Volumul IV

Rezina - 2016 30 de întrebări de-acasă

Concept Tudor Iaşcenco La realizarea proiectului a mai colaborat Ion Cernei Redactor Elena Roman Machetare, design Elena Roman

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii 30 de întrebări de-acasă : [culeg. de interviuri cu personalităţi marcante din Rep. Mol- dova a ziariştilor de la “Cuvântul”: în vol.] / “Cuvântul”. Săptămânal regional inde- pendent; concept: Tudor Iaşcenco; colab.: Ion Cernei. – Rezina: S. n., 2016 (F.E.-P. “Tipografi a Centrală”) – . – ISBN 978-9975-4469-0-7. Vol. 4. – 2016. – 240 p.: fot. – 200 ex. – ISBN 978-9975-53-595-3. 070:821.135.1(478)-83 T 83

Culegerea de faţă cuprinde 23 de interviuri cu personalităţi marcante din republică, originare din raioanele Orhei, Rezina, Şoldăneşti şi Teleneşti şi publicate în paginile săptămânalului CUVÂNTUL în perioada iunie 2013 - ianuarie 2016.

2 30 de întrebări de-acasă UNIVERSUL SUFLETELOR CUTEZĂTOARE Revoluţiile tehnice şi ştiinţifi ce au condus omenirea în unele din- tre cele mai îndepărtate şi mai enigmatice locuri şi unghere ale Uni- versului. Intelectul uman demult a depăşit cele mai fanteziste prog- noze ale titanilor gândirii şi înţelepciunii milenare, încât astăzi nu ştiu ce descoperire ne-ar mai putea exalta sau măcar trezi mirarea, afectată ireversibil de torentul informaţional, care ne-a captivat to- talmente tuturor, de la mic la mare, conştientul şi subconştientul. Pe zi ce trece devenim tot mai robotizaţi, tot mai manipulaţi, tot mai ne-colectivişti, tot mai singuratici în această lume a cifrelor şi imaginilor menite să ne standardizeze cugetul şi mişcarea. Atraşi de torentul informaţional, aruncaţi în bulboanele ştirilor fără noimă, dar şi cele mai înspăimântătoare, îţi dai seama, cu frică şi durere, că în galopul nebun al omenirii de a ajunge undeva, despre care nimeni nu are nici cea mai vagă închipuire, practic, dispare in- dividualitatea din noi. Evident, nu mă refer la marile talente, care în toate timpurile, au reuşit şi reuşesc să răzbată la suprafaţă, să meargă împotriva curenţilor duplicităţii sau conformismului. Nu mă refer la cei, care în toate timpurile, au pus şi pun mai presus decât toate Morala şi Omenia, la cei care, cu vorbe puţine, au realizat şi realizează fapte mari, de cele mai multe ori, fără mari titluri, premii sau onoruri. Ei sunt la fel ca noi, alături de noi, de multe ori modestia şi sim- plitatea lor ne face să trecem grăbiţi pe lângă ei sau poate, alertaţi mereu de ceva, nu îndrăznim a zăbovi să ne oprim pe o clipă, pe mai multe clipe pentru a le asculta vorbirea plină de înţelepciune. De fapt, de ce să ascundem, am devenit aşa şi nu se ştie în cine ne vom transforma mâine sau poimâine şi din cauza jurnalismului de astăzi, afectat de senzaţionalism şi declaraţii deşarte, de provin- cialism hulitor şi bârfi tor, îmbolnăvit de manierismul manipulator, învăţat, de bună voie şi de nevoie, de la politicianismul hrăpăreţ şi fără măsură.

3 30 de întrebări de-acasă Din păcate, jurnalismul de astăzi s-a transformat în unul care informează şi analizează - cum informează şi cum analizează - tre- buie încă de văzut. Se jonglează cu nume, cifre, fapte reale sau inventate, se enunţă judecăţi de valoare sau judecăţi de valoare fără un substrat facto- logic sufi cient, în tot mai multe articole sau emisiuni se întrezăreşte răul şi ura, violenţa. Dar iată că se menţine mereu pe linia de plutire Tudor Iaşcenco şi Echipa sa de la săptămânalul CUVÂNTUL, pentru care Independenţa şi Integritatea nu sunt doar simple noţiuni, ci un mod de activitate, un mod de viaţă. Un lider şi o echipă care face Istorie, în primul rând, cu aceste cicluri de interviuri cu mari personalităţi ale neamului, înmănuncheate în culegeri, care, cu timpul, vor deveni extrem de valoroase. Zic, extrem de valoroase, pentru că anume astfel de creaţii jurnalis- tice, peste decenii şi secole vor deveni cele mai veritabile şi mai căutate surse şi mostre de cercetare pentru istorici. Pentru că aceste interviuri din actuala culegere, din celelalte, care au apărut până acum şi care vor mai apărea pe viitor, constituie nu numai radiografi a sufl etelor unor mari temerari, e şi radiografi a nea- mului nostru, or ei, cutezătorii, vor rămâne în adevărata Memorie, ei trebuie să rămână. Dragă cititorule, deschide această carte, răsfoieşte-o, apoi citeşte-o cu mare atenţie, regăseşte-te în biografi ile unor oameni cu care ne mândrim, cu care ar trebui să ne mândrim. Să învăţăm de la eroii acestei cărţi, asemuitoare unui izvor tămăduitor, să le urmăm sfatul, să le intuim mişcarea sigură a unor sufl ete oneste şi pline de viaţă, pentru că atâta timp cât există aseme- nea Oameni, atâta timp cât mai apar asemenea cărţi, vom păstra mereu vie speranţa reală de a deveni o societate pentru toţi, o soci- etate a talentelor afi rmate. Vasile Spinei

4 30 de întrebări de-acasă

Nu face r=u - c= te va ajunge. {i men\ine-\i verticalitatea! Mihaela Perciun s-a născut la 15 februarie 1957 în Pripiceni-Răzeşi, raionul Rezina, într-o familie de pedagogi. În 1980 absolveşte Facultatea de Biologie a Universităţii de Stat din Moldova. Apariţii editoriale: ”O fabulă pentru rege” (2003, proză scurtă); „Prin- tre vagoane”, (2005, roman), lucrare declarată învingătoare în cadrul concursului de editare a celor mai bune trei manuscrise de beletristică; „Printre bărbaţi” (2010); „Băltoaca” (proză scurtă, 2012); „Mama s-a măritat” (proză scurtă, 2014); piesa „Mitică-i omul nostru”, premiată în cadrul concursului de dramaturgie naţională UNITEM, 2009, mon- tată la Casa Actorului în 2011. Alte apariţii - în revistele din Moldova, România, Cehia, Franţa şi alte ţări. Laureată a Premiului pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2003, Premiului I, secţiunea proză, Concursul Naţional de Literatură ”AGB”, România, 2010, Premiului USM, secţiunea proză, 2012, pentru «Băltoaca».

5 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Mihaela Perciun! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Acasă este locul unde-mi place foarte mult şi mă simt cel mai bine, doar acasă pot fi eu însămi, deşi niciodată nu port măşti. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Caracterul ni-l dau planetele la naştere împreună cu genele, parte din care le moştenim de la părinţi, bunei. Din păcate, cu trecerea anilor pot afi rma că anume în şcoală s-a început remodelarea mea după calapoadele sistemului de atunci, iar caracterul meu rebel şi-a revenit mult mai târziu… Primele lecţii de demnitate, care nu se predă în şcoli, le-am luat de la bunelul meu, Mihail Perciun. Povestea reală despre cum a fost aruncat fără muniţii pe linia întâi a frontului II Belorus, cu încă vreo 30 de concetăţeni, şi care au căzut seceraţi de bombele celor ce veneau din spate, (evita să spună că ruşii i-au bombardat), că a fost aruncat în groapă şi o lopată de pământ reavăn l-a readus în fi re din leşinul provocat de o schijă cu care a trăit peste ani… Noro- cul meu mare de a-l cunoaşte, de a mă bucura de el, de a-i sta pe genunchi… bucurii de copil pe care alţii de vârsta mea nu le-au cunoscut. Din acel măcel s-a mai întors cu o rană la picior şi Gavril Coreţchi. Puteau oare aceste istorii să nu te infl uenţeze? Să nu-ţi altoiască demnitatea? Demnitatea neamului… de atâtea ori s-a încercat să ne-o şteargă din memorie, dar este adânc implantată în gene. Probabil, unii o mai caută – există la toţi, deşi tot mai mulţi uită de ea. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinţii mei n-au obişnuit să mi se laude cu reuşitele lor, le deduceam eu când mai eram acasă. Am avut mari emoţii când dna Nadejda Brânzan mi-a povestit despre activitatea mamei mele - Galina Perciun, la începutul mişcării de renaştere naţională, avea convingeri ferme, pe care în virtutea sistemului oprimant mi le-a ascuns. O făcea pentru binele meu şi al surorii mele – ştia ce malaxor este maşinăria KGB. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Visele mereu mă readuc pe aceste meleaguri, unde în realitate vin o singură dată pe an – la Paştele Blajinilor. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Din rău tot în mai rău! 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Vreau să vă reamintesc că pământeanul nostru a fost şi Nicolae Costin, 6 30 de întrebări de-acasă sunt sigură că merită. 7. La şcoală şi la fa- cultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Disident – prea mult spus! Noi n-am avut o mişcare disiden- tă cum au avut aceeaşi ruşi – la noi a dominat o majoritate paşnică, şi dacă avea cineva vreo idee o exprima în şoaptă, sau o tăcea. Am avut imprudenţa să mă Oferind autografe prind în Hora Unirii la Iaşi, prin 1979. Am dat explicaţii în scris şi am mai avut noroc de unii oameni care au camufl at cazul, pentru că alţii din delegaţia noastră l-au raportat organelor care erau gata sa mă exmatriculeze. 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Verticalitatea. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Încă mai am planuri, planuri mari, mai am şi timp, dar sunt în alertă, simt că timpul fuge prea repede. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Cei care mi-au torpilat intenţiile mi-au dat şutul ce m-a propulsat înainte! Ar fi fost prea frumos să fi avut un îndrumător, un povăţuitor. Am orbecăit, căutându-mi cărarea. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, care ar fi acesta? - Aş reveni în copilărie, s-o retrăiesc, de data asta conştientizând-o. Atâtea le facem din inerţie, din viteză… 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeana şi scriitoarea Mihaela Perciun? - Îmi displace mândria, dar sunt mulţumită de culegerea de nuvele cu titlul „Băltoaca”, apărută la Bucureşti la editura „Tracus Arte” în 2012, pregătesc şi un roman, o culegere de dramaturgie. 13. Care ar fi la moment una din marile dorinţe neîmplinite ale Dumneavoastră? - Ar fi punerea în scenă a piesei „Orori de sistem”, în care pe baza do- 7 30 de întrebări de-acasă sarelor de la KGB am dezavuat atrocităţile bine-gândite în scopul nimicirii neamului de către sistemul după care unii încă mai tânjesc. Iar cei de care depinde montarea ei – se abţin s-o facă. De frică, probabil.

În împărăţia cărţilor, alături de scriitorul Vladimir Beşleagă 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Cei care au redenumit-o, parlamentarii. Agrarienii şi-au permis să ne modifi ce denumirea limbii în Constituţie. Trebuie să fi i spălat rău pe creier ca să nu ştii din ce neam te tragi şi cum se numeşte limba mamei. Cât o să-i mai tolerăm? Şi apoi, discuţiile despre denumirea limbii revin în prim plan când politicienii vor să ne adoarmă vigilenţa, când îşi fac mişmaşurile, delapidările, devalizările. 15. Care sunt principiile de viaţă ale Mihaelei Perciun, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Principiile de care s-au condus părinţii şi buneii mei: nu face rău - că te va ajunge. Şi menţine-ţi verticalitatea! Un cap plecat îşi limitează pano- rama, nu-i în stare să vadă ceea ce vede altul din poziţie verticală. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur. E trist când cel de alături se dovedeşte a fi Iuda. Dacă cineva m-a trădat – a făcut-o pentru prima şi ultima dată, l-am exclus din viaţa mea pentru tot- deauna. Radicalitatea – iată o altă trăsătură de caracter. 8 30 de întrebări de-acasă 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Fericirea e ceva efemer, ca şi nefericirea, de altfel. Şi n-o percepi decât după stresurile nefericirii… 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Spre fericirea mea - foarte puţin, am fost membră a consiliului Ligii Femeilor câţiva ani, după care m-am retras înainte ca Liga să încapă printre partidele înghiţite de PDM. 19. Ce apreciaţi şi ce Vă displace în politica moldovenească din ultimele decenii? - Schimbarea cursului de la Vest spre Est – a fost una dintre cele mai grave greşeli ce nu i se va ierta niciodată lui Lucinschi. Negocierea con- tractelor energetice în detrimentul poporului sărăcit din cauza schemelor frauduloase… 20. Cine, în opinia Dumneavoastră, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - O societate trează ar putea schimba raporturile puterii în viitoarele alegeri, iar cei ce vor ajunge în parlament nu vor uita de ce au fost delegaţi acolo… Speranţe, vise, iluzii pierdute… 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu prea – o demonstrează ultimele două decenii. Unirea este următoa- rea etapă. Doar aşa putem ieşi din colapsul în care ne-au băgat politicienii cu bună ştiinţă. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Hazardul, probabil, dar şi preferinţele mele. 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - Am o fi ică, stabilită în Franţa, cu care mă mândresc, cunoaşte şi vor- beşte şase limbi, o învaţă pe a şaptea. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Lecturile şi plimbările sunt dătătoarele mele de viaţă şi de inspiraţie. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Nici chiar eu nu pot afi rma că mă cunosc. Nebănuite sunt căile Domnu- lui! De ne-am cunoaşte adevăratul potenţial, poate că am reuşi să realizăm mult mai multe. 26. În casa familiei Perciun ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nici pe departe nu sunt cine a fost bunica mea, mare gospodină, care gătea foarte gustos, la care ne adunam de Sfânta Maria Mare, pe 28 august, la Hramul satului, unde încăpeau copiii ei şi cele opt nepoate, cu care se mândrea bunelul. În acea mândrie se strecura şi regretul că nu are măcar un nepot, care să-i ducă numele mai departe, fapt care m-a determinat să-mi iau acest pseudonim. 9 30 de întrebări de-acasă 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Crucial!? Sună foarte crucial, iar pierderea subită a tatălui meu, Pavel Perciun, mi-a şi marcat schimbările cruciale din viaţă, când în clipa de mare tensiune şi durere ţi se arată viaţa în perspectiva ei iminentă. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova, ca să intre în categoria statelor civilizate? - Mulţi, foarte mulţi, şi mă tem că eu nici nu voi apuca acele vremuri.

La o lansare de carte, însoţită de scriitorul Vladimir Beşleagă şi jurnalistul şi pictorul Vasile Botnaru

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Pierdut pentru secole acel teritoriu. Şi dacă Moldova mai are perspectiva integrării în UE, cei de dincolo nici nu o mai caută la Nistru, la mărgioară… 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Să citească cât mai mult, doar prin lecturi, prin auto-cultivare omul poate să-şi dezvolte capacităţile nebănuite, largheţea percepţiilor, orizon- tului, inteligenţa, conştientizarea corectă a celor din jur. Multă sănătate şi realizarea speranţelor!

10 30 de întrebări de-acasă

„Tata a fost un om “din popor”. Mama a fost o sf`nt= Eugene Triboi s-a născut la 16 martie 1942 în satul Curleni (azi Podgoreni), Orhei. În 1944 familia buneilor şi părinţilor lui a emigrat în România. După liceul din Găeşti (Dâmboviţa) în 1964 a absolvit cu diplomă de merit Institutul Agronomic „N.Bălcescu” din Bucureşti, iar în 1974 tot acolo a susţinut teza de doctorat. A activat în calitate de inginer, apoi cercetător la Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice de la Fundulea, Ilfov, România, iar în perioada 1975 – 2008 în calitate de cercetător, director de cercetare, director al Staţiunii de Cercetări Agronomice de INRA de la Clermont-Ferrand, Franţa (două mandate a câte 4 ani). Ulterior se ocupă de crearea şi animarea Grupului de cercetări asupra elaborării calităţii producţiilor vegetale, Departamentul de Agronomie al INRA Franţa, este responsabil de pro- iecte de cercetări în domeniul agrofi ziologiei plantelor anuale cultivate şi proiecte pluridisciplinare cu departamentele de genetică şi tehnologie alimentară. În 2008 se pensionează, iar în 2013 fondează fi rma „LOME conseil” pentru promovarea unei agriculturi durabile, productiviste şi autonome în azot şi energie. Autor al peste 200 de publicaţii ştiinţifi ce în reviste internaţionale, sinteze, monografi i, tratate şi de vulgarizare. Căsătorit, 2 copii.

11 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Eugene Triboi! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin no- ţiunea “acasă”? - O primă remarcă: voi folosi numele de Basarabia ca să evit confuzia între cele două Moldove. Sensul cuvântului „acasă” e multiplu. În primul rând se referă la „locuinţă”, la „casa mea cu portiţă şi cişmea”, de unde plec în fi ecare dimineaţă şi unde mă întorc în fi ecare seară, loc propriu destinat familiei, amenajat cu gustul şi cu posibilităţile proprii, resursa familială. În al doilea rând, „acasă” înseamnă un fel de „alma-mater”, „ca la mama acasă”, locul ce ne-a împregnat, ne-a format, ne-a marcat şi la care ne gândim mereu cu plăcere, căci mama ne-a ţinut în braţele ei, am supt la sânul ei. În acest fel, el a devenit o referinţă personală, abstractă, creată în perioada tinereţei ce include şi perioada scolastică, fără a putea fi re-materializată. E cu totul diferit de „Ubi bene, ibi patria!” (unde e bine, acolo e patria), ce caracterizează fi e pe cei ce colonizează, fi e pe cei ce suferă şi se exilează! 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Primele lecţii ce m-au marcat? Fiind un copil de „emigrant în propria mea ţară” (din Basarabia în România), şcolile frecventate au fost o oglindă a peregrinărilor familiale. Clasa I, într-un sat mic pierdut din Oltenia, Veleni. De aici am migrat la Găeşti, unde am urmat cursul şcolar, bacalaureat inclus. Cu siguranţă că învăţătoarea de la şcoala primară a avut un rol determinant în educarea noastră. A fost o femeie severă ce în extremis utiliza chiar şi pe- deapsa „corporală” cu o baghetă de lemn care o smulgea de la fotomontajul clasei. Dar ulterior trei sferturi din clasa ei au făcut studii superioare! În colegiu şi liceu, amintirile mă conduc către mai mulţi profesori, căci fi ecare ne-a marcat (educat) în domenii diferite. Georgescu, profesor de ge- ografi e, ne-a învăţat nu numai geografi a, dar ne-a dat şi-o educaţie de bază. Adesea, înaintea lecţiei, ne punea să-i arătăm batista şi mâinile, să vadă dacă sunt curate şi unghiile tăiate! Era o perioadă difi cilă, căci adesea eram desculţi şi n-aveam de mâncare! Dragul, profesorul de română, ne-a făcut poeţi! Emi- nescu şi Topârceanu au fost preferinţele mele! Chiar şi acum, când am ocazia (rară) să-i culc pe cei doi nepoţi, Maria şi Porfi r, transform într-un cântec de leagăn „Somnoroase păsărele”, „Lacul codrilor albastru...”, „A fost odată ca-n poveşti... Luceafărul”, etc., ... sau improvizez câteva versuri... Bineînţeles că mai târziu, la adolescenţă, în funcţie de „evenimente”, tema dragostei fericite sau triste, a revoltei, a dreptăţii, m-a dus spre alţi poeţi....Cred că Dragul, ne-a făcut romantici! Profesorul de istorie, Minculescu, a fost un alt caz! Condamnat de către comunişti, a reuşit totuşi să continue, bineînţeles, sub supraveghere, dar cu condiţia să participe la formarea omului de „tip nou”. Cu el, n-aveam voie să 12 30 de întrebări de-acasă avem niciun caet pe pupitrul băncii, iar interogaţiile se făceau pe „serii” de 5 – 10 elevi, fi ecare trebuind să răspundă la o întrebare, iar ceilalţi să com- pleteze răspunsul iniţial! Dacă n-aveam un răspuns, atunci el chema un elev dintr-o clasă inferioară, ce ne dădea răspunsul, căci îl învăţase cu câteva zile înaintea noastră! Dar cel mai signifi catif pentru această epocă îmi pare modul de „îndoctrinare”. El ne-a inculcat Marx! Cum acest domeniu îmi era cu totul insuportabil, când ne-a vorbit de „Manifestul comunismului” publicat de Marx în 1848, pentru a evita orice interpretare aleatorie, l-am învăţat pe dinafară, pe de rost: „O stafi e umblă prin Europa. E stafi a comunismului. Toate popoa- rele bătrânei Europe s-au unit contra acestei stafi i, papa şi ţaru, Metternich şi Guizot....” Din această confruntare am ieşit cu un „10” (nota maximă). Pot să spun că această paranteză mi-a fost utilă chiar şi în perioada actuală, într-o confruntare cu deputatul comunist din regiunea mea din Franţa, pe care l-am „doborât”, căci el nu cunoştea acest manifest! O menţiune specială profesorului de matematică – Şova, şi de fi zică-chimie - Boc, două discipline carteziene, precise, ce nu permit interpretări aleatorice. Ei au reuşit să creeze o „emulaţie” printre noi, căci din clasa noastră eram circa 10 elevi care rămâneau în afara lecţiilor pentru a face „experienţe” şi a rezolva „probleme” difi cile..., pentru a pregăti olimpiadele de matematică... Ei mi-au dat gustul pentru disciplinele exacte. În plus, aveam şi un model, unchiul Vasile Mihu, fratele lui mama, care era profesor universitar de fi zică la Bucureşti. Astfel, în mintea mea traiectoria ”ştiinţe exacte” era trasată pe un postament humanist. În fi ne este indispensabil să adaug o notă privind ambienţa generală vizând crearea omului de tip nou. România se găsea sub tutela rusească, cu trupe ruseşti în ţară. Procesul de „tabula rasa” a societăţii liberale dintre cele două războaie era intens. Pentru a ne educa într-un spirit nou, în liceu am avut un profesor de limbă rusă, Stroie, venit cu trupele ruseşti. El avea misiunea principală de a ne aculturaliza, de a ne formata în stil nou. Pentru a ne „atrage”, la lecţii venea cu o vioară şi ne învăţa cântece ruseşti („Do svidania mama”, „Podmoscovnâe vecera”,...) şi bineînţeles imnul rus‚ „Şiroca strana moia rodnaia...” ce se cânta înaintea imnului românesc! El a reuşit să mă îndepărteze defi nitiv de la conso- nanta limbii ruse! Ca dovadă că, deşi am făcut în şcolaritatea mea circa 10 ani de „rusă”, n-am fost capabil să o integrez în „eul” meu, cu atât mai mult c-am ştiut că în romanul lui Tolstoi „Război şi pace” limba franceză era abundentă căci ea semnifi ca „civilizaţie” şi „libertate”. Cu atât mai mult că latina n-am făcut decât 1 an, iar franceza - 2, dar cu plăcere, căci făceau parte din „eul” meu! Cu atât mai mult că în 1953, la moartea lui Stalin, ne-au scos din şcoală şi ne-au dus la un miting în parcul de la Găeşti, spunându-ne „plângeţi copi- laşilor, tata Stalin e mort”! Iar eu mă întrebam pentru ce mă găsesc la Găeşti 13 30 de întrebări de-acasă şi nu acasă, în Basarabia, unde aveam de toate, pen- tru ce trebuia să mâncăm pâine uscată venită de la Bucureşti, pentru ce pri- mele legume produse în grădină trebuia să le vând la piaţă, pentru ce trebuia să mă bat la cozi pentru 1 kg de mălai, pentru ce oameni din jurul nostru dispăreau noaptea?! Deci e greu de a face Tata Grigore Triboi şi mama Nadejda, 1940 o ierarhie printre „educa- tori”. Cred, totuşi, c-am avut noroc să am încă profesori din „vechiul regim”, şi chiar mai târziu la facultate, cu o educaţie europeană, care fi ecare a pus o „picătură” în paharul educaţiei noastre. Iată de ce, în 1964, când am terminat agronomia şi în calitate de „şef de promoţie” am întrodus pentru prima dată imnul studenţesc „Gau- deamus igitur”, ale cărui versuri le-am găsit graţie unchiului Vasile Mihu, mă simţeam fericit. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - M-am născut în 1942 la Curleni, Orhei. Tata era înrolat în armata română. În 1944 mama era deci cu 2 copii, Marcel de 5 ani şi eu – Eugeniu, de 2 ani. Când ruşii au intrat în Basarabia, toată familia din partea lui bunicu, Mihu Porfi r, a emigrat în România, la Bucureşti, unde unchiul Mihu Vasile era profesor de fi zică la Institutul de Mine şi la Universitate, şi deci putea să ne ajute să trecem „capul”. Personal n-am amintiri de la Curleni. Perioada era critică, deportări, foamete, etc. Adesea acuzaţiile erau bazate pe „spusele” copiilor; deci cu cât copiii ştiau mai puţin, cu atât familia era mai în siguranţă! Şi totuşi, copil fi ind, i-am văzut pe „ai mei” vorbind în taină, evocând momente de „acasă”. Totul era făcut ca să împiedice „transmisia” între generaţii! Mai era Sadoveanu, care, cu toate că era comunizat, în romanele lui vorbea de Ştefan cel Mare, de Mihu.... Mai existau pozele, ele mărturiseau de „acasă”, de meleagurile străbunilor. Pe tata l-am cunoscut din poze. Era frumos, tânăr. Îl vedeam în fotografi i înconjurat de copii, căci era învăţător la Teleneşti, cu studii la Chişinău. Îl ve- deam deasemeni cu alţi colegi, prieteni, cu diferite instrumente muzicale. Aşa am afl at că tata a făcut o fanfară, cu care înaintea războiului a câştigat primul premiu pe România, ce s-a materializat cu un turneu în toată ţara!.. Fiind decla- 14 30 de întrebări de-acasă rat „dispărut pe front”, mama s-a găsit cu 2 copii mici, fără niciun venit. Bunicii, care aveau în jur de 60 de ani, au lăsat totul în Basarabia. Deci şi ei s-au găsit la răscruci de drumuri. Ei au avut 4 fete şi un băiat: Maria (1910), Vasile (1912), Melania (1915), Nadejda (1918), Theodora (1922). Fata cea mare, Maria, era căsătorită şi locuia la Orhei. A emigrat cu soţul şi cu fetiţa lor Tatiana în Transilvania, către Blaj. Melania, era căsătorită cu un oltean, militar – jandarm. Ea a emigrat în Oltenia, în acel sat pierdut, unde soţul avea o familie şi ceva bunuri. Fata cea mai mică, Theodora, era logodită cu un regăţean, Radu, şi se găsea la Bucureşti, de unde au plecat la Găeşti. Numai mama rămase singură cu noi, fără niciun sprijin. După o perioadă foarte scurtă la unchiul Vasile la Bucureşti, unde se pare c-am rostit prima frază, „cântă cocoşul!”, ne-am dus la Veleni, unde se găsea Melania. Bunicul a venit cu noi ca să ne ajute. A reuşit să cumpere un cal, cu care făcea transporturi. Bunica a rămas la Vasile. Mai târziu, când ne-am mutat la Găeşti, unde era Theodora, care reuşise să aibă o situaţie mai stabilă, şi cum mama avea o insufi cienţă cardiacă, bunica a venit cu noi, iar bunicul s-a dus la Bucureşti. La Găeşti am devenit conştient de situaţia noastră, conştient că suntem „dife- riţi”, că suntem basarabeni, cuvânt cu o conotaţie diferită de „bucureştean”, „ploieştean”, etc. Făceam parte din populaţia supravegheată, ce-a fugit în faţa fratelui rus! Eram conştient, dar Basarabia era ceva vag, o ceaţă, o brumă ce mă împiedica să văd clar. Ştiam că bunicul a fost o personalitate, că Mihu era sinonim cu Basarabia, cu Moldova şi că avea titlul de „căpitan” din tată în fi u, iar el, Porfi r, ultimul căpitan, avea un document cu peceată domnească, ce din păcate s-a pierdut, căci a rămas în casa de la Curleni...

Familia Mihu pe când se afl a încă la Curleni 15 30 de întrebări de-acasă Bunica Ana Guzun făcea parte dintr-o familie relativ înstărită de la Săseni. Mi se pare că tatăl ei a fost notar. Ea a avut un frate, Constantin. Ei n-au emigrat, căci şi-au zis: „noi n-am făcut politică, deci nu riscăm nimic!” Rezultatul: 2 deportări, Kazahstan, canalul Volga-Don, în total 17 ani de gulag, adulţi şi copii! Prima interogaţie, revelaţie, am avut-o prin anii ’65 când, făcând o călăto- rie în URSS, şi cum trenul s-a oprit vreo jumătate de oră la Chişinău, m-am dat jos să privesc în jurul meu. Era prima dată când puneam piciorul „acasă”. M-am apropiat de o bătrânică ce vindea ceva şi, ca să intru în vorbă, i-am pus o întrebare pe româneşte. Răspunsul a fost promt şi tot în româneşte! Eram deci acasă! Timpul s-a scurs, comunismul a devenit „etern”; puţine voci reuşeau să pronunţe cuvântul Basarabia! O dală de plumb acoperea România. Revelaţia defi nitivă am avut-o în ’90, la căderea comunismului. Eram deja în Franţa, din 1975. În fi ne se putea vorbi, în fi ne puteam să-i întreb pe cei ce mai existau despre „acasă”, despre „alma-mater”! Dar era prea târziu....Bunicii dispăru- seră (1972 şi 1983). Mama a decedat tânără, la 52 de ani (1971). Valizi, mai rămăseseră unchiul Vasile şi tanti Theodora. Am încercat să profi t de prezenţa lor. Unchiul Vasile, fi ind deja matur în 1944 (32 de ani), a fost mai precis. El totuşi părăsise meleagurile natale pentru a face studii superioare la Iaşi. A făcut concomitent două facultăţi în domeniul fi zicii şi chimiei. După ce-a susţinut doctoratul în fi zică, domeniul optic, a fost numit profesor la Institutul de Mine de la Bucureşti şi apoi la Facultatea de Fizică de la Universitatea din Bucureşti. Un personaj integru, drept, inteligent, un „senior”! pentru mine, el a reprezentat un adevărat model, „să fac ca unchiul Vasile!”. Fiind rănit pe front, a fost transferat către „logistic” şi apoi demobilizat. În acest fel a rămas în viaţă şi, fi ind basarabean, n-a avut soarta lui tata! El mi-a dat mai multe informaţii, care m-au ajutat să-mi fac o „imagine” asupra familiei înainte de 1944! Theodora, mai tânără, rămăsese la Curleni şi la Chişinău pentru studii, şi deci a putut să-mi povestească ceva „anecdote” din ultima perioadă basa- rabenească. Mama, săraca, decedase (1971). Maria ştiu c-a reluat legăturile cu cei rămaşi şi chiar s-au vizitat, dar îşi pierduse memoria. Astfel am afl at că bunicul a fost implicat în procesul de întoarcere a Basarabiei la România, că, în calitate de consilier, s-a ocupat de dezvoltarea învăţământului în regiunea Orhei şi a construit prima şcoală în Curleni; că la Curleni a creat o gospodărie demnă de invidiat, cu eleşteu, cu vii plantate cu Aligoté, soi adus din Franţa, cu o pivniţă „exemplară”, etc. Astăzi totul a dispărut, cu excepţia pivniţei şi poate vechii şcoli. El mi-a confi rmat că bunicul poseda actul domnesc de atribuţie a titlului de căpitan cu pecetea domnească, că pe timpuri, logofătul Mihu era un „om de carte”, un erudit ce vorbea mai multe limbi, într-un cuvânt, o sagă a familiei. Cu toate acestea, imaginea mea despre „acasă” era încă tulbure. Atunci m-am hotărât să văd cu ochii mei şi, contextul fi ind favorabil, am elaborat un 16 30 de întrebări de-acasă program plurianual de colaborare ştiinţifi că cu România, Ungaria şi Moldova, ce mi-a dat posibilitatea de a reveni la „alma-mater”. În ceea ce priveşte tata, Triboi Grigore, născut la Curleni în 1910, viaţa lui a fost foarte complicată. A fost educat de mama lui, ce rămăsese singură şi fără mijloace materiale. Şi totuşi a reuşit să facă şcoala normală din Chişinău şi să devină învăţător, între altele la Teleneşti, unde în 1939 s-a născut fratele meu, Marcel. În familie, el a fost singurul „intelectual” care citise ceva din Marx. Făcut prizonier de ruşi, a fost declarat dispărut pe front. Prin anii ’60, din întâmplare, l-am descoperit într-o mină de cărbuni la Sokolniki – Tula, unde fusese trimis după ce-a făcut mai multe lagăre de concentrare, printre care cel teribil de la Cercul Polar, pe simplu motiv că era basarabean şi, făcând parte din armata română, a trădat patria rusească! Am reuşit să-l văd în 1969, la Sokolniki. Un om cu o personalitate marcantă, care după ce-a supravieţuit zeci de ani de teroare comunisto-rusească şi-a păstrat sufl etul de moldovean român: postul lui de radio era blocat pe Moldova–România! A fost întotdeauna un ambasador al Basarabiei! Faptul c-am plecat în Franţa, descrisă de propa- ganda comunistă ca un „infern capitalist”, l-a îngrijorat mult, căci nu putea şi nu ştia cum să evalueze situaţia. A decedat în 1985 la Sokolniki. 4. Ce Vă aminteşte de bunei şi părinţi? - Tata a fost un om ieşit din „popor”, ce-a iubit viaţa. Paradisul terestru pentru el a fost un infern, iadul terestru. Dotat cu un caracter solid şi cu o voinţă de fi er, a reuşit să supravieţuiască cu speranţa că într-o zi îi va regăsi pe cei dragi. Vorba poetului: „Cum mângâe dulce, alină uşor/ Speranţa pe toţi muritorii,/ Tristeţe, durere şi lacrimi, amor/ Azilu-şi găsesc în lacrimi de dor/ Şi pier cum de boare pier norii”. Mama a fost o sfântă. S-a sacrifi cat pentru cei doi copii. Numele ei Na- dejda (Speranţa) i-a fost predestinat. Prin anii ’70, simţindu-mă la răscruci de drumuri, ea s-a îngrijorat mult de viitorul meu. Iată de ce, de fi ecare dată când mă gândesc la ea, regret că n-a putut să vadă că totuşi am reuşit să fac ceva în viaţa mea. În ceea ce priveşte bunicii, mă gândesc cu admiraţie la forţa lor de caracter, la demnitatea dovedită în faţa soartei, căci la circa 60 de ani au pierdut toată roada lor şi au fost obligaţi să se exileze în propria lor ţară! Mă gândesc la Porfi r, care a avut o atenţie deosebită către cei 3 nepoţi rămaşi fără tată: Steluţa, fata lui Melania, Marcel şi eu, în perioada studiilor la Bucureşti! Mă gândesc la bunica Ana, care în faţa vicisitudinei soartei noastre ne-a acompagnat ca un înger păzitor, la suferinţa ei, simţindu-se incapabilă să împiedice dispariţia treptată a mamei. Cu siguranţă că în această confruntare între viaţă şi moarte, sufl etul ei creştin a reuşit să răspundă la întrebarea: Doamne, de ce ai ales-o pe Nadejda şi nu pe mine? 17 30 de întrebări de-acasă 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştina Dumnea- voastră în ultimele două decenii? - Comunismul a căzut în 1990. Cum nu cunoşteam nimic despre Basarabia, imaginea ei era tulbure. Deci nu pot face decât o apreciere asupra Basarabiei actuale. Prima întâlnire a fost în 1998 când, profi tând de un Congres ştiinţifi c la Nitra, în Slovacia, i-am luat pe copii şi-am continuat drumul către România şi Basarabia, către originea tatălui. Am ajuns până la Curleni, unde am stat două ore. În sat, lângă primărie, am întâlnit un om, cu care am legat vorba. Cunoştea toată familia mea, mai ales că mama l-a învăţat carte. Din gospodăria bunicilor mai rămăsese pivniţa ce atunci am putut s-o vizitez. Restul fusese ras! Dar, spre diferenţa de Chişinău, se vorbea româneşte. Vroind să ies din Basarabia pe la Iaşi - prima impresie negativă, căci o grăniceră rusoaică, ce nici nu vorbea sau nu vroia să vorbească româneşte, şi cu toate că eram acom- pagnat de un grănicer moldav, nu ne-a lăsat să trecem şi ne-a trimis vreo 100 de km către sud. Ulterior, după mai multe călătorii în Moldova, imaginea a început să se clarifi ce. Diferenţa între sat şi oraş mi s-a întărit. Am impresia că moldovenii au fost „păstraţi” în sate ca mână de lucru pentru agricultură, „o clasă inferioară”, iar ţara era condusă de o populaţie de origine rusească importată sau de moldoveni fi loruşi. Sistemul rusesc de organizare era vizibil în toate peisajele rurale şi urbane, în muzee, în administraţie, în turism şi în hotele, era generalizat. O parte din moldoveni au reuşit să facă studii superioare, bineînţeles în limba rusă, şi specializări în Rusia, ce-a contribuit la aculturalizarea lor. Aculturali- zarea se manifestă şi în referinţele cotidiene, care erau în majoritate de origine rusească. Situaţia aceasta se explică prin faptul că legăturile Basarabiei cu România şi cu Europa au fost total eliminate timp de 50 de ani şi înlocuite cu „informaţii” controlate şi livrate de la Moscova. Totul venea de la Moscova. Istoria a fost trafi cată, falsifi cată. Şi totuşi în 1990 Basarabia s-a trezit şi şi-a amintit de „acasă”! Din nefericire, ocazia de-a reveni la alma-mater şi deci la Europa a fost pierdută, pe de o parte din cauza populaţiei fi loruse, care poate că îi era frică de a pierde avantajele ei, şi pe de altă parte din cauza României, care încă nu se eliberase în întregime de comunism şi avea ca Preşedinte un veritabil comunist format la Moscova! În plus, în Moldova situaţia economică era difi cilă, controlată de populaţia de origine rusească, de Moscova, şi cu o participare de moldoveni rusofi li, ce n-au ezitat de-a folosi chiar forţe militare pentru a-şi păstra supremaţia. Un exemplu, am fost profund impresionat când un moldovean cu studii superioare mi s-a spovedit în lacrimi că nu înţelege de ce eu, după 30 de ani în Franţa, mai vorbesc încă româneşte, iar el a uitat limba maternă! Îndoctrinarea şi presiunea rusofi lilor n-avea limite, exemplu 18 30 de întrebări de-acasă dicţionarul lingvistic moldovean – român! Europa şi România au acţionat timorat şi n-au reuşit să convingă /atragă defi nitiv Basarabia în sfera euro- peană. Rezultatul celor 50 de ani de colonizare rusească se poate rezuma în aculturalizarea unei mari părţi a populaţiei, o exploatare a resurselor agricole, o subdezvoltare economică, o divizare etnică şi teritorială. Şi totuşi, încet-în- cet basarabenii s-au trezit, limba română şi alfabetul latin au devenit ofi ciale, tradiţiile ancestrale sunt revigorate, Europa şi România nu mai sunt „utopii” şi pot deveni realitate, ...şi aceasta într-o situaţie economică catastrofi că ce a provocat o emigrare masivă în special către România şi Europa. Sate întregi s-au golit. Evident că Basarabia se găseşte astăzi la o răscruce de drumuri, căci ne având o masă critică pentru a-şi păstra independenţa, ea va trebui să aleaga între Europa sau Rusia. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria satului Curleni, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Perioada postbelică a fost cruntă pentru Basarabia şi pentru moldoveni. E nevoie de un inventariu detailat a persoanelor persecutate, deposedate de bunurile lor, deportate, condamnate, exilate, etc. Ele trebuiesc comemorate. Crearea unui monument naţional şi atribuirea unei zile de comemorare sunt un minimum strict necesar. În plus, o analiză detailată a perioadei în care Basarabia a fost colonizată şi guvernată de la Moscova şi publicarea tuturor documentelor „clasate” este indispensabilă, căci ea va constitui baza materială concretă a renaşterii Basarabiei. Din păcate, eu nu cunosc personalităţile native din regiunea Orheiului din perioada postbelică ce s-au sacrifi cat „conştient” pentru apărarea neamului, patriei, a baştinei. Mă gândesc la tânărul Mihu şi prietenii lui împuşcaţi pentru că s-au revoltat contra invaziei ruseşti. Bănuiesc că nu au fost singurii martiri. Creştinismul a avut martirii lui, Basarabia la fel a avut martirii ei, cărora le datorăm recunoştinţa. Mă gândesc deasemeni la cei căzuţi în razboiul din 1992, de la Nistru.... La un moment dat mă gândisem să iniţiez la Curleni crearea unei case memoriale a satului, care se putea realiza în vechea şcoală făcută de bunicul şi care era părăsită, aproape o ruină. Aceasta s-ar fi putut face dacă locuitorii satului ar fi îmbrăţişat această idee şi bineînţeles ar fi participat la realizarea ei. Am renunţat, căci am avut impresia că pentru ei „viaţa curentă” era mult mai importantă decât „memoria”. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - La şcoală, aşa cum am menţionat, obiectivul principal era să închizi gura, să continui să te instruieşti ca să poţi pretinde să faci studii superioare capabile să te scoată din infernul cotidian! Fiind atras de disciplinele exacte, modelul meu a fost unchiul Vasile! Am vrut să fac studii în domeniul fi zicii, dar din 19 30 de întrebări de-acasă diferite motive am ajuns la agronomie! Primii 3 ani erau comuni la 3 facultăţi: agronomie, horticultură, zootehnie şi consacraţi disciplinelor exacte: matema- tică, fi zică, chimie, deci elementului meu! În aceste condiţii nu mi-a fost difi cil să mă impun în fruntea celor 400 de colegi! Ca recompensă am obţinut bursa normală acordată celor ce nu aveau mijloace - circa 300 de lei, cu care puteam plăti căminul studenţesc şi masa la cantină. Cum unchiul Vasile avea în locuinţa lui o cameră de serviciu (cc 6 m²) ce mi-a propus-o, am acceptat. În acest fel am putut face ceva economii cu care o ajutam pe mama, care avea o pensie de război de circa 200 de lei. În plus, cum aveam rezultate bune, mai aveam o bursă de merit de circa 30 de lei. La sfârşitul celui de al 3-lea an, carnetul meu de note era plin numai de 10 (nota maximă) şi rar un 9. Deaceea, decanul de la agronomie, însoţit de secretarul partidului comunist, m-au chemat şi mi-au propus un „târg”. Rezultatele mele îmi dădeau dreptul la „bursă republicană”, o bursă foarte rară, mi se pare că erau 3 în toată facultatea, de circa 500 de lei pe lună, chiar şi în perioada vacanţelor. În schimb, cum eram un „exemplu”, ar fi trebuit să mă înscriu în partidul comunist! Calculul l-am făcut rapid, iar cu primii 2000 de lei am cumpărat o butelie de aragaz pentru mama! Au vrut chiar să mă trimită la studii la Moscova, dar din fericire nu m-au trimis, poate pentru că eram basarabean! Evident că în ultimul an m-au numit secretar al tineretului comunist studenţesc al promoţiei noastre, funcţie ce mi-a permis între altele să „salvez” câţiva colegi ce trebuiau excluşi pe motiv de „comportare”; deasemeni de a întroduce „Gaudeamus ighitur”, ca un retur la „alma-mater”! La sfârşitul facultăţii (1964) am fost repartizat la Institutul de cercetări de la Fundulea. Toţi cercetătorii erau membri ai partidului comunist! Era o obligaţie. Un banc care circula în acel timp, explica foarte clar semnifi caţia de-a fi comunist. „Mare adunare a membrilor de partid pentru că printre ei era un tră- dător. Se face apel la Sherlok Holmes. Şedinţa începe. După 2 ore, la sfârşitul adunării, Holmes îl denunţă pe trădător: este XXXX. E arestat. Dar cineva îl întreabă cum l-a găsit, ce indicii a avut? Holmes răspunde promt: duşmanul de clasă nu doarme niciodată, iar XXXX era singurul din toată adunarea care nu dormea!”. Bănuiesc că această anecdotă este veridică şi pentru alte locuri... Dizidenţa în această perioadă avea diferite forme. În 1968 am obţinut o bursă FAO pentru un stagiu în Franţa, la Staţiunea de Cercetări Agronomice INRA de la Clermont-Ferrand. Contactul cu democraţia occidentală, mai ales în anul 1968, (revoluţie în Franţa, primăvara cehoslovacă şi invazia rusească) a terminat „formatarea” mea. Un vânt de libertate bătea chiar şi în România! La întoarcerea din Franţa, valiza mea era plină de cărţi declarate „ştiinţifi ce”, dar în realitate erau cărţi interzise în România: Doctor Jivago, Soljeniţin, Virgil Gheorghiu, Mircea Eliade..., pentru toţi colegii şi prietenii mei. Ca semn de 20 30 de întrebări de-acasă protest purtam la gât o cruce ce-o aveam de la mama, destul de mare pentru a fi vizibilă, şi „părul lung!” În acea perioadă „miliţia” putea să te ducă la post şi să ţi-l taie... Cu timpul dictatura comunistă se accentua. În 1974, pentru a putea susţine teza de doctorat, a trebuit să obţin autorizaţia de la Comitetul de partid de la judeţ! În 1975 am părăsit România pentru Franţa. Mai târziu am afl at că pentru a mă exclude din partid au trebuit să facă două şedinţe, căci la prima nimeni n-a vrut să voteze excluderea. Anul 1990 a fost o surpriză de neînchipuit! O nouă epocă s-a născut. Vălul ce-l pusesem pe România şi Basarabia s-a spulberat. Întoarcerea „acasă”, la „alma-mater” nu era realistă, căci familia şi cariera mea ştiinţifi că erau în Franţa. În schimb, făcând parte din Grupul relaţional Est-Vest organizat la INRA, am participat activ la reluarea legăturilor ştiinţifi ce cu Estul, inclusiv Moldova, prin proiecte de cercetare comune vizând în special integrarea tinerilor cercetători, organizarea de seminarii, vizite şi stagii, etc. Am făcut parte chiar din grupul de experţi INRA ce-a evaluat cercetarea românească, dar propunerile noastre n-au fost luate în considerare. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumnea- voastră? - Cinstit, capabil să „asculte”, să privească în jurul său, să-şi pună între- bări... Am oroare de parveniţi şi de cei ce deţin adevărul suprem, de „îndoc- trinaţi”! Vă amintesc maxima: „cimitirul e plin de oameni indispensabili”! Nu-i o problemă de vârstă, căci aşa cum zicea Brassens, când eşti imbecil eşti imbecil, fi e născut cu ultima ploaie, fi e cu zăpezile eterne! Îi admir pe cei ce fac „bine” fără răsplată! 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Din punct de vedere profesional, cred c-am pus şi eu o cărămidă la piramida cunoştinţelor. Activitatea mea a fost apreciată nu numai pe plan naţional (INRA-Franţa), dar şi internaţional. Rezultatele cercetărilor privind „determinismul productivităţii şi compoziţiei recoltelor” au deschis o poartă originală, preluată şi dezvoltată la ora actuală de o echipă tânără de cerce- tători. În domeniul agroecologiei, am adus o contribuţie importantă privind autonomia energetică a fermelor agricole, elaborând conceptul LOME. În 2008 m-am pensionat, dar am rămas activ, propagând acest concept. În 2013 s-a creat prima fermă-pilot pe baza acestui concept. În schimb, sunt un pic dezamăgit privitor la rezultatele obţinute în cola- borarea cu cercetarea din România, care n-a ştiut sau nu a vrut să profi te de existenţa în străinătate a circa 10 cercetători de origine română de valoare internaţională pentru a moderniza şi forma o nouă generaţie de cercetători. 21 30 de întrebări de-acasă Ţin de asemenea să menţionez, că dacă în activitatea mea am avut roade şi succese, aceasta a fost posibil datorită familiei. Soţia Anne-Marie a fost şi ea cercetătoare la INRA: am lucrat împreună începând din 1976! Am doi băieţi, Ioan (n. 1976) şi Nicolas (n. 1979). Am încercat să le transmitem anumite valori, care să constitue o temelie solidă în viaţa lor. Ioan, a ales calea mamei, Corsica, iar Nicolas a tatălui, România. Sunt convins că şi ei îşi vor realiza viaţa lor! 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Viaţa mea din copilărie până astăzi a fost jalonată de „răscruci de drumuri”, cu foarte multe difi cultăţi. În alegerea drumului am avut mai multe şanse. În primul rând, familia, care, cu toate greutăţile inerente condiţiilor de „exilat în propria sa ţară”, s-a unit să poată să treacă „pragul”. Ea mi-a oferit un model - unchiul Vasile. În timpul liceului şi al facultăţii am avut şansa de-a avea încă profesori din „vechiul regim”, ce nu erau alteraţi de ideologia comunistă. Ei vroiau să ne educe, nu să ne îndoctrineze. Ca cercetător, formatarea mea a fost făcută de către Louis Gachon, care a fost „patronul” meu în stagiul din 1968, director al Staţiunii de Cercetări Agronomice de la Cler- mont-Fd, şeful Departamentului de Agronomie şi Environnement al INRA pe întreaga Franţă. El a fost Cu soţia, Anne-Marie adevăratul meu mentor! În afara relaţiilor profesionale, în cursul timpului o prietenie profundă s-a creat între familia lui şi a mea. O menţiune specială pentru soţia Anne-Marie, care în afară de colaborarea ştiinţifi că a reuşit să creeze un cadru familial compatibil cu obsesiile perma- nente specifi ce activităţii de cercetare. Dar în fi ne, dacă n-aş fi avut curajul de a părăsi România, între altele graţie soţiei Anne-Marie, cu riscul de-a părăsi cercetarea, şi dacă n-aş fi avut pe undeva un înger păzitor, sus plasat în guvernul românesc, care mă cunoştea foarte bine şi care mi-a facilitat emigrarea, nimic din ce am menţionat nu s-ar fi realizat! 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit savant? - Cuvântul „savant” nu prea-mi place, căci cred că-i plin de „orgoliu”. Mai potrivit ar fi „cercetător”, iar satisfacţia personală nu constă în titlu, ci în ceea ce-am putut realiza. Esenţial e să priveşti în jurul tău, să te întrebi. Curiozitatea şi întrebarea sunt indispensabile. E activitatea cea mai recompensatoare inte- lectuabil, căci prin defi niţie trebuie să fi i la curent cu progresul cunoştinţelor, 22 30 de întrebări de-acasă deci ea este contrariul rutinei. Când am intrat în cercetare nu se cunoştea structura ADN-ului, iar când am plecat la pensie aveam proiecte bazate pe genetica moleculară! Cercetarea necesită pasiune, ob- stinaţie, timpul nu contează, n-are graniţe. Pentru a avea o şansă de reuşită, important este să ştii de ce eşti capabil şi să ştii să găseşti colegi complementari. Numai aşa Fiii, Ioan şi Nicolas am putut realiza prima modelizare a cantităţii şi compoziţiei proteinelor de grâu, prin colaborare cu colegi din Noua Zeelandă şi Danemarca. Ce contează este „evrika”! 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi savantul Eugene Triboi? - Satisfacţia supremă o am atunci când după o conferinţă în faţa agriculto- rilor ce se întreabă cum va fi ziua de mâine, în care le prezint rezultatele mele şi contextul general, agricultorul vine şi mă întreabă, şi-mi mulţumeşte, iar după câtva timp mă contactează să-mi spună că „merge!” Adică ce-am făcut e util! Suntem în serviciul oamenilor, al societăţii. În plus, un alt epitet indispensabil e „modestia”, adică să fi i conştient că nu eşti decât un element în lungul lanţ al „cunoaşterii” şi că misiunea ta nu se rezumă numai la „descoperire”, căci descoperirea fără „transmisie” este inutilă. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Să-i arăt mamei c-am realizat ceva în viaţa mea! 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Toate societăţile au trafi cat istoria pentru a o face compatibilă cu evoluţia societăţii, cu ideologia ofi cială. „Scopul scuză mijloacele” a zis Machiavel! Dar ce facem cu morala, sunt toate mijloacele justifi abile, morale? Evident că nu: eliminarea, uciderea celor ce gândesc altfel, sau pentru a se „îmbogă- ţi”, etc., este inacceptabilă. 50 de ani de istorie falsifi cată şi de aculturalizare programată de către colonizatori fără scrupule, unde toate mijloacele erau justifi ate! De neimaginat! Istoria a fost falsifi cată, dar arhivele, ce sunt acte istorice, reprezintă memoria istoriei, adevărata istorie, care a fost ascunsă celui ce-a suferit, dar se şi poate chiar şi la o bună parte din colonizatori. Ele trebuiesc publicate, ca să nu se mai poată spune „că nu ştiu!” La creştini, o greşeală recunoscută nu este justifi cată, dar este pardonabilă. O naţiune e mare dacă este capabilă să recunoască greşeala ei! În aceste condiţii o evoluţie 23 30 de întrebări de-acasă pozitivă spre o integrare a tuturor tendinţelor, chiar centrifuge, va fi posibilă. Intelectualii au un rol esenţial în acest proces. Personal cred că viitorul Basa- rabiei este Europa, căci numai ea poate discuta cu Rusia, căci numai ea poate garanta respectarea drepturilor elementare ale fi ecărui cetăţean, căci numai ea poate garanta o dezvoltare economică durabilă! Iar pentru a ajunge în UE, întoarcerea „acasă”, la alma-mater este singura cale posibilă. Istoria se repetă adesea, dar sub forme diferite. Un nou 1918 este posibil şi indispensabil! Două limbi într-o ţară? Nu este de dorit, căci este o frână la integrare, iar cu timpul conduce la crearea de comunităţi cu interese „proprii”, contrarii interesului general. E cazul Transnistriei. Iar în Europa e cazul Belgiei. Aceasta nu în- seamnă că grupul minoritar trebuie opresat, aculturalizat, dar nici că el să fi e „favorizat” şi să devină o frână la dezvotarea ţării, la integritatea ei istorică. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Eugene Triboi, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Ele fac parte din „cele 10 porunci”, ce reprezintă un cod de comportare milenar! Aş adăuga, dacă poţi face un „bine”, fă-l fără să aştepţi o răsplată! 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Cuvântul „trădat” e ambiguu, căci el se referă la „denunţare” şi la „dez- amăgire”. Dacă m-au denunţat, numai Securitatea poate să ştie, dar nu mă interesează! În schimb pot spune c-am avut prieteni care m-au dezamăgit! Dar poate că-i vina mea, pentru că, fi indu-mi prieteni, i-am surevaluat, poate c-am pus „bara” prea sus, uitând că sunt şi ei oameni! Mă gândesc la foştii mei colegi şi prieteni din România şi, mai ales, la cei care au avut funcţii de responsabilitate la nivelul Statului (Ministerul Agriculturii, Învăţământului, Academia de Ştiinţe şi cea a Agriculturii...). Mă aşteptam din partea lor la o acţiune veritabilă de renovare a societăţii, a instituţiilor, în sens bun, humanis- tic, social, în care interesul general predomină pe cel personal. Dar poate că le ceream prea mult, căci fi e că nu erau pregătiţi să „decidă”, fi e că interesul personal predomina. În Franţa, aş cita o singură dezamăgire: e vorba de un coleg care a publicat sub numele lui rezultate ce-mi aparţineau! L-am iertat... 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Fericirea este o noţiune proprie individului. Pentru mine este esenţial să ai conştiinţa că lumea nu s-a născut cu tine şi că nu s-a terminat cu tine, că nimeni nu este indispensabil. Că la scară cosmică nu existăm, dar la scara noastră avem o misiune de-a da mai mult decât primim! Cum timpul e scurt, n-avem dreptul de-al pierde! Iar în fi ne şi în fi nal, să reuşească să transmită urmaşilor ce consideră util pentru ei, căci reînvierea este sinonimă cu transmisia! 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - N-am făcut politică în sensul de a acţiona pentru a ajunge „la putere” şi 24 30 de întrebări de-acasă impune societăţii ideile sale. Ca orice individ am ideile mele despre „societate” şi despre „a face politică”, ce le exprim prin votul meu, dar n-am candidat la nicio funcţie / alegere socială sau societară. Votul satisface dorinţa mea de „putere”! Democraţia este sistemul meu preferat! Dar pe undeva mă gândesc dacă nu-i o utopie, căci pentru a o exersa în sensul politic de „gestiune a so- cietăţii la diferite nivele de organizare” efi cacitatea necesită timp, deci o luptă pentru menţinere la „putere”, care adesea este obscură, ascunzând interese personale! Sensul nobil al politicii - de a servi societatea este lăudabil, dar totuşi trebuie amintit că, chiar şi în condiţii democratice ideale de tip „sufra- giu universal”, se pot naşte şi ceva dictatori! Iată de ce noul Papă François a declarat politicienilor că misiunea lor este de-a legifera, dar să nu uite, că dacă legea este inumană, ea trebuie abrogată! Între cei ce vor să modifi ce societatea pe motiv de „comportament retrograd”, elaborând legi considerate injuste de către popor şi cei ce exercită o dictatură, de exemplu „comunistă”, la diferenţă majoră consistă în numărul de morţi! 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Nu o cunosc bine, deci pot avea o opinie superfi cială. Ca şi în România, cei ce-au făcut „politică” după căderea comunismului au fost oameni formaţi la „vechea şcoală comunistă”, iar în Moldova - la Moscova. Au schimbat haina, dar fi ind formataţi defi nitiv (ca un disc de calculator), nu puteau să-şi imagineze o altă societate decât cea care i-a formatat. Fie că ei au fost depăşiţi de evenimente, fi e că ei au slujit alte interese „obscure” interne sau externe. În principiu trebuiesc 15 ani pentru a naşte o nouă generaţie. Să sperăm că, fi ind educată în condiţii europene, ea va fi capabilă să conducă Basarabia către destinul ei european. 20. Cum apreciaţi rolul României în soluţionarea problemelor politice şi economice cu care se confruntă Republica Moldova? - Util, dar insufi cient! Util prin acordarea cetăţeniei române, prin atribuţia de burse de studii, etc., ce de altfel a provocat o reacţie virulentă din partea fi loruşilor, reacţie de tip demagogic „amestec în treburile interne”! Însă ne putem întreba de asemenea dacă România are capacitatea de-a rezolva pro- blemele economice ale Basarabiei când ea însăşi are probleme? Cu siguranţă creşterea schimburilor comerciale dintre România şi Moldova asigură o anumită stabilitate economiei moldoveneşti, în sensul că diminuează ponderea relativă a economiei Rusiei, deci pericolul de şantaj. De asemenea rolul important al contribuţiei fi nanciare a moldovenilor exilaţi în economia Moldovei produce o anumită stabilitate, dar pe termen lung va avea un efet negativ, căci Moldova pierde o forţă vie indispensabilă progresului economic. În ceea ce priveşte rolul României pe plan politic, cu siguranţă c-ar fi putut să fi e mai important, 25 30 de întrebări de-acasă mai voluntar, mai ales în momentul căderii comunismului. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu. Cred că este o perioadă de tranziţie, dar mai lungă ca cea creată în 1918. Atât timp cât Basarabia nu poate fi autonomă în domeniile vitale, de exemplu energetic, pericolul de şantaj ce va induce o destabilizare economică şi socială va persista. De asemenea, o ţară care nu poate hrăni locuitorii ei şi nu le creează un viitor este instabilă. Nu trebuie uitat că bogăţia reală consistă în populaţia ţării. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Triboi? - Enzima nitrate-reductază! La Institutul Fundulea am arătat că o carenţă în zinc la porumb poate produce o intoxicaţie a plantei de către un surplus de azot, care n-a fost redus şi înglobat în proteine, deoarece activitatea enzimei nitrate-reductază era insufi cientă. Pentru a înţelege mai bine acest mecanism, am avut ocazia în 1972 de a vizita Staţiunea de Cercetări Agronomice INRA de la Antibes, unde o tânără cercetătoare studia această enzimă în cadrul tezei ei de doctorat. Mai târziu ea se va numi Anne-Marie Triboi! 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Fiul cel mare, Ioan, a făcut studii de aquacultură. După o perioadă de câţiva ani în care a lucrat în pisciculturi în apă dulce sau în mare, în Franţa şi în Italia – Sardinia, s-a stabilit în Corsica. Cunoştea această insulă, deoarece familia mamei locuia în Corsica: Anne-Marie a făcut liceul la Bastia, iar tatăl ei, Louis Blondel, deci bunicul lui Ioan, care era specialistul nr.1 al Franţei în domeniul agrumelor, era directorul Staţiunii de cercetări INRA. Aquacultura neavând perspective, s-a reprofi lat în domeniul geometrie – topografi e. La ora actuală se pregăteşte pentru a reveni la prima ocupaţie, dar de data aceasta, pescuitul în mare. Nicolas a făcut Şcoala Superioară de Natură şi Peisaj de la Blois şi a obţinut titlul de inginer-peisagist. În vizita din România în 1998 a descoperit un peisaj rural ce i-a dat dorinţa de a face stagiul din anul 4 şi diploma fi nală în anul 5, făcând un proiect peisagistic în România. S-a descurcat singur, a lucrat cu Facultatea de Arhitectură şi Urbanism de la Bucureşti (prof. Enache), studiind şi elaborând un proiect de amenajare a oraşului Buşteni. Cu diploma în mână, la invitaţia profesorului Enache s-a instalat în România pentru a participa la dezvoltarea acestui domeniu nou pentru România, prin crearea primei secţii de „peisaj” la Bucureşti şi realizarea de proiecte peisagistice la diferite niveluri. A cunoscut o tânără urbanistă româncă, s-a căsătorit şi am acum o nepoată, Maria, de 7 ani şi jumătate şi un nepot, Porfi r, (numele bunicului de la Curleni) de 2 ani şi jumătate. La ora actuală are un carnet de „realizări” uimitor! Personal eu cred că în viaţă este important să faci o activitate ce-ţi place 26 30 de întrebări de-acasă şi care nu te face să priveşti ceasul ca să ştii că programul de lucru s-a terminat. În plus, toate activităţile oferă plăcere în momentul în care le-am „înţeles”! Eu am vrut să fi u fi zician şi am devenit agronom! 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - N-am timp liber! De altfel noţiunea de timp liber nu-mi pla- ce. Ministerul „timpului liber”, o adevărată oroare, este o invenţie socialistă! Când ai „timp liber” eşti mort! Prefer să vorbesc de „omul Nepoata Maria şi nepotul Porfi r vor liber” ce este activ şi care vede că continua istoria familiei Triboi timpul e limitat pentru a realiza ce vrea să facă şi care este obligat să hierasizeze între diferitele proiecte ce se aglomerează în capul său! Deci aşi zice că timpul îl repartizez între „creaţie”, „transmisie” şi „odihnă”! În fi ecare zi poţi descoperi ceva nou, numai să ai plăcerea să priveşti în jurul tău! Frumosul este peste tot, dar noi am uitat să privim şi să ascultăm, ne-am mumifi at simţurile! 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Soţia! Altfel ea nu m-ar suporta! 26. În casa familiei Triboi ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Şi soţia, şi eu avem o cultură de „emigranţi”, adică ce depăşeşte mult cultura locală. A mea e românească, un amestec de infl uenţe greceşti, turceşti, slave, occidentale. Cuvântul „ciorbă” se pare că este de origine arabă, sarmale de origine turcă, musaca - greacă, chiftea - arabă sau turcă, etc. Dar acest ames- tec a creat, ca în ştiinţe, noi proprietăţi emergente, ce au epitetul „românesc”. Familia soţiei este de origine „pieds noirs”, adică face parte din francezii ce-au colonizat, începând din 1832, regiunea din nordul Africii, care astăzi se cheamă Algeria. 7 generaţii în Algeria, până în 1962 când, după ce-au creat o ţară, au fost obligaţi să emigreze în propria lor ţară, Franţa! Simbioza între cultura franceză şi cea din nordul Africii a dat naştere la o nouă cultură culinară, pieds noirs! Deci, confruntarea între „gusturile” mele şi cele ale soţiei ne-a condus către un ansamblu „cosmopolit”, unde epitetul „mediteranean” predomină! Atenţie, cosmopolit nu înseamnă „bucătăria modernă”, nici asiatică, indiană sau japoneză, sau „fast food”, ci se referă la bucatele tradiţionale, ca la mama acasă, şi cum noi avem mai multe „case”... O remarcă: materia primă vegetală 27 30 de întrebări de-acasă provine în cea mai mare parte din grădina mea, o cavernă a lui Ali-Baba! La masa mea puteţi vedea, în funcţie de sezon, supe, ciorbe, sarmale, mămăliguţă, couscous, paêla, peşti şi scoici, şi multe fructe şi legume... 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Decesul mamei, o eliberare pentru ea, s-a terminat cu suferinţele! O pier- dere enormă pentru mine, dar faptul că ea a plecat m-a eliberat în deciziile mele viitoare. 1968, când am pus pentru prima dată piciorul în Franţa. Vizitând Parisul, râdeam singur, căci mă gâdeam la fi lmul „Un idiot la Paris!”. Întâlnirea cu Louis Gachon şi familia lui, care nu numai c-a fost mentorul meu, dar familia lui mi-a devenit a doua familie. 1972 întâlnirea cu Anne-Marie. 1975 căsătoria cu 2 nunţi, una la Găeşti, alta în Corsica! 1976 &1979 naşterea copiilor. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Moldova că să intre în comunitatea statelor europene? - Prima generaţie a trecut, să sperăm că a doua va reuşi! Dar mă gândesc la exemplul Franţei, unde toate previziile intelectualilor şi fi lozofi lor după cel de-al Doilea Război Mondial nu s-au realizat. Sper că a mea se va realiza! 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Transnistria reprezintă o problemă reală, creată de marele „frate” care, ca de obicei, nu se jenează să se declare „apărător al libertăţii”! E un „cal din Troia” creat şi menţinut de Rusia! Dar nu este singura. E şi problema judeţelor din sud trecute la Ucraina în mod abuziv, sau a cetăţilor lui Ştefan cel Mare, de care nici nu se vorbeşte. Dar, la ora actuală, gândindu-mă la insula Şerpilor, mi se pare că discuţiile cu Ucraina, eventual pentru a face un schimb de teritorii, sunt difi cile, căci Moldova nu are o talie critică pentru a le impune! Dar ce este important, ea nu trebuie să renunţe la revendicarea lor şi la recunoaşterea statului actual! 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Nu uitaţi că sunteţi moldoveni, iar moldovenii sunt români ce au ca imn naţional „Deşteaptă-te, române”! Viitorul este în mâinile voastre. Sute sau chiar mii de ani aţi apărat şi transmis acest teritoriu ce face parte intrinsecă din identitatea voastră, a noastră şi care se poate pierde rapid dacă nu alegeţi drumurile bune. Treceţi printr-o situaţie difi cilă, dar sunteţi liberi! Liberi să vă întoarceţi „acasă”, la Europa, la România!

28 30 de întrebări de-acasă

Numai Acas=, numai ]n |ara mea, m= simt liber= ca pas=rea [i u[oar= ca pana Fenomenul artistic Basarabeanca: purtător de voce şi cuvânt al românilor din Basarabia După revolta anticomunistă a tinerilor din 7 aprilie 2009, Basarabeanca a devenit o voce distinctă pe scena artistică din Republica Moldova şi România, un nume tot mai îndrăgit de admiratorii muzicii patriotice din tot spaţiul românesc, cântecele ei fi ind preluate cu drag şi de cu- noscuta artistă Irina Loghin („Basarabie, nu plânge”, „Glia străbună”, „Opincuţa”, „Bun şi acru”), începând cu toamna 2012, an în care s-au împlinit 200 de ani de la raptul teritorial al Principatului Moldova, prin anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. A început să cânte înainte de a învăţa să vorbească… Fiind elevă, a fost solista, numele de afi ş al ansamblului de muzică uşoară din satul Cuizăuca, Rezina (unde a absolvit şcoala de cultură generală), dar pe scena mare a debutat în anul 2008, cu „Cântec de Neam”, la îndemnul fi ilor ei, Artur şi Denis, precum şi a soţului Iurie.

29 30 de întrebări de-acasă Născută la 11 martie 1964, în satul Ghiduleni, Rezina, Aurica Dicusară – cu numele artistic Basarabeanca, pe care i l-au dat fraţii din Transnistria, unde a locuit câţiva ani – a ales un drum greu spre inima omului împovărat de griji materialiste şi rătăciri identitare… Acest drum este marcat, însă, de nobleţe, eleganţă sufl etească şi demnitate naţională: să menţină aprinsă fl acăra unităţii Neamului Românesc, să continue mesajul muzicii patriotice lăsat moştenire nouă de înfăptuitorii Unirii din 1859, 1918, de Cenaclul „Flacăra”, fondat de poetul Adrian Păunescu, de artiştii Tudor Gheorghe, Mihaela Popescu, Tatiana Stepa, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Ştefan Petrache, de poeţii Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, precum şi de alţi înaintaşi vrednici ai Neamului Românesc. Artista îşi axează mesajul literar-artistic pe valori sacre ale fi inţei noastre naţionale: credinţă, limba română, istorie, tradiţii, conştiinţă şi unitate românească, poezie, muzică patriotică şi impactul lor asupra maselor în anii de Renaştere Naţională (1988-1991). „Eu cânt ceea ce sunt” – mărturiseşte într-un interviu Basarabeanca, care este deosebită şi prin faptul că interpretează doar versuri / texte şi muzică proprii, singura excepţie fi ind interpretarea cântecului „Moş Crăciun” (versuri - Adrian Păunescu, muzică - Eugen Doga), pe care l-a relansat, i-a dat o nouă respiraţie, după aproape două decenii de la prima audiţie (admiratorii pot urmări pe YouTube şi videoclipul „Moş Crăciun”). Autoare a CD-ului „Glia străbună” (2010) şi a unui nou CD în curs de editare „Basarabie, nu plânge”, interpreta de muzică uşoară, populară, patriotică, Basarabeanca este un adevărat fenomen artistic, care – fără să aibă studii muzicale speciale – ne cucereşte şi ne emoţionează profund cu muzica mobilizatoare, vocea-i duioasă, versurile ei pline de duh şi dragoste de Neam. Pentru „vocalizele în care excelează” – apreciere a maestrului Eugen Doga – Basarabeanca a primit recent invitaţia de a scrie muzică şi a in- terpreta vocalize în exclusivitate pentru fi lmele documentare, cu subiecte istorice, literare, teologice ale Studioului de producţie „Flacăra Film”. Iar, la 10 octombrie 2013, a făcut primul pas şi în muzica de teatru, Radio Moldova difuzând fragmente din spectacolul „Copiii în cătuşele Siberiei”, după opera prozatorului Spiridon Vangheli, spectacol cu şi pentru elevi montat pe muzica şi cântecele scrise de Basarabeanca. Prin darul artistic nativ şi prin repertoriul original, Basarabeanca devine un simbol, un adevărat purtător de voce şi cuvânt al dramelor istorice trăite de românii din Basarabia. Luminiţa Dumbrăveanu, jurnalistă, scriitoare 30 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Aurica Dicusară! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Numai Acasă, numai în Ţara mea, mă simt liberă ca pasărea şi uşoară ca pana… Precum pasărea, de oriunde din lume zbor spre Moldovioara, Casa mea, unde se descătuşează dorul şi obţin adevărata alinare. 2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Îmi trag rădăcinile din satul Ghiduleni, de pe plaiurile Rezinei, vatră sacră pentru mine, pe care au răsărit sub soare ambii părinţi, Ioachim şi Dochiţa, precum şi toţi cei patru bunei ai mei, Dumnezeu să-i odihnească. Vin dintr-o familie cu cinci copii, în care fi ecare ştia ce avea de făcut prin gospodărie. Fiind încă mici, părinţii ne dădeau sarcini clare pentru care ne cereau socoteală... De la ei am învăţat să muncim cu tragere de inimă şi, mai ales, să ne organizăm timpul, să fi m disciplinaţi şi responsabili pentru lucrul făcut. De la buneii pe linia tatălui am învăţat să fi m harnici şi gospodăroşi (sper, nu i-am dezamăgit, că ne văd şi astăzi de Sus…), dar cel mai mare mentor – de poveţele căruia mă conduc şi astăzi – este bunica Pelaghia, mama mamei mele, Dumnezeu s-o ţină în Dreapta Sa, că vrednică, înţeleaptă femeie a fost. N-am cunoscut o fi inţă cu mai multă şi neclintită credinţă în Hristos, evlavioasă şi smerită, în putere să îndure greutăţi cumplite şi să fi e, în acelaşi timp, un om fericit, bun şi luminos. În viaţa de zi cu zi, în faptele mele, bunica Pelaghia îmi este călăuză, asemenea farului de pe malul mării, care ghidează corăbiile pe calea cea dreaptă… Şi dacă primele lecţii de viaţă le-am luat de la părinţii şi buneii mei, atunci dragostea de a învăţa, de a absorbi cunoştinţele mi-au fost altoite de primele mele învăţătoare din sat – Agnesa Cibotaru şi Parascovia Melnic. De la ele am îndrăgit şi metoda de a-i învăţa pe alţii. După ore, veneam acasă şi continuam lecţiile, elevii mei erau buturugile de lemn, frumos şi gospodăreşte aranjate în curte, fi ecare buturugă purta numele unui elev din clasa mea. Cu un arătător în mână, care era, de fapt, o crenguţă mai cioplită, o imitam pe învăţătoarea noastră şi, rând pe rând, scoteam elevii la tablă, apostrofându-i pe cei care nu şi-au făcut temele de acasă… Acest spectacol, cu găini şi gâşte în calitate de spectatori, a fost zărit întâmplător de învăţătoarea Agnesa Cibotaru, care i-a spus tatălui meu: „Aurica, cred, va fi învăţătoare!”. A avut dreptate, am devenit învăţătoarea… copiilor mei. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Atât buneii – Ştefan şi Nastea Cuiban (părinţii tatălui), Efi m şi Pelaghia Gheorghiu (părinţii mamei), – cât şi părinţii mei erau oameni harnici, înstăriţi 31 30 de întrebări de-acasă şi respectaţi în sat. Înainte de a fi deportaţi, oamenii din sat spuneau că „li se lăsase podul” de mult grâu ce-l aveau… Pe ambele linii părinteşti am înaintaşi cu har duhovnicesc, oameni vrednici care au fost feţe bisericeşti. Bunelul Efi m era dascălul satului Ghiduleni, iar Andronic, fratele bunelului Ştefan, a fost preot al satului Ghiduleni şi al altor două sate învecinate. De părintele Andronic mă leagă multe amintiri ale copilăriei, dar şi învăţămin- te, sfaturi, care îmi sunt de folos şi astăzi. Locuiam aproape şi petreceam foarte mult timp în familia şi gospodăria acestui preot blajin şi înţelept, care mi-a luminat şi marcat modul de a gândi şi a făptui în viaţă. Şi bunelul Ştefan era om cu carte, avea liceul făcut la români, fapt cu care tare se mândrea. Grija lui cea mare era ca fi ecare nepoţel să ştie tabla înmulţirii din clipa în care învăţa să meargă… Dacă avea ceva bunişor, nu ţi-l dăruia până nu-i spuneai cât face 7 x 8... Era un împătimit de matematică şi de arta cifrelor. Până la sfârşitul vieţii sale a lucrat vânzător la „bufetul de legume”, cum era numit magazinul de produse agricole din satul nostru. Poate de aceea şi preocupările, pasiunile mele au fost, oarecum, diametral opuse: după absolvirea şcolii de cultură generală am făcut studii la un colegiu cu profi l economic din Chişinău, am şi lucrat în domeniul comer- ţului câţiva ani, apoi, în timp, am revenit la marea pasiune a copilăriei şi tinereţii mele – muzica, cea care mă poartă pe aripile armoniei şi libertăţii ei până în prezent. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Ori de câte ori îmi miroase a busuioc, văd panere de lozie sau hrip- că, obiecte de lut, prosoape şi tot ceea ce este legat de tradiţie, de datina noastră strămoşească. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştina Dumnea- voastră în ultimele decenii? - Mă doare să spun că nu prea au avut loc schimbări în bine. Pleacă multă lume şi e tot mai puţin zâmbet de copii în sat… Chiar şi la morminte, de Sfi ntele Paşti, se adună tot mai puţină lume. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit în istoria localităţii natale unele per- sonalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Mă închin în faţa celor care au rezistat vicisitudinilor istorice şi nu şi-au pierdut demnitatea, virtutea de a fi Om în vremuri de grele încercări. Merită toată plecăciunea, pietatea şi admiraţia noastră Oamenii care au fost deportaţi desculţi şi dezbrăcaţi, zmulşi din rădăcini şi aruncaţi în mijlocul Siberiei, dar care s-au întors, peste ani, în satul lor natal cu aceeaşi dragoste de Neam, cu semeţia senină a dacilor pe frunte. Unii dintre cei deportaţi după ocupaţia sovietică din 1940 mai sunt în viaţă, între aceştia şi unchiul 32 30 de întrebări de-acasă

În ospeţie la Gimnaziul Ghiduleni Nicolae Cuiban, fratele tatălui meu, model de gospodar în satul Ghiduleni, care ne aşteaptă la baştină ca un tată. Credinţa şi demnitatea lor ne pot servi drept exemplu de vrednicie şi curaj. Lecţia lor de viaţă ne poate fi exemplu. Ei, aceşti oameni simpli şi curaţi, sunt personalităţile sufl etului meu şi ar merita cel mai frumos şi mai duhovnicesc monument din lume – o Troiţă. 7. Ce V-a marcat, în mod deosebit, adolescenţa şi tinereţea? - Aveam 12 ani, când părinţii mei au trecut cu traiul la Chişinău, dar anume satul, cu tot ce se întâmpla acolo, mi-a marcat copilăria. Îmi plăceau foarte mult pregătirile de Sfi ntele Sărbători de Crăciun şi Paşti. Toată familia muncea la o operă comună, astăzi văd asta doar în fi lme... Bunica Nastea, mama tatălui meu, căreia îi spuneam neaca, gătea un desert delicios de ne lingeam toţi şi coatele în acea zi. Se numeau cucoşei cu nucă. Bunelul Ştefan bătea albuşul de ou preţ de vreo şase ore, ca să iasă cucoşeii albi şi cu creastă. Amintiri de neuitat. Astăzi, cu lacrimi, mă scufund în acea dulce şi gustoasă copilărie... 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dum- neavoastră? - Am îndrăgit de la părinţi şi bunei şcoala lor de omenie ce cuprinde cele mai simple şi tot mai rarisime calităţi: sinceritatea, credinţa, dragostea de 33 30 de întrebări de-acasă oameni şi de Neam. Un om cu asemenea calităţi poate fi şi prietenul meu. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Mă simt un om împlinit, prin faptul că am o familie frumoasă: cu doi feciori şi două nurori, cu dorinţa copiilor de a avea şi ei, la rândul lor, co- pii, cu faptul că fac conturul urmei mele pe pământ prin cântecele mele, pe care le voi lăsa copiilor, nepoţeilor mei ca moştenire. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Reuşita oricărui membru al familiei noastre este meritul întregii familii, dar fruntea şi puterea acestei familii este tatăl copiilor mei şi soţul meu, Iurie. Anume lui îi datorez împlinirea mea şi în cântec, spun asta în cân- tecul „Soţul meu”, dar şi în cel intitulat „Om de omenie”, pe care i le-am dedicat în mod fi resc, cu drag şi sufl et. 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit artistă? - Mă consider o simplă interpretă… Darul de a cânta l-am moştenit de la mama, care se trăgea dintr-o familie de oameni credincioşi. Aşa cum spuneam, tatăl mamei mele, bunelul Efi m, căruia îi ziceam tâca, era dascăl la biserica din sat şi în familia lor se cânta foarte des. Asta m-a învăţat mama şi pe mine, care îmi mărturisea că am început să cânt înainte să învăţ a vorbi... Am o frumoasă amintire de pe timpurile când eram mică – să fi avut vreo opt ani – mama lucra la serele din sat, iar lângă aceste sere erau multe grămezi de pământ negru. Eu mergeam la mama în fi ecare zi, la amiază, şi după ce luam prânzul, ea mă urca pe un „munte” (aşa-mi păreau atunci acele movile) ca să le cânt femeilor „Fa Ileană băbuleană” ş.a. Erau multe acele femei, aşezate în cerc, care mă aplaudau foarte mulţumite, iar mama era tare mândră de cântăreaţa ei… Când ne adunam cu toţii în familie, tata, care mă numea cel mai des Auraş, le spunea celorlalţi: „Iată, Aurica va fi artistă, dar voi ce doriţi să fi ţi?!”. Mă doare că au plecat din viaţă şi nu m-au văzut niciodată cântând pe scenă... De fapt, cânt de când mă ţin minte, am cântat şi la Ghiduleni, dar şi în satul vecin, Cuizăuca (unde am absolvit şcoala de cultură gene- rală), fi ind membră a ansamblului de muzică uşoară. Atunci când au afl at povestea vieţii mele, fi ii mei, cărora le-am cântat cu drag toată copilăria, m-au rugat să mă reîntorc la marea mea pasiune – cântecul, ca să le rămână ca amintire, moştenire a familiei... 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Aurica Dicusară Basarabeanca? - Mă mândresc atunci când reuşim împreună cu alţi concetăţeni să facem lucruri frumoase şi demne. De exemplu, atunci când s-a pus umărul la des- chiderea şcolii din satul natal Ghiduleni, atunci când ne adunam în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi luam atitudine, decizii corecte pentru prezent şi viitor. Vă spun sincer, când revin acasă de la asemenea evenimente, mă 34 30 de întrebări de-acasă

simt de parcă am fost la Biserică... 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Cea mai mare dorinţă neîmplinită a mea în plan naţional e să fi m îm- preună cu Patria-mamă, România, în sânul ţărilor europene; iar în plan personal – să fi u măcar de cinci ori bunică... 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Nu sunt lucrurile atât de complicate pe cât le complică însuşi omul. Dacă guvernanţii noştri ar avea cu adevărat dorinţă şi voinţă, problema era demult rezolvată. Academia de Ştiinţe şi-a spus cuvântul încă în anii 1988-89, aşa că mingea este demult în terenul oamenilor politici, care, în loc să se manifeste ca oameni de stat - şi să se gândească la istorie, acţio- nează doar ca nişte politicieni provinciali, care se gândesc la electorat şi 35 30 de întrebări de-acasă la privilegii personale… Problema se va rezolva fi resc odată cu înnoirea minţii, mentalităţii oamenilor de stat din Basarabia. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţenei şi omului de cultură Au- rica Dicusară Basarabeanca, peste care nu se poate trece în nici un caz? - O familie, ca şi un stat, se formează pe principii frumoase şi sănătoase de convieţuire, unde nu încape trădarea, lenevia, nepăsarea… Am scris şi un cântec semnifi cativ la acest subiect vital – „De noi depinde”. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Mi-e şi oarecum să vă răspund la această întrebare… Observ parcă o modă în a spune: „m-au trădat toţi!”. Nu ţin minte să mă fi trădat cineva vreodată. Mici uimiri de nedreptate au mai fost, dar altfel nu am fi noi oameni... 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Oricât de multe ar avea omul, nu poate fi fericit dacă nu are Credinţă în Dumnezeu. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Da, am ajutat la constituirea politicii familiei mele şi particip activ la guvernarea ei... De fapt, satul, oraşul, ţara e tot ca o familie şi trebuie să ne implicăm, să punem umărul atât cât ne pricepem. Aceste gânduri se regăsesc şi în cântecele pe care le scriu. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez mersul, fi e şi cu scârţ, al cursului european, dar mă îngrozesc atunci când văd la ştiri cum se „topesc” milioane în ochii cetăţenilor care i-au votat. O asemenea neruşinare nu ştiu dacă se poate ierta. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă poli- tică, economică şi socială? - Interesul cetăţenilor de a identifi ca lideri cu un adevărat simţ patriotic şi cu bună-credinţă. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Suntem un stat format dintr-o greşeală,/ Nistrul, Codrii – ostatici sunt luaţi,/ Să fi m liberi vrem!!! nu-ncape îndoială,/ Locul nostru e lângă ai noştri fraţi… 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dicusară? - Inocenţa tinereţii noastre... 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Toţi membrii familiei sunt implicaţi în afacerea de familie din domeniul producţiei agricole. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? 36 30 de întrebări de-acasă - În sânul familiei... citesc, scriu, cânt. 25. Cine Vă cunoaşte cel mai bine? - Soţul meu. 26. Ce bucate şi băuturi sunt preferate în casa familiei Dicusară? - Sarmalele, răciturile şi vinul bun sunt nelipsite. În familia mea nu se bea votcă, coniac şi alte băuturi tari, străine Neamului nostru. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Trecerea cu traiul din Transnistria la Chişinău... Primii trei ani din viaţa noastră de cuplu, adică după nuntă, i-am trăit la baştina soţului meu, satul Ciobruciu, raionul Slobozia, din stânga Nistrului. Atât soţul, cât şi eu, visam în toţi acei ani cum să ne legăm viaţa de Chişinău. Pe atunci, în anul 1983, era aproape imposibil să te faci orăşean cu acte în regulă, dacă erai repartizat, după absolvirea facultăţii, la un loc de muncă în sat, precum era şi cazul soţului meu. Cu răbdare şi multă râvnă, Dumnezeu, iată, ne-a ajutat să ne împlinim visul tinereţii. Asta ne-a schimbat viaţa şi, cred, destinul... 28. În opinia Dumneavoastră, câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Uneori, nu aduce anul cât aduce ceasul… Să nu uităm, totodată, că Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune! Nici răbdarea şi indulgenţa Occiden- tului nu sunt fără de margini… Totul depinde de fi ecare dintre noi. Aş zice că aceste termene ale procesului de integrare sunt direct proporţionale cu mintea şi înţelepciunea pe care le avem… 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Această rană de pe trupul fi rav al Republicii Moldova poate fi închisă, apoi cicatrizată, în timp, cu norme europene – Legea în capul mesei şi cu o viaţă mai bună pentru fi ecare basarabean de pe malul drept al Nistrului, care să servească drept exemplu de admiraţie fraţilor noştri din provincia transnistreană... 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor ziarului CUVÂNTUL din regiunea Orhei? - Vă rog să-mi permiteţi să răspund la această întrebare printr-o parabolă… E vorba de o istorioară cu un fi nal de poveste, pe care am auzit-o cândva. Se zice că un om cu familia sa locuia într-un sat din sânul naturii, pe malul unui lac. Îndeletnicirea de bază a omului era pescuitul pentru nece- sităţile familiei. Într-o zi, un prieten îi sugerează să prindă mai mult peşte şi să-l vândă. A început să prindă mai mult şi vindea mai mult. Mai apoi, acel prieten îl sfătuieşte să fabrice conserve de peşte, ca să vândă şi mai 37 30 de întrebări de-acasă mult. Omul a deschis o fabrică de conserve şi vindea mult mai mult. Între timp, s-a mutat la oraş, trăia grăbit, locuia şi prin hoteluri. I-a venit ideea să-şi lărgească afacerea, să deschidă fabrici şi în alte oraşe. Aşa a şi făcut. Treceau anii şi omul nu-şi vedea capul de griji şi probleme. Rătăcind prin lume, visa la un singur lucru: să aibă o căsuţă pe malul unui râu şi să pes- cuiască în liniştea timpului… În satele Moldovei avem şi natură pitorească, şi râu, şi liniştea timpului. Să le iubim şi să le preţuim la noi, ACASĂ!!!

38 30 de întrebări de-acasă

Ar merita ]nve[nicire o personalitate cumulativ=: {est=ceanul Ion Lupan s-a născut la 19 ianuarie 1952 în s. Şestaci, în prezent raionul Şoldăneşti. A absolvit Colegiul de Medicină din Bălţi şi Institutul de Stat de Medicină din Chişinău. Profesor la Colegiul de Medicină şi medic la policlinica stomatologică din Tiraspol (1975-1977), Spitalul Clinic Republican (1978- 1983). La Spitalul Clinic Republican pentru copii “E. Coţaga” a organizat secţia de chirurgie maxilo-facială, unde a activat ca medic, apoi şef secţie (până în prezent). Din 2007 este şef Catedră la USMF „Nicolae Testemiţanu”. Doctor în medicină (1993), doctor habilitat (2004). Din 1998 – conferenţiar, iar din 2009 - profesor universitar. A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifi ce, autor şi coautor al 9 brevete de invenţii. Preşedinte al Asociaţiei stomatologilor din RM şi al Asociaţiei Chirurgilor cranio-maxilo-faciali din RM; membru al structurilor similare de profi l din Europa. Specialist principal netitular al Ministerului Sănătăţii al RM în stomatologie, expert în problemele de sănătate în cadrul CNEAS. Îndrumător ştiinţifi c al 8 competitori, conducător la prima în stomatologie teză de master în managementul medical, recenzent la susţinerea tezelor de doctor la 6 competitori, din 2010 preşedinte al Consiliului ştiinţifi c specializat. Fondator şi redactor-şef al revistei „Medicina Stomatologică” (R.Moldova), membru al colegiului de redacţie al altor câtorva reviste de speci- alitate din România şi R.Moldova. Din 2009 decan şi preşedinte al Consiliului facultăţii de stomatologie, membru al Consiliului Ştiinţifi c şi Senatului USMF „Nicolae Testemiţanu”. În 2008 a fost ales membru al Asambleei Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Decorat cu Medaliile „Nicolae Testemiţanu”, „Dimitrie Cantemir” şi Diplome ale Guvernului Republicii Moldova. 39 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Ion Lupan! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pe parcursul a 45 de ani (de când am plecat de acasă) această noţiune s-a modifi cat întrucâtva în conştiinţa mea. Mulţi ani noţiunea „acasă” în- semna pentru mine baştina. Dar astăzi “acasă” este şi locuinţa mea, familia, uneori mă gândesc că la fel aş defi ni şi locul de muncă. Atunci când sunt în străinătate, prin “acasă” înţeleg Moldova. Este o noţiune relativă, dar care în fi ecare caz întruchipează în sine ceva deosebit, de sufl et, unde ştii că eşti aşteptat şi doreşti mereu să revii. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Indiscutabil pe prim plan rămân părinţii mei prin bunătatea, cumsecădenia, bunăvoinţa, credinţa lor în Dumnezeu, care ne dădeau speranţă în momentele grele (moment important pentru gândirea noastră de copil). Lecţii valoroase am luat de la săteni, oameni mai în vârstă, în primul rând de la rude (fraţii şi surorile părinţilor), cu care comunicam mai des. Dar în educaţia copiilor şi a mea inclusiv a luat parte tot satul. Eu, bunăoară, (şi nu numai eu) cunoşteam toţi consătenii pe prenume şi numele de familie, la toţi le dam bineţe şi primeam răspuns. Mă străduiam să am un compor- tament bun, altfel tatăl meu era informat şi puteam fi dojenit. Devenind adolescent, am învăţat o sumedenie de lucruri de la consăteni: săpat, greblat, arat, boronit, semănat, cosit, încărcarea carului cu fân, gătitul diverselor bucate în special din carne de porc, multe alte îndeletniciri fără de care la sat nu poţi exista. Mult a însemnat pentru mine încrederea din partea tatei, care de mic îmi încredinţa anumite obligaţiuni. Desigur, o infl uenţă mare au avut profesorii de la şcoala din sat. De obicei, în şcoală copiii se divizează în două tabere: favoriţii profesorilor şi ceilalţi. Eu făceam parte din tabăra a doua. Să merg la medicină m-a îndrumat profesoara Tamara Secrieru (Lachi), verişoara mea. Deci, la formarea mea ca personalitate au contribuit atât părinţii, rudele, cât şi profesorii, toţi consătenii, pentru ce le sunt profund recunoscător. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Au fost oameni cu demnitate, binevoitori, credincioşi, au avut familii cu mulţi copii. Aveau pământ propriu, dar luau în arendă şi de la alţii. Au făcut cătănie în Armata Rusă, buneii au luptat în Primul Război Mondial, tata a participat în cel de-al Doilea Război Mondial. Părinţii au fost oameni de rând, născuţi şi crescuţi în vremuri grele. În viaţa comunităţii participau de rând cu majoritatea consătenilor, funcţii de conducere n-au deţinut. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? 40 30 de întrebări de-acasă

Ion Lupan în sala de operaţii - Părinţii, fraţii, sora, rudele (în special surorile mamei). Dar şi sărbătorile noastre frumoase: Crăciunul, Hramul (de Sf.Gheorghe). De obicei la noi veneau în ospeţie fraţii tatei, la masă se serveau bucate gustoase, vin (cu măsură), colindau şi cântau ore în şir. Uneori acele cântece (de cătănie) îmi provocau lacrimi. Îmi plăcea cum toate rudele, alţi oameni din sat se ajutau la construcţia caselor, alte lucrări, organizând clăci. La clacă se muncea din greu, dar acţiunea semăna mai mult cu o sărbătoare. Fiind adolescent, am fost şi eu la mai multe clăci. O amintire dulce şi respect profund am faţă de vecinii noştri, părinţii semenilor mei, cu timpul înţelegând că eram ca o familie mare, când ei, fi ind oameni de omenie, se bucurau de succesele noastre şi se întristau când aveam neplăceri. Merită să fi e pomenit fi ecare, dar sunt cam mulţi şi mi-i în grijă să nu uit şi astfel să jignesc pe cineva. 41 30 de întrebări de-acasă 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Am lipsit foarte mult şi mi-i greu să fac careva concluzii. A fost o perioadă (anii ‘70) când se părea că satul înfl oreşte, erau multe persoane tinere, se construia, casele şi ogrăzile erau mai îngrijite, se reparau drumu- rile. Apoi au urmat stagnarea, perestroika, criza economică. Mult tineret a plecat în căutarea unui trai mai decent, părinţii, împreună cu casele, au îmbătrânit. Dar sunt şi unele semne care insufl ă speranţă. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Nu ştiu. Eu în general nu sunt de acord că cineva trebuie înveşnicit. Selectându-l pe X, noi îl lipsim de speranţa de a fi tratat la fel pe Y, care se va naşte peste 10-50-100 de ani. Şi atunci semenii lui Y, înveşnicindu-l ca pe cel mai bun, îl vor da uitării pe X, scârbindu-i pe susţinătorii ultimului. Deci, o soluţie echitabilă ar putea fi aleea persoanelor cu merite deosebite, care poate fi completată până la infi nit. Ar merita înveşnicire o personalitate cumulativă: Şestăceanul. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - În timpul studiilor la şcoală nu prea am avut activităţi extracurriculare, erau multe de făcut pe acasă şi nu aveam timp liber. La facultate am fost tot timpul printre activişti. Aşa s-a întâmplat că eram fruntaş la studii şi activ în viaţa obştească. În sufl et preţuiam foarte mult când colegii înaintau persoana mea la vreo funcţie obştească şi simţeam responsabilitatea respectivă. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Se spune că prietenii îi alegem noi (sau ei pe noi). Pe parcursul vieţii m-am convins că prietenia vine de la sine şi o persoană aparent întâmplătoare poate deveni cel mai bun prieten. Calităţile pe care ar fi bine să le posede un prieten al meu sunt multe, dar în prim plan eu pun omenia şi reciprocitatea. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Totul este relativ şi când privesc în urmă mă gândesc că multe lucruri nu le-am reuşit, dar mulţumesc Domnului pentru ceea ce m-a ajutat să fac şi răspund pozitiv: da. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Oamenii. Tot timpul am avut fericirea să am în preajmă oameni buni, care m-au apreciat, m-au sfătuit şi m-au susţinut în activitatea profesională, ştiinţă, viaţa cotidiană. Au fost foarte mulţi - mă închin în faţa lor. 11. Vă mai leagă ceva de satul natal? 42 30 de întrebări de-acasă

Felicitat de mediul academic, soţie şi colegi la înmânarea Medaliei “Dimitrie Cantemir”, cea mai prestigioasă distincţie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

- Consătenii. Atât rudele care trăiesc în sat, cât şi ceilalţi. Am un senti- ment deosebit faţă de ei, mă bucur când îi întâlnesc, când se adresează cu vreo problemă şi îi pot ajuta. Şi, desigur, amintirile. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi omul de ştiinţă Ion Lupan? - În primul rând mă mândresc cu profesia de medic, care este una deosebită. Mă mândresc cu specialitatea mea - chirurgie oro-maxilo-facială, cu rezultatele cercetărilor efectuate în domeniul malformaţiilor congenitale ale feţei la copii, cu pacienţii operaţi şi zâmbetele de pe feţele fericite ale părinţilor, cu promoţiile de studenţi, rezidenţi, cursanţi, colegi de breaslă şi prieteni. Şi, nu în ultimul rând, cu familia mea. 13. În ce domenii activează membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia şi feciorul mai mare activează în domeniul economiei, iar feciorul mai mic - în medicină. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Este o problemă la prima vedere simplă, dar în esenţă difi cilă. Se poate 43 30 de întrebări de-acasă

Cele mai sincere şi mai plăcute emoţii: felicitări din partea fi ului Ion cu ocazia decernării medaliei “Dimitrie Cantemir” de discutat controversat. Dar adevărul este unul. El trebuie să fi e spus de savanţi (neangajaţi politic), în baza adevărului istoric. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de ştiinţă Ion Lupan, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Aceste principii nu pot fi altceva decât normele de convieţuire în so- cietate, pe care omenirea le are de la începuturi, despre care se vorbeşte şi în Biblie. Ca cetăţean mă strădui să fi u conştiincios, să fi u tolerat de societate. Nu voi accepta niciodată înjosirea demnităţii fi inţei umane. Am fost şi voi fi părtaş al răbdării şi bunăvoinţei faţă de oamenii cu care con- tactez. În ştiinţă, desigur, apreciez rezultatele obţinute prin muncă, bazate pe experienţă, pe dovezi, cele care aduc benefi ciu oamenilor şi, desigur, sunt împotriva fenomenului des pomenit astăzi în presă - plagiatul. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - În viziunea mea, trădarea este mai mult caracteristică pentru stări de război, revoluţii etc. În relaţiile dintre oamenii paşnici ea are o semnifi caţie relativă. Prietenii nu întotdeauna procedează aşa cum noi aşteptăm, ne supărăm, le ataşăm “trădarea”, pentru ca peste un timp (uneori ani) să înţelegem că ei au fost motivaţi să procedeze anume aşa. Când aşa ceva s-a întâmplat cu mine (nu prea des), am suferit foarte mult, dar timpul vindecă şi noi trebuie să fi m predispuşi să iertăm. 44 30 de întrebări de-acasă 17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi? - Da, ca şi fi ecare om, nici eu nu sunt perfect, corect în toate situaţiile impuse de viaţă. Sunt conştient că în relaţiile cu oamenii nu întotdeauna am îndreptăţit aşteptările, nu le-am răspuns în măsura în care ei au meritat. M-am străduit să fi u la nivel, dar nu întotdeauna s-a întâmplat aşa cum ar fi trebuit. Regret dacă pe cineva am jignit şi cer iertare. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu. Este un gen de activitate deosebit, pe care l-am studiat la disciplinele corespunzătoare în Institutul de Medicină şi Universitatea Marxism-Leninis- mului. Cunosc multe nuanţe, principii, particip la alegeri ca cetăţean. Dar nu m-am ataşat la vreunul din cele circa 30 de partide politice de la noi. Consider că medicul trebuie să fi e în afara politicii. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de guvernanţii Republicii Moldova din ultimele decenii? - Este meritul poporului şi guvernanţilor că avem independenţă, limbă de stat. Ţara a progresat economic, social, ştiinţifi c. Dar paşii sunt mici. Nu a existat o strategie clară de dezvoltare a ţării pe termen lung. Şi astăzi multe obiective nu sunt clare. Vrem să fi m primiţi în UE, dar se propun unele măsuri care nu aduc benefi cii ţării. În viziunea mea, noi trebuie să facem aşa ca UE să vină la noi, să realizăm reformele reieşind din condiţiile, necesităţile noastre, altfel multe din fondurile alocate se cheltuie inefi cient şi ţara îşi face o imagine nu prea bună. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Răspunzând fi lozofi c aş spune: poporul. El va naşte, educa, promova politicieni capabili să realizeze această sarcină. Situaţia creată astăzi ne demonstrează că numai o coaliţie sănătoasă poate asigura ieşirea din criza existentă. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Trebuie să credem, dacă suntem cetăţeni ai Republicii Moldova. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Lupan? - O întâmplare - ne-am cunoscut la nunta prietenilor noştri. 23. În momentele grele pe cine V-aţi bizuit şi cine V-a ajutat cel mai mult? - Familia şi prietenii. 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Citesc. 25. Cine Vă cunoaşte cel mai bine? 45 30 de întrebări de-acasă - Soţia, copiii. 26. În casa familiei Lupan ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Ca la toţi moldovenii: ciorba, ghiveciurile, friptura cu mămăligă, peştele. Îmi place să gătesc, în special bucate din carne, delicios - mielul. Din băuturi preferăm sucurile şi vinul sec moldovenesc. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Absolvirea şcolii, colegiului, universităţii. Primul pacient. Căsătoria, naşterea copiilor. Susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat. Detaliza- rea acestor evenimente ar ocupa mult loc şi nu cred că ar prezenta mare interes pentru cititori. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Moldova ca să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană? - Eu nu consider integrarea în UE un scop fi nal al dezvoltării economice, sociale, politice. Avem ţări care au devenit membre ale UE, dar problemele (sau o parte din ele) care existau înainte de integrare au rămas. Drept exemple ar putea servi Bulgaria, România, Grecia, Portugalia etc. Apar nemulţumiri din partea ţărilor “donatoare”- Germania, Franţa. Deci, avem multe prob- leme pe care trebuie să le rezolvăm numaidecât, cu sau fără ajutorul UE. Corespunderea poate fi peste 5-10 ani. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Acest confl ict este unul artifi cial. Au fost propuse diverse căi de rezolvare, dar fără element fi nal. Astăzi, în opinia mea, sunt două căi de soluţionare: 1. Rusia manifestă voinţă şi pleacă din acest teritoriu; 2. Moldova de pe malul drept al Nistrului devine atractivă din punct de vedere economic, social, politic pentru regiunea de pe malul stâng şi cetăţenii de acolo vor insista asupra întregirii ţării. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Stimaţi prieteni! Sunt nespus de bucuros de posibilitatea comunicării cu Domniile Voastre prin intermediul săptămânalului. Vă doresc sănătate, prosperare, belşug şi împlinirea tuturor gândurilor măreţe şi bune. Să aveţi realizări însemnate şi să vă împărtăşiţi cu ele pe paginile CUVÂNTUL-ui.

46 30 de întrebări de-acasă

}n caz de abatere de la vectorul european, Republica Moldova nu cred c= are un viitor Tudor Capşa s-a născut la 22 mai 1949 în comuna Bieşti, raionul Orhei. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Chişinău şi aspirantura la Academia Muncii şi Relaţiilor Sociale din Moscova. Doctor în dreptul muncii. Activitatea profesională şi-a început-o la Com- binatul Materialelor de Construcţie din Chişinău, iar din 1976 şi până în 1998 a activat în diferite funcţii în cadrul Consiliului Republican al Sindicatelor din Moldova şi Federaţiei Sindicatelor Independente din Moldova. Următorii 11 ani a exercitat funcţia de consultant principal al Comisiei pentru protecţie socială, sănătate şi familie din Parlamentul Republicii Moldova. A participat la elaborarea a peste 100 de proiecte de legi, rapoartelor şi sintezelor asupra acestor documente. Autor a peste 200 de lucrări ştiinţifi ce şi 5000 de consultaţii juridice, al primului şi unicului în ţară (după proclamarea Independenţei) Comentariu ştiinţifi co-practic la Codul Muncii al Republicii Moldova (în două limbi). Cavaler al Ordinului ”Gloria Muncii”. Decorat de către Uniunea Juriştilor din România cu “Diploma de Onoare” şi “Medalia de Merit”, Diplomele de Onoare ale Consiliului Republican al Sindicatelor din Moldova şi Federaţiei Generale a Sindicatelor din Republica Moldova. Consilier de stat de clasa I.

47 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Tudor Capşa! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - E o noţiune ce cuprinde mai multe sensuri şi subsensuri, în funcţie de persoana care o percepe, dar şi de experienţa acesteia de viaţă, de locul ei de trai, de rădăcinile ce o leagă de vatră, de alte circumstanţe obiective şi/sau subiective... Dacă, spre exemplu, un pământean de al meu se afl ă cu traiul permanent în Italia sau Canada - pentru el noţiunea “acasă” semnifi că, cel mai probabil, ţara sa de origine Moldova şi meleagurile orheiene. Pentru mine, care locuiesc la Chişinău deja de peste 45 de ani, cuvântul/termenul “acasă” înseamnă comuna Bieşti, Orhei, unde m-am născut, am copilărit şi am învăţat până la 18 ani, când am plecat în lumea mare; localitatea în care au rămas rădăcinile mele de bază: părinţii, fratele, cele două surori, amicii din copilărie şi adolescenţă, văile, dealurile, câmpiile, iazurile, viile, livezile, izvoarele din preajma satului meu... 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Primele lecţii care au marcat caracterul şi viitorul meu, dar cu siguranţă şi al altor semeni, au fost cele ale primei mele/noastre învăţătoare Eleonora Nicolae Lozan, iar ulterior – lecţiile pedagogilor şcolilor din Bieşti şi Chiper- ceni: Alexandru Mihălaş, Claudia Negură, Simion Grosu, Olga Andronache, Serghei Slutu, Ana Ţâbin, Nicolae Mihălache, Ştefania Timofte etc. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinţii mei decedaţi Mihail şi Ana Capşa au fost oameni simpli, ţărani, buni gospodari, binevoitori şi iubitori de pământ, care până la colectivizarea din 1949 erau proprietari a 10 ha de teren arabil şi de vii, din care cauză au şi fost incluşi în listele de deportare în Siberia. Numai datorită faptului că au cedat ”benevol” colhozului nou-format toată averea agonisită timp de decenii de părinţi şi bunei au scăpat de deportare. Părinţii mei au muncit în colhoz, alegându-se, totuşi, cu o pensie simbolică. Tata a participat la cel de-al Doilea Război Mondial, fi ind decorat şi cu distincţii guvernamentale/militare. Mama a îndurat şi ea grozăviile războiului, dar şi foametea, crescând de una singură doi copii născuţi până la război (în 1936 şi 1940), la care ulterior (în 1948-1954) s-au mai adăugat încă patru copii, printre care şi subsemnatul. Cu regret, eu am crescut fără bunei, atât din partea mamei, cât şi a tatei, deoarece toţi patru au decedat pe timpul foametei crâncene din anii 1946- 1947... 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Acestea variază în timp şi depind de mai multe lucruri. În prezent, de 48 30 de întrebări de-acasă la înălţimea vârstei de aproape 65 de ani, pot afi rma cu certitudine că cele mai importante lucruri ce-mi amintesc sunt anii când am învăţat la şcoala din Bieşti, pe care am absolvit-o cu eminenţă, grijile interminabile casnice, obositoare şi neinspirate (păscutul şi îngrijirea animalelor, lucrarea terenu- lui de pământ aferent casei părinteşti, lucrul alături de părinţi în colhoz), sărbătorile din sat (mai ales Paştele, Hramul şi Duminica Mare), nunţile, competiţiile sportive la care participam împreună cu semenii. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Dacă e să luăm anii de după proclamarea Independenţei Republicii Moldova, atunci schimbările pot fi apreciate drept bune şi mai puţin bune. La cele bune pot fi atribuite descătuşarea (deşi cam anevoioasă) a majorităţii pământenilor de stereotipurile ideologice comuniste; manifestarea calităţilor de întreprinzător în diverse domenii (lucrarea pământului proprietate privată, creşterea animalelor, comerţ, producerea materialelor de construcţie, etc.); o atracţie masivă a tineretului pentru studii superioare şi medii speciale, inclusiv în instituţii de peste hotare. În acelaş timp se observă şi schimbări având conotaţie negativă, cum ar fi reducerea natalităţii; beţiile frecvente, inclusiv în rândul minorilor; creşterea criminalităţii; migraţia masivă şi degradarea satului, fetişizarea exagerată a banilor, însoţită de pustiirea sufl etească ş.a. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Consider că în majoritatea localităţilor din Moldova au fost şi sunt personalităţi (uneori uitate nejustifi cat), care merită să fi e înveşnicite. Dacă vom lua la bază ultimul secol de existenţă a comunei Bieşti, raionul Orhei, atunci ar merita, în opinia mea, să fi e înveşnicite două personalităţi: • martirul Trofi m Macrinici, născut la 26 iunie 1898 în Bieşti, locotenent- colonel, care a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei (1941) şi a Transilvaniei de Nord (1944). Propus pentru decorare cu Ordinul “Mihai Viteazul” la 27 mai 1947. Arestat după câteva zile şi predat autorităţilor sovietice. Deportat în lagărul de exterminare Vorkuta din Siberia. Decedat în spitalul unui lagăr din Snagorodok şi înmormântat într-o groapă comună; • domnul Andrei Munteanu, doctor în biologie, profesor universitar, cercetător ştiinţifi c principal în cadrul Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, laureat al Premiului de Stat (1989) şi Premiului Naţional al Republicii Moldova (2013). 7. Ce V-a marcat, într-un fel, adolescenţa şi tinereţea? - Adolescenţa mea nu a fost marcată de lucruri sau evenimente atât de 49 30 de întrebări de-acasă importante sau semnifi cative pentru cei din jur, deşi s-ar putea, totuşi, de remarcat două momente esenţiale pentru mine: • participarea anuală în clasele 5-10 la diferite olimpiade şcolare raionale şi zonale la mai multe obi- ecte de studii (literatura maternă, matematica, chimia etc.); • absolvirea şcolii primare din Bieşti cu eminenţă, iar a şcolii me- dii din Chiperceni – cu note bune şi foarte bune. Dar, pe neaşteptate, mi-am schim- bat planurile de viitor. După o pregătire de câţiva ani să susţin examenele de înmatriculare la Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău, am decis să merg la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat. Deoarece nu aveam minimum doi ani de stagiu de muncă, pe atunci condiţie obligatorie pentru doritorii de a face studii la drept, m-am încadrat la Combinatul Ma- terialelor de Construcţie din Chişinău, unde am muncit până la încorporarea în Forţele Armate. După serviciul militar am revenit în 1971 la întreprindere, ca apoi să susţin admiterea la Facultatea de Drept. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Prietenia se leagă deseori fără a conştientiza calităţile care trebuie să le posede un amic faţă de altul... Dacă voi analiza calităţile amicilor mei de lungă durată, numărul cărora e relativ restrâns, atunci pot constata, că cele mai importante calităţi pe care le posedă ei sunt: sinceritatea, bunătatea, capacitatea de a sări în ajutor în caz de nevoie, activitatea în domenii simi- lare, viziunile identice/asemănătoare asupra valorilor şi principiilor umane, acceptarea criticilor reciproce obiective/sincere, comunicabilitatea, dorinţa de asociere în afara timpului de muncă, lipsa de invidie şi răutate etc. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Am certitudinea că scopurile principale puse de mine pe traseul vieţii au fost atinse, deoarece: • am ales profesia de jurist îndrăgită din tinereţe şi care a contribuit pe parcursul deceniilor la formarea mea ca personalitate; • am activat 22 de ani în organele sindicale supreme din ţară, apărând drepturile la muncă, sociale, locative şi sindicale ale salariaţilor, pensionarilor, 50 30 de întrebări de-acasă invalizilor, familiilor cu mulţi copii ş.a.; • am susţinut peste hotare teza de doctor în dreptul muncii, îmbinând în continuare munca de bază cu activitatea ştiinţifi că; • am activat 11 ani în Parlament, fi ind implicat activ şi nemijlocit în procesul legislativ din ţară, contribuind la elaborarea şi promovarea mai multor acte legislative de importanţă majoră cum ar fi : actualul Cod al muncii, Legea patronatelor, Legea sindicatelor, Legea privind inspecţia muncii, Legea salarizării, Legea cu privire la sistemul de salarizare în sec- torul bugetar, Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public etc.; • ca savant am publicat circa 200 de lucrări ştiinţifi ce şi peste 5000 de consultaţii juridice în ţară şi peste hotare, inclusiv primul şi unicul în Re- publica Moldova, după proclamarea Independenţei, Comentariu ştiinţifi co - practic la Codul muncii al Republicii Moldova (în două limbi), publicat în Germania şi Republica Moldova; • în 1999 am fost decorat de către Uniunea Juriştilor din România cu “Diploma de Onoare” şi “Medalia de Merit”, iar în 2011 mi s-a conferit Or- dinul ”Gloria Muncii” pentru muncă îndelungată şi prodigioasă, contribuţie la elaborarea bazei legislativ-normative în domeniul protecţiei sociale şi activitate metodico-ştiinţifi că intensă; • ca om, cetăţean şi creştin am şi eu o familie, am construit casă/locuinţă, am născut un fi u, am sădit mulţi copaci, am un nepot. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Vreau să fi u sincer din start: în atingerea scopurilor puse de mine eu practic nu am fost ajutat de cineva în mod esenţial, deoarece întotdeauna, începând cu anii de şcoală, m-am călăuzit de un principiu fundamental al vieţii, potrivit căruia dacă doreşti să atingi anumite obiective importante, atunci nu trebuie să te bizui pe susţinerea altor persoane, ci doar pe munca ta proprie, fi ind perseverent în cele trasate. Astfel, principalul şi unicul mijloc care m-a mobilizat, ajutat şi sprijinit sistematic a fost şi este carac- terul meu şi pilonul intern individual vectorial, urmate de munca asiduă şi îndărătnicia de a atinge scopul propus. Totuşi, ar fi corect şi echitabil să numesc o persoană care a jucat un rol decisiv în destinul meu de jurist şi anume regretatul Nicolae Luchin, fostul şef al serviciului juridic din cadrul Consiliului Republican al Sindicatelor din Moldova, care, din 39 de pretendenţi la funcţia de consultant juridic, m-a selectat pe mine. Împreună am activat în acelaş serviciu 10 ani. 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit savant? - După absolvirea Facultăţii de Drept în 1977, aveam intenţia să fac studii la aspirantură. Însă în anii 70-80 ai secolului trecut studiile la aspirantură 51 30 de întrebări de-acasă pentru disciplinele juridice nu se făceau în Moldova. Astfel, în 1982 am fost înmatriculat (prin corespondenţă) la aspirantură la Academia Muncii şi Relaţiilor Sociale din Moscova, la fi nele căreia am susţinut teza de doctor în dreptul muncii. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Tudor Capşa? - Cu realizările pe care le-am menţionat mai sus. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Dorinţe neîmplinite am câteva, dar cea mai mare este scrierea tezei de doctor habilitat în domeniul dreptului muncii - timp de 30 de ani am acu- mulat mai mult decât sufi ciente date şi materiale pentru o astfel de lucrare. Mai ales că şi colegii mă îndeamnă să fac acest lucru. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Privindu-le prin prisma cadrului constituţional, politic, etnic, ştiinţifi c, lingvistic şi istoric existent în Republica Moldova, se poate constata că punctul în aceste dispute nu va fi pus degrabă, deoarece societatea noastră, inclusiv savanţii, politicienii, fi lologii, istoricienii şi cetăţenii sunt divizaţi în diferite tabere, ce luptă cu înverşunare şi fără compromisuri între ele. În astfel de circumstanţe nefavorabile, o soluţie onorabilă de soluţionare a problemei ar fi , în opinia mea şi a altor colegi de breaslă, interpretarea de către Curtea Constituţională conform art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Supremă a două articole şi anume: • art. 10 (Unitatea poporului şi dreptul la identitate); • art. 13 (Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi). Astfel Parlamentul va fi în stare mult mai uşor să aducă cadrul legislativ existent în deplină concordanţă cu rigorile constituţionale. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului, juristului şi sa- vantului Tudor Capşa, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Ca cetăţean: transparenţa, independenţa, responsabilitatea, loialitatea, exemplul personal; • ca jurist: legalitatea, profesionalismul, imparţialitatea, incoruptibilitatea, libertatea de exprimare, excluderea discriminării în drepturi a cetăţenilor; • ca savant: onestitatea, transparenţa, profunzimea, apărarea adevărului ştiinţifi c. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - În anii de şcoală au fost unele cazuri când prietenii din copilărie m-au ”trădat/denunţat” (în sensul acestui cuvânt înţeles de mine la acea vârstă). Dar cu timpul astfel de momente se reevaluează, obţinând o altă apreciere mai matură/înţelegătoare. 52 30 de întrebări de-acasă Cât priveşte colegii de serviciu care m-au însoţit pe parcursul activităţii mele în diferite funcţii, trădări mari sau mai mici din partea acestora au fost de ajuns. Aş îndrăzni să afi rm, că asemenea trădări în colectivele formate din funcţionari/colaboratori de diferit rang, o bună parte din care râvnesc la carieră pe orice căi, se întâmplă des. Uneori mă prind la gândul că poate şi despre mine cineva sau cândva a considerat că l-am trădat, deşi am depus eforturi toată viaţa să nu admit un astfel de pas neonorabil... 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Sensul fericirii este înţeles de fi ecare persoană în mod profund indi- vidual/subiectiv şi foarte diferit. Conform DEX-ului, fericirea este starea de mulţumire sufl etească intensă şi deplină. Dar pentru ca omul să se simtă intens şi deplin mulţumit sufl eteşte e nevoie de un concurs de împrejurări favorabile, ce ar contri- bui în virtutea/suma lor la o astfel de stare de spirit a omului, cum ar fi : atingerea scopurilor majore în viaţă, echilibrul lui sufl etesc, siguranţa ce o are în viaţă/familie/muncă, crearea unei familii reuşite/trainice, o sănătate fi zică şi mintală durabilă, bucurii de la cei apropiaţi etc. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - În sens larg, activitatea unei persoane în profesia de jurist, mai ales în cadrul autorităţilor publice de orice nivel, constituie un element indis- pensabil al activităţii politice, deoarece juristul are sarcina de a contribui la respectarea legislaţiei ţării şi a drepturilor omului, care, la rândul lor, reprezintă nişte instrumente/mijloace importante ce exprimă politica de stat. În sens restrâns – am fost implicat nemijlocit în trei campanii de alegeri parlamentare (1994, 1998 şi 2001) în calitate de candidat la fi ncţia de deputat în Parlament, dar formaţiunile respective nu au reuşit să treacă pragul electoral. Consider că activitatea mea timp de 11 ani în Parlament (1998-2009), cu implicarea activă şi nemijlocită în procesul legislativ în strânsă legătură cu aleşii poporului din partea diferitor formaţiuni politice poate fi tratată ca o participare directă în viaţa politică a Republicii Moldova... 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Politica ofi cială externă şi internă promovată de autorităţile Republi- cii Moldova după proclamarea Independenţei ţării în 1991 nu a fost una omogenă şi uniformă, ci mereu controversată şi neconsecventă. Totuşi, aş aprecia ca factor pozitiv acţiunile tuturor claselor politice, afl ate la putere, începând cu 1994 şi până în prezent, implicarea neclintită a Republicii Moldova în procesul de integrare europeană, urmată de sem- narea şi realizarea unor planuri de măsuri comune RM-UE. 53 30 de întrebări de-acasă Ceea ce poate fi considerat ca factor negativ este dezbinarea societăţii basarabene în două mari tabere rivale, care se duşmănesc pe viaţă şi pe moarte. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Dacă ar fi vorba de personalitate, atunci acest lucru ar putea să-l facă doar un lider politic naţional, apreciat şi acceptat de absoluta majoritate a populaţiei, pe care încă nu-l avem. Dar dacă este vorba de o forţă politică, aceasta este Coaliţia pentru Guvernare Pro-Europeană, constituită pe data de 30 mai 2013 (deşi nici ea nu este lipsită de anumite cusururi). 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Şi da, şi nu. Dacă Republica Moldova se va implica ireversibil în procesul de integrare în Uniunea Europeană, sunt toate premisele să aibă un viitor bun. În caz de abatere de la vectorul european, Republica Moldova nu cred că are viitor. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Capşa? - Ne-am cunoscut şi ne-am îndrăgostit la Combinatul Materialelor de Construcţie, unde eu activam în acea perioadă în calitate de slujbaş, iar viitoarea mea soţie a fost repartizată la lucru din Kiev, ca tânăr specialist. 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia Ludmila activează mai mulţi ani în calitate de contabil-şef la o întreprindere mixtă privată de producere şi comercializare a articolelor cosmetice. Fiul Alexandru este jurist de profesie şi-i angajat la o fi rmă privată de brokeraj pe piaţa valorilor mobiliare. Nora Iulia activează în domeniul relaţiilor social-economice internaţionale. Nepotul Kiril are 5 ani. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Din 2009 am statut de pensionar, nu sunt angajat în câmpul muncii şi, prin urmare, logic ar trebui să dispun de mult timp liber. În realitate sunt foarte ocupat: colaborez cu mai multe reviste de specialitate din ţară cu articole şi consultaţii pe teme juridice; particip în calitate de lector netitular în dreptul muncii în mai multe centre de formare profesională a specialiştilor; activez în calitate de membru al Seminarului ştiinţifi c de profi l (Drept) din cadrul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei etc. 54 30 de întrebări de-acasă 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Presupun că membrii familiei, dar şi amicii de câteva decenii: Boris Dercacel, Alexandru Griţco, Petru Gherman. Totuşi, consider că cel mai bine mă cunoaşte bieşteanul Vasile Costea, cu care am fost colegi de clasă 10 ani, iar apoi am muncit mai mulţi ani împreună la Combinatul Materi- alelor de Construcţie din Chişinău, întreţinând strânse relaţii până astăzi. 26. În casa familiei Capşa ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Zeama moldovenească şi borşul ucrainean, plăcintele, sarmalele, răciturile, salatele, fripturile din carne cu cartofi înăbuşiţi, ardeii dulci prăjiţi, vinul de casă moldovenesc, cognacul calitativ, horilca ucraineană (mai rar), sucurile, compoturile de casă, ceaiul, cafeaua cu lapte. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Dintre acestea aş putea menţiona câteva: • căsătoria; • absolvirea Universităţii de Stat din Chişinău şi conferirea profesiei de jurist; • angajarea în 1976 în calitate de consultant juridic la Consiliul Repub- lican al Sindicatelor din Moldova, unde am activat sumar în diferite funcţii circa 22 de ani; • naşterea fi ului Alexandru în 1980; • înmatricularea, în urma unui concurs drastic/difi cil, la studii la aspirantură; • susţinerea în 1987 a tezei de candidat în ştiinţe juridice/doctor în dreptul muncii cu tema: ”Participarea sindicatelor în apărarea drepturilor de muncă şi sociale ale salariaţilor”; • promovarea mea în 1988-1998 în funcţiile de şef al serviciului audienţe a populaţiei din cadrul Consiliului Republican al Sindicatelor din Moldova, şef al secţiei juridice a Federaţiei Sindicatelor Independente din Moldova şi de director al Departamentului Juridic al Federaţiei Generale a Sindi- catelor din Moldova; • activitatea în funcţia de consultant principal al Comisiei pentru protecţie socială, sănătate şi familie din Parlamentul Republicii Moldova (1998-2009); • conferirea în 2011 a Ordinului ”Gloria Muncii”; • elaborarea şi publicarea în două ediţii (în 2010 şi 2013) a Comentariului ştiinţifi co - practic la Codul muncii al Republicii Moldova. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Perioada de admitere a Republicii Moldova în calitate de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline nu va fi una scurtă, deoarece va fi nevoie de promovarea în ţară a unor reforme fundamentale/profunde, a 55 30 de întrebări de-acasă standardelor europene practic în toate domeniile vieţii interne şi externe. Prin urmare, determinarea parametrilor concreţi ai perioadei de admitere a Republicii Moldova în comunitatea statelor europene este şi va fi un lucru extrem de difi cil, atât pentru autorităţile publice centrale din ţară, cât şi pentru structurile Uniunii Europene. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Am convingerea că această problemă-cheie cu caracter pronunţat geo- politic va fi cândva rezolvată (într-un fel sau altul) printr-o serie de măsuri cruciale, elaborate şi promovate treptat, nu atât de Chişinău şi/sau Tiraspol, cât de forurile decizionale din patru capitale: Washington, Bruxelles, Moscova şi Beijing. Un cuvânt greu va avea de spus şi Kievul, care se va integra con- secvent în Uniunea Europeană, îngustând geopolitic şi economic substanţial câmpul de manevră al structurilor separatiste tiraspolene. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Stimaţi pământeni şi cititori ai publicaţiei CUVÂNTUL! Basarabenii, din care facem parte cu toţii, trebuie să se debarasese de indiferenţa faţă de propria soartă, nepăsare, lenevie, de bocetele interminabile că suntem săraci, etc. Doresc tuturor voinţă şi optimism în soluţionarea problemelor social- economice cu care vă confruntaţi, bazându-vă, în primul rând, pe propriile forţe; conştientizarea faptului că făurirea unui destin fericit e posibilă doar prin muncă onestă, asiduă, studii profunde, autoperfecţionare permanentă, respectarea conştientă a legilor ţării, precum şi a drepturilor fi ecărui om, perseverenţă în atingerea scopurilor pozitive propuse. Să rămâneţi mereu şi oriunde purtători fi deli ai celor mai frumoase calităţi umane specifi ce neamului nostru, care sunt: onestitatea, înţelepciunea, omenia, bunătatea, cumsecădenia, compasiunea etc.

56 30 de întrebări de-acasă

Noi ]naint=m: greu, dar totu[i ]naint=m Constantin Oboroc s-a născut la 2 noiembrie 1950 în s. Cozeşti, raionul Teleneşti, actualmente raionul Sângerei, într-o familie de ţărani. După şcoala de opt ani din satul natal urmează studiile medii la Teleneşti, fi ind medaliat cu argint. În 1973 absolveşte Facultatea Tehnologia Prelucrării Produselor Alimentare a Institutului Politehnic din Chişinău. Lucrează inginer-tehnolog la Asociaţia de producere a conservelor din Tiraspol, inginer-şef la Asociaţia de producere a conservelor din Nisporeni, inginer-şef în sovhozul din s. Şişcani, Nisporeni, director general-adjunct şi director general al Asociaţiei de producere a conservelor din raionul Nisporeni. În perioada 1988-90 este preşedinte al Comitetului Executiv Orăşenesc Nisporeni, secretarul doi al Comitetului Raional de Partid Nisporeni, preşedinte al Comitetului Executiv Raional Nisporeni. În perioada 1990-92 ocupă postul de prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova, iar următorii cinci ani este consilier prezidenţial. Ulterior revine în sfera afacerilor. Deputat al poporului din URSS (1989-91) în circumscripţia teritorială Ungheni. Cavaler al “Ordinului Republicii”. Căsătorit, împreună cu soţia Valentina au doi feciori.

57 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Constantin Oboroc! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Mai întâi - casa părintească, părinţii, cei cinci fraţi, rudele şi consătenii din micul sat Cozeşti, apoi casa şi familia mea din Vărzăreşti, oamenii cu care am muncit în raionul Nisporeni. “Acasă” este Moldova în care trăiesc, “acasă” este România – cetăţean al căreea sunt, “acasă” este întregul şi marele neam românesc din care face parte şi neamul meu – cel al moldovenilor. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Părinţii, buneii, regretata profesoară Lidia Obadă... 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Au fost oameni gospodari, şi-au făcut cu mâinile lor o casă, au muncit din greu, au crescut şi învăţat şase copii. Prima şcoală, aşa-zisul club, prima grădiniţă de copii, depozitul de cereale au fost construite de o brigadă din sat condusă de tatăl meu, Mihail. Pe buneii de pe tata nu-i prea ţin minte. Cei de pe mama - Gheorghe şi Catinca mi-au rămas în memorie blajini, cuminţi şi înţelepţi. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Măsuţa rotundă de brad, nevopsită, cu scăunelele care-şi aveau locul lor sub laiţă. Opărită şi rasă înainte de-a pune mămăliguţa în mijlocul ei, acea măsuţă ne aduna de trei ori pe zi în jurul ei. Nu doar să mâncăm. Acolo afl am ce se întâmplă-n jurul nostru. Socoteală de la tata şi mama aveam fi ecare pentru ce şi cum ne făceam datoria. Icoana din casă era lucrul cel mai sacru. În faţa ei se făcea cruce după fi ecare masă şi se spunea Tatăl Nostru înainte de culcare. Iar de Sfântul Vasile, cu ochii pe chipul magic al lui Iisus, luminat doar de candelă, noaptea-ntreagă aşteptam să auzim la fereastră dangătul clopotului urătorilor. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Încet, cu greu, dar lucrurile se schimbă, totuşi, mai mult spre bine. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cei cărora satul le păstrează amintirea ca buni gospodari, oameni curajoşi, cu o gândire ilustră, care vor servi drept model şi pentru generaţiile viitoare. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - La şcoala medie din Teleneşti am fost eminent, dar într-un fel şi dis- ident. Fiind staroste la internat am avut un confl ict cu conducerea şcolii, de pe urma căruia m-am ales cu o mustrare aspră în faţa careului şcolii şi avertizarea că voi fi eliminat din şcoală. 58 30 de întrebări de-acasă La facultate am fost staroste de grupă, am cântat în corul institutului, am făcut sport - înot, volei, sambo. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să fi e Om. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Nu. Am dorit să fac mai multe. Mai cred că încă nu e târziu. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Familia, soţia Valentina, prin înţelegere şi susţinere, oamenii cu care am lucrat. 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit unul din liderii Mişcării de Renaştere Naţională? - Am avut un mare confl ict cu primii secretari de partid din raionul Nisporeni, în faţa cărora am refuzat să mă închin. Contrar voinţei partidului, deputaţii m-au ales în 1988 preşedinte al Comitetului Executiv al orăşelului Nisporeni. M-am pomenit într-o zi în biroul meu cu poetul Ion Hadârcă, pe care o echipă de patrioţi din raion, în frunte cu Gheorghe Adam, l-au adus să candideze la alegerile în Sovietul Suprem al URSS. Am fost rugat să-i fi u persoană de în- credere. După o discuţie între patru ochi, am acceptat. Apoi, de către echipa dumnealui ulterior am fost ales şef al staff-ului electoral de circumscripţie în raioanele Nisporeni şi Călăraşi. S-a muncit serios şi din greu. Noi am câştigat în faţa candidatului Grigore Eremei, membru al biroului CC al Paridului Co- munist al Moldovei. Deoarece Veaceslav Cutârchin, preşedintele de atunci al Gosplan-ului republicii, pierduse alegerile în circumscripţia teritorială Ungheni, Frontul Popular din Moldova m-a înaintat candidat pentru alegerile repetate. Astfel, în primăvara anului 1989 am devenit deputat al poporului din URSS în echipa deputaţilor din partea Frontului Popular, apoi am fost ales de către parlament în funcţia de prim-viceprim-ministru al republicii. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Constantin Oboroc? - Cu faptul că m-am născut şi am crescut într-o familie mare de oameni gospodari. Cu soţia Valentina am crescut şi educat doi feciori. Cu mâinile noastre am construit o casă în Vărzăreşti. Cu o mână de specialişti inimoşi am unit circa o mie de oameni, cu care am construit o solidă industrie de uscat prune în raionul Nisporeni, inclusiv cea mai mare fabrică-uscătorie modernă din fosta URSS, cea din Ciuciuleni. Tot cu ei am reconstruit atunci fabrica de conserve din Nisporeni şi le-am creat oamenilor condiţii decente de muncă. Fiind deputat al poporului din URSS şi prim-viceprim-ministru al re- publicii, am avut onoarea şi misiunea să prezint şi să expun la Moscova, 59 30 de întrebări de-acasă de la tribunele din Kremlin ale forurilor fostei Uniuni Sovietice, poziţia şi interesele poporului nostru. În situaţia dramatică din 31 august 1989, din incinta Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, unde fostul Soviet Suprem al RSSM decidea asupra denumirii şi statutului limbii de stat, atunci când lumea nemulţumită a rupt cordoanele de miliţie şi începuse să forţeze uşile teatrului, iar în sala de şedinţe domnea o stare de incertitudine şi panică, de la microfonul din sală am reuşit să formulez argumentul care a permis revotarea articolului cu pricina. Astfel, situaţia s-a ameliorat imediat. În martie 1991, când peste noi venea referendumul unional, prin care se urmărea scopul de a reîngloba Republica Moldova în fosta URSS, iar Parlamen- tul de la Chişinău nu reuşise să adopte o poziţie clară în privinţa desfăşurării lui, am formulat şi prezentat la şedinţa prezidiului Parlamentului republicii un set de acţiuni antireferendum la nivel republican. Propunerile mele au fost înlegitimate prin hotărârea prezidiului, iar eu am fost numit responsabil pentru organizarea, gestionarea şi realizarea lor. Referendumul a eşuat. În primăvara anului 1992, când deputaţii transnistreni au încetat să mai vină la şedinţele parlamentului, am fost însărcinat să conduc o comisie de conciliere. După o săptămână de negocieri în Tighina, toţi deputaţii au revenit în parlament. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Nu am reuşit în anii 90 să-i conving pe unii lideri politici ai Frontului Popular să-şi ţină gura în privinţa unirii. Aveam convingerea clară atunci că era ceva necurat în jurul insistenţei, pe alocuri violente, cu care se promova în acele condiţii sacrul deziderat. Dincolo de intenţiile curate, sfi nte ale oameni- lor de litere şi artă de a ne lumina sufl etele, pentru ca să cunoaştem adevărul despre noi, despre istoria şi valorile noastre naţionale, forţarea inadecvată a lozincii unirii mă ducea la gândul că era acolo şi mânuţa serviciilor speciale ale Kremlinului. M-am convins de aceasta la una din discuţiile cu Grigori Maracuţă, pe care am avut-o la Tighina în primăvara anului 1992, într-o pauză a negocierilor pe care le purtam cu o comisie tiraspoleană pentru ca să readucem deputaţii transnistreni în parlament. „Dumneata eşti om matur, nu eşti venit de pe aiurea, eşti Maracuţă, eşti moldovean până la urmă, chiar crezi că acum noi putem face unirea?” l-am întrebat. Şi el mi-a răspuns: „Noi mai bine ca voi ştim că unirea n-o puteţi face şi degrabă nu veţi face-o!”. „Atunci de ce bateţi capul şi speriaţi lumea?!”- mă răstesc eu la dânsul. Îmi bagă o mapă sub nas, scoate de-acolo un teanc de extrase din ziare, fotografi i, documente cu declaraţii de-ale lui Iurie Roşca şi ale Frontului Popular priv- ind unirea, pe care le fâlfâia şi le citea în cadrul negocierilor, şi mă întreabă: „Oboroc, ştii ce-s astea pentru noi? Ca nişte plăcinţele călduţe şi gustoase. 60 30 de întrebări de-acasă Voi ne credeţi atât de proşti? Cam de ce n-ar trebui noi să le păpăm, când ele ne sunt aduse la gură pe gratis?!” Peste ani mi-am întărit convingerea şi m-am întrebat: să fi fost oare o simplă întâmplare isprava fostului lider al Frontului Popular atunci când s-a dezis public de idealul unirii şi s-a luat la braţ cu liderul comuniştilor? M-a durut şi mă chinuie sfâşietor naivitatea şi uşurinţa cu care noi ne-am lăsat duşi atunci de nas, pentru ca rana sângerândă de pe trupul neamului, care este Prutul, să devină o bâtă ideologică extrem de puternică a imperiului so- vietic, iar noi s-o punem singuri în mâna Kremlinului. Cu ea, prin manipulări şi speculaţii, a fost mobilizată şi isterizată populaţia din stânga Nistrului şi Tighina, ca până la urmă, prin forţa brută, să fi e secesionat teritoriul republi- cii, să ne fi e răpită Tighina cu cetatea de pe vremea lui Ştefan cel Mare, şi-n consecinţă să ni se anuleze şansa reală pe care am putut s-o lăsăm urmaşilor, pentru ca ei să facă dreptate, astfel ca teritoriile istorice să-i revină paşnic, civilizat neamului nostru. S-a jucat astfel pentru ca cea mai infl uentă forţă de care noi dispuneam, cea a puterii de convingere a oamenilor, pe care o avea intelectualitatea de atunci, să nu ajungă acolo. Aceeaşi lozincă a divizat şi curmat, până la urmă, activitatea Parlamen- tului-90, a învrăjbit frate cu frate, pentru ca mai târziu tot cu ea să revină comuniştii la putere. Oare prin câte suferinţe trebuie să mai trecem, cât sânge trebuie să se mai verse pe acest pământ, pentru ca unii lideri, care-şi asumă responsabilităţile pentru destinele neamului, să meargă cu picioarele pe pământ? Când o să ne învăţăm să-i taxăm şi să-i punem prompt la punct pe cei care şi-au aro- gat, cât şi pe cei care-şi mai arogă roluri mesianice de salvatori ai naţiunii, neglijând stupid gravitatea şi adâncimea rupturii în conştiinţa naţională a basarabenilor pe care le-au operat imperiul ţarist şi cel sovietic? Când o să-i oprim şi-o să-i dăm jos din galop pe cei care se avântă-n politică asemeni lui Vasili Ceapaev, călărind şi-nvârtind sabia deasupra capului? Au oare destul discernământ ei să înţeleagă odată şi-odată că, după atâta înstrăinare, adevăratul sentiment de frate al basarabeanului cu românul cel de peste Prut poate să-i revină doar prin inimă, prin sufl et, prin ceea ce este sacru, frumos, valoros şi comun fraţilor de sânge şi nu prin frunte unde se mai încearcă, în maniera lui Ceapaev, să i se aplice o ştampilă cu numele ce trebuie să-l poarte? Câţi ani de-acasă trebuie să ai, câte facultăţi, academii trebuie să faci, pentru ca să-nţelegi că pentru această sfântă revenire este nevoie de muncă asiduă, timp, grijă, tact şi răbdare? Să nu mai putem noi oare ridica la putere oameni competenţi, curaţi şi puternici, adevăraţi patrioţi, care să aibă în inimă şi-n gând oriunde şi oricând râvnitul vis de veacuri al unităţii de neam şi ţară, despre asta nicăieri şi nicicând 61 30 de întrebări de-acasă să nu vorbească, dar să tacă şi să facă? 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Parlamentul, clasa politică. Art. 13 al actualei Constituţii are un te- mei pur politic. Dacă cercetăm atent arhivele, vom găsi legi adoptate de către parlament în anul 1990, fi ind în vigoare până în prezent, unde este menţionată limba română. Încetul cu încetul lucrurile începuseră să se aşeze la locurile lor. Dar n-a fost să fi e. Pentru că aceeaşi bâtă, despre care am vorbit mai sus, a venit peste noi, a dezbinat parlamentul, a adus agrarienii la putere, care în semn de protest faţă de forţarea lozincii unirii au votat limba moldovenească drept limbă de stat în Constituţie. În primăvara anului 1995, fi ind consilier prezidenţial, am fost printre cei care l-au convins pe preşedintele Snegur să iniţieze în parlament schimbarea articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova pentru ca limba de stat să se numească limba română. Am fost mandatat de către preşedinte să prezint în cadrul şedinţei Curţii Constituţionale proiectul de lege şi decretul preşedintelui la acest subiect. Am avut şi misiunea să scriu mesajul pe care preşedintele Snegur l-a prezentat în parlament. Atunci Legislativul a respins iniţiativa preşedintelui, dar imboldul, curajul pe care l-a adus în societate acel pas spre adevăr al preşedintelui este incontestabil şi istoric, dacă vreţi. Se ştie că unul din argumentele prin care s-a renunţat la referendumul pentru adoptarea noii Constituţii, ce se discuta în primăvara anului 2010 a fost tocmai probabilitatea respingerii de către alegători a denumirii limbii de stat - limbă română. I-am solicitat preşedintelui-interimar de atunci Mihai Ghimpu o audienţă şi am propus o soluţie pentru ca limba română să fi e votată la referendumul constituţional: … limba română (subdialectul moldovenesc). 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de afaceri Constantin Oboroc, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Cinstea, obrazul şi demnitatea. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - S-a mai întâmplat. 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Să facă ce-i place cel mai mult pentru ca să-şi vadă visele împlinite. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică... - Am făcut. Dar am făcut şi greşeli. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Este remarcabil faptul că, în pofi da tuturor vicisitudinilor, prin for- marea statului Republica Moldova noi înaintăm: greu, dar totuşi înaintăm 62 30 de întrebări de-acasă pe calea democraţiei, libertăţii, spre marea familie europeană. Aceasta se întâmplă şi pentru că în autorităţile statului au activat şi activează mulţi patrioţi adevăraţi, în faţa cărora eu mă închin. Este regretabil că adevărata democraţie, concurenţa transparentă de idei, competenţa, alegerea în mod secret a tuturor organelor de conducere de toate nivelurile nu sunt prezente în activitatea partidelor politice. Se întâmplă pentru că aceste principii nu sunt fi xate în norme legale constituţionale. Cine plăteşte, acela comandă - asta-i legea azi la noi. Deaceea şi avem situaţia când soluţiile raţionale, evidente, de ordin strategic, care s-ar părea că trebuie să vină inevitabil de la echipele partidelor parlamentare, sunt adesea răsturnate de către ambiţiile, mofturile şefi lor lor. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - O mână de oameni oneşti, curaţi, profesionişti şi mari patrioţi. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Am crezut şi cred. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Oboroc? - O seară de revelion, 31 decembrie 1972. 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Noi, părinţii, suntem pensionari. Feciorul mai mare, Andrei, este programist în Toronto, iar Dumitru – sculptor în Iaşi. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Reparând automobilul şi ascultând postul de radio „România cul- tural”. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Familia, rudele şi prietenii. 26. În casa familiei Oboroc ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Plăcintele coapte de Valentina şi vinul roşu din via noastră. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - 26 august 1991, Moscova, Kremlin, tribuna Sovietului Suprem al URSS, când am prezentat poziţia Republicii Moldova privind puciul din august din URSS. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Nu mai puţin de zece. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Totul a depins şi va depinde de maturitatea clasei politice de la noi, cât şi de circumstanţele geopolitice externe. 63 30 de întrebări de-acasă

De la stânga la dreapta: Constantin şi Valentina Oboroc, Natalia Doga, compozitorul Eugen Doga, criticul literar Mihai Cimpoi, ziarista Silvia Hodorogea la serata de lansare a cărţii "Eugen Doga: Muzica este prima şi ultima mea iubire", 7 mai 2013

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Să fi m stăpâni adevăraţi la noi acasă: pe cei de la putere, pe banul, munca şi soarta noastră. Va veni şi ziua când legea strâmbă, după care se mai cumpără puterea astăzi, va cădea. Să nu ratăm şansa pe care ne-a oferit-o istoria, să avansăm spre lumea liberă, democratică şi prosperă.

Discursul deputatului poporului din URSS, prim-viceprim-ministrul RSS Moldova, Constantin Oboroc la şedinţa Sovietului Suprem al URSS din 26 august 1991 Onorat Soviet Suprem, stimate Nursultan Abişevici! (N. Nazarbaev, preşedintele Republicii Kazahstan - n.n.) Permiteţi-mi să vă mulţumesc pentru susţinerea poziţiei Moldovei. Formula „X+0”* către care practic ajung republicile, pentru noi nu mai este acceptabilă. Dar am vrea să vă amintim că anume această formulă noi am propus-o în iunie anul trecut la primele consultări privind viitorul tratat unional. Nu este acceptabilă, pentru că chiar mâine, în republica noastră, pentru şedinţa Par- lamentului este preconizată chestiunea privind independenţa Republicii Moldova. 64 30 de întrebări de-acasă Trei zile tragice din august ne-au amintit cunoscutul adevăr: prietenii şi tovarăşii se cunosc la nevoie. Să adăugăm aici şi popoarele, nu vom greşi. Efectiv, în ore numărate, într-un scut unic contra violenţei puciului, pe 19 august, s-au unit în Moldova preşedintele, prezidiul Parlamentului, Guvernul, 22 de mişcări, organizaţii obşteşti şi partide, în afară de cea care întruchipa în sine “mintea, cinstea şi onoarea epocii noas- tre”, şi poporul republicii. Adresările, hotărârile, decretele adoptate în aceste zile, pe care vi le-am dat azi dimineaţă şi pe care le aveţi în mână, sperăm că v-au convins în privinţa poziţiei conducerii Moldovei, care n-a şovăit în ora încercărilor. Ea a fost trei zile alături de Casa Albă a Rusiei, de preşedintele ei. Nici pentru un minut nu s-a într- erupt legătura între Casa Albă şi Casa Guvernului Moldovei, unde s-a afl at conducerea. Prin intermediul staţiilor de radio din Chişinău partea europeană a Rusiei şi Ucraina afl au ce se întâmplă la Moscova în fi ecare minut. Prin intermediul ministrului Apărării al Federaţiei ruse Cobeţ, prin intermediul reprezentantului nostru permanent Cebuc, prin intermediul radioteleviziunii Moldovei, care a lucrat fără întreruperi trei zile, noi am informat toată Europa şi lumea întreagă despre ceea ce se făcea la Moscova. A doua zi după lovitura puciului, în centrul Chişinăului a avut loc un miting. Mii şi mii de oameni au scandat: „Rusia, Elţin, Gorbaciov!” Iată aceasta este poziţia adevărată a poporului nostru, stimate deputat Blohin (I.Blohin, deputat din Chişinău - n.n.), în zilele de grele încercări, iată faţa poporului nostru, dar nu cea pe care d-voastră, în peroada activităţii în Sovietul Suprem, aţi încercat s-o prezentaţi acestui for, turnând zoi asupra poporului şi pământului nostru. Şi dumneavoastră, stimate Soviet Suprem, credeaţi acestor forţe reacţionare - Blohin, Cogan, Alksnis, care au creat în Moldova organe ale puterii care şi astăzi mai funcţionează în regimul stării de urgenţă. Dumneavoastră, Mihail Sergheevici (Gorbaciov, care prezida şedinţa Sovietului Suprem - n.n.) aveţi 30 de bodiguarzi, dar astăzi în oraşul Tiraspol, în vuietul sirenelor apărării civile, acest grup de pucişti, care au adoptat documente ofi ciale în susţinerea puciului, se ascunde în spatele oamenilor paşnici. Smirnov este păzit astăzi de 95 de soldaţi, de către 28 de mitraliori, de staţiile de radio ale Ministerului Apărării, unităţile militare din Districtul militar Odesa. Iată rezultatul lucrului vostru distructiv, stimate deputat Blohin! Mol- dova a dat acestei ţări mulţi lideri: Brejnev, Cernenco, Bodiul. Iată-l încă pe un lider al restructurării de astăzi! Poporul va găsi puteri în sine să se izbăvească de astfel de lideri (aplauze). Dar astăzi trebuie să se pună întrebarea: care este responsabilitatea deputaţilor Sovietului Suprem, care cu telegramele lor au susţinut puciul? Deputatul Palagniuc, (B.Palagniuc, deputat din Râbniţa - n.n.) care la fel de la această tribună arunca zoi asupra acestui popor binevoitor, primitor, paşnic, el doar a trimis telegrame de susţinere a puciului. Găsiţi-l, stimate Bakatin (ministrul de Interne al URSS - n.n.) şi prezentaţi-l Sovietului Suprem. Eroul Muncii Socialiste Bolşakov, care conduce una din cele mai mari întreprinderi unionale, preşedintele sovietului coordonator al aşa-zisei republici transnistrene doar v-a trimis telegrame, noi vi le-am prezentat, dumneavoastră puteţi să le citiţi. Acest Bolşakov, care cu cinci minute înaintea semnării acordului dintre Moldova şi Federaţia Rusă a încercat să intre la Ivan Stepanovici (I.S.Silaev, preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse - n.n.) şi să împiedice semnarea documentului. Iată preţul adevărat al internaţionaliştilor voştri. Bolşakov declara: voi apăra cu orice preţ, nu voi 65 30 de întrebări de-acasă permite să fi e scos drapelul roşu din întreprinderea mea unională, iar tricolorul vostru niciodată nu-l voi accepta. Iată tricolorul nostru, drape- lul normal de veacuri al unui popor normal (se întoarce şi arată în spatele prezidiului spre tricolor, unicul drapel de pe mesele din sală), de ce-ar trebui să ne fi e ruşine cu drapelul nostru? Dar astăzi noi întreprindem de fapt un act imoral. Este oare moral astăzi, în forul care a plămădit acest puci, rădăcinile căruia sunt şi la voi, şi în prezidiu, să-l rugăm ca să ne lumineze adevărul şi libertatea? Unuia din locţiitori, eu deja nu voi mai vorbi despre Luki- anov (A.Lukianov – preşedintele Sovietului Suprem al URSS - n.n.), Constantin Oboroc, rostindu-şi discur- i-am sunat luni şi l-am întrebat: ce se sul la şedinţa Sovietului Suprem al URSS întâmplă în ţară? Mi-a răspuns: totul e din 26 august 1991 normal, toate organele constituţionale lucrează normal, e linişte (îl imită exact pe Rafi c Nişanov, vicepreşedinte al Sovietului Suprem, cum pronunţă cuvântul constituţional, după care în sală urmează hohote de râs şi aplauze), transmiteţi-i preşedintelui dumneavoastră salut, eu vă îmbrăţişez. Eu nu prea aş fi dorit să mă afl u în îmbrăţişările unor astfel de oameni. Iată dacă aş fi auzit de la Ivan Dimitrievici Laptev (I.Laptev -vicepreşedinte al Sovietului Suprem - n.n.) că acesta este un puci, mi-ar fi fost clar. Despre partid. Noi, în republică, am plămădit aşa lideri de partid ca Lucinschi, Eremei, care acum s-au ascuns. Nici pe Lucinschi, nici pe Eremei nu i-am putut găsi în aceste zile. Nici unul nu era în republică. Iată faţa adevărată a partidului nostru. Slavă Domnului că nu mai este (aplauze). Aş dori în încheiere să spun: spiritul reacţiunii în această sală este foarte puternic. Răceala cu care Sovietul Suprem a primit propunerile reformelor progresiste pe care le-a propus Ruslan Hasbulatov (preşedintele Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse - n.n.) este o dovadă-n plus. Şi eu, dacă Dumnezeu există pe lumea asta, aş vrea să mă rog la El şi să spun: dă Doamne puteri preşedintelui şi parlamentului Rusiei, şi altor parlamente, să sape o groapă şi să coboare acolo sicriul cu ultimele rămăşiţe ale reacţiunii, să se-nalţe la ceruri din gura celui sfânt: în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, amin (aplauze). (Documentul se publică în traducere din limba rusă) Notă: X – republicile unionale, 0 – centrul unional, fără competenţele din fosta Uniune Sovietică, în care toate organele de conducere unionale să fi e formate efectiv din totalitatea organelor de conducere republicane în toate ramurile puterii.

66 30 de întrebări de-acasă

Totdeauna m-am condus de principiul: f= bine dac= po\i [i nu ]mpiedica lumii s= f=ureasc= Andrei Munteanu s-a născut la 3 noiembrie 1939, în s. Bieşti, raionul Orhei. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Tiraspol, Facul- tatea de Biologie şi Geografi e, iar doctorantura - pe lângă Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Doctor în biologie (1973). Din 1976 activitatea sa de muncă este legată de Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde îndeplineşte funcţiile de şef de laborator, director-adjunct şi director al instituţiei. Profesor universi- tar. Autor a peste 300 de publicaţii ştiinţifi ce, inclusiv 11 monografi i, 2 broşuri, 3 pliante, 6 brevete de invenţii şi circa 200 de articole în presă. A pregătit 10 doctori în biologie, a participat la elaborarea câtorva proi- ecte ştiinţifi ce internaţionale. Membru al organelor de conducere ale diferitor organizaţii, comisii şi consilii ştiinţifi ce, inclusiv Biroul Secţiei de Biologie, Chimie şi Ecologie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Con- siliul Ştiinţifi c al Institutului de Zoologie, Consiliul Ştiinţifi co-Tehnic al Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva”, vicepreşedinte al Consiliului Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor, etc. Laureat al Premiului de Stat în domeniul ştiinţei şi tehnicii (1989), Premiului Academiei Române în domeniul biologiei (2008), Premiului Naţional al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei (2013).

67 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Andrei Munteanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Pentru mine “acasă“ înseamnă casa părintească, unde mi-au dat viaţă şi m-au educat părinţii mei dragi, iar mai apoi şi dascălii de şcoală. Noţiunea dată a prins contururi pronunţate cam de la vârsta de 5 ani, când am început să mân vaca la păscut, să îndeplinesc alte sarcini ale părinţilor pe moşia satului cu izvoare, fântâni, pâraie, iazuri, hârtoape. În mintea mea de copil anume acestea se asociau cel mai mult cu noţiunea de plai natal şi care ulterior şi-a lărgit mult arealul. Mă atrag şi azi locurile îndrăgite în copilărie: Izvorul lui Smolenschi, matca „În cot”, Iazul Neamţului, Hârtopul... Tot timpul am purtat în memorie multe scene din viaţa de familie a părinţilor şi bunicilor mei. E ceva ce nu se uită, e ceva ce te îndeamnă în anumite împrejurări să procedezi anume aşa cum găseau ei de cuviinţă... 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - În primii şapte ani de viaţă am fost educat de mama şi de bunicii de pe tată, iar după întoarcerea tatei de la război şi din prizonierat, dânsul mi-a predat principalele lecţii de sinceritate, verticalitate, modestie, omenie şi hărnicie, care mi-au marcat caracterul şi viitorul. În clasele primare des se schimbau învăţătorii, de aceea nu le-am reţinut numele. Totuşi, datorită învăţătorului de la şcoală şi mulţumită tatălui meu, ajungând în primul semestru al clasei a doua, am însuşit tăbliţa înmulţirii, iar în clasele 5-7 eram cel mai bine pregătit la matematică şi fi zică. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi bunicii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tata, Ionică Munteanu şi mama, Vera Munteanu (Vlas) se trag din fa- milii de ţărani gospodari. Bunicii mei de pe tată, Conun Munteanu şi Ioana Munteanu (Canţâr), şi de pe mamă, Andrei Vlas şi Efi mia Vlas (Cazacu) au fost oameni harnici şi exemplari. Ambele familii au crescut şi educat, respectiv, 9 şi 4 copii. Noi am trăit împreună cu bunicii de pe tată. În copilărie bunicul Conun câţiva ani a fost ascultător la mănăstirea de la Sfântul Munte Athos din Grecia. Revenind la baştină, cunoştea câteva limbi europene. A terminat şcoala de două clase de pe timpul ţarului Nicolai al II-lea. Cunoştinţele obţinute le-a aplicat în viaţa comunei Bieşti. Bunelul Andrei Vlas a decedat în 1940, iar bunelul Conun – în 1945. Bunicile Efi mia şi Ioana au trăit până la vârsta de 86 de ani, decedând respectiv în 1960 şi 1973. Părinţii au suportat toate atrocităţile războiului şi foametei organizate de sovietici. În vara anului 1944, când am fost 68 30 de întrebări de-acasă evacuaţi, am rămas fără doi juncani, o juncă şi fără căruţa cu cai. Iar în 1946 ne-au luat şi toate rezervele de pâine. Întorcându-ne acasă de unde am fost evacuaţi, trebuia de lucrat pământul. Părinţii, prin eforturi enorme, au agonisit o avere bunişoară: căruţă, cai, unelte etc., necesare pentru a menţine gospodăria. Tata, fi ind un agricultor iscusit, în anii secetoşi, 1946-1947, a reuşit să implementeze o tehnologie efi cientă de creştere a porumbului, care ne-a salvat de la foamete. În timpul colectivizării din 1947-48 în fruntea organelor de conducere au fost numite persoane compromise, care au şi dirijat represiunile oame- nilor gospodari. Tata, după ani de umilinţă, a fost angajat văcar, apoi a fost transferat cioban (un mod de înjosire a unui om gospodar). Dar şi ca cioban obţinea cele mai înalte rezultate. Următorii doi preşedinţi de colhoz, Emilian Lipcian şi Alexandru Guja, au observat capacităţile de gospodar ale tatei şi, atât primul, cât şi al doilea, i-au încredinţat conducerea unei brigăzi complexe care activa pe moşia satului Cigoreni. Timp de mai mulţi ani brigada condusă de tata, după in- dicii economici, deţinea primul loc nu numai în gospodărie, ci şi în raion. În zilele de odihnă, tata mobiliza oamenii la amenajarea fântânilor şi iz- voarelor, avea grijă de pensionarii satului şi îi asigura cu legume şi harbuji. Ieşind la pensie, timp de un deceniu, a fost magazionerul gospodăriei, păstrând fără pierderi recoltele de culturi agricole şi rezervele seminciere. În orice post s-ar fi afl at, el era stimat şi servea exemplu pentru familie şi consăteni. În viaţă n-a fumat şi n-a frecventat bufetul. Mama, în lipsa tatei (până în luna mai1946) ne-a crescut şi educat pe mine şi pe sora Ana, născută în 1942, în condiţiile vitrege de război şi foamete. În vara anului 1944 am fost evacuaţi în satul Otac, judeţul Orhei, ceva mai departe de linia frontului. Îmi amintesc cum mama căuta să ne ferească de infecţiile care bântuiau, scăldându-ne des în apă cu leşie. Aşternea un prosop pe marginea prispei, unde luam masa, iar dânsa, înstrăinată şi fără vreo veste despre tata, ne privea cu lacrimi în ochi. Era o mamă evlavioasă, cu credinţă în Dumnezeu, vrednică, harnică, competentă, un om de omenie. La părinţi am fost 5 copii: Andrei, Ana, Vasile, Grigore şi Parascovia. Fraţii şi surorile au devenit şi ei părinţi exemplari, lucrători conştiincioşi. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Multe amintiri frumoase s-au sedimentat în memoria mea despre gospodăria părintească, asemeni unei fortăreţe, compusă din casă, cuhne (a doua casă în care creşteam noi, copiii), o magazie, grajd şi şopron pen- tru vite, două sâsâiece pentru porumb. Gospodăria era înconjurată cu un gard înalt din nuiele, de tip codrean, peste care era greu de trecut. Casa părintească, părinţii, familia ne-au fost academia vieţii. Datorită acestui 69 30 de întrebări de-acasă fapt, am fost cei mai buni la învăţătură, la lucru şi am ştiut a ne comporta omeneşte oriunde. Casa părintească a fost deschisă şi primitoare pentru toţi. Orice musafi r găsea la noi o bucată de pâine, brânză, şuncă şi un pahar cu vin. Îmi amintesc cum tata, după ce dădea hrană vacii, oilor, punea mâinile pe gard şi privea cu satisfacţie la animalele bine îngrijite. Avea o expresie: „Pe ţăran, în timp de secetă şi foamete, vitele îl salvează”. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc în ultimele decenii la baştina Dumneavoastră? - Soarta satelor basarabene din ultimele decenii este asemănătoare. O parte din gospodării, după decesul gospodarilor, se deteriorează, alta – rămâne în aşteptarea celor care au plecat în căutarea unui loc de lucru, peste hotare. În consecinţă, nu se mai nasc copii, numărul elevilor s-a redus considerabil, şcolile se închid, profesorii rămân fără lucru, bătrânii, lipsiţi de ajutor, devin tot mai trişti... Pe an ce trece se simte tot mai mult pericolul dispariţiei multor localităţi, secării izvorului care asigură veşnicia neamului. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Am plecat din sat din timpul adolescenţei şi pe mulţi pământeni care poate ar merita acest lucru nu-i cunosc, de atâta voi numi un singur nume: Andrei Hodorogea, un martir al neamului, care şi-a jertfi t viaţa pentru poporul nostru. 7. Ce V-a marcat, într-un fel, adolescenţa şi tinereţea? - În anul 1944, la vârsta de 4 ani şi jumătate, împreună cu mâca Ioana, am mânat vacile pe jos până în satul Otac, unde fusesem evacuaţi. Acolo, din lipsă de apă în sat, împreună cu un fl ăcăuandru, pe nume Cristalov, ne- au trimis cu căruţa, cu două butoaie, să aducem apă. La marginea satului, doi soldaţi înarmaţi au dat jos butoaiele şi au luat căruţa şi caii. Plângând, m-am întors la mama... În vara anului 1947, în perioada tristă de „răsculăcire”, timp de două luni, împreună cu sora mai mică Ana, de teamă că ne vor trimite în Siberia, ne ascundeam, pe timp de noapte, la o bătrânică, Agafi a, unde dormeam pe un sunduc. După şapte clase am continuat studiile la Colegiul de Agronomie din Cucuruzeni, o instituţie cu tradiţii vechi de instruire. Aveam două vacanţe scurte şi una de vară, când pe jos parcurgeam în ambele direcţii o distanţă de 32 de km. Viaţa la ţară, prin muncă, îl maturizează mai repede pe copil, făcându-l mai responsabil, mai productiv. 70 30 de întrebări de-acasă 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Modestie, verticalitate, corectitudine, hărnicie. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Potenţialul intelectului uman este enorm şi inestimabil. Se spune că cele mai ilustre personalităţi utilizează circa 10 la sută din intelectul lor. Restul oamenilor – nu mai mult de 5 la sută. Cauzele succesului şi insuccesului sunt determinate de mai multe împrejurări în diferite perioade ale vieţii. După ce am absolvit şapte clase eram unul dintre cei mai pregătiţi la matematică şi fi zică, însă la Colegiul de Agronomie o atenţie mai mare se dădea obiectelor legate de agricultură. Mai apoi, după o perioadă scurtă de lucru în producţie, am continuat studiile şi cercetările în domeniul biologiei. De la înălţimea anilor pot să spun că am realizat unele obiective ce ţin de educaţia studenţilor. Mai bine de 20 de ani activez la Universitatea de Stat din Moldova şi la Universitatea din Tiraspol. Am pregătit 10 doctori în biologie. Am publicat cca 300 de lucrări ştiinţifi ce, inclusiv 11 monografi i. Am editat peste 200 de lucrări de popularizare a ştiinţei, diverse broşuri, brevete etc. Însă nu pot să afi rm că mi-am realizat pe deplin posibilităţile în domeniul cercetării. Cauza principală a fost defi citul mare de echipament necesar pentru efectuarea cercetărilor experimentale în laborator şi în natură. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Tata, după ce a trecut cursurile de agronomie, fără să mă întrebe, la vârsta de 13 ani, a hotărât că eu trebuie să devin specialist în agricultură. Când am intrat la Universitatea de Stat din Tiraspol, chiar din luna septem- brie am fost invitat de profesorii Ion Procopeţ şi Pavel Pulbere să particip în grupul de cercetători ai Catedrei de Fiziologie Animală. Timp de cinci ani ne-am ocupat cu studiul aterosclerozei la animalele de laborator. Am participat cu referate la conferinţe studenţeşti din fosta Uniune Sovietică. 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit savant? - La terminarea studiilor am avut câteva solicitări de angajare la lucru, însă profesorul Pavel Pulbere m-a îndemnat să rămân asistent la catedră. Circumstanţele de timp, prin susţinerea savanţilor cu sufl et mare, ca acade- micienii Ion Ganea, Teodor Furdui, profesorii Iurie Averin, Mina Lozan şi alţii mi-au ajutat să continui cercetările ştiinţifi ce, înaintând unele ipoteze şi concepţii, care îşi aşteaptă realizarea. Posibil că interesul faţă de cunoaşterea noului se plămădea în mine încă din copilărie, însă mecanismul a fost pornit odată cu încadrarea mea în cercetările experimentale din timpul studenţiei. Academicianul Ion Ganea, sosind la Ti- raspol ca membru al unei comisii de evaluare a procesului de educaţie, mi-a propus să continui studiile la doctorantura Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 71 30 de întrebări de-acasă Conducători ştiinţifi ci la doctorantură mi-au fost profesorii Iurie Averin şi Ion Ganea, savanţi cu re- nume, de o cultură înaltă, care m-au îndrumat şi susţinut în realizarea cercetărilor ştiinţifice. După susţinerea tezei de doctor în biologie la Institutul de Zoologie din Kiev, am fost invitat de academicianul Teodor Furdui, director al Insti- tutului de Zoologie şi Fiziologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, să particip la concursul de suplinire a funcţiei de şef de laborator. Activând sub conducerea domnu- lui academician Furdui am însuşit multe lucruri în domeniul organizării Şef de laborator, a.1976 şi efectuării cercetărilor ştiinţifi ce în domeniul zoologiei, ecofi ziologiei, ecologiei şi comportamen- tului animalelor. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi savantul Andrei Munteanu? - Mă mândresc că, prin activitatea mea de pedagog, cercetător, conducător de laborator şi de institut, am semănat printre colaboratori şi omenie. Con- sider că dacă această calitate ne-ar domina pe fi ecare dintre noi, am trăi ca în sânul lui Dumnezeu. Tot timpul m-am condus de principiul: „Fă bine dacă poţi şi nu împiedica lumii să făurească”. Ca autor am contribuit la pregătirea şi publicarea colecţiilor de carte „Lumea animală” şi “Diversitatea, protecţia şi valorifi carea lumii animale”, devenind laureat al Premiului Naţional în domeniul ştiinţei în anii 1989 şi 2013. Mă mândresc şi cu cei 10 doctori în biologie, pe care am reuşit să-i pregătesc şi care activează în instituţii de cercetări ştiinţifi ce şi în universităţi. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? 72 30 de întrebări de-acasă - Reîntregirea Ţării şi unirea între fraţi. Cum zice şi psalmistul: ”Iată ce-i frumos nespus, Iată vestea cea mai bună, Dorită de Cel de Sus: Fraţii să fi e împreună”. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Îmi amintesc despre înţeleptul scriitor Ilia Erenburg, care la Congresul scriitorilor din Uniunea Sovietică din 1962, dacă nu mă înşel, când se discuta existenţa a două limbi – română şi moldovenească, ieşind la tribună, a pus câteva întrebări de felul: cum se numeşte scaunul, masa, mâna, capul etc. într-o limbă şi cum aceste lucruri se numesc în alta. Primind unul şi acelaş răspuns - „se numesc la fel”, a mulţumit şi a coborât de la tribună. Era clar că este o singură limbă. Denumirea „limbă română” ţine de originea neamului, de la romani ne tragem. Cred că unirea landurilor germane în anul 1871 de către Prusia cancelarului Bismarck n-a avut atâtea probleme privitor la denumirea limbii şi istoriei Germaniei, cum se întâmplă la noi. Oamenii de ştiinţă, specialiştii în materie trebuie să-şi spună cuvânul şi să fi e ascultaţi de Guvern şi Parlament, dar nu alolingvii, care nu cunosc nici limba, nici istoria neamului, precum şi cei analfabeţi. Noi, românii, avem o limbă, o istorie şi un teritoriu comun. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Andrei Munteanu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Îmi displac oamenii trândavi, lăudăroşi, făţarnici, linguşitori, lacomi, îngâmfaţi, trădători de neam. Sunt cu stimă faţă de oamenii harnici, oneşti, cu verticalitate, echitate, săritori la nevoie. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Pe parcursul vieţii am avut 2-3 prieteni, care mi-au fost aproape şi la bine, şi la rău. În relaţiile mele cu unii colegi făţarnici au fost două cazuri, când mi-au pus piedici, în mod fariseic. 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Modalitatea de a deveni fericit este specifi că şi determinată de cerinţele fi ecărei persoane în parte la diferite etape din viaţă. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu, m-a ferit Dumnezeu. Am avut solicitări, însă mi-am direcţionat intelectul în domeniul de cercetare. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău în ultimele decenii? - Unii conducători au avut intenţii nobile, însă râvnitorii, hoţomanii şi lipsa de unitate naţională au împins republica la grele încercări. N-a apărut încă un conducător care ar pune în prim plan grija faţă de popor şi apoi cea 73 30 de întrebări de-acasă personală. Dezbinarea poporului, plămădită de forţele distructive externe şi interne este metoda cea mai productivă de a dicta politica imperială. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Se ştie că o ţară civilizată infl uenţează pozitiv asupra vecinilor. Cred că intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană este calea cea mai sigură de a depăşi starea critică actuală. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu, fi indcă forţele imperiale continuă să ciopârţească Basarabia, cu o suprafaţă de circa 55 de mii de km2. La început i-au tăiat capul şi picioarele pe o suprafaţă de circa 28 de mii de km2, cu mare şi munte, acum încearcă să desprindă Transnistria şi alte teritorii din actuala Republică Moldova. Interesele geopolitice sunt mari şi astăzi ne blochează economic. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Munteanu? - La Institutul de Stat din Tiraspol am cunoscut o fetiţă modestă, frumoasă şi inteligentă, cu o cosiţă mare pe spate, pe nume Eugenia, care mi-a devenit soţie după terminarea facultăţii. 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia a activat în domeniul patentării invenţiilor cercetătorilor ştiinţifi ci din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Fiica Liliana, născută în 1966,

Într-o expediţie nordică 74 30 de întrebări de-acasă

În Delta Dunării, împreună cu Ion Chiriac, Vasile Ostafciuc şi un profesor din Cluj-Napoca, România, în anul 2002, în una dintre multele expediţii de cercetare

căsătorită, activează la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din cadrul Agenţiei „Moldsilva”, iar feciorul Vladimir, născut în 1972 - la o fi rmă privată. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - În afara cercetărilor ştiinţifi ce efectuate în natură şi în birou, cărora le dedic majoritatea timpului, mă mai ocup cu apicultura şi cu vânătoarea. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Familia şi colegii cu care activez de zeci de ani. 26. În casa familiei Munteanu ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nu suntem gurmanzi, dar ne plac bucatele noastre naţionale: mămăliga, plăcintele, brânza, răciturile, sarmalele, zeama, borşul scăzut cu carne, iar din băuturi – vinul roşu şi cel alb. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. 75 30 de întrebări de-acasă - Căsătoria, naşterea copiilor, continuarea studiilor postuniversitare şi decesul părinţilor au fost cele mai cruciale probleme din viaţă, care m-au mobilizat să le rezolv omeneşte. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Cred că Republica Moldova, unindu-şi forţele, timp de 10 ani poate deveni membră a Uniunii Europene. 29. Una din problemele-cheie ale Republicii Moldova este soluţionarea diferendului trasnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Soluţionarea diferendului transnistrean va fi posibilă numai după in- trarea Republicii Moldova şi Ucrainei în Uniunea Europeană. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din ţinutul Orhei? - Aş dori să trăiască satul, lăcaşul nostru sfânt, izvorul veşniciei, iar consătenii să-şi păstreze omenia şi hărnicia.

76 30 de întrebări de-acasă

Vreau s= fac teatru p`n= ]n ultima zi a vie\ii mele! Cunoscuta actriţă de teatru şi cinema din România, Stela Popescu, născută în satul Slobozia-Hodorogea, comuna Bieşti, Orhei, la vârsta de 78 de ani mai are o dorinţă: să-şi viziteze baştina. Mama ei, Valentina, era originară din Chiperceni, iar tatăl, Vasile Popescu – din Chiştelniţa, acelaşi judeţ Orhei. Ambii au fost învăţători de profesie. Când au venit sovieticii, tatăl a fost arestat şi dus într-un lagăr, iar mama, împreună cu Stela, s-au refugiat în România. Stela Popescu s-a născut la 21 decembrie 1935. A absolvit în 1960 Insti- tutul de Artă Teatrală şi Cinematografi că din Bucureşti, fi ind repartizată la Teatrul din Braşov, unde avea să susţină circa 400 de spectacole pe an. Din 1963 până în 1969 joacă la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” din Bucureşti, apoi se angajează la Teatrul de Comedie, continuând şi colaborarea cu Radioteleviziunea Română (din 1963 până în prezent). Dar în 1993 revine la Teatrul „Constantin Tănase”, unde slujeşte cu fi delitate împreună cu soţul ei, Mihai-Puiu Maximilian, descendent dintr-o prestigioasă familie de intelectuali, ctitori ai teatrului de revistă românesc. Stela Popescu, de asemeni, s-a produs în peste 25 de fi lme.

77 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Stela Popescu! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - „Acasă” pentru mine înseamnă copilăria care, la un moment a fost curmată în mod oribil. Adică până la 5 ani am avut o copilărie foarte frumoasă. Dar fericirea şi liniştea noastră s-au spulberat în iunie 1940, când ruşii au invadat Basarabia. Toţi intelectualii, bărbaţi, au fost împuşcaţi, întemniţaţi în închisori, deportaţi în Siberia - tata era printre ei. Peste noapte, limba română a trebuit să fi e uitată complet şi înlocuită cu rusa. A fost oribil! „Acasă” mai semnifi că şi baştina, adică satul Slobozia-Hodorogea, unde în februarie 1944 le-am lăsat pe bunica şi cele 5 surori ale mamei. Am revăzut-o pe bunica şi toate rudele de la Slobozia-Hodorogea în 1959, când reveneam dintr-o călătorie la Moscova, tata m-a dus la ele. Mama a avut 7 surori, una din ele a mers cu noi în România. După spectacole prin ţară s-au apropiat de mine pământeni de-ai noştri de la Chiştelniţa, satul de baştină al tatei, unde şi acum trăiesc mai mulţi Popeşti şi care-mi spuneau că neamul nostru de acolo a dat lumii o mulţime de notorietăţi. Chiştelniţenii sunt un sat cu un spirit deosebit al umorului. De acolo, cred, ni se trag nu numai originea, dar şi modul nostru de a fi . 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Cred că mama. Eu nu am simţit această dezrădăcinare oribilă or, eram prea mică: dar mama era tare ca fi erul - putea râde şi plânge în acelaşi timp. Nu am auzit-o tânguindu-se niciodată. Mama mea, care era învăţătoare, memora noaptea lecţia în ruseşte şi a doua zi o preda copiilor. Mama nu mi-a explicat nimic ce s-a întâmplat atunci cu tata. Nici n-a încercat să-mi inducă ideea asta dramatică: „Vai, ce nenorocire, nu-l mai avem pe tata!”, ci „Gata, facem, dregem!” Mama era extrem de optimistă. Asta a făcut ca eu să nu simt lipsa tatălui. Asta era situaţia, nu aveai încotro. Peste doi ani după venirea în România au încercat să ne întoarcă înapoi în Basarabia. Mama atunci încheie o căsătorie de convenţie cu Nicolae Muscan, un om cumsecade, angajat la CFR, astfel am evitat Siberia pentru a doua oară. Ai mei au decis atunci să plece la Braşov. Ardealul o ducea mult mai bine. Şi să vedeţi... Mama, care era învăţătoare, a construit o casă. Şi a închiriat alături un teren de 40 de ari. Îl săpa singură şi avea, în fi ecare an, castraveţi, roşii, porumb, cartofi ... Creştea raţe, creştea porc. Se odihnea 20 de minute după ce se întorcea de la şcoală şi apoi se apuca de muncă, în curte. La noi, în Basarabia, nu exista aşa ceva. Făcea cârnaţi, punea carnea în untură. Nu a existat o zi să nu am de mâncare. Cum prin- dea o pâine, o usca. Aveam o ladă mare pe care o umplea cu pesmeţi. Nu ne-a lipsit pâinea niciodată. Pâinea nu trebuie să lipsească din alimentaţia 78 30 de întrebări de-acasă umană. Să încercaţi! Nici o mâncare n-are gust fără o bucăţică de pâine. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tata se trăgea dintr-o familie răzăşească de la Chiştelniţa, el fi ind cel mai mic dintre cei patru fraţi. A fost director de şcoală la Slobozia- Hodorogea, unde de fapt lucrau doar el şi mama.Ulterior ruşii l-au mutat cu lucrul director de şcoală la Teleneşti, de unde l-au arestat. L-au luat dela noi când eu aveam cinci ani, dar l-am văzut la 22. Ruşii au avut un sistem foarte inteligent de a ocupa Basarabia. Au luat într-o noapte tot ce era intelectual, bărbaţi în special, şi i-au dus, în vagoane, la Vladivostok. Şi au adus în loc tot ce se chema funcţionar rus. Şi din clipa aceea, în Ba- sarabia erai obligat să vorbeşti ruseşte. Dar basarabenii cândva nu vorbeau ruseşte, dragii mei! Poate undeva jos, la Cetatea Albă, unde erau lipoveni, poate undeva spre Cernăuţi, unde erau infl uenţaţi de ucraineni. Dar la noi, în regiunea Orheiului, nu ştiam ruseşte o vorbă. Dacă aveai treabă undeva la poliţie, primărie, trebuia să înveţi ruseşte. După câţiva ani, toată lumea vorbea ruseşte, n-avea încotro. Toţi aceşti ani l-am crezut pe tata mort, or el aşa şi nu a mai putut comu- nica cu noi. Tata a scris 18 ani şi n-am primit nicio scrisoare de la el. Toate scrisorile erau adunate şi arse de către conducerea lagărului. Îmi povestea tata că, până şi-au construit barăci, făceau seara un foc mare şi se adunau în jurul lui. Unul mai băga cuţitul în altu’ ca să se apropie de foc, altu’ îngheţa la marginea cercului... A fost eliberat în 1958. La Drochia a stat alţi 19 ani, profesând ca învăţător la o şcoală. N-avea voie să părăsească Basarabia. Nici noi în România pe atunci nu aveam voie să ne ducem în vizită acolo, decât prin excursii. Am luat o excursie ONT, Chişinău-Kiev- Moscova şi înapoi. Apucai să stau trei zile la Chişinău şi a fost sufi cient să-l revăd pe el, dar şi pe bunica de la Slobozia-Hodorogea. Începând cu 1975, timp de doi ani am dus o bătălie crâncenă cu hârţoage către Marea Adunare Naţională la Bucureşti şi Sovietul Suprem de la Moscova. În 1977 l-am adus la Bucureşti, astfel după 37 de ani am reîntregit cuplul Vasile şi Valentina Popescu. Tata a trăit până la 91 de ani, cu toată aventura din Siberia. Ca să moară de la o operaţie de bilă, pentru că nu l-au îngrijit bine la spital. Dar mai întâi a trecut la cele veşnice mama la vârsta de 83 de ani... 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Cu regret nu am avut ce păstra. Atunci, în februarie 1944, mama avea un geamantan unde erau două linguri, două furculiţe, o faţă de pernă, ce altceva? Ce puteai să iei, ce să cari? Îţi dai seama ce era? ‘44, război... Să pleci cu un copil în braţe! Ceva îngrozitor, mai ales pentru o femeie de 28 de ani! Pentru că femeile nu erau învăţate să fi e atât de luptătoare. Femeia era 79 30 de întrebări de-acasă încă ocrotită de bărbat, era slabă, se spunea atunci. Aşa era aşezarea lumii. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Am fost cu spectacole prin Chişinău. Îmi place capitala Basarabiei, frumoasă în orice anotimp. Mai pot înţelege de ce o parte din lume mai tânjeşte după timpurile trecute or, ruşii au dorit să vă dezrădăcineze com- plet de tot ce e românesc. Dar nu s-a întâmplat, pentru că este Dumnezeu în Ceruri. 6. Există vreun moment anume în viaţa Dumneavoastră în care, dacă ar fi posibil, V-aţi întoarce şi aţi proceda altfel? - Nu chiar. Eu am avut o viaţă destul de logică, fără excese. Lumea crede că eu sunt ambiţioasă, dar eu am luat ce mi-a oferit viaţa şi cam atât. Dar, am avut noroc de un soţ foarte bun, care să scrie foarte bine, am fost ex- trem de serioasă la lucru, extrem de disciplinată, nu am întârziat niciodată la muncă. Nu m-am zbătut pentru un repertoriu de categoria zero, asta-mi reproşez! Eu am mers pe partea mai uşoară pentru mine, am acceptat să fac teatru de revistă, dar să ştiţi că sunt actori mari care nu pot face asta, nu se pot acomoda, se sperie. Pare uşor, dar puţini pot face faţă nebuniei teatrului de revistă. Apropo, am descoperit scena şi aprecierea publicului înainte de a intra la facultate. Prima dată am picat cu brio, eram o fată mai grăsuţă, de la ţară, poate nici nu eram atât de pregătită... nu ştiu, cert este că am căzut. Apoi am intrat într-un ansamblu care făcea teatru de armată, pentru grăniceri, unde m-am pregătit temeinic. Doi ani am jucat pe toate graniţele României. Apoi am intrat la Institut. Am trăit la Braşov, un oraş în care teatrul era foarte bun, într-o efervescenţă extraordinară, cu actori şi regizori foarte buni. Mergeam des la spectacole încă din liceu şi aşa m-am îndrăgostit de teatru. Vali Voiculescu, Marius Pepino, actori foarte buni, în concurenţă cu teatrul din Sibiu unde, de asemenea, trupa era fantastică. Ambianţa din oraşul meu, deci, m-a setat pentru scenă. 7. Ce V-a marcat, într-un fel, adolescenţa şi tinereţea? - Cred că cel mai mult m-a marcat faptul că l-am revăzut la 22 de ani pe tata în gară la Chişinău. Am întrebat-o pe mama: „Cum o să-l recunosc?” “O să-l cunoşti, că e tata”, mi-a răspuns. Eu ştiam că tata era un bărbat plinuţ, lătuţ în spate. Şi când am coborât în gară am văzut un om slab şi cu o faţă boţită, boţită toată. Nu-i plăcea să-şi aducă aminte despre viaţa în lagăr: scria despre istoria românilor în loc să scrie despre ce-a pătimit. Nu am să uit cum a fost primirea în România, când am venit aici cu mama în februarie 1944. Remarc, că atunci mareşalul Ion Antonescu a emis un decret care garanta pentru refugiaţii din Basarabia salariu şi casă. Am ajuns mai întâi lângă Sibiu, la Slimnic, un sat de saşi. Cam la o lună 80 30 de întrebări de-acasă de la venirea noastră, săsoaica la care stăteam a tăiat porcul. Şi mama i-a zis: „Vinde-mi şi mie vreo două kilograme de carne”. Şi i-a răspuns: „N-am carne de vânzare. De ce n-ai stat la tine acasă? Nu te-am rugat eu să vii aici”. Mama i-a spus: „Să nu dea Dumnezeu să afl i de ce am plecat de acasă!”. Măi copii, şi n-a trecut o lună şi jumătate şi au venit ruşii. Şi au luat toţi tinerii din sat de la 17 ani în sus! I-au adunat la şcoală, ca pe nişte recruţi, şi i-au dus direct în Donbas, la extras cărbuni. Săsoaica avea două fete superbe. I le-au luat pe amândouă. Cine plângea apoi pe umărul mamei şi-şi cerea iertare!? Doamne, a fost o tragedie îngrozitoare! 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să fi e om cumsecade, bun profesionist. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cred că da, dar am muncit şi am alergat mult. Am o meserie în care se aleargă mult. Suşele româneşti, adică acele spectacole „de probă”, făcute cu marii actori ai României - Amza Pellea, Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Alexandru Arşinel, Margareta Pâslaru, se făceau peste tot prin ţară, pentru că salariile erau foarte mici. Ca să ne fi e bine, trebuia să jucăm şi câte trei spectacole în aceeaşi zi şi mai mereu eram pe drumuri - cu trenul, cu maşina, chiar şi cu căruţa, apropo de vorba maică-mii. Lucram şase zile din şapte, în fi ecare zi în afară de luni. De rareori prindeam câte o zi liberă. Şi, în loc să mă relaxez, plecam la Cluj, Timişoara, prin tot felul de săli de prin ţară, şi jucam aceste suşe. Şi lumea venea mai des la teatru decât se întâmplă astăzi, când avem trei, cel mult patru spectacole pe săptămână. De ce s-au schimbat lucrurile? Viaţa e grea, iar oamenii, preocupaţi de ziua de mâine, au mai puţină disponibilitate de a veni la teatru. Apoi, mai este şi televiziunea, pe care lumea o alege de multe ori în detrimentul culturii, pentru că este cel mai ieftin mijloc de divertisment. Oamenii aproape că au uitat că există acest mod de a-şi înfrumuseţa viaţa, sufl etul, mintea. Pe vremuri erau spectacole de calitate, astăzi actorii spun bancuri, divertis- ment de o calitate îndoielnică. A pătruns un soi de amatorism, cras, în ideea că aşa se face comedia spontană. Nu oricine poate spune lucruri spontan şi lumea să râdă. Poate Florin Piersic să reuşească, restul... Am să vă spun o întâmplare. Pe vremuri, a scris Puiu (Maximilian - n.r.) un text pentru Ştefan Bănică, seniorul bineînţeles. L-a citit, n-a simţit că i se potriveşte şi i l-a dat lui Toma Caragiu. „Citeşte-l tu, Toma, să vedem cum dă la public!” Şi Toma i-a răspuns: „Nu, ăsta trebuie mai întâi gândit şi abia după spus publicului”. Dacă şi Toma Caragiu, care era genial, a spus asta, acum ne trezim că oricine acceptă orice, iar publicul nu râde decât la porcării. Porcăriile stârnesc pe oricine să râdă, dar ele sunt o miză 81 30 de întrebări de-acasă

După ce timp de 8 ani a fost parteneră de scenă cu Ştefan Bănică se- nior, din 1979 Stela Popescu face un cuplu antologic scenic cu Alexandru Arşinel, fi ind foarte cunoscuţi şi apreciaţi şi în Republica Moldova greşită în divertisment. Oamenii râd la porcării pe sistem nervos, e un soi de declanşare nervoasă. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - În afară de mama nu m-a ajutat nimeni. Dacă nu aş fi reuşit în actorie, aş fi făcut altceva, nu m-aş fi încăpăţânat. Aş fi făcut design, costume de teatru. Aş face 1000 de lucruri, păcat că viaţa e scurtă. 11. De ce aţi ales anume actoria şi Facultatea de Teatru? - Am făcut toată şcoala la Braşov şi liceul tot acolo, după care, în 1953, m-am întors la Bucureşti, pentru facultate. Mai exact am dat la Facultatea de Teatru şi am căzut cu brio. Eram din provincie, nu ştiam să mă îmbrac, aveam părul vraişte. Eram un băieţoi. Aşa a fost fi rea mea, până pe la 20 de ani. Aşadar, am căzut la facultate. Atunci era o lege: dacă picai la proba practică - la actorie, la desen - aveai posibilitatea de a merge la altă facultate fără examen, însă numai acolo unde erau locuri libere. Păi unde erau locuri libere? La Facultatea de Limbă Rusă! Am stat acolo un an şi jumătate, după care am plecat la teatrul MAI. 12. Aveţi vreun personaj a cărei poveste V-ar fi plăcut s-o trăiţi în viaţa reală? 82 30 de întrebări de-acasă - Mie îmi place să fac roluri de compoziţie, nu-mi place să joc femei frumoase. Am preferat-o încă din studenţie pe Chiriţa în locul Andromahăi şi aşa am ales de-a lungul carierei mele, timp de peste 55 de ani. Îmi place viaţa mea, am avut mare noroc, în ciuda greutăţilor cu care s-au confruntat ai mei, a pierderilor, am avut şansa să câştig din ceea ce iubesc cel mai mult. Vreau să fac teatru până în ultima zi a vieţii mele! Îmi place, deci, personajul Stela Popescu! 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Să văd Slobozia-Hodorogea! Apropo, trebuie să vă spun că am avut şansa să revin în Basarabia după ce l-am întâlnit pe tata. Mi-am zis atunci – vin la Chişinău, mă angajez într-un teatru, îl aduc pe tata lângă mine. Dar s-a împotrivit mama: fato, ştii ce gloduri sunt pe acolo, în Basarabia!? Dar nu asta m-a făcut să mă dezic. Nu m-aş fi încumetat niciodată s-o las pe mama după atâtea peripeţii trăite împreună. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Aci în România se miră de ce mulţi basarabeni stâlcesc aşa de tare limba română. Dar ce erau să facă săracii, dacă zeci de ani au fost impuşi chiar să urască tot ce e românesc, inclusiv limba lor? I-au mai învăţat să fi e şi turnători şi să aibă un avantaj din asta. Iată două lucruri groaznice care au făcut ruşii în Basarabia! Slavă Domnului, aici a licărit chiar şi în cele mai vitregi timpuri spiritul românesc. În ce priveşte denumirea limbii, cred că savanţii, oamenii de cultură trebuie să-şi spună cuvântul faţă de această problemă. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţenei şi omului de cultură Stela Popescu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Cel dintâi principiu e să ne iubim aproapele. E o mare plăcere când te cunoaşte lumea, dar e şi un dezavantaj, pentru că trebuie să fi i foarte atent la ceea ce faci, să ai grijă ce vorbeşti, cum te porţi. Nu ai voie să faci orice când eşti de atâta timp în văzul oamenilor. Altfel îi dezamăgeşti. Chiar dacă te doare măseaua şi te opreşte un om pe stradă, nu ai voie să-l repezi. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Niciodată! 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Trebuie să ai norocul să faci ceea ce-ţi place. Atunci viaţa este mai uşoară, nici nu simţi efortul pe care trebuie să-l depui, nu simţi oboseala. Soţul meu câteodată se enerva, mă întreba cum de nu sunt obosită după o săptămână în care jucam şapte-opt spectacole în Bucureşti şi alte două- trei în provincie. Dar, pasiunea e cea mai mare forţă care poate călăuzi 83 30 de întrebări de-acasă un om. Am călătorit cu trenuri cu gheaţă la ferestre, am jucat în săli unde spectatorii aveau cojoacele pe ei, dar eu n-am urcat pe scenă cu cojocul pe mine! Când vedeam lumea stup acolo, oameni fericiţi, cum dracu’ să nu mă bucur?! Am muncit, am îndurat, dar am ştiut întotdeauna pentru ce. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Am făcut, de fapt, politică culturală, nu ne-am dezbrăcat în pielea goală ca acum. Politica este pentru lupii de sus, care ştiu să se bată pentru o halcă de carne, dar este un zid de nepătruns pentru intelectuali. Am cunoscut un asemenea intelectual în politică – pe Corneliu Coposu, tatăl-fondator al PNŢCD-ului, care a stat 18 ani la puşcărie, un Nelson Mandela românesc. Toată ura s-a lăsat peste el or, românul care se lasă greu informat şi uşor manipulat l-a huiduit fără milă. Doar după moarte l-au cunoscut că a fost un politician şi intelectual cu verticalitate. Cu regret, a pupa moaştele ignorând omul valoros încă în viaţă e un obicei urât, greu de curmat în societatea românească. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău în ultimele decenii? - Aveţi destule momente demne de pana lui Caragiale şi în politica de la Chişinău! Dar se manifestă mulţi politicieni tineri, care trezesc simpatia... 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Cred că intrarea în UE; cred că mai rău decât a fost până acum, cu siguranţă nu mai poate fi . 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Totul depinde de faptul pe cine veţi alege să vă conducă. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea cuplului Stela Popescu - Mihai-Puiu Maximilian? - Puiu era un personaj special, fi n, deştept, tăcut, era impresionant. Şi am simţit că ori suntem împreună cu totul, ori nu suntem. Aşa mi-am părăsit primul soţ. Nu am luat nimic de acasă, doar schimburile şi fardurile. Mama a fost foarte supărată, i-a scris tatei afl at deja la Drochia: Măi Vasile, scriei fetei noastre: a lepădat un bărbat sadea şi a luat pe unul mititel! Răspunsul tatei a fost unul pe măsură: “Şi Ştefan cel Mare a fost mic la stat, dar mare la fapte!” Am avut un bărbat foarte înţelept. Între noi nu au existat gelozii, el era un om superior, nu avea temeri stupide, orgolii prosteşti, avea încre- dere în mine. A trecut la cele veşnice în 1998 după ce a suferit un cancer la esofag. A fost o mare pierdere, lipsa lui o voi simţi întotdeauna. 23. Cu ce se ocupă fi ica Dumneavoastră? - Doina Maximilian este de fapt fi ica lui Ion Maximilian, fratele lui Puiu. Am înfi at-o după ce Ion a trecut fulgerător la cele veşnice de tânăr. 84 30 de întrebări de-acasă Fiică-mea e un copil excepţional. Era iniţial timidă, ceea ce ne îngrijora. Dar după ce a terminat liceul a dat examen la trei facultăţi şi a intrat la toate: fi lozofi e, politologie şi cinematografi e-regie de fi lm. Atunci mi-am dat seama că avem dea face cu un copil special. Un pic ne-am speriat când Doina s-a hotărât pentru cinematografi e-regie de fi lm or, regia de fi lm este o încercare foarte grea: cere autoritate, precizie, e enorm de greu pentru o femeie să dirijeze o echipă de fi lmare. Ei bine, trebuie să vă spun că a luat numai premii. Acum sunt bunică, Doina are o fetiţă extraordinară, pe care o vedem destul de des fi indcă trăim aproape. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Doamne, dacă găsesc o clipă liberă parcă-l apuc pe Dumnezeu de picior! 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Spectatorul. 26. În casa Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Gătesc în special pentru prieteni, îmi place să fac peşte la cuptor, fasole cu ciolan, iahnie de fasole, cârnăciori, numai mâncăruri grele cu specifi c românesc. Nu a trecut neobservată această deprindere, am fost moderatorul unor emisiuni cu tentă în ale bucătăriei. Dar, duc dorul unor bucate care numai la dvs. le puteţi face de minune: iahnia de bob, care-mi plăcea în copilărie. Sau şuba de scrumbie. La Chiştelniţa mai murau cândva cireşe şi vişine, acestea ţinând locul măslinelor. Un deliciu. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - După ce am abandonat Facultatea de Limbă Rusă m-am angajat în teatrul MAI. Era o formaţie de teatru care urmărea educarea grănicerilor - patriotism, chestii. Am intrat şi am jucat acolo cam un an şi jumătate. Unde aveau loc spectacolele? Pe graniţă. Dădeam şi în Bucureşti, la sala MAI-ului, dar mai mult eram în turnee. Eram îmbrăcaţi militar, cu veston, cu fustă kaki, cu cizme, cu căciulă şi cu manta. Mergeam cu trenuri spe- ciale în care făceam tot turneul, chiar dacă ţinea 30 de zile. Erau turnee frumoase, eram tineri, nu simţeam frigul. Asta m-a călit... După ce am trecut cu traiul la Bucureşti, aveam posibilitate să merg la teatru seară de seară. Pe noi ne lăsau gratuit. Atunci am văzut cei mai mari artişti ai României: Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Dina Cocea, Tanţi Cocea, Liviu Ciulei, oho!, ce actori! Nu pătrundeau cei fără talent, îi scotea centrifuga afară! Juca cine avea talent! Când s-a înfi inţat televiziunea în ‘57 n-au jucat decât cei buni! N-a existat să intre una doar pentru că e frumoasă! Ştiţi cum am avut eu noroc cu televiziunea? M-au chemat acolo - eu eram gagică mişto, să ştiţi! Dansam, cântam, aveam şi un soi de optimism permanent care place - şi era preşedinte unul Topor, care era ochiul limpede, să nu scape ceva! M-au chemat de vreo două 85 30 de întrebări de-acasă

Mama, Valentina Popes- După 37 de ani de despărţire Stela a avut cu, a fost o femeie frumoasă fericirea să-l aibă alături şi pe tata, Vasile Popescu ori, dar de fi ecare dată când venea o fată tânără pe acolo, toţi se fereau, să nu cumva să fi e bănuiţi... Într-o seară, după un spectacol, imediat a sunat Topor. Toţi au îngheţat. „Mă, cine e asta care a prezentat?” „E studentă la Teatru, în anul II, ştiţi, Stela Popescu.” „S-o mai chemaţi, că-i foarte bună!” 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - După cum au muncit dl Leancă şi cu dna Gherman, cei doi diplomaţi străluciţi ai dvs., foarte degrabă, cred. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Problema e că Stalin şi-a lăsat stafi a acolo, dincolo de Nistru. Aveţi numai o şansă să-i apropieţi pe oamenii de acolo – schimbaţi-vă traiul spre unul mai fericit. Atunci nimeni de acolo nu va mai tânji după imperiu şi benefi ciile ţarcului care s-a chemat URSS. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Dragi pământeni de la Orhei, vă iubesc! Mi-aş dori să treceţi peste toate lucrurile grele din viaţă. Este adevărat, viaţa este foarte grea, dar nu vă ajută cu nimic dacă vă încrâncenaţi şi gândiţi negativ. Viaţa merită trăită, numai boala poate justifi ca suferinţa! Vreau să fi ţi mai optimişti, ziua de ieri a trecut, eu o aştept pe cea de mâine. Vă aştept să ne întâlnim oriunde este o scenă, fi e la Bucureşti, fi e la Chişinău sau Orhei!

86 30 de întrebări de-acasă

M= bucur, c= satul meu natal |areuca are-un viitor Ion Cuzuioc s-a născut la 16 septembrie 1949 în familia intelectualilor Valentina şi Pavel Cuzuioc din satul Ţareuca, raionul Rezina. După absolvi- rea Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “N. Testemiţanu” lucrează medic, şef de secţie la Centrul de Medicină Preventivă din Călăraşi, medic- şef adjunct la Centrul Sănătăţii al Ministerului Sănătăţii. Este preşedinte al Fondului Carităţii şi Sănătăţii din Republica Moldova (1988 până în prezent), membru constituant al Congresului Uniunii Europene a Carităţii (1992), preşedinte al Confederaţiei Asociaţiilor de Caritate din Republica Moldova, copreşedinte al Fondului Internaţional al Carităţii şi Sănătăţii. Eminent al Ocrotirii Sănătăţii. Distincţii: Ordinul “Gloria Muncii”, Titlul Onorifi c ,,Ambasador al Păcii”; “Coroana Păcii”; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000, 2009), numeroase premii şi menţiuni la concursuri literare naţionale şi internaţionale. Cetăţean de Onoare al comunei Ţareuca, raionul Rezina. Membru al Uniunii Epigramiştilor şi Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Cineaştilor, Uniunii Umoriştilor, Uniunii Jurnaliştilor şi Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Confederaţiei Internaţionale a Cineaştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor. Autor al 20 de cărţi de poezie, epigrame, publicistică. Lucrările lui Ion Cuzuioc au mai fost incluse în aproape 30 de cărţi de beletristică, peste 100 de antologii, enciclopedii, culegeri, dicţionare şi cărţi colective, emisiuni tv şi radiofonice din Republica Moldova şi România. 87 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Ion Cuzuioc! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine noţiunea ”casă” înseamnă mai mult decât localul unde te-ai născut sau trăieşti. Revenirea ”acasă” este şi un trecut, şi un prezent, dar şi un viitor al vieţii omului, nu numai o amintire a copilăriei, dar şi începutul vieţii omeneşti, pe care trebuie s-o păstrezi cu sfi nţenie pe tot parcursul anilor trăiţi pe pământ. ”Acasă” este punctul de pornire pe drumul mare creştinesc, cel hărăzit de Bunul nostru Dumnezeu! Unde te-ai afl a, în orice colţ al planetei, este imposibil să uiţi de vatra părintească, dati- nile şi obiceiurile strămoşeşti. Vatra părintească a fost şi rămâne cea mai efi cace alinare pentru sufl etul omului la cele mai grele încercări şi-n cele mai imprevizibile circumstanţe. Eu asociez noţiunea ”acasă” nu numai cu amintiri frumoase, dar şi cu multe obligaţiuni. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Bunica mea Evlampia. Deşi nu ştia carte, îmi spunea multe poveşti, întâmplări hazlii şi-mi dădea poveţe, mă ducea de mână la biserica din sat, ca să ascult cuvântul Domnului. Nu o pot uita şi pe prima mea învăţătoare Raisa Boleac, o doamnă deşteaptă, înţeleaptă şi binevoitoare cu elevii. Cred că citirea cărţilor chiar de la vârsta de 6 ani m-a ajutat din frageda copilărie să-mi formez caracterul şi să-mi văd viitorul prin prisma operelor citite. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tatăl Pavel, Dumnezeu să-l odihnească în pace, şi mama Valentina au fost oameni intelectuali, care mi-au insufl at dragostea de carte şi foarte mult au dorit să reuşesc în viaţă. Mama Valentina şi la cei 87 de ani citeşte romane, cărţi de publicistică, religioase, lucru pe care l-a descris cu lux de amănunte scriitorul-academician Nicolae Dabija. Pe buneii de pe tata nu-i ţin minte, căci au plecat la Domnul înainte de a mă naşte. Dar, din spusele consătenilor, bunelul Ion a fost un om gospodar şi a ştiut cum să le poarte de grijă celor zece copii pe care i-a avut. Bunelul Ion de pe mama Valentina a avut o soartă tragică. Pentru că a fost un bun patriot român a fost prigonit de către comunişti şi a luat drumul pribegiei, refugiindu-se la Mănăstirea Hârbovăţ, Călăraşi, unde a şi murit de tristeţe şi necaz. Comuniştii şi acolo nu i-au dat pace, ştergând mormântul lui din cimitirul mănăstirii. Iar bunica Fanea a fost alungată de acasă, gospodăria fi indu-i confi scată şi trecută în proprietatea autorităţilor sovietice. Până s-a dus din viaţă ea a fost nevoită să trăiască pe la feciori şi fi ice. Sper să mă întorc cumva la aceste subiecte dramatice şi să le descriu mai detaliat. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? 88 30 de întrebări de-acasă - Casa părintească a fost şi a rămas o amintire vie pentru mine şi copiii mei, care la fel şi- au petrecut copilăria alături de părinţii mei, buneii lor. Primele cărţi cu grafi e latină pe care le-am citit le-am găsit chiar în podul casei noastre. Este vorba de manualele româneşti după care învăţaseră părinţii. Amintiri frumoase mi-au rămas din copilărie, când împreună cu fratele Serghei şi sora Svet- lana făceam atâtea şotii. Când revin la vatra părintească, nu uit să-l telefonez pe părintele Sergiu Ciubotaru şi preoteasa Lidia, care-mi sunt şi nănaşi de cununie, ca să ne întâlnim la mama acasă şi să discutăm pe îndelete. Sunt nişte sluji- Acasă, alături de mama Valentina tori fi deli ai bisericii noastre şi oameni oneşti, pe care Domnul ni i-a dat să-i avem în preajmă. Mă bucur mult, că biserica din sat este lăcaşul sfânt, unde-am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să ne spovedim şi să ne unim cu soţia Ala destinele creştine. La nunta noastră, care a avut loc în 1977, nici nu putea fi vorba de cununie în biserică şi acest păcat l-am fi purtat până la sfârşitul vieţii, dar Bunul Dumnezeu ne-a venit în ajutor, pentru care-i suntem recunoscători. Regret, că s-a dus din viaţă cu ani în urmă bunul meu dascăl, prieten şi nănaş de nuntă Eugen Păpuşoi, care fără doar şi poate ar fi fost alături de noi în lăcaşul sfânt al Domnului. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Mă bucur de oamenii care au rămas în sat, la care pot să mai merg şi să mai schimb câte-o vorbă. Dar mă întristează nevoile consătenilor, problemele cu care se confruntă ei în prezent, mai ales exodul peste hotare. O mare bucurie este, că după ani de ateism incompatibil cu raţiunea omenească şi-a redeschis uşile biserica şi enoriaşii ei au posibilitate să vină să se roage lui Dumnezeu, să-şi boteze copiii, să se cunune şi să-şi petreacă rudele şi apropiaţii în Împărăţia Cerurilor. Când merg prin sat şi văd case 89 30 de întrebări de-acasă ridicate gospodăreşte mă bucur, că satul meu natal Ţareuca, Cetăţean de Onoare al cărui sunt, are-un viitor! 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Toţi oamenii de bună credinţă, care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea lui, la trezirea şi valorifi carea conştiinţei naţionale. În faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali şi cu toţii suntem copiii Lui, de care are grijă şi ne îndeamnă prin Sfântul Duh, care sălăşluieşte în fi ecare din noi, cum să trăim şi să convieţuim creştineşte! 7. Ce V-a marcat, într-un fel anume, adolescenţa şi tinereţea? - Dragostea şi credinţa în Bunul Dumnezeu, dragostea de viaţă şi de carte! O bună parte din viaţă mi-am trăit-o în biblioteci, unde am stat la sfat cu clasicii şi de la care am luat multe lucruri foarte utile pentru viaţă. Întâlnirile şi relaţiile mele cu oameni, personalităţi marcante de talia lui Nicolae Testemiţanu, Eugen Păpuşoi, Grigore Vieru, Emil Loteanu, Du- mitru Matcovschi, Glebus Sainciuc, Leonida Lari, Andrei Vartic, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Spiridon Vangheli, Ion Hadârcă, Vasile Căpăţână ş.a. au contribuit vădit şi la realizările mele profesionale în medicină, dar şi la cele de creaţie literară şi publicistică. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să fi e un bun creştin, onest, cinstit şi punctual. Să uite de cinism şi aroganţă. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cea mai mare realizare este familia mea: soţia Ala, fi ii Pavel cu soţi a Barbara şi copiii lor, nepoţeii noştri Maximilian, Maria şi Margareta din Viena, Austria; Andrei cu soţia Lucy Laura şi fi ica lor, nepoţica noastră Sofi icuţa din Sao Luis, Brazilia. Cred că în plan profesional şi creativ am făcut şi eu câte ceva, deşi mai am planuri pe care, cu ajutorul Domnului, sper să le realizez. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi de ceea ce am reuşit să fac! 10. Cine V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Părinţii au fost cei care mi-au altoit dragostea de carte şi mi-au asigu- rat în mare parte viitorul. Fără suportul moral al familiei şi celor care te înconjoară este greu să realizezi ceva. Pe lângă harul pe care ţi l-a dat Bu- nul Dumnezeu, mai trebuie să ai caracter, să nu cedezi în faţa greutăţilor, nereuşitelor, să crezi în puterile tale. Orice om se naşte cu anumite calităţi, depinde cum reuşeşte să le valorifi ce. Sunt convins că Domnul mi-a purtat de grijă ca să nu pierd ceea ce mi-a dat cu dragoste şi bunăvoinţă! 90 30 de întrebări de-acasă 11. Cum s-a întâmplat că aţi devenit medic şi... scriitor? - Tata Pavel a fost lucrător medical şi a dorit mult ca să merg şi eu pe urmele lui. După 8 clase făcute la Rezina, în vacanţa de vară m-a angajat ca să lucrez…”dezinfector”. În caracteristica personală de absolvire a şcolii dirigintele de clasă mi-a scris: doreşte să devină medic sanitar. Şi am de- venit, graţie dorinţei tatălui meu. Nu regret nici o clipă de acea insistenţă, iar munca de ”dezinfector” mi-a prins bine în activitatea de medic sanitar, căci cunoşteam deja cum se câştigă şi ”pâinica” subalternilor. Pe lumea asta nu este nimic întâmplător. Deja fi ind student, într-o vacanţă de iarnă am fost invitat la şcoala din Rezina la o întâlnire cu învăţătorii mei, foştii colegi de clasă şi viitorii absolvenţi. Atunci mi-am luat îndrăzneala să citesc de pe scenă poezia ”Pâine de secară”. După acea întâlnire, redactorul şef-adjunct al ziarului raional ”Farul Nistrean” Tudor Iaşcenco m-a intervievat, solicitându- mi şi poezia cu pricina. Peste câteva zile mi-am văzut poezia publicată în ziar. Azi pot să declar cu fermitate, că jurnalistul Tudor Iaşcenco a fost primul meu ”nănaş” atât în literatură, cât şi în publicistică. Orice început, dacă nu este în- curajat, poate avea cu totul alt destin. Eu toată viaţa am mers pe două drumuri paralele: de medic şi de scriitor, fără ca să dau prioritate unuia din ele. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul, medicul şi scriitorul Ion Cuzuioc? - Orişice om trebuie să fi e mândru de faptul, că Dumnezeu i-a dat viaţă şi se bucură de ea! Sunt mândru de oamenii creştini, care mă înconjoară şi împart cu mine şi binele, şi greul. Sunt mândru, că am unde reveni acasă, la cine şi cu cine sta la vorbă şi, trecând pe la biserică, pot să mă închin Domnului şi să-i mulţumesc că ne poartă de grijă. Sunt mândru când pot să ajut pe cineva să rezolve careva probleme de sănătate. Am scris şi publicat sute de articole cu sfaturi medicale, prezentându-le şi la radioul republican, şi la televiziunea naţională. Cărţile, broşurile şi agendele medicale pe care le-am scris tot sunt o bucurie pentru mine. Nu pot să nu mă mândresc şi cu cele aproape 30 de cărţi de beletristică, peste o sută de antologii, enciclopedii, culegeri, dicţionare şi cărţi colective în care mi-au fost incluse lucrările de proză, poezie şi publicistică. Premi- ile şi menţiunile la diverse concursuri şi festivaluri literare mi-au stimulat activitatea literară şi publicistică. Mă bucur, c-am avut şi am prilejul să fi u solicitat la mai multe întâlniri cu cititorii şi să dăruiesc din cărţile mele. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Îmi doresc mult să organizez o întâlnire de sufl et cu oamenii din satul meu natal Ţareuca, cu pedagogii şi elevii şcolii din sat şi celei din Rezina. Este o obligaţiune fi rească pe care tind s-o realizez chiar în acest an. Orice om, indiferent de statutul său politic şi social, are mari obligaţiuni faţă de 91 30 de întrebări de-acasă

Uniţi prin spirit de aceleaşi valori ale neamului: poeţii Andrei Strâm- beanu, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Ion Cuzuioc satul său natal, faţă de şcoala şi profesorii ei, care l-au îndrumat în viaţă. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Mihai Eminescu, geniul poeziei noastre, a spus-o răspicat: “Suntem români şi punctum”! Va veni timpul când nu ne vom mai sinchisi să-i spunem pe nume limbii noastre. Deocamdată principalul este să o vorbim corect şi frumos. Eu cred că lipsa de demnitate naţională este principalul obstacol în realizarea valorilor noastre. Este ridicol faptul, că renumiţi savanţi fi lologi ruşi afi rmă demult că în Moldova se vorbeşte limba română, iar unii aşa-numiţi lideri şi politicieni de la noi doresc, la acest capitol, să se „sfătuie cu norodul”, prostit decenii la rând tot de dânşii. Haz de necaz! 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului, medicului şi scriitorului Ion Cuzuioc, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Dragostea, răbdarea, onestitatea, bunătatea, credinţa, punctualitatea şi consecutivitatea tuturor năzuinţelor şi faptelor! 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Dacă şi-au spus punctul lor de vedere în defavoarea mea, cred că nu este o trădare. Şi dacă am avut de suferit din cauza unor oameni, nu le-am dorit 92 şi nu le doresc răul, nu m-am gândit nici pe o clipă să mă răzbun. Mai mult, mă rog să-i ierte Dumnezeu, or numai El este în drept să ne judece! Cea mai mare răzbunare sunt succesele, deci nu ne rămâne decât să continuăm să fa- cem BINE. În viaţă orişice om greşeşte, principalul ce concluzii face el din greşeli. Şi să nu uităm: cea mai mare greşeală e cea în faţa lui Dumnezeu! 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Simplu de tot: să-l iubească pe Dumnezeu şi să-i urmeze poveţele! 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu, deşi suntem cu toţii politizaţi. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău în ultimele decenii? - Cu aprecierile mă abţin, iar cât priveşte ne-plăcerile, au fost multe. Cei peste un milion de compatrioţi emigraţi peste hotarele ţării noastre după un câştig mai bun la fel vin să argumenteze insuccesele. Lipsa de demni- tate naţională, voinţă şi consecutivitate politică sunt doar în detrimentul năzuinţelor bietului popor, care tot speră la o zi mai bună. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Doar noi! Toată puterea şi salvarea este în noi înşine! 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Credinţa în Dumnezeu va determina şi viitorul ţării noastre! 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cuzuioc? - Sfatul părinţilor, răbdarea, apropierea de Dumnezeu! 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia Ala este manageră în sfera alimentaţiei publice, fi ul Pavel este regizor, scenarist şi producător de fi lme la Viena, iar Andrei este psiholog şi translator în Sao Luis. Nurorile Barbara şi Lucy Laura sunt specialiste în lingvistică şi, respectiv, medicină. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Citesc şi scriu, particip la manifestări cultural-literare. Mai sunt şi preşedintele Cenaclului Literar ”La Târgovişte”, care la fel îmi ia din timpul liber. Şi în genere, ce este timpul liber? O noţiune relativ abstractă, căci omul şi când doarme tot zămisleşte câte ceva. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Fără doar şi poate, că scumpa mea mamă Valentina, care şi astăzi îşi face griji pentru mine ca pentru un copil, chiar dacă am trecut de 64 de ani. Îmi cunoaşte capacităţile, cusururile şi capriciile şi soţia Ala, cu care convieţuim 37 de ani. 26. În casa familiei Cuzuioc ce bucate şi băuturi sunt preferate? 93 30 de întrebări de-acasă - Borşul de casă, plăcinţelele, sărmăluţele şi ceaiurile din ierburi colectate din grădina mamei sau din pădure. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Anii de studenţie, căsătoria, naşterea copiilor şi nepoţeilor. Apropierea, deşi cam târzie, de Bunul Dumnezeu. O pierdere grea a fost pentru mine plecarea la Domnul a tatălui Pavel. Pensionarea de vârstă a jucat un rol nepotrivit în viaţa mea. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Sunt rezervat să răspund la această întrebare… provocatoare. Dacă exodul băştinaşilor va continua şi mai departe, putem vorbi despre Repub- lica Moldova doar la timpul trecut… 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Totul depinde de marile puteri ale lumii. Noi putem doar să ne indignăm şi să ne revărsăm emoţiile. Au trecut mai mult de douăzeci de ani de la războiul de la Nistru, azi, pe ambele maluri, avem altă generaţie, cu altă mentalitate. Nu ne rămâne decât să privim lucrurile real şi fără iluzii… pierdute. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Dragii mei consăteni, Dumnezeu ne-a creat pe toţi egali şi cu toţii suntem copiii Lui. Să-L iubim şi să-I ascultăm poveţele. Să iubim şi să ocrotim pământul şi natura cu bogăţiile pe care ni le-a dat; să ne iubim unul pe altul, să avem încredere-n noi şi să uităm de vrajbă şi invidie. Fiţi uniţi şi la bine, şi la greu! Cel mai miraculos şi de folos leac, v-o spun ca medic, este Ruga. Iubiţi-L şi rugaţi-vă la Dumnezeu şi totul va fi bine. La început a fost CUVÂNTUL! Cuvântul hărăzit de Dumnezeu omului, ca să-l rostească la timpul potrivit şi să-l utilizeze la locul cuvenit. Cititorilor săptămânalului CUVÂNTUL le doresc să fi e uniţi şi la cuget, şi la vorbă, şi la faptă. Vreau să citiţi ziarul CUVÂNTUL ca pe-o fi lă din Sfânta Scriptură. După Isaia 11.2, dintre darurile mai obişnuite sunt pomenite: ”duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei credinţe”, iar ca ”roade ale Duhului” Sfântul Apostol Pavel (Gal., 5.22) pomeneşte: ”dragostea, bucuria, pacea, îndelunga- răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor”. Să cugetăm împreună la cele diverse întâmplări din viaţa noastră şi să facem concluziile de rigoare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

94 30 de întrebări de-acasă

Doar o c=su\= ]ntr-un col\ de rai, doar o m=icu\= [i o limb= ai... Iacob Cazacu-Istrati s-a născut la 4 noiembrie 1954 în Sărătenii Vechi, Teleneşti, de unde părinţii s-au mutat mai apoi în Vadul-Leca, acelaşi raion. A studiat la Colegiul de Medicină din Tiraspol, după care a lucrat felcer (medic primar) la Spitalul zonal Căzăneşti. Între timp a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău, după absolvirea căreia din 1990 lucrează profesor de istorie la Gimnaziul Vadul-Leca şi la Şcoala Medie Căzăneşti. În martie 2009, în semn de protest faţă de impunerea predării în şcoală a istoriei integrate, demisionează. A editat mai multe culegeri de versuri: „Destăinuiri”, “Florile Speranţei”, “Petale de dor şi vis”, “Cearta”, “Pe unda frunzei de arţar”. Laureat al Premiului Presei în Concursul Internaţional de poezie şi proză “Starpress 2012”. Colaborează la un şir de ziare din Republica Moldova, inclusiv CUVÂNTUL, cât şi la ziare de limbă română din Ser- bia, Canada, Germania, SUA, Noua Zeelandă ş.a.

95 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Iacob Cazacu-Istrati! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - “Acasă” se asociază cu sobă, cuptor, căldură, bine… Când îmi aduc aminte de casă, mi se umple sufl etul şi inima cu o căldură de nedescris şi o senzaţie că zbor şi aşa mi-i de bine, că, nevrând, începe să cânte totul în mine. 2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Dragii şi scumpii mei părinţi, mama Oniţa şi tata Vasile, care din scutece mi-au altoit, în primul rând, noţiunile morale de bine şi rău, de bunătate, cinste şi onoare. Parcă o văd pe mama lângă ferestruica de pe cuptor, cu furca de tors în brâu şi cu o carte pe genunchi, din care ne citea poveştile lui Creangă (pe lângă mine mai ascultau două surioare mai mici, Alexandra şi Raisa) ori din poeziile clasicilor români moldoveni Mihai Eminescu, Alexandru Donici, chiar şi din cei străini… Mi-aduc aminte, că la o lecţie în clasa I la şcoala din Sărătenii Vechi, prima mea învăţătoare Dora Ciobanu ne-a întrebat pe noi, elevii, dacă cunoaştem numele vre-unui scriitor moldovean? Cu mare mândrie, numai eu am ridicat mâna şi cu nerăbdare am împuşcat: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Taras Şevcenko, după care învăţătoarea m-a lăudat şi m-a întrebat ce poezii cunosc de Taras Şevcenko? Fără să roşesc, am recitat: “Caterino, Caterino, nu iubi moscalii, /Ei se duc şi las în urmă/ Numai foc şi jale”. De atunci ştiu, că Taras Şevcenko este un poet ucrainean. Tatăl meu la fel a fost un om deosebit. Cu 4 clase la români avea atâtea cunoştinţe, că se putea întrece cred că şi cu unii liceeni de astăzi… De la el mi-a rămas ura faţă de minciună, invidie şi hoţie. O lecţie pentru toată viaţa mi-a fost o întâmplare. La vârsta de 5 ani am furat un ciocănaş de ciubotărie de la Gheorghe ţiganul, cizmarul satului. Am ajuns acasă şi, cu prima lovitură, mi-am despicat unghia de la un deget. Tata nu m-a bătut, spunându-mi că Dumnezeu m-a pedep- sit, dar pentru ca să fi u iertat de tot trebuie să-i întorc cizmarului ciocănelul. De atunci n-am mai pus mâna pe lucruri străine… Ţin să-i menţionez şi pe bunicii Filimon şi Anica Istrati, părinţii mamei mele, care toată viaţa s-au adresat unul altuia cu: “Neata, Filimoane”, “Neata, Anică“, fi ind pentru mine etalonul dragostei şi omeniei. M-a infl uenţat şi unchiul Ion Istrati, fratele mai mic al mamei, care a lucrat şofer toată viaţa-i scurtă. S-a stins la 37 de ani, Dumnezeu să-l odihnească în pace pe el, pe bunici şi părinţi! La formarea caracterului au contribuit şi învăţătorii şi profesorii mei, mai ales Dora Ciobanu (Sărătenii Vechi) şi Vasiliţa Handrabur (Vadul-Leca). 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Pe linia tatei, din Sărăteni, mi-o amintesc vag numai pe bunica Alexandra, că s-a trecut din viaţă pe când aveam 4 ani. În schimb străbunica, mama bunicăi 96 30 de întrebări de-acasă Alexandra, a trăit 102 ani. Locuia cu feciorul ei mezin Gheorghe Porcireanu, fost sergent majur în Armata Română, artilerist, care în bătălia de la Cotul Donului, căzând prizonier la sovietici, a stat în lagăre până în august 1944, când coman- damentul sovietic le-a oferit şansa să-şi “răscumpere” vina, luptând de partea armatei sovietice. Fiind în grad mai mare şi cunoscând limba rusă, a fost numit comandantul bateriei de tunari români, urmând să-şi selecteze singur efectivul dintre voluntarii din lagăr. Mi-a povestit cu gura lui, că s-a adresat plângând către prizonierii lagărului cu următoarele cuvinte: “Fraţi români! Aveţi o şansă de a rămâne vii în acest război. Rog să iasă în front toţi tunarii români. Dacă printre noi sunt români basarabeni, să iasă toţi, chiar de nu sunt tunari, că de aici din lagăr nu cred să iasă cineva viu…“ Au rămas şi vii… Nanu Gheorghe a luptat până la sfârşitul războiului. După război nu s-a bucurat de numele “veteran al războiului” fi indcă a luptat în armata română. Dar s-a mândrit tot timpul, că datorită lui, mulţi români şi-au salvat viaţa. Pe bunicul Iacob nu-l cunosc. Mi-a povestit tata istoria adevărată a morţii lui hăt după 1990. În primăvara lui 1947, în cea mai cruntă fază a foametei, mulţi oameni din Sărăteni au plecat în Ucraina şi Belorusia să schimbe lucruri pe ceva producte. A plecat şi bunelul Iacob împreună cu fi ul Vasile, tatăl meu. Au lucrat în Belorusia la proprietari, fi ind răsplătiţi cu cartofi . La şase oameni le-au revenit câte şase saci cu cartofi , o bogăţie pe atunci. Până la Bălţi au ajuns bine cu trenul. La gara din Bălţi au închiriat o maşină (polutorcă) şi au pornit spre Orhei, urmând să se răsplătească cu cartofi . Ajungând în preajma Sângereilor, un miliţian şi doi civili au oprit maşina. Şoferii care aşteptau la gară clienţii, în majoritate erau legaţi cu bandiţii. Aşa era şi şoferul maşinii în cauză, dar se vede, că avea ceva omenesc în el, că l-a preîntâmpinat pe bunicul, în cabina maşinii, că acei doi civili sunt bandiţi. Au oprit maşina şi bunicul, fi ind cel mai în vârstă, a coborât. Miliţianul i-a spus, că arestează maşina cu tot cu saci, că cartofi i sunt contaminaţi… Atunci bunicul, având o greutate în mână, i-a aplicat o lovitură puternică miliţianului, care şi-a pierdut cunoştinţa. Cei cinci din maşină au sărit din caroserie şi bandiţii în civil au rupt-o la fugă. Pe miliţian l-au lăsat pe mar- ginea drumului şi, gonind în viteză mare au ajuns acasă. A doua zi au apărut în sat 3 miliţieni, care drept la casa bunicului s-au oprit. L-au urcat în maşină şi l-au dus. S-a întors peste trei zile, fi ind recunoscut cu greu de ai casei. A murit peste o săptămână. Din 9 copii au supravieţuit foametei numai tata şi bunica. Bunicii de pe mamă au fost oameni înstăriţi în satul Vadul-Leca. Bunicul Filimon Istrati avea vreo 15 ha de pământ, două perechi de cai, prisacă. A scăpat de deportări datorită prietenului din copilărie şi cumătrului Valen- tin Cobalschi, secretarul sovietului sătesc, care de fi ecare dată “uita” să-l întroducă în liste pe bunicul şi-l preîntâmpina când avea să aibă loc raziile. Bunicii îşi luau familia în trăsuri şi apucau drumul codrului. Până la urmă 97 30 de întrebări de-acasă s-a înscris în colhoz în 1950, ultimul din sat cu tot cu pământul, caii, vaca şi 40 de stupi, cu condiţia ca de albine să îngrijească numai el. Aşa că toată viaţa colhoznică a fost prisăcar. Printre stupii bunicului am crescut şi eu. Despre bunica Anica nu mi-ar ajunge pagini să scriu. Se trăgea din neamul Arapan după tată, din Bălăşeşti, iar mama ei a fost din Ştefăneşti, din viţă de moşieri Codreanu. Îmi povestea deseori că fratele ei, Ion, era oaspete des la curtea boierului Uvaliev de pe malul Răutului din Căzăneşti. Bunica mea n-a vrut să lucreze în colhoz deloc. Atunci bunelul a făcut în aşa fel, ca s-o includă ca membru în colhoz, ajutor al său la prisacă. Ea se ducea la prisaca bunelului din ponoare doar ca să-i ducă de mâncare. În rest, ţinea gospodăria şi îi ajuta pe măhăleni. Toată ziua auzeam la poartă: „Ţacă Anică, dă-mi te rog nişte făină de grâu...”; ”...o cănuţă de ulei”; “...să fac nişte bulgur la râşniţă...” Şi ea nu refuza niciodată. Despre părinţi aş putea adăuga, că tatăl meu a supravieţuit foametei datorită unui evreu din Chişinău, care cutreiera satele, cumpărând oi ori schimbând produse alimentare pe oi. S-a întâmplat că, după moartea bunicului Iacob a sosit în sat evreul şi, având câteva oi, îi trebuia un om să le ducă păscând până la Chişinău. Aşa tata a ajuns la acel evreu, povestindu-i despre sine. Evreului i s-a făcut milă şi astfel tata l-a argăţit vreo doi ani, păscând oile, de unde l-au şi recrutat sovietele în armată. După patru ani de slujbă în Odesa a terminat cursurile de tractorişti şi a lucrat în colhoz până la pensionare, fi ind mereu printre fruntaşi. Mama a muncit vreo 20 de ani în colhoz, apoi lucrător tehnic la şcoală. A fost o femeie inimoasă, iute şi la vorbă, şi la muncă. Nu-i plăcea lenevia şi oamenii hapsâni, tâlhari şi, mai cu seamă, minciunoşi… 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Aici, în Toronto, Canada, unde stau acum şi unde clima este asemănătoare cu cea de la noi, foarte multe îmi amintesc de casă. În fi ecare râuleţ întâlnit văd Răutul şi căsuţa părintească de pe malul lui. Când trec prin pădurile de arţar, stejar, ulm am senzaţia că trec prin codrii Orheiului... La Săptămâna Culturală a Românilor de la “Câmpul Românesc” de lângă Hamilton întot- deauna îmi amintesc de festivalurile artistice din anii 80, care se desfăşurau în codri la Budăi, Teleneşti... 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Republica Moldova în cele peste două decenii de la proclamarea Independenţei este marcată de un confl ict secesionist, care a condus şi la o con- fruntare armată, distrugerea economiei şi un exod masiv al populaţiei. Cel mai trist este, că şi astăzi continuă să se afl e în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea politică, imposibilitatea soluţionării confl ictului transnistrean, scindarea populaţiei în trei tabere sociale: unionişti, statalişti şi kremlinişti. Mă bucură că unioniştii şi stataliştii au un scop comun: integrarea în Uniunea 98 30 de întrebări de-acasă Europeană. Deci, există o speranţă… În acelaşi timp, Moldovei i se deschid noi orizonturi şi perspective prin apropierea de Uniunea Europeană. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - În două sate pe care le am mai scumpe sufl etului meu - Sărătenii Vechi şi Vadul-Leca, sunt multe personalităţi, care prin aportul lor în diferite domenii ale vieţii economice şi sociale de mult timp sunt înveşnicite. De exemplu, actriţa Nina Vodă-Mocreac şi academicianul Vasile Anestiadi. Dacă ar fi vorba de a înălţa un monument, eu l-aş ridica ţăranului, pe spatele căruia se ţine de veacuri ţara. 7. Ce V-a marcat, în mod deosebit, adolescenţa şi tinereţea? - Cărţile. În clasa a opta, şefa bibliotecii săteşti Olga Dorofei cu greu îmi găsea ceva de citit, că citisem aproape tot ce era în bibliotecă. Pe parcursul vieţii m-am regăsit total în gândurile şi acţiunile eroilor mei din cărţi, în felul lor de a vorbi şi chiar de a fi îndrăgostit. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri… Cu romanul “Podurile” de Ion C. Ciobanu, pus în sân, am cântat “La Nistru la mărgioară” şi am plecat în armată şi tot cu el m-am întors acasă. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să meargă în pas cu legile morale. Să fi e cinstit şi onest. Să fi e duşman al minciunii şi prieten al adevărului. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Un om care este mereu în căutare niciodată nu se va opri la cele realizate şi nu se va crede împlinit. De fapt, m-am realizat, dar nu pe deplin. Cea mai mare realizare a mea este familia. Mă mândresc cu soţia şi copiii, nurorile, ginerele şi nepoţeii mei. Fiind toată viaţa în căutare am vrut să le ştiu şi să le cunosc pe toate: şi medicină, şi tehnică, şi pedagogie… Copil fi ind, visam să mă fac marinar, ca să pot călători pe mări şi oceane, să culeg aventuri, să le înşir pe hârtie... Mi-a plăcut să scriu de când mă ţin minte. La început ţineam un mic jurnal zilnic şi scriam poezii copilăreşti… Astăzi pot spune, că mi-am atins unele din scopurile puse în faţă: am lucrat în “halat alb”, după cum a dorit maica mea; am absolvit facultatea, nu cea la care am visat (jurnalistica), dar cred că aşa cum s-a făcut, s-a făcut spre bine. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Am avut norocul să întâlnesc oameni buni la etapele cele mai importante ale vieţii, atunci când a fost necesar să iau decizii cruciale. Cel mai mare ajutor, sprijin şi povaţă l-am găsit în familie şi, în primul rând, la soţie, care are mare răbdare de a-mi primi toate ciudăţeniile şi slăbiciunile, cu toate că n-a acceptat niciodată să scriu. La moment, când am multe publicaţii, cărţi editate, i s-a topit gheaţa din priviri şi ocupaţia scrisului meu a devenit 99 30 de întrebări de-acasă

Cu soţia şi nepoţeii Vlăduţ şi Cleopatra, în Canada pentru ea un lucru fi resc. Şi copiii au fost şi sunt cei mai fi deli susţinători ai mei în majoritatea ideilor şi proiectelor mele… 11. Cum s-a întâmplat că staţi în Canada? - În Canada am ajuns datorită circumstanţelor de la sfârşitul anilor 1990 până în 2009… Am fost nevoit din cauza situaţiei materiale extrem de grele să mă fac din medic şi profesor gastarbaiter sezonier. Din 1996, în timpul vacanţei de vară lucram la negru la Moscova. Au fost cazuri când noi, profesorii, n-am fost plătiţi până la 9 luni, iar productele şi alte mărfuri le luam de la magazine pe datorie în contul lefi i. Îmi era ruşine să fac acea listă, când se apropia mai ales o profesoară care m-a învăţat şi pe mine şi mă ruga în şoaptă, aproape fără s-o aud, că avea nevoie de chiloţi şi sutien. Poate de aceea m-a delegat colectivul să fac eu lista, deoarece mă cunoşteau colegii şi ca medic… Aveam doi studenţi: Vica la medicină, iar Vicu la politehnică. Pe de altă parte, guvernele neocomuniste, care aveau grijă numai de buzunarul lor, au făcut ca după terminarea studiilor copiii mei să plece în Canada. Dar tot timpul am evitat să folosim în familie noţiunea de emigrare. Au plecat ca să revină, iar eu... mă găsesc pe ospeţe, în vizită la ei. Fac naveta. Până când? Mi-i frică să ghicesc, dar ştiu, că nu pentru totdeauna. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Iacob Cazacu? - Mândria cea mai mare sunt copiii şi, desigur, nepoţeii. Am trei copii, care au făcut studii universitare în Basarabia noastră şi care s-au încadrat în societatea canadiană, afl ându-se pe poziţii de serviciu destul de bune, la care în Moldova puteau numai să viseze. Şi că îmi aduc cât de cât contribuţia la apropierea idealului de unire, de reîntregire a neamului meu românesc, inclusiv în cadrul Forumului Românilor de Pretutindeni şi Consiliului Unirii. 100 30 de întrebări de-acasă 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Reîntregirea naţională, unirea teritorială a României Mari. Şi să trăiesc măcar până la primul strănepot. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Mi se pare, că de-acu s-a pus punctul. În Moldova se vorbeşte ofi cial limba română, în urma deciziei în acest sens luată de Curtea Constituţională. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Iacob Cazacu, peste care nu se poate trece în niciun caz? – Sunt descrise în poezia mea “Doamne, ştii Tu…” Nu pot accepta trădarea, indiferenţa, vicleşugul, minciuna şi făţărnicia. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? – Câţiva, însă fi ecare a primit de la Dumnezeu după merit. Uneori ajungi la concluzia, că mai multă stimă merită cel care ţi-a fost duşman, decât un prieten care te-a trădat. 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Nu ştiu. Este cea mai grea întrebare. Depinde de cum şi ce înţelege fi ec- are prin noţiunea de fericire. Poate a fi fericit înseamnă să-ţi fi e bine, să fi i satisfăcut de ceea ce faci şi să conştientizezi, că eşti necesar familiei, societăţii. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? – Orice acţiune este o politică. Depinde, iarăşi, de cum o înţelegi. Am făcut tot timpul politică şi cred, că fi ecare persoană, care duce un mod activ de viaţă şi nu-i sunt indiferente problemele societăţii şi care e mereu în căutarea rezolvării problemelor ei, înseamnă că face politică, iar eu nu pot fi indiferent faţă de problemele noastre sociale şi naţionale. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? – Nu-mi place că operează anume cu acele principii peste care nu pot trece. Apreciez ruperea, în sfârşit, de Moscova şi apropierea de UE. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? – Unirea cu România. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? – Nu cred. Viitorul îl văd în România reîntregită sau în Dacia renăscută prin Unire. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cazacu? - O dragoste frumoasă, care se trage de la începuturile studenţiei. Suntem împreună cu soţia de 40 de ani. Am trecut prin bucurii şi tristeţi pe drumul 101 30 de întrebări de-acasă plin cu fl ori şi cu ciulini. Dar mă mândresc cu familia mea. 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? – Fiica Victoria este medic-cercetător; fi ul Victor este inginer-analist la o mare companie canadiană, iar Ion este la începutul carierei de inginer. Soţia a fost medic-laborant. Acum e pensionară, îngrijeşte de nepoţei. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - În sânul familiei. Citesc, scriu… 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Dumnezeu şi… soţia, copiii. 26. Ce bucate şi băuturi sunt preferate în casa familiei Cazacu? - Sarmalele, răciturile, ciorba şi vinul din via mea, iar în Canada - vinul curat, mustuit de prietenul meu Ion Roşca, originar din Ţânţăreni. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Începutul studenţiei, căsătoria, naşterea copiilor, absolvirea facultăţii, perioada luptei împotriva întroducerii istoriei integrate în şcoli, aterizarea pe continentul american ş.a. 28. În opinia Dumneavoastră, câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în comunitatea statelor europene? – Nu ani ne trebuie, doar Minte, Dorinţă şi Acţiune. Porţile Europei sunt deschise pentru noi de mult timp. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Totul depinde de Lege. Dura lex, set lex! Dacă s-ar fi respectat legile statului de la începuturi, din 1990, nu se ajungea până unde s-a ajuns şi nici întrebarea nu apărea. Soluţia există în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Da, s-a ajuns prea departe, s-a adâncit această problemă într-un abis, din care se pare că e foarte greu să găseşti calea întoarcerii. Depinde numai de dorinţa şi verticalitatea liderilor din Chişinău…, mai mult de acel pe care-l vom alege Domnitor la următoarele alegeri… 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor ziarului CUVÂNTUL din regiunea Orhei? – Că-mi este dor de toţi... Dor de satul meu în fl oare/ Unde am crescut,/ De cireşii din ponoare/ Şi primul sărut./ Dor de drumul din livadă/ Ce duce-n Hârtop,/ Dor de mândra în năframă, / De horele cu foc./ Dor de satul meu din luncă/ Şi apa din izvor,/ Inimioara mi se uscă/ De atâta dor./ Dor de poama cea din vii/ Şi iarba din poene,/ Dor de cânt de ciocârlii/ Şi fl ori de sânzâiene... Le doresc consătenilor şi tuturor cititorilor ziarului multă sănătate, speranţe frumoase şi împliniri. Să dea Domnul ca acest an să devină un an al marii cotituri pentru Basarabia (Republica Moldova ori România Mică): anul reîntregirii naţionale! 102 30 de întrebări de-acasă

Iert chiar [i du[manii, cu excep\ia du[manilor Patriei Jurnalista şi scriitoarea Valeria Florea-Dascăl s-a născut la 5 septem- brie 1953 în s. Chiperceni, raionul Orhei, într-o familie de pedagogi. A absolvit cu medalie de argint şcoala medie din sat, cu eminenţă Facul- tatea de Filologie, secţia Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova. A activat peste două decenii la Televiziunea Naţională. În 1999 l-a însoţit pe soţul ei, Petru Dascăl, în misiunea sa de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Austria, de unde a continuat să colaboreze cu Televiziunea Naţională şi ziarul „Literatura şi Arta”. Într-o perioadă de zece ani a editat nouă cărţi şi este pe cale să mai editeze una, iar în planuri are încă două. Semnează volumele “Brad frumos cu amintiri” (2003), “Desertul amar” şi “Antisomn” (2005), „Arde gheaţa de pe gură” (2009), “Femeia de la picioarele bărbatului meu” (2010), ”A fi şi a iubi” (2012), “Ecoul dragostei dintâi” (2013), “Comorile neamului” (2014).

103 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Valeria Dascăl! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine „acasă” înseamnă casa mea, plaiul meu natal, Patria. 2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Părinţii, buneii şi neneaca mea. Părinţii mei – Denis şi Parascovia Florea au fost pedagogi de vocaţie. De la tatăl meu am auzit povestea lui Gavroş şi a Cozettei, care mi-au sensibilizat sufl etul, iar mulţi ani mai târziu am conştientizat faptul că el însuşi a fost un Jean Valjean (eroi din literatura franceză), care a pătimit mult şi a încălzit mulţi copii străini cu inima sa foarte bună. Mama, care după absolvirea clasei a cincea a fost despărţită de părinţi şi dusă în Siberia, m-a învăţat să fi u milostivă şi răbdătoare, cu speranţă în ziua de mâine. Buneii şi neneaca au fost ţărani, fi indu-mi exemplu de hărnicie şi onestitate. Neneaca – Domnica Macrinici (mama bunicii) a fost şi a rămas pentru mine omul cu cea mai mare verticalitate. Fiind deja în etate, de două ori a evadat din surghiunul siberian, întorcându- se acasă, într-atât de mare îi era dorul de Patrie şi nedorinţa de a trăi pe meleaguri străine. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Ştiu foarte multe şi am scris despre ei în cărţile mele, în special în monografi a despre istoria neamului Şatravca (numele de fată al mamei mele). Cred că au jucat un rol important în viaţa comunităţii natale, buneii mei fi ind semănători de grâne, iar părinţii - de lumină. Despre bunelul meu – Petru Şatravca – se spune că dintr-un lemn făcea o roată, iar dacă meşterea o căruţă – aceasta nu scârţâia niciodată. 4. Vă cunoaşteţi înaintaşii? - Eu am alcătuit arborele genealogic al familiei noastre în monografi a „Comorile neamului”, editată în anul 2013. Predecesorul cu cea mai mare vechime de ani este Simion Untilă, care în anul 1558 a primit un uric de la domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, prin care era împroprietărit cu pământ în mărime de 40 de gospodării, mai jos de hotarul Voroteţului. Efectuând cercetări în Arhiva Naţională, am găsit că tatăl lui Simion s-a numit Du- mitru şi a fost fi ul lui Fiodor Untilă. Prin urmare, ne cunoaştem genealogia de prin anii 1400. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - În opinia mea, satul Chiperceni a decăzut în ultimele decenii, în special în perioada guvernării comuniste. Casa de cultură s-a ruinat, biblioteca satului a fost închisă, spitalul şi-a pierdut statutul. Acum se fac „reparaţii 104 30 de întrebări de-acasă cosmetice”, care nu schimbă mult situaţia. Satul îmbătrâneşte şi se goleşte, grăitor fi ind faptul că nu are clase liceale. În anul 1970, când am absolvit şcoala, erau patru clase de a zecea, cu câte treizeci de elevi în fi ecare. În prezent numărul populaţiei satului este mai mic decât în anul 1949, când au avut loc deportări în masă. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cred că merită să fi e înveşniciţi luptătorii în războaie. Ar trebui dăltuite în piatră şi numele deportaţilor. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Am fost printre activişti, dar n-am făcut exces de zel, punând accentul pe învăţătură. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Eu preţuiesc întâi şi întâi capacitatea de a veni în ajutor la vreme şi onestitatea. 9. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Mai întâi de toate - părinţii, apoi regretatul soţul meu Petru Dascăl. În prezent sprijinul cel mai mare îmi este fi ul Petru. Dar au fost şi oameni străini, care m-au ajutat şi mă ajută. La televiziune am lucrat mulţi ani în pereche cu regizoarea Ecaterina Botnariuc–Grigoriu, care mi-a fost tovarăşă de luptă, părtaşă de idei. Nu mai este în viaţă şi îi simt lipsa. M-a susţinut mult şeful redacţiei noastre, Ion Mihailo, care de asemeni a plecat într-o lume mai bună. Oamenii care au „ars” în televiziune nu ajung la adânci bătrâneţe. Cred că am plecat din televiziune la vreme, deşi nu din voia mea, soţul meu luându-mă într-o misiune diplomatică în Austria. În timpul afl ării la Viena am iniţiat în „Literatura şi Arta” rubrica „Jurnal vienez”, pe care am susţinut-o cu regularitate mulţi ani. Îi sunt recunoscătoare redactorului-şef al acestei publicaţii, scriitorul Nicolae Dabija, pe care îl consider naşul meu literar. Dumnealui a scris prefeţe la primele mele cărţi: „Brad frumos cu amintiri” şi „Desertul amar”, în care am adunat materialele publicate în „Literatura şi Arta”. În Viena m-am bucurat de susţinerea preotului bisericii ortodoxe române Nicolae Dura, care îmi oferea posibilitatea să-mi prezint cărţile comunităţii române din capitala Austriei. M-au ajutat şi alţi români de bună credinţă. În fi ne, pe tot parcursul vieţii am avut fericirea să întâlnesc mulţi oameni buni, care m-au lipit sufl etului. 10. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? 105 30 de întrebări de-acasă - În viaţa mea am avut multe momente, pe care aş vrea să le mai trăiesc, iar dacă ar fi să aleg din ele unul, acesta ar fi primul meu pom de Anul Nou. Mi l-a adus tata, împodobindu-l cu jucării meşterite de dânsul. M-a fascinat într-atât de tare, încât am insistat să mă culc sub el. Părinţii mi-au permis aceasta, mutându-mă, desigur, în patul meu după ce am adormit fericită. Ani mai târziu mi s-a întâmplat să visez că stau culcată sub brad şi văd jucăriile agăţate de crengi. Păreau a fi globuri mici de soare şi m-am trezit fascinată de ele ca în copilărie, când am adormit sub brad. Titlul primei mele cărţi – „Brad frumos cu amintiri” – ţine de acest moment din viaţa mea. 11. Cu ce se mândreşte îndeosebi Valeria Dascăl? - Cu neamul meu şi cu faptul că am cercetat şi am scris istoria lui. Sunt mândră că niciodată n-am lăsat lucrul de azi pe mâine şi n-am scris despre ceea ce nu m-a lăsat inima. Am spus ce am gândit, n-am făţărit şi nu am fost laşă. I-am ajutat pe mulţi cu dragă inimă şi nicicând n-am fost invidioasă. Când am greşit, m-am acuzat şi m-am pedepsit aspru, neiertându- mi păcatele. În fi ne, m-am străduit să-mi trăiesc fi ecare zi ca pe ultima şi să las o urmă vizibilă pe pământ. 12. Cum şi de ce aţi ales jurnalistica? - Mi-a fost drag să scriu. În clasele superioare am scris câteva povestiri, mama trimiţând una din ele la Uniunea Scriitorilor. Din recenzia pe care am primit-o de la un scriitor cu renume, am reţinut în memorie rândurile: „Faci impresia unui copil, care vrea să alerge şi are să alerge bine, chiar mai bine ca mine”. Din îndemnul unei colaboratoare la ziarul raional din Orhei, care a venit în şcoala noastră, am început să scriu informaţii, re- portaje şi crochiuri despre ceea ce îmi părea interesant. Cu recomandaţia redacţiei ziarului am plecat la secţia de Jurnalism a Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău, deşi aveam rău de maşină şi eram foarte timidă, ceea ce nu este potrivit jurnalistului. Dar vroiam să scriu şi dorinţa aceasta m-a ajutat să-mi înving slăbiciunile şi să devin „lady de fi er”, cum eram supranumită în televiziune. În 12 ani de până la naşterea fi ului meu n-am fost în concediu de boală niciodată. Nu m-am plâns de oboseală nicicând, deşi mă simţeam uneori surmenată. Îmi dădea puteri dragostea pentru profesie, unul din şefi i mei de redacţie numindu-mă fanat în sensul bun al cuvântului. Cred că şi în prezent sunt un fanat al scrisului, căci în zece ani am editat nouă cărţi şi sunt pe cale să mai editez una, iar în planuri am încă două. De-aş avea sănătate şi ani mulţi de viaţă! 13. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Discuţia despre limba ofi cială îmi pare un nonsens. Scriind istoria nea- 106 30 de întrebări de-acasă mului, am găsit o traducere a uricului dat predecesorilor mei de Alexandru Lăpuşneanu. A fost făcută în anul 1790, traducătorul menţionând că a făcut-o din dialectul moldovenesc în limba rusă. 14. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţenei şi jurnalistei Valeria Dascăl, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Principalele mele principii de viaţă, peste care eu n-am trecut şi sper că nu voi trece, sunt următoarele: invândabilitatea, adică nu mă vând şi nu pot fi cumpărată; onestitatea; iertarea. Iert chiar şi duşmanii, cu excepţia duşmanilor Patriei mele. Al patrulea principiu – lupt până la urmă şi cred în izbândă. 15. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - S-a întâmplat şi nu o dată. Cei care m-au trădat au fost oameni care se conduc de proverbul „Capul plecat sabia nu-l taie”, specifi c popoarelor din calea tuturor relelor, cum menţiona cronicarul. Trădarea mă doare şi n-o pot uita, deşi o iert cu timpul. Din motivul că am teamă să nu fi u trădată, îmi fac greu prieteni. 16. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om ca să fi e fericit? - Omul nu poate fi fericit fără să iubească – în sens îngust şi în sens larg. Am în vedere o persoană anume şi oamenii în general, iar totodată - viaţa. Am trasat ideea aceasta în romanul „A fi şi a iubi”, care se bucură de mare succes, ceea ce mă face să cred că am dreptate în părerile mele despre fericire şi dragoste. 17. Între prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi consăteni? - Printre prietenii mei de familie sunt şi unii consăteni, ca de exemplu Ion Laşcu, medic stomatolog. Un om apropiat inimii mele este doamna Vera Stratulat. Îmi vine în ajutor Valeriu Druguş. 18. Unde Vă simţiţi mai “acasă”: la Chişinău sau la Chiperceni? - Total acasă mă simt la Chiperceni, deşi părinţii nu mai sunt în viaţă, iar casa părintească nu-mi mai aparţine. Dar când vin, îmi pare că mă recunoaşte şi drumul, iar mormintele celor pe care i-am cunoscut şi iubit mă aşteaptă... 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Nu-mi place vorba multă şi traista uşoară. Mă indignează faptul că la guvernare nimeresc oameni, care nu merită aceasta, ştirbind din autoritatea „căpeteniei” ţării. Salut lupta cu neocomunismul şi separatismul, pe care o vreau mai dură. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Cu regret, la moment nu văd echipa care ar putea face acest lucru. Ne tre- buie un lider, care să fi e un luptător pentru idee şi independent de sacul cu bani. 107 30 de întrebări de-acasă 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Cred în viitorul ţării mele, dorind ca ea să-şi păstreze suveranitatea. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dascăl? - Dragostea. Părinţilor nu le-a fost pe plac alesul inimii mele, dar am insistat, aducând argumentul că îl iubesc mai mult decât viaţa şi ei au cedat. M-am căsătorit la vârsta de 20 de ani, fi ind studentă în anul patru. După ce am început să lucrez în televiziune, soţul meu a conchis că m-am măritat nu cu el, ci cu televiziunea. A avut dreptate, televiziunea furându-mă de la familie, dar când a venit pe lume fi ul, m-am străduit să nu-l văduvesc de dragostea de mamă. 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - În prezent familia mea este foarte mică: eu, sora mea şi fi ul meu. Eu scriu, sora mea are grija casei, iar fi ul studiază la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Rareori îmi iau liber, grăbindu-mă să fac cât mai multe, deoarece nu ştiu când soarta îmi va spune: „Până aici a mers ostaşul”. Când obosesc tare, îmi permit să dorm mai mult dimineaţa şi să mă plimb pe aleea din preajma blocului în care locuiesc. Îmi place să citesc, “înghiţind” cărţile bune, serile privesc televizorul, în special buletinele informative şi fi lmele. Pe cele realizate profesionist le deosebesc după imagine - cu părere de rău, sunt puţine. Cel mai mult timp liber îmi iau, când fi ul vine în vacanţă ori când eu plec la dânsul. Atunci mă strădui să fi u numai a lui, dar nu rezist mult, fi ul meu numindu-mă munciolic, de la verbul a munci, plus terminaţia de la alcoolic. Însă eu îi repet spusa tatălui meu: „Odihna numai atunci este odihnă, când se îmbină cu munca”. 25. În casa familiei Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - N-am fost şi nu sunt femeia bucătăriei, dar când aveam o zi liberă, îmi plăcea să-i prepar soţului ceva gustoşel. Îmi reuşeau îndeosebi răcitura şi chifteluţele. La mesele de sărbătoare soţul meu le demonstra oaspeţilor calitatea răciturii, întorcând farfuria cu fundul în sus. Închideam ochii să nu văd cum conţinutul farfuriei o să cadă, dar aceasta nu s-a întâmplat niciodată. Ciudat, dar după decesul soţului răcitura nu-mi reuşeşte ca înainte. Fiului îi plac bătutele mele, pe care le numeşte în manieră austriacă şniţel. Iar mie îmi plac borşurile surorii mele şi plăcintele cu bostan, pe care le cumpăr din supermarket. Din băuturi prefer lichiorul şi vinul de la Chiperceni. Fiul meu, asemeni mie în tinereţe, nu pune pic de băutură în gură. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - De cele fericite ţin ziua când am devenit studentă şi ziua când mi-am 108 30 de întrebări de-acasă

Împreună cu fi ul Petrică, alături de soţul Petru pe când era amba- sador în Austria

înregistrat căsătoria şi am jucat nunta. Însă cu adevărat crucială pentru mine a fost naşterea fi ului. Pe când eram copiliţă, mama mi-a spus că după ce m-a născut s-a dus la o prezicătoare, să-mi afl e norocul şi aceea i-a spus că am să fi u norocoasă, numai că am să mor la naşterea fi ului. Mi-am amintit prezicerea aceasta când, după naşterea fi ului prin cezariană, mi s-a comunicat că am dat reacţie negativă la narcoză şi cu mare greu am fost readusă la viaţă. Îmi amintesc că mă vedeam stând în rând după portocale. În faţa mea erau mulţi oameni, iar unii îşi făceau drum la tejghea fără să stea în rând. Văzând aceasta, m-am apropiat de vânzător şi i-am spus: „Nu eliberaţi portocale celor, care nu respectă rândul!” În momentul următor am auzit fraza: „Nu iese” şi m-am gândit, că se are în vedere copilul meu, care nu iese din mine, dar altă voce mi-a spus: „Vezi-ţi copilul!” şi bucuroasă am deschis ochii. Mi-am văzut copilul înfăşat, ţinut ţurcă de moaşă. Avea ochii albaştri, semănând cu ai mei şi am zis mulţumită: „Îhî”, voind să adorm împăcată, însă vocea, care zisese: „Nu iese” mi-a hotărât aspru: „N-ai să pleci!” Mai târziu am afl at, că i-a aparţinut anesteziologului, care s-a luptat să mă scoată de sub infl uenţa narcozei, iar moaşa a recunoscut că a exclamat „Vezi-ţi copilul!”, când a priceput că sunt pe cale să mă despart de viaţă. S-a gândit buna, că înainte să plec pe lumea cealaltă, trebuie să- mi văd copilul. Cred că ei îi datorez rămânerea în viaţă. Fiul meu, afl ând mai deunăzi despre prezicerea care mi-a fost făcută, a zis: „Ţi-ai învins moartea”. În timpul operaţiei am avut o pierdere mare de sânge, care mi-a 109 30 de întrebări de-acasă fost compensată cu sângele donatorilor. Nu-i cunosc, dar cred că au fost oameni foarte buni la inimă, căci după ce sângele lor a început să circule în venele mele, am devenit mai sensibilă şi mai receptivă, schimbarea fi ind observată de colegii mei de serviciu, care au încetat să mă numească „lady de fi er”, iar eu am început să fac emisiuni de sufl et, cum le numea şeful meu de redacţie. Ca atare, am început o viaţă nouă. Cruciale au fost pentru mine şi trecerile în nefi inţă ale părinţilor mei şi a soţului meu. Mi-a fost nespus de greu, în special după decesul soţului, când am rămas cu fi ul-student în anul întâi şi sora-invalidă. În 40 de zile am slăbit zece kilograme, epuizându-mi puterile, şi am nimerit în spital, unde zece zile medicii mi-au administrat perfuzii, pentru ca să mă pună pe picioare. Cred că pentru a doua oară mi-am învins moartea, fi ind conştientă de faptul, că le trebuiesc fi ului şi surorii. 27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în UE alături de Republicile Baltice? - Republica Moldova n-a avut şansa să intre în UE odată cu Ţările Bal- tice, deoarece nu este la fel de dezvoltată. Nici în prezent n-ar fi avut-o, dacă n-ar fi fost evenimentele din Ucraina. Consider, că şansa de a intra în UE i-a fost oferită ocazional, cu foarte mari rezerve. Vor urma cerinţe şi obligaţii foarte mari, iar liberalizarea regimului de vize n-ar trebui să ne exalteze, deoarece va facilita exodul populaţiei. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor dezvoltate? - Foarte mulţi ani, dar şi foarte mari eforturi pentru a accelera procesul. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Problema transnistreană e greu rezolvabilă, însă obiectivul este real, asemeni dărâmării zidului Berlinului. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Aş vrea să le doresc să-şi iubească Patria, căci nicăieri în lume nu se vor simţi mai acasă decât acolo unde le sunt rădăcinile. Pe tatăl meu îl amăra tare cuvântul venetic, pe care îl auzea uneori în adresa sa, cu toate că îşi făcuse casă şi familie în Chiperceni. Apoi să ştiţi, dragii mei, că în străinătate veţi fi consideraţi venetici nu doar voi, dar şi copiii copiilor voştri. Fără Patria-mamă ne vom simţi întotdeauna nenorociţi.

110 30 de întrebări de-acasă

Oriunde a\i fi, s= purta\i cu demnitate dragostea de \ar= [i de neam Informaticianul Vitalie Telerman s-a născut la 16 august 1959 în s.Izvoare, raionul Orhei. A absolvit cu excelenţă Şcoala Medie Jora-de-Mijloc şi Facul- tatea de Matematică şi Cibernetică a Universităţii de Stat din Moldova, unde a şi fost angajat asistent la Catedra de Limbaje Algoritmice şi Programare. În 1984 a fost admis la Şcoala doctorală de la Centrul de Calcul al Academiei de Ştiinţe din Novosibirsk, în laboratorul de inteligenţă artifi cială, iar peste cinci ani susţine teza de doctor în informatică şi rămâne colaborator ştiinţifi c aici. În 1985-1988, alături de cercetători din Moscova, Tallin şi Novosibirsk, participă la proiectul de stat “START”. Pentru rezultatele obţinute este decorat cu Diploma Comitetului de Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică al URSS. Este au- torul sistemelor de programare „UniCalc” şi „Nemo+”. În 1991 e transferat împreună cu laboratorul său în cadrul Institutului de Sisteme Informatice din Novosibirsk, proaspăt creat. Prin cumul este şef de proiect la Filiala siberiană a Institutului de Inteligenţă Artifi cială din Rusia şi predă la Universitatea din Novosibirsk. Din 1996 - conferenţiar universitar. În 1998 complexul tehnologic “Nemo+”, implementat sub conducerea lui Vitalie Telerman a fost declarat Programul anului de către Asociaţia rusă de Inteligenţă Artifi cială. Între 1997 şi 1999 dirijează lucrările de integrare a programului “Nemo+” în produsele companiei franceze “Dassault Systemes”, la care apoi este angajat în secţia de cercetări ştiinţifi ce. În 1999 – 2004 dirijează activităţile de colaborare a “Dassault Systemes” şi companiei ruse „LEDAS”. A pregătit doi doctori în matematică şi informatică. Autor a peste 60 de lucrări ştiinţifi ce şi didactice. 111 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Vitalie Telerman! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - În primul rând, casa în care locuiesc împreună cu familia mea, unde sunt aşteptat şi iubit. Dar “acasă” pentru mine mai înseamnă şi Moldova, şi casa părintească, nucul din grădină, Nistrul unde iarna ne dădeam cu patinele, iar vara petreceam zilele la scăldat. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Părinţii, în „7 ani de-acasă”. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinţii mei nu sunt originari din satul în care am crescut şi pe care îl consider drept baştina mea – Jora-de-Mijloc. Nici eu nu m-am născut la Jora-de-Mijloc, ci în satul Izvoare, unde am locuit numai primele 3 luni şi ulterior n-am mai fost niciodată. La Jora-de-Mijloc, unde tata a fost numit director de şcoală, ne-am instalat defi nitiv. Prin şcoala părinţilor mei au trecut mai multe generaţii de copii din Jora-de-Jos, Jora-de-Mijloc, Jora-de-Sus şi Lopatna. Deşi nu erau de pe loc, părinţii mei s-au încadrat repede în comunitate şi se bucurau de stima şi respectul oamenilor. Tata de baştină era din s. Jura, raionul Râbniţa. A fost o fi re veselă, deschisă, care în orice om vedea numai ce e bun. În sufl et era un adevărat artist, autodidact, de la Dumnezeu. Cânta la mai multe instrumente cu coarde, la acordeon şi deseori, seara, când ieşea cu chitara în prag, toată mahalaua se aduna să-l asculte. În 1944 împlinise 18 ani şi a fost înrolat în Armata Sovietică. L-au ţinut în armată 7 ani. Întors la baştină, a trebuit mai întâi să termine şcoala medie şi apoi a mers la institut, după absolvirea căruia a fost trimis să predea istoria în şcoala din satul Izvoare, unde deja lucra mama. Au fost mereu împreună şi numai moartea tatei, în 1995, i-a despărţit. În ultimul său drum tata a fost petrecut de tot satul: de la mic la mare. Pe parcursul vieţii tata fusese decorat cu mai multe medalii şi cu Ordenul «Отечественная война». Mama era extrem de pasionată de lucrul său de profesoară de chimie şi biologie. Absolvise Tehnicumul agricol din Cucuruzeni, specialitatea api- cultor, apoi Institutul Învăţătoresc din Bălţi şi, deja lucrând învăţătoare, a absolvit la secţia fără frecvenţă Institutul Pedagogic din Tiraspol, Facultatea Biologie şi Chimie. Ulterior a ajuns profesoară-metodistă pe întreg raionul Orhei. Mergea pe la şcoli şi-şi împărtăşea experienţa profesională colegilor. Un bunel de al tatei a fost ciubotarul satului. Al doilea bunel (de pe mama sa), Ilarion Catasinschi, a fost un om stimat de întreg judeţul. La 112 30 de întrebări de-acasă vârsta de 40 de ani, (în 1907), el a fost ales deputat în Duma de Stat din Rusia, din partea „trudovicilor”. Din păcate, această Dumă, pentru că ar fi fost prea democratică, n-a activat prea mult. Mama era originară din satul Coşerniţa, Floreşti. Părinţii şi buneii ei erau ţărani. I-am apucat în viaţă şi pe bunei, şi pe străbuneii de pe bunica. Străbunelul Vasile s-a întors din Primul Război Mondial cavaler al trei Cruci „Sfântul Gheorghe”. Străbunica era „tămăduitoarea” satului. Când eram mic, o credeam vrăjitoare. În ziua de azi aş zice că se ocupa de psihoterapie. În fi ecare zi veneau la ea bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni şi ea „le dezlega” bolile. Bani nu lua de la nimeni, căci, zicea ea, să nu-şi piardă darul dat de la Dumnezeu. Cât de mult o stimau oamenii am înţeles după un episod din copilărie. Odată bunelul ne-a trimis pe noi, câţiva nepoţi, la moară, să măcinăm nişte grăunţe. Trebuia să mutăm sacul cu grăunţe undeva şi, văzându-ne cam fi ravi, o femeie mai zdravănă l-a mutat singură, zicându- ne: „Să-i spuneţi bunicii Hartina, că v-a ajutat...”, dându-ne numele său. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Plăcintele şi pâinea proaspăt scoase din cuptor. Era un moment de- licios, pe care îl aşteptam cu nerăbdare. Şi ziua de 14 octombrie, când e Hramul satului. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Nu sunt prea îmbucurătoare. Satul a degradat mult, lumea pleacă în căutarea unui câştig decent. Foarte multe persoane din sat le întâlnesc la Paris ori la Moscova. Şcoala medie, care cândva era una dintre fruntaşe în raion, a devenit gimnaziu, contingentul elevilor reducându-se de câteva ori. Drumul spre sat nu mai este îngrijit cum se cuvine şi când plouă e difi cil să circuli pe el cu maşina. Şi Nistrul nu mai este curat ca altădată... 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Trebuie să precizez, că după construirea barajului de la Dubăsari, satele Jora-de-Jos şi Jora-de-Mijloc practic s-au contopit. Numai la hramurile satelor înţelegeam cine e din Jora-de-Jos şi cine – din Jora-de-Mijloc. Deaceea pentru mine, de fapt, ambele sate reprezintă „localitatea natală”. Sunt conştient, că nu cunosc toate personalităţile baştinii, pentru că am plecat din sat demult, la vârsta de 16 ani. Dar toţi au devenit cine au deve- nit în mare parte datorită pedagogilor de la şcoala din Jora-de-Mijloc. Cu riscul de a scăpa pe cineva din vedere, îi pot numi pe Anastasia şi Vladimir Savin, Vera şi Alexei Grigore, Dora şi Nicolae Croitoru, Nadejda şi Moisei Ivanov, Tudor Gore, Natalia Şelaru, Natalia şi Ion Ciobanu, Vera Calughina, 113 30 de întrebări de-acasă Anastasia şi Vasile Telerman ş.a. Poate ar fi bine ca să se găsească o variantă de a înveşnici cumva toţi pedagogii satului, care au fost şi sunt oameni cu merite deosebite faţă de comună şi ţară. Ar fi bine să fi e imortalizaţi şi toţi cei, care pe vremuri de izbelişte au fost ridicaţi fără nicio vină şi duşi în Siberia - ei au fost oameni gospodari şi destoinici, fruntea satului. 7. Ce V-a marcat, într-un fel, adolescenţa şi tinereţea? - Se spune, că fi ecare om îşi construieşte soarta, bazându-se pe ceea ce i-a dat Dumnezeu. Eu am avut norocul să fi u crescut într-o familie unde învăţătura, cunoştinţele erau totdeauna pe prim-plan. Prima faptă conştientă pe care am făcut-o a fost decizia de a merge la şcoală. Aveam 6 ani şi fratele mai mare trebuia să meargă în clasa întâi. Eu am declarat părinţilor, că vreau să merg la şcoală şi ei au acceptat. Mulţi ani mai târziu am afl at de la tata, că nu fusesem înscris în lista clasei. Părinţii se temeau ca eu să nu mă răzgândesc pe parcursul anului. Am absolvit clasa întâi cu note excelente. Începând cu clasa a II-a eram deja înscris în lista clasei alături de toţi colegii. În clasa a 8-a, dna profesoară Dora Croitoru m-a pregătit pentru olim- piada raională de franceză. Deoarece am ocupat un loc de frunte, în ceilalţi doi ani de studii la fel am participat la olimpiadele de limbă franceză, situându-mă printre premianţi. Mult timp după absolvirea şcolii regretam, că nu pot aplica cunoştinţele mele de limbă franceză, dat fi ind faptul că peste tot foloseam engleza. Dar până la urmă mi-a prins bine şi franceza. Alegerea viitoarei profesii a fost determinată de sosirea în şcoala noastră a unui tânăr profesor de matematică, Tudor Gore. El se ocupa cu mai mulţi dintre noi la orele facultative şi ne explica mai multe noţiuni decât era necesar conform programului. Şi tot el nu s-a lăsat până ce în clasa a X-a am acceptat să particip şi la olimpiada raională de matematică. Spre marea mea mirare, am ocupat locul întâi şi asta m-a făcut să-mi schimb planurile pentru studiile ulterioare. 8. Cum s-a întâmplat că aţi devenit savant într-un domeniu destul de neobişnuit pentru acei ani? - În copilărie aproape toţi visam să devenim cosmonauţi, aviatori ori ingineri. Deoarece pentru a deveni cosmonaut ori pilot trebuia să fi i şi bine dezvoltat fi zic eu, fi ind mai plăpând, mi-am zis că voi deveni inginer. Citeam literatură de fi cţiune şi visam să inventez roboţi inteligenţi, care vor putea îndeplini cele mai grele ori monotone lucrări. Cu doi ani înaintea absolvirii şcolii, la Universitatea de Stat din Chişinău se deschisese o nouă specialitate - matematica aplicată. Într-o zi am citit un articol despre această specialitate şi am reţinut, că după absolvire devii inginer-programist. Era 114 30 de întrebări de-acasă ceva neobişnuit, nimeni nu ştia ce-i asta şi nu avea cine mă povăţui. Şi am vrut să afl u „cu ce se mănâncă” programarea. Intuitiv am simţit, că pe an ce trece, specialiştii în domeniul programării vor fi solicitaţi din ce în ce mai mult. Am fost admis fără probleme şi studiile mergeau bine. La universitate începusem să mă specializez în domeniul optimizării. De exemplu, cum să organizăm procesul de producţie, ca cheltuielile să fi e cât mai mici. În cadrul practicii din ultimul an, cei mai buni studenţi erau trimişi în alte oraşe, scopul principal fi ind de a continua după absolvirea universităţii cu o teză de doctor. Eu trebuia să plec la Sankt-Petersburg (Leningrad pe atunci). Dar din cauza Jocurilor Olimpice din 1980 Moscova, Kievul şi Leningradul nu mai primeau studenţi din alte oraşe. Ne-au propus să plecăm la Novosibirsk. Eram trei studenţi de la facultate şi timp de trei luni am pregătit lucrările de diplomă la Institutul de Matematică din Novosibirsk. Centrul academic unde locuiam mi-a plăcut foarte mult: vreo treizeci de institute ştiinţifi ce, aşezate în mijlocul unei păduri de conifere, pe malul râului Obi. Pe urmă, când a venit timpul să merg la o şcoală doctorală, am hotărât să plec iarăşi la Novosibirsk. Acolo am susţinut doctoratul şi am rămas să lucrez la Institutul de Sisteme Informatice. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cred, că da. Dar viaţa continuă şi mai sunt încă multe lucruri de făcut. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - În primul rând – părinţii. Pe urmă - profesorii de la şcoală, de la uni- versitate şi de la doctorantură. 11. Cu ce realizări se mândreşte îndeosebi omul şi savantul Vitalie Telerman? - Mă mândresc, în primul rând, cu copiii mei. Am două fi ice, care mă bucură cu succesele lor. Fiica mai mare, Victoria, a venit în Franţa la 9 ani fără să cunoască limba. Dar a fost printre cei mai buni din clasă şi acum e studentă în anul IV la o şcoală de comerţ din Paris (European Business Scholl). Fiica cea mică, Anişoara, s-a născut aici, la Paris, şi este în clasa a treia. În anul trecut a sărit o clasă, dar şi cu cei mai mari e tot printre primii din clasă. La fel mă mândresc cu faptul, că am fost printre primii în lume (împreună cu conducătorul meu ştiinţifi c, Aleksandr Nariniani), care am pus bazele unei noi discipline, care mai pe urmă a fost numită „Programarea prin constrângeri” (ori „Constraint Programming” în engleză). Mă mândresc cu faptul, că datorită mie, foştii colegi din Novosibirsk au creat o companie de programare „LEDAS”, care timp de zece ani a colaborat cu „Dassault Systèmes”, fapt care i-a permis să devină cunoscută 115 30 de întrebări de-acasă

Chiar dacă din fragedă tinereţe s-a afl at departe de casă, Vitalie Teler- man mereu s-a interesat de tot ce se întâmplă la baştină, a întreţinut cele mai strânse legături cu rudele şi prietenii. 2004. Paris. Familia Telerman (în dreapta) cu familia consăteanului Vsevolod Grigore, fost reprezentant al Moldovei la ONU (în stânga) şi ambasadorul Republicii Moldova în Franţa, Andrei Neguţă (în centru).

la scară mondială printre specialiştii din domeniu. Şi mă mai mândresc că rezultatele mele sunt aplicate în practică de către toţi clienţii companiei „Dassault Systèmes”. 12. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Una din dorinţele mele a fost să susţin teza de doctor habilitat. Dar, odată plecat din cadrul Academiei de Ştiinţe, a trebuit să o abandonez. Principala cauză e că, lucrând într-o companie privată, nu mai poţi publica liber articole cu rezultatele obţinute. 13. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Deoarece savanţii din toată lumea s-au pronunţat deja la această temă, 116 30 de întrebări de-acasă punctul în aceste discuţii, provocate de nişte politicieni care mai mizează pe obscuritatea unei părţi a populaţiei, o să-l pună timpul. Când cei care au învăţat limba cu caractere chirilice vor rămâne într-o minoritate absolută, va dispărea şi subiectul discuţiei. 14. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Vitalie Telerman, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Onestitate, verticalitate, punctualitate, profesionalism, dragoste. Să nu fi e divergenţă între vorbe şi fapte! 15. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să fi e cinstit şi să nu fi e făţarnic, să fi e alături şi la bucurie, şi la nevoie. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Am avut norocul să am alături de mine colegi şi prieteni, care m-au susţinut tot timpul şi în toate. Dar au fost şi alţii... Student fi ind, avusem ocazia să fac practica de vară la Universitatea din Iaşi, împreună cu un grup de colegi. Gazdele române ne-au organizat excursii pe la Humuleşti, Suceava, mănăstirile Moldovei de peste Prut. Toate astea au trezit la mai mulţi dintre noi un viu interes pentru istoria neamului. Cititorii mai tineri poate nu ştiu, dar în perioada sovietică la Chişinău nu puteai cumpăra o carte în grafi e latină, iar cărţile de istorie a României erau chiar interzise. Noi, un grup de colegi, hotărâsem să ne aprofundăm cunoştinţele în istorie, aşa cum puteam. Ne adunam la cineva în cameră şi, în jurul unui pahar cu vin, discutam pe marginea vreunei cărţi interesante ori despre diferite evenimente din istoria neamului. Pe la sfârşitul anului V, careva dintre colegii mei au fost invitaţi la KGB şi interogaţi pe tema discuţiilor noastre. Nimeni nu a fost represat, dar faptul, că cineva dintre noi ne turna a fost o descoperire neplăcută. În anii 90 s-a afl at cine a fost insul, dar eu deja nu mai eram în Moldova şi nu cunosc ce s-a întâmplat după. 17. În opinia Dumneavoastră, ce-i trebuie unui om, ca să fi e fericit? - Să găsească un echilibru între dorinţele şi posibilităţile sale. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu! Cândva, în anii 80 ai secolului trecut, mă interesam de tot ce se întâmpla în viaţa politică şi speram la nişte transformări spre binele oa- menilor. Dar peste careva timp am înţeles, că noua elită politică îşi bate capul de propriul interes şi nimeni nu se gândeşte la omul de rând. Mai observasem un lucru: când cineva e capabil să-şi câştige pâinea cu o pro- fesie oarecare, rar se bagă în politică şi invers. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez revenirea la grafi a latină, politica orientată spre integrarea în 117 30 de întrebări de-acasă Comunitatea Europeană. Sper, că pe acest drum lung vom evita probleme de genul celor cu care se confruntă Ucraina. Nu-mi place faptul, că politicienilor de azi puţin le pasă de problemele oamenilor simpli şi că, în primul rând, se gândesc la profi tul personal. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Un nou Dragoş? Un nou Ştefan? Unde-s ei oare? Ar fi nevoie de o per- sonalitate pentru care interesele ţării să fi e mai presus decât cele personale. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - În ziua de azi, când procesele de globalizare pătrund în toate sferele vieţii, nici o ţară nu se poate izola de altele. Eu cred în viitorul european al Moldovei şi cred că este unica posibilitate pentru ţară de a rezista pre- siunilor externe şi problemelor interne. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Telerman? - Dragostea, dar şi hazardul. Mi-am întâlnit viitoarea soţie într-un tren, când mergeam din Siberia spre Moscova. 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia a absolvit Facultatea de Psihologie a Universităţii din Ekaterin- burg. Aici, la Paris, se ocupă de casă şi de fi ica noastră mai mică. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Mergem la pădure sau în vreun parc, vara mergem la mare. Ne place să vizităm oraşe şi ţări noi. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Soţia Natalia. 26. În casa familiei Telerman care bucate şi băuturi sunt preferate? - Bucatele preferate sunt de diferite „naţionalităţi”: pelmeni, ardei umpluţi, plăcinte, sarmale, dar şi stridii, foie gras, peşte. Din băuturi - ceaiul, sucu- rile, la sărbători - un vin bun sau şampanie. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Dat fi ind faptul că nu eram din Chişinău, pe timpul acela era imposibil să rămân să lucrez la facultate. Dar cu ajutorul rudelor şi prietenilor, am reuşit să obţin viză de reşedinţă într-o suburbie a capitalei. Vroiam să fac doctoratul la Novosibirsk şi datorită ajutorului şefului meu de catedră, profesorul Dumitru Todoroi, am reuşit. La Novosibirsk, şeful Laboratorului de Inteligenţă Artifi cială, Aleksandr Nariniani, a acceptat să fi e director de teză şi mi-a propus o temă, care era foarte novatrice şi cu mari perspective. Pe timpuri nu toţi înţelegeau acest lucru, dat fi ind faptul, că ordinatoarele erau cu mult mai puţin performante şi cu o memorie mediocră. Dar în ziua de azi calculatoare poţi vedea aproape în fi ecare casă, în ştiinţă a apărut un 118 30 de întrebări de-acasă întreg domeniu de cercetare, recunoscut în întreaga lume. Am mai avut un noroc în viaţa mea de a activa în Laboratorul de Inteligenţă Artifi cială atunci când a fost format un colectiv tehnico-ştiinţifi c temporar, care se numea „START”. Practic întreg laboratorul a fost inclus în acest colectiv. Scopul principal era de a face un salt în concepţia ordinatoarelor (pe vremuri se numeau „de generaţia a V-a”). Astfel de ordinatoare tre- buiau să fi e mult mai performante şi mult mai inteligente. Unele echipe lucrau asupra părţii „hardware”, iar noi programam partea „inteligentă”. Colectivul „START” a activat trei ani. Am creat câteva prototipuri de astfel de ordinatoare. Din păcate, era deja anul 1988 şi rezultatele noastre nu au mai fost aplicate în practică. Dar această experienţă mi-a permis să obţin rezultate ponderente pentru lucrarea mea de doctorat şi să o susţin cu succes. Un alt moment crucial a avut loc în 1996, când, în cadrul unei delegaţii a institutului meu, sosisem în Franţa, la compania „Dassault Systèmes”. Am prezentat rezultatele obţinute de către grupul meu şi în consecinţă mi-au propus să vin în Franţa şi să mă ocup de integrarea programului nostru în programele produse de „Dassault Systèmes”. La început veneam în misiuni de lungă durată, iar din 1999 am fost angajat cu un contract permanent la „Dassault Systèmes”. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în comunitatea statelor europene? - Depinde de mai mulţi factori politici şi economici. La momentul dat am impresia, că la capitolul factori politici stăm bine. În schimb cu cei eco- nomici – nu prea. Pentru a redresa situaţia în economia ţării vor fi necesari ani şi ani de muncă asiduă a tuturor cetăţenilor. Problema majoră, eu cred, e corupţia, care împiedică libera concurenţă şi diminuiază efi cienţa muncii producătorilor moldoveni. „În drum spre Europa” parlamentul va trebui să adopte legi, care vor fi menite să pună stavilă corupţiei. Mai rămâne de văzut, dacă aceste legi vor fi şi aplicate în practică sau vor rămâne numai pe hârtie. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Diferendul transnistrean va fi soluţionat atunci, când Moscova va renunţa sau va fi nevoită să renunţe la susţinerea regimului de la Tiraspol. Am origini transnistrene şi îmi pare rău, că nu mai putem circula liber între două maluri ale Nistrului. Pe ambele maluri a crescut deja o nouă generaţie şi nu ştiu, dacă tinerii de azi se mai consideră compatrioţi ori nu... 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? 119 30 de întrebări de-acasă

Vitalie Telerman afl ă noutăţile de la baştină inclusiv şi din paginile săptămânalului CUVÂNTUL, pe care îl accesează pe net

- Stimaţi pământeni! Vă doresc tuturor optimism şi forţe pentru a soluţiona problemele cu care vă confruntaţi zi de zi. Viitorul e în mâinile şi depinde mult de mintea şi inima dumneavoastră. Dacă fi ecare om la locul unde se afl ă va face un mic pas înainte, întreaga societate va progresa. Chiar dacă azi sunt zile grele, sunteţi mult mai liberi ca altă dată şi asta mult contează. Liberi să vă exprimaţi deschis, liberi să alegeţi conducerea satului, raionului, a ţării, liberi să călătoriţi prin Europa. Şi oriunde aţi fi , să purtaţi cu demnitate dragostea de ţară şi de neam. Vă doresc multă sănătate şi un viitor prosper în UE.

120 30 de întrebări de-acasă

Am revenit acas= din marea dorin\= de a schimba destinul ba[tinii Valeriu Muravschi s-a născut la 31 iulie 1949 în satul Sirota, raionul Orhei. A absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic “S.Lazo”, actualmente Universitatea Tehnică din Moldova. A lucrat econo- mist superior la Comitetul de Stat pentru Preţuri al RSSM (1971-1976), şef al Secţiei preţuri (1976-1979), economist principal în Direcţia planifi care economică (1979-1980), din nou sef al Secţiei preţuri (1980-1984), şef al Secţiei fi nanţe (1984-1988) şi director administrativ-economic, sef al Direcţiei economice (1988-1990) la Ministerul Industriei Materialelor de Construcţie. În perioada 1990-1991 a fost viceprim-ministru, ministru al Finanţelor în cabinetul Mircea Druc, iar în 1991-1992 - prim-ministru al Republicii Moldova. În 1998 a fost ales deputat în Parlament pe lista Blocului „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”, afl ându-se în fruntea Comisiei pentru buget şi fi nanţe a Legislativului. În anul 1999 Valeriu Muravschi a fondat Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat din Republica Moldova. Decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” (1999). La moment dl Valeriu Muravschi este angajat în afaceri în agricultură.

121 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Valeriu Muravschi! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - De mic copil am asociat noţiunea de patrie cu noţiunea „acasă”. „Acasă” pentru mine înseamnă Republica Moldova, dar şi satul meu de baştină, unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa, unde poţi reveni întotdeauna şi unde vei fi primit cu drag. Apropo, noi (împreună cu fratele Serghei) am păstrat casa părintească, am revenit în Sirota cu investiţii în agricultură, creând plantaţii de vii şi livezi cultivate după tehnologii performante. Am revenit din marea dorinţă de a schimba destinul baştinii, a stimula dezvoltarea ei, dar şi să arătăm exemplu consătenilor, care asemeni nouă au reuşit ceva în lumea mare. Am cumpărat un lot lângă iaz, am construit o vilă, unde revin în zilele de odihnă. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Un rol decisiv în viaţa şi cariera mea l-au jucat părinţii. Tata a fost un om sever, un om al cuvântului, o autoritate pentru noi. Mama, deşi numai cu două clase ale şcolii primare româneşti, a fost o femeie vrednică, bună organizatoare, cu autoritate, evlavioasă, într-un fel - sufl etul întregului sat. Era foarte principială. Am un deosebit respect pentru învăţătorii mei. Am avut în sat profesori buni, împătimiţi de profesia lor: Ion Arion, Gheorghe Popov..., într-un cuvânt, întreg colectivul. Mai apoi a fost şcoala medie din Chiperceni, care era una din cele mai bune în republică. Îi ţin minte pe toţi, dar, fără supărare, voi aminti aici de dl Gheorghe Neamţu, dna Parascovia Florea şi soţul dumneaei, dl Petru Florea, profesor de limbă franceză. Au fost profesori de elită. Unul din factorii care mi-au format caracterul a fost munca. Adică am participat de mic la toate muncile agricole, cunoscând viaţa ţăranului nostru din anii 50-60 şi ulterior ajungând la ferma convingere că nimic nu vom schimba fără ştiinţă de carte. Când m-am dus la facultate vroiam să-mi aplic cunoştinţele pentru a schimba viaţa ţăranilor, inclusiv a consătenilor mei. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Neamul Muravschi îşi trage originea din Moravia, una din provinciile Cehiei moderne. Au venit aici pe la începutul sec. XIX. Nu exclud faptul că au ajuns aici din Austro-Ungaria, refugiindu-se de războaiele napoleoniene care au bântuit Europa de atunci. Mama era din neamul Josanilor, un neam de gospodari din sat. Bunicul a avut 8 copii, mult pământ, gospodărie bună, dar în anul 1946 a murit de foame, căutând să-şi salveze copiii. Neamul Muravschi nu era aşa de înstărit precum Josanii, dar stăpânea bine cartea, 122 30 de întrebări de-acasă ceea ce le-a ajutat să ţină piept vicisitudinilor timpului şi să-şi organizeze altfel viaţa. În 1944 tata a fost numit şef la Casa de cultură, apoi secretar la Sovietul Sătesc. A absolvit nişte cursuri de preşedinte de colhoz şi undeva prin 1949, când eu am apărut pe lume, a fost numit preşedinte de colhoz la Slobozia-Horodişte, acum raionul Rezina. Apoi a fost transferat la Buşăuca, tot Rezina, unde a muncit mai bine de 10 ani. Nu a fost dintre activiştii care prin foamete şi violenţă au făcut colhozurile. Era străin intrigilor şefi lor de la raion, intra deseori în confl ict cu ei, nu le umplea portbagajele limuzinelor de serviciu cu bunătăţile din colhoz. Reveni până la urmă în satul natal, în calitate de şef de sector al colhozului „Frunze”, care-şi avea sediul la Chiperceni. Când în 1977, la numai 55 de ani, a trecut în lumea celor drepţi, l-au petrecut pe ultimul drum o mulţime de oameni din satele unde a lucrat - dovadă că a fost un om corect şi nu a nedreptăţit niciodată pe acei care munceau în colhoz. După ce am plecat de la guvern, studioul „Moldova-fi lm” a turnat un fi lm documentar despre familia noastră. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Însăşi casa părintească pe care am păstrat-o aşa cum a fost, care ne este foarte dragă şi de care ne leagă multe amintiri frumoase. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Un rol nefast au jucat reformele agrare care nu au fost tocmai chib- zuite pentru satul moldovenesc. În confruntările între agrarieni şi cei de la Frontul Popular au câştigat agrarienii, care au mimat reforma agrară. Reforma agrară este un proces complex, care trebuia implementat cu anii. În al doilea rând, s-a dorit a-i împroprietări neapărat pe toţi. În al treilea rând, nu s-a făcut în mod raţional descentralizarea puterii locale, situaţie care s-a răsfrânt negativ asupra satului. Noi am reuşit să restabilim ceva în satul natal, dar, cu regret, în alte sate nu s-au găsit oameni care să ia puterea şi s-o folosească în mod chibzuit. Acum nu e târziu, se mai poate de întreprins ceva. Totul ţine de dorinţa oamenilor cu inimă mare din aceste sate, care trebuie să investească în infrastructura satului, să deschidă locuri de muncă... 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cred eu, consătenii din generaţia părinţilor noştri, cei născuţi prin anii 20 ai secolului trecut, pe care sovieticii i-au dus în calitate de carne de tun în cel mai nemilos război, i-au trimis prin FZO-uri, la minele Donbasului, i-au deportat. Supravieţuitorii acestor drame s-au întors la baştină, au mun- 123 30 de întrebări de-acasă cit, şi-au păstrat credinţa strămoşească. Ne-au educat pe noi, o generaţie care-şi ştie rădăcinile şi care poate să asigure acestui plai un viitor. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Am dovedit să fi u un pic activist comsomolist, achitând din buzunarul meu cotizaţiile colegilor, or nu aveam timp să adun copeică cu copeică de la ei. Dar am fost un pic şi disident, fi indcă sufl etul nostru nu avea cum să se împace cu mizeriile orânduirii. Am fost nevoit să abandonez un serviciu prestigios, unde am fost repartizat după absolvirea facultăţii, anume pe motiv că ceea ce se făcea acolo era contra fi rii mele: numai rusofonii care sfi dau tot ce era naţional aveau şanse să avanseze în carieră, situaţie care mă deranja. Pentru mine a fost importantă întotdeauna demnitatea. Nu am umilit pe nimeni şi m-am revoltat când alături au încercat să umilească pe cineva. 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Apreciez bunătatea, cumsecădenia, credinţa, principialitatea, verticali- tatea, patriotismul ca cele dintâi calităţi ale unui om. 9. Consideraţi că aveţi calităţi de lider? - Din păcate – da. Le-am deprins de la părinţii noştri, care, în virtutea unor circumstanţe, au condus colective de oameni, în cazul mamei – înşişi sătenii veneau să-i ceară sfatul. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Dorinţa de a nu rămâne în urmă, de a cunoaşte şi a-mi aplica cunoştinţele în practică m-au ajutat să mă afi rm. Nu au fost capacităţi super, pur şi simplu m-am luptat pentru viaţă. Aşa mi s-a format caracterul. Şi apoi, dacă ştii că ai dreptate, trebuie să mergi înainte. Am avut regrete când am cedat or, ideile mele mai pe urmă le-a plagiat cineva... 11. De câteva decenii locuiţi la Chişinău. Unde Vă simţiţi mai acasă - în capitală sau la Sirota? - La Sirota. Nu se compară Chişinăul şi satul natal. Iar după 60 de ani nostalgia pentru locurile natale este mult mai pronunţată. E şi fi resc într-o zi să revii acasă şi să te atingi de ţărâna baştinii asemeni eroului mitologic Anteu, care prindea forţe, atingându-se de pământul natal. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi omul de afaceri Valeriu Muravschi? - După plecarea mea de la Guvern am decis să vin cu investiţii în satul, care încă în perioada sovietică era socotit fără perspectivă. La Sirota nu mai dădeau locuri de casă, din care cauză multă lume, îndeosebi tineretul, pleca de aici. Am decis cu fratele Serghei (S.Muravschi, vicepreşedinte al raionului Orhei) să schimbăm viaţa satului nostru. Am reparat biserica, am asfaltat drumul, am construit aici şcoală, grădiniţă, ofi ciu al medicilor de 124 30 de întrebări de-acasă familie, apeduct, gazoduct. Din păcate, satele noastre nu au perspectivă dacă nu se soluţionează problema locurilor de muncă. Omului dacă nu-i dai loc de muncă - pleacă. Reieşind din aceste considerente, începând cu anul 2005, am început să cumpărăm terenuri agricole. Am sădit livezi intensive şi vii cu sisteme de irigare prin picurare, am construit depozite, etc. Am „crescut” pentru sat un lider agricol foarte bun pe nume Victor Brădescu, care gestionează un SRL la Sirota. Acum 90 % din locuitori au de lucru în sat. Mai dorim să construim depozite, secţii de ambalare. Adică avem prilej să ne mândrim cu cele întreprinse. 13. Cum s-a întâmplat că aţi devenit economist? - Am avut o pasiune deosebită pentru ştiinţele exacte - dascălii care mi le-au predat la şcoala din Sirota şi cea din Chiperceni aveau o carismă de pedagog. Am decis să devin profesor de fi zică şi matematică, chiar am susţinut examenele la Institutul Pedagogic din Tiraspol, dar, cu regret, nu am trecut concursul. M-am pregătit pentru al doilea an, cu gând să reuşesc. Dar am întâlnit la Chişinău un coleg de clasă, care în şcoală învăţa mai slab ca mine şi care era student la contabilitate. I-am povestit istoria mea, acesta mi-a spus că pentru capacităţile mele pedagogia nu e cea mai reuşită opţiune. Mi-a propus să vin la politehnică la Facultatea de Economie, care se deschidea în acel an. Aşa am şi făcut. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Bineînţeles, în ce priveşte denumirea limbii şi a istoriei trebuie să-şi expună părerea numai savanţii. Cu regret, disputele vizavi de limbă şi is- torie la noi apar atunci când cineva de la putere caută să abată societatea de la problemele ei stringente. Clasa politică de la guvernare trebuie să-şi îndrepte eforturile anume spre a studia ea însăşi mai bine limba şi istoria noastră. Or, situaţia este una jenantă, dezastruoasă chiar vizavi de faptul cum unii dintre aceştea posedă limba română. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de afaceri Valeriu Muravschi, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot trăda. În opinia mea, asta e cea mai mare crimă, să te lepezi de neam, de credinţă. Nu pot trece peste omenie, cumsecădenie. Nu pot umili omul... 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Prietenii pe care-i am nu sunt capabili de trădare. Unii colegi, mă rog, s-a întâmplat s-o facă, dar i-am iertat şi am uitat. Nu-i omeneşte, cred, să ţii pică cuiva şi să-i faci mizerie. Bunătatea, omenia e tot o putere colosală. 17. Aţi avut în viaţă momente de care nu Vă place să Vă amintiţi? 125 30 de întrebări de-acasă

Fraţilor Valeriu (în stânga) şi Serghei (în dreapta) Muravschi le aparţine ideea edifi cării unei troiţe în memoria victimelor regimului totalitar co- munist, care a fost instalată în a. 2005 pe soclul din curtea bisericii "Sf. Dumitru" din Orhei, pe care mai bine de 40 de ani s-a afl at statuia lui Vasile Lupu, strămutată în centrul oraşului. Troiţa a fost lucrată în piatră de Cosăuţi de regretatul meşter Ştefan Ştirbu (în centru, la ceremonia de sfi nţire a ctitoriei familiei Muravschi)

- S-au întâmplat şi din acestea. În 1991-1992 se discuta destul de ap- rins problema privatizării. Din păcate, nu mi-a reuşit să conving colegii că privatizarea pe bonuri patrimoniale nu este cea mai reuşită variantă. Am pornit cu stângul, din care cauză am făcut mari probleme societăţii moldoveneşti. Cu regret, puterea sovietică a distrus capacitatea omului 126 30 de întrebări de-acasă de a munci raţional, acel lucru trebuia să-l înţeleagă societatea de atunci, dar şi guvernarea. Avem nevoie de mult timp şi de răbdare ca să revenim la normal. 18. Cum aţi ajuns în politică? - Câte odată noi subînţelegem prin politică declaraţii, acţiuni ale unor partide de a acapara puterea, organizarea unor campanii electorale, ceea ce, în opinia mea, nu e tocmai corect. Asta este mai degrabă politicianism, un fel de curent care are ca scop acapararea puterii pentru a realiza benefi cii materiale pentru el, familie, dar şi ortacii din partidul lui. Noţiunea de „politică” e cu totul altceva – aceasta poate fi una chibzuită, orientată spre schimbarea de mentalităţi pentru a schimba spre bine viaţa societăţii. De exemplu, Konrad Adenauer, cancelarul pe ruine al Republicii Federale a Germaniei a elaborat în 1949 politici care au permis vest-germanilor să atingă către 1953 nivelul de viaţă din anul 1938. Pentru mine un model de viaţă a fost Frankclin Delano Rusevelt, omul care nu numai a reuşit să înfrunte vicisitudinile vieţii, dar şi să-şi scoată ţara din Marea Depresie. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez vectorul european al politicii moldoveneşti or, aceasta e o orientare corectă şi unica şansă pentru viitorul poporului nostru. Dar lipsa experienţei joacă festa politicii moldoveneşti, fi indcă mimarea orientării politice este un lucru destul de periculos. Cu regret, interesul de grup, de partid prevalează asupra interesului naţional, ceea ce nu-mi place deloc. Mulţi vor să devină politicieni peste noapte. Politicienii de la începutul anilor 90 trebuiau să găsească mecanismul de contracarare a acestui fl agel, ceea ce nu s-a întâmplat. Din start trebuia de scos de sub infl uenţa politicului organele de drept. Faptul că acum, în România, politicieni certaţi cu legea sunt băgaţi la puşcărie e un semn că societatea şi clasa politică au înţeles că statul fără drept şi fără morală este unul fără viitor. Îmi aduc aminte că în 1990, când eram ministru de Finanţe în guvernul Druc, ministru de Justiţie era Alexei Barbăneagră, acum consilier al preşedintelui Timofti. El trecea pe la mine şi-mi explica ce înseamnă justiţie, statul de drept şi până la urmă m-a convins că nimic într-un stat nu trebuie să fi e mai presus de lege. L-am susţinut tot timpul. Un an mai târziu, devenind premier, am transmis judecătoriilor imobilele PCUS din mai multe raioane. 20. Între colegii Dumneavoastră de activitate sunt şi consăteni? - Cum să nu? Dumitru Mocanu, cu care am învăţat împreună şi cu care suntem prieteni de-o viaţă. Apropo, prietenii mai trebuie să-ţi fi e şi confraţi de idei. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? 127 30 de întrebări de-acasă - Cred. Dar mai cred că schimbările dorite de noi le vor face tinerii cu carte făcută în Occident, angajaţi la lucru în structurile de stat prin concurs onest, dar nu prin pile de partid. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Muravschi? - Cred că prima circumstanţă a fost ataşamentul nostru faţă de familia tradiţională, apoi dragostea. Soţia Ana, originară din Săseni, a muncit toată viaţa în calitate de contabilă, acum este la pensie. În timpul când am fost membru al Guvernului, apoi premier, anume pe umerii dumneaei a rămas povara familiei. M-a susţinut şi mă susţine întotdeauna. 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - Feciorul Gheorghe are 36 de ani, este doctor în economie, suntem amândoi antrenaţi în aceeaşi afacere de familie şi avem foarte mult de lucru: plantaţii de livezi, depozite de chimicale, secţii de ambalare, frigidere, etc. Fiica Lucia este economistă şi activează în cadrul unei bănci. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Acasă, la Sirota, unde este permanent de lucru, dar asta recuperează pierderile de sănătate pe care ni le cauzează Chişinăul. Citesc mult. Prefer în mod deosebit romanele istorice, politice, despre istoria neamului. Desigur, printre cărţile de căpătâi se înscriu cele din literatura de specialitate. Emisiunile preferate sunt cele analitice privind problemele economico-fi nanciare, programele politice, cele despre globalizare şi efectele ei, ecologia globală. 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Cred că soţia. Cariera mea a infl uenţat mai mult asupra sănătăţii ei decât asupra sănătăţii mele. 26. În casa familiei Muravschi ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Suntem adepţii bucătăriei tradiţionale moldoveneşti: mămăliguţă cu brânză de oi şi jumări, sarmale şi plăcinte. Vinurile de casă roşii – iarna, albe – în verile fi erbinţi. 27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - A mai fost încă un caz în afară de acel când am ales între pedagogie şi economie. Era în satul vecin un preşedinte de colhoz pe nume Alexei Pisaniuc, care venea des la taică-meu. Odată dl Pisaniuc mi-a zis: îl iau pe Valeriu economist la mine în colhoz! Tata a fost de altă părere – Vale- riu va rămâne în oraş. Părerea tatei era dictată de faptul că trebuia să-mi susţin fratele şi sora care terminau şcoala în sat şi urmau să vină la studii în Chişinău. Şi apoi, tata-mi ştia capacităţile şi dorinţa de a mă afi rma anume în capitală. Au mai fost evenimentele de la sfârşitul anilor 80, marcate de Mişcarea 128 30 de întrebări de-acasă de Renaştere Naţională. Aveam deja o experienţă de aproape 20 de ani, din care în perioada 1976-1990 activasem în Ministerul Materialelor de Construcţie. Cunoşteam pe mulţi activişti din Frontul Popular, dar care nu aveau nici o experienţă de dirijare cu economia naţională. Aceasta m-a impus să mă implic în politică. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova, ca să intre în categoria statelor civilizate? - Am avut un bun prieten, Paul Bran, un pedagog din România, pe care l-am invitat ca rector al Academia de Studii Eeconomice din Moldova, înfi inţată în 1991. Cu dl Bran am vorbit despre reforme. El mi-a spus atunci: reformele vor dura mult, vor fi costuri sociale pentru populaţie, dar până la urmă le veţi depăşi. Însă cel mai mare obstacol este mentalitatea populaţiei şi, respectiv, mentalitatea clasei politice, care este învechită şi are să vă creeze mari probleme! Vizavi de Acordul de Asociere la UE ne punem întrebarea: când îi vom ajunge pe europeni? E clar că asta nu se va întâmpla degrabă, dar trebuie să atingem minimul necesar, care ne-ar permite să fi m acceptaţi în UE, să nu fi m acolo un corp străin, care poate fi respins oricând. Cred că ne-ar trebui cam vreo 10-15 ani, cu eforturi, dar şi cu presiuni interne şi externe, ca să reuşim. Este nevoie să învingem corupţia, să facem ordine în domeniile sănătate, educaţie, legislaţie. În învăţământ parcă s-ar contura ceva bun, dar cred că actualului ministru puţin îi va reuşi dacă nu va fi susţinută. Cred că dintre multiplele reforme, cea a educaţiei este cea mai importantă. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - S-au făcut multe greşeli, dar chiar dacă le evitam, puţin probabil să se fi schimbat ceva. Îmi aduc aminte când mă duceam la Tiraspol să mă întâlnesc cu Smirnov şi Maracuţa, la trecerea peste Nistru, la Gura-Bâcului am fost nevoit să mă opresc până vor debloca podul. Aveau acolo pe pod un tractor T-130 pe care nu-l puteau porni. Atunci un omulean de vreo 60 de ani din Gura-Bâcului îmi pune: „Domnule Muravschi, nimic nu are să vă iasă cu ăştea!” „De ce?” - l-am întrebat. „Am pe cuscrul de la Bâcioc, satul de dincolo de Nistru. Încă mai înainte, când ieşeam la lucru la terenurile irigate, cuscrul mă lua peste picior: măi românule, ai ieşit la lucru, te ia dracu de foame?!” Adică au o mentalitate şi o atitudine ostilă faţă de tot ce-i românesc, inoculată în subconştientul lor încă din anii 30, atitudine pe care nu o veţi depăşi cu una cu două”, îmi spunea omuleanul. Eu sunt de părerea că ideologia bazată pe ură faţă de vecinul care gândeşte altfel decât tine este efemeră. Confl ictul mai are şansele să se 129 30 de întrebări de-acasă soluţioneze de la sine, dacă intrarea un UE va schimba radical calitatea vieţii pe malul drept. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Sunt optimist şi sunt convins că în viitorii 10 ani viaţa noastră se va schimba radical, cu condiţia că vom munci mult şi cu rost. Cred că şi locu- itorii judeţului istoric Orhei, unitatea teritorial-administrativă care în toate timpurile a întrunit tot ce are mai bun Moldova, vor rămâne permanent în fruntea acestor schimbări. Cea dintâi misiune este să aducem Europa acasă şi, în acest sens, trebuie să fi m exemplu pentru întreaga ţară.

130 30 de întrebări de-acasă

M= ]ngrijoreaz= s= v=d mul\i tineri care nu vor s= munceasc=, nu prea pot valorifica libertatea pe care o au Victor Zaharia s-a născut în satul Horodişte, raionul Rezina. După şcoala primară din satul natal a studiat la Liceul Teoretic „Vasile Alec- sandri” din mun. Chişinău. Şi-a făcut studiile de licenţă, masterat şi doctorat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. Este licenţiat în drept şi în economie, doctor în drept şi conferenţiar univer- sitar la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, deţine licenţa de avocat. În prezent este director al Institutului de Reforme Penale, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, membru al colegiului disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii, formator la Institutul Naţional al Justiţiei, membru al Consiliului Naţional pentru Reforma Organelor de Drept, membru al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii, membru al Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii. Autor a peste 90 de publicaţii în domeniul justiţiei penale şi dreptu- rilor omului, expert în varii programe ale PNUD, UNICEF, Consiliului Europei, OSCE etc.

131 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Victor Zaharia, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine „acasă” înseamnă mult: locul unde am crescut şi am început a înţelege lumea, unde am cunoscut primii prieteni, unde am îmbrăţişat primele succese, dar şi pierderi, am luat primele decizii, dar şi am comis primele erori; locul unde benefi ciez şi acum de cea mai mare siguranţă şi pace sufl etească. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Am avut parte de mulţi profesori care nu doar au instruit, dar şi au educat. Nu pot să nu o menţionez pe prima mea învăţătoare – Geneva Iurcu, profesoara de la orele extraşcolare – Ana Zagorodniuc, mama mea - profesoară de matematică şi fi zică - Vera Zaharia, profesorul de geografi e – Vasile Iurcu, profesorul de istorie – Igor Domenti, dar şi mulţi alţii. De fapt, fi ecare are un rol anumit în felul în care s-au desfăşurat ulterior lucrurile. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Despre buneii pe linia mamei ştiu că au fost muncitori, au lucrat mult şi greu ca să-şi educe şi înveţe copiii. Ei erau însă din altă localitate. Mai mult ştiu despre bunelul pe linia tatălui, Ion Zaharia, care a fost om văzut şi stimat, fi ind o perioadă îndelungată director de şcoală. Despre tatăl meu, un om de o corectitudine, înţelepciune şi calmitate deosebite ştiu că i-a învăţat istorie şi a educat mai multe generaţii de consăteni. Mai ştiu că picta frumos şi din ceea ce a pictat şi acum se găseşte pe unul din pereţii interiori ai casei părinteşti. Spre regret, toţi ei au plecat în lumea celor drepţi. Mama mea, Vera Zaharia, timp de 47 de ani predă în şcoala din satul de baştină matematica şi fi zica. Des aud în adresa ei vorbe de recunoştinţă pentru diligenţa şi abnegaţia cu care a îndrumat elevii în opţiunea lor profesională. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Libertatea are un preţ mare. Unii au primit-o şi nu prea ştiu ce să facă cu ea. Mă îngrijorează să văd mulţi tineri care nu vor să muncească, nu prea pot valorifi ca libertatea pe care o au, nu au nimic şi nici nu vor să aibă. Fac referinţă aici nu la gospodărie şi la bunuri materiale, dar în special la felul unora de a fi . Totodată, vatra satului a rămas aceeaşi, cu oameni muncitori, oneşti şi responsabili. 5. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Nu vine nimeni să ne rezolve problemele şi chiar dacă vine - le rezolvă nu doar pe ale noastre. Fiecare trebuie să viseze, să facă planuri, să cugete, să aprecieze, să încerce, să corecteze, să acţioneze, să obţină şi, dacă e cazul, să îi ajute şi pe alţii. Punctul de pornire nu este cel mai favorabil, dar trecerea timpului nu ne pune în situaţie mai bună. E prea uşor de a lăsa toată responsabilitatea pe 132 30 de întrebări de-acasă seama autorităţilor, care, desigur, trebuie să fi e suportive şi nu birocratice sau corupte. Pot fi excelenţi generalii, dar dacă oştenii nu ştiu sau nu vor să lupte – bătălia e pierdută înainte de a începe. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - În Horodişte s-au născut mai multe persoane care au contribuit efectiv la dezvoltarea localităţii, raionului, ţării. Nu mă voi avânta să nominalizez, dar spun cu certitudine că oameni vrednici în localitate au fost şi sunt. 7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - Atunci când văd adolescenţi seara la barul din sat, îmi aduc aminte uneori cum împreună cu colegii de şcoală am ajutat dezinteresat prin gospodărie bătrâna ce avea casa exact pe locul unde acum e barul şi mă gândesc: ce s-a schimbat în fi rea omenească, de ei nu fac lucruri similare? 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Onestitatea, consecvenţa şi responsabilitatea pentru ceea ce fac ei. Cât de bine se simte orice persoană într-un mediu în care nu există gânduri as- cunse, oamenii comunică liber şi bunele intenţii se realizează prin cooperare. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Câte mai sunt de făcut!.. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Am parte de suportul prietenilor şi colegilor prin sfaturile şi gândurile ce le expun, dar în mod special contează găsirea celora care împărtăşesc idei similare şi au aceleaşi obiective. Cooperarea şi susţinerea reciprocă este una din determinante în atingerea obiectivelor. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Înscrierea la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri“ a însemnat o respon- sabilitate mai mare, mai multă independenţă şi, respectiv, griji mai multe într-un alt mediu, la fel ca şi mai multe oportunităţi. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi juristul Victor Zaharia? - Sunt mai multe lucruri pe care le-am promovat împreună cu colegii mei şi în virtutea unor circumstanţe favorabile. Acum mii de persoane pot benefi cia de asistenţă juridică gratuită din partea statului datorită faptului că există un sistem de asistenţă juridică garantată de stat. La fel, mii de per- soane acum nu stau la puşcărie, dar ispăşesc pedeapsa în comunitate, fi ind utili familiei şi comunităţii lor datorită existenţei sistemului de probaţiune. Întâlnesc uneori foşti studenţi, care cu mare sinceritate îmi mulţumesc pentru contribuţia la formarea lor profesională... 133 30 de întrebări de-acasă

Victor Zaharia (în centru), la şedinţa Consiliului Naţional pentru Reforma Organelor de Ocrotire a Normelor de Drept, 10 aprilie 2014

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Dacă ar fi numai una… 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Nu ştiu dacă chiar cu adevărat sunt controversate discuţiile la acest subiect. Cei din Austria vorbesc limba germană şi ei nu cred altfel. Şi nici prin SUA nu am văzut ca multă lume să se întrebe dacă nu vorbesc cumva altă limbă decât engleza. Celor din lumea arabă nu le vine în cap să redenumească limba după denumirea statelor. În cazul nostru, Academia de Ştiinţe a spus clar, Curtea Constituţională de asemenea. A rămas doar ca, cei ce caută controverse în denumire, să se gândească dacă nu manipulează opinia publică şi nu încearcă a trage foloase nemeritate de la aceasta. 15. Care sunt principiile de viaţă ale dlui Victor Zaharia, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Demnitatea umană, libertatea de a decide pentru sine şi integritatea nu se vând, nu se cumpără şi nu pot fi lăsate nici măcar temporar în umbră. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Prietenii niciodată. Colegii poate uneori au procedat altfel decât am convenit sau aşteptam să procedeze, or nu ştiu dacă era o trădare sau un alt fel de a proceda, inclusiv datorită faptului că nu am insistat prea mult sau nu am convenit la timp. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Fără alţi oameni. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Da, şi în fi ecare zi o fac. Promovez, sau cel puţin încerc a promova politica respectării drepturilor omului şi a implicării fi ecăruia în afacerile publice, fără însă a fi afi liat politic. 134 30 de întrebări de-acasă 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Nu am prins prea mult perioada sovietică, dar înţeleg că, spre deose- bire de atunci, lucrurile s-au schimbat spre bine, chiar radical. Limitele libertăţii au acum alt contur. Şi, vor sau nu vor autorităţile, direcţia este ireversibilă. Totuşi, nivelul culturii civice şi politice atât al politicienilor, cât şi al populaţiei, încă lasă de dorit. Astfel, suntem uneori martori ai utilizării ingenioase a dezinformării, a neîncrederii în scopuri exclusiv electorale. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Noua generaţie. În politică, încet, dar vin noi persoane, cu alte valori şi viziuni, cu un alt nivel de pregătire profesională. Sigur, vin şi noi oportunişti. Totodată, populaţia este mai informată, mai insistent cere responsabilitate, transparenţă, echitate. Să nu uităm de compatrioţii noştri care, revenind din alt mediu, din ţările Uniunii Europene, cer ca şi aici regula dreptului să fi e respectată. Cred că ar trebui să fi m mai insistenţi, or transformările sociale vor deveni durabile doar atunci când de la autorităţi, instituţii se va cere respectarea regulii, respectând-o înşişi. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Cred în viitorul populaţiei de pe acest teritoriu. În oricare dintre opţiunile de viitor, acest teritoriu trebuie să fi e unul dezvoltat. Or, o eventuală reîntregire a naţiunii, pe picior de egalitate, ar fi posibilă doar dacă ambele părţi, chiar şi diferite ca dimensiuni, au aceleaşi aspiraţii şi au un nivel similar de dezvoltare. Integrarea europeană diluează dilema statalităţii distincte sau reîntregirii naţiunii. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Zaharia? - Multe lucruri care contribuie la o familie social sănătoasă. Plus, nu cred că a fost o întâmplare, or mama mea a fost prima dirigintă a soţiei, iar mama ei mi-a fost prima educatoare la grădiniţă. 23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Oameni ocupaţi, fi ecare ştie ce are de făcut şi o face cu plăcere şi susţinere reciprocă. 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Când îl am, lucrez. Sigur este o glumă. Oricând apare posibilitatea, încerc să recuperez ceea ce nu am reuşit să fac anterior – să mă întâlnesc cu prietenii, să mai vizitez anumite locuri ori să fac anumite activităţi. Câte sunt de făcut!.. 25. În casa familiei Zaharia, ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Soţia găteşte atât de bine, că îmi vine greu să aleg mâncarea. Iar băutura vine, dacă e cazul, în tandem. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Primul sunet la şcoala primară, prima diplomă la sport, prima diplomă la 135 30 de întrebări de-acasă olimpiada între liceeni, prima diplomă la olimpiada interuniversitară, prima reprezentare a unei persoane în instanţa de judecată, prima oră în auditoriu în calitate de profesor, primele decizii manageriale independente... Sunt multe şi continuă să fi e. 27. Care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - În multe sate, şcoala a rămas unica instituţie educaţională şi chiar culturală. Pot fi atâtea iniţiative care să implice ele- vii, dar şi sătenii pentru a le oferi şi altceva decât munca la serviciu şi în gospodărie! Cu un discurs în cadrul Conferinţei Oamenii vor şi aşteaptă. Sigur, e mult mai Internaţionale “Calitatea Asistenţei uşor de a sugera decât de a realiza, dar nu Juridice”, Kiev, 12 decembrie 2014 cred că sunt epuizate toate oportunităţile, chiar şi în condiţiile unor resurse fi nanciare şi umane limitate. 28. Cum credeţi, Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană? - Cu certitudine! Dar trebuie să înţelegem că nimeni nu ne va integra dacă noi înşine nu vom dori acest lucru. Manifestarea acestei dorinţe nu se poate limita la declaraţii şi planuri de acţiuni, dar trebuie să se refl ecte în guvernare responsabilă, oameni mai responsabili, respectul faţă de lege şi o multitudine de lucruri la prima vedere mărunte, dar importante, precum ar fi gunoişti se- curizate şi nu în mijlocul satului, etc. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferen- dului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Atunci când populaţia Republicii Moldova din partea stângă a Nistrului va vedea partea dreaptă a Nistrului ca fi ind una atractivă din punct de vedere economic, politic, social, cultural, se va realiza acest obiectiv. Curgerea timpului şi interesele meschine sunt în defavoarea unei formule echitabile. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi citi- torilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Toţi ne dorim o societate sănătoasă, în care membrii ei cred în ceea ce vor să creadă, îşi spun liber opinia, acţionează deliberat conform convingerilor documentate, ajută pe alţii să depăşească orgoliul, invidia şi nepăsarea, nu ezită să spună de unde sunt şi contribuie la dezvoltarea satului, oraşului, ţării în măsura în care o pot face. Toate acestea depind doar de fi ecare dintre noi. 136 30 de întrebări de-acasă

M= consider om ]mplinit, m= m`ndresc cu tot ce-am reu[it Constantin Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, director general al Institutului Ştiinţifi co-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare din Moldova s-a născut la 20 februarie 1955, în satul Zahorna, raionul Şoldăneşti. După şcoala medie din satul Receşti, absolveşte Colegiul de Horticultură din Camenca şi Institutul Agricol din Chişinău, face doctorantura, iar în 1985, la Moscova, susţine teza de doctor în ştiinţe agricole. Activitatea de muncă şi-o începe în 1982 în calitate de cercetător ştiinţifi c inferior la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, ca mai apoi să ajungă şef de departament şi direcţie la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, director general al Institutului de Cercetări pentru Viticultură şi Vinifi caţie, director general al Institutului Ştiinţifi co-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare. Este membru al Secţiei Ştiinţe Agricole a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al Asambleei Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Autor şi coautor a peste 200 de lucrări ştiinţifi ce, inclusiv 5 mono- grafi i, 6 brevete de invenţii. Decorat cu Ordinul “Gloria Muncii” şi Medalia “Meritul Civic”, medalii de argint ale Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale a URSS, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.

137 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Constantin Dadu! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Cel mai scump loc de pe pământ este locul unde te-ai născut, unde ai pronunţat primele cuvinte, ai făcut primii paşi, unde în permanenţă revii, să fi i lângă părinţi, în cercul consătenilor cu care ţi-ai petrecut copilăria. Anume aici, în satul natal, am primit primele cunoştinţe de la dascălii mei, pe care îi consider ca protectori spirituali, care mi-au marcat viitorul, chiar dacă uneori eram dur pedepsiţi atunci când conştiinţa, gândirea, raţiunea, intelectul deviau de la normal. În satul natal revin să savurez întâlnirea cu locurile copilăriei, prietenii dragi, rudele, natura, care pur şi simplu te vrăjeşte prin farmecul ei irepetabil, caracteristic doar pentru baştina mea - Zahorna. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Bineînţeles, că primele cunoştinţe în viaţă le primim de la părinţi, bunei, surori, fraţi, toţi cei apropiaţi, de la care şi eu am învăţat cum să mă comport civilizat în societate. La şcoală primul meu învăţător a fost Vasile Tudor Galuşinschi, un om foarte talentat, cu pregătire pedagogică excepţională, dascăl care a educat multe generaţii de elevi, activând până la adânci bătrâneţe. Am muncit foarte mult de mic copil şi prin muncă am învăţat singur, fără eforturi deosebite, multe lucruri. În copilărie pasiunea mea erau caii. Întotdeauna vroiam să-i călăresc pe cei mai nărăvaşi, care muşcau, băteau cu picioarele, pe care nimeni, practic, nu putea urca pentru a-i călări. De atunci am înţeles o taină a naturii şi a bunului simţ: chiar şi un animal, dacă te comporţi cu el cumsecade, manifeşti grijă, îţi răspunde cu aceeaşi monedă, devine mai blând, supus şi ascultător. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Bunicii şi după tată, şi după mamă au plecat la cele veşnice în anul când eu m-am născut, iar bunicile - când aveam, respectiv, vârsta de 6 şi 8 ani. Tatăl, Iacob Dadu, avea carte bună de la români. A slujit în armata română, iar în timpul războiului, deşi trecuse de anii de înrolare în armată, totuşi a fost mobilizat de către administraţia rusească şi îndreptat în spatele frontului, în oraşul Arhanghelsk, unde a muncit din greu la descărcarea muniţiilor, armamentului şi produselor alimentare de pe vasele maritime. A revenit acasă teafăr şi sănătos. Când în sat s-a creat colhozul “Iskra” a fost numit ajutor de brigadier. Mai apoi a lucrat căruţaş. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Grădina cu pomi şi viţă-de-vie, la îngrijirea cărora participam de mici, pentru ca fructele, legumele şi strugurii să nu ne lipsească. 138 30 de întrebări de-acasă Îmi amintesc deseori de calul nostru, pe care îl îngrijeam cu dragoste, deoarece el ne-a scăpat de multe munci istovitoare. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Gospodăria agricolă din sat la momentul privatizării deţinea o avere destul de modestă. Când mijloacele de producţie au trecut din proprietatea statului în cea privată, locuitorii satului au primit numai cotele de pământ. Despre cota valorică nici pomină. Neavând surse fi nanciare şi mijloace tehnice pentru lucrarea pământului, situaţia ţăranilor s-a înrăutăţit catastro- fal. Mulţi consăteni disperaţi au plecat în căutarea unui câştig peste hotare. Cei care au rămas, supravieţuiesc cu mare greu. 6. Dacă ar fi de înveşnicit în istoria localităţii natale unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Numele lui Alexei Revenco, primul învăţător din sat şi Tudor Galuşinschi, primul învăţător de după război, fără discuţii, merită pe deplin să fi e imortalizate. 7. Când Vă amintiţi de anii de şcoală, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - La şcoală eram unul din activiştii care organizau diverse excursii, întreceri sportive. La Colegiul de Pomicultură şi Viticultură din oraşul Camenca şi Facultatea de Horticultură a Universităţii Agrare din Chişinău, pe care le-am absolvit cu menţiune, am fost membru al selecţionatelor la lupte libere, membru al comitetului sindical al facultăţii, conduceam Cercul ştiinţifi c studenţesc “Pomicultorul”. După absolvirea facultăţii am susţinut tezele de doctor şi doctor habilitat în agricultură, am deţinut funcţii de conducere la Institutul de Cercetări, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om, ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Să fi e cinstit, sincer, deschis, corect, gata întotdeauna să vină în aju- tor. Urăsc trădătorii şi bădăranii. Deci, prietenul meu trebuie să fi e Om de omenie, cumsecade, devotat adevărului şi cauzei. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - La toate posturile de conducere pe care le-am ocupat, am fost invitat de persoane respectabile în societate, în faţa cărora m-am bucurat de autoritate. Sunt mândru de tot ce am reuşit, deşi duşmani, oameni invidioşi am avut alături şi cred că-i voi avea în continuare. Nu în zadar până mai ieri chiar şi prin imn eram chemaţi să ne deşteptăm, dar aşa şi nu am reuşit şi nu se ştie câtă apă trebuie să mai curgă pe bătrânul Nistru până asta se va întâmpla. Mă consider un om realizat (deşi nu până la capăt), împlinit şi împăcat în plan 139 30 de întrebări de-acasă familial şi profesional, cu soţie exemplară, doi bravi feciori şi o fi ică frumoasă şi deşteaptă, cu studii la şcoli de prestigiu. Dar mai sunt încă o mulţime de lucruri nefăcute, pe care neapărat le voi realiza, cu voia Domnului, desigur. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Experienţa acumulată, dorinţa de a cunoaşte şi… greşelile proprii, precum şi cele ale colegilor de breaslă. În educaţia mea un rol important l-au avut dascălii la şcoală, universitate, doctorantură, dar cel mai mult datorez dragilor mei părinţi. Dintre pedagogi, cel care m-a ajutat cel mai mult ca să devin cercetător adevărat şi a jucat un rol decisiv în educaţia mea este profesorul universi- tar, membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, doctorul habilitat Vasile Babuc. 11. Cum s-a întâmplat că aţi ales anume acest domeniu de activitate? - Am îndrăgit agricultura încă din anii de şcoală. La colegiu şi la facultate am muncit cu dăruire de sine pentru a cunoaşte cât mai mult, a găsi soluţii la diferite probleme. Aceasta şi m-a făcut să-mi continui studiile la doctorantură şi post-doctorantură. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi savantul şi cetăţeanul Constantin Dadu? - Am elaborat noi elemente tehnologice cu privire la intensifi carea culturii mărului în Republica Moldova, tehnologii care permit obţinerea recoltelor record de 60-70 tone de fructe la hectar. Am elaborat o tehnolo- gie specială de producere a merelor pentru industria de prelucrare (soiuri speciale, procedee tehnologice, cu nivel înalt de mecanizare, măsuri re- duse de combatere a bolilor şi dăunătorilor), ceea ce permite de a obţine producţie ecologică la preţuri cu mult mai mici în comparaţie cu tehnologia tradiţională. Am elaborat recomandări cu privire la înfi inţarea plantaţiilor în cultură repetată, lucrare care este apreciată la nivel internaţional. Am elaborat un sistem nou integrat cu privire la fertilizarea plantaţiilor viti- cole în Republica Moldova. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în peste 200 de lucrări ştiinţifi ce, inclusiv 5 monografi i. Pentru acestea am primit Premiul de Stat pentru Tineret şi Premiul de Stat în domeniul Ştiinţei şi Tehnicii al Republicii Moldova. Pentru activitate fructuoasă în domeniul ştiinţei agricole mi-au fost conferite Ordinul “Gloria Muncii” şi Medalia “Meritul Civic”. 13. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Problema, într-adevăr, este foarte actuală pentru Republica Moldova şi eu cred cu tot dinadinsul, că mai devreme ori mai târziu poporul nostru va găsi o soluţie adecvată. Dar pentru asta trebuie să se deştepte, cel puţin ca fraţii 140 30 de întrebări de-acasă noştri de peste Prut, care au ales în fruntea statului un cetăţean onest, deştept, omenos, respectabil, diplomat. Acesta, se poate de spus, a fost evenimentul anului 2014 în spaţiul românesc. Un eveniment similar s-a întâmplat şi în Croaţia - ţară foarte aproape de noi după numărul de locuitori. Şi la noi, cred, ar trebui schimbat sistemul electoral, ca deputaţii să fi e aleşi pe circumscripţie şi nu pe liste de partid. Actualul Parlament este compus din 5 partide, care luptă acerb între ele pentru acapararea puterii, împărţirea posturilor. Se vede cu ochiul liber că deputaţii, miniştrii se ocupă, în principal, de soluţionarea problemelor personale, uitând complet de interesele ţării, problemele cetăţenilor. Moldova poate să fi e salvată numai de feciorii şi fi icele poporului nos- tru, cu studii în cele mai prestigioase universităţi ale lumii şi care-s gata să vină să salveze ţara lor de baştină dacă li s-ar oferi această posibilitate. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Aceste discuţii sunt duse de aşa-zişii ”prieteni ai poporului moldove- nesc”, care urmăresc scopuri fariseice - de a dezbina şi a manipula mai uşor societatea. Conducerea de vârf a ţării, Preşedinţia, Parlamentul, Gu- vernul trebuie neapărat să accepte numai versiunea comunităţii ştiinţifi ce din republică. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de ştiinţă Constantin Dadu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - În viaţă mă conduc permanent de spusele tatălui meu, că nu este nimic mai presus decât Omenia şi numai omul care face bine ajunge acasă cu bine, poate considera că sfi nţeşte locul oriunde ar fi pe acest pământ. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Au fost careva cazuri, dar nu atât de însemnate, ca să-mi schimbe cardinal destinul. Prefer să nu mai am relaţii cu persoana dată. Îmi place mult poziţia de viaţă a lui Klaus Iohannis, exprimată la sfârşit de campanie electorială, declarând, că preferă să piardă alegerile, decât să fi e considerat mârlan. Anume această expresie, cred eu, i-a adus lui Klaus Iohannis milioane de voturi suplimentare. 17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să V ă amintiţi? - Din păcate, în viaţă am avut şi momente neplăcute, însă cele plăcute au prevalat. Pe cei care mi-au provocat probleme i-am iertat de atunci. Sunt de părerea că omul toată viaţa trebuie să aibă o poziţie bine determinată a sa, caracter şi verticalitate şi nu să tremure ca frunza la orice sufl are de vânt. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu. Şi nici n-am de gând să fac, pentru că oamenii politici din Moldova sunt, de regulă, murdari şi laşi, ca să nu zic trădători, lichele şi ipocriţi. 141 30 de întrebări de-acasă În fosta şi actuala clasă politică nu prea văd oameni demni de încrederea acordată de popor. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez politicienii cu viziuni europene. Detest corupţia care distruge societatea precum rugina fi erul şi cancerul fi inţele umane. Nu-mi place deloc reacţia somnolentă a societăţii civile la corupţia din Republica Moldova şi principiul „capul plecat sabia nu-l taie”. 20. De câteva decenii locuiţi în Chişinău. Unde Vă simţiţi mai acasă, în capitală sau în satul natal? - În satul natal sunt înmormântaţi părinţii Anastasia şi Iacob, fraţii Ion şi Gheorghe Dadu. În sat azi mai trăiesc nepoata Milea de la fratele Ion şi nepotul Oleg de la fratele Gheorghe. De baştina mea mă leagă, în primul rând, mormintele părinţilor, fraţilor mei şi nepoţii pe care îi vizitez regulat şi cu mare dragoste. La Chişinău trăiesc din anul 1974, când m-am căsătorit cu soţia Zinaida, chişinăuiancă; aici ne-am construit şi casă. În Chişinău s-au născut şi au crescut cei trei copii ai mei. Vă mărturisesc ca-n faţa altarului, că în ambele localităţi mă simt ca acasă, nu pot face diferenţă, dar ea nici nu există. 21. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - După absolvirea colegiului doream mult să fi u înscris la Institutul Agricol din Chişinău. Dar am fost repartizat la muncă în raionul Ungheni, satul Negureni, gospodăria agricolă “Moldova Socialistă”, în calitate de brigadier. Peste 2 luni am primit ordin de chemare la comisariatul din Ungheni, unde m-au informat că peste o lună voi fi chemat la serviciul militar, ceea ce mă împiedica să susţin examenele de admitere la facultate. A doua zi mi-am strâns lucrurile şi am plecat din raion. În luna august am susţinut cu brio examenul la biologie şi am devenit student la Institutul Agricol din Chişinău. În aşa fel am renunţat la serviciul militar, achitând o mică amendă, în schimb am absolvit facultatea cu doi ani mai devreme. Peste 5 ani am absolvit cu brio Facultatea de Horticultură şi, la pro- punerea dlui profesor Vasile Babuc, am mers la doctorantură, ca peste 4 ani să susţin teza de doctor în ştiinţe agricole. Am prelungit activitatea în cercetare la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură şi în anul 2007 am susţinut teza de doctor habilitat în agricultură. În anul 2004 mi s-a propus să preiau conducerea Institutului Naţional al Viei şi Vinului, unde activez până în prezent (numai că denumirea instituţiei s-a schimbat). 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dadu? - Dragostea. Naşterea copiilor – Vitalie, Ana şi Dumitru, care ne bucură pe 142 30 de întrebări de-acasă

Constantin Dadu (în centru), felicitat la susţinerea tezei de doctor habilitat de către oponenţii ofi ciali prof. Vasile Babuc, membru core- spondent al AŞM şi prof. Nicolae Cepoi din Bucureşti. Chişinău, 2007 mine şi soţia mea Zinaida cu succese bune la învăţătură şi serviciu, ne-a con- solidat familia. Toţi sunt modeşti, ascultători, harnici şi oneşti, cu care, sper, se va mândri în continuare nu numai familia Dadu, ci întreaga ţară a Moldovei. 23. În ce domenii activează membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia Zinainda este biolog şi activează la instituţia pe care o conduc, în calitate de cercetător ştiinţifi c. Vitalie a absolvit doctorantura şi activează în domeniul tehnologiilor informaţionale. Ana este doctorandă la Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, specialitatea ecologie. Dumitru este student în anul 4 la Universitatea Agrară din Chişinău. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Îmi place ca timpul, cel puţin şi relativ liber, pe care singur mi-l fac, să-l folosesc cu maximă efi cienţă, în sânul familiei pentru odihnă la mare, munte, relaxare prin sport sau plimbări prin pădurea de la Zahorna. 25. Cine Vă cunoaşte cel mai bine? - În fond, sunt o persoană absolut deschisă, autocritică, modestă, sfi oasă din cale afară, astfel mă cunosc bine, aş spune în profunzime, mai mulţi co- legi de la serviciu. Însă, bineînţeles, cel mai bine mă cunosc rudele, membrii familiei şi prietenii mei adevăraţi şi devotaţi: Valeriu Canţer, Marian Con- 143 30 de întrebări de-acasă stantin, profesorii Mihail Rapcea, Ştefan Topală, Ilie Donică, Mihail Chisili şi mulţi alţii. 26. În casa familiei Dadu ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Tocăniţă de porc cu mămăliguţă şi brânză de oi, la care bine se asociază vinul roşu sec. Niciodată n-am fost împotriva divinurilor autohtone de 10 şi mai mulţi ani, care pur şi simplu îmi umplu inima de bucurie, că şi-n Moldova ştiu a face băuturi spirtoase de înaltă calitate. 27. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi consăteni? - Da, Valeriu Canţer şi Marian Constantin, pe care-i stimez în mod deosebit ca persoane deosebite, ce au obţinut rezultate excepţionale în domeniile lor de activitate. Mai ales mă mândresc cu fi zicianul, academicianul Valeriu Canţer, care a susţinut teza de doctor la 25 de ani, înainte de fi nisarea termenului de 3 ani, destinat pentru doctorantură şi nu oriunde, dar în capitala Uniunii Sovietice. Graţie talentului înnăscut, capacităţilor excepţionale, dânsul, alături de academicianul Каpiţa, savant cu origini moldoveneşti, ne-au dus faima în toată lumea de oameni harnici şi deştepţi, plini de modestie şi onestitate. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova, ca să intre în comunitatea statelor europene? - Părerea mea este, că până când nu vom integra, nu vom consolida societatea noastră, atât de mult divizată, ne va fi foarte greu să ne integrăm în comunitatea europeană. Dacă aceste circumstanţe vor fi înţelese corect de către majoritatea din clasa politică, lucrul acesta ar putea să se întâmple peste 10-12 ani. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - De la declanşarea confl ictului transnistrean a trecut prea mult timp, în care duşmănia şi ura impuse cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului şi-au făcut treaba. Cred că de conducerea Republicii Moldova şi cei de la Tiraspol depinde foarte puţin. Problema ar putea fi soluţionată doar de către autorităţile Federaţiei Ruse, lucru care în viitorii 100 de ani nu se va întâmpla. Dă Doamne să greşesc, dar Moscova nu plânge şi nici în lacrimi nu crede. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Să le doresc familii fericite, bunăstare, viitor cu deplină satisfacţie sufl etească. Acestea pot fi într-o societate unită, unde predomină înţelegerea şi compromisul. Mă bucură faptul, că în ultimii ani au loc schimbări de mentalitate, vine o generaţie tânără, cu păreri şi convingeri morale ferme, progresiste şi care cred că va face acele schimbări în societate, de care avem neapărat nevoie. Mai devreme ori mai târziu cred că totuşi o să ajungem la acele principii şi valori de care atât de mult se vorbeşte şi la care tindem.

144 30 de întrebări de-acasă

Unde ai fi plecat, tot ACAS+ te ]ntorci... Silvia Ghinculov s-a născut în s. Verejeni, raionul Teleneşti. A absolvit şcoala medie din Teleneşti (1971), Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biblioteconomie (1975), Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea de Management (1998), doctorantura la Aca- demia de Studii Economice din Moldova (2002). Doctor în economie, conferenţiar universitar. Din 1991 este directoarea Bibliotecii Ştiinţifi ce a Academiei de Studii Economice. Membră a Senatului Academiei de Stu- dii Economice din Moldova, conferenţiar la Facultatea Finanţe, catedra Finanţe şi Asigurări; conducătoare la teze de licenţă şi master la catedrele Management, Relaţii Economice Internaţionale, Bănci şi Burse de Val- ori, Finanţe şi Asigurări şi la Catedra Finanţe a Universităţii de Stat. Cursuri predate: “Cultura informaţională”, “Managementul Proprietăţii Intelectuale”, “Cultura în afaceri”, “Asigurări”. Redactor-şef al revistei moldo-române “Drept, Economie şi Informatică”, preşedinte al Consorţiului “eIFL Direct Moldova” (informaţia electronică pentru biblioteci) şi Comisiei Asociaţiei Biblio- tecarilor din Republica Moldova, suplineşte o mulţime de alte funcţii obşteşti. Decorată cu Medalia de Onoare a Republicii Afganistan, Medalia “Meritul Civic”, Medalia “Mihai Eminescu”, Ordinul “Gloria Muncii”.

145 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Silvia Ghinculov! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Acasă este acolo unde a fost Mama, locul, în care îmi pot prinde propri- ile rădăcini ca să cresc, ca un punct verde prin viaţa, care Dumnezeu mi-a dăruit-o ca pe-o minune. Acasă este locul de refugiu în intimitatea mea cu cei scumpi şi dragi sufl etului. Acasă mai este Tata… Acasă este locul unde te-ai născut, unde ai fost alături de cei mai scumpi oameni de pe pământ (mama, tata, buneii şi celelalte rude), unde ai sădit fl ori, unde ai citit cărţi, unde ai învăţat să scrii... Unde ai fi plecat, tot ACASĂ te întorci... 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Mama, tata, buneii, învăţătorii din sat. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Străbunelul Fiodor Constantin Ghinculov (Hâncu), repartizat în Verejeni ca preot şi cântăreţ, a organizat un cor de copii pe lângă Biserica “Sf. Gheorghe” în anii 1911-1918. Bunelul Leonid Ghinculov a fost printre cele mai culte personalităţi din satul Verejeni. În afară de română, vorbea perfect rusa şi franceza. Tata, Veniamin Ghinculov a fost primul şofer în sat. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Îmi pare rău că m-aţi întrebat şi trebuie să răspund sincer. S-au destrămat colhozurile, dar nu s-a inventat un alt mecanism şi formă de dirijare a sectorului agrar. „S-a stricat casa în care se locuia”, dar nu s-a construit alta. Omul de la ţară a primit pământ, care a fost distribuit în 7-8 locuri-parcele, dar s-a pomenit fără tehnică, fără tehnologii, fără cunoştinţe, fără piaţă, unde să-şi vândă producţia. Toate partidele care ne-au guvernat n-au întreprins nimic pentru sectorul agrar, au făcut numai declaraţii, fără să promoveze şi careva schimbări şi reforme efi ciente în această ramură importantă a economiei naţionale. 5. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Lipseşte Strategia de dezvoltare a economiei naţionale a Republicii Moldova pe termen lung. În primul rând investiţii, reforme şi strategii fundamentale în agricultură, sistemul de sănătate, sistemul de asigurări (este foarte prost gândit regulamentar), antreprenoriat. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? 146 30 de întrebări de-acasă - Nicolae Strajesco, medic ilustru, terapeut, organizator al ştiinţei, aca- demician, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din Ucraina, Erou al Muncii Socialiste din URSS, care provine genealogic din comuna Verejeni; Elena Vasilache, Eminentă a Învăţământului Public din RM, autoare şi coautoare a mai multe manuale; Gheorghe Grosu, medic; Valeriu Baltag, doctor habilitat în ştiinţe matematice; Serghei Sârbu, unul dintre primii consăteni cu studii superioare; preotul Alexandru Mihailov. Dar şi Epureanu Porfi rie şi Alexandra, care s-au refugiat în România şi feciorul lor Alexandru Epureanu, fost rector la Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi etc. 7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - Mama, tata, buneii, dealurile de la Verejeni, harbuzăria din Rădi, primul meu învăţător - Matei Gheorghe Vârlan, bibliotecara din sat – Nina Serghei Belinschi, colegii de şcoală. 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Corectitudinea, punctualitatea, prietenia ne-condiţionată. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Da. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - În primul rând părinţii, familia Elena şi Boris Vasilache, mătuşile mele pe linie paternă, pedagogi prin vocaţie - Claudia Scaleţchi şi cele două fi ice, pedagogi de profesie, Ludmila Zadoinov, Silvia Lopatinschi- Buraga, Nina şi Gavril Vascan, pedagogi din Orhei, deportaţi în Siberia. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Vârsta copilăriei alături de bunii mei părinţi – mama Valentina şi tata Veniamin, buneii Elena şi Leonid Ghinculov, fratele Veaceslav şi sora Maria. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Silvia Ghinculov? - Cu numele de familie, care mi l-a lăsat moştenire străbunelul, preotul Fiodor Ghinculov. Cu familia mea. Cu Biblioteca ştiinţifi că a Academiei de Studii Economice din Moldova, pe care am fondat-o treptat împreună cu rectorii Paul Bran, Eugen Hrişcev, Grigore Belostecinic. Cu relaţiile pe care le-am stabilit şi le întreţinem cu biblioteci din România, Franţa, Germania, Norvegia ş.a. Cu articolele şi cărţile publicate. Dar şi cu faptul că am avut posibilitatea să particip la numeroase întruniri internaţionale în SUA, China, Israel, Kenya, Franţa, Iordania, Turcia, Egipt ş.a. Mă mândresc cu mama mea, Valentina, născută în Tatarbunar, Basara- bia (acum sudul Ucrainei). Era ucraineană de naţionalitate, dar vorbea o română perfectă, coresponda cu toate rudele tatei din România, a fost o adevărată ambasadoare a satului Verejeni. Am copiat-o în toate - în special, 147 30 de întrebări de-acasă

Silvia Ghinculov (rândul întâi, a patra din stânga) alături de colegele de serviciu de la biblioteca ASEM ambiţia pentru cunoaştere, pentru studiere. 13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Să-mi văd ţara reîntregită. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Savanţii: fi lologii, istoricii, dar şi scriitorii, utilizând ca argumente documentele din arhive, lucrări ştiinţifi ce, fi lme, cărţi. 15. Care sunt principiile de viaţă ale dnei Silvia Ghinculov, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Modestia, onestitatea, bunul simţ – îmi pare rău că uneori sunt tratate şi înţelese ca defecte. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Da, dar am uitat, i-am şters din listă, au rămas cei fi deli prieteniei, omeniei şi onestităţii. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? 148 30 de întrebări de-acasă - Fără mamă şi Patrie, fără copii, prieteni. Un Om poate fi fericit acolo unde statul te respectă ca cetăţean şi unde te sprijină să-ţi poţi realiza visurile. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu. Părerea mea este că fi ecare trebuie să-şi facă treaba la locul lui nu „bine”, dar „foarte bine”. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Mă doare tot ce se întâmplă în politică, îmi pare rău să recunosc, dar cei buni au plecat, alţii nu s-au format, ne lipseşte generaţia de intelectuali din secolul trecut. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Forţele politice europene. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Educaţia, tradiţiile. Părinţii ne-au educat prin spiritul şi experienţa lor, în deosebi, mama. 23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Unicul fi u – Marcel – a absolvit Şcoala de Medicină, Facultăţile de Con- tabilitate şi Drept Economic, îmbină parţial abilităţile într-un trust. Nora Ala este lector la Catedra Finanţe şi Asigurări, ASEM; nepoţii Ovidiu şi Cristian, elevi la LT “Mihail Cogălniceanu”, vorbesc fl uent engleza, germana şi rusa. 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Îmi place să citesc. Îmi place lucrul manual. Dar pasiunea preferată este bucătăria. Colecţionez reţete gastronomice, farfurii decorative, clopoţei, ouă încondeiate. La fel, sunt pasionată de călătorii, am vizitat 35 de ţări din Europa, America, Africa, Orientul Mijlociu. 25. În casa familiei Ghinculov ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Bucare tradiţionale moldoveneşti: toate copturile cu brânzeturi, fructele. Din băuturi - vinurile de calitate, lichioruri preparate în casă, dar băute cu măsură. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Participarea la războiul din Afganistan – aşa a vrut destinul. 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Foarte puţin se citeşte, lăsând în urmă codul bunelor maniere, etica, atât acasă, cât şi în societate. 149 30 de întrebări de-acasă 28. Cum credeţi, Republica Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană? - Doar în cazul când vom schimba actualele forţe politice, vom aduce la putere nişte politicieni oneşti, modeşti, adevăraţi patrioţi. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - În următorii 100 de ani nu este real. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi tuturor citi- torilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Judeţul Orhei are o istorie foarte bogată. Aş dori tuturor să cinstească, să respecte istoria şi oamenii, care au rămas fi deli plaiului şi graiului. În această istorie o urmă aparte a lăsat Grupul martirilor “Majadahonda”. În noaptea spre 24 iunie 1941, când trupele române şi cele germane deja trecuseră Prutul, eliberând teritoriile româneşti, orheienii erau judecaţi de Tribunalul districtului militar Odessa, afl at special pentru aceasta în deplasare la Chişinău. Astfel Guma Anatol, Eprov Vichentie, Mihu Gr., Bodeţchii V., Cotun A., Dobândă D., Cozma O. şi Grăjdieanu M. au fost condamnaţi pentru „organizarea şi săvârşirea crimelor împotriva regimului sovietic” la pedeapsă capitală prin împuşcare. Execuţia s-a petrecut ime- diat după proces. Au fost ucişi pentru credinţa lor românească şi au murit cu moarte de martir. Ceilalţi au fost condamnaţi la privaţiune de libertate între 10 şi 25 de ani. Au fost încărcaţi în trenuri marfare, care i-au dus în pustiurile Siberiei... Tinerii rămaşi în închisoarea din Orhei au fost arşi de vii, penitenciarul fi ind incendiat de trupele Armatei Roşii, afl ate în agonia retragerii. După sosirea ostaşilor români în oraş au fost scoase de sub ru- ine cadavrele martirilor “Majadahondei”. Vichentie Eprov face parte din familia mea, familia preotului Porfi rie Eprov. Alţi martiri au fost familiile Gavril, Nina, Eleonora şi Margareta Vas- can, Claudia, Ilie, Ludmila şi Silvia Scaleţchi – deportaţi în Siberia. Şirul personalităţilor represate fără nicio vină este foarte mare. Respectul meu, mă închin pentru tot ce face pentru comunitate preotul Nicolae Strogotean şi preoteasa Iraida de la Biserica “Sf. Nicolae” din Ciocâlteni.

150 30 de întrebări de-acasă

Ferice de omul mare, care nu se consider= nici pe sine prea sus, nici pe al\ii prea jos... Petru Roşca s-a născut la 8 iulie 1932, în Ţânţăreni, judeţul Orhei. A făcut studii la Şcoala Pedagogică din Orhei, Institutul Politehnic din Chişinău, dar şi la şcolile superioare de politologie din Lvov şi Chişinău. Şi-a început activitatea în calitate de profesor şcolar, mai apoi aproape două decenii a activat în organele de partid şi de stat şi 25 de ani - în structurile economice centrale ale republicii. În paralel a răspândit „lumină economică” şi în aulele universitare. În 1980 susţine teza de doctor în economie. Este conferenţiar univer- sitar, şef al Catedrei de Economie şi Relaţii Economice Internaţionale la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. În 1999 susţine teza de doctor habilitat în economie, iar în 2000 i se conferă titlul de profesor universitar. Autor a peste 300 de lucrări ştiinţifi ce şi metodico-didactice, inclusiv 30 de monografi i, 12 manuale didactice, 8 broşuri. Decorat cu “Ordinul de Onoare”, Medalia “Meritul Civic” ş.a.

151 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule profesor Roşca, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Baştina, locul unde te-ai născut şi trăieşti; pământul natal; patria; locul de origine. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - În primul rând, părinţii: Eugenia şi Ion Roşca. Au fost o familie ţărănească înstărită, munceau cu mare sârguinţă. Şi ne-au învăţat şi pe noi, cei cinci fraţi şi patru surori, să fi m harnici, cinstiţi, să stimăm oamenii, adică ne-au dat „cei 7 ani de-acasă”. Mai apoi, în formarea caracterului, dezvoltarea capacităţilor noastre şi educaţia spirituală un mare merit le revine profesorilor. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Din spusele tatălui meu, străbunelul se trage din regiunea Braşovului. Bunelul de pe tata, Ştefan Roşca, era ţăran şi totodată felcer-veterinar. Şi bunelul de pe mama, Dumitru Stratan, era ţăran, avea cai buni, trăsură frumoasă. Tatăl meu, Ion Roşca, născut în 1864, s-a stins în 1975, iar mama, Eugenia Roşca, născută în 1890, în timpul războiului s-a înbolnăvit de tifos şi în august 1944 a decedat. Tata era un gospodar exemplar, avea 12 ha de pământ, vacă, oi, cai buni, trăsură cu care, pe lângă lucrul în gospodărie, în timpul liber călătorea la Teleneşti, Căpreşti, Orhei, Chişinău, adică mai făcea un fel de microbusiness. Ţin minte, când eram de vreo 6 ani, prima dată m-a luat şi pe mine la Chişinău. Am ajuns seara şi mă miram de atâta luminaţie ce strălucea pe străzile oraşului, iar a doua zi am văzut multe lucruri interesante, plimbându-ne prin Parcul Soborului şi Parcul Central, tata îmi lămurea ca nu cumva să rup vreo fl oare, pentru că atunci o să-l pedepsească pe dânsul. În tot satul Ţânţăreni de vârsta tatei erau numai vreo 3 persoane care aveau şcoala primară din timpul ţarismului rus. Tata ştia bine limba rusă, avea un scris caligrafi c, în tinereţe făcuse serviciu ca scrib (pisar) la comisariatul militar judeţean din Orhei. Deseori rămâneam uimit de memoria şi logica lui. Prin clasele V-VII erau unele probleme pe care nu le înţelegeam, atunci cel mai bun consultant era tata. Dacă citeam în voce de vreo două ori o poezie, el mi-o recita pe de rost. Aceste lecţii m-au deprins să fi u mai atent, mai concentrat, să atrag atenţie la momentele-cheie, lucru care mi-a fost de mare folos în viaţă. 4. Ce Vă aminteşte mai des de casa părintească? - Anii petrecuţi împreună cu părinţii, fraţii, surorile, rudele şi prietenii. Mai înainte, când eram mai tineri, la Paşti, Paştele Blajinilor, de Sfânta Marie – ziua Hramului în sat, regulat ne întâlneam în casa părintească. Dar în ultimii ani, de când nu mai sunt în viaţă nici părinţii, nici fraţii, surorile, dar şi din cauza 152 30 de întrebări de-acasă vârstei înaintate, tot mai rar venim la Ţânţăreni. Deşi, când avem posibilitate cu deosebite sentimente trecem pe la cimitirul satului ca să depunem fl ori la mormintele părinţilor, fraţilor, să ne întâlnim cu familiile nepoţilor. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - La Ţânţăreni, în ultimele decenii au avut loc mai multe schimbări spre bine: drumuri asfaltate, şcoala şi grădiniţa reparate, etc. Dar mă întristează faptul că cea mai mare parte a celor apţi de muncă sunt în străinătate, unde ridică economiile altor ţări. Sper că în fruntea ţării vor veni tineri cu iubire de moşie, care vor schimba faţa şi destinul plaiului nostru. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cred că dacă cineva ar selecta şi analiza obiectiv informaţia despre viaţa băştinaşilor, s-ar găsi multe personalităţi, care prin activitatea şi faptele lor au servit exemplu pentru generaţiile următoare şi merită aşa onoare. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Cred că aşa mi-e caracterul - din primii ani de şcoală şi de-a lungul întregii vieţi am fost printre activişti. Împreună cu Leonid Crudu, în- cepând din clasa întâi preotul ne lua de Sfi ntele Paşti şi alte sărbători, ca să-l însoţim la slujbă în biserică. La serbări, olimpiade îmi plăcea să recit poezii. În timpul sovietic deja am fost preşedinte de unitate pionierească, secretar al organizaţiilor comsomoliste şi de partid, iar apoi am activat în organele comsomoliste, sovietice şi de partid, mulţi ani am fost deputat în consiliile raionale din Teleneşti, Lenin şi Frunze din Chişinău etc. Dar printre membrii familiei noastre au fost şi disidenţi: fratele Daniil, fi ind ostaş în armata română, a căzut în prizonierat la ruşi şi pe vreo 7 ani l-au dus în Siberia. Alt frate, Fiodor, în 1949 a fost deportat împreună cu toată familia cuscrului Andrieş de la Chiştelniţa şi dus în regiunea Altai, de unde s-a întors peste vreo 8 ani, cu sănătatea distrusă şi repede s-a stins din viaţă. În 1970 la Chişinău au avut loc mai multe evenimente împotriva regimului sovietic, mulţi studenţi au fost condamnaţi la închisoare. Eu atunci eram secretar al Comitetului Raional de partid Frunze din Chişinău, adică purtam răspundere de situaţia politică şi ideologică în colectivele din raionul respectiv. Alături de vreo 40 de alte persoane – viceminiştri, rectori, conducători de diferite ranguri am fost retrogradaţi. M-am aranjat la lucru la uzina de sticlă din Chişinău ca vicedirector pe probleme eco- nomice. Însă nu regret - după aceea mi-am orientat viaţa în altă direcţie, am intrat la aspirantură, am susţinut teza de doctor în ştiinţe economice, peste vreo 2 ani am trecut cu serviciul într-un Institut ştiinţifi c în dome- 153 30 de întrebări de-acasă niul economiei, iar peste vreo 3 ani m-au invitat la fostul Gosplan, care în 1990 a fost reorganizat în Ministerul Economiei, unde am activat mai mult de două decenii – ca şef de direcţii, vicedirector al Departamentului de Analiză şi Prognozare Macroeconomică, iar din 1995 am trecut la activi- tatea pedagogică în cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. 8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră? - Prietenia este o relaţie afectivă şi de colaborare între două sau mai multe persoane, un sentiment de simpatie, respect, afi nitate reciprocă ce leagă aceste fi inţe. Relaţiile de prietenie se stabilesc cu timpul între persoane care împărtăşesc aceleaşi idealuri şi deci calităţile prietenilor trebuie să fi e identice. 9. Ce Vă mai leagă de satul natal? - Amintirea de părinţi şi de fraţi, înmormântaţi în cimitirul satului. Nepoţii – Petrică al lui Daniil şi Petrică al lui Alexei Roşca, alte rude, pe la care trecem atunci când revenim la baştină. 10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider? - Cred că da, altfel nu mi s-ar fi încredinţat funcţii de mare răspundere timp de circa 65 de ani. 11. Cine V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi? - Părinţii, fraţii, structurile statale şi politice, instituţiile de învăţământ, literatura. 12. Cum, având studii pedagogice, aţi devenit specialist în economie? - După absolvirea Colegiului Pedagogic din Orhei, 4 ani am lucrat învăţător la Ineşti, apoi şef de studii în şcoala din Suhuluceni, Teleneşti. Predam fi zica şi matematica şi gândeam că toată viaţa voi fi pedagog. De aceea, întorcându-mă din armată, am dat examenele de admitere la Facultatea de Fizică şi Matematică a Institutului Pedagogic din Chişinău. Dar peste vreo lună am fost ales secretar al Comitetului Raional al Comsomolului Teleneşti, unde am activat circa 5 ani, fi ind implicat în activitatea economico-socială şi politică a raionului. Am hotărât, deci, să mă transfer la Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău. Astfel, din 1970 şi până azi am activat anume în domeniul economic. 13. Cu ce se mândreşte îndeosebi dl Petru Roşca? - În viaţa mea din propria iniţiativă am scris cerere să fi u angajat la lucru numai de două ori: în august 1949 şi octombrie 1954, când am fost numit învăţător la Ineşti şi Ţânţăreni. În celelalte cazuri am fost înaintat, transferat sau invitat. Îmi amintesc de primul meu succes serios. La vârsta de 22 de ani, activând ca sec- retar al CR al comsomolului din Teleneşti, am ocupat primul loc pe republică la pregătirea nutreţurilor, pentru ce organizaţia raionului Teleneşti a fost întrodusă în Cartea de Onoare a Comitetului Central al Comsomolului din URSS, iar CR Teleneşti a fost premiat cu un automobil Moskvici - 401, pe atunci o raritate la noi. 154 30 de întrebări de-acasă Peste trei ani organizaţia raională Teleneşti din nou a ocupat locul întâi în republică la răspândirea literaturii între populaţie şi pregătirea către Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, pentru ce a fost premiată cu alt automobil Moskvici - 410. Consider că, activând timp de peste 20 de ani în funcţii de răspundere în aparatul Gosplan-ului şi Ministerului Economiei am contribuit la soluţionarea multor probleme privind dezvoltarea diferitor ramuri ale industriei, în deosebi a industriei alimentare din republică. Mă mândresc că timp de circa 50 de ani contribui la pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Savanţii, Academia de Ştiinţe a Moldovei ofi cial demult şi-au spus verdictul: limba noastră este limba română. Alta este că o mare parte a populaţiei slab cunoaşte limba literară, pentru că timp îndelungat ea a fost o cenuşăreasă în învăţământ şi organele de stat. Îmi amintesc, fi ind ales secretar al CR al Comsomolului în octombrie 1954, am întocmit procesul-verbal al Conferinţei în limba română (moldovenească – în grafi e chirilică), iar copia, cum se cerea, am expediat-o la Comitetul Central. Peste vreo 3 zile îmi sună de acolo secretarul Dumitru Cornovan, care mi-a spus să nu mai fac aşa ceva, deoarece în aparatul CC al Comso- molului din Moldova numai câteva persoane cunosc limba moldovenească... De facto, numai studiile la Şcoala Pedagogică din Orhei le-am făcut în limba română. Serviciul în Armata Sovietică, studiile la Institutul Politehnic din Chişinău, Şcolile Superioare de Partid (Chişinău, Lvov), doctorantura la Institutul de Economie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei le-am făcut numai în limba rusă. Şi peste tot unde am activat până în 1990, aproape jumătate de secol, n-am scris nici un document în limba română. Totodată, lecţiile ce le predam studenţilor la Universitatea de Stat, la Politehnică, Academia de Studii Economice din Moldova în anii 1960-1990 obligatoriu erau în limba rusă. După 1990 vreo doi ani am avut mari probleme, mai ales în ce priveşte terminologia în limba română. La fel şi cu istoria Republicii Moldova, care de-a lungul timpului a fost supusă multor modifi cări, ca să corespundă doctrinei Uniunii Sovietice. E clar, de problemele limbii şi istoriei trebuie să se ocupe oamenii de ştiinţă, de propunerile cărora trebuie să ţină cont Parlamentul. 15. Care sunt principiile de viaţă ale dlui Petru Roşca, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Onestitatea, sinceritatea, cumsecădenia. Ce cuvinte minunate găsim la Epictet: „Ferice de omul mare, care nu se consideră nici pe sine prea sus, 155 30 de întrebări de-acasă nici pe alţii prea jos şi se comportă frumos cu toată lumea”. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - S-a întâmplat. În 1970, când am trecut de la lucrul de partid la întreprin- dere, unii „prieteni” când mă zăreau treceau de altă parte a străzii, iar după susţinerea tezei de doctor, când lucram deja la Gosplan, Ministerul Econo- miei, se vroiau iarăşi prieteni. În asemenea cazuri consider foarte potrivită expresia lui Marin Preda: „Să rămâi om între oameni, ca să salvezi în tine însuţi ideea de om, chiar dacă alţii o calcă în picioare”. 17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să V ă amintiţi? - Au fost, dar am trecut peste ele. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică. - Da, mai mult de două decenii. Dar după anul 1970 viaţa mea este legată numai de economie şi activitatea pedagogică şi nu am mai făcut parte din niciun partid politic. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica moldovenească din ultimul deceniu? - Vai de noi şi de politicienii care ne conduc ţara în ultimele decenii! Poporul, fi ecare din noi e de vină că admitem la cârma ţării aşa politicieni. 20. Dacă Dumnezeu V-ar da fericita ocazie să trăiţi din nou cel mai notoriu eveniment din viaţa Dumneavoastră, care ar fi acesta? - Nu aş vrea să fantezesc aici. 21. Printre prietenii de familie şi colegii de serviciu sunt şi consăteni? - Sunt mai mulţi băştinaşi cu care menţinem relaţiile: Leonid Crudu, prieten pe viaţă, coleg de bancă, fost director al Şcolii Profesional-Tehnice din Cuhureşti; Taisia Panfi lov, colegă, pedagog emerit; Grigore Popovici, patriarhul sportului moldovenesc; Nicolae Ambrosi, doctor în ştiinţe eco- nomice, organizator al Mişcării Olimpice şi Sportului în republică; Nicolae Stratulat, fost director de colegiu din Chişinău şi alţii. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Roşca? - Fiind la studii în Lvov, m-am îndrăgostit de o domnişoară ucraineancă pe nume Galina, care după absolvirea Institutului Politehnic din Kiev ac- tiva ca inginer-constructor la Uzina de Autobuze. În vara anului 1961 am venit la Orhei, unde trăia sora mea Vera, ne-am înregistrat, am jucat nunta. Peste un an, absolvind Şcoala Superioară de Partid din Lvov, am sosit la Chişinău cu primul fecior. Am fost repartizat la lucru în aparatul Comitetului Orăşenesc de partid Chişinău, iar soţia un timp a lucrat sefă a Biroului de standardizare la uzina de tractoare, apoi a trecut lector superior la Institutul Politehnic din Chişinău, unde a lucrat până la pensie. 23. În ce domenii activează copiii Dumneavoastră? 156 30 de întrebări de-acasă - Avem doi feciori – Leonid şi Andrei, deja au depăşit vârsta de 50 de ani. Leonid a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, Facultatea Tehnologia Vinului, apoi Facultatea de Economie la Universitatea de Stat, a făcut masteratul la Universitatea Marilend din SUA, în 1992 a susţinut teza de doctor în ştiinţe economice, activează ca director al unei companii de consultanţă în economie. Andrei de asemenea a absolvit Universitatea Tehnică, activează ca inginer într-o companie vestită. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - La grădina noastră situată la vreo 15 km de Chişinău, împreună cu soţia, uneori toată familia sau cu prietenii. Lucrăm cu plăcere sectorul, după cum suntem deprinşi din copilărie. 25. Cine Vă cunoaşte cel mai bine? - Soţia cu care trăim împreună 55 de ani, dar şi feciorii noştri. 26. În casa familiei Roşca ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Avem reţetele noastre iubite şi sănătoase. Mai puţină carne, mai multe legume şi fructe. Dar gătim şi sărmăluţe, pârjoale, plăcinte, clătite, borş ucrainean, supă, diferite copturi, mămăligă, gemuri de fructe etc. Prefer un pahar de vin sec – Cabernet, dar mai des diferite sucuri, ceai din ierburi. 27. Povestiţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - În 1946, vreo câţiva tineri din sat am plecat la Teleneşti să ne continuăm studiile. Dar peste vreo 3 săptămâni rămăsesem numai eu, unii au plecat la şcoala din Chiţcani, pentru că în fi ecare sâmbătă-duminică trebuia să parcur- gem drumul spre casă şi înapoi pe jos. Deoarece murise mama, eu am rămas la şcoala-internat din Teleneşti şi aceasta practic m-a salvat de la foametea ce bântuia atunci în Moldova. Însă, peste un an am trecut şi eu la Chiţcani, apoi la Negureni, iar după clasa a şaptea am prelungit studiile fără frecvenţă la Colegiul Pedagogic din Orhei, fi ind angajat de la 01 septembrie 1949 ca învăţător la clasele primare în satul Ineşti. În august 1952 am fost transferat ca şef de studii la şcoala din Suculuceni, însă în decembrie acelaşi an am fost încorporat în armată. După serviciul militar, în octombrie 1954 m-am întors în satul natal, în calitate de învăţător de fi zică şi matematică, iar peste o lună am fost ales secretar al Comitetului Raional al Comsomolului Teleneşi şi mai departe cariera mea a luat altă direcţie. Paralel cu lucrul de bază în diferite organe, am continuat şi activitatea pedagogică. Şi după ieşirea la pensie sunt profesor universitar la catedra Business şi Administrare, Relaţii Economice Internaţionale şi Turism. Un moment crucial a fost susţinerea în 1999 a tezei de doctor habilitat în ştiinţe economice, primul în republică la specialitatea economie mondială; relaţii economice internaţionale. Apoi conferirea în 2000 a titlului ştiinţifi co- didactic de profesor universitar. Mai mulţi ani sunt preşedinte al Semina- 157 30 de întrebări de-acasă rului ştiinţifi c de profi l pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în ştiinţe economice la specialităţile economie mondială, relaţii economice internaţionale şi economie şi management în do- meniul de activitate; preşedinte al Consiliului ştiinţifi c spe- cializat de susţinere a tezelor de doctor şi doctor habilitat la prima specialitate; vicere- dactor al revistei ştiinţifi ce „Studii Economice”, redac- tor responsabil al culegerii ştiinţifi ce “Analele ULIM”, Petru şi Galina Roşca, împreună cu Seria Economie; membru al nepoţii Eugeniu, angajat într-un institut Senatului ULIM ş.a. din Germania şi Daniela, masterandă la 28. Câţi ani, în opinia Universitatea din Haaga (Olanda) Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Moldova ca să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană? - E greu de prognozat, deoarece pe lângă problemele economice avem o clasă politică dezbinată, majoritatea partidelor promovează o politică distructivă, o mare parte a populaţiei este permanent manipulată. La cârma ţării avem nevoie nu de persoane ce se consideră mari businessmani, dar de oameni oneşti, adevăraţi patrioţi ai neamului. Sunt convins, viitorul Republicii Moldova este integrarea în Uniunea Europeană, menţinând, totodată, relaţii de colaborare reciproc avantajoasă cu toate ţările foste republici ale URSS. 29. Una din problemele–cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, credeţi, este acest lucru? - Nu cred că în timpul apropiat aceasta e posibil. Acest confl ict este legat de interesele geopolitice ale Rusiei, el nu depinde de voinţa noastră. Atât timp cât Republica Moldova va tinde să iasă de sub infl uenţa Rusiei, acest confl ict va persista. 30. Ce aţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂN- TUL-ui, consătenilor, dar şi tuturor cititorilor din regiunea Orhei? - Doresc tuturor multă sănătate, inspiraţie în ceea ce fac, să aibă parte de împliniri frumoase şi ferma credinţă într-o perspectivă mai bună a poporului nostru. 158 30 de întrebări de-acasă

No\iunea “acas=” eu o identific [i cu Limba, Neamul, |ara, Tricolorul Leonid Popescu s-a născut la 22 martie 1953 în s. Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti. Ca artist plastic abordează diverse domenii: pictură monumentală religioasă, pictură şi grafi că de şevalet, ilustrare de carte etc. Dar este cunoscut şi ca publicist datorită tabletelor despre plasticieni şi evoluţia artelor contemporane, articolelor cu subiecte din domeniul culturii. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (1997), Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000), Uniunii Scriitorilor din România (2008), Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (1997). Lucrările sale au fost publicate în numeroase albume de specialitate, achiziţionate în colecţii publice şi private din multe ţări ale lumii. Fruntaş civic. Decorat cu “Ordinul de Onoare” (2013), Titlul ”Maestru în Arte” (2001), laureat al mai multor premii de creaţie.

159 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Leonid Popescu! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine termenul „acasă” are mai multe nuanţe. Naşterea, botezul, mama, tata, copilăria, satul natal, prietenii, profesorii şi neapărat casa părintească, cuptorul de afară, în care mama cocea cele mai delicioase plăcinte şi cea mai gustoasă pâine..., locul sfânt de unde pornesc toate drumurile vieţii, de unde părinţii petrec şi aşteaptă copiii, nepoţii, strănepoţii… “Acasă” pentru mine înseamnă tot ce-i mai frumos şi dorit: întâlnirea cu fraţii, părinţii, cu rudele şi colegii, consătenii la sărbători… Noţiunea “acasă” eu o mai identifi c şi cu Limba, Neamul, Ţara, Tricolorul. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Tata şi mama, bunicul de pe tata şi bunica de pe mama, care tocmai se întorsese din Siberia (celălalt bunic rămăsese pe veci în Ulan-Udă). M-au marcat de mic copil istoriile lor despre calvarul deportării, dorul de casă. Tatăl meu, fi ind unul la părinţi, a înfruntat din plin grozăviile celui de-al Doilea Război Mondial din Rusia până la Berlin, reuşind să mai lupte şi cu japonezii. S-a întors acasă aproape fericit: în primul rând rămăsese viu, în al doilea rând - înaripat de promisiunile mareşalului Jukov precum că pământul luat de stat în colhozuri în 1940 va fi restituit ostaşilor demobilizaţi sau copiilor lor. Iar bunicul dăduse în colhoz patru cai şi 32 ha de pământ, de asemenea plugul, boroana, râşniţa, roata de treierat, în timp ce grâul şi păpuşoiul din pod fusese măturate de oamenii autorităţilor în contul impozitelor. La un moment (eram prin clasa a patra), m-am pomenit obsedat de gândul că aş vrea să redau în desene istoriile povestite de părinţi, bunei. Aşa am început a desena, pe pereţii casei, tablourile profi late de povestirile bunicii despre Siberia, ale tatei - despre război. Mai întâi făceam schiţe în caiete, ca să nu uit detaliile, apoi le treceam pe pereţi. Colegii de şcoală îmi spuneau că fac din casă muzeu. Primele lecţii de desen şi culori mi le-a dat mama, care de când m-am trezit vopsea lâna din care ţesea covoare şi războaie. Şi broderiile ei, în care îşi înveşnicea dorul de părinţii duşi în Siberia, erau extraordinare. Iar primele cunoştinţe despre creion, desen, peisaj le-am primit de la profesorul de desen, directorul scolii, Afanasie Voznâi, cu facultate făcută în România, un bun prieten cu bunelul, care era unul din cei mai înalţi, mai zdraveni şi mai gospodari oameni din sat. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Bunicul de pe tata a participat în Primul Război Mondial. Aceeaşi soartă a avut-o şi tatăl meu în cel de-al Doilea Război Mondial. Ambii s-au întors cu ordine şi medalii, pe care nu le-au purtat niciodată. Bunelul 160 30 de întrebări de-acasă Vladimir a luptat la Odessa, Nikolaev, Herson, ajungând până la Sevastopol, în Crimeea... pentru ţarul Nicolai. Iar tata a luptat pentu tătuca Stalin de la Corosteni, Ujgorod, Ciop până la Budapesta, Praga, Varşovia, Berlin şi apoi la Răsăritul Depărtat. Drept răsplată, după război a dat “de bună voie” toată averea – 32 ha de pământ, 4 cai şi multe altele în colhozul „Pobeda” - pentru lenoşi şi puturoşi. Tata ne spunea că în Europa a văzut civilizaţie, cultură, educaţie, oameni bine şcoliţi, case frumoase, automobile moderne. Chiar dacă era război, se vedea cu ochiul liber că Europa era cu o sută de ani înainte. Parcurgând calea de la Moscova până la Vladivostok şi înapoi, tata ne spunea că în afară de buruian, pădure şi bordee n-a văzut nimic altceva. S-a întors ACASĂ la 24 de ani. Mama sa nu mai era - murise în timp ce feciorul era pe front. Gospodăria bunelului fusese arsă de ruşi pentru că ar fi aparţinut unui moşier. La începutul anilor 50, când Moldova era condusă de Leonid Brejnev, primul secretar al Comitetului Raional al PCM Teleneşti, un oarecare V. Homski, i-a chemat pe tata şi bunelul la raion şi le-a spus: scrieţi cereri în partid şi pe unul îl fac preşedinte de colhoz, iar pe altul - brigadier, să se ocupe de grădinăria colhozului. Tata i-a răspuns: cu toată stima şi respectul pentru onoarea ce ne-o acordaţi, dar eu nu pot să mă dau în partidul care mi-a deportat în Siberia socrii, a bombardat casa tatălui meu şi i-a luat toată averea… Un frate de-al bunelului a fost măsurător de pământ şi a făcut harta moşiei colhozului, iar feciorul surorii bunelului este unul din actualii gospodari ai satului. Timofei Moraru conduce cea mai mare asociaţie de agricultori din Sărătenii Vechi. Arborele genealogic al Popeştilor arată că am avea relaţii de rudenie cu Doniceştii, iar verişoara bunelului, Maria Popescu din Chiştelniţa, care înainte de Războiul al Doilea Mondial s-a măritat la Mana, Orhei, a deve- nit mama scriitorului Paul Goma. Suntem rude cu renumita actriţă Stela Popescu, parinţii căreia s-au refugiat în România. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Deşi sunt plecat din sat de la 16 ani, am făcut multe pentru baştină. Împreună cu Mihail Iurcu, fostul conducător al gospodăriei agricole, am res- taurat biserica, am contribuit la ridicarea unui monument în memoria celor ce au luptat pe front, la amenajarea unui muzeu, etc. În perioada lui M.Iurcu în Sărăteni s-au construit şcoala, grădiniţa, o tabără de odihnă pentru copii, Casa de cultură, spitalul ş.a.m.d. Mai rău cu educaţia şi mentalitatea. După căderea regimului sovietic satul într-un timp relativ scurt a degradat mult. Au distrus ai noştri, discipolii educaţi de puterea sovietică, nu cineva venit din altă parte. 161 30 de întrebări de-acasă 5. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Reformarea sistemului de educaţie rămas moştenire de la fostul regim. Societatea noastră trebuie să facă tot posibilul pentru a se dezbăiera de câteva metehne foarte periculoase: făţărnicie, minciună, râvnă la bunul străin, etc. Poate ar trebui să aducem în fruntea ţării o personalitate educată în alte condiţii, cu alte principii, cum au făcut-o lituanienii, de exemplu, care să vrea şi să poată izbăvi basarabenii de cumătrism, nănăşism, corupţie. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Din satul nostru au ieşit multe personalităţi care merită această onoare. De exemplu, acelaşi Mihail Iurcu, care a lăsat în urma sa o sumedenie de lucruri. Ori buneii şi părinţii noştri, la general, care au tras atâtea, dar nu şi-au pierdut demnitatea şi verticalitatea… 7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - Chipul bunelului meu drag, care a murit prin străini cu sufl etul măcinat de dorul de casă. Prin 1985, împreună cu unchiul Vasile, am vrut să-i adu- cem osemintele acasă, dar nu ni s-a permis. Profesorii de la şcoala din sat: Voznâi, Coşciug... Maria Iurcu, Tatiana Coşciug, colegii Ion Caba, acum directorul şcolii din s. Glavan, Gheorghe Feghiu, unul din cei mai buni ginecologi din Chişinău, Lidia Chirtoacă, doctor în ştiinţe, Pavel Caba, constructor emerit al Moldovei, Tudor Cernica, navigator ş.a. 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Sinceritatea, devotamentul, vrerea de a cunoaşte lucrurile în profunzime, mai ales cele ce ţin de istoria, cultura, limba noastră. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Eu sper să mai reuşesc să fac încă multe lucruri bune şi frumoase, am mai multe proiecte de lucrări şi expoziţii pe care sper să le realizez. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Am avut noroc de părinţii mei. Mama ţesea covoare, împletea, broda. Tata era un legumicultor iscusit, care transforma grădina noastră într-un covor nemaipomenit din fl ori, legume, zarzavaturi. Mai târziu am avut norocul să-i întâlnesc pe preoţii Serafi m Dabija, Ion Sochircă, Arcadie Popovici, Vladimir Vechiu, m-au sprijinit şi profesoarele Maria Iurcu, Tatiana Coşciug. Dar cel mai mult m-a ajutat să-mi ating scopurile Bunul Dumnezeu, care a lucrat prin mine în domeniul creaţiei. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? 162 30 de întrebări de-acasă - Să-l mai văd şi să-l mai ascult pe tata. Anume el mi-a cumpărat primele creioane colorate, m-a învăţat multe lucruri de folos pentru toată viaţa. Să-l văd şi să-l admir alături de mama şi toţi ai noştri la masa cu cele mai gustoase plăcinte cu brânză, ceapă şi mărar pe care le-am mâncat în viaţa mea şi stropite cu un pahar de vin din beciul nostru… 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi pictorul Leonid Popescu? - Mă mândresc că am fost şi sunt fecior de gospodar şi sunt în stare să duc torţa buneilor şi părinţilor mei mai departe... Mă mândresc cu satul meu din mijlocul Basarabiei (circa 70 km până la Chişinău, Bălţi şi Soroca) şi al Europei (cam la 2000 km până la Berlin şi la Moscova). Mă mândresc cu lucrările mele rămase înveşnicite în bisericile de la Criva, Drepcăuţi, Lipcani, Pererâta, Oxentea, Chilia, Cetatea Albă, complexul muzeistic din Cobâlea, cu monumentul lui Ştefan cel Mare, busturile lui Constantin Sta- mati, Emil Loteanu, Petru Zadnipru, create împreună cu G.Băţ, mai multe biserici pictate din România, Ucraina, Rusia ş.m.a. 13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Necunoscute sunt căile Domnului. Aş dori să mai pictez o catedrală, pregătind toate schiţele, deja o visez în 5 culori duhovniceşti, dar şi să-mi editez romanele scrise timp de mai mulţi ani... Aş mai dori ca la Chişinău, unde se afl ă acuma “Buciumul” cu beciurile în care au fost torturaţi mii de gospodari din Moldova, să fi e deschis un muzeu al victimelor regimului stalinist-comunist. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Dacă 25 de ani am bătut apa în piuă, dovedind lumii întregi cât de indiferenţi şi ignoranţi suntem, lăsându-ne manipulaţi de nişte mancurţi, halal de noi! O lume întreagă ştie că basarabenii sunt români şi vorbesc limba română. Au confi rmat acest lucru academii de ştiinţe şi instituţii ştiinţifi ce, savanţi şi scriitori cu renume mondial, clasicii marxism-leninismului K.Marx, F.Enghels şi V.Lenin. Deunăzi acest lucru îl recunoştea şi Duma de Stat a Rusiei prin gura lui V.Jirinovski, cel care nicidecum nu poate fi considerat agent al României. Necărturarii noştri îi ascultă şi îi cred pe nişte mancurţi de tipul lui V.Stati, M.Lupu şi alţi renegaţi, care şi-au făcut meserie din prostirea populaţiei. În această dispută eu cred că va pune punct numai unirea cu Ţara şi integrarea în UE. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de artă Leonid Popescu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Să fi m gospodari şi să muncim cu folos, oriunde am fi , cum o fac nemţii, 163 30 de întrebări de-acasă

Împreună cu scriitorul Nicolae Dabija (în dreapta) în ospeţie la şcoala din satul natal, Sărătenii Vechi englezii, evreii... În orice situaţii omul trebuie să trăiască cu demnitate, să rămână credincios neamului, limbii, istoriei şi vetrei strămoşeşti. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur... Unii prieteni nu numai că m-au trădat, dar m-au şi furat. După ce le-am făcut bine, mi-au furat autovehicolul, o colecţie de monede de argint adunată timp de 30 de ani, mai multe tablouri, manuscrisele la trei cărţi… De toate acestea au ştiut doar persoane dintr-un cerc apropiat, pe care îi consideram prieteni… 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Fără aer, apă şi pământ. Fără credinţă în Dumnezeu. Fără dragoste, familie, copii. Fără vise şi realizări. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Dar cine azi nu face politică? Participând la alegeri, susţinând sau detestând o idee, o formaţiune politică, un politician. Dar n-am fost în niciun partid, fi indcă la noi partidele sunt formate pe alte principii decât cele clasice şi scopurile lor diferă cardinal de interesele ţării şi ale poporului pe care ele se angajează să-l conducă. Partidele noastre au obrazul gros ca tureatca la cizma de chirză. Au prădat băncile, averea ţării, au făcut din Republica Moldova cea mai săracă ţară din Europa şi în loc să se pocăiască şi să meargă la mănăstiri să se roage pentru mântuirea sufl etelor lor, aceşti aşa-numiţi politicieni se vor în continuare la putere… 164 30 de întrebări de-acasă 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Dar ce ar putea să-mi placă? Făţărnicia şi tâlhăriile lor, care au întrecut orice limită? Obrăznicia şi perfi dia, faptul că permanent promit una şi fac alta, că fi ecare scrutin parlamentar ori local demonstrează cu prisosinţă cuvintele cântecului “vin ai noştri, pleacă-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii?” Iar la închisoare ajung numai nişte sărmani, care nu au bani să-şi cumpere libertatea. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Numai legile şi practica UE ne pot scăpa de tâlhari, bandiţi şi sărăcie. Cel mai bun exemplu este România. „Elita” noastră înţelege destul de bine că în UE îi aşteaptă puşcăria şi, după ce şi-au umplut conturile cu banii europenilor, încearcă să convingă lumea că noi încă nu suntem gata de UE. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Mai sper. Cu ajutorul UE putem schimba lucrurile şi salva situaţia şi în Republica Moldova, în caz contrar nu văd niciun viitor. 22. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - M-am căsătorit în 1983, cu o româncă din Maramureşul Vechi, unde am lucrat o vreme. Peste un an s-a născut fi ica Aglaia, care poartă prenu- mele surorii mele plecată prea devreme în lumea celor drepţi. Fiica mi-a urmat calea. După Colegiul de Arte Plastice „A.Plămădeală” a studiat la Academia de Muzică şi Artă „Gavriil Muzicescu” din Chişinău. Şi-a apro- fundat studiile în America şi Italia, acum locuieşte şi lucrează în Bucureşti. Pictează în ulei pe pânză, face grafi că de carte, are multe expoziţii în Ţară şi peste hotare, ceea ce mă bucură nespus. 23. Unii cunoscători consideră că îndeosebi Vă reuşesc portretele… - Sunt aprecierile lor. Dar şi mie îmi plac mult portretele „Mama”, „Grigore Vieru la Câmpina lui Nicolae Grigorescu”, „Adrian Păunescu”, „Portretul fi icei” ş.a. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Dacă am posibilitate - călătoresc. Numai în America n-am fost. 16 ore de zbor cu avionul e prea mult pentru mine. De fapt, timp liber nu prea am. Dar dacă apare un ochi liber, prefer să fac un proiect de casă, să pictez ori să fac grafi că. Ori să scriu proză… Şi îmi mai place să restaurez maşini de epocă. 25. În casa familiei Popescu ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Pâinea cea de toate zilele, cum o coace mama afară la cuptor de Hram, la Paşti şi de Crăciun. De asemenea mămăliguţa cu jumere şi brânză de oi, cu ciuperci şi ceapă, stropite cu un ulcior de vin roşu din Zaiberă şi 165 30 de întrebări de-acasă Tărăsică, sau alb de Muscat. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Soarta m-a purtat prin diferite cumpene, uneori – cruciale, dar Dum- nezeu m-a ajutat să le trec cu vrednicie pe toate. 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Moldoveanului îi place să se laude, dar mândria fără cultură e traistă goală. Azi banul e la putere, cu el parcă eşti văzut şi întrebat – lucru efemer, care deseori întunecă minţile. Nu vedeţi că raţiunea dispare – cea mai săracă ţară este tixită de cele mai scumpe maşini, îmbrăcăminte, conacuri. Tâlharii nu se sinchisesc să-şi demonstreze bogăţiile acumulate prin furturi, omoruri. Copiii îşi duc părinţii la aziluri fără nici un fel de remuşcări, iar de la tribune citesc lecţii despre şapte ani de-acasă şi dragostea faţă de înaintaşi. Ar trebui ca basarabeanul - spunea asta încă Dimitrie Cantemir, să mai facă şi puţină carte - să citească mai mult şi să mai şi mediteze asupra celor lecturate. Şi o problemă foarte importantă: pe de o parte e bine că sute de mii de moldoveni astăzi au umplut lumea, pentru că acolo au ce învăţa, dar cu banii şi experienţa adunate peste hotare ar fi bine să revină acasă şi să ridice baştina la nivelul ţărilor civilizate. Or, această sarcină nu o va realiza nimeni în afară de noi, stăpânii acestui pământ. 28. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană? - Are şanse mari, dar asta este şi unica noastră cale de salvare. În caz contrar, vom dispărea ca popor şi ţară. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, credeţi, este acest obiectiv? - Real dacă Ucraina şi Moldova vor intra în componenţa Uniunii Eu- ropene, iar „eliberatorii” vor proceda ca tatăl meu după război – se vor întoarce la ţara lor, cum au procedat englezii, spaniolii, francezii. Eu cred că până la urmă Dumnezeu le va pune pe toate la locul lor. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi tuturor citito- rilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Am lucrat la şcoala şi muzeul din Sărăteni cu şeful gospodăriei de atunci Mihail Iurcu; cu Vasile Coşciug la Ciocâlteni, cu A.Baraniuc, A.Popescu la Clişova. La Ţareuca am restaurat biserica ajutaţi de preşedintele Ştefan Negară, la Cobâlea - de Serghei Argatu. În raioanele Rezina, Şoldăneşti am multe cunoştinţe: Vasile Domenti, Nicolae Proca, Ion Perciun, regretatul părinte-poet Ioan Sochircă de la Cobâlea ş.m.a. Tuturor celor în viaţă, cât şi cititorilor CUVÂNTUL-ui, le doresc multă sănătate, voie bună şi succese.

166 Nu se poate tr=i f=r= dragoste, credin\= [i speran\= Aurica Cordineanu, interpretă de muzică uşoară din Republica Mol- dova, s-a născut la 15 decembrie 1968 la Chiţcanii Vechi, într-o familie cu cinci copii. După şcoala medie din sat urmează Facultatea de Actorie- Regie Teatru la Institutul de Arte, acum Academia de Arte Plastice, Teatru şi Film din Chişinău, unde are parte de pedagogi de notorietate: Petru Baracci, Ilarion Stihi, Vladimir Cobăsneanu. Absolvind facultatea, un timp activează la un teatru din România, după care revine la Chişinău. Din 1992 este solistă în grupul ”Colinda”, iar în prezent - în formaţia “Cristal”, condusă de fratele artistei, Valeriu Cordineanu. Aurica şi Valeriu Cordineanu formează un duet mult apreciat de spectatori de mai bine de două decenii. În 2009 i s-a decernat titlul „Artistă emerită”. Este mândră de fi ul său de 15 ani.

167 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Cordineanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea ”acasă”? -”Acasă” pentru mine reprezintă cele mai scumpe lucruri: casa părintească, baştina unde m-am născut şi mi-am petrecut copilăria. Este locul la care revii întotdeauna, ştiind că vei fi primit fără ca cineva să-ţi prezinte nişte conturi. Am fost acasă cinci copii, patru fete şi un băiat. Peste ani îmi dau seama că, deşi destinul a fost vitreg cu noi, am reuşit să luăm de la viaţă multe lecţii bune, ceea ce ne-a permis să trecem mai lejer peste provocările şi cursele întinse de soartă. Fratele Valeriu, care era al treilea copil în fami- lie, ne-a fost nu numai frate, ci a luat apoi şi locul părintelui nostru trecut la cele veşnice prematur, când eu aveam doar opt ani. Apropo, dacă nu era fratele Valeriu, cine ştie dacă aş fi cântat! Îmi amintesc cu mare nostalgie de copilărie şi în vise continui să mă văd acasă la Chiţcani, între pomii din curte, în grădina cu zarzavaturi şi legume. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Cred că mama noastră, Serafi ma, care, la numai 33 de ani, a rămas văduvă cu cinci copii, apăruţi pe lume cu diferenţe de numai doi ani. La colhoz nu prea aveai mare câştig, iată de ce la noi, la Chiţcani, sătenii mai cultivau legume pentru piaţă, legumăritul fi ind o ocupaţie tradiţională pentru ei de secole. Am deprins tot lucrul la grădinărit, dar şi practica comercializării producţiei pe care o creşteam. Bine a spus cine a spus, că munca nu este numai cel dintâi leac contra viciilor – aceasta te mobilizează, te ajută să depăşeşti retrăirile sufl eteşti. Dintre dascălii de la şcoală cele mai frumoase amintiri mi-a lăsat dna Tamara Nesterov, diriginta noastră, de la care am luat multe lecţii de viaţă. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Bunicii de pe mama, Vladimir şi Parascovia Ţopa erau gospodari de frunte la Chiţcani. Cred, trebuie să dăm o defi niţie omului gospodar, care era nu numai harnic şi cu stare materială, dar şi respectat pentru cumsecădenie, bună credinţă, spirit de solidaritate. Şi bunicii au trecut prin mai multe cumpene grele (război, foamete, deportări), dar le-au depăşit cu un stoicism deosebit. Despre rudele de pe tata cunoaştem mai puţin. Tata era muzicant bun, cânta la trompetă în fanfara colhozului, era nelipsit cu ortacii săi la nunţile din satele din jur. Odată, la începutul anilor şaptezeci, a participat cu orchestra la un spectacol prezentat la televiziunea moldovenească, iar noi priveam acel spectacol la un televizor cu ecran mic negru-alb. Undeva prin arhiva tele- viziunii poate s-a păstrat acea înregistrare. Tata a murit subit, întorcându-se 168 30 de întrebări de-acasă de la o nuntă. Ofi cial se spunea că a cedat inima, totuşi moartea lui aşa şi a rămas învăluită de mister. Peste ani, unul din colegii cu care a fost în acea zi de pomină, afl ându-se pe patul de moarte, a chemat-o pe mama să-i spună ceva, posibil să-şi uşureze sufl etul de un păcat. Dar mama la acel moment nu era acasă, iată de ce aşa şi nu am afl at ce s–a întâmplat de fapt cu tata. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Satul trăieşte vremuri deloc simple. Foarte multă lume tânără e plecată la munci peste hotare, în sat au rămas în mare parte doar oameni în vârstă. Ceva timp în urmă, cântam la nunţi în sat şi am rămas oarecum decepţionaţi cu Valeriu, fi indcă nu ştiu de ce spectatorul chiţcănean ni s-a părut cam pa- siv. Ulterior, am reuşit, totuşi, să cucerim publicul de la baştină. Explicaţia, se pare, se ascunde în faptul că satul Chiţcani are, cred eu, un gust artistic rafi nat şi pretenţii deosebite faţă de interpreţii săi. Acum întâlnesc încă mulţi consăteni de-ai noştri care vin cu legume de vânzare în capitală. Mă bucur că ei rămân ca şi înainte cu un simţ deosebit al umorului, pragmatici şi optimişti. 5. Ce Vă aduce aminte cel mai des de casa părintească? - Covoarele, păretarele, dar şi icoanele rămase de la mama şi care sunt acum atât în apartamentul meu, cât şi în al lui Valeriu. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cred că ţinem topul în regiunea Orhei după numărul de personalităţi în toate domeniile: Andrei Găină, deputat în Sfatul Ţării, care în anii 30 a construit şcoala din Chiţcani ce s-a păstrat până azi; publicistul şi scriitorul Tudor Ţopa, care a scos de sub tipar circa 60 de cărţi şi care este văr cu mama; Valentin Doni, dirijorul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naţionale, mae- stru în artă; Boris Găină, academician, oenolog cu renume mondial; Valeriu Găină, muzician apreciat în SUA; Boris Guzun, avocat... Practic nu există un domeniu al activităţii culturale, ştiinţifi ce, economice în ţara noastră, unde să nu fi pus umărul chiţcăneni de-ai noştri. Apropo, gimnaziul de la noi din sat poartă numele lui Valeriu Cordineanu, poliţistul care a căzut cu moarte de erou în timpul confl ictului militar de la Nistru. Valeriu era văr cu noi, a învăţat în clasa paralelă, iată de ce durerea pierderii lui persistă în inimile noastre. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Puţin probabil să mă fi manifestat ca disidentă. Nici activistă nu am fost. M-am ţinut de carte şi la facultate, dat fi ind breasla deloc simplă de actor şi regizor în care trebuie să te angajezi plenar. Aici trebuie ori să fi i un bun profesionist, ori să nu fi i deloc. 169 30 de întrebări de-acasă 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Sinceritatea, răbdarea, curăţenia sufl etului. Sunt valori umane care ne-au caracterizat întotdeauna. Câte odată trebuie să-i spui prietenului tău nişte adevăruri, dar nu trebuie să arunci în el cu vorba precum cu barda. Se pare că acum avem în societate defi cit de bunătate, de dată ce lumea trăieşte greu. Or, anume bunătatea şi omenia ne vor ajuta, cred, să depăşim starea de criză prin care trecem. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Da, m-am realizat, fi indcă am ales meseria care-mi place, sunt alături de cei mai apropiaţi oameni, în primul rând, de frate şi surori. Dar cea mai mare realizare a mea este fi ul Pavel, care are acum 15 ani şi-mi dă mari speranţe pentru viitor, este elev la Liceul ”Mircea Eliade”, are succese la învăţătură. Mai sus pomeneam de sprijinul baştinei. În acest sens îmi amintesc de titanul Anteu din mitologia greacă, cel care prindea puteri atingându-se de ţărâna baştinei. Baştina este cu mine atunci când cei dragi mie sunt alături. Nu pot să uit momentul când am afl at că am trecut concursul la facultate. Iniţial nu mă regăseam pe listă din simplul motiv că în loc de Cordineanu era scris Corghineanu. M-a dumirit Ecaterina Mânzat de la Vadul-Leca, o colegă de facultate, spunând: de acum încolo numele Cordineanu va deveni cunoscut în ţară şi nu-l va schimonosi nimeni. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Între mai mulţi oameni extraordinari care mi-au infl uenţat destinul vreau cel dintâi să-l menţionez pe maestrul Ion Chiperi, pe atunci specialist la Secţia Raională Cultură Teleneşti, care, observându-mă în cadrul unui teatru şcolar, m-a convins să aleg facultatea de actorie-regie. La facultate i-am avut de buni dascăli pe regretatul Petru Baracci, maeştrii Vladimir Cobăsneanu şi Ilarion Stihi. În genere, perioada studenţiei este una de neuitat în viaţa fi ecăruia. Am activat mai întâi ca solistă în grupul ”Colinda” şi prima mea ieşire în scenă cu această formaţie a fost la căminul de cultură al societăţii ”Carmez” din Chişinău. Trebuia să interpretez melodia ”Florile” pe versurile Veronicăi Micle şi, de emoţie, am uitat cuvintele. Norocul meu a fost fratele Valeriu, care a preluat iniţiativa şi am cântat amândoi melodia până la capăt. Importantă a fost reacţia lui Mircea Gutu, conducătorul grupului, care mi-a spus că nici el nu a fost mulţumit de prima sa ieşire în scenă şi că, în cazul nostru, duetul cu fratele nu numai că a salvat numărul, dar şi l-a făcut mult mai atractiv. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi încă odată un mo- ment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Momentul când mama noastră Serafi ma s-a bucurat pentru prima dată de succesul meu şi al lui Valeriu! A fost un concert la televiziune. După 170 30 de întrebări de-acasă ce a suferit un atac cerebral, mama a trăit cu noi la Chişinău ultimii doi ani şi orice cântec al nostru pe care-l interpretam mai întâi în faţa ei, îi dădea puteri să lupte cu suferinţa. Nici nu vă închipuiţi, a încercat să se ridice din cărucior şi să meargă de una singură! I-a reuşit asta de şapte ori! Când, surprinzător pentru noi, în Italia, la vârsta de 54 de ani, a trecut la cele veşnice Tamara, sora mai mare, mama noastră, precum poate s-o facă numai o chiţcăneancă, ne-a sprijinit şi ne-a ajutat să depăşim acea durere. Mama a trecut la cele veşnice în februarie anul curent, în braţele mele şi ale Loretei, una din surori. Acum ne consolăm cu gândul că am făcut totul ce a fost în puterile noastre pentru ea. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Aurica Cordineanu? - Cu ţara în care trăiesc. În pofi da unor situaţii de neînţeles, tulburi, sper, totuşi, să apară noi lideri, care vor mişca acest petec de pământ înainte. Mă mândresc de asemenea cu rudele, cu satul natal, cu meseria. 13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Mi-am dorit şi îmi doresc să am o familie trainică, împlinită. Cu regret, familia mea nu a reuşit, precum se mai întâmplă pe la noi. Nu aş vrea să vin cu amănunte - despre asta în presa noastră de la Chişinău s-a scris de ajuns şi de rămas. Dar noi ne tragem dintr-un sat unde tradiţional s-a ţinut mult la familie. Avea dreptate renumitul chirurg Amosov, care spunea că viaţa nu-i târziu niciodată s-o începi de la capăt. Cred în dragoste or, cu dragoste şi bună înţelegere depăşeşti cele mai grele obstacole. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Cred că numai cuvântul oamenilor de ştiinţă trebuie să fi e hotărâtor. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţenei şi artistei Aurica Cor- dineanu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot trece peste destinul cuiva, peste omenie, nu pot tolera laşitatea, minciuna şi falsul, nesimţirea omenească. Se întâmplă că multă lume mă recunoaşte pe stradă, mă opreşte să-mi spună păsul precum unui om apro- piat. Oare pot eu să las pe cineva să nu-şi descarce sufl etul? 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Aş prefera să spun că nu. Dar lovitura trădării am simţit-o nu de la prieteni, ci de la cineva mult mai apropiat, atunci când mi-a fost cel mai greu. Ca o bună creştină am iertat, dar nu pot uita. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Fără familie, fără patrie, fără casa părintească, fără o meserie care-i place. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Niciodată. Duetul nostru cu Valeriu nu a prea participat prin campa- 171 30 de întrebări de-acasă nii electorale. E multă murdărie în politica moldovenească, dar şi lucruri greu de înţeles. Azi îşi toarnă zoile cu cisterna unul peste al- tul, iar mâine fac alianţe! Te miri cum îşi mai lasă ei loc pentru ”bună ziua” după atâtea mizerii şi lipsă de respect mai ales pentru alegătorii lor! 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele dece- nii? Fraţii Aurica şi Valeriu Cordineanu de peste două - Sunt încă decenii formează un duet scenic mult apreciat de mulţi politicieni publicul spectator. care manipulează cu nostalgiile tre- cutului, deşi în trecutul nostru puţin ce ar aduce a trai normal: au fost foamete, războaie, deportări, şerbie în colhoz, adică un stat-lagăr de concentrare, cu surogate în loc de cultură, educaţie, justiţie şi sănătate publică. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - O nouă generaţie de politicieni şcoliţi peste hotare. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Da. Dar cred că ideea naţională trebuie să fi e prioritară. Aceasta trebuie să se manifeste prin multă muncă şi supremaţia legii. 172 30 de întrebări de-acasă 22. Dacă aţi reduce viaţa la un argument, care ar fi argumentul dăinuirii Dumneavoastră? - Muncesc, trăiesc din meseria mea, care familiarizează pe consânge- nii noştri cu sublimul, dar şi le insufl ă că nu se poate trăi fără dragoste, credinţă, speranţă. 23. Ce ocupaţii au membrii familiei Dumneavoastră? - Parascovia, a doua noastră soră, activează la Inspectoratul Fiscal de Stat din municipiul Chişinău.Valeriu, care a absolvit Colegiul ”Ştefan Neaga”, este conducătorul formaţiei ”Cristal”, în care se regăseşte şi Sorin Cordineanu, feciorul lui Valeriu. Un timp în ansamblul nostru a activat şi Ricu Vodă, care tot ne este rudă. Sora Loreta este patroana unui centru de sport. Cea mai mare parte a timpului locuieşte în Italia. 24. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber? - Timp liber am puţin. Însă în ultima jumătate de an îl dedic unui hobby original - lucrul manual. Confecţionez coliere, cercei, brăţări din materiale care le poţi avea sub mână ori să le procuri din magazine şi secţii spe- cializate: piele, pânză cu textură originală, pietre semipreţioase, mărgele etc., din care, aplicând fantezia la infi nit, poţi crea lucruri extraordinare… 25. În casa Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nu suntem pretenţioşi la mâncare. Suntem adepţii bucatelor noastre tradiţionale: mămăliguţă cu brânză şi jumări, plăcinte cu brânză şi cu mărar, colţunaşi. Băutură nu prea folosim. Dar pe dealul Chiţcanilor creşte un Rayndor din care fac un vin deosebit, pe care-l gustăm doar la sărbători. De obicei facem compoturi din fructe în care la noi, la Chiţcani, se pune mintă, să-i dea un gust deosebit. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Au fost şi din acestea, dar nu vreau să-mi amintesc… Este important că aceste momente au fost depăşite cu brio. 27. În opinia Dumneavoastră, Moldova are şansa de a se integra în Comunitatea Europeană? - Da. Dar trebuie să ştim pe cine să alegem, nu să protestăm prin votul nostru, alegând unul Dumnezeu ştie pe cine. Cândva i-am avut pe Ion Ungureanu, Alexandru Moşanu, Ion Vatamanu, Constantin Oboroc... Acum pe cine alegem? 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Patru-cinci ani. Dar trebuie să schimbăm mentalităţi, să alegem noi lideri, care ar iubi ţara! 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? 173 30 de întrebări de-acasă - Mergem cu spectacole peste Nistru, unde suntem primiţi foarte cordial de către spectatori, care nu sunt neapărat de etnie română. Cultura rămâne a fi importantă în viaţa noastră, de aceea autorităţile de la Chişinău nu tre- buie s-o neglijeze, precum nu trebuie neglijată nici diplomaţia populară. Cred că prin răbdare, dar şi o politică înţeleaptă, am putea să soluţionăm acest diferend. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Sunt ataşată mult de baştină, dar şi de ţinutul Orheiului, care, într-un fel, este imaginea ţării noastre din cele mai străvechi timpuri. Vreau să le transmit tuturor să ţină la familia şi neamul lor oriunde ar fi . Aceste legături de rubedenie ne-au fost salvarea, speranţa, dar şi prosperarea noastră. Le mai doresc tuturor sănătate, fericire, familii–cercuri de cremene, fără de care dăinuirea noastră ca popor ar fi de neconceput.

174 30 de întrebări de-acasă

Un om nu poate fi fericit f=r= un interes ]n via\= [i f=r= o familie Valeriu Vasilică s-a născut la 6 octombrie 1955 în s. Coropceni, raionul Teleneşti. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia Ziaristică la Universitatea de Stat din Moldova şi Facultatea Mass-media la Şcoala Superioară de Partid din Leningrad. Activitatea de muncă şi-a început-o în anul 1978 la Radio Moldova, unde a parcurs calea de la redactor până la redactor-şef adjunct al instituţiei, iar în perioada 1994-1998 activează în calitate de director la Radio Moldova International. Următorii şapte ani este director al Agenţiei municipale de presă “Info-Prim”, iar din iunie 2005 - director-fondator al Agenţiei de presă “Info-Prim Neo” (IPN). Decorat cu „Diploma de Onoare a Moldovei”, Medalia „Meritul Civic”, Ordinul „Gloria Muncii”. Învingător al concursului internaţional „Marconi”, organizat de Uniunea Producătorilor de Programe din România, Laureat al Premiului Naţional în domeniul jurnalisticii şi al premiului „Jurnalistul Anului” (2010). Preşedinte al Comisiei de evaluare a tezelor de Licenţă şi Master, Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova (anii 2003, 2004, 2008, 2009, 2012, 2013, 2015).

175 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Valeriu Vasilică, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Este unicul lucru care face parte din tine pe tot parcursul vieţii. Oriunde te-ai afl a, noţiunea, sentimentul, starea de spirit „acasă” se afl ă mereu în tine. Ba chiar cu cât mai departe eşti de locul fi zic „acasă”, cu atât e mai puternic sentimentul „acasă”. În inima mea, „acasă” înseamnă mai întâi de toate părinţii, copiii, buneii, nepoţii şi împreună înseamnă familia. Cel mai „acasă” în viaţă m-am simţit în casa părinţilor mei, Maria şi Teodor Vasilică, din satul meu natal Coropceni, acum raionul Teleneşti. Poate de aceea că părinţii mei au fost mai tari decât mine în vrerea şi capacitatea lor de a constitui o „acasă” pentru copiii lor, dar poate că acesta este rostul general al omului – să facă şi să ţină o „acasă” pentru copiii săi, ca aceştia să-i continue rostul. La aceşti 60 de ani, constat că am schimbat multe case în care am locuit, ba chiar m-am şi legat sufl eteşte de ele, în măsuri diferite, însă „acasă” am fost acolo, unde mi-a fost familia. La diferite etape, am avut atâta „acasă”, câtă „familie” am avut. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Desigur, mama şi tata. L-am auzit de mai multe ori pe un consătean, Nicolae Lungu, mult mai tânăr decât mama mea, povestind că nu a reu- şit niciodată să-i dea mamei „bună ziua”, pentru că ea i-o lua totdeauna înainte. Şi consăteanul meu, Dumnezeu să-l ierte, era un om cu caracter, dar şi un gospodar foarte bun. Poate de la mama mi se trage, că, de mulţi ani, când merg la biserică, deja aici, la Chişinău, prefer să dau eu „bună ziua” oamenilor care cerşesc acolo şi vă daţi seama că nu-i cunosc decât vizual. Să vedeţi că, de câţiva ani, s-a înfi ripat un fel de competiţie cu o parte dintre ei, mai vechi „în profesie”, cine reuşeşte primul să dea bineţe. Am fost patru copii la părinţi, dar mama, Dumnezeu s-o ierte, spunea într-un timp că „am ţinut casa cu Valeraş”, adică cu mine. Tatăl meu, Te- odor Vasilică, de 86 de ani acum, „ţinea”, vorba mamei, mai mult satul şi statul, pentru că a avut timp de mai multe decenii funcţiile cele mai mari în satul nostru şi, evident, treburile casei şi ale grădinii erau mai mult în grija mamei şi a copiilor. Fraţii mei mai mari, bădiţa Alexei şi naşul Ion, după ce şi-au făcut şi ei o parte din datoria faţă de „acasă”, au fost daţi la învăţătură din primele clase pe la internatele Moldovei, care pe atunci erau considerate, pe bună dreptate, centre importante în ale educaţiei. Treaba cu „stâlpul casei” a fost valabilă pentru mine cam până prin clasa a şaptea, când mi-a venit şi mie rândul să iau calea internatului, nr. 4 din Chişinău, actualmente Liceul-internat republican cu profi l sportiv, dar şi când a fost gata să-mi ia locul surioara Tamara, cu cinci ani mai mică decât mine. Nu 176 30 de întrebări de-acasă este o glumă, pentru că în casa şi în familia noastră am avut cu toţii cultul muncii, indiferent de vârstă. Spuneam, tata a fost om cu funcţii, respectiv, cu venituri ceva mai mari decât majoritatea consătenilor mei, dar nu cred să fi existat, pe vremea copilăriei mele şi a fraţilor mei, prea mulţi copii în sat mai încadraţi în muncile casei decât noi, atunci când eram acasă. În orice caz, precis că am avut parte de mai puţin timp liber pentru joacă, pentru iaz sau pentru toloacă decât marea majoritate a copiilor satului. Ba chiar şi când nu eram deja acasă, elevi sau studenţi, sau chiar angajaţi în servicii. Mama ne aş- tepta, ca totdeauna, cu dor şi bucate dintre cele mai alese, dar şi cu sarcini voluminoase pentru fi ecare: de săpat în grădină, de curăţat la vite, de prăşit sau de legat la vie etc. Încerc şi astăzi să-mi explic acest comportament al părinţilor mei. Desigur că şi-a pus amprenta foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial, prin care au trecut ei, pe vremea tinereţii lor, ca şi toţi moldovenii de atunci, iar munca, în concepţia lor, era un antidot sigur contra foametei. Dar cred că au văzut munca şi ca un antidot puternic pentru toate felurile de neajunsuri şi vicii omeneşti. Alături de învăţătură, de studii, pe care au avut grijă să ni le dea, chiar să ni le impună din fragedă copilărie, inclusiv prin acea practică cu internatele. Poate şi învăţătura era pentru ei una dintre varietăţile muncii, care avea să ne ferească de cele rele. Nu ştiu dacă tatăl meu a avut în acele vremuri ceea ce astăzi numim consilieri, staff-uri, prieteni, la urma urmei, cu ajutorul cărora să-şi ana- lizeze acţiunile şi planurile în calitatea sa de conducător al şcolii, apoi al Sovietului sătesc, apoi al colhozului, apoi al sovhozului, în componenţa cărora intrau câteva sate, zeci de colective, mari şi mici. Mai degrabă că nu a avut, în sensul direct şi contemporan al cuvântului. Dar ştiu că mama i-a fost şi sprijin, şi consilier, şi prieten, în special în probleme de relaţii interumane. Şi astăzi cântăresc multe lucruri sau planuri personale, pro- fesionale sau de afaceri prin prisma analizei lor comune, neformale, cum s-ar spune astăzi, a adunărilor anuale, care se numeau „godovoi”. Eram poate de vreo 5-6 ani când nu am acceptat oferta „generoasă” a unui fl ăcău din sat să şterpelesc ştampila din buzunarul tatei, când ar fi dormit, de exemplu, ca să o aplic pe un document pe care fl ăcăul mi l-ar fi dat. Oferta era generoasă nu doar pentru că urma să mă aleg cu nişte copeici drept răsplată şi era o avere pentru mine, ci mai ales pentru că mi s-a adresat unul din fl ăcăii importanţi, chiar de temut ai satului. Poate că deja atunci începea să-şi facă efectele terapia prin muncă a părinţilor mei. Tot timpul am vrut să semăn cu fratele meu cel mai mare, Alexei, care s-a priceput şi se pricepe şi acum la toate. I-am purtat pantalonii „klioş” 177 30 de întrebări de-acasă până s-au ros de tot jos, la călcâie, pentru că îmi erau prea lungi şi călcam pe ei. I-am purtat, până s-a făcut ferfeniţă, tricoul verde cu numărul 7, în care a jucat baschet în cadrul diferitor selecţionate de rang înalt şi mai puţin înalt… 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tata, Teodor Vasilică, a fost timp de câteva decenii conducătorul gos- podăriei colective, din care făcea parte satul nostru, Coropceni, satul vecin Suhuluceni, situat pe malul celălalt al iazului comun, şi satul Ghermăneşti, de care ne despart Suhulucenii. Periodic, acestor sate li se alătura sau se desprindea şi un sat mai mic, Sărătenii Noi, numit şi Flutura, ba şi, într- un timp, punctul de procesare primară a strugurilor, zis şi „vinpunct”, din Sărătenii Vechi, care este la o distanţă mai mare de satul nostru. Înţeleg că aşa erau vremurile, dar cam tot ce s-a făcut pe atunci în aceste sate este legat de numele său: şcoli, grădiniţe, librării, clădiri administrative etc. Cu studii de învăţător şi agronom, s-a priceput să se descurce în toate şi cu toţi. Mândria lui deosebită şi opera lui exclusivă au fost mai multe „case ale brigăzilor”, unde lucrătorii se puteau odihni la amiază, când soarele frige de tot, şi aveau posibilitate să ia masa, precum şi o minunată tabără de vară pentru copii, toate amplasate în afara satului, în locuri pitoreşti. Marea majoritate au fost construite după modele ceva mai deosebite decât se obişnuieşte pe la noi, pe care le descoperea în afara Moldovei, în special în Ucraina de Apus, pe unde mergea, uneori, la sanatorii. Tot de acolo adu- cea şi cântece noi, parte dintre care au devenit şlagăre, cel puţin la nivelul familiei noastre. Şi tata, şi mama cântau bine şi separat, şi împreună. Prima şi unica, deocamdată, Răstignire în perioada nouă a satului nostru au făcut-o, de asemenea, părinţii mei. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fi e ţie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ”, stă scris pe acea Răstignire. Pe lângă cele ce a făcut în viaţa sa tatăl meu, poate tot atât de mult trage la cântar şi ceva din ceea ce nu a făcut. Casa noastră părintească formează una din laturile unui triunghi, celelalte reprezentând casa fostului secretar de partid, Ion Corciu, şi Biserica satului. De fapt, nu a satului ci, timp de mai multe decenii, a unei regiuni întregi, pentru că nu a fost închisă nici pentru o clipă, în condiţiile când toate bisericile dintr-un perimetru de circa 30 de kilometri au fost fi e închise, fi e distruse. Cred şi astăzi că tatăl meu a avut meritul direct şi/sau indirect în chestiunea aceasta. Chiar dacă, prin truda fratelui meu Alexei Vasilică, familia noastră are editat un Arbore genealogic veritabil, nu cunoaştem ca înaintaşi mai vechi să fi avut anumite roluri deosebite în organizarea vieţii sociale a satului Corop- 178 30 de întrebări de-acasă ceni ori să fi fost oameni bogaţi, cu pământuri şi alte averi semnifi cative. Dar rolul lor este, poate, şi mai mare, pentru că, dacă priveşti acel Arbore genealogic, în mare parte din generaţiile familiei noastre se constituie în- suşi Arborele satului, cu trunchi şi crengi multe şi viguroase. La rădăcina ambilor Arbori pare să Părinţii Maria şi Teodor Vasilică fi e un Ion Vasilică, născut în 1744. Cam de pe atunci, conform diferitor surse, îşi are începutul satul Coropceni. Şi buneii mei, de pe mamă şi de pe tată, au fost oameni simpli şi au fost oameni buni. Bunelul Dumitru a fost un lemnar şi un rotar iscusit. Cred că a fost şi un tată, şi un soţ foarte bun, odată ce o cruţa pe bunica Axenia, făcând multe din lucrurile care se consideră strict femeieşti. De exemplu, se spune că doar el punea cloştile, când venea vremea de scos puişori. Am zis „cred”, pentru că bunelul Dumitru a murit într-o vârstă mai tânără. Bunica Axenia, cu care am locuit după aceea mulţi ani într-o curte, a fost, categoric, modelul de femeie după care am fost educat: inteligentă, cura- tă, calmă, rezistentă, blajină… Sunt sigur că şi ca unică soră a fost foarte bună, odată ce fraţii ei, toţi zdraveni şi înalţi, o purtau ca pe palme. Despre unul dintre ei, nanul Zaharia Şeremet, este o legendă care circula prin sat, când eram copil. Se spune că, în vremea aceea, un moş înţelept şi-ar fi pus scopul să vadă cine şi cum se trezeşte în satul Coropceni. A umblat de la casă la casă, de la fereastră la fereastră mai multe dimineţi şi cel mai mult i-a plăcut începutul zilei la casa nanilor mei Zaharia şi Evghenia Şeremet. Erau unicii noştri nani, pentru că toţi patru copii am fost botezaţi pe ascuns, noaptea, iar nanul Zaharia era om de nădejde. Pe buneii de pe mama, Chiril şi Tecla Corciu, de asemenea îi cunosc în măsuri diferite, pentru că bunica Tecla s-a trecut mai de tânără, dar a lăsat în urma sa 8 copii. Pe bunelul Chiru, aşa îi spuneam, l-am considerat multă vreme un erou din poveste, deşi avea statură joasă şi era mai mult zvelt decât zdravăn, nu doar pentru că a reuşit să fugă din prizonieratul nemţesc după Primul Război Mondial şi să ajungă pe ascuns, mişcându-se doar nopţile, tocmai din Germania până în Coropceni, dar şi pentru că, după 179 30 de întrebări de-acasă ce s-a întors, a luat-o în căsătorie pe fata care îi era dragă până la război, viitoarea noastră bunică Tecla, chiar dacă aceasta avea deja patru copii cu primul bărbat, care de la război nu s-a întors. A fost un arsenal de poveşti şi istorii captivante bunelul Chiru pentru toţi nepoţii săi, dar şi de foarte mare ajutor pentru toţi copiii săi. Poate doar mi s-a părut că a iubit-o şi a ajutat-o mai mult pe mama Maria, chiar dacă locuiam în diferite margini ale satului. De altfel, tata a avut anumite contribuţii şi în viaţa altei localităţi în care a trăit după plecarea din Coropceni – Chişinăul. Timp de 10 ani, până la vârsta de 84 de ani, a fost preşedintele unei Asociaţii de Proprietari în Condominiu, în care intră 5 blocuri de locuit cu câte 7 nivele fi ecare şi câteva mii de locatari în total – cam cât un colhoz din trecut. Doar cel care a avut activităţi de genul acesta îşi poate închipui câte probleme a avut de înfruntat, zilnic, în această perioadă şi la această vârstă, de la robinete defecte şi menţinerea curăţeniei pe spaţii imense, la relaţia cu instituţiile statului şi, cel mai complicat, cu foarte mulţi şi foarte diferiţi oameni. Noul stat, Republica Moldova, nu a apucat să aprecieze cumva această contribuţie a tatălui meu, dar statul “vechi”, URSS, a remarcat acest cult al lui Teodor Vasilică despre care vorbeam mai sus, în particular, prin două ordine “Drapelul Roşu de Muncă”. 4. Când Vă amintiţi de anii de şcoală, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - Prima mea învăţătoare, Maria (Nicolaevna) Mogoreanu, a fost şi prima femeie căreia i-am scris o scrisoare de dragoste, după clasa a patra. Desigur, nu ştiam că scriu anume un astfel de gen de scrisoare, dar şi astăzi îmi vine greu să o clasifi c altfel în condiţiile când bileţelul anonim, lăsat pe masa ei, o ruga să renunţe la intenţia de a pleca din sat după ce ne „zburătăia” pe noi, aşa se auzea prin sat, ci să rămână, fi e şi învăţătoare la alţi copii, dacă nu se poate altfel, dar măcar să o putem vedea din când în când. S-ar putea că anume acel bileţel s-o fi făcut pe prima mea învăţătoare să rămână pentru a fi prima învăţătoare şi pentru sora mea Tamara, care venea din urmă. Sau poate a avut alte motive, pentru că până la urmă a plecat, căci nu era de baştină din satul nostru. Instructoarea de pionieri, Nadejda (Marcovna) Ciocan, care, de aseme- nea, nu era de sat şi a plecat şi ea, mi-a fost model de implicare în activităţi extraşcolare, de m-am trezit un timp, foarte scurt, monopolizând progra- mele artistice ale mai multor acţiuni culturale din şcoală, deşi din fi re cred că eram mai mult timid decât curajos. Cred că datorită ei m-am regăsit un timp şi în postura de şef al detaşamentului de pionieri din clasă, care purta numele „Kâcean Djakâpov”. Cu anii, mândria mea infantilă de a fi propus 180 30 de întrebări de-acasă eu personal acest nume, după ce am citit o carte cu acelaşi titlu, s-a trans- format într-o mare ruşine, căci băieţelul cu acest nume de undeva din Asia Mijlocie era „omologul” mai cunoscutului copil sovietic, Pavlik Morozov, care şi-a vândut tatăl autorităţilor sovietice pe motiv că era culac. Maria (Ivanovna) Popovici mi-a deschis sufl etul pentru limba şi litera- tura rusă, pentru că şi ea punea mult sufl et în ceea ce făcea, dar şi pentru că a stat cu chirie la noi acasă, comunicarea neformală fi ind şi ea în limba rusă. Şi asta într-un sat unde nu exista niciun rus, se pare că nu a existat şi nu există nici acum. Deschiderea pentru limba şi literatura română a venit deja la Chişinău, prin ilustra profesoară de la internat, Lidia (Vasilevna) Juc, dar şi mai târziu prin foarte ilustrul profesor de la Universitate, Ion Osadcenco. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Trăim vremuri grele cu toţii şi consătenii mei nu au avut cum să facă excepţie şi nici satul meu. Nu ştiu foarte bine cum se descurcă altă lume din sat, dar rudele mele, care nu sunt puţine, cred că se descurcă şi material, şi moral. Cel puţin această impresie o lasă călătoriile pe care le facem în sat de două ori pe an, de Blajini şi de Hramul satului, tata Teodor, fratele Alexei şi eu, uneori însoţiţi şi de alţi membri ai familiei. Nu există supărare mai mare, dacă nu treci pe la fi ecare să-i guşti din bucate şi să stăm de vorbă. Aşa am apucat de la bunei, de la părinţi şi aşa continuă verişorii, indiferent de vremurile de afară. Toţi au gospodării bune, copii buni, poziţie bună în sat, chiar dacă se pare că doar unul singur are o funcţie nu prea mare în administraţia locală. Dumitru Vasilică, Tolea Vasilică, Iurie Corciu, Vasile Corciu, Iurie Sprinceană, Petrea Curchi de la Suhuluceni, dar cu rădăcini mari la Coropceni, dar şi alţii, sunt cei care se descurcă, spuneam, şi ma- terial, şi moral, cum s-au descurcat generaţii întregi mai înainte. Dar cel mai bine se descurcă Anatol şi Natalia Şeremet, care locuiesc acum în casa noastră părintească. La începutul anilor 90, am considerat că este mai bine să-i avem pe părinţi mai aproape de noi, la Chişinău, şi pentru că nici noi, copiii, nici părinţii nu am avut nişte bani puşi deoparte, aşa erau şi atunci vremurile, a trebuit să vindem casa părintească, cea care „nu se vinde”. Anatol şi Natalia nu doar că au păstrat casa şi bunul nume al ei. Au investit în ea, au modernizat şi casa, şi curtea, astfel, încât ar putea concura cu locuinţe din Elveţia, din Germania, din alte părţi ale lumii bune şi vă rog să mă credeţi că nu este loc pentru exagerare aici. Că Anatol şi Natalia locuiesc în casa noastră părintească este un fel de a spune, pentru că o mare parte a anului muncesc într-un oraş din nordul Rusiei, de foarte multă vreme, dar iată că găsesc un rost în a-şi menţine, fortifi ca şi moderniza 181 30 de întrebări de-acasă rădăcinile la Coropceni. Pentru sine şi pentru copiii lor şi, poate, pentru nepoţii care nu vor mai fi nevoiţi să plece de acasă. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Să-mi fi e iertat „confl ictul de interese”, dacă la Coropceni ar exista un monument, ar merita să fi e pentru tata şi mama, Teodor şi Maria Vasilică. În mod obligator ambii, pentru că, separat, ei s-ar fi realizat mai puţin şi ar fi realizat mai puţine. Chiar dacă mama a avut „patru clase la români”, a avut o inteligenţă înnăscută, de parcă mai multe generaţii de moşi-strămoşi s-au înţeles să depoziteze în ea tot ce au acumulat mai bun. Şi inteligenţa pe linia tatei nu a fost mai mică, astfel încât demult mă cutremur la gândul că mi-ar fi fost sortit să mă nasc în altă familie. Tot de atunci, mă cutremur ori de câte ori întâlnesc un copil care a avut neşansa să se nască în „alte familii”. Poate că monumentul ar trebui să se numească „Al Inteligenţei şi al Familiei”. 7. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Statul să nu le încurce verişorilor mei de la Coropceni, cel puţin să nu le încurce. Cred că trebuie descătuşată iniţiativa privată peste tot. Popoare şi state incomparabil mai mari ca noi au demonstrat deja corectitudinea acestei opţiuni. De exemplu, se zice că în China toate pornesc de la lozinca „Chi- nezi, îmbogăţiţi-vă!”, care ar fi fost formulată de Deng Xiaoping, liderul de facto al Chinei de la sfârşitul anilor 70 – începutul anilor 80 ai secolului trecut. Este greu de închipuit o lozincă mai atractivă pentru o populaţie enormă semi-fl ămândă şi, din această cauză, super-periculoasă, atât pe plan intern, cât şi extern. Important este că lozinca a fost acceptată şi promo- vată sincer şi de către autorităţile statale, care au elaborat şi continuă să elaboreze reguli de joc adecvate scopului declarat, au scos şi continuă să scoată barierele din calea iniţiativei libere în afaceri. Din punctul meu de vedere, turcii au mers pe aceeaşi cale. Am fost recent într-o vizită de documentare în Turcia şi am văzut o ţară prosperă şi un popor dezvoltat şi cu potenţial mare de dezvoltare ulterioară, orga- nizare super-raţională a vieţii economice şi sociale, feţe şi minţi deschise, preponderent, mi s-a părut, spre standarde europene de producţie şi viaţă. Parcă nu demult turcii, ca şi moldovenii acum, au umplut lumea în căutarea unui rost în viaţă, astăzi însăşi existenţa unor structuri cum ar fi Asociaţia Industriaşilor şi Oamenilor de Afaceri de Origine Balcanică din oraşul Bursa, pe care am vizitat-o, nemaivorbind de cifrele foarte mari de afaceri 182 30 de întrebări de-acasă ale membrilor ei, vorbesc fără drept de tăgadă despre tendinţa inversă a acestui proces. E demonstrat că moldovenii, în general, şi coropcenenii mei, în parti- cular, sunt buni lucrători când muncesc pentru oameni şi ţări străine. Cu siguranţă că pot lucra şi mai bine pentru sine, pentru casele şi familiile lor. Doar că au nevoie de libertate şi sprijin. 8. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi jurnalistul Valeriu Vasilică? - Nu ştiu dacă se cheamă mândrie faptul că am rezistat trei zile şi trei nopţi, total fără somn şi cu puţină odihnă, în perioada Puciului de la Moscova din acel august 1991, care a răsturnat lumea. Dacă ţin minte bine, din marea echipă a „Actualităţilor” de la Radio Moldova, doar trei persoane au reuşit această performanţă fi zică: Alexandru Dorogan, Nicolae Becciu şi umila mea persoană. La sfârşitul celei de a treia zi, când lucrurile s-au limpezit, Nicolae Becciu a leşinat, totuşi. O spun nu pentru a diminua cumva curajul şi contribuţia lui, ci pentru a demonstra cât de tensionate au fost cele trei zile şi trei nopţi. Cred că mai degrabă este vorba de satisfacţia susţinerii unui examen extrem de important, în condiţiile lipsei totale de experienţă similară şi de timp pentru pregătire. Poate şi mai important este că atunci nu am avut îndoieli în ceea ce fac şi ce vorbesc de la microfon, în direct, ore în şir, cu toate că era destul de simplu să-ţi dai seama ce s-ar fi întâmplat cu noi cu toţi, cu mine şi cu familia mea, dacă GKCP-ul câştiga. Nu fac bravadă, nu ar avea niciun rost acum, pentru că în general mă consider om sufi cient de echilibrat, poate chiar prudent, dar în acele zile nu am avut îndoieli şi nu am avut frică. Pe de o parte, este destul de straniu, pentru că vă povesteam des- pre fenomenul Kâcean Djakâpov, infi ltrat tuturor din copilărie, ba chiar făcusem deja şi Şcoala Superioară de Partid, la Leningrad, dar se vede că matricea sănătoasă a generaţiilor noastre trecute, şi a familiei mele în particular, a fost mai tare. 9. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Preţuiesc în special că sunt oameni „cu simţ” sau „cu soveste”, cum se zice la Coropceni şi aceasta încadrează, după mine, multe alte calităţi bune ale oamenilor buni. 10. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Da, în măsura în care fac de o viaţă ceea ce cred că pot face şi cred că învăţ să o fac mai bine; în măsura în care cred că mai pot răspunde pentru mine şi pentru familia mea, pentru oamenii dragi mie, în special fi ul Ion şi fi ica Ecaterina, nepoţii Nichita şi Alexandra, dar nu numai. Sau poate doar îmi închipui că eu continui să răspund de ei, în realitate 183 30 de întrebări de-acasă ar putea fi tocmai invers. Asta pentru că de câţiva ani locuiesc, în casa mea, ce-i drept, dar împreună cu familia fi icei Ecaterina şi încep cu încetul să simt confortul de a fi membru, de rând, dacă există astfel de noţiune, al familiei ei, pur şi simplu „tata”, pur şi simplu „bunelul”. Şi poate pentru că în profesia mea, fi ul meu Ion începe a înţelege mai multe decât mine... 11. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Despre tata şi mama am vorbit deja, i-aş adăuga aici pe fraţii şi pe sora mea. După ei cred că vine bunul şi vechiul meu prieten, Alexandru Dorogan, un om de presă şi de omenie, pe care, pe tot parcursul vieţii, nu fac decât să vreau să-l repet, în plan profesional şi nu doar, şi el, pe tot parcursul vieţii, să mi-o ia înainte. Apoi ar veni regretata Ludmila Cemortan, primul meu redactor de la Radio Moldova, unde am lucrat 20 de ani bătuţi pe muchie, şi o spun cu o mare doză de remuşcări tardive, pentru că, la începuturi, nu reuşeam să văd valoarea de stâncă a ei în profesie şi nu numai. Dar cel mai mare rol în viaţa mea de după „acasa” părinţilor mei, în procesul de căutare a scopurilor şi rosturilor, l-au avut nişte oameni şi nişte evenimente care s-au produs în a opta zi a războiului din Transnistria, pe 10 martie 1992. Veneam dintr-o deplasare reportericească de pe platoul din Coşniţa, se pare. Acele evenimente şi acei oameni mi-au rearanjat viaţa şi mi-au bătut noii mei piloni. Mi-e frică să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu mine şi cu apropiaţii mei, dacă nu se întâmplau acele lucruri şi acei oameni. Dacă nu le spun pe nume, este pentru că nu toate pe lume se spun pe nume şi dacă, totuşi, îi amintesc, este pentru că aş vrea să ştie şi alţii: rostul în viaţă vine, doar că el trebuie căutat, recunoscut atunci când îl întâlneşti şi preţuit, când îl ai. Câte odată şi lipsa pilonilor este utilă, dacă îţi este dat să simţi această lipsă. 12. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Nu ştiu ca moment, dar ca perioadă, ca stare de spirit m-aş întoarce „acasă”, la mama şi tata, cu fraţii şi sora, dar împreună cu cei dragi pe care i-am întâlnit şi i-am creat ulterior. 13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - S-o pot lua de la început în anumite privinţe, iar altele să rămână aşa cum sunt astăzi. Ştiu că e imposibil, dar viaţa şi din dorinţe neîmplinite se face. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - După mine, în viaţă foarte rar reuşesc punctele puse repede, categoric şi pentru totdeauna. Pentru că viaţa este vie şi este complexă în sine. Situaţia dată 184 ne caracterizează şi societatea în ansamblu, şi pe fi ecare în parte. Nu ştiu dacă există cineva special care să poată pune un astfel de punct. Poate mai degrabă am putea vorbi despre anumiţi poli de infl uenţă a elitelor politice şi culturale, care trasează tendinţe, trenduri. După mine, trendul în ceea ce priveşte limba română este unul bun, poate că nu şi sufi cient de rapid. Şi în stradă, dar cel mai important, în ofi cii, la putere, avem multă limbă română bună, comparativ cu două-trei decenii în urmă. Că nu toată lumea o cunoaşte şi, se pare, nu prea vrea să o cunoască, este altceva. Desigur, denumirea este importantă, dar şi mai im- portant este să o cunoaştem şi să o vorbim bine, să-i atribuim şi să-i respectăm funcţiile în viaţa socială. Cred că problema se va rezolva de la sine, atunci când majoritatea populaţiei va atinge un nivel bun de cunoaştere a limbii. Îi zic altfel decât „limba română” în principal cei care nu o cunosc sau o cunosc insufi cient, nu mă refer aici la politicienii care speculează şi această temă în interese politice. Dacă nu admitem ca roata să se întoarcă înapoi în alte domenii, inclusiv politic şi geopolitic, dar şi social, în sensul sărăcirii şi mai mari a societăţii, lucrurile se vor aranja, poate după modelul celor 40 de ani de umblat prin pustiu ai lui Moise. 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi jurnalistului Valeriu Vasilică, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Sunt principii unice şi pentru unul, şi pentru altul. Mai bine zis, un singur mega-principiu care le întruneşte pe toate celelalte: Binele şi Răul. E bine sau rău ceea ce faci? Poate o varietate a acestui mega-principiu este Dragostea şi Ura. Care este mobilul acţiunilor şi gândurilor tale? Deci: nu poţi trece peste Bine, nu poţi trece peste Dragoste, nu doar şi nu atât pentru sexul opus – pentru tot şi pentru toate. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - S-a întâmplat, rar de tot, doar că nu ştiam atunci că prietenii nu sunt prieteni. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Fără un interes în viaţă şi fără o familie. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Da, în sensul în care m-am interesat de ea mereu. În sensul în care am fost mereu la alegeri şi mi-am dat silinţa să votez conştient. Deşi s-a dovedit că nu totdeauna mi-a reuşit, judecând după problemele pe care ni le face clasa politică. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autori- tăţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Am apreciat şansele pe care ni le-au dat anumite forţe politice şi anumiţi politicieni afl aţi la guvernare şi am ripostat atunci, când ni le-au luat înapoi. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă po- litică, economică şi socială? 185 30 de întrebări de-acasă - Pe moment, nu ştiu nume de astfel de politicieni, nu cunosc partide apte să facă acest lucru, dar ştiu că nu se va schimba nimic, dacă vom urmări nepăsători procesele de astăzi. Sunt foarte sigur că starea actuală de lucruri se poate îmbunătăţi doar cu implicarea masivă a societăţii şi în sensul acesta susţin univoc mişcările protestatare. Până la un punct care poate însemna violenţă, distrugeri, jertfe, provocate special, din interior sau din exterior, din insufi cienţă de capacitate din partea celor care îşi asumă responsabilitatea organizării sau a instituţiilor abilitate ale statului. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Da, din simplul motiv, că nu sunt apt să trăiesc în alt loc, în altă ţară, niciodată nu m-am putut afl a mai mult de două săptămâni departe de „acasă”. 22. Ce circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Vasilică? - Probabil, aici doar trebuie să generalizez unele lucruri expuse mai sus. Cred cu tărie că noi, actualii membri ai familiei, suntem sortiţi să păstrăm şi să dezvoltăm Binele acumulat de generaţiile înaintaşe. Este o mare răspundere, dar şi un mare privilegiu, pentru că avem deja clare reperele, criteriile, pilonii. Multe familii nu au încă astfel de claritate sau, mai degrabă, ciclul fi resc dintre generaţii şi dintre membrii familiei a fost întrerupt, poate, nu o singură dată. 23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Şi aici cred că trebuie doar să sistematizez, pentru că până acum nu am făcut decât să vorbesc despre familia mea. De altfel, şi în relaţiile de la serviciu mă conduc de criteriile valabile pentru familie. La serviciu, trebuie să-ţi fi e dragă să vii, să te simţi confortabil, protejat şi să oferi confortabilitate şi protecţie, poate şi dragoste, de ce nu? Astfel, portretul robot al familiei noastre include o serie de cercuri, situate unul în altul, mai mari şi mai mici şi toţi suntem membrii aceluiaşi univers familial. Acum, acela mai larg este cercul de care răspunde sau mai degrabă îl simbolizează tatăl meu, în acesta intră cercurile pentru care răspund eu, fraţii şi sora mea. De altfel, sora Tamara a preluat în mare parte răspunderea pentru „cercul cel mare”, pentru că a ajuns să poarte mai multă grijă decât alţii de tata, care a ajuns să aibă nevoie de mai multă grijă decât până acum. De altfel, fratele Ion, naşul meu de cununie şi naşa Elena, au cel mai înţelept cerc familial, cel mai aproape de cercurile mamei Maria şi tatei Teodor, dar şi de cel al buneilor Dumitru şi Axenia. Vin mai apoi cercurile de care răspund deja copiii mei şi ai altor copii ai părinţilor mei. De ceva timp avem şi un cerc micuţ de tot, dar foarte promiţător, al strănepoatei tatălui meu Diana, creat împreună cu soţul ei Nicolae. Cred că, împreună, avem o legătură bună cu cercurile foarte largi pentru care au purtat răspundere moşii şi strămoşii 186 30 de întrebări de-acasă

noştri. Sau poate că schema unui Arbore genealogic este mai potrivită? 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Citesc mult, mă întreţin cu nepoţii, mi-aş dori să pot mai des şi mai 187 30 de întrebări de-acasă mult, joc volei, foarte amatoricesc, dar de 17 ani şi joc cărţi, evident că nu la bani şi, evident, cu prieteni apropiaţi, preponderent după volei. 25. Ce bucate şi băuturi sunt preferate în casa familiei Vasilică? - Mămăliga cu friptură, brânză de oi şi scrob, asta în „cercul” de care răspund eu, bucate pe care, de regulă, le gătesc eu, la atâta mă pricep. Pentru că spuneam că locuim împreună cu familia fi icei, apreciez mult interesul ei de a găti bucate cu mai multă inventivitate, dar şi peştele prăjit, pescuit de ginerele Ruslan şi nepotul Nichita, de cinci anişori şi jumătate. Mă bucur nespus pentru relaţiile foarte apropiate dintre părinţii Ruslan şi Ecaterina şi copiii lor, nepoţii mei, Nichita şi Sandra, de doar un anişor şi jumătate. Ca, de altfel de relaţiile foarte apropiate ale fi ului Ion şi nurorii Nadejda. Sper şi cred că au preluat şi ei multe din „cercurile” buneilor şi părinţilor mei în materie de relaţii interne şi relaţii cu lumea din afară. Nu ştiu dacă cineva şi-ar putea dori mai mult. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Am descris unul, cel cu puciul din 1991, şi altul, cu cea de a opta zi a războiului din Transnistria. Omul nu poate avea prea multe momente cruciale, trebuie şi să mai şi trăiască în regim normal, să-şi vadă de lucru, de părinţi, de copii şi nepoţi. 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Nu ştiu dacă mă pricep la cele specifi ce, dar cele mai importante mi se par cele generale cu care se confruntă întreaga societate în procesul ei de „facere” de la Independenţă încoace: lipsă de identitate, lipsă de claritate încotro şi de ce mergem, nostalgii exagerate după trecut, care afectează capacitatea de a merge înainte, clasă politică necoaptă, societate divizată etc. 28. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană? - Are, pentru că toate ţările şi toate neamurile din Europa o au. Însă nimeni nu o poate face în locul nostru. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Pe an ce trece tot mai puţin real, pentru că nu am demonstrat capacitatea de a-l soluţiona, nici măcar în măsura în care cineva din afară demonstrează interesul să ne ţină izolaţi. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi tuturor citi- torilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Să citească CUVÂNTUL, să respecte CUVÂNTUL, să susţină CU- VÂNTUL. Pentru că mai întâi şi totdeauna a fost CUVÂNTUL.

188 30 de întrebări de-acasă

Sunt maximalist=. Totdeauna a[ vrea s= fac mai mult Maria Gonceariuc s-a născut la 10 noiembrie 1942 în s. Receşti, acum raionul Şoldăneşti. După şcoala incompletă din satul natal şi cea medie din Răspopeni a urmat Colegiul de Medicină din Bălţi şi trei ani a lucrat felceriţă. În 1968 absolveşte cu excelenţă Facultatea Agronomie a Insti- tutului Agricol din Chişinău. Un an lucrează economistă în colhozul din satul natal, după ce decide să se consacre ştiinţei. Face doctorantura la Institutul de Fiziologie şi Biochimie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi în 1975 îşi apără teza de doctor în biologie, specialitatea citologia. Peste două decenii devine doctor habilitat în agricultură, specialitatea ameliorarea şi producerea seminţelor. A lucrat cercetător ştiinţifi c la Institutul de Fiziologie şi Biochimie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, cercetător ştiinţifi c superior / şefă de laborator la AŞP “Viorica”, şefă de laborator, iar din 2006 până în prezent este şefă a Centrului Genetica şi Ameliorarea Plantelor Aromatice şi Medicinale de la Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A publicat 268 de lucrări ştiinţifi ce, inclusiv 2 monografi i, coautoare la un manual, deţine 14 brevete de invenţii. Este primă autoare a 33 de soiuri de plante aromatice şi medicinale, omologate în Moldova.

189 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Maria Gonceariuc! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Un sătuc scăldat în lumină şi verdeaţă, cu case frumoase printre viţă- de-vie şi pomi fructiferi, unde vara te trezesc păsările din pădurea de alături, iar toamna, pe străzile prăfuite, cad frunze galbene, aurii, ruginite şi nuci decojite, unde sâmbăta din fi ecare casă vine un miros de pâine scoasă din cuptor. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - La şcoala din sat era un cuplu din Cotiujenii de alături, cu studii făcute în România. Se deosebeau de toţi sătenii prin cultura, eleganţa, simplitatea şi onestitatea fără margini. Doamna profesoară, tânără şi frumoasă – Zinaida Fiodorovna… purta costume frumoase, din stofă fi nă, ajustate pe fi gură… Era o zână pentru noi… Mi-a pus în mână creionul la 6 ani neîmpliniţi şi mi-a spus că cine vrea – învaţă! O zi lipsă la lecţii e o zi pierdută, afi rma ea. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Aş vrea să cred că ştiu totul despre părinţii mei. Mama era mezina din cei 5 copii ai familiei. A rămas orfană de mamă la 3 ani şi asta a marcat-o pentru toată viaţa. Dar ea era, de fapt, stâlpul familiei. Cele mai deştepte poveţe, cele mai inspirate gânduri au fost de la ea. În familia noastră eu tot mezina am fost şi am fost toată viaţa răsfăţată, aşa cum se alintau pe acele timpuri copiii. Tata, mama veneau la şcoală, la adunările părinţilor împreună. Cred că se mândreau cu mine. Când eram mică mă duceam cu ei la biserica din sat: cu o mână o ţineam pe mama de mână, cu cealaltă – pe tata. Când venea tata acasă, avea câte ceva prin buzunare pentru noi, copiii. Uneori, iarna, acel ceva erau fructe de porumbar culese din pădure. Au fost la un pas de a fi deportaţi. Erau oameni de rând, dar buni gospodari, muncitori, săritori la nevoie. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Sunt îngrijorată. Numărul de locuitori a scăzut foarte mult. Sunt multe case părăsite. Nu în toate clasele sunt elevi… Mă bucur că acum este ape- duct, canalizare… Mama în anii studenţiei mele îşi dorea un telefon la care ar fi putut vorbi direct cu mine. Acum telefoane, Internet, Skype avem. 5. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Reforme, reforme, reforme… Oameni care ar face schimbări radicale or, consătenii mei nu pot face acest lucru singuri. Agricultură modernă, cu utilaj de procesare a producţiei agricole. Nu putem cultiva numai grâu, porumb, care nu aduc profi t. 190 30 de întrebări de-acasă 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Ar fi mulţi. Dar mi-aş dori un monument al celor trei oameni care au ales locul, au fondat satul. Bunicul meu Alexandru (Alecu) Bulat îmi spunea că aceştia proveneau din mazilii lui Ştefan cel Mare şi se numeau Manea, Lupu şi Ursu. În viziunea mea, monumentul acestor ostaşi ar putea fi construit, fapt ce ne-ar aminti de provenienţa noastră. Nu neg nici importanţa altor recişteni iluştri care ne fac cinste şi azi: mulţi reprezentanţi ai familiilor Şeremet, Cuculescu, Negruţă etc. 7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce Vă revine mai întâi în memorie? - Casa părintească, sărbătorile de iarnă cu urături şi colinzi, Paştele cu hăinuţe şi pantofi ori noi, care până-n toamnă îmi erau mici. Şcoala, lecţiile la lumina lămpii cu gaz. Examenele cu clasele împodobite cu fl ori de primăvară, cu crengi de măr şi salcâm înfl orit… 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Toate. Dar nu accept minciuna şi prostia. 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Or spune-o alţii. Eu m-am străduit. Multe nu am reuşit. Dar să creez genotipuri noi de plante, să fac soiuri şi hibrizi de plante medicinale şi aromatice performante sunt convinsă că pot! Şi mai am copii muncitori, cinstiţi, oneşti! 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Măria sa CARTEA, dar am avut şi marele noroc de a fi observată şi promovată de pedagogii mei de la universitate, de la academie. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Sunt multe. Ziua de 21 noiembrie 1945, când s-a întors din război tata; zilele când s-au născut copiii mei. Zilele când am devenit doctor în biologie; doctor habilitat în agricultură, laureată a Premiului Naţional. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeana şi savanta Maria Gon- ceariuc? - Sunt maximalistă. Nu mă prea mândresc. Totdeauna aş vrea să fac mai mult. 13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Am răbdare. Sunt convinsă că visurile se realizează. Ale mele sunt modeste, dar se împlinesc unul câte unul. Mi-aş dori ca Moldova să devină aşa cum merită: prosperă. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul 191 30 de întrebări de-acasă

Câmpurile experimentale "tutelate" de dna Maria Gonceariuc sunt adesea vizitate de cercetători, dar şi oameni de afaceri de peste hotare denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Noi! Doar nu suntem proşti! 15. Care sunt principiile de viaţă ale dnei Maria Gonceariuc, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Am spus-o mai sus: nu accept, nu iert minciuna şi prostia. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Unii, da. De multe ori. Dar e ceva fi resc. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Fără sănătate. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu. Dacă nu ţinem cont de faptul că am fost pionieră, am fost comsomolistă, membră a partidului comunist pe timpul sovietic. Am învăţat bine, am lucrat mult şi eram tot împinsă în frunte, dar nu unde se dădeau apartamente sau bani. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? 192 30 de întrebări de-acasă - Cu părere de rău, eu mi-am pierdut încrederea - în toţi. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Uniunea Europeană. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - DA. 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Gonceariuc? - Tinereţea, optimismul, visurile….. 23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Studii. Muncă. Copiii. Parinţii. 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Nu prea am timp liber. În tinereţe am citit foarte mult. Clasicii francezi – în biblioteca din Receşti. L-am găsit pe Jules Verne, apoi 40 de volume ale lui Emile Zolea, la Victor Hugo mi-a plăcut atât proza, cât şi versurile. Nu o să-i pomenesc pe toţi. Cărţile pentru copii despre război în rusă nu mi-au plăcut. Apoi am citit clasicii ruşi - e ceva deosebit. 25. În casa familiei Gonceariuc ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Bucate naţionale. Se coceau multe bunătăţi – în tinereţea mea nu erau atâtea magazine. Aveam plăcintele familiei noastre, două reţete deosebite de torte, se coceau două feluri de cornuleţe, diferite feluri de biscuiţi. Acuma nu mai coc, dar încă prepar lichior din petale de trandafi r. E şi un medicament bun. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Nu cred că am aşa momente. Cu vreo lună în urmă, într-o convorbire cu feciorul meu, m-am numit bunica. Chiar sunt bunică, dar fi ul meu mi-a spus: tu nu eşti bunică, tu eşti o DOAMNĂ. M-am simţit foarte onorată, deşi nu e un moment crucial. 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia şi ştiinţa din Republica Moldova? - Eu sunt un om simplu, nu mi-aş afi şa gândurile, dar cred că, în cazul că Moldova ar fi o ţară prosperă, bine condusă, ştiinţa, educaţia ar avea mai multe fi nanţe şi poate o distribuire mai efi cientă a acestora. 28. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană? - Desigur. Altă alternativă nu există! 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? 193 30 de întrebări de-acasă - E difi cil. Veşnicul (de peste 200 de ani) nostru binevoitor are o minte cu multe lacune. Dar când Moldova va deveni prosperă în Uniunea Europeană, imediat va fi respectată, susţinută. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi tuturor citi- torilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Multă sănătate, multă perseverenţă, mult optimism, zile senine!

194 30 de întrebări de-acasă

S= r=m`nem acas= [i s= ne scoatem din nevoi \ara Andrei Donos, artist la Teatrul de Operă şi Balet “Maria Bieşu” din Chişinău, s-a născut la 21 octombrie 1956 în Ţânţăreni, raionul Teleneşti. După serviciul militar, câteva luni a fost fi erar, iar în vara lui 1977 a dat admiterea la Colegiul de Muzică ”Ştefan Neaga”, în clasa de canto a Ga- linei Sandu. Se transferă mai apoi la Institutul de Arte, aceeaşi facultate, clasa profesorului Nicolae Chiosa. Ulterior a studiat în clasele maeştrilor Vladimir Dragoş şi Maria Bieşu. În anul IV de studii, la recomandarea primadonei Operei Naţionale Maria Bieşu este angajat la Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău, unde munceşte până în prezent. Laureat al mai multor concursuri republicane şi unionale. A evoluat pe scenele teatrelor de operă din Moscova, Vilnius, Sofi a, Bucureşti, Lisabona etc. “Maestru în artă” (1994); “Artist al Poporului” (2006). A jucat toate rolurile principale din repertoriul Operei Naţionale, inclusiv ”Rigoletto”, care este interpretat în ultimii 22 de ani doar de Andrei Donos şi Vladimir Dragoş, Artist al Poporului.

195 30 de întrebări de-acasă 1. Maestre Andrei Donos! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? -”Acasă” pentru mine semnifi că Patria, fără de care omul este nenorocit, baştina care-i este dragă până şi unei vietăţi cu un pic de raţiune, dar mite unui om. Câte odată sunt uimit de dragostea de casă a unei pisici sau a unui câine, care, ajunşi din anumite circumstanţe la sute de kilometri de vatra unde au apărut pe lume, îndurând lipsuri şi pericole, revin acasă. ”Acasă” este de fapt şi un fel de turnesol, care demonstrează dragostea omului pentru locurile de unde i se trag rădăcinile. Iată de ce nu-i înţeleg pe cei care declară că s-au dus în străinătate să asigure un viitor mai bun sie şi copiilor lor. Eu nu m-am îndurat să plec nicăieri, chiar dacă am avut nişte oferte extraordinare de peste hotare. Odată, prin 1996, prefectul de Braşov, împreună cu directorul Operei de acolo, ne propuneau mie, lui Ion Paulencu şi Svetlanei Strezev, în timp ce ne plimbau prin oraş cu maşina, să ne alegem un bloc în care am vrea să trăim. Nu am fost tentaţi să lepădăm casa, baştina. Am rămas la Chişinău, unde la 73 de kilometri, în Ţânţăreni, mă aşteptau întotdeauna mama, patru fraţi şi trei surori. Şi apoi, nicăieri, cred, nu mi-aş fi putut aranja viaţa, forma o familie fericită şi o afacere prosperă decât Acasă. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - În primul rând, părinţii Alexei şi Nadejda Donos. Au fost oameni harnici şi cumsecade, aveai ce învăţa de la ei. Ne-au deprins cu munca pe toţi încă de mici, mereu repetând că fără muncă şi fără carte nu vom reuşi în viaţă. A mai fost Gheorghe Tacu, primul meu învăţător, care mă stimula mereu să cânt, ceea ce mă supăra atunci. Am tot respectul pentru ceilalţi pedagogi din şcoala noastră, care, în condiţiile regimului sovietic, au format generaţii destoinice. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Neamul Donos îşi trage originea de la Chiştelniţa, unul din cele mai mari sate din ţinutul Orheiului, afl at peste deal de Ţânţăreni, cale de şase kilometri. Conform Anuarului SOCEC al României Mari, ediţia 1919, familia Donos, alături de Stratulat şi Roşca, au fost primii locuitori ai satului Ţânţăreni către 1800, anul atestării localităţii. Anuarul atestă numele văduvei Agafi a Donos. Iniţial, pe locul de la Răut numit Ţânţăreni se afl au stânele Chiştelniţei. Se mai spune că primii locuitori ai satului s-au statornicit pe malul Răutului după o molimă care a lovit crunt Chiştelniţa. Unii au revenit acasă, alţii au rămas. Apropo, din Chiştelniţa se trage şi satul Codrul Nou, localitate apărută după reforma agrară din anii 1921-1924 şi care iniţial se numea Cornova… 196 30 de întrebări de-acasă Mama mea e din neamul Cernei, venit la Ţânţăreni dela Morozeni, prin 1840. Bunelul Luca, împreună cu fratele lui, Constantin, în vara anului 1917, mai nu au fost puşi la zid în timpul bătăliei de la Mărăşti, pe Frontul Românesc, unde luptau în cadrul armatei ruse. În timpul unei retrageri forţate Constantin l-a scos de pe câmpul de luptă pe bunelul Luca, rănit grav în burtă, dar a lăsat inamicului mitraliera, pentru care riscau să fi e împuşcaţi în faţa companiei. Au avut noroc de comandantul Corpului 6 Cavalerie, generalul Gustav Manerheim, viitorul preşedinte al Finlandei, care i-a zis agiotantului să-l caute în buzunare pe Constantin, de unde acela a scos o parte a închizătorului, fără de care mitraliera nu funcţiona. Generalul l-a lăudat pe ostaş, iar pe bunelul l-au trimis în lazaret. Astfel destinul nostru într-un fel s-a împletit cu destinul acelui om de stat extraordinar, care a fost salvatorul înaintaşilor noştri la 1917 şi al Finlandei în timpul Războiului de Iarnă din 1939-1940. La un an de la revenirea de pe front a bunelului, în 1918, s-a născut mama mea, Nadejda. În 1934 mama, la 16 ani, s-a căsătorit cu tata, au trăit în pace şi bună înţelegere aproape 50 de ani, doar moartea tatei despărţindu-i. Şi mama a trecut la cele veşnice acum 20 de ani. 4. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Mă duc des pe acasă, unde am două surori pe care trebuie să le văd numaidecât, dar şi o mulţime de nepoţi de la fraţi. Cu regret, cei patru fraţi, dar şi o soră au trecut în lumea celor drepţi. Într-un rând, am voit să-mi ridic ori să cumpăr o casă la Ţânţăreni. Mă mai gândesc încă…. 5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - La Ţânţăreni, ca şi în orice sat din Moldova, în ultimele decenii au avut loc mai multe schimbări spre bine: drumuri asfaltate, şcoala şi grădiniţa reparate, etc. Dar mă întristează faptul că cea mai mare parte a celor apţi de muncă se afl ă în străinătate, unde ridică economiile altor ţări. Trăiesc cu speranţa că în fruntea ţării vor veni tineri cu iubire de moşie, care vor schimba faţa, dar şi destinul plaiului nostru. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Cred că Gheorghe şi Tamara Tacu, doi învăţători cu dar de la Dumnezeu, care au servit la şcoala din sat peste 40 de ani. Orice părinte vroia neapărat să-şi dea copilul în clasele lor. 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Nu am fost nici activist, nici disident. La facultate m-am axat în spe- cial pe şlefuirea măestriei or, nu vroiam să-mi dezamăgesc pedagogii. Am studiat în clasa Mariei Bieşu, primadona Teatrului de Operă şi Balet din 197 30 de întrebări de-acasă Chişinău, care a investit multă muncă, talent şi încredere în mine. 8. Ce Vă mai leagă de satul natal? - Amintirea de părinţi şi de fraţi, care odihnesc în cimitirul satului. Mai trecem şi pe la nepoţi, pe la nepoate şi alte rude, amintindu-ne de toţi ai noştri, de anii petrecuţi în satul natal. 9. Ce calităţi trebuie să posede un om pentru a deveni prietenul Dumneavoastră? - Trebuie să fi e om de omenie, să nu tragă foloase din idealurile poporului nostru, să ţină la neam, să fi e un familist bun. 10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider? - Cred că da. În anii ”perestroicăi” am fost unul din iniţiatorii ideii construcţiei complexelor locative pentru tineri. Astfel mai mulţi artişti de la Teatrul de Operă şi Balet s-au făcut cu apartamente. În ultimii ani am mai iniţiat nişte acţiuni, când trebuia să schimbăm conducerea teatrului, care devenise o frână pentru instituţie. Ne-a reuşit. Apropo, cel mai bun director al teatrului a fost regretata Maria Bieşu. 11. Cine V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi? - Mai întâi părinţii, fraţii, apoi societatea, armata, studiile, dar şi viaţa. 12. Cum şi de ce aţi preferat cariera de artist de operă? - Dintr-o întâmplare. Deşi cu anii m-am convins că în viaţă nu-i nimic întâmplător. Acum, chiar dacă am titlul de „Artist al Poporului”, spun cu toată certitudinea că fratele Mihail, născut în 1940, cânta mult mai bine decât mine! Nu era nuntă sau cumetrie să nu iasă lângă muzicanţi şi să cânte ceva. La sărbătorile de Crăciun ne plăcea să colindăm. Dar nu mă gândeam să mă fac artist. Împreună cu Iacob Golban, un vecin de al nostru, cu care făcusem armata, am mers la Chişinău să depunem actele la agronomie. Pe drum însă am dat de blocul principal al Colegiului de Muzică ”Ştefan Neaga”, pe uşa căruia erau afi şate condiţiile de admitere. Din curiozitate am intrat şi m-am ridicat la etajul 4, unde m-a primit un profesor pe nume Zovolokin Ivan Aleksandrovici. Eram în uniformă militară, i-am cântat ”День Победы”. ”Ai o voce extraordinară”, mi-a spus el în ruseşte. Înaripat, am prezentat documentele şi am devenit student. Peste un an pedagogii de acolo mi-au spus să nu pierd timpul şi să merg la Facultatea Canto de la Institutul de Arte. I-am ascultat. 13. Cu ce se mândreşte îndeosebi Andrei Donos? - Pe lângă rolurile pe care le-am interpretat la Teatrul de Operă şi Balet, mă mândresc că mi-am fondat o afacere care întruneşte o frizerie, un restaurant şi o sală de petreceri. Am reuşit astfel să angajez în câmpul muncii 15 per- soane. Am urmat exemplul unor artişti de la Opera din Sofi a, care au socotit 198 30 de întrebări de-acasă că astfel de investiţii sunt o dovadă de patriotism. Adică am încercat să fa- cem ceva pentru ţara asta. 14. Aţi făcut în viaţă şi politică? - M-a ferit Dumnezeu! 15. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi- ciale, istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Cred că savanţii tre- buie să-şi spună cuvântul, dar şi profesorii de istorie, fi lologie din şcoli. Aştept, poate vreo televiziune va face o emisiune asemenea celei ”Doar o vorbă să-ţi mai spun”, care apărea Cu Galina Nicanovschi în opera "Bărbierul cândva la TVR sub îngri- din Sevila" jirea regretatului George Pruteanu. Este clar că de- numirea „limba moldovenească” este o invenţie ideologică a politicienilor. Probleme similare au avut şi alte popoare. Bunăoară, până la unifi carea Italiei nimeni nu vorbea despre limba italiană, căci sardinezii, sicilienii, piemontezii, veneţienii au nişte dialecte că mai nu s-ar înţelege între ei. La fel şi germanii până a nu se uni vorbeau fi ecare în dialectul său, pe care-l considerau limbă aparte. Lor le-a ajuns minte să-şi înţeleagă greşelile. La noi multă lume mai rămâne în prizonieratul unor dogme ideologice inven- tate de foştii ocupanţi. Apropo, tatăl meu a scris întotdeauna cu caractere latine şi nimeni nu a îndrăznit să-i zică ceva! 16. Care sunt principiile de viaţă ale omului şi artistului Andrei Donos, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Onestitatea, sinceritatea, cumsecădenia, munca cinstită. 17. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? 199 30 de întrebări de-acasă - Nu mi s-a întâmplat. Am prieteni buni, dar puţini. Colegilor nu le-am dat prilej de invidie, am ajutat omul cu aptitudini să se afi rme. 18. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi? - Nu aş putea spune. Toţi aceşti ani am făcut ceea ce mi-a plăcut şi am căutat ca munca mea să aducă bucurie şi satisfacţie spectatorului. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica moldovenească din ultimul deceniu? - Sunt foarte mulţi oameni întâmplători în politica noastră, câte odată mi se face impresia că unii din ei nu sunt în toate minţile or, dacă era minte, era şi simţul măsurii. Să furi cu milioanele şi apoi să apari în faţa lumii dând lecţii de moralitate, să te arăţi că eşti gospodar şi fi lantrop! Asta e prea din cale afară! 20. Dacă Dumnezeu V-ar da fericita ocazie să trăiţi din nou cel mai notoriu eveniment din viaţa Dumneavoastră, care ar fi acesta? - Nu ştiu, cred că timpul studenţiei. 21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi consăteni? - Sunt mai mulţi băştinaşi cu care menţinem relaţiile: Taisia Panfi lov, “Profesoară Emerită”; Grigore Popovici, unul din organizatorii sportului moldovenesc; Nicolae Ambrosi, doctor în ştiinţe economice, organizator al Mişcării Olimpice şi sportului în republică; Nicolae Stratulat, fost director de colegiu în Chişinău... 22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea cuplului Donos? - Mai întâi o simplă întâmplare, apoi dragostea. Ne-am întâlnit în 1987, când activam în cadrul construcţiei complexului locativ pentru tineri. Cei care doreau să aibă apartament trebuiau să contribuie la construcţia complexului cu muncă voluntară. Margareta este din nordul Moldovei, atunci era asistentă medicală, ulterior a făcut facultatea de pedagogie şi psihologie, a activat la Liceul Teoretic ”Ştefan cel Mare” din capitală, unde director era Nicolae Stratulat, vărul meu. A fost un specialist bun şi plecarea ei de la liceu a fost regretată de întreg colectivul. Acum soţia activează în cadrul unui SRL. 23. În ce domenii sunt ocupaţi copiii Dumneavoastră? - Avem o fată şi un băiat, Ruxanda şi Leonard. Au sub treizeci de ani, ambii au absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, activează în cadrul societăţii pe care am fondat-o. Afacerea am început-o eu, iar acum este a lor. 24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Nu-l prea am. Dar dacă apar câteva ore libere, plecăm la baştină la Ţânţăreni, la cele două surori, dar şi la nepoţi. 200 30 de întrebări de-acasă 25. Cine, în opinia Dumneavoastră, Vă cunoaşte cel mai bine? - Desigur, soţia, cu care trăim împreună aproape 30 de ani, dar şi copiii noştri, surorile Ana şi Tamara, două profesoare-pensionare, care ţin mult la mine. 26. Povestiţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - După ce am participat la un concurs unional ”Mihail Glinka” la Baku, unde am luat locul II, Maria Bieşu, care era membră a juriului, mi-a spus: ”Te duci la Teatrul de Operă şi le spui să te angajeze la lucru ca interpret. Să le spui că aşa am decis eu”! Eram student, dar cunoşteam deja că dispoziţia omului de artă uneori e ca vântul de primăvară. Însă când, peste câteva zile, m-am întâlnit cu primadona, dumneaei, fără să mă întrebe ceva, m-a condus la direcţia teatrului şi mi-a spus să scriu cerere. Astfel, fi ind în anul IV la facultate, am devenit interpret la cel mai prestigios teatru din ţară. Un alt moment crucial a fost decernarea titlului „Artist al Poporului”. S-a întâmplat asta când preşedintele Voronin avea mari necazuri: mandatul i se încheia şi Parlamentul, din cauza că nu ajungea un vot (denumit votul de aur), nicidecum nu putea alege preşedintele ţării. ”Dumneavoastră, domnule preşedinte, nu căutaţi ”zolotoi golos” unde trebuie. Trebuia să-l căutaţi la Operă”, i-am spus atunci în glumă. Am fost prieten bun cu Ludovic Spies, directorul Operei Naţionale din Bucureşti, cu Elena Cernei, o soprană cu rădăcini basarabene, cu Nicolae Herlea, un bariton extraordinar. Cu regret, nu mai sunt în viaţă. Au fost nişte artişti de epocă. Apropo, am fost acum câţiva ani organizatorul unui concurs în memoria lui Nicolae Herlea, activitate salutată de către amatorii de muzică clasică de la noi. 27. În casa familiei Donos ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Preferăm bucătăria moldovenească tradiţională: sarmale, plăcinte, fripturi. Acasă mama ne-a învăţat pe toţi să gătim, aşa că surorile, când vin pe la mine, mă roagă să le fac o mămăligă aşa cum o făcea mama. Când am o dispoziţie bună, fac fripturi din carne de miel, purcel, curcan. Maria Bieşu mă aprecia şi ca bucătar. Odată i-am organizat un banchet la teatru cu ocazia aniversării dumneaei, unde am făcut-o pe bucătarul-şef. A rămas foarte impresionată. Apropo, primadona era foarte rezervată în laude, iată de ce aprecierea ei înseamnă mult pentru toţi discipolii. 28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Moldova ca să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană? - Dacă actuala clasă politică mai rămâne să conducă ţara, cu siguranţă Uniunea Europeană se va distanţa de noi. La cârma ţării avem nevoie de jurişti, economişti, etc., buni profesionişti, dar şi oameni oneşti, adevăraţi 201 30 de întrebări de-acasă patrioţi ai neamului. În orice ţară care se respectă, oamenii de afaceri fac afaceri. La ai noştri nu le ajunge – ei vin la guvernare să facă bani pe contul contribuabililor. Când legea va fi egală pentru toţi, când fi ecare îşi va face în mod onest datoria la locul său de muncă, am putea vorbi că suntem gata de integrare în UE. 29. Una din problemele–cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest lucru? - Soluţionarea diferendului transnistrean ţine de abilitatea şi competenţele diplomaţiei moldoveneşti, dar şi de acţiunile bine gândite ale guvernării în special. Or, nu se ţine cont de nişte situaţii: doar cele două maluri sunt legate prin diferite relaţii, mai ales de rudenie. Trebuie să se vrea a soluţiona această problemă în mod paşnic, reieşind şi din realităţile care uneori se schimbă în mod vertiginos. 30. Ce aţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂNTUL- ui, consătenilor, dar şi tuturor cititorilor noştri din regiunea Orhei? - Marea mea dorinţă e ca cei tineri care pleacă în lumea mare să nu-şi uite rădăcinile. A doua mea dorinţă e ca fi ecare din aceşti tineri să reuşească în viaţă, urmând exemplele rudelor, consătenilor. Am fost cu un coleg de teatru la o întâlnire cu elevii din şcoala unde a învăţat el. Negăsind un pa- nou cu oamenii care, născuţi în satul dat, au devenit vestiţi în lume, i-am zis directorului: cum veţi reuşi să-i motivaţi pe învăţăceii dumneavoastră, dacă ei nu au nişte repere la care să se orienteze? A treia mea mare dorinţă ar fi să rămânem acasă şi să ridicăm economia acestui plai, să ne scoatem din nevoi ţara or, în afară de noi, nimeni n-are s-o facă.

202 30 de întrebări de-acasă

Cea mai mare dorin\= a mea? (Re)unirea tuturor rom`nilor Doina Sparionoapte s-a născut în familia pedagogilor Elena şi Mihai Sparionoapte din satul Trifeşti, raionul Rezina. După şcoala medie din satul natal a absolvit Facultatea de Litere (secţia română-rusă) a Uni- versităţii din Bucureşti (1995). În 2002, cu califi cativul „foarte bine”, la Universitatea din Bucureşti îşi apără teza de doctor în fi lologie cu titlul: „Încadrarea împrumuturilor ruseşti în sistemul gramatical al limbii române”. În perioada 1999-2005 activează în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Este co-autoare a Dicţionarului limbii române (DLR), volumul XIV, litera „Z”, manualului de limba română ca limbă străină, volumele I şi II, Micului dicţionar academic (MDA), volumele I, II, III, IV, Dicţionarului limbii române (DLR), litera „D”, vol. I (D-DEPSIDE), vol. II, III, etc. Laureată a Premiului „Timotei Cipariu” al Academiei Române (2005). De zece ani locuieşte în Québec, Canada. Lucrează în calitate de in- tervenantă în psihologia socială, coordonatoare a serviciului de integrare a emigranţilor la „Centre d’écoute”, Universitatea Montréal. Vorbeşte franceza, engleza, rusa.

203 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Sparionoapte! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - „Acasă”, de cele mai multe ori, este acolo unde suntem noi, dar există un „acasă” pe care-l purtăm în sufl etul nostru chiar dacă ne afl ăm la mii de kilometri. Este acel „acasă”, unde am crescut, unde sunt părinţii noştri, familia, prietenii din copilărie, unde dulce curge izvorul şi unde râvnim cu ardoare să ne reîntoarcem de câte ori avem ocazia. Cred că este unul dintre cuvintele care poartă o încărcătură psihologi- că semnifi cativă şi, în timp, devine o stare de spirit care ne însoţeşte pe durata vieţii. 2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Primele lecţii de viaţă mi le-au predat părinţii mei, amândoi profesori de formaţie. Tot de la ei am învăţat distincţia cea mai importantă din viaţa unui om, aceea dintre cele două auxiliare „a fi ” şi „a avea”. 3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Cum spuneam mai sus, părinţii mei şi-au consacrat întreaga viaţă procesului de transmitere a cunoştinţelor şi valorilor atât propriilor copii, cât şi elevilor care învăţau la şcoala din Trifeşti. Mama, Elena Sparionoapte, profesoară de chimie, mulţi ani a fost şi directoare de şcoală, iar tata, Mihai Sparionoapte, profesor de matematică, a fost primarul comunei şi, mai târziu, directorul şcolii. Bunicul din partea tatălui, trifeştean şi el, a făcut Academia Comercială de la Chişinău, iar stră-străbunicul meu, Ioan Sparionoapte, a coordonat construcţia bisericii din sat, în care a activat ca preot mai mult de 50 de ani. Cred că familia noastră este şi a fost acolo de la crearea comunei. 4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Este un subiect destul de difi cil. De fapt, mai mult sunt dezamăgită decât încântată. Mulţi consăteni au fost impuşi de situaţie, în ultimele două decenii, să-şi părăsească familia, copiii în căutarea unui câştig decent. Lucian Blaga spunea că „veşnicia s-a născut la sat”. Vizavi de baştina mea sunt nevoită să constat cu stupoare, că de la un an la altul creşte numă- rul caselor abandonate. Atunci când preocuparea principală devine lupta pentru existenţă, integritatea şi puterea unui neam au mult de suferit. În actualitatea politică din Republica Moldova există persoane care profi tă de vulnerabilitatea sistemului juridic şi de non aplicarea legilor. 5. Care ar fi , în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? 204 30 de întrebări de-acasă - În contextul de faţă, integrarea europeană şi reunirea cu România ar putea salva acest teritoriu râvnit de secole pentru poziţia lui strategică şi, bineînţeles, educaţia generaţiilor următoare în spiritul valorilor naţionale, europene şi, de ce nu, mondiale. 6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în localitatea natală, unele personalităţi din partea locului, cine credeţi că ar merita neapărat această onoare? - Gheorghe Galbură, matematician, Vasile Gorduz, sculptor, Călin Gruia, scriitor. Pe primii doi i-am cunoscut şi i-am vizitat adesea în primii mei ani de facultate la Bucureşti. Persoane cu inimă mare, care au purtat în sufl et

Cu părinţii, Mihai şi Elena Sparionoapte, la statuia lui Eminescu în Montreal (sculptor Vasile Gorduz din Trifeşti) 205 30 de întrebări de-acasă toată viaţa lor acel ”acasă„ despre care vorbeam mai sus. Cred că un merit deosebit îl au şi martirii neamului şi locului, despre care personal, cu părere de rău, nu cunosc prea multe. 7. Când Vă amintiţi de anii de şcoală, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie? - Mi-a plăcut întotdeauna ideea şi simbolul primului sunet, când un elev din anul terminal făcea turul careului cu un elev care începea şcoala. Vedeam în acest gest aproape un ritual, prin care ne era transmisă, încă de la începutul unui drum lung, o formă de continuitate. Cum spuneam mai sus, părinţii mi-au fost şi dascăli, deci primul gând de recunoştinţă îmi zboară spre ei. Apoi, îndrăgostită de literatură, cu nesaţ sorbeam cuvintele rostite de profesoara de literatura rusă, Vera Maksimovna Konstantinovskaya. Mult mai târziu, la facultate, am descoperit adevărata literatură română în toată integralitatea ei (ştim cu toţii că în anii ’80 ai secolului trecut în şcolile noastre se preda istoria Rusiei, limba ”moldo- venească” scrisă după Madan şi scriitorii moldoveni). 8. Ce calităţi apreciaţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Onestitatea, empatia, altruismul, originalitatea... 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Consider că realizările cele mai importante pentru un om sunt de natură spirituală. Experienţa, maturitatea şi trăirile sunt cele care ne modelează caracterul, sufl etul etc., pe când lucrările ştiinţifi ce ţin de performanţă. Dacă iau în considerare punctul meu de vedere, aş răspunde într-o anu- mită măsură afi rmativ, dar cred că învăţăm pe tot parcursul vieţii. 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Familia mea a fost şi este un sprijin important pentru mine. Susţinerea şi iubirea lor mă ajută să văd „luminile de la capătul tunelului”. 11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Nu cred că mi-aş dori acest lucru, prefer să trăiesc ceva nou, diferit, să cunosc senzaţii, situaţii şi sentimente diferite, numai aşa cred că putem avansa în viaţă. Eu nu trăiesc cu nostalgia zilelor trecute, cred în prezent mai mult decât în trecut şi în viitor. 12. Cu ce se mândreşte îndeosebi Doina Sparionoapte? - Mă mândresc că port în inimă şi în sufl et cultura noastră românească, nu mi-e ruşine de apartenenţa mea şi nu mi-a fost niciodată. Nu cred că există ”culturi mari” sau ”culturi mici”, totul depinde de viziunea şi de atitudinea pe care o avem noi asupra lucrurilor şi a faptelor. Pe plan profesional, poate contribuţia mea la redactarea Micului dicţio- nar academic (MDA), volumele I, II, III, IV, unul dintre cele mai complete 206 30 de întrebări de-acasă dicţionare ale timpului, o pot considera ca o realizare importantă. Lucrare pentru care am obţinut în 2005, bineînţeles în colaborare cu colegii, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. 13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - (Re)unirea tuturor românilor. 14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii ofi ciale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Consider că este de competenţa lingviştilor şi a istoricilor de a se pronunţa, la nivelul unei Academii, cu condiţia ca cei care o fac să nu fi e corupţi şi să nu aibă interese obscure, să nu fi e manipulaţi, iar deciziile luate să refl ecte adevărul ştiinţifi c şi istoric. Totodată, deciziile savanţilor, specialiştilor în domeniu trebuie să devină lege pentru toată societatea, inclusiv pentru politicieni. Atât limba, cât şi originile noastre sunt clare, atestate, explicate şi exem- plifi cate de secole, tot ce se întâmplă în Republica Moldova sunt provocări şi manipulări din partea unor persoane cu interese proprii. 15. Care sunt principiile de viaţă ale dnei Doina Sparionoapte, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Sunt o persoană destul de fl exibilă şi de tolerantă, dar cred că lipsa de respect şi de adevăr sunt cele care mă interpelează mai mult. 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - În opinia mea, adevăraţii prieteni, de cele mai multe ori numărabili, nu se trădează. Am învăţat, în timp, să mi-i aleg cu mai multă atenţie, dar nu cred că totul depinde numai de celălalt. În orice prietenie pot exista diferenţe de opinii, etc. şi, uneori, cu părere de rău, dacă o uşă se închide, poate este ca alta să se deschidă. 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fi e fericit? - Parafrazându-l pe Dalai Lama, aş spune că fericirea nu este gata făcută, ci vine din lucrurile pe care le faci. 18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Politică de sufragerie, cu prietenii, da. Altfel, singura politică pe care o fac este a unui organism care luptă pentru protejarea mediului înconjurător în Canada ”Equiterre”, unde sunt membră. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Cred că este dualistă, nu are o poziţie fermă, interesele personale pri- mează în multe cazuri..., şi lipsa de verticalitate, aş spune. 20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă po- litică, economică şi socială? 207 30 de întrebări de-acasă - Totul trebuie să înceapă din propria casă. E de datoria poporului, a guvernanţilor să ia decizii importante pentru viitorul neamului. 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu. 22. De mai mulţi ani locuiţi peste hotare. Care sunt avantajele şi dezavantajele traiului în Canada faţă de cel din Republica Moldova? - Poate o altă viziune, posibilitatea de-a compara şi de-a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă. Sunt două sisteme sociale foarte diferite. Aici, în Canada, ca persoană, cred că ai mai multe drepturi respectate, serviciile funcţionează foarte bine, iar funcţionarii nu te servesc parcă ţi-ar face o favoare, ci pentru că este în obligaţia lor şi că sunt plătiţi din banii publici. Vreau să spun că şi prin Constituţia Re- publicii Moldova avem drepturi ga- rantate, dar, mult mai rar respectate. Cred că sistemul comunist a fost nu- izibil pentru con- ştiinţa populaţiei din Moldova. Singurul deza- vantaj pentru mine personal este că familia îmi este departe. 23. Conturaţi un portret al fa- miliei Dumnea- voastră. - Fiul meu, Mi- hai Teodor Pamfi - lie (elev la scoala secundară în ul- timul an); părin- ţii, Elena şi Mi- O clipă foarte rară: surorile Suzana, Doina şi hai Sparionoapte; Angela (de la stânga la dreapta), vara anului 2014 surorile, Angela 208 30 de întrebări de-acasă Guzun şi Suzana Donţu; cumnaţii, Aurel Guzun şi Mihai Donţu; nepoţii, Ionel şi Cristian şi nepoţelele, Mariana şi Mihaela. Surorile mele amândo- uă sunt profesoare, ele au urmat tradiţia părinţilor. Cumnaţii, unul medic, celălalt cu studii în inginerie. De fapt, suntem o familie ca multe alte familii de răzeşi, pentru care şcoala şi educaţia copiilor sunt foarte importante. 24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Îmi place lectura, muzica, să vizitez locuri noi şi să învăţ despre cultura altor popoare. Montréalul, oraşul în care locuiesc, este multicultural şi chiar după 10 ani de trai aici, mă surprinde încă. 25. În casa familiei Sparionoapte ce bucate şi băuturi sunt preferate? - În general, bucatele tradiţionale, dar cele mai bune sunt plăcintele, clătitele şi piftia de cocoş, făcute de mama şi, bineînţeles, însoţite de vinul roşu, făcut de tata. 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Plecarea de-acasă de la părinţi la facultate a fost o schimbare radicală în viaţa mea, dar şi mai difi cilă a fost decizia luată un an mai târziu de a pleca la studii la Bucureşti. A doua plecare a fost cea legată de procesul de emigrare, unde nu mai eram printre români şi limba auzită zi de zi n-a mai fost româna. Aceste schimbări au fost marcante pentru mine şi fi ecare a necesitat multe eforturi şi multă adaptabilitate. 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifi ce pentru educaţia, ştiinţa şi cultura din Republica Moldova? - Lipsa unui statut foarte bine defi nit din partea statului - educaţia şi cultura unui popor ar trebui să fi e de facto priorităţi naţionale. Prea multe instituţii intermediare şi prea mulţi birocraţi. Lipsa de fonduri este de asemenea importantă. 28. Cum credeţi, Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană? - Bineînţeles, cu condiţia ca unele mentalităţi să se schimbe. Aceasta implică şi o distanţare de gândirea pro-rusă. Românii au o capacitate mare de adaptabilitate, drept exemplu numărul foarte mare de români emigraţi sau plecaţi la muncă în ţările Europei şi nu numai, şi care au fost obligaţi să-şi schimbe modul de gândire, de trai, etc. 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? - Personal mi se pare ireal de realizat în contextul actual. Republica 209 30 de întrebări de-acasă Moldova nu este în poziţia de a negocia sau de a pune condiţii Rusiei. Ştim bine ce s-a întâmplat în 1992 şi avem acelaşi exemplu acum în Ucraina. Pentru anumite schimbări e nevoie de susţinerea altor puteri şi, bineîn- ţeles, aceasta depinde şi de calea politică aleasă de statul actual. 30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi tuturor citi- torilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei? - Că le sunt alături cu gândul şi cu sufl etul, că viitorul pe care-l vor clădi va fi cel al copiilor şi nepoţilor lor. Dacă mă gândesc la Sadoveanu şi la personajul lui, Stroe Orheianu, care era îndrăzneţ, dar lipsit de simţul realităţii, le doresc locuitorilor din regiunea Orhei din toată inima să fi e cât mai ancoraţi în realitate.

210 30 de întrebări de-acasă 20 de ani în serviciul societăţii (Raport de activitate pentru cititorii ziarului şi nu numai)

Tudor IAŞCENCO, fondator şi director al săp- tămânalului CUVÂNTUL, laureat al Premiilor Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (1976, 1980) şi din URSS (1982), Premiului “Jurnalistul Anului” (1999, 2003, 2006, 2012)

Independenţa mass-media cum o vedem noi Sincer vorbind, la momentul elaborării statutului săptămânalului regional CUVÂNTUL noi mai mult intuitiv am formulat principiile independenţei publicaţiei - neangajată fi nanciar şi prin politica sa editorială faţă de autori- tăţile publice şi formaţiunile politice - care ulterior au devenit şi principiile statutare ale Asociaţiei Presei Independente (API). În primii ani după proclamarea independenţei Republicii Moldova, în ţară se făcuseră mai multe încercări de a scoate mass-media de sub dictatura autorită- ţilor şi a politicului. Timide şi sporadice, acestea nu au dat rezultatele scontate, dar au trezit, totuşi, în rândul jurnaliştilor, dar şi al unor consumatori de media, interesul şi tendinţa de reformare. Agrarienii, ajungând la putere în 1994 (în Parlament) şi în 1995 (în majoritatea autorităţilor publice locale din ţară, inclusiv în administraţia raionului Rezina), într-un mod categoric au încercat să reînchidă presa în ţarcul în care aceasta se afl ase până la 1991, uitând că în aceeaşi apă a unui râu, oricât ai dori, nu te poţi scălda repetat. Intenţia lor a avut un efect invers. Apariţia CUVÂNTUL-ui, practic primul ziar regional neangajat faţă de autorităţi şi formaţiunile politice în presa locală din Republica Moldova, a fost, de fapt, o reacţie la obrăznicia cu care administraţia agrariană a declanşat 211 30 de întrebări de-acasă procesul de „punere la respect” a echipei ziarului raional, care a preferat să demisioneze în componenţă aproape deplină şi să fondeze pe loc absolut gol un nou ziar, CUVÂNTUL, decât să rămână în mâna guvernanţilor o sculă de manipulare a societăţii. În anii următori, 1996 - 1998, asemenea ziare au mai fost înregistrate la Cimişlia, Nisporeni, Bălţi, Criuleni, Glodeni, Ungheni etc., liderii cărora în 1997 au şi fondat Asociaţia Presei Independente, organizaţie care cu timpul a devenit una din cele mai reprezentative structuri în mass- media din Republica Moldova, înalt apreciată atât în ţară, cât şi peste hotare. Ulterior, la sfârşitul mandatului lor, câţiva membri ai Consiliului Raional Rezina de atunci s-au pocăit public, recunoscând că au procedat neomeneşte cu echipa ziarului raional. Dar la acel moment săptămânalul CUVÂNTUL prinsese deja rădăcini adânci în raionul Rezina şi în raionul Şoldăneşti, din an în an fi ind apreciat şi susţinut de tot mai mulţi cititori. A fost me- ritul întregii noastre echipe, inclusiv Ludmila şi Mihail Povstenco, Elena Roman, Liuba Zamă-Catrinici, Victor Sofroni, Valentina Martâşenco. Noi, drept răspuns, le-am mulţumit agrarienilor pentru provocarea la care ne- au supus, posibilitatea de a demonstra de ce suntem capabili cu adevărat. Mai târziu, odată cu extinderea ariei de difuzare a săptămânalului, a fost cooptat în echipă ziaristul Ion Cernei, apoi şi reporterul Ion Perciun. De la 2000 încoace în Republica Moldova au apărut multe ziare care se dau drept independente. Dar numai câteva au putut trece prin sita cri- teriilor API.

Încrederea cititorilor - capitalul nostru principal Pentru prima campanie de abonare a noului săptămânal am avut la dispoziţie doar trei săptămâni. În condiţiile unui blocaj dur din partea autorităţilor şi a partidelor, către 1 ianuarie 1996 am reuşit să adunăm 700 de abonamente la CUVÂNTUL. Cauza intentată de subsemnatul împotriva acţiunilor ilegale ale administraţiei raionului faţă de conducerea ziarului raional “Farul Nistrean” şi câştigată în primele două instanţe atunci se mai afl a pe rol la Curtea Supremă de Justiţie (Curtea a lăsat în vigoare decizia instanţei de fond, obligând administraţia raionului să repună în funcţie redactorul-şef şi să-i plătească salariul pe 6 luni, dar noi aveam deja alte griji). Am început să facem ziarul la un calculator donat de Fundaţia Soros- Moldova, care ne-a susţinut şi cu două tone de hârtie. În câteva zile şi nopţi am învăţat să procesăm textele, dar habar nu aveam cum se machetează 212 30 de întrebări de-acasă ziarul la calculator. Un specialist din Chişinău a acceptat să ne ajute, dar era disponibil numai două nopţi în săptămână. După ce pregăteam articolele şi imaginile, seara îl aduceam cu maşina de la Chişinău, noaptea machetam ziarul, iar dimineaţă îl duceam înapoi. Aşa am făcut primele două numere. Pe al treilea Ludmila Povstenco, cea care îşi asumase rolul de redactor, corector şi machetator, l-a paginat de sine stătător. Mai complicat a fost cu tipărirea CUVÂNTUL-ui. Dintre toate tipogra- fi ile din regiune a căzut de acord să tipărească ziarul nostru numai cea din Râbniţa. Dar deja după primul număr, directoarea întreprinderii ne-a înşti- inţat că, la solicitarea autorităţilor rezinene, administraţia oraşului Râbniţa i-a interzis să tipărească CUVÂNTUL. Cineva, poate, îşi mai aminteşte iarna 1995-96, când pomii de pe marginile drumurilor abea se vedeau din nămeţi. În asemenea condiţii am fost nevoiţi să facem săptămânal o cale de circa 260 km tur-retur până la tipografi a din Criuleni, administraţia căreia a acceptat să ne editeze ziarul. Cartierele oraşului Rezina erau alimentate cu energie electrică după metoda “evantai” şi noi eram impuşi să migrăm dintr-un apartament în altul pentru a reuşi să pregătim numărul la timp. Relaţiile cu autorităţile erau extrem de tensionate. Sub diverse motive ni se îngrădea accesul la informaţia de interes public. Ofi ciile poştale erau atenţionate să nu aboneze CUVÂNTUL, pentru că ’peste o lună-două zia- rul va da faliment şi poştaşii vor trebui să întoarcă oamenilor banii pentru abonamente din propriile buzunare’… În ciuda tuturor acestor şi altor difi cultăţi, tirajul ziarului creştea de la o lună la alta. Deja în ianuarie 1998 CUVÂNTUL ajungea în peste 4000 de familii, instituţii, întreprinderi, fi ind în judeţul Orhei cea mai solicitată publicaţie. În următorii ani tirajul CUVÂNTUL-ui s-a menţinut constant la cotele de 4000-5000 de exemplare, în condiţiile unei concurenţe dure şi neloiale cu ziarele patronate şi fi nanţate de autorităţile publice locale (majoritatea dintre care pe parcurs, apropo, au falimentat). După cum afi rmau atunci Ion Negură din Echimăuţi, Liuba Onciu din Zahoreni, Ion Perciun din Rezina, Ion Tudose din Ghiduleni şi alţi autori netitulari, care au trecut împreună cu noi de la ziarul raional la CUVÂNTUL, ascensiunea noii publicaţii se baza în primul rând pe încrederea cititorilor în echipa redacţiei şi faptul că tot timpul am pus în prim plan interesele publicului, străduindu-ne să facem un ziar cât mai actual, interesant şi util, să oferim multă informaţie, diversă, obiectivă şi de folos cititorului. Şi încă un indiciu ne demonstra că ziarul îşi face cu onoare misiunea: liderii locali ai partidelor de guvernământ şi demnitarii din administra- ţia raioanelor Rezina, Orhei, Şoldăneşti, de regulă, erau nemulţumiţi de 213 30 de întrebări de-acasă CUVÂNTUL “că mai mult critică şi nu prea vede faptele noastre bune”. Apropo, această atitudine a fost şi rămâne specifi că pentru majoritatea ab- solută a formaţiunilor politice perindate la guvernare în regiunea Orhei de la independenţă încoace, care continuă să creadă că presa există pentru cei cu pâinea şi cuţitul, nu pentru a fi ochiul de veghe al intereselor societăţii. Fiind însă înlăturaţi de la Putere şi pomenindu-se în difi cultate, ei veneau după ajutor la CUVÂNTUL…

Cine fi nanţează CUVÂNTUL? Şi astăzi unii, inclusiv şi dintre colegii de breaslă, ne mai dau această între- bare. Le răspundem cu câteva cifre. În anul 2014, de exemplu, cheltuielile totale ale redacţiei au fost de 975030 lei. Le-am acoperit cu 671475 mii lei adunaţi din vânzarea ziarului şi 329966 lei de la prestarea serviciilor de publicitate. Nu întotdeauna aceste venituri erau sufi ciente pentru acoperirea necesităţilor. În acele perioade redacţia strângea cureaua, se mulţumea cu ceea ce avea şi pentru a menţine un preţ accesibil de abonare pentru toate păturile populaţiei aplicam la organismele internaţionale cu diverse proiecte, dar n-a fost niciun caz ca ziarul să nu fi e trimis cititorilor conform grafi cului. La depăşirea momentelor grele un ajutor de nepreţuit CUVÂNTUL l-a avut din partea Asociaţiei Presei Independente, Centrului pentru Jurnalism Independent, Fundaţiilor Soros- Moldova, Est-Europeană ş.a. Graţie proiectelor câştigate de echipa noastră în programele implementate de organizaţiile nominalizate mai sus, redacţia a reuşit de asemenea să-şi instruiască colaboratorii în cele mai diverse domenii de specialitate, pentru a creşte permanent performanţa profesională, să lărgească şi să aprofundeze tematica ziarului, să-şi modernizeze echipamentul. În toată această perioadă autorităţile centrale şi locale din Republica Moldova au cheltuit milioane de lei pentru susţinerea mass-media, dar de aceste resurse au benefi ciat exclusiv publicaţiile subordonate intereselor celor de la putere. Din donaţiile respective la CUVÂNTUL n-a ajuns niciun leu. Şi nu ne pare rău: majoritatea publicaţiilor susţinute din banii publici s-au menţinut pe piaţă doar atâta timp cât au fost fi nanţate…

Cum ne-am făcut mulţi prieteni Desigur, un ziar îşi face auditoriu întâi şi întâi prin tematica sa, modalita- tea de prezentare a informaţiei, relaţiile cu cititorii. Urmând experienţa unor colegi din SUA, Polonia, România etc., noi am încercat (şi nu fără succes) şi alte modalităţi de a aduna în jurul CUVÂNTUL-ui cât mai mulţi prieteni. 214 30 de întrebări de-acasă Concursul “Omul Anului”, desfăşurat în parteneriat cu diferite organizaţii neguvernamentale din teritoriu, a fost unul din cele mai longevive şi mai de succes proiecte (15 ani) desfăşurate sub egida ziarului. În cadrul acestuia, la fi ecare sfârşit de an, dintre protagoniştii publicaţiilor din CUVÂNTUL, un juriu format din reprezentanţi ai APL, societăţii civile şi redacţiei selecta 10- 12 persoane ce se impuneau prin performanţe deosebite în domeniile lor de activitate (agricultură, industrie, businessul mic şi mijlociu, cultură, educaţie, sport, societatea civilă, etc). În perioada sărbătorilor de Crăciun învingătorii erau omagiaţi în cadrul unor recepţii speciale, benefi ciind şi de promovarea respectivă în paginile ziarului. Laureaţi ai acestui concurs au devenit circa 200 de fruntaşi din teritoriul regiunii Orhei. Despre prestigiul concursului mărtu- riseşte şi faptul, că mulţi laureaţi includ această performanţă în CV-urile lor, trofeiele obţinute sunt expuse la locuri de cinste în casele sau ofi ciile acestora. Anual redacţia îşi omagiază prietenii săi fi deli, care contribuie la promovarea ziarului şi, respectiv, la sporirea veniturilor de la vânzarea lui şi serviciile de publicitate. În această ordine de idei rămânem recunoscători domnilor Andrei Gârlea, patronul GŢ ”Gârlea Andrei P.” (Rezina), Ion Soltan, directorul SRL “Tehnoif-Agro” (s.Pohrebeni, Orhei), Boris Răileanu, directorul SRL “Giur- geşti-Agro” (s. Zorile, Orhei), Grigore Mereacre, preşedintele Consumcoop Cinişeuţi (Rezina), Mihai Savin, directorul SRL ”Rusmiliud” (c. Jora-de-Mijloc, Orhei), Gheorghe Botnaru, directorul SRL “Mobagro” (s. Echimăuţi, Rezina), Feodora Cojocaru, contabilă la Sectorul Şoldăneşti al SA ”Drumuri-Soroca”, Timofei Moraru, directorul SRL „Victoria-Agro” şi Iacob Paladi, directorul SRL “Avicola-Sărăteni” (s. Sărătenii Vechi, Teleneşti), Mihail Zavtur, directorul SRL “Surinmih” (c. Lalova, Rezina), Petru Bahnă, administratorul Sectorului Rezina al SA ”Drumuri-Orhei”, factorilor poştali din Ignăţei, Sârcova, Pecişte, Echimăuţi, Horodişte, Buşăuca, Şoldăneşti, Lalova şi multor altora, care în permanenţă au fost şi sunt alături de noi la bine şi la greu. Între alte proiecte realizate de echipa CUVÂNTUL-ui şi subordonate aceluiaşi scop, au fost concursurile “Faptele noastre ne fac ceea ce suntem”, “Talente tinere“, “Cel mai activ primar/consilier local”, “Cea mai originală reţetă culinară autohtonă”, “Tânărul Anului” (în parteneriat cu Primăria Rezina şi, respectiv, Consiliul Raional Teleneşti) etc. O acţiune de succes a fost şi cea întitulată „Caravana cărţii româneşti”. La apelul CUVÂNTUL-ui au răspuns mai mulţi cititori ai ziarului şi pro- tagonişti ai serialului „30 de întrebări de-acasă”, inclusiv academicianul Vasile Micu, publicistul şi scriitorul Tudor Ţopa, medicul şi scriitorul Ion Cuzuioc, colonelul în rezervă Andrei Covrig, directorul Institutului de Istorie şi Drept al AŞM Gheorghe Cojocaru, doctorul în ştiinţe Andrei Hariton, scriitorul şi publicistul Iacob Cazacu ş.a. Colecta a completat fondurile a 215 30 de întrebări de-acasă 8 biblioteci publice din raioanele Orhei, Rezina, Şoldăneşti şi Teleneşti cu peste 700 de titluri de carte în cadrul Festivalului Internaţional al Cărţii şi Lecturii desfăşurat în perioada 27 august – 5 septembrie 2015. Totodată, în două decenii, prin intermediul şi cu susţinerea CUVÂNTUL- ui au fost desfăşurate zeci de acţiuni de caritate, în urma cărora mai multe familii şi persoane afl ate în difi cultate au benefi ciat de ajutoare substanţiale din partea populaţiei pentru intervenţii chirurgicale, tratamentul unor boli grele, recuperarea pierderilor cauzate în urma diferitor calamităţi ş.a.m.d. De exemplu, la apelul unei cititoare din Rezina, suma necesară pentru o intervenţie chirurgicală unei copile din s. Ignăţei a fost adunată în aproxi- mativ o lună, graţie cărui fapt fata a fost salvată. Donaţii substanţiale în bani şi bunuri au fost adunate la apelul CUVÂNTUL-ui şi pentru o familie din comuna Bieşti, Orhei, şi alta din Lipceni, Rezina, casele şi averile cărora au fost mistuite de incendii. Şirul exemplelor poate fi continuat.

Dosarele judiciare şi perfecţionarea noastră profesională Ca instrument de control al societăţii asupra autorităţilor publice, CU- VÂNTUL a fost şi rămâne în permanenţă cu ochiul pe guvernanţi şi fap- tele lor. Şi deoarece Republica Moldova a ajuns în rândul ţărilor cu cele mai corupte autorităţi şi organe de stat, mass-media neangajată, inclusiv CUVÂNTUL, s-a văzut datoare să se includă plenar în combaterea aces- tuia, dar şi altor vicii ale societăţii noastre: încălcarea drepturilor omului, discriminarea anumitor categorii de cetăţeni, combaterea dezmăţului unor structuri şi persoane din domeniul justiţiei şi a birocraţiei moldoveneşti, să devină un fel de avocat al celor nedreptăţiţi. Am considerat raţional ca aproape în fi ecare număr să avem articole la aceste teme, o bună parte din care sunt de fapt nişte reacţii la scrisorile şi semnalele cititorilor. Cei vizaţi în aceste investigaţii în aspect negativ, desigur, se supără, uneori chiar foarte rău pe ziar şi jurnalişti, încercând să ne impună „să fi m mai cuminţi”. Prima chemare în judecată am avut-o din partea membrilor Biroului de avocaţi Şoldăneşti, care pretindeau că ziarul i-a defăimat şi le-a pătat onoarea, publicând o scrisoare a unui cetăţean care se plângea că avoca- ţii nelegitim au privatizat casa lui. Judecătoria Rezina şi Curtea de Apel Chişinău au califi cat cererea avocaţilor împotriva CUVÂNTUL-ui drept neîntemeiată. Ulterior ziarul a revenit de câteva ori la temă şi, în cele din urmă, casa i-a fost întoarsă omului. Cel mai răsunător din cele 9 procese judiciare intentate pe parcursul a două 216 30 de întrebări de-acasă decenii împotriva ziarului CUVÂNTUL şi a jurnaliştilor din echipa noastră a fost cel iniţiat de primarul oraşului Rezina, M.Cuţ şi doi funcţionari din cadrul administraţiei locale, ca reacţie la o investigaţie în care erau dezvăluite mai multe fărădelegi şi abuzuri săvârşite de aceştea în domeniul gestionării patri- moniului public. Respectivii, persoane cu infl uenţă şi susţinere în partidul de guvernământ în perioada respectivă, solicitau de la redacţie şi autorii investigaţiei despăgubiri în sumă de 300 mii USD şi 20 mii lei. Mai multă lume, reieşind din situaţia concretă de atunci, considera că nu avem nicio şansă să câştigăm procesul în faţa oamenilor regimului şi că un sechestru de câteva luni aplicat pe conturile redacţiei ar conduce inevitabil la falimentarea CUVÂNTUL-ui. Nu a fost să fi e. Am câştigat procesul şi în prima instanţă, şi la Curtea de Apel, pentru că am prezentat probe incontestabile asupra tuturor faptelor descrise în investigaţie. Ulterior tema a fost dezvoltată întro serie de articole, procuratura a intentat câteva dosare împotriva primarului. Ce-i drept, până la urmă acestea s-au pierdut undeva prin sertarele organelor de justiţie. Munca jurnaliştilor însă a fost apreciată de comunitate: la următorul scrutin M.Cuţ nu a fost reales în funcţia de primar, apoi a pierdut şi calitatea de consilier orăşenesc. Acestea, dar şi alte acţiuni judiciare împotriva ziarului şi a membrilor echipei ne-au învăţat să verifi căm din diferite surse şi să probăm cu docu- mente orice afi rmaţie publică, datele şi faptele la care ne referim în publi- caţii, în mod obligatoriu trecând materialele noastre prin sita legislaţiei şi a Codului deontologiei profesionale.

CUVÂNTUL, înveşnicit între coperte de carte Cu unele excepţii, conţinutul unui număr de ziar rămâne actual pentru cititori până la apariţia următorului. Pentru a menţine cât mai mult articolele CUVÂNTUL-ui în atenţia publicului şi a preferinţelor lui, ne-am propus ca o parte din acestea, actualitatea cărora nu este limitată de factori de timp sau deontologici, să le lăsăm posterităţii adunate în cărţi. Cu eforturile/susţinerea redacţiei au fost editate lucrările autorilor noştri netitulari Nicolae Proca, om de stat, deputat în primul Parlament, profesor şcolar; Ion Tudose, profesor şi poet din s. Ghiduleni; părintelui Varlaam de la Mănăstirea Saharna; pensiona- rei Elena Borzin; arhitectului şi poetului Ion Perciun; tinerei scriitoare Renata Zabelinschi, primarului de Mateuţi Ion Ştirbu împreună cu savanţii Anton Mo- raru şi Mariana Varatic, dar şi câteva cărţi despre localităţile Saharna, Ţâpova, Horodişte, Mateuţi (toate din raionul Rezina), Coşerniţa (raionul Floreşti). Cele mai reuşite lucrări ale participanţilor la concursul “Talente tinere” au fost editate în două volume întitulate “Mugurii inspiraţiei”. Într-o culegere 217 30 de întrebări de-acasă aparte “Faptele noastre ne fac ceea ce suntem” au fost înmănuncheate arti- colele publicate în ziar la rubrica “Iniţiative civice”, cartea fi ind distribuită gratuit instituţiilor de educaţie, bibliotecilor, primăriilor din regiunea Orhei. Serialul de interviuri cu personalităţi marcante (savanţi, scriitori, diplo- maţi, artişti, compozitori, sculptori, oameni de afaceri, etc.) originare din raioanele Orhei, Rezina, Şoldăneşti şi Teleneşti, publicate în ziar la rubrica “30 de întrebări de-acasă” şi editate ulterior în patru volume cu acelaş titlu, a fost înalt apreciat nu numai de protagonişti şi cititori, dar şi de colegii de breaslă, comunitatea ştiinţifi că (autorii acestor interviuri s-au învrednicit de 3 premii ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei). Circa 30 de investigaţii ale jurnaliştilor de la CUVÂNTUL au fost incluse în volumele “Dosarele corupţiei” (sub egida Centrului de Investi- gaţii Jurnalistice) şi “Jurnaliştii contra corupţiei” (sub egida Transparensy International Moldova). Sub egida redacţiei CUVÂNTUL-ui au fost editate câteva cărţi ale poe- ţilor români Ion Segărceanu, Dumitru Ichim, Florica Baţu-Ichim, stabiliţi în Canada.

Aprecieri care ne bucură şi ne obligă În 2015, în legătură cu aniversarea de 20 de ani de la fondarea şi apariţia primului număr al CUVÂNTUL-ui, redacţia şi-a propus să desfăşoare 20 de acţiuni: concursuri de creaţie, diverse activităţi cu participarea activului netitu- lar şi cititorilor ziarului, competiţii sportive dotate cu premiile săptămânalului etc. Una din aceste acţiuni prevede organizarea muzeului ziarului, care a fost amenajat în incinta redacţiei. Alături de colecţiile ziarului, diverse obiecte, imagini - mărturii despre viaţa şi activitatea redacţiei pe parcursul celor două decenii, aici sunt expuse şi trofeele principale cu care a fost apreciat ziarul şi munca membrilor echipei în concursurile de creaţie naţionale şi internaţio- nale. Printre cele peste 70 de diplome şi certifi cate de gratitudine expuse aici (numărul cărora creşte continuu), un loc aparte îl ocupă 6 Mere de Cristal, cel mai prestigios premiu anual în domeniul jurnalismului din Republica Moldova, decernat de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Clubul Jurnaliştilor din Chişinău celor mai populari jurnalişti din ţară (echipa CUVÂNTUL-ui este unica din presa locală din Republica Moldova care deţine atâtea asemenea trofee); premiul Centrului “Aces-Info” Clopotul de Bronz, diplomele prin care reprezentanţa ONU din Republica Moldova, Asociaţia Presei Independente certifi că rolul deosebit al ziarului şi membrilor echipei în apărarea drepturilor omului, combaterea corupţiei, promovarea obiectivelor europene, etc.

218 30 de întrebări de-acasă

Colegii şi prietenii despre CUVÂNTUL şi echipa săptămânalului

Petru MACOVEI, director executiv al Asociaţiei Presei Independente 1000 de ediţii săptămânale, zeci de mii de ştiri, reportaje şi investigaţii bine documentate, milioane de cuvinte scrise de jurnalişti de vocaţie – iată palmaresul nici pe departe complet al celor 20 de ani ai ziarului cu denumirea evanghelică CUVÂNTUL, ziar care într-adevăr a pus începutul unui alt soi de presă în Republica Moldova – presă obiectivă şi independentă de autorităţile politice locale şi naţionale. În aceşti ani, CUVÂNTUL s-a afi rmat nu doar ca unul din liderii presei regionale din Moldova, ca publicaţie promotoare a reformelor democratice şi a libertăţilor cetăţeneşti, dar şi ca o veritabilă platformă de dezbatere a problemelor de care se ciocnesc locuitorii celor patru raioane din aria de distribuţie, de implicare a oamenilor în soluţionarea acestor probleme şi de monitorizare a acţiunilor şi inacţiunilor autorităţilor care gestionează banii publici. În “spatele” fi ecărei ediţii a CUVÂNTUL-ului stă o muncă asiduă şi onestă de documentare a subiectelor jurnalistice, de solicitare şi înregistrare a opiniilor diferitor persoane vizate, de echilibrare a textelor cu puncte de vedere ale unor experţi în domeniu, de scriere, redactare, corectare şi, în fi nal, de machetare, tipărire şi distribuţie a ziarului la casele abonaţilor şi în chioşcuri. Echipa mică a redacţiei face acest lucru cu dăruire 20 de ani la rând şi îl va face mulţi ani înainte, din simplul motiv că oamenii întotdeauna vor avea nevoie de adevăr, de analiză fără menajamente şi laude nemeritate a felului cum lucrează aleşii poporului, de o tribună liberă la care îşi poate expune opinia nestingherit fi ecare membru al comunităţii – tot ceea ce oferă astăzi şi va oferi pe viitor CUVÂNTUL. 219 30 de întrebări de-acasă Puţine instituţii mass-media din Moldova se pot lăuda cu un număr atât de mare de premii jurnalistice, oferite la nivel naţional şi internaţional, ca ziarul CUVÂNTUL şi echipa lui. Este o dovadă a profesionalismului colaboratorilor redacţiei şi, implicit, o dovadă a faptului că ei muncesc în interesul publicului şi nu servesc interesele private ale politicienilor sau ale unor businessmani, aşa cum fac, din păcate, multe alte ziare, posturi de televiziune şi portaluri on-line. Domnul Tudor Iaşcenco, directorul ziarului CUVÂNTUL, a pus nu nu- mai temelia unei publicaţii cu adevărat independente, ci şi a unei asociaţii naţionale care întruneşte presa neangajată politic – Asociaţia Presei Inde- pendente (API), a fost primul preşedinte al acestei organizaţii neguverna- mentale în perioada 1997-2000, iar în 2014 a fost ales din nou în funcţia de preşedinte al API. După primele două decenii de activitate jurnalistică fructuoasă, echipa CU- VÂNTUL-ui a obţinut cel mai mare câştig pe care îl râvnesc toate colectivele jurnalistice profesioniste: reputaţia de ziar obiectiv cu jurnalişti integri care spun adevărul. Cu un asemenea trecut, ziarul şi colaboratorii săi au obligaţia să persevereze în ceea ce fac pentru binele oamenilor. Sunt sigur că aşa va fi . La mulţi ani, CUVÂNTUL!

Tudor ŢOPA, scriitor, deputat în primul Parlament din partea raionului Rezina, Om Emerit, cavaler al „Ordinului Republicii” Colectivul redacţiei din Rezina, condus de inspira- tul publicist Tudor Iaşcenco, într-un răstimp de două decenii a ridicat săptămânalul regional independent CUVÂNTUL la nivelul celor mai prestigioase publicaţii din ţara noastră. Redacţia a pus în valoare istoria ve- ridică a multor vetre voievodale, cum sunt Saharna, Ţâpova, Rezina, Horodişte, Echimăuţi, Lalova, Cinişeuţi, Ignăţei, Pereni, Solonceni, Pecişte, Lipceni, Mateuţi, Cuizăuca ş.a., a zugrăvit cu măestrie portretele şi isprăvile oamenilor harnici şi oneşti, combate consecvent corupţia şi analfabetismul politic. Cât face numai serialul documentar „30 de întrebări de-acasă”, care prezintă o numeroasă cohortă de personalităţi notorii din fostul judeţ Orhei, urcate la scară naţională! Rare reşedinţe de raioane se pot mândri cu un asemenea colectiv redacţional. Vă doresc tuturor Sănătate şi Inspiraţie! 220 30 de întrebări de-acasă Teo-Teodor MARŞALCOVSCHI, pro- fesor, doctor, Om Emerit, Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălţi Chiar dacă nu locuiesc în regiunea Orhei, abonez permanent şi sunt un cititor fi del al CUVÂNTUL-ui. Şi asta pentru că acest ziar: - e unul din cele mai bune ziare dintre Prut şi Nistru; - e ziarul vechiului judeţ Orhei cu valorile sale tradiţionale multiseculare; - e a doua fortăreaţă, alături de Soroca, ce veghează extremitatea estică a spaţiului românesc; - e limpede şi curat în tot ce cuvântează; - e un ziar care reprezintă complet aoreola vieţii rurale şi urbane din judeţ; - e lucid în expresia verbului profesional ziaristic; - e proaspăt în furnizarea către cititor a ştirilor de ultima oră; - e atât de naţional, încât cimentează tardiv în noi sentimentul de ţară şi neam; - e sincer şi perfect în dialogurile cu toţi cetitorii de toate categoriile; - e unic pentru calitatea de a strânge grămăjoară în jur pe toţi orheienii răşchiraţi pe alte moşii; - e ziarul Tău, al Meu, al Nostru şi nu-l lăsa fără cetitori şi în sărăcie; - e săptămânal muncit de Tudor Iaşcenco şi brava lui echipă.

Cornelia COZONAC, Centrul de Inves- tigaţii Jurnalistice Echipa ziarului CUVÂNTUL şi-a câştigat bunul nume prin muncă asiduă şi profesionalism. Pe parcur- sul anilor, săptămânalul a reuşit să impună standarde mult mai înalte pentru presa regională din Moldova. În situaţia în care multe din ziarele regionale încearcă să facă compromisuri cu puterea locală, oameni de afaceri, politicieni sau oricine dă nişte bani, CUVÂNTUL a demonstrat că se poate şi altfel. Că poţi să găseşti zilnic ştiri interesante, originale, dacă te concentrezi asupra problemelor de actualitate, dacă ai surse, faci interviuri şi, în general, dacă îţi pui mintea în mişcare. Jurnaliştii de la CUVÂNTUL au 221 30 de întrebări de-acasă dovedit că pot să coboare zilnic la nivelul omului de rând, să-i asculte păsul, ori să se ridice la înălţimea mai marilor zilei şi să nu-i lase să se complacă în postura lor de conducători. Chiar dacă este greu să concurezi pe o piaţă media care nu respectă regulile şi nu pune preţ pe etică şi deontologie profesională, pe o piaţă unde banul şi infl uenţa politică şi economică fac, deseori, regulile de joc, CUVÂNTUL a arătat că poţi face jurnalism onest şi la nivel regional. Şi nu s-a decepţionat să facă investigaţii bine documentate în absenţa unui răspuns al instituţiilor statului la anchetele jurnalistice şi în condiţiile în care „eroii” dezvăluirilor de presă îşi văd nestingheriţi de treburi. Cu o echipă de ziarişti necompromişi, CUVÂNTUL a putut nu o dată să-şi arate colţii, graţie tocmai unor anchete jurnalistice bine documentate şi unor luări de atitudine îndrăzneţe. Şi să facă să sară scântei! Chiar dacă nu în sensul aşteptat. Să o ţineţi tot aşa, dragi colegi, încă mulţi, mulţi ani înainte!

Nadejda BRÂNZAN, o cititoare fi delă, deputată în primul Parlament al Republicii Moldova Cunosc echipa săptămânalului CUVÂNTUL în frunte cu directorul Tudor Iaşcenco de circa patru decenii, încă de pe când munceau la ziarul „Farul Nistrean” din Rezina. Deşi acel ziar aparţinea auto- rităţilor comuniste, în perioada Mişcării de Eliberare Naţională Tudor Iaşcenco publica din număr în număr materiale despre evenimentele timpului: lupta pentru limba română, şedinţele Cenaclului „Basarabia”ş.a. Păstrez şi acum în arhivă aceste materiale. Săptămânalul regional CUVÂNTUL este o publicaţie unde libertatea de exprimare este la ea acasă. Munca şi curajul de care dau dovadă colaboratorii ei fac CUVÂNTUL unul din cele mai bune din presa independentă din Re- publica Moldova. Eu sunt mândră că la baştina mea există asemenea oameni. Echipa săptămânalului nu se limitează doar la munca de editare a ziarului, ci desfăşoară şi o vastă activitate cu caracter social: concursurile ”Omul Anului”, „Cel mai activ primar”, „Talente tinere”, „Tânărul Anului”, „Faptele noastre ne fac ceea ce suntem” joacă un rol deosebit în viaţa şi activitatea comunităţilor din regiune. Mi se pare foarte important că printre autorii CUVÂNTUL-ui sunt şi multe personalităţi marcante din zona judeţului Orhei, inclusiv savanţii Vlad Ciubuc- 222 30 de întrebări de-acasă ciu, Veaceslav Afanasiev, Teo-Teodor Marşalcovschi, regretatul Anton Moraru, jurnaliştii Tudor Ţopa şi Efi m Josanu, scriitorul Ion Cuzuioc ş.a. Publicaţia susţine tinerii talentaţi prin editarea serialului „Mugurii inspiraţiei”. CUVÂNTUL este cunoscut şi apreciat şi graţie acţiunilor de caritate desfăşurate sub egida redacţiei, serialului de interviuri „30 de întrebări de–acasă”, prin care ziarul „readuce acasă” personalităţile de pe acest meleag, iar cele patru volume cu aceste interviuri, care au apărut până acum, vor ocupa un loc aparte în istoria fostului şi viitorului judeţ Orhei, fi ind o adevărată enciclopedie a notorietăţilor acestui ţinut. La cei 20 de ani, vreau să transmit colectivului redacţiei cele mai sincere urări de sănătate, voie bună, noi realizări spre binele locuitorilor din regiune. Sus Drapelul Adevărului! La Mulţi Ani cu DEMNITATE şi CURAJ!

Valeriu RUSU, director AO ADR ”Habi- tat”, vicepreşedintele Alianţei Anticorupţie Săptămânalul regional CUVÂNTUL din Rezina, prin nivelul deontologic, atitudinea promtă faţă de viaţa socială şi cea politică în regiunea unde este citit, prin ambiţia echipei de a fi mereu în coordo- natele imparţialităţii, obiectivităţii în abordarea subiectelor, dar mai ales prin atitudinea sa faţă de cititor, merită să rămână permanent în atenţia fi ecărei instituţii, familii, pentru a deţine informaţia din regiune şi nu numai. Instituţia pe care o reprezint, Asociaţia Obştească Agenţia pentru Dezvoltare Regională (AO ADR) ”Habitat”, dar şi eu ca director, apreciem foarte mult existenţa acestei publicaţii periodice regionale, prin faptul că putem ajunge la cititori şi benefi ciari cu informaţia despre activităţile şi realizările noastre. Pe când eram consilier judeţean de Orhei şi preşedinte al Comisiei consul- tative pentru problemele APL a Consiliului Judeţean Orhei, CUVÂNTUL era cel mai solicitat de consilieri, deşi consiliul edita şi ziarul său. Şi asta necătând la faptul că atunci CUVÂNTUL era un ”copil”, care avea nevoie de susţinere şi încurajare şi sporirea numărului cititorilor era un lucru foarte important. La vârsta de 20 de ani CUVÂNTUL este o personalitate ambiţioasă, energică şi plină de puteri, pentru că s-a poziţionat bine pe toate segmentele pieţei informaţionale şi îi face puternici şi pe cei care îl citesc, lucru foarte important în situaţiile grele din viaţa social-politică din Republica Moldova. 223 30 de întrebări de-acasă Nicolae COJOCARU, doctor în fi losofi e, Germania Pentru mine e minunat de îmbucurător faptul că, în aceste condiţii foarte dure de „tranziţie” interminabilă spre aşa şi nu mai ştim ce anume, săptămânalul regional independent CUVÂNTUL nu numai că a rezistat tuturor greutăţilor, ci a şi progresat încontinuu. Recent el a împlinit foarte frumoasa vârstă de 20 de ani, afl ându-se, totodată, în ajunul apariţiei celui de-al una mie număr al său. Sunt prilejuri foarte frumoase pentru a aduce tuturor făcătorilor lui cele mai cordiale felicitări şi urări de noi succese jurnalistice, dar, bineînţeles, şi de sănătate şi cât mai mult alt bine – atât lor, cât şi cititorilor acestei publicaţii, fi e că trăiesc în cele patru raioane (Rezina, Şoldăneşti, Orhei şi Teleneşti) ale zonei de difuzare a CUVÂNTUL-ui, fi e că îl citesc – prin Internet, afl ându-se în alte ţări. Sunt două evenimente pe care aceşti cititori foarte norocoşi (în acest sens) le datorează curajului civic, devotamentului faţă de propria lor profesie, ca şi muncii foarte încordate a întemeietorului CUVÂNTUL-ui şi permanentului său director, domnului jurnalist şi scriitor Tudor Iaşcenco şi, bineînţeles, a tuturor colegilor din echipa sa, pe parcursul acestor îndelungaţi ani grei. Graţie acestui efort colosal, cititorii menţionaţi pot dispune operativ de informaţie obiectivă referitoare la cele mai diverse evenimente din foarte multe domenii ale vieţii – locale, republicane şi nu numai. Totodată, CUVÂNTUL cultivă, consecvent şi cu multă pricepere, valorile noastre spirituale româniste, prin aceasta contribuind nemijlocit la susţinerea cauzei naţionale a populaţiei autohtone a Basarabiei noastre înstrăinate. Personal, gândindu-mă la toate benefi ciile pe care săptămânalul CU- VÂNTUL le aduce cititorilor săi, nu încetez să regret faptul că printre ei nu se pot afl a (dar, poate, deocamdată?) şi consătenii dlui Tudor Iaşcenco şi ai subsemnatului, dar şi cei din alte localităţi fl oreştene… În încheiere, urez CUVÂNTUL-ui şi ceva în spiritul veşnic actualului nostru dascăl Ion Creangă. Şi anume: ajuns la 20 de ani nu numai frumos, dar şi deştept (şi asta cu mult înainte de 30, vârsta la care se referea humu- leşteanul!), fi e ca - nu tocmai la 40, ba nici la 30, ci cât mai curând - această foarte valoroasă publicaţie să ajungă şi într-o astfel de stare materială, care să-i permită să se concentreze doar asupra celor ce ţin de asigurarea în continuare a calităţii ei, uitând de grijile permanente pentru supravieţuire fi nanciară, griji sub care CUVÂNTUL s-a afl at şi se zbate toţi aceşti 20 de ani de editare a sa… Vreau să fi u cât mai încrezător că aşa va fi . Bravissimo, CUVÂNTUL! Ani mulţi şi prosperare continuă!

224 30 de întrebări de-acasă Svetlana ROTUNDU, preşedintele raio- nului Şoldăneşti 20 de ani este un motiv de bucurie, dar şi de mân- drie pentru echipa săptămânalului CUVÂNTUL şi pentru noi, cititorii. Din paginile acestei publicaţii, de-a lungul anilor, am afl at despre cele bune şi cele rele întâmplate în regiune. În plus, afl ăm şi ce fac vecinii noştri din raioanele Rezina, Teleneşti şi Orhei. Doar comparând lucrurile, îţi dai seama cu adevărat care sunt realizările administraţiei publice locale, ale societăţii civile, ale oamenilor care locuiesc în regiune, aici, pe ”moşiile” CUVÂNTUL-ui. Informaţiile publicate în CUVÂNTUL pentru mine întotdeauna au fost utile, opiniile expuse au fost importante. În paginile săptămânalului am găsit articole în care a fost abordată starea de lucruri din cele mai diver- se domenii: activităţile agenţilor economici, autorităţilor, ale generaţiei tinere. Sunt interesante schiţele despre viaţa personalităţilor notorii, ale oamenilor politici. O perioadă, ziarul CUVÂNTUL a publicat fi le din istoria localităţilor. Aceste materiale sunt utilizate la ore de elevi şi profesori, prezintă interes şi pentru celelalte categorii de cetăţeni. Publicaţia periodică CUVÂNTUL este un ziar inteligent şi merită res- pectul cititorului.

Boris BURCĂ, preşedintele raionului Teleneşti în perioada 2007-2015 Aniversarea de 20 de ani de la apariţia primului număr al săptămânalului CUVÂNTUL este şi pentru noi, cititorii, un prilej de bucurie, dar şi de bilanţ la fi nele unei perioade de timp deloc simple. Cele două decenii pe care le-am trăit împreună au fost perioada copilăriei şi maturizării instituţiilor democratice din statul nostru. CUVÂNTUL de la început a fost o altfel de presă compa- rativ cu ceea ce moştenisem de la regimul sovietic, o publicaţie care şi-a concentrat eforturile nu asupra lustruirii imaginii celor de la Putere, cum era primit la noi, ci asupra monitorizării riguroase, echidistante a vieţii şi activităţii regiunii Orhei în ansamblu. 225 30 de întrebări de-acasă Apreciez mult această publicaţie şi pentru că a fost un fel de ghid în pro- cesul anevoios de renaştere naţională, pentru că a menţinut nestinsă fl acăra Mişcării de Renaştere Naţională şi spiritului românesc, pentru sprijinul acor- dat în dezvoltarea iniţiativei private şi promovarea bunelor practici în APL. Dar cea mai mare performanţă a CUVÂNTUL-ui e că a crescut şi edu- cat în cei 20 de ani un alt tip de cititor, care cugetă asupra celor citite şi privite, care se dumireşte mai uşor în tumultul proceselor deloc simple ce au loc în ţara noastră. CUVÂNTUL intră săptămânal în casele noastre ca un bun şi înţelept prieten pe care poţi să te bizui întotdeauna.

Galina DAVÂDIC, directorul Bibliotecii Publice Raionale “M.Eminescu”, Rezina Ziarul CUVÂNTUL face un bilanţ foarte important - 20 de ani de activitate! De 20 de ani, ziarul CUVÂNTUL este cel mai citit ziar de limbă română din colecţia Bibliotecii Publice Raionale „Mihai Eminescu”. Este o publicaţie cu demnitate, verticalitate, făcută profesional, un ziar ce refl ectă echidistant evenimentele de zi cu zi şi promovează cultura în rândul cititorilor din comunitatea locală, republicană şi internaţională, deoarece este citit şi în varianta on-line de concetăţenii noştri din multe ţări ale lumii. Încă de la început, CUVÂNTUL s-a impus prin curaj şi fermitate, prin promovarea adevărului şi refl ectarea corectă a evenimentelor, prin scoaterea în evidenţă a multor probleme cu care se confruntă cetăţeanul zi de zi şi prin par- ticiparea activă la soluţionarea lor. CUVÂNTUL este sursa ce refl ectă obiectiv realităţile cotidiene, ceea ce le asigură cititorilor siguranţă şi încredere, precum şi dorinţa de a spune liber tot ce gândesc. Într-o societate în care se mai încearcă a ascunde adevărul, într-o ţară în care încă există destule probleme la capitolul libertatea presei, CUVÂNTUL ştie să prezinte mereu echidistant şi obiectiv evenimentele, să păşească în pas cu viaţa, nemaivorbind despre tradiţiile pe care le are în spate. Mă bucură poziţia fermă a ziarului şi a dlui Tudor Iaşcenco promovată la rubrica „Apropo”, care refl ectă punctul de vedere al ziarului şi al autorilor editorialelor vizavi de problemele actuale ale regiunii Orhei şi nu numai, ajută cititorilor să se orienteze în viaţa de toate zilele. CUVÂNTUL este un ziar cu tradiţii şi cu viziuni europene. Cu prilejul 226 30 de întrebări de-acasă celor 20 de ani de activitate, îl felicit pe dl Tudor Iaşcenco şi tot colecti- vul ziarului, le urez mult succes, inspiraţie şi continuitate în tot ceea ce fac, le doresc mulţi cititori atât ai variantei print, cât şi celei on-line a săptămânalului. La Mulţi Ani, CUVÂNTUL!

Ion SOLTAN, directorul SRL ”Tehnoif- Agro”, s. Pohrebeni La Pohrebeni de mulţi ani CUVÂNTUL este citit şi apreciat în peste o sută de familii pentru misiunea deloc uşoară pe care şi-a asumat-o: de a informa obiectiv şi imparţial cititorul despre evenimentele, realizările şi problemele din societate. O mare parte din ziarele care apar la noi pot fi citite în 10-15 minute, după care nimeni nu se mai întoarce la ele. CUVÂNTUL este o publicaţie de altă factură. Fiecare număr al săptămânalului CUVÂNTUL are o viaţă mult mai lungă dat fi ind faptul că, după primul cititor ziarul, de regulă, trece la a doua, a treia, a patra persoană. Se mai întâmplă să-l porţi câteva zile în buzunar, oferin- du-l prietenilor, cunoscuţilor să-l citească or, CUVÂNTUL este permanent cu ochiul pe evenimentele principale din regiune şi ţară, spune lucrurilor pe nume, investighează fapte şi situaţii deloc simple mai ales din domenii până nu demult închise pentru societate: autorităţile centrale, justiţie, parti- dele politice, structurile de forţă etc. Personal sunt impresionat de bărbăţia cetăţenească de care dă dovadă în îndeplinirea misiunii sale echipa ziarului CUVÂNTUL.

Maria FURDUI, directorul Bibliotecii Publice Raionale „V. Alecsandri”, Teleneşti Odată am fost întrebată ce înseamnă ziarul CUVÂN- TUL pentru instituţia noastră şi pentru mine personal. În memorie mi-au revenit un noian de emoţii şi amin- tiri, pe care le-am trăit alături de acest ziar şi echipa lui. Apreciem foarte mult valoarea acestei publicaţii, paginile căreia pe parcursul a două decenii au găzduit 227 30 de întrebări de-acasă cea mai multă informaţie despre oraşul şi raionul Teleneşti, inclusiv cele mai emoţionante activităţi pe care biblioteca noastră le-a organizat în acest răstimp. Permanent aşteptăm cu multă nerăbdare ziua de vineri, ca să afl ăm ce se mai întâmplă în ţară şi în special în regiunea noastră, să descoperim oamenii de lângă noi, să ne molipsim de activism civic, să ne minunăm de multitudinea de persoane talentate cu care convieţuim alături şi să afl ăm încă multe lucruri minunate, care ne ajută să devenim cetăţeni activi şi informaţi. Apreciez foarte mult iniţiativele sociale ale ziarului. CUVÂNTUL şi-a asumat o responsabilitate importantă, pe care, din păcate, o neglijează o mare parte din autorităţile locale: să promoveze diverse acţiuni cu caracter civic, să motiveze lumea să manifeste spirit de iniţiativă, să se implice activ în treburile comunităţilor. Am în vedere concursurile „Faptele noastre ne fac ceea ce suntem”, „Talente tinere”, campania „Caravana cărţii româneşti”, diverse acţiuni cu caracter de caritate ş.m.a. Ziarul CUVÂNTUL este un partener media valoros şi responsabil. Recapitulez acum în memorie în câte proiecte am muncit alături. Cel mai recent - „Diferite culturi - aceeaşi ţară”, a fost declarat de Ambasada SUA cel mai bun proiect al anului 2015, iar acest rezultat se datorează în mare parte faptului cum proiectul a fost promovat de ziar. Vreau să-mi exprim profundul respect pentru Tudor Iaşcenco, directorul şi Ion Cernei, reporterul care la sigur sunt specialişti de o valoare impună- toare şi care îşi zidesc destinul în această profesie. Mulţi ani rodnici, CUVÂNTUL!

Ştefan TOPALĂ, doctor habilitat în bio- logie, profesor cercetător În istoria Republicii Moldova, dar mai ales a regiunii Orhei din ultimele două decenii un rol deosebit aparţi- ne jurnaliştilor de la ziarele CUVÂNTUL, NATURA şi altele, care prin osteneala lor nu doar informează obiectiv societatea, dar elaborează şi realizează diverse proiecte sociale, prin lucrări fundamentale completează petele albe din istoria acestui meleag multpătimit, duc o luptă consecventă cu viciile societăţii noastre, inclusiv corupţia, discriminarea, încălcările drepturilor omului etc. Citesc cu deosebită plăcere şi publicaţiile la alte rubrici. Preţuiesc CUVÂNTUL şi pentru că spune lucrurilor pe nume, refl ectă echidistant evenimentele, apreciază oamenii după fapte, indiferent de ranguri, este deschis pentru diverse puncte de vedere, cu o deosebită râvnă 228 30 de întrebări de-acasă promovează pozitivul, faptele demne de urmat, bunătatea omenească. CUVÂNTUL se deosebeşte de alte publicaţii de la noi şi prin activitatea sa editorială. Nicio redacţie din presa locală, dar probabil şi cea naţională nu se poate lăuda cu atâtea cărţi de publicistică, proză, poezie câte le are la activ echipa CUVÂNTUL-ui. În opinia mea, absolut deosebit este conceptul serialu- lui „30 de întrebări de-acasă”, dar şi faptul că, în pofi da multiplelor difi cultăţi, redacţia reuşeşte să-l realizeze cu succes. Primele patru volume ale acestui serial conturează începutul unei lucrări enciclopedice deosebit de valoroase, de mare anvergură şi perspectivă pentru regiunea Orhei, lucrare care ar trebui să fi e prezentă în mod obligatoriu în fi ecare şcoală, bibliotecă, primărie din teritoriu. Dragi jurnalişti de la CUVÂNTUL! Din numele meu şi al protagoniştilor seri- alului „30 de întrebări de-acasă” vreau sa vă mulţumesc pentru această găselniţă originală, atitudinea dumneavoastră creativă faţă de localităţile noastre străbune, contribuţia la crearea unei istorii cât mai reale şi depline a acestui meleag. Cu ocazia aniversării de 20 de ani de la apariţia primului număr, vreau să transmit echipei redacţiei, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui, să fi ţi în continuare tari asemenea stejarului secular al lui Ştefan cel Mare de la Cobâlea, s-aveţi doar bucuria viselor împlinite. De asemenea, ţin cu tot dinadinsul să mulţumesc săptămânalului CUVÂNTUL pentru fericita ocazie de a-mi deschide inima către cititorii de la baştină, regiunea Orhei, dar şi de peste hotare, inclusiv Canada, SUA. Ştiu, conaţionalii noştri de peste hotare citesc CUVÂNTUL, vă admiră şi au încredere în tot ceea ce scrieţi. Vă doresc multă sănătate, curaj şi puteri, să vă puteţi face şi în continuare cu succes datoria şi munca să vă fi e apreciată după merite. Aşa să vă ajute Dumnezeu! Mă mândresc cu jurnaliştii de la CUVÂNTUL.

Ion TUDOSE, profesor de istorie şi edu- caţie civică la Gimnaziul Ghiduleni, raionul Rezina, Cetăţean de Onoare al comunei Ghiduleni Împărtăşesc totalmente opinia dlui Teo-Teodor Marşalcovschi, fostul meu coleg de studii la Univer- sitatea de Stat din Chişinău, actualmente profesor, doctor în istorie, Om Emerit, de la Universitatea „A. Russo” din Bălţi, care a avut inspiraţia să se împăr- tăşească cu cititorii referitor la benefi ciile abonării ziarului nostru regional independent CUVÂNTUL. Daţi-mi voie să fac şi eu acest lucru, pentru că 229 30 de întrebări de-acasă îl abonez permanent şi ţin la el ca la un prieten al familiei. * E un ziar care ne pune la dispoziţie informaţia despre evenimentele importante din raioanele Rezina, Orhei, Şoldăneşti, Teleneşti. * E ziarul care ne orientează în cea mai arzătoare problemă a Republi- cii Moldova - lupta cu corupţia, mita, care au contaminat întreg sistemul instituţional şi, în deosebi, pe cel al justiţiei. * E ziarul care argumentează de facto necesitatea de a urma calea spre apropierea de Uniunea Europeană - unica ieşire onorabilă din situaţia în care ne bălăcim de zeci de ani. * E ziarul care în toate situaţiile vieţii găseşte spaţiu pentru cei ce doresc să exprime cuvinte de condoleanţe ori, dimpotrivă, de felicitare la cele mai importante zile, inclusiv sărbătorile naţionale, de credinţă sau familiale. Iar noi afl ăm veşti pe care altfel nu le-am şti. * E ziarul care în actuala situaţie politică, socială şi economică, prin materialele publicate, contribuie la o transparenţă maximă a procesului de negocieri pentru formarea noii coaliţii de guvernare. * E ziarul care descoperă, promovează şi încurajează talentele din arealul nostru, le lansează în rândul valorilor de care se poate mândri o familie, un sat, raionul, ţara. * E ziarul care pune la dispoziţia cititorilor cele mai importante şi inte- resante informaţii la nivel naţional şi internaţional. Noi, cei care citim CUVÂNTUL chiar de la apariţia lui (1 ianuarie 1996), ne mândrim în mod deosebit cu această publicaţie, un veritabil ziar de spirit naţional şi conştientizăm faptul că ne este de bun augur şi de mare folos să-l abonăm permanent. Apreciem mult abnegaţia dlui director Tudor Iaşcenco, dnei redactor-şef Elena Roman, dlor Victor Sofroni, Ion Cernei, Ion Perciun, trudnici neobosiţi, care se străduie zi şi noapte să ne pună la dispoziţie ştiri interesante, echidistante, să descopere fără frică orice nelegiuire, să ne propună sfaturi utile, fapte curioase etc. Apropo, la numai trei ani de la apariţia acestei publicaţii am remarcat unicitatea ei de invidiat într-o poezie întitulată „Veşnic tânăr, versul”: „Veşnic tânăr, versul Prin CUVÂNT se naşte”. Şi acum reiterez: „Plămădiţi CUVÂNTUL, Trudnici de la ziar! Proaspăt ca şi vântul Intre-n case iar”. Aşa să fi e! Şi încă de multe, multe ori câte 20 de ani jubiliari! La mulţi ani, CUVÂNTUL! 230 30 de întrebări de-acasă A fi sau a nu fi … acasă Petru BEJAN, scriitor, critic, editor, prof. dr., şef Departament Filosofi e a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Mi se întâmplă deseori să fi u plecat. Zilele trecute, bunăoară, am fost la Chişinău, în „străinătatea” noastră cea mai apropiată, invitat fi ind la o reuniune a fi loso- fi lor din Universitatea moldovenească. Imediat după vamă, gropile din asfalt şi zdruncinul de neevitat al maşinii m-au făcut să asociez drumurile străbătute cu cele de acasă. Gazdele noastre s-au întrecut în amabilităţi, invitându-ne în mai multe rânduri să ne simţim „ca acasă”. Aşa am şi făcut, acceptând pariul colocvial şi prietenos al discuţiilor încropite pe tema „dialogului cultural între generaţii şi integrarea europeană”. La fi nal, ne-am supus unui relaxat exerciţiu de socializare culinară, petrecut la o cochetă trattoria din vecinătate, unde am fost serviţi cu delicatese italiene, despre care meniul restaurantului preciza că sunt gătite „ca la mama acasă”. Recurenţa aceleiaşi vocabule în contexte diferite m-a pus pe gânduri. Ce înseamnă oare „a fi sau a nu fi … acasă”? Nu cumva suntem aici la voia interpretării? Văzută de departe, chestiunea pare de natură imobiliară. „A fi acasă” ar pre- supune situarea în mijlocul familiei sau în perimetrul propriei locuinţe. Privită din alt unghi, problema lui „acasă” vizează mai curând confortul sau disconfortul locuirii. Ea răspunde la întrebări de felul: Care este „locul” propriu al fi ecăruia? Unde ne simţim cu totul nestingheriţi sau „în largul nostru”? Când ne considerăm „acasă”? Într-o accepţiune provizorie, „acasă” ar fi locul familiarităţii şi intimităţii maxime, abstracţia locativă a binelui absolut - ideal sau utopic. Locuirea plăcută, comodă, fără griji, intră de multe ori în contrast cu cea stresantă şi obositoare. Inadecvată este locuirea atunci când eşti la depărtare faţă de un spaţiu socotit propriu, când acesta îţi lipseşte, ori nu răspunde întru totul nevoilor şi aşteptărilor tale. Cu frumosul locuinţei se ocupă arhitecţii şi designerii; de optimizarea locuirii se ocupă fi ecare, după noroc şi pricepere. Poate de aceea succesul nu este defel garantat. Calitatea locuirii este dată de natura situării faţă de propriile coordonate identitare. Există un „acasă” geografi c; el trimite spre locul naşterii, spre casa pă- rintească, spre ţinutul natal. Un alt „acasă” indică ordinea temporală; privit retrospectiv, el este timpul copilăriei, al inocenţei începuturilor, al primelor prietenii. Apropierea de casă este resimţită de obicei în tonalităţi pozitive; de- părtarea, înstrăinarea sau exilul, dimpotrivă, sunt resimţite dureros. „Nostalgia 231 30 de întrebări de-acasă paradisului” pierdut şi reconstituirea lui în amintire compensează întrucâtva defi citul afectiv. Prima se consumă ca întoarcere sau reîntoarcere la origini, pe când amintirea ne leagă sentimental de oamenii, locurile şi lucrurile absente. În ambele cazuri, funcţionează o subiectivă şi selectivă „memorie a simţurilor”. Între acestea, gustul şi mirosul (îndeosebi ale mâncărurilor preferate) sunt aproape de neuitat. S-ar putea invoca şi alte moduri – să le spunem spirituale – de „a fi acasă”. Eşti „acasă” în limba vorbită sau în cea a viselor de noapte, imposibil de cen- zurat; eşti „acasă” cu străbunii tăi, cu tradiţia acestora, cu credinţa pe care o ai (fi e moştenită, fi e cea la care ai aderat ulterior), cu propria gândire (când eşti în concordie cu gândurile tale); eşti „acasă” în preocuparea favorită (în ceea ce ştii să faci); eşti „acasă” cu tine însuţi, dacă eşti împăcat cu propriul sine. Există şi un „acasă” fi losofi c. Invocând „drumul spre patrie” al omului modern, cel de parcurs spre recâştigarea identităţii pierdute, romanticii germani (Novalis, Holderlin) identifi cau fi losofi a drept remediu al rătăcirii primejdioase. „Filosofi a este o nostalgie, un îndemn lăuntric de a fi pretutindeni acasă.” Ce înseamnă „a fi pretutindeni acasă”? A-ţi asuma condiţia nomadă, domiciliul fl otant ori „statul în gazdă” ca vremelnic şi provizoriu. În această privinţă, poţi frecventa sau împrumuta ideile altora, faţă de care ai anumite afi nităţi; te poţi disloca după voie, chiar şi simultan, în Grecia lui Socrate, în Franţa lui Descartes ori în cea a Marchizului de Sade. Te distribui rizomatic, în reţele multiple şi direcţii impre- vizibile. Ordinea asumată este una dezmărginită şi cosmopolită. Devii „cetăţean al lumii”, unul pentru care „patria” rămâne o referinţă nostalgică, venerabilă în principiu, dar nu exclusivă şi nici neapărat defi nitorie. Filosofi c vorbind, „a fi pretutindeni acasă” poate să însemne depăşirea limitelor, a frontierelor arbitrare, într-un elan favorabil gândirii libere, lipsite de prejudecăţi. Mult mai gravă decât criza locuinţelor este cea a locuirii. Cum tranşează românii problema lui „acasă”? Pragmatic, aş spune, şi forţaţi de împrejurări. Ubi patria, ibi bene - sintagma proferată în Antichitate de Cicero - este şi acum valabilă. Românii sunt „acasă” acolo unde le este bine, chiar în străinătate sau exil. Unii simt nevoia să refacă periodic nostalgicul şi terapeuticul „drum spre patrie”, alţii nu. Refuzul celor din urmă este oarecum justifi cat; răspund în felul lor unei ţări care le-a trădat aşteptările sau i-a abandonat. Au fost nevoiţi să-şi caute un refugiu îndepărtat, încercând din răsputeri „să prindă rădăcini” pe sol străin. Unei etici a aşteptării şi resemnării i-au contrapus o alta, de conjunctură, a binelui imediat, care le dă cel puţin iluzia, dacă nu chiar sentimentul efectiv, de a se afl a „acasă”. Însă nu puţini se simt străini în propria ţară. Este cazul celor care încă nu-şi găsesc „locul”. Nu de sfaturi moralizatoare ar avea nevoie, ci de susţinere necondiţionată, aici şi acum. Se poate, oare?

232 30 de întrebări de-acasă

Protagoniştii interviurilor publicate în volumele anterioare Volumul 1 1. Vasile Botnaru, s. Cinişeuţi, raionul Rezina, şeful Biroului din Re- publica Moldova al postului de radio Europa Liberă. 2. Vasile Anestiadi, s. Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti, academician, doctor habilitat în medicină, profesor universitar. 3. Gheorghe Bobână, s. Ciocâlteni, raionul Orhei, doctor habilitat în fi losofi e, profesor cercetător. 4. Silvestru Maximilian, s. Căzăneşti, raionul Teleneşti, doctor habilitat în economie, profesor universitar. 5. Leo Butnaru, s. Negureni, raionul Teleneşti, scriitor. 6. Tudor Ţopa, s. Chiţcanii Vechi, raionul Teleneşti, publicist, scriitor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. 7. Vladimir Ciubucciu, s. Şipca, raionul Şoldăneşti, doctor în ştiinţe istorice, scriitor, publicist, consilier de Stat al Republicii Moldova. 8. Petru Stratulat, s. Ignăţei, raionul Rezina, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, prim-vicedirector al Institutului de Cercetări Ştiinţifi ce în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului. 9. Nina Petrovschi, s. Ţahnăuţi, raionul Rezina, doctor în istorie, con- ferenţiar universitar. 10. Andrei Covrig, s. Gordineşti, raionul Rezina, colonel în rezervă, ex-locţiitor al şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din Republica Moldova. 11. Anton Moraru, s. Pistruieni, raionul Teleneşti, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, scriitor, publicist. 12. Nicolae Stratulat, s. Ţânţăreni, raionul Teleneşti, ex-şef al Direcţiei Învăţământ a sectorului Botanica, Chişinău, om de afaceri. 13. Valeriu Saharneanu, s. Cuizăuca, raionul Rezina, publicist, preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova. 14. Victor Cobăsneanu, s. Cuizăuca, raionul Rezina, redactor-şef al săptămânalului regional Observatorul de Nord, Soroca. 15. Ion Cotună, s. Horodişte, raionul Rezina, doctor în ştiinţe agricole, colaborator al Institutului de Botanică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 16. Oxana Juravel, s. Brânzeni, raionul Teleneşti, campioană naţională şi internaţională la atletism, participantă la Jocurile Olimpice de la Beijing. 233 30 de întrebări de-acasă 17. Ion Stăvilă, s. Jora-de-Jos, raionul Orhei, doctor în istorie, ambasador, viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova. 18. Gheorghe Grosu, s. Verejeni, raionul Teleneşti, medic-şef al Spitalului Clinic Republican pentru copii „Em. Coţaga”. 19. Valeriu Streleţ, s. Ţareuca, raionul Rezina, om de afaceri, deputat, vicepreşedinte al PLDM. 20. Vladimir Curbet, s. Susleni, raionul Orhei, conducător artistic, prim- coregraf al Ansamblului Academic de Stat „Joc”, Artist al Poporului din Republica Moldova şi URSS. 21. Ion Sârbu, s. Pistruieni, raionul Teleneşti, doctor habilitat în fi loso- fi e, profesor universitar, preşedinte al Asociaţiei Filozofi lor din Moldova. 22. Tatiana Corai, s. Morozeni, raionul Orhei, publicistă, redactor-şef adjunct la săptămânalul Timpul de dimineaţă. 23. Ion Harea, s. Hirişeni, raionul Teleneşti, preşedintele raionului Ungheni. 24. Vladimir Hotineanu, oraşul Teleneşti, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, deputat. 25. Eleonora Romanescu, s. Leuşeni, raionul Teleneşti, pictoriţă, Artistă a Poporului din Republica Moldova. 26. Radu Benea, oraşul Orhei, publicist, colaborator al Biroului din Chişinău al postului de radio Europa Liberă. 27. Boris Druţă, s. Ineşti, raionul Teleneşti, avocat, scriitor. 28. Efi m Josanu, s. Ciulucani, raionul Teleneşti, publicist, scriitor, primul preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic al Republicii Moldova. 29. Ion Bolocan, s. Meşeni, raionul Rezina, sculptor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. 30. Nicolae Platon, s. Pripiceni-Răzeşi, raionul Rezina, doctor în eco- nomie. 31. Eduard Eftodiev, s. Şestaci, raionul Şoldăneşti, doctor în medicină, şeful Secţiei Neurochirurgie Spinală la Institutul de Neurologie şi Neuro- chirurgie. 32. Boris Găină, s. Chiţcanii Vechi, raionul Teleneşti, academician, doctor habilitat în ştiinţe tehnice, profesor cercetător. 33. Veaceslav Afanasiev, s. Mincenii-de-Jos, raionul Rezina, doctor în agricultură, academician al Academiei de Ştiinţe Naturale a Federaţiei Ruse, vicedirector pe probleme ştiinţifi ce la Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale. 34. Dorel Ţărnă, s. Ghetlova, raionul Orhei, actor, director al Teatrului de revistă „Ginta Latină”. 35. Aurelian Silvestru, s. Cuşelăuca, raionul Şoldăneşti, publicist, scriitor, 234 30 de întrebări de-acasă traducător, doctor în psihologie, fondatorul şi directorul Liceului Experi- mental de Creativitate şi Inventică „Prometeu” din Chişinău. 36. Taisia Panfi lov, s. Ţânţăreni, raionul Teleneşti, ex-directoare a şcolilor medii nr. 22 şi 25 din Chişinău, Învăţătoare Emerită a Republicii Moldova, fondatoarea şi patroana postului de radio Radio-Nova. 37. Gheorghe Urschi, s. Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti, actor, scriitor. 38. Pavel Parasca, s. Brânzenii Vechi, raionul Teleneşti, doctor în istorie, autor de monografi i, manuale, articole ştiinţifi ce, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova.

Volumul II 1. Mihai Potârniche, s. Pohorniceni, raionul Orhei, fotojurnalist, Maestru în Artă al Republicii Moldova. 2. Teo-Teodor Marşalcovschi, s. Dobruşa, raionul Teleneşti, doctor în istorie, profesor la Universitatea de Stat „A.Russo” din Bălţi, director-fon- dator al Teatrului Moldovenesc Muzical-Dramatic „V.Alecsandri” din Bălţi. 3. Ion Xenofontov, s. Echimăuţi, raionul Rezina, doctor în istorie, secretar ştiinţifi c la Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”. 4. Teodor Botnaru, s. Lipceni, raionul Rezina, general de divizie, am- basador. 5. Veaceslav Cebotari, s. Mincenii-de-Jos, raionul Rezina, sculptor, rector al Academiei de Arte din Sankt-Petersburg. 6. Constantin Turtă, s. Buciuşca, raionul Rezina, academician, doctor habilitat în chimie, profesor universitar. 7. Serghei Chilimar, s. Parcani, raionul Şoldăneşti, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, doctor habilitat în ştiinţe agricole, profesor universitar. 8. Nicolae Ambrosi, s. Ţânţăreni, raionul Teleneşti, doctor în ştiinţe eco- nomice, director al Muzeului Comitetului Naţional Olimpic al Republicii Moldova. 9. Valeriu Canţer, s. Zahorna, raionul Şoldăneşti, academician, doctor habilitat în ştiinţe fi zico-matematice, profesor universitar, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova. 10. Simion Toma, s. Mârzaci, raionul Orhei, academician, doctor habi- litat în ştiinţe agricole, profesor universitar. 11. Nicolae Robu, s. Chiperceni, raionul Orhei, protopop de Soroca, Floreşti şi Camenca, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. 12. Mihail Lupaşcu, s. Cuizăuca, raionul Rezina, academician, doctor habilitat în ştiinţe agricole, profesor universitar, ex-preşedinte al Sovietu- 235 30 de întrebări de-acasă lui Suprem al RSSM, ex-ministru al Agriculturii din Republica Moldova, ex-vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 13. Victor Ghilaş, s. Lalova, raionul Rezina, doctor habilitat în studiul artelor, conferenţiar cercetător, secretar ştiinţifi c al Secţiei Ştiinţe Socio- Umaniste a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 14. Gheorghe Mustea, s. Mândreşti, raionul Teleneşti, compozitor, dirijor al Orchestrei Simfonice Naţionale a IPNA „Compania Teleradio- Moldova”, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesor universitar. 15. Vasile Micu, s. Olişcani, raionul Şoldăneşti, academician, doctor habilitat în biologie, profesor universitar. 16. Oleg Leviţchi, s. Pohrebeni, raionul Orhei, director al Centrului Arheologie de la Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, doctor habilitat. 17. Pavel Cocârlă, s. Ignăţei, raionul Rezina, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, şef al Catedrei Istorie Universală a Universităţii de Stat din Moldova. 18. Ion Bălteanu, s. Pecişte, raionul Rezina, preşedintele Uniunii Meş- terilor Populari din Republica Moldova. 19. Sandu-Aristin Cupcea, s. Chiperceni, raionul Orhei, actor. 20. Ion Daghi, s. Olişcani, raionul Şoldăneşti, pictor, doctor în pedago- gie, conferenţiar universitar. 21. Gheorghe Duca, s. Cuizăuca, raionul Rezina, preşedintele Acade- miei de Ştiinţe a Moldovei, doctor habilitat în ştiinţe chimice, ex-deputat, ex-ministru al Mediului. 22. Nadejda Brânzan, oraşul Rezina, medic, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. 23. Grigore Popovici, s. Ţânţăreni, ex-director general al Departamen- tului pentru Tineret şi Sport, prim-viceministru al Tineretului, Sportului şi Turismului, vicepreşedinte al Comitetului Naţional Olimpic al Republicii Moldova, Maestru al Sportului, Antrenor Emerit din URSS. 24. Vitalie Sochircă, s. Pecişte, raionul Rezina, doctor în geografi e, conferenţiar universitar, prodecan al Facultăţii Biologie şi Pedagogie a Universităţii de Stat din Moldova.

Volumul III 1. Dumitru Matcovschi, s. Vadul-Raşcov, raionul Şoldăneşti, poet, prozator, dramaturg, publicist, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 2. Mihai Volontir, s. Glinjeni, raionul Şoldăneşti, actor de teatru şi ci- 236 30 de întrebări de-acasă nema, laureat al Premiului Naţional al Federaţiei Ruse, Artist al Poporului din RSSM şi URSS. 3. Tudor Stăvilă, s. Ciocâlteni, raionul Orhei, doctor habilitat în stu- diul artelor, profesor cercetător, director al Institutului Studiul Artelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 4. Vladimir Beleaev, s. Chiperceni, raionul Orhei, compozitor, preşe- dinte-interimar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova. 5. Victor Botnaru, s. Cinişeuţi, raionul Rezina, doctor habilitat în me- dicină, profesor universitar, internist principal la Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. 6. Victor Onofrei, or. Şoldăneşti, şef Departament contabilitate şi Teh- nologii Informaţionale a unei companii imobiliare din Canada. 7. Andrei Hariton, s. Stodolna, raionul Rezina, doctor habilitat în ştiinţe fi zico-matematice, profesor universitar, şef al Catedrei Didactica Matematicii, Fizicii şi Informaticii a Universităţii de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău. 8. Savelie Cojocaru, compozitor, conducător artistic al studioului muzical „Şansa ta” de la Palatul de Cultură al Feroviarilor din Chişinău. 9. Silvia Grigore, s. Jora-de-Jos, raionul Orhei, actriţă, interpretă de muzică folk, Maestru în Arte din Republica Moldova. 10. Andrei Mudrea, s. Mitocul Vechi, raionul Orhei, compozitor, director al Centrului Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, Maestru în Arte. 11. Iustina Marian-Scarlat, s. Jora-de-Mijloc, raionul Orhei, ex-director al Centrului Naţional de Creaţie Populară, Maestru în Arte. 12. Ion Manole, s. Mateuţi, raionul Rezina, doctor habilitat în fi lologie, profesor universitar la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. 13. Valeriu Muşinschi, or. Rezina, doctor habilitat în fi zică, profesor universitar. 14. Iurie Platon, s. Mateuţi, raionul Rezina, artist plastic liber profesi- onist în Germania. 15. Valeriu Capsâzu, s. Pistruieni, doctor în ştiinţe economice, confe- renţiar universitar, administrator al ÎS „Centrul de Expertiză şi Evaluare”, şef catedră la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Ştiinţe Eco- nomice. 16. Liliana Platon, s. Mateuţi, raionul Rezina, artist plastic, lector su- perior la catedra Design Interior la Universitatea Tehnică din Moldova. 17. Simion Musteaţă, s. Pecişte, raionul Rezina, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar, prorector la Universitatea Cooperatist Comercială din Moldova.

237 30 de întrebări de-acasă 18. Lidia Dolghier, s. Păpăuţi, raionul Rezina, doctor în medicină, conferenţiar universitar la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”. 19. Ion Certan, s. Sărătenii Noi, raionul Teleneşti, doctor în istorie, con- ferenţiar universitar, prorector la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul. 20. Ion Palii, s. Pecişte, raionul Rezina, ex-viceministru al Agriculturii, director al Agenţiei pentru Restructurarea Agriculturii, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. 21. Igor Corman, s. Ciulucani, raionul Teleneşti, ambasador, preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova. 22. Alexandru Ciubotaru, s. Şipca, raionul Şoldăneşti, academician, doctor habilitat în biologie, profesor universitar. 23. Vladimir Rusnac, s. Ciorna, raionul Rezina, poet, traducător. 24. Ştefan Topală, s. Podgoreni, raionul Orhei, doctor habilitat în bio- logie. 25. Andrei Negură, s. Echimăuţi, raionul Rezina, artist plastic, membru al uniunilor artiştilor plastici din Moldova, România, Asociaţiei Internaţi- onale a Artiştilor Plastici UNESCO, Paris.

238 30 de întrebări de-acasă

CUPRINSUL 1. Universul sufl etelor cutezătoare (Vasile Spinei) ...... 3 2. Nu face rău - că te va ajunge. Şi menţine-ţi verticalitatea (Mihaela Perciun) .... 5 3. Tata a fost un om „din popor”. Mama a fost o sfântă (Eugene Triboi)...... 11 4. Numai Acasă, numai în Ţara mea, mă simt liberă ca pasărea şi uşoară ca pana (Aurica Dicusară Basarabeanca) ...... 29 5. Ar merita înveşnicită o personalitate cumulativă - Şestăceanul (Ion Lupan) ...... 39 6. În caz de abatere de la vectorul european, Republica Moldova nu cred că are un viitor (Tudor Capşa) ...... 47 7. Noi înaintăm: greu, dar totuşi înaintăm (Constantin Oboroc) ...... 57 8. Totdeauna m-am condus de principiul: fă bine dacă poţi şi nu împiedica lumii să făurească (Andrei Munteanu) ...... 67 9. Vreau să fac teatru până în ultima zi a vieţii mele (Stela Popescu) ...... 77 10. Mă bucur, că satul meu natal Ţareuca are-un viitor (Ion Cuzuioc) ...... 87 11. Doar o căsuţă într-un colţ de rai, doar o măicuţă şi o limbă ai (Iacob Cazacu-Istrati) ...... 95 12. Iert chiar şi duşmanii, cu excepţia duşmanilor Patriei (Valeria Florea- Dascăl) ...... 103 13. Oriunde aţi fi , să purtaţi cu demnitate dragostea de ţară şi de neam (Vitalie Telerman) ...... 111 14. Am revenit acasă din marea dorinţă de a schimba destinul baştinii (Va- leriu Muravschi) ...... 121 15. Mă îngrijorează să văd mulţi tineri care nu vor să muncească, nu prea pot valorifi ca libertatea pe care o au (Victor Zaharia) ...... 131 16. Mă consider om împlinit, mă mândresc cu tot ce-am reuşit (Constantin Dadu) ...... 137 17. Oriunde ai fi plecat, tot ACASĂ te întorci... (Silvia Ghinculov) ...... 145 18. Ferice de omul mare, care nu se consideră nici pe sine prea sus, nici pe alţii prea jos (Petru Roşca) ...... 151 19. Noţiunea „acasă” eu o identifi c şi cu Limba, Neamul, Ţara, Tricolorul (Leonid Popescu) ...... 159 20. Nu se poate trăi fără dragoste, credinţă şi speranţă (Aurica Cordineanu) .... 167 21. Un om nu poate fi fericit fără un interes în viaţă şi fără o familie (Va-

239 30 de întrebări de-acasă leriu Vasilică) ...... 175 22. Sunt maximalistă. Totdeauna aş vrea să fac mai mult (Maria Gonceariuc)...189 23. Să rămânem acasă şi să ne scoatem din nevoi ţara (Andrei Donos) ...... 195 24. Cea mai mare dorinţă a mea? (Re)unirea tuturor românilor (Doina Sparionoapte) ...... 203 25. 20 de ani în serviciul societăţii (Tudor Iaşcenco) ...... 211 26. Colegii şi prietenii despre CUVÂNTUL şi echipa săptămânalului ..... 219 27. Protagoniştii interviurilor publicate în volumele anterioare ...... 231

240