Revistă editată de Centrul Cultural Teleorman

* Anul XIX, nr. 201 Apare la Alexandria Caligraf februarie2 2019 REVISTĂ DE CULTURĂ APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA E d i t o r i a l

Florin Burtan

O sută de opere literare

La începutul acestui an, revista „România literară” a realizat, cu ajutorul a 30 de critici, cronicari și istorici literari, o listă canonică, sub genericul „100 de cărți de proză în 100 de ani (1918-2018)”. O sută de cărți de proză românească (romane, povestiri, volume de memorialistică și jurnale), pe care respondenții le consideră a fi cele mai reprezentative și valoroase. Opere care au îmbogățit paginile de primă mărime ale literaturii române, cultura și spiritualitatea naționale. O bună parte din ele, studiate în școală, transpuse pe marele ecran sau pe scenele teatrelor. O selecție obiectivă, având în vedere nu neapărat numele autorilor, ci valoarea și perenitatea emblematice ale scriiturii lor. „Succesiunea pe listă - precizează realizatorii anchetei, Sorin Lavric și Cristian Pătrășconiu - nu este în funcție de numărul de nominalizări primite de un titlu, ci este o ordine relativ cronologică: după anul apariției cărții selectate, iar la autorii prezenți cu mai multe cărți, s-a luat ca reper anul apariției primului volum dintre cele selectate.” Centenarul Marii Uniri, celebrat pe tot parcursul anului 2018, se oglindește, iată, și într-un… centenar de cărți, cărți pe care le-am lua oricând cu noi, la care ne reîntoarcem oricând, cu bucuria regăsirii oazelor de frumuseți și adevăruri, de satisfacții și împliniri intelectuale. Nu vom reproduce întreaga listă, dar, cu îngăduința redacției „România literară”, ne vom opri la câteva titluri care, cu siguranță, se află în „portofoliul” elevilor și studenților preocupați de literatură, a celor pasionați de lectură. Astfel, dintre operele celor de ieri sau mai aproape de noi, sunt nominalizate: Ion; Pădurea spânzuraților (Liviu Rebreanu), Fecioarele despletite; Concert din muzică de Bach; Drumul ascuns (Hortensia Papadat- Bengescu), Hanul Ancuței; Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-vodă; Baltagul; Creanga de aur; Frații Jderi; Ochi Ion Minulescu de urs (Mihail Sadoveanu), Craii de Curtea-Veche (Mateiu I,Caragiale), Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război; Patul lui Procust (Camil Petrescu), Fremătând melancolia Maitreyi; Proza fantastică (Mircea Eliade), Enigma Otiliei; Bietul Ioanide (G. Călinescu), Cronică de familie Fremătând melancolia Iar când asfințitul toamnei (Petru Dumitriu), Groapa (Eugen Barbu), Iarna Asfințitului de toamnă, Se schimbase brusc în noapte, bărbaților (Ștefan Bănulescu), Îngerul a strigat; Dincolo de nisipuri (Fănuș Neagu), Fețele tăcerii; Drumul cenușii Am trecut pe la fereastra Sugerând melancolia (Augustin Buzura), Lumea în două zile; Învoiala (George Casei voastre, scumpă doamnă, Ultimelor noastre șoapte, Bălăiță), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu)… Dar v-am așteptat în stradă, Am ghicit că prin fereastra Dintre cărțile scriitorilor de azi, ancheta reține, printre altele: În absența stăpânilor; Animale bolnave; Întrebându-mă de-afară: Cu perdelele albastre Bunavestire (Nicolae Breban), F; Vânătoarea regală Nu cumva în casa voastră Se va strecura într-o noapte (Dumitru Radu Popescu), Timpul trăirii, timpul Cineva are să moară? Și moartea dragostei noastre!... mărturisirii. Jurnal parizian (Eugen Simion), Zile de nisip (Bujor Nedelcovici), Dimineața pierdută (Gabriela 17.II.1942, T.-Măgurele Adameșteanu), Nostalgia; Orbitor; Solenoid (Mircea Cărtărescu), Sertarul cu aplauze (Ana Blandiana), Viață [Manuscrisul poeziei a fost oferit publicistului C. Nedelescu-Zlotești, directorul ziarului „Drum Nou”, cu ocazia și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă (Nicolae unei șezători literare la Turnu Măgurele, la care Ion Minulescu a participat alături de Al. Cazaban și D. Iov] Manolescu), Cartea șoaptelor (Varujan Vosganian), Punct și de la capăt; Ploaia de trei sute de zile (Gabriel Chifu)…     Cum era de așteptat, lista cuprinde și trei mari scriitori Cadran cultural Istorie literară Cronica literară teleormăneni: Gala Galaction, cu Papucii lui Mahmud, Marin Preda, cu Întâlnirea din Pământuri; Moromeții;  Profil liric  Note de lectură  Oaspeţi la Caligraf  Viața ca o pradă; Cel mai iubit dintre pământeni, Zaharia Stancu, cu Desculț.  Breviar  Cartea de poezie  Proză scurtă  Poesis  Toate aceste cărți, și cele pe care nu le-am reamintit, fac dovada unei literaturi vii, puternice, valoroase și  Moromeţiana  Meridiane literare  Repere plastice  inepuizabile… http://www.culturateleorman.ro/category/revista-caligraf/ 2 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf C a d r a n c u l t u r a l Atitudini Lansare de carte 2019 - Anul cărţii Ce rău v-a făcut Biblioteca Județeană Marin România citește… Preda din Alexandria a găzduit limba română? lansarea volumului „Dimitrie Şi noi citim! Cantemir şi conștiința unității În condițiile în care mass-media autohtonă se subțiază, românilor. Studii şi articole La Biblioteca Județeană ,,Marin Preda” din când publicații de largă circulație dispar, de pe o zi pe alta, dedicate Centenarului Marii Alexandria a avut loc lansarea programului apariția unei reviste noi, nu face altceva decât să ne Uniri”. Cartea a apărut la Editura România citește… și noi citim! bucure. Așa s-a întâmplat, în urmă cu ceva vreme, când, la „Universul Academic”, sub egida După cum se cunoaște, 2019 a fost instituit Roșiorii de Vede, vedea lumina tiparului „Teleormanul Asociației Europene „Dimitrie ca ,,Anul Cărții” în România, prin Legea nr. cultural”. Răsfoindu-i, cu vădit interes, paginile, bucuria Cantemir”. Pe parcursul a circa 357/2018 și prevede lansarea programului la noastră s-a transformat, repede-repejor, într-o tristețe… 400 de pagini sunt incluse nivel național „România citește”, prin care se iremediabilă. Să vedem și de ce. Mai întâi, ne-a șocat contribuții ale unor cercetători din urmărește promovarea lecturii în școli. tandra lăbărțare a pleonasmului din titulatură: ,,Teleormanul cultural – revistă de cultură și atitudine… mai multe localități din țară cu Activitatea organizată de Biblioteca ”(!!!). Cu atitudinea, mai treacă-meargă, dar ce ne facem privire la dimensiunile europene şi județeană se desfășoară în colaborare cu cu ridicolul frontispiciului? Cum de este posibilă universale ale mentorului lor, în instituții de învățământ din județ și cuprinde această… scăpare, când conducerea revistei este asigurată contextul marelui eveniment din sesiuni de lectură, întâlniri cu scriitori, lansări de mari (!) nume ale literaturii noastre contemporane, 2018: împlinirea a 100 de ani de la de carte și concursuri tematice ce se desfășoară profesori de Limba și literatura română, unul chiar doctor realizarea Marii Uniri. pe tot parcursul anului. în Filologie, respectiv: Cristian Gabriel Moraru (redactor- Secretarul general al asociației, A ș a d a r , v o l u m u l surprinde fațetele multiple În cadrul manifestării culturale de lansare a șef), Iulian Bitoleanu (redactor-șef adjunct), Ioan Romeo col. (r) Viorel Ciobanu, a prezentat programului au luat parte elevi de la Roșiianu (secretar general de redacție)? Păi este! noua apariție editorială, celălalt ale personalității complexe a eruditului cu faimă următoarele instituții alexăndrene de Lămurirea vine foarte repere: deși, prin titulatură, coordonator al volumului, istoricul învățământ: Școala gimnazială ,,Ștefan cel publicația se dorește a fi de cuprindere județeană, posibil militar Mircea Dogaru făcând e u r o p e a n ă . D i m i t r i e și națională, și europeană, și mondială, ea nu este decât o apoi, în strânsă legătură cu Cantemir, cărturar umanist Mare”, (coord. înv. Marina Burtan), Școala adunătură de articole infatuate, dezlânate, prin care tematica, ample considerații de deschis către lume şi gimnazială ,,Mihai Viteazul” din Alexandria, semnatarii se laudă între ei, își ridică statui, ies pe la specialist privind generațiile care progres, a fost scriitor, (coord. prof. Nana Florentina Dumitru și răscruci, să-i aclame „boborul”. O publicație de s-au sacrificat pentru unitatea istoric, filozof, etnograf, Angela Desculțu), Școala gimnazială Vitănești apartament, scrisă, în proporție de 80%, de redactorul-șef, românească. „O victorie superbă a geograf, muzicolog, om (coord. prof. Aura Gongone și dir. Florentina condeier polivalent - poet, critic și istoric literar, editor, voinței noastre naționale, care, în p o l i t i c , m e m b r u a l Veneticu), Colegiul Național ,,Alexandru Ioan filosof, probabil și artist (?!?), care nu se sfiește să afirme, mod inexplicabil, în chiar Anul Academiei de Științe din Cuza", (coord. prof. Violeta Moț și. Mariana cu o seninătate năucitoare, cum că, în urbea sa natală „bate C e n t e n a r u l u i , p o l i t i c a ş i Berlin. Dincolo de opera Pavel), Liceul Teoretic ,,Constantin Noica”, puternic inima culturii teleormănene”. Acolo, la Roșiorii diplomația românească au enciclopedică de mare (coord. prof. Simona Dragomir) și Colegiul de Vede, nu în altă parte! Firește, cum să nu bată, când este aruncat-o în derizoriu”, a precizat valoare, el a rămas în istorie Național Pedagogic „Mircea Scarlat” din „pompată” cu sânge proaspăt de hilara ceată, în care, spre sursa citată. În opinia sa, studiile şi ca domn al Moldovei în Alexandria (coord. prof. Ioana Budică). stupefacția noastră, s-au lăsat ademeniți și atrași și câțiva din această carte se referă la multe martie-aprilie 1693 şi apoi Elevii au citit texte din literatura română și scriitori de certă valoare! adevăruri care nu se regăsesc în în perioada 1710-1711. universală și au participat la prezentarea cărților Să trecem cu vederea prezentarea grafică de tot râsul, alte lucrări. „Sunt părți ale istoriei Nevoit să se refugieze în semnate de prof. Emilia Stroe și de Maria cu titluri microscopice, dar cu rânduri întinse adesea pe noastre, pe care, voit sau Rusia, şi-a dedicat restul Ionescu. toată lățimea paginii de format A3, cu rubrici absurde, vieții unei intense activități inconștient, le privim cu Manifestarea s-a încheiat cu un moment de gen: „Convorbiri creativiste” și să vedem, printre altele, indiferență”. științifice. cam ce versuri se revarsă, din abundență, în paginile Ştefan Stan muzică clasică susținut de elevi și cadre acestei caricaturale publicații. Citiți și vă cruciți: „De didactice de la Școala generală „Mihai secole, de mii de ani/ această țară de țărani/ a scos din lut Viteazul” și de la Colegiul Național Pedagogic atâta pâine/ s-ajungă pentru om și pâine,/ să dea colaci Lecturi publice „Mircea Scarlat”. (F.B.) proaspeți lui popa/ și grâu, vagoane-n Europa.// Dar, din păcate, de o vreme,/ bătută-i țara de blesteme,/ căci guvernanții o storc bine,/ o vând, vârtos, la țări străine,/ cu „Poezie pentru legi abracadabrante,/ și conturi mari, pentru amante!” Mai Tradiții și obiceiuri populare departe: „În ochii tăi văd mii de baionete,/ Când ninge-n suflet cu regrete,/ Orbecăind prin zloată și prin bezne,/ o lume fără frontiere” Prin noroiul clisos până la glezne… ” Când am zis că Lecturile publice constituie, de filială din care fac parte și poeți din Dragobetele redactorul-șef este și poet, n-am glumit! Iată cât de ani buni, una din multele Teleorman, au citit din propriile În calendarul popular, ziua de 24 februarie „limpede, profund, seducător” se exprimă condeiul său manifestări culturale organizate și creații: Anca Irina Ionescu, George este cunoscută ca o zi a împerecherii păsărilor și înecat într-un leșinat lirism: „Eu sunt Crai de Curtea- desfășurate sub egida Uniunii Anca, Passionaria Stoicescu, a animalelor, a vestirii primăverii cu întregul său Veche/ Ce în lume n-am pereche./ Sub privirea mea Scriitorilor din România. Constantin Marafet, Elena Liliana Manifestări prin care se urmărește Popescu, Simona-Grazia Dima, cortegiu de flori și miresme. Se spune că fierbinte/ Doar puțini mai iau aminte/ La ce-a fost, Dragobetele este fiul Babei Dochia, avându-și Doamne, odată,/ Inocent și fără pată”. Păi da, vai de capul o mai directă apropiere a Elena Armenescu, Nicoleta Milea, ălora care și-au pierdut inocența și, adăugăm noi, și a celor creatorilor de literatură de iubitorii Evelyne Croitoru. De subliniat sorgintea de pe timpul dacilor. În unele zone care scriu asemenea bazaconii, torturând limba română! și pasionații de arta scrisului. În faptul că parte din acești autori etnografice sărbătoarea se desfășoară în zilele Mai la vale, înțelegem și de ce s-a ajuns în această situație; acest context, se înscrie și recentul sunt și colaboratori constanți ai de 24 - 28 februarie, în altele 1 - 25 martie. recital liric găzduit de Centrul revistei „Caligraf”. Dragobetele este un obicei arhaic, este ne lămurește însuși autorul: ,,Sufletul meu este un cultural „J.L. Calderon”, (Sala Manifestarea, intitulată întortocheat labirint/… un gigant vulcan/ A cărui erupție „Mihai Eminescu”) din Capitală. „Poezie pentru o lume fără simbolul dragostei și al împlinirii, reprezintă ajunge până la stele,/ Iar totu-i modelat în fiecare an/ De La acest recital, organizat de frontiere”, a fost moderată de vârsta inițierii fetelor și flăcăilor în tainele lava incandescentă a visurilor mele.” Exemple de Filiala București Poezie a USR, Elena Liliana Popescu. (F.B.) iubirii, a participării cu toată puritatea și trăirea asemenea „creații” stupide, lipsite de logică, de un la împlinirea cuplului de viitori însurăței. minimum fior estetic, întâlnim la tot pasul. E nevoie de așa De-a lungul anilor, Dragobetele a fost ceva, pentru a ne mai veseli și noi! De aceea, îi implorăm Prezențe teleormănene prezent în Muntenia, Oltenia și Dobrogea. Cea pe realizatorii publicației să nu cumva să-și abandoneze Scriitorii din Teleormanul de Astfel, în cel mai recent număr mai spectaculoasă variantă o aflăm pe malul „lucrarea”. Şi le-am mai sugera, cu prietenie și respect, un azi sunt, de foarte multă vreme, al revistei Neuma, tânăra poetă amănunt: să schimbe titlul publicației. De pildă, s-o Dunării, în localitățile Zimnicele și Năsturelu. prezențe active nu doar în paginile Nicoleta Stăvărache publică un În această zi, tinerii rostesc cuvinte boteze „Roșiorul literar, artistic, emblematic și profund”. revistei Caligraf, ci și în publicații amplu grupaj de versuri din noua E cam lung, dar exprimă mult mai inspirat „inima culturii culturale și literare de largă sa carte aflată sub tipar la editura drăgăstoase, leagă prietenii, săvârșesc dezlegări teleormănene”. De ce zâmbiți? Umorul involuntar, cuprindere, din București și din omonimă. În Pro Saeculum, sunt de urât și rostesc descântece de dragoste. Fetele scrierea haotică au nevoie și de un veșmânt seducător! alte zone ale țării. Cu articole de găzduiți Florea Burtan și aceeași își împodobesc chipul cu tot ceea ce au mai N-ar fi rău dacă acești sublimi condeieri, urmași ai critică literară, proză, poezie, Nicoleta Stăvărache. În numărul frumos pe lada de zestre. Cea mai chipeșă fată vestiților Mogorogea și Rică Venturiano, ar citi istorie literară, avându-i ca autori, de la începutul acestei luni al ajutată de încă două, ia o vadră din aramă, pun Comunicatul Uniunii Scriitorilor din România: „Despre printre alții, pe deja consacrații României literare, Florea Burtan apă din zăpadă topită sau din izvor, iau un degradarea limbii române în spațiul public”, reprodus și Ana Dobre, Ştefan Mitroi, Stan V. este prezent cu un grupaj de mănunchi de busuioc, floarea dragostei, și de noi, în numărul din decembrie al „Caligrafului”… Cristea, Nicoleta Milea, Iulian poeme, Ştefan Mitroi, cu un rostește un descântec de dragoste și urât. Florin Crângu Chivu, Domnița Neaga, Florea fragment din romanul „Goarna lui Burtan, Marian Nazat… Tuturuz”, în curs de apariție. Iuliana Cârnaru Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 3 I s t o r i e l i t e r a r ă Stan V. Cristea

Dimitrie Stelaru. Biografia, prin interviuri Recentul volum publicat de Gheorghe nouă poezii. Interviul, inclus apoi în cele privind biografia stelariană: evocă părinții Sarău, Dimitrie Stelaru. Interviuri cu și două ediții ale volumului „Sub semnul scriitorului (Dumitru și Pasca Petrescu, din despre poet și alte contribuții (Târgu- întrebării” (1971 și 1979), aduce câteva Segarcea Vale), apoi pe tatăl vitreg (Florea Mureș, Ed. „Vatra veche”, 2018, 274 p.), elemente din biografia stelariană. De pildă, Stoicea, din Turnu Măgurele), vorbește care reprezintă volumul IV al Colecției a publicat prima plachetă, „Melancolie”, la despre studiile poetului (la Turnu Măgurele „Dimitrie Stelaru - Scrieri literare”, inițiată 16 ani, urmată de volumul „Abracadabru”, și la Stupini, lângă Brașov; cât despre faptul de Victor Corcheș, cu volumul VI, „Scrieri apoi de alte două volume: „Blestem” și că ar fi urmat Facultatea de Litere și literare. Proză antumă și postumă” (2002) și „Trepte de marmoră”, însă, dacă placheta Filozofie, răspunsul este: „Categoric nu!”), volumul I, „Scrieri literare. Teatru” (2004), „Blestem”, care nu există în nicio despre primele plachete ale poetului și completează - după volumul II, bibliotecă, a fost descoperită, totuși, cea insistă asupra căsătoriei cu profesoara 1961 și s-au căsătorit apoi, la Turnu „Bibliografia Dimitrie Stelaru” (2017) și intitulată „Trepte de marmoră” încă n-a fost Despina Berlingher, care s-a oficiat, în Măgurele, unde s-a născut și fiul lor, Eunor- volumul III, „Dimitrie Stelaru. identificată. Vorbește apoi de generația lui, 1947, la Segarcea Vale. În fine, remarcă Vlad, cum s-au mutat apoi la Buftea, în Corespondență din perioada 1934-2018, cu Ștefan Stănescu, Ion Ronda, Constantin faptul că poetul „ținea cu strășnicie la atelierul sculptorului Ion Vlad, de unde s-au trimisă, primită sau referitoare la viața și Almăjean, Constant Tonegaru și Ben versurile sale”, susținând că poeziile sale mutat în str. 7 Noiembrie, nr. 37. La Buftea, opera poetului” (2018), publicate tot de Corlaciu, înainte de care apăruse „un trio „nu sunt pietre de trotuar” (p. 18). i-au vizitat Miron Radu Paraschivescu cu Gheorghe Sarău - colecția respectivă, perfect: Jebeleanu, Cicerone, Boureanu” soția, dar și Ben Corlaciu, Ludovic Antal cu Al doilea interviu este o retrospectivă soția, Ioana Postelnicu, ba chiar și Despina concepută de inițiator în șase volume, și în (p. 74), iar după aceea a venit „Geo realizată de Gheorghe Sarău, sub titlul cadrul căreia ar mai rămâne de publicat Dumitrescu cu grupul lui” (p. 74), cu Berlingher și Eumene. De la Buftea, s-au „«Potențial interviu» cu prima soție a mutat în București, în cartierul Berceni, pe volumul V, ce va cuprinde, posibil, toată Ovidiu Râureanu, Marin Sârbulescu, care poetului, profesoara Despina Berlingher”, opera poetică a lui Dimitrie Stelaru, iar „erau cu totul altceva” (p. 73), dar generația Aleea Stupilor. În vara lui 1969, pe poet l-a și el trece în revistă biografia acesteia și vizitat Despina Berlingher, întrucât fiica lor adițional, volumul VII, o monografie, lui a început să conteze când, la revista lui principalele momente ale conviețuirii cu „Dimitrie Stelaru - poetul boem, știut și Cezar Petrescu, „România literară”, unde urma să dea examen la Facultatea de poetul, pe care l-a cunoscut în mișcarea Medicină din Cluj, unde n-a intrat, dar s-a neștiut”, după cum ne asigură Nicolae era și Jebeleanu, „s-au dat niște premii de ziaristică și literară din jurul ziarului „Drum Băciuț, în prefață. Volumul este constituit prestigiu”, lui Ștefan Stănescu, lui înscris la Școala Tehnică Medicală Nou” de la Turnu Măgurele (ai cărui Postliceală din București, după absolvire eterogen, din cinci secvențe, după primele Constantin Almăjean și lui (p. 75). În fine, colaboratori deveniseră), căsătoria având două, ce cuprind interviuri despre și cu vorbește despre cum a ajuns la cenaclul lui fiind repartizată la Spitalul nr. 9 din loc la Segarcea Vale, la 13 iunie 1947, între București, de unde a plecat la Slobozia, apoi poetul Dimitrie Stelaru, urmând cele E. Lovinescu, unde l-a dus Constant martori fiind și poetul Florea Al. Crețeanu. adiționale. Le vom trece în revistă, dar mai Tonegaru, despre cum l-a determinat la Constanța. Poetul îi lua pe Anghelina și Au locuit întâi în casa în care s-a născut pe Eunor pe la redacții, edituri și întâlnirile întâi o observație: anume că, Gheorghe Jebeleanu să semneze Dimitrie Stelaru poetul, s-au mutat apoi la Turnu Măgurele, Sarău nu deschide volumul, așa cum era („Cum iscălești tu Orfanul, când ești literare, îi ducea și la restaurantul de aici au plecat la Mangalia, apoi la „Podgoria”, unde se strângeau mai toți firesc, cu interviurile acordate de Dimitrie stelar?”, l-a întrebat acesta - și așa i-a rămas Constanța, la Chirnogeni și Negru Vodă, Stelaru, ci cu cele acordate de membri ai numele), apoi despre gestul său cel mai scriitorii. În anii 1969-1971, au fost apoi din nou la Constanța, pe unde Despina împreună, din martie până în septembrie, la familiei extinse a poetului, probabil având teribil, când și-a „anunțat odată moartea la a peregrinat ca profesoară de Filozofie și de în vedere puținătatea interviurilor cu ziarul «Semnalul»”, prin intermediul lui Casa de Creație din Călimănești, dar starea Limba și literatura română. Pe tărâm sănătății poetului s-a înrăutățit, a fost poetul, dar mai ales faptul că, acestea aduc Almăjean (prietenul Costel, din „Zeii prind dobrogean, Dimitrie Stelaru s-a aflat în mai multe clarificări biografice decât șoareci”, originar din Peretu - Teleorman). internat la Spitalul Brâncovenesc, unde a prietenie cu Teodor Ionescu, Pavel Chihaia murit la 28 noiembrie 1971, fiind celelalte. Fie și așa, firesc ar fi fost ca, În continuare, Gheorghe Sarău include și Constant Tonegaru, a fost o vreme hamal poetul însuși să aibă întâietate, abia astfel înmormântat la Cimitirul Bellu. La final, o selecție, sub titlul „«Noi, Dimitrie în port, apoi redactor la ziarul „Dobrogea Anghelina declară că o urmărește faptul că, biografia sa putând să fie întregită prin alte Stelaru…»”, utilizând răspunsurile nouă” și vreo două luni funcționar, după interviuri. manuscrisul ediției definitive a operei poetului din volumul lui Al. Raicu, care pleacă la Petrila, să se facă miner. Cei poetului, realizat la ideea lui Marin Preda, Așadar, Dimitrie Stelaru a acordat „Luminile oglinzilor” (1974), care evocă doi vor divorța în 1954, însă vor păstra dar pe care nici acesta și nici Dimitrie extrem de puține interviuri, așa cum le două întâlniri ale lor, prima fiind la Turnu legătura și vor avea chiar o tentativă de a se Stelaru nu au mai apucat să-l publice, își consemnează și Gheorghe Sarău în Măgurele, apoi amintiri din vremea recăsători; evident, poetul o va ajuta pe fiica așteaptă încă editorul. secțiunea „Ce spun confrații literari?” începuturilor, cu volumul „Ora fantastică”, lor, Eumene Iustiniana. În context, Primul este cel acordat, la 20 iunie 1967, la prefațat de E. Lovinescu, pe care poetul nu-l Gheorghe Sarău lămurește și episodul când Gheorghe Sarău completează volumul Buftea, lui Victor Crăciun, dar publicat abia mai avea, apoi meseria de „anticar de poetul a fost profesor în orașul Sighișoara, său cu a treia secțiune, „Alte contribuții”, la 12 decembrie 1986, sub titlul „«Cine uită picturi și de cărți”, când a avut „lucrările preluând informațiile dintr-un articol recent care cuprinde, în primul rând, două articole, să mai umble desculț… uită pământul, uită surorilor Brönte, legate într-o piele vișinie al lui Dan Culcer. „Placheta de versuri «Blestem» aparținând țara…»”, în revista „Contemporanul”. foarte scumpă, toată opera lui Balzac și lui Dimitrie Stelaru”, publicat împreună cu Următorul interviu a fost publicat de soția sa, în nr. 3-4/1990 al revistei Interviul nu vizează aspecte biografice, ci Stendhal, niște ediții de lux, extrem de rare” Gheorghe Sarău, la 11 martie 1989, sub mai degrabă de creație, iar poetul este (p. 87). În legătură cu faptul dacă e ceva „Manuscriptum” (articolul redescoperă titlul „«Mă bucuram din suflet că placheta „Blestem”, inexistentă în lapidar în răspunsuri. La întrebarea inventat în „Zeii prind șoareci”, poetul redobândise locul pe care îl merita». Cu „Dimitrie Stelaru, de ce scrieți?”, răspunde: răspunde: „Ce să fie? Am scris ce mi-am biblioteci, și este urmat de cele nouă poezii pictorița Rodica Mihaela Pandele despre pe care le cuprinde), și „Dimitrie Stelaru. „De ce scriu? Nu m-am gândit. Poate pentru adus aminte.”, adăugând că: „Dacă aș fi Dimitrie Stelaru”, în revista „Suplimentul că nu miorlăi sau nu joc; deși atâta teatru am putut nota câte mi s-au întâmplat poate Câteva date privind situația militară a literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. Pe poetului”, publicat nr. 2/1990 al revistei făcut în viață încât fiecare zi poate fi o ieșea un roman mare.” (p. 90). În fine, pictoriță, poetul o cunoscuse pe când era dramă (…)” (p. 61), iar la întrebarea: „Ce Dimitrie Stelaru dăduse la Editura „Cartea „Manuscriptum” (articol ce lămurește, cu căsătorită cu sculptorul Naum Corcescu; se documente, situația militară a poetului). iubiți, Dimitrie Stelaru?”, răspunde: Românească” un volum cu piesele sale, vor duce, însă, împreună la Turnu „Iubesc țărâna, când e țărână e și iarbă. Și făcuse o selecție din poeziile sale, cu titlul Urmează textul „Poetul Stelaru - Apostol al Măgurele, în 1954 și în 1955, iar la a doua Poeziei. O confesiune” a pictoriței Rodica nu e nevoie decât de talpa goală a piciorului. „Preamărirea durerii”, și scrisese poezia vizită aici se vor căsători. S-au instalat la Ai siguranță. Cine uită să mai umble „Cum să doarmă luna”, care este ultima sa Mihaela Pandele, a doua soție, și poezia București, în casa părinților pictoriței acesteia, „Poetul Stelaru - Oedip în secolul desculț, măcar din vreme în vreme, uită creație poetică. O altă selecție, sub titlul (poetul era acum un „om de casă”), de unde pământul, uită țara, uită să fie om.” (p. 61). „Dimitrie Stelaru: «Îngerul vagabond»…”, XX”. O contribuție demnă de toată lauda evadau câte trei luni pe an la Casa de creație este cea inclusă sub titlul „«Înger Din alte răspunsuri reținem că, s-a folosește răspunsurile poetului din volumul de la Sinaia (aici, l-a cunoscut pe Marin „cetățenit” după război, că nașul său literar lui Petre Stoica, „Amintirile unui fost vagabond»: «Noi, Dimitrie Stelaru, n-am Preda, care i-a spus despre Stelaru că „este cunoscut niciodată fericirea…»”, care a fost Eugen Jebeleanu, că nu i-a plăcut corector” (1982), care evocă unele întâlniri, un scriitor deosebit de talentat”), iar în vara când Zaharia Stancu i s-a adresat cu precum aceea de prin 1952-1953, când l-a cuprinde textul „emblematicului poem lui 1956 au fost la Casa de Creație de la stelarian interbelic”, „Înger vagabond”, „Stelarule”, că pregătește o nouă carte, avut musafir la subsolul unui imobil din str. Bălcești. În iulie 1957 se vor muta în str. „Nemoarte”, subliniind că are în vedere Armenească, nr. 17A, după ce poetul venise urmat de versiunile sale în 33 de limbi, Roma, nr. 55, dar în iarna aceluiași an, datorate unor poeți și traducători români și „nemoartea poeziei românești”. Al doilea din Valea Jiului, ori cea de prin 1970-1971, Stelaru este exclus din Uniunea Scriitorilor. interviu este realizat de L. Magheru, fiind de la „madam Candrea”, unde Stelaru își străini. Penultima secțiune, „Stelaru - la ora Erau vizitați de Ion Jianu, Ion Frunzetti și bilanțului. Evaluare pentru ultimele trei publicat, la 14 martie 1968, sub titlul „Cinci aștepta nevasta să-i aducă niște Ion Vlad, iar poetul era prețuit de Fory minute cu și despre Dimitrie Stelaru”, în medicamente - primise Premiul Uniunii decenii (1988-2018)”, cuprinde reperele Etterle și era prieten cu Ludovic Antal, cu biobibliografice și culturale referitoare la ziarul „Teleormanul”. Aflăm, astfel, că a Scriitorilor pentru volumul „Mare Geo Dumitrescu, Tudor George ș.a. Poetul început să scrie „cam pe la 14-15 ani”, iar incognitum”, avea „patru mii de lei pensie” receptarea poetului în perioada respectivă, se opunea, însă, ideii ca pictorița să aibă o precum și o analiză detailată a acestora. Iar când era elev la Brașov, și-a tipărit singur „o (p. 101) și evoca vizitele făcute lui Miron expoziție, cum o îndemnase, la o vizită, cărticică de poeme: «Abracadabru»” (p. Radu Paraschivescu, la Vălenii de Munte ultima secțiune, sub titlul „Note privind „maestrul Ciucurencu”. În cele din urmă, s- viața și activitatea persoanelor menționate 65). Relatează apoi cum a ajuns la cenaclul (amândoi aveau câte un băiețel, Stelaru pe au despărțit, deși, ne asigură, poetul nu „era lui E. Lovinescu, îl evocă pe Constant Nouraș, iar MRP pe Andrei). în interviuri” nu este nimic mai mult decât deloc vulgar, cabotin, brutal”, ci, anunță titlul. Tonegaru, „un lungan, un acela ca o prăjină, În secțiunea „Ce spune familia?”, dimpotrivă, „fin, spiritual, delicat” (p. 48); care scria versuri” (p. 66), și precizează că, Gheorghe Sarău include interviuri cu l-a revăzut în 1967, când își lansa volumul Indiscutabil, volumul lui Gheorghe în afară de „Ora fantastică”, publicase alte membri ai familiei extinse a poetului „Fata fără lună”, pe care a refuzat să-i Sarău, care adună la un loc interviurile cu și trei cărți: „Cetățile albe”, „Șapte vânturi”, Dimitrie Stelaru, referitoare la viața și acorde un autograf. despre scriitorul Dimitrie Stelaru, alături de „Noaptea geniului” (p. 67). Dar placheta creația acestuia. Primul, este cel luat de alte câteva contribuții și de surprinzătoarele În fine, interviul publicat de Gheorghe versiuni ale poemului „Înger vagabond” în „Șapte vânturi” nu figurează în biblioteci și Gheorghe și Maria Sarău verișoarei Sarău, în iulie 1989, sub titlul „Cu nici n-a fost identificată până în prezent. În primare a poetului, în anul 1990, dar 33 de limbi străine, este o poartă spre Anghelina Cioacă-Stelaru despre Dimitrie dreapta înțelegere a personalității și operei fine, un interviu extins este cel realizat de publicat în iunie 1991, sub titlul „Cu Stelaru”, în publicația „Pagini Adrian Păunescu și publicat, la 6 februarie Natalia Popescu-Bobeică despre Dimitrie celui care, pe drept, a fost considerat unul teleormănene” (supliment la nr. 7/iulie dintre ultimii boemi ai literaturii române, 1969, sub titlul „«Noi, Dimitrie Stelaru n- Stelaru”, în revista alexăndreană „Carul 1989 al revistei „Argeș”), evocă am cunoscut niciodată fericirea…»”, în solar”. Interviul aduce unele clarificări dacă nu cumva a fost chiar ultimul… revista „România literară”, împreună cu împrejurările în care s-au cunoscut în anul 4 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf C r o n i c a l i t e r a r ă B r e v i a r

Ana Dobre Agora poetului Cea mai recentă carte de versuri a lui N i c o l a e D a n Fruntelată („Scurt tratat de istorie c o n t e m p o r a n ă ” , E d i t u r a S e m n e , București, 2018) pare e se deosebi radical de precedentele sale Iubirea ca rug și flacără, apariții editoriale. Prin discursul liric și, mai ales, prin temele dragoste și erotism cu profunde accente sociale și politice Noul roman al Ilenei Popescu- carnal. d e s p r i n s e d i n * c o n v u l s i v a ș i Bâldea, Ape spre nimic reia într-o nouă Întâlnirile cu Alex sunt un joc subtil învolburata istorie contemporană, din realități variantă romanul din 1992 Și totuși... al virtualităților între ceea ce poate apropiate nouă înșine. Din dramele întâmplate happy-end, roman care instalase o afirma și ceea ce s-ar putea deduce din și trăite aici, acasă, sau în diverse locuri ale tăcere de 20 de ani în literatura autoarei. intersectarea elementelor nonverbale și lumii. Rostirea poetului e încordată și aspră, Această perioadă de timp îi va fi permis paraverbale – tonalități și gestică. directă, turnată în tipar de bronz sunând adânc, să se detașeze de prima scriitură ca și de ca o sentință implacabilă. Autorul pune degetul Niciunul nu spune totul, vorbele plutesc pe răni încă deschise, aducând în prim-plan povestea din ea și să privească totul cu într-o incertitudine menținută de chipurile odioase ale celor care ne-au marcat ochiul impersonal și rece al rațiunii, ca amândoi, dar din motive diferite. destinul, îngrădindu-ne aspirațiile firești, și cum n-ar fi viața-i, ca și cum povestea A m â n d o i t r a v e r s e a z ă d i f e r i t anulându-ne dreptul de a trăi liberi și demni. ar fi fost spusă de o străină gură. Acest anotimpurile iubirii lor. Iar aceste Sunt poeme-pamflet, răscolitoare, capabile nu fapt ar putea explica alegerea ca motto a anotimpuri au cerul plin de păsări. doar să emoționeze, ci și să releve adevăruri, unui text („Alergăm de fapt într-o cursă Păsările sunt un laitmotiv, un mod de a vinovății, nevoia de justiție, de o profundă stupidă, căluț al destinului nostru, spălare și schimbare la față. Vorbind în numele sugera, printr-o imagine concretă, semenilor săi, poetul clamează: „Aș fi spus că înțelegând sau nu că adevărul este în altă trăirile profunde, aspirațiile, avânturile. nu-mi pasă de voi/ atâta timp cât am pâine pe parte. Dar, tot ceea ce ni se întâmplă se Iată un exemplu: „...Am deschis ochii masă/ cât mi se joacă fiii pe străzi/ cât mai pot să află sub semnul acestei alergări – fără de (...) Păsările țâșneau de pe ramuri” mă-ntorc seara acasă/ dar tornada a ajuns și la care nu am putea spune vreodată că am (p.62) sau „...păsările se lipeau de asfalt, mine în vis/ mi-a sărăcit limba, mi-a făcut fost fericiți”), din care reținem ideea iar eu mă vedeam ca o pradă” (p. 98). țăndări istoria/ m-a făcut să trăiesc întâmplări hegeliană a circularității vieții/ de coșmar/ Estul meu blând, bleg uneori, Liniaritatea narațiunii este depășită mioritic/ s-a contaminat de virusul scitic/ apăs destinului figurat în imaginea roții și a prin retrospectivă, în dialogul cu dr. pe blestematul buton al televizorului/din eternei alergări. Mihai Stoian, din care se clarifică relația sufrageria prezentului și viitorului/ văd Sub semnul timpului obiectiv, tensionată a Iuliei cu mătușa Ema, dar și comploturi și trădări fioroase/ frigul pătrunde povestea își păstrează datele, prin tehnica metaromanului (Iulia fraged în oase…” întâmplările, personajele implicate. începe, în studenție, un roman intitulat permanent cu sine („Am luat sufletul cu Ieșirea din întunecatul labirint se produce Subiectivitatea reține, însă, altele. Între Iulia). Prin aceste bucle ale narațiunii se mine. și-am făcut în jur un zid din păsări. mai în adâncul cărții, când poetul își întoarce personajul-narator, adolescenta Iulia creează senzația unei duble perspective să nu ajungă la el timpul, nici lumea”), fața către diafan și femeia iubită, către confrați Manoliu, și autorul Ileana Popescu- a poveștii. Este aceasta mai mult o pentru a o păstra într-o idealitate ai săi, poeți și scriitori dragi, cărora le dedică Bâldea s-a instalat dacă nu o prăpastie, „ode” , în semn de statornică prețuire. sugestie întreținută de reluarea și imposibilă, are un martor lipsit de Un volum amar și, deopotrivă, plin de ceea ce ar fi aproape imposibil, dată retrăirea, după 20 de ani, a întregii inocență, un martor deformator, un tandrețe, scris de un autor experimentat și fiind cantitatea de viață și de experiență povești, poveste trăită, mai întâi, din spion care o denaturează. Mătușa Ema, mereu inspirat, cu un mesaj limpede și profund, personală implicată în ficțiune..., cel perspectiva prezentului prezent, iar, sora castratoare a mamei, personaj cu care îl individualizează și-l impune lectorului puțin o detașare semnificativă care apoi, retrăită din cea prezentului trecut, prăpăstii interioare, este capabilă să pasionat de adevărata poezie. (F.B.). permite o altă evaluare, o altă fapt evidențiat de unele considerații transforme viața Iuliei în coșmar, ea interpretare a faptelor și a semnelor lor, naratoriale care relevă realitatea acestei fiind convinsă că o face exclusiv pentru privite acum din dintr-un alt unghi și cu duble perspective. Metaromanul este binele ei. Este interesant că perspectiva Muzică și literatură alte sentimente. Căluțul destinului a acum un mod de a releva interferența acestui personaj nu s-a schimbat. Ca și P r e z e n ț ă putut-o ține alături de flacără, dar a și liniilor epice, a ficțiunii cu nonficțiunea, Sartre, Iulia poate spune: „Iadul sunt remarcabilă, de peste putut-o situa la o depărtare care să-i dar și de a menține sugestia ceilalți”, ceilalți, așadar, care pot patru decenii, în îngăduie retrăirea și reevaluarea întregii autenticității, a substanțialității vieții, transforma viața în iad, animați, pentru spațiul literar și semnificații a experienței adolescentine bazate pe valorificarea experienței liniștirea conștiinței lor, de cele mai c u l t u r a l care a marcat-o profund. Rug și flacără, c o n t e m p o r a n , personale. bune intenții. În spatele acestor fapte, Dumitru Anghel, o dublă flacără, înțeleasă ca dragoste și Romanul Ape spre nimic pare o din care la suprafață transpar teleormănean stabilit, erotism, ca la Octavio Paz, este iubirea Lolita a lui Vladimir Nabokov, în care comportamente, gesturi, atitudini, se d u p ă a b s o l v i r e a imaginată de Iulia Manoliu. perspectiva este inversă. Nu lubricitatea află sugestia unei psihologii care facultății, la Brăila, ne Fiecare întâmplare este, în scenariul bărbatului care ia inocența drept implică abisurile sufletești. Deși împart o f e r ă o a m p l ă destinului, o încercare, un obstacol de provocare licențioasă conștientizată, același ADN, Iulia și Ema sunt antologie din cele mai depășit care-și relevă un sens, dar al incompatibile, aflate, fiecare, la un semnificative scrieri ceea ce o transformă pe copila de 12-13 ale sale, sub genericul cărui miracol se revelează în momente ani într-o hetairă monstruoasă care antipod din care nu vor și nici nu pot să „ D e l a c r o n i c a de grație. Este modul în care se înlănțuie corupe un bărbat matur, ci inocența se deplaseze. Casa Emei e un fel de casă muzicală la critica viața și destinul, nu în sensul unei adolescenței care-și construiește o cu molii, în care sentimentele s-au l i t e r a r ă ” , O p e r a fatalități sau al predestinării, ci în sensul poveste și un personaj, se instalează în mortificat. Pentru Ema nu sentimentele, Omnia, Tipo Moldova, 2018. Un volum masiv, clarificării interioare. Căci, dacă viața această poveste și-l iubește pe nu trăirea autentică sunt importante, ci de 450 de pagini, format academic, care dă noastră poate fi vizibilă tuturor, destinul Alexandru Enescu nu pentru ceea ce aparența, manifestată ca poziție socială, măsura unui spirit cultivat, iubitor și pasionat reprezentând modul în care te percep de arta muzicală și, deopotrivă, literară. O s e r e v e l e a z ă î n t o t a l i t a t e a este el în realitatea lui concretă, în antologie atent întocmită, aducând în lumină semnificațiilor sale doar personal, realitatea personalității sale, ci pentru ceilalți în funcție de ponderea ta în admirabile pagini de istorie muzicală și literară, fiecare intuindu-și-l prin acces la ceea ce ea crede că este Alex. În fapt, mecanismul social. Între aparență și deschizând noi porți întru cunoașterea, în toată semnele care-l anunță: „Semnele astea Iulia nu-l iubește pe Alexandru Enescu, esență, mătușa Ema alege aparența cu profunzimea și diversitatea sa, a unei culturi nu le vei putea opri niciodată. Ele ci proiecția ei despre Alexandru Enescu. toate presupusele ei avantaje, ce care ne identifică și ne asigură perenitatea. înseamnă drumul tău și tu nu ai unde să Este acesta un proces de automistificare, justifică invadarea vieții intime a Iuliei. Volumul se deschide cu pagini de istorie te ascunzi de el...” mutatis mutandis, o iubire proustiană ca Iulia optează pentru esență, într-o muzicală, recenzii, interviuri cu celebrități Cele șapte capitole (număr simbolic, aceea a lui Swann pentru Odette de obnubilare, o neglijare totală a muzicale, cronici și avancronici muzicale, celorlalți, a reacțiilor sau atitudinilor lor. conturând și relevând un remarcabil spațiu numărul destinului...) conțin o poveste Crecy sau a lui Ladima pentru Emilia cultural și artistic de profundă și largă de dragoste a adolescentei Iulia Manoliu Răchitaru. La vârsta visurilor de iubire, Se confruntă, prin urmare, modul cuprindere. pragmatic de a vedea existența cu modul pentru muzicianul Alexandru Enescu, Iulia Manoliu își construiește cu „Grosul” antologiei este dedicat criticii bărbat matur de vreo 37-38 de ani. oarecare plăcere a mistificării, o idealist, eterna confruntare dintre real și literare, alt domeniu în care autorul se simte Perspectiva este strict subiectivă, cea a poveste. Ea rămâne permanent în ideal, dintre bătrâni și tineri. „chemat” și suveran. Sunt supuși analizei Iuliei, personajul-narator, care relatează perimetrul iubirii curtenești, a iubirii După 20 de ani, Ileana Popescu- critice atât scriitori din zona Brăilei sale toate etapele acestei iubiri, de la primele pure, spiritualizate, neatinse de carnal, Bâldea a acceptat provocarea adoptive, cât și din alte spații geografice: Dan sentimente la deznodământul previzibil, departe de iubirea corporalistă. destinului, întorcându-se, ca un Oedip Angelescu, George Apostoiu, Aurel M. Buricea, Stan V. Cristea, Vasile Datcu, Adrian î n t r - o a l t e r n a n ț ă a t r ă i r i l o r Contratimpul care există între ei doi nu insolit, în labirintul interior. Privirea Păunescu, Lucian Avramescu, Emil Brumaru, conștientizate, confuze, neînțelese. E o se explică doar prin diferența de vârstă, înapoi este posibilă doar în creație. Este Nicolae Grigore-Mărășanu, Liviu Vișan, relatare din interior, absolut feminină, ci, mai ales, prin acest mod diferit de a aceasta mănușa pe care, delicat, Corneliu Antoniu, Gheorghe Lupașcu și mulți, despre jocurile iubirii, nu în percepția și înțelege iubirea. Iar acest mod personal scriitoarea o aruncă destinului pentru a-l mulți alții. reprezentarea unui bărbat ca-n Jocurile de a o înțelege duce la incompatibilitate. provoca la rândul său. Din acest duel În loc de concluzie, iată ce spune poetul Daniei lui Anton Holban. De aceea, Iulia crede că se poate abstrage din inofensiv au de câștigat creația, desigur, Emilian Marcu: „Prin această carte, Dumitru mica dramă pe care Iulia o resimte timp, proiectându-se în durata ei și creatorul, acesta putând trăi iluzia Anghel provoacă un adevărat concert al minții hiperbolic are accente melodramatice și stăpânirii duratei. care să devină un bun alean, o bună șansă de a personală, că nimeni nu știe ceea ce știe trăi frumos și de a-i învăța și pe alții să respecte, histrionice, întrucât ea nu este ea, că povestea ei este secretul ei. Și se ______să prețuiască și să-și însușească din ceea ce îndrăgostită, ci joacă rolul unei știe ce înseamnă secretul la această oameni cu adevărat hărăziți de Dumnezeu le îndrăgostite. Ea nu iubește un bărbat, ci vârstă!... Însă povestea pe care o * Ileana Popescu-Bâldea, Ape spre nimic, oferă cu atâta generozitate” (F.B.). iubirea în absolutul ei ideal, neatins de protejează atâta, pe care o poartă Editura Stefadina, București, 2018. Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 5 A n t o l o g i e l i r i c ă Nicoleta Milea

Rostiri la Centenar Filiala București-Poezie a Uniunii estetică și filosofică este evidentă în atenției cititorului vine Maria Postu: Scriitorilor din România ne propune o exercitarea poeticului în viziunea lui „lângă mine sunt oase care nu-mi n o u ă a p a r i ț i e e d i t o r i a l ă : Mircea Drăgănescu, Dumitru Ion aparțin/ și visele altora se împletesc cu BUCUREȘTI, dincolo de timp. Dincă, Ioana Geacăr, Carmen Firan, ale mele,/ lângă mine sunt arme București – unire – unitate: antologie Ștefan Vida Marinescu, Ofelia Prodan. ruginite pe care într-o zi/ le va lirică dedicată Centenarului Marii Conceptul de patrie, chiar dacă revendica un făt-frumos ca să Uniri. Coordonator: Horia Gârbea. pentru unii pare vetust, literar este cucerească lumea/ ce vreți, lumea se Apare cu sprijinul Primăriei puternic spiritualizat, evidențiind o cucerește de fiecare dată/ de către Municipiului București, al Muzeului temă comună multor poeți: Elena fiecare soldat înregimentat sau nu/ în istoriei: „Pe urmele iubirii jocul Național al Literaturii Române și al Armenescu, Aura Christi, Mihail vreo armată…” (A doua viață a alternativ/ de-a retrăirea frustă și Editurii NEUMA, Cluj-Napoca, 2018, Gălățanu, Vasile Menzel, Victoria soldatului). nostalgii de sine/ cântec să fie ori plâns prin intermediul cărora s-a realizat Milescu, Dana Opriță, Flavia Adam: Cu poeme de o mare încărcătură izbăvitor?/ Proaspăt încoronată statuia acest proiect. „Spun patrie/ acest poem este totul/ în emoțională contribuie la această ispitește/ gând, întrupare, fior și Titlul este împrumutat de la poemul dimineața de glorie/ orice zgomot e-o antologie Victoria Milescu; „Fiecare ideal…/ Clepsidra s-o deșarte omonim al Danei Opriță, București, umbră// spun patrie/ întunericul e un copac – un soldat/ pe culmi, la hotare/ Străbunicul/ rănit cu tot cu cal!” (Crin dincolo de timp (p. 93), orașul – zid/ sunt zidul/ trăiesc înălțarea/ din în câmpia cu ochi de cicoare/ în fiecare pentru calul șchiop) capitală, simbol al vieții culturale din perspectiva unui om care moare// spun copac bat 1000 de inimi luptătoare/ ce Dintr-o cu totul altă perspectivă România. patrie/ aștept să se schimbe ceva -/ în armată grozavă/ ce vuiet când patria estetică, Lucian Vasiliu își trăiește Volumul însoțit de prefața lui Horia mintea fiilor mei/ e-un somn infirm// strigă/ la ceas de urgie, de nenoroc/ ce „realitatea” poetică în spațiul Gârbea, Președintele Filialei București rămâneți vă rog rămâneți/ le spun/ cu ruguri aprinse până la cer/ sunt copacii expansibil al visului: „Trei vise avui/ – Poezie a Uniunii Scriitorilor din cealaltă jumătate de gură-i împing// străjeri dând de veste/ când țara e (Pe Nil? Pe malul Volgăi? Pe sub pod România: București. Unitate chiar și spre alt ținut/ spre altă lumină/ spre sfârtecată, furată/ fiecare soldat – un de Bahlui?)…/ Legănat de fregata de măsură, „Departe de a fi un volum țara aceea de care nimeni/ nu se copac/ murind în picioare/ cu cerul pe natală (sfânt pântec matern)/ văzui din de poezie „patriotică” (orice poezie de întoarce” (Flavia Adam, Psalm pentru umeri,/ cu boare de înger pe frunte/ ce adâncuri:/ se înălța, în apele roșii,/ o valoare scrisă în limba română e patrie). eroi/ copacii de lângă noi…” (Fiecare colosală clepsidră de Cuvinte/ cu patriotică, desigur), această culegere Mesaje vibrante transmit poemele copac). miezul ca lava lavelor,/ fierbinte// propune reflecții lirice cu privire la scrise în memoria celor care au trăit Forța lirică deosebită capătă Hartă veche de Ev Mijlociu/ părea capitala noastră și la semnificația pe vicisitudinile frontului. Tematic, poeții semnificații dincolo de o delimitare în inima mea/ străpunsă de sulițe, de care ea o are pentru unirea românilor continuă calea înaintașilor, dar o timp și spațiu, ea derivă din lănci, de halebarde -/ abia își mai sub flamura unui stat unitar.” îmbogățesc prin diversitatea încredințarea autorului în caracterul aducea aminte/ de Drumul Mătăsii Cuvântul Editorului, Andrea H. mijloacelor și procedeelor artistice, universal al creației: „Patria mea va fi prin ținuturi lombarde” (Simfonia a Hedeș, exprimă entuziasmul ex.: Mihail Gălățanu, Horia Gârbea, fost cândva un vers al tău, al meu,/ citit 14-a sau lista lui Vladimir Putin) conjugării din perspectiva aspirației și Bogdan Ghiu, Victoria Milescu, Maria înainte de culcare de Dumnezeu.” Apropierea de scrisul creator al lui a viziunii asupra unității naționale, al Postu, Elena Liliana Popescu, Nicolae (Aura Christi, Patria mea, o Liviu Ioan Stoiciu este ca o căutare a celor care au făcut posibilă apariția Prelipceanu, Passionaria Stoicescu, fereastră…) ființei în cele mai complexe structuri antologiei: creatori, coordonator, Liviu Ioan Stoiciu, Eugenia Post scriptum la albesa lui Marian ale existenței, O construcție lirică editor, susținători și, nu în ultimul Țarălungă, Lucian Vasiliu. Florea Drăghici este expresia concentrată a solidă proiectată pe fundalul unui timp rând, cititori. Burtan, clasic desăvârșit, este o stării eului liric, ce-l apropie de un istoric generos: „Ce posibilități de Poeții contemporani care își prezență discretă, dar de o rară element și îl distanțează de altul, navigație i-au mai rămas?/ Nu se prezintă creațiile aici, în ordine sensibilitate, în poezia română comprimă tensiunea poemului și o prezintă drept un cunoscător/ al alfabetică, sunt: Flavia Adam, Elena contemporană: „Războiul s-a sfârșit alimentează din ea însăși: „la scara secretului acestei anomalii./ Oprit pe Armenescu, Florea Burtan, Aura demult, soldatu-a rămas/ Să își adune veșniciei,/ că altfel nu discut,/ o sută de un fir de lumină, sună din/ trompetă: Christi, Mircea Drăgănescu, Simona- umbra din iarba uscată,/ Să își numere ani/ e nimic.// și totuși,/ totuși/ în suta înger. Înger anunțat și de Sfântul Ioan/ Grazia Dima, Dumitru Ion Dincă, oasele, să își caute numele,/ Pe care asta de ani/ le-am arătat/ noi,/ lor.// că, în Apocalipsă. Nu-l aude în continuare Marian Drăghici, Carmen Firan, nu-l va mai rosti niciodată//(…) desigur/ ce le-am arătat/ e una/ și ce-au nimeni.” (E român, nu se plânge) Carmen Focșa, Bogdan Ghiu, Ioana Războiul s-a sfârșit demult, el a rămas/ văzut,/ alta// ei bine,/ asta nu ne Generoasa temă a antologiei Geacăr, Mihail Gălățanu, Nicoleta Să își adune trupul din țărâna crăpată,/ privește/ asta nu ne privește/ asta, pe îmbogățită cu motive și viziuni Milea, Ștefan Vida Marinescu, Vasile Va șine pe umeri o închipuită statuie/ mine personal,/ și poezia mea,/ nu ne artistice reprezentative este o ilustrare Menzel, Victoria Milescu, Dana Şi va ieși la raport, pentru ultima dată” privește.” (Marian Drăghici, albesa) a ideilor de unire și unitate. Opriță, Niculina Oprea, Maria Postu, (Florea Burtan, Ultimul raport). Nicolae Prelipceanu, detașat de Coordonatorul antologiei, Horia Elena Liliana Popescu, Nicolae Carmen Focșa excelează în t e m ă , p r o p u n e o p o e z i e Gârbea, în prefață, sintetizează Prelipceanu, Ofelia Prodan, amplificarea treptată a stărilor afective intelectualizată, cu accent pe fondul mesajul potrivit căruia „În poezie ca și Passionaria Stoicescu, Liviu Ioan prin acumularea unor elemente substanțial al discursului artistic: oriunde unitatea este o conjugare de Stoiciu, Ion Bogdan Ștefănescu, exterioare și prin detalii care exprimă „sugerez doar/ nu dictez/ o soluție diversități”, pe care el însuși o sporește Eugenia Țarălungă, Lucian Vasiliu, frământarea lăuntrică: „Nicio iubită n- simplă/ dați jos oglinzile și păstrați-le cu: „ziua în care vin peștii”, poemul Corneliu Vasile, Elena Vulcănescu, a mai primit/ O scrisoare de departe/ ca pe niște tablouri/ imense ale final, tradus la nivelul limbajului Horia Gârbea. Care putea fi ultima/ Căci fiecare trecutului/ fie și negru/ și dacă vreți să poetic prin „căderea zidului de Moment de mare însemnătate în dragoste era la un pas de pustiu/ De- aveți în continuare oglinzi/ în sala rezistență” dintre două lumi: „alte istoria poporului nostru, Marea Unire, nserare/ De moarte…/ Se adună-n aceea cumpărați altele/ că se mai fac sălbăticii ieșeau la lumină/ alte la Centenar, este marcată prin vârful degetelor, cântecul cui?/ oglinzi la veneția/ și mai sunt și prăjituri se coceau, calde și moi,/ iar libertatea de gândire și creație, prin Deghizată-n moarte,/ Dragostea judecători la berlin/ acum că rușii au peștii veneau și continuă să vină”. transfigurarea în artă a vieții și a coboară-n tril de mătase,/ Pășește pe- plecat și zidul de piatră s-a dărâmat” Distincția lirică asigură unitatea în năzuințelor comune. acolo pe unde plecase/ Călătorind spre (sala oglinzilor). diversitate a creațiilor antologiei, R e v e l a ț i i u n i c e , p o e m e l e ființa nimănui…” (Final de secol). Inconfundabil, poemul Elenei București, dincolo de timp, o carte antologiei sunt mai mult decât ilustrări La rang de generalitate, de sinteză a Vulcănescu ilustrează elocința și care, cu siguranță, își va ocupa locul ale unor probe lirice. Cultivarea viziunii asupra aceluiași motiv, dar cu împlinirea existenței prin creație, meritat în colecția iubitorilor de consecventă a unei creații, deopotrivă alte mijloace artistice de captare a simbolul spiritual integrator în durata poezie. 6 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf P r o f i l l i r i c Victoria Milescu Lumină de zăpadă Moș Crăciun In memoriam Rodian Drăgoi L-am mâncat pe Moș Crăciun în sufrageria S-au aprins felinarele cu ghirlande colorate deși afară e încă lumină – i-am mâncat capul, brațele, „lumină de mireasă” pieptul cu încrustații lumină de zăpadă au rămas lângă brad poți să scrii pe aerul înconjurător mantia roșie de staniol poți să citești ce învelise trupul dulce de ciocolată povești pe zidurile învecinate și o traistă poți chiar să vezi cum unde stătea ghemuit o gânganie mică de tot sufletul meu de copil. vine încet cu moartea în dinți și o lasă la picioarele tale. Când literele se sinucid Să zaci, să nu faci nimic Masca vieții așteptând ca celălalt să facă primul pas Luna mă urmărește pe stinghia geluită cu ochiul ei gigantic, rotund unind malurile râului subteran îmi pun o mască de killer să nu asculți cum cei din cartier îndemnurile mobilizatoare îmi pun o mască de cerșetor ale îngerului alb ca cel din stația de tramvai nici vocea de bas a îngerului negru cerșind celor ce trec pe lângă el unul te trage spre dreapta o zi din viața lor celălalt spre stânga sau doar un minut, o secundă la intersecție te despică îmi pun o mască de preot precum o carte și binecuvântez orice nefericit la jumătate cu o nefericire mai mare Dumnezeu nu mă lasă în urmă literele sar, indignate pentru purificare cum am citit cu plumbul fierbând în oase într-un manual căzut dintr-un tomberon Lungul drum se bifurcă ce cale să apuc, Doamne de ce nu le-au lăsat să se sinucidă la final luna mă urmărește noaptea așa cum ai scris... soarele ziua merg spre dreapta moartea mă urmărește zi și noapte apoi la stânga purtând o mască veselă – și iar spre dreapta masca vieții... ce cale să apuc, Doamne Şi cerul are spaimele lui fără puteri, ajung la răscruce stelele își urmăresc oamenii Din când în când pe care-i au în grijă acolo, sus se face curat La dispoziția întunericului dar Dumnezeu tace se scutură cerul de praf de stele, de păsări rebele Când ai ochii bolnavi mă lasă pe mine să decid știe că orice drum aș alege de gândurile ce urcă stând pe un pat de spital uneori cu atâta putere încerci să-ți imaginezi cum arată tot acolo ajung, de unde am plecat împreună încât destramă vechea urzeală acel ceva ce produce a ochiului uriaș zgomotul din stânga, din dreapta într-o iarnă geroasă sub viscolul orbitor de albastru primordial cu ochii închiși privind spre noi cu milă ești la dispoziția întunericului înaintând greu, știam că Dumnezeu nu mă lasă în urmă. pentru viața primită aștepți ca tavanul să vină lângă ca dar și osândă noptiera metalică, ascuțită măcinată între două pietre de moară – ori să intre în cameră un balaur luna și soarele să te înghită de la picioare Pasărea om privind spre noi cu invidie te îngrijorezi să nu rămâi pentru libertatea cumva jumătate afară, nedigerat În plămânii mei este aer oasele mele sunt pline cu aer de-a plânge, de-a râde în hohote poate întunericul se va lupta pentru tine cutremurând temeliile. el este puternic, el contează trupul meu e de aer din inima lui pornesc razele negre când pășesc plutesc un copil mi-a spus un salt cu detentă că întunericul e lumina când doarme. mă proiectează spre cer O carte de aruncat printre păsările contrariate una mă cercetează îndelung: Dar nu, încă nu e un om care vrea să fie pasăre un cuvânt o ține-n picioare II alta: e o pasăre care nu știe că este om. un cuvânt începând pe prima pagină și sfârșind pe ultima În fiecare noapte când nu pot să dorm între paginile vieții ies la fereastră, privesc strada insecte strivite – în fiecare noapte, la ora 2 Bătrânul și tânărul semne de punctuație vine în lungul străzii un bărbat spre casă Bătrânul cu barbă albă ca moartea să citească merge liniștit, senin pre limba ei. odată, am coborât și l-am întrebat: împinge căruciorul - De unde vii la ora asta? cu fiul fără picioare - Din cer, mi-a răspuns, firesc zâmbind, el își salută Cum de nu mi-am dat seama prietenii pe traseu Casa de patrimoniu le trimite rotocoale de fum era însuși cerul, O creangă neagră, uscată cu luna pe tâmpla argintie din țigara aprinsă cu tăciunele adus străpunge zidul gros, umed cu brațele înnorate al casei de patrimoniu lăsa în urmă râuri de stele, comete de barza ce vrea să-l învețe să zboare puștii din jur îl încurajează, dansează încercând să-i trezească deasupra lui nu mai era nimic pe cei doi bătrâni oricine putea să urce pe strada făcută de tatăl său din gloanțe strălucitoare. lungiți pe pat să cerceteze în voie unul lângă celălalt deasupra era întuneric... ca doi pești mari, solzoși pe care nu i-a cumpărat nimeni. Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 7 N o t e d e l e c t u r ă B r e v i a r Nicolae Dina Iarba de acasă Autoare a peste zece volume de versuri, Ioana Sandu își zidește, cu fiecare n o u ă a p a r i ț i e editorială, un traseu și u n d e s t i n l i r i c conturate cu migală, provocându-și trăirile lăuntrice să iasă de sub carapacea tăcerii, s ă s e r o s t e a s c ă Lumina gândului limpede și răscolitor. Prin volumul de față, „Limanul cu sălcii”, Editura Limes, 2018, și a cuvântului poeta se reîntoarce a c a s ă , î n s a t u l De ceva vreme, Doamna Elena trilurile păsărilor, să fie lumină, căldură viață demnă și liniștită. copilăriei, de pe malul Oltului. Să își Buică-Buni, aflată la o vârstă și bunătate, să fie cerul senin în care să Un întreg capitol este dedicat caute urmele de venerabilă, ne-a obișnuit ca, în fiecare plutească îngerul păcii și al dragostei”. Țigăneștiului natal, vatra copilăriei sale, demult, să stea la taifas cu potecile, cu chipul de fum al părinților săi, cu zăpezile, cu freamătul vară-toamnă (când dorul de țară, de Repet, iată profesiunea de credință a vizita anuală devenind o „sfântă albastru al stelelor, cu sălciile-mirese, care o satul natal, de prietenii din România, o unei scriitoare, mândră de a purta prin sărbătoare”, prilej de a-și astâmpăra ocroteau cândva. Cu mireasma aurie a grâului, cu aduce pe aceste meleaguri atât de lume zestrea originară a Țigăneștilor „dorul de lumea care acum nu mai este, zodiile și anotimpurile…O reîntoarcere care rănește însă. Posibila vindere pare a se produce îndrăgite), să vină cu alte cărți (spun T e l e o r m a n u l u i , p r e c u m ș i al trăirilor de tot felul, de frumuseți, prin rostire, prin cuvânt, deși drumul spre casă „alte”, căci de trei-patru ani, își lansează „spiritualitatea neamului românesc[…], bucurii sau dureri nevindecate”. „are praguri de vânt și răscruci de foc./ Le-am numărat, le-am trecut,/ le-am înțeles după cum a în Teleorman sau/și la București, câte frumusețea de negrăit a graiului nostru”. Remarcabile sunt simțirea, freamătul căzut viforul pe fiecare./ Două au fost cumpănă,/ două volume), rod al muncii sale de Limba română („comoara cea mai inimii, bucuria și nostalgia cu care sunt limite de aer și de pământ au fost…” Şi, mai peste an. Nici în anul de grație 2018 de preț moștenită”) și literatura română, evocate întâmplări și fapte, oameni și precizează poeta, „Este un drum cu bătături în tălpi,/ cu ochii strâmtați mai devreme,/ cu desene Doamna Elena Buică nu ne-a al căror „slujitor pe viață” a fost, ca locuri din perioada în care trăia în adânci pe mijlocul frunții/ drum cu funii de praf –/ dezamăgit, aducând cu sine alte două profesoară și ca scriitoare deopotrivă, Țigănești, rememorând viața fericită din îl urmezi și bâjbâi în neputința pe care n-o uiți,/ degrabă te înclini,/ te izbește vântul în marginea volume, cel dintâi fiind „În pas cu reprezintă tema unui capitol special, cea mai frumoasă perioadă a existenței, lumii/ cazi și te ridici de mai multe ori/ în mila timpul”, cel de al doilea reprezentând o reluând câteva eseuri de istorie literară copilăria, la a cărei amintire o săgetează copacului singur.” „antologie de autor” intitulată „Puterea despre Veronica Micle și dragostea un „fior încărcat de emoție adevărată”, Scrise „de dragul pământului în care m-am magică a gândului”, ambele publicate pentru Mihai Eminescu, despre deoarece tot ceea ce înseamnă viață în născut”, cum ține să precizează autoarea, poemele sunt traversate de o continuă încordare, de la Editura „Armonii culturale”, sub satul de altădată, „mireasma florilor de lumini și tristeți existențiale, de regăsiri târzii, de directa îngrijire a statornicului prieten regina-nopții, de busuioc, de razachie, disperări și reverii. Un neobosit dialog cu sine, cu de la Adjud, Gheorghe Stroia, editor cu vecinii de altădată, cu cei plecați, pentru de gutui[…], de case văruite proaspăt, totdeauna, să se odihnească, sub lacrima țărânii. largi preocupări pentru promovarea de rufe uscate la ger, de pâine caldă „Traversez câmpul/ cu-amurgul văratic în față literaturii române contemporane. coaptă pe vatra țestului, de cântecul câmp-cenușă liniște grea,/ cerul închis-închis pe graba unei zile orbite/ răgazul scurt și ruga de Antologia este o adevărată ciocârliei”, reprezintă, pentru cea seară/ în amurgul unei fântâni.” profesiune de credință a scriitoarei care plecată de „acasă” peste mări și țări, De ce revenirea acasă Pentru că „este locul are în portofoliul său peste 15 volume și „poveste, cântec, poezie, viață, esență, unde se taie copilăria de mii de ori/ și înfrunzește din nou cu alte copilării/ în răspântii de răcoare și sute de colaborări în antologii și reviste iubire, resemnare, adevăr, amintiri liniște…//acasă îți dă ocol prigoria/ când se de pe întregul mapamond. pierdute în răscolirea timpului”. întâmplă să înșiri linia vieții/ pe rânduri proaspete de flori,/ de cimbru și mentă,/ când intri în vorbă cu Negând orice încadrare în vreo Evocarea familiei și a neamurilor, iarba călcată de vânt,/ cu oamenii care nu mai direcție literară sau într-o orientare „oameni slobozi ca vântul de câmpie, sunt…” estetică, scriitoarea consideră că actul cărora nu le-a stat nimic în cale, O carte dulce-amară, o „autobiografie” lirică scrierii este „chemarea unor fulgerări rămânând neclintiți pe aceste locuri”, purificatoare. (F.B.). lăuntrice”, este „tărâmul împlinirilor” înstăriți prin hărnicie și prin pricepere, necunoscute pe deplin în întreaga sa muncindu-și cu ardoare pământul Pagini de istorie locală existență, decât în ultimii 15 ani, când a strămoșesc, atât de mult iubit, încât erau P e n t r u I o n simțit nevoia ca, prin cuvânt, să în stare „să-l apere cu prețul vieții”, este Hogaș, jurnalist cu o activitate îndelungată dăruiască iubire și lumină. realizată cu aceleași cuvinte pline de în mass-media din Lumina gândului și a cuvântului, „lumină și căldură”, de dragostea care T e l e o r m a n , umple inima copilului, de la naștere cercetarea istoriei cultura și civilizația au fost, locale constituie o dintotdeauna și pentru totdeauna, țelul până la trecerea în lumea de dincolo. preocupare constantă, suprem al unei vieți petrecute în Mai ales tatăl care, împreună cu mama, cu rezultate meritorii, susținută de o serie de împărăția cărților, ca lector avizat (peste triunghiul erotic Șt. O. Iosif, Natalia formează acea „unitate” de monolit lucrări apărute sub 30 de ani ca dascăl de limba și literatura Negru și Dimitrie Anghel, despre Otilia odată pentru totdeauna, îi apare în semnătura sa. Este Cazimir sau despre „Povestea amintire „întruchipat de emoție și iubire vorba, printre altele, română) și ca scriitor care dorește să d e „ P u b l i c i s t i c a inculce în sufletul cititorului „frumosul, «Mărțișorului»”, despre Panait Cerna și și învăluit în admirație și respect” și teleormăneană:1872- optimismul și fericirea”. Emil Gârleanu. ocupă în inima scriitoarei „un loc cald și 1900” și „Publicistica teleormăneană la Volumul debutează cu mai multe Reînvierea nostalgică a vieții luminos”, deoarece i-a fost model în începutul veacului eseuri, publicate în timp, despre Bucureștiului interbelic cu locurile de lupta cu dificultățile vieții, încă de pe X X : 1 9 0 0 - 1 9 1 6 ” , promenadă și cafenelele literare unde atunci când dintr-un „fiu de țăran de la „Parlamentari în dragostea ca punte de legătură între T e l e o r m a n , oameni, despre ființa umană duală, „se încrucișau săbiile sclipitoare ale talpa țării” a ajuns „un om de mare Teleormanul în Parlament”, vol. I, 1831-1883, vol. despre evoluția omenirii ca unitate în inamicilor literari” și unde persista prestanță”, prețuit de toți cei care l-au II, 1884-1918. Cea mai recentă apariție editorială a sa, „Capi de administrație în Teleorman:1831- diversitate și pericolele ce o pândesc, „parfumul boemei de altădată”, cunoscut în vremea când a muncit cu 2018” (Tipoalex, 2018) face referire, așa cum despre caracterul unora mânați în viață amintirile din timpul liceului pedagogic abnegație, pricepere și tenacitate pentru sugerează și titlul cărții, la evoluția și importanța și debutul în cariera de dăscăliță sunt a-și depăși condiția de rob al istorică a autorităților publice pe plan local – de orgoliu, de invidie și, mai grav, de cârmuitorul, administratorul, prefectul, prim- ură. Aceștia sunt priviți în antiteză cu temele „Evocărilor” altui capitol. pământului. secretarul de regiune, raion, județ, președinte – în oamenii de bine, cu altruiștii care își pun Istoria, mai ales a celor două Toate volumele Elenei Buică au un conducerea și gospodărirea structurii administrativ-teritoriale care i-a avut și îi are în viața, cunoștințele, timpul, în slujba evenimente cruciale din primele două „Cuvânt-înainte” despre universul fruntea ei. Sunt aduse în atenție peste o sută de semenilor, semnificativ, în acest sens, decenii ale secolului trecut – Primul tematic al cărții, cuprinzând gândurile și nume, începând cu Constantin Burchi, Război Mondial și Marea Unire de la 1 descendentul unei familii grecești din Insulele fiind doctorul Nicolae Bulumac care, cu sentimentele care i-au ghes către acest Ionice și încheind cu Florinel Dumitrescu, abnegație, a reușit să învingă inerția Decembrie 1918 – îi oferă prilejul de a act responsabil, afirmând că scrie „cum actualul prefect de Teleorman. Adevărate fișe și multora, transformând un spital rememora câteva momente, fie lupta îi dictează preaplinul inimii și al portrete biografice întocmite atent și scrupulos, autorul apelând, firește, la arhive, buletine și comunal insignifiant într-o oază de eroică a cavaleriștilor români în timpul gândului”, cu intenția vădită de a le monitoare, la documente și publicațiile vremii și lumină pentru cei aflați spre apusul Șarjei de la Prunaru (Teleorman), fie împărtăși deschis. ale celor de azi, respectând cronologia, solidarizarea celor două tabere inamice esențializând datele personale și prestația vieții. Chiar dacă am citit multe dintre administrativă, implicarea cârmuitorilor „Taina scrisului” se referă la creația în noaptea de Crăciun, ostașii fiind uniți volumele din care sunt preluate scrierile respectivi în evenimente de rezonanță locală și scriitoricească, la diversitatea scrierilor „în cuget și în simțiri” de credința în din prezenta carte, și de această dată le- națională. nașterea Mântuitorului, fie impresii din Așa cum se precizează în Cuvântul înainte și a scriitorilor, „scrisul” fiind, pentru am citit cu aceeași emoție și cu aceeași semnat de Constantin Moraru, doctor în Istorie, Doamna Elena Buică, „singura chiar ziua Marii Adunări Populare de la plăcere, fiindcă Elena Buică se cartea oferă și o multitudine de informații avere[…]singurul belșug”, un adevărat Alba Iulia, toate fiindu-i povestite de dovedește aceeași talentată creatoare importante din activitatea acestor „capi”, privind modul cum au gestionat, de la înălțimea funcției „mod de a exista[…], bunăstarea participanți sau urmași ai acestora. care știe „să cotrobăie prin labirinturile lor, momentele fundamentale ale istoriei noastre: sufletească”, este „rațiunea de a fi”, Respectul pentru Canada, țara timpului în care zace însăși veșnicia, Revoluția pașoptistă, Unirea Principatelor, domnia lui Cuza și, ulterior, a lui Carol I, Războiul modalitatea de a-și dezvălui „dragostea adoptivă, este exprimat cu emoție prin acolo unde se păstrează întâmplările de Independență, Răscoala din 1907, Primul și cel d e f r u m o s ș i a d e v ă r ” , t o a t e prezentarea unor profunde sentimente vieții apuse, acolo unde au sălașul de-al Doilea Război mondial, instaurarea reprezentându-l pe omul „în inima de recunoștință pentru căldura și semnele durabile și statornice ale regimului comunist, revenirea la democrație. înțelegerea cu care sunt tratați istoriei”. Ion Hogaș rămâne nu doar un jurnalist de căruia să cânte viorile, să strălucească excepție, ci și un neobosit căutător de urme și florile în culori proaspete, să răsune imigranții, oferindu-li-se condiții de repere, care ne-au marcat istoria și destinul. (F.B.). 8 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf N o t e d e l e c t u r ă Iulian Chivu

Discursurile profesorului Mihail Diaconescu Cu Discursurile sale (Ed. Magic Print, și/sau de elocuție, cu reprezentări Ortodoxiei și diaconii frumuseții și 2018), opera savantă a prof. univ. dr. axiologice în registrul evidenței și cu celelalte. Mihail Diaconescu se întregește ca bucuria superioară a situării în Cu numai două excepții, Discursurile formulă simultan cu adăugirea altor normalitate, în echilibru, în adevăr. sunt rostite ca răspunsuri academice orizonturi prodigioasei sale personalități, Construindu-și Discursurile în ideea ocazionate de acordarea unor titluri și cu evidente deschideri spre universalitate. elocvenței orientate spre argument distincții distinsului profesor universitar, Șansa de a-l fi cunoscut personal pe (Încercare despre puterea de a convinge, însă și aceste excepții așază în distinsul universitar, om de înaltă cultură, frumusețea și dificultățile discursului), solemnitatea cuvenită, prin semnificare, cu o operă de calibru vast este, pentru Mihail Diaconescu face să strălucească prilejuri la care Domnia sa vibrează înalt generoase (în cazul său, teme istorice, mine, o bucurie a spiritului. inteligent noblețea sufletului, asta în timp spiritual indiferent de dimensiunea ori de literare, civice etc.), rostită public (sau A începe după tipicul cronicilor ce la Cicero, de pildă, prin discurs paternitatea evenimentului; Discursul presupunând un auditoriu) și, fiindcă nu literare cu rememorarea câtorva titluri din strălucea subtilă, însă trufașă, inteligența, rostit la 27 februarie 2014, cu ocazia sunt prilejuri de exordium ex abrupto, ele opera sa ar fi o nedreptățire a celor care nu la Denis Diderot elocința se ambiționa să lansării volumului Eminescu. Securitatea se deschid, fără excepție, printr-o captatio ar încăpea într-o atare enumerare. Și înfrumusețeze logica, iar la Richard Cecil și siguranța națională a României semnat benevolentiae largă și elegantă: Fiecare totuși, de la debutul său editorial cu Visele se pretindea a fi simplitate vehementă; de George Ene (Sala de întruniri a întâlnire a unui scriitor cu lectorii cărților au contururi precise (1963), până la Ambrose Bierce (Dicționarul Diavolului) Hotelului Ramada Majestic din sale este un moment de mari emoții, trăite recentele Discursuri, distinsul universitar o definea ca artă ce determină ignoranța să București) și cel rostit, la 4 noiembrie sub semnul binefăcător al bucuriei, dar și Mihail Diaconescu s-a aplecat, în timp, creadă că orice culoare e albă. Orice 2016, cu ocazia lansării volumului Dr. al unei dispoziții autoanalitice, asupra unor personalități ale culturii incursiune în retorică începe, firește, cu George Baciu intitulat Obștile sătești de responsabile, asociate cu o inevitabilă noastre (Gib I. Mihăescu, 1973), asupra Aristotel (Peri ritoriki) și cu tipologia pe valea Râului Doamnei, județul Argeș, stare lucidă. Pentru un scriitor este foarte istoriei neamului românesc (Istorie și discursului (deliberativ, judicativ și între secolele XIV-XVIII (Sala mare a important să știe că opera sa reușește să valori, 1994), pe care a adus-o inclusiv în epidictic), în a cărui viziune elocința este Bibliotecii Dinicu Golescu din Pitești). atragă publicul și să-l influențeze în roman (Sacrificiul, 1988), apoi spre teme simultan forță și har de a convinge, de a Citind toate aceste discursuri, din toată sensul ideilor pe care le promovează... de largă deschidere filosofică produce emoții, atitudini. literatura retoricii, mi-am amintit mai întâi (p.23). Sau, alteori: Vă mulțumesc cu (Depărtarea și timpul, 1986), spre teme de Retorica, mai mult decât elocința, nu e de celebrul Marcus Tullius Cicero și de nu dragoste și recunoștință pentru bucuria și graniță (Farmecul dialecticii și numai calitatea, talentul, forța persuasivă mai puțin celebrul său manual de retorică onoarea pe care mi-o faceți participând la fenomenologia narativă, 2001), spre (nativă sau deprinsă), ci este însăși știința Partitiones oratoriae, conceput după această lansare de carte, într-un cadru estetică (Prelegeri de estetica Ortodoxiei, de a propune, a produce efecte moda vremii ca dialog între Cicero-tatăl și solemn (...) Doresc din toată inima să fiu I-II, 1996), spre laturi inedite ale istoriei emoționale, a polariza atitudini și a le fiul său Marcus. Și, mai mult, lectura cărții demn de elogiile... (p.36), apoi aduce literare (Istoria literaturii daco-romane, orienta prin efecte oratorice. Diferența era profesorului Mihail Diaconescu îmi atenția auditoriului în captivitatea temei 1999), spre locașurile de cult ortodox observată de însuși Cicero între amintea ceea ce le pretindea cu ce urmează: Trăim într-o epocă stranie, în (Biserici și mănăstiri ortodoxe, 1988). asianismul și aticismul elocinței antice, rigurozitate Cicero retorilor vremii sale: care atacurile mereu repetate contra Opera lui Mihail Diaconescu, după lucrurile diversificându-se mai apoi cu In oratore autem acumen dialecticorul, valorilor tradiționale și spirituale impuse cum știm, a stat în atenția mai tuturor concursul logicii (ex. sofiștii, Protagoras), sententiae philosophorum, verba prope de cultură... (p.37). cărturarilor contemporani și se bucură al psihologiei mulțimilor (Gustave Le poetarum, memoria iuris consultorum... Aceeași eleganță a spiritului o găsim și deja din timpul vieții sale de considerații și Bon) etc. și cu pendularea accentului între Cu prisosință, Discursurile în discuție când auditoriul este dintr-un alt mediu sinteze monografice datorate unor nume inventio, dispositio, memoria ‒ sibilinic, ne oferă toate astea și chiar mai mult. Iată, cultural (ex. Discursul rostit la 6 august de referință în istoria literară și în critica după interese. de pildă, recunoașterea generoasă, 2007 în fața unei adunări populare, la noastră din ultimele decenii: Gh. Bulgăr, Profesorul Mihail Diaconescu trece onestitatea: Să aduci date documentare primirea titlului de cetățean de onoare al Stil și artă literară în proza lui Mihail după un breviar al retoricii clasice noi, perspective exegetice noi, criterii de comunei natale, intitulat Despre Diaconescu (2001); Valeriu Filimon, europene la tradiția retorică românească, evaluare noi și, mai ales, concluzii noi în «Mirabilis spiritus loci» și puterea lui Critica arhetipală și fenomenologia la mesajele și elocința lui Mihail vasta exegeză eminesciană nu este la binefăcătoare). Aici, exordiul este narativă (2004); Teodor Codreanu, Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Barbu îndemâna oricui. Domnul George Ene a emoțional, direct și nu pretinde niciun alt Mihail Diaconescu, Fenomenologia Delavrancea, Petre Carp, Take Ionescu, r e u ș i t a c e a s t ă e x c e p ț i o n a l ă efort epideictic în afara unui recurs la epică a istoriei românești (2005) și, nu în Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, apoi se performanță... (p.181). Sau divagații etologia infailibilă a concetățenilor săi: În ultimul rând, Preot prof. univ. dr. Dumitru oprește la G. Călinescu și ne previne în erudite, uimitoare prin documentarea care cursul afirmării mele ca romancier, istoric Radu, Fundamentele teologice ale legătură cu Discursurile sale; ele sunt scoate esența din amănunt, din uitare: Și literar și estetician am primit importante fenomenologiei narative (2005). Alte scoase, prin tipărire, din atmosfera caldă a tot la Viena, respectiv la celebra titluri, diplome, decorații și alte distincții, unghiuri de abordare a operei lui Mihail rostirii lor, sunt, peste timp, discursuri «Akademie für Musik und darstellende care m-au onorat și m-au bucurat. Mai Diaconescu ne-au oferit ulterior Monica transpuse, fără a-și pierde necesitatea Kunst», Marțian Negrea l-a avut profesor presus de toate acestea eu pun însă titlul Dușan (Simbolic, metafizic și monumental inițială, și se face precizarea: discursurile de armonie, contrapunct și istoria muzicii de cetățean de onoare al comunei în proza lui Mihail Diaconescu, 2005); mele nu repetă, de la o ocazie la alta, nici pe românul Eusebie Mandicevschi, Vulturești. Domniile Voastre mă Ilie Barangă (Noi contribuții bibliografice temele, nici intențiile și nici argumentările bucovinean din Cernăuți, dirijor de coruri cunoașteți și știți că nu mă joc cu vorbele. la studiul operei lui Mihail Diaconescu, care le susțin, așa cum relevă lectura. în capitala Austriei, autor de muzică de Știu ce spun (p.115). 2009); Ilie Bădescu (Drama istorică a Asumarea lor se face după aceeași teatru, de muzică de cameră, de muzică Și tot aici, în argumentatio, se evocă omului creștin în literatura lui Mihail exigență: Ele mă reprezintă tot atât de vocală și numeroase lucrări savante de legătura profundă, spiritus loci, pe Diaconescu, 2010); Aurel V. David clar, precum romanele, tratatele de istorie muzicologie dedicate lui Bach, temeiuri ale prețuirii reciproce: De fiecare (Națiunea în stare de veghe. Note și literară, de estetică sau de teoria Beethoven, simfoniilor schubertiene, lui dată când merg, duminica sau în zile de comentarii sociologice la romanul Marii literaturii, precum albumele de artă, Brahms, operei italiene, lui Carl Czerni... sărbătoare, la biserica din satul Uniri, 2017) cărora, desigur, le vor urma și portretele și articolele de presă pe care le- (p.111). Vultureștii de Jos, găsesc la mormintele altele. am publicat până acum. Autorul Discursurilor face cu eleganță părinților mei lumânări aprinse și flori Pe de altă parte, opera complexă a În sumarul cărții ‒ 17 discursuri, pertinente confirmări: Volumul pe care proaspete (p.116). Apoi, în loc de profesorului a fost încununată cu premii fiecare cu identitate tematică, cu publicul Părintele profesor Dumitru Radu l-a peroratio, profesorul Mihail Diaconescu, prestigioase (Premiul Academiei Române său, dar cu aceeași grijă pentru intitulat «Fundamentele teologice ale în aceeași notă de sinceritate emoțională, „Mircea Florian” pentru Prelegerile de comunicare și pentru tensiunea fenomenologiei narative» discută spunea: Despre modul cum memoria mea estetica Ortodoxiei), cu titluri de Doctor dialogistică în constantă reconsiderare a doctrina mea literară derivată din afectivă îmi influențează gândirea, Honoris Causa al mai multor universități, relației retorice ego-alter-obiect. În sistemul teoretic pe care l-am edificat în intențiile, obiectivele urmărite și cu titlul de Cetățean de Onoare al mai absența a ceea ce reprezentările sociale tratatul «Prelegeri de estetica realizările, aș dori să scriu o carte multor localități. Cuvântul distinsului conceptualizează în Themata, epidictica Ortodoxiei» (...) Eu sunt convins că o specială. Nu o carte de știință. Nu o carte profesor la aceste fericite prilejuri se ar fi o formalizare insidioasă. Mai întâi că «estetică generală» poate fi realizată de psihologie. Sau una de istorie. Sau de regăsește în recenta sa carte de Discursuri, prilejurile tematice, fiecare maximizându- numai dacă pornim de la învățătura de sociologie. Ci una de literatură, respectiv care este, pe lângă o binevenită antologare se prin argumentare, capătă interes și se credință a Bisericii noastre Ortodoxe... sentimentală, cu amintiri și cu povestiri a acestora, un adevărat manual de oratorie, individualizează ca atare: Eminescu. (p.85). Sau: ...bucuria este infinit mai ascultate în copilărie sau mai târziu. Aș de elocință reverențioasă, de erudiție Securitatea și siguranța națională; presus decât orice satisfacție. Satisfacții dori să pun în titlul acestei cărți numele exprimată într-o limbă elegantă, cultă. Despre datorie, misiune și bucurie în au și plantele, și viețuitoarele satului meu Vulturești (p.121). După opt Mihail Diaconescu se situează cu aceste creația literară; Despre „Mirabilis necuvântătoare (p.82). ani, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu își Discursuri într-o dinamică a gratulării S p i r i t u s L o c i ” ș i p u t e re a l u i va onora promisiunea cu Serile la Discursurile Dlui Mihail Diaconescu Vulturești. Nuvele și amintiri sentimentale integrative a sinelui cu ceilalți în afara binefăcătoare; Munții Apuseni, panteon al urmează funcțional structurile discursului oricăror antinomii și conflicte de mesaj spiritualității românești; Estetica (2015). Despre ea, probabil, cu altă clasic ca expunere oratorică pe teme ocazie. Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 9 Călătorii şi ... călătorii Gânduri de scriitor

Rodica Lăzărescu Muzeul Carului Mare Pe bunica mamei a prins-o bătrânețea cu nunta amânată. Îi promisese bărbatul că-i cumpără rochie de mireasă, dar, luat mereu cu tot felul de treburi, uitase. Într-o zi, bunica mamei a văzut coborând din cer un păianjen, care i-a spus: Nu mai fi tristă! O să țes eu pentru „Ticăloasa imaginaţie” tine o rochie albă, cum n-a avut nici o altă mireasă din lume! Și, într-adevăr, așa a făcut. a lui Constantin Arcu Doar că trebuia să urce pe acoperișul casei și să pândească momentul când se Am în față cartea lui Constantin mea” și avocatul Florian) și trei „grații” uneori să vină și Năzdrăvanul cu vreo apropia Carul Mare de pământ, ca să Arcu, Prin lumea largă. Însemnare a (Ilona – blonda simpatică și inteligentă, idee interesantă, dar poți fi sigur că i-a poată sări în el, fiindcă păianjenul cerului călătoriei mele în America de Sud roșcata Ema, purtătoare de aparat venit în strânsă legătură cu apucăturile îi lăsase rochia acolo. O vedea de jos, din (Jurnal de voiaj în contratimpi) (Editura dentar, medic, „madama” care lui instinctuale ˂și uneori de mitocan, bătătură, strălucind în lumina lunii. Era, Limes, 2018). Titlul și coperta I mă lasă intermediază relațiile erotice din grup și adaug eu˃, nu pentru că și-ar fi pus își dădea seama, croită dintr-o mătase mai a crede că voi avea de parcurs un jurnal Suzana – „un demon cu chip de înger”, mintea la contribuție sau așa ceva.”). albă decât era Calea Lactee. de călătorie. Îmi dă totuși de gândit obiectul și subiectul preocupărilor Năzdrăvanul are mereu „pretenții”, iar O probase, când fusese gata, însăși formularea dedicației („această poveste naratorului), și câteva personaje „dacă lucrurile nu ies cum vrea el, Maica Precista, care era mai bătrână decât care s-a rotunjit de-a lungul unui drum episodice – ghidul Răzvan și două numai eu sunt de vină. Şi buclucul e străbunica, și-i venise bine. Văzuse chiar fabulos prin America de Sud”), ce ține familii, una din Cluj, alta din Mureș. gata. Sigur, dumnealui are stil. Nu dumneaei asta. Și văzuse și străbunicul, să mă avertizeze că spațiul sud- Intriga se țese între cele șase personaje, protestează, nu țipă, nu dă cu pumnul în care tocmai se-ntorsese din război. american urmează a fi numai decorul, cuplurile se fac și se desfac după niște masă ca un bădăran. Nimic de felul Ptiu, să nu-ți fie de deochi!, a zis el, pretextul poveștii… Într-adevăr, convenții prestabilite, „personajele stau acesta. (Cică el e făcut pentru dragoste, crezând că e nevastă-sa. N-ai îmbătrânit descrierile sunt parcimonioase, uneori la locul lor și zic mersi frumos că le-am nu pentru supărări și certuri.) Domnul deloc, femeie! chiar banale („faimosul cartier La dăruit viață. Ele devin cu timpul își manifestă nemulțumirea prin tăcere. S-a mirat când a dat cu ochii de femeia Boca”, Niagara și Iguazu „fac din faimoase și nu au nicio legătură cu unele Un protest mut, dar care nu-mi place bătrână din pragul casei, care semăna leit cu străbunica. planeta noastră o lume miraculoasă”, persoane reale corespondente, care deloc”. Uneori, ineditul personaj pare E din cauza rochiei, a zis ea, privind în Copacabana e „celebra plajă”, Rio de umblă neștiute prin lume”. Pentru că, „serios pornit”, „își plânge de milă” și pământ de rușine. Janeiro e „unul dintre cele mai nu-i așa?, „personajele își au existența chiar „face crize de isterie”. Atunci când Păi, să mergem atunci s-o luăm!, a fascinante orașe pe care le-am văzut” lor paralelă și intangibilă”. se întâmplă ca relația cu Năzdrăvanul să prins curaj străbunicul, rezemând scara etc. etc.), iar cuvântul cel mai des fie „puțin încordată”, „pentru a nu de loitra Carului Mare. întâlnit pare a fi „ruine”. În schimb, adânci discordia dintre noi […] încerc Se strânsese lumea ca la bâlci în curtea imaginile imortalizate de aparatul de să-l ajut să înțeleagă situația. Cu vorbă noastră. Și veniseră și lăutarii. Puteai să fotografiat împânzesc paginile bună, ca între prieteni. Ei, amice, zic. juri că e nuntă! Doar că lipseau mirele și „jurnalului”, parcă asigurând decorul Lasă mofturile și comportă-te civilizat. mireasa. dintr-o piesă de teatru ori fundalul Fac și eu ce pot. […] Nu s-a sfârșit I-au descoperit aproape de miezul pitoresc dintr-un film. Pentru același lumea femeilor, stai pe pace. Găsim noi nopții sus, în car. Și-au urcat, cam pe la al decor, „diaristul” reține – prin cuvânt și ceva.” Alteori, „Năzdrăvanul se treilea cântat al cocoșului, și ei, oamenii prin imagine – mai multe chipuri – El ghemuise, neîndrăznind nici să respire. din sat, urmați, se înțelege, de muzicanți! Comandante „cu șapca și tunica (Mă știa imprevizibil și în stare să fac tot Întrucât le cam venise timpul să se inconfundabile”, o femeie ce duce o felul de trăsnăi, la ce să se aștepte?)”. mute de tot în cer, n-au mai coborât alpaca de funie, „un plod Uros de vreo Se pare că părintele insolitei ființe de dimineața pe pământ. Au rămas și ceilalți cinci anișori […] cu privire fixă și hârtie și-a pus toate speranțele în cu ei, împreună cu lăutarii, care s-au auzit nevinovată” … Năzdrăvan, de vreme ce n-are „îndoială ani de zile cântând. Ca să se poată termina nunta bunicilor Deși timpul/durata călătoriei (20 că va ajunge un faimos personaj literar, mamei, a fost nevoie să înceapă nunta martie - 2 aprilie 2017) și traseul prin cam în felul Rosinantei lui Don bunicilor mei, ce s-a întâmplat, tot așa, patru țări sud-americane, început la Quijote…”, chiar dacă, deocamdată, când ei erau foarte bătrâni. Abia au reușit Lima și terminat la Buenos Aires, sunt „sunt mult lăudate de ilustra noastră să urce în Carul Mare, unde îi așteptau foarte bine definite, va fi dezamăgit cel critică literară” numai „marile mesenii și taraful. care crede că „un jurnal de călătorie ar conștiințe ale epocii noastre, pitite prin Pe mama a apucat-o cheful să se trebui să însemne o dare de seamă biblioteci de provincie, care pun pe îmbrace în mireasă tot la vârsta bătrâneții, exactă despre locuri și obiective hârtie întrebări fundamentale”. suind alături de tata în car, taman când se vizitate” și caută în aceste pagini Reluând o reflecție pusă în seama lui pregăteau să părăsească această lume. N- notațiile clasice ale unui turist, cel care Benjamin Disraeli, Constantin Arcu au mai coborât nici ei pe pământ. La ce?! nu ia în seamă afirmația auctorială: susține că „asemenea marilor călători, Mai cu seamă că nu li s-a părut nici o „Este greu să umbli prin lume însoțit de văd mai mult decât îmi amintesc și îmi clipă că ar fi plecat de acasă. Nici unuia o imaginație atât de ticăloasă”. amintesc mai mult decât am văzut”. dintre ei. Și asta deoarece Carul Mare a Întrebându-se „pe cine putea să „Jurnalul” este construit pe schema Câte va fi văzut, câte își va fi imaginat, rămas, în tot acest timp, pe loc, adică intereseze notele despre viața unor cunoscutei satire a lui Grigore câte își va fi amintit, câte va fi omis deasupra casei noastre, unde poate fi bolivieni amărâți sau gândurile unui Alexandrescu, v-o amintiți, desigur scriitorul Constantin Arcu noi nu avem văzut și acum. terchea-berchea care se tot poartă de („Vino acum de față și stai la judecată, / cum ști. Putem spune doar că am parcurs Datorită lui am transformat locul în colo-colo prin America de Sus?”, Tu care le faci astea, duh, ființă ciudată, / cu mare plăcere această carte burdușită muzeu. Este cel mai mare muzeu din călătorul Constantin Arcu consemnează Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare: cu ecouri culturale (de la prințul Mîșkin, lume, chiar dacă se găsește într-o curte / De ce treabă-mi ești bună, putere mică de țară. în scrierea sa „crâmpeie de amintiri și Llosa, Steinbeck, „«trei într-o barcă», Cel mai important lucru pe care poți senzații” și multe întâmplări, pățanii, gânditoare, / Când nu pot la nimica să când nu era nici măcar un câine între să-l vezi aici e cum se mută rochia aceea trăiri ale sale și ale tovarășilor de drum mă ajut cu tine…” ș.a.m.d.). Atâta doar noi” până la poemul lui Kavafis din albă de demult din mireasă în mireasă, (mergând până la iritația din părțile că „duhul” lui Constantin Arcu nu este final), această carte care e și nu e un ajungând cu mutatul până în zilele intime ale Suzanei și la constipația câtuși de puțin „putere gânditoare” jurnal de călătorie în spațiu, ci este o noastre. De aceea și simt cei care trec Ilonei!), asigurându-și cititorii cum că (dimpotrivă, aș zice!) și se numește demonstrație a talentului de romancier pragul muzeului că respiră un aer de „nici pomeneală să fi inventat ceva. Năzdrăvanul. și o aventură lăuntrică, așa, ca-n poemul dragoste mereu proaspăt. Dintre florile Jurnalul este riguros, se bazează pe fapte Ca orice personaj literar respectabil, lui Kavafis: „Așa-nvățat cum ai ajuns, din grădină se vede cel mai bine totul. Cu și realități incontestabile”, chiar dacă în și cel al lui Constantin Arcu beneficiază cu atâta experiență, ai înțeles ce condiția să închizi ochii când privești. altă parte zicea altceva: „dacă un lucru de un aproximativ portret fizic („nu știu înseamnă o Itacă”. Dacă e să mă întrebați de ce a ales Carul nu s-a petrecut în realitate nu înseamnă ce se întâmplă cu el, însă de la un timp se Mă gândesc că Itaca lui Constantin Mare să nu mai plece de deasupra casei în că nu este adevărat”. tot lungește. Nu l-am măsurat, dar precis Arcu poate fi acest spațiu romanesc care m-am născut, cred că datorită căruței Așadar, ce fel de scriere ne propune, a luat câțiva centimetri”) și de unul unde scriitorul este „autoritatea din curte, care a fost a bunicului mamei, sub forma acestui „jurnal de vacanță”, moral, mult mai bogat, evident supremă”. „Cine se aventurează în apoi a bunicului meu, după care a tatei. Îi fostul redactor-șef de la „Bucovina portretizările fiind făcute exclusiv prin aceste pagini intră pe tărâmul meu; aici aud uneori vorbindu-și în șoaptă. Sunt literară”, mereu „pus pe năzdrăvănii”? metoda caracterizării directe, căci, după se află în puterea legilor mele și sub nopți în care chiar le înțeleg vorbele. Nu vi Dacă ar fi să-i dăm crezare, ceva cum se va dovedi în final, Năzdrăvanul, jurisdicția și autoritatea mea. Eu sunt le spun, fiindcă s-ar putea să nu mă destinat să-i șocheze pe „oamenii de „zvăpăiat și nesocotit din fire”, nu va stăpânul acestor ținuturi ce se întind cât credeți. relaționa cu niciunul dintre companionii Privită din cer, căruța pare îmbrăcată bună credință” și pe „unii literați de pe la cuprinde gândul și fantezia mea. Astea în mireasă. Păianjenii pământului n-au Bacău”. de drum ai naratorului. sunt regulile, nimic nu poate fi stat degeaba, arătându-le celor din cer că „Însemnările” reconstituie (cu Deși e „isteț și totdeauna pe fază”, contestat, nimic nu-i negociabil”. sunt la fel de pricepuți ca ei. ajutorul sumarelor notații făcute în timp „nu-l dă inteligența afară din casă (Dar (Negociabilă n-ar trebui să fie nici Curând, sunt cât se poate de sigur de real și al numeroaselor fotografii) ce poți să-i ceri? Atât îl duce capul, și cu folosirea verbului „a servi (masa)” – la lucrul acesta, căruța din curtea noastră se peregrinările unui grup „mic și sudat” asta basta. Din punct de vedere diateza activă sensul lui fiind numai de: va ridica de la pământ. După aceea, de turiști, dintre care numărăm șase intelectual, drăguțul de el nu-i strălucit, a da cuiva să mănânce, a trata pe cineva, Muzeul Carului Mare își va schimba locul personaje principale – trei bărbați mă văd silit să recunosc. Între noi există a aduce la masă, a ospăta. Ceea ce nu se în care se află acum, umblând, cu casa de (naratorul Costi, Camil – colegul său de deseori diferențe de opinii, dar de întâmplă în exemplele următoare: sub el, cu tot, te miri unde prin lume! cameră, 71 de ani, „un tip chel și fiecare dată eu sunt cel care aduce servim prânzul, p. 23, am servit prânzul, simpatic”, „o ficțiune aflată la discreția argumentele irefutabile. Se întâmplă p. 32, să servească cina, p. 37.) Ștefan Mitroi 10 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf Cartea de poezie Note, comentarii

Totdeauna mă simt complexat când mă aflu în fața unor oameni care au călătorit mult; pentru mine ei reprezintă lumea largă. „Eu cred că o petală de floare sau un viermișor de pe drum cuprind mai mult decât toate cărțile unei biblioteci” – Herman Invocaţii şi întrebări Hesse. Abia când atingi o anumită vârstă existenţiale înțelegi tâlcul povestirii „Colonelului n-are cine să-i scrie”, de Marques. conștient că este: „azi sunt prezentul uitat „eu căutam murmurul ploii / zidind în trecut / prezentul absent în trecutul rădăcini în lutul planetar / să ating în zori Mulți dintre cei care se află în fața morții acut” (Dacă tu, dacă eu). necuprinsul” (Fluture în noapte), „pășea au senzația că viața pe care au trăit-o i-a Nu lipsesc întrebările filozofice: „Ce un înger pe colțuri de durere” (Cântă o este viața fără noi?”; „Dacă tu nu ești, eu vioară),”ating timpul în noaptea albă costat prea mult. cine mai sunt?” ș.a. dintre lacrimi” ș.a. Și tot cu un caracter filozofic: „geme Sunt multe sintagme fericite în poezia Şi astăzi mai întâlnești în lume un soi de piatra aruncată în deșert”. Mereu revine lui Viorel Birtu-Pîrăianu și ele ies la iveală, fanatism medieval; - o atmosferă care te întrebarea: „Cine sunt eu?”, și răspunsul, la fiecare pas. sufocă. în funcție de stările poetului, de cele mai Poezia lui este total pozitivă, nu există multe ori, stări arzătoare: „sunt lavă, sunt încrâncenare, negativism, obidă, răutate. Mirosul de iarbă crudă îți dă senzația că Poet reputat, autor al unui număr de vulcan solitar”. Doar voaluri de melancolie. Dimpotrivă, te afli într-o lume profundă, de pe vremea peste 25 de volume și coautor în peste 30 Din ipostaza de vulcan, poetul îl roagă induce stări de bine, de pace și liniște de antologii de poezie, cu numeroase pe Dumnezeu să-l transforme în fluviu: sufletească. Ea înalță sufletul, nu-l începuturilor. apariții în reviste și publicații literare, „fă-mă, Doamne, un fluviu să spăl prăbușește în abisuri insondabile. Autorul Viorel Birtu-Pîrăianu ne oferă, de data păcatele lumii”. Romantic și sentimental, și L-a ales ca interlocutor pe Dumnezeu și Pentru unii, dușmănia este mai dulce aceasta un remarcabil volum de poezie, poetul folosește și un vocabular al poartă cu El un dialog, fie sub forma decât împăcarea. De aceea renunți mai greu intitulat metaforic „Aripi de nisip” în care romantismului: „pe aripi de petale”; rugăciunilor către El, fie a întrebărilor sau îi recunoaștem portretul fizic și cel „covoare de stele”. a tăcerilor în care se complac. la ea în ciuda intenției de împăcare. spiritual, „dincolo de oglindă”. Dar, cea mai frumoasă imagine se află Repetiția, un alt procedeu stilistic Unii lasă în urma lor o casă, un copil, El însuși se prezintă dinaintea ochilor cuprinsă în aceste patru versuri: „mă așez folosit de autor, pentru a da un plus de noștri astfel: „sfâșii amurgul cu un surâs, la picioarele crucii / să spăl cu lacrimi expresivitate versului și a întări ideea, e vreo faptă bună… Tot ce rămâne în urma cu o floare / sunt aici un pendul fără de cămașa / mă ridic din genuni spre lumina prezentă în multe poezii. Uneori, ea vine noastră va contribui la consolidarea noii odihnă / căutând nenăscutele ere” trăirii / răsărind în zori printre flori”(La fonic, ca un ecou: „norii albi s-au scurs în societăți. Acest adevăr este atât de simplu și (Pendulul). picioarele sufletului). mare/ pescăruși se pierd în zare / a totuși atât de puțin luat în seamă. Cartea aceasta este: „Povestea unui om Adieri din „Cântarea Cântărilor” se întrebare, a visare, a uitare” (Ultimul ce a iubit odată viața” (Aripi de nisip). regăsesc în poezia „Sărutul”, când poetul, pescăruș). Volumul este alcătuit dintr-o sumă de rătăcind, întreabă trecătorii unde îi este De multe ori, finalurile sunt Vai de țările bântuite de protestatari de autoportrete cât mai reale, deși iubita. neașteptate, bruște: „mă cațăr pe firul de profesie. metaforizate și personificate. „Scriam pe zidurile cetății cu cioburi iarbă / mă aștepți iarăși în prag / mi-e dor Glasul poetului e marcat de tristețe: de suflet” – spune poetul și-l credem, de cel drag / dar pasul e gol” (Ultima Sunt demnitari ale căror discursuri pot fi „mi-e glasul iar însingurat / tăcerea asta întrucât, cu sufletul se pot scrijela cele mai adresă). anticipate punct cu punct… Asta le mă omoară / picură dureri peste dureri” frumoase cuvinte. Cele mai multe poezii Poetul, are pentru iubită, apelativul provoacă ascultătorilor un lehamite (Sub lacrima ta). Și totuși, la orizont, e de au ca subiect plecarea, absența, „mândra”, folosit în diverse ipostaze, iar ajuns doar un cuvânt, pentru ca norii să despărțirea, golul rămas, tristețea, altădată, o apelează cu sintagma: „aleasa devastator. dispară și o rază timidă să se strecoare în așteptarea, pe zidul căreia se pot însăila mea”. suflet. Este mirajul iubirii care se poveștile: „ai plecat femeie să cânți în O eventuală definiție poetică a femeii: Căderea psihică seamănă cu un gol de insinuează în suflete, fără să ceară voie. În corul de îngeri / drumurile sunt astăzi „Femeia, lacrimă de înger”. aer în care se prăbușesc avioanele. drumul spre deslușirea tainei, poetul pustii (Umbra). Și pe aceeași temă: Autorul e conștient de darul ce i s-a dat străbate cărări vitrege, depășește „Țipătul gândului: / încăperea s-a și caută să-l onoreze și chiar să-l Există zile închise ca niște temnițe… O obstacole, până la deschiderea spre o nouă năpustit peste mine / strivindu-mi sufletul înmulțească: „sprijin de ceruri cuvintele temniță fără uși și ferestre în care nu există zi (Taina). de pereți”. mele / aprind felinare în suflet cu versuri nici măcar dorința de a evada! Și o scurtă autoprezentare: „mă îmbrac Imagini remarcabile: „geamuri sparte de lumină / căutând în gol nesfârșirea / în haine de pământ / să ascult tăcerea de gânduri”; „crucea de crini”; „răsfățul respir adevărul și strig” (Se aprind Copacii bătrâni par niște moșnegi care cuvintelor ce mor / aici, târziu, la țărm tardiv al depărtărilor”; „ochii mei istoviți felinare). uitat de mare” (Pasărea). căutau maluri cu nuferi”; „am spălat Într-una din poezii, autorul încearcă spun povești. Când treci pe lângă ei îți vine Tot în această poezie, despre cuvânt, de cerul și am privit în ochii lui, plângea”. definiții poetice inedite: „sărutul - să surâzi timid și să le dai binețe! care este atât de legat, autorul spune: În încercarea lui de autodefinire, Viorel mângâierea sufletului / sufletul - taina „cuvântul este tril divin, e tainică chemare Birtu-Pîrăianu se vede, când un copac din nestinsă a gândului / gândul - lacrima „Şi rămânând singur, înfășurat în tristețe / iar cântul ei e dus spre alte zări de păsări drum, când fructul oprit al acestuia, și alte universului”(Anotimpurile iubirii). Este o mă uit sinucigaș pe fereastră”. (Geo călătoare” (Pasărea). Și altădată spune: închipuiri, destul de inspirate: „sunt pom definiție în care termenii decurg unul din „mă topeam și ardeam a ultim cuvânt” ce plânge pe drum / sunt fructul oprit celălalt, într-un crescendo, de la particular Dumitrescu – Jurnal de campanie). (Într-o zi, de va fi). aruncat pe pământ / sunt tristețea și la universal. O foarte frumoasă poezie despre relația disperarea adunate într-un pumn” Poeziile acestui autor nu sunt simple Trecutul este nava, iar prezentul este autorului cu Divinitatea, se numește (Ultimul poem). exerciții de rafinament artistic, ci sunt barca de salvare... Se parcă în ultima vreme „Bulgăre de lumină” Altădată, poetul se vede „un nebun gândurile profunde ale unui virtuoz al barca de salvare s-a desprins de navă și cuvântului care, cu fiecare carte înalță Poetul cultivă poezia modernă, stelar” și dă naștere unui șuvoi de metafore plutește în derivă. renunțând la folosirea majusculelor uluitoare: „eram un nebun stelar la o masă trepte spre edificiul spiritual, spre infinitul iubirii, într-o exemplaritate care îl inițiale. Versurile curg liniștit și molcom, / căutând o bătaie / de înger în întunericul Din păcate, ne-am uitat oamenii înțelepți fără meandre, sincope ori pierderi de ritm. lumii / cu sternul rupt frământând zilele” onorează și-l califică drept un poet de spiță Ideile, de asemenea, sunt clare și ferme și (Surâsul). modernă, demn de orice dicționar de de pe vremuri și orbecăim într-o lume cu acest lucru aduce un plus de valoare Reper fundamental în viața creștinului, literatură. toate luminile stinse! scriiturii. Așadar, miez și substanță, crucea e prezentă în diferite imagini: o Și o foarte reușită definiție poetică a veșmânt artistic concretizat într-o serie de cruce de crini, „răsărea dintre spini, o femeii: „femeie, sărutul vieții pe pământ” Singurătatea poate fi și un semn de figuri de stil, mânuite cu stăpânire și în cruce de crini”; „cuiele plângeau pe o (Sărutul vieții). Alte definiții: „dar ce este înțelepciune! Un mod de a proteja lumina același timp, cu virtuozitate. cruce”; „crucea dorului”; „o cruce femeie azi sfârșitul / decât lumina noului Poezia acestui autor se înscrie în marea răstignită într-un gând”; „zorile m-au început” (Pași în noapte). din tine. categorie a creațiilor moderne și post găsit rezemat de o cruce”. Mister, adâncire în taină, meditație, moderne, cu inflexiuni clasice. De altfel, Și alte elemente spirituale împodobesc pace înaltă, speranță, amintire, dor-dorință Amintiri răzlețe … Un cal somnolând în aceste lucruri reies cu claritate în multe versurile: biserici de suflet, biserici de de desăvârșire, tăceri astrale, adieri de fața ieslei goale, un câine întins leneș la poezii. cuvinte, altar, candelă, lumânare, etc. suflet spre lumină, „surâsul clipelor soare, porumbeii uguind pe sub streșini, Fiecare poezie înseamnă o stare Rime și cantabilitate în genul eterne”, un cor de îngeri care „se așezau pe specială a autorului și chiar această stare coama serii”, toate acestea alcătuind gutui împovărați de fructe, bătăi de clopot… incantațiilor populare din doine și balade, Poezia. „Mi-e cântul liturghie” – spune este transmisă și cititorului, altminteri nu cu inflexiuni specifice descântecelor: Să te gândești mereu de unde ai plecat mi s-ar putea crea acea empatie necesară între „cărarea dorului în lacrima norului”. Și: poetul. Dar ce îmbătător amestec! „mi-e iubitorii de frumos. cântul liturghie / din cenușa milenară ridic se pare o prostie. E ca și când în timp ce „la răsăritul zărilor, în lacrima norilor / gânduri / tu treci purtând marama iubirii Construcții originale: „mă fug”; străbatem timpuri, gânduri, ape” în suflet” (Frunze și spini) mănânci o musaca, te gândești la cartof ca la „trăiesc a te iubi”; „mă caut, ș.a. (Surâsul îngerilor). Despre frământările facerea lumii. unui suflet zbuciumat de un dor fără sațiu e Lumina are un rol primordial în poezia Poetul folosește ca mijloace artistice lui Viorel Birtu-Pîrăianu: există turnul metafora, personificarea, epitetul, dar și vorba într-o preafrumoasă poezie, prilej de Limbile străine îți fac mintea ageră ca un alte figuri de stil. Exemple de meditație și dovadă a măiestriei artistice la luminii, fântâni de lumină, parfumul personificări: „pe pleoapa udă a nopții”; care poetul a ajuns: „Între ape: era atât de luminii, iubita este „lumina din zori”; iar uliu sau ca un delfin în largul mării… întuneric în mine / încât mă împiedicam de într-un vers spune: „eu scriu cu lumânări Cunoașterea de limbi străine te face să te „dansam nebun în palma vieții”; „mă de suflet pe ziduri de ceară”. cațăr pe ziduri să sprijin lumina” (Prin gânduri / mi-am lăsat sufletul în vatră / simți stăpân oriunde ai fi! pulberi de gânduri. plecând să dorm între ape”. O poezie existențială, o poezie a Asociații neașteptate, imagini mirifice, căutărilor de sine și de sens, o poezie de Curentul modernist îi este atât de care autorul se sprijină, ca să nu-și mai Ca bătrân, nu-ți rămâne decât o singură propriu poetului, el reușind o poezie sintagme inedite, aduc un farmec deosebit luptă – lupta cu propria neputință. inedită, interesantă, meditativă, plină de scriiturii și-l adâncesc pe autor în taina simtă grele, aripile de nisip. miez, o poezie plină de seve care urcă, poeziei adevărate. Exemple: „în suflet se precum clorofila în frunza cea mai înaltă a prelinge infinitul”; „ard zările topite în arborelui veșnic. Despre sine, poetul e palmă” (Fluture în noapte); „ mi-am făcut cuib din rănile lumii” (Fluture în noapte); Cezarina Adamescu Lucian Paraschivescu Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 11 Proză scurtă pigmentaseră ultimii două mii de ani: Cruciadele, mai totdeauna rapid deturnate de la scopul inițial și nobil, soldate cu Cătălin G. Rădulescu masacre asupra nevinovaților; Rugurile Inchiziției pe care Umanitatea, în ignoranța ei - arsese atâta amar de vreme Progresul cu posibilitatea unui trai mai bun, jertfind acolo ca pe niște altare păgâne chiar principiile în numele cărora pretindea că sunt aprinse; archebuzele lui Hernando Cortes scuipând moartea, mușcând din trupurile unor civilizații pentru totdeauna pierdute, sfidând Ultima coridă poruncile Regilor Iberici ce încercau să dea drepturi și supușilor din Lumea Nouă; mulțimea altor masacre medievale ce, în a lui Savaedro Cornégas Epoca Modernă culminaseră cu lugubrele ruguri de la Dachau și Auschwitz, dar și cu Competiția nu începuse de prea mult mângâie ușor patrupedul între niciunde, ca pentru a disprețui un sistem, asasinarea a zeci de milioane de timp, dar arenele aveau deja aspectul unui excrescențele-i cornoase, iar acesta scoase nu niște oameni fără minte, cu cugetele nevinovați în Gulagul comunist. vulcan gata să erupă, datorită miilor de un scurt muget ca de satisfacție. îmbibate de alcool. Apoi își aruncă Savaedro Cornégas înțelesese definitiv spectatori a căror surescitare părea să fi Picadorul încremenise in șa, disprețuitor arma la pământ. După care se că violențele chiar aparent nevinovate, ajuns deja aproape de apogeu. Picadorul neîndrăznind să facă nicio mișcare ce ar fi îndepărtează. – „Întoarce-te imediat și fă nejustificate de nevoia de auto-apărare – nu apucase încă să-și aplice de prea multe putut periclita viața colegului său; voia mulțimii!”, sare de la locul lui însuși nu fac altceva decât să alimenteze gustul ori loviturile de suliță ce aveau să conducă trăgătorilor de elită le încremenise privirea împăratul. Sclavul se întoarce, apucă sabia mulțimilor pentru eternul și vulgarul patrupedul spre inexorabilul sfârșit, după prin lunete, gata oricând să apese pe de mâner și o înfige cu patimă în sol. Şi își spectacol sângeros care în cele din urmă ce în prealabil matadorul avea să-și arate trăgaci pentru a salva viața semenului; la continuă drumul. – „Ucide-l tu!”, condusese la toate nenorocirile istoriei. spre finalul partidei întreaga-i măiestrie. rândul ei, tribunele păreau a nu mai avea poruncește atunci augustul către cel întins ... Savaedro Cornégas își privea Mai era destul timp până la sângerosul suflare. la pământ. La rândul lui, cel sortit pieirii, semenii din tribune prin oglinda lacrimilor finish. Savaedro Cornégas aruncă o privire se ridică, apucă arma de mâner și o ce îi limpeziseră cugetul. Privi la Savaedro Cornégas realiză că circulară întregului edificiu, fără să-i mai împlântă în pământ. – „Cine sunt ăștia?... patrupedul care continua să mugească patrupedul nu-l atacă cu toată vigoarea vadă pe ocupanții tribunelor. Prin ceața ce- cum își permit?... cine se cred?... să fie ușor, parcă a mulțumire. Omul îl mai unui cornut aflat la începutul partidei. i împăienjenise privirea, toreadorul imediat dați hrană leilor” – Erau sfârșitul mângâie încă o dată pe creștet, și-l bătu Renunțând la orice tentativă de a se Savaedro Cornégas vedea acum strămoșul Antichității... Asta nu înțelegea Augustul... ușor pe grumaz. Agitându-și capul, eschiva, își privi adversarul în ochi: îndepărtat al coridei – anticele lupte de erau supușii Celui ce iată, nu fusese în necuvântătorul păru să se încline în fața necuvântătorul se opri și el, privind cu gladiatori. Îi „vede” pe cei doi adversari zadar Răstignit pe Golgota, dânșii fiind omului, după care se îndreptă hotărât spre ochii săi inexpresivi la om; mugi în luptându-se cu vigoare, aude zăngănitul primii germeni ai omeniei ce deschideau culoarul ce-l conducea spre staul. surdină, parcă a concilianță, și-și agită puternic la intervale regulate produs de un alt Ev...... atunci tribunele bubuiră de aplauze, ușor botul, asemeni oricărui animal spadele grele ale celor doi sclavi. La un Un Ev ce avea, încet-încet – să în vreme ce picadorul, călare pe roib, domestic care îi cere stăpânului să-l moment dat, șocul asupra unuia din cei doi condamne, chiar dacă la început timid – descria măiastre cercuri în arenă sub mângâie: Savaedro Cornégas se prăbuși pe este atât de dur, încât acesta se prăbușește violența inutilă neprovocată de nevoia privirile spectatorilor ce continuau să marginea arenei plângând... scăpând arma din mână. Nici măcar nu auto-apărării în fața unor semeni vuiască. După care, cu un gest ferm, Necuvântătorul se apropie de om fără încearcă vreun șiretlic de recuperare a ireductibili, ori uciderea samavolnică a călărețul aruncă cu hotărâre sulița ce se grabă și, atingându-l cu trufa pe obraz, armei și reluare a luptei: știe că pentru celorlalte viețuitoare fără scopul strict de înfipse adânc în sol. mugi un pic mai tare, părând a vrea să dânsul viața a luat sfârșit. Adversarul se limitare a numărului lor pentru păstrarea Savaedro Cornégas învinsese. În ziua soarbă de pe obrazul fostului adversar apropie fără grabă și privește spre tribune. echilibrului natural ori din stricta nevoie aceea făcuse un pas mare pentru dânsul, lacrimile sincere ale căinței. Plânsul Toți spectatorii au lăsat degetul mare în de hrană. chiar dacă pentru Umanitate părea unul acestuia se ostoi, om și animal se priveau jos, în semn de neîndurare. – „U-ci-del!” ; Savaedro Cornégas vedea acum neînsemnat... acum cu insistență în ochi. Toreadorul „U-ci-del!”. Sclavul privește cu ură cortegiul de masacre sinistre ce Știri noi din lagărul numărul șaisprezece Singh Den Min privea arborii pentru un gest atât de banal? este decât un polițist care își face rondul. vorbit mult, calm, spunându-mi că sunt „în multicolor colorați de toamna înaintată dar — Pentru că Ciuan Zen Dong, un Refugiatul se așeză încet, privind cu siguranță”... m-au internat într-un spital și, neobișnuit de caldă. Marele Parc exhiba un prieten al meu, a fost împușcat pentru neîncredere. Cu mâinile tot la spate, după ce m-au hrănit cum trebuie, mi-au echilibru pentru el straniu, cu care încă nu asta... polițistul trecu pe lângă dânșii, cu buzele făcut toate analizele... apoi pentru un an reușea să se acomodeze. La un moment Mina celui de pe bancă se schimbă țuguiate asemeni unui om ce fluieră în am fost dus în altă „țară” – la „Aliați”... dat, privirile lui Singh Den Min zăboviră brusc din impasibilă în stupefiată: surdină. Ajuns în fața aleii cu castani parcă sunt mulți ca mine – mi s-a zis – așa că unii asupra aleii din dreapta sa, mărginită de — Poftim?!... ezită o clipă înainte să pornească pe acolo. primim tratament în altă parte, pentru o ambele părți de șiruri de castani. Ca atrase Omul de pe bancă își privea cu maximă La un moment dat, profitând că nu îl vede vreme... de un magnet, privirile nu se mai putură contrarietate interlocutorul care, cu nimeni, luă o castană de jos, se jucă cu ea Omul părea să fi terminat ce avea de desprinde de abundența formată de trăsăturile sale impenetrabile de figurină de câteva ori, și o trimise cu un șut în spus. fructele cornoase și maronii ce pigmentau japoneză continua să țintuiască pământul. spațiul verde din laterală. — Mă bucur că sunt singur pe lume... asfaltul aleii lungi, foarte lungi, ce se — Ești din... — Ciuan Zen Dong era mai în vârstă ca nimeni nu va avea de suferit pentru pierdea in depărtări, asemeni celei dintr-un — Da... mine. El nu se născuse în lagăr, fusese evadarea mea... lagăr de concentrare. Singh Den Min simți — Nord... arestat în urmă cu mulți ani și internat pe Parcul parcă se mai animase, pe nevoia ireprimabilă de a culege câteva — Da... viață pentru fuga peste graniță a fiului său, măsură ce se apropia ceasul amiezii. În fructe din mulțimea aceea dintre care o Pe figura celui de pe bancă se citea cam de o vârstă cu a mea. De la el am spațiul riveran amenajat pentru joacă, parte intraseră în descompunere. Dar ezita. acum o enormă compasiune. Omul din fața învățat să scriu, să citesc și să socotesc, de prichindeii își făceau de cap cu Îi era frică. Mai ales că nu vedea pe nimeni sa scoase încet din buzunarul sacoului la dânsul am aflat că există și o altă lume balansoarele și scrâncioabele de toate făcând așa ceva. Ba aleea, de când se afla câteva documente printre care un act de dincolo de sârma ghimpată electrică, el genurile, scoțând chiote de cow-boy ce se el pe acea bancă, era chiar pustie. identitate cu viza pentru țara unde se afla, mi-a spus că pământul este oval și că întorc seara la fermă. Singh Den Min se uită în jur ca și cum un talon cu care își ridica indemnizația uscatul reprezintă o cincime din totalul — Şi chiar credeți că pot să iau două ar fi căutat ajutor. La nu foarte mare lunară și un bilet care atesta vizita Globului pe suprafața căruia se află ceva castane de acolo?... depărtare, un domn cu părul alb aflat săptămânală tocmai efectuată la un ce se cheamă „țări”... el mi-a spus că există Domnul de pe bancă își împături fără probabil la vârsta de pensionare citea psihiatru. telefoane fără fir mult mai bune decât cele grabă ziarul, apoi scoase o pungă din concentrat un ziar. Singh Den Min pregetă — Doamne Dumnezeule... ale paznicilor din gherete sau ale borsetă. mult timp. Dar impasibilitatea domnului — Ne întorceam de la muncă... era tot o funcționarilor de la birourile lagărului, el — Hai cu mine... se ridică atingându-l care continua să citească foarte concentrat toamnă ca aceasta, dar parcă mai mi-a zis de ceva nemaiauzit ce se cheamă ușor pe celălalt pe umăr. îi dădu parcă curajul necesar. Singh Den frumoasă, cum numai în țara mea există. Internet... de la dânsul am aflat că mă aflu Ajunși pe alee, culese două castane și i Min se ridică de pe bancă și se apropie La un moment dat Ciuan Zen Dong a în lagărul numărul șaisprezece... le dădu celuilalt: încet: zâmbit, a ieșit din coloană, și a cules două — Şi cum ai scăpat?... — … acestea sunt de la mine în — Scuzați-mă, domnule, credeți că aș castane, spunând că par a fi doi sâni de — Mi-era foame... tot timpul, de când amintirea lui Ciuan Zen Dong căruia în putea fi pedepsit ori aș deranja pe cineva femeie. – „De ce ai ieșit din rând, câine?!” mă știu, mi-a fost foame... în copilărie, parte îi datorezi salvarea. Uite, primele am dacă aș culege vreo două castane de pe – a urlat una din santinele. – „Ai planuri de abia așteptam să vină primăvara când iarba să le iau eu de jos și am să le pun în pungă... acea alee?... evadare, ca blestemații din familia ta!” – apărea verde și grasă, ca să-mi astâmpăr — Este o toamnă minunată, nu-i așa? Cel aflat pe bancă părând că nu s-a „Cetățene gardian...” – „Gura! Ai foamea... de aceea am fugit... am aflat că Va urma probabil o iarnă sănătoasă, dar cu oprit nicio clipă din citit, ridică încet încercat să evadezi! Știi ce urmează! Mai dincolo de sârma ghimpată, dacă apucai să rod bogat la anul – mai zise polițistul care privirea fixându-l pe omul din fața sa pe bine să terminăm acum!”, a mai zis treci fără să te electrocutezi sau să fii se pregătea acum să iasă de pe alee. deasupra ramelor metalice ai ochelarilor. gardianul lovindu-l cu patul armei în fața. împușcat este mai bine – ai mai multă În încercarea disperată de a se lăsa de O clipă fu tentat să creadă că are în fața sa Apoi a încărcat și a tras... O dată, încă o mâncare. Într-o noapte am tăiat firele de fumat, își îndesase în gură două batoane de un huligan malițios, ce se pregătea să dată și încă o dată... Ciuan Zen Dong nu sârmă ghimpată cu un clește cu mânerele chewing-gum odată și acum se chinuia să comită o tâlhărie. Observă nu departe pe mai mișca: dar zâmbetul i-a rămas întipărit izolate, uitat de un electrician civil ce le dovedească. polițistul care staționa de mult timp acolo, pe figură și dincolo de viață. De pe palmă, venise să repare o avarie puternică ce — Să știți că week-end-ul viitor mă fac privind distrat în jurul lui. Fu o clipă tentat castanele s-au rostogolit înapoi în țărână... afecta lagărul... au tras după mine, dar nu forte și îmi iau liber. Poate să se supere cât să-l cheme. Figura mongoloidă din fața sa Singh Den Min își oprise narația, m-au nimerit... orezăria riverană era s-o supăra Sam – tot îmi iau liber și mă duc cu privirea ațintită a respect în pământ și privind la polițistul care se apropia încet. inundată din pricina ploilor abundente și, la fermă!... tonul cu care îi fusese într-o engleză Cu priviri hăituite ținti apoi mica pădurice din acest motiv, câinii mi-au pierdut Singh Den Min nu mai asculta. Ca un aproximativă adresată întrebarea cu o din spatele său, cântărind rapid șansele de urma... – Am mers, am mers mult... la un om ieșit de sub o enormă presiune, culegea deferență tipic asiatică – îl făcură să se a ajunge acolo înainte de a fi lovit de moment dat am fost prins... dar nu m-au relaxat una câte una micile figurine ca de răzgândească. primul glonț. Celălalt observase și îl apucă adus înapoi... mi s-a zis că am avut noroc și piatră vopsită în maro pe care le introducea — Poți să culegi câte castane poftești. rapid de mână: că am „trecut granița”... oamenii aceia în punga pe care în curând avea să o De ce să crezi că cineva te-ar putea pedepsi — Stai jos. Calmează-te și stai jos. Nu vorbeau aceeași limbă cu a mea... mi-au isprăvească de umplut. 12 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf Poesis 22 de ani cu revista „Sud” Liana Stamin O interesantă carte publică Vasile Liana Stamin (pe numele adevărat Oana Anca Ivan-Glasu) s-a Grigorescu, sub titlul 22 de ani cu născut în data de 13 septembrie 1975, la Corabia, jud. Olt. A absolvit revista „Sud”. Bibliografie 1996- Facultatea de Filologie, secția Lingvistică, din cadrul Universității 2 0 1 8 ( B u c u r e ș t i , E d i t u r a Tirana, Albania (2001). În 2003, în cadrul aceleiași universități, obține RawexComs, 2018, 267 p.), despre o diplomă de Master în Lingvistică. Publică în revistele: „OltArt” - articole de specialitate şi poezie; frumoasă revistă de cultură, apărută „Sintagme literare” – poezie şi traduceri din limba albaneză şi a fost într-o localitate mică, din județul antologată în antologia „Cuvântul care unește”, tipărită de Editura Giurgiu, și anume la Bolintin Vale, Hoffman, Slatina – 2018, sub coordonarea profesorului şi scriitorului unde zilele localității și ale revistei Constantin Voinescu. sunt sărbătorite anual, cu invitați din A obținut în 2018 premiul „Euterpe”, în cadrul Festivalului București și din țară. Național de Poezie „Panait Cerna”, Tulcea, ediția a 44-a. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” Olt, Slatina. Primul capitol al cărții este scris de Florentin Popescu, senior editor, odată redactor-șef al revistei, următorul, aparținând autorului JOC DISCREPANȚE cărții, urmând bibliografia revistei, când vor cădea pereții acestei zăpezi diferența dintre albul lor explicată la pag. 19. După ordonarea vom fi mai vii decât țipătul nou născutului gol alfabetică a colaboratorilor, se află o căzuți din placente de gheață și iarna mea tablă de corespondență a numerelor violeți și îndrăgostiți de jumătate scrisă-n cuvinte revistei, evoluția structurală a ca măsură a pronumelui evidentă acesteia, specificarea contributorilor noi când întrece neputința și lista editurilor și tipografiilor unde Bărbuță, Ștefan Crudu, Florică Dan, ne-am căutat prima oară prin fereastra e vocala a apărut revista „Sud”, care își anotimpului unde lăsasem cealaltă moarte (ce mișto e zâmbetul femeii Dumitru Dumitrică, Vasile Grigore, contrafăcută rotund continuă apariția și în prezent. Ciprian Necșuțu, Milica Dan, ninsoarea se înnoda la capătul așteptării ca un "a" plin) Prefața „Sud, o publicație cu Constanța Crudu, Marian Grigore, cuvântului meu din ele personalitate pregnantă în fața Vasile Grigorescu. Fundația pe care-l pândeai tristețea n-a plecat nicicând publicului și a istoriei literare” evocă „Dimitrie Bolintineanu” a fost și știai cum să mă topești în tine eliberând singură eu începuturile revistei, sub conducerea înlocuită de Asociația menționată nodul din iarnă în iarnă profesorului și ziaristului Constantin mai sus. Ideea fundamentală a rămas nedezlegat le plâng Carbarău, care a avut curajul, în anul enunțată în această secvență a cărții eram doi și dincolo de înțelesul captivității fericirea neaflată 1996, de a se arunca în vâltoarea este: „Doar cu «pâine și circ», fără un fără vacanțe de vară (ce neșansă să nu poți fundament identitar și cultural, fără o scrie: țîță cu â din a) torentului de publicații apărute după ce frumoase sunt femeile desființarea cenzurii comuniste. investiție consistentă și durabilă în ținând brațele-n jos! Meritul este al inițiatorului, dar și al educație și prezervarea valorilor REDUCERI HIBERNALE (simple exerciții în oglindă colaboratorilor, „care au investit românești, a patriotismului, vom când te rujezi pe sub nas) încredere și speranță” în acest ajunge în cele din urmă la ninge peste întuneric într-un opt culcat dacă femeile iernilor proiect. Revista a oglindit «imbecilizare», la omogenizare, la o iar fluturele dintre umeri înclină vide preocupările de istorie culturală, atât atrofiere a spiritului național pe care echilibrul părului tău s-ar preface-n copaci locală, cât și regională, mișcarea de o vom regreta tardiv și amarnic”. roșu primăvara idei contemporană. Florentin În continuare, Bibliografia este șalul ce-ți curge pe brațe le-aș ține de mână Popescu apreciază talentul și ordonată alfabetic, iar numele cele încurcând mângâierea să-și nască florile eforturile autorului, istoric lângă mai frecvente ale autorilor trezit în sfârșit poezia mea preocupat de așezările monahale și colaboratori sunt: Ion Andreiță, aștept reducerile de iarnă d e p e r s o n a l i t ă ț i l e l o c u l u i , Mihai Antonescu, George Apostoiu, noaptea timpul se așază considerând că lucrarea este o Constantin Bărbuță, Alina Boboc, în raftul cu solduri ŞI TU… veritabilă „mină de aur în materie de E l i s a b e t a B o g ă ț a n , A d r i a n ești frumoasă și va veni o altă iarnă documentare”. Bucurescu, Constantin Carbarău, întinsă în infinitul acela între noi La rândul său, Vasile Grigorescu, Iuliana Cârnaru, Radu Cârneci, vremea ta se consumă-n focul stins, actualul redactor șef al revistei, în George Chirilă, Marin Codreanu, iubire un desen de copil cuvântul înainte, intitulat „Câteva F l o r i n C o l o n a ș , N i c o l a e eu n-am mai prins deschis Constantinescu, Luminița Cornea, magazinul amintiri vechi, explicații la „22 de ani cu revista nici ninsoarea n-a stat cenușă Sud” ,compară această apariție Stan V. Cristea, Ștefan Crudu, numai gândul și sclipiri de ochi negri editorială cu cartea similară apărută Florică Dan, Ana Dobre, Gabriel de tine îmbrăcat toate strânse într-un colț. în anul 2014, care a servit la apariția Dragnea, Gheorghe Dragomir, îmi atinge obrazul drumul spre cer se parcurge altor lucrări dedicate zonei. Dumitru Dumitrică, Camelia Filip, în doi, Nicolae Dan Fruntelată, Petre topindu-mă ce minciună splendidă! Perspectiva este actualizarea în doruri când albul te învinge indicelui acelei ediții la împlinirea a Ghelmez, Aureliu Goci, Vasile nu te-am putut cuprinde înainte de intrarea 25 de ani de la apariția revistei, în Grigore, Nicolae Havriliuc, Dumitru deși timpul în anotimp anul 2021. Asociația pentru Cultură Matală, Nicolae Mihăilă, Victoria s-a dat pe degeaba și mâinile-ți tremură căutând printre și Tradiție Istorică „Dimitrie Milescu, Constantin Miu, Emilia resturi Bolintineanu”, înființată de autor, Motoranu, Emil Păunescu, Florentin iubire, cuvântul pe care este implicată în toate demersurile Popescu, Nicolae Scurtu, Călin de iarna asta oarbă, culturale ale revistei „Sud”. Stănculescu, C. Stănescu, Liviu Ioan REZUMAT îl tac. Entuziasmul bolintinenilor și Stoiciu, Ion C. Ștefan, Emil Talianu, unele plecări sunt chiar experiența colaboratorilor dinafară, Romulus Toma, Constantin interesante. CÂNTEC DE CLOPOT plus susținerea primarilor localității Turturică, Neagu Udroiu, Teodor rămân în urmă Bolintin Vale, au contribuit la Vârgolici, Radu Voinescu. niște papuci de obicei pe strada mea, duminica, succesul și continuitatea apariției Din ultimele secvențe ale cărții cu cinci numere mai mari și e întuneric. revistei. Și scriitori importanți au este interesantă evoluția redacției. o tabacheră fumată și bătrânele trec spre biserică susținut revista, între ei fiind Petre Sponsorii revistei au fost Consiliul ziarul deschis la despărțiri tăcute, Ghelmez și Mircea Sântimbreanu. și lângă ușă, în negrul splendid Local și Primăria Orașului Bolintin agățată într-un cui, de lacrimi spălat, Primul număr al revistei, din 5 Vale, cel mai important, apoi o respirație mirosind a curat și a castane octombrie 1996, nu a avut un Consiliul Județean Giurgiu, iar în baie o lamă ca într-un fel de decență program, nefiind sigure aparițiile Ministerul Culturii și Cultelor, de ras. a nerostirii, ulterioare, din cauza precarității C e n t r u l d e C o n s e r v a r e ș i unele cazuri sunt fericite. spre a nu impieta mersul umbrei resurselor materiale. Zona Dunării, Valorificare a Tradiției și Creației palmele vor purta papucii și scrumul din urmă. personalitățile bolintinene și cultura Populare al Județului Giurgiu, și regretul și furia în fereastră le aduc dintre Olt și Borcea (localizare instituția similară din Teleorman, se vor aduna lumina candelei repetată în acest cuvânt înainte), au Inspectoratul pentru Cultură degetele vor plânge de doruri aprinsă fost obiectivele inițiale ale revistei, Giurgiu, instituții și asociații private. apoi și-n liniștea aceea, apărută într-o localitate mică, din sângele privesc cu ochii umezi Revista a fost publicată la edituri și tace. trecerea lor de femei a p r o p i e r e a B u c u r e ș t i u l u i . tipografii locale, din București și în șorțuri purtând mere coapte Colaboratorii revistei au devenit tipărită la Galați și Iași. în coșuri cruci peste grâu. Aureliu Goci, Radu Cârneci, Fănuș Cartea concepută de Vasile înțeleg din cântări Băileșteanu, Stan V. Cristea, Florea Grigorescu este un document de GOGYOHKA din sunet de clopot Burtan, Neagu Udroiu, Teodor prima mână despre viața culturală a vibrând, Vârgolici, Liviu Ioan Stoiciu, acestei zone, fiind bine redactată și între respirația lui cum se-nalță în liniște Dumitru Matală, Constantin Miu, C. reflectând cu exactitate evenimente, și călcâiul ei ruga. Stănescu. sunt umerii bisericii și câtă lumină... punând în lumină personalitățile ninsoarea le va separa și câtă lumină lăsau pe strada mea Revigorarea revistei, în care au contribuit, prin scris ori înhumările bătrânele condițiile dispariției fondatorului sponsorizare, la menținerea unei miruite, Constantin Carbarău, s-a datorat frumoase reviste culturale de pe cu miros de castane, întăririi batalionului local de malul Argeșului. într-o duminică, colaboratori, publiciști, istorici, de noiembrie. profesori și scriitori: Constantin Corneliu Vasile Două cărți, două!

Gânduri de scriitor Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 13 Oaspeți la Caligraf „Chipul cuvintelor” - Poveste de iarnă un nou volum marca Aveam fiecare câte o coală albă de hârtie în față. Singurul care nu scria nimic eram eu. Scriam de fapt, dar în gând, urmând ca la final să trec totul pe curat. Mihaela Aionesei *) Nu mă grăbeam, deși timpul trecea. Theodor Răpan Chiar despre el scriam, despre timp! (Tg. Secuiesc) Doamna învățătoare zisese să ne alegem tema singuri. Uitându-mă la dumneaei și văzând-o atât de în vârstă, am început dintr-odată să-mi închipui cum ar fi dacă aș putea să Dacă au cuvintele chip, doar poetul, facă timpul să curgă invers. creatorul de sensuri metaforice, le poate Puteam, însă numai în gând, de aceea m-am și apucat de scris în minte. În vreme ce coala de hârtie din față rămânea goală, înșiram în cap rânduri cu nemiluita. Pe măsură ce numărul acestora creștea, coala de metamorfoza în poezie, fiind părintele hârtie își mărea suprafața. Se lățea tot mai mult, acoperind băncile vecine. răspunzător pentru greutatea și adâncimea Ar fi trebuit să mă opresc din scris, dar abia începusem. Coala din fața mea acoperise întreaga clasă. Încă nu ajunsesem la jumătate, și ea scosese ușa din înțelesurilor cu care le încarcă. Ele sunt după țâțâni, împânzindu-se în toată școala. Nici măcar atunci nu m-am oprit. Scriam întruna, fără oprire, în vreme ce minutele treceau. Mai era puțin și se termina ora, iar coala de hârtie din fața mea, care ieșise de mult pe poarta școlii, chipul și asemănarea interiorităților pe care acoperind curțile din jur și drumul, continua să rămână albă. Poetul le stăpânește cu o virtuozitate a Tocmai când mă pregăteam să închei, s-a auzit clopoțelul sunând. Coala mea de hârtie acoperise câmpurile și pădurile. mentalului și a sensibilității de neegalat. Am văzut apropiindu-se din depărtarea ei o femeie tânără. Părea că merge prin zăpadă. Ieşirea din labirint Poetul este cel care le-a semănat în vers, la Când m-am uitat mai atent, am băgat de seamă că era Doamna. Venea să ne strângă foile. vremea potrivită le-a strâns în octave, pentru Toți le înnegriseră cu scrisul lor. A mea rămăsese albă. fiecare zi a anului câte una, plus prima a Bravo!, mi-a spus ea când a ajuns lângă mine, și a pus un zece mare pe foaia mea, ce se întorcea din lume, intrând în curtea școlii, iar din curte în școală, iar din școală în Al iubirii imn Jocul inimilor anului următor, a cărții care urmează. clasă, iar din clasă, în fața mea, pe bancă. Fiecare vers cuprinde o idee și fiecare poem Cum zece? și-au arătat ceilalți supărarea. N-a scris nimic. Pentru ce? Să limpezim zorii nălucirilor noastre Țipetele albatroșilor cuprinde atâtea idei câte versuri numără Voi să tăceți! i-a repezit Doamna. Să fiți mulțumiți că nu vă dau patru la toți. Fiindcă atâta meritați! amestecând vârtos în oceanul de patimi. înclină farul din larg desfășurarea generoasă a cărții. În loc să mă bucur și să fug cât mai repede acasă, ca să le arăt părinților nota primită, am luat coala de hârtie de pe bancă și am făcut-o mototol. În subteranele lui se descompun ce spaimă să nu vezi calea Criticul și istoricul literar Aureliu Goci Odată cu ea, s-au mototolit și obrajii Doamnei. Din tânără și frumoasă, cum era mai devreme, învățătoarea noastră s-a făcut, în timp ce ieșea pe ușă, bătrână la loc. blândețile ființei și gingășiile ei ce teamă să nu știi călca apa. folosește într-una din cărțile închinate lui Și-a început dintr-odată să ningă direct din părul ei peste lume! nemăsurate de vreun ochi de om, Mihai Eminescu sintagma „performanțe Ne zbatem ca liliecii în soare - umane” care adesea exced potențialul în fierbințeala cărnii stau bolile miopi precum cârtițele vara contemporanilor prin operele dăruite, ca niște muguri funebri când ies să măsoare uimindu-i, și doar prin trecerea timpului ca niște boabe de sudoare nisipul și iarba. străbătut cu strălucirea lor primind noi și noi alunecând în răni. semnificații. Citindu-i cărțile lui Theodor Desenez în colbul ferestrei Răpan, cucerită și impresionată de Dinspre speranțe însângerate o ieșire. Marea se înclină, performanța hiperbolică a poemelor sale, tristeți obosite de drumuri lungi o ia la vale ca o lacrimă rătăcesc într-o vastitate de labirinturi ale și anotimpuri înfrigurate pe obrazul rotund al unui pește se ridică ceața cuvântului, alerg de la un tâlc la altul al tămăduitoarei lumini. Sub tălpi aleargă pământul metaforei și mă ridic apoi îmbogățită cu noi și inimi atinse de nebunia clipei straie ale gândului. De aceea cred că fiecare Dinspre Dumnezeu vin cocorii una mai vie decât ultima carte a sa este o sărbătoare a minții, primăverii veșnice cea din mijloc mai moartă ca prima. deopotrivă a inimii și a sufletului cititorului. și mirul tainicei deșteptări, Poetul transfigurează cu talent trăirile În acest joc viața-i o imensitate albă. omenești, sentimente, stări, calități, să fim pocale iertării O încâlceală de umbre și alge apucături și defecte, tot ce înalță și coboară picioare mâini pentru infirmi să fim în care cu râvnă vâslesc omul, le îmbracă în formulări înțelept- înfometați ca niște copii orfani când pruncii când sfinții. să fim al iubirii imn. poetice, cuvântul conferind astfel chip acestora într-un ritual liric-exorcizant, într-o „Ticăloasa imaginaţie” Poemele nescrise exprimare elaborată, un fel de spovedanie Sunt strigăte ghemuite în pivnițe c a n t a b i l ă , p e n t r u c ă p o e z i a s a a lui Constantin Arcu stau înfășurate în ziare ca merele propovăduiește subliminal, asemenea ca perele ca gutuile pufoase. preoților și călugărilor, pentru îndreptarea la Trebuie să le scuturi de hieroglife nivel de individ, prin suferința de praful din rănile viermănoase recunoașterii, și nu cea socială. Nu-și să le strecori în tăcere printr-o fașă propune să schimbe socialul ci doar pune până rămân doar litere albe să doară. lumii oglindă în față. Absolut ancorat în realitatea Din răbdarea lor străvezie să vezi psihologică, psihanalitică a esenței umane și cum încep să le crească brațe vânjoase care transcende timpul, poetul Theodor pregătite oricând să fie tăiate Răpan o redimensionează într-o cavalcadă ori înflorite pentru un mic univers de cânturi denumite octave, meditative, de cuvinte niciodată cu voce tare rostite, sugestive, mărturisitoare, adesea cu tentă să le simți parfumul din lacrimi ironică ori autoironică, chiar sarcastică, ori picăturile nărăvașe de sudoare asumându-și întregul de trăiri și valențe cum urcă spre tine și te furnică omenești prin forță cristică, îndurerată, și te încurcă fără să știi ce să alegi. Pasăre în zbor, 2019. șuvoi de neoprit, în ritm năvalnic. De cel mai subțire fir de păianjen Inspirat de aceste poeme, Georges te legi să-ți strivești limba de cerul gurii Mazilu ne oferă o ilustrație pe măsură, până uiți de zidurile crăpate pictând, sub forma unei originale alegorii de ale nucii încuiate în care te zbați tip valpurgian, închipuiri ale interiorității Răbdare cer, nu mir de floare să împrăștii colbul să aduni un mic rai. omului pe jumătate primitiv, pe jumătate robotizat, cu anomalii genetice, ființe cu Nu m-ar mira să dea năvală bezna Raiul prin care sângele râde priviri inexpresive, parcă respingând să-mi sară-n spate ca o fiară însetată alergând pe coama grădinilor realitatea înconjurătoare. Femeia, chip și-n toropeala rănii să mă curme încărcate de meri peri și gutui adolescentin și pur, privind undeva spre alte ca și cum n-aș fi venit pe lume. ținute sub pana unde tu- lumi, încearcă să echilibreze balanța. Și viermele se aruncă la pomul cu roade cel înfrigurat de așteptări rămâi Volumul Chipul cuvintelor este, prin și-l sapă de viu până-l face să cadă. peste turma de neliniști și întuneric conținutul său, original, substanțial și Și valul se izbește pe vârfuri de stânci păstor. divers, o epopee a supremelor destăinuiri ce și vulpile umblă lihnite prin lunci. răscolesc conștiințe și induc cititorului stări sufletești contradictorii, precum și o Nu m-ar mira să mă picure în rană Furtună, 2019. profundă meditație asupra zădărniciei cu ceară aprinsă, cu ceară de gheață omenești, este o carte în fața căreia critica și și oamenii răi se deghizează în sfinți comentariul literar depun armele, atât de și oamenii buni stau în umbre cuminți. complexă și elaborată fiind, încât orice Și lacurile-n noapte par să fie de-argint analiză ar părea săracă și doar prin citirea ei și blocurile înalte par lăcașe de cult. îi pătrundem tainele, astfel întruchipând Și șerpii se ascund în căpițe de fân poezia la altitudini literare superioare. se îmbracă în aur iau chip de zân. Felicitări! ______Nu m-ar mira nimic din toate acestea inima mea-i plină de melancolii sihastre, *) Theodor Răpan, Chipul cuvintelor. 365 + 1 dar tu Doamne să nu mă lași să cad Octave, Ed. SemnE, București, 2018. în bezna cea mare dă-mi puterea să rabd. Grafică de Theo Șerbănescu Eliza Roha 14 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf M o r o m e ț i a n a Consemnări Marin Iancu Rezist ! Protestatarii, cioloșizați de data asta, au năvălit iarăși pe caldarâm, lângă Ateneul Român, la fel de îndârjiți, la fel de revendicativi. Plutește în aer un miros înțepător de pucioasă, de sânge și de revoltă. De anarhie. L-aș ocoli pe Andrei Tarkovski în strădania mea de a desluși gestul lor, dar mi-e imposibil, cuvintele imensului regizor Marin Preda. îmi sunt încă vii în minte: „Există libertăți democratice neîndoielnice în Occident, printre care și faptul că pentru toată lumea Personaje ignorate (XI) este evidentă monstruoasa criză spirituală pe care o trăiesc cetățenii liberi. Despre ce Cancea - Delirul. Ziarist, redactor la condus de elanuri sau impulsuri episodic, prezent doar în evocarea lui este vorba ? De ce dincolo de libertatea „Ziua”, un ins aproape pitoresc, „...un elementare. „Era un ins cam pirpiriu, Isosică, Sița reprezintă satul credinței individului, în Occident, conflictul real al bărbat nu cu mult mai mare decât dar avea o spinare lată. Această spinare ancestrale, sugerând alături de Rădița un omului cu societatea se exprimă într-un Ştefan”. Responsabil de rubrică, puternică, puțin încovoiată, te ducea cu diptic al feminității rurale legat de vârsta mod foarte dur. Cred că experiența apreciat pentru cronicile sale, gândul că e foarte cu putință ca omul să mitului: păgân, precreștin (Rădița) și Occidentului stă mărturie despre faptul că, „totdeauna interesante.” „Îi plăcea să fie de meserie hamal, mai ales după felul biblic (Sița). Atribuindu-i-se o anumită bucurându-se de libertate ca de ceva de la bea și își risipea leafa la hipodrom eliptic în care se exprima, un hamal valoare plastică, Sița are rolul de a sine înțeles, ca de apă de la izm, neplătind umblând apoi cu cerșitul prin dintre cei mici, fiindcă nu totdeauna asigura o constanță unui ritual religios niciun ban pentru asta, nefăcând niciun fel redacții...” Risipitor („își risipește banii puterea fizică se află în proporție directă ancestral, supus unor vizibile mutații. de eforturi spirituale în acest sens, omul a într-o singură zi”) și neglijent, Cancea cu dimensiunea corpului”. Prins de un ajuns în imposibilitatea de a folosi reprezintă imaginea intelectualului căzut zel aproape grotesc, personajul se Ciulca - Moromeții, II. O femeie pe binecuvântările acestei libertăți, pentru a-și pradă unei vieți frivole. Adept al declară tot mai nemulțumit de cum merg cât de frumoasă, pe atât de săracă. Soția schimba propria viață cu ceva mai bun.”[1] amorului fugar, Cancea sugerează, prin treburile „în construirea socialismului”. lui Gheorghe Tăbârgel (Isosică) și mamă Fuga necontenită și obsedantă după un trai trăsăturile sale caracterologice „Ne aflăm în situația că fiecare face ce a unui băiat. Cunoscută pentru răutatea facil și îndestulător, așadar… Mirajul clipei. apartenența la o tipologie specială a vrea, și nimeni nu se mai întreabă dacă ei, Ciulca aparține categoriei celor „care A fericirii de-o clipă. Pentru care se tocmesc insului cu gustul vieții libertine. asta e socialism... Când ăla vorbește una nu se feresc de cuvinte și când se lega proteste, mitinguri, ambuscade stradale. și în realitate...” „Nu părea să aibă mai cineva de ea le folosea ca pe niște Haosul civil ! „În principiu, poți organiza o Chiran - Moromeții, II. Se mult de treizeci și cinci de ani, dar cuțite...” Îl cunoaște pe Isosică, formând mișcare de masă pentru orice scop ți-ai ales. îndrăgostește în taină de Ileana, viitoarea oboseala care se așternuse peste chipul împreună cu acesta unul dintre cuplurile E de ajuns să dai dovadă de inițiativă și de preoteasă („între timp a înnebunit după său îl îmbătrânea. Pleoapele îi erau pe cele mai stranii. „Isosică nu mai putea minimum de efort organizatoric. N-ai ea”). De teamă ca într-o noapte să nu jumătate închise, colțurile gurii lăsate nici ziua fără s-o vadă pe fată. Trimitea nevoie decât de câteva ore pentru a organiza fugă cu fata („cum s-a pomenit Tudor puțin în jos, a descurajare și pe cineva după ea mai ales când era la o demonstrație «spontană» sau o bătaie cu Bălosu cu Birică”), „alde Costică și fi- neputință...” Petre Ciontaș este un câmp...” Manifestând porniri aprige, câteva sute de participanți. Într-o săptămână său” l-au prins în pădure la Cotigeoaia și individ aflat într-o stare de continuă curajoasă și ambițioasă, Ciulca se află la poți organiza așa ceva cu câteva zeci de mii. „îl nenorociseră cu ciomegele”. „Îl agitație și inutilă fierbere, născocind începutul unei cariere politice. Cu Iar într-o lună poți face să se dezlănțuie o prăpădiseră ca niște smintiți noaptea la pasiuni și angajamente exagerate, vizibile predispoziții de parvenire, furtună de demonstrații și tulburări. Ați miezul nopții, toată lumea credea că n-o tocmai pentru a-și justifica atașamentul Ciulca rămâne printre foarte puținele auzit despre răzmerița din F.? Numai cinci să-și mai vie în fire”. Umbla noaptea față de regim. femei ariviste din literatura lui Marin la sută dintre participanți erau localnici. „nebun o toamnă întreagă, călare pe cal Preda. Ea manevrează cu abilitate Restul venise din toate colțurile țării în cu o măciucă la șea, zicea că e haiduc.” Ciucă - Moromeții, I; II. Tatăl Siței și politicul, limba de lemn a epocii, răstimp de trei zile. Desigur, din moment ce Deși nu și-a mai revenit complet, Chiran al altor trei copii în afară de aceasta; orientând evenimentele în interesul mărești scara la care au loc tulburările, se însoară mai târziu, „cu una a lui „...cel mai mic umbla încă în cămașă și bărbatului său. În ciuda condiției sale trebuie să ridici și statutul social al Cochințu”, cel de fusese primar înaintea izmene, destul de gras însă, cu capul modeste, Ciulca este dominată de patimi participanților și totodată nivelul relatărilor lui Nae Cismaru. Cu acest personaj, mare, cu ceafa umflată ca o tigvă și puțin devoratoare, un personaj mânat de presei. Pentru tulburări la care iau parte zeci Marin Preda ne introduce în mijlocul cam sâsâit”. Ciucă este un om sărac, „de impulsuri demonice din dorința de a-și de mii de oameni, trebuie să pregătești altor tipuri de violențe sociale, o colo de la ei din Cotocești”. Muncea ajuta soțul să ajungă la putere. Ciulca camere de televiziune, dezbateri în confruntare dramatică a unui tânăr toată ziua, iarna și vara, la Năstase și reprezintă imaginea unui personaj Parlament și discuții cu personalități inocent cu mentalitățile și obsesiile unor Aristide. „Stătea toată iarna pe la ei prin dramatic, chinuit dintr-o dată de morbul binecunoscute. Bineînțeles că trebuie să ai oameni supuși prejudecăților și curte, tăia lemne, vai de capul lui, avea o nemulțumirii și al impunerii pe scena și câțiva scriitori, profesori, preoți și alte calculelor meschine. grămadă de copii. Vara muncea toată politică a satului. Fascinată de forța persoane îndrăgostite de publicitate și ziua pe câmp, cu muierea și cu copiii răului, mai degrabă o feminitate sterilă, cărora să le placă jocul de-a liderii spirituali. Cimpoacă - Moromeții, I. Ţăran (copiii și muierea mai veneau acasă, dar aceasta ilustrează tema balzaciană a Asta nu-i nicio problemă. Mulți sunt gata să sărac, fără pământ, exponent al aceleiași el rămânea și noaptea, dormea la vie, le forței distructive a pasiunii, a patimii plătească ei, numai să li se dea atenție. umanități simple, un om blajin, temător, păzea via aia cu struguri albi)”. Se pentru putere și avere, ceea ce îi conferă – Văd că n-ai o părere prea bună față de destinat unei existențe monotone, triste. îmbolnăvește și lui Năstase „nu-i mai o mai mare pregnanță. Cu o existență ce astfel de personaje. Personaj de fundal, participă la adunarea plăcea de el și tocmise altă slugă”, se consumă în instincte aprinse, evoluția – Nivelul intelectual al oricărei mișcări din poiana fierăriei lui Iocan. rămânându-i dator cu cinci mii de lei. Ciulcăi este plină de momente de un de masă e foarte scăzut. Nivelul Personajul ilustrează o altă ipostază a anume dramatism, tot mai explicite conducătorilor unei astfel de mișcări e Stan Ciocea - Moromeții, II. ,,...un țăranului umilit și „marginalizat”, lipsit pentru suferința și nebunia vieții sale. Ca asemănător nivelului masei: altfel nimeni fruntaș țărănist.” Avea cârciumă de orice sprijin. „Era unul așa, înalt și personaj, Ciulca ilustrează perfect un n-ar putea deveni conducător. Un aproape de Aristide. Scapă de teroarea la slab, cu nasul mare, cam amelița de-un dublu proces manifestat la scara întregii conducător are nevoie numai de atâta care fusese supus Valache, deși își picior, îi scăpase odată securea în societăți a timpului: pervertirea valorii inteligență cât să poată să se arate la fel de manifestă deschis opoziția față de fluierul piciorului”. Procesul cu (inteligența) prin punerea ei în slujba prost ca masa de proști pe care o conduce și instalarea noului regim. Stan Ciocea „domnul Tache” Aristide a durat un an. răului și promovarea răului până la să stăpânească arta de a spune prostii părând susține „cu gura mare că nu vin ei mai „L-a apucat primăvara ailaltă și accesul la putere. Prin Ciulca, Preda deștept.”[2] Ce dialog scânteietor, ce repede americanii ăia să-și facă un tâlv procesul tot nu l-a câștigat. Pe toamnă a ilustrează mutațiile produse și în radiografie necruțătoare a fenomenului !… și cu el să bea sângele lui alde Isosică și căzut iar la pat și a murit în spital”. conștiința femeii rurale prin impunerea Destui vor strâmba din nas sau vor Adam Fântână. Şi n-a venit nimeni să-l Personajul este construit pentru a noii ordini sociale. azvârli cu pietre în rus, poate și în mine, iar aresteze!” Împins de anumite orgolii, redimensiona în forme mai ample liderii lor spirituali infiltrați pe rețelele de Stan Ciocea ajunge primar, stârnind prin tabloul unei lumi aflate într-o perioadă Ciupuligă - Risipitorii. Fostul socializare se vor întrece în mesaje aceasta surprinderea și chiar opoziția de mare învolburare, cu oameni antrenați președinte al Sfatului popular dintr-un mobilizator-scatologice. Și vor justifica unor săteni. Matei al Barbului, vecinul în diferite conflicte, de familie, de sat de lângă București, precedându-i în orice violență, luând exemplul turbulenților lui Moromete, decide să nu-l mai salute mentalități, conflicte politice ori de idei, funcție lui Petre Sterian. Ciupuligă parizieni, care i-au cerut demisia lui pe Stan Ciocea, considerându-l, din conflicte morale, între ticăloși de diferite devine un bigot al puterii: „un ins voinic, Emmanuel Macron. Păi în Vest „nu pot punctul lui de vedere, complet nepregătit spețe, între canalii și inocenți, între cu un baston în mână, cu o șapcă și într- exista mari politicieni, deoarece influența „pentru a sta în fruntea satului”. spiritul corect și prostie, între iluzie și un costum de stofă deschisă, cu dungi, cu pe care o au asupra desfășurării reale a Personaj secundar, Stan Ciocea realitate. cămașă cu guler răsfrânt”. Deși este o evenimentelor e mică, iar puterea lor, reprezintă ambiția și orientarea excesivă apariție episodică, prin intermediul insignifiantă; sunt supuși criticilor, presa îi a unor inși îndemnați de instincte sau de Sița lui Ciucă - Moromeții, II. „O acestui personaj sunt afirmate alte atacă și încearcă să-i prindă cu orice, iar diferite obsesii spre politic. Fără să fie fată de pe la marginea satului”. Soția lui exemple de manifestări, atitudini sociale selecția operează în așa fel încât cu toții se structural un rebel, devine un revoltat în Ilie Tăbârgel și mama lui Gheorghe (zis sau principii morale posibile în ecuația gândesc mai mult la poziția lor decât la cea a urma presiunii tot mai puternice a Isosică). „Fata aceea cu un picior mai unui anumit moment istoric. Ciupuligă țării.”[3] Da, fiindcă Apusul „și-a impus realității. lung și unul mai scurt”. În adolescență confirmă o vocație specială pentru atâtea restricții – umanismul, democrația, are viziunea sosirii Maicii Domnului. analiza realului și problematizarea unor drepturile omului și așa mai departe – încât Ciocotă - Moromeții, II. Primar „Lumea, adică întâi femeile și copiii se mentalități surprinse împreună cu alte are mâinile irevocabil legate.”[4] numit de comuniști, cărora le-a dat ca loc duseseră numaidecât s-o vadă (...). Sița aspecte terifiante ale vieții, cu toate Noroc că au dezlegare la tunurile cu apă, pentru sediu „prăvălia aia părăsită a lui stătea pe prispă - era o toamnă blândă conflictele ei insurmontabile. la emisia de gaze lacrimogene și la Ionel”. Ciocotă face parte din categoria când se întâmplaseră toate acestea - mandatele de arestare pentru barbarii inșilor vicleni și tenaci, deveniți întinsă pe o velniță și un căpătâi înflorat Claudia - Cel mai iubit dintre civici, îmbrăcați uneori în „veste galbene”. instrumente ale puterii, recrutați chiar și povestea (...) cum a văzut o femeie pământeni. Prezentă la reîntâlnirea ... din rândurile rudelor, sărăntocii satului, mergând pe deasupra porumbului. Era membrilor echipei de deratizare. „Era o ______cu complexe și dor obscur de răzbunare, îmbrăcată în alb și în beteală și cu cioară, dar cu un decolteu care lăsa să se ori dintre copiii lor, pervertiți și înrăiți de vadă niște sâni ce îți intrau [1] Andrei Tarkovski, Sculptând în timp cununiță pe frunte”. În urma [2] Alexandr Zinoviev, Homo Sovieticus mecanismul puterii. pelerinajului care începuse la ea acasă, absolutamente sub nas și din pricina lor („veneau acum și bărbați și flăcăi revenii la atac...”. Cu vagi tendințe de a [3] Ibidem Petre (Petrică) Ciontaș - se apropia de Victor Petrini, reținându-l [4] Ibidem Aglomerări. Un exemplar uman obtuz și curioși...”), credincioșii au ridicat o bisericuță de lemn și o cruce. Personaj de la o încăierare cu Calistrat. Marian Nazat Caligraf F E B R U A R I E 2 0 1 9 15 M e r i d i a n e l i t e r a r e R e v i s t a r e v i s t e l o r Alexandra Balm Două reviste (Noua Zeelandă) ale Uniunii Scriitorilor S-a născut la Cluj în 1974, unde a studiat științele naturii la Liceul Gheorghe Șincai. A absolvit Literele în 1998, iar în 1999 a terminat un masterat de Studii Americane, lucrând cu renumitul anglicist Vergil Stanciu. În 2001 a propus conceptul de metamodernism în literatură, iar în 2014 a obținut titlul de doctor de la Universitatea Otago cu o teză despre Metamodernitate în Literatură. Este cercetătoare la Universitatea de Tehnologie din Auckland (Noua Zeelandă). ■ România literară (nr. 5/2019). Revista Alexandra scrie poeme, povestiri și studii literare. A publicat în reviste din Noua literară number one de astăzi, avându-l la Zeelandă, America, Australia și Europa precum și în volume colective. A primit numeroase conducere chiar pe președintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu premii și burse. (director), secondat de Gabriel Chifu (director Alexandra predă engleza în Auckland , unde locuiește împreună cu familia sa. executiv) și Răzvan Voncu (redactor-șef), își păstrează, cu fiecare număr, o ținută aparte, de înalt nivel publicistic. Din acest număr, reținem, mai întâi, versurile semnate de: Vasile Igna, Mariana Filimon, Florea Burtan și Ioan F. Pop, Scrisoare de dragoste târzie Exil apoi fragmentul de roman aparținând lui Ștefan Mitroi. Interesante eseuri semnează Mircea Mihăieș, Dragoș Gusea, Vasile Spiridon și Pia Despre tine Am alungat tristețea într-o altă țară Brânzeu. Eugen Negrici îl evocă pe Constantin Pot doar să tac Mateescu (la 90 de ani), iar Ștefan Cazimir vine nu ești a mea, i-am spus în șoaptă, nu-ți aparțin cu un „[Romulus] Vulpescu inedit”. Cronicile literare sunt semnate de Răzvan Voncu (Adrian ți-am auzit glasul prima dată mi-îmbrățișez creierul și-l leagăn încet Popescu, „Poezii 1971-2018”), Daniel Cristea- Enache (Virgil Nemoianu, „Arhipelag interior”), dar de abia mi-amintesc spre o stare de aproape bucurie Mircea Anghelescu (Ioana Pârvulescu, sunetul vocii tale „Dialoguri secrete”), Sorin Lavric (despre două Mi-atârn gândurile într-un hamac suspendat deasupra ființei cărți ale lui Nicolae Turcan), Irina Petraș (Ana Blandiana „Variațiuni pe aceeași temă”, Grete muzica ta m-a format și le contemplu cum se zvârcolesc o vreme- viermi calzi din viața reziduală- Tartler - „Cuvinte salvate”, Gabriel Chifu - înainte ca viața să ne ia pe sus „Elegia timpului”, Adrian Popescu - „Corso”), apoi se ostoiesc în liniștea lin suspendată a acceptării Gheorghe Grigurcu (Radu Ulmeanu, „Sonete”), gândurile tale mi-au ispitit din viziunile și craterele lăsate de absența (gânduri)lor Marius Miheț (Florina Ilis, „Cartea numerilor”). trupul întru ființă Alte comentarii critice sunt semnate de Simona mă ridic de limba de spate a ghetei Preda (Ileana, Principesă de România, „Spitalul «Inima Reginei»”), Angelo Mitchievici (Mircea despre tine întru muzică, artă, cuvinte Vasilescu, „Cultura română pe înțelesul am doar amintiri obscure- patrioților”) și Carmelia Leonte (Henry Miller, aruncate în vânt. „Tropicul Capricornului”). Alex. Ștefănescu prea mult o parte din mine ca scrie despre o „Lecție de învățământ politic cu să te văd bine Alung tristețea într-o altă țară bunica”, iar Cristian Pătrășconiu realizează un interviu cu Andrei Cornea. Evident, nu lipsește și respir ușurată calendarul realizat de Nicolae Oprea. Alte nu am păstrat fotografii uit timp de-o săptămână întreagă, semnături: Horia Alexandrescu (cronica un ți-am pictat portretul sportivă), Dumitru Avakian (cronica muzicală) și apoi, duminica dis de dimineață îmi aduc Simona Drăgan (cronica plastică). Din ultima ce ar fi fost un bibelou translucid pagină, „Ochiul magic”, am reținut „Scrisoarea un peisaj sau o imagine de-acasă aminte; munca e mila eternității: celor 30 de intelectuali europeni” (care atrag atenția asupra pericolului în care se află Europa fără distragerea ei totul ar fi un supliciu etern. ca idee). Din interviul cu Andrei Cornea, reținem despre tine că, la întrebarea dacă există o vârstă ideală pentru Alung tristețea într-o altă țară a începe să ne apropiem de filozofie, răspunsul am acum doar povești este acesta: „Epicur zicea, și cred că are dreptate, pe care le inton în tăcere nu ești a mea, îi spun, nu-ți aparțin că orice vârstă e bună. Niciodată să nu spui că e să înșel timpul prea devreme, niciodată să nu spui - mi-a trecut dar îmi zâmbește peste dealuri seara timpul.” Răspunsul, credem, este valabil în cazul noaptea târziu Alung tristețea într-o altă țară oricărei întreprinderi spirituale… când jarul clipește mocnit în memoria unei case de lemn și-apoi mă duc s-o vizitez pe dealuri tăcute. râzând.

■ Luceafărul de dimineață (nr. 1/2019). Amintire Condusă de Dan Cristea (director), Alex. Ștefănescu (redactor șef) și Aurel Maria Baros (secretar general de redacție), revista evoluează oboseală fără rost de la o vreme într-o zodie bună. Din acest ultim existențială astenie de toamnă număr am reținut, în primul rând, versurile semnate de Liviu Georgescu, Aurel Rău și Gina îmi iau energie Zaharia, apoi fragmentele lui Alex. Ștefănescu, din afecțiunea dintâi „Despre literatură”, articolul lui Ion Bulei despre „Mica Unire” și două eseuri despre Eminescu, ca o ființă dintr-o altă lume semnate de Dan Cristea („Peisajul paradiziac la conectată la copacul înțelepciunii Eminescu”) și Iulian Spătaru („Eminescu a lucrat spre care visam la «Timpul»”). Interesantă este și ancheta „Limba română, încotro?” (răspund: Alex. dinainte de a știi Ștefănescu, Emil Lungeanu, Aurel Maria Baros că există și Dan Stanca). Cronicile literare sunt semnate de Dan Cristea (Nicolae Balotă, „Abisul luminat”), Dan Stanca (Dan C. Mihăilescu, „Plăceri trec adesea pe lângă dealurile copilăriei vinovate și datorii împlinite”), Paul Aretzu (Constantin Arcu, „Prin lumea largă”), Emil și mă aplec să amușin Lungeanu (Viorica Răduță, „Orașul închis”; mirosurile de altă dată George Arion, „Maestrul fricii”), Florin George impregnate în pământul umed Predescu (Ion Brad, „Întoarceri la arhivele personale II”), Radu Voinescu (Nicolae Oprea, al toamnei de acum „Printre optzeciști”), Aurel Maria Baros (Ihor Hurlea, „Sângele ferigii”), Răzvan Nicula (la cărți publicate de Gheorghe Filip și Mariana ne revedem în amintire Filimon) și Horia Gârbea (la cărți semnate de eu-copil, tu- cel mai iubit Niculina Oprea, Mihai Bădic, Paul Sârbu și Petre dintre pământenii Crăciun). Linda Maria Baros îl prezintă pe poetul Shuhrid Shahidullah (din Bangladesh), iar întâlniți până atunci Lucian Vasiliu se declară „Brumarofil”. Alte omida pe care o țineai în palmă semnături: Dana Pocea (cronica dramatică), Costin Tuchilă (cronica muzicală) și Iolanda strălucea în lumina reflectată a candorii tale Malamen (cronica plastică). În fine, reținem că Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” l- ai văzut cum lumina e altfel acasă a avut ca laureat pe Liviu Ioan Stoiciu. Din fragmentele lui Alex. Ștefănescu remarcăm acest soarele blând, aerul moale pasaj: „Literatura este o marfă miraculoasă ca apa de ploaie cu care care, exportată, rămâne și în țară. Oamenii de afaceri zâmbesc ironic când află că o persoană ne spălam pe cap (eventual - Doamne, ferește! - chiar viitorul lor după o zi la câmp ginere) se ocupă de literatură. Asta nu aduce bani! - remarcă ei cu aerul că rostesc un adevăr când munca era bucurie incontestabil.” Nimic de adăugat… și firea împreună - euharist. E. Șt. Citeț 16 F E B R U A R I E 2 0 1 9 Caligraf

C o s t e l P ă u n Artistul plastic Costel Păun este născut la 25 august 1951, în satul Nicolae Bălcescu, comuna Călmățuiu, Judeţul Teleorman, iar actualmente locuiește în municipiul Roşiorii de Vede. Inspirat de Dumitru Ciocan-Sin, artist plastic și profesor din Roşiorii de Vede, a prins drag de formă şi culoare, iar prima piatră transformată într-o lucrare de artă a fost o piatră de râu. Aceasta se întâmpla în 2011, în toamna aceluiași an participând la prima expoziţie, vernisată la galeria Centrului Cultural Roşiorii de Vede, iar în decembrie același an are prima expoziție personală la aceeași galerie, sub genericul „Respirația pietrei de râu”. Sculptează cu precădere în piatră de râu, dar și în lemn. Până în prezent, a participat la 25 de expoziții colective, la Roșiorii de Vede - Centrul Cultural (2011, 2012, 2014, 2015, 2017, 2018), Sala „Russenart” (2013) și Muzeul Municipal de Istorie „Petre Voivozeanu” (2018), la Alexandria - Muzeul Județean Teleorman (2012) și Sala „Paul Temov” (2013, 2014), la București (2017, 2018, inclusiv la Galeria Romană, la Palatul „Universul”, la Foișorul de Foc și la Palatul Parlamentului) și Târgu-Jiu (2017), precum și în Bulgaria, la Gorna Oryahovitsa (2017) și Pleven - (2018). De asemenea, a avut 27 de expoziții personale de sculptură în piatră de râu și în lemn, la Roșiorii de Vede - Centrul Cultural (2011 - „Respirația pietrei de râu”, 2012 - „Vis de primăvară”, „Vis de iarnă”, 2013, 2014, 2015 - „Visul pietrei de râu”), la Muzeul Municipal de Istorie „Petre Voivozeanu (2013 - „Suflet din Țara lui Brâncuși”, 2014 - „Iubire, natură și artă”, „Șoaptele pietrei de râu”, „Tainele pietrei de râu”, 2015 - „Sculptura unui vis”), la Casa Municipală de Cultură (2015 - „Lumina artei”, „Șoaptele culorii”, 2016 - „Descoperă arta din deșeuri”, 2017, cu Eugenia Dumitriu), la Alexandria - Sala Asociației „Catalactica” (2012 – „Sufletul misterios al pietrei”, 2013 – „Tainele pietrei de râu”, 2014 - „Îmbrăţişarea misterioasă a pietrei”), Sala Centrului de Promovare a Economiei Sociale (2012), Foaierul Prefecturii Județului Teleorman (2016 - „Sufletul misterios al pietrei”), la Pitești - Sala Centrului Cultural (2013 și 2014 - „Tainele pietrei de râu”), la Craiova - Galeriile „Cromatic” (2014 - „Sufletul misterios al pietrei”) și Aeroportul Craiova (2014 - „Sufletul misterios al pietrei”, cu Emilian Popescu) și la București (2014 - „Suflet din Țara lui Brâncuși”, cu Emilian Popescu, 2015 - Palatul Parlamentului), precum și la Gorna Oryahovitsa - Bulgaria (2014). Are lucrări de sculptură în piatră de râu în diferite colecții personale din Roșiorii de Vede și din țară.