Carte de învățături creștinești, editată de Ioan Bob, partea a treia, , 1805. Analiza generală a volumului și informații despre exemplarul din Muzeul Spiritualității Românești, Sfântu Gheorghe.

Adela KOVACS, Sebastian PARVU

Cuvinte cheie: România, județul Covasna, Carte veche, Ioan Bob, Greco-catolic. Keywords: , Covasna County, old book, Ioan Bob, greek-catholic.

În anul 2013 s-a desfășurat proiectul „Digitizarea cărților vechi și bibliofile de la Parohia Ortodoxă I Sfântu Gheorghe”, beneficiind de finanțare de la Administrația Fondului Cultural Național. Activitățile s-au desfă- șurat la sediul Muzeului Spiritualității Românești administrat de Parohia Ortodoxă I Sfântu Gheorghe, ocazie cu care au fost fișate 100 de piese reprezentând carte veche ecleziastică. Fondul în sine este mai consistent, fiind un proces de evidențiere a patrimoniului încă în desfășurare. Acesta cuprinde cărți vechi ecleziastice de pe tot cuprinsul județului Covasna, în special de la parohii care nu mai există sau care au devenit filii foarte puțin frecventate. Pentru prezentul proiect ne-am propus pentru analiză 100 de cărți de cult, acoperind o paletă cronologică și culturală largă, fiind reprezentative pentru diversele zone de unde acestea au fost colec- tate, dar și pentru perioada în care au fost produse. Cărțile au fost introduse în Registrul Unic de Inventar al Muzeului Spiritualității Românești din Sfântu Gheorghe (poziția 301 - 400). Au fost evidențiate prin: 100 de fișe de evidență analitică după model CIMEC - FAE, a fost consemnată starea de conservare prin 100 fișe de conservare și a fost completată baza digitală de date (Program Microsoft Acces cu încă 100 de înregistrări). Lucrarea de față are în vedere un exemplar publicat la Blaj, de sorginte greco-catolică, din anul 1805. Pa- rohia unde s-a aflat exemplarul înainte de introducerea lui în inventarul catedralei din Sfântu Gheorghe se află la Bicfalău, comuna, Ozun jud. Covasna. Titlul integral al volumului este „Carte de învățături creștinești despre deșertăciunea lunii, și datoria omului în fiește ce stat din sf. scripturi culease, și întărite pre scurt pen- tru mai lesne înțăleagerea, și procopseala pre limba rumânească așezată de Prea Sfințitul și Prea Luminatul Domn exțelenția sa Ioann Bobb, vlădicul Făgărașului și a Prea Înaltei Chesaro Crăești Mărimi sfeatnic din lăuntru”. Cartea fost publicată la Blaj, în anul 1805, în trei volume, dintre care am regăsit (până în prezent) în colecția Muzeului Spiritualității Românești doar volumul al treilea. Exemplarul cuprinde 450 pagini, in- complet. Dimensiunile exemplarului sunt: L: 21,5 cm; LA: 19 cm; GR: 5,5 cm. Alfabetul de publicare este cel chirilic, limba este româna, iar ca suport tipografic a fost folosită hârtia neacidă, fără filigran. Aranjarea este in 4°. Pagini lipsă sunt: 2 pagini 5-6, 7-8 și câteva de la final. Evaluativ starea de conservare a exemplarului este mediocră. Copertele prezente sunt din carton presat îmbrăcate în hârtie cerată, original de culoare albăstruie, fără ferecătură. Nu prezintă ornamente pe coperte. Capitalbandul se observă în stare bună. Coperta 1 este uzată pe suprafețe, la colțuri și muchii, prezentând rupturi ale hârtiei cerate și urme de la mucegai (Pl. 1/1). Colțul dreapta jos al paginilor este uzat, iar marginea foilor se prezintă înnegrită. Coperta a suferit expunere la umezeală și căldură excesivă, iar urmele acestora

Adela KOVACS, Muzeul Carpaților Răsăriteni, Sf. Gheorghe, e-mail: [email protected] Sebastian PARVU, Muzeul Carpaților Răsăriteni, Sf. Gheorghe, e-mail: [email protected]

Revista Bistriței XXVIII/2014,252 pp. 252-265

https://biblioteca-digitala.ro sunt vizibile pe ambele coperte. De asemenea, se observă urme de atac bacterian și perforații mărunte, în spe- cial în zona cotorului, probabil de la carii (Pl. 1/1). Cotorul este din piele cu 5 nervuri în relief, ros la capete. Cotorul din piele este tocit și perforat la capete și în zona nervurilor. Coperta originală a exemplarului era mai mare, probabil mai prețioasă, deoarece în partea superioară foile au fost tăiate pentru a fi la linie cu actuala copertă. Foaia de titlu nu prezintă ornamente, aspectul fiind mai degrabă auster (Pl. 2/1). Coperta 1 prezintă pe interior o foaie lipită de copertă care cuprinde trei tipuri de însemnări manuscrise realizate de persoane sepa- rate, prezentate mai jos. Foaia de gardă lipsește, a fost ruptă din zona legăturii și s-a păstrat o bucățică foarte mică din ea care are urme de litere pe ambele părți, de la note. Pe verso foii de titlu este o dedicație, probabil din partea editorului Ioan Bob: „Veți ceti cartea aceasta, carea o am trimis la voi ca să o cetiți în casa Domnului la zilele Praznicului, și la zilele vremii. Varuh cap. 1 stih 14. Cel ce va face, și va învăța, acela mare să va chiema întru împărăția ceriurilor. (Matheiu, capitolul 5 stih 19).” (Pl. 2/2) Urmează „Însemnarea” – un cuprins. Cuprinsul are 100 de titluri, menționate cu numărul paginii la capăt (Pl. 2/3). Pe alocuri apar note manuscrise la anumite titluri, redactate de persoane diferite, pe care le vom pre- zenta mai jos. Textul propriu-zis al lucrării este împărțit pe părți și capitole. Textul e dispus pe o coloană, cu litere negre. Titlurile capitolelor sunt cu majuscule negre, supradimensionate la 1,5 rânduri, iar inițialele capitolelor sunt iluminate pe negativ cu negru, supradimensionate la 3-4 rânduri și încasetate (Pl. 1/2). Cartea în întregime prezintă învățături creștine greco-catolice. Volumul de față cuprinde doar partea a treia, fiind precedat de alte două volume cu acest fel de învățături. Lucrarea cuprinde sfaturi despre modalitatea de rugăciune, despre ispite, faptele cele bune, sărăcie, sfârșitul vieții, înfricoșata judecată, frica pedepselor, ziua judecății, etc. Din loc în loc apar frontispicii decorative care prezintă simboluri ecleziastice (Pl. 1/3). Respectivele volume au avut scopul de a explica și de aduce mai aproape teologia dogmatică și morală greco-catolică. Este propus de altfel un model comportamental, este promovat ascetismul, de inspirație mo- nahală. Cartea se adresează clericilor greco-catolici, propunând diverse conduite de comportament vizavi de comunitatea de unde slujea parohul (Dumitran 2010, p. 252). Volumul de față se termină la pagina 450 și lipsesc câteva pagini de la final. Cartea se încheie cu o erată, pe o singură pagină, față-verso. Menționăm faptul că marea majoritate a notelor manuscrise se află pe foile de capăt ale cărții. De jur împrejurul acestora, mai ales pe foaia finală de gardă textele sunt înconjurate de mâzgă- lituri, fără un înțeles anume, realizate cu creionul, într-o perioadă mai apropiată de zilele noastre (Pl. 3/3). Unele dintre cele mai importante informații cu privire la volumul de față sunt cele de ordin istoric. Cartea reprezintă o sursă documentară prețioasă oferind informații legate de traseul respectivului volum. Notele manuscrise de pe exemplar care conțin nume ale preoților, ale unui protopop, ale unor cantori și chiar nume de credincioși din parohiile unde cartea a fost folosită, prezintă informații care completează în mare măsură cunoștințele cu privire la protopopiatul de la Poian dar și despre preoții greco-catolici de la Lisnău, Ghidfalău și Arcuș. Prezentăm în continuare notele manuscrise, așa cum se află ele specificate la momentul actual, precum și locul unde se află, poziția lor, mijloacele de scriere, alfabetul, tipul de caractere, culoarea cernelii. Din neferici- re anumite litere s-au șters de-a lungul vremii, iar în alte locuri scrisul era indescifrabil. Toate aceste elemente ce s-au putut recupera au fost analizate.

A. Coperta 1 prezintă pe interior o foaie lipită de copertă, care cuprinde trei tipuri de însemnări manuscri- se realizate de trei persoane diferite (Pl. 3/1). A.1. Coperta 1, pe verticală, pe jumătate din foaie, în partea superioară, textul este orientat înspre capătul copertei, cu peniță neagră: Eremia Siralma Könyve [...] 24ik vers Örökségem az Úr, várja az Én lelkem az Urat Traducere: Cartea plângerilor lui Eremia [capitolul] 3, versetul 24. Moștenirea mea este Domnul, sufletul meu îl așteaptă pe Domnul.

253

https://biblioteca-digitala.ro A.2. Coperta 1, pe verticală, pe jumătatea stângă a foii, textul este orientat înspre capătul copertei, cu peni- ță neagră, cerneala neagră este abia vizibilă și difuzată în hârtie: Am văzut 57 dai cu (cuvânt indescifrabil) 29 (cuvânt indescifrabil) 12 ani Kosti Andras Kătan Kosti Lajos Kătan Dobaș Kosti György cu soția Ilea Ana Kosti Mozes, Antal Lazar (cuvânt indescifrabil) Kosti Mozes cu soția Koman Maria (cuvânt indescifrabil) Botoș Imre și (cuvânt indescifrabil) soția Ana Kosti Koman cu Gaspar Anna Urmează trei rânduri foarte deteriorate și indescifrabile. A.3. Coperta 1, pe verticală, pe jumătatea dreaptă a foii, textul este orientat înspre capătul copertei, cu pe- niță neagră: R.1 Am văzut 37 cu (lipsă cuvinte, foaia este ruptă) R.2 17 ani Mariș iaste R.3 Vândui [lui]Niculai Mariș. R.4 ______R.5 Mariș Sikmon(d) cu soția sa R.6 Mariș Janos cu soția sa R.7 Constandin Miklos cu soția sa R.8 Constandin Moțoc cu soția sa R.9 Constandin Carol cu soția sa R.10 Ötvös Stoja cu soția sa R.11 Sztojka Janos cu soția sa R.12 Sztojka Adam cu soția sa R.13 Jakab Adam cu soția sa R.14 Jakab Josif cu soția sa R.15 Demeter Adam és Adam R.16 Gabor Adam cu soția sa R.17 Rostas Josif cu soția sa R.18 Rostas Adam cu soția sa R.19 Rostas Miko cu soția sa R.20 Tekintete Imre Elek și cu R.21 Elek Garjavat (?) R.22 Moré Pista cu soția sa R.23 Moré Janos cu soția sa R.24 Fodor Adam cu soția sa

B. Foaia de titlu prezintă un text format din 5 rânduri, scrise cu penița, în poziție orizontală, abia vizibil (Pl. 2/1). Textul: Am văzut în vis leac despre durerea de dinți și despre bube care dau la obraz. Acum (trebuie) să caute praf de la bubă și picioare și să le apropie de (în continuare indescifrabil-două rânduri).

C. Pe verso foii de titlu, sub dedicație se află trei însemnări, realizate de trei persoane diferite (Pl. 2/2). C.1. Pe verso foii de titlu, cu peniță, cerneală neagră, litere latine, cifrele arabe: Galicz Miklos Farkas Anna Uzoni 1799

254

https://biblioteca-digitala.ro C.2. Pe verso foii de titlu, cu peniță, culoare neagră, litere chirilice, română: Postul mare din Săptămâna Mare dintre apoi din (postul) mare și de la Bunavestire și au (indescifrabil) obții peste an și să zdrobește și să iungă rana. C.3. Pe verso foii de titlu, cu peniță, culoare neagră, litere chirilice, română: Iau de durerea dinților să văd ai iusturoi în urechea cea de care parte te dor dinții încă (indescifrabil) iar beți o țâră ca să uite.

D. Menționăm acele capitole din cuprins care au adăugate propoziții sau cuvinte de către diaconii sau pre- oții care au avut acces la carte. Având în vedere faptul că din loc în loc apar înscrisuri de mici dimensiuni, toa- te cu cerneală original neagră (acum decolorată de culoare maronie), cu peniță, în limba română cu caractere chirilice, este foarte dificil de a ne exprima asupra apartenenței acestor note sau dacă ele au fost realizate de persoane diferite. La o analiză atentă se poate observa că au fost realizate de persoane diferite. Niciuna dintre respectivele însemnări nu sunt semnate, astfel încât acestea nu pot fi atribuite (Pl. 2/3-4). D.1. La capitolul 4: Numai în Dumnezeu să află liniște de săvârșit și odihnă. Se adaugă pe aceeași linie cu textul: în toate [indescifrabile 2 cuvinte]. Mai jos: Predicație la morți. D.2. La capitolul 21: De mișelătatea condițiii omenești. În fața textului scrie: „Poate să să”. La dreapta tex- tului: „Dată la Morți”. D.3. La capitolul 43: Cum trebue vreamea petrecută bine. În continuarea textului este notat „Învățătură la mort”. D.4. La capitolul 47: Ce fapte trebue să aducem lui Dumnezeu. Este notat „Aceasta poate să fie auzită de toți”. D.5. La capitolul 52: Sluga lui Dumnezeu trebue adease ori să se împărtășască cu tainele. În continuare sunt 2 note diferite. 1: a fiului celui curvar. 2. Aceasta poate să îndemn pre oameni la spovedanie. D.6. La capitolul 61: Despre odihna cea sfântă. Este notat: Maria prea curată [2 cuvinte indescifrabile, puter- nic decolorate]. D. 7. La capitolul 74: Cum că nimene nu poate sluji la doi Dumnezei. Este notat: Cum ia cu spor. D. 8. La capitolul 80: Despre folosul ispitelor. Este notat: În voiaj și aceasta că iaste de [1 cuvânt indescifrabil, puternic decolorat].

E. Alte pagini cu diferite însemnări: E.1. Pagina 16, pe latul paginii, pe marginea textului, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice: Monei Gheorghe Cantor la Lisnău care am scris în anul 1853 plătind cartea aceasta în care în legătura sf rusale și creștinești E.2. Pagina 18, pe latul paginii, pe marginea textului, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice: Ioan Gheorghe Parohul Lisnăului. E.3. Pagina 69, în josul paginii, pe marginea textului, cu peniță, cerneală neagră, litere latine: Boér Moyzes [Moise Boeriu] Cantor E.4. Pe ultima pagină, nenumerotată, la erată, Pe latul paginii, pe marginea textului, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice (Pl. 3/1): Monei Gheorghe Cantor la Lisnău E.5. Pe foaia de gardă finală, latul paginii, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice (Pl. 3/3): Am primit eu popa Bukur la Kűroș patak [Valea Crișului] mai 2 zi la mânăstirea sf(ân)tă Ghidafalău la 3 după amiaza. E.6. Pe foaia de gardă finală, latul paginii, în partea dreaptă, zona superioară, pe latul paginii, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice (Pl. 3/2): Ioan Boer să să vesălească cele cerești și să să bucure.

255

https://biblioteca-digitala.ro E.7. Pe pagina finală de gardă, în partea dreaptă, zona superioară, pe latul paginii, cu peniță, cerneală nea- gră, litere chirilice (Pl. 3/3): La șepși Arkoș am primit în 5 iunie mai an 1826. [cu litere latine semnează] Mikhaj Vantsa Arkosi Unitus Pap

F. Pe ultima copertă, pe interior se află o scrisoare, în limba maghiară, alfabet latin, cu cerneală (originar) neagră, ușor maronie. Dedesubtul acestui text se află o listă de persoane care au adus (probabil contribuție-nu știm exact ce au oferit bisericii). Direcția listei de credincioși care au oferit bisericii bunuri este așezată perpen- dicular față de scrisoarea în limba maghiară (Pl. 4). F.1 Textul scrisorii în original: Kedves Atyámfiai a Jészus Chrisztusban az Úr Jészusnak kegyelme, az Istennek szerelm[e], a Szent Léleknek veletek való közösülése legyen [mi]nyájon tiveletek Kegyes értésetekben fog lenni, hogy ezen Nemes Háromszéki [Krisz]tusban tisztelendőségtekkel az Papi hivatalban 1811től fogva [...]naltattam[?], az mellynek kezdetétől fogva mint igaz Lelki Atya fiait ismerni s tartani kivántalak; ugyan az 1817ben az Espere[si] Szék kormányzása is kezem alá ajánltaték, az mellynek folly[ta]tása alatt is /: megvallhassák az igazak :/ nem voltam se Papjaim nak rontására, az E[kl]ésiakban amit tettem jót vagy rosszat erről megfelelnek azon hivek; már arról se kételkedem hogy értésben nem volna az én elrendeltetésem ezen tractusbol, melly változásomból követ- kezett szomorúságomban, mennyi óhajtással várom vala valami vigasztalásokat bár mások által, ha Személi tanálkozásom nemis lehetett; mivel pediglen ezen szerentsém nem volt, s én is elégtelen lévén hogy Személlyesen meglátogassalak – Ezennel tudósittlak Kedves Atyámfiai hogy a következendő hé[t]nek egyik napján indulnom kelletik, s már kétséges vagyok tanákozhatunke? egyik amássaval, vagy tsak az örökkévalóságban; hanem ezennel mint egyen, egyenkint, ölellek és csokollak titeket a Chrisztusban Kedves Atyámfiai; ha nektek valamiben vétettem meg bossássatok énnékem; tisztellek a ti Kedvess[ége][?]tekkel egyetemben, az Úrnak Sz. malasztya[?] légyen tiveletek ha[?] az[?] E[kl]ésiabeli hivek előtt is kijelenteni az én elmenetelemet s minyájoktól [cuvânt indescifrabil, acoperit de legatura cartii] kezesemet nem fogjátok sajnálni örökös [cuvânt indescifrabil, acoperit de legatura cartii] veszem; Már ha a következendő Statiomban szerentsél- tetném valamellyik jó Frateremnek tudósíttásához ezer örömmel venném az mellyek felett midőn kérnétek Kedves Atyám- fiai hogy bár la Sf. [cu lit chirilice in textul original] Prob meg emlékezzetek rollam, én is ebben is holtomig ajánlom ma- gam, azon fellyül pedig hogy mint jó Frateremet szavaim által tudosittani fogom, és az igaz Szivűséggel valo Fraternitast fenntartom, az mellyek után midőn kivánnam hogy az Úr Jészusnak Kegyelme legyen minyájon tiveletek, és magamot igaz Atyafiságos szivetekbe, s emlékezetekbe ajánlva maradtam Tisztelendőségteknek A Chrisztusban holtomig jot kiv[á]no atyafi ... K Pollyán Die 5ta May 1826 Solnai István Marosszéki Nagy Ernyei Paroc[hus] Traducere Dragii mei frați întru Iisus Christos, mila domnului Iisus, iubirea lui Dumnezeu, Uniunea cu voi a Duhului Sfânt fie cu voi toți. Este în buna voastră înțelegere, că am [slujit?] în oficiul preoțesc al acestei cinstite adunări din Treiscaune începând cu 1811, de la început dorind să vă cunosc și să vă păstrez ca pe adevărați frați sufletești; în 1817 mi s-a oferit sub mână conducerea Scaunului Decanic, sub continuarea căruia [pot mărturisi cei drepți] nu am adus stricare preoților mei, ceea ce am făcut bun sau rău în biserici vor spune acei credincioși; nu mă mai îndoiesc nici de faptul că nu s-ar fi îndeplinit mutarea mea din această extensie [tractus], din care schimbare a decurs tristețea mea, cu câtă dorință aștept consolare măcar din partea altora, dacă nu am putut avea întâlnire personală; și neavând acest noroc, și fiind neputincios să vă vizitez personal – prin aceasta vă înștiințez dragii mei frați că într-una din zilele săptămânii următoare trebuie să por- nesc, și deja mă îndoiesc dacă ne putem întâlni unii cu alții, sau doar în veșnicie; prin aceasta vă îmbrățișez și vă sărut pe fiecare dragii mei frați întru Christos; dacă v-am greșit cu ceva, să mă iertați; vă respect dimpreună cu cei dragi vouă[?], grația Sf. a Domnului fie cu voi când veți anunța în fața credincioșilor din Biserică plecarea mea și de la voi toți [cuvânt indescifrabil, acoperit de legătura cărții] nu o să vă pară rău permanent [cuvânt indescifrabil, acoperit de legă- tura cărții]; deja la următoarea mea stație dacă voi avea norocul să înștiințez vreun bun Frater m-ar bucura să știu că cereți, dragii mei frați, ca măcar la Sf. Prob [litere chirilice]să vă amintiți de mine, și eu voi face la fel până la moarte, și pe

256

https://biblioteca-digitala.ro deasupra pe bunul meu Frater îl voi înștiința prin cuvintele mele, și voi susține Fraternitatea cu toată inima; după care vă doresc ca Mila Domnului Iisus să fie cu voi toți, și recomandându-mă în inimile și amintirile voastre frățești, rămân Al domniilor voastre Poiam Ziua a 5-a Mai 1826 Fratele vostru întru Christos binevoitor până la moarte, Solnai Istvan, paroh în Ernei, Scaunul Mureș Nota noastră: Sfântul Prob se sărbătorește la 12 octombrie din calendarul Greco-Catolic F.2. Pe latul paginii, pe foaia de gardă, finală. Cerneala actualmente este maronie, puternic difuzată în hârtie (Pl. 3/4). Cuvântul „elhozta” (cu variantele din text „elho” sau „elhosz”) se referă la același aspect, însemnând „a adus”. Nu se menționează ce s-a adus, însă deducem că au fost aduse bunuri sau contribuții la biserică. Primele 2 rânduri sunt indescifrabile fiind cu urme de apă și umezeală. R. 3: Molduvai Jakab elhozta R. 4: [...]uj Janos elhoszta R. 5: Mod[...] Josef elhosz R. 6: Kretzuj Raduj elhoszta R. 7: Prazsmari György elho R. 8: Ful[...] Janos elhoszta R. 9: Kretzuj Janos elhoszta R. 10: Bagoly Mihaly elho R. 11: Bagoly Janos elhosz R. 12: Prazsmari Josef elho R. 13: Molduvai Istvan elho R. 14: Bagoly Mate elhoszta R. 15: Raduj Josef elhoszta R. 16: Bortsa György elhosz R. 17: Gligor András elho R. 18: Molduvai Gyorgy elhoszta R. 19: [...] Kadar Gyorgy elh R. 20: Gligor György elho R. 21: Todor György elho x R. 22: Molduvai Josef x

R. 23: [...] Istvan x elhoszta R. 24: Raduj Miklos elhosz

R. 25: [...] György x *** Câteva date despre traseul cărții. Notele pe care le avem în vedere în acest volum, cele mai importante de altfel, sunt cele care prezintă și o datare oarecare. Vom încerca, pe baza datelor istorice precum și pe baza semnăturilor din volum să creionăm un oarecare traseu al volumului, soarta acestuia fiind legată de preoții, protopopii și cantorii greco-catolici din județul Covasna (Pl. 5/1). Unul dintre satele unde a fost folosit exemplarul este Lisnău, comuna Ozun, județul Covasna. Prima ates- tare documentară a satului este la 1332, când este menționat un “sacerdos de Lizno”. Alte denumiri istorice sunt: 1733, Liszneul [Lisnăul]; 1787, Fariná [Fărină/Făină]; 1850, Liszno [Lisnău]; 1854, Lisnău. Denumirea Lisnău (în forma inițială Lisznó) este de origine slavo-română (Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003). Parohia greco-catolică de la Lisnău a fost fondată în 1808. Atunci, episcopul Ioan Bob, “celor întorși la unire le-a cum- părat biserica pentru 3000 fl. și le-a dăruit o evanghelie”. Unul dintre preoții care semnează cartea este „Ioan Gheorghe Parohul Lisnăului”, cândva la începutul secolului XIX. Acesta nu a fost pentru moment regăsit și în alte documente. Din anul 1842 a slujit ca preot Ioan Pop, urmat de Ioan Boieru senior (din Ghelința) și Ioan Boieriu junior. În anul 1897, după 28 de ani de preoție, preotul Ioan Boieru decedează, fiind urmat de preotul Radu Miron din Tohanu Vechi (Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003).

257

https://biblioteca-digitala.ro Localitatea Lisnău este una din localitățile în care evoluția demografică s-a desfășurat descendent în seco- lul XX. În 1937, biserica ortodoxă avea 514 credincioși, conduși de preotul Mihai Petru. Biserica greco-catolică avea 252 credincioși, păstoriți de preotul Miron Radu. În septembrie 1940 ambii preoți au fost izgoniți iar bise- ricile au fost devastate. În acest context considerăm că exemplarul a ajuns în localitatea Bicfalău, fiind preluate bunuri din bisericile de la Lisnău. Protopopiatul parohiei greco-catolice de la Lisnău se afla la Poian, jud. Covasna. Prima atestare documen- tară a satului este din 1332 când este menționat un “sacerdos de Polyan”. Alte denumiri ale satului sunt: 1787, Pojjanu [Poianu]; 1788, Pollyan [Poian]; 1854, Poiana. Între secolele XVIII și XIX localitatea Poian a fost sediul protopopiatului unit al Treiscaunelor. Parohia greco-catolică se înființează în anul 1750. Biserica unită datează de la 1760, având hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, fiind construită pe terenul donat de contele Mikes Janos. Lăcașul de cult a fost ridicat de credincioși împreună cu preotul Demetriu Boer. Biserica are planul dreptunghiular, cu absida alta- rului pentagonală în prelungirea navei; intrarea se făcea prin latura sudică. Era de 8 m lungime, 4 m lățime, cu ferestre mici pătrate, altarul din lemn. Tâmplăria e din lemn cu icoane aplicate pe ea. A fost acoperită cu șindrilă. Turnul prezintă o înălțime de 8 m. Dintre slujitorii altarului de la Poian, regăsiți în documente, se află: Demetriu Boeriu (1750) Ioan Solnay (1859-1900) a fost protopopul tractului Iosif Boieriu Simion Coman (1909-1912) Stoica (Stoicov) Bucur (1803) Ghergheli Ioan Stefan Solnay (1816-1827) Carol Adorian Petru Sucsz (1827-1832) Alexandru Frâncu Petru Săbădean (1832-1839) Adalbert Gaspar Iacob Popovici (1839-1847 - Gheorghe Gherghely “fu omorât la 1847 de oameni necunoscuți”) Eugen Arieșanu Alesandru Arpadi (1852-1859)

Popa Bucur este menționat ca preot unit în 1802. Acesta a fost reclamat de protopopul ortodox de Trei Scaune că a cununat pe o pereche de miri din jurisdicția sa, și anume pe Mihail Bardeș din Sântionlunca și pe Maria, fiica preotului Popa David (Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003). La anul 1803 comunitatea românească greco-catolică din Poian se plângea împotriva comportării preotului lor, Stoica Bucur, prilej pentru care episcopul Ioan Bob îl dojenește pe preotul din “Poiana Harom Săcului”. În prezentul exemplar respectivul Popa Stoica Bucur lasă o notă pe ultima pagină, nenumerotată, la erată. Pe latul paginii, pe marginea textului, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice scrie: „Am primit eu popa Bukur la Kűroș patak [Valea Crișului] mai 2 zi la mânăstirea sf(ân)tă Ghidafalău la 3 după amiaza” (Pl. 3/3). Nu ne putem pronunța cu privire la datarea textului, însă știm cu siguranță că nota este realizată după anul 1805, acesta fiind anul de publicare al volumului. Semnătura pare să aibă legătură cu primirea cărții, respectiv fiind adusă când se afla la Ghidfalău, pe data de 2 mai, la ora 3 după amiază. Din anul 1816 până în 1827 credincioșii au fost păstoriți de Stefan Solnay. În mod deosebit ne interesează protopopul Stefan Solnay, care în 5 mai 1826 scrie scrisoarea în limba maghiară, prezentată anterior. Semnea- ză ca Al domniilor voastre Poiam Ziua a 5-a Mai 1826. Fratele vostru întru Christos binevoitor până la moarte, Solnai Istvan, paroh în Ernei, Scaunul Mureș. În scrisoare își exprimă regretul cu privire la mutarea lui din scaunul tractului de Poian și strămutarea lui (Pl. 4). În ceea ce privește numărul de credincioși există câteva date. Șematismul greco-catolic din 1865 consemnează biserica cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” cu 231 credincioși în Poian și în filiile aparținătoare. La începutul sec. al XX-lea, protopopiatul greco-catolic din Poian, împreună cu parohiile din subordine, au aparținut episcopiei de Hajdudorog, iar în 1923 a revenit sub jurisdicția Blajului. Localitatea a avut o casă parohială din lemn, construită în anul 1750. Biserica este înconjurată de vechiul cimitir în care se află pietrele funerare ale protopopilor și credincioșilor români. În 1940, toți cei 280 credin- cioși români au fost obligați să treacă la confesiuni maghiare, parohia a fost desființată, preotul greco-catolic Gheorghe Gherghely a fost izgonit, iar arhiva distrusă. După 1940 a devenit filie la Târgu Secuiesc.

258

https://biblioteca-digitala.ro Mihail Vancea primește cartea la Arcuș, la data de 5 iunie 1926, așadar la fix o lună distanță de la scrisoarea lui Solnay. Informațiile despre parohia greco-catolică din Arcuș nu sunt foarte vaste. Parohia greco-catolică s-a înființat în jurul anului 1750, iar din șematismul de la 1842 știm că preot era Mihail Vancea (semnat în carte ca Mikhaj Vantsa), care slujea pentru 110 credincioși. După moartea preotului Vancea, parohia a fost o perioa- dă preluată de „preoții interimari” Bucur și Moise Popa, iar apoi de preoții Ioan Paul Chinez și Ioan Boieriu. Șematismul greco-catolic din 1865 menționează existenta unei biserici cu hramul „Sfintii Arhangheli”, care avea 121 de suflete (Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003). Din respectiva însemnare se poate deduce faptul că aceasta carte de învățături a fost folosită din anul 1842 la Arcuș, tot în parohie greco-catolică. Cu privire la alte persoane care au avut acces la carte menționăm pe cantorul (cântăreț bisericesc) de la Lis- nău, respectiv pe Monei Gheorghe care menționează că la 1853 dă la legat cartea respectivă. Se confirmă astfel impresia noastră cu privire la schimbarea legăturii de-a lungul timpului. Registrele parohiale de stare civila din anii 1886-1895, menționează ca paroh al Ghidfalăului pe Moise Boieriu, până în 1888. Acesta este posibil să fie personajul care semnează la pagina 69, în josul textului (Boér Moyzes [Moise Boeriu] Cantor), posibil anterior de a deveni paroh. Urmează ca slujitor la altar Ioan Boieru, „parohul greco-catolic al Lisnăului și administrator al Ghidfalăului” (Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003). Cronologic datele de traseu ale cărții se prezintă într-o formă dificilă de înțeles și de urmărit (Pl. 5/1). Ceea ce se cunoaște până în momentul de față sunt informații lapidare care trebuie aprofundate prin resurse docu- mentare mult avansate față de sursele prezentate până acum. Sintetic, prezentăm următorul traseu:

1805 1805- (?) 5 mai 1826 5 iunie 1826 1853 1888 Editare şi publicare Semnează Popa (Stoica) Bucur Scrisoarea lui Stefan Volumul este folosit de Monei Gheorghe Boér Moyzes (de la Valea Crişului) Solnay (1816-1827). „Mikhaj Vantsa. Arkosi dă volumul la legat [Moise Boeriu] Semnează la 5 mai Unitus Pap”. Altă semnătură: 1826 ca paroh la Ernei. Ioan Gheorghe, parohul Lisnăului Cantor la Blaj Preot la Poian Protopop la Poian Paroh la Arcuş Cantor la Lisnău Ghidfalău(?)

O urare aflată pe pagina finală de gardă, în partea dreaptă, zona superioară, pe latul paginii, cu peniță, cerneală neagră, litere chirilice „Ioan Boér să să vesălească cele cerești și să să bucure” are o atribuire incertă (Pl. 3/2). În egală măsură sunt posibile alte două personaje, respectiv Ioan Boeriu senior din Ghelința și Ioan Bo- eriu junior, ambii parohi la Lisnău în secolul al XIX-lea sau Ioan Boeriu de la Ghidfalău, personaj ce apare în documente ca „parohul greco-catolic al Lisnăului și administrator al Ghidfalăului”. Din cauza apartenenței incerte am lăsat intenționat deoparte atribuirea personală și cronologică. Sperăm ca aceste semne de întrebare să fie lămurite ulterior. *** Foaia de titlu prezintă însemnări manuscrise ce cuprind remedii „naturiste”, tradiționale, de tratament al durerilor. Niciunul dintre texte nu este datat sau semnat, însă modul de realizare al literelor, alfabetul folosit precum și limba română utilizată plasează toate cele trei însemnări în perioada secolului al XIX-lea (Pl. 2/1-2). Un prim text de pe foaia de titlu recto se referă la remedii împotriva durerilor de dinți și a unor bube de obraz. Se specifică faptul că remediul a fost văzut în vis. Tratamentul cuprinde praful de la bubă care trebuie folosit ulterior. Din păcate textul este așa de deteriorat încât ultimele propoziții sunt indescifrabile. Pe verso foii de titlu avem un descris un tratament pentru răni: un element din natură ce trebuie cules în Săptămâna Mare dinaintea Paștilor și apoi de la sărbătoarea Bunavestire care zdrobit se aplică precum o alifie. Ultima notă se referă la durerea de dinți care poate fi combătută prin introducerea unui cățel de usturoi în urechea de pe partea dureroasă. Ulterior trebuie băută o oarecare substanță (pe care nu am putut-o descifra) „ca să uite”. *** Căutând analogii pentru volumul prezentat și încercând să numărăm câte exemplare din respectiva carte se mai găsesc am constatat că cele mai multe exemplare care au supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondi- al, precum și prigoanei greco-catolice ulterioare, nu sunt de găsit în număr foarte ridicat. Până în momentul de față am reușit identificarea câtorva exemplare în parohii ortodoxe, dar și în bibliotecile din România (Pl. 5/2).

259

https://biblioteca-digitala.ro Cartea este descrisă în Bibliografia Veche Românească la poziția 677, paginile 454-455, din tomul II. Ast- fel deducem că un exemplar cu siguranță se află la Biblioteca Academiei Române, după care a fost realizată descrierea din Bibliografia Veche Românească (BRV) (Bianu, Hodoș, 1910, p. 454-455). Un exemplar se află la Biblioteca Academiei Române - filiala Iași, clasat în fondul Patrimoniului Cultural Național (www.cimec.ro). Tot între exemplarele din biblioteci îl putem include și pe cel de la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”, Baia Mare, județul Maramureș Un exemplar se găsește la Vaida Recea, jud. Brașov (Literat 1938, pag. 313). Toate cele trei volume ale cărții se află la Filia Ortodoxă de la Săcălaia, com. Fizeșu Gherlii, jud. Cluj și un exemplar la Parohia Ortodoxă Bonț, vecină cu Săcălaia. O altă carte, de data aceasta din Vinerea, sat din apropiere de Cugir, poartă următoarea însemnare în creion, cu caractere latine, ce înfățișează traiectul tipăriturii în acest sat, chiar în medii confesionale diferite: „Aciasta carte au cumpărato preotu Theodor Herlia de la popa cel unitu din Vinerea, Mihailu Tielia la anul 1830 și iaste a familii Herlia”. Noul proprietar al cărții este tatăl memorandistului Nicolae Herlea (Popa 2005, p. 67-68). Volumul prezentat reprezintă unul dintre cele mai valoroase surse documentare aflate la Muzeul Spiritu- alității Românești din Sfântu Gheorghe. Atât multitudinea însemnărilor cât și traseul foarte interesant al cărții îl califică între sursele primare de informație cu privire la preoți, cântăreți bisericești și credincioși. Valoarea volumelor de genul acesta este subliniată și prin faptul că acestea au supraviețuit și în perioadele de război dar mai ales în momentele grele de prigoană ale greco-catolicilor făcută de regimul comunist în al cincilea deceniu al secolului XX. Pentru prezentarea de față nu ne-am propus epuizarea subiectului ci un început de analiză asupra parohiilor greco-catolice din secolul al XIX-lea.

Bibliografie Dumitran 2010 Daniel Dumitran, Coordonate ale literaturii teologice românești în perioada Lu- minilor. Problema formării clerului, în Ioan Chindriș, Ciprian Ghișa, Școala Ardeleană, IV, Oradea, 2010, p. 247-261. Popa 2005 Cristian Ioan Popa, Cugir – Schiță Monografică, Ed. Altip, Alba Iulia, 2005. Literat 1938 Valeriu Literat, Din Țara Oltului – Însemnări vechi din biserici noi, Revista „Țara Bârsei”, 1938. Bianu, Hodoș 1910 Bianu, Hodoș, Bibliografia veche românească, vol. II (1717-1808), București, 1910. Lăcătușu, Lechințan, Pătrunjel 2003 Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan și Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna și Harghita, Miercurea-Ciuc, 2003.

WEB http://protopopiatulortodoxgherla.ro/parohii/Filia-Sacalaia.html http://bibliotecamm.ebibliophil.ro/carte/carte-de-invataturi-crestinesti-despre-desertaciunea-lumii-si-dato- ria-omului-in-fieste-ce-stat http://protopopiatulortodoxgherla.ro/parohii/Parohia-Bont.html

Christian teaching book, edited by Ioan Bob Greek-catholic , Part Three, Blaj, 1805. General analysis of volume and information on the copy from Museum of Romanian Spiritu- ality, Sfântu Gheorghe, Covasna County. (Abstract)

In 2013 was developed a cultural project “Digitizing ancient and bibliophile books from 1st Orthodox Pa- rish from Sfântu Gheorghe”, with funding from the National Cultural Fund Administration. Activities were held at the Museum of Romanian Spirituality. During the project 100 books were analyzed and the project may be continued by other, similar projects, the fund being much more consistent. On this occasion some books were remarkable by the fact that several priests and parish clerks wrote impressions or just made sig- natures on these volumes.

260

https://biblioteca-digitala.ro For the present paper we studied one of the most important volumes from the collection. The volume was published in Blaj, in 1805, and contains teachings for the priests on different occasions. The full title of the volume is a long one: “Christian teachings about vanity of the world, and the duty of man from each state from the holy writings gathered, and hardened on short for an easier understanding and advantage on Romanian tongue, settled by the holy and illuminated Sir his Excellency Ioan Bob, bishop of Făgăraș and inward counsellor of His Imperial and Royal Highness.” The book was published in three different volumes, from which by the present time we found just the 3rd volume. The preservation state of the copy is fair. These volumes were intended to explain Greek-Catholic dogma and moral theology. It actually proposed a behavioural model promoting asceticism, of monastic inspiration. The book addresses the Greek-Catholic clergy, proposing behavioural code in the community. Some of the most important information on this volume is historical ones. The book is a valuable docu- mentary source providing information about the parishes where that volume was used. Handwritten notes on the copy containing the names of the priests, of an archpriest, and even the name of the faithful from the parishes where the book was used, provide information that fills in the knowledge regarding the deanery from Poian and about Greek- Catholic priests from Lisnău, Ghidfalău și Arcuș. We presented the handwritten notes on the copy. Unfortunately some letters were deleted over time, while in other places the writing was illegible. All the recovered elements and texts were analyzed. Besides the priest’s information, some handwrit- ten notes present traditional means for the treatment of pain. None of the texts with remedies is dated or signed, but judging from the embodiment of the letters, the alphabet used and the used, all three notes date from the 19th century. Looking for analogies for this volume and trying to count how many copies of the book are preserved, we found out that there are several copies that survived the Second World War and the subsequent persecution of the Greek-Catholic priests. Until now we have been able to identify several copies in Orthodox parishes and libraries in Romania, places which we mentioned on a map (Pl. 5/2). The book presented in this paper is one of the most valuable documentary sources on the Greek-Catholic priests from Covasna County in 19th century. Both the multitude of records and very interesting route of this book qualify it among the primary sources of information on priests and Greek-Catholic communities. The value of the volume is highlighted by the fact that it survived during the wars, but especially in the hard times of the Greek-Catholic persecution by the communist regime during the 6th decade of the 20th century.

261

https://biblioteca-digitala.ro Planşa I. 1. Coperta 1 şi cotorul din piele al volumului. 2. Iniţială supradimensionată la 4 rânduri şi iluminată pe negativ. 3. Frontispiciu decorativ cu simboluri ecleziastice şi motive geometrice. Plate I. 1. Cover 1 and the leather butt of the volume; 2. Oversized initial of the text at 4 rows, illuminated on negative; 3. Decorative frontispiece with ecclesiastical symbols and geometrical pattern.

262

https://biblioteca-digitala.ro Planşa II. 1. Foaia de titlu. 2. Verso foii de titlu cu dedicaţie, probabil din partea editorului Ioan Bob. 3. Prima pagină de la Cuprins – „Însemnarea”. 4. Note pe alocuri, pe marginea Cuprinsului. Plate II. 1. Title layout; 2. Reverse of title paper with dedication, probably from the publisher Ioan Bob; 3. First page from Contents list –„Denota- tion”; 4. Handwritten notes on the margins of the Contents list.

263

https://biblioteca-digitala.ro Planşa III. 1. Semnătura lui Monei Gheorghe cantor la Lisnău. 2. Urarea lui Ioan Boer. 3. Semnatura lui Mihai Vancea de la Arcuş. 4. Lista cu credincioşi care au adus contribuţii. Plate III. 1. Signature from Monei Gheorghe, church singer at Lisnău, Covasna; 2. Ioan Boer wishing; 3. Mihai Vancea signature, from Arcuş village; 4. List with members from community who brought contributions.

264

https://biblioteca-digitala.ro Planşa IV. Scrisoarea protopopului Istvan (Ştefan) Solnay către credincioşii Greco-catolici, semnată la Poian, 5 mai 1826. Plate IV. Letter written in Hungarian by the archpriest Istvan (Stephen) Solnay to the community, written in Poian, 5th may 1826.

265

https://biblioteca-digitala.ro