Volumul VI

2 0 2 1 30 de întrebări de-acasă

Concept Tudor Iaşcenco La realizarea proiectului a mai colaborat Ion Cernei Redactare, machetare, design Elena Roman

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii 30 de întrebări de-acasă : [culeg. de interviuri cu personalităţi marcante din Rep. Mol- dova a ziariştilor de la “Cuvântul”: în vol.] / “Cuvântul”. Săptămânal regional inde- pendent; concept: Tudor Iaşcenco; colab.: Ion Cernei. – Rezina: S. n., 2021 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”) – . – ISBN. Vol. 6. – 2021. – 136 p.: fot. – 100 ex. – ISBN

Editura CUVÂNTUL

Culegerea de faţă cuprinde 15 interviuri cu personalităţi marcante din republică, originare din raioanele Orhei, Rezina, Şoldăneşti şi Teleneşti şi publicate în paginile săptămânalului CUVÂNTUL în perioada sep- tembrie 2018 - ianuarie 2021.

2 30 de întrebări de-acasă

Cuvânt înainte „Patriotismul începe de la cunoaşterea plaiului natal şi a oamenilor săi”, spunea Nicolae Iorga. Dacă eşti mândru de ţara ta, dacă vrei să fii mândru de baştina ta, trebuie să-i cunoşti valorile, inclusiv personalităţile care i-au purtat, îi poartă şi îi vor purta faima în lume. Volumul de faţă cuprinde 14 nume notorii, 14 istorii de succes, condi- mentate cu viziuni asupra celor mai diverse laturi ale vieţii: de la politică, la familie, reuşite şi nereuşite, până la preferinţe culinare. Toate şase volume ale acestui serial, întitulat “30 de întrebări de-acasă”, însă, inserează 138 de interviuri, care pe parcursul a 17 ani au văzut lumina tiparului în paginile săptămânalului regional CUVÂNTUL. Acestea cuprind date despre oameni care au edificat şi au marcat, de-a lungul timpului, ştiinţa, cultura, arta, învăţământul, sfera socială şi de producţie din ţară, iar adesea şi de peste hotarele ei. Prin aceasta îndrăznim să afirmăm, că sunt nişte izvoare din prime surse, foarte utile pentru istoria localităţilor de unde îşi trag rădăcinile, ca şi pentru istoria raioanelor Orhei, Rezina, Şoldăneşti şi Teleneşti şi pentru istoria Ţării. Din această perspectivă valoarea serialului va creşte în timp. Impresionează numărul mare de oameni celebri care s-au născut în acest spaţiu, au crescut în cele mai multe cazuri în familii de ţărani, au învăţat în şcolile săteşti şi au ajuns oameni merituoşi, importanţi, celebri în mediul ştiinţific, literar, artistic din ţară şi de pe glob. De la primul volum şi până la cel de faţă o parte dintre ei au trecut în eternitate, dar numele şi meritele lor nu vor fi date uitării. Având origini adesea simple, dar o formaţie intelectuală / artistică / morală cu valenţe universale, aceste personalităţi au contribuit semnificativ la con- struirea unei imagini pozitive a Republicii Moldova şi României în spaţiul occidental. Prezentarea lor (atâţea câţi am dovedit să cuprindem în aceşti ani) respectă principiul cronologic în care ne-au acordat interviurile, fără însă a ierarhiza, realizările acestor personalităţi având o valoare intrinsecă autonomă şi independentă. Trebuie să arătăm respect acelor personalități prin ale căror eforturi, talent și geniu, putem fi mândri că suntem români, că avem un nivel apreciabil al ştiinţei, culturii, educaţiei, și să le omagiem. Am considerat, deci, o datorie a noastră ca, inclusiv prin editarea acestor interviuri, să creăm condiții pentru ca și peste ani, generaţiile care vor veni, să aibă ce omagia, să încurajăm și să cultivăm studiile, munca şi talentul. Elena Roman, redactoră-şefă a săptămânalului CUVÂNTUL, redactoră şi designeră a serialului “30 de întrebări de-acasă”

3 30 de întrebări de-acasă

4 30 de întrebări de-acasă

Constantin |urcan: Stima\ii mei p=m`nteni! V= implor s= nu v= l=sa\i manipula\i [i umili\i. Dac= vom fi uni\i, vom fi puternici [i vom ]nvinge Constantin Ţurcan s-a născut la 22 martie 1950, în satul Zorile, raionul Orhei. A absolvit Şcoala Medie nr.2 din or. Orhei, Facultatea Medicină Generală a Institutului de Medicină din Chişinău (1973), Academia de Ad- ministrare Publică de pe lângă Guvernul Republicii Moldova (1998). Cariera profesională o începe cu funcţia de medic psihiatru la Spitalul raional Floreşti, apoi este promovat în funcția de medic-şef al Spitalului de circumscripţie Prodăneşti. În 1981 este transferat la Ministerul Sănătăţii, în funcţia de medic-inspector, după care devine medic-șef al Spitalului raional Rezina. Ulterior, aproape 25 de ani, este director al Spitalului Clinic Re- publican de Psihiatrie din Chişinău. Din 2010 - consilier prezidenţial. Din 2002 și până în prezent este membru al Comisiei de grațiere de pe lângă președintele Republicii Moldova. Doctor în medicină, conferenţiar universi- tar. A publicat 125 de lucrări știinţifice şi 2 monografii. Decorat cu Ordinul “Prietenia Popoarelor”, Titlul Onorific „Om Emerit”, Medalia “Meritul Civic”, “Ordinul Republicii”. Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. A votat Tricolorul, Declaraţia de Suveranitate, votant şi semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

5 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Constantin Ţurcan, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine “acasă” înseamnă locul unde m-am născut, am crescut alături de parinții iubitori, unde am cutreierat luncile și podgoriile din împrejurimi, unde am simțit tot farmecul copilăriei, amintirile despre cei dragi, unii dintre care nu mai sunt. “Acasă” e locul sfânt care m-a blago- slovit să plec în lumea largă, locul unde mă pot întoarce ori de câte ori am nevoie să-mi vindec rănile și să-mi revigorez puterile. Dar pentru mine mai există o “acasă” care mă așteaptă zilnic, mă încălzește, mă înțelege, mă încurajează și mă ajută. Aceasta e familia mea, pe care o iubesc mult.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Am avut norocul să întâlnesc oameni buni, de la care am învățat multe. Mai întâi e vorba de părinții mei, care m-au învățat să nu dau înapoi în fața greutăților, ci să lupt până la capăt. Mi-au insuflat încredere în propriile puteri învățătorii de la școala primară din Zorile, ca mai apoi să fiu îndrumat și de profesorii de la Şcoala Medie nr.2 din Orhei. Dacă e vorba de profesie, atunci cele mai frumoase cuvinte de mulțumire și admirație le am pentru reputatul Profesor și Om Nicolae Testemițanu, fostul medic-șef al Spitalului raional Florești, St. Ptașoc, care a avut în- credere în mine, m-a susținut, iar la 24 de ani mi-a încredințat postul de medic-șef al Spitalului din Prodănești, Florești.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Cu cel mai mare regret, pot spune că mi-am cunoscut numai bunicile și cu drag îmi amintesc de ele. Erau simple, muncitoare, mame cu mulți copii. Cât despre părinți, nu voi greși dacă voi spune că au fost unii dintre fondatorii localității, dar și ai gospodăriei agricole din sat. Casa construită de ei era a treia din localitatea noastră. Părinții munceau în sovhoz din zori și până seara târziu. Numai când ploua ciobănește erau cu noi acasă. Mama gătea cele mai gustoase bucate, se adunau rude, iar noi, copiii, eram cei mai fericiți. De atunci ploaia ciobănească este ca o binecuvântare pentru mine, o amintire plăcută a copilăriei.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? 6 30 de întrebări de-acasă

În casa părintească, alături de mama Agafia, tatăl Iacob, regretatul frate Marin şi mătuşa Vera.

- Sunt aceleași schimbări care au marcat aproape toate localitățile țării. S-a distrus tot ce se construise cu greu, s-a furat și s-au dărâmat spitale, școli, grădinițe, case de cultură. În ultimii ani se repară, se construiesc, cu resurse noi, școală, biserică, punctul medical, grădiniță de copii, magazine, drumurile. Parcă începe să renască din ruine satul, dar nu mai sunt acei mulți oameni de altădată veseli, optimiști, care erau bogăția localității. Multe case sunt părăsite, stăpânii lor fiind plecați. În sat au rămas bătrânii, iar dintre cei tineri - tot mai puțini și cu mai puțină carte. E dureros și e un mare pericol pentru viitor.

5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Marea bogăție a acestui meleag sunt oamenii. Avem oameni muncitori, buni, poate chiar prea buni și răbdători, care, ghidați corespunzător, ar putea să reanimeze țara. Un popor, o țară poate să supraviețuiască, să prospere numai dacă la cârmă sunt conducători onești, cu experiență în diferite domenii și la diferite nivele, care nu pun accentul pe probleme secundare, de moment, interese meschine, dar sunt capabili să consolideze națiunea pentru a progresa. Redresarea economiei se face cu forțele poporului, care trebuie apreciat, remunerat, încurajat. Doar că îndemnul trebuie să vină de 7 30 de întrebări de-acasă la o elită onestă, integră, care se bucură de încrederea populației, trăiește cu grijile celor mulți.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? - Localitățile unde am trait și am muncit sunt mai multe: m-am născut în Zorile, am învățat la Orhei, am activat în Florești, Rezina, soția e din Șoldănești, așa că cunosc bine toate localitățile și oamenii de pe aceste meleaguri, care mi-au devenit natale. Am întâlnit mai mulți oameni care ar fi demni de o astfel de apreciere. La unul dintre ei, totuși, m-aș opri în mod deosebit. Este vorba de o per- sonalitate cunoscută de mulți, un om care a jucat un rol însemnat în viața și cariera mea. El a avut o influență puternică asupra formării mele ca manager. E fostul președinte de colhoz din Ștefănești, Florești, Ion Armaş. Născut în Cobâlea, Șoldănești, a absolvit Colegiul Agricol din Cucuruzeni, Orhei, a activat cu succes în Răspopeni, Șoldănești, apoi timp de 30 de ani - în s. Ștefănești, Florești. Dintr-un colhoz înapoiat a reușit să facă un colhoz milionar, iar satul a devenit mândria țării - cu drumuri bune, cu o școală de invidiat, cu grădiniță modernă, o casă de cultură mare și cu cea mai bună fanfară din țară, cu bloc de locuit pentru specialiștii tineri, cu magazine moderne, punct medical dotat cu toate cele necesare. A fost unul din puținii conducători cu o mare putere de caracter, un gospodar-reformator și un om de o onestitate și omenie de invidiat. A fost apreciat cu înalte distincții de stat. Iată lui i-aș înălța un monument al demnității, al dragostei față de pământ și de oameni.

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Fiind copil, e clar că apreciam în primul rând evenimentele legate de sărbătorile localității, Hramul cu jocul din mijlocul satului, când mergeam în camioane la iarbă verde în Codru, unde noi, copiii, ne bucuram de libertatea de a cutreiera pădurea, apoi reveneam la concertele date de cei mai buni artiști din țară: N. Sulac, T. Ciobanu ș.a. Tot în acele timpuri m-a marcat și primul zbor în cosmos al lui Iurie Gagarin.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Onestitatea, devotamentul, demnitatea, punctualitatea, responsabilitatea și bunul simț. 8 30 de întrebări de-acasă 9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Dacă am ajuns ce mi-am dorit, dacă am fost apreciat după merit, dacă am o familie consolidată, dacă nu am permis să fiu umilit și nu am plecat capul în fața nimănui, cred că sunt un om realizat.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Cât ar fi de banal, dar totdeauna am fost susținut și ajutat de familie.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Cred că votarea și semnarea în primul Parlament a Declarației de Independență a Republicii Moldova.

Semnarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi medicul Constantin Ţurcan? - Am ajuns la o vârstă când înțeleg mai profund unele lucruri. Dacă aș spune că mă mândresc cu rezultatele profesionale, n-aș spune totul. Acum mă simt împlinit că una din fiice îmi urmează calea, iar alta s-a afirmat în domeniul juridic. Mă bucură și cele patru nepoate care, atunci când îmi spun că sunt cel mai bun bunel din lume, mă simt fericit.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? 9 30 de întrebări de-acasă

- Ar părea simplu și banal, dar cel mai mare regret e că nu m-am hotărât să am mai mulți copii.

14. De peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Prea mult se vorbește: și atunci când e necesar, și atunci când tema e epuizată. Sunt sigur, că problema limbii nu e a politicienilor, dar nici a mulțimii. E lucrul specialiștilor filologi, a savanților, care au spus tranșant că vorbim limba română. Numeasc-o cum vor ceilalți, dar oficial trebuie să ne conformăm științei. La fel e și cu istoria.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi medicului Con- stantin Ţurcan, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Urăsc trădarea, minciuna, nedreptatea și lașitatea.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Poate nu des, dar am avut și astfel de experiențe, bazate pe minciună și trădare.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Sunt sigur: fără familie.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică. - Sunt mândru că am avut fericita ocazie de a semna Declarația de Independență a Țării.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Aprecierile sunt legate de regimul liberalizat de vize, de construcțiile/ reparaţiile de drumuri, de unele reforme din diferite domenii, începute, dar nefinisate. Ce-mi displace? Am mai spus-o. Urăsc minciuna spusă de persoane de rang înalt, trădările din Parlament, promisiunile deșarte, instituțiile compromise și conduse din umbră, organele de drept dirijate, urăsc pe cei ce desconsideră poporul și umilesc bătrânii.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

10 30 de întrebări de-acasă - Un nou val de tineri politicieni, instruiți, onești, integri. Oameni cu aspirații europene, cu dragoste de țară și de neam.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Cred cu tărie în faptul, că acest popor merită un viitor luminos. Mai cred cu sfințenie în aceea, că spre viitor putem păși numai alăruri de acei, care ne vor călăuzi, fiind ei înșiși călăuziți de dictonul Marelui Ștefan: “Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri în vecii vecilor!!!”

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ţurcan? - Acum am înțeles mai bine ca oricând, că familia mea a rezistat datorită înțelepciunii soției, care a știut să o dirijeze, să o consolideze și să o apere în cele mai critice momente.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Deși au fost de toate, am reușit să păstrăm o familie, care îmi aduce mulțumire și liniște sufletească. Suntem uniți, copiii și nepoții sunt cu noi în toate momentele și aceasta ne face mai puternici.

24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Ar trebui să am și timp liber, însă grijile și responsabilitatea față de cei apropiați nu-mi dau răgaz. Dedic mult timp casei parintești, mamei, care are 97 de ani și care e țintuită în cărucior, mătușii de 86 de ani care stă cu ea. Mai am grijă de nepoate să le iau de la școală, să le duc la diferite ocupații suplimentare, apoi să fiu prezent la diferite competiții ale lor, mai activez și ca membru al Comisiei pentru problemele grațierii persoanelor condamnate - din anul 2002 până în prezent.

25. În casa familiei Ţurcan ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Zeama de găină de casă, care și-a găsit locul de frunte în familie și nu numai, apoi plăcintele cu brânză, mămăliguța cu friptură sau pește, cu tocăniță din legume. Din băuturi prefer vinul de casă, fetele și soția – ceaiul și cafeaua, iar ginerii - berea.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Unul care m-a marcat a fost Marea Adunare Națională din 1989, apoi adoptarea Declarației de Independență, votarea Tricolorului și a Imnului de 11 30 de întrebări de-acasă Stat în perioada anilor 1990-93. Un alt moment a fost lupta pentru apărarea instituției republicane, pe care am condus-o timp de 25 de ani, ca să nu fie distrusă, menținerea colectivului de medici, să nu fie disponibilizați, lupta pentru teritoriul spitalului ca să nu fie luat “cu hapca”, adică furat. Credeți-mă, a fost o luptă grea cu Ministerul, care mi-a luat nu puține puteri. Mai târziu a fost lupta și biruința în instanțele de judecată cu același Minister, împotriva concursurilor furate. Au mai fost și altele, dar eu sunt un luptător până la capăt.

27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Și educația, și cultura încep în familie, iar dacă aceasta nu mai există, e greu să mă pronunț. Dacă vorbim la nivel de țară, aș spune că peștele de la cap se strică. Dacă sus nu e ordine, consecvență, onestitate, cultură, la ce ne mai putem aștepta?

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Co- munitatea Europeană? - Da, cred cu fermitate. Acum tineretul instruit ne depășește și dacă va reveni acasă, lucrurile se vor schimba în bine, odată cu schimbarea elitei politice.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Important pentru Moldova e de a progresa, de a dezvolta economia, de a îmbunătăți condițiile de viață ale poporului. În acest sens, cred că este importantă prioritizarea intereselor obiective ale oamenilor de rând de pe ambele maluri ale Nistrului, care, în esență, indiferent de amplasarea geografică, își doresc un trai decent, stabilitate și un viitor prosper pentru urmașii lor. Atingerea acestor obiective economice, cred, va contribui și la consolidarea de ordin politic a statului nostru.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat pământenilor, dar şi cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Multstimații mei pământeni! Vă iubesc și vă implor să nu vă lăsați manipulați și umiliți. Din veacuri ați fost un popor mândru, harnic, inde- pendent. Unde s-au dus toate? Ridicați sus capul și nu dați ascultare celor ce vă milogesc. Mergeți înainte împreună cu tot poporul țării noastre. Nu veți greși. Dacă vom fi uniți, vom fi puternici și vom învinge. Tudor Iașcenco 21 septembrie 2018 12 30 de întrebări de-acasă

Victor Palii: Toate problemele Republicii Moldova au la baz= corup\ia ce domin= ]n Parlament, Guvern, Justi\ie Victor Palii s-a născut la 1 februarie 1949 în satul Olişcani, raionul Rezina (în prezent raionul Şoldăneşti). A absolvit Școala Republicană de Arte Plastice „I. E. Repin” (în prezent Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală”) din Chişinău. Timp de peste 40 de ani activează la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bălţi: pictor-decorator-şef, pictor- scenograf şi pictor-scenograf-șef (din 2005 până în prezent). Membru şi preşedinte al filialelor Bălţi a Uniunii Artiștilor Plastici din Repub- lica Moldova (UAPRM) şi Uniunii Teatrale din Moldova (UNITEM). Distincţii: „Lucrător Emerit al Culturii”, „Maestru în Artă”, Premiul „Mihai Grecu” al UAPRM, Diploma Fundației „Regizorul Pânzaru”, Premiul Senatului UNITEM pentru merite deosebite în dezvoltarea artei teatrale (2009). A realizat scenografia la peste 50 de spectacole pentru teatre din Republica Moldova, România, Ucraina, Federaţia Rusă. A colaborat cu regizori consacrați ca: Anatol Pânzaru, Veniamin Apostol, Mihai Volontir, Ion Ciubotaru, Vasile Hariton (Constanța, România), Leonid Ciubotaru, Nicu Ursu ș.a. A semnat lucrări de pictură și a participat la vernisaje municipale și republicane de grup și personale.

13 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Victor Palii, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - În primul rând, comuna Olișcani, raionul Rezina (azi Șoldănești), unde m-am născut şi am copilărit.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Desigur, părinţii (cei 7 ani de-acasă), pe care apoi le-au completat învăţătorii de la şcoala din sat şi de la Şcoala Republicană de Arte Plastice.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - În pofida regimului socialist cu ateism, comuniști, colhozuri, bunicii și părinții mei și-au păstrat verticalitatea, cumsecădenia, credința. Eu mă mândresc cu ei.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Dezastru. Case părăsite, sat fără perspectivă, aproape fără tineri și copii, cu oameni lipsiți de identitate, străini valorilor naționale, îndepărtați de sfaturile părinților și înstrăinați de suferința acestui popor.

5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din Republica Moldova? - Un popor fără identitate, chiar dacă are o orânduire statală, nu are viitor. Sper totuși că peste câteva decenii, poate și mai repede, mentalitatea poporului nostru se va schimba în urma contactului cu țările civilizate.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? - Onoarea de a fi înveșniciți o au o serie de personalități cum ar fi: acade- micianul Vasile Micu, economistul și omul politic Ion Ustian, ex-președinte al Sovietului de Miniștri din RSSM, pictorii Gheorghe Munteanu și Ion Daghi, politicianul Teofil Ioncu, membru al Sfatului Țării etc.

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Evenimentul epocal: zborul lui Iuri Gagarin în cosmos; prima excursie cu autocarul, prima călătorie cu trenul etc. 14 30 de întrebări de-acasă 8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Sinceritatea, verticalitatea, onestitatea.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Parțial. Din cauza lipsei de condiții o cotă mai înaltă de reușită nu a fost posibilă.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Pedagogii extraordinari de la școala din sat și de la Şcoala de Arte Plastice „I.E. Repin” (azi “Al. Plămădeală”) din Chișinău, apoi colegii de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălți în persoana domnilor Victor Pușcaș, Gheorghe Munteanu, Mihai Volontir, Anatol Pânzaru etc.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Fără nicio îndoială aş alege tot același drum.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi omul de cultură Vic- tor Palii? - Cu familia total artistică: și soția, și fiica, și nepoțica - toate pictorițe.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - De a vizita cele mai mari Muzee de Artă din lume: “Lu- vrul” din Paris, “Prado” din Madrid, “British Museum” din Londra, “Metropolitan” din New York, Galeria din Dresda, Muzeul din Vatican. Pe cele din Sankt Petersburg (“Ermitajul”, “Muzeul Rus”) și din Moscova (Muzeul de Ce fericire mai mare poate fi decât Artă „A.S. Pușkin” și „Tre- să transmiţi tot ce ai adunat de-a lungul tiakovka”) le-am vizitat nu vieţii urmaşilor tăi? o dată. 15 30 de întrebări de-acasă 14. Peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Lichidarea ignoranței trebuie să fie însoțită de oprobriul majorității poporului șarlatanilor, oportuniștilor gen Iurie Roșca, Vasile Stati, Marian Lupu, Igor Dodon, Vlad Bătrâncea, Victor Stepaniuc etc., care în goană după voturi susțin minciuna crasă.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de cultură Victor Palii, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Datoria față de familie și Țară.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Din păcate, cam jumătate dintre ei m-au trădat.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Fără credință, sănătate, dragoste nici cel mai bogat om nu poate fi fericit.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Nu. În primul rând, ceea ce se întâmplă în Republica Moldova nu este politică, ci politicianism, ceea ce este cu totul altceva. Politica este implicarea cetățeanului în treburile Cetății. O datorie nobilă. Pe când politicianismul este implicarea cetățeanului în jefuirea țării și a locuitorilor ei.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - D e z a p r o b , c u mici excepții, politica promovată de guvernanții Republicii Moldova.

20. Cine ar putea scoate Moldova din ac- tuala mocirlă politică, economică şi socială? 16 30 de întrebări de-acasă - Din păcate, azi nu aș putea numi niciun salvator al neamului.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - E o întrebare retorică. Un stat creat artificial nu poate să se dezvolte pe un făgaș firesc. O singură soluție - vectorul european. Bună, rea – tertium non datur.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Palii? - Dragostea.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - O familie cu respect față de Dumnezeu, de aproapele nostru. O familie unde domină stima, dragostea și angajamentul din partea ambilor soți. Noi nu ne admirăm unul pe altul, ci privin spre o singură direcție, cea a frumosului.

24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Îmi place să fiu în sânul naturii. Pescuitul este modul în care mă relaxez și îmi petrec cel mai mult timp liber. O altă pasiune este lectura. Prefer îndeosebi cărțile despre artă, despre viața și activitatea marilor creatori ai frumosului.

25. În casa familiei Palii care bucate şi băuturi sunt preferate? - Sărmăluțele, răciturile, mămăliguța cu jumere. Și, desigur, vinul de casă. Toate acestea consumate în compania unor prieteni la cataramă.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Serviciul în rândurile Armatei Sovietice, în Belarus, timp de doi ani, care mi-au părut un veac. Un alt episod: Siberia cu Surgut, Hantî-Mansî, unde m-am autoexilat să câștig o bucățică de pâine, fiindcă acasă, cu salariul meu de “Maestru în artă”, cu mare greu îmi puteam achita doar serviciile comunale…

27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Educația patriotică, omisă completamente în Codul Educației. Un salariu decent ar stopa exodul populației, în temei, cei mai buni specialiști în toate domeniile economiei naționale, din Moldova. Toate problemele Republicii Moldova au la bază corupția ce domină în Parlament, Guvern, Justiție etc.

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Co- munitatea Europeană? - Sper. 17 30 de întrebări de-acasă 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Așa-zisa moldavskaia pridnestrovskaia respublika e cuiul lui Pepelea bătut de Moscova în trupul RepubliciiMoldova. Deșteptarea poporului ucrainean, sancțiunile impuse de America și UE constituie o mare șansă de a face ca Rusia să nu mai poată întreține acest focar de război la granița cu NATO.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Urez tuturor cititorilor săptămânalului CUVÂNTUL să fie sănătoși, să rămână în continuare fideli acestei minunate publicații. Să-și iubească plaiul. Să nu uităm că patriotismul începe de la casa, satul, țara în care ne-am născut. De la limba în care vorbim și citim. Fie ca bucuria să vă inunde casele de-a lungul întregii vieți! Cu mult drag, Victor Palii. Tudor Iaşcenco 26 octombrie 2018

18 30 de întrebări de-acasă

Nicon Ungur: Problemele ce \in de [tiin\= nu se rezolv= prin referendum sau prin vot ]n Parlament Nicon Ungur, doctor habilitat în chimie, s-a născut la 23 aprilie 1954, în s. Olișcani, raionul Șoldănești. După școala medie din satul de baștină a absolvit Facultatea de Chimie a Universității de Stat din Moldova. Și-a început activitatea la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei în calitate de inginer-chimist, parcurgând toate treptele: cercetător științific inferior, superior, coordonator, principal și în prezent este șeful Laboratorului de Chimie a Compușilor Naturali și Biologic Activi. Doctor în științe chimice (1985), doctor habilitat în chimie (1994), conferențiar- cercetător (1990). Sta-gieri în centre științifice din Rusia (Novosibirsk, 1982, Moscova 1989), Bielarusi (Minsk 1990), Italia (Napoli, 1994-2004), Germania (Leipzig, 2002), Spania (Valencia 2005-2006). Autor și co-autor al peste 225 de publicații științifice, inclusiv al trei capitole în monografii internaționale, al 90 de articole în reviste cu im- pact și al 15 brevete de invenții. Din a. 2008 până în prezent, activează în calitate de profesor-universitar la Universitatea de Stat „Dimitrie Can- temir”, iar din 2017 - și la Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică a Universității de Stat din Moldova. Laureat al Premiului pentru tineret al Academiei de Științe a Moldovei (1984), Premiului pentru Tineret al Re- publicii Moldova (1986), Premiului Academiei de Științe a Moldovei (2008), decorat cu Medalia „Dimitrie Cantemir” (2014). Vorbeşte limbile rusă, italiană, franceză şi engleză. 19 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Nicon Ungur! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Satul natal, meleagul copilăriei, familia, rudele apropiate, prietenii.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Mama a fost aceea, care mi-a predat primele lecții de viață, m-a familiarizat cu poveștile, m-a învățat să citesc și să scriu de la vârsta de 5 ani, mi-a dat acei 7 ani de-acasă, m-a pregătit pentru școală şi pentru ca să fiu în rând cu lumea. Mai târziu m-au influențat mult, spre bine, și profesorii din școală.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tata, Dorofei Ungur, a lucrat într-un atelier de cizmărie. Mama, Eugenia Ungur (Alas), inițial a muncit în colhoz, apoi a fost casnică, pe motiv de boală i s-a acordat grad de invaliditate. Din păcate, la momentul când m-am născut aveam doar o bunică (Elisa- veta Alas) de pe linia mamei. Ceilalți bunei erau trecuți din viaţă.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Nu sunt dintre cele mai bune. Cea mai gravă problemă o constituie exodul forței de muncă. Sunt multe case părăsite. Sperăm că situația se va redresa…

5. Care ar fi căile reale de redresare a situaţiei din economia Re- publicii Moldova? - În opinia mea, o soluţie ar fi stimularea micului business. O altă măsură ar fi ca organele abilitate ale statului să-și îndeplinească obligațiunile de serviciu, ceea ce ar diminua substanțial corupția. Favorizarea tineretului la obținerea spațiului locativ și a unui salariu decent i-ar cointeresa să rămână în țară şi să pună umărul la dezvoltarea economiei, fără de ce ţara nu poate progresa.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? - Personalitatea care ar merita să fie înveșnicită în satul Olișcani, în opinia mea, ar fi Teofil Ioncu. El a fost un politician de vază, membru al 20 30 de întrebări de-acasă

Împreună cu familia (aprilie 2014, Chișinău). De la stânga la dreapta: rândul din față: fiul Marian, Nicon Ungur, soția Galina, fiul Ștefan, nepoțica Gabriela Ungur; rândul din spate: fiul Liviu, nepoțica Daniela Ungur, nora Elisaveta, fiica Doina, ginerele Ion Moroșanu.

Sfatului Țării, ministru al Finanțelor în Guvernele Erhan și Ciugureanu, a votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Eu cred că Teofil Ioncu merită pe deplin la baştină un monument sau măcar un bust, o stradă să-i poarte numele. Desigur mai sunt și alte personalități marcante, precum academicianul Vasile Micu, pictorul şi pedagogul Ion Daghi ș.a.

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Îmi amintesc cu drag de anii de școală, unde am făcut primii pași în lumea cunoștințelor; de profesorul de matematică Conon Munteanu, profesoara de fizică Galina Handrabura și regretatul Ilie Coșanu (ulterior, prin anii ‘90, viceprimar de Chișinău) și, desigur, de profesorul de chimie, regretatul Iurie Revenco.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? 21 30 de întrebări de-acasă - Sinceritatea, onestitatea, omenia, devotamentul, inteligența.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Slavă Domnului, mă consider un om realizat. Am rezultate frumoase în domeniul profesional, o familie minunată, împreună cu soția am crescut și educat 4 copii (3 băieți și o fată). Toți au studii superioare şi serviciu conform specialităților. Fiul cel mare – Liviu, a mers pe urmele mele, a făcut studiile de masterat și cele de doctorat la Universitatea din Leuven (Belgia), actualmente este profesor asociat la Universitatea Națională din Singapore. A plecat recent încolo, cu soția și cele 3 fiice. Alt fecior – Marian, este lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova. Al treilea fecior – Ștefan, după absolvirea Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, activează în domeniul tehnologiilor informaţionale. Fiica – Doina, absolventă a Academiei de Studii Economice din Chișinău, lucrează la o firmă privată. Este căsătorită și în prezent se află în concediu de maternitate. Soția Galina a activat în calitate de profesoară de română la Liceul „Nicolae Sulac” din Chișinău.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Desigur profesorii din școală și, într-o măsură considerabilă, profesorul de chimie, regretatul Iurie Revenco. Mai târziu - profesorii de la Facultatea de Chimie a Universităţii de Stat din Moldova, apoi binecunoscutul savant, academicianul Pavel Vlad, care mi-a fost conducătorul tezelor de licență (1976), de doctorat (1985) și consultant la teza de doctor habilitat (1994). Am fost înconjurat și susținut de colegii din laborator, precum dr. hab. Mihai Colța, dr. Alic Barba, dr. hab. Aculina Arâcu, discipolii mei dr. hab. Veaceslav Kulcițki, dr. Nguien Van Tuien și dr. Nguien van Hung (Vietnam) ș.a., cu care am reușit să realizăm lucrări frumoase, publicate în reviste internaționale de prestigiu. Țin să menționez că sunt recunoscător familiei mele, care m-a susținut pe tot parcursul activității.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Momentul când s-a anunțat că am câștigat olimpiada republicană la fizică printre elevii claselor a VIII-a, în a. 1969 și, ulterior, participa- 22 30 de întrebări de-acasă rea mea la olimpiada unională din Alma-Ata. O întâmplare fericită de mai târziu m-a făcut să devin chimist.

1 2 . C u c e s e mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi savantul Nicon Ungur? - În primul rând, mă mândresc cu rezultatele pe care le-am obținut în domeniul profesiei, cu publicațiile din reviste științifice internaționale Împreună cu discipolul dr. hab. Veaceslav de prestigiu şi impact Kulcițki în Laboratorul ICB (CNR) Napoli major în lumea ştiinţei (Italia, septembrie, 2004). şi a economiei. Mă mândresc cu discipolii mei – doctorul habilitat Veaceslav Kulcițki, cercetător științific principal la Institutul de Chimie, cu doctorul Nguien Van Tuen, actualmente directorul Institutului de Chimie din Hanoi (Vietnam), cu Olga Morarescu, care deja a prezentat teza de doctor în chimie la Seminarul de profil și în timpul apropiat o va prezenta spre susținere la Consiliul științific specializat. Desigur mă mândresc cu realizările copiilor mei, despre care am vorbit ceva mai devreme.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Aceasta ține de domeniul profesional. Mi-aș dori mult o colaborare cu cercetătorii chinezi din domeniul sintezei compușilor naturali și biologic activi. La moment, în China cercetarea științifică se află în top. Sper că încă voi reuși să-mi văd visul realizat.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale şi a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Academia de Științe a Moldovei și-a spus cuvântul în privința denumirii corecte a limbii vorbite în Republica Moldova. S-a argumentat științific 23 30 de întrebări de-acasă că este limba română. Și în privința istoriei savanții și-au expus opiniile. Problemele ce țin de știință nu se rezolvă prin referendum sau prin vot în Parlament. Ultimul cuvânt trebuie să le aparțină savanților.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Nicon Ungur, peste care nu se poate trece în nici un caz? - În capul mesei trebuie să stea întotdeauna ADEVĂRUL. Nu accept falsurile, minciună.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Din fericire, n-am simțit influența negativă a răuvoitorilor. Dumnezeu m-a ferit.

17. Fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Fără dragoste, familie, copii, prieteni etc.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Cândva am activat în organizația de tineret de la Academia de Științe și de la institut. Am fost președintele Consiliului tinerilor savanți de la Institutul de Chimie al AȘM. După declararea Independenței Republicii Moldova în a. 1991 am fost doar simpatizant al forțelor politice democratice, care pledau pentru renașterea națională și revenirea la valorile, tradițiile și obiceiurile nea- mului românesc. În această perioadă n-am fost membru al nici unui partid politic. Nu m-am încadrat în politica mare din Republica Moldova.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez eforturile promovate de guvernanți de a schimba spre bine condiţiile de trai ale poporului. Sper ca reformele inițiate să oprească exodul forței tinere de muncă, să fie obținute rezultate reale în lupta cu corupția, etc., să nu se pustiască în continuare satele Moldovei.

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Sper că o nouă generație de tineri, cu o educație morală și spirituală înaltă, ar putea salva Moldova. Să renască plaiul meu ca Pasărea Phoenix din cenușă. 24 30 de întrebări de-acasă 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Atâta timp cât riscăm să rămânem fără populația autohtonă, riscăm să rămânem și fără țara cu numele Republica Moldova. Cred în viitorul Republicii Moldova, cu condiția respectării și funcționării legilor adoptate.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ungur? - O întâmplare. Viitoarea mea soție era studentă la Facultatea de Filolo- gie a Universităţii de Stat din Moldova și frecventa suplimentar Facultatea profesiilor obștești (dirijatul coral). Ne-am cunoscut la unul din concertele organizate la Casa de Cultură a Universităţii. Ne-am plăcut și în scurt timp ne-am căsătorit. Dragostea, răbdarea, statornicia au menținut corabia familiei pe valurile furtunoase ale vieții.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Familia Ungur până nu demult era compusă doar din părinți și copii: Liviu, Marian, Doina, Ștefan. Ulterior, spre marea noastră bucurie, fa- milia Ungur s-a completat cu nora Elisaveta, ginerele Ion și cu 4 nepoțele drăgălașe – Gabriela, Daniela, Ana și încă o Ana.

24. Cu ce preferaţi să Vă ocupaţi în timpul liber? - Deși dispun de puțin timp liber, totuși sunt preocupat de biografiile marilor personalități din domeniul științei, împrejurările care au favorizat formarea lor. De asemenea mă interesez de istoria neamului.

25. În casa familiei Ungur ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Toţi preferăm o alimentație sănătoasă. Felurile de bucate sunt cele tradiționale: sarmalele, ciorbele, mămăliguța ș.a. Băuturile care completează masa sunt sucurile, un vin de calitate.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Unul dintre acestea a fost repartizarea mea, după absolvirea facultății, la Institutul de Chimie al Academiei de Știinţe a Moldovei, unde am lucrat în grupa viitorului academiciam Pavel Vlad, care a avut un impact major asupra formării mele ca savant şi personalitate. Altul a avut loc în anul 1994, când am susținut teza de doctor habilitat și am devenit deținătorul unei burse de studiu la Institutul de Chimie Biomoleculară din Napoli (Italia). Colaborarea cu colegii italieni continuă și în prezent, în baza unor proiecte bilaterale. 25 30 de întrebări de-acasă 27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Educația și cultura într-o țară se bazează pe o economie stabilă, pe o familie sănătoasă, pe respectul tradițiilor milenare specifice populației acestui pământ.

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Co- munitatea Europeană? - Am mari speranțe că se va realiza integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, dacă UE va rezista încercărilor destructive.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Cât timp forțele armate ale Federației Ruse sunt prezente în partea de est a Republicii Moldova, șansele de soluționare a diferendului transnis- trean sunt minime.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor, dar şi cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Urez tuturor sănătate, prosperitate și să fie fideli săptămânalului re- gional CUVÂNTUL. Propășirea țării, schimbarea spre bine începe de la efortul personal întru desăvârșirea spirituală a fiecăruia. Să ne cunoaștem baștina, istoria, tradițiile și personalitățile neamului. Mulțumesc colaboratorilor ziarului pentru activitatea depusă în acest sens. Tudor Iaşcenco 21 decembrie 2018

26 30 de întrebări de-acasă

Gheorghe Doni: Unirea cu Rom`nia este dezideratul salvator pentru basarabenii no[tri Poetul, publicistul şi cineastul Gheorghe Doni s-a născut la 6 februarie 1955, în s. Brăviceni, raionul Orhei. A absolvit Facultatea de Filologie, Secţia Jurnalism a Universităţii de Stat din Chişinău (1979), сursuri de redactor de filme artistice la “Goskino” şi Institutul Unional de Cinemato- grafie din Moscova (1991); Şcoala de Limbi Moderne, Centrul Educaţional “Pro-Didactica”(1999). Este membru al Uniunii Jurnaliştilor și Uniunii Scriitorilor din Moldova. Versurile sale au văzut lumina tiparului în culegeri colective, în plache- tele “Altarul deziluziilor” (1995), distinsă cu premiul Salonului Naţional de Carte, Chişinău, 1996 şi “Revelaţiile scribului” (2018). Publică în presă poeme, eseuri, cronici, portrete literare, piese de teatru, este coautor al Enciclopediei oraşului Chişinău, ediţia 1996. A scris scenariul la filmul artistic de scurt metraj ”Spune ceva”, realizat la Studioul “Moldova-film” în anul 1991, a exercitat funcţiile de membru al colegiului redacţional de scenarii şi redactor superior la Studioul “Moldova-film”. A semnat traducerea multor filme artistice şi în desen animat din cinematografia mondială. Activitatea pe tărâmul jurnalistic include funcţiile de reporter la ziarul Mol- dova Socialistă; secretar general de redacţie, redactor-şef al ziarului Tineretul Moldovei, redactor la revista Natura. Şi-a încercat puterile şi în alte domenii. Din 2010 este director al Teatrului pentru Copii şi Adolescenţi “Clopoţel”. 27 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Gheorghe Doni! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? -“Acasă” presupune “întoarcerea la vatră”, la baştină, la casa părintească, la izvoare…

2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Lecţiile dintâi au fost cele de-acasă, de la părinţi. Apoi au urmat cele din clasele primare, cu tanti Iulia (Iulia Dimitrievna Doni), care mi-a fost prima învăţătoare. Totuşi, lecţiile care mi-au “marcat caracterul şi viitorul”, probabil, au fost cele “predate” de tata. De mic copil am deprins, pe lângă el, toate lucrările câmpului. Din primăvară şi până toamna târziu munceam la câmp, alături de fraţi şi surorile mai mari, uneori în detrimentul lecţiilor de la şcoală. Duminicile şi zilele de sărbătoare erau mai mult pentru a compensa ceea ce nu dovedeam în restul zilelor la şcoală. Îmi erau dragi toate anotimpurile, însă cel mai mult îmi plăcea iarna. Pentru că aveam timp destul şi pentru joacă. Îmi meşteream singur patine şi îmi plăcea să patinez cu prietenii din mahala pe gheaţa Răutului. Nu ne despărţeam de gheţuş până spre miezul nopţii. Ne plăceau, mai ales, sărbătorile de iarnă, când mergeam pe la casele consătenilor cu uratul, colinda, semănatul. Pe atunci, în perioada regimului sovietic, biserica din sat era închisă, religia era condamnată, dar sărbătorile creştine nu puteau fi oprite printre oamenii simpli. Savuram din plin bucuria acelor sărbători. Şi ele ne-au servit drept lecţii de credinţă, bunătate şi omenie.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinţii mei, Vasile şi Daria Doni, s-au născut şi au trăit în România Mare până la 1940, când Basarabia, în urma odiosului pact Molotov-Ribbentrop din 1939, a fost ruptă de la trupul Ţării şi anexată la URSS. Tata reuşise să facă “patru clase la români”. Fiind fiul cel mai mare în familia bunicilor mei Haralambie şi Varvara Doni, purta pe umeri o parte însemnată din grijile unei gospodării de ţărani înstăriţi. S-a căsătorit de foarte tânăr cu Daria Bârcă, o fetişcană harnică şi cuminte din satul vecin, Mălăieşti, care avea să-i nască mai târziu zece copii, eu fiind cel de-al şaptelea. Şi-au ridicat casă într-o margine a satului şi aveau primul copil (Păşuţa, sora mea cea mai mare), când a început războiul. Tata a fost înrolat în Armata Română, într-o unitate de genişti. În vara anului 1944, au fost încercuiţi de trupe sovietice şi luaţi în prizonierat. Toţi prizonierii au fost 28 30 de întrebări de-acasă duşi la munci grele în minele de cărbune din Donbas, de unde tata s-a în- tors acasă peste ani, fiind greu de recunoscut… În sat, neavând altă cale, a lucrat “la colhoz”, ajungând unul din cei mai buni gospodari din Brăviceni. Bunelul Haralambie a avut şi el o istorie foarte interesantă. Făcuse “slujbă militară la ţarul Nikolai”, unde a cântat în corul bisericesc, revenind la vatră cu o traistă de cărţi religioase slavoneşti. Această pasiune a urmat-o şi în sat, fiind un timp şi dascăl. După ce s-a instaurat regimul sovietic, biserica din sat a fost închisă. Bunelul, ca şi ceilalţi gospodari locali, a fost lipsit de avere (câteva hectare de pământ, doi cai şi căruţa) şi inclus în lista celor care urmau să fie deportaţi în Siberia. A scăpat, însă, ca prin minune. În ziua când se hotăra deportarea, în centrul satului se strânse multă lume. Reprezentantul de la raion, când veni rândul bunelului, se adresă celor prezenţi: “Da aista a exploatat munca altora?” “Nu, răspunse după o tăcere unul dintre consăteni. Că noi ne ajutam unii pe alţii, la clacă, fără… exploatare.” Nimeni n-a spus ceva de rău despre el şi, astfel, bunelul a scăpat de deportare.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - A fost un timp, după ce s-au desfiinţat gospodăriile agricole colective (colhozurile), când lucrurile mergeau prost, ca şi peste tot în raioanele noastre. Dar, slavă Domnului, s-au găsit oameni printre localnici, care au început să meargă peste hotare, unde au muncit şi au învăţat de la alţii anu- mite lucruri bune, revenind apoi acasă şi iniţiind afaceri profitabile. Unul din ei, regretatul Vladimir Cociorvă, a devenit un exemplu extraordinar nu numai pentru consăteni. A înfiinţat la Brăviceni o fabrică de brânzeturi, un restaurant, o fermă… Oamenii din sat l-au ales în repetate rânduri primar, a fost şi parlamentar. Anume datorită lui, mulţi consăteni şi-au găsit un loc de muncă bine plătit şi nu a trebuit să părăsească satul şi casa în căutare de lucru peste hotare. Alţii i-au urmat exemplul, pornind şi ei afaceri la vatră. În rezultat, Brăviceniul nu a cunoscut acel dezastru care s-a produs în ultimele 2-3 decenii în multe din localităţile săteşti de la noi şi nici n-a fost afectat de exodul populaţiei către străinătate.

5. Ce Vă aminteşte cel mai des de casa părintească? - Îmi aduc aminte cu drag de copilăria mea de până la vârsta de opt ani, când eram alături de fraţi şi surori în preajma mamei, care însă avea să se stingă subit din viaţă în floarea vârstei. După decesul mamei, am trăit o vreme ca într-o baladă, în care fecioraşul îşi caută neîncetat măicuţa, chipul 29 30 de întrebări de-acasă ei arătându-i-se doar în vise… Şi astăzi, după mai bine de jumătate de veac, când revin acasă în sat, îi simt lipsa cu aceeaşi durere ca în copilărie… De câţiva ani, nu mai este în viaţă nici tata, iar casa părintească parcă a mai intrat în pământ şi s-a făcut mică pe lângă casa mare, ridicată alături de către un nepot moştenitor...

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? Elev în clasa a II-a. - Cred că acest lucru l-ar putea decide mai bine consătenii care trăiesc şi muncesc la baştină. Dar printre acele personalităţi marcante al căror nume merită să fie înveşnicite în istoria satului ar trebui să fie, în primul rând, Vladimir Cociorvă. El a făcut foarte multe pentru sat. Din păcate, însă, s-a stins din viaţă prea devreme. Aş vrea să cred că dintre consătenii mei se vor mai ridica oameni vrednici precum a fost Vladimir Cociorvă.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Am fost un elev şi un student activ. Participam la competiţii sportive, la olimpiade pe obiecte. Am fost şi contrabasist în taraful ce activa la Casa de cultură din sat. Am făcut parte din renumita dinastie de artişti amatori Doni, care a dat lumii şi un mare muzician profesionist – compozitorul şi dirijorul Valentin Doni. E unul dintre verişorii mei, care de mai mulţi ani locuieşte şi activează în România.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - În primul rând omenia şi cumsecădenia. Nu pot suporta nimănui laşitatea şi falsurile.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Parţial, da. Mai am însă multe de făcut până la o realizare deplină.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - M-am bazat întotdeauna pe forţele proprii. Am făcut şi continuu să fac doar lucruri ce-mi sunt în puteri şi de care sunt convins că au nevoie 30 30 de întrebări de-acasă

şi alţii. Scopurile mi le ating numai lucrând cu perseverenţă şi cu încredere în izbândă.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi oca- zia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Mi-aş alege, dacă ar fi posibil, măcar o zi din copilărie, când îmi erau în viaţă părinţii.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi omul de litere Gheorghe Doni? - Mă bucur că am reuşit până acum să editez două volume de poezie, apreciate înalt de cititori şi de critica literară. Alte două cărţi, inclusiv una de publicistică, urmează să apară în timpul Tânăr jurnalist apropiat. Am creat la Chişinău un teatru pentru copii şi adolescenţi, unde s-au montat câteva spectacole, două din ele după piese scrise de mine, care se joacă cu mult succes în case de cultură, în instituţii de învăţământ şi preşcolare din sate şi oraşe.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Îmi doresc mult să realizez şi un alt proiect, ce ţine de promovarea unui scenariu de film artistic de lung metraj, pe care l-am scris cu ani în urmă. Pasiunea pentru film este o boală a mea mai veche. Cândva am lucrat la Stu- dioul “Moldova-film”, în calitate de redactor superior şi membru al colegiului redacţional pentru scenarii. Însă, după ce statul a încetat să mai finanțeze stu- dioul, am fost nevoit să revin în jurnalism, apoi am activat şi în alte domenii.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Sunt filolog-jurnalist de profesie şi ştiu că denumirea corectă a limbii noas- tre este româna, lucru susţinut de savanţii lingvişti ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi de Curtea Constituţională. Rămâne ca parlamentarii noştri să facă modificarea corespunzăroare în articolul 13 din Constituţie. La fel trebuie să se ţină cont de opiniile savanţilor şi în problemele ce ţin de istoria noastră adevărată, evitându-se falsurile “moştenite” din vremurile ţariste şi ale imperiului sovietic. 31 30 de întrebări de-acasă

O întâlnire la Muzeul Naţional de Literatură "Mihail Cogălniceanu". Vorbeşte Gheorghe Doni.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de artă Gheorghe Doni, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Principiile mele de viaţă ţin de respectarea celor zece porunci creştineşti pe care le-am învăţat de mic copil de la părinţi. Pe parcursul anilor s-au mai adăugat unele, care nu se abat de la aceleaşi porunci.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Mi s-a întâmplat, dar nu-mi place să vorbesc despre asta. Sper că nu am decepţionat prea mult şi eu pe alţii.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Cred că omul poate fi cu adevărat fericit numai având o familie trainică, un loc de muncă stabil aici, acasă. Un om poate fi fericit pe deplin numai atunci când trăieşte într-o lume fericită.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? 32 30 de întrebări de-acasă - Am activat mai mulţi ani ca ziarist şi această activitate presupune a face şi politică. La noi se consideră că faci politică chiar şi atunci când îţi spui părerea despre denumirea limbii tale materne, apartenenţa la identitatea românească etc.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez tendinţa unor factori politici de la noi de apropiere şi de integrare în Uniunea Europeană, inclusiv de întărire a legăturilor cu Româ- nia, de promovare a valorilor culturale şi economice ale acestui spaţiu. Dezaprob şi condamn, bineînţeles, corupţia şi fărădelegile comise de către autorităţi, furtul miliardului din sistemul bancar, sărăcirea şi genocidul în raport cu populaţia băştinaşă.

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Unirea cu România este dezideratul salvator pentru basarabenii noştri.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Istoricii ne spun că statul Republica Moldova este o “făcătură”, moştenită în urma pactului Molotov-Ribbentrop. Ţara părinţilor şi bu- neilor noştri s-a numit România Mare. Viitorul nostru ţine de Reunirea şi Reîntregirea Ţării.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Doni? - A fost din start o relaţie bazată pe dragoste, înţelegere şi respect reciproc.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soţia este medic, fiica e studentă, iar eu administrez, cum spuneam mai sus, activitatea unui teatru pentru copii şi adolescenţi.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Citesc cărţi, privesc spectacole, filme. Însă cel mai des mă aflu la masa de scris.

25. În casa familiei Doni ce bucate şi băuturi sunt preferate? - După posibilităţi, preferăm bucate şi băuturi tradiţionale: plăcinte, zeamă de pui, peşte copt la rolă, sarmale, mămăliguţă cu brânză de oi şi vin de casă. Şi, bineînţeles, fructe şi legume. 33 30 de întrebări de-acasă 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - În vara anului 1985, am fost nevoit să întrerup activitatea de ziarist, fiind obligat să trec nişte cursuri de recalificare militară într-un batalion de desant al Armatei Sovietice, care urma să fie trimis să lupte înR ăzboiul din Afganistan. A fost o şcoală foarte dură, cu antrenamente şi exerciţii de luptă pe parcursul câtorva luni. Ştiam despre grozăviile şi tragediile ce se întâmplau cu cei care erau trimişi încolo. Am avut, însă, noroc. Către finele lui august, guvernul sovietic a luat decizia de a înceta acţiunile militare şi a-şi retrage treptat forţele armate de pe teritoriul afganez. Totuşi, antrena- mentele noastre au continuat şi după asta. Abia peste o lună am fost lăsaţi să ne întoarcem la familii şi la locurile noastre de muncă. Din păcate, unii camarazi nu s-au mai întors vii sau nevătămaţi chiar şi din acele exerciţii militare…

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - Îmi vine greu să răspund la această întrebare. Sunt sigur, însă, că la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut a fost ratată o şansă de Reunire cu Patria-Mamă.

28. Câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Nu pot face astfel de pronosticuri.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? -Atâta timp cât în stânga Nistrului se află dislocată o armată străină, acest diferend nu poate fi soluţionat pozitiv pentru partea moldavă. Este un punct de vedere pe care îl susţin mai mulţi oameni politici şi de cultură de la noi.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Consătenilor mei, precum şi tuturor locuitorilor de pe plaiul orheian le urez un viitor mult mai bun decât au avut ei parte pe parcursul ultimelor decenii. Iar publicaţia CUVÂNTUL să le fie şi în continuare o bună tribună şi un stegar de nădejde. Ion Cernei 11 ianuarie 2019

34 30 de întrebări de-acasă

Zinovia Marchitan: Suntem un popor prea cuminte, dar nu [i cu minte Zinovia Marchitan s-a născut pe 1 februarie 1950 în satul Pereni, raionul Rezina. După școala medie din satul Cinișeuţi, acelaşi raion, îşi continuă studiile la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie. Din 1968 este editoare de imagine la Studioul “Moldova-film”. Aici a montat peste 300 de filme documentare, de scurt și lung metraj, de popularizare a științei, cronici, filme de satiră și umor, precum și vreo 20 de filme în desen animat (cu maeștri ai genului precum Constantin Balan, Liuba Apraxin, Ana Evtușenco, Leonid Domnin, Victoria Barbă). A lucrat și la secţia de dublare, unde, deseori, pe lângă funcția de bază, evolua și ca actriţă (cu vocea). Din 1989 până în 1995 a montat pelicule de scurt metraj cu regizori tineri, care-și încercau puterile în crearea filmului artistic, de ficțiune în cadrul atelierului de creație sub conducerea lui Emil Loteanu. Aici au făcut primii pași în cinematografie Tudor Tătaru, Mihai Mihăescu, Sergiu Burduh, Igor Isac ș.a. Cu Mihai Mihăescu a montat și un lung metraj - “Păcatul”, după o nuvelă de Mihail Sadoveanu. Din 1996 până în 2000 este șefă oficiu laB iblioteca “Onisifor Ghibu” din capitală. Iar în 2010 revine la Studioul “Moldova-film” în calitate de şefă Filmotecă și restaurare, unde munceşte până în 2015. Este membră a Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova și CSI.

35 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Zinovia Marchitan, ce subînțelegeți Dumneavoastră prin noțiunea “acasă”? - ”Acasă”, pentru mine, nu e neapărat casa în care m-am născut, am copilărit și am crescut (de altfel, acea casă nici nu mai există, părinţii au demolat-o din cauza alunecărilor de teren). ”Acasă” e ceva mult mai com- plex, mai valoros, pe alocuri de neînțeles, de nedefinit. ”Acasă” e atunci când știi că acolo te așteaptă cineva, că cineva are nevoie de tine... ”Acasă” e când te doare sufletul pentru ce se întâmplă cu rudele, sătenii, satul... Sau ce nu se întâmplă din varii motive...

2. Cine V-a predat primele lecții care V-au marcat caracterul și viitorul? - E greu de spus cine mi-a marcat caracterul. Iar viitorul?.. Poate hazardul? Sau caracterul despre care vorbim. Căci șansele au fost aceleași pentru mine, dar și pentru colegii și prietenii de școală. Îmi aduc aminte cu drag de părinții mei, Dumnezeu să-i odihnească, de frați și surori, de profesorii din sat: Evdochia Isacovna, Nina Evghenievna, Alexandra Andreevna și alții... Profesorii m-au învățat carte, părinții - omenia. Dar, în mare, am fost și mai sunt un copil singuratic, deși mă trag dintr-o familie numeroasă. Eu, fiind cea mai mare, a trebuit să-mi ajut părinții la toate. În familie cel mai mult m-a iubit bu- nica Hristița, care mi-a pus și numele des- tul de rar întâlnit pe atunci, dar și acum. Mergeam cu ea, la străbunici (părinții ei) tătâca Gavriil și mâca Ana. Mergeam pe jos prin pădure, unde veneam deseori să rupem negară pentru perii de dat cu var și să adunăm plante de leac.

3. Ce știți despre părinții și bunicii Dumneavoastră, locul și rolul lor în viața comunității natale? - Neamul Marchitanilor e unul nu- meros la noi în sat. Mai mult de jumătate din locuitori purtau acest nume. Au fost oameni de treabă și buni gospodari. Tata, Pantelimon Marchitan, precum și părinții, bunicii și străbunicii lui au Cu bunica Hristina fost băștinași din satul Pereni, județul 36 30 de întrebări de-acasă Orhei. Bunica, Hristița Ciubotaru, era din Mincenii de Sus, iar mama mea, Anastasia Moraru, din Cogâlniceni, un sat la trei kilometri depărtare de al nostru. Eu și frate-meu Valeriu ne duceam cât de des puteam la bunicii de peste Cogâlnic. Acolo ne simțeam cu adevărat în largul nostru, căci aveam mulți verișori cu care ne jucam. Bunicul Vanea (Ioan) avea o livadă minunată cu pomi fructiferi și o curte mare de aveam unde alerga. Bunica Frăsâna ne alinta cu alviță, mompasele, dar și cu minunatele ei dulcețuri și nu ne punea la lucru... Tata cânta în strană. Mă lua cu el la biserică, mai ales de Înviere. Cânta frumos, era poreclit Privighetoarea satului. Au muncit mult, părinții mei, pe toate dealurile colhozului, au avut 6 copii și au construit 3 case...

4. Cum apreciați schimbările care au avut loc la baștină în ultimul timp? - După mine, nu s-a schimbat mare lucru: aceeași râpă neîngrijită, aceeași lipsă de poduri și punți peste ea și peste pârâul Cogâlnic, care o desface în două și care primăvara face ravagii. Mai e nevoie să zic de lipsa de drumuri? Totul a rămas ca acum 60-100 de ani, cu excepția câtorva case mai răsărite, mai moderne. Sunt multe de spus, dar și mai multe de făcut. Oamenii s-au mai schimbat și, din păcate, nu întotdeauna în bine... Tinerii fug din sat, neavând aici cu ce se ocupa. Pe când eram eu copil nu se punea lacăt la ușă, doar o mătură, ca să se știe că stăpânii nu sunt acasă. Acum se încuie și porțile... Nu țin minte să fi văzut pe atunci vreodată un om beat nici de sărbători, dară mite în zi de lucru...

5. Ce Vă aduce aminte de casa părintească? - Deseori îmi aduc aminte de bunica Hristița, era o mare vindecătoare despre care se știa în multe colțuri ale țării (fără publicitate și internet...). Veneau la ea cu probleme grave de sănătate și îi ajuta pe toți fără să le ia încaltea un bănuț. A lecuit pe un văr de-al ei de schizofrenie, boală în fața căreia medicina oficială și azi rămâne neputincioasă. Casa în care m-am născut și am copilărit a fost demolată pe când aveam vreo 8-9 ani. Cele mai multe amintiri de acolo îmi vin. Părinții ne închideau în casă și plecau cu noaptea-n cap la muncă pe deal. Eu aveam vreo 5 ani, frate-meu Valerică - 3 ani. Ieșeam afară pe fereastră, coborând pe un taburet, pe care aveam grijă să-l pun de cu seară acolo, sub peretele casei. Îl coboram și pe Valerică. Apoi libertatea și toată râpa și mahalaua ale noastre erau. Pe la chindii reveneam în casă, folosind același taburet. Mai târziu, după ce o vecină li s-a plâns părinților mei că eu aș fi tras-o 37 30 de întrebări de-acasă de păr pe fiica ei cu care, de altminteri, eram nedespărțite la făcut șotii, mama m-a luat la întrebări și așa ni s-a descoperit șiretlicul (nu fără pâra lui Valerică)... Multe șotii făceam, dar nu țin minte să fi fost bătută pentru ele. Mama se mai făcea spre noi cu mătura, dar tata nu m-a atins niciodată, nici măcar cu o floare. Mai târziu pe locul casei vechi părinții au construit o casă mai mare, mai arătoasă, care însă s-a dărâmat la mai puțin de 20 de ani din cauza alunecărilor de pământ. Ultima casă pe care au făcut-o ”la bătrânețe”, cum zicea mama, este cu vreo trei case mai la deal de casa veche, în aceeași mahala.

6. Dacă ar fi cazul de înveșnicit cumva, în istoria localității natale, unele personalități din partea locului, cine, credeți, ar merita neapărat această onoare? - Fiind plecată din sat de peste 50 de ani, nu prea îmi dau seama dacă, între timp, au apărut personalități. Cred că cei care merită să fie și să rămână în analele satului sunt, în primul rând, învățătorii care s-au întors după studii în sat. Și nu singuri, ci au mai adus cu ei soți și soții. În acest context nu pot să nu-mi amintesc de Stela Cheorghievna cu Fiodor Stepanovici, Veceslav Ivanovici cu Galina Ulianovna, Gheorghe Mihailovici cu Ira Ivanovna și încă atâția alții. Vă dați seama, într-un an-doi în satul natal au venit vreo 8-10 învățători, în loc de 5 care plecaseră pe la instituții. Erau toți tineri, frumoși, plini de energie, plini de idei... Primele cărți în limba română le-am împrumutat spre a le citi de la Gheorghe Mihailovici, care adusese mai multe valize cu literatură românească. Era anul 1965, dezghețul hrușciovist.

7. La școală și la facultate ați fost printre activiști sau disidenți? - În școală am fost șefă de clasă, de cenaclu, cântam, dansam, scriam poezii și nuvelete umoristice. Unele din ele chiar au văzut lumina tiparu- lui în ziarul raional Farul Nistrean condus de dl Vladimir Afanasiev. Mai participam și la concursurile declamatorilor. Ce să zic, eram foarte activă, dar dacă simțeam o nedreptate, indiferent din partea cui venea, mă trans- formam într-o răzvrătită sadea. Iar în clasele a IX-a - a X-a, la Cinișeuți, am condus cercul dramatic, încercând să punem în scenă mici piese într-un act. Și aici am avut noroc de profesori foarte buni, cu vocație de dascăli adevărați. La facultate eram mai matură, mai calmă și mai distantă. Mă interesa mai mult materialul care ni se preda, cărțile, biblioteca.

8. Ce calități prețuiți îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Capacitatea de a fi prieten, în primul rând, adică omenia, onestitatea 38 30 de întrebări de-acasă și devotamentul. Nu am prea mulți prieteni, unii au plecat deja spre stele, mai aproape de Dumnezeu. Dar toți cei pe care-i mai am sunt prieteni adevărați. E vorba de Lud- mila Sobiescki și Ion Mânăscurtă, Lidia și Constantin Munteanu, Liuba Cernomoreț, Valentina și Gheorghe Caraman, Tatiana și Iurii Lozovoi, Natalia și Ion Grigor, Eleonora Romanescu ș.a. Iar eu mă strădui să fiu pe potriva lor.

9. Considerați că V-ați realizat în viață? - Încă nu. Dacă ar fi să aleg din nou o profesie acum, aș alege-o pe cea de medic, cum și-au dorit părinții mei. Aș fi adus mult mai mult folos oamenilor, cred.

10. Cine și cum V-a ajutat să Vă atingeți scopurile? - Nu mi-am pus prea multe scopuri în tinerețe. Eram un copil, deși răzvrătit, sovietic totuși, care știa că pentru a răzbate în viață trebuie să muncească... Am avut norocul să întâlnesc oameni de mare valoare spirituală cum au fost Vladimir Plămădeală, Alexandru Conunov, Emil Loteanu, Vlad Ioviță, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Anatol Ciocanu și mulți alții. Multe lucruri minunate am avut a învăța de la Domniile lor. Un scop totuși am avut: mi-am dorit să devin și să rămân întotdeauna, în orice împrejurări, oricât de vitrege, OM.

11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiți o dată un moment din viața Dumneavoastră, pe care l-ați alege? - Fiecare perioadă din viață vine și cu bune, și cu mai puțin bune... Tot ce e mai bun și frumos abia mă așteaptă de azi încolo.

12. Cu ce se mândrește îndeosebi cetățeana și omul de artă Zinovia Marchitan? - Filmul, precum știți, e o artă colectivă, în care își au locul și rostul mai multe profesii. Prima vioară, să zic așa, e regizorul, dar fără operator, sce- nograf, operator de sunete, actori, editor și o întreagă echipă de specialiști, filmul nu ar avea sorți de izbândă, nu ar avea succesul mult râvnit. Am activat ca editoare la Studioul “Moldova-film” timp de 35 de ani. Au fost frumoși acei ani. Multă muncă, deplasări prin toată fosta URSS, cu nopți nedormite, cu zbor la Moscova unde, la “Mosfilm”, aveam comandată sala și actorii pentru 4-8 ore și în aceeași zi ne întorceam la Chișinău, la studiou, în sala 39 30 de întrebări de-acasă de montaj, fără să mai trecem pe acasă. Eram tineri, plini de vigoare, vise și entuziasm. Nimic nu ne obosea, fiindcă ne plăcea munca noastră. Au fost anii de glorie ai Studioului “Moldova-film”, când pe platourile de filmare ori în sălile de montaj munceau așa maeștri ai filmului moldovenesc ca Emil Lo- teanu, Gheorghe Vodă, Vlad Ioviță, Valeriu Gagiu, Vasile Pascaru, Anatol Codru, Iacob Burghiu,Vasile Brescanu. Mai târziu li s-au alăturat mai tinerii Ion Scutelnic, Boris Conunov, Ștefan Bulicanu, Mircea Chistrugă, Vlad Druc, Ana Iurev, Dan Cercavschii ș.a. O altă bucurie mi s-a întâmplat în anul 1991, când am adus la școala din sat prima bibliotecă de carte românească din Moldova, primită în dar de la domnul Traian Brad, directorul bibliotecii județene din Cluj. Eram veniți acolo la Zilele Eminescu (14-16 ianuarie) și am avut norocul să pot discuta cu domnul director despre lipsa de carte românească la noi, în Moldova de peste Prut. Tot atunci i-am vorbit și de noul cartier Ciocana, locuitorii căruia sunt în mare parte români și că ar fi bine să se deschidă aici o bibliotecă de carte românească. M-a ascultat, apoi mi-a zis să mă interesez la Chișinău ce se poate face pentru a deschide acea bibliotecă, iar ei, clujenii, vor veni cu donaţia de carte. Când ne pregăteam să plecăm spre casă, domnul Brad ne-a poftit să trecem pe la biblioteca județeană, unde, spre uimirea și bucuria noastră, - a lui Mihai Cimpoi, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, dar mai ales a mea, Domnia sa mi-a înmânat un document pentru vamă. Apoi mai multe lăzi au fost încărcate în autobuzul nostru. Mi-a zis să dau cărţile unde voi socoti eu de cuviință. Am informat Ministerul Culturii de la Chișinău despre această posibilitate, în persoana domnului Ion Șvitchi, iar spre toamnă a fost inaugurată biblioteca Transilvania de la Ciocana. Iar biblioteca de carte românească, după cum ziceam, prima în Moldova, a fost adusă la Pereni, Rezina, de cum s-a topit zăpada. Au venit și au luat cărțile președintele de atunci Gheorghe Țurcanu și cu directorul școlii, Vasile Plămădeală. Mă bucur și chiar mă mândresc că am putut să fac ceva atât de important pentru satul și sătenii mei. 40 30 de întrebări de-acasă 13. Care-i cea mai mare dorință neîmplinită a Dumneavoastră? - Să reușesc să fac ceva deosebit pentru neamul meu, pentru satul meu de care mereu îmi este dor și care va ajunge ultimul la comunism, cum zicea Leo Butnaru acum 43 de ani.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuțiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeți că ar putea și ar trebui să pună punct în aceste dispute? - De fapt, lingviștii, academicienii și-au spus cuvântul în această problemă. Diletanții să mai tacă și să asculte de oamenii deștepți. Și de Dumnezeu.

15. Care sunt principiile de viață ale Zinoviei Marchitan, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Aceleași principii, pe care Biblia le dă drept cele 10 porunci. Și ar mai fi ceva: trădarea. Dacă cineva te-a trădat o dată, o va face în continuare...

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Din păcate... Dar nu prietenii. Oamenii care m-au trădat au fost așa-zișii prieteni... I-am iertat și m-am îndepărtat de ei. Cel mai dureros e când te trădează ai tăi. Omul prin multe trece ca să devină și să rămână om. Vorba lui Nietzsche, ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate fi fericit? - Fără dragoste! Fără bunătate! Dragoste față de tot ce este frumos și bunătate pentru tot ce ne înconjoară.

18. Ați făcut în viață și politică? - Doar la bucătărie, ca toată lumea. Dar dacă e să vorbim serios, politica e o știință în care nu au ce căuta escrocii, hoții, diletanții și tot soiul de nemernici certați cu legea și cu Dumnezeu.

19. Ce apreciați și ce nu Vă place în politica promovată de autoritățile de la Chișinău din ultimele decenii? - Sunt câteva realizări, dar ele puteau fi mai multe dacă nu se fura și se cheltuiau mai cu grijă banii orașului, statului.

20. Cine, credeți, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică și socială? - Mi-i teamă că încă nu s-a născut, nu s-a format Omul, personalitatea, 41 30 de întrebări de-acasă care ar fi în putere să o facă. Vedeți, sunt pesimistă în privința aceasta.

21. Credeți în viitorul țării cu numele Republica Moldova? - Stăm în calea relelor, vorba cronicarului, și numai o minune ne mai poate salva...

22. Care circumstanțe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Cu Leo Butnaru ne-am cunoscut într-o noapte de revelion, absolut întâmplător (de fapt nimic întâmplător nu există, doar că noi nu știm asta). Iar peste o oră am fost cerută în căsătorie. Am crezut atunci că e un joc și am hotărât să-l susțin... Trăim acest spectacol al căsniciei peste 43 de ani.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Suntem doar eu cu soțul. Dumnezeu nu ne-a dat copii, deși ne-am dorit mult să-i avem. Și nu unul, cum a fost Leo, ci trei. Nu a fost să fie. Eu, de vreo doi ani, m-am aciuat acasă. Mă ocup de gospodărie... Iar soțul – scrie, căci asta știe să facă cel mai bine.

24. Cum preferați să petreceți timpul liber? - De obicei mergem la spectacole, concerte, lansări de carte, la filme, în ospeție la cineva din prieteni ori ei vin la noi. Dar mai des citim fie o carte bună, fie ceva pe calculator.

25. În familia Dumneavoastră ce bucate și băuturi sunt preferate? - Nu sunt pretențioasă la mâncare. Numai de cafea nu mă pot lipsi. În rest, prepar bucatele noastre tradiționale pe care le preparau mamele și bunicile noastre.

26. Descrieți câteva momente cruciale din viața Dumneavoastră. - Omul are două momente cruciale în viața lui: primul e când se naște, iar cel de-al doilea e când moare. Celelalte sunt pur și simplu niște eve- nimente, întâmplări mai mult sau mai puțin importante. Crucial e ceva ce ți-ar schimba radical destinul. Destinul meu e scris în stele și nu mi-l poate schimba nimeni. Poate doar eu însămi...

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut șansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - Nu. Suntem un popor prea cuminte, dar nu și cu minte. Nu am știut 42 30 de întrebări de-acasă

De la stânga: Zinovia Marchitan, scriitorul Leo Butnaru, scriitorul Grigore Vieru şi Eugenia Dumbrăveanu. să ne alegem conducătorii și, din păcate, mergem din rău în mai rău. Parcă am fi blestemați. Ori poate și suntem? Suntem un popor frumos și harnic, dar fără harul de a anticipa evenimentele. Cei mai buni dintre noi muncesc și îmbogățesc alte țări prin talentul lor, iar noi la fiecare scrutin suntem nevoiți să alegem nu pe cei mai buni din buni, ci pe cei mai puțin răi sau mai puțin compromiși. Adică un rău mai mic, dar care, ajungând la putere, devine un mare rău... Vorba aia: pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii.

28. Câți ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Se va întâmpla atunci când concetățenii noștri, plecați în lumea largă, dar mai ales tinerii, se vor întoarce în țară, să-și aplice aici cunoștințele și experiențele acumulate. Într-un cuvânt, se va întâmpla doar atunci când nouă, tuturor, ne va păsa de curtea, drumul, satul, orașul nostru, dar nu numai de buzunarul nostru. Dar mai e până atunci. Cum zicea bunica mea, e mult până departe. Pentru om cel mai greu e să se schimbe pe el însuși, dar anume cu asta ar trebui să o începem. Dacă nu ne schimbăm noi, nu 43 30 de întrebări de-acasă se va schimba nimic în viața noastră. Nimeni din afară nu ne va schimba în bine nici pe noi, nici țara, numai noi înșine prin unirea tuturor forțelor pozitive putem și trebuie să schimbăm lucrurile și mersul istoriei.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluționarea dife- rendului transnistrean. Cât de real vi se pare acest obiectiv? - Oamenii sunt oameni peste tot, și mai buni, și mai răi. Eu, de mică, mă duceam cu tata la Rezina, caterul ne trecea Nistrul până la Râbnița, umblam prin oraș, pe la magazine și nu țin minte ca taică-meu să fi vorbit rusește. Toți știau limba, chiar dacă noi făceam glume pe seama dialectu- lui lor „serbe seapa în seaun”. Peștele se strică de la cap! Nu oamenii sunt de vină, ci mafioții, care-i conduc. Ei vin, se îmbogățesc pe seama noastră, a oamenilor simpli și cuminți și pleacă. În ‘92, poate era de ajuns să fi dispărut un singur om, Smirnov (numele lui sigur nu provine de la smirnă, nici de la smerit, ar fi prea mare cinste pentru el), dar nu sute de copii nevinovați, iar acesta să plece la familia trimisă bine mersi cu toată averea în Rusia. Când unui individ i se spune în fiecare zi, ani în șir, că el e un nimeni, până la urmă, sărmanul, asta crede că e. Or, pe partea stângă a Nistrului propaganda antimoldovenească (ca să nu aprind spiritele nu zic antiromânească) este la ea acasă.

30. Ce ați mai vrea să transmiteți neapărat consătenilor, dar și tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - În primul rând sănătate tuturor. Aveți grijă de voi, de familiile voastre, adresați-vă la timp medicului. Doresc tuturor un an mai bun, cu multe realizări! Fiți atenți la ce gândiți și cum vorbiți și, mai ales, ce și cum faceți. Ion Cernei 8 martie 2019

44 30 de întrebări de-acasă

Valeriu Cerba: M= simt m`ndru de vatra mea [i neamul rom`nesc, pe care-l doresc re]ntregit Profesorul Valeriu Cerba, doctor în drept, conferențiar universitar, s-a născut pe 26 octombrie 1956, în s. Jora de Jos, raionul Orhei. După școala din sat şi-a făcut studiile la Universitatea Pedagogică “Ion Creangă”, la Academia MAI din Kiev, doctoratul în domeniul dreptului - la Academia MAI “Ștefan cel Mare” din Chişinău, specialitatea drept public, organizarea și funcționarea instituțiilor de drept. Din 2011 până în prezent deține funcția de prorector al Universității de Studii Europene din Moldova și activează în cadrul Biroului de Avocaţi “ProDreptate”. În perioada 1981-2008, a fost inspector superior, şef de secţie, şef de Direcţie Profilaxie, prorector la Academia “Ştefan cel Mare”, vicecomisar al judeţului Chişinău, şef adjunct al Direcţiei Generale Organizare şi Inspectare, şef ad- junct al Departamentului Ordine Publică al MAI, șef Direcție Planificare, Organizare și Control la același minister. Din 2009 până în 2011 a ocupat funcția de consilier și șef de cabinet al ministrului de Interne. Participant la Războiul de pe Nistru din 1992, timp de opt ani membru al Comisiei Unificate de Control. În anii 1990-2003, a fost antrenat în documentarea liderilor secesioniști. Decorat cu ordinul “Ştefan cel Mare” și Medalia “Pentru Vitejie”, alte distincţii de stat. Autor al cărții “Adevărul despre agresiunea rusă în Transnistria”, al 3 monografii, circa 50 de articole şi publicaţii ştiinţifice, participant la multiple ateliere şi conferinţe practico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale în domeniul drepturilor omului, reformării instituțiilor de drept, securităţii statului etc. În 2010-2011, a condus grupul de lucru “Road Map”, care se ocupa de reformarea organelor de drept în țara noastră. 45 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Valeriu Cerba! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine noţiunea „acasă” constituie întruchiparea celor mai sfinte și frumoase sentimente cum ar fi: cuibul părintesc, familia – soția, copiii și nepoții, neamul și spiritul cultural românesc, patriotismul și pământul natal. În acest sens este plauzibilă întreaga operă a marelui poet Grigore Vieru, care a promovat în permanență conștiința unității spațiului cultural româ- nesc, a reprezentat un model de patriotism şi un simbol în cultura noastră.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Ar fi corect să afirm că viitorul meu a fost marcat de lecţiile predate în școală și în acest context aș dori să o nominalizez pe prima mea învățătoare, dna Anastasia Timofei Cebotaru, înzestrată cu o inepuizabilă energie cre- atoare și putere de muncă. Până în prezent țin minte prima poezie învățată la prima lecție. Dar țin să remarc că la baza caracterului și soartei mele au fost lecțiile de la viaţă, unde au fost tata și mama, frații și sora mai mare cu sfaturile lor, învăţate buchie cu buchie de la dânșii. Ei mi-au implementat dragostea făță de muncă, de istorie și literatură, de muzică. Aceste lecții au fost practice și o şcoală pentru tot restul vieţii.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinţii Alexei şi Maria Cerba (născută Nour, din s. Molovata) au crescut 6 copii (4 băieţi și 2 fete). Personal l-am cunoscut doar pe bunelul Gheorghe Nour, care, de rând cu părinţii, m-a învăţat să fiu onest, muncitor, cinstit, tolerant, să respect oamenii şi să cunosc cât mai bine tot ce mă înconjoară. Multe lucruri bune le-am însușit de la mama și tatăl meu, care a condus o brigadă de cultivare a tutunului mai mult de 35 de ani, fiind fruntaș și ocupând primul loc 27 de ani la rând.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Schimbări esențiale în aceste trei decenii nu s-au produs. Am cunoscut mai degrabă perioade de stagnare şi regres, procese legate de exodul masiv al populației în străinătate după salarii mai bune, dat fiind faptul că în toți anii de independenţă guvernarea noastră continuă să se afle în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea social-politică și economică sau pauperizarea populaţiei, iar lipsa sectorului industrial nu permite statului 46 30 de întrebări de-acasă să asigure un trai decent și o bunăstare cetățenilor. În contextul “lucrurilor” pe care le face afaceristul Ilan Șor în municipiul Orhei și în satul meu de baștină, constat că dânsul profită la maximum de sărăcia cumplită de care e copleșită societatea noastră și ceea ce se face este nu altceva decât o corupere a cetățenilor, puternic umilindu-i cu aceste promisiuni minciunoase și pomene electorale, iar în ansamblu fiind creat un precedent foarte periculos cu impact și consecințe foarte negative... E trist că tineretul mai dezvoltat pleacă din satele noastre în străinătate pentru a agonisi surse de existenţă și Republica Moldova riscă să rămână un ţinut depopulat…

5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Primul pas este de a asigura independența justiţiei și de a atrage investiții străine pentru a crea locuri de muncă bine plătite și astfel a stopa emigrarea cetățenilor, respectiv eliminarea corupţiei, birocraţiei și protecţionismului, care sunt obstacole în calea dezvoltării mediului de afaceri. Alt pas ar fi elucidarea furtului miliardului și atragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în fraudele bancare. La fel întreprinderea măsurilor îndreptate la revitalizarea economiei – aceasta să fie o idee națională proclamată cu scopul de a consolida so- cietatea noastră dezbinată şi aflată în incertitudine. Iar cea mai relevantă soluție de a scăpa de corupție, sărăcie și mizerie este inițierea proceselor reale de mobilizare a societății şi forțelor politice proeuropene credibile și capabile să asigure unificarea celor două state românești pentru a ne bucura de avantajele de care se bucură frații noștri: bunăstare, trai decent, salarii și pensii europene, precum și accesul la fondurile europene de dezvoltare.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? - Ar fi mai corect să remarc că în istoria localităților noastre (Jora de Jos, de Mijloc, de Sus și Lopatna) au fost sute de personalități notorii cu merite deosebite și personal am o listă bună cu muzicieni, politicieni, scriitori, jurnaliști, doctori, savanți, ingineri, diplomați. Din lipsă de spațiu am să-l menționez doar pe Excelența Sa, dl Ion Stăvilă, diplomat de carieră, Am- basador al Republicii Moldova în Ucraina și prin cumul în Turkmenistan și Uzbekistan, profesor, doctor în istorie, ex-viceministru al Afacerilor Externe. 47 30 de întrebări de-acasă 7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Cu adevărat aceşti ani au fost cei mai minunați, deoarece împreună cu alţi colegi am creat primul ansamblu muzical și am participat la concursuri raionale şi republicane, eram primii la competițiile sportive, iarna la săniuș, la hochei pe gheața Nistrului, scăldatul la Nistru și serile de odihnă alături de prieteni. Profesorii noștri ne organizau cu regularitate concursuri TVC între clase, în cadrul cărora ne dezvoltam extraordinar. Sunt de neuitat şi clipele când mergeam la păscut vacile sau cu părinţii la munca legată de cultivarea tutunului...

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Sinceritatea, onestitatea, bunătatea și simțul umorului.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cred că mai am foarte mult de muncit pentru a mă simți realizat.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - În acest sens eu mă călăuzesc de vechiul proverb că nici un scop nu rezistă în faţa adevăratei dorinţe. Pe drumul vieții, cât și pe parcursul carierei profesionale am avut marele noroc să întâlnesc oameni de valoare, prieteni adevărați, care m-au îndrumat și mi-au sprijinit eforturile pentru realizarea scopurilor, iar toate succesele obținute în viață se datorează în exclusivitate scumpei mele soţii Ludmila și copiilor. Mulțumesc familiei mele, care, în timpul serviciului meu la MAI, m-au sprijinit moral și au suportat lipsele mele îndelungate în cele 300 de zile la războiul din 1992, dar și pe parcursul a zeci de ani de activitate pentru soluționarea diferendului transnistrean și combaterea criminalității.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Vizitele la maternitate, la soție și copiii mei născuți!

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi profesorul Valeriu Cerba? - Cu familia mea şi cu minunații mei nepoței Gabriel și Valeria, care, de fapt, sunt combustibilul și sensul vieții. Desigur mă simt excelent în colec- tivul extraordinar din cadrul Universității de Studii Europene din Moldova și Biroului de Avocaţi “ProDreptate”, precum și cu prietenii mei apropiați. 48 30 de întrebări de-acasă

La plimbare cu soţia Ludmila şi nepoţeii

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Să-i conving pe liderii partidelor politice să voteze reUnirea cu Țara!!!

14. Peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Subiectul legat de denumirea limbii oficiale este unul inventat artificial de clanurile politice pentru a ne dezbina societatea și a parazita pe seg- mentele electorale pentru a se menține la putere. În acest sens Academia de Științe a Republicii Moldova, savanții și specialiștii în domeniu, chiar și din Federaţia Rusă, au recunoscut că limba vorbită e limba română și nu demult Curtea Constituţională s-a pronunţat în ce priveşte denumirea corectă a limbii. 49 30 de întrebări de-acasă 15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi profesorului Valeriu Cerba, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Studiile comportamentului persoanelor din ţările bogate descoperă că majoritatea populaţiei respectă următoarele principii de bază: etica, ordinea şi curăţenia, integritatea şi cinstea, punctualitatea, responsabilitatea, dorinţa de perfecţionare, respectul pentru legi, respectul pentru drepturile celorlalţi, eforturi pentru a face economii şi dragostea pentru muncă. Aceste calităţi, în viziunea mea, necesită a fi cultivate zi cu zi copiilor în sânul familiei, la grădiniţă şi la şcoală, în instituţii de învăţământ superior, prin îmbunătăţirea procesului educaţional şi promovarea valorilor naţionale şi general-umane. Se cunoaşte foarte bine faptul că pentru asigurarea în viitor a unui înalt nivel de trai membrilor societăţii, guvernarea trebuie să investească, prioritar, în domeniul de educaţie. Realizarea acestui vis în mare măsură depinde de demnitatea şi atitudinea noastră, inclusiv faţă de muncă. Marele Eminescu a spus că omul este aceea, ce face din el educaţia.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Practic nu.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Cred că fără credință în Dumnezeu.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică... - Personal am sprijinit cum am putut partidele democratice pentru elimi- narea comuniștilor de la guvernare, dar mai mult prefer aşa-numita politică de coagulare a forțelor eurounioniste, pe care o valorific când trebuie de lămurit şi argumentat unul sau alt eveniment din societate. Promovez cum pot politica de integrare a Republicii Moldova în comunitatea europeană pentru a asigura un trai decent și o bunăstare cetățenilor. În acest sens, consider că România este cel mai credibil avocat al nostru, dar și singura poartă de acces în Uniunea Europeană. Am ferma convingere că, dacă reîntregim neamul, scăpăm de sărăcie și ne bucurăm de toate avantajele comunității europene.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Moldova a devenit cea mai săracă din Europa și se află într-o tranziție continuă. În societate se resimt consecinţele nivelului dezastruos al corupţiei, al cultivării temerii pentru viitor, nesiguranţei şi instabilităţii climatului 50 30 de întrebări de-acasă

În componenţa delegaţiei Republicii Moldova la Bruxelles. 25 sep- tembrie 2014. comercial şi de investiţie, perioadelor de stagnare şi regres în economia Republicii Moldova. Terminatorul Republicii Moldova sunt clasele politice, care urmăresc scopuri meschine și de grup și drept urmare avem o societate puternic manipulată, dezbinată și învrăjbită, care se mai află într-o criză totală de anomie… Clasa politică moldovenească este, în majoritatea ei, compromisă şi afectată de interesele oligarhice și corupție, iar o bună parte se află la cheremul Moscovei. La aproape trei decenii de independenţă, Republica Moldova continuă să se afle în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea social-politică, imposibilitatea soluţionării conflictului transnistrean sau pauperizarea populaţiei.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - În condiţiile politice actuale, Republica Moldova are nevoie de un propriu Pact de la Snagov. Să ne amintim că, în 1995, pe malul lacului Snagov, a fost semnată o Declaraţie în care 14 partide dintre cele mai im- portante din România anunţau că au ajuns la un consens în ceea ce priveşte integrarea europeană şi euroatlantică a ţării. Acest punct de vedere comun 51 30 de întrebări de-acasă a fost elaborat în condiţiile în care disensiunile dintre partidele politice româneşti atinseseră cote maxime. Consensul a deblocat calea României spre integrarea în Uniunea Europeană. Un asemenea pact ar consemna acordul comun al partidelor politice pri- vind viitorul nostru european. Există o sumedenie de probleme care trebuie rezolvate și anume: transparența organelor decizionale, dreptul la procese de judecată echitabile și respectarea drepturilor omului, dar aș menționa 3 factori cruciali de care depinde viitorul nostru euroatlantic:1. Stabilitate internă. 2. O clasă politică integră. 3. Un stat de drept funcțional.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu, dat fiind faptul că nu există premise reale pentru a crea un trai decent și o bunăstare cetățenilor, așa cum prevăd normele constituționale.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cerba? - Sinceritatea și dragostea curată, fără alte gânduri de carieră şi avere. Prietenii cunosc bine calitățile extraordinare pe care le posedă scumpa mea soție. Îi mulţumesc mult Domnului că mi-a dat-o pe Ludmila – temelia familiei, înțeleaptă, cuminte, harnică şi suportul meu de nădejde în viaţă. Sunt mulţumit şi de copii, de nepoţel şi nepoţică.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Dacă e să descriu familia mea sub aspect moral, atunci aş începe cu soţia Ludmila, care este, de fapt, nucleul și generatorul de căldură în familie, este prietenul meu cel mai bun. Eu cred că părinţii sunt cei care modelează în mare parte personalitatea copiilor şi viitorul lor în societate. Iată de ce, într-o familie în care ambii părinţi sunt pe picior de egalitate implicaţi în viaţa şi activitatea copilului, acesta primeşte siguranţă, armonie şi linişte. Actualmente copiii noştri, Pavel și Veaceaslav, nora Tatiana și nepoțeii Gabriel și Valeria constituie acea comoară fără de preţ şi culorile calde deosebite ale portretului pe care încerc să-l redau. Copiii noștri și nepoții sunt totul ce avem mai scump pe lume, ei sunt sensul vieții și căldura în familie. Îi învăţăm să fie buni, dăruindu-le dragoste, să fie fericiți, dăruindu- le atenţie şi să fie stimaţi şi apreciaţi în societate.

24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber? - Cam ducem cu toţii lipsă de timp liber, dar ori de câte ori apare, îl pet- rec cu nepoțeii - preferăm să ne plimbăm la Valea Morilor sau în parcuri. 52 30 de întrebări de-acasă 25. În casa familiei Cerba ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Bucatele noastre tradiţionale: ciorbele vegetariene, zeama de pui, sarmalele, mămăliga cu friptură şi, desigur, un pahar de vin de casă de la rudele noastre din Jora de Jos și Lopatna.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Am avut foarte multe momente cruciale, începând cu plecarea, la dorința părinților, la studii la Universitatea Tehnică, ca apoi, împreună cu un coleg de școală, să mergem la Institutul Pedagogic “Ion Creangă”. După absolvire a urmat serviciul militar în Germania și atunci, mie și colegului meu, ni s-a propus să continuăm serviciul militar în Afganistan. Le-am scris părinţilor să ne trimită diplomele, chipurile, pentru acordarea gradului de ofițer. Dar părinții ne-au “descifrat” planurile și au refuzat categoric să ne trimită actele, astfel salvându-ne de participarea în acest război nedrept. Ulterior, tot împreună cu acest coleg de școală, ne-am făcut studiile la Academia de Drept din Kiev.

27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - În sărăcia cumplită și incertitudinile de care e copleșită Moldova în acește trei decenii este imposibil sau problematic să influențăm în sens pozitiv domeniile de educație și cultură. Fostul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, a menționat: „România și Republica Moldova împărtășesc un spațiu identitar comun complex, cultural, istoric, lingvistic, religios, o legătură specială pe care nu o va putea infirma nimeni vreodată”. În acest sens, consider că România este cel mai credibil Avo- cat al nostru, dar și singura poartă de acces în Uniunea Europeană. Dacă reîntregim neamul, scăpăm de sărăcie și corupţie și ne bucurăm de toate avantajele comunității europene.

28. Credeţi că Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană? – Sunt optimist și îmi doresc din suflet ca Republica Moldova să fie în familia europeană, dar acest deziderat este posibil de realizat numai după re-Unirea cu Ţara, ca apoi să urmeze uniformizarea legislațiilor Republicii Moldova şi României pentru a asigura crearea unui spaţiu economic comun, accesul la fondurile europene de dezvoltare, creșterea numărului locurilor de muncă, a salariilor și pensiilor. 53 30 de întrebări de-acasă 29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Experiența acumulată în 27 de ani de negocieri, în esență sterile, de soluționare a diferendului transnistrean și caracterul epuizat, lipsit de perspectivă indică clar la necesitatea readucerii negocierilor în sistemul de coordonate juridice, adică a dreptului internațional și cel intern al Re- publicii Moldova. Subiecții dreptului internațional implicați în procesul de negocieri nu trebuie să creeze dreptul, ci mai degrabă să-l aplice. Politica și geopolitica se vor retrage pe planul doi, iar sursele materiale veridice ale dreptului vor trece pe prim plan. În acest proces Republica Moldova are nevoie de buni avocați: SUA, UE – Germania, România, care să rezolve problemele-cheie: retragerea necondiționată a trupelor militare ruse și schimbarea formatului actual de pacificatori ilegal și înlocuirea lui cu o Misiune civilă internațională cu mandat ONU sau OSCE.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi consătenilor şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Dragii mei pământeni! Din suflet vă doresc multă, multă sănătate, pros- peritate, belşug, o viaţă decentă şi încredere în viitorul neamului şi al ţării. Ziarului CUVÂNTUL – un mulţumesc din suflet pentru timpul acordat! Doamne ajută! Tudor Iaşcenco 12 aprilie 2019

54 30 de întrebări de-acasă

Anatol Gremalschi: Numai o genera\ie de tineri bine educa\i [i buni speciali[ti ar putea scoate \ara din mocirla economic=, politic= [i social= Anatol Gremalschi s-a născut la 12 septembrie 1951 în s. Curleni (acum Podgoreni), raionul Orhei, dar a copilărit şi a făcut şcoala medie la Chiperceni, acelaşi raion. Absolvă cu menţiune Institutul Politehnic din Chişinău, unde rămâne conferenţiar şi tot aici susţine teza de doctor. Face apoi studii la Institutul de Probleme de Modelare al Academiei de Științe din Ucraina, Central European University, Budapest, Teachers College Columbia University, New York, timp în care devine doctor ha- bilitat şi profesor universitar. În perioada 1992-1998 este prim-viceministru, preşedinte al Consili- ului Naţional pentru Protecţia Copiilor, ministru al Educaţiei şi Ştiinţei, cumulând aceste funcţii cu cele de profesor, şef de catedră la Universi- tatea Tehnică a Moldovei. Ulterior se dedică muncii pedagogice şi celei ştiinţifice, este director de programe la Institutul de Politici Publice. Autor al 200 de lucrări, inclusiv o monografie, 5 manuale pentru învățământul universitar şi alte 5 manuale pentru învățământul secundar, al 22 de brevete de invenții. Posedă limbile rusă, franceză, engleză.

55 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Anatol Gremalschi! Ce subînțelegeți Dumneavoastră prin noțiunea “acasă”? - Odată cu înaintarea în vârstă, de la copilărie la maturitate, de la ma- turitate la… o vârstă caracterizată printr-o anumită experiență de viață, noțiunea de „acasă” s-a îmbogățit încontinuu. Inițial “acasă” a fost satul în care m-am născut – Curleni (în prezent Podgoreni), ulterior – Chiperceni, satul în care ne-am mutat cu traiul și în care am absolvit școala medie, cum se spunea pe atunci. Iar mai departe, “acasă” îmi devine și Chișinăul, în care mi-am urmat studiile, mi-am întemeiat o familie și în care locuiesc în prezent. “Acasă” îmi este Iașul și Bucureștiul, în care am mulți prieteni, Belfastul (Marea Britanie) și Atlanta (Statele Unite), în care și-au creat familii și s-au stabilit cu traiul copiii mei. Desigur, cele mai inocente emoții și amintiri sunt legate de Podgoreni și Chiperceni, care, pe atunci, constituiau toată lumea unui copil născut la țară. Nu mă consider o persoană sentimentală, însă, chiar și având posi- bilitatea să călătoresc în mai multe țări ale lumii, sufletul mi-a rămas legat de amintirile frumoase, asociate cu satele în care am copilărit.

2. Cine V-a predat primele lecții care V-au marcat caracterul și viitorul? - Am avut norocul de mai mulți învățători buni și fiecare din ei mi-a lăsat în suflet amintiri frumoase. Chiar nu aş dori să înşiruiesc nume, fiindcă, fiind un copil cam rebel, zbânţuit, le-am creat unora dintre ei situații, cum să mă exprim mai delicat, nestandarde, dar în care ei au dat dovadă de multă înțelegere și tact pedagogic, de omenie și respect. Făcând o analiză retrospectivă, îmi dau seama că toți din ei s-au străduit să-mi canalizeze energia debordantă a copilăriei și adolescenței în direcția unor studii de calitate, a unei vieți pline de împliniri. La sigur, fără dragostea lor față de toți colegii cu care am învățat împreună în școala din Chiperceni, fără sfaturile și povețele lor, viața multora dintre noi ar fi fost alta.

3. Ce știți despre părinții și buneii Dumneavoastră, locul și rolul lor în viața comunității natale? - Părinții mei, ca și toți basarabenii de atunci, au avut o viață zbuciumată. Tatăl, plecat demult în lumea celor drepți, își câștiga existența zugrăvind biserici și pictând răstigniri. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mobilizat în Armata Română, iar mai târziu a căzut în prizonieratul ruşilor la Cotul Donului. Ca prin minune a reușit să evadeze, s-a întors acasă 56 30 de întrebări de-acasă și a fost din nou înrolat în Armata Română. S-a retras împreună cu Armata Română în Regat, cum spuneau pe atunci basarabenii, însă „eliberatorii” l-au “repatriat” și l-au trimis la muncă „benevolă” – la tăiat pădure, într-un lagăr de concentrare din regiunea Murmansk. I-au permis să revină în Chiperceni abia peste patru ani după terminarea războiului. Evident, “eliberatorii” nu i-au mai dat voie să zugrăvească biserici și să picteze răstigniri, el fiind nevoit să muncească „absolut benevol” și „ne- silit de nimeni” în colhozul din localitate. Pe lângă nemărginita dragoste părintească pe care mi-a oferit-o, m-a învățat de mic copil să scriu în grafia latină, de care nu s-a dezis niciodată, și îmi povestea de nenumărate ori istoria tricolorului nostru. Mama, fiică de țărani și ea, născută în satul Curleni (Podgoreni) a reușit, în pofida calamităților războiului și datorită grijii Statului Român față de copiii de la țară, să absolve Școala Normală din Chișinău, muncind ulterior învățătoare la școala din sat. Mai târziu, în procesul de rusificare și sovietizare forțată a Basarabiei, a fost declarată analfabetă, întrucât nu cunoștea limba rusă, și retrogradată în post. Cu durere în suflet îmi povestea despre copiii care mureau de foame în anii de tristă pomină, despre vecinii și rudele deportate, despre atmosfera de teamă din sat, care promova doar persoanele ce nu prea osteneau la muncă sau care, în schimbul unor favoruri nemeritate, ofereau plăceri trupești veneticilor. Dar, mai mult o țin minte pe mama spunându-mi în șoaptă că suntem români, că limba ne este română, că suntem rupți de Țară. Mi-a cultivat dragostea de carte și de învățătură, s-a străduit să-mi orienteze energiile spre studiile ulterioare. Și o mai țin minte, cum controla seara, la lumina lămpii de gaz, teancuri de caiete ale elevilor, cum avea emoții în ajunul unor lecții deschise pe care trebuia să le susțină a doua zi, cum își iubea rudele și cum își stima colegele de lucru. Buneii din partea mamei au fost buni gospodari în satul Curleni, cu mulți copii, care au trăit din munca pământului. Viața lor a fost răsturnată odată cu “eliberarea” sovietică, după care, ca și mulţi alți basarabeni, au pierdut totul. Din partea tatei o țin minte doar pe bunica și, spre marele meu regret, încă nu am prea găsit timp să reconstitui această parte a istoriei familiei mele.

4. Cum apreciați schimbările care au avut loc la baștină în ultimul timp? - Mă bucur că s-a păstrat dragostea față de pământ, față de obiceiurile noastre. Mă bucur că se modernizează școlile, se construiesc drumuri. 57 30 de întrebări de-acasă Totodată, satele Moldovei îmbătrânesc. Îmi pare rău să o spun, dar asta-i o tendință globală. Satele vor înflori doar dacă vom avea absolvenți de școală bine pregătiți, care vor fi în stare să revigoreze economia, să ajute agricultura noastră să devină rentabilă. Totodată, satele ar deveni atractive pentru tineri când în țară vor fi create polurile de dezvoltare regională, care ar oferi locuri de muncă.

5. Ce Vă aminteşte de casa părintească? - Grădina, livada, prisaca.

6. Dacă ar fi cazul de înveșnicit cumva, în istoria localității natale, unele personalități din partea locului, cine credeți că ar merita neapărat această onoare? - Cred că Ilarion Buiuc, deputat din partea Congresului Militarilor Moldoveni în Sfatul Țării, care la 27 martie 2018 a votat Unirea Basarabiei cu România.

7. La școală și la facultate ați fost printre activiști sau disidenți? - Printre activiști. Și nu am făcut lucruri de care astăzi ar trebui să-mi fie rușine. M-am străduit să-mi promovez conaționalii în posturi de con- ducere, în știință, în toate organizațiile și instituțiile în care se luau decizii referitoare la soarta basarabenilor.

8. Ce calități prețuiți îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Devotamentul și omenia.

9. Considerați că V-ați realizat în viață? - Cred că orice om se realizează în viață atunci când și-o trăiește cu plăcere și cu folos pentru oameni. Încerc și eu să o fac.

10. Cine și cum V-a ajutat să Vă atingeți scopurile? - Nu mi-am pus anumite scopuri. Uneori aveam impresia că toate au venit de la sine, însă acum îmi dau perfect seama că îndrumările venite din partea părinților, rudelor, școlii, familiei, prietenilor m-au ajutat cel mai mult.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiți o dată un moment din viața Dumneavoastră, pe care l-ați alege? - Căsătoria. 58 30 de întrebări de-acasă

Anatol Gremalschi, director de programe la Institutul de Politici Pub- lice, expunându-se în cadrul dezbaterilor publice, organizate de Minis- terul Educaţiei şi Institutul de Politici Publice în oraşul Comrat, asupra proiectului noului curriculum pentru învăţământul general.

12. Cu ce se mândrește îndeosebi cetățeanul, savantul și pedagogul Anatol Gremalschi? - Cu faptul că, fie și într-o măsură mai mică decât mi-am dorit-o, am contribuit la emanciparea noastră națională, că elevii noștri gândesc liber, că am pus umărul la dezvoltarea informaticii școlare, că rezultatele modes- telor mele cercetări științifice au stat la baza unor reforme în educație, care îmbunătățesc calitatea studiilor. Sunt sigur că manualele școlare și cele universitare la care mi-am adus și eu modesta contribuție au ajutat mulți elevi și studenți să-și valorifice capacitățile, să-și găsească locul în viață. Mă bucur că am avut posibilitatea să contribui la lansarea informaticii școlare din Republica Moldova pe orbita internațională, echipele noas- tre participând și ocupând locuri premiante la numeroasele olimpiade internaționale și globale. Mă mândresc cu faptul că, activând în cadrul organizațiilor neguverna- mentale, am contribuit la dezvoltarea și implementarea mai multor proiecte care au ajutat școlile să devină mai bune, accesibile pentru toţi copiii, să promoveze meritocrația și performanța.

13. Care-i cea mai mare dorință neîmplinită a Dumneavoastră? - Să vorbesc liber limbile străine, exact la fel ca limba română. 59 30 de întrebări de-acasă 14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuțiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeți că ar putea și ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Educația și bunul simț.

15. Care sunt principiile de viață ale cetățeanului Anatol Gremalschi, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Onestitatea și omenia.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Da. Și de multe ori. Posibil, eu îi consideram prieteni și colegi, ei având însă altă opinie.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să devină fericit? - Fără familie.

18. Ați făcut în viață și politică... - Da. Și pe timpul sovieticilor, și pe timpul emancipării naționale. Am plecat din politică cu impresia că un pic am prea idealizat lumea, iar pro- punerile înaintate de mine și de unii colegi de ai mei au fost premature.

19. Ce apreciați și ce nu Vă place în politica promovată de autoritățile de la Chișinău din ultimele decenii?

60 30 de întrebări de-acasă - Îmi place libertatea de exprimare, libertatea de asociere, faptul că obținerea independenței a deschis pentru basarabeni noi oportunități: liber- tatea circulației, studii în străinătate, cariere în lumea afacerilor. Nu-mi plac metehnele ce provin din mentalitatea colhoznică: mimarea grijii față de popor, specularea slăbiciunilor omenești, fățărnicia, oportunismul politic.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică și socială? - La sigur, o nouă generație de tineri, bine educați și buni specialiști.

21. Credeți în viitorul țării cu numele Republica Moldova? - Cred în viitorul poporului acestei țări.

22. Care circumstanțe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Gremalschi? - O singură circumstanță: dragostea.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soția este de profesie ingineră în calculatoare, ocupă un post modest în una din instituțiile de cercetare și formare continuă a cadrelor didactice din Chișinău. Copiii sunt deja adulți, au propriile lor familii, ne-au bucurat cu trei nepoțele și un nepoțel.

24. Cum preferați să petreceți timpul liber? - Călătoresc. Citesc. Ajut soția la grădinărit.

25. În casa familiei Gremalschi ce bucate și băuturi sunt preferate? - În principal, bucatele tradiționale moldovenești. În ultimul timp, sub influența globalizării, mai preparăm și feluri specifice țărilor din Europa și America. Din băuturi, gustăm câte puțin din toate: vinurile și tăriile moldovenești, băuturile tari din occident.

26. Descrieți câteva momente cruciale din viața Dumneavoastră. - Refuzul de a nu face studii într-o școală militară din Rusia și de a reveni la Chișinău. Cererea în căsătorie. Decizia de a face studii la doctorantură.

27. În opinia Dumneavoastră, Moldova a avut șansa de a se integra 61 30 de întrebări de-acasă în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - În opinia mea, nu. La momentul respectiv, Țările Baltice aveau deja o anumită experiență de apartenență la spațiul european. Republica Moldova nu avea o astfel de experiență, iar mentalitatea de atunci a populației era marcată profund de nostalgiile după trecutul sovietic.

28. Câți ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Păi, suntem deja un stat civilizat: avem un Parlament ales în mod democratic, avem un Guvern desemnat de Parlament, avem un stat de drept, sunt garantate drepturile de bază ale cetățeanului. Și, evident, nu suntem victime ale unei tiranii, cum se mai întâmplă în alte țări. Desigur, putem discuta la nesfârșit despre nivelul de civilizație din țara noastră, capitol la care avem mai multe restanțe. Consider, că în 10-15 ani, prin educație, am putea schimba mentalitatea cetățenilor noștri spre mai bine: creșterea respectului față de lege, o atitudine mai responsabilă față de propria viață, o muncă mai conștiincioasa, mai multă gândire critică asupra fenomenelor din societate, mai multă coeziune socială.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluționarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - În opinia mea, între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului nu există un astfel de diferend. Trebuie să o spunem deschis: o parte a teritoriului Republicii Moldova este ocupată de o țară străină. Trebuie să promovăm o politică externă care ne-ar ajuta să scăpăm de armata acestei țări, aflată la noi acasă contrar voinței noastre.

30. Ce ați mai vrea să transmiteți neapărat consătenilor, dar și tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Să fie perseverenți și optimiști, să se bucure de acest pământ, să-și trăiască viața din plin. Să-și orienteze copiii spre carte, întrucât într-o lume a cunoașterii doar învățătura te ajută să devii un om împlinit.

Ion Cernei 26 aprilie 2019

62 30 de întrebări de-acasă

Lilian {on\u: Lec\ia cea mai bun= a fost exemplul p=rin\ilor Lilian Șonțu s-a născut la 19 noiembrie 1968 în satul Ciolacul Nou, raionul Fălești, dar se consideră în egală măsură şi teleneştean. A făcut clasele primare în satul Burghelea, Fălești, apoi a studiat în Școala medie din comuna Mândrești, Telenești și cea din oraşul Telenești, pe care a absolvit-o cu medalie de aur. În 1985 devine student la Faculta- tea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău, pe care a absolvit-o cu mențiune. Între anii 1987-1989 şi-a satisfăcut serviciul militar. Din 1992 este profesor de istorie în Școala Medie din satul Mihăileni, raionul Râșcani (actualmente Liceul Teoretic „Eugen Coșeriu”), unde între anii 2000-2018 este şi director. În 2018 a fost declarat Laureat al Concursului republican „Pedagogul anului”.

63 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Lilian Şonţu! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine noțiunea ”acasă” are un sens aparte, puțin mai deplasat decât cel clasic, pentru că, împreună cu familia mea, părinții fiind pedagogi, am locuit în mai multe localități din Moldova. La început în raionul Fălești, satele Bocani și Burghelea, apoi în satul Mândrești, raionul Telenești și, în final, în oraşul Telenești, de unde am plecat în lumea mare. Deci, ”acasă” pentru mine a fost locul unde mi-a fost familia, părinții.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Părinții, iar mama mi-a fost a doua învățătoare, după ce prima învățătoare, care ne-a învățat vreo 2 luni, a plecat din sat. Dar lecția cea mai bună pentru mine a fost exemplul părinților mei, exemplu de devotament pentru profesia de pedagog și dăruirea cu care au profesat-o.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii? - Tatăl meu s-a născut în familia lui Vasile și a Irinei Șonțu din satul Mihăileni, Râșcani. Pe bunelul Vasile, sau tătuca, aşa cum se spune prin partea locului, îl țin minte cam vag, pentru că a decedat încă tânăr. El a lucrat în gospodăria colectivă, mai mult ca paznic, fiind invalid de război, dar era un bun croitor și avea mașină de cusut Singer. Bunica, mămuca Irina, era o femeie simplă, dar cu o înțelepciune deosebită de viață, mereu îmi povestea întâmplări din perioada foametei, colectivizării. Până în clasa a 3-a mergeam în vacanțele de vară la Mihăileni, dar mai apoi, pentru că nu mai aveam cu cine să-mi petrec timpul (băieții din mahala erau mai mari ca mine și terminaseră școala), am schimbat destinația la Șestaci, raionul Șoldănești, la buneii de pe linia mamei. Maică-mea s-a născut într-o familie numeroasă, din 15 copii, ea fiind a treia dintre toți. Și acum țin minte inscripția de pe prăsadul din grădinița din fața casei buneilor: „Familie exemplară”. Bunica Maria a fost o femeie deosebită, a crescut, împreună cu bunelul Petrea, 15 copii și niciodată nu am auzit-o să se plângă de greutăți. Avea un tact deosebit și o înțelegere profundă a lucrurilor, chiar dacă știa doar un pic de carte. Bunelul Petrea a fost un om cu o mare experiență de viață, trecut prin război, foamete, a fugit din prizonieratul sovietic, a fost 22 de ani șef de fermă... și nu a intrat în Partidul Comunist, un om atașat de valorile naționale, cu demnitate, pe care mi le-a transmis și mie. 64 30 de întrebări de-acasă Tatăl meu, Ion Șonțu, a îmbinat profesia de pedagog cu cea de director de școală, mai apoi a fost jusnalist, redactor la radioul şi ziarul raional din Telenești. A fost un perfecționist în domeniul său, chiar dacă îl apuca noaptea la serviciu. Mămica, Vera, o femeie liniștită, cumpătată, a lucrat toată viața învățătoare, apoi educatoare. De la ea am moștenit bunătatea și tactul diplomatic în abordarea situațiilor dificile.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la Teleneşti în ultimul timp? - Din păcate, după ce am plecat din Telenești în 1985, vin mai rar pe acolo, dar mereu am observat cum se schimbă, ca aspect, orășelul, mai ales centrul lui. Mai sunt mândru de faptul că la Telenești democrația n-a făcut grimase. Aici niciodată n-au votat pentru trecut.

5. Ce Vă aduce aminte de casa părintească? - La Burgelea, raionul Fălești, tăticul a plantat o salcie și sub ea aveam un scaun, pe care ne așezam serile cu toată familia și discutam. Apoi pozele din copilărie, tăticul fiind fotograf pasionat, nu scăpa vreo ocazie să imortalizeze momentele memorabile din viața noastră. Mereu, când veneam acasă la părinți, îmi croiam timp să revăd pozele din albumul familiei.

5. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţilor în care aţi trăit, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Îmi vine greu să remarc pe cineva în mod deosebit, pentru că sunt multe personalități care au jucat un rol important în istoria localităților în care am trăit. Dar îmi aduc aminte cu drag de oamenii simpli, vecinii noștri, cu care ne-am înțeles bine. De fiecare dată, când plecam cu traiul în altă localitate, treceam prin niște momente grele, pentru că lăsam o parte din noi acolo, în acel sat, iar vecinii ne petreceau cu lacrimi, deaceea nici acum nu-mi plac despărțirile.

6. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Nu pot să spun că am tins să fiu printre activiști, chiar dacă am în- deplinit mai multe funcții în școală, însă mai mult la insistența colegilor, care mă promovau. Însă, mereu am avut propria mea opinie, uneori chiar în contradictoriu cu cea, așa-zis ”oficială” și de multe ori am și suferit consecințe pentru opiniile mele rebele. 65 30 de întrebări de-acasă 7. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Verticalitatea, modestia și omenia.

8. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cu trecerea anilor tot mai mult înțelegi că familia, copiii sunt cea mai mare realizare în viață. De fapt, tot ce am făcut în viața mea, am facut și pentru copiii mei. Iar acum suntem și bunici, postură care ne aduce noi emoții și retrăim aceleași momente, când erau fetele noastre mici, poate chiar și mai puternic.

9. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Foarte mulți oameni buni, pe care am avut norocul să-i întâlnesc în calea vieții mele.

10. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Cred că momentul când pentru prima dată am auzit cuvântul tată, rostit de fiicele mele.

11. Cu ce se mândreşte îndeosebi omul și pedagogul Lilian Șonțu? - Nu prea îmi place să vorbesc despre succesele mele. În acest context, îmi aduc aminte de vorbele lui Eugen Coșeriu, marele lingvist, pe care l-am cunoscut în viață și care spunea: să nu te lauzi niciodată cu succesele tale, așteaptă lumea să te laude. Dar, mă mândresc că sunt profesor, iar aproape 19 ani am fost director de școală, ca și tata. Și sper că în acest răstimp oamenii cu care muncesc s-au simţit bine, am cunoscut împreună bucuria multor realizări și am oferit mai multor generații de elevi oportunitatea de a învăța să devină oameni. În rest titlurile și regaliile nu contează, toate sunt trecătoare și convenționale.

12. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Nu știu, nu pot afirma că s-au realizat toate visele mele, dar cu vârsta devii filozof și realizezi că nu trebuie să te lamentezi din cauza unei dorințe neîmplinite, ci să încerci să faci bine oamenilor, fără pretenția de a schimba mereu lumea din temelii.

13. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? 66 30 de întrebări de-acasă - Cred că aces- te subiecte, care au importanță fundamen- tală, pot fi discutate de oamenii de știință. În problema denumirii lim- bii Academia de Științe s-a expus, după câte știm, deci trebuie să res- pectăm acest adevăr și să terminăm cu dezbaterile sterile și tendențioase. În ceea ce privește denumi- rea disciplinei istoria, cred că discuțiile vor continua, cu ingerințele din partea politicului. De fapt, istoria trebuie să invoce și să studieze trecutul în baza princi- piului obiectivității și adevărului istoric. Iar denumirea trebuie să răs- pundă acestei necesități.

15. Care sunt princi- piile de viaţă ale cetă- ţeanului Lilian Șonțu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot să tratez oa- Laureat al Concursului republican Pedagogul menii ca pe nişte scule anului 2018. în calea obţinerii unor beneficii sau situații favorabile. Nu pot arunca cuvintele în vânt. Nu pot răspunde răului cu rău, dimpotrivă încerc să fac mai mult bine acestui om, chiar dacă voi lua atitudine.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Prietenii adevărați nu trădează, deaceea și sunt puțini. 67 30 de întrebări de-acasă 17. În opinia Dumnea- voastră, fără de ce un om nu poate fi fericit? - Fără libertatea interi- oară, libertatea de a gândi, reflecta, evalua realitatea. Fără această libertate nu-ți poți construi un credo al tău în viață, iar dacă nu ai un credo, nu poți visa... iar fără vise... cum să devii fericit?

18. Ați făcut în viață și politică? - Puțin de tot, pentru că nu am influențat decizii politice, dar nu sunt un apolitic. Mereu iau atitudi- ne și îmi rezervez dreptul la critică.

Cu nepoţica. 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - De apreciat nu ştiu dacă avem ceva, altfel nu am fi în situația în care ne aflăm. Dar ce nu-mi place? Cred că lipsa unei coeziuni, consecvenţe ale clasei politice în problemele fundamentale ale societății noastre. Mereu pendulăm, ne aruncăm dintr-o extremă în alta și nu construim nimic; nici sistem economic eficient, nici societate civilă, nici stat de drept...

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, eco- nomică şi socială? - Cred că avem nevoie de politicieni de o factură nouă, care să opereze cu așa categorii precum demnitatea, cinstea, responsabilitatea față de cetățean, devotamentul față de Patrie. Mă veți întreba de unde să-i luăm? Cred că trebuie să-i creștem din mediul nostru, unde la fel să punem preț pe aceste valori. Deci, ei sunt ca noi (în sensul cetățeanului tipic), iar noi încercăm să-i imităm, găsind, tot în ei, și scuzele de rigoare. Schimbarea trebuie să înceapă din societate, iar politicienii pot încuraja sau distorsiona acest proces. 68 30 de întrebări de-acasă 21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Totul depinde de cetățenii acestei țări, dacă doresc să se identifice cu ea și să contribuie la dezvoltarea ei ca o structură politică care să le asigure drepturile și condiții de prosperare.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Idealurile anilor 1989-1990, când am făcut cunoștință cu viitoarea mea soție. Au fost ani frumoși, plini de speranțe și evenimente.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soția este profesoară de limba și literatura română în liceul unde acti- vez. Fiica mai mare, Felicia, activează în sistemul de drept din Republica Moldova. Mezina, Lia-Liliana este studentă.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - În familie, mai ales că sunt și bunel, timpul liber îl dedicăm copiilor, nepoțicăi. Îmi place să citesc și când am posibilitate fac sport.

25. În casa familiei Şonţu ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Cele tradiționale: mămăligă, friptură, sarmale...

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Momentul plecării, împreună cu familia, din satul Burghelea m-a marcat pentru mulți ani și m-a făcut să privesc mai matur lumea. Desigur, admiterea la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău în 1985. Serviciul militar în Armata Sovietică, care mi-a îmbogățit experiența de viață. Bineînțeles, căsătoria, întemeierea familiei și asumarea de noi responsabilități. În anul 2000 am fost numit în funcția de director al Școlii Medii Mi- hăileni, actualmente Liceul Teoretic „Eugen Coșeriu”, funcție pe care am deținut-o peste 18 ani și care a fost o provocare pentru mine cu destule realizări, dar și lecții de viață.

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - E greu de spus, pentru că, în comparație cu Republicile Baltice, Repu- blica Moldova nu avea experiență de existență statală, în sensul modern al cuvântului (chiar dacă unii fac trimitere la Republica Democratică Moldo- 69 30 de întrebări de-acasă venească din 1917), dar nici unitate internă în privința vectorului de dez- voltare. Noi nu am avut nici o clasă politică comparabilă cu cea din statele baltice. Și să nu uităm, că nici hotare cu Uniunea Europeană nu aveam la moment. După aderarea României la UE, șansele noastre au crescut simțitor, cu toate că mai avem mult până a ajunge în familia europeană.

28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Dacă am utiliza un limbaj matematic, cred că această unitate de timp se regăsește în soluția unei ecuații cu multe necunoscute (evoluțiile politice interne, conjuncturile regionale și internaționale, activismul populației etc.)

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Cred că sustenabilitatea realizării acestui obiectiv depinde de mai mulți factori, atât de ordin intern (relațiile dintre malurile Nistrului, evoluțiile pe malul drept în sensul devenirii lui a unui pol atractiv pentru malul stâng), dar și realitățile geopolitice la nivel regional și global. Însă lipsa de co- municare între cele două maluri adânceşte tot mai mult distanța dintre ele.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Să nu fie indiferenți pentru destinele acestei țărișoare în care trăim. Să încercăm să o transformăm dintr-un proiect politic de moment într-un spațiu de democrație, prosperitate și siguranță. Ion Cernei 31 mai 2019

70 30 de întrebări de-acasă

Vasile Dohotaru: Guvernul Sandu ]mi insufl= speran\e Pictorul Vasile Dohotaru s-a născut la 10 aprilie 1955 în s. Curchi, raionul Orhei. A absolvit Facultatea de Pictură a Universității Pedagogice “Ușinski” din Odessa în 1981. A lucrat la Școala de Arte Plastice din Orhei, timp în care şi-a construit o casă în s. Vatici, unde merge adesea să-şi încarce bateriile. A participat la numeroase expoziții de grup la Leningrad (Sankt Petersburg), Moscova, București, Bacău. A avut expoziții personale la Odessa, Leningrad, Iași, Chișinău, Piatra Neamț, Roman, Sibiu, Bacău, Baia Mare, Timișoara. Acum este liber profesionist, participă la activități de master-klass în Timișoara, Bacău și Piatra-Neamț. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova și al Școlii de Acuarelă “Aldo Raimondi” din Roma. A predat la mai multe universități din republică. Conform criticului în artă Negoiță Lăptoiu din România, pictorul basarabean Vasile Dohotaru “aparține categoriei de spirite elevate, animate de fervoare lirică și predispoziție către exprimarea metaforică. Este pasionat de reverberațiile umanului comun cu abilitate, eleganță și savoare, forme, fizionomii și caractere, a căror vibrație se resfiră către eternitatea timpului. Modalitățile stilistice au limpezime, rafinament, nerv rezumativ și certă originalitate”.

71 30 de întrebări de-acasă 1. Maestre Vasile Dohotaru, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine “acasă” e ceea ce te atrage mereu – amintirile, poezia copilăriei. După ce am trecut toate canalele academice de artă modernă, expozițiile, am inițiat contacte cu toți artiștii care fac artă modernă în România și alte țări, acum mă gândesc numai la baștina mea, la oamenii de la noi, care sunt de o bunătate rară. Ei nu puteau face rău la nimeni. Se întâlneau oamenii în toată sâmbăta - și profesorii, și cei care munceau pe deal, la discuții filozofice despre rostul existenței umane, sunt chipuri care mă urmăresc mereu.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Cred că Ion Iancu, profesorul nostru de matematici de la școala nr. 2 din Orhei. Mie nicidecum nu mi se dădea algebra și acest dascăl, care ne era și diriginte de clasă, a manifestat multă răbdare pentru ca eu să prind câte ceva. Sub oblăduirea mea era gazeta de perete a clasei, pe care trebuia să o editez periodic, şi dascălul era îngăduitor cu mine. Adică s-a străduit să-mi altoiască anumite calități și să-mi dezvolte aptitudinile pe care le aveam, pentru ce îi sunt recunoscător. A pregătit mulți elevi, care au intrat fie la matematică aplicată, fie la energetică. Grație dumnealui am făcut studii în artă plastică.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Isidor Dohocheru, bunicul de pe tată, în tinerețea lui era mai mult călător.Duceau la Cernăuți fructe și aduceau de acolo grâu. Plecau încolo un convoi pe trei săptămâni sau chiar o lună. Semăna mult cu Hemingway, era o fire romantică, atașat de valorile naționale. Ne cânta cântece românesți. Petru Oleinic, celălalt bunic al meu, de pe mamă, care a trecut în lumea celor drepți cu un an înainte de a mă naște, a fost pădurar. Când războiul, în 1944, a staţionat 4 luni în codrii noștri, a îngrijit o mulțime de răniți fară a ține cont din ce armată erau, iar bunica Anghelina a salvat multă lume de la foamete. Avea rezerve mari de fructe uscate, pe care le dădea copiilor umflați de foame. Am mai avut un străbunic - el a fost staroste la biserica din Morozeni şi a trăit 106 ani. Era un om deosebit. Apropo, tata a pus obeliscuri tuturor rudelor noastre. Iată de unde cunosc cum arăta fiecare. Tata a făcut serviciul la marină, la Sevastopol, cinci ani, apoi mulți ani a lucrat maistru la Școala 72 30 de întrebări de-acasă Profesională din Curchi, aceasta s-a aflat pe teritoriul mănăstirii înainte să fie dislocat acolo spitalul. Întrucât lucrau amândoi la școală (mama era bucătăreasă), le-au dat pentru trai două chilii, unde m-am născut eu la 10 aprilie 1955.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - Spre deosebire de alte localități, satul Vatici prosperă. A fost construită o biserică, asfaltate străzi, amenajate izvoare, fântâni, adică are semne de primenire. Mă duc destul de des acasă, aproape săptămânal, îmi văd rudele. Încă pe când am lucrat la Școala de Arte Plastice din Orhei mi-am construit o casă acolo. Deseori mă însoţesc colegii mei, artiștii.

5. Ce Vă aduce aminte de casa părintească? - Sunt oaspete des la Vatici, unde nu mă duc cu mâinile goale, dar nici nu pierd timpul fără rost. Am ridicat o troiță în memoria celor deportați, am contribuit la construcția bisericii din sat or, noi nu am avut-o pentru că nu departe de noi se află mănăstirea Curchi. Adică relația de suflet cu baștina nu s-a întrerupt niciodată, dimpotrivă, cu anii ea a devenit mai puternică.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? -Am avut o învățătoare în perioada interbelică, pe nume Maria Savițchi, a fost colegă cu părinții scriitorului Paul Goma, s-a evacuat peste Prut în 1944. Ea a fost directoare de școală la Vatici și peste ani, întâlnind-o în România, mi-a povestit toată istoria satului Vatici. Am avut expoziție în 1997 la Sibiu și am găsit-o acolo. Avea o fiică, Adela, care era de o vârstă cu mama mea și care a absolvit filologia la București. Apropo, Maria Savițchi m-a întrebat despre elevii ei, care fie erau de-o seamă, fie mai în vârstă decât părinții mei. După cum îmi spunea dumneaei, din cele mai slabe a făcut cele mai bune clase la Vatici. În genere perioada interbelică este prea puțin cunoscută, ceea ce-i un mare păcat, fiindcă acelor dascăli le datorăm dăinuirea. Se știe că în Basarabia nivelul științei de carte a crescut de la 3 % în 1917 la 63 % în 1937! Cât despre victimele represiunilor politice, personal am edificat o troiţă la baştină, pe locul unde au fost patru case ale unor gospodari deportați în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949, lângă fântâna săpată de ei. Mă gândeam mereu cu ce aș putea contribui personal pentru această comună, unde am copilărit. Am organizat trei expoziții în localul gimnaziului din Vatici, pentru 73 30 de întrebări de-acasă elevi, două expoziții în plein-air de ziua satului. Dar troița a semnificat durerea neamului, la care eu, ca artist, trebuia să reacționez. M-au ajutat s-o instalez nişte nepoţi de-ai mei, care locuiesc în sat. La 50 metri distanță, grație episcopului de Orhei Siluan și arhitectului Constantin Porcescu, se ridică o biserică de o rară frumusețe, cu aspect bucovinean, din timpurile lui Ștefan cel Mare.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Nu am fost printre activiști cu siguranță. Apropo, clasele a noua și a zecea le-am trecut la Orhei, la școala nr. 2, actualul liceu “A. Russo”. Dar nu am prea avut ocazie s-o fac pe activistul, trăiam mai degrabă cu picturile mele, fiindcă mai învățam şi la Școala de Arte Plastice. La fel și la Univer- sitatea din Odessa nu am avut timp pentru a mă implica în chestii obștești.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Inteligența, solidaritatea profesională, spiritul de amiciție, care ne leagă de ani buni. Am păstrat relațiile cu mulţi colegi de facultate de la Universitatea “Ușinski” din Odessa, sunt oaspete des acolo, unde avem tot felul de întâlniri de creație şi unde mă simt bine.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Cred că da. Dar a trebuit să lupt cu propriile prejudecăți. Omul trebuie să lupte, altfel merită ceea ce are.

10. Cine V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Părinţii şi pedagogii mei.

11. Dacă Dumnezeu V-ar permite să mai trăiți o dată cea mai frumoasă clipă din viață, care ar fi aceasta? - Perioada studenției. La Odessa, pe malul mării, pictam ziua 3 studii color și alte 3 - seara. De dimineaţă la ore, după-amiază lucram ca pic- 74 30 de întrebări de-acasă tor–scenograf la un teatru care apaținea Clubului marin aflat nu departe de monumentul ducelui Richelier, părintele fondator al Odessei. Am cunoscut acolo mari pictori. Cu regret, la Chişinău nu am reușit să susţin examenele la actualul Colegiu “Alexandru Plămădeală”, dar uite la Institutul de Arte Plastice m-au acceptat. Am avut profesori care l-au cunoscut pe vestitul pictor Saryan, care au fost prieteni cu Maiakovscki și Esenin. Am avut și alte clipe frumoase după 1990, când în România am fost primit cu brațele deschise ca pictor. Mi s-au deschis săli la Iași, Baia Mare, Timișoara etc. unde mi-am prezentat lucrările.

12. Sunteți mai mulți frați. Unul din ei, Petru Dohocher, a fost primar de Vatici. Dumneavoastră și cu fratele Andrei, care e clopotar, purtați numele Dohotaru? De ce? - Am fost nevoiți să-l stilizăm, deoarece Dohocher în România era greu de pronunțat, de memorizat.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Mi-aș dori un muzeu solid, să-l încarc cu lucrări, fiindcă multe își așteaptă vizitatorul. Doresc să donez lucrările unor muzee mari. Cred că o bucată de muzeu îmi voi face în atelierul pe care îl am alături de Opera Națională. Acum sunt liber profesionist, dar am contact cu școlile de pictură de pe ambele maluri ale Prutului. Am susţinut master-klass la Baia Mare, la Chişinău, la Timișoara, așa că-mi realizez visele la sigur. Eu am pus accent pe eposul eroic în acuarelă, pe tradiție coloristică, dar și pe viața de toate zilele.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Până și rușii își dau seama că discuţiile în jurul denumirii limbii noastre sunt de natură politică, iar istoria Moldovei dintre Prut și Nistru în perioada 1940 -1989 a fost falsificată. Asupra problemelor în cauză trebuie să se pronunţe numai savanții de la Academie.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi omului de artă Vasile Dohotaru, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot trece peste cumsecădenie, omenie. Un om, dacă e la locul său, nu trebuie să suporte lașitatea, lipsa de simț omenesc, incultura… 75 30 de întrebări de-acasă 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Niciodată. Dar de regulă pictorul are prieteni foarte puțini. Mai mulți nu te-ar lăsa să te concentrezi asupra meseriei.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Cred că fără dragoste. Dragostea îi dă omului sensul vieții, este ca aerul, fără care viață nu există. Mark Shagal a fost întrebat ce e mai important pentru el. Dragostea, a spus el, fiindcă este ca motorul, mișcă totul înainte.

18. Ați făcut în viață și politică? - Nu. Socot că politica moldovenească este tărâmul celor care nu s-au afirmat ca profesioniști în domenii.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Multe nu-mi plac. Cu regret, lumea îi alege pe exponenții vechii nomen- claturi, crezând că aceştea vor întoarce timpurile URSS şi nu vrea să înțeleagă, că bine atunci n-a mai fost. Dar noii ciocoi n-au nici o legătură cu aspirațiile poporului nostru. V-ați întrebat de ce lumea-i votează masiv pe Dodon și pe Usatâi? E votul de protest contra așa-zișilor democrați, care pur și simplu și-au bătut joc de popor. După cum s-a comportat Plahotniuc cu țara, te-ai mira cum de nu s-a întâmplat aici un Maidan. Și apoi este cinic, contra bunului simț să construiești palate în condițiile când pământenii tăi cu greu o pot scoate la capăt.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Cred că pot s-o facă niște politicieni abili, integri, tineri, cu studii în străinătate. În acest sens Guvernul Maiei Sandu îmi insuflă mari speranțe.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu mă pot pronunța. Stalin a rupt din trupul Țării Basarabia cu intenția să refacă fostul imperiu. La 1991, în Republica Moldova s-a voit să devenim țară independentă, alegând la guvernare nomenclaturiști, românofobi până în măduva oaselor, fără memorie, care ne-au tot îmbuibat mințile că doar la umbra baionetei soldatului rus se poate de trăit bine. Cred că acest colţ de țară poate s-o ducă bine doar fiind parte din România.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dohotaru? 76 30 de întrebări de-acasă

În atelierul din inima Chişinăului - Dragostea a fost circumstanța de bază. Am făcut cunoștință cu viitoarea mea soție la o demonstrație. Venise cu o cunoştinţă de-a mea. Peste un timp ne-am legat destinele.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Fiica, Constanța Dohotaru, a făcut Arhitectura la Timișoara. Ea a înființat un colectiv de arhitecți urbaniști la Chișinău acum doi ani. E un colectiv tânăr, cu specialişti școliţi în Anglia, Austria, România, care au posibilitate să se afirme acasă. Soția este contabilă într-o firmă de asigurări.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Merg acasă, la Vatici, unde, mai ales vara, este foarte mult de lucru.

25. În casa familiei Dohotaru ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Plăcintele, mămăliga, friptura, salatele. În privința vinului am o istorie aparte – soția îmi este din Stăuceni. De la părinți i-au rămas trei rânduri de vie plantate pe când acolo era sovhoz. Am înnoit-o cu cârlige de Raindor negru aduse de la Bălăurești, Nisporeni. De 15 ani nu mai cumpăr vinuri de prin magazine. 77 30 de întrebări de-acasă 26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Unul ar fi faptul că am intrat la studii la Odessa. Am încercat de mai multe ori să intru la acualul Colegiu “Alexandru Plămădeală” din Chişinău, dar în zădar. M-am dus la uzina “Vibropribor”, unde am încercat să mă fac lăcătuș. Maistrul însă a înţeles repede că nu mă trage inima pentru meserie, dar văzând tablourile mele, mi-a recomandat Universitatea Pedagogică “Ușinscki” din Odessa, unde era unica în Ucraina facultate care pregătea profesori de arte plastice. Acolo am susținut examenele din prima încercare, mi-am găsit destinul de artist.

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de republicile baltice? - Prea puține șanse a avut, fiindcă bucata asta de pământ niciodată nu a avut experiența unui stat, spre deosebire de țările baltice. Ca să intri în UE trebuie mai întâi să ai componentele unui stat. Noi mai păstrăm încă mentalitatea de colonie, deși demult trebuia să ne debarasăm de ea.

28. Câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Cred că după investirea Guvernului Sandu avem această șansă. Numai de i s-ar permite să se afirme la deplina capacitate.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - În condițiile când Transnistria se află sub conducerea Moscovei, cred că implicarea marilor puteri în soluționarea problemei respective este prioritară. Trebuie mai întâi de toate să se ceară retragerea trupelor ruse - cel mai mare factor de instabilitate. Dar și să ridicăm nivelul de trai în partea dreaptă a Nistrului. Anume aşa a procedat cancelarul vest-german Konrad Adenauer: pledând pentru creșterea economică a RFG, a fost sigur că Germania de Est va fi motivată să-şi dorească reunirea.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor? - Să-și iubească baștina, să promoveze, nu să stingherească talentele și să țină minte că istoric regiunea Orhei a reprezentat tot ce are mai bun Moldova. Ion Cernei 21 iunie 2019

78 30 de întrebări de-acasă

Veronica Boldi[or: Unirea cu |ara [i schimbarea politicilor sunt o prioritate [i ar fi o salvare pentru noi Veronica Boldișor, muzeografă la Muzeul de Istorie a Literaturii “M. Kogălniceanu”, s-a născut la Jora de Sus, raionul Orhei. A absolvit Școala Pedagogică din Orhei şi Facultatea de Istorie a Universității Pedagogice “Ion Creangă” din Chişinău. Activează în învățământ, apoi în calitate de colaboratoare la Institutul de Istorie al Academiei de Știinţe a Moldovei, perioadă pe care o consideră cea mai prolifică pentru că i-a oferit posibili- tate să studieze documente de arhivă la București și să aducă o mulțime de copii de pe documente privind activitatea lui Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Inculeț, alți înaintași ai neamului, dosare care în perioada României socialiste nu au fost deschise niciodată. După declararea Independenţei Republicii Moldova, activează în Parlament în calitate de responsabilă pentru presă. În ultimii 20 de ani este colaboratoare literară la Teatrul pentru copii “Licurici”, redactor la ziarul Miscării Acțiunea Europeană, muzeografă la mai multe muzee din capitală, iar în ultimii 10 ani - la Muzeul de Istorie a Literaturii “M. Kogălniceanu”. Autoare a patru monografii și a unei culegeri de piese pentru copii.

79 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Veronica Boldișor, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Locul unde m-am născut, am copilărit, unde am o casă părintească, unde azi sunt mormintele părinților și ale bunicilor, unde curge de veacuri cel mai frumos râu din lume - Nistrul, unde locuiesc pedagogii dragi, dar și ceilalți consăteni, unde am învățat să citesc, să scriu și să acumulez primele informații despre viață, primele cunoștințe; este locul pe care nimeni și niciodată nu mi-l poate șterge din suflet și din memorie și unde revin mereu, mereu... Acasă este satul meu de baștină Jora de Sus, care pentru mine este „buricul pământului”, ca să-l citez pe Paul Goma, orheian și el, care este centrul Universului, al tuturor Galaxiilor și Metagalaxiilor... Acasă este ceva tulburător, inefabil, ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte, căci vor fi mereu insuficiente, este trăire, lacrimă, bucurie...

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Părinții, bunicii, consătenii. Apoi am avut profesori minunați, cărora le port respectul. Dar viitorul meu profesional a fost marcat, în prima lui fază, de regretatul profesor de istorie din sat, Mihail Iacovlev, care mi-a insuflat dragostea față de istoria neamului meu în condițiile în care ideo- logia comunistă nu stimula acest lucru ci, dimpotrivă, susținea creșterea și formarea noastră în spiritul internaționalismului proletar. Or, bunul meu profesor devia adeseori de la această metodă de educare și instruire a elevilor sovietici, vorbindu-ne cu multă dragoste despre strămoșii noștri, despre istoria noastră cea adevărată, desigur, nu în măsura în care și-ar fi dorit-o, dar eu înțelegeam asta, pentru că mai aveam un mentor și un „profesor de istorie”, care îl completa pe cel din școală și care era bunicul meu dinspre mamă, poreclit în sat „românul” pre numele lui Ion Țurcanu.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinții și bunicii mei, atât cei pe linie paternă, cât și cei pe linie maternă, au fost Oameni care nu au făcut nimic în viață de care nouă, celor trei copii, eu și cei doi frați ai mei, să ne fie rușine. Dimpotrivă, suntem mândri de ei, le cinstim memoria și nu doar noi, ci întreg satul, care nu-i uită, pentru că au făcut doar lucruri bune și frumoase pentru comunitatea în care au locuit o viață. Am vorbit deja de bunicul Ion Țurcanu, țăran cu ştiinţă de carte, care și-a făcut studiile în perioada interbelică la Școala Agricolă din Cucuruzeni, care a luptat în Armata Română de la începutul 80 30 de întrebări de-acasă și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și care a avut toată viața o conștiință națională nealterată de vicisitudinile vremii. Bunicul a fost pentru mine un model în toate. La fel și bunica Alexandra, cred că cea mai harnică femeie din Jora de Sus, care creștea primăvara și dădea satului întreg cel mai bun răsad de legume, care întreținea, împreună cu bunicul, o grădină ca o poveste, cu pomi din fructele cărora se înfruptau nu doar consătenii, ci și oaspeți de peste tot; care țesea cele mai frumoase scoarțe și covoare din sat și nu refuza nicio comandă în acest sens; care se trezea zilnic la ora patru dimineața și muncea ca o furnicuță până se lăsa întunericul; care ne-a învățat pe noi, copiii și nepoții, cântece patrio- tice din perioada interbelică, pe care le cântăm și azi când ne întâlnim grămăjoară: “Treceți, batalioane române, Carpații”, “Ginta nobilă latină” etc., etc. Despre bunica Alexandra sunt în stare să vorbesc ore în șir, dar mă oprește gândul la limitele ziarului. Și despre bunicii dinspre tată am doar amintiri frumoase. Bunica Maria a fost o țărancă la fel de harnică precum bunica Alexandra. S-a născut și ea, și bunicul Costache Boldișor, și au trăit toată viața în satul Gordinești, Rezina, sat de răzeși, buni gospodari cu tradiții românești foarte frumoase. Ea l-a învățat pe tata colinde atât de frumoase, pe care el, ajuns prin iro- nia sorții funcționar sovietic, nu se sinchisea să ni le cânte în fiecare an de Crăciun, umplând casa de farmec și de atmosferă de poveste. Bunicul Costache a murit în anul 1947, pe timpul foametei organizate de regimul sovietic. Noi, nepoții, îl știm doar din fotografii. Ni le arăta bunica din când în când, bocindu-l de fiecare dată și spunându-ne printre sughițuri de plâns că a fost un om cu inimă de pâine. Despre părinți acum, când nu mai sunt în viață, îmi vine greu să vorbesc, mă podidesc emoțiile. Mama... Păstrez amintiri atât de duioase despre ea... Aplecată deasupra caietelor pe care le controla noaptea, din când în când își ridica ochii și ne învăluia pe noi, copiii ei, culcați în pătucuri, cu o pri- vire pe care n-o pot descrie prin cuvinte... Avea o inimă cât un Univers! O ține minte întreg satul, a fost profesoară de limba și literatura română (pe atunci moldovenească) și numeroșii ei discipoli, răspândiți azi în lumea mare, vin de Blajini la mormântul ei cu flori... Întrebați pe primul trecător din Jora de Sus ieșit în cale, dacă a cunoscut-o pe doamna profesoară Ma- ria Boldișor și vă veți încredința că ceea ce am afirmat mai sus este purul adevăr. Și despre mama aș putea vorbi ore în șir, zile în șir... Era sufletul casei, i-a avut oaspeți dragi pe o mulțime de intelectuali, atât din stânga, cât și din dreapta Prutului: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Alecu Reniță, Andrei Dumbrăveanu, Iulius Popa, Maria Mocanu, Dumitru 81 30 de întrebări de-acasă Ciobanu, Silvia Hodorogea cu echipa de la TV Moldova 1, Dina și Mihai Ghimpu, părintele Ioan Ciuntu, Anișoara Ciubotaru, Valentina Cojocaru, Vasile Fluturel, Ioana Eremia și echipa Fundației culturale “Plai mioritic”, Anatol Petrencu, Ion Țurcanu, scriitorul rus Iacob Kostiukovski și, Doamne, parcă-i mai țin minte pe toți..? Tata... Un Om de o cumsecădenie rară. „Adoptat” de joreni după căsătoria cu mama, a fost îndrăgit și respectat de aceștia, fiind invitatul de onoare la toate petrecerile, la toate nunțile din sat, pentru acutul și finul simț al umorului pe care-l poseda și prin care îi înveselea pe toți cei din jurul lui. A fost profesor de muzică în școală, președinte de soviet sătesc, secretar de partid, mai multe funcții sovietice, dar care nu mă fac acum să roșesc, pentru că oriunde și oricând, în orice împrejurare a fost și a rămas Om, nu a obijduit în viața lui un suflet și consătenii mei l-au prețuit pentru asta.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - Mă doare ceea ce se întâmplă azi în Jora de Sus, dar și în toate satele basarabene... În anii 1988-1989, când ne-am implicat în Mișcarea de Eliberare Națională, în entuziasmul nostru de atunci nu pentru un astfel de viitor am luptat. Am luptat pentru libertate, pentru o altă calitate a vieții, pentru Unirea Basarabiei cu România, pentru o apropiere de țările civilizate din Europa sub aspect economic. Vedem azi că aproape nimic din ceea pentru ce am luptat nu s-a realizat. De ce? Nu mă aventurez să răspund la această dureroasă întrebare. Explicații sunt mai multe. Pot afirma doar că ceea ce a dorit regimul stalinist să ne facă și n-a reușit, din nefericire, se întâmplă azi: depopularea masivă a satelor, deteriorarea matriței comunităților rurale, implicit, a tradițiilor de veacuri a lor, așa încât celebra expresie blagiană „veșnicia s-a născut la sat” azi și-a pierdut din veridicitate. Acest lucru mă doare cumplit.

5. Ce Vă aduce aminte de casa părintească? - Eu îmi amintesc zilnic de casa părintească. Există niște fire invizibile care mă leagă de baștină, de casa părintească, de părinții care au trecut în lumea umbrelor... Vorba poetului Grigore Vieru: „...din atâtea locuri dragi și sfinte ochii mamei încă ne privesc”.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Eu i-aș înveșnici pe toți consătenii mei, dar mai ales pe mamele noastre, 82 30 de întrebări de-acasă care au ținut focul din vatră aprins până nu demult. Zic „până nu demult”, pentru că în ultima vreme toate s-au învălmășit. Mamele noastre... Pentru ele, dacă ar fi posibil, aș aduce din inima Bucureștiului statuia lui Constantin Brâncuși “Cumințenia pământului” și aș amplasa-o în centrul satului, ca un omagiu pentru spiritul lor de sacrificiu, care uneori atinge cote inimaginabile.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Mie întotdeauna mi-a plăcut spiritul de frondă. La școală, deși învățam bine, nu prea eram văzută cu ochi buni de către profesori, tocmai din această cauză. La facultate – la fel. Pe când eram în prag de absolvire a Facultății de Istorie a Universității “Ion Creangă” din Chișinău, s-a pus problema la nivel de rectorat să fiu exmatriculată pentru implicare în acțiuni „naționaliste”. Am fost salvată de această nenorocire de timpurile care băteau la ușă (era anul 1988), timpuri care i-au încurajat pe câțiva profesori să-mi ia apărarea. Prin urmare, activistă n-am fost niciodată, disidentă în sensul clasic al cuvântului – abia în anul V de facultate.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Simplitatea, onestitatea, inteligența.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Și da, și nu. Mă simt realizată în plan personal: am o familie sănătoasă, sunt mamă, bunică și toți ai casei îmi aduc doar bucurii și mă protejează, pe cât pot, de necazuri. În plan profesional – nici nu știu ce să zic. Eu semăn bunicilor și mamei mele: sunt foarte, foarte muncitoare. Am făcut studii de doctorat la Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Moldova (1994- 1997), dar așa și n-am susținut o teză de doctor în istorie, deși profesorii mei de la academie îmi preziceau un viitor de mare succes. Nu vreau să răscolesc trecutul, încă mă mai doare.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Cel mai mare prieten al meu, care întotdeauna m-a ajutat să-mi ating scopurile, am fost chiar eu însămi. Nu-mi prea place să mizez pe alții. Dar nici să-l supăr pe Bunul Dumne- zeu nu vreau: am rude, am prieteni, care mi-au întins și îmi întind o mână caldă atunci când am nevoie de ea.

11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? 83 30 de întrebări de-acasă - O masă de sărbătoare, în jurul căreia să fie toți ai mei, veseli și senini: buneii, părinții și noi, copiii – foarte și foarte încântați de glumele și de snoavele tatei.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeana şi istorica Veronica Boldișor? - Mie nu-mi prea place cuvântul mândrie. Se știe că dintre cele 7 păcate mari pe care nu trebuie să le comită un creștin pe primul loc se află păcatul mândriei.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Să am nu doar un băiat, ci și o fetiță cu ochii albaștri.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Mă obosesc cumplit discuțiile interminabile ce țin de denumirea lim- bii și a istoriei noastre, când lucrurile sunt atât de limpezi: toți recunosc genialitatea lui Eminescu, nu și celebra lui constatare – suntem români și punctum! Ce să mai discuți când toată lumea știe că limba noastră e română și istoria noastră e istoria românilor?! Știu acest lucru și alolingvii. Problema ar dispărea, dacă n-ar funcționa propaganda nebună din Est, dar aceasta nu se dezminte, este aceeași ca și pe timpul URSS. Și interesele sunt aceleași. Geopolitice. Regimurile de la Kremlin, oricare ar fi ele, au făcut, fac și vor face mereu o propagandă românofobă, pentru că nu se mai satură de pământuri străine. Doar în condițiile în care o conjunctură internațională ar fi capabilă să stârpească această propagandă furibundă, lucrurile ar reveni la normalitate. Dar noi nu trebuie să stăm cu mâinile în sân și s-o așteptăm, ci trebuie să intensificăm în fiecare zi propaganda noastră: cea a adevărului științific și a dreptății!

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţenei Veronica Boldişor, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot trece peste trădare, peste impostură, peste fariseism, peste nedreptate. Mai ales peste nedreptate. Când unui om i se face o mare nedreptate, mă cuprinde o imensă compasiune față de acel om. Dacă e în puterile mele să intervin, o fac fără să mă gândesc la consecințe.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? 84 30 de întrebări de-acasă - Nu-mi amintesc să mă fi trădat cineva vreodată. Eu am o altă problemă în această ordine de idei: mă las folosită - de colegi, de prieteni, de pseudo- prieteni. Nu mă pot debarasa de acest neajuns, chiar și atunci când văd flagrant că cineva îmi folosește munca, aptitudinile... Mă las păgubașă, zicându-mi: dacă îi trebuie omului, ce pot să fac?

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să devină fericit? - Un om nu poate fi fericit, dacă nu este un om liber.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Da, am încercat și eu marea cu degetul. În anul 2006, când la putere erau comuniștii, m-a telefonat domnul profesor Anatol Petrencu și mi-a propus să formăm, împreună cu alți intelectuali, preponderent istorici, un partid anticomunist. Am acceptat. S-a numit partidul nostru Mișcarea Social- Politică Acțiunea Europeană. Eu făceam buletinul informativ al partidului, o gazetuță care se numea Acțiunea Europeană. Eram prea romantici, prea neexperimentați și, mai ales, prea bine intenționați, ca să nu fim lichidați ca formațiune politică. Dar păstrez o amintire frumoasă a acelor câțiva ani de activitate politică sinceră și curată, când am înțeles că nu întotdeauna politica e murdară. E murdară, dacă e făcută de oameni murdari, rău intenționați sau profitori. Noi nu eram așa. Păcat că am dispărut de pe eșichierul politic.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Nu prea am ce aprecia, dar nu cred că sunt din cale afară de exigentă. Luați separat, chiar am și simpatii față de anumiți oameni politici. Dacă vorbim de primul Parlament (1990-1994), l-am prețuit foarte mult pe domnul Alexandru Moșanu, iar de-a lungul anilor l-am admirat constant pe Oazu Nantoi și pe alții câțiva. Dar lucrul pe care îl detest cel mai mult la oamenii politici este parvenirea, mercantilismul, oportunismul. Întotdeauna mi-au displăcut profitorii, mai cu seamă profitorii din politică.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Moldova, mai exact Basarabia, trebuie singură să iasă din marasm. La ora actuală, din nefericire, n-are pe cine miza, nici chiar pe dulcea noastră Țară România, în care e cam tot atâta dezordine politică, precum la noi. Unirea cu Țara și schimbarea politicilor este o prioritate și ar fi o salvare 85 30 de întrebări de-acasă

Pitești, 28 septembrie 2019. O pioasă și creștinească omagiere și comemo- rare a scriitorului și folcloristului basarabean Gheorghe V. Madan de către un grup de intelectuali de la baștină.

pentru noi, dar cum s-o faci, când suntem atât de dezbinați? Multitudinea de partide unioniste doar compromit acest sfânt ideal. Dar, tot ce am spus, sunt doar vorbe frumoase. Le-au mai spus și alții, când au lansat sloganul „Prin noi înșine!”. Dacă e să vorbim de soluții concrete, trebuie să recunosc: nu le văd, deocamdată. E un subiect care mă depășește.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Nu cred. Libertatea noastră, prosperitatea noastră o văd doar alături și împreună cu Țara noastră – România!

22.Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Respectul, dragostea, afinitatea spirituală.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? 86 30 de întrebări de-acasă - Toți membrii familiei mele muncesc. Care și încotro, dar toți cinstit, fără a căuta să speculeze o situație, o împrejurare sau, și mai rău, ignoranța sau naivitatea unor oameni. Așa ne-au educat părinții, așa i-am educat și noi pe copiii noștri. E greu, e foarte greu, dar somnul ne e liniștit și conștiința curată. Soțul, Nicolae Rusu, este prozator.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Timp liber nu prea am. Câteodată mai glumesc, mai fac haz de necaz: odihna mea este schimbarea unei activități pe alta. Și orele de somn nocturn. Cam atât. Apoi, tot eu mă autoliniștesc: lasă, Veronica Boldișor, că nu-i chiar ca în Gulag... Dacă aș avea mai mult timp liber, l-aș consacra lecturilor. Din punctul acesta de vedere, tare mai tânjesc după anii de studenție, când colegele mele se duceau la dansuri, la alte distracții, iar eu – la bibliotecă. Acolo mă simțeam cel mai bine.

25. În casa familiei Dumneavoastră, ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nu suntem snobi. În casa noastră preferințele culinare sunt tradiționale: mâncare ca la bunica și vin de casă.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Momentele cruciale din viața mea nu pot fi descrise. Eu le pot doar numi: bucuria de a deveni mamă, apoi bunică, imensa tristețe, neîmpăcarea pe care o provoacă pierderea părinților și a altor ființe dragi. Așadar, cele două taine mari: taina nașterii și taina morții neîndurătoare...

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - E greu de spus. Or, noi nu ne putem compara cu ţările baltice. Ele au fost încorporate în imperiul sovietic întregi, fără rupturi, pe când noi am fost rupți de la sânul Patriei. Lor le-a fost imens mai ușor să se integreze în structurile europene, ca țări integre. Șansa noastră de a ne integra și de a ne alinia țărilor civilizate este doar una: revenirea nu doar culturală, nu doar spirituală, ci și teritorială la Patria noastră istorică – România.

28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Nu sunt Casandră și nici spirit vizionar. Nu pot numi niște ani. Știu doar că suntem un popor harnic și, dacă am fi liberi, dacă am scăpa definitiv de sub tutela Kremlinului, am schimba destul de rapid calitatea vieții și, 87 30 de întrebări de-acasă astfel, ne-am alinia atât economic, cât și cultural, țărilor civilizate. Ne-o dovedește și perioada interbelică când, grație integrității Țării și a spiritului liber, spre finele anilor ‘30 România ocupa locul patru în Europa în ceea ce privește situația economică.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Eu am copilărit pe malul drept al Nistrului. Pe malul stâng, aproape față în față cu Jora de Sus, se află satul Jura, un sat mare, cu populație mixtă, românii alcătuind vreo 60 la sută și ucrainenii – vreo 40 la sută. Nu s-a auzit niciodată nici un caz de conflict interetnic. Dimpotrivă, se făceau petreceri comune, nunți, se încropeau familii mixte. Și situația era generală. Conflictul transnistrean nu este unul interetnic, precum trâmbițează propaganda rusă, spre a-și justifica prezența armatei în aceste teritorii, chipurile, pentru a proteja populația rusă. De cine s-o protejeze? De noi, cel mai pașnic popor de pe Terra? Diferendul transnistrean nici nu ar fi existat, dacă nu existau interesele geopolitice ale Rusiei aici. Rusia consideră Transnistria un important punct strategic în planurile sale imperiale. Rusia nu se dezminte de veacuri: ea a moștenit de la țari, apoi de la sovietici, mania cuceririi pământurilor străine. Iar mania, o știe toată lumea, este o boală greu de lecuit. Noi nu putem rezolva singuri această problemă atât de complicată. E nevoie de implicarea Uniunii Europene, dar și a Statelor Unite ale Americii. E nevoie de o presiune mare din partea lor asupra Kremlinului. Când o vor face este greu de spus. Nouă, deocamdată, nu ne revine altceva, decât să facem lobby în favoarea noastră, dar și în favoarea securității întregii Europe. Eu așa văd lucrurile.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Transmit orheienilor mei dragi să nu-și piardă cumpătul și speranța în mai bine în aceste vremuri zbuciumate. Au fost în istoria noastră timpuri și mai grele și noi, românii, care avem „șapte vieți în pieptul de aramă”, vorba poetului, le-am depășit. Eu parcă întrezăresc o luminiță la capătul tunelului. Îmi doresc s-o întrezărească și consătenii mei, și cititorii ziarului CUVÂNTUL, și toți oamenii de bună credință, care și-au pierdut speranța într-un viitor mai bun. Vine, ea, luminița, se zărește, s-o întâmpinăm! Cu fruntea sus și cu demnitate! Ion Cernei 8 noiembrie 2019

88 30 de întrebări de-acasă

Valerian Ciobanu: De la arborele voievodului {tefan cel Mare venir=m Valerian Ciobanu s-a născut în 1958, în satul Cobâlea, în prezent în raionul Șoldănești. A absolvit Facultatea Filologie cu specializare în Jurnalism la Universitatea de Stat din Moldova. Este un scriitor care reprezintă generația anilor de trezire a conștiinței naționale. A debutat în 2005, la Editura “Pontos”, Chișinău, cu două cărți: “Popas în Valea Adâncă” și “Potop din senin”. În 2006, apare volumul “Cobâlea, izvoare de lumină”, apoi urmează “Din lutul iubirii” (2007), “Nume și lume” (2008), “Memorie pulsativă” (2010), “Aven numele tău” (2010), “Fulgere în tunel” (2012), “Ultimul extraterestru” (2014), “Aproape de Carpați” (Alba Iulia, 2017), “Rezervația morții” (București, 2018). În 2019 numele lui este inclus în “Enciclopedia Scriitorilor Români contemporani de pretutindeni” (Chișinău, 2019) și în culegerea română- engleză “Basarabia Sufletului meu” (Toronto, Canada, 2018). Este funcționar la Judecătoria Chișinău.

89 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Valerian Ciobanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - Pentru mine azi noțiunea dată înseamnă: Șoldănești, una din puținele localități urbane mononaționale, cu statut de oraș din noiembrie 1980, în care locuiește mama mea, Agripina, și fratele Vasile. De altfel, și oraşul Rezina pentru mine la fel înseamnă ”asasă”, mai numărăm aici orașul Florești, iar atunci când sunt departe-departe, în această noțiune intră toată Moldova, ba chiar și România!

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - La baștina mea, Cobâlea, a fost Arhip Eftodii, profesor de istorie, di- riginte de clasă. La Facultate (USM) - academicianul Gheorghe Rusnac, doctorul în filozofie Nicolae Cojocaru, care actualmente se află în Germania, regretatul academician Nicolae Corlăteanu.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinții mei au fost oameni simpli, ca iarba de simpli, vorba poetului Grigore Vieru. Iar buneii... Unul a fost un gospodar foarte bun până la 1940 și după, el a lăsat o vie deosebită. A participat la început și la formarea gospodăriei colective din sat, a construit mai multe case, cumulând cu succes meseria de viticultor cu cea de zidar. Celălalt bunel, pe linia paternă, a fost impus să lupte cu japonezii în războiul pe care Imperiul Rus l-a pierdut lamenta- bil, după ce s-a jurat să nu se mai amestece în asemenea treburi, preferând până la adânci bătrânețe să fie un bun cioban. Ambii bunei și părinți au iubit locul în care s-au născut și au contribuit cu tot ce au fost în stare la prosperarea satului Cobâlea.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Nu pot considera schimbările benefice, mai degrabă invers. Satul natal poate că a și devenit un pic mai salubru, însă nu și mai verde decât a fost în anii copilăriei mele. Îi lipsesc livezile de cireși, de pruni și meri de odinioară, nu mai sunt fermele, care erau vestite în raionul Rezina, apoi Șoldănești, au dispărut păsările tinereții noastre: berzele, cocostârcii, ciocârliile și privighetorile. Nu pot nega existența unui drum proaspăt asfaltat în sat, de care beneficiază toți sătenii, mai ales copiii care merg la unica instituție de învățământ - 90 30 de întrebări de-acasă Gimnaziul care poartă numele savantului filolog de odinioară, Simion Ci- botaru. Înainte aici funcționau o școală medie și un gimnaziu. Acum ajung copii doar pentru un gimnaziu. Mă gândesc că în clădirea fostei școli medii ar putea fi amplasate clasele primare, ar fi binevenit un muzeu al satului, cu săli de istorie pură, istorie naturală, istoria culturii satului etc. De la un timp Cobâlea, ca și alte sate din împrejurimi, practic nu se dezvoltă.

5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova? - Consider că doar cu ”cântec” și „voie bună” nu ieșim din mocirlă. Avem nevoie de agronomi, ingineri buni și de locuri de muncă pentru aceștia. În categoria ingineri îi includ și pe ”inginerii sufletelor omenești”, cum erau numiți odinioară profesorii. Îmi amintesc cu drag de Vladimir Grosu, un fizician cu sufletul de poet, pe care l-a apreciat și academicianul Gheorghe Cozub, îl apreciez și eu, discipolul dumnealui de odinioară; de domnii Simion Armașu, Alexandru Gadiac, Gheorghe Măciucă, Maria Argatu și mulți alți iubiți profesori. Consider că guvernarea ar trebui să pună în prim plan dezvoltarea econo- miei țării, folosind anume în acest domeniu investițiile partenerilor de peste hotare, mai ales din UE. Încercările de a băga Republica Moldova într-o uniune euroasiatică nu le consider nici productive, nici benefice pentru noi. Din contra, orice apropiere de ei este periculoasă, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Dovezi sunt o sumedenie și numai cel care are anumite interese personale sau de grup nu dorește să le vadă.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? - Eu aș începe cu familia Catargiu, despre care am intenția să scriu un roman. După Nicolae, Victor, Olga Catargiu aș medita mult: oare care personalități mai merită o asemenea onoare?

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Numele lui Serghei sau Sergiu Argatu, ex-parlamentar și președinte al ultimei gospodării colective din sat. Până la el a mai fost unul cu numele de familie Pankov. Notez numele de familie Armașu, Ababii, Anghelenici, Borș și altele. Am scris despre o parte din consăteni în cartea “Cobâlea, izvoare de lumină” (2006). 91 30 de întrebări de-acasă 8. Ce calităţi preţuiţi la prietenii Dumneavoastră? - Pentru ca să nu-i dau pe toți în vileag, voi numi doar câteva nume: Argatu, Ababii, Cemârtan, Vieru, Plămădeală, Cojocaru, Petrencu, Dumi- trache, Serb. Îi prețuiesc pentru noblețe, calitate rar întâlnită în ziua de azi.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Încă nu prea.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Părinții, mătușa Tatiana, care nu mai este demultișor, dar a rămas fiica dumneaei, Aida Leancă. Mai este Lucia Gâțu, fiica profesorului oftalmolog Tudor Gâțu, domnul Ion Buga, ex-parlamentar. Dumnealui mi-a fost consul- tant și coautor la o monografie despre satul Petreni, raionul Drochia. Fiecare și-a adus contribuția cu sfaturi bune și utile, doar atât. Nu le-am cerut alte favoruri, ajutor marerial sau de altă natură.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Dumnezeu nu oferă a doua șansă. Dar dacă admitem că și ar oferi o asemenea posibilitate, atunci poți fi pus în situații dificile cu riscul să nu faci față.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi scriitorul Valerian Ciobanu? - Eu am mers pe urmele lui Ionică Creangă, poate și pe ale tânărului Mihai, născut la Ipotești, Botoșani, însă n-am parcurs mult, fie că am avut alte priorități, fie că sunt mai leneș decât ei, care au fost și vor fi… Mai recent am vizitat orașul lui James Joyce, Dublinul și am văzut că irlandezii au patru Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură. Eu mă pot mândri doar cu faptul că i-am cunoscut și apreciat pe Grigore Vieru, Dumitru Mat- covschi, alte personalități marcante din acest domeniu. Ei au făcut atât de mult pentru noi și pentru țară, iar eu, deocamdată, aproape nimic… Deși am aflat recent că sunt inclus în “Enciclopedia Scriitorilor Români contem- porani de pretutindeni” (Chișinău, 2019) și în culegerea română-engleză “Basarabia Sufletului meu”, Toronto, Canada, încă din 2018.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Doresc să las copiilor un personaj măcar pe potriva lui Tom Sawyer de Mark Twain. E bun și Guguță al lui Spiridon Vangheli, dar năzuiesc la mai mult. 92 Cu scriitoarea Adriana Serb, poetul Vasile Poenaru şi cărţi noi la Bookfest-2018, București.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Demult ar fi trebuit să fie pus punctul. Dacă te consideri cetățean al acestui stat, fii bun și recunoaște limba română, studiaz-o și respect-o. Dacă nu, de ce pretinzi să fii cetățean al acestui stat? Ultimul cuvânt în această dispută l-au spus savanții lingviști, acest adevăr fiind confirmat și de Curtea Constituțională. Iar eroarea strecurată în Constituție de niște politicieni răuvoitori demult trebuia corectată.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi scriitorului Valerian Ciobanu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu accept jumătățile de măsură! Tot lucrul început urmează a fi dus până la capăt și să fie bine făcut. Dumnezeu ne dă câte un dar, dar de multe ori și îl ia înapoi, pentru că în anumite situații nu avem viziuni clare, suntem slabi în Credință. Iar cel mai rău e că de multe ori considerăm că pentru a ne atinge un scop putem să ne apropiem și de Satana și să mergem împreună cu el până trecem podul periculos. Mie asemenea gânduri nu-mi pot veni în cap, dar unora le vin… Crezul meu îl exprim și prin cuvintele personajului meu literar, Dafin. Dacă doriți să aflați mai mult - citiți romanul meu “Rezervația morții” (2018). Deși el se întrevede și în răspunsurile la mai multe întrebări din acest interviu. 93 30 de întrebări de-acasă 16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Cu regret, s-a mai întâmplat. Capul meu este aproape chel, ca și al lui Valeriu Streleț, ca și al altora. Probabil că și din cauza trădărilor.

17. Cum credeţi, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Fără un ideal nobil și frumos. Restul este trecător și nimeni nu devine mai fericit chiar dacă trăiește într-un foișor din aur sau într-un palat ca cel din India numit Taj Mahal.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Încă nu.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Apreciez consecvența și dezaprob inconsecvența.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Sincer vă spun: dacă îmi dau părerea, după asta s-ar găsi destui, care să le pună bețe în roate celor care într-adevăr ar putea scoate Moldova din mocirla politică.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Să fi fost măcar statul Moldova, poate credeam puțin, însă în această republică nu cred, pentru că nu are identitate și se află în căutarea ei de mai bine de un sfert de secol. Irlanda, dacă doriți să știți, chiar după primul an de la declararea independenței de Marea Britanie a obținut primul Premiu Nobel pentru Literatură, apoi a mai obținut încă trei. A înregistrat și succese vizibile în economie, calitatea vieții etc. Iar Republica Moldova toți acești ani a tot degradat.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ciobanu? - Mă bucur că am ajuns și la niște destăinuiri mai personale. Eu după două căsătorii eșuate n-am insistat ca ambele soții să poarte numele de familie Ciobanu. Cunoscând isprăvile, realizările aproape legendare ale medicului oftalmolog, conferențiar universitar, Tudor Gâțu, consătean de odinioară cu renumiții medici Nicolae Testemițanu, Ion Ababii, i-am propus unicei fiice a lui Tudor Gâțu – Lucia, să-și păstreze numele de familie al tatălui ei, medic emerit, președinte al oftalmologilor din Moldova, pe perioada vieții lui. 94 30 de întrebări de-acasă Iar eu voi fi Ciobanu, între sutele, poate miile de purtători ai acestui nume de familie. Și depun eforturi ca să nu fiu mai prejos decât lingvistul Anatol Ciobanu sau decât scriitorul Ion C. Ciobanu și alți patrioți ai acestui neam.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Dacă nu renunțam la mai vechea mea pasiune pentru pictură în favoarea scrisului, probabil conturam și un portret real în culori vii. Așa însă notez doar că ambii suntem ca două stele, fiecare cu lumina și căldura sa. Cum este de fapt și în Univers. Dacă e să mă cobor cu picioarele pe Pământ, pot să afirm că prin nimic nu ne deosebim de alte sute, mii de familii cumsecade. Duminica la amiază stăm la o mămăligă cât un disc solar, cu ceva gustos: pește, smântână, brânză, fructe, legume - de, cu tot ce este necesar și benefic pentru sănătate. Și cum soția este doctoră, mă conformez ușor - sunt sigur că ea știe mai bine ce trebuie și ce nu.

24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber? - Se mai întâmplă să merg la fialiala Târgoviște aB ibliotecii Publice “B. P. Haşdeu”, pe timp frumos ne plimbăm la Valea Morilor, în jurul lacului.

25. În casa familiei Ciobanu ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Îmi pare nefiresc să numesc sarmalele moldovenești și altele. Eu mai prefer și dulciuri. Nu am cafeaua preferată ca la Paris, prefer ceaiurile bune.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Încep cu o primă întâlnire a mea cu domnul Vladimir Afanasiev și cu domnul Tudor Iașcenco, încă tânăr ziarist la “Farul Nistrean”. A fost pe data de 5 mai 1973, probabil. Apoi, am avut multe altele și de tot felul. Când făceam studii la Universitatea de Stat din Moldova, într-o vară am fost în Casa-muzeu a scriitorului rus Vasili Șukșin, am văzut unde urma să fie căznit (împușcat) tânărul Dostoevski, în fortăreața Petru și Pavel de pe malul Nevei, apoi am admirat și Baikalul, munții Altai, și abia peste mulți ani mi-a fost dat să descopăr pentru mine frumusețea munților noștri Carpați. În anul 2018, ceva mai recent, la București, “Bookfest-2018”, în tim- pul lansării romanului meu, m-am întâlnit față în față cu scriitori români consacrați și cu primul cosmonaut român, Dumitru Prunariu. Dar n-am căutat, ca alții, să-mi fac fotografii…

27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice domeniilor educaţiei şi culturii din Republica Moldova? 95 30 de întrebări de-acasă - Dacă în anii noștri de școală mulți băieți visau să ajungă cosmonauți sau cel puțin aviatori, astăzi școala se confruntă cu o adevărată criză identitară. Și nu are rost să vorbesc despre idealuri - care sunt ele la ziua de azi cunoaște fiecare. Avem destule probleme și în cultură. Căci de la cap se strică peștele. Observați cum vorbesc unii parlamentari socialiști, ce enormități debitează președintele Dodon! Eu, bunăoară, după ce m-am bucurat că pot contempla statuia scriitorului irlandez James Joyce din Dublin, am aflat cu satisfacție, că pe aleea scriitorilor români clasici și contemporani a fost dezvelit și mult așteptatul bust al scriitorului - academician, pământeanului nostru, Dumitru Matcovschi. Când vor fi mii și milioane de oameni, care se vor bucura la fel, abia atunci, sper eu, poate va fi mai bine. Și probabil, tot atunci Republica Moldova va începe să prospere.

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în co- munitatea europeană? - Se va integra când se va schimba radical mentalitatea moldovenilor. Însă, deocamdată, având aici niște minorități agresive cu gândul numai la Moscova, șanse reale nu prea văd.

29. Una din problemele-cheie ale Republicii Moldova este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Soluționarea lui este foarte iluzorie. În opinia mea, degeaba cheltuim bani pentru a zice că, iată, noi încercăm să reintegrăm țara. Răspund cu vorba dintr-o parodie de Efim Tarlapan: atunci când NATO va intra în ruși.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Vreau să creadă că din cele menționate de mine, mai mult de jumătate se vor împlini în curând. Dacă aș fi și eu un Jules Verne, aș face pronosticuri mai mari și mai detaliate, care s-ar împlini sută la suta. Însă și așa, vă atenționez că sunt născut într-o zodie cu scriitorul francez și tot una multe din ce am dezvăluit se vor adeveri. Să citească cu încredere ziarul CUVÂNTUL, fiindcă el este independent și obiectiv, nu ca unele gazete de la Chișinău și Moscova, care mint, manipulează și dezinformează lumea fără a avea măcar un pic de obraz. Tudor Iaşcenco 7 februarie 2020

96 30 de întrebări de-acasă

Ion Duminic=: Statul din care pleac= femeile, profesorii, medicii [i cercet=torii devine un stat f=r= viitor Ion Duminică, doctor în științe politice, director interimar al Centrului de Etnologie, Institutul Patrimoniului Cultural al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, s-a născut la 29 decembrie 1971 în Taganrog, Rusia, dar şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Ciocâlteni, raionul Orhei. A absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universităţii de Stat din Moldova şi magistratura în relaţii internaţionale la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Şi-a luat doctoratul la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei cu teza “Instaurarea regimului politic democratic în Republica Moldova: realizări, probleme”. În 2004-2006 activează în calitate de șef Secție Istoria și Cultura Țiganilor la Institutul de Cercetări Interetnice al AȘM; şef al Grupului „Etnologia romilor” (2006-2010), şef al Secţiei Minorităţi Etnice, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2011-2018). A urmat stagieri internaţionale post-doctorale şi traininguri în Bulgaria, Belgia, Federaţia Rusă, Ungaria. Este autor a zeci de publicații despre istoria și etnologia romilor în limbile română, rusă și engleză, alcătuitor al unei culegeri de povești rome.

97 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Ion Duminică, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea „acasă”? - Cuvântul „acasă” eu îl asociez cu două entități inseparabile: femeia (mamă / soție / gospodină) și sufletul. Orice casă părăsită de femeie rămâne o casă fără suflet. Eu nu pot înțelege stupida alegere, care s-a făcut și se face de unele femei afiliate de valorile materiale ale societății consumiste contemporane, când confortul spiritual și viața alături de membrii familiei, rudele, prietenii sunt înlocuite prin propria alegere de a pleca într-o țară străină, (compilată cu lipsa unui gând de reîntoarcere la baștină) pentru a fi încorporate într-o goană continuă după un confort material pustiitor, definit prin scopul de a se căpătui cu un automobil luxos, mobilier, hăinărit, bijuterii, accesorii digitale de ultimă generație, partener cu portofel etc. Totodată, nu vreau să critic și nici să învinuiesc femeile pentru această tragedie socială. Este oricând și oriunde binevenită migrația tinerilor (a nu se confunda cu noțiunea „emigrație); căci acesta a fost și este un proces caracteristic pentru orice societate: tinerii mereu se află în căutare de noi aventuri, studii, inițierea propriilor afaceri etc. Pentru aceasta este recomandabil schimbul de experință profesională, mobilitatea educațională, acumularea unui capital inițial etc. Însă, cei care și-au format o familie, echivalentul noțiunii de „casă”, deja trebuie să-și dedice viața pentru menținerea și dezvoltarea acestui nucleu al societății, și anume, alături și împreună cu ființele lor dragi și apropiate: bunei/părinți și copii/nepoți. Copiii nu se cresc numai cu transferuri financiare ocazionale de peste hotare, ei au ne- voie de educație parentală cotidiană, care este un proces imuabil, în care se pune și suflet. Când casa este lipsită de acest suflet, atunci copiii nu mai au plăcerea să vină „acasă” și rămân „pustii pe dinăuntru”, fară orientare în timp și spațiu. Așa a fost preconcepută societatea de strămoșii noștri: femeilor (celor căsătorite) le-a fost destinat un rol spiritual predominant ca să mențină aprins focul în vatră (sufletul casei), iar bărbații erau datori să asigure conținutul material – „hrana casei”. Bărbații au fost și sunt cei care se află mai mult timp în afara casei, la lucru, dar seara se întorc acasă, unde primesc o bucurie sufletească, care șterge orice urmă de oboseală, fiind alături de soție și de copii. Aceasta este viziunea mea subiectivă asu- pra noțiunii „acasă”.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? -În şcoala Medie din Ciocâlteni, raionul Orhei au fost 5 profesoare 98 30 de întrebări de-acasă cointeresate plenar să mă îndrumeze ca să devin o persoană implicată în domeniul cercetărilor socio-umanistice: Parascovia Primovici (istorie), Ana Savcov (geografie), Ecaterina Untilă (algebră și geometrie), Nina Manole (limbă franceză), Lucreția Butuc (limbă și literatură română). Am avut parte de o generație de profesori, care au creat în școală un mediu prietenos copiilor, iar elevii simțeau acest atașament al profesorilor față de procesul educațional și aveau o motivație spirituală inerentă ca să învețe. Am fost educat în spiritul binelui comun, să realizez lucruri benefice și utile pentru societate; să nu mă ascund în „palate” înconjurate cu garduri înalte și sârmă ghimpată; să nu devin o insectă care se gândește doar la beneficiul individual. Fiecare om este o parte componentă a familiei, comunității și societății; fiecare trebuie să lucreze în beneficiul acestor trei entități con- gruente. Astăzi, lipsa unui sistem economic sustenabil, sărăcit și pustiit de guvernările politice turbulente, au dezorientat societatea noastră: educația, cultura, medicina și cercetarea nu mai sunt valori prioritare. Aceste probleme au forțat profesorii, medicii și cercetătorii să părăsească acest „stat nepriete- nos cu educația și sănătatea cetățenilor” și să caute surse de existență în alte țări. Însă, statul din care pleacă femeile, profesorii, medicii și cercetătorii devine un stat fără viitor.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinții și buneii mei sunt membri ai comunității rome. Bunelul meu pe linie paternă, Ion Duminică, era de baștină din satul Pohoarne, raionul Șoldănești, iar bunelul pe linie maternă, Luca Târșu, era din satul Ciocâlteni. Ambii au fost veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, toată viața au lucrat în fierărie şi au contribuit la dezvoltarea economică a comunităților lor. Când am împlinit 8 ani, buneii mei din satul Ciocâlteni s-au mutat în locul de veci. Atunci, părinții mei, Boris și Ana Duminică, s-au stabilit cu traiul în casa buneilor, locul pe care eu îl consider baștina mea. De fapt, în viziunea mea baștina nu este locul unde te-ai născut, ci locul unde ai fost educat și crescut. În satul Ciocâlteni eu mi-am petrecut copilăria, fiind educat de școală, de comunitate și de părinți. Tata a fost livădar, iar mama în mare parte a lucrat la tutun.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - Schimbările în satul Ciocâlteni sunt similare cu cele din orice altă comunitate rurală din Moldova. Voi aborda acest subiect sub aspect demografic. O parte 99 30 de întrebări de-acasă dintre locuitori au plecat definitiv din sat și din țară; alții (marea majoritate) sunt angajați în diverse munci sezoniere, revenind anual de 2-3 ori la baștină; unii s-au stabilit cu traiul în alte localități, în special cele urbane (Orhei, Chișinău). Din această a treia categorie fac și eu parte: din anul 1991, lucrez în Capitală. Vreau să spun, că ce-a de a patra categorie de locuitori – cei care au rămas să mențină „sufletul satului” – în viziunea mea, sunt adevărații eroi ai acestui plai moldovenesc. Cu certitudine veșnicia s-a născut la sat, iar dacă vor pleca toți locuitorii din sate, vom pierde memoria comunitară a strămoșilor noștri. Cei care au rămas și continuă să lucreze în satele noastre, de fapt, mențin „focul aprins în vatră” în această țară. Dacă vor dispărea satele, va dispărea sufletul acestei țări. De aceea trebuie să ne închinăm și să mulțumim locuitorilor din satele noastre, cei care ne mențin vii tradițiile și memoria strămoșilor.

5. Ce Vă aduce aminte de casa părintească? - În primul rând părinții, care sunt o noțiune constantă / invariabilă aferentă termenului „casa părintească”. Restul lucrurilor erau transformate/ schimbate și nu erau pasibile de un atașament definitoriu.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Eu cred că în satele noastre oamenii sunt apreciați după hărnicia lor, grija față de familie, gospodărie și comunitate, respectul față de credință, tradițiile și valorile de neam nescrise, care sunt transmise de la o generație la alta. Locul tradițional unde este înveșnicită memoria sătenilor este locul de veci (cimitirul), precum și amintirile fragmentare familiale / comunitare despre viața și faptele acestora, depănate de rude, vecini, consăteni în cadrul diverselor întruniri. Orice ființă umană moare doar atunci, când dispare memoria despre viața și faptele sale. Tragedia acestei perioade de tranziție democratică moldovenească, condimentată cu reforme juridice nemărginite, nu este sărăcia. În fiecare zi, în cimitirele satelor/orașelor noastre crește numărul mormintelor abandonate, ceea ce este un mare păcat pe care actuala generație îl face față de cei care le-au dat viață. Plecarea definitivă din țară (pe motive de sărăcie și deznădejde) a unor emigranți moldoveni șterge din memoria comunitară viața și faptele strămoșilor lor.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Am încercat să mă împac spiritual cu profesorii și să nu-i stresez, să-mi fac temele pentru acasă și să fiu pregătit la examene. Am fost eminent doar 100 30 de întrebări de-acasă în clasa I-a și a III-a. În rest, nu am fost nici pe Tabla de onoare, dar nici pe panoul „Ei ne fac de ruşine satul...”.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Atașamentul față de muncă, familie, comunitate.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Încă nu. De fapt, când se termină realizările - și viața se apropie de sfârșit. Omul dacă vrea să trăiască, trebuie să producă careva realizări pentru familia sa, comunitate și societate. Strămoșii noștri au avut dreptate când au spus că cei care vor să se odihnească, trebuie să-și pregătească valiza și să plece în lumea cealaltă, iar cei care vor să trăiască trebuie să muncească.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeti scopurile? - Părinții, şcoala, rudele apropiate și îndrumările de la Dumnezeu.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţă, pe care l-aţi alege? - De fapt, Bunul Dumnezeu mi-a dat ocazia să-mi continui viața, după ce am fost cu succes operat la Spitalul Oncologic din Chișinău. Atunci viața pentru mine a căpătat un nou sens. De atunci, eu mă bucur pentru fiecare zi, care este asociată cu o nouă Viață și o nouă Bună Dimineață.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi politologul și cetățeanul Ion Duminică? - Sunt o persoană modestă, de aceea aș prefera ca la această întrebare să răspundă beneficiarii faptelor/lucrurilor pe care eu le-am realizat. Căci „lauda de sine nu miroase a bine”.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - La începutul anilor 2000, am fost invitat la o ședință de lucru în cadrul Primăriei comunei Ciocâlteni, unde am formulat o propunere de a edifica în centrul satului un Complex Istoric Memorial, cu înveșnicirea numelor veteranilor care au participat la cele două războaie mondiale și alte conflicte militare derulate în secolul XX (în special, acelor care au căzut la datorie), victimelor regimurilor totalitare staliniste și hitleriste, înfometării organizate etc. După 10 ani, în centrul satului Ciocâlteni a fost instalat un monument în memoria victimelor deportate de regimul totalitar stalinist. În viziunea mea, ar fi de dorit să fie instalate și alte monumente, care vor înveșnici numele 101 30 de întrebări de-acasă consătenilor noștri victime ale celorlalte tragedii, care s-au produs pe par- cursul secolului XX.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Eu cred că cercetătorii științifici au legitimitate instituțională și capacitate profesională să dezbată în cadrul manifestărilor academice problemele aferente investigațiilor lingvistice și istorice. Reprezentanții partidelor politice implicați în diverse campanii electorale sunt îndrumați să-și prezinte platformele / programele lor aferente soluționării problemelor social-economice din țară. Însă, deoarece actorii politici nu sunt capabili de aşa ceva, aceștia aleg să se implice în dezbateri geopolitice, străine intereselor comunitare ale cetățenilor. În ultima perioadă, istoria devine o „știință fragilă”, din cauza utilizării unilaterale a unor subiecte istorice sensibile în interesul manipulatoriu al unor politicieni. Aceste dispute geopolitice (istorico-lingvistice) deja nu-şi mai au rostul în cadrul alegerilor.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Ion Duminică, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Promisiunile trebuie respectate. Dacă îți asumi responsabilitatea să realizezi ceva, trebuie acțiunea dusă până la capăt.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - În viață nu există trădări și nici trădători, acestea sunt două noțiuni subiective. Pe de altă parte, ne confruntăm cu niște promisiuni bilaterale nerealizate. Însă, eu deja am imunitate la așa gen de „mici neplăceri” și nici nu mă supără cineva sau ceva.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să devină fericit? - Un om nu poate fi fericit dacă nu prețuiește fiecare zi din viața sa petrecută la baștina / în familia / comunitatea / țara sa, așteptând o „altă viață mai bună”, care este „altundeva / cu altcineva...”

18. Ați făcut în viață și politică? - Am participat plenar la patru scrutine electorale parlamentare și la un scrutin electoral local general, fiind membru al Partidului Popular Creștin Democrat (1997-2009) și din anul 2010 – al Mișcării Social-Politice a Romilor din Republica Moldova. 102 30 de întrebări de-acasă 19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Pe 20-21 aprilie 2017 Chișinăul și alte localități din republică au fost afectate de ninsori abundente. În Chișinău, mii de arbori au fost doborâți la pământ. Oamenii au sărit în ajutorul primăriei și au început să curețe copacii și să strângă lemn de foc pentru gospodăriile lor și pentru persoanele neajutorate. Însă, funcționarii primăriei au interzis populaţiei să colecteze lemn şi au decis să stocheze tot materialul lemnos pe stadionul republican, care la 24 iulie a ars. Acesta, în viziunea mea, este semnul definitoriu al actualei guvernări, care dorește să se îmbogățească ieftin, ignorând principiile binelui comun și doleanțele propriilor cetățeni. Cât privește aprecierea autorităților, aceasta se vede în timpul alegerilor.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Eu nu cred că cei care au hotărât să plece din această țară se vor în- toarce pentru a rezolva problemele celor rămaşi la baștină. Totuşi, să nu se creadă că cei care au plecat au luat o decizie incorectă. Aceasta a fost alegerea lor personală. În ciuda faptului că acele case / țări unde pleacă tot mai mulți moldoveni sunt mai curate și mai frumoase, totuși acestea sunt „case / țări străine”. Toți cunosc semnificația unei zicale populare: în ospeție mai mult de 3 zile nu se stă... Pe de altă parte, cei care au mai rămas aici, în Republica Moldova, trăiesc cu speranța că va veni cineva, cândva, de undeva și va rezolva cu hurta problemele, care în fiecare zi se agravează. Este inoportun să faci curățenie în propria casă, așteptând mereu „ajutoare externe”. Pătura activă / importantă din Republica Moldova este dezorientată sau “pe ducă”. Iar bătrânii sunt nevoiți să-și pregătească din pensii pomenile pentru drumul în eternitate, înțelegând că societatea consumistă i-a marginalizat și i-a abandonat. Consider că atunci când cei care “stau pe valize” vor lua decizia să rămână acasă pentru a-și dezvolta propria țară, care este baștina lor strămoșească, atunci va fi inițiată „curățenia treptată” în casă / sat / comunitate / țara noastră.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Pentru a elabora o analiză obiectivă a fenomenelor sociale, știința istorică utilizează factologia documentară trecută și contemporană, emisă de actorii politici relevanți. Istoricii nu dețin metode științifice experimen- 103 30 de întrebări de-acasă tare care ar facilita explorarea viitorului unor societăți / țări / comunități. Iată de ce, platformele politice electorale bazate pe acțiunile ce urmează să fie realizate sunt de fapt niște promisiuni sterile, pentru că nici o ființă umană nu poate să dirijeze derularea evenimentelor / acțiunilor din viitor. Cu certitudine se așteaptă niște schimbări, pentru că acestea mereu au fost. Vor fi schimbări spre mai bine sau spre mai rău, deocamdată nu există un răspuns obiectiv. Oricum trebuie să rămânem optimiști și să fim pregătiți de schimbările social-politice, pentru a continua realizarea unor acțiuni / fapte în viața noastră comunitară și să păstrăm vie memoria strămoșilor noștri.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - La un moment anumit, am simțit singurătatea, care îmi crea un disconfort spiri- tual. Fiecare persoană conștientizează în perioade de timp diferite necesitatea întemeierii unei familii. Deseori, când mă întâlneam cu membrii comunității rome, eram întrebat dacă sunt însu- rat. Mi-am ales o nevastă anume din această co- munitate. Am devenit un mem- bru plenipotențiar al comunității rome doar după ce am înteme- iat o familie. Con- form tradiției rome, eram deja „om bun / bărbat căsătorit”; cei necăsătoriți sunt considerați „flăcăi- Familia Duminică la plimbare în Chişinău. godaci / strigoi”. 104 30 de întrebări de-acasă 23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soția este casnică, ea are un rol predominant în educația și creșterea copiilor noştri.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Acasă, alături de membrii familiei mele.

25. În casa Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Bucatele tradiționale romani.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Cred că cel mai crucial moment a fost în 1994, când am fost admis la Facultatea Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din Moldova.

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană, alături de Republicile Baltice? - Istoria nu operează cu noțiuni corelavite „dacă a avut sau nu a avut șansă...”. Eu cred că fiecare țară își are propriul destin în istorie. Noi nu trebuie să invidiem soarta altor țări, la fel cum nu trebuie să invidiem roada din grădina vecinului. Cele mai prețioase valori ale Republicii Moldova sunt Pământul și Oamenii, care din păcate la moment nu sunt fructificate.

28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Noi suntem un stat civilizat. Actualmente nu mai există pe globul pământesc state barbare / necivilizate. Fiecare popor și țară are o cultură distinctă, care face parte din civilizația umană. Eu cred că până când în Republica Moldova vor mai trăi oameni păstrători de credință creștină, tradiții și omenie, până atunci acest stat va fi un stat civilizat. În perioada sovietică era un stereotip vehiculat în mediul urban: „țăran”, în sensul precum că țăranii moldoveni sunt înapoiați / necivilizați. Însă, Republica Moldova își are păstrate propriile tradiții și cultură inedite anume datorită țăranilor moldoveni. În mediul rural, cultura și tradițiile sunt parte componentă a cotidianului, în mediul urban acestea devin „spectacole de divertisment / festivaluri la sfârșit de săptămână”.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Soluționarea diferendului transnistrean va fi imposibilă atâta timp cât 105 30 de întrebări de-acasă se va vehicula cu noțiunile de „diferend / conflict / dispută”. Acualmente, nu există nici o problemă sesizabilă care poate fi abordată din perspectiva soluționării acestui „diferend”, pentru că deja nu mai există nici un con- flict (mai ales între populația de pe ambele maluri ale Nistrului). Ce fel de conflict poate exista acum între aceste două regiuni cu un sistem economic distrus și o populație „cu valizele pregătite pentru plecare peste hotare”? Între două sărăcii nu poate fi generat un conflict, pentru că deja „nu mai ai ce apăra și nu mai ai ce distruge”. Acum a sosit timpul să facem curățenie în propriile gospodării / sate / comunități; timpul disputelor ideologice – „comuniști românofobi de pe malul stâng al Nistrului versus democrați rusofobi de pe malul drept” – nu mai prezintă o relevanță social-politică.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Vreau să le doresc tuturor pace și sănătate, pentru că unde este sănătate și pace – restul se poate face! Ion Cernei 28 februarie 2020

106 30 de întrebări de-acasă

Gheorghe Cazacu: Cred ]n viitorul \=rii cu numele Republica Moldova. Doar c= trebuie s= cread= [i al\ii Gheorghe Cazacu, doctor în istorie, cadru didactic la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România, specialist la “Recall In- formation Services” SRL, are 28 de ani şi este unul din cei mai tineri protagoniști ai ciclului nostru de interviuri. Este originar din Telenești. A absolvit Liceul Teoretic “Lucian Blaga” la baştină, apoi și-a continuat studiile la Universitatea clujeană, Facultatea de Istorie și Filosofie. Tot acolo a făcut masteratul, având ca temă “Istoria, Memoria, Oralitatea în secolul XX”, apoi şi doctoratul. Este autorul monografiei ”Republica Moldova între Bruxelles și Moscova. Opțiuni identitare și geopolitice” (1991-2019), Cluj-Napoca, Editura “Casa Cărții de Știință”, 2020, mai multor articole ştiinţifice.

107 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Gheorghe Cazacu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - „Acasă”, cred eu, este acel loc unde te întorci cu drag ori de câte ori ai ocazia, care te ajută să îți canalizezi eforturile și să încerci să devii mai bun în fiecare zi. „Acasă” poate fi locul unde te-ai născut, precum și un alt loc unde ajungi să te simți foarte bine, unde ești înconjurat de oameni dragi și să dai tot ce ai mai bun pentru un vis anume.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Primele și, poate, cele mai importante lecții cred că le-am primit acasă, de la părinți. Acolo am deprins pasiunea pentru istorie și pentru studii și de acolo a pornit drumul pe care merg acum.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Părinții și bunicii mei au avut o viață simplă și extraordinară în același timp. Mama este o persoană pe care o cunosc mulți oameni din Teleneşti și care, la rândul ei, a reușit să cunoască destul de multă lume de-a lungul anilor. Știu că mama, fiind specialistă în domeniul economiei, a fost omul potrivit la locul potrivit atunci când venea vorba să ajute oamenii și să le explice în detaliu și pe înțelesul tuturor cele mai complicate probleme, răspunzând cu drag la întrebările frecvente ale celor din jur. Până și eu, care nu am niciun fel de abilități în matematică și economie, puteam să înțeleg anumite lucruri dacă mi le explica ea. Cea mai mare calitate a mamei, dincolo de a fi un părinte bun, este faptul că are abilități didactice foarte bune și a putut relaționa foarte bine cu oamenii. Tata, în schimb, este mai apropiat de mine în ceea ce privește activitatea profesională. Deși, oficial, nu mi-a predat niciodată în anii de școală, pot spune că este un profesor bun. Tot timpul mi-a plăcut că înțelege foarte bine psihologia elevilor și știe cum să interacționeze cu aceștia, fapt care face procesul de predare-învățare mai facil și mai eficient. Pe lângă faptul că este un profesor bun ale cărui merite sunt recunoscute atât la nivel local, regional, cât și național, tata a fost apropiat foarte mult de cultură, tradiție și de promovarea valorilor culturale de la noi, fiind o persoană importantă în rândul celor ce promovează cultura și educația la noi în oraș. Despre bunicii din partea mamei știu ceva mai multe pentru că am apucat să îi cunosc mai bine. Bunicul a fost un om cu caracter, de la care 108 30 de întrebări de-acasă am deprins câteva lecții despre demnitatea umană. A trecut prin ororile războiului, copil fiind atunci. Din această cauză nu a avut copilărie mai deloc. La 12 ani a rămas fără părinți (străbunicul decedase în 1938, iar străbunica în 1941), devenind astfel capul familiei. A avut o viață destul de grea, dar a reușit să iasă învingător din fiecare situație și să ajungă să își crească şi nepoții. Bunica a fost genul acela clasic de gospodină la care mergeam cu drag și unde știam că suntem primiți cu dragoste și mâncare bună. Îmi plăceau mult învârtitele și clătitele făcute de ea. În cazul bunicilor de la Cernăuți nu prea am ce să vă spun. Nu am avut șansa să îi cunosc prea bine (pe bunicul chiar deloc, el murise în 1981). Bunica era o femeie simplă, care se bucura să își vadă (din când în când) nepoții și să stea cu noi la povești. Bunica a murit cu o lună înainte să îm- plinesc eu 8 ani și, deci, eram deja măricel şi țin minte că ea se bucura să ne vadă venind în vizită de hramul satului. Atât de la părinți, cât și de la bunici am învățat faptul că omenia este una dintre cele mai importante valori.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - Mă bucură foarte mult felul în care s-au desfășurat lucrurile la Telenești în ultimul deceniu. Orașul se dezvoltă, iar la unele capitole teleneștenii pot fi dați drept exemplu pentru alte orașe din Republica Moldova. Cred că Teleneștiul, deși oraș mic, este una dintre cele mai dinamice localități din Moldova în ce priveşte dezvoltarea urbană (asfaltarea de străzi, îmbunătățirea sistemului de canalizare, amenajarea parcului și multe altele), precum și cea culturală (faptul că la Telenești se desfășoară diverse evenimente cul- turale și că bibliotecile din oraș sunt dotate chiar bine). Toate acestea mă bucură și mă fac să privesc cu optimism tot ceea ce se întâmplă în orașul de pe Ciuluc.

5. Ce Vă aminteşte de casa părintească? - Cred că mâncarea bună, omenia, prietenia și dragostea față de per- soanele apropiate sunt câteva dintre lucrurile ce mă fac să îmi aduc aminte de casa părintească.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Dacă aș fi pus să aleg astfel de personalități, aș alege din mai multe 109 30 de întrebări de-acasă domenii. În domeniul artelor l-aş alege pe Nicolae Moisei, dat fiind faptul că a contribuit mult la dezvoltarea picturii în orașul Telenești și a oferit multor copii şansa de a se afirma pe plan cultural. În domeniul adminis- trativ, o opțiune în acest sens ar putea fi chiar actualul primar al localităţii, Vadim Lelic, pentru faptul că a reușit să schimbe fața orașului și pentru tot ceea ce face pe plan local.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Nu am fost disident niciodată. Ca să fii disident trebuie să fii o voce foarte cunoscută publicului larg, or eu nu sunt acest gen de om. Dacă prin activism înțelegem și activități de voluntariat, atunci da, aș putea fi con- siderat activist. Am participat în multe activități de voluntariat la Cluj, cu scop de educare a tinerei generații în cadrul Asociației UN YOUTH – Cluj Branch (Asociația Tineretul ONU – Filiala Cluj). Am participat la diverse evenimente care aveau ca scop promovarea is- toriei prin reconstituire istorică la Transylvania History Days sau la diverse proiecte de istorie orală (subiecte legate de al Doilea Război Mondial și experiențele ardelenilor) sau proiecte de cercetare a istoriei minorităților prin intermediul Institutului de Istorie Orală din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cam în asta constă activismul meu până la acest moment.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Onestitatea, sinceritatea, demnitatea (acea „coloană vertebrală” despre care spun unii), combativitatea, obiectivitatea (atât cât este posibilă). Îmi plac oamenii care nu se dau bătuți și oamenii care își respectă atât prietenii, cât și dușmanii. Îmi plac oamenii care știu să recunoască când pierd sau dacă pot sau nu face un lucru. Mai presus de toate îmi plac acei prieteni și persoane care știu să fie oameni în primul rând.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă până la acest moment? - Cred că nu prea ai cum să fii pe deplin realizat pentru o persoană care nu are nici măcar 30 de ani. Cred că pot să realizez multe, dar pentru toate acestea este nevoie de timp.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - La întrebarea aceasta este mai greu de răspuns. Spun acest lucru deoarece pe lângă părinți, familie și toți cei dragi care în mod natural au contribuția lor, foarte mulți dintre oamenii pe care i-am întâlnit au contribuit în dezvoltarea 110 30 de întrebări de-acasă mea umană și profesională. De la profesorii din Telenești la profesorii din facultatea de la Cluj, la colegi și diferiţi oameni întâlniți de-a lungul anilor - m-au ajutat, poate uneori fără să știe. Un merit aparte îl are viitoarea mea soție, Alexandra, care m-a învățat că în viață trebuie să fii om și să treci cu demnitate prin toate greutățile. Alexandra mi-a dat sfaturi foarte bune și mă susține în ceea ce fac. Datorită ei am reușit să îmi ating anumite scopuri.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Nu știu dacă aș alege să mai trăiesc un moment din viață. În general prefer să mă uit înainte. Nu cred că aș alege să retrăiesc un moment încă o dată.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi istoricul Gheorghe Cazacu? - Mă mândresc cu faptul că am reușit să mă adaptez la stilul de viață din Cluj și că reușesc să activez într-un mediu propice. Mă mândresc că am reușit să ajut alți oameni de-a lungul timpului sau că am reușit să îmi finalizez studiile de doctorat în domeniul istoriei. Nu am ajuns la acel nivel de dezvoltare profesională ca să pot să afirm că sunt istoric. Sunt mândru de faptul că am reușit să fac față greutăților. Pe plan profesional sunt mândru că am reușit să fac cercetări referitoare la Republica Moldova, conexiunile dintre sport și politică și că încerc să îmi aduc propria contribuție la eforturile generale de înțelegere a situației din Republica Moldova. Un alt aspect de care mă pot mândri este faptul că recent am finalizat studiile doctorale în care am realizat o teză de doctorat intitulată „Între Bruxelles și Moscova. Opțiuni identitare și geopolitice în Republica Moldova (1991-2019)”.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Cred că mai am multe de demonstrat și de realizat. Spre exemplu, mi-aș dori să devin un cercetător mai bun în domeniul istoriei și să reușesc să realizez cercetări utile pentru publicul larg și, de ce nu, pentru decidenții politici din Republica Moldova. Visul meu este să devin tot mai bun în tot ceea ce fac și sper să reușesc în această direcție.

14. De aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Este foarte complicat să se pună capăt acestor dispute atât timp cât există interese politice la nivel înalt pentru continuarea disputei cu referire la limbă. 111 30 de întrebări de-acasă La ora actuală, nu cred că este nimeni în stare să pună capăt acestor dispute. Poate că dacă la nivel de Parlament și Guvern nu s-ar aborda periodic această problemă, în mediul populației divergenţele treptat s-ar atenua.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Gheorghe Cazacu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - În primul rând, onestitatea și sinceritatea. Dacă suntem onești și sin- ceri cu propria persoană, vom avea numai de câștigat. În al doilea rând, combativitatea. Încerc să nu mă las bătut cu una cu două (mai ales dacă știu că am toate șansele să duc ceva la capăt). O altă valoare la care țin este respectul faţă de alte persoane. Îmi place să cred că sunt o persoană muncitoare și serioasă.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Nu am avut parte de astfel de întâmplări. Sper să nu am treabă nici pe viitor cu astfel de situații.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate fi fericit? - Un om nu poate fi fericit dacă nu își dorește asta. Ca să fie fericit, omul trebuie să caute fericirea în lucrurile mici. După ce găsești fericirea în lucrurile mici, te poți gândi la lucruri mai mari, dar bucuriile mici cred că ar trebui să fie calea spre fericire. Trebuie să-ţi doreşti să fii fericit.

18. Ați făcut în viață și politică? - Nu şi deocamdată nu sunt interesat de așa ceva.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - A face politică în Republica Moldova nu este ușor. Ţara noastră este una mică, care nu prea are cum să își impună voința pe continent. Republica Moldova este mega dependentă de statele din jur, de Uniunea Europeană și de Federația Rusă. Situarea ei geografică îi oferă unele beneficii, dar o și dezavantajează pe plan politic și economic. Vina pe care o poartă politicienii de la Chișinău este că nu se concentrează mai mult asupra îmbunătățirii condițiilor de trai ale populaţiei și sporirii stabilității pe plan intern a țării. O politică externă bună are la bază o situație internă propice. Politicile sociale, investițiile în infrastructură la nivel local și național, în sănătate și educație, crearea de locuri de muncă plătite decent ar trebui să fie obiectivele primordiale ale decidenților de la Chișinău. 112 30 de întrebări de-acasă 20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Cred că aici ar trebui să pună mână cu mână atât elitele politice din Republica Moldova, cât și societatea civilă. Este nevoie de inițierea a diferite proiecte în care statul să coopereze cu cetățenii în beneficiul celor din urmă.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Da, cred! Doar că trebuie să creadă și alții. Dacă moldovenii vor înțelege că e mai bine să se respecte unii pe alții și vor începe să muncească împreună, atunci vor apărea și rezultatele. Aici este nevoie de ajutorul politicienilor. Este nevoie de cooperare între toate structurile societății moldovenești, indiferent de culoare politică sau de apartenență etnică sau lingvistică.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cazacu? - Multe familii din Republica Moldova s-au format ca urmare a unor detașări sau repartizări profesionale în diverse zone ale țării. Eu sunt un rezultat al repartițiilor din perioada comunistă. Tata a fost repartizat să lucreze la noi în raion și așa a cunoscut-o pe mama. Aceasta a fost o circumstanță importantă în formarea familiei noastre. Suntem uniți și ne ajutăm atunci când este cazul.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Tata este profesor și îi place să contribuie la formarea tinerei generații. De asemenea, îi place să promoveze cultura cântând muzică populară și popularizând tradițiile naţionale. Mama este și ea implicată în educarea tinerei generații alături de sora mea (creșterea nepoțelului).

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - De obicei îmi place să ieșim la o plimbare prin oraș sau în parc, să merg la film ori de câte ori am ocazia. Îmi place să îmi beau cafeaua alături de cei dragi și să stăm la poveşti, să citesc. De obicei citesc cărți de istorie, politică, sport și dezvoltare personală.

25. În familia Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nu avem bucate şi băuturi preferate. Acasă mâncăm de toate și bine.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Un moment important a fost luarea deciziei de a continua studiile în România. 113 30 de întrebări de-acasă 27. Cum credeţi, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în UE, alături de Republicile Baltice? - În opinia mea, șansa de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană în acel moment (2004) a fost nulă. Nu putem vorbi despre o asemenea șansă în situaţia în care nu puteam să ne comparăm în termeni de dezvoltare economică și de stabilitate politică cu Lituania, Letonia și Estonia. Republica Moldova este o țară instabilă din punct de vedere politic și economic. Noi nu putem fi parteneri de încredere pentru UE atât timp cât corupția este la cote înalte. De asemenea, problemele din domeniul justiției nu ne permit să credem că vom fi primiți prea curând în Uniunea Europeană.

28. Câţi ani, în opinia Dumneavoastră, i-ar trebui Republicii Mol- dova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Nu aș discuta neapărat despre categoria statelor „civilizate”. În opinia mea, Republica Moldova este un stat civilizat dat fiind faptul că este o țară cu un regim democratic (chiar dacă este vorba despre o democrație în devenire). În Republica Moldova funcționează o Constituție și (poate nu la cei mai buni parametri) principiul separării puterilor în stat. Mai degrabă, cred că întrebarea dumneavoastră se referă la calitatea democrației și la nivelul de dezvoltare economică. Nu cred că trebuie să ne comparăm cu statele din Vest. Statisticile și cei mai importanți cercetători arată că discrepanțele economice dintre statele din vestul continentului și Republica Moldova cresc de la un an la altul. Probabil că obiectivul Republicii Moldova ar trebui să fie ameliorarea situației interne pe toate planurile, iar experiența statelor vecine ar putea fi un bun exemplu.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Atingerea acestui obiectiv îmi pare puțin probabilă în următorii 20-30 de ani. Există prea multe interese politice pe ambele maluri ale Nistrului, dar și în afara țării, ca situația să rămână la fel. Atât timp cât vor exista astfel de interese, nu putem discuta despre soluționarea diferendului transnistrean.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat pământenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Indiferent unde vă aflați sau ce faceți, nu uitați să vă trăiți viața cu demnitate și cu încredere în propria persoană. De fiecare dintre voi depinde reușita sau eșecul vostru. Ion Cernei 18 septembrie 2020 114 30 de întrebări de-acasă

Aurelia Peru-Balan: Republica Moldova este un stat creat artificial, de aceea economia ei geme [i va geme... Aurelia Peru s-a născut la 22 noiembrie 1968 în satul Alcedar, raionul Șoldănești. A absolvit școala din sat cu medalie de aur și Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova cu Diplomă de mențiune. Este doctor habilitat în științe politice. A activat la Radioteleviziunea Naţională, în cadrul Serviciului de presă al Guvernului Republicii Mol- dova, la postul de televiziune ORT-Moldova, la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova, în calitate de membru și președinte al Consiliului de Observatori, IPNA Compania “Teleradio-Moldova”, consilier principal de Stat, purtătoare de cuvânt a prim-ministrului RM și consilier prezidențial pe domeniul politic, de- can al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USEM. Din 2011 este colaboratoare a Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiințe a Moldovei; cercetător științific coordonator. În prezent mai exercită și funcția de conferențiar universitar la Academia de Administrare Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova. Autoare a peste 80 de articole științifice în reviste științifice naționale și internaționale și a 3 monografii. În a. 2019, pentru excelență în cer- cetarea științifică, participare activă în viața științifică și la pregătirea cadrelor de înaltă calificare, a fost distinsă cu Medalia „Milescu Spătaru” a Academiei de Științe a Moldovei.

115 30 de întrebări de-acasă 1. Doamnă Aurelia Peru-Balan, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - „Acasă”? Pentru mine are două dimensiuni. Una – evocă locul de trai, unde revii după o zi de muncă, după o delegație. Alta - baștina, locul de naștere. În primul caz, revin cu bucurie, în al doilea - cu durerea nostalgiei, care nu poate fi anesteziată, cu multe amintiri, dar și cu gândul că viața este mai grăbită decât credeam. La Alcedar, de 14 ani, Casa Dorului meu mare este pustie… De asta cuvântul „acasă” îmi provoacă sentimente greu de descris.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Dar parcă caracterul îl „obții” din lecții? Cred mai mult în puterea genelor asupra caracterelor. Fiind mezina în casă, am fost alintată de toți. Poate de asta am acceptat mai greu unele rateuri în viață. Desigur, primele lecții mi le-au oferit mama și sora mai mare. Acestea au fost lecții sincere și cu multă dăruire. Pentru că celelalte trebuia să le însușesc din propriile căderi şi relansări.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - De venirea mea pe lume, pe lângă părinți, s-a bucurat doar bunica de pe mamă, Zinovia. Alți bunei nu am cunoscut. Le-am văzut doar mormintele frumos îngrijite în cimitirul din marginea satului. Știu că au fost oameni gospodari. Tatăl meu, Mihail Peru, totdeauna se lăuda cu casa noastră, construită încă de bunei (părinții au adăugat doar anexe – baie, verandă, bucătărie), acoperită cu olane roșii aduse din Sibiu, cu pereți de 80 cm gro- sime. Era pe timpuri una dintre cele mai frumoase din sat. În schimb mama, Alexandra, plecată de 14 ani în lumea Veșniciei, a rămas orfană de tată la vârsta de 1 an. Era vremea foametei. Bunica Zinovia îmi povestea deseori prin ce greutăți au trecut. Dar și-a dorit cu tot dinadinsul ca fiica să facă studii. Mama a fost medic-laborant la spitalul din Alcedar, care deservea vreo 4-5 sate din împrejurimi. A fost un om al meseriei, respectat. Până în prezent, consătenii, pe care îi întâlnesc tot mai rar și mai rar, pentru că mi s-au rărit drumurile spre casa părintească, îmi spun vorbe frumoase despre „Alexandra Profirovna”. Apropo, pe timpuri, spitalul din sat avea și secție de ginecologie. Eu m-am născut, aici, a doua zi de Hramul satului, care coincide cu sărbătoarea creștină ”Arhanghelii Mihail și Gavriil”. Musafirii, veniți tocmai de la Chișinău, au rămas la masă, iar mama a plecat pentru 116 30 de întrebări de-acasă că o „grăbeam” eu. Tatăl este în viață. Este cu noi, la Chișinău.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii? - Satul (ca și noi) a îmbătrânit. Case și ogrăzi pustii. Vara trecută, fiind acasă pentru câteva zile de vacanță, am vrut să colind puțin pe hudicioarele din sat, pe acolo pe unde mergeam iarna la săniuș sau la izvorașul din altă mahala, unde așteptam oile de la pășunat. Bunica avea câteva oițe și mie îmi venea, uneori, rândul să mă duc după ele. Am descoperit că s-a surpat și hudicioara, și izvorul nu mai curge. Nu mai vorbesc de copacii care au crescut nestingheriți în pragul caselor rămase pustii. De asta vă ziceam, mai sus, de un dor amestecat cu durere, care nu se lasă anesteziată… Cel puțin, eu asta simt de fiecare dată când revin la baștină. Mă bucură să văd câteva gospodării noi, frumoase. Așa, de exemplu, la intrare în sat, văd gospodăria colegei mele de bancă, Rodica Gorilă, azi Danchevici. O gospodărie frumoasă au și colegii și prietenii mei din școală, Aurelia și Victor Șveț, care a avut, apropo, și un mandat de primar. Anul acesta a fost lansat un proiect de infrastructură pentru conectare la apeduct a gospodăriilor. E un semnal că satul poate renaște. Mă bucură acest fapt. Am contribuit și noi cu o cotă-parte. Să nu fim „veriga slabă” în mahala. Și în speranța că casa părintească va avea viață lungă.

5. Care ar fi căile reale de redresare a situaţiei din economia Re- publicii Moldova? - Răspunsul meu ar fi al unui diletant în domeniu. Aș putea zice, că o guvernare capabilă ar relansa economia. Dar, nu este doar asta. Suntem un stat fără de munte, fără de ieșire la mare, fără zăcăminte de aur, de petrol... Și, colac peste pupăză, cu un sistem devalizat de politicieni. Republica Moldova este un stat creat artificial, de aceea economia moldovenească geme și va geme...

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Eu aș putea greși. Pentru că nu cunosc foarte multe lucruri despre generațiile predecesoare. Părinții îmi povesteau, cu multă admirație, despre unii medici care au activat în sat, despre unii președinți de colhoz, despre unii pedagogi. Școala medie din Alcedar, apropo, a fost o şcoală cu tradiții. Scriitorul Ion C. Ciobanu pomenește despre școala de învățăcei din Alce- 117 30 de întrebări de-acasă dar în romanul „Codrii”. De asemenea, alcedărenii își amintesc de preotul care a reușit să păstreze biserica în timpurile de distrugere a locașelor sfinte – părintele Gheorghe Fotescu ar fi învățat la seminarul duhovnicesc împreună cu Iosif Stalin. Se spune că i-ar fi trimis o scrisoare „tătucului” de la Kremlin, în care l-ar fi rugat să fie păstrată biserica din sat. Iar în pădure este amenajat „Izvorul părintelui Gheorghe”. În copilărie veneam aici cu părinții, cu rudele. În Alcedar am avut și un membru al Sfatului Țării - boierul Herța. Dar, pare-se, nu au rămas nici un fel de rude în localitate. După 1940, familia respectivă a emigrat în România. Povestesc aceste lucruri și încep să regret că satul meu parcă devine tot mai mic, având mai puțini locuitori, mai puțini școlari, mai puțini prunci. Asta, probabil, e soarta satelor basarabene în acest secol nebun.

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? - Sărbătorile de Anul Nou erau pentru mine cel mai adevărat miracol. Și Moș Crăciun venea cu sacul plin. „Papa”, așa îi spunem, era greu de recu- noscut în rolul Moșului, chiar dacă încercam să-l deconspirăm în cojocul întors pe dos. Mi-aduc aminte serile de iarnă din familia noastră - cu brad împodobit, cu lemne trosnind în sobă și cu ligheanul cu mere pe masă. Asta am memorizat pentru totdeauna. Până în prezent aștept revelionul ca în copilărie. Și mă bucur că aceleași emoții le nutrește și feciorul meu. Îi place nespus de mult să participe la amenajarea interiorului pentru sărbătorile de iarnă. Am avut o prietenă în copilărie, Aurica Chitaică. Este cu 2 ani mai mare decât mine. În școală era îngerul meu păzitor. Până în prezent ne întâlnim, ea fiind medic în Chișinău. Iată împreună cu ea, cu sora mea, Vitalina, care este conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova, depănăm amintirile despre copilărie, sat, consăteni.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Îi am foarte puțini. Apreciez sinceritatea lor și faptul că nu mă părăsesc în clipele grele. Dar, recunosc, îmi place, totodată, când sunt toleranți cu mine, chiar și atunci când comit greșeli. Critica dură mă demoralizează. Nu în zadar prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greșește.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Vreau să cred că cele mai frumoase lucruri urmează încă să le realizez. 118 30 de întrebări de-acasă 10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - Munca și numai munca, cum spunea Nicolae Iorga.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Sarcina și venirea pe lume a fecioru- lui nostru – Alexandru. Da. Neîndoielnic. Și, probabil, aș încerca să fac medicină…

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeana şi savantul Aurelia Peru- Balan? - Cred că este exagerat de vorbit despre mândrie. Sunt doar motive de satisfacție atunci când vezi un lucru bine Mămică fericită şi împlinită. făcut, mici și mari bucurii pe care mi le oferă soarta cu anumite ocazii. M-am bucurat, de fiecare dată, să-mi văd cartea mirosind încă a vopsea proaspătă de la tipografie. Să scriu ultimele rânduri într-un studiu științific pentru reviste naționale și internaționale în domeniul științelor politice și științelor comunicării. La ora actuală am peste 80 de articole științifice și 3 monografii.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Eu nu-mi provoc și nu-mi permit dorințe irealizabile. Sunt realistă, sunt pragmatică și până la urmă mai sunt și fatalistă. Probabil, mi-aș dori să plantez niște pomi în grădina părintească, unde mama și eu cândva am sădit multe-multe flori. Vreau să transmitem copiilor noștri casa și grădina copilăriei noastre, frumoase cum le ținem minte de la părinţi.

14. Trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Această problemă poate fi rezolvată prin două căi. Prima, cea mai simplă – Parlamentul votează modificarea articolului 13 din Constituție. A doua - organizarea unui referendum național constituțional. 119 30 de întrebări de-acasă 15. Care sunt principiile de viaţă ale Aureliei Peru-Balan, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Corectitudinea în orice anturaj. Fără lingușeală, fără trădare, neapărat în preajma prietenilor care au nevoie de umărul meu.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - Au fost momente când aș fi așteptat un alt gest, hai să zic așa. Dar dacă s-a întâmplat, cred că undeva, cândva am comis și eu o eroare de comportament față de ei. De asta este important nu să devii tu mai bun decât alt om, ci mai bun decât tine.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit? - Fără de sentimentul împăcării cu sine însuși nici un om nu poate să se considere fericit. Cred eu. Dalai Lama, însă, spunea despre trei secrete spre drumul fericirii: hotărâre, efort şi timp. Îl cred și pe marele gânditor.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Am făcut, dar pentru alții, dacă s-ar putea așa de spus. Eu am practicat jurnalismul politic în Televiziunea Națională, fiind autoarea și prezentatoarea emisiunii de analiză și sinteză politică „Geneza”. Acum ofer consultanță în materie de comunicare și PR actorilor politici. Și funcțiile de consilier pe comunicare a premierului Gaburici, cea de consilier pe probleme de politică internă în echipa președintelui Timofti mi-au solicitat cunoștințe în domeniul politicii, dar nu eu am făcut politică. Nu am fost niciodată membră a vreunui partid politic. Și nu cred că voi mai fi. Probabil, nu am un caracter potrivit, sunt prea sensibilă la critici. Dar politică fără adversari, fără confruntări, fără critici, care pot derapa până la linșaj mediatic, nu există. În politică trebuie să ai „pereții ridicați” pentru a fi protejat de atacuri și de calomnieri.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? - Este dificil să oferi un răspuns după principiul „bilă albă - bilă neagră” sau „negativ - pozitiv”. În primul rând, în politica din statul moldovenesc este multă inconsecvență. În al doilea rând, nu s-a reușit crearea unei elite politice naționale, așa cum am avut-o, bunăoară, în primul Parlament ales democratic. Din cauza lipsei unei astfel de elite, Republica Moldova a stagnat pe toate dimensiunile – economie, diplomație, cultură. În politică nu totdeauna ajung oameni onești și, important(!) altruiști. Mulți profită de statutul de persoană politică, de înalt funcționar în stat pentru a-și face averi, nu pentru a contribui la 120 30 de întrebări de-acasă

Consilier pe probleme de politică internă în echipa președintelui Republicii Moldova Nicolae Timofti. modernizarea statului sau la îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației. În politică, mai cu seamă începând cu anii 2014-2015, înflorește corupția endemică, corupția la nivel înalt. Deputații intră în legislativ cu o culoare politică, dar ies cu alta sau chiar schimbă mai multe pe durata unui mandat. „Turismul politic” este o dovadă elocventă că ceva este putred în instituțiile puterii. La fel, îmi displace faptul, când unii politicieni își supraapreciază capacitățile și abilitățile de om de stat. Nu oricare intelectual, nu oricare lider charismatic poate fi lider politic. Am încredere în cei care s-au format în lupte politice, pe baricade, au dat dovadă de consecvență în convingerile lor. Am rezerve față de acei care au fost creați artificial în laboratoarele tehnologiilor politice. Printre deciziile rezonabile pe care le-au luat politicienii moldoveni a fost instituirea regimului parlamentar de guvernare. Dar, cu mare regret, trebuie să constat că și acest model a fost compromis de unii politicieni, mai exact - de oligarhia care a inundat politicul. Actualmente, se vrea revenirea la regimul prezidențial. Greșit, în opinia mea. Acest model poate fi acceptat doar de societățile unde „mâna de fier” este fundamentală pentru cultura politică.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? - Doar elita politică despre care spuneam mai sus că nu o avem încă, liderii 121 30 de întrebări de-acasă de opinie care pot crea un climat de dezbateri sănătoase în societate, conducători onești și bine pregătiți pentru a ne guverna. Și, bineînțeles, noi, atunci când simțim gustul puterii de a decide, intrând în cabina de vot, să facem o alegere conștientă. Nu în zadar, George Orwell spunea: „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.”

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Indiferent care va fi numele statului – cred în viitorul oamenilor de pe acest colț de rai.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră? - Consider că circumstanțele sunt lipsite de relevanță în cazul în care se întemeiază o familie. E vorba de un sentiment de încredere, în primul rând, față de cel cu care alegi să-ți legi destinul și cu care vrei să asiguri continuitate neamului, genelor bune. L-am cunoscut pe soțul meu în timpul unei campanii electorale. Ne ocupam ambii de strategia de comunicare electorală a staff-ului. Era în 2005, în timpul alegerilor parlamentare.

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră. - Puțini, prietenoși, responsabili, respectabili, sper, săritori la nevoie, conservatori. Cu dor de vatră, de tradiții. Suntem realiști, altruiști. Nu avem conturi bancare.

24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber? - Eu nu prea am timp liber. O femeie, consider, rar și-l permite. Timpul este partajat distinct: serviciu, menaj, bucătărie, educația copilului. Apoi, genul meu de muncă este unul care nu începe și nu finalizează la o oră anumită. Feciorul nostru, deseori îmi reproșează: „Mamă, tu numai la calculator stai!” Dacă am liber, îmi place să revin pe locurile unde mă plimbam în studenție. De obicei, la Valea Morilor. Locuim în preajmă, de asta venim cu toată familia. Dacă avem o minivacanță, îmi place să revin la Alcedar. Totdeauna am ceva de scris. Fie strict legat de activitatea științifică, fie vreun proiect. Mai am un blog pe Anticorupție, unde îmi amintesc de activitatea jurnalistică. Cum s-ar spune, nu permit „mușchiului ziaristic” să se atrofieze. În timpul liber fug la nepoțică (de pe soră). Avem o dulceață de copilă în neam. Și Alexandru, feciorul, a îndrăgit-o mult. Se simte protectorul ei. Îmi plac filmele bune. Cărțile le aleg greu. 122 30 de întrebări de-acasă 25. În casa Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate? - Nu cred că putem fi mai altfel. Preferăm, ca și în majoritatea familiilor de moldoveni, sărmăluțele, fripturica de porc, plăcințelele. Recent, am învățat de la prietenii din Bucovina să gătesc supa „rădăuțeană”. Când o prepar, invit tot neamul! Referitor la băuturi – gusturile diferă. Eu prefer spumantul brut și vinul sec alb „Viorica”.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Cred că un singur moment crucial mi-a schimbat destinul. Am ratat admiterea la Universitatea de Medicină din Chișinău, în 1985. În 1986 am venit la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism. Aceasta după un an de muncă la redacția ziarului raional din Şoldăneşti, ”Slava muncii”, în calitate de corectoare de limbă română (atunci moldovenească). Apropo, activam în preajma celor de la ”Farul Nistrean”, gazeta raională din Rezina, pe care o făceau inclusiv fondatorii de mai târziu ai CUVÂNTUL-ui. Veneam la Rezina. Aici era tipografia, apoi am fost transferați la Râbnița. Făceam naveta de trei ori pe săptămână Alcedar-Râbnița. Dacă nu reușeam să iau autobuzul spre sat, închiriam o gazdă în Rezina. Acesta cred a fost evenimentul de cotitură în destinul meu. În loc de cariera de medic, am făcut una în jurnalism, apoi politologie și comunicare.

27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova? - Suntem un popor care citește puțin și rar frecventează sălile de teatru. Probabil, de aici pornesc multe probleme. În rest, dotarea insuficientă a școlilor, sărăcia de la sate. Se atestă și o scădere vertiginoasă a numărului de studenți. Mulți preferă să aplice peste hotare, mulți pleacă în România, unde beneficiază și de burse. Mă miră și numărul mare de universități – 27, dintre care 17 de stat. Este exagerat pentru țara noastră. Trebuie dezvoltat învățământul din colegii și din școli profesionale. Mai multe colegii din țară s-au transformat peste noapte în universități. Dar oare toate pot fi competitive? Pandemia a venit cu o nouă provocare pentru domeniul educației. Stu- diile online, studiile hibrid revendică noi abilități din partea profesorilor, dar și o îmbunătățire a bazei tehnico-materiale în instituții, consolidarea tehnologiilor IT, un suport esențial din partea statului pentru copiii din familiile numeroase și social vulnerabile. Cred că în următorii ani învățământul superior va trece printr-o perioadă de criză. Vor supraviețui cele mai bune instituții. Și de acest purgatoriu este nevoie. 123 30 de întrebări de-acasă 28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Co- munitatea Europeană? - Vă referiți la aderare la UE? În contextul actual, cred că șansele Moldovei au devenit și mai mici. La ora la care acord acest interviu, intuiesc un scenariu pesimist. Evoluția Republicii Moldova în relațiile cu UE depinde atât de fac- tori interni, cât și de factori externi. În primul rând, e vorba despre coaliția de guvernare de la Chișinău, apoi de retorica pragmatică a președintelui ales în scrutinul din această toamnă. În al doilea rând, desigur, de evoluțiile din cancelariile europene. Cred că după Brexit, extinderea UE va tempera. În plus, pandemia Covid va face corectări pe agenda politicilor continentale și globale. Europa se confruntă cu al doilea val al pandemiei. Parlamentul European, din cauza pandemiei, și-a suspendat temporar activitatea. La etapa actuală se produc schimbări mari la nivelul politicilor globale, a concurenței pentru calificativul de „supraputere”. Statele mici mai trebuie să stea în „anticamera” puterilor mari. Mai mult, în contextul pandemiei, economiile statelor europene sunt grav afectate. Nu cred că extinderea hotarelor UE va fi o prioritate a marilor decidenți, acum. Extinderea UE nu este azi pe ordinea de zi.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Este o problemă politică învechită. Transnistria face parte din lista „conflictelor înghețate” de pe teritoriul URSS, dar, care după mulți ani „se dezgheață”. Vedem ce se întâmplă în prezent în Nagorno-Carabah. În general, subiectele de acest gen „mocnesc” timp îndelungat. Soluționarea lor depinde cel mai puțin de decizia autorităților naționale. Spre regret, formula „5+2” nu a oferit rezultate. Atâta timp cât regiunea transnistreană rămâne ca zonă de negocieri geopolitice, nu văd mișcări în acest sens.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tu- turor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Să se țină de CUVÂNT! (în ambele sensuri). Și, desigur, sănătate! Acum ca nicicând altă dată, această urare este plină de sens. Totodată, mulțumesc cordial bordului ziarului CUVÂNTUL pentru onoarea pe care mi-a acordat-o și felicitări pentru realizarea unui proiect inedit și frumos. Succese pe viitor și mențineți tradiția CUVÂNTULUI scris și a mirosului de vopsea proaspătă de tipografie în casele noastre! Tudor Iaşcenco 24 noiembrie 2020

124 30 de întrebări de-acasă

Sergiu |urcanu: omul f=r= dragoste [i f=r= Patrie ar fi nenorocit Sergiu Țurcanu, interpret de rok and roll din Republica Moldova, s-a născut în 1975, în oraşul Telenești. Concomitent cu şcoala medie a studiat pianul la Școala de Muzică din oraş. Şi-a continuat instruirea la Colegiul de Muzică şi la Universitatea Pedagogică de Stat ”Alecu Russo” din Bălți, apoi la Conservatorul “Gavriil Muzicescu” (actuala Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice) din Chişinău, specialitatea jazz și muzică de estradă, în clasa profesorului Sergiu Trocin. Primii pași pe scenă i-a făcut în componenţa formației lui Mircea Guțu ”Colinda”, ca pianist, apoi ca solist. Este fondatorul și conducătorul formației ”Onix Band”. Laureat al mai multor concursuri naționale și internaționale de jazz și rok and roll, al Concursului Internațional ”Inima cântă”, ediția 2019. Decorat cu medalia ”Meritul Civic”.

125 30 de întrebări de-acasă 1. Domnule Sergiu Țurcanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? - ”Acasă” este acolo unde îți este inima, unde sufletul simte cea mai mare descătușare și unde poți fi primit oricând cu cea mai mare bucurie. Nu e vorba numai de casa părintească, dar și de școlile prin care ai trecut, dascălii care ţi-au ajutat să șlefuiești asemenea diamantului măestria profesională.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul? - În afară de lecțiile de viață primite acasă aș menționa pe cele ale doam- nei Ala Gabureac la Școala de Muzică din Telenești. L-aș mai remarca pe Mircea Guțu, cu care am făcut primii pași pe scena profesionistă mai întâi ca pianist, apoi ca solist.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Tatăl meu, Mihail Țurcanu, a fost constructor şi a participat la edificarea multor obiective în Telenești și satele din împrejurimi. Mama a muncit toată viața la grădinița de copii din oraș. Bunicii de pe tata au trăit la Inești, cei de pe mama sunt din Călărași. Cu regret, nimeni din ei nu mai este în viață. Părinților și buneilor le dedic o parte din melodiile mele, fiindcă-s parte din viața noastră.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp? - Teleneștii au cunoscut o mulțime de transformări pozitive: drumuri renovate, obiective de menire culturală şi economică. Dar cel mai mult mă impresionează manifestările culturale, la care vin să cânt cu plăcere.

5. Ce vă aduce aminte de casa părintească? - Pianul de marca ”Belarus” pe care tata mi l-a cumpărat la 7 ani, adică prin 1982 și care a costat 800 de ruble, o sumă enormă pentru acele tim- puri. L-am luat cu mine la Chișinău și este parte a destinului meu muzical de aproape 40 de ani.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine credeţi că ar merita nea- părat această onoare? - La Telenești este un cult pentru somitățile locului. Școala de Muzică poartă numele lui Gheorghe Mustea. Aș vrea ca și un alt titan al muzicii noastre, compozitorul Valentin Dânga, să fie eternizat prin conferirea nu- melui său unei străzi. 126 30 de întrebări de-acasă 7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi? - Nici una, nici alta. Am fost pasionat de muzică și cea mai mare parte a timpului o dedicam repetițiilor.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? - Măestria profesională, atașamentul față de profesie, sinceritatea. Sunt norocos în ce privește prietenii - Anatol Mârzenco, Emil Zaporojan, Ianoș Țurcanu, poetul care-mi dă multe texte pentru cântecele pe care le interpretez.

9. Consideraţi că V-aţi realizat deja în viaţă? - Pot spune că da, însă mai am destul timp pentru a mă afirma. Oricând este loc pentru mai bine.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? - O mulțime de producători de programe muzicale la Radio și TV mă ajută să mă afirm și să-mi înnoiesc în permanență repertoriul. Mai sunt și poeții Nicolae Rusu, Ianoș Țurcanu, compozitorul Nicolae Covalenco…

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege? - Am avut două momente deosebit de fericite în viață: nașterea fiicelor mele. Nicoleta are 20 de ani și este studentă la medicină, Mihaela este elevă și îi place dansul sportiv. Zilele trecute la Lvov s-a clasat pe locul III la un festival internațional de dans sportiv.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul și interpretul Sergiu Țurcanu? - Ca cetățean – cu familia, cu orașul natal, cu țara. Ca interpret – cu sala plină.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră? - Sunt unicul interpret de rok and roll din Republica Moldova și m-aş bucura să particip la spectacole alături de doi reprezentanți ai acestei mu- zici – Ștefan Bănică și Valeri Siutkin pe una din scenele capitalei noastre. Unul din ei reprezintă România, celălalt – Rusia…

14. Trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct acestor dispute? 127 30 de întrebări de-acasă - Cred că doar savanții în materie. Şi cuvântul lor trebuie să devină lege pentru toată lumea, inclusiv pentru politicieni. La noi acest subiect este prea politizat, în care lesne ne prindem în defavoarea soluționării unor probleme mult mai importante pentru țara noastră.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Sergiu Țurcanu, peste care nu se poate trece în nici un caz? - Nu pot trece peste omenie, cumsecădenie, memorie…

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? - D-apoi cum altfel?! Ați văzut în mediul nostru balcanic și latin să fie iertate talentul și frumosul? Când am constituit o formație care se bucura de un succes extraordinar şi ne mai lipsea un membru, apoi iată, ultimul a țesut niște intrigi demne de o telenovelă mexicană și m-a eliminat din acel colectiv. Știți care e poanta? Acum umblă din urma mea, cerând să-l iert. I-am zis în glumă: iert, dar nu uit, lucru care în genere l-a debusolat.

Cele mai fericite momente din viaţă sunt legate de soţia Angela, fiicele Nicoleta şi Mihaela. 128 30 de întrebări de-acasă 17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate fi fericit? - Fără dragoste. Este un sentiment care mișcă tot ce este bun pe lumea asta. Dar și fără Patrie omul ar fi nenorocit.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică? - Deloc. Nici chiar la concerte în campaniile electorale nu particip.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autori- tăţile de la Chişinău din ultimele decenii? - E multă hapsânie în politica moldovenească de la 2003 încoace. Nu este normal când businessmanul intră în politică, fiindcă el tot la buzunarul său se gândește. Unul din fraţii Brătianu, care a reprezentat politica româ- nească după Mica Unire, îl probozea pe nepotul său, Ionel, care studiase construcția de poduri la Paris, că, spre deosebire de inginerie, care presupune niște riscuri enorme, politica nu presupune cine știe ce responsabilități și riscuri, dacă politicianul nu și le asumă.

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, eco- nomică şi socială? - Aici trebuie să-și facă misiunea politicienii tineri și responsabili. Alături de ei - juriștii care țin la autoritatea lor și eul lor profesional.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? - Da. Or, dacă n-ar fi această credinţă, aș pleca și eu peste hotare.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Țurcanu? - Dragostea. Ne-am întâlnit cu viitoarea mea soție, pe care o cheamă Angela, încă pe vremea studenției mele la Bălți. Șase ani am prietenit până ne-am convins că nu putem unul fără altul…

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră? - Soția este contabilă de profesie. Despre fiice am menționat mai sus.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - Acasă, în familie. Fără muzică. Citesc mult. Ador clasicii literaturii noastre. Îmi plac filmele cu o coloană sonoră bună.

25. În casa familiei Ţurcanu ce bucate şi băuturi sunt preferate? 129 30 de întrebări de-acasă - Mâncarea tradițională moldovenească. Dintre băuturile alcoolice fetele preferă șampania; eu – vinul roșu de casă.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră. - Am vrut să mă fac antrenor și inițial m-am dus la un colegiu de sport, dar am înţeles că sportul nu-i de mine. Am încercat şi la școala profesional-tehnică din Telenești, pentru că acolo era un colectiv bun de artiști amatori, împreună cu alţi colegi am făcut o formație muzicală, care s-a bucurat de succes. Era în 1990, un an de cotitură nu numai pentru mine, dar și pentru toată țara. Asta m-a şi determinat peste un an să plec la Colegiul de Muzică din Bălți.

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice? - Șansele au fost egale pentru toți. Dar societatea moldovenească de atunci, spre deosebire de baltici, n-a știut cum să facă opțiunea corectă. Or, cu fosta nomenclatură comunistă n-ai să mergi departe. Slavă Domnului, că opțiunea masivă pentru Maia Sandu aduce lumină la capătul tunelului.

28. Câţi ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate? - Totul depinde de opțiunea noastră pentru clasa politică, pentru că anu- me aceasta trebuie să facă ordine în economie, justiție, educație. Nu este surprinzătoare opțiunea diasporei pentru schimbare – acestora li s-a făcut lehamete de clasa politică de la noi, a cărui exponent este Igor Dodon.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea dife- rendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? - Trebuie să generăm un nivel de trai net superior, atrăgător pentru transnistreni. Germania are exemplul lui Konrad Adenauer, cancelarul care în RFG a creat condiții de trai net superioare celor din RDG, astfel reunifi- carea s-a făcut mult mai lejer și cu dorința reciprocă a tuturor germanilor.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat teleneştenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui? - Vă felicit cu ocazia noului an 2021, care are semne evidente că va fi unul mult mai bun pentru noi. Vă doresc sănătate, optimism și mai multă credință în Dumnezeu, dar și în forțele proprii. Ion Cernei 1 ianuarie 2021 130 30 de întrebări de-acasă

CUPRINS 1. Constantin Ţurcan: Stimaţii mei pământeni! Vă implor să nu vă lăsaţi manipulaţi şi umiliţi. Dacă vom fi uniţi, vom fi puternici şi vom învinge ...... 5 2. Victor Palii: Toate problemele Republicii Moldova au la bază corupţia ce domină în Parlament, Guvern, Justiţie ...... 13 3. Nicon Ungur: Problemele se ţin de ştiinţă nu se rezolvă prin referendum sau prin vot în Parlament ...... 19 4. Gheorghe Doni: Unirea cu România este dezideratul salvator pentru basarabe- nii noştri ...... 27 5. Zinovia Marchitan: Suntem un popor prea cuminte, dar nu şi cu minte ...... 35 6. Valeriu Cerba: Mă simt mândru de vatra mea şi neamul românesc, pe care-l doresc reîntregit ...... 45 7. Anatol Gremalschi: Numai o generaţie de tineri bine educaţi şi buni specialişti ar putea scoate ţara din mocirla economică, politică şi socială ...... 55 8. Lilian Şonţu: Lecţia cea mai bună a fost exemplul părinţilor ...... 63 9. Vasile Dohotaru: Guvernul Sandu îmi insuflă speranţe ...... 71 10. Veronica Boldişor: Unirea cu Ţara şi schimbarea politicilor sunt o prioritate şi ar fi o salvare pentru noi ...... 79 11. Valerian Ciobanu: De la arborele voievodului Ştefan cel Mare venirăm ...... 89 12. Ion Duminică: statul din care pleacă femeile, profesorii, medicii şi cercetătorii devine un stat fără viitor ...... 97 13. Gheorghe Cazacu: Cred în viitorul ţării cu numele Republica Moldova. Doar că trebuie să creadă şi alţii ...... 107 14. Aurelia Peru-Balan: Republica Moldova este un stat creat artificial, de aceea economia ei geme şi va geme ...... 115 15. Sergiu Țurcanu: Omul fără dragoste și fără Patrie ar fi nenorocit...... 125

Cuprinsul volumelor I - V ale serialului “30 de întrebări de-acasă” Volumul I, anul 2010 1. CUVÂNTUL la 15 ani ...... 3 2. Echidistanţa şi imparţialitatea: două principii peste care nu poate trece jurna- listul Vasile Botnaru (Vasile Botnaru) ...... 5 3. Cred în valorile general-umane, nu în doctrinele ideologice (Vasile Anestiadi) ...... 13 4. Mă consider fericit (Gheorghe Bobână) ...... 23 5. Baştina este bogăţia mea spirituală (Silvestru Maximilian) ...... 29 131 30 de întrebări de-acasă

6. Numai un popor care crede în forţa cărţii ajunge la democraţie, în Europa (Leo Butnaru) ...... 35 7. Tudor Ţopa, condamnat la zbucium pe viaţă (Tudor Ţopa) ...... 43 8. Şipca trăieşte. Speră şi dă din coate (Vladimir Ciubucciu) ...... 49 9. Mi-aşi dori ca feciorul să mă depăşească în toate (Petru Stratulat) ...... 57 10. Mă mândresc cu consătenii mei (Nina Petrovschi) ...... 65 11. Nu regret că am ales să fiu militar (Andrei Covrig) ...... 69 12. M-am născut în România Mare şi mă mândresc cu asta (Anton Moraru) ...... 77 13. Şcoala se ţine pe intelectuali, nu pe oameni cu studii superioare (Nicolae Stratulat) ...... 89 14. Misiunea principală a presei este să monitorizeze actul guvernării (Valeriu Saharneanu) ...... 95 15. Cele mai mari reuşite? Familia şi ziarul... (Victor Cobăsneanu) ...... 105 16. Ion Cotună, primul savant din Horodişte (Ion Cotună) ...... 113 17. Sper să trăiesc fericirea victoriei la Londra în 2012 (Oxana Juravel) ...... 121 18. „Omul care mă cunoaşte cel mai bine” sunt chiar eu (Ion Stăvilă) ...... 127 19. Mă mândresc cu spitalul şi colegii alături de care muncesc (Gheorghe Grosu) ...139 20. Apreciez mult inteligenţa, responsabilitatea, punctualitatea (Valeriu Streleţ) .....143 21. Sufletul îmi este împăcat (Vladimir Curbet) ...... 151 22. Mă mândresc că sunt unul dintre primii reprezentanţi ai Înţelepciunii Ecologice (Ion Sârbu) ...... 159 23. Dacă cineva mi-ar ameninţa demnitatea, aş fi gata să mi-o apăr cu dinţii (Tatiana Corai) ...... 167 24. La baştină oxigenul inteligenţei te face să catalizezi gânduri şi decizii im- portante (Ion Harea) ...... 177 25. Baştina este temelia existenţei mele (Vladimir Hotineanu) ...... 183 26. Trăiesc pentru a mă bucura de darul Cunoaşterii (Eleonora Romanescu) ...... 191 27. Nu poţi învinui un râu că e şerpuitor (Radu Benea) ...... 197 28. Harul de a scrie şi profesia de avocat sunt de la Dumnezeu (Boris Druţă) ...... 203 29. Mă simt acasă în orice loc de pe chinuitul plai basarabean (Efim Josanu) ...... 207 30. Moldova poate deveni o ţară de succes, dacă ne vom dori acest lucru (Ion Bolocan) ...... 215 31. Mi-am verificat calităţile de lider în acţiunile studenţeşti(Nicolae Platon) ...... 223 32. Să vedem frumosul din jur, pentru a-l preţui şi a-l dărui altora (Eduard Eftodiev) ...... 233 33. Nemuritor este neamul, noi suntem doar solii lui trecători (Boris Găină) ...... 239 34. Părinţii - zidul dintre noi şi veşnicie (Veaceslav Afanasiev) ...... 245 35. Eşti tot ce am mai drag, plai orheian! (Dorel Ţărnă) ...... 257 36. Ca să capeţi maximum, trebuie să vrei imposibilul (Aurelian Silvestru) ...... 267 37. Niciodată nu trăiţi cu trecutul, dar cu viitorul! (Taisia Panfilov) ...... 275 132 30 de întrebări de-acasă 38. Nu uitaţi că ne tragem dintr-o seminţie de oameni demni (Gheorghe Urschi) ....283 39. Îndepărtaţii strămoşi ai noştri s-au numit români... (Pavel Parasca) ...... 289 40. Referinţe ...... 301

Volumul II, anul 2011 1. Personalităţile revin acasă ...... 3 2. Mi-am propus să fac portretul colectiv al cetăţenilor Republicii Moldova (Mi- hai Potârniche) ...... 5 3. În 1963 am creat organizaţia „Moldova liberă”, dezbăteam problemele de limbă (Teo-Teodor Marşalcovschi) ...... 13 4. Unde este patria, acolo este bine (Ion Xenofontov) ...... 21 5. Fiecare om rămâne o enigmă (Teodor Botnaru) ...... 29 6. Repede te duci de-acasă, dar greu te întorci înapoi (Veaceslav Cebotari)...... 37 7. Bunăstarea noastră depinde numai de noi (Constantin Turtă) ...... 47 8. Înmatriculat din întâmplare la zootehnie, am devenit savant şi profesor (Ser- ghei Chilimar) ...... 55 9. De multe omul se poate lipsi, numai de baştină - nu (Nicolae Ambrosi) ...... 63 10. Lecţia de acasă: numai prin muncă şi dăruire poţi realiza ceva (Valeriu Canţer) ...... 73 11. Părinţii mi-au inspirat o viziune clară spre viitor, cu dragoste şi iubire de plai, neam, de pământul strămoşesc (Simion Toma) ...... 85 12. De două ori dacă m-aş naşte, tot preot şi slujitor al Bisericii m-aş face (Nicolae Robu) ...... 95 13. Eu am lucrat pentru un pământ roditor şi am susţinut omul pământului (Mihail Lupaşcu) ...... 105 14. Trecând prin viaţă, trebuie să faci ceva util pentru societate (Victor Ghilaş) ..... 113 15. Arta, precum un copil, se naşte prin chin şi bucurie (Gheorghe Mustea) ...... 121 16. Cel mai mult ar merita să fie înveşnicite, într-un monument simbolic, mamele noastre (Vasile Micu) ...... 129 17. Regiunea Orhei dispune de un patrimoniu cultural şi arheologic de unicat, care trebuie protejat (Oleg Leviţki) ...... 139 18. Mai acasă mă simt, totuşi, la Ignăţei (Pavel Cocârlă) ...... 147 19. În această viaţă scurtă nu eşti dat să fii doar umbră pământului (Ion Băl- teanu) ...... 157 20. Pace şi consolidare, Ţara mea! (Sandu-Aristin Cupcea) ...... 165 21. Mă mândresc că sunt din judeţul Orhei, pe care îl consider cel mai devotat intereselor noastre naţionale (Ion Daghi) ...... 175 22. Vreau să ajung timpurile când şi Moldova va avea un laureat al Premiului Nobel (Gheorghe Duca) ...... 189 133 30 de întrebări de-acasă 23. Demnitate. Libertate. Iubire de oameni. Respectarea acestor principii îţi dau sentimentul unei vieţi împlinite şi fericite (Nadejda Brânzan) ...... 197 24. Pentru mine a fost prioritară cartea. Niciodată nu am cerşit funcţii (Grigore Popovici) ...... 207 25. Viaţa este prea scurtă, ca să o pierdem cu tânguieli (Vitalie Sochircă) ...... 215

Volumul III, anul 2013 1. Dor de veşnicia neamului ...... 3 2. Viaţa este o luptă, cea mai grea din toate (Dumitru Matcovschi) ...... 5 3. Un om se poate considera Om, dacă are cinste, onoare şi demnitate (Mihai Volontir) ...... 17 4. La noi cei implicaţi în politică, toţi sunt patrioţi, dar numai pentru sine (Tudor Stăvilă) ...... 27 5. Îndeosebi apreciez cumsecădenia (Vladimir Beleaev) ...... 33 6. Nu accept făţărnicia şi ticăloşenia, celelalte slăbiciuni caut să le înţeleg (Victor Botnaru) ...... 37 7. Şapte ani de-acasă contează mai mult decât cea mai avansată şcoală din lume (Victor Onofrei) ...... 45 8. Viitorul ţării de popor depinde (Andrei Hariton) ...... 51 9. Mă mândresc că piesele mele sunt solicitate şi apreciate (Saveliu Cojocaru) ...... 57 10. Toată lumea mă cunoaşte, numai eu - nu (Silvia Grigore) ...... 63 11. Am fost şi rămân un disident (Andrei Mudrea) ...... 69 12. Întreaga viaţă am făcut politică... culturală (Iustina Marian-Scarlat) ...... 73 13. După mirosul bulgărilor de ţărână mă întorc acasă (Ion Manoli) ...... 79 14. Noi trăim într-o ţară cu democraţie nefuncţională şi o economie „în princi- piu liberă” (Valeriu Muşinschi) ...... 93 15. Nu este exclus că ne vom întoarce înapoi la sapa noastră îndrăgită de lemn (Iuri Platon) ...... 105 16. Şansa reînvierii presupune renaşterea intelectuală şi spirituală a neamului nostru (Valeriu Capsâzu) ...... 119 17. Sub aspect moral mi se pare că lumea sărăceşte (Liliana Platon) ...... 129 18. Suntem în stare să ne creem un viitor demn şi să fim stăpâni pe el (Simion Musteaţă) ...... 135 19. Moldova are nevoie de un lider-mare patriot (Lidia Dolghier) ...... 143 20. Am plecat în lume şi nicidecum nu pot ajunge din nou acasă (Ion Certan) ...... 149 21. Mă mândresc cu familia şi tot ce-am reuşit să realizez (Ion Palii) ...... 157 22. Important este ca politicienii să se implice mai puţin în modelarea istoriei (Igor Corman) ...... 167 23. Mă simt vinovat că prea puţin am făcut pentru satul meu (Alexandru 134 30 de întrebări de-acasă Ciubotaru) ...... 173 24. O viaţă de om împlinit (Vladimir Rusnac) ...... 187 25. Ca să fie fericit, omul, în primul rând, trebuie să fie liber (Ştefan Topală) ...... 203 26. Am făcut şi fac politică în lumea artelor (Andrei Negură) ...... 217 27. Osândă şi realizări ...... 225

Volumul IV, anul 2016 1. Universul sufletelor cutezătoare...... 3 2. Nu face rău - că te va ajunge. Şi menţine-ţi verticalitatea (Mihaela Perciun) ...... 5 3. Tata a fost un om „din popor”. Mama a fost o sfântă (Eugene Triboi)...... 11 4. Numai Acasă, numai în Ţara mea, mă simt liberă ca pasărea şi uşoară ca pana (Aurica Dicusară Basarabeanca) ...... 29 5. Ar merita înveşnicită o personalitate cumulativă - Şestăceanul (Ion Lupan) ...... 39 6. În caz de abatere de la vectorul european, Republica Moldova nu cred că are un viitor (Tudor Capşa) ...... 47 7. Noi înaintăm: greu, dar totuşi înaintăm (Constantin Oboroc) ...... 57 8. Totdeauna m-am condus de principiul: fă bine dacă poţi şi nu împiedica lumii să făurească (Andrei Munteanu) ...... 67 9. Vreau să fac teatru până în ultima zi a vieţii mele (Stela Popescu) ...... 77 10. Mă bucur, că satul meu natal Ţareuca are-un viitor (Ion Cuzuioc) ...... 87 11. Doar o căsuţă într-un colţ de rai, doar o măicuţă şi o limbă ai (Iacob Caza- cu-Istrati) ...... 95 12. Iert chiar şi duşmanii, cu excepţia duşmanilor Patriei (Valeria Florea-Dascăl) ...103 13. Oriunde aţi fi, să purtaţi cu demnitate dragostea de ţară şi de neam (Vitalie Telerman) ...... 111 14. Am revenit acasă din marea dorinţă de a schimba destinul baştinii (Valeriu Muravschi) ...... 121 15. Mă îngrijorează să văd mulţi tineri care nu vor să muncească, nu prea pot valorifica libertatea pe care o au(Victor Zaharia) ...... 131 16. Mă consider om împlinit, mă mândresc cu tot ce-am reuşit (Constantin Dadu) ..137 17. Oriunde ai fi plecat, tot ACASĂ te întorci... (Silvia Ghinculov) ...... 145 18. Ferice de omul mare, care nu se consideră nici pe sine prea sus, nici pe alţii prea jos (Petru Roşca) ...... 151 19. Noţiunea „acasă” eu o identific şi cu Limba, Neamul, Ţara, Tricolorul (Leonid Popescu) ...... 159 20. Nu se poate trăi fără dragoste, credinţă şi speranţă (Aurica Cordineanu) ....167 21. Un om nu poate fi fericit fără un interes în viaţă şi fără o familie (Valeriu Vasilică) ...... 175 22. Sunt maximalistă. Totdeauna aş vrea să fac mai mult (Maria Gonceariuc).....189 135 30 de întrebări de-acasă 23. Să rămânem acasă şi să ne scoatem din nevoi ţara (Andrei Donos) ...... 195 24. Cea mai mare dorinţă a mea? (Re)unirea tuturor românilor (Doina Spa- rionoapte) ...... 203 25. 20 de ani în serviciul societăţii ...... 211 26. Colegii şi prietenii despre CUVÂNTUL şi echipa săptămânalului ...... 219 27. Protagoniştii interviurilor publicate în volumele anterioare ...... 231

Volumul V, anul 2018 1. Ştefan Tiron: Sistemul educaţional din Moldova �������������������������suferă de cancerul corup- ţiei. Dar chirurgul a fost înlăturat înainte de încheierea operaţiei ...... 5 2. Alexandru Roşca: Nu-mi plac jocurile duble. Îmi place să fiu util societăţii ...... 11 3. Valeriu Baltag: Unii aruncă bolovanul în groapă, iar alţii îl scot din groapă. Pe când soluţia ar fi astuparea gropii ...... 23 4. Constantin Bârcă: Situaţia din ţară poate fi redresată doar cu respectarea unor condiţii concrete, drastice, prin mare responsabilitate şi contribuţie personală ...... 31 5. Rodica Perciun: Un prim pas cu care trebuie să începem ar fi redresarea situaţiei şi soluţionarea problemei legate de managementul stabilităţii financi- are a statului ...... 43 6. Alexei Cemârtan: La Cobâlea flacăra credinţei nu s-a stins niciodată ...... 51 7. Eugen Statnic: Pentru mine mai importantă a fost Ţara, şi nu regimul...... 61 8. Valentin Celac: Cea mai mare dorinţă neîmplinită e să văd poporul meu fericit şi Ţara întregită ...... 83 9. Grigore Vasilescu: Republica Moldova are viitor doar împreună cu România .... 91 10. Raisa Pădurean: Ne-am apărat singuri şcoala de atacurile separatiştilor ...... 101 11. Ion Lazarenco-Tiron: Schimbarea începe de la fiecare persoană. Noi dorim mult, dar puţin facem ...... 111 12. Aurel Chirtoacă: Noi, artiştii, demult am pus punctul, pentru că nu putem să cântăm într-o limbă care nu există ...... 119 13. Oleg Bagrin: Mă mândresc cu familia, neamul şi baştina mea ...... 125 14. Alexandru Şcerbanschi: În ultimele decenii au degradat nu numai satele noastre, dar şi cultura relaţiilor dintre oameni ...... 133 15. Silvia Goncear: Cred că viitorul nostru este în cadrul României reîntregite ....143

136