, telefon. Juriul concursului va fi alcãtuit din scriitori membri ai Uniunii Scriitorilor din România, ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, ai Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România ºi din persoane care vor reprezenta Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa; Biblioteca Judeþean㠄I.H. Rãdulescu” Dâmboviþa ºi Biblioteca Orãºeneasc㠄Gh.N.Costescu” Pucioasa. Vor fi acordate: Trofeul „Primãvara albastrã”; Premiile I, II, III – la fiecare secþiune; Menþiuni la fiecare secþiune. Premii speciale: Premiul special „Dumitru Stancu” acordat de Primarul oraºului Pucioasa; Premiul special „George Coand㔠acordat de preºedintele Festivalului; Premiul special „I.H. Rãdulescu” oferit de Biblioteca Judeþeana „I.H. Rãdulescu”; Premiul „Mircea Horia Simionescu” al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni; Premii speciale oferite de Editura „Bibliotheca”; revistele „Litere”, „Izvoare de timp”, „Eroica”, „ProArme”; Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”; Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România – Filiala Târgoviºte; precum ºi premii ale unor instituþii de culturã ºi ale unor ziare, reviste, posturi de radio ºi televiziune. Relaþii suplimentare la telefon: 0734450877

Reviste primite la redacþie 1. Argeº, serie nouã, anul XVI (LI) nr. 2 (416), Cassian Maria Spiridon, redactor-ºef februarie 2017, editatã de Consiliul Local Mircea Platon; Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti, 7. Nord literar, anul XV, nr. 2(165), februarie Centrul Cultural Piteºti, apare sub egida 2017; apare sub egida Consiliului Judeþean Uniunii Scriitorilor din România; redactor- Maramureº ºi a Uniunii Scriitorilor din ºef, Dumitru Augustin Doman; România, Baia Mare, director Gheorghe 2. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, Glodeanu; anul 53 (153),nr. 1(614), ianuarie 2017; nr. 8. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã al 2(615), februarie 2017, Oradea, director Ioan USR, nr. 2 (1080), februarie 2017; nr. 3(1081), Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef; martie 2017, Proiect realizat cu sprijinul Primãriei 3. Porto Franco, revistã de culturã a Societãþii Sectorului 2 Bucureºti, primar Niculai Onþanu, Scriitorilor „C. Negri”, anul XXV, serie Bucureºti, director Dan Cristea, secretar gen- nouã, nr. 250, 2017, Galaþi, redactor-ºef eral de redacþie Horia Gârbea; fondator Sterial Vicol; 9. Actualitatea literarã, revistã a Uniunii 4. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã Scriitorilor din România, anul VIII, nr. 68, lunarã, anul VII, nr. 3(66), martie 2017; februarie 2017; Lugoj, director Nicolae Silade; Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc- 10. Luminã Linã, Revistã de spiritualitate ºi tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef; culturã româneascã, anul XXII, nr. 1, 5. Spaþii culturale, apare sub egida Asociaþiei ianuarie-martie 2017; New York, director Culturale „Valman”, Râmnicu Sãrat, nr. 50, Theodor Damian; 2017, director de onoare Radu Cârneci, re- 11. Vatra veche, lunar de culturã, serie veche dactor-ºef Valeria Manta Tãicuþu; nouã, anul IX, nr. 3(99), martie 2017, redac- 6. Convorbiri literare, anul CL, nr. 2 (254), tor-ºef Nicolae Bãciuþ; februarie 2017; revistã a Uniunii Scriitorilor 1. Caiete critice, revistã editatã de Fundaþia din România, fondatã de Societatea Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, nr. 11(349), Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, director 2017, Bucureºti, director Eugen Simion; 135 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 GALERII Ion Mãrculescu

PRINTRE VOPSELE, PENSULE ªI PÂNZE

Îmi amintesc de o întâmplare petrecutã ani pânã ce starea de sãnãtate i-a diminuat cu mulþi ani în urmã. Se anunþase vizita forþa ºi verva. La Brãteºti, a încercat sã trãiascã tovarãºei ministru al culturii ºi febra îi din nou ca un adevãrat þãran, pentru cã asta cuprinsese pe toþi cei responsabili, pe plan i-a fost structura dintotdeauna, de om ferm local, în acest domeniu. Printre mai multele cu o eticã superioarã, deasupra celor cu activitãþi ocazionate de aceastã vizitã, era ºi sclifoseli ºi ifose intelectualiste. Pe cei bãtrâni o mare expoziþie de picturã a lui Marin Petre din satul sãu îi putem regãsi azi în miile de Constantin, liderul de necontestat al desene (portrete) pe care el li le-a fãcut. pictorilor locali. Aceºtia nu prea înþelegeau ciudãþenia asta a La vizitarea expoziþiei de cãtre tovarãºa lui. Sã-i deseneze! „Eu îi desenam, îmi spunea ministru al culturii, s-a petrecut un fapt hilar: Marin Petre Constantin, iar ei râdeau ca când se apropia de un tablou, doamna proºtii. Ce ºtiau ei!” I-a iubit ºi s-a considerat ministru era interesatã doar de eticheta cu totdeauna a fi unul dintre ei. A suferit când titlul acestuia, pe care o privea prin niºte colectivizarea le-a luat oamenilor pãmântul. ochelari groºi, gen borcan. Citea eticheta ºi A suferit încã o datã dupã 1989, când trecea mai departe fãrã sã priveascã tabloul pãmântul, aceastã bogãþie naþionalã a noastrã în care îºi bãgase nasul ºi-i citea ºi acestuia a devenit un fel de bãtaie de joc a eticheta cu titlul. Apoi trecea mai departe. guvernanþilor. Lucrarea sa de licenþã, la Autorul tablourilor, Marin Petre Constantin, absolvirea Institutului de Art㠄Nicolae prezent ºi el la aceastã scenã, nu-ºi putea Grigorescu” (unde i-a avut ca maeºtri pe Camil abþine niºte mormãieli. Reprezentanta culturii Ressu, Ion Marsic, Jean Al. Steriadi, Nicolae pe plan local, în încercarea de a depãºi aceastã Dãrãscu, Corneliu Baba), intitulat㠄Nu situaþie jenantã, l-a întrebat: tovarãºe Marin trageþi!”, evoca evenimentele din 1907. Petre Constantin, vreþi sã ne spuneþi ceva? Pictura lui Marin Petre Constantin este Lipsã de inspiraþie din partea dumneaei, aceea a unui impresionist târziu. „În Marin pentru cã pictorul a rãspuns prompt: da, da, Petre Constantin (a spus Alexandru hm, da, voiam sã spun cã pictura se priveºte, Ciucurencu, într-o Plenarã a secþiei de picturã, nu se miroasã, ce naiba, cã nu suntem la în 1955) personal vãd, nu numai eu, ci ºi alþii bucãtãrie! au spus aceeaºi pãrere – un artist de rasã. Aº Talentatul pictor a avut totdeauna o limbã putea face o oarecare apropiere cu Andreescu ascuþitã, sârmoasã, uneori necruþãtoare. în acea strãlucire a pastei pe care o pune, O perioadã am fost colegi la ªcoala ceea ce nu chiar la orice pas o întâlneºti.” Popularã de Artã din Târgoviºte, am ºi Este un rafinat colorist excelând într-o gamã colaborat, unde el preda picturã, iar eu artã variatã de griuri colorate cum doar rar poþi sã fotograficã. Mulþi cursanþi ai sãi, bine instruiþi, vezi. Subiectele sale predilecte au fost ºi-au continuat studiile la Institutul de Arte portretele, dar în special peisajele ºi naturile Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureºti. statice, executate în tuºe fragmentate Marin Petre Constantin era o celebritate dezvãluind o neliniºte interioarã. Sute de localã, aproape un simbol. Putea fi vãzut pe tablouri ale sale (multe participante la zeci de strãzile oraºului Târgoviºte, instalat în faþa expoziþii personale ºi de grup) se gãsesc ºevaletului ºi imortalizând peisaje cu strãzi ºi astãzi prin muzee ºi colecþii particulare. clãdiri, multe dintre acesta dispãrute astãzi. La 20 martie 2017, la vârsta de aproape Elevii care îl însoþeau la aceste ºedinþe de 90 de ani, trupul lui s-a întors în pãmântul din peisaj, aveau un adevãrat cult pentru el. care se trãgea. Sufletul lui cãlãtoreºte acum Apoi, o datã cu vârsta, s-a retras în casa prin ateliere celeste pline de vopsele, pensule lui din localitatea natalã Brãteºti unde ºi-a ºi pânze de picturã. Mi-l imaginez visãtor în continuat activitatea creatoare timp de mulþi faþa ºevaletului. LITERE 136 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 137 Anul XVIII, Nr. 3 (204) • martie 2017 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062) ºi online, comenzi la [email protected]. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Bibliotheca. din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 0722686856, e-mail: [email protected] Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte 7,00 RON