Eugen Simion În Dialog Cu Nicolae Breban Capcanele Dosarelorş I Etica Demistifică Rii De Paul Cernat Singur Ă Tatea Prozatorului De Curs Ăă Lung De Lucian Chiş U
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
1 (31 5) / 2014 ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 , Nicolae Breban 80 Eugen Simion în dialog cu Nicolae Breban Capcanele dosarelorş i etica demistifică rii de Paul Cernat Singur ă tatea prozatorului de curs ăă lung de Lucian Chiş u Încotro se îndreaptă Europa? de Thierry de Montbrial Mihai CIMPOI Jacques De DECKER (Belgia) Serge FAUCHEREAU (Franţa) Valeriu IOAN-FRANC Jaime GIL ALUJA (Spania) Klaus HEITMANN (Germania) Radivoje KONSTANTINOVIC (Serbia) Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia) Nr. 1 (31 5) / 2014 Mihail METZELTIN (Austria) Thierry de MONTBRIAL (Franţa) Maurice NADEAU (Franţa) Eugen SIMION director Basarab NICOLESCU Dumitru ŢEPENEAG ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 Simona GALAŢCHI secretar de redacţie , Nicolae Breban 80 Eugen Simion Mihaela PINTICĂ în dialog cu Nicolae Breban Capcanele dosarelorş i etica demistifică rii de Paul Cernat Singur ă tatea prozatorului E-mail: edituraexpert@ gmail.com de curs ăă lung de Lucian Chiş u Încotro se îndreaptă Europa? ISSN (on-line): 2285-5041 de Thierry de Montbrial CUPRINS 1/2014 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Cuvinte‑cheie Keywords . 3 A GÂNDI EUROPA Thierry de MONTBRIAL: Încotro se îndreaptă Europa? Où va l’Europe?/ Where is Europe Heading?. 9 Ioan ROBU: L’église catholique et les défies culturels de l’Europe The Catholic Church and the Cultural Challenges of Europe. 14 INTERVIU Eugen SIMION: Eugen Simion în dialog cu Nicolae Breban Eugen Simion in Dialogue with Nicolae Breban . 19 BREBAN ‘80 Paul CERNAT: Capcanele dosarelor și etica demistificării The Pitfalls of the Deeds and the Ethics of Demystification. 32 Bogdan CREŢU: Breban după Breban Breban after Breban . 37 Lucian CHIŞU: Singurătatea prozatorului de cursă lungă The Loneliness of a Long Distance Prose Writer . 44 COMENTARII Caius Traian DRAGOMIR: Reîntoarcerea la teologie. Un manifest (I) ‑ Presiunea ştiinţei Back to Theology. A Manifesto (I): The Pressure of Science. 50 Nicoleta SĂLCUDEANU: Ideea protocronistă şi avatarurile ei The Protochronist Idea and Its Avatars. 54 Marian BARBU: Eminesciana. Punctul de întâlnire... Eminesciana ‑ The Meeting Point …. 60. 1 Teodora DUMITRU: Mircea Dinescu, de la invocaţie la contestaţie Mircea Dinescu – From Invocation to Contest. 63 CULTURĂ ŞI ECONOMIE Napoleon POP, Valeriu IOAN‑FRANC: Globalizarea – o realitate a timpului nostru Globalization ‑ a Reality of our Time . 70 Maria CERNAT: Informaţia – marfă sau bun public? Concentrarea capitalului pe piaţa informaţiei Information ‑ Commodity or Public Good? Concentration of the Capital at the Market of Information . 77 Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plastic Marcel Iancu (1895‑1984) Acest numãr a apărut cu sprijinul Primăriei Sector 2 ‑ Bucureşti, primar Neculai Onţanu 2 Fragmente critice Eugen SIMION* Cuvinte‑cheie Abstract Articolul se constituie ca o încercare ambiţioasă de a selecta acele cuvinte‑cheie care îi caracterizează pe români (ca naţiune). Cum se defineşte spiritul românesc, identitatea românească în viziunea marilor scriitori români (filosofi, poeţi şi moralişti precum cronicarii) este ceea ce urmăreşte autorul să arate. Încercarea de a defini „modulromânesc de a fi în lume” se dovedeşte foarte dificilă, întrucât scriitorii preocupaţi de acest subiect oferă numai aproximaţii şi sugestii în contexte oferite de vremuri deopotrivă schimbătoare şi tulburătoare. Cuvinte‑cheie: românii, definiţii, literatura română, caracteristici esenţiale. This article is an ambitious attempt to select the keywords that characterize the Romanians (as a nation). How to define the Romanian spirit, the Romanian identity as suggested by the great Romanian writers (philosophers, poets and moralists as the Chroniclers) is the focus of the present article. The research proves that it is a very difficult task to grasp “the Romanian way of being into the world” because the writers preoccupied with the subject offer only approximations or sugges‑ tions in contexts of overwhelming and changing times. Keywords: Romanians, definitions, Romanian literature, essential characteristics. S‑a pus de mult problema dacă putem şi lămureşte lucrurile: constituţia este, într‑ caracteriza o naţiune, din punct de vedere adevăr, factorul esenţial al unităţiişi identi‑ fenomenologic, prin două‑trei trăsături sau tăţii americanilor, dovadă că n‑au schimbat‑ chiar prin unul sau două cuvinte‑cheie care o niciodată şi o respectă în toate circum‑ să sugereze modul de a fi şi, cum zic filoso‑ stanţele, în timp ce Franţa şi‑a modificat fii existenţialişti, modul de a se situa în constituţia de mai mult de 15 ori de la lume al unui popor. Chestionat de Thierry Revoluţia din 1789 până în prezent; în pri‑ de Montbrial asupra acestui lucru, sociolo‑ vinţa statului şi a limbii, acestea sunt, într‑ gul american Stanley Hoffman i‑a răspuns adevăr, cuvinte simbolice, reprezentative că termenii care ar defini mai bine identita‑ pentru spiritul galic: Franţa este un stat tea Statelor Unite ar fi „Constituţia”, iar în naţional unitar şi, pentru centralismul lui, s‑ ceea ce priveşte identitatea Franţei – cuvin‑ a vărsat mult sânge, catolicii s‑au bătut cu tele esenţiale sunt „statul şi limba”. Thierry protestanţii, nordul cu sudul etc., iar azi, în de Montbrial1 acceptă acest joc de societate comunitatea europeană, Franţa apără ideea * Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The "G. Călinescu" Institute for Literary History and Theory, e‑mail: [email protected]. 1 Thierry de Montbrial, Penser l’Europe / A gândi Europa, p. 185 şi urm., Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2013. 3 Eugen Simion unei Europe a naţiunilor. Sau aşa o gândea venté l’ennui” – sună ridicol; limba noastră Charles de Gaulle... În ceea ce priveşte e una dintre cele mai expresive”3. După limba, ei bine, francezii, crescuţi până acum scornit, în imaginarul moralistului Cioran cu ideea că ei sunt primul popor în univers, apare cuvântul păgân (regăsit într‑un vers suferă azi văzând că limba lor este margina‑ eminescian: „căci te priveam cu ochi pă ‑ lizată în lume şi că nu mai este limba diplo‑ gâni”) şi spiritul său explodează din nou: maţiei, comerţului, turismului etc. Ei conti‑ „păgâni” e tulburător şi nu are forţă decât în nuă, totuşi, să creadă că limba este elemen‑ româneşte; ce absurditate să scrii în limbile tul care coagulează excelenţiile, orgoliile, astea «civilizate», convenţionale4. Cioran frivolităţile, fineţurile, fantasmele spiritului pă răsise de mult (în 1947) limba română şi galic, pe scurt: cuvântul care concentrează şi trecuse la altă limbă – o limbă „civilizată” sugerează spiritul geometric cartezian şi (franceză) – luptându‑se cu rigiditatea ei („o spiritul de fineţe al lui Montaigne, adică rigiditate de cadavre”, va scrie el mai târ‑ identitatea franceză... ziu). Câştigase pariul. Va fi socotit de criticii Intrând în acest joc şi păstrând rezervele francezi un mare stilist. În scrisorile către faţă de relativitatea oricărei soluţii în acest fratele său Aurel, laudă însă limba de care domeniu, m‑am întrebat adesea care ar se lepădase în tinereţe şi redescoperă pro‑ putea fi cuvântul care să definească spiritul funzimile metafizice ale cuvântului neno‑ românesc (identitatea noastră). Mulţi zic că roc... termenul – concept esenţial pentru noi şi Aşa dar: nu dorul, ci nenorocul ar fi, din pentru cei care vor să ne cunoască este dor. vocabularul limbii noastre, cuvântul carac‑ Un cuvânt care uneşte oximoronic suferinţa teristic pentru noi... Un exerciţiu ce merită a cu plăcerea, bucuria şi jalea, în fine, melan‑ fi continuat, pornind de la textele funda‑ colia unei dorinţe neîmplinite cu reveria mentale, pentru a vedea care sunt termenii unei suferinţe nedeterminate. Sentiment care se repetă şi au o mai mare încărcătură, complex pe care‑l aflăm greu în alte limbi şi să zicem, filosofică. O filosofie de viaţă şi o aproape niciodată în aceste forme comple‑ morală specifică. Am făcut acest exerciţiu xe. Poezia populară şi, apoi, Alecsandri şi recitindu‑i pe cronicarii noştri pentru a Eminescu şi, după ei, mai toţi poeţii români vedea cum definesc „feldeinţa”, ”hirea” vorbesc de dorul care îmbrăţişează toate do ‑ românească. Primul lucru pe care îl remarc meniile spiritului şi ale sufletului, de la eros este faptul că ei sunt nevoiţi să inventeze la sentimentul de incompletitudine – funda‑ cuvintele de care au nevoie (mai ales cuvin‑ mental filosofic – al romanticilor. Toţi marii tele care definesc noţiunile abstracte) pentru critici, analizând poezia românească, au a numi identitatea lor sau, cum scrie tot subliniat profunzimile şi ambiguităţile aces‑ Cantemir, pentru a şti ce este un lucru sau o tui cuvânt‑cheie care deschide şi închide fiinţă, trebuie să căutăm mai întâi „ceinţa” sufletul / spiritul românesc, dominat, zice acelui lucru sau acelei fiinţe. Mă uit pe glo‑ un francez (Alain Guillermou, care l‑a stu‑ sarul extras din cronicile lui Ureche, Miron diat bine pe Eminescu), de o alianţă curioa‑ Costin şi Cantemir şi ce observ? Pe omul să, oximoronică, între tristeţe şi mesianism... străin, Costin îl numeşte, am semnalat deja, Vine însă un sceptic, Cioran, şi ne spune „nemernic”, un cuvânt pe care îl foloseşte şi că nu dor, ci nenoroc este cuvântul românesc Creangă („Mai stai şi nu te mai bucura aşa esenţial2 şi tot el, moralistul, care se îndo‑ degeaba, că încă eşti nemernică pe aceste ieşte de toate, descoperă într‑o zi cuvântul locuri”) şi care şi‑a schimbat între timp sem‑ scornit şi scrie fratelui său: „cuvântul scornit nificaţia, indicând azi o gravă deficienţă este extraordinar; în franţuzeşte: „qui a in ‑ morală. Cantemir îi spune celui de alt neam 2 Scrisoare către fratele său, 5 martie 1977, în Aurel Cioran, Fratele fiului risipitor, Ediţie îngrijită de Anca Sîrghie şi Marin Diaconu, Eikon, 2012, p. 311. 3 23 febr. 1979, ed. cit., p. 332. 4 23 febr. 1979, scrisoare reprodusă în vol. ed. cit., p. 332. 4 Cuvinte‑cheie ieresc”, iar celui care este modest din fire i se spune „nemăreţ”. Pe duşman îl cheamă „neprieten”. Acesta are obiceiul de „a jecui” (a jefui), umblă cu „hicleşuguri”, nu are „întregie” la suflet şi în spirit.