EDITORIAL LA ARME CU FRUNZE ȘI FLORI

Pamfil Șeicaru, gazetarul și autorul volumului „România în Marele Război”, amintește, în scrisorile din emigrație, de vacanțele petrecute la Beceni și „zestrea” moștenită de la unchiul său, învățătorul Ion Constannescu-Beceni: Copil, la școală în satul Beceni, am auzit pe unchiul meu, învățător, cântând cu școlarii „Doina lui Rațiu”. Iuliu Rațiu era, alături de Vasile Goldiș și Vasile Lucaciu, unul dintre luptătorii de marcă pentru recunoașterea drepturilor românilor din Transilvania. Generației sale i-a revenit datoria înfăptuirii României Mari, țel pe care și l-a asumat cu toată abnegația, ca pe o ștafetă de onoare. În cursul istoriei unei națiuni, în succesiunea generațiilor, unele au simțul istoriei în cel mai înalt grad, altele sunt aistorice. (…) Generația care a făcut războiul unității naționale a avut simțul istoric. Era așa de dominată de imaginile trecutului că, după bătălia de la Argeș, în retragere, am întâlnit resturile Regimentului 8 Buzău care luptase în sectorul Călugăreni și pierduse două treimi din efecv. Ofițerii se simțeau umiliți: „N-am fost demni, am fost incapabili să ferim Călugărenii de rușinea unei înfrângeri”. Toți aveau ochii plini de lacrimi. Ei porniseră la asalt ca și cum în fruntea lor pășea umbra marelui voievod, năprasnicul Mihai, ținând steagul în mână. (Pamfil Șeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea literară, Vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2012, p.223; p. 451).. Analizând presa de acum o sută de ani, se putea constata că în societatea românească au fost trei mari curente de opinie în lumea polică și în presa epocii: 1) intrarea în război de partea Antantei și a Rusiei pentru dobândirea Ardealului; 2) Alinierea de partea Puterilor Centrale pentru recuperarea Basarabiei răpită, de mai bine de un secol, de către Imperiul Țarist; 3) păstrarea stării de neutralitate, avantajantă ecomomic câtă vreme, sleite economic de primii doi ani de beligeranță, țara părea, datorită resurselor naturale (grâne, petrol), un fel de Eldorado, poziție pentru care pleda fostul ofițer austro-ungar, scriitorul Ioan Slavici, în codianul „Ziua”. Decizia de a opta pentru Antanta, cu niște garanții police reclamate de I.I.C. Brăanu, dar nerespectate decât parțial de către partenerii de baricadă/luptă, mai apoi prăbușirea Imperiului Rus sub presiunea „maximalișlor”/bolșevicilor, care decretaseră „pace colibelor, război palatelor”, a putut duce la alipirea Basarabiei și Bucovinei, apoi a Ardealului, iar, mai târziu, întregirea cu o mare parte din Banat. Octavian Goga aprecia militansmul unei importante părți a scriitorilor români cu argumentul că în lupta pentru redeșteptarea națională a unui popor oprimat, propaganda culturală care se desface din slova scriitorilor, e un horărâtor act polic. Nu trebuie ignorată alocuțiunea susținută de , liderul Pardului Național Român, la Adunarea Națională de la Alba Iulia, în care, în descendență wilsoniană, opta pentru organizarea societății pornind de la idei fundamentale precum libertatea, demnitatea umană și guvernarea prin consimțământul națiunii, al cetățenilor: Nu se poate spera ca cetățeni fără drepturi și ținuți în întuneric sufletesc și în mizerie socială să devină stâlpii siguri ai unui stat modern. Fără a cunoaște tălmăcirea filo-antanstului – „polica insnctului național” - soldații români rătăciți de unitățile lor în retragere, evadați din prizonierat, alegeau să ajungă alături de camarazii lor, pe frontul de la Siret, pentru a muri de glonte sau fos, printr-o rețea precum cea a lui Vasile Chilian, executat de ocupanți, care se înndea, de la Lopătari și Bisoca, până în Vrancea. EDITORIAL

Complexitatea și meandrele police prin care a trecut țara nu ne îngăduie să nu aminm că „recepția” actului de unire pronunțat de Sfatul Țării la Chișinău a fost făcută de prim-ministrul filo-german , de unde nu pare decât cu totul parțială ideia că România are atât „noroc” încât nu prea mai are nevoie de oameni polici. Generalul Mackensen, „spărgătorul de fronturi”, conducându-și trupele, afectate de contagiune bolșevică (inclusiv defestă) în retragere prin Transilvania, acceptă să le treacă pe drumuri secundare sau să le dea „pe loc repaos”, pentru a nu stânjeni afluirea românilor către Alba Iulia, depozitara acelei seculare încărcături emoționale acumulate de „precedentul” creat de Mihai Vireazul, cu o condiție: să nu fie agresate. Nu întâmplător, cea mai importantă decorație de război, creată în „toamna pămirii noastre”, 1916, a fost Ordinul „Mihai Viteazul”. Sperăm, la Centenar, că istoria va rămâne, în connuare, „învățătoarea vieții”, în pofida mulplelor modernizări ale sistemului de învățământ, că, așa cum remarca academicianul istoric Ioan- Aurel Pop, este meritoriu efortul de a-i convinge pe contemporani că viața vine din trecut și merge încă spre viitor și că trecutul nu este niciodată mort, ci este viață trăită, iar ignorarea acestuia se răzbună pe noi clipă de clipă, aruncându-ne în marasm și incertudine. „Onoare și Patrie”, deviza aflată pentru Oșre de domnul Unirii Principatelor, colonelul Alexandru Ioan Cuza, ne luminează într-o perpetuă ștafetă însemnele de armă. TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

Gl. bg. Gheorghiță Vlad CENTENARUL MARII UNIRI La Centenarul Marii Uniri

Există, în istoria fiecărui popor, momente posibilității de manifestare liberă a opțiunii pentru cruciale, care îi marchează definiv şi ireversibil unirea cu patria mamă, armata română nu a impus, mersul înainte. În 1918 românii şi-au împlinit visul ci a susținut, instuțional, această clădire a de a strânge la un loc, între aceleaşi fruntarii istorice neamului românesc. La temelia României Mari au întreaga suflare a neamului. Un vis de veacuri, stat voința unanimă a poporului și acțiunea polică îndreptăţit, dar greu de ans până atunci, în coasta a elitelor sale, sprijinite pe fermitatea și jera imperiilor care au dominat acest colţ de lume în militarilor. Sutelor de mii de ostași români morți ulma jumătate de mileniu. căzuți pe câmpurile Primului Război Mondial li s-au În 1918, unul dintre puținii ani de glorie ai adăugat, acum, pe frontul Unirii, alte câteva sute de României, Basarabia, Bucovina şi Transilvania au eroi – ofițeri, subofițeri și trupă. Iată că, din nou, revenit, prin vrerea lor, la trupul ţării, ciunt de într-un alt ceas greu al istoriei, sângele ostașului atâtea ori de-a lungul vremii de forţe şi poe parcă român a fost liantul și garantul împlinirii unei fără punţă de stăvilit. jusficate aspirații. Se poate spune că pe fruntea Intrată în Marele Război după o înţeleaptă fiecărui oștean al țării a strălucit atunci coroana neutralitate şi după o dificilă, dar chibzuită opţiune reîntregirii naționale. de situare pe eşicherul polico-militar al „Adunarea Națională cu smerenie se închină conflictului în derulare, România a trecut, succesiv, înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest de la o extremă la alta a stărilor de spirit colecve. război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea Asaltului entuziast al crestelor Carpaţilor până în idealului nostru, murind pentru libertatea și miezul Ardealului în vara anului 1916 i-au urmat unitatea națiunii române” se spune la punctul 7 al surpriza înfrângerilor usturătoare din sudul ţării, Rezoluției de la Alba Iulia, recunoscându-se asel durerea pierderii Capitalei, drama şi umilinţa un adevăr de necontestat: jera ostașului român retragerii din iarna 1916-1917, renaşterea pentru idealul național. Ca o minimă, dar speranţei şi revanşa regeneratoare din vara de foc a binemeritată răsplată, cei căzuți în luptă își dorm anului 1917 la porţile de sud ale Moldovei. Au somnul de veci în pământul reîntregit al României urmat deziluzia şi nepunţa în faţa ieşirii din joc a Mari. unora dintre aliaţi sau a unor înţelegeri de culise Biruitoare și învinsă, reîntrupată apoi întru care păreau să năruie iremediabil tot acest edificiu victorie, Armata Română a recâșgat dreptul şi din nou entuziasmul, determinarea şi poporului român la mândrie și demnitate națională angajamentul de a încheia războiul de partea și dreptul de a cere lumii respectul pe care îl merita. învingătorilor. Drepturi pe care le-am consfințit cu sângele Început într-un înălţător avânt în vara lui ostașilor noștri, ca o pecete menită să biruie mpul. 1916, Marşul Unirii a răsunat triumfal la 1 La 100 de ani de la Marea Unire, oșrea Decembrie 1918, când acordurile sale s-au auzit, română va prezenta, la cotele cele mai vibrante, concomitent şi consonant, pe Câmpul lui Horea şi în onorul națiunii. Pe sub Arcul de Triumf din sala Cazinei militare din Alba Iulia şi sub bolta Bucureș, la Alba Iulia și sub alte imaginare bolți ale Arcului de Trimf din Bucureş. Reverberaţiile sale, mândriei naționale din garnizoanele țării, trupele percepute cu claritate în toată Europa, au anunţat vor defila, în cele mai înălțătoare acorduri și hotărârea României de a se așeza printre națiunile puternice cadențe ale muzicilor militare libere și demne, care și-au câșgat, prin propriile La Centenarul Marii Uniri, Divizia 2 Infanterie forțe, dreptul la autodeterminare. „Geca” și Fundația „Mareșal ” Destrămarea, la sfârșitul războiului, a fostelor și-au conjugat eforturile într-o impresionantă suită imperii din jurul României a însemnat, pentru de manifestări ale recunoșnței naționale, care populația românească sortă să trăiască vremelnic cerfică idealurile comune ale poporului și ale sub stăpânire străină, teamă, nesiguranță, pericol. oșrii sale și reaprinde speranța renașterii spiritului Prezența oșrii române în Basarabia, Bucovina și patrioc autenc, atât de necesar astăzi ca și Transilvania s-a dorit a fi un factor de stabilitate, de întotdeauna pentru păstrarea propriei noastre încredere, de validare a autorității statale și de identăți. generare a necesarei siguranțe pentru întreaga La mulți ani, România noastră! populație. Cerută de autoritățile din aceste teritorii La mulți ani, Armata Română! pentru asigurarea ordinii democrace și, implicit, a Col. (r) dr. Mircea Tănase FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” În memoria unui erou Vineri, 14 septembrie 2018, la sediul Batalionului 47 Comunicații și Informacă „General Nicolae Petrescu” din Buzău, a avut loc ceremonia de comemorare a sublocotenentului post-mortem MĂDĂLIN STOICA, căzut la datorie în data de 15 septembrie 2017, în Afganistan. Cu acest prilej a fost dezvelită o placă comemoravă în memoria tuturor eroilor Batalionului 47 Comunicații și Informacă „General Nicolae Petrescu”. „Pierderea unui camarad este o grea încercare pentru noi toți. De aceea, orice am spune în aceste momente, nu vom putea alina durerea celor cărora sublocotenentul post-mortem MĂDĂLIN STOICA, căzut la datorie în Afganistan, le-a fost soț, tată, rudă, prieten sau coleg”, a spus generalul de brigadă Gheorghiță VLAD, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Geca”. La ceremonie au parcipat membri ai familiei, foș camarazi de misiune și personal militar și civil din cadrul Diviziei 2 Infanterie „Geca”. Dumnezeu să-l odihnească în pace! CENTENARUL MARII UNIRI Eroii Regimentului 48 Infanterie au fost omagiați la Deleni

Vineri, 21 septembrie în comuna ieșeană Deleni, s-a desfășurat o ceremonie militară și religioasă dedicată eroilor Regimentului 48 Infanterie căzuți la datorie în iarna dintre anii 1916-1917

Cimirul Militar Deleni a fost reabilitat în autorităților centrale și locale, elevi și profesori, octombrie 2012, la inițiava Fundației Mareșal locuitori ai comunei Deleni. Serviciul religios a Alexandru Averescu din Buzău, prin grija Primăriei fost oficiat de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan - Deleni, în aminrea și întru pomenirea eroilor Mitropolitul Moldovei, înconjurat de un sobor de peste veacuri, a sacrificiului vieților lor nere, preoți. săvârșit pentru libertatea neamului românesc. La finalul ceremoniei au fost depuse Cimirul are o suprafață de 480 metri pătrați și coroane și jerbe de flori la toate parcelele și are delimitate opt parcele cu câte două cruci monumentele Cimirului Militar Deleni. Onorul a fost acordat de militari ai Batalionului 151 fiecare, în total 16 cruci din piatră de Năieni, Infanterie Războieni, cunoscuți drept Lupii Negri, Buzău. Ansamblul mai cuprinde o troiță din lemn alături de muzica militară a garnizoanei Iași. de stejar, sculptată de Maricel Potoroacă din Iași, Am cinst azi memoria eroilor buzoieni o placă comemoravă pe care stă scris: În iarna căzuţi la datorie pe aceste meleaguri în Primul 1916/1917, în mp ce se aflau în refacere, Război Mondial. În fiecare an, începând cu anul cantonați în bordeie săpate în pământ la 2012, noi ne comemorăm aici înaintaşii. S-a reuşit marginea satelor Deleni și Maxut, peste 600 de deschiderea acestui cimir printr-un efort comun militari din Regimentul 48 Infanterie Buzău au şi trebuie să amintesc ajutorul dat atunci de Elena fost răpuși de epidemiile de fos exantemac și Viţelariu, în vârstă de 105 ani, ce a indicat cu febră recurentă, care au făcut ravagii în rândurile precizie locul unde îşi dormeau somnul de veci armatei române, dar mai ales în rândul populației câteva sute de eroi buzoieni, a declarat generalul din greu încercata Moldovă. Parte dintre ei se află de brigadă Gheorghiţă Vlad. înhumați aici, în gropi comune, în șanțuri paralele săpate la marginea cimirului comunal, ca într-o Pl. adj. Lucian Irimia camaraderie de arme, începută odată cu Marele Război și connuată dincolo de mormânt. Ceremonia militară, cuprinsă în cadrul Programului CENTENAR, a fost organizată de către Divizia 2 Infanterie Geca și Primăria comunei Deleni, cu sprijinul Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt din Iași. La acvitate au parcipat generalul de brigadă Gheorghiță Vlad - comandantul Diviziei 2 Infanterie Geca, generalul de brigadă Dragoș Iacob - șeful Direcției Instrucție și Doctrină din Statul al Apărării, colonelul Remus Bondor - comandantul Brigăzii 15 Mecanizate, comandanții brigăzilor și marilor unități din structura Diviziei 2 Infanterie Geca, reprezentanții asociațiilor cadrelor militare în rezervă și a veteranilor de război din Buzău, Fundației Mareșal Alexandru Averescu, FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Mesajul șefului Statului Major al Apărării Înaltpreasfinția Voastră Teofan, Mitropolit al Moldovei și Arhiepiscop al Iașiului, Înaltpreasfinția Voastră Ciprian, Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, Smați fondatori și membri ai Fundației „Mareșal Alexndru Averescu”, Smați generali, ofițeri și colegi,

Doresc să încep prin a vă adresa mulțumiri pentru implicarea dumneavoastră în acvitățile de cinsre a eroilor neamului, cu atât mai mult cu cât anul acesta celebrăm 100 de ani de la reîntregirea poporului român, unul dintre popoarele din Europa cu o istorie milenară, rodul a zeci de generații și aparținând altor zeci de generații care vor veni, cum spunea poetul Mihai Eminescu. Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă și necontenită luptă și vărsare de sânge. Ne-am alcătuit ca neam în mijlocul unor turbulențe, ca popor aflat la confluența provocărilor și amenințărilor strategice, fiind lovit din mulple direcții. Această luptă connuă a fost dusă de Oastea Țării și mai târziu de Armata Țăriicare nu au precupețit nici cel mai de preț dar, VIAȚA, pentru a întregi și apăra țara. Asel, Regimentul 48 Infanterie Buzău, cel pe care îl cinsm astăzi, face parte din unitățile militare care, prin jeră supremă dată de soldați în Primul Război Mondial, a contribuit, alături de întreaga armată română, la făurirea României Mari. Perioada 1916-1917 a fost una sângeroasă pentru militarii regimentului și suntem onorați că jera lor nu a fost uitată, ci dimpotrivă este omagiată și elogiată, asel încât să nu uităm cui datorăm existența noastră ca neam, iar astăzi, mai mult ca oricând, să nu uităm trecutul, pentrucă existența noastră i se datorează. Din nefericire, nimeni nu cunoaște numărul eroilor români care s-au jerit pentru România. Atrocitățile războiului și epidemiile epocii ne-au împiedicat să-i idenficăm pentru a-i onora cum se cuvine la momentul potrivit, cu atât mai mult, suntem recunoscători celor care și acum îi cinstesc prin asel de ceremonii și îi amintesc în rugăciune, chiar fără a-i numi. Ei au murit, așa cum au luptat, uniți, au fost un tot, patrioți prin excelență, gata oricând să-și asume nobila condiție de eroi. Ca militar, sunt onorat că pot aduce prinosul meu și al Armatei Române pentru recunoașterea și cinsrea memoriei celor ce-și dorm somnul veșnic la Deleni și Maxut. Am deplina încredere că exprim trăirile și determinarea fiecărui militar român atunci când spun că memoria lor ne înnobilează, vitejia lor ne întărește, iar spiritul lor de sacrificiu ne obligă la a le duce spiritul mai departe în veacuri și a le promite că suntem și vom fi la fel de neînfricați și devotați moștenirii pe care ne-au lăsat-o. Ca atare, apreciez că nu este demnitate mai mare decât să privim cu admirație și respect către trecut, aducând un pios omagiu tuturor eroilor cunoscuți și necunoscuți, și de a transmite aceste gânduri și senmente urmașilor noștri, asel încât recunoșnța noastră să rămână de-a pururi vie. Nu suntem și nu vom fi scuți de încercări, dar, la fel cum primele două războaie mondiale nu au fost ale noastre efecv, parciparea noastră ne-a salvat ca neam. Vom fi acolo unde este nevoie și vom face tot ceea ce este necesar pentru apărarea țării și neamului românesc. CENTENARUL MARII UNIRI

Ne închinăm în fața militarilor eroi și le vom face cunoscut scopul jerei lor, cu sprijinul oamenilor dedicați și implicați, cum sunteți dumneavoastră, toți cei prezenți azi, aici și îndeosebi organizatorii acestei ceremonii. Totodată, adresez mulțumiri deosebite celor care au făcut posibilă existența acestui cimir: Fundația „Mareșal Alexandru Averescu”, autoritățile locale din Buzău, Deleni și Iași implicate, cu precădere domnului Constann Toma, primarul Buzăului, domnului Dumitru Prigoreanu, primarul comunei Deleni, autorităților locale ale municipiului Iași, comandanților și militarilor din cadrul Diviziei 2 Infanterie „Geca”, Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt”, Brigăzii de Informații Militare „Alexandru Averescu”, pentru respectul și devotamentul față de istoria noastră militară, domnului colonel Liviu Corciu, manager al acestui proiect important și onorabil, dus la îndeplinire cu succes. Închei prin a-mi exprima speranța și, în ceea ce mă privește, credința, că asel de manifestări vor avea connuitate, în memoria și onoarea camarazilor căzuți la datorie, pentru existența și trăinicia neamului românesc. Vă mulțumesc. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Gl. Nicolae-Ionel Ciucă, Șeful Statului Major al Apărării FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Masă rotundă cu tema „80 de ani de la moartea mareșalului Alexandru Averescu”

Miercuri 3 octombrie 2018, la Cercul Militar mareșalului Alexandru Averescu și alte Național din Bucureș, Sala „Ștefan cel Mare și documente inedite, Lucian Drăghici a prezentat Sfânt”, Instutul pentru Studii Police de Apărare călătoriile mareșalului Alexandru Averescu în și Istorie Militară și Fundația „Mareșal Alexandru Rusia, iar prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu, a Averescu”, cu sprijinul Arhivelor Militare conferențiat despre condițiile care au impus Naționale Române, a organizat masa rotundă cu oprirea ofensivei la Mărăș în contextul ruperii tema „80 de ani de la moartea mareșalului frontului din Galiția. Alexandru Averescu”. Lucrările simpozionului au fost conduse de către directorul Instutului pentru Studii Police de Apărare și Istorie Militară, general-maior (r) prof. univ. dr. Mihail E. Ionescu. Personalitățile care au răspuns invitației și au avut intervenții în cadrul simpozionului au fost generalul de brigadă Gheorghiță Vlad - președintele Fundației „Mareșal Alexandru Averescu” și comandantul Diviziei 2 Infanterie „Geca”, inginerul Petre Emanoil Neagu - președintele Consiliului Județean Buzău, inginerul Constann Toma - primarul municipiului Buzău, generalul-locotenent (r.) dr. Au mai avut intervenții colonel (r) Petre Petrică-Lucian Foca - subprefectul județului Otu, director adjunct al Instutului pentru Studii Buzău, colonelul dr. Petrișor Florea - comandantul Police de Apărare și Istorie Militară, și Depozitului Central de Arhivă, Lucian Drăghici - cercetătorul șințific Sorin Cristescu din cadrul expert al Arhivelor Militare Naționale Române. aceluiași instut, care a evocat rivalitatea dintre În cadrul simpozionului colonelul dr. mareșalul Alexandru Averescu și mareșalul Petrișor Florea a prezentat Memoriul original al Constann Prezan. La simpozion au mai parcipat Adrian Pandea - directorul Editurii Militare, colonel dr. Florin Șperlea - redactorul-șef al săptămânalului „Observatorul militar”, reprezentanți ai Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”. Tot în cadrul simpozionului colonelul Liviu Corciu - directorul Arhivelor Militare Naționale Române, a prezentat realizările cât și proiectele de viitor ale Fundației „Mareșal Alexandru Averescu” printre care și amplasarea bustului mareșalului Alexandru Averescu pe Bulevardul Mărăș, în fața Bisericii Cașin din Bucureș. CENTENARUL MARII UNIRI Veterani ai armatei germane în vizită la Buzău Joi, 4 octombrie, la sediul Diviziei 2 Infanterie „Geca” Buzău, a avut loc vizita Asociației Rezervișlor din Achern, RK Achern Renchtal, landul Baden-Wűrtenberg, Germania și a Asociaţiei Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere – Filiala Câmpina, pentru cunoaşterea reciprocă a tradiţiilor şi a schimbului de experiență. Cu acest prilej membrii asociaţiilor au parcipat la un briefing de informare privind istoricul, rolul şi sarcinile Diviziei 2 Infanterie „Geca”, au vizitat Expoziţia permanentă de fotografii de pe Calea Eroilor şi mormintele din Cimirul Eroilor din Buzău. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Concursul de istorie ,,1 Decembrie – Ziua Națională a României”

Connuând acvitățile dedicate Zilei Armatei apărării naționale în perioada 1991-1994, de la României, Fundația „Mareșal Alexandru Averescu” cu Arhivele Militare Naționale, „Revista Historia”, sprijinul Consiliului Județean Buzău și Fundației Magazin istoric, Observatorul militar. „General Ștefan Gușă”, a organizat, în perioada 26-28 Premianții au fost nominalizați, aplaudați și octombrie, la Colegiul Național Militar „Dimitrie felicitați pentru rezultatele obținute de întregul Cantemir” din Breaza, ediția a X-a, a concursului de auditoriu. istorie ,,1 Decembrie - Ziua Națională a României”. Rezultatele acestei ediții au fost următoarele: La concursul de anul acesta s-au înscris opt Colegii militare naționale: instuții de învățământ preuniversitar din județul Premiul I – Elev caporal Tudor Panciu, Colegiul Buzău (Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”; Național „Mihai Eminescu”, Colegiul Național Premiul al II –lea – Elev Alin Valenn Mocanu, „Alexandru Vlahuță” - Râmnicu Sărat, Colegiul Tehnic, Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare; Colegiul Agricol „dr. C. Anghelescu”, Liceul de Arte Premiul al III–lea – Elev Andrei Bar, Colegiul „Margareta Sterian”, Liceul Pedagogic „Spiru Haret”, Național Militar „Mihai Viteazul”; Liceul Tehnologic „Henri Coandă”, și pentru primă Mențiune – Elev Darius Olar, Colegiul Național dată au parcipat elevi ai tuturor colegiilor naționale Militar „Mihai Viteazul”; militare: Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” Mențiune – Elev caporal Ioan Adrian Miuță, din Câmpulung Moldovenesc, Colegiul Național Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”; Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, Colegiul Premiul special al juriului – Elev Robert Adrian Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova și Nistor, Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”. Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Colegii și licee din județul Buzău: Constanța. Premiul I – Elev Crisna Apostol, Colegiul Concursul s-a desfășurat în prezența Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”; președintelui fundației, general de brigadă Premiul al II –lea – Elev Loredana Iacob, Gheorghiță Vlad, a fostului ministru al apărării, Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”; general (r) Nicolae Spiroiu, a directorului adjunct la Premiul al III –lea – Elev Raluca Trandafir, Instutul pentru Studii Police de Apărare și Istorie Colegiul Național „B.P. Hașdeu”; Militară, cercetător șințific gradul 1 dr. Petre Otu, a Mențiune – Elev Maria Dinu, Colegiul Național redactorului-șef al Observatorului Militar, colonel dr. „Spiru Haret”; Florin Șperlea. Mențiune – Elev Valenna Meșca,Colegiul Acvitatea a avut drept parteneri Editura Național „Alexandru Vlahuță”; Militară, Revista Historia, Revista Magazin Istoric și Premiul special al juriului – Elev Alexandru Arhivele Militare Naționale. Premierea elevilor Șerbănescu , Colegiul Național „Alexandru Vlahuță”. parcipanți la concursul de istorie se va face de Ziua Națională a României, în cadrul acvităților care se vor desfășura cu această ocazie, in municipiul Buzău. Toți concurenții au primit diplome de parcipare, reviste și cărți de la Editura Militară, din partea Fundației „General Ș t e f a n G u ș ă ”, d i n colecția parculară a generalului (r) Niculae Spiroiu, ministru al CENTENARUL MARII UNIRI Un concurs de istorie care își așteaptă rivalii

Disciplina Istorie este Cenușăreasa Consiliul Județean Buzău. învățământului preuniversitar, cu numai o M-am alăturat lor cu bucuria susținerii unei singură oră pe săptămână în calendarul școlar, compeții oneste, cu prietenii și colegii mei întru chiar și la liceele unde Istoria este materie Clio, Manuel Stănescu, cercetător șințific la obligatorie pentru bacalaureat. Instutul pentru Studii Police de Apărare și Cum șți, nici măcar nu se mai numește Istorie Militară, și Sorin Turturică, muzeograf la „Istoria românilor” , așa cum mari istorici, precum Muzeul Militar Național „ Ferdinand I” , care m-au Xenopol, C.C. Giurescu, Iorga și alții își vor fi urmat necondiționat, descoperind noi înșine, an intulat propriile sinteze, ci simplu, Istorie, cu o de an, că eforturile noastre sunt frumos abordare eminamente europeană, cu abia câteva recompensate de entuziasmul și străduințele la rânduri, la fiecare temă în parte (Cultură, Religie, învățătură ale adolescenților buzoieni. Societate), despre spațiul românesc, ceea ce Îmi amintesc că am amânat cu o oră sporește confuziile elevilor. În pofida începutul unei ediții, fiindcă profesoara de istorie convingerilor acelora care credeau că sala de de la liceul din Pătârlagele – care se ambiționase clasă va fi, asel, un sanctuar al dezbaterilor, în să se înscrie în compeție cu elevii săi, pentru a se care istoria noastră va fi integrată subiectelor măsura cu „ hasdeienii” de la cel mai bun liceu din generale de istorie europeană și universală. Nu a Buzău – întârzia din move de găsire, în ulmul fost, nu este. moment, a unei mașini care să-i aducă pe neri la Rezultatul? Cifre uluitoare de analfabeți Buzău. funcționali – a căror capacitate de a ci și înțelege A meritat așteptarea, căci copiii cu care un text este drasc diminuată! – conturează un venise s-au urcat, prin strădaniile lor, pe un tablou trist al nepunței și orbecăirii noastre onorant loc pe podiumul compeției, cu connue în era tuturor reformelor. sasfacția reușitei. „ Provincialii” își măsuraseră O rază de lumină vine din inițiave a căror forțele cu elevii celor mai bune licee din Buzău și longevitate, șindu-le începuturile, te surprinde. învinseseră, parcipând, spunându-și, precum Fiindcă e nevoie de oameni dedicați, pasionați, Cezar altădată, veni, vidi, vici! hotărâți să connue să lupte pentru un proiect în În alt an, s-au înscris și elevi de la Liceul care cred cu putere, împotriva tuturor sporv din Buzău. Aveau corpuri lucrate îndelung potrivniciilor și a descurajării. în sală, deși, alăturați, păreau David și Goliat în Așa a început, la Buzău, la Divizia 2 miniatură. Nu se aștepta nimeni să fie niște Infanterie „ Geca” , prin nobilul sprijin al competori redutabili, nici nu au fost, dar îmi Fundației „ Mareșal Alexandru Averescu”, al spuneau că au venit cu plăcere, că ciseră cu Consiliului Județean și al Inspectoratului Școlar interes sinteza de istorie a regretatului Județean, concursul de istorie „ 1 Decembrie – academician Florin Constanniu, „ O istorie Ziua Națională a României” , care a ajuns la a sinceră a poporului român” , care a fost mereu, în zecea ediție. onoarea sa, bibliografia concursului, și se De zece ani, coloneii Romeo Feraru și Liviu considerau ei înșiși câșgați. Cu fairplay-ul Corciu (ulmul, recent împuternicit la comanda cunoscut din sălile de sport în care se antrenau, Arhivelor Militare Naționale Române) reușesc șau cât pot, dar nu i-a speriat nicio clipă performanța de a aduce alături profesori de compeția. Au șut să vină, să piardă elegant, istorie de la liceele din județul Buzău și elevi ai lor, dar, de fapt, să câșge prin simpla lor parcipare. selectați după preocuparea pentru trecutul Anul acesta, generalul de brigadă acestei nații, movați fiind și de premiile mult mai Gheorghiță Vlad, comandantul Diviziei 2 generoase decât acelea de la olimpiadele Infanterie „ Geca” , a adus alături de liceenii naționale (da, naționale!) de istorie, oferite de buzoieni elevi din colegiile naționale militare, la FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Breaza, în cuibul șoimilor cantemiriș. A exns superior. Dacă vrem să facem din cariera militară compeția și i-a conferit o mai mare importanță. un parcurs profesional de succes, cu oameni I-a pus alături pe elevi cu formare diferită pentru a dedicați acestei nații, cu spirit de sacrificiu, va se cunoaște mai bine, cu eforturi organizatorice trebui să fim mult mai preocupați, instuțional, crescute exponențial. de felul în care elevii învață istoria acestui neam în Pentru că omul sfințește locul și o inițiavă școli. trebuie urmată de multă muncă, infinite eforturi Fără îndoială, nu ne putem substui persuasive, dar și de bani. Generalul Niculae Ministerului Educației Naționale pentru Spiroiu, pe care îl prețuiesc în mod deosebit învățământul preuniversitar civil, dar putem, prin pentru calitatea sa umană și ținuta intelectuală, mobilizarea autorităților locale, în reședințe de cel care a premiat numeroși elevi și studenți județe bogate, unde armata, de pildă, are o bună militari pentru performanțele lor școlare, prin reprezentare, să contribuim, prin efortul nostru Fundația „ General Ștefan Gușă” , a făcut ca persuasiv, la o mai bună cunoaștere a istoriei liceenii militari să aibă propriile premii, cu nimic naționale, prin acest gen de compeții. mai prejos de liceenii buzoieni. Elevii sunt dornici de cunoaștere, profesorii Nu încerc să dau lecții nimănui prin aceste de presgiu, nouă ne rămâne coagularea acestor rânduri. Dar vă spun că disciplina Istorie e în mare energii întru simțire românească temeinică. suferință în învățământul preuniversitar și se Putem? străduiește să supraviețuiască, botezată în fel și Col. dr. Florin Șperlea chip, chiar în instuțiile militare de învățământ (arcol apărut în ziarul Observatorul militar nr. 43 / 2018)

Foto: Grațiela Mihăescu CENTENARUL MARII UNIRI 25 OCTOMBRIE - ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI –

Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas înpărită în sufletele românilor ca ziua în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Ziua Armatei României este sărbătoarea de cinsre a celor care, prin luptă dreaptă, au eliberat glia străbună, moment de împlinire a bucuriilor tuturor înaintașilor, este ziua când armata română și-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o. Ca în fiecare an, Garnizoana Buzău a organizat acvități menite să amintească și să cinstească lupta și jera Armatei României.

ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI ÎN ȘCOLI Militarii Garnizoanei Buzău, în parteneriat tradițiile de luptă ale înaintașilor noștri, despre cu Inspectoratul Școlar Județean Buzău și Biroul zbuciumata epopee pe care aceșa au scris-o cu de Informare Recrutare, au planificat, organizat și litere de aur în cartea de istorie a neamului, dar și desfășurat joi, 18 octombrie, în cadrul Școlii despre misiunile actuale pe care le desfășoară în Gimnaziale nr. 15 „George Emil Palade", și cu țară și în teatrele de operații alături de partenerii parciparea elevilor din cadrul Liceului Pedagogic noștri din NATO. „Spiru Haret" Buzău, evenimentul „Ziua Armatei Totodată, a fost prezentată și oferta României în școli", un proiect educațional prin educațională a sistemului militar, încercând care militarii din Buzău au împărtășit bucuria asel să ajute elevii în alegerea unei cariere în sărbătoririi acestei zile cu elevii, având acest domeniu. convingerea că acest moment de suflet este, Prezentarea Drapelului de Luptă și înainte de toate, un eveniment prin care se expoziția de echipamente, armament și tehnică cinstesc valorile româneș, patriosmul, curajul militară au încheiat prima etapă a acvităților și devotamentul față de țară. Militarii buzoieni dedicate sărbătoririi Zilei Armatei României. prezenți la acvitate au interacționat acv cu elevii prezenți, vorbindu-le acestora despre FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” LA CIMITIRUL EROILOR DE LA SIRIU

Joi, 25 octombrie 2018, militarii din Totodată, a făcut câteva precizări despre Garnizoana Buzău au desfășurat o ceremonie luptele grele pentru apărarea teritoriului național militară și religioasă la Monumentul Eroilor din desfășurate în mpul Primului Război Mondial pe localitatea Siriu, județul Buzău, prilej cu care raza localității Siriu de către Divizia 6 Infanterie, elevii școlilor gimnaziale din localitatea Siriu au menționând Regimentul 34 Infanterie Constanța prezentat un spectacol literar-muzical. și Regimentul 3 Vânători, comandat de În cadrul manifestărilor, după cirea locotenent-colonelul Traian Epure, care a lansat mesajului prim-ministrului României, Viorica un contraatac, reușind să oprească avansul Dăncilă, de către subprefectul județului Buzău, armatei germane. general+locotenent (r.) dr. Petrică-Lucian Foca, În urma acestor lupte, oamenii din zonă l-au comandantul Diviziei 2 Infanterie „Geca”, numit pe locotenent-colonelul Traian Epure generalul de brigadă Gheorghiță Vlad a transmis „apărătorul Văii Buzăului". mesajul ministrului apărării naționale, Mihai- După depunerea de coroane și jerbe de flori Viorel Fifor, cu prilejul sărbătoririi Zilei Armatei la monument, Garda de Onoare a defilat în fața României dorind tuturor militarilor care își asistenței pe acordurile muzicii militare servesc țara sub faldurile tricolore, în rândul reprezentave a Diviziei 2 Infanterie „Geca”. cadrelor acve, în rezervă sau retragere, cele mai La acvitate au parcipat oficialități locale alese gânduri de prețuire și respect. civile și militare, reprezentanți ai instuțiilor Armata României are, datorită oamenilor publice, cadre militare în acvitate, în rezervă și de mare valoare care o încadrează, capacitatea retragere, veterani de război, și corespondenți ai de a-și îndeplini misiunile constuționale pentru mass-media. garantarea suveranității, independenței și unității statului, integrității teritoriale a țării și democrației constuționale și de a contribui la apărarea spațiului euro-atlanc, alături de aliații și partenerii noștri. Comandantul diviziei a folosit acest prilej pentru a transmite și asigura societatea civilă că armata își va îndeplini misiunea încredințată de poporul român, aceea de a servi cu demnitate patria și valorile ei.

Cimirul Eroilor de la Siriu a fost constuit începând cu 1936, de către Societatea Cultul Eroilor. Aici își dorm somnul de veci cei mai mulți eroi buzoieni, mare parte căzuți pentru apărarea văii Buzăului. Monumentul ostașului erou a fost dezvelit în 1938. Amplasat inițial pe teritoriul comunei Siriu, pe prima terasă de pe partea stângă a pârâului cu același nume –afluent al râului Buzău–, ansamblul monumental a dăinuit aici până în 1975, când s-a început construcția barajului hidroenergec de la Siriu. Atunci a fost mutat pe un amplasament deasupra șoselei care leagă județele Covasna și Buzău (D.N.10 Buzău-Brașov) pe malul stâng al barajului, pe o terasă care îi pune în valoare toată măreția, chiar dacă l-a îndepărtat, se pare, de cei cărora le era adresat. Pentru a putea fi vizibilă de la o distanță mai mare, statuia a fost reamplasată pe o înălțime dominantă din apropierea Cimirului Eroilor și orientată cu fața spre Ardeal, oferindu-i perspecvă și posibilitatea de fi remarcată de la o distanță apreciabilă de către cei care pătrund din nord pe Valea Buzăului, sugerând în același mp deviza devenită celebră după Mărășeș, Pe aici nu se trece! CENTENARUL MARII UNIRI FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” LA CIMITIRUL EROILOR DIN BUZĂU

La Cimirul Eroilor din Buzău a avut loc o ceremonie militară și religioasă de aprindere a unei candele și depunere a unei flori la fiecare cruce de erou. La acvitate au parcipat oficialități locale civile și militare, reprezentanți ai instuțiilor publice, cadre militare în acvitate, în rezervă și retragere, veterani de război și elevi din cadrul școlilor buzoiene.

Cimirul Eroilor, situat în curtea Bisericii Eroilor, a fost constuit la inițiava militarilor. După Primul Război Mondial, cimirele eroilor din județul Buzău, la fel ca cele din toată țara, au fost lăsate uitării, reabilitarea lor fiind începută după constuirea Societății Cultul Eroilor. Cel care a luat inițiava creării unui cimir al eroilor în orașul Buzău a fost generalul Nicolae Uică, succesorul generalului Traian Epure la comanda Diviziei 5 Infanterie, care era președintele filialei locale a Societății Cultul Eroilor. Piatra de fundament a criptei centrale a fost pusă la 15 mare 1930. Deasupra criptei a fost așezat un sarcofag sugerând mormântul soldatului necunoscut și s-a ridicat un dom, compus din două cupole goale suprapuse. În cupola mică se află clopotul bisericii. La 10 mai 1930, în cripta centrală au fost așezați eroii neidenficați. În acest cimir au fost aduse monumentele ridicate în cinstea ostașilor căzuți în Războiul de Independență (1877-1878), campania din 1913, precum și cele două monumente ridicate de germani în mpul Primului Război Mondial în cimirul Sfântu Gheorghe și au fost așezate în cele patru părți ale cimirului. Aici odihnesc 9653 eroi, din care 1786 sunt necunoscuți. Din aceșa, 753 sunt germani, 744 austrieci și unguri, 134 români, 136 bulgari și ruși, 14 turci și 5 italieni. La ceremonia de inaugurare a cimirului, care a avut loc la 8 octombrie 1931, au parcipat, în afară de armata din garnizoană, un numeros public și membri ai asociației Virtutea Militară de Război, precum și înalte oficialități ale vremii: Regele Carol al II-ale al României și primul ministru Nicolae Iorga, Episcopul Ghenadie Niculescu al Buzăului, generalul Ștefănescu Amza, ministru de război, generalul Marcel Olteanu, inspectorul general al Armatei. După 1990, în curtea bisericii au fost înălțate alte două monumente, dedicate vicmelor regimului comunist și eroilor Revoluției din Decembrie1989. În anul 2018, în cadrul acțiunilor dedicate sărbătoririi Centenarului României Mari, Cimirul Eroilor din Buzău a fost supus unei ample opere de restaurare și consolidare. A fost executată o asanare generală, au fost consolidate și repoziționate crucile deteriorate, a fost consolidat și renovat Domul Central și sarcofagul de sub bolta acestuia, a fost reabilitat Monumentul din cel de- al Doilea Război Balcanic și a fost refăcut integral, după fotografiile de epocă, Monumentul Eroilor din Războiul de Independență (1877-1878). În cadrul aceluiași proiect, cimirul a fost îmbogățit cu o troiță de travern pentru eroii români și germani din cel de-al Doilea Război Mondial, cu 23 de plăci din travern, cu explicații pentru parcelele în care sunt înhumați eroii Primului Război Mondial, în limbile română, germană, maghiară, rusă, bulgară, turcă și italiană și cu o hartă explicavă asupra organizării cimirului, în limbile română și engleză. În apropierea Domului Central au fost amplasate două autence opere de artă, realizate din travern, Flacăra recunoșnței veșnice și Cartea Eroilor, cu o scurtă prezentare a cimirului, în limbile română, engleză, germană, rusă. De asemenea, a fost asanat şi reabilitat Cimirul ostaşilor sovieci din cel de-al Doilea Război Mondial. CENTENARUL MARII UNIRI Slujba de târnosire sau sințire mare a Bisericii militare „Pogorârea Sfântului Duh” din Buzău

Duminică, 28 octombrie la Biserica militară „Pogorârea Sfântului Duh” din Buzău a avut loc slujba de târnosire sau sfințire mare a bisericii, săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, împreună cu un disns sobor de preoți și diaconi, în prezența oficialităților militare și de stat, precum și a numeroși mireni din județul Buzău. Biserica militară cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din garnizoana Buzău s-a construit între anii 2011-2018, iar la realizarea acestui edificiu bisericesc au contribuit financiar Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Consiliul Județean Buzău, Primăria Municipiului Buzău, S.C. General Stan Energo, precum și militarii garnizoanei. Un suport semnificav a venit și din partea unităților militare din garnizoana Buzău, prin implicarea directă a următorilor comandanți ai acesteia: general-locotenent (r.) Florian Pință, general- locotenent (r.) Dan-Ghica Radu, general-maior (r.) Visarion Neagoe, general Nicolae-Ionel Ciucă, general-locotenent (r.) Petrică-Lucian Foca și general de brigadă Gheorghiță Vlad. La finalul liturghiei, preotul militar Alexandru Tudose a fost hirotesit iconom stavrofor (rang onorific bisericesc care se conferă preoților cu o acvitate pastorală excepțională), în semn de recunoșnță a eforturilor depuse pentru ridicarea bisericii militare. De asemenea, foși comandanți ai Diviziei 2 Infanterie „Geca”, precum și actualul ei comandant, generalul de brigadă Gheorghiță Vlad, alături de mulți militari care au ajutat la ridicarea sfântului lăcaș de cult, au primit disncții din partea Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Conferința internațională „Sfârșitul Marelui Război și începutul unei noi ordini europene”

Instutul pentru studii police de apărare și istorie militară a organizat, în perioada 5-9 noiembrie, Conferința internațională „Sfârșitul Marelui Război și începutul unei noi ordini europene”. În cadrul programului a fost inclusă și desfășurarea unei ceremonii militare de depuneri de coroane și jerbe de flori la Cimirul Eroilor din Buzău. Alături de specialiș români au parcipat și invitați din Bulgaria, Franța, Israel, Germania, Lituania, Republica Cehă, Republica Moldova, Serbia, Turcia și Ungaria.

Joi, 8 noiembrie, o delegație internațională din 11 state a fost prezentă, la Buzău, unde a vizitat mai multe obiecve din municipiu, printre care aminm sediul Comandamentului Diviziei 2 Infanterie „Geca”, Primăria, Centrul Cutural „Alexandru Marghiloman” și „Muzeul Județean”. Mai apoi, aceasta s-a deplasat la Cimirul Eroilor din Buzău, acolo unde a parcipat la o ceremonie militară de depuneri de coroane și jerbe de flori. La eveniment au fost prezenți locțiitorul comandantului Diviziei 2 Infanterie „Geca”, general de brigadă Claudiu Mihail Sava iar din partea oficialităților locale, primarul municipiului Buzău, Constann Toma, secretarul consiliului judetean Laurențiu Gavrilă și subprefectul Lucian Foca. La finalul acvității, general-maior (r) Mihail Ionescu, directorul Instutului de studii police de apărare și istorie militară, s-a declarat plăcut impresionat ,,de modalitățile idenficate de conducerea județului Buzău, pentru celebrarea Primului Război Mondial. Există și o explicație istorică: județul Buzău a fost în imediata apropiere a frontului principal de confruntare al armatei române cu armatele Puterilor Centrale în 1916 și în 1917. Deopotrivă, aceasta se datorează și aderării conducerii județului Buzău la celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, cum este, de pildă, Marea Unire din 1918.(…) Centenarul pe care-l celebrăm cu toții nu face altceva decât să aducă aminte generațiilor de astăzi făptuirea fără precedent din anul 1918, când generațiile de atunci au construit România Mare, iar acest lucru este transmis ca un legământ, pentru a fi păstrată întreagă, neansă, moștenirea pe care ne-au trimis-o jerele acestora”. La rândul său, primarul Constann Toma a menționat că acest popor, pentru a-și menține identatea și valoarea, are nevoie în primul rând de solidaritate. ,,2018 înseamnă recuperarea istoriei noastre, recuperarea tradițiilor noastre de jeră pentru acest pământ românesc. Aici, la Buzău, în Cimirul Eroilor, cel mai mare cimir al eroilor din România și unul dintre cele mai mari cimire cu eroi necunoscuți, devenit reper, iar în una din cele 3 zile ale acestui mare simpozion internațional pe teme de istorie militară s-a organizat special această vizită, tocmai pentru a comemora într-un fel și eroii români, dar și faptul că aici există un cimir internațional (…) Este nevoie de solidaritate. Trebuie să distrugem indiferența, pentru că ne distruge ca neam. Trebuie să ne trezim, pentru că alel nu este bine pentru noi. O surpriză în cadrul acestui eveniment, organizat la Buzău, a fost prezența colonelului (r) Benny Michelson din armata israeliană, un bun vorbitor al limbii române. Acesta a povest că s-a născut în Bucureș și că la vârsta de 8 ani, mai exact în 1958, a emigrat în Israel. El a menționat că vizita la Buzău l-a emoționat profund, mai ales atunci când a văzut drapelul Israelului arborat pe unul dintre catargele din Cimirul Eroilor. ,,M-a ans la inimă foarte mult, când am văzut și steagul israelian aici, că au onorat eroii evrei, care și ei s-au luptat pentru întregirea României în Primul Război Mondial. Primăria și primarul de aici, de la Buzău, a avut chiar ideea asta să aibă grijă și de evreii care au luptat pentru România. (…) Ce s-a făcut aici, în Buzău, pe subiectul acesta este ceva excepțional. N-am văzut așa ceva în toată lumea. Este ceva puțin mai scurt, în Shanghai”, a spus colonelul Michelson. CENTENARUL MARII UNIRI FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” ZIUA VETERANILOR DIN TEATRELE DE OPERAȚII

Ziua Veteranilor din teatrele de operații a doi militari și anume: plutonier adjutant principal fost sărbătorită vineri 9 noiembrie 2018 de către Eugen Mănăilă și plutonierul Bogdan Dragomir. militarii din garnizoana Buzău, printr-o Un moment dosebit în cadrul ceremoniei ceremonie militară și religioasă, la Monumentul l-a constuit acordarea de către primarul Eroilor din Teatrele de Operații din comuna Municipiului Buzău, inginerul Constann Toma, a Smeeni, județul Buzău. tlului de Cetățean de Onoare al municipiului Acest monument, dedicat tuturor eroilor Buzău pentru sublocotenenții (p.m.) Adrian din teatrele de operații, a fost dezvelit anul trecut, Vizireanu și Iulian Dumitrescu, în semn de iar în acest an Garnizoana Buzău a organizat o recunoșnță pentru sacrificiul suprem. ceremonie de dezvelire și sfințire a troiței în După ceremonialul de depunere de curtea bisericii militare „Pogorârea Duhului coroane și flori a avut loc un moment muzical Sfânt”, din Buzău, pentru a le cins memoria și a susținut de către elevii Grupului comunal ne ruga pentru odihna sufletelor lor. „Veselia” din cadrul Școlii Gimnaziale din Smeeni. În cadrul ceremoniei, locțiitorul La ceremonie au parcipat reprezentanți ai comandantului Diviziei 2 Infanterie „Geca”, administrației publice locale, notabilități și general de brigadă Claudiu Mihail Sava, a evocat disnși veterani de război. câteva repere istorice ale Zilei Veteranilor din Cu această ocazie militarii prezenți la Teatrele de Operații și a făcut referire la cei patru acvitate au făcut o vizită și elevilor de la Școala eroi buzoieni căzuți la datorie în teatrele de Gimnazială Maxenu, cărora le-au împărtășit o operații: sublocotenenții (p.m.) Dan Ciobotaru, pagină din istoria militară a Armatei României, le- Adrian Vizireanu, Iulian Dumitrescu și Mădălin au prezentat tradițiile de luptă ale înaintașilor Stoica. noștri, dar și oferta educațională a sistemului Totodată, a transmis gândurile de alinare, militar de către Biroul Informare-Recrutare compasiune și recunoșnță familiilor îndurerate Buzău, pentru a-i ajuta pe elevii care vor să ale veteranilor de război, pentru curajul, acceadă în sistemul militar în alegerea viitoarei neclinrea și demnitatea cu care au trecut prin lor cariere. aceste dure încercări. Elevii au avut ocazia să stea de vorbă cu În încheiere, a felicitat membrii echipei profesioniș desăvârșiți, din cadrul Batalionului Invictus, echipa constuită din militari răniți în 52 Operații Speciale „Băneasa-Otopeni”, teatrele de operații, care au parcipat în acest an Batalionul 200 Sprijin „Istrița”, Batalionul 47 la Jocurile Invictus desfășurate la Sydney, în Comunicații și Informacă „General Nicolae Australia. Toți componenții acestei echipe au Petrescu”, cu foarte multe misiuni la acv, în demonstrat cel mai bun exemplu de voință și locuri fierbinți ale planetei, în special în demnitate, scoțând în evidență adevăratul spirit Afganistan. Prezența militarilor în școală a fost și al militarului român, pregăt oricând să își asume un prilej de a face elevilor scurte prezentări ale provocări și să învingă. unor piese de armament și dispozive tehnice din Garnizoana Buzău a fost reprezentată de dotarea lor.

Ziua Veteranilor a fost instuită prin Legea nr. 150 din 22.10.2014, privind modificarea și completarea OUG nr.82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei parcipant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat. România se alătură, asel, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii, precum și altor state din Europa care, la 11 noiembrie, își arată recunoșnța pentru militarii întorși din misiuni și își comemorează eroii. Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolisca ei și intrareaCENTENARUL MARII UNIRI în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armisțiului între Puterile Antantei și Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial și, pentru România, se creau condițiile necesare înfăptuirii, Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Semnificația acestei zile pentru Armata României este legată și de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogorași, primul militar român decedat în teatrul de operații din Afganistan. În țara noastră se sărbătorește și Ziua Veteranilor de Război, pe data de 29 aprilie, în onoarea tuturor militarilor români care au luptat și s-au jerit, pe mpul celor două conflagrații mondiale, pentru apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Cercetașii parașutiști au omagiat Centenarul făuririi României Mari

Asociația Cercetașilor Militari în Rezervă și Constann Tocilă, s-au îmbarcat într-o aeronavă în Retragere , împreună cu Fundația „ General C-130 Hercules pusă la dispoziție de Baza 90 Grigore Baștan” și Batalionul 53 Comando Transport Aerian „ Comandor aviator Gheorghe „Smaranda Brăescu” Bacău au organizat în data Bănciulescu” Otopeni și au executat o parașutare de 10 noiembrie 2018, la Mausoleul Eroilor de la taccă într-un raion din apropierea Mausoleului. Mărășeș, o amplă manifestare dedicată A fost stabilită asel o premieră, o parașutare în Centenarului Marii Uniri. Au fost prezenți câmpul istoric de la Mărășeș, unde, în urmă cu membrii ai celor două asociații, elevi de la școlile 101 ani, în vara lui 1917, în eroica acțiune a din Mărășeș, militari din cadrul Brigăzii 8 LAROM armatei române, au fost consemnate și primele „Alexandru Ioan Cuza”, Focșani (Garda de onoare parașutări militare din istoria noastră, când patru și Muzica militară), un sobor de preoți și un ofițeri observatori au fost nevoiți să se salveze cu numeros public. parașutele din nacelele baloanelor aerostaere După oficierea slujbei religioase și lovite de arleria inamică. O mare emoție și un depunerea de coroane de flori în memoria eroilor real entuziasm a produs publicului spectator neamului care s-au jerit pentru făurirea desfășurarea în aer a unui imens steag tricolor, României Mari, au vorbit despre semnificația purtat în zbor de colonelul Nicolae Nuțu. evenimentului colonelul (r) Viorel Drenea, Această frumoasă manifestare de suflet a președintele Asociației Cercetașilor Militari în cercetașilor și parașușlor militari, legați Rezervă și în Retragere, colonelul (r) Alexandru indisolubil de ideea de zbor și parașutare și Rusu, vicepreședintele aceleiași asociații, apartenența la forțele de elită ale Armatei colonelul(r) dr. Mircea Tănase, membru al României, s-a încheiat la Bacău, într-o atmosferă Consiliului director al Fundației „ Mareșal specifică de camaraderie și solidaritate autencă. Alexandru Averescu” Buzău, generalul de brigadă (r) dr. Marius Crăciun, vicepreşedinte al Fundaţiei „General Grigore Baștan”. Cu ocazia Zilei Cercetaşilor Militari (12 noiembrie), au fost oferite însemne şi simboluri ale asociaţiei copiilor şi nerilor care au parcipat la eveniment. A urmat o interesantă vizită în Mausoleu, o autencă şi emoţionantă lecţie de istorie a neamului, prezentată de personalul instuţiei. Cu mult interes a fost aşteptat exerciţiul pracc- aplicav desfăşurat de militarii Batalionului 53 Comando „ Smaranda Brăescu” ,Bacău. Aceșa, în frunte cu comandantul lor, colonelul dr. Doru- 1917 – vara de foc de la Porţile MoldoveiCENTENARUL MARII UNIRI

S-au împlinit în această vară 101 ani de la Retragerea în Moldova era de-acum marile victorii ale Armatei Române de la Mărăș, singura soluție de a salva de la distrugere totală Mărășeș și Oituz, locurile în care poporul român armata română și refacerea ei în vederea unor a fost pus, prin oșrea sa, în drepturile sale acțiuni viitoare. Bătăliile de la Cricov, Mizil și cea legime. Cele trei localități din Poarta de sud a de la Râmnicu Sărat – Bătălia de Crăciun – nu au Moldovei sunt, o putem spune cu certudine, făcut decât să întârzie înaintarea armatelor coloane de marmură pe care se sprijină mândria Puterilor Centrale spre Moldova, hotărâte să și demnitatea noastră națională. ajungă la Iași, noul centru polico-militar a ceea Intrarea României în Primul Război ce mai rămăsese din România la sfârșitul anului Mondial, în vara anului 1916, cu obiecvul clar de 1916. întregire a granițelor naționale, a debutat cu Reorganizarea armatei române în asaltul entuziast al crestelor Carpaților și ieșirea primăvara anului următor și elaborarea unui plan în Ardeal, când părea că angerea graniței de de campanie riguros, bine fundamentat, care și-a vest a țării și împlinirea visului Unirii, năzuința a propus să nu mai repete greșelile de concepție zeci de generații de români, nu mai era decât o anterioare, au constuit premisele esențiale ale chesune de câteva luni. A venit însă ca un fulger reluării ofensivei pentru eliberarea teritoriului contralovitura primită pe frontul din sudul țării de sub ocupație străină. Dobrogei și, în încercarea de restabilire a acestei Stoparea înaintării armatelor Puterilor porțiuni de front, parte din forțele care trebuiau Centrale spre Moldova a constuit, dincolo de să connue ofensiva victorioasă spre Mureș și revanșa față de înfrângerile din vara anului Tisa au fost transferate pe frontul de sud. Ordinul precedent, un nou punct de plecare pentru de stopare a ofensivei în Transilvania și împlinirea definivă a idealului nostru național. retragerea, dictate de rațiuni superioare puterii La Mărăș, Mărășeș și Oituz, acest de înțelegere a trupei și ofițerilor din linia întâi, cei triunghi de glorie al armatei noastre în Primul care, după ce repurtaseră biruință după biruință, Război Mondial, soldatul român a avut de ales se vedeau acum nevoiți să străbată, în sens invers, între izbândă și moarte. Bine condus și movat, a acest prim drum al gloriei în umilința retragerii, a luptat exemplar și a rescris desnul neamului creat confuzie și durere. Au urmat, în toamna românesc. aceluiași an, după catastrofa de la Turtucaia, În vara de foc din 1917 s-a reaprins flacăra luptele aprige pentru păstrarea trecătorilor speranței poporului român. Întărită de victoria de Carpaților, sub presiunea unui inamic superior ca răsunet de la Porțile Moldovei, Armata Română număr și ca dotare și, oricât de viteji s-au dovedit și-a connuat marșul triumfător pentru ostașii români – a se vedea, în acest sens, readucerea în hotarele țării a Basarabiei, aprecierile comandanților austrieci și germani – Bucovinei și Ardealului. rând pe rând au fost pierdute Dobrogea, sudul La sfârșitul războiului, Europa, epuizată țării și, cel mai grav, Capitala, după bătăliile de pe după aproape șase ani de confruntări armate, s-a Neajlov și Argeș. trezit din anchilozarea care părea s-o condamne După ce flacăra entuziasmului inițial părea definiv la o îmbătrânire iremediabilă, s-a că s-a sns și visul eliberării Ardealului s-a scuturat de povara apăsătoare a unei ordini spulberat pentru moment, a urmat trezirea police negată de mersul înainte al omenirii, și a bruscă la o realitate crudă, care impunea salvarea dat aripi popoarelor avide de libertate și de a ceea ce mai putea fi salvat, păstrarea cu orice dorința de proprie exprimare națională. preț a ființei naționale într-un trup ciopârțit El, soldatul din tranșeele Primului Război serios, în speranța unei întorsături favorabile a Mondial, Eroul Necunoscut al Neamului situației Aliaților pe alte fronturi ale Europei și Românesc, a oferit policienilor argumentele de unui sprijin efecv din partea acestora. netăgăduit cu care aceșa s-au prezentat la masa FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” tratavelor pentru a cere drepturile fireș ale la opțiuni pragmace pentru păstrarea ființei poporului român. Cu sângele miilor de eroi s-a naționale. Într-o lume din ce în ce mai conflictuală semnat peția către mai marii Europei pentru și imprevizibilă, un stat fără aliați puternici este recunoașterea întregirii naționale a țării. un stat fără viitor. O nouă orientare în alegerea Am câșgat la puncte, însă prețul plăt a alianțelor ne-a impus noi eforturi și sacrificii, fost foarte mare. Sute de mii de morți și răniți – o unele pe termen lung, cu speranța că nu vom fi din parte însemnată din averea vie a țării –la care s- nou perdanți la ruleta istoriei. au adaugat enormele resursele materiale Astăzi, într-o lume măcinată de interese epuizate, dar și tezaurul Băncii Naționale, încă meschine și efemere câșguri în diverse planuri, nerestuit de cei cărora, la ceas de mare anaghie, merită să mai schițăm, din când în când, un gest l-am încredințat doar pentru păstrare, au încărcat de recunoșnță pentru cei care au ctorit, prin peste măsură nota de plată cu care ne-am jera lor, marile împliniri ale neamului românesc. prezentat la masa tratavelor de la sfârșitul Iar dacă le mai așezăm, din când în când, o floare războiului. pe mormânt, să o facem fără să ne gândim la Rezultatul? Implinirea idealului nostru propriul câșg de imagine. Este, cred, mpul să național prin făurirea României Mari. privim cu mai multă sinceritate spre trecut și să-i A meritat? Desigur. Am arătat lumii că cântărim, cu dreaptă măsură, atât povara, cât și suntem o națiune demnă, care și-a câșgat cinst tezaurul. dreptul la existență și care își binemerită locul în La Centenarul făuririi României Mari, să dintotdeauna hotarele sale pe harta Europei. îndrăznim totuși să ne punem câteva întrebări, A rămas însă suferința, greu îndurată în anii pentru a încerca, cel puțin, o prefigurare realistă a care au urmat războiului, rănile niciodată viitorului: vindecate, cu doar speranța într-o viață mai bună, - Ne ridicăm astăzi la înălțimea sacrificiului cu noi îngrijorări și căutări pentru păstrarea ființei celor care au făurit România Mare? Merităm naționale într-o Europă măcinată de frustrări și acest trofeu? convulsii revanșarde. Și, după acest model - Câți am mai fi dispuși să ne punem viața european, o clasă polică care s-a irosit și a eșuat zălog pentru idealul național? în dispute și revanșe police neproducve, ba - Cine a dus greul războiului, cine a suferit chiar primejdioase pentru țară. durerea refacerii după încheierea acestuia și cine România Mare a durat cu puțin doar peste a purtat povara profitului? 20 de ani! - S-a ridicat clasa noastră polică la A urmat – inevitabil – cea de-a doua înălțimea misiunii sale istorice? coflagrație mondială, cu efecte devastatoare - A plăt cineva pentru imensele pierderi pentru toți actorii implicați, dar nu numai – și cu suferite de o armată aruncată în război bulversarea definivă a lumii postbelice. După ce neechipată și neinstruită? am acceptat – din nou nepuncioși?! – rapturile -Am învățat ceva din aceste greșeli? Am teritoriale din vara lui 1940, am fost nevoiți să dotat și ne-am pregăt armata pentru a-și intrăm în război pentru a ne recâșga țara. Ne- îndeplini misiunea sa fundamentală? am făcut speranțe că ne-am alăturat și de această - Ce am făcut cu România Mare? dată taberei câșgătoare, dar am schimbat-o – -Ce facem astăzi cu România noastră? discutabil!– din mers și am presărat cu sute de mii Suntem în stare s-o păstrăm cum ne-au lăsat-o de morți stepele Răsăritului, pusta și munții înaintașii noștri? Va mai fi vreodată România Apusului. Deși biruitori alături de noii noștri aliați, noastră Mare? la sfârșitul acestui război ne-am trezit învinși, obligați nu doar să plăm istovitoare despăgubiri, Să credem în România și în viitorul ei. dar și să purtăm, vreme de aproape cinci decenii, La mulți ani, România noastră! povara comunismului, visul de aur al omenirii. După ce ne-am trezit, buimaci, și din acest Col. (r) dr. Mircea Tănase coșmar, o nouă realitate, nemiloasă, ne-a obligat CENTENARUL MARII UNIRI FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Ceremonial militar și religios cu ocazia dezvelirii bustului Mareșalului Alexandru Averescu în București Duminică, 11 noiembrie, Fundația Infanterie „Geca” și președinte al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu” în colaborare cu „Mareșal Alexandru Averescu”, general de Primăria Municipiului Bucureș, Divizia 2 brigadă Gheorghiță Vlad, reprezentanți ai Infanterie „Geca” și Arhivele Militare Naționale autorităților publice locale din Bucureș și Buzău, Române a organizat un ceremonial militar și oficialități din cadrul Ministerului Apărării religios cu ocazia dezvelirii în Bucureș a bustului Naționale, cadre militare acve, în rezervă și Mareșalului Alexandru Averescu, personalitate retragere, veterani de război, cetățeni ai marcantă a istoriei naționale, comandantul municipiului Bucureș. Armatei a II-a în mpul Primului Război Mondial, Bustul Mareșalului Alexandru Averescu prim-ministru al României în trei cabinete realizat de către Valenn Tănase, membru al separate (fiind și ministru interimar al afacerilor Uniunii Arșlor Plasci din România și directorul externe în perioada ianuarie-mare 1918), Studioului de Arte Plasce al Armatei, este precum și membru de onoare al Academiei poziționat în fața bisericii Cașin, pe Bulevardul Române. Mărăș. La ceremonialul militar și religios au Ceremonialul militar a fost asigurat de către parcipat Șeful Statului Major al Apărării, general militari ai Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”. Nicolae-Ionel Ciucă, comandantul Diviziei 2 Gând de mulțumire În calitate de președinte al Fundației “Mareșal Alexandru Averescu” sunt extrem de onorat de posibilitatea ce mi s-a oferit de a-mi exprima câteva gânduri, la acest moment al dezvelirii bustului Mareșalului Alexandru Averescu. Fără îndoială că una dintre cele mai presgioase personalități militare pe care le-a dat neamul românesc în ulmele două secole a fost mareșalul Alexandru Averescu. Gânditor militar de largă deschidere militară, remarcabil comandant militar, personalitate polică a epocii sale, Averescu ocupă un loc disnct în panteonul personalităților României, un erou legendar care s-a impus la nivelul conșinței comune ca un garant al victoriei în războiul pentru întregirea neamului. Acest ceremonial are loc într-o zi specială în care se comemorează 100 de ani de la încheierea Armisțiului între Antanta și Puterile Centrale, armisțiu care a pus capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest. Poziționarea bustului mareșalului Alexandru Averescu pe bulevardul Mărăș, loc cu o puternică rezonanță istorică ce amintește de bătălia de la Mărăș, considerată a fi una dintre cele mai importante victorii româneș ale Marelui Război, cu acte de eroism unice, exprimă fericirea că și aici, în Bucureș, mareșalul Alexandru Averescu și-a regăsit nemurirea. Nu este prima dată când fundația pe care o reprezint desfășoară asel de acțiuni, dovadă fiind restaurarea Monumentului Eroilor Regimentului 48 Infanterie din Parcul Eroilor Buzău, reabilitarea Cimirului Militar din Roșia, jud. Sibiu, sau construcția celui din comuna Deleni, jud. Iași. De asemenea, desfășurăm multe alte acvități cultural-educave prin care, adresându-ne în special nerei generații, ne propunem să aducem un omagiu eroilor și istoriei neamului românesc, să promovăm onoarea și demnitatea militară. Eforturile noastre nu ar fi posibile fără sprijinul autorităților locale, ale ministerelor cu care colaborăm sau ale Inspectoratelor școlare și pentru aceasta le mulțumim. Pentru momentul de astăzi suntem profund recunoscători Primăriei Generale a Capitalei pentru aprobarea, acceptarea donației și realizarea acestui ansamblu monumental în fața bisericii Cașin, în special Primarului general al Municipiului Bucureș care s-a implicat personal în realizarea lui. De asemenea, gândul meu de mulțumire se îndreaptă și spreCENTENARUL MARII UNIRI arstul nostru, domnul Valenn Tănase, membru al Uniunii Arșlor Plasci din România și director al Studioului de Arte Plasce al Armatei, care și-a dovedit talentul, și a care a reușit în mod admirabil, să-i dea chipului mareșalului viață, lumină, frumusețe, mândrie și bucurie, așa după cum se poate observa. În final îmi exprim speranța de a connua acest gen de acvități, de elogiere a eroilor neamului românesc, de evocare a faptelor lor de arme, ce au contribuit la realizarea României moderne, cel puțin la nivelul la care acestea se realizează în garnizoana militară Buzău, sediul Diviziei 2 Infanterie „Geca” și cămin al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”. Așa să ne-ajute Dumnezeu ! Gl bg Gheorghiță Vlad FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” REALIZAREA UNITĂȚII NAȚIONALE - OBIECTIV AL ACȚIUNII POLITICE ȘI MILITARE A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1916-1920 Prof. univ. dr. Ion GIURCĂ

Manifestarea la care parcipăm, pentru să dispună de soarta ei fără ca măcar să-și dea care organizatorii, planificatorii și executanții oboseala de a o ves. Senmentul public este merită toată lauda și recunoșnța, este un prilej aproape în unanimitate împotriva războiului. de a readuce în atenție constanta unui demers Chesa românilor din Ardeal domină întreaga polic și militar început în anul 1914, pus în situație, ea a fost pururea punctul negru al aplicare în anul 1916 și finalizart în 1920-ceea ce alianței. Soarta Românilor de peste munți, idealul am putea numi un proiect de țară, REALIZAREA național al românismului, sunt chesuni pe care UNITĂȚII NAȚIONALE, pentru care, parafrazând nici un guvern român nu le poate nesoco. Dacă versurile din Imnul eroilor ,,muriră frații vostri, în lucrurile mici se poate trece peste senmentul pentru neam și țara lor.” public, în ceasurile mari ale vieții naționale În vara anului 1914, la scurt mp după oamenii de stat trebuie să ție seama de voința declanșarea Primului Război Mondial, în cadrul poporului. Nu se poate face un război în vremurile furtunoasei ședințe a Consiliului de Coroană de la de azi când acest război nu este aprobat de Sinaia, s-a tranșat polica externă viitoare a țării, conșința națională.” Ori conșința națională din condusă cu o mână de fier de către Ion I.C. regat în 1914 dicta o atudine și acțiune Brăanu. În pofida dorinței regelui Carol I și a îndreptată împova celor care asupreau și puținilor săi susținători, majoritatea parci- deznaționalizau milioanele de români din panților au considerat, pe deplin jusficat, că în teritoriul înglobat statului ungar și cel care situația dată tratatul cu statele Puterilor Centrale depindea direct de Viena, partea de nord-vest a nu obliga România la o acțiune militară alături de Moldovei lui Ștefan cel Mare, numită de către acestea. Spre deosebire de Petre Carp care habsburgi Bucovina. considera că ,,omul de stat e totul, poporul e Decizia din 21 iulie/3 august 1914 nu a fost nimic”, alți vorbitori au scos în evidență poziția una de adoptarea neutralității, așa cum scriu opiniei publice în privința orientării policii țării. mulți autori, ci aceea că ,, România va lua măsuri În acest sens, cuvintele lui Petre pentru apărarea fronerelor țării". Semnarea Grădișteanu, cunoscut adversar al Austro- Acordului Sazonov-Diamandy, la 18 septembrie/1 Ungariei, au fost relevante pentru starea de spirit octombrie 1914, prin care România se angaja să de atunci: „Parciparea noastră la o acțiune păstreze o neutralitate binevoitoare față de alături de Tripla Alianță este imposibilă nu numai Rusia, a marcat pentru prima oară, oficial, dorința fiindcă jignește senmentul public, dar și fiindcă guvernului de la Bucureș de a alipi ,,părțile din răspunde unei idei police. Victoria Triplicei va Austro-Ungaria, locuite de români”, atunci când însemna atotputernicia Ungariei și a Bulgariei, „va considera oportun”. Semnarea acordului cu deci elementul românesc va fi și mai tare oprimat Rusia a dus implicit și direct la o relație polică și decât este astăzi. Nu putem da sprijinul nostru militară cu Franța și Marea Britanie, finalizată în izbândei unei atari polici.” vara anului 1916 cu semnarea la Bucureș a Ion I. C. Brăanu, un șef de guvern pro convențiilor police și militare. Anii 1915 și 1916 Antanta, a susținut cu acel prilej că: ,,Tratatul au fost marcați de o acvitate diplomacă intensă precum s-a arătat nu ne obligă, dar, chiar dacă pentru obținerea recunoașterii alipirii la România ne-ar obliga, România nu poate admite ca aliații ei a teritoriilor locuite de români în imperiul Austro- ungar, în care a fost implicată și regina Maria, iar Proclamația către armată eraISTORIE scurtă și Convenția polică din 4/17 august 1916 a clară, conținea misiunea de îndeplinit pentru prevăzut viitoarea froneră a României, care, din angerea scopului polic al războiului: ,,V-am păcate, nu a fost și cea stabilită la Conferința de chemat ca să purtați steagurile voastre peste Pace de la Paris. hotarele unde frații noștri vă asteaptă cu Realizarea unității naționale ca obiecv nerăbdare și cu inima plină de nădejde. Umbrele polic fundamental al țării a fost exprimată și în marilor voievozi Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, cadrul ședinței Consiliului de Coroană din 14/27 ale căror rămășițe zac în pământurile ce veți august 1916 desfășurată la Palatul Cotroceni sub dezrobi, vă îndeamnă la biruințe ca vrednici președinția regelui Ferdinand I. urmași ai ostașilor care au învins la Războieni, la Anunțând decizia de intrare a României în Călugăreni și la Plevna.” război, regele Ferdinand I a respins categoric Cea mai clară formulare a obiecvului toate argumentele promotorilor neutralității sau unității naționale se găsește, cred, în Proiectul de alianței cu Puterile Centrale, iar primul ministru operațiune în vederea unui război contra al României, deși stăpân pe situație, victorios în Puterilor Centrale și Bulgariei-Ipoteza Z, pus în acțiunea sa polică internă și internațională, nu aplicare în august 1916, al cărui conținut trebuie excludea un posibil eșec militar dar, evidențiind bine cunoscut și bază de analiză a întregii polici condițiile în care angajase țara în război, arăta, din anii războiului: ,,Scopul general al războiului conform celor scrise de I.G. Duca: „În viața ce vom întreprinde este realizarea idealului națiunilor sunt afirmări de drepturi care se nostru național, adică întregirea neamului. socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt Cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se gesturi de abdicare, de dezertare morală, care găsesc astăzi înglobate în monarhia Austro- compromit viitorul lor pentru veacuri de-a Ungară, trebuie să fie fructul războiului.” rândul. Într-o atari situație este azi românismul, Chiar în condițiile înfrângerii militare în de aceea chiar de ar fi să fim bătuți, faptul că campania din anul 1916, a mutării conducerii patru dintre cele mai mari puteri ale lumii au police și militare a țării la Iași și Bârlad și a recunoscut temeinicia revendicărilor noastre presiunilor exercitate de la Petrograd pentru naționale și au consfințit printr-un act solemn subordonarea față de guvernul și Marele Carer hotarele etnice ale românilor de peste Carpați, General rus, la 13/26 decembrie, răspunzând cauza românismului va face un pas înainte, mai unei adrese a Senatului, regele Ferdinand I arăta: mare și mai înaintat decât oricând.” ,,cu ajutorul Celui Putemic, izbânda finală va fi de În Proclamația către țară din 15/28 august partea noastră, căci ne luptăm pentru o cauză regele Ferdinand I exprima într-o formulare dreaptă, pentru înfăptuirea unui dor secular, ce edificatoare scopul războiului: ,,După vremuri prin tăria brațului nostru nu se poate să nu se îndelungate de nenorociri și de grele încercări împlinească. înaintașii noștri au reușit să întemeieze Statul Dacă soarta pentru un moment ne-a fost Român prin unirea Principatelor, prin războiul vrăjmașă, am ferma convingere că mână în mână independenței, prin munca lor neobosită pentru cu ostașii aliaților noștri vom duce lupta uriașă la renașterea națională. izbândă, făurind prin spadă și sânge întregirea Astăzi ne este dat nouă să întregim opera neamului românesc.” lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Obiecvul realizării unității naționale a Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea fost exprimat și de către N. Iorga în celebra sa Românilor de pe cele două părți ale Carpaților. cuvântare din sala Teatrului Național din Iași, din În virtuțile, în vitejia noastră, stă punța 14/27 decembrie 1916, când pe fondul unui de a le reda dreptul ca într-o Românie întregită și pesimism al clasei police privind viitorului țării, liberă, de la Tisa până la Mare, să propășească în rostea mobilizatoarele cuvinte: ,,În colțul acesta pace, potrivit desnelor și aspirațiunilor gintei unde ne-am strîns, să păstrăm cu scumpătate noastre.” sămînța de credință și vom vedea și noi la rîndul FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” nostru dispărînd negura stăpînirii străine și vom jerească pentru idealul României Mari.” putea zice ca Petru Rareș, fiul lui Ștefan, că vom fi În plină perioadă a luptelor de apărare de iarăși ce am fost și încă mai mult decît at”. la Mărășeș și Oituz, la 14/27 august 1917, când Cu ocazia Anului Nou 1917, adresându-se temerile unei înfrângeri încă mai persistau, armatei prin tradiționalul Ordin de zi către dovadă fiind al doilea exod al clasei înstărite către armată, regele Ferdinand I le transmitea celor Rusia și transferul tezaurului la Moscova, regele care se concentraseră în Moldova pentru Ferdinand I a transmis poate cea mai frumoasă și refacere: ,, Aduceți-vă aminte că vă luptați pentru mobilizatoare Proclamație către poporul român, pământul strămoșesc, pentru copiii și părinții al cărei conținut, cel puțin în parte, merită a fi voștri, pentru frații voștri de dincolo de hotare, că adus în atenție: ,,Români! Se încheie anul de când prin biruință le veți pregă un viitor mai fericit.” credincioși neamului, am declarat război Austro- Cu ocazia depunerii jurământului față de Ungariei. De atunci ne aflăm în luptă cu Germania rege și țară, la 8/21 iunie 1917, de către primul și aliații ei. Războiul nostru este un război sfânt. A conngent al soldaților din fosta armată austro- nu-l fi declarat ar fi fost o îndoită trădare: față de ungară, foș prizonieri în lagărele din Rusia, înaintașii noștri și fată de șirul de generațiuni care regele Ferdinand I s-a adresat parcipanților cu vor să vie. următoarele cuvinte: ,,Prin jurământul solemn ce Acum optsprezece veacuri, Traian ne puse ați depus înaintea lui Dumnezeu, înaintea strajă a civilizației pe crestele Carpaților și la drapelelor acestora, care vă vor arăta drumul spre poalele lor de la miazănoapte la miazăzi, de la Tisa libertate, înaintea camarazilor voștri, care s-au până la Mare. luptat, care au sângerat pentru înfăptuirea Năvala ungurească de acum zece secole idealului nostru național, v-ați legat cu un lanț ne-a rupt în două. Carpații, leagănul neamului, i-a indisolubil de patria mamă. Pe voi orașul acesta schimbat în hotar despărțitor între frați. Ea ne-a unde s-a făptuit Unirea Principatelor vă salută cu despicat policește, dar ne-a lăsat sufletul întreg, iubire ca întâii soli ai unirii neamului. Armata, în a același suflet al aceluiași popor. Războiul lumii cărei familie ați intrat azi, vă primește cu brațele dezlănțuit acum trei ani de setea de stăpânire a deschise ca niște frați de mult așteptați, căci șe Austriei și a Germaniei ne dădu prilej să punem la că inima voastră bate spre biruință, că brațul mijloc toate puterile neamului. vostru este oțelit prin luptă. Uniți sforțările Oricât am suferi trebuie să urmăm soarta și voastre cu ale fraților din țară. Călăuziți steagul să asigurăm unirea neamului nostru. Bătându-ne nostru național peste munți, unde milioane de pentru dezrobirea moșiei strămoșeș ne batem frați așteaptă plini de nădejde dezrobirea de un pentru triumful libertății și al dreptății în jug asupritor. Biruința va fi a noastră și cu ea omenirea întreagă. Biruința este sigură. Nimic și libertatea și fericirea, și atunci vom fi un singur și nimeni nu o poate împiedica. Aliații și noi vom strâns unit popor de frați nedespărțiți, învinge. Vom învinge oricare ar fi întâmplările întotdeauna.” nestatornice ori trecătoare ale acestui război În aceeași zi, parcipând la un prânz oferit uriaș și ne vom întoarce într-o patrie preamărită. la Corpul 2 armată, adresându-se parcipanților, În locul României de ieri vom dobândi între care și militari români din fosta armată România de mâine, așa cum au mângâiat-o în austro-ungară, regele Ferdinand I a spus: ,,Pe cât visurile lor părinții noștri, așa cum o vom lăsa de inimoși ați pășit pe pământul României, pe moștenire urmașilor noștri. Prin suferințele atât de inimoși veți trece sub ghiulelile noastre vom câșga dreptul la viață Românilor de inamicului, pentru a înfrunta toate greutățile pretundeni, singura viață care are preț pentru luptei și să vă uniți mâine pentru totdeauna cu noi toți. Sus inimile și strâns uniți împrejurul frații de sânge. Ridic paharul meu nu numai în steagului acoperit de glorie prin vitejia ostașilor sănătatea Corpului de Armată, dar și în sănătatea să nu iasă din piepturile noastre decât un singur soldaților ardeleni și bucovineni, care vor ș să se strigăt: înainte pentru România Mare!". strângă sub cutele drapelelor române și să se Schimbarea situației geopolice și geostrategice în Europa ca urmare a Revoluției întors una după alta în casa părintească,ISTORIE iar bolșevice din Rusia, cu consecințe dintre cele mai Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de grave pentru România, a generat temeri unde au descălecat întâii voievozi ai țărilor jusficate în privința realizării idealului național, româneș, a votat azi la Alba Iulia Unirea cu chiar dacă se realizase primul pas, neprevăzut în regatul român.” planurile inițiale, ,,Unirea Basarabiei cu Mama sa Cele roste de către suveran în acea zi au România”. Discursurile și mesajele regelui și ale o oarecare asemănare cu cele pe care fondatorul oamenilor polici au luat un alt curs, determinat României moderne, Alexandru Ioan I Cuza, le de situația împusă României prin tratatele de la spunea la 11/24 decembrie 1861 când a revenit Buea și Bucureș. de la Istambul la Bucureș cu firmanul de Abia la 27 octombrie/10 noiembrie, în recunoaștere ca domn al Principatelor Unite: proclamația către armată transmisă odată cu ,,Români! Unirea este îndeplinită. Naționalitatea ordinul de mobilizare, suveranul readuce în Română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit atenție obiecvul acțiunii police și militare a la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile României: ,,Regele vostru vă cheamă din nou la Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a luptă ca să înfăptuiți visul nostru de atâtea recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante și veacuri: Unirea tuturor românilor, pentru care în s-a înscris în danile Națiunilor. Dumnezeul anii 1916 și 1917 ați luptat cu vitejie. Frații noștri părinților noștri a fost cu Țara, a fost cu noi. El a din Bucovina și din Ardeal vă cheamă pentru întărit silințele noastre prin înțelepciunea această ulmă luptă, ca prin avântul vostru să le poporului și a condus Națiunea către un falnic aduceți eliberarea din jugul străin.” viitor. În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați depus toată a Mesajul către poporul român din aceeași voastră încredere în Alesul nației, ați întrunit zi era mai consistent și clar în idei în privința speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul scopului polic și militar al războiului întreprins: vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți ,,Când în 1916 v-am chemat în luptă pentru Patria, veți ș a o întări. Să trăiască România!” dezrobirea fraților voștri, am avut credința I-a fost dat regelui Ferdinad I, celui care i-a nestrămutată că dreptatea cauzei noastre va birui fost cel mai apropiat, loial și prim ministru, Ion I.C. și că izbânda va fi de partea puternicilor aliați de Brăanu, generalului C. Prezan și liderilor care ne legăm soarta. În clipa în care aliații trec românilor din Basarabia, Bucovina și Ardeal, să fie Dunărea și ne putem regăsi lângă ei ca să izgonim marii realizatori ai întăririi patriei prin înfăptuirea pe inamicul care de doi ani încalcă și jefuiește Marii Uniri din anul 1918. Idealul unității pământul strămoșesc, sunt încredințat că veți naționale a fost, în cele din urmă, o necesitate răspunde chemării Mele cu aceeași dragoste de istorică înțeleasă de toți oamenii cu inimă țară și că România va vedea înfăptuindu-se visul patriocă de dincoace și de dincolo de Carpați, de de veascuri al neamului nostru, unirea tuturor la Nistru până la Tisa, realizat și cu jera a sute de românilor.” mii de militari și civili, morți pe câmpul de onoare, Aceeași idee o regăsim și în toastul regelui în spitale, în prizonierat sau în localitățile țării. Ferdinand I din 1/14 decembrie 1918, în ziua Tuturor trebuie să le aducem prinosul nostru de revenirii familiei regale și autorităților române la recunoșnță, să le îngrijim mormintele, iar la Bucureș, cu ocazia prânzului de gală de la Palatul acestea și monumentele comemorave din Cotroceni, în cadrul căruia, între altele, a arătat: cuprinsul României întregite, să punem câte o ,,Ceea ce strămoșii au visat, ideeea pentru care floare și să păstrăm un moment de reculegere. generațiile trecute au suferit și muncit, idealul pentru care toată suflarea românească a nădăjduit, iar ostașii noștri și-au vărsat sângele, azi a devenit un fapt împlinit. Azi Marea Românie poate strânge pe toți copiii iarăși la sânul ei. Basarabia și Bucovina, cele două fete răpite, s-au FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Din timp, la timp, peste timp pentru România Mare

Col. (r.) dr. Mircea Tănase

Făurirea României Mari a fost visul frumos La 11/24 decembrie 1861 când a revenit al tuturor românilor, de când şi-au cristalizat de la Istambul la Bucureș cu firmanul de conşinţa de neam şi ţară. Ea a fost pregătă din recunoaștere ca domn al Principatelor Unite, mp, s-a făcut la mp şi a durat peste mp. Nu Alexandru Ioan Cuza spunea: Români! Unirea însă prea mult. este îndeplinită. Naționalitatea Română este Din mp: întemeiată.[...] În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați Unirea a fost visul lui Mhai Viteazul – depus toată a voastră încredere în Alesul nației, împlinit şi repede spulberat la 1600, dar cu ați întrunit speranțele voastre într-un singur reverberaţii peste secole, cu convingerea că se Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură poate şi trebuie să se împlinească într-o zi. A fost Românie. Vă iubiți Patria, veți ș a o întări. Să visul voievozilor care i-au urmat în tronurile trăiască România! ¹ Era prima oară când, oficial, Moldovei şi Țării Româneş, chiar dacă n-au era rost numele de România. îndrăznit atât de mult ca şi predecesorul lor. A fost visul generaţiei de la 1848, a fost visul generaţiei Unirii de la 1859. Slujitor devotat şi cinst al neamului şi sufletului românesc, Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii de la 24 ianuarie 1959, şi-a propus, ca ţintă supremă, să ridice polic poporul român şi să-l aşeze în rândul naţiunilor civilizate ale lumii. Lipsit de ambiţii şi pretenţii de mărire pentru propria persoană, a fost, în schimb, după cum afirmau contemporanii săi, foarte mândru şi nu a plecat capul în faţa nimănui. Izbânzile sale diplomace se datorează, în mare măsură, şi acestei „ţinute vrednice şi mândră faţă cu toate Și să nu uităm că același domn a încercat puterile vremii”. Să nu uităm poziţia sa vercală, să afirme tânărul stat român dincolo de hotarele tranşantă, în relaţiile cu Poarta – „demnitatea Europei. Demersul de încheiere a unui Tratat de unui suveran către alt suveran” –, perseverenţa şi comerţ şi navigaţie şi de asistenţă între abilitatea cu care a căutat şi a găsit sprijin în Principatele Române şi SUA în 1859 este o probă susţinerea cauzei Unirii la marile puteri europene în plus de demnitate a diplomaţiei unui stat aflat ale momentului, dar mai ales curajul de a o în primele zile ale renaşterii sale, care îşi dorea impune ca fapt împlinit. După cum spunea recunoaşterea în comunitatea internaţională. La Nicolae Iorga, Cuza a fost „cel dintâi domn al unei vremea respecvă ar fi putut fi un tratat cu singure Românii, liberă în toate clasele avantaje certe în plan polic, economic şi militar cetăţenilor săi şi mândră faţă de străinătate. […] pentru fiecare parte semnatară, însă Poarta Cel dintâi fior de mândrie l-a avut Otomană, încă putere garantă a Principatelor generaţia de atunci când s-au auzit cuvintele de Române, i s-a opus. Rămas nefinalizat, tratatul mândrie cu care el vorbia Turcilor, Cabinetelor este, cu siguranţă, un precursor al primului acord europene, proclamând o Românie Modernă.” diplomac între România şi SUA, de la semnarea căruia se împlinesc anul acesta 138 de ani (14 iunie 1880) şi al actualelor acorduri între cele nedrept l-au catalogat unii – se va dovediISTORIE mai două state în cadrul NATO. Un demers diplomac român decât mulţi dintre detractorii săi. După care ne reliefează nouă, celor de azi, abilitatea şi câşgarea independenţei de stat pe câmpul de simţul polic al primului conducător al statului luptă și realipirea Dobrogei la teritoriul național, român modern, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin intrarea şi parciparea ţării la războiul ruso- dar şi al celui care i-a urmat pe scaunul de turc din 1877-1878 – o altă dovadă de abilitate domnie, ulterior pe tronul României, domnitorul/ polică şi angajament naţional – regele Carol I regele Carol I. (încoronat ca rege al României indepen-dente la Unirea a fost credinţa polică a 10 mai 1881), a semnat un tratat secret cu Tripla domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin ea Alianţă (Austro-Ungaria, Germania, Italia), în considerând că naţiunea română poate fi 1883, tratat care a adus garanţii de securitate României faţă de o posibilă agresiune din partea adversarilor din Răsărit. România făcea asel primii paşi ca stat independent în lumea diplomaţiei Marilor Puteri. Dezideratul făuririi României Mari rămânea, mai puternic pe măsură ce ţara căpăta contururile unui stat modern, însă trebuia să fie create condiţiile istorice care să-l ducă la împlinire. La mp După declanşarea Primului Război Mondial în vara anului 1914 conducerea polică a României a hotărât să nu intre imediat în război, deşi regele Carol I şi o parte dintre fruntaşii polici ar fi vrut ca Generalii A. Averescu și H. M. Berthelot ţara să se alăture Puterilor Centrale. Considerau că în situaţia respecvă Tratatul semnat cu mântuită şi i se poate reda demnitatea la care Puterile Centrale - despre care mulți abia acum aspira de atâta mp. A luptat pentru aflau! – nu obliga România la o asel de acţiune, recunoaşterea şi desăvârşirea acestui act polic şi mai ales că aceasta ar fi dus la sprijinirea policii pentru reaşezarea pe baze moderne, solide, a Austro-Ungariei, cea care se opunea făuririi instuţiilor fundamentale ale statului: armata, idealului naţional al românilor. biserica, şcoala și jusţia. Şi chiar dacă a fost Prin semnarea, la 18 septembrie 1914, a permanent conşent de provizoratul domniei acordului cu Rusia (Acordul Sazanov-Diamandy), sale şi de inevitabilul şi apropiatul său sfârşit ca România se obliga să nu atace Rusia, dar era om de stat, s-a dovedit a fi, aşa cum spunea un interesată de alipirea, când va considera oportun, apropiat al său, „adevăratul întemeietor al a teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de naţionalităţii române, al cărei prim strigăt de români. libertate a fost Unirea Principatelor”. Intensa acvitate diplomacă din anii Unirea a fost şi crezul polic al regelui Carol I, 1915-1016 a avut în centrul atenţiei acest făuritorul României moderne. Desigur, alte deziderat, spulat în convenţiile police şi vremuri, alţi oameni, alt context polic european militare semnate în vara anului 1916 cu ţările și mondial. Idealul însă a rămas. Şi regele Carol I a Antantei. Şedinţa Consiliului de Coroană din condus cu abilitate polica externă românească, 14/27 august 1916, când regele Ferdinand I a într-o vreme când raporturile de forţe pe anunţat decizia de intrare a României în război connentul european se schimbau radical, când alături de Antanta a întărit acest obiecv polic Germania întrerupea brusc dominaţia franceză fundamental al ţării, reluat de rege, a doua zi, în pe connent, după Războiul franco-prusac din Proclamaţia către ţară: Astăzi ne este dat nouă să 1870-1871 Demn aparţinător unui popor întregim opera lor [a înaintașilor, n.n.], închegând puternic, care urma să joace încă un rol important pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a în polica mondială, străinul de ţară – cum pe înfăptuit numai pentru o clipă: unirea Românilor FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” de pe cele două părţi ale Carpaţilor. În virtuţile, în îreciproce ale principalilor lideri polici vitejia noastră, stă punţa de a le reda dreptul ca referitoare la acest aspect. În ședința Adunării într-o Românie întregită şi liberă, de la Tisa până Deputaților din 4/17 decembrie 1919, când Ion I. la Mare să propăşească în pace, potrivit C. Brăanu, în darea de seamă asupra perioadei desnelor şi aspiraţiunilor gintei noastre.) și către Neutralității și Războiului de întregire, a cricat armată (V-am chemat ca să purtaţi steagurile din nou acvitatea polică și guvernamemtală voastre peste hotarele unde fraţii noştri vă din 1918 a liderului conservator Alexandru asteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de Marghiloman, acesta a ripostat vehement: Mă nădejde. mulțumesc de a mă referi la cuvintele d-lui După cum afirmă profesorul Ion Giurcă, Brăanu, roste aici la tribună. D-sa singur ne-a cea mai clară formulare a obiecvului unității spus că Antanta nu a putut – nici nu a voit – să-și naționale se găsește în Proiectul de operațiune în ție angajamentul pe care-l luase vis- à -vis de vederea unui război contra Puterilor Centrale și România, pentru a o pregă. Tot dumnealui ne Bulgariei-Ipoteza Z, pus în aplicare în august 1916, al cărui conținut trebuie bine cunoscut și bază de analiză a întregii polici din anii războiului: Scopul general al războiului ce vom întreprinde este realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia Austro-Ungară, trebuie să fie fructul războiului². Așadar, după 2 ani de neutralitate – deși părerile fruntașilor polici au fost diferite, fără să mai vorbim de supărarea pe care a adus-o regelui Ofițerii români și ruși Carol I, care a avut însă înțelepciunea să accepte opțiunea majoritară a clasei police – România a spune, că a deferit Antantei alegerea momentului intrat în Primul Război Mondial după ce a când trebuia să intrăm în război, și adaugă dl. cumpănit foarte atent cererea și oferta Brăanu, aceasta pentru că nu am voit să fim beligeranților. Au fost luate în calcul, desigur, musafiri nepofiți! Nu aveam nevoie de aceasta, valorificare poziției strategice a țării, analiza căci noi eram musafiri necesari, care puteam să atentă a derulării operațiilor militare pe celelalte intrăm la ceasul nostru, adică în momentul când fronturi, raportul între pierderi și câșguri și aveam certudinea de a putea îndeplini cu rost, prognozarea/pronoscarea sfârșitului războiului. rolul nostru. dar de ce uiați, domnii mei, că noi am Promisiunilor, dar și presiunilor făcute de intrat în război, într-un război care ținea și ambele tabere li s-a răspuns cu un jusficat frământa lumea de un an și jumătate, în care răspuns condiționat de garantarea revendicărilor șința pusese la dispoziția luptătorilor toate istorice legime ale poporului român. invențiile ei, cele mai sublime ori cele mai Deși nu unanimă în alegere, clasa polică diabolice, iar noi am intrat aproape cu mâna românească a concluzionat și a sperat că goală, fără artlerie de munte, fără muniții, fără de sasfacerea principalului obiecv al poporului aeroplane, fără telefoane...[...] ³. român – întregirea teritoriului național – se poate Nevoită însă să accepte și alianța cu Rusia, face doar prin aderarea țării la Antanta, alianța ca parte a Triplei Înțelegeri/Antanta, România nu dintre Franța, Anglia și Rusia, la care au au aderat a putut revendica deschis și teritoriul dintre Prut ulterior Italia, Japonia și SUA. și Nistru, Basarabia străbună, ruptă de la trupul Alegrea s-a dovedit în final bună, tratatele țării în 1812. Sorții însă au fost favorabili și, într-un de pace încheiate la sfârșitul războiului context polic și militar deosebit de complex și consfințind întregirea României Mari, dar drumul dificil pentru statul român, această provincie până acolo a fost extrem de greu și dureros. românească a fost prima care a revenit la Patria Desigur, nu au lipsit nici disputele și reproșurile mamă, la 27 mare 1918. Elanul cu care s-a pornit în vara anului luat amploare și s-a exns dinspre spațiulISTORIE rusesc. 1916 peste Carpați a fost repede stăvilit de Asel, dincolo de imensele greutăți de ordin eșecurile – jusficate sau nu – de pe frontul de militar pe care le-a creat României, revoluția sud și România s-a văzut nevoită să se retragă, la bolșevică din Rusia a reprezentat un real pericol și începutul iernii aceluiași an, într-o Moldovă din perspecva comunizării țării. supraaglomerată, aceasta fiind singura soluție de Vara de foc a anului 1917, cu victoriile a salva de la distrugere totală armata română și răsunătoare de la Mărăș, Mărășeș și Oituz, a de refacere a ei în vederea unor acțiuni viitoare. redat speranța făuririi României Mari. Întărită de Bătăliile de la Cricov, Mizil și cea de la Râmnicu victoria de răsunet de la Porțile Moldovei, Armata Sărat – Bătălia de Crăciun – nu au făcut decât să Română și-a connuat marșul triumfător pentru întârzie înaintarea armatelor Puterilor Centrale readucerea în hotarele țării a Basarabiei, spre Moldova, hotărâte să ajungă la Iași, noul Bucovinei și Ardealului. centru polico-militar a ceea ce mai rămăsese din Marele stat de la răsărit nu s-a dovedit România la sfârșitul anului 1916. însă un aliat loial, numeroase episoade petrecute După o iarnă foarte grea, în care fosul pe câmpul ce luptă dovedesc că armata rusă nu exantemac măcinase drasc efecvele militare mai era interesată de obținerea victoriei militare și populația, România începea să spere și să se și, contaminată de virusul bolșevic, începuse să pregătească pentru a renaște militar. intre în convulsii iremediabile, care au dus, Reorganizarea armatei în primăvara anului inevitabil, la dezintegrarea sa. Destrămarea următor și elaborarea unui plan de campanie imperiului țarist, pe a cărui armată ar fi trebuit să riguros, bine fundamentat, care și-a propus să nu se sprijine întregul front de est, s-a soldat cu mai repete greșelile de concepție anterioare, au ieșirea sa din război prin semnarea Păcii de la constuit premisele esențiale ale reluării Brest-Litovsk, la 3 mare 1918 și, implicit, prin ofensivei pentru eliberarea teritoriului țării de forțarea României de a semna armisțiul de la sub ocupație străină. Focșani și ulterior Pacea dureroasă de la Stoparea înaintării armatelor Puterilor Bucureș, la 7 mai 1918. Condițiile acestei păci, Centrale spre Moldova a constuit, dincolo de extrem de dure pentru România, constuiau o revanșa față de înfrângerile din vara anului prefigurare a viitorului sumbru al României în precedent, un nou punct de plecare pentru cazul victoriei finale a Puterilor Centrale. Lucrul împlinirea definivă a idealului nostru național. acesta nu se va întâmpla însă, intrarea în război, în La Mărăș, Mărășeș și Oituz, acest triunghi de aprilie 1917, a Statelor Unite ale Americii și glorie al armatei noastre în Primul Război epuizarea potențialului militar al Puterilor Mondial, soldatul român a avut de ales între Centrale, coroborate cu reluarea ofensivei țărilor izbândă și moarte. Bine condus și movat, a Antantei, au menținut speranța în viitorul țării și luptat exemplar și a rescris desnul neamului împlinirea idealului național. Din această românesc. perspecvă, trebuie să remarcăm atudinea În primăvara lui 1917 Rusia începuse să nu inteligentă a regelui Ferdinand I de a nu rafica mai fie un aliat sigur, și nu doar pentru România. pacea, ea nefiind niciodată considerată legală, și Puterile Antantei au încercat, dar fără rezultate ca atare anulată la remobilizarea armatei române remarcabile, să țină sub control situația de pe în 10 noiembrie 1918 și angajarea ei, cu tot frontul de est, refuzând să accepte ieșirea Rusiei potențialul, în efortul de finalizare a războiului. din război, iar când acest lucru a devenit evident, Din perspecvă temporală, trebuie să au căutat cu orice preț să împiedice ca și România remarcăm abilitatea/inspirația conducerii să facă același lucru. Pe lângă efortul militar police a României, și în special a regelui aproape singular pe câmpul de luptă, care a Ferdinand I, de a decreta remobilizarea armatei epuizat resursele umane și materiale ale țării, române tocmai la mp, cu o zi înainte ca România a fost nevoită să vegheze și să Germania să semneze armisțiul cu Antanta, la contracareze și încercările de dezintegrare Compiégne, Franța, la 11 noiembrie 1918. Asel, polică a statului, în contextul intensificării finalul oficial al războiului ne-a găsit cu arma în mișcării revoluționare, ulterior bolșevice, care a mână, în tabăra învingătoare, alături de care FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” intrasem în război în vara anului 1916 și am reușit acesta se va întâmpla la 27 mare 1918 – Unirea să ținem piept, pe frontul de răsărit, ofensivei Basarabiei cu România – și la 28 noiembrie același Puterilor Centrale, care și-au întrebuințat aici o an – Unirea Bucovinei cu România. Asel, într-un însemnată resursă militară, slăbind asel context polic neancipat la începutul războiului, presiunea pe frontul de vest. În consecință, la dar declanșat de mersul implacabil al istoriei, masa tratavelor care au urmat încheierii România a devenit beneficiară a prăbușirii războiului, am fost îndreptățiți să cerem ceea ce Imperiului țarist. Într-un alt plan, dar în același binemeritam, în virtutea dreptului istoric și context al prăbușirii imperiilor, Transilvania, legim al poporului român. aflată de secole sub dominație maghiară și Pentru România însă, războiul avea să se austriacă, se va uni, de asemenea, cu România, la încheie mult mai târziu. 1 decembrie 1918, desăvârșind asel făurirea Prezența trupelor ruseș pe teritoriul idealului național al poporului român. românesc, în interesul inițial declarat al războiului Perioada imediat următoare nu a fost însă comun împotriva Puterilor Centrale, reprezenta una de caracterizată de liniște, statul român pentru România, după declanșarea revoluției din connuând să-și apere cu arma în mână și pe căi Rusia, în februarie 1917, o reală amenințare, diplomace ceea ce redobândise după un manifestată atât de actele de dezordine, de jaf și sacrificiu enorm pe câmpul de luptă. de distrugeri provocate de aceste trupe intrate în La 26 ianuarie 1918, în urma intervenției debandadă, dar și de pericolul contaminării cu armatei române în Basarabia, la cererea Sfatului virusul bolșevismului. Țării, pentru protejarea populației și a bunurilor România a avut însă capacitatea de a statului român de acțiunile devastatoare ale contracara, pe teritoriul său, prin măsuri police, trupelor bolșevizate, guvernul sovietelor a rupt economice și militare, defecțiunea rusească, relațiile cu statul român. În urma acestei, în fapt, chiar dacă efectele revoluției bolșevice din Rusia declarații de război, tezaurul României, depus la au fost dezastruoase în planul alianței militare și a Moscova în toamna anului 1916, a fost confiscat, efortului de război comun pe frontul de răsărit. În guvernul soviec declarând că nu-l va mai restui schimb, revoluția din Rusia a oferit statelor aflate guvernului oligarhic de la Bucureș, ci poporului sub dominația imperială oportunitatea declarării român, la momentul potrivit. Ceea ce nu s-a mai autonomiei. Un merit l-a avut și Lenin, acesta întâmplat decât cu o foarte mică parte din acesta, îndemnând popoarele la autodeterminare – în în 1956. speranța că acestea vor alege calea Un capitol aparte din lupta tânărului stat comunismului – , dar și Germania, interesată de român cu hidra bolșevismului s-a scris în anul slăbirea puterii țariste, Să nu uităm însă de cele 14 1919, în campania armatei române împotriva puncte ale declarației președintelui Woodrow guvernului bolșevic instalat de Bela Kun în Wilson în Congresul SUA din 8 ianuarie 1918, prin Republica Ungară a Sfaturilor, România care prefigura noua ordine mondială după răspunzând solicitării Antantei de a interveni încheierea războiului, bazată pe democrație și pentru rezolvaea crizei din Ungaria și de a înlătura autodeterminarea națiunilor. Punctele 10 și 11 pericolul bolșevic de la porțile Europei făceau referire și la exnderea teritorială și occidentale. După mai multe confruntări cu independența României. Declarația a avut un trupele maghiare pe teritoriul transilvaniei și al puternic ecou și a constuit un real smulent în Ungariei, la 4 august 1919 trupele române au lupta de emancipare națională a statelor mici și intrat victorioase în Budapesta. La 16 noiembrie mijlocii din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, 1919 autoritățile militare de ocupație române au multe dintre ele aflate în componența imperiilor predat Budapesta Comisiei Interaliate și trupele austro-ungar, țarist și otoman. române au luat drumul înapoi către țară. La În acest context, Basarabia și Bucovina, sfârșitul lui mare 1920 întregul teritoriu interesate inițial de autonomie statală, însă unguresc a fost evacuat, trupele române fiind amenințate cu încorporarea în noile formule retrase pe noua linie de froneră trasată la statale care se prefigurau la est și nord de Nistru, Conferința Păcii. au cerut să se unească cu Patria mamă. Lucrul Forțele române din regiunea Hon, sub comanda generalului Davidoglu, au dus lupte bolșevism și a apărat și Europa de acest flagel.ISTORIE grele și au reușit, după ce au primit mai multe Desigur, Marea Unire de la 1918, un act întăriri, printre care și un detașament francez istoric legim, așteptat de veacuri de poporul comandat de generalul Anselme, să țină piept român și pregăt polic și diplomac de mințile atacurilor susținute ale bandelor bolșevice sale cele mai luminate, a fost împlinit în împotriva trupelor române dispuse pentru paza împrejurările polico-militare favorabile – cum fronerei pe Nistru. puține i-au fost date acestui neam de-a lungul La 1 mai 1919, Cicerin, comisarul existenței sale – de la sfârșitul primei mari poporului pentru afaceri externe ale Rusiei conflagrații mondiale, dar să nu uităm că jera soviece, și Crisan Racovski, guvernator al ostașilor români a fost argumentul, iar tăria ei, Ucrainei soviece, au trimis două ulmatumuri într-o vreme când mari armate își risipiseră vlaga guvernului de la Bucureș pentru a evacua – garantul dăinuirii acesteia. El, soldatul din Basarabia și Bucovina. Desigur, nu au primit nici tranșeele Primului Război Mondial, Eroul un răspuns. Necunoscut al Neamului Românesc, a oferit Intervenția trupelor române la Nistru a policienilor argumentele de netăgăduit cu care fost dintre cele mai energice, la fel ca și cea de la aceșa s-au prezentat la masa tratavelor pentru Tisa, asel că la sfârșitul lui mai 1919 granița de la a cere drepturile fireș ale poporului român. Cu Nistru a fost securizată pe toată lungimea ei. Aici sângele miilor de eroi s-a semnat peția către mai armata română a înregistrat, pe lângă alte marii Europei pentru recunoașterea întregirii pierderi în oamnei, și pe cea a generalului Stan naționale a țării. Poetaș, comandantul Brigăzii 17 infanterie. La sfârșitul războiului, Europa, epuizată Peste mp după aproape șase ani de confruntări armate, s-a La Conferința de Pace de la Paris, trezit din anchilozarea care părea s-o condamne președintele american Woodrow Wilson și-a definiv la o îmbătrânire iremediabilă, s-a impus punctul de vedere, nu fără o puternică scuturat de povara apăsătoare a unei ordini opoziție din partea celor care pierdeau teritorii police negată de mersul înainte al omenirii și a însemnate în defavoarea noilor state care își dat aripi popoarelor avide de libertate și de câșgaseră dreptul la existență pe câmpul de dorința de proprie exprimare națională. luptă sau în virtutea principiilor wilsoniene. În Rusia, angajată fără mare entuziasm în baza acestora, marile puteri au recunoscut Războiul Mondial, mai mult poate pentru că Unirea Basarabiei, a Bucovinei, a statutul său de mare putere a momentului o Maramureșulului, Crișanei, Banatului și obliga să nu lipsească de la împărțirea prăzii finale Transilvaniei cu Regatul României, într-un cuvânt – mai mult decât orice, dominația Strâmtorilor și existența României Mari. Desigur, pentru ieșirea în Mediterana rămăsese o ambiție încă recunoașterea acestor drepturi legime trebuie neîmplinită – , dar mai ales măcinată din interior să evidențiem demersurile diplomace susținute de un război civil devastator, se vedea acum în și conjugate ale reprezentanților României la situația de a-și menaja puținele forțe rămase și a- Conferința de Pace, rolul Casei Regale și îndeosebi și negocia alel pretențiile regionale. Desigur, al Reginei Maria. De asemenea, trebuie să avem prima conflagrație mondială se încheiase pentru în vedere că țările Antantei, învingătoare în puțini dintre beligranți conform așteptărilor război, au fost obligate să asigure în connuare inițiale, însă noua putere de la Moscova se putea protecție României, și nu doar ca o datorie morală declara oarecum mulțumită. Bolșevicii și o răsplată pentru modul cum a parcipat la preluaseră puterea în vastul și blonavul imperiu acțiunile militare, punând la dispoziție întregul țarist și, chiar dacă doar declarav, sperau la teritoriu și tot potențialul economic și militar de însănătoșirea lui grabnică. Și pentru aceasta care dispunea, dar și pentru că, după război, aveau nevoie la hotare, dacă nu de prieteni, cel trebuia să rămână un stat puternic la granița de puțin de vecini cuminți. Și care să nu se alieze est a Europei, o barieră în calea exnderii împotriva sa. bolșevismului. România și-a îndeplinit România, deși la fel de epuizată la sfârșitul necondiționat acest mandat, s-a apărat de Primului Război Mondial, ieșise întărită teritorial FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” și polic, atât în plan intern, cât și internațional. târg, ministrul de externe al României, Take Prin tratatul din 29 noiembrie 1920 Franța, Marea Ionescu, a transmis categoricul refuz al Britanie, Italia și Japonia îi recunoșteau unirea cu guvernului român, subliniind că statul român nu Basarabia. Convenția militară româno-polonă din are nevoie de recunoașterea de către guvernul 3 mare 1921 întărea și mai mult convingerea bolșevic a unirii României cu Basarabia. Reputatul Rusiei Soviece că nu mai este indicat – istoric Florin Constanniu vedea mai târziu acest deocamdată - să trateze de pe poziții de forță refuz ca pe o eroare polică a guvernului de la relația cu România. Bucureș, de înțeles în contextul anului 1921, dar La scurt mp însă poziția acesteia s-a de luat în calcul în perspecva comportamentului nuanțat, revenind din nou în actualitate dorința ulterior al Uniunii Soviece. Asel, spune el, de recuperare a teritoriului dintre Prut și Nistru. România a ratat șansa istorică de a avea Asel, la Moscova se manifestau două tendințe recunoscută, de către guvernul soviec – fie și în diametral opuse: refuzul recunoașterii unirii schimbul tezaurului – apartenența Basarabiei. E Basarabiei cu România și restuirii tezaurului, puțin probabil că, mai târziu, URSS ar fi respectat neexcluzând chiar o intervenție în forță în spațiul înțelegerea convenită în 1921, dar pentru dintre Prut și Nistru, versus o poziție conciliantă, România, o asel de recunoaștere, mai exact o prin care să fie recunoscută apartenența asel de ofertă, a fost un moment istoric; el nu s-a Basarabiei la România, în schimbul renunțării de mai repetat niciodată. ⁴ către aceasta din urmă la tezaurul de la Moscova, Din păcate, România Mare nu a rezistat reluarea relațiilor diplomace și comerciale și decât 20 de ani. În 1940 am pierdut din nou angajamentul României de a nu fi parte în Basarabia și nordul Bucovinei. Cine a fost de vină? alianțele contra Uniunii Soviece. Le vom mai recupera vreodată? La 22 septembrie 1921, la Conferința de la ¹. Vezi, în pagina 31 a revistei, arcolul prof. univ dr. Ion Giurcă, Varșovia, Lev Karahan, reprezentantul soviec, i-a Realizarea unităţii naţionale-obiecv al acţiunii police şi militare a propus diplomatului român, Gheorghe Filality României în perioada 1916-1920. ². Ibidem recunoașterea de către Rusia Soviecă a unirii ³. Alexandru Marghiloman, Discursuri parlamentare 1895-1920, vol. al II- Basarabiei cu România în schimbul renunțării la lea 1911-1920, ediție inedită și posață de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureș, 2014, pp. 1016-1018. pretențiile de înapoiere a tezaurului românesc ⁴. Florin Constanniu, Rakovski și problema Basarabiei la începutul anilor depus la Moscova, când acesta se afla în pericol '20, în Studii și arcole de istorie (revista Societăţii de Studii Istorice din într-o Românie aproape învinsă la scurt mp România), 2012, p. 52-57; după intrarea sa în război. Informat despre acest

Regele Ferdinand și generalii Constann Prezan, Constann Christescu și Constann Scărișoreanu pe front, 1917 ISTORIE „Răspunderile” mareșalului Alexandru Averescu

dr. Petre Otu1

Alexandru Averescu este una dintre cele din 1883, a Triplei Alianțe, formată din Germania, mai importante personalități ale armatei române Austro-Ungaria și Italia. Revenit în țară a fost din prima jumătate a secolului al XX-lea și care a numit la comanda Regimentului 4 roșiori și apoi a cunoscut afirmarea deplină în anii războiului de Brigăzii 1 roșiori, iar la 10 mai 1906 a fost avansat (re)întregire (1916-1918). general de brigadă. A fost avansat general de Etape ale carierei militare divizie în aprilie 1912, iar general de corp de Averescu s-a născut în satul Babele, de armată în ianuarie 1917. lângă Ismail, în sudul Basarabiei, teritoriu În februarie 1907 au izbucnit, în nordul retrocedat Moldovei prin Tratatul de pace de la României, marile răscoale țărăneș. În acel Paris(1856) ce punea capăt Războiului Crimeii moment la putere se afla Pardul Conservator, (1853-1856). După studii în localitatea natală și condus de Gheorghe Bucureș, el s-a înscris ca voluntar în Războiul de Gr. Cantacuzino, cu Independență (1877-1878), dar calitățile și generalul Gheorghe performanțele sale pe câmpul de luptă au fost cu Manu la Ministerul totul modeste, asel că la sfârșitul oslităților, el a de Război. Depășiți, hotărât să renunțe la haina militară. În cele din conservatorii au urmă, s-a angajat ca subofițer, dar nici în această cedat locul unui postură, nu a ieșit în evidență. În anii 1879-1881 a guvern liberal, în urmat Școala divizionară pentru subofițeri la frunte cu D.A. Mânăsrea Dealu, pe care a terminat-o ca șef de Sturdza, la interne promoție. Nevoia de cadre a determinat ca fiind Ion I. C. autoritățile de atunci, în baza unei legi speciale, să Brăanu. În această acorde gradul de sublocotenent absolvenților formulă guverna- acestei școli. mentală, generalul La 15 iulie 1881, Alexandru Averescu a Alexandru Averescu a fost impus de regele Carol I fost reparzat la Regimentul 1 roșiori din ca ministru de Război. Cu spiritul său metodic, Constanța, după care a fost mutat la Regimentul 6 Averescu a reușit să redreseze lucrurile, fapt ce i-a călărași din Focșani. Timp de doi ani de zile (1884- adus o primă și importantă recunoaștere 1886) a urmat cursurile Școlii Superioare din națională, el fiind considerat de mulți, ca salvator Război din Torino, obținând rezultate foarte al patriei și al dinasei, ambele trecând printr-un bune. În Italia a cunoscut-o pe Clolda Caligaris, moment foarte greu. Dar, în același mp, ca care i-a devenit ulterior o devotată și discretă urmare a acestei acțiuni, Averescu nu a fost scut soție. de reproșuri în carieră, mai ales în cea polică, și Reîntors de la studii, Alexandru Averescu a acuze în posteritate. În mpul mandatului său, avansat în grad (căpitan-1889; maior-1894; Alexandru Averescu a promovat și o reformă a locotenent-colonel-1898; colonel-1901), armatei, reducând serviciul militar și renunțând, ocupând diverse funcții în Marele Stat Major sau În parte, la structurile teritoriale, devenite în unități militare. Cea mai importantă dintre ele a anacronice. Devenit incomod pentru liberali, el a fost cea de comandant (director) al Școlii fost debarcat fără menajamente de Ion I. C. Superioare de Război (1894-1896), instuție de Brăanu, noul lider ce l-a înlocuit pe D.A Sturdza învățământ superior creată în 1889. Stagiul aici l-a la șefia P.N.L. propulsat atașat militar la Berlin (1896-1898), Se părea că steaua lui Averescu pălea, dar post important, întrucât România era membră, venirea conservatorilor la putere îl va propulsa în FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” funcția de șef al Marelui Stat Major, pe care a care au parcipat regele Ferdinand, primul exercitat-o în perioada 1911-1913. În această ministru Ion I.C. Brăanu, generalul Dumitru calitate, el a organizat campania armatei române Iliescu, șeful Marelui Carer General și cei trei la sud de Dunăre (1913), prin care s-a pus capăt comandanți de armată-generalii Ioan Culcer, celui de al Doilea Război Balcanic. Din această Alexandru Averescu, Constann Prezan. campanie, în care armata română nu a desfășurat Alexandru Averescu era adeptul opririi lupte, Alexandru Averescu a tras trei concluzii. ofensivei în Transilvania și a organizării unei Prima dintre ele era că postura de șef al Marelui ample operații la sudul Dunării, care ar fi avut Stat Major i se potrivea cel mai bine, el făcând drept scop nimicirea forțelor germano-bulgare de eforturi pentru a reveni în fruntea acestei la sudul Dunării. Succesul obținut aici ar fi permis instuții. În al doilea rând, a păstrat convingerea să se înainteze către sud, pentru a se face legătura că într-un viitor război, România va trebui să cu armata aliată de la Salonic, condusă de acționeze tot la sud de Dunăre. De aceea, în generalul Saraill. După scoaterea Bulgariei din perioada neutralității (1914-1916), Averescu va conflict și degajarea teatrului balcanic, forțele ar susține ca lovitura principală a armatei române să fi fost îndreptate spre nord pentru eliberarea fie dată, la intrarea în Marele Război, la sud de Transilvaniei. Opinia lui Averescu a avut câșg de Dunăre, și nu la nord. În al treilea rând, relația cu cauză, asel că sub comanda lui s-a desfășurat principele moștenitor Ferdinand, comandant Operația de la Flămânda (18 sept./1 oct.-23 sept./ suprem al armatei în campania din 1913, a fost 6 oct. 1916), care, în pofida ingeniozității ideii rece, temperamentele și caracterele celor doi strategice (un atac, din spate, peste Dunăre fiind diferite. Acest fapt a avut repercursiuni asupra forțelor bulgaro-germane) a fost un eșec, importante asupra carierei militare a generalului asel că, în următoarea perioadă, România s-a Alexandru Averescu, după ce Ferdinand a ocupat trezit atacată atât la nord cât și la sud de trupele tronul. Puterilor Centrale. În perioada neutralității, Alexandru După încheierea operației de la Fămânda, Averescu a comandat Corpul 1 armată, cu sediul Averescu a revenit în fruntea Armatei 2, reușind la Craiova, iar la intrarea în război a României a fost numit comandant al Armatei 2 române, dispusă între trecătoarea Oituz și izvoarele Argeșului. La mobilizare, potrivit Planului de campanie (Ipoteza "Z") s-au format patru armate, dintre care trei (1, 2, de Nord, devenită ulterior IV) au fost dispuse pe aliniamentul Carpaților. Misiunea celor trei armate care operau pe sectorul nord-vesc și nordic era de a dezvolta ofensiva în Transilvania și Banat, de a da bătălia generală în zonele Ciucea (nord) și Caransebeș (sud), de a debușa, prin cele două „porți”, a Someșului și a Mureșului, în câmpia Tisei, a ocupa Regina Maria si generalul Al. Averescu Budapesta, obiecv ce urma a fi ans în 29-a zi de la decretarea mobilizării și declanșarea să restabilească disciplina și moralul, asel că oslităților. trupele din subordine au rezistat tuturor În primele zile ale războiului cele trei atacurilor inamice din lunile octombrie- armate române au obținut importante succese, noiembrie 1916, se s-au încadrat în ceea ce dar înfrângerea severă de la Turtucaia a bulversat istoriografia românească a numit "bătălia planurile inițiale. Pentru evaluarea situației trecătorilor", respecv apărarea Carpaților militare și găsirea soluțiilor de redresare a fost Orientali și Meridionali. Militar bine pregăt, dar convocat, la Periș (2/15 septembrie 1916), sediul orgolios, el nu a avut relații bune cu ofițerii Marelui Carer General, un Consiliu de Război la Misiunii Militare Franceze (sosită în România, la începutul lunii octombrie 1916) și, în special, cu Averescu aprecia că: „AsemeneaISTORIE vuietului șeful acesteia, generalul Henri Mathias Berthelot. surd, prevestor de mari cutremure, care Alexandru Averescu a comandat Armata 2 pornește din adâncul pământului, se ridică azi din până la începutul anului 1918. În acest răsmp, el sânul națiunii un murmur, sub formă de unanimă a asigurat retragerea marilor unități pe frontul din protestare împotriva stării de lucruri la care ne-a Munții Vrancei și refacerea lor pentru marile adus viața noastră polică de până acum. bătălii din vara anului 1917. El a condus Armata 2 Din toate păturile sociale și mai cu seamă în celebra bătălie ofensivă de la Mărăș (11/24 din sânul masei poporului nostru se manifestă, iulie - 19 iulie/1 august), încheiată cu o strălucită sub diferite forme și în diferite moduri, dorința victorie. Ea l-a plasat în istoria militară spre o îndrumare mai bună, mai sănătoasă, mai românească, drept „omul biruinței de la Mărăș", drepată, mai conșentă. ceea ce i-a adus, în primii ani postbelici, o uriașă Setea de legalitate în viitor este tot atât de popularitate. arzătoare, pe cât este de adâncă revolta În următoarele luni, situația României s-a împotriva bunului plac din trecut. deteriorat, ca urmare a evoluțiilor din Rusia. De ani şi ani de zile, acei care pe temeiul Bolșevicii, care au preluat puterea la Constuţiei noastre falsificate au avut ţara pe Petrograd/25 octombrie/7 noiembrie 1917) au mâini, în loc de a fi mandatarii naţiunii pentru a încheiat mai întâi armisțiul și apoi pacea de la îngrijii de nevoile ei, s-au ridicat ca stăpănitori ai Brest-Litovsk (18 februarie/3 mare 1918) cu ţării spre folosinţa lor. Puterile Centrale. România a fost obligată să Viaţa noastră publică a fost redusă la urmeze aceiași cale și să semneze, la Focșani (26 frământări şi lupte înverşunate, cu singurul scop noiembrie/9 decembrie1917), armisțiul cu de a lua, care mai de care, puterea şi a o deţine cât fostul adversar. mai mult, în propriul interes./…/ Când a izbucnit, Întrucât Puterile Centrale au adresat mai doi ani ani târziu, războiul european, connua multe ulmatumuri României, la 29 ianuarie/11 Averescu, evenimentele ne-au surprins februarie 1918, generalul Alexandru Averescu a nepregăţi şi sufleteşte, şi policeşte, şi format un nou guvern, cu misiunea de a negocia o milităreşte. pace onorabilă. La 20 februarie/5 mare 1918 s-a În loc de a se desmeci în faţa marilor semnat Tratatul preliminar de pace cu Puterile evenimente ce se grămădeau asupra capului Centrale, care fixa condiţii grele României. Câteva nostru şi a se ridica la înălţimea mpurilor, dându- zile mai târziu, respecv la 5/18 mare 1918, şi mâna pentru ca, cu puteri unite şi minţi senine, guvernul condus de Alexandru Averescu a fost să înfrunte cu tărie furtuna groaznică ce se apro- obligat să cedeze puterea, fiind înlocuit cu unul pia, bărbaţii noştri de Stat, împărţiţi în două condus de Alexandru Marghiloman, favorabil tabere, băteau drumul cel vechi. Puterilor Centrale. Unii s-au ocupat mai cu seamă de afaceri Fondator al Ligii (Pardului) Poporului iar alţii şi-au tocit energia în luptele dintre ei. Nemulţumit, Alexandru Averescu a Rezultatul a fost că am intrat în război şi demisionat din armată şi a format, la 3/15 aprilie nepregăţi şi ne la mp./…../”. Generalul 1918, un nou pard polic „Liga Poporului”. Ea a Averescu făcea apel la cetățeni și concluziona: fost și rezultatul unor oameni polici foarte abili „Prin toate mijloacele şi pe toate căile, va trebui care au văzut în mantaua lui Averescu, o deci să se ajungă la îmbunătăţirea morală şi plaormă pentru afirmare după război. materială a întregii mase a naţiunii. Intenția sa de a crea o nouă formațiune Impulsul şi pilda trebuie să pornească de polică a fost anunțată printr-un apel dat sus şi anume de la aceia cărora naţiunea de publicității cu o zi înainte (2/15 aprilie 1918). În bunăvoie le dă puterea pe mâini pentru a se îngriji document se precizau liniile directoare și bazele de binele ei, iar nu de binele lor. programace ale formațiunii police. Reînnoirea Fac de aceea apelul cel mai călduros la vieții publice și „răspunderile” figurau ca mintea, dar mai cu osebire la inima românilor din elemente esențiale ale acvității sale. toate clasele care cred că mai poate fi ceva de FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” făcut pentru a ne scăpa până mai este vreme, de de rezervă, deși Legea organizării armatei spula putregaiul care ne-a adus la o stare amară în clar separarea celor două puri de unități. prezent şi îngrijitoare în viitor” . Averescu remarca pe bună dreptate că în mpul Liga Poporului era guvernată de trei mari campaniei armata română nu a avut nici o unitate idei: respectarea art. 31 din Constuție, ce de rezervă. S-a mers pe principiul numărului și nu preciza că puterile statului emană de la națiune, a calității. care nu le poate exercita decât prin delegațiuni și - Acreditarea ideii că armata română nu va după principiile prevăzute în actul fundamental; avea de luptat cu trupe mai bine organizate, deși stabilirea răspunderilor pentru abuzurile și era evident că viitorul inamic beneficia de o greșelile comise în conducerea intereselor țării, experiență de luptă de doi ani de zile, cu mult care au fost „cauza nenorocirilor întâmplate în superioară celei a armatei române; ulmii ani”, ca o garanție că erorile grave nu se vor - Siguranța victoriei și neluarea în mai repeta; reforma agrară, electorală și considerare a posibilității înfrângerii; administravă. - Slăbiciuni evidente ale planului de „Răspunderile ” și soarta lor operații, Averescu apreciindu-l drept Plecând de la aceste principii „monstruos”. Așa cum am precizat, generalul programace, Averescu a pornit la însănătoșirea Averescu era adeptul unei ofensive în sud și nu în moravurilor publice prin analizarea modului cum nord, și prin urmare considera planul de a fost pregăt și dus războiul. A publicat în ziarul campanie, cunoscuta „Ipoteză Z”, drept una din formațiunii sale, intulată sugesv „Îndreptarea”, principalele cauze ale eșecurilor din campania începând cu 1 aprilie 1918, o suită de arcole care anului 1916. analizau într-un spirit deosebit de cric, modul - Modul de organizare a înaltului cum a fost pregăt și purtat războiul de întregire. comandament: săgețile se îndreptau spre Ion I. Ulterior, le-a strâns într-o broșură, intulată C. Brăanu, ministrul de război, generalii Dumitru „Răspunderile” publicată în anul 1918 la editura Iliescu și Constann Prezan. În acest context, se pardului. impune precizarea că generalul Averescu a dorit Averescu a pornit de la o realitate foarte mult în mpul războiului să fie numit șef al evidentă - România a stat în neutralitate doi ani Marelui Carer General, funcție pe care o aprecia de zile; a dorit să intre în război, a ales momentul că i se potrivește cel mai bine. El considera că deschiderii oslităților care s-au desfășurat, cel împiedicarea ajungerii în această înaltă puțin la început potrivit unui plan propriu, pus de demnitate se datorează unei cabale în care erau acord și cu aliații. Cum se explică suita de implicați Brăanu, generalul Berthelot, generalul înfrângeri grave ce a urmat? Prezan. Răspunsurile trebuiau cautate în modul - Modul dezastruos cum s-a realizat cum a fost pregătă armata și țara pentru marea retragerea în Moldova, menționând în acest sens confruntare, cum au fost conduse operațiile, cum drama cercetașilor deplasați în Moldova fără nici s-a realizat selecția liderilor, etc. un fel de asigurare logiscă, fapt care a cauzat Principalele idei erau următoarele: multe decese în rândul acestor neri; - Încălcarea Constuției la semnarea - Oprirea ofensivei de la Mărăș, ceea ce a convențiilor din 4/17 august 1916, prin împiedicat obținerea unei victorii complete. neconvocarea Parlamentului care să decidă în - Pregărea sufletească precară a armatei, cunoșnță de cauză. De exemplu, arcolul 122 dar și a societății pentru o asemenea încercare, spula că nici o trupă străină nu poate intra pe care era războiul. teritoriul național sau trece prin el decât în Analiza lui Averescu a surprins multe din puterea unei anume legi. Intrarea trupelor ruse în tarele armatei române în Primul Război Dobrogea s-a realizat, susținea Averescu, prin Mondial, iar „Răspunderile” sale i-au ridicat și mai încălcarea arcolului mai sus amint. mult popularitatea cu totul deosebită pe care a - Amestecul trupelor operave și a celor avut-o în primii ani postbelici. Dar, foarte important este faptul că el s-a exclus pe sine din celei de-a doua guvernări (mareISTORIE 1920- vinovații dezastrului, deși a fost la vârful ierarhiei decembrie 1921) s-a destrămat și uriașa militare. popularitate de care s-a bucurat la sfârșitul Arcolele sale n-au rămas fără reacție la războiului și în primii ani postbelici. A rămas o nivelul establishmentului polic și militar, Iată, de personalitate importantă a României întregite, exemplu, generalul Constann Prezan, șef al iar presgiul său a crescut în ulma parte a vieții. Marelui Carer în perioada decembrie 1916- La 14 iunie 1930 a fost avansat la demnitatea de mare 1920, a publicat în ziarul „Neamul mareșal, împreună cu rivalul său Constann Românesc”, condus de N, Iorga, câteva arcole în Prezan. care respingea acuzele lui Averescu privind La moartea sa, marele istoric Gheorghe I. dimensiunea militar - strategică a pregării și Brăanu, colaborator polic o vreme al ducerii războiului. mareșalului, îl caracteriza asel pe ilustrul „Răspunderile” au fost o plaormă dipărut: „Era omul gândului și al faptei; acestea ulizată de Averescu pentru a intrarea sa în au dreptul astăzi la întreaga noastră evlarie. Ostaș marea polică; seria de arcole și apoi broșura a ridicat prin vrednicia sa până la cele mai înalte avut un mare ecou, mai ales că relav în aceeași trepte ale comandamentului și ale răspunderii, el perioadă (iulie-august 1918) guvernul căpătase în rândurile celor mai mulți valoarea Marghiloman a acționat în judecată guvernul unui simbol - cel puțin o dată se adeverise că în Brăanu. ranița sergentului de la 1877 se ascundea Demersul său nu a fost urmat, însă, de bastonul de mareșal din 1930”. măsuri concrete. Ajuns a doua oară la guvernare, în mare 1920, el a uitat de „Răspunderi” și a ¹. Prof. univ dr, director adjunct al Instutului pentru studii intrat în jocul polic al epocii. De alel, în mpul police de apărare și istorie militară.

Regele Carol înmânează bastonul de mareșal generalului Alexandru Averesc0u - 1930 FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” DOSARUL MILITAR PERSONAL AL MAREȘALULUI AVERESCU Col. dr. Petrișor FLOREA*

Din multudinea de documente militare Uniri, proclamate în anul astral 1918, și, pentru păstrate de către Depozitul central de arhivă din ulma oară, de la 30 mare 1926 până la 4 iunie Piteș, însumând circa 100 de kilometri liniari, 1927, în vremuri de relavă stabilitate. Dacă material organizat în cadrul a 6507 fonduri prima dată a guvernat ca (fost) militar, fără pard arhivisce, o importanță și elocvență aparte o au polic, la scurt mp după înlocuirea de la dosarele personale privind pe ofițerii care au conducerea guvernului, a fondat Liga Poporului, acvat în armata română, de la finele secolului al devenită ulterior, mai întâi de fapt, apoi, din XIX-lea până în prezent. Numărul acestor unități aprilie 1920, și de drept, un pard polic (Pardul arhivisce de excepțională importanță istorică Poporului). Sub președinția lui Averescu, Pardul depășește 550.000. Printre ele, în colecția Poporului a funcționat până la 30 mare 1938, Direcția Cadre și Învățământ/1974, la numărul când regele Carol al II-lea a dizolvat toate curent 688, figurează și memoriul (dosarul) grupările police. De la această dată și până la personal referitor la unul dintre cei trei militari de decesul său, survenit în noaptea de 2 spre 3 carieră români ajunși la gradul de mareșal, anume octombrie 1938, Alexandru Averescu (mareșal, Alexandru Averescu (n. 1859-d.1938). din 14 iunie 1930), a fost unul dintre consilierii Considerat drept „unul dintre marii coroanei, funcție onorifică introdusă prin domni de oaste pe care i-a dat poporul Constuția din februarie 1938³. În ulma după- românesc” (Nicolae Iorga), un militar, om polic și amiază a vieții sale, așternuse pe hâre câteva o legendă (Petre Otu¹) sau „mareșalul poporului” chesuni de polică externă pe care intenționa să (Dan Botez²), Alexandru Averescu a îndeplinit le discute cu suveranul⁴, în contextul tulbure al numeroase misiuni și demnități militare și police crizei cehoslovace. în statul român, printre care: comandant al Școlii Veritabilă carte de identate a fiecărui Superioare de Război, atașat militar la Berlin, ofițer din Armata Română, dosarul personal ministru de război în guvernele Dimitrie A. reprezintă un martor prezent al trecerii prin lume Sturdza și Ion I.C. Brăanu (13 mare 1907-27 și al desnului acestor oameni, proiectând filă cu decembrie 1908, respecv 27 decembrie 1908-4 filă viața mai mult sau mai puțin tumultuoasă, mare 1909), șef al Marelui Stat Major mai mult sau mai puțin glorioasă a celor care au (decembrie 1911-decembrie 1913), inclusiv în îmbrățișat cariera militară sau a acelor rezerviș perioada campaniei din Bulgaria, din vara anului cărora, la un moment dat, le-a fost dat să trăiască 1913, comandant al Armatei a II-a în anii rigorile vieții militare. Pentru a-și îndeplini războiului de întregire și arzan al victoriei de la menirea, DOSARUL PERSONAL a fost gândit și Mărăș din iulie 1917 și, în trei rânduri, șef de constuit pe baza unor pare, care, odată guvern (Președinte al Consiliului de Miniștri), completate, au fost personalizate, devenind anume, prima oară doar preț de câteva elocvente întru reconstuirea complexei săptămâni, între 29 ianuarie și 5 mare 1918, în personalități individuale. condițiile izolării police și militare aproape În general, un dosar miltar personal este totale a țării, dar și ale avântului mișcării compus din următoarele documente: unioniste din Basarabia, apoi între 13 mare 1920 1. Foaia matricolă (Starea civila, și jumătatea lunii decembrie a anului următor, Campanii, rane, acte de bravură sau de curaj, perioadă crucială pentru recunoașterea Servicii speciale-misiuni, Școli și cursuri absolvite, internațională și consolidarea internă a Marii Recompense-Decorațiuni, Pedepse și mutări disciplinare, Absențe de la serviciu, Servicii și Rusia țaristă în 1812, anume regiuneaISTORIE Diverse Pozițiuni, Note și relațiuni generale) meridională, cu orașele Bolgrad, Cahul și Ismail, 2. Foile calificave, situată în proximitatea Gurilor Dunării. 3. Alte documente (de la caz la caz). Între mp, stăpânirea străină, printr-o Fără a fi o înșiruire seacă (dar obiecvă) de polică sistemacă de colonizări, movată (și) date, gradații, funcții și decorații, dosarul geostrategic, transformase această parte a personal include și caracterizări din partea spațiului istoric românesc, mai mult decât alte eșaloanelor superioare, aprecieri adesea foarte zone dintre Prut și Nistru, într-un „arlechin expresive, în ciuda unor inevitabile suspiciuni de etnografic” , după expresia lui Nicolae Iorga, aici subiecvism. fiind așezați și împroprietăriți etnici ruși, Memoriul referitor la acvitatea militară a ucraineni, dar și bulgari, germani, găgăuzi (turci mareșalului Averescu, alcătuit din 47 de file, creșnați în rit ortodox) și de alte obârșii. De ordonate nu foarte alel, teritoriul pierdut de Rusia în 1856, devenit riguros din punct parte a statului român, după constuirea acestuia d e v e d e r e (1862), avea să fie recuperat după numai o cronologic, nu face generație de către Imperiul Romanovilor, după excepție, în pofida războiul din 1877-1878. Din această regiune faptului că nu muletnică au provenit, pe lângă Al. Averescu, include date și numeroase alte personalități police și militare, aprecieri despre de diferite origini și de variate orientări cariera sa de după ideologice, precum generalii români Arthur a s c e n s i u n e a l a Văitoianu (n. 1864-d. 1956), prim-ministru în c o n d u c e r e a toamna anului 1919, Alexandru Văitoianu (n. Marelui Stat Major, 1866-d.1939), fratele primului, și Ioan Râșcanu la finele anului (n. 1878-d.1952), ofițerul de contrainformații din 1911, și nici despre România interbelică Zaharia Husărescu (n. 1876- o serie de d. 1959), generalul Nicolae Petrică (n. 1944-d. evenimente și perioade anterioare acestui 2018), unul dintre fondatorii armatei Republicii moment, pe care le vom evidenția în cele ce Moldova, după proclamarea independenței de urmează. stat (27 august 1991), dar și mareșalul soviec Dosarul se deschide cu foaia matricolă, Semion Timoșenko (n. 1895-d. 1970), etnic unde, pe lângă datele de identate, privind data și ucrainean, ministru de resort între 7 mai 1940 și locul nașterii, numele părinților, este consemnat 19 iulie 1941, generalii bulgari Gheorghi Todorov și anul căsătoriei – 1887 – cu domnișoara Clolda (n. 1858-d. 1934, fratele filologului Al. Todorov, Caligaris. Conform documentului, viitorul primul rector al Universității din Sofia) și Ivan mareșal se născuse în anul Unirii Principatelor Stoianov Kolev (n. 1863-d. 1917), ca și policienii (1859), în ziua de 9 mare, în orașul Ismail, din Dimităr Panaiotov Grekov (n. 1847-d.1901) și Basarabia de Sud (de fapt, Basarabia, în sensul Aleksandăr Pavlov Malinov (n. 1867 d. 1938), originar al cuvântului, era o denumire exnsă de ajunși șefi de guvern la Sofia în 1899, respecv autoritățile ruseș la întreg teritoriul dintre Prut 1908-1911, 1918 și 1931. și Nistru, cucerit în urma războiului dintre 1806 și În secțiunea 6 din Foaia matricolă, 1812), ca fiu al lui Constann și al Casucăi. denumită ,,Servicii și diverse pozițiuni”, sunt Cercetări ulterioare au stabilit ca loc exact al consemnate etapele carierei militare, începând nașterii satul Babele, situat în vecinătatea cu 10 mare 1876, când s-a înrolat soldat orașului Ismail⁵. În urma Tratatului de la Paris voluntar la Regimentul 5 Călărași, până la 18 (18/30 mare 1856), care punea capăt Războiului noiembrie 1911, când a fost numit șeful Statului Crimeei (1853-1856), Principatului Moldovei i-a Major General al Armatei. Foaia calificavă, fost restuită o parte a teritoriului obținut de datată 15 noiembrie 1882 și purtând o semnătură FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” 30 octombrie 1883, în scop defensiv. În deceniile următoare, evoluția relațiilor bilaterale între cele două țări lane va fi una pozivă, ambele detașându-se treptat de Puterile Centrale, din cauza divergențelor tot mai puternice cu dubla monarhie⁷. ,,Sunt foarte mulțumit de modul cum se achită de datoria sa, fiind un ofițer disns și de viitor. Conduită foarte bună.” colonelul Nicolae Vlădoianu (n. 1839-d.?), aprecia, în luna decembrie 1891. ,,Acest ofițer disns a condus Școala de Război în mod perfect. Nu pot decât să aduc mulțumirile mele și să prezic un frumos viitor.”, conchidea un alt ofiţer provenit dintr-o ilustră familie românească, generalul (n. 1846- d.1907), la data de 18 septembrie 1895. Paisprezece luni mai târziu, sub-şeful Statului Major General, colonelul Grigore Crăiniceanu (n. 1852-d.1935), viitor general, semna următoarea caracterizare: ,,Ofițer de mare merit. Ca atașat militar la Berlin se achită foarte bine de această sarcină. Lucrează cu foarte multă pricepere și zel. Relațiunile sale asupra manevrelor anuale ale armatei germane sunt indescifrabilă, are următorul conținut succint: niște lucrări de multă valoare sub toate Ținuta – îngrijită raporturile. Ca o dreaptă răsplată a serviciilor sale Principiile – bune eminente, îl propun a fi înaintat la gradul de Lt. Școala ce a trecut - elev al școlii Divizionare Colonel”. Limbi străine – italiana, puțin franceza Tot în noiembrie 1896, generalul Instrucția militară – praccă și teorecă: foarte Constann Barozzi (n. 1833-d. 1921) emitea bine următoarea apreciere :,,Unul din rarii și bunii Călărește - foarte bine ofițeri de cavalerie, ca șef de stat-major la Divizia Servește - cu multă plăcere de cavalerie, a dat probe că își cunoaște bine Conduita militară și privată - foarte bune; arată serviciul și în manevre a lucrat cu multă inteli- multă dorință de a-și completa studiile militare; gență. Ca director de studii și profesor la Școala de promite a se face un bun ofițer de cavalerie . Război a dat probe de multe cunoșnțe și tact în În realitate, Al. Averescu era și cunoscător școlii conducerea. Ca atașat militar în Germania a al limbii ruse, ceea ce îi va permite să facă o bună adus și aduce multe servicii. Îl propun pentru impresie interlocutorilor săi, atât în 1899, când a înaintare la alegere la gradul de Lt. Colonel în vizitat Rusia, cât și în vara anului 1918, când a Cavalerie”. mers în Basarabia recent reunită cu Țara⁶. La finele anului 1899, inspectorul general Mai multe notaţii din anii 1884-1885) al cavaleriei române, generalul Constann consemnează faptul că era plecat la înalte studii Poenaru (n. 1842-d. 1912) îi făcea următoarea militare, la Torino, în nordul regatului italian caracterizare sumavă: ,,Notele din trecut ale recent unificat, membru al Triplei Alianțe (alături lt.col. Averescu sunt foarte bune și binemeritate, de Germania și Austro-Ungaria), grupare cu care crezându-l capabil de orice serviciu. Are un statul român tocmai încheiase un tratat secret, la caracter serios și cu o judecată dreaptă; va aduce 20 mai, a comandat o brigadă mixtă, concentratăISTORIE mari servicii la Marele Stat Major. Ofițer instruit și în tabăra de instrucție Hagieni a Corpului 3 de disns. Îl propun pentru decorație”. În dosar nu Armată. Atât ca comandament, cât și ca găsim nicio informaţie sau apreciere despre direcțiune a instrucției trupelor, organizării și misiunea locotenent-colonelului Averescu în conducerii manevrelor cu detașamente mixte, Rusia, în vara anului 1899⁸, într-un moment când precum și ca comandant al unei brigăzi, s-a Austro-Ungaria și Rusia căzuseră de acord asupra achitat în mod cu totul mulțumitor de misiunea menținerii statu-quo-ului teritorial în Balcani, iar încredințată, în lipsa comandantului Brigăzii a X-a Bulgaria pendula cu abilitate între rusofobie şi Infanterie. Fiind un ofițer disns din toate rusofilie, după anii de guvernare ai liderului punctele de vedere, îndeplinește toate condițiile liberal rusofob Stefan Stambulov (1887-1894)⁹. pentru a înainta la gradul de general de brigadă”. ,,Foarte bun ofițer superior sub toate După această consemnare elogioasă, în raporturile, capabil, inteligent, instruit, stăruitor, deplină consonanţă cu precedentele, urmează un cu cunoșnțe generale și speciale Statului-Major hiatus cronologic de trei ani, care acoperă și și o praccă îndelungată în Statul-Major, pentru dramacul an 1907, când Al. Averescu a fost care are multă aptudine și unde aduce cooptat în guvern, ca ministru de război, adevărate servicii. I se poate încredința orice conducând operațiunile de represiune și serviciu. Ofițer de viitor și desnat a ajunge la cele stabilizare, soldate cu un număr încă neclar de mai înalte comandamente ale armatei”, vicme, mai ales (dar nu exclusiv) în rândurile conchidea, la jumătatea ulmei luni a anului țăranilor răsculați (în presă, discursuri police și 1901, șeful Statului Major General, generalul istoriografie au fost vehiculate bilanțuri Alexandru Cărcălețeanu (n. 1843/1845?-d. contradictorii, între câteva sute și 11.000 de 1936). morți). În momentul declanşării războiului ruso- Foaia matricolă pe anul 1909 include, pe japonez, în februarie 1904, Al. Averescu a fost lângă datele personale esențiale, și gradele, unul dintre puținii ofițeri români care au creditat funcțiile și încadrările de până la momentul armata niponă cu prima șansă, pe baza întocmirii acesteia. Ulterior, la 14 decembrie posibilităților mai facile de transportare a 1909, a primit o permisie de opt zile, iar la 9 muniției. Aprecierea sa nu a fost împărtășită nici mare 1911 (ziua sa de naștere), un concediu de de către regele Carol I, acest dezacord având ca 50 de zile. efect detașarea colonelului Averescu la Tecuci¹⁰. Între mp, Al. Averescu, acum general, Încă înainte ca evoluția oslităților să-i dea în câșgase simpaa unor fruntași conservatori, mod definiv dreptate, la finele lui 1904, prințul precum antantofilii Take Ionescu, Nicolae Ferdinand, în calitate de inspector general al Filipescu și Barbu Ștefănescu Delavrancea și cavaleriei, îi creiona următorul portret lui Al. germanofilul , dar intrase în Averescu: ,,Colonelul Averescu este un ofițer conflict cu Alexandru Marghiloman, iar relațiile superior de cavalerie, care, pe lângă o instrucție cu Ion I.C. Brăanu se răciseră și ele. Un moment- teorecă înnsă și solidă, ajutată de o inteligență cheie pentru cariera militară și polică a frumoasă, însușește toate calitățile cerute unui generalului Averescu s-a consumat la 27 comandant de unitate de cavalerie. Prin sârguința februarie/12 mare 1909, când policianul sa personală, tactul și interesul viu ce arată conservator Al. Marghiloman, în calitatea sa de pentru ofițeri, exercită o influență care dă deputat de Buzău, a adresat o interpelare în frumoase rezultate. Cu un cuvânt, un prea bun patru puncte privind acvitatea ministrului comandant de brigadă, care va forma un bun Averescu, reclamând o serie de nereguli. general de cavalerie”. Răspunsul celui vizat nu l-a împiedicat pe șeful La sfârşitul anului următor, comandantul guvernului, Ionel Brăanu, să-i ceară demisia. Corpului III Armată, generalul Băicoianu, Întrucât această demisie nu s-a produs, liderul consemna următoarele: ,,În anul curent, de la 1 la liberal a recurs la un arficiu juridic, prezentând FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” demisia întregului guvern, acceptată de suveran, care însă i-a încredințat tot lui misiunea de a forma cabinetul. Noul Consiliu de Miniștri avea aceeași componență ca și precedentul, singura excepție fiind Al. Averescu, în locul căruia a fost numit inițial, ad-interim, Toma Stelian, tular la Jusţie, iar după câteva luni, generalul Grigore Crăiniceanu, ambii fiind cunoscuţi ca fideli ai lui Brăanu¹¹. Ecouri ale acestor confruntări police pot fi regăsite și în memoriul personal, în limitele dictate de specificul documentului. Asel, pentru data de 29 mai 1910, poate fi cită următoarea consemnare: „Pedepsit cu douăzeci și cinci zile arestu de Comandantu Corpului I de Armată, pentru modul violent ce a întrebuințat spre a-l provoca la ieșire pe teren pe Dnu. deputat Marghiloman, în chesunea interpelării ce îi adresase, ca deputat în Parlament atunci când ofițerul era Ministru de Război; provocare ce era nu numai tardivă, dar și lipsit de tactul necesar a se ține în asemenea împrejurări, între doi fruntași ai țării”. Întâmplător sau nu, relaţiile cu Grigore Crăiniceanu, cel care îl caracterizase atât de favorabil în urmă cu 14 ani, se deteriorează sensibil. La 29 octombrie 1910, în calitate de ministru, Gr. Crăiniceanu emite Ordinul nr. 26 către Corpul I Armată, în cuprinsul căruia se primite. În aceste operațiuni generalul Averescu a regăseşte şi următorul pasaj: ,,Vă rog binevoiți a dat probe că șe a conduce divizia sa cu multă lua cunoșnță de alăturatul raport al Diviziei I și a inițiavă, că înțelege foarte bine situațiile tacce, observa că domnul comandant al Diviziei nici nu ce se creează în mpul acțiunii și face față la mp execută ordinul dat, nici nu păstrează în împrejurărilor. În bătălia de la Grădiștea, fiind corespondență disciplina și înaltele reguli însărcinat a acoperi corpul de armată spre Nord, militare. În loc să dea relațiunile cerute, domnia s-a achitat foarte bine de această însărcinare, sa scrie că acestea au fost date de soldați (!) și că ocupând judicios pozițiunea aleasă, au fost notate în carnet de un ofițer(!) […]”. La economisând forțele în raport cu intensitatea ordinul explicit al ministrului, documentul acțiunii, din care cauză a putut fi ajutat la mp de incriminat a fost inclus în dosarul personal al lui Divizia II, completând succesul prin ofensiva Al. Averescu. acestei divizii. În bătălia de la Dealul Saiului a Totuși, câteva săptămâni mai târziu, condus cu pricepere și energie, atât diversiunea generalul Ioan Culcer (n. 1853-d. 1928), așternea ce s-a ordonat de corpul de armată spre Valea pe hâre următoarele aprecieri: ,În Manevrele Burloiului, cât și ofensiva către centrul frontului Regale din toamna anului 1910 (corp de armată advers, pe care l-a pătruns către ora 4 ½”. contra corp de armată), generalul Averescu, ca Între mp însă, consecvent principiului comandant al Diviziei I s-a achitat cu pricepere de „rotavei guvernamentale”, regele Carol I toate însărcinările primite, conducând încredinţase puterea, la finele lui 1910, Pardului operațiunile, conform și în spiritele ordinelor Conservator, preşedinte al Consiliului de Miniştri devenind cunoscutul fruntaş germanofil P. P. Chiar dacă incomplet, memoriulISTORIE personal Carp. prezentat surprinde, totuși, aspecte, momente și Comandantul Corpului I Armată, etape importante ale ascensiunii militarului generalul Nicolae Tătărescu (n. 1850-d. 1916), Alexandru Averescu, până la gradul de general de tatăl viitorului prim-ministru liberal Gheorghe divizie, spațiate cronologic pe trei decenii și Tătărescu, îi întocmeşte o caracterizare jumătate, între 1876 și 1912, interval temporal în favorabilă, pentru anul 1911 : ,,Aptudini fizice care se formează, perfecționează și evidențiază foarte bune. Este cult și foarte aplicat la studiu. calitățile sale ostășeș, precum și unele trăsături Cunoaște și conduce foarte bine jocul de război. personale de temperament și caracter, dar se și Educația militară este foarte bună. Servește cu cristalizează relații mai mult sau mai puțin zel. A condus bine instrucția Diviziei sale. amicale între acesta și alte personalități ale vieții Apreciază bine pe ofițerii de comandă […] Propun militare și police româneș. să i se încredințeze comanda unui corp de armată și să fie înaintat la gradul de general de divizie”. * Comandantul Depozitului Central de Arhivă – municipiul Piteş Tot spre sfârşitul anului 1911, în urma ¹. Petre Otu, Mareșalul Alexandru Averescu: militarul, omul polic, legenda, Bucureș, Editura Militară, 2005, 444p. insistenţelor lui , Barbu ². Dan Botez, Alexandru Averescu:Mareșalul poporului, Craiova, Editura „Scrisul Ștefănescu Delavrancea și Titu Maiorescu, în Românesc”, 2013, 316 p. ³. Cosn Scorpan, Istoria României. Enciclopedie, Bucureș, Editura Nemira, 1997, parcular a unei înțelegeri între Filipescu și p.72; Nicolae C. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României (1859-2003), Bucureș, Editura Meronia, 2003; Istoria României în date, coord.:acad. Dinu C. Marghiloman, potrivit căreia Averescu urma să Giurescu, ediția a treia, Bucureș, Editura Enciclopedică, 2010, passim. prezinte scuze lui Titu Maiorescu, și nu direct lui ⁴. Dan Botez, op.cit., p. 279. ⁵. Petre Otu, op.cit., p. 13. Marghiloman, generalul originar din Basarabia a ⁶. Ibidem, p. 235-236. ⁷. Laura Oncescu, Relațiile României cu Italia în anii 1878-1914, Târgovişte, Editura fost numit șef al Marelui Stat Major, poziție pe Cetatea de Scaun, 2011, passim. ⁸. Petre Otu, op.cit., p. 28-29. care o va deține până la revenirea liberalilor la ⁹. Pentru contextul polico-diplomac regional la cumpăna secolelor XIX şi XX, a se guvernare, la finele lui 1913¹². În calitate de vedea Daniel Cain, Diplomaţi şi diplomaţie în sud-estul european. Relațiile româno-bulgarela 1900, Bucureş, Editura Academiei Române, 2012, passim. ministru de război, Nicolae Filipescu, la data de 18 ¹⁰. Petre Otu, op. cit., p. 30-31 ¹¹. Ibidem., p. 74-77 februarie 1912, propunea avansarea lui Averescu ¹². Ibidem, p. 86-88. la gradul de general de divizie:,,Referindu-mă, pentru trecut, la aprecierile elogioase ale șefilor săi și apreciind însumi competența sa desăvârșită în chesunile de organizare și de stat major , precum și acvitatea sa neobosită și puterea sa de muncă, propun pe acest disns ofițer la înaintare la gradul de general de divizie” (fila 19; foto 10). Dosarul nu conţine date şi caracterizări despre acvitatea militară lui Averescu de după 1912, cu excepţia unei liste, incomplete, de alel, cu decoraţii şi medalii, unde putem regăsi atât disncţiile obţinute în 1878, imediat după Războiul de Independenţă (Crucea Trecerii Dunării, Medalia Apărătorilor Independenţei şi Medalia Comemoravă Rusă), în 1893 ( Steaua României, clasa a V-a) și 1897 (Coroana României), cât și pe cele acordate în 1917 (Steaua României, cls. a IV-a și a III-a), dar nu şi pe cele din 1918 (Mihai Viteazul) şi anii următori (fila 22 verso). FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” AVIAȚIA MILITARĂ ÎN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE A ROMÂNIEI

Cdor. (r.) lect. univ. dr. Jănel TĂNASE

Evoluția mijloacelor de luptă înregistra o pionierat s-a manifestat public la orele 18.00, în etapă profundă în istoria omenirii la sfărșitul ziua de 4/17 iunie 1910, la încercarea a treia, secolului al XIX-lea. Cucerirea „oceanului aerian” după un rulaj de 40 de metri, aeroplanul „Vlaicu începuse cu era aparatelor aeriene mai ușoare nr. 1 - model 1910” ridicându-se de la pământ și decât aerului. Și în acest domeniu, ca în atâtea executând un salt în aer de 50 de metri, la o multe altele, România se va alinia la startul înălțime de 3-4 metri. acestui proces care va avea un impact Spiritul creav românesc se manifesta din semnificav asupra tuturor abordărilor și nou în acest domeniu, atunci realizându-se analizelor în materie de securitate, dar, mai ales, „primul zbor cu un avion inventat, construit și asupra efectelor distrucve, de maximă pilotat în spațiul aerian al României”. Aeroplanul intensitate, generate de apariția mijlocului fusese construit la Arsenalul Armatei, cu sprijinul aerian, deși inițial se preconiza un impact cu totul direct al Ministerului de Război. „...Primul zbor al diferit. În cadrul Conferinței de la Haga din 1899, lui Vlaicu a fost o victorie a întregului neam delegatul Statelor Unite ale Americii aprecia că românesc care, prin aceasta s-a afirmat și în acest „Aeronavele militare, după ce se vor perfecționa, d o m e n i u a l se vor dovedi ule omenirii scurtând războiul și tehnicii, din nou, făcându-l mai puțin distrugător”.¹ după zborul lui Transformarea semnificavă se va produce Vuia, alături de cu toată vigoarea la început de secol XX. marile state din Locomoția aeriană, bazată pe mijlocul aerian mai Occident, care au greu decât aerul, se va impune cu toată forța luptat pentru noului concept și produs. c u c e r i r e a * Sunt de domeniul evidenței realizările de aerului...” . pionierat, care susțin și demonstrează contribuția Tot în 1910, esențială a inteligenței româneș la descoperirea dar către finele și dezvoltarea avionului și altor aparate de zbor, anului, genialul care vor propulsa omenirea într-o nouă etapă a inginer Henri evoluției sale. C o a n d ă a Asel, în epoca de la începutul tatonărilor, inventat, realizat în anii 1903-1906, prin determinare, muncă și încercat în zbor intensă, pricepere și mai ales curaj, Traian Vuia primul avion din Capitan aviator Andrei Popovici(1913) concepea și încerca în aer mașina sa de zbor, lume care uliza numele său, cu greutate, impunându-se la principiul reacv al propulsiei în aer. temelia apariției aviației în lume, fiind și astăzi Exploatarea aeronavelor proiectate și omagiat ca primul dintre inventatori și construite în această perioadă de început constructori care a rezolvat integral problema reclama ca prioritate formarea unui corp de elită, zborului mecanic cu mijloace proprii existente la temerari capabili să exploateze în aer mașinile bord. zburătoare. Iar România se va situa și în acest Mai târziu, inginerul, inventatorul și domeniu cu acvități de pionierat la nivel constructorul de aeroplane Aurel Vlaicu rezolva mondial și european, inclusiv prin reglementarea integral, pe plaiuri româneș, problemaca și constuirea acestei noi realități și în arealul zborului. Genialitatea în acest domeniu de militar. Începutul exploatării locomoției aeriene în Sub presiunea situației internaționaleISTORIE din scopuri comerciale va avea ca protagonist pe anii 1912 – 1913, când România s-a confruntată avocatul bîrlădean Mihai Cerchez, care va înființa cu situația explozivă existentă în Balcani, în 1909 prima societate de aviație, iar în anul generată de războaiele de independență față de 1910 va construi la Chila, lângă Bucureș, un Imperiul Otoman desfășurate de țările sud- autenc complex aeronauc cu întreaga dunăre și de repercusiunile lor în plan mai larg infrastructură necesară unui aerodrom școală, european, la propunerea Ministerului de Război, dar și ateliere în care vor fi construite primele Parlamentul României a dezbătut și aprobat avioane de p Farman III, sub licență franceză, Legea de organizare a aeronaucii militare, care a ulizate ca avioane pentru învățarea zborului și fost sancționată de regele Carol I prin Înaltul pentru misiuni aeriene în sprijinul armatei Decret Regal nr. 3199 din 18/30 aprilie 1913. terestre. Această lege a reglementat pentru prima La această Școală de Pilotaj, model pentru dată în România structura tehnico-organizatorică acele vremuri, vor învăța tainele zborului și vor fi și de instruire a aviației și aerostației sub forma brevetați în anul 1911 primii piloți militari, care Seviciului de aeronaucă militară care avea la vor prelua cu responsabilitate desnul Bucureș, potrivit art. 5, un Parc central, cu contrucției și dezvoltării noii arme în Armata personalul, școala, aparatele și tot materialul Română. trebuincios. Pe aceleași coordonate, în vara anului 1911 Pe baza acestei legi au fost constuite prințul George Valenn Bibescu, trecut la zbor în ulterior și primele structuri de aeronaucă la Franța, în anul 1909, cu brevetul nr. 20, va înființa mobilizare, prima parcipare la un conflict armat ce-a de-a doua școală de pilotaj, la Cotroceni, fiind prilejuită de declașarea celui de-al Doilea unde armata începuse să construiască prima sa Război Balcanic. Mobilizată ca și întreaga Armată bază aeriană și unde va fi brevetat ca zburător un pilot militar. De semnalat este faptul că, după parciparea inginerului Aurel Vlaicu cu aeroplanul „Vlaicu nr. I” la manevrele regale din luna septembrie 1910, când temerarul pilot, pe o vreme nefavorabilă, a executat prima misiune aeriană în folosul unităților terestre în țara noastră, cele două școli de pilotaj vor parcipa la rândul lor la manevrele regale din toamna anului 1911, cu rezultate de excepție, apreciate ca atare de Suveranul României, regele Carol I, prin decorarea cu înalte disncții militare a Română, Aeronauca Militară prin misiunile echipajelor aeriene care au parcipat la aceste executate de recunoaștere, legătură, lansare de acvități de amploarea ale armatei. manifeste deasupra câmpului tacc și operav, Pe acest fond de dezvoltare și connuitate prin informațiile valoroase furnizate istorică, prin Înaltul Decret nr. 1953 din 27 comandamentelor terestre, a permis marilor mare/8 aprilie 1912, sub semnătura regelui unități terestre să înainteze rapid către Sofia și să Carol I, contrasemnat de ministrul de război, urgenteze încetarea războiului și încheierea păcii conservatorul Nicolae Filipescu, se înființa la până la intervenția Marilor Puteri. Bucureș, pe aerodromul de la Cotroceni, În urma acestui conflict armat au fost începând cu data de 1/13 aprilie, Școala Militară formulate documente și propuneri care se vor de Pilotaj și Parcul de Aviație din subordinea dovedi folositoare pentru fundamentarea Direcție 4 Geniu-Batalionul de Căi Ferate. Lua înființării, până la intrarea României în război, a ființă asel, prima școală de pilotaj militar din țara primei mari unități aeronauce. Corpul de Aviație noastră, care a connuat pregărea personalului Român constuit prin Decizia ministerială nr. 305 aeronavigant, una dintre primele instuții de din 10/23 august 1915, a fost reorganizat la data acest gen din lume .² de 5/18 mai 1916 de Ministerul de Război, FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” potrivit noilor concepții de întrebuințare a francezi prin Ordinul 645 din 30 septembrie 1916. aviației în luptă și specializarea de război a Aceste realități au făcut ca prima aviațiilor beligerante, în următoarele campanie a Armatei Române și Aviației Militare componente: comanda corpului, 3 grupuri acve, să fie complet defavorabilă. Fără sprijinul aliaților fiecare cu trei escadrile (de recunoaștere și prevăzut de convenția militară, atacată de forțe bombardament, pentru reglarea rului arlerie și superioare numeric și ca dotare, trupele române pentru goana avioanelor inamice), escadrila de au fost nevoite să se retragă, pas cu pas, prin luptă legătură a Marelui Carer General, escadrila de în triunghiul rezistenței delimitat de Carpații recunoaștere a Diviziei 1 Cavalerie, escadrila de Orientali, Prut și linia Focșani-Nămoloasa-Galați. recunoaștere a Diviziei 2 Cavalerie, escadrila Aviația a parcipat la aceste operațiuni Cetății Bucureș, Școala de pilotaj Băneasa³ . militare cu toate componentele sale, executând În conformitate cu Convențiile polică și gama de misiuni permisă de performanțele militară încheiate la 4 august 1916 cu Puterile avioanelor din dotare și nivelul de încadrare și Antantei, România a intrat în război la 15 august instruire a echipajelor de zbor. Și, cu toate aceste 1916, cu idealul realizării unității naționale, limitări, Aeronauca Română și-a făcut datoria, dând și primele jere. Venirea în țară a Misiunii Militare Franceze și, în cadrul acesteia a unei misiuni aeronauce⁵ , completarea dotării cu avioane performante care operau și pe frontul de vest, a determinat adoptarea unor noi măsuri organizatorice pentru parciparea aeronaucii la campania planificată pentru anul 1917. În baza aprobării din 7/20 decembrie 1916 dată de șeful Marelui Carer General, generalul Prezan, Aeronauca Militară a fost organizată în următoarele componente: Direcția trecând în Transilvania prin trecătorile Carpaților. Aeronaucă cu o Secție de aviație și una de Cu noile măsuri organizatorice întreprinse aerostație, un Grup aeronauc la dispoziția în primăvara anului 1916, Corpul Aerian Român fiecărei armate format din stat major, un parc și constuit din structuri de aviație și aerostație, la un număr variabil de escadrile (se recomanda care se vor adăuga și cele ale arleriei încadrarea cu trei escadrile de reglare a rului anaeriene, apărută în plină desfășurare a arleriei, două escadrile de recunoaștere și o oslităților militare, va intra în războiul de escadrilă de vânătoare), un Parc central de întregire națională. aviație, o Rezervă generală a aviației și un Depozit La declanșarea mobilizării, deși Corpul central al aerostației, Școli pentru piloți și Aerian Român avea brevetați 94 de piloți și 84 de observatori aerieni, un Centru de Instrucție al observatori aerieni, datorită faptului că aviația nu aerostației, un Serviciu de fotografie aeriană și un dispunea decât de 12 avioane Maurice Farman, Serviciu de meteorologie .⁶ 12 Caudron, 6 Morane Saulnier, 8 Voisin, 6 Bleriot Potrivit acestor reglementări generale, monoplan, 4 Bristol Tractor și 5 Henri Farman, în până în luna mai 1917 Aeronauca Română a fost total 53 de avioane, din care numai 24 de avioane reorganizată pentru a parcipa la campania capabile să îndeplinească misiuni de război, dar și anului 1917, în trei Grupuri aeronauce acve și aceste aparate nu erau înarmate cu mitraliere de un Corp de aerostație puse la dispoziția armatelor bord și nu dispuneau de lansatoare de bombe⁴ , de operații, respecv: Directorul Aeronaucii - marea majoritate a zburătorilor brevetați vor face Locotenent colonel de Verguee; Comandantul campania anului 1916 în cadrul unităților de Aviației - Maior aviație Fotescu Costache; Grupul origine. Dotarea aviației de vânătoare cu avioane 1 Aeronauc la Armata 2 Română - Maior av. de luptă performante de p Nieuport XI Bebe Sturdza cu Escadrila N1 - Căpitan Michele, venite din Franța va începe în luna septembrie, Escadrila F2 - Căpitan Chalet Panait, Escadrila F3 - prima escadrilă de luptă fiind constuită cu piloți Căpitan Ștefănescu Scarlat; Grupul 2 Aeronauc la Armata 4 Rusă - Maior av. Popovici Andrei cu inamice. Pierderile suferite au probat,ISTORIE de Escadrila N3 - Căpitan Grand, Escadrila F4 - asemenea, eroismul și spiritul de sacrificiu al Căpitan Giossanu Haralambie, Escadrila F7 - personalului aeronauc român: 14 morți și 40 Căpitan Gaulin; Grupul 3 Aeronauc la Armata 6 răniți la aviație, 3 morți și 8 răniți la aerostație⁸ . Rusă - Maior av. Capșa Nicolae cu Escadrila N10 - În acest sens, acvitatea plină de realizări Căpitan Blery, Escadrila F5 - Irimescu Radu, a Grupului 2 Aeronauc de la Tecuci și a Escadrila BM8 - Căpitan Delas; comandantul comandantului acestuia a fost relevată special Corpului de Aerostație - Maior Iarca Ioan, format pentru aviație prin Ordinul de Zi nr. 96 al inițial din patru companii, ulterior fiind comandantului Armatei 1 Române, generalul constuită și a cincea companie; șeful Aerostației : „În crâncenele lupte date în - Maior rez. ing. Laudet⁷ . În preajma Bătăliei de la intervalul de la 24 iulie la 6 august 1917 un ajutor Mărășeș vor fi constuite alte două escadrile, F neprețuit a fost dat de unitățile Grupului 2 9 și N 11, care vor fi atașate Grupului 2 Aeronauc. Aeronauc, grup care anterior trecuse la Recunoașteri de armată, arătând dispoziția Armatei 1 Române. mișcările dinapoi ale inamicului, recunoașteri de Cu această încadrare mixtă româno- sector, reglaje, fotografii, zboruri de vânătoare, franceză și cu un nivel de dotare și instruire ascensiuni permanente s-au executat cu un corespunzător misiunilor de executat, în iarna și admirabil avânt. primăvara anului 1917, dar mai ales în vara de foc Dar faptele ce au obținut admirația a aceluiași an, Aeronauca Română a probat înalt tuturor și unde s-a arătat cel mai frumos spirit de profesionalism, spirit de sacrificiu, dragoste de sacrificiu sunt în mpul zborurilor pentru neam și glia strămoșească, echipajele tuturor legătura cu infanteria, când fără a ține seama de structurilor de aeronaucă făcându-și pe deplin pericol, v-am văzut zburând la înălțime foarte datoria. Citările prin ordinele de zi ale armatelor mică deasupra liniilor vrăjmașe, pentru a putea române și ruse, aprecierile misiunilor militare aduce șri precise în mijlocul întunericului cauzat străine, cele mai înalte decorații acordate de bombardamentul de arlerie, atunci când în zburătorilor români, sunt tot atâtea dovezi ale vuietul asurzitor nu vă vedeam decât pe voi și nu contribuției remarcabile a noii arme renăscute la primeam decât de la voi șri că navălitorii au fost obținerea victoriilor decisive împotriva forțelor biruiți, că valurile dușmane s-au sfărâmat și dau dezlănțuite ale Puterilor Centrale la Mărăș, înapoi, în mp ce trei avioane inamice doborâte Mărășeș și Oituz. sunt proba bărbăției aviatorilor de luptă. Când furtuna a trecut și armisțiul a fost Pentru toate acestea aduc mulțumirile semnat, cele trei grupuri aeronauce și mele: aerostația au încheiat bilanțul campaniei aeriene Comandantului de grup pentru a anului 1917 cu rezultate care vor demonstra priceperea cu care a condus lucrările peste vremuri acvitatea strălucitoare a aeronaucei. aeronaucii române din acele mpuri de grea Comandanților de escadrile, piloților și cumpănă pentru existența poporului român. observatorilor din aeroplan și balon pentru Escadrilele grupurilor au totalizat 8888 curajul admirabil și spiritul de sacrificiu de care au ore de zbor, 27 de avioane inamice sigur dat dovadă, disprețuind moartea. doborâte, în cursul a aproape 500 lupte aeriene, Mecanicilor, pentru bunul mers al fiind lansate asupra pozițiilor inamicului 30931 avioanelor gata de zbor la orice moment. Kg. bombe. Gloriosul Grup 2 Aeronauc Prin mine, țara întreagă vă este comandat strălucit de celebrul maior aviator recunoscătoare! Andrei Popovici a zburat 3989 ore, doborând 18 Dat la Carerul General al Armatei I-a, avioane dușmane, în cursul celor 275 lupte astăzi 12 august 1917” .⁹ aeriene. La acest efort hotărâtor au contribuit Ocupația Puterilor Centrale din anii 1917- arleria anaeriană, cu cel puțin șase aeronave 1918 va genera o situație extrem de dificilă. Cu doborâte, și aerostația care a executat 1703 ore 2/3 din teritoriul național ocupat și clauze ascensiune, cu 410 reglări ale rului arleriei, teritoriale și economice extraordinar de grele fiind surprinse în acțiune și semnalate 281 baterii fixate în armisțiul și ulterior în Tratatul de pace FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” semnat cu Puterile Centrale, la care s-au adăugat din Transilvania. În vederea coordonării jaful generalizat în zonele de ocupație, precum și acvităților pentru mobilizarea armatei și situația dificilă alimentară și sanitară din reluarea oslităților cu Puterile Centrale în Moldova, România trăia una dintre cele mai mari vederea eliberării teritoriului românesc ocupat și drame ale existenței sale. teritoriilor de peste munți, Marele Carer Dar și în aceste condiții poporul român a General Român a hotărât executarea unei misiuni găsit resursele interne necesare pentru aeriene de sacrificiu la Blaj. Se avea în vedere conservarea ființei statale și realizarea idealului informarea organismului de conducere al pentru care intrase în război. românilor transilvăneni cu reperele noi privind evoluția generală a operațiilor militare de pe front, în special de pe frontul sud-esc european și măsurile de urmat pentru realizarea unirii românilor din fosta monarhie austro-ungară cu țara. Onoarea realizării acestei misiuni a revenit locotenentului aviator Vasile Niculescu, un pilot cu numeroase misiuni la inamic, inclusiv peste munți, în Transilvania, deși și alți aviatori se oferiseră voluntari. Pilotul era special antrenat pe pul de aeronavă desnată acestui scop, avionul Farman 40, în campania anului 1917 fiind În noua conjunctură geo-polică încadrat la Escadrila F. 4 din Grupul 2 Aeronauc Aeronauca Militară Română, cu deficiențe Tecuci. După o serie de amânări, în ziua de 10/23 majore în dotare, datorate întreruperii rutelor de noiembrie 1918, după ce în prealabil fusese aprovizionare, alături de întreaga Armată pregătă special prin suplimentarea Română, își va face datoria. Deasupra Basarabiei, rezervoarelor de benzină, aeronava Farman 40 cu pentru executarea recunoașterilor solicitate de nr. 3240 a decolat de la Bacău cu desnația finală diviziile române vor acționa escadrilele de aviație Blaj, în condiții meteorologice extreme din organica Grupului Aeronauc Basarabean, determinate de un ger de minus 35 grade, având echipaje din Grupului 1 Aeronauc vor acționa în ca însoțitor pe căpitanul ardelean Victor Precup. Bucovina, iar Grupul Aeronauc Ardelean, nou Încărcătura de la bord era consituită din înființat în cea mai mare parte cu echipaje ale materiale cu desnație specială, pe lângă sacul cu românilor ardeleni care au făcut parte din armata manifeste încredințat de Marele Carer General austro-ungară, va acționa în Transilvania, după Român fiind transportată o geantă militară remobilizarea Armatei Române și declanșarea sigilată ce conținea, așa cum se va dovedi ulterior, acțiunilor militare pentru apărarea României documente de o importanță vitală pentru Mari. desfășurarea evenimentelor din Transilvania. Un reper determinant al rolului și Zborul a decurs în condiții aproape importanței parcipării aeronaucii militare la normale, cu trecerea Carpaților Orientali la războiul pentru eliberarea, unirea tuturor înălțimea de 2600 metri, cu traiectul pe deasupra românilor și apărarea României Mari îl constuie, orașului Sibiu, unde au fost aruncate primele cu puterea de netăgădit a faptelor și manifeste, ulterior cu punctul final Blaj, unde, consecințelor, misiunea aerienă de excepție, cu după survolul orașului și aruncarea manifestelor rol hotărâtor în orientarea și pregărea acțiunilor care anunțau sosirea clipei visate a eliberării pentru întrunirea Marii Adunări Naționale de la fraților transilvăneni, la 2 ore și 15 minute de la Alba Iulia. decolare avionul a aterizat în siguranță pe Câmpia În condițiile declanșării unei ierni Libertății. mpurii, căile de comunicații terestre nu mai Sosirea soliei române de peste munți a asigurau legăturile necesare ale Guvernului fost onorată cu un entuziasm popular de României de la Iași cu românii transilvăneni nedescris. Echipajul a fost întâmpinat de reprezentați de Consiliul Național Român Central reprezentanții Consiliului Național Român de la Blaj, preotul Macavei și doctorul Precup, având ISTORIE alături mulțimea adunată să audă vestea FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” MARINA ROMÂNĂ LA FRUNTARIILE DE APĂ ALE ROMÂNIEI MARI

Comandor (r) dr. Marian MOȘNEAGU

Marina Militară Română a intrat în Războiul și portului Galați. pentru Întregirea României cu un efecv de 6.074 În aceste împrejurări, pe 7 ianuarie 1918, de oameni, dintre care 290 de ofițeri acvi și de comandorul Constann Niculescu-Rizea³, rezervă¹. Printre misiunile specifice încredințate comandantul Serviciilor Marinei Galați, a luat Marinei s-au aflat apărarea Capului de pod comanda trupelor de uscat și marină din oraș și Turtucaia, apărarea Capului de pod Silistra, port, organizând lupta împotriva Diviziei a IX-a ruse acoperirea fronerei de sud și a litoralului Mării răzvrăte conduse de comitetele bolșevice, care Negre între Balcic și Chilia Veche, acoperirea înainta spre Galați. Planul de operații întocmit de cursului Dunării, apărarea Deltei Dunării ș.a. 1918, comandorul Niculescu-Rizea cuprindea: anul înfăptuirii Marii Uniri, i-a găsit pe marinarii „organizarea rezistenței pe dealul Țiglinei, români la fronere, pe Dunăre, Marea Neagră și în dispozivul de luptă, misiunile Batalionului de Delta Dunării, apărând și consolidând opera și visul infanterie care asigura paza orașului să iasă afară și de aur al națiunii – întregirea ființei și a teritoriului să ocupe dealul Țiglina și misiunile Bateriilor de național. Coastă ale Marinei care se aflau amplasate la Contracararea acțiunilor marinarilor bolșevici marginea orașului și ale Escadrilei de Vedete, din portul Galați (1917-1918) cooperarea cu infanteria pentru a opri debușarea În a doua decadă a lunii noiembrie 1917, trupelor ruse dinspre balta Calica și Siretul soldații ruși răsculați încep să părăsească frontul și stătător“. Efecvele ruse răspândite pe toată în zonele în care se aflau în contact cu marinarii regiunea dintre râul Siret și malul Prutului însumau români - Galați, Sulina, Sf. Gheorghe, Delta Dunării 16.000 de oameni (700 de baionete, 150 de - devin agresivi și manifestă senmente osle față mitraliere cu 1.600 servanți și peste 100 de tunuri). de trupele și echipajele navelor româneș. În luna În Galați se aflau 8.000 de militari ruși (4.000 de decembrie 1917, la Galați au loc ciocniri între rușii baionete și 40 de mitraliere). răsculați și marinarii români. Pe fondul unor acte Comandorul Constann Niculescu-Rizea a de vandalism și de bruscare a locuitorilor orașului, comunicat situația generalului de brigadă Ioan sub influența băuturilor alcoolice, rușii dezertori Ghinescu, comandantul Diviziei a IV-a Română din adresează marinarilor români îndemnuri la revoltă zonă, solicitând ajutoare. Acțiunea trupelor ruse a împotriva regelui și guvernului României. Fiind început dinspre Bărboși, printr-un atac neașteptat refuzați, trec la agresiuni corporale însoțite de din toate părțile, care a connuat până noaptea injurii și scandaluri. Manifestări osle și târziu, capturându-se un ofițer și un pluton de provocatoare au loc chiar în centrul Galaților. infanterie. La ora 23.00, după o acalmie relavă, Situația devenea deosebit de crică, având în trupele ruse reîncep cu violență angajamentul de vedere numeroasele efecve ruseș care se aflau infanterie și de arlerie, bombardând puternic în zonă, la care se raliau unitățile din împrejurimi ce orașul, portul și Bateriile Marinei. Rușii răsculați se scurgeau spre Rusia. La aceasta se adaugă și din Galați s-au grupat în unități, trăgând focuri de cruzimea rușilor dezertori care nu mai ascultau de armă, aruncând grenade, amplificând panica în comandanții lor, pe care îi umileau, le rupeau rândurile populației. Legăturile telefonice ale epoleții, îi pălmuiau, îi omorau cu baionetele, îi garnizoanei cu Divizia română au fost interceptate spânzurau în copaci și-i aruncau în Dunăre sau pe de ruși și chiar întrerupte prin ruperea firelor. câmp². Situația a devenit deosebit de crică, deoarece Pentru a curăți orașul de asemenea Divizia X Rusă, care se afla încarruită în cazarma elemente și a se instaura liniștea atât de necesară, Marinei de la Țiglina - Galați, fiind „infectată“, se des tulburată de evenimentele de pe frontul răzvrătește, punând în pericol extrema stângă și Dunării și Deltei, se organizează apărarea orașului spatele trupelor române. Militarii bolșevici reușesc să captureze o companie și jumătate și să respingă trupele române până aproape de valea Țiglinei, la ISTORIE 700-800 de metri de liziera orașului. Cu concursul Acvitatea Escadrilei de Vedete la Galați Bateriilor Marinei și al vedetelor, al ajutoarelor împotriva trupelor ruse răzvrăte primite, detașamentul românesc a pus pe fugă în zilele de 7 și 8 ianuarie 1918 infanteria rusă care, prin câteva patrule, reușise să La Galați se aflau vedetele fluviale „Maior dezarmeze posturile româneș din partea de jos a Ene Constann“, „Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan“, orașului și să bage frica în populație, care a fugit. „Maior Gheorghe Șonțu“, „Locotenent Dimitrie Trupele româneș de pe dealul Țiglina au Călinescu“ și torpilorul „Năluca“. făcut legătura cu forțele terestre din zonă și În seara zilei de 7 ianuarie, ora 20.00, la sprijinite de Bateriile Marinei și de vedetele ordinul comandantului Bateriilor de Coastă ale fluviale au dat atacul general, care a durat cinci ore, Marinei Militare, Secțiunea I a Escadrilei de Vedete au respins inamicul, obligându-l să se retragă în (primele două) a acostat în dreptul Uzinei de apă dezordine peste Siret. Luptele din orașul Galați, din valea Țiglinei, cu misiunea de a supraveghea port și împrejurimi, au ținut două zile, fiind regiunea malului stâng și de a apăra valea dintre încrâncenate, luptătorii n-au avut mp nici pentru Bateriile Marinei și dealul Țiglinei, ținând legătura masă. S-a încheiat un act de dezarmare, denumit prin T.F.S.-ul vedetei „Maior Constann Ene“ cu „Convenție“, semnat de șeful de stat major al vedetele rămase în Bazinul Docurilor. Diviziei IX Ruse, de comandantul și șeful de stat Sub bombardamentul arleriei trupelor ruse major al Corpului 4 Siberian și de comandorul răsculate, cele două vedete execută între orele Constann Niculescu-Rizea, prin care se consemna 12.00 și 1.00 din noapte o recunoaștere în larg predarea tunurilor, armelor, mitralierelor, până în aval de gura Siretului, după care își reiau tunurilor de tranșee, munițiilor, materialului de poziția de supraveghere, cu prova pe malul stâng, arlerie și infanterie și garantarea plecării trupei din dreptul Uzinei de apă. Pe deasupra vedetelor dezarmate în Rusia⁴. se sparg câteva șrapnele trase asupra Bateriilor În urma unor rapoarte calomnioase ale Marinei, fără a pricinui avarii. ofițerilor francezi, locotenent-colonelul Landrat, Pe 8 ianuarie 1918, Escadrila de Vedete atașat la Comandamentul Armatei I și locotenent- primește ordin să ocupe imediat poziție în dreptul colonelul Mendie, atașat la Armata a VI-a Rusă, văii Uzinei de apă și să împiedice orice atac venit comandorul Niculescu-Rizea a fost înlocuit din dinspre dealul Țiglinei asupra Bateriilor Marinei. funcție și pus la dispoziția Ministerului de Război, Vedetele, la care s-a adăugat și torpilorul „Năluca“, în urma Raportului nr. 1.066 din 10 ianuarie 1918 al sunt întâmpinate de un puternic foc de arme și Armatei I, pentru „miditate excesivă dăunătoare mitraliere tras de pe dealul Țiglinei. serviciului“. A fost învinuit că a întocmit rapoarte cu Fiind ușor avariată, vedeta „Maior Gheorghe totul exagerate și neconforme cu realitatea, pe Șonțu“ este luată la remorcă de către torpilorul care le-a înaintat Armatei I pe mpul luptelor din „Năluca“ și dispusă în urma formației de șir în afara jurul Galaților în contra trupelor ruse răzvrăte. bătăii gloanțelor de mitralieră. Între orele 10.45 și Aceș ofițeri francezi, care de fapt n-au 11.30 a.m., întreaga escadrilă, împreună cu avut nici o legătură directă cu evenimentele de la torpilorul „Năluca“, a secerat cu mitralierele, din Galați și nici nu au contribuit cu ceva la largul Dunării, în aval de barajul de fund rusesc, desfășurarea luptelor, au făcut rapoartele toată creasta și malul de sub dealurile Țiglinei și respecve, așa cum s-a constatat în urma până în valea Uzinei de apă. Au fost folosite cercetărilor ulterioare, ca un act de răzbunare tunurile de la bord asupra versantului dealului și la pentru refuzul comandorului Niculescu-Rizea de a stânga catargului T.F.S. din curtea cazărmii Țiglina, le preda materialul de arlerie capturat de la precum și a unor puncte de pe deal ce adăposteau Divizia a IX-a Rusă. Denaturarea adevărului de grupuri de mitraliere. S-a constatat retragerea în către cei doi ofițeri rezultă și din raportul grabă și în dezordine a trupelor ruse care, urmărite comandantului Diviziei a IV-a Română, generalul neîntrerupt de focul mitralierelor vedetelor, Ioan Ghinescu, în subordinele căruia a acționat ripostau tot mai slab. comandorul Niculescu-Rizea pe mpul Nenumărate șrapnele și obuze s-au spart în evenimentelor de la Galați, care arăta: „Domnia sa mpul luptei deasupra vedetelor, căzând în (comandorul Niculescu-Rizea - n.n.) s-a comportat Dunăre și încadrând formația de nave. În jurul orei în toate operațiile din acele zile, atât ca pricepere, 12.00 se primește ordin de a se bate toată regiunea cât și ca acvitate, în mod ireproșabil. Rapoartele din stânga Depozitului de muniție Țiglina și până în ofițerilor francezi constuie un «act de Dunăre și de a se ataca acele trupe ruseș din răzbunare»⁵“. spate. S-a ordonat Escadrilei de Vedete să FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” navigheze în amonte pe Dunăre până la gura capitulat fără rezistență. Escadrila de Vedete a luat Siretului, trecând peste barajul de mine din zonă. O în primire materialul rusesc din port, format din mină de fund a făcut explozie, fără a produce însă nave militare și comerciale, remorchere, magazii stricăciuni vedetelor. Toate navele fluviale cu muniții, depozite de mine, proiectoare etc. româneș deschid focul asupra unor trupe ruseș Vasele au fost transportate la Galați sub o pază în retragere. Riposta este pe măsură. strictă. Bateriile ruseș trag asupra vedetelor care le După 15 ianuarie 1918, toate navele comerciale încadrează. Focul devenind tot mai violent, se ruseș au fost înapoiate în urma înțelegerilor între ordonă să se treacă cu toată viteza în amonte de organele militare portuare româneș și gura Siretului, pentru ca la adăpostul malului stâng comitetele revoluționare ruse. Acestora li s-a să se poată face rondoul mascat. Trecând în aval, adaugat și puitorul de mine „Odessa⁹“. Escadrila își connuă tragerile cu tunurile și Bateriile Marinei din Galați au tras asupra mitralierele asupra zonei ordonate. În dreptul trupelor bolșevice 137 de proiecle fuzante de 120 Uzinei de apă se face rondoul, pentru a se acționa mm calibru și 90 de proiecle fuzante de 75 mm din nou cu prova la deal. La ora 13.00, fiind liniște, calibru. Tragerile au fost dirijate din turnul Uzinei Secțiunea a II-a Vedete intră în docuri pentru de apă a Galațiului, distrugând un reduit care se aprovizionare cu combusbili, iar Secțiunea I afla la cantonul de sus al Barboșilor (trei mitraliere rămâne la Țiglina. Secțiunea I Vedete execută o și o magazie de muniție). Un grup de 40 de militari recunoaștere în aval, pentru a cerceta zona mai la (auxiliarii bateriei) a executat un violent foc de vale de fabrica Goetz, iar Secțiunea a II-a pune infanterie și un contraatac asupra rușilor rebeli din prova pe malul stâng, în dreptul Bazinului nou, susul Uzinei de apă. Arleria rusă a lovit Bateriile cercetând tot câmpul, până la Prut. Neavându-se Marinei cu obuze și șrapnele, un proiecl căzând în informațiile anterioare, pleacă în amonte, pentru a bateria a 2-a¹⁰. ralia Secțiunea I. În mpul marșului, cad în Dunăre După mai multe misiuni îndeplinite cu privire la obuze trase din direcția Reni. După completarea legăturile dintre autoritățile navale române la stocului de muniție, Secțiunea I ține în Galați, Sulina, Cetatea Albă, Chersonez și Odessa, supraveghere întreaga regiune și trage cu tunul canoniera „Grivița“, aflată la dispoziția asupra elementelor izolate care apăreau pe contraamiralului Nicolae Spiropol¹¹ în serviciul creasta Țiglinei. evacuării materialului plutor românesc la Odessa În dimineața zilei de 9 ianuarie 1918 încetează și Chersonez, pe 19 ianuarie 1918 se găsea sub acțiunea Escadrilei care, conform ordinului primit, paza navelor militare bolșevice de la Odessa. intră în Bazinul docurilor Galați, purtând în Intențiile comitetului bolșevic erau să dezarmeze corpurile navelor urmele gloanțelor de mitralieră nava și să fie arestat echipajul, dacă nu și mai mult. trase de ruși, care nu au cauzat pagube majore Comandantul canonierei a hotărât să iasă de (Doar oglinda proiectorului vedetei „Căpitan sub paza vaselor ruse și să se întoarcă în țară. Ca Nicolae Lascăr Bogdan“ a fost spartă - n.n.). În urmare a refuzului echipajului de a trece de partea acțiunea la care au parcipat vedetele fluviale s-au bolșevicilor, nava era de fapt arestată. Marinarii au consumat 269 obuze de 47 mm calibru, 31 obuze fost ascunși în cazărmi, pe punte rămânând numai de 37 mm, 3.355 de gloanțe de mitralieră și 720 de comandantul și secundul, îmbrăcați în uniforme gloanțe de pușcă. ruseș fără epoleți. Toți colacii de salvare pe care Din echipajele Escadrilei de Vedete s-au trimis era înscris numele canonierei „Grivița“ au fost 18 marinari pentru a asigura paza internă a depozitați sub punte. La catargul din pupa s-a orașului și portului Galați. Pe Darea de seamă a ridicat un pavilion roșu. S-a luat în calcul faptul că comandantului Escadrilei de Vedete, căpitan- silueta navei se asemăna cu silueta unor nave ruse, comandorul Nicolae Puricescu⁶, a pus următoarea iar pavilionul roșu la catarg îi proteja de o rezoluție: „Exprim felicitările mele ofițerilor și intervenție în forță a navelor răsculate. Când s-a trupei Escadrilei pentru bravura arătată în observat ieșirea canonierei din port, s-au tras salve operațiunea de la 8 ianuarie 1918⁷“. de infanterie, dar fără rezultat. S-a navigat coser Contribuția Escadrilei de Vedete și a torpilorului sub protecția litoralului care masca nava. Pe ruta „Năluca“ a fost deosebită, Bateriile Marinei fiind de întoarcere în țară, canoniera s-a întâlnit cu un salvate de la ruinare, și orașul Galați, scos din contratorpilor bolșevic care a cercetat nava, dar nu „frigurile“ devastării și distrugerii. Trupele ruse din a intervenit prin forță. Se pare că de data aceasta Țiglina au fost reduse la tăcere, dispersate și trucul cu pavilionul roșu a funcționat. Trecând prin obligate să se retragă în derută, iar mare parte fața localității Vâlcov, asupra canonierei s-au tras dintre acestea s-au predat⁸. Portul fluvial Reni a mai multe focuri de armă. Sosind în Sulina, debarcare, folosind două cutere cu 40 deISTORIE soldați la bord dotați cu mitraliere. Vasele au fost respinse de bateria a 3-a de obuziere. S-au executat trageri cu obuzierele în localitatea și portul Vâlcov. Rușii au răspuns cu un bombardament de arlerie, aruncând asupra pozițiilor Batalionului de Debarcare aproximav 600 obuze de mare calibru, făcând un singur rănit. Aflat la ancoră pe canalul Periprava, la circa trei km amonte de sat, monitorul „Lahovari“ a tras cu tunurile din turelele 2-3 asupra portului Vâlcov, încadrând o canonieră rusă. Inamicul a răspuns la acțiunea monitorului cu foc de arlerie. Pe 28 ianuarie 1918 forțele ruse au executat un foc puternic asupra tranșeelor satului Periprava, urmărind să descopere amplasamentul bateriei de arlerie a Detașamentului. S-au tras 400 de obuze și șrapnele de mare calibru. Au fost răniți doi militari. Au fost distruse biserica în care se afla observatorul arleriei forțelor fluviale româneș și legăturile telefonice cu Vâlcovul. Comandantul detașamentului a luat în subordine bateria de 75 mm, care, prin focul său, a reușit să împingă navele inamice spre Vâlcov. Se instalează bateria de 37 mm calibru pe malul Dunării, pentru a contrabate vasele inamice și a distruge cuiburile de mitraliere. Compania a 5-a din Regimentul 48 echipajul a fost bucuros să constate că toate Infanterie, împreună cu Compania 1 pontonieri, au zvonurile despre o prensă revoluție bolșevică în constuit rezerva Detașamentului Periprava. România au ținut de domeniul propagandei. Au loc dueluri de arlerie, mitraliere și De la Comandamentul Marinei din Marele focuri de infanterie. Din Bulenul zilnic al Carer General s-a transmis Flotei de Operațiuni comandantului Detașamentului Periprava rezultă următoarea telegramă: „Cu onoare se aduce la numărul de arme și cantatea de muniție aflată cunoșnța dumneavoastră că domnul Comandant asupra unității: 352.490 cartușe pentru mitraliere al Marinei a luat cu plăcere cunoșnță de conduita și puș, 2.500 de grenade, 17 tunuri, 14 mitraliere, ofițerului și a echipajului, rugându-vă a trece în 30 de arme automate, 400 de revolvere și pistoale, memoriul calificav al ofițerului acest act de 850 de obuze oțel, 1.180 obuze fontă, 281 de inteligentă inițiavă“. Comandant al canonierei mitralii pentru bateria de 37 mm calibru, 1.168 de „Grivița“ era locotenent-comandorul Nicolae lovituri pentru bateria de 127 mm și 945 pentru Gonta¹². bateria de 75 mm. După cantatea de muniții existente asupra Detașamentului, se constată importanța ce se acorda luptei împotriva trupelor Acvitatea Detașamentului Periprava și navelor bolșevice ruse. Batalionul de Debarcare s-a deplasat la Pe 29 ianuarie 1918, inamicul își intensifică Periprava. O companie cu mitraliere a întărit liziera tragerile cu mitraliere și arme individuale și satului, iar restul batalionului s-a fixat în pădurea încearcă să înainteze cu navele spre Periprava. Periprava. S-au chemat de la Sulina o companie de Tentava este oprită prin tragerile bateriei de pionieri, o baterie de arlerie de 37 mm și două obuziere și ale bateriei de 75 mm calibru, navele plutoane din compania a 2-a din Ismail. Inamicul a fiind obligate să se retragă către gura canalului. atacat satul Periprava cu arleria, cu focuri de Detașamentul Periprava însuma trei companii mitraliere și puș. S-au tras 20 de obuze-șrapnele și de infanterie din Batalionul de Debarcare Marină, s-au organizat recunoașteri pe Dunăre, folosindu- o companie de mitraliere (tot din Batalionul de se nave ușoare. Debarcare), o baterie de 37 mm calibru, o Pe 27 ianuarie 1918, inamicul încercase o FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” companie de infanterie din Regimentul 48 râu; un Serviciu de Comunicații pe apă, format din Infanterie, o companie de pontonieri, trei baterii două grupuri de transport de persoane la Ismail și din Regimentul 3 Vlașca, o baterie de 75 mm Sulina; o baterie de arlerie (două tunuri de 120 calibru și patru obuziere de 120 mm pe ceamuri cu mm calibru); o stație de mine de fund și torpile 848 de obuze¹³. Whitehead; o companie de minieri; o companie de În zilele de 30 și 31 ianuarie, respecv 1 mitraliere; Serviciul de Estacade pe lângă vasele de februarie 1918, rușii au connuat să bombardeze dragat și două grupuri de aviație (nr. 36 și 26)¹⁷. satul Periprava, folosind toate calibrele din dotare. Flota rusă de Dunăre era comandată de Au fost dărâmate 14 clădiri și incendiate 14 case. O căpitan-comandorul Semenov și avea punctul de încercare de debarcare cu trei cutere, având la comandă în portul Ismail. remorcă cinci-șase bărci cu câte opt oameni în Comandantul forțelor navale dunărene fiecare și 20 pe cutere, a fost respinsă. ruse îl informează pe comandorul Vasile Scodrea Bateria de 37 mm calibru a reușit să asupra hotărârii marinarilor ruși de a nu mai lupta scufunde două bărci. Vedeta fluvială nr. 4 a deschis și de a se retrage pe Dunăre. În lunile noiembrie și focul de pe canalul Sulina asupra a 20-30 de soldați decembrie 1917, aproximav 8.000 de militari ruși care mitraliau navele. Au fost uciși patru ruși, trupe ce se găseau în Deltă, au părăsit pozițiile inamici. Vedeta a acostat la mal și a debarcat șase din zonă. Marinarii răsculați au trecut la asasinarea marinari pentru urmărire. Au fost ridicate armele comandanților, insultându-i și atacându-i și pe soldaților uciși¹⁴. români. În aceste împrejurări, M.C.G. Român a Printr-un ordin al Comandantului Flotei de hotărât organizarea Dunării și a Deltei împotriva Operațiuni, la 1 februarie 1918 s-a cerut rușilor bolșevici și a germanilor. Comanda comandantului Detașamentului Periprava să superioară a Deltei a fost încredințată deschidă focul cu toate bateriile asupra navelor și comandorului Vasile Scodrea, comandantul Flotei orașului Vâlcov, având ca obiecv principal biserica de Operațiuni. lipovenească din Vâlcov, canoniera ancorată în Delta Dunării a fost acoperită cu gura canalului Oceacov și navele ruse din acest avanposturi formate din Batalionul de Debarcare canal, barjele și bateriile de pe canalele Aciariv și al Marinei și din unitățile de pontonieri aflate la Cernovca. Chilia. A fost constuit un batalion din cei 1.200 de De la începutul luptelor la Periprava, și-au pontonieri și, mp de 15 zile, s-a realizat pierdut viața doi marinari din Batalionul de organizarea și instruirea lor de ofițerii Batalionului Debarcare și doi de la unitatea de pontonieri, și au Marinei, fiind apoi trimiși în tranșeele din Deltă. fost răniți cinci¹⁵. În cadrul apărării Dunării și a Deltei, probleme dificile ridica brațul Chilia cu Flota de Operațiuni Română în confruntarea numeroasele sale canale. Se impunea stabilirea cu acțiunile bolșevice din porturile Ismail, unui cap de pod la Chilia. Pentru aceasta, la 14 Chilia și Vâlcov decembrie 1917 s-a format Apărarea Regiunii Revoluția rusă din noiembrie 1917 a Chilia, sub comanda căpitan-comandorului Mihail produs anarhie militară și în rândul echipajelor de Gavrilescu¹⁸, trimițându-se în zonă 800 de militari pe navele aflate pe Dunăre. Flota rusă fluvială din trupa de marină, care au săpat tranșee și au reprezenta un real pericol pentru Flota de înns rețele de sârmă ghimpată. Operațiuni Română și trupele de uscat care Monitoarele „Lahovari“ și „Kogălniceanu“, acționau în sudul Basarabiei. Într-un raport cu patru vedete fluviale (Diviziunea I) au luat prezentat M.C.G. și confirmat de comandantul poziție pe canalul Tătaru iar monitoarele forțelor fluviale române, comandorul Vasile „Brăanu“ și „Catargiu“ (Diviziunea a II-a), pe Scodrea, compunerea și forța de luptă a acesteia canalul Babina. consta în Grupul Canoniere de Mare, cu „Donetz“, La solicitarea comandantului Flolei de „Cubanetz“ și „Teretz“ , Divizia Canoniere de Râu, Dunăre ruse care a propus, în caz de război între formată din trei detașamente cu 17 șlepuri- România și Rusia, încheierea unei păci separate automobile sau fără motor, puternic armate cu între cele două flole, comandorul Vasile Scodrea arlerie de 120, 130 și 210 mm calibru, navală și a ripostat: „Se va reprima cu ulma energie orice a.a., precum și cu mitraliere; Divizia Șalupelor încercare de agresiune din partea unităților ruse, blindate sau ușoare; un submarin; Divizia I de forțele fluviale ruseș să nu se deplaseze în aval de Trailere (Dragă-Mine) din Marea Neagră (două Chilia“. nave), trei șalupe și patru avizouri (nave rapide - Statul Major al Marinei a dispus n.n.); un remorcher armat; un puitor de mine de dispersarea Diviziei de Mare de la Sulina pe canal și asigurarea printr-un baraj de mine. Batalionul de ora 17.30 a fost realizată legătura cu elementeleISTORIE Debarcare al Marinei a primit ordin să se deplaseze înaintate ale Diviziei a 13-a Infanterie. Populația n- în vederea unei cooperări cu Divizia a 13-a a opus rezistență, deși era organizată și decisă să Infanterie (Corpul VI Armată - n.n.), aflată în sudul lupte. La această hotărâre au contribuit Basarabiei. monitoarele româneș dispuse în dispozivul de La 20 ianuarie 1918, Flota de Operațiuni a luptă și absența forțelor ruse din port. Tricolorul intrat în componența Corpului VI Armată, fiind românesc a fost arborat pe clădirea Căpităniei. S- subordonată operav Diviziei a 13-a Infanterie, au inventariat toate materialele găsite: șlepuri, comandată de generalul Ioan Popescu¹⁹. Această vasul „Calafat“, o șalupă rusească, lăzi, măș divizie a fost întrebuințată în operațiunile din sudul contra gazelor etc. Basarabiei, pentru dezarmarea rușilor²⁰. În „Darea de seamă cu privire la acvitatea Marinarii ruși au trecut la acțiuni osle, flotei pentru ocuparea Ismailului“, comandantul abordând și avariind cu un remorcher armat Flotei de Operațiuni, comandorul Vasile Scodrea, canoniera „Grivița“ care se afla pe brațul Babina, remarca lipsa completă de legătură între trupele după ce reușise să se retragă din portul rusesc de uscat și cele de pe apă, necesitatea unui Odessa. Trei ofițeri de marină români au fost aeroplan pentru observare, cu atât mai mult cu cât arestați la Ismail de bolșevici, dar au scăpat, comandantul Diviziei a 13-a Infanterie cerea flotei părăsind noaptea locul de internare. informații asupra trupei din subordine, privind Pentru Flola fluvială română, cele trei marșul ei spre Ismail. porturi dunărene, Ismail, Chilia și Vâlcov, După intrarea în port a trupelor române, constuiau un obiecv important, în special prin eșaloanele superioare de comandă au hotărât să prezența aici a Flotei ruse puternic dotată cu se acționeze fără întârziere împotriva forțelor arlerie de mare calibru și cu o bună organizare de ruseș retrase în portul Chilia. Aici se aflau unele stat major, raportul de forțe fiind în favoarea nave de luptă ruse venite din portul Ismail și mari rușilor. cantăți de materiale militare. S-a luat hotărârea ca aceste porturi să fie În Ordinul de Operații nr. 5.554 din 21 ocupate de Flota fluvială română în cooperare cu ianuarie 1918 al M.C.G., era prevăzut ca, pe 23 Divizia a 13-a Infanterie. Monitoarele „Brăanu“, ianuarie 1918, Detașamentul colonelului Dragu²² „Catargiu“ și „Lahovari“ au ocupat pozițiile de să acționeze asupra Chiliei dinspre nord, împreună tragere la km 90, 2 km aval de Balta Copana, pentru cu un detașament din Batalionul de Debarcare din a pregă rul indirect asupra navelor ruse din Deltă care va acționa de la Chilia Veche și cu o Ismail și împrejurimi, în vederea sprijinirii trupelor companie de marină ce urma să fie transportată de terestre ale Diviziei de Infanterie. la Ismail cu ajutorul navelor. La Periprava se aflau trei canoniere p Pentru Flota de Operațiuni, acțiunea ,,Oltul” și un detașament de minieri cu minele de împotriva Chiliei a fost stabilită inițial la 23 ianuarie curent necesare. La Chilia Veche se găseau 1918. monitorul „Kogălniceanu“, trei vedete, un torpilor Detașamentul de marină urma să fie și trei șalupe, având misiunea să împiedice forțele debarcat primul pe malul basarabean, cu misiunea ruse din portul Vâlcov să se grupeze, precum și să pregătească trecerea tuturor trupelor române apărarea parcului de nave comerciale proprii desnate realizării misiunii de debarcare. În acest bazate la Chilia²¹. scop s-a executat o recunoaștere, după care a fost Realizând superioritatea evidentă a stabilit locul trecerii în aval de Chilia Nouă. forțelor fluviale româneș, rușii, care aveau la Descoperind intențiile românilor, forțele Ismail canonierele „Kubanetz“ și „Donetz“, cu navale fluviale ruseș, formate din trei canoniere și tunuri de 120 și 150 mm calibru și două barje cu patru barje, fac o manevră pe fluviu, în amonte, la 3 tunuri de 150 mm, se retrag în aval pe Dunăre cu km de locul în care urma să aibă loc debarcarea, capotele pe tunuri. luând poziție de tragere, cu intenția de a surprinde Pe 20 ianuarie 1918, Diviziunea I de monitoarele româneș și a bombarda parcul de monitoare pornește în marș spre Ismail, unde nave comerciale de la Chilia Veche. sosește la ora 15.40, acostând în dreptul portului, M.C.G. Român a modificat planul de cu tunurile pregăte pentru tragere. Două operațiuni stabilit inițial, hotărând să se acționeze plutoane din Batalionul de Debarcare al Marinei au pe uscat spre Chilia Nouă și să debarce în port fost transportate cu un bac și un remorcher la numai detașamentul de marină (două companii). Ismail, ocupând, la 21 ianuarie 1918, Căpitănia Ca urmare, comandantul Flotei de Operațiuni portului, cheul și străzile care debușau în port. La ordonă Diviziunii a II-a de monitoare: „Opriți FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” urcarea oricărui vas armat rus la deal de km 33 și O dificultate majoră o prezenta și existența împiedicați vasele ruse de a distruge barajul de la a numai două drumuri pe uscat care duceau în km 33²⁴“. port, unul spre Nord de la Zibrieni și altul spre Est, Prin Ordinul de operații nr. 20 din 24 de-a lungul malului stâng al Dunării de la Chilia. ianuarie 1918, s-a stabilit ca Escadra de Monitoare Aceste căi de acces nu puteau fi folosite ca drumuri să păstreze pozițiile ce le ocupa la km 45 și 43, cele tacce, deoarece nu ofereau posibilitatea două barje cu obuziere să se disperseze, una pe dispersării trupelor, zona nefiind suficient de canalul Babina și cealaltă pe canalul Tătaru, iar înnsă. barjele cu tunurile de 47 mm împreună cu vedetele Unitățile de infanterie și de marină ruse au fluviale nr. 3 și 4, să se găsească la gura canalului organizat o regiune puternic forficată, prin Tătaru. canonierele p „Oltul“ urmau să ocupe o stăpânirea satelor Gălileș, Ghibărțeni și Zibrieni, poziție pe canalul Babina, iar vasul minier să fie limitrofe cu Vâlcovul. Aici existau amplasamente gata pentru lansarea unui baraj de mine. Era de arlerie bine organizate, precum și stații de prevăzută debarcarea, cu ajutorul canonierelor, la telegrafie fără fir. Se esma prezența în zonă a două gura canalului Tătaru, a două companii din regimente de infanterie sprijinite de baterii de Batalionul Marinei. câmp și de 23 de tunuri grele de calibru 150 și 210 În document se mai preciza: „Remorcherul mm aparținând Flotei fluviale ruse. Zona putea fi «Mihai Viteazul», cu bacul mare, să fie la gura ajutată și de forțele navale marime ruse, canalului Tătaru și vedeta nr. 6 să se găsească în comandate acum de ofițeri răsculați. În portul serviciul de siguranță la km 33. Operațiunea Vâlcov se aflau grupate trei canoniere p „Donetz”, debarcării și înaintarea Detașamentului va fi 12 barje și baterii plutoare, dotate cu un mare sprijinită de vedetele nr. 3 și 4 și de Diviziunea I de număr de guri de foc care, prin calibru și bătaie, Monitoare. Evacuarea răniților se va face cu șalupa schimbau raportul de forțe în defavoarea «Argeș». Legătura între Detașament și Flotă se va monitoarelor româneș. Deși au fost obținute asigura prin vedeta nr. 3“. două baterii de obuziere de 127 mm calibru de la Pe 24 ianuarie 1918, Diviziunea I Divizia a 13-a Infanterie, care au fost instalate în Monitoare ancorează în fața portului Chilia. pădurea Periprava, și o baterie de 75 mm, Vedetele fluviale nr. 3 și 4 debarcă la malul amplasată în fața canalului Oceacov, situația nu s-a basarabean primul detașament, format din 40 de modificat simțitor, având în vedere că tunurile militari. Sosesc în port și cele două companii de ruseș aveau o bătaie net superioară, 16.000 de marină, transportate cu un bac și un remorcher. metri față de 5.500 de metri a obuzierelor Trupa de marină a intrat în oraș, fiind primită cu româneș. urale de către populație. A doua zi, orașul a fost Statul Major General Român a stabilit un predat de primar și de șeful garnizoanei. La plan de acțiune pentru cucerirea portului Vâlcov. intrarea marinarilor în Chilia Nouă un locuitor Documentul prevedea un atac energic dinspre român a fost împușcat, opunându-se la dezarmare. uscat, connuat cu altul pe apă. Misiunea a fost Drept „represalii“, s-au tras 4.700 de cartușe de încredințată unui detașament format din forțe de mitralieră și 1.360 de pușcă. Capturile au fost uscat și din detașamentul navelor militare. neînsemnate: 30 de arme, un automobil și 200 de Comanda Flotei de Operațiuni Române a hotărât, perechi de bocanci²⁵. printr-un ordin de operații, ca monitoarele să Trupele terestre și de marină nu s-au ocupe poziții asel: Diviziunea I în canalul sincronizat întrutotul, funcționarea defectuoasă a Cernofca, la 500 metri în amonte de gura canalului, legăturilor făcând ca infanteria să nu ajungă la Diviziunea a II-a, în amonte de gârla Sulimanca, mp, ea fiind anunțată prin patrule despre barjele cu obuziere să se poziționeze între cele ocuparea orașului. două diviziuni de monitoare. Monitoarele și Acțiuni mai deosebite au dus trupele de barjele cu obuziere au avut drept misiuni uscat și Flota de Operațiuni pentru ocuparea sprijinirea debarcării trupelor pe malul stâng al portului Vâlcov. Această misiune s-a desfășurat în brațului Chiliei și să combată navele ruse care ar fi condiții dificile, situație generată de poziția cu totul putut să atace unitățile Flotei de Operațiuni și satul specifică a Vâlcovului. Aflat pe brațul Chilia, la Periprava. Vedetele fluviale nr. 3 și nr. 4 au fost vărsarea Dunării în Marea Neagră, într-o zonă în dispuse pe canalul Cernofca, având misiunea de a care nu putea fi atacat de la uscat, fiind înconjurat transporta primul detașament de debarcare pe de numeroase canale, care formau o adevărată malul stâng și a sprijini apoi debarcarea grosului. deltă, portul reprezenta o puternică poziție pentru Vedeta fluvială nr. 8 a fost poziționată la km 28, navele și trupele de uscat bolșevice. pentru a asigura legătura cu detașamentul colonelului Dragu, prin T.F.F. telefonice și obligarea trupelor ruse să părăseascăISTORIE Pentru situația în care navele ruse ar fi portul Vâlcov în dezordine, ambarcându-se în înaintat în amonte, s-a hotărât lansarea unui baraj grabă pe navele de război care s-au retras pe mare. de mine la km 33. Bateria de obuziere de 127 mm Ca urmare a acțiunilor monitoarelor dar și a unei calibru din Regimentul 3 Arlerie și bateria de 75 puternice furtuni, navele ruse au fost împrășate, mm calibru din Detașamentul colonelului Dragu au unele fiind aruncate pe mal. fost amplasate în pădurea Periprava, cu misiunea La 14 februarie 1918, ora 17.00, a fost de a susține trecerea trupelor de debarcare pe debarcat în punctul Bazargiuc primul detașament, malul stâng și a bate navele și bateriile inamice în format din două plutoane, folosindu-se vedetele cazul în care vor ataca. Corpul de Debarcare, sub fluviale nr. 3 și nr. 4. Imediat a urmat compania de comanda maiorului Sebasan Abramescu, format marină. Operațiunea s-a desfășurat fără incidente, din trei companii din Batalionul de Debarcare, o în prezența comandantului Flotei de Operațiuni, companie de pontonieri, două companii din comandorul Vasile Scodrea. Trupele au înaintat Regimentul 48 Infanterie, urmau să se afle pe 28 fără să întâmpine rezistență din partea inamicului. ianuarie 1918, ora 8.00, pe canalul Cernofca, lângă La marginea portului Vâlcov, o delegație oficială a podul de pe gârla Sulimanca, spre a fi ambarcat și predat orașul. La ora 22.00, au sosit în Vâlcov și trecut pe mal în dreptul km 23. Au fost stabilite companiile de la Chilia, care au fost împinse pe jos, misiuni cu privire la ora începerii atacului, pe malul stâng al brațului Chilia. evacuarea și tratarea răniților și locul punctului de S-au luat măsuri de siguranță cu un pluton comandă al Flotei de Operațiuni. de marinari și cu cele două vedete fluviale. În gura Pe 27 ianuarie 1918, monitoarele răspund canalului Oceacov, un remorcher nu s-a oprit la la bombardamentul vaselor ruse, ale căror lovituri somație, încercând să fugă. Au debarcat mai mulți cădeau foarte aproape, obligându-le să schimbe soldați pe malul drept al canalului, care au deschis poziția. Un proiecl a traversat o trombă de aer din foc cu armele și mitralierele. Vedetele au ripostat pupa monitorului „Brăanu“, explodând în afară. cu armamentul de la bord, producând vicme În mpul duelului de foc, monitorul „Lahovary“ a (morți și răniți) în rândurile atacatorilor. tras 32 de obuze. Remorcherul a fost capturat, făcându-se și șase După ce bateria de obuziere de 127 mm prizonieri. Marinarii n-au avut pierderi în oameni și calibru a Batalionului de Debarcare a executat o materiale²⁷. tragere în portul Vâlcov, folosind 10 obuze, navele Ocuparea portului Vâlcov și a localității ruseș (trei canoniere și 10 barje) au început să Zibrieni a fost acvitatea exclusivă a Batalionului tragă asupra monitoarelor, încadrându-le cu de Debarcare al Marinei Militare. Au fost capturate lovituri de 150 și 201 mm. Acestea se retrag, 42 de nave ruseș, 61 de pontoane pentru poduri ocupând noi poziții pe canalul Cernofca. de vase, 110 de nave româneș cedate de guvernul Intensitatea rurilor canonierelor și barjelor român Rusiei²⁸, baterii de arlerie de câmp, ruseș, precum și precizia lor, arătau că Flola de muniții și alte materiale de război. Dunăre Rusă păstra o organizare arleriscă Într-un „Memoriu“ al comandorului Vasile superioară, care nu putea fi nicicând ignorată. Scodrea, comandantul Flotei de Operațiuni, cu Comandantul Flotei de Operațiuni, privire la „Acțiunile Flotei Române în campaniile comandorul Vasile Scodrea, raportează Diviziei a din 1917 și 1918”, se arăta: „Flota noastră nu a 13-a Infanterie, în subordinea căreia se afla, faptul luptat cu forțe dezorganizate, ci a avut de luptat cu că: „Ocuparea Vâlcovului este imposibilă cât mp o forță care avea intactă toată organizarea de stat Flota rusă este hotărâtă să-l apere și că major dinainte de revoluție, având un număr mare Detașamentul Colonel Dragu nu va putea înainta de piese și calibre și care erau bine conduse de de la Zibrieni, pe malul mării fiind expus focurilor ofițerii rămași în Flola rusă de Dunăre. Barjele cu arleriei inamice de pe vase ci, mai curând, pe arlerie plutoare au fost conduse de către ofițeri malul stâng al brațului Chilia²⁶“. specialiș. Navele ruseș s-au retras spre mare și În urma hotărârii luate, se angajează lupta nu au mai angajat lupta cu monitoarele româneș. cu navele inamice. Tirurile arleriei monitoarelor, Bolșevicii ruși au părăsit și ei Vâlcovul. Operațiunea obuzierelor și al bateriei de 75 mm aveau ca de debarcare a marinarilor români în port s-a făcut obiecve punctele de observare ruse, organizate la mp, împiedicând revenirea rușilor²⁹“. în turnurile bisericilor lipoveneș din Vâlcov, Acvitatea Flotei de Operațiuni în cadrul canonierele și barjele inamice. Eficacitatea Diviziei a 13-a Infanterie a fost apreciată în mod tragerilor a dus la lovirea unor nave, șase dintre elogios de generalul Ioan Popescu, comandantul acestea fiind scoase din luptă, distrugerea liniilor diviziei, care, într-un raport către Corpul VI Armată, FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” sublinia: „Am comandat această frumoasă armă, 15 februarie 1918, când au încetat operațiunile combinând-o cu trupele de uscat pentru cucerirea acve“³¹.. Ismailului, Chiliei și Vâlcovului, precum și pentru La 3 mare 1919, referindu-se la luptele de apărarea întregii Delte. Dușmanii cu care am luptat la Vâlcov, generalul Gheorghe Măldărescu raporta erau cu mult mai periculoși înaintea Flotei decât la ministrului de Război: „Marina dușmană apără cu uscat, dispuneau de arlerie superioară în calibru înverșunare Vâlcovul pentru a câșga mp ca să și numeric. Până în ajunul luptei, flota noastră scurgă materialele spre Odessa și această apărare fusese în contact mai inm cu dușmanul decât au o făcea cu arleria de mare calibru atât contra fost trupele de uscat (...)”. Comandantul Diviziei a flotei, cât și contra trupelor de uscat ce intrau în 13-a evidenția în raport devotamentul, râvna, raza de acțiune. Trupele de uscat nu puteau dorința de-a face proba realității, disciplina, înainta, iar monitoarele Flotei noastre, ca și folosirea tuturor factorilor pentru a colabora, arleria de uscat a diviziei, nu se putea măsura cu dovedite de către marinari. El spunea: arleria dușmană. Inamicul, față de acțiunea „Impresiunea ce mi-au lăsat marinarii este mai eficace a vaselor noastre, descurajându-se din ce presus de orice laudă“. în ce, a sfârșit prin a renunța la ulma sforțare³²“. Cuvinte elogioase cuprindea raportul Și marchizul căpitan de vas (comandor - generalului Ioan Popescu cu privire la acțiunea n.n.) Baherze de Lanlay din Misiunea Militară eficace a navelor române în misiunea „Vâlcov“, franceză în România, a apreciat elogios acvitatea evidențiindu-se descurajarea inamicului care Flotei de Operațiuni Române și a comandantului apăra cu înverșunare Vâlcovul, pentru a câșga său în luptele împotriva bolșevicilor ruși: mp ca să se scurgă materialele spre Odessa, „Comandorul Scodrea a conceput și condus folosind arleria de mare calibru atât împotriva remarcabil strălucitele operațiuni care au permis Flotei, cât și a armatei de uscat și care a sfârșit prin flotei române, în urma unor angajamente violente, a renunța. În final, îl propune pe comandorul Vasile să vâneze flola bolșevică rusă, dotată cu arlerie Scodrea pentru a fi decorat cu Ordinul „Mihai superioară, în josul Dunării și să o oblige să Viteazul“ clasa a III-a³⁰. părăsească Vâlcovul, ulmul său refugiu³³“. Într-un memoriu adresat Marelui Carer Acest ofițer a urmărit îndeaproape General, Biroul Operațiuni, Comandantul Corpului operațiunile flotei române în luptele de la Vâlcov și VI Armată, generalul de divizie adjutant Ioan le-a apreciat la justa lor valoare, fără exagerări în Istrate, arăta: „Am onoarea a înainta în copie bine sau în rău, fiindcă nu avea un interes anume. Raportul nr. 8.012 al Diviziei a 13-a Infanterie, cu un Pentru devotamentul, bravura și memoriu asupra acvității Flotei de Operații. destoinicia arătate în luptele cu bolșevicii ruși în Pentru considerații de ordin operav, Flota de perioada ianuarie-februarie 1918, numeroși ofițeri Operațiuni a fost pusă sub ordinele directe ale și militari din trupa de marină au fost decorați cu Diviziei a 13-a Infanterie, cu care a cooperat pentru ordine și medalii de război. Prin Înalte Decrete ocuparea porturilor Ismail, Chilia și Vâlcov. Regale au fost conferite Ordinele „Coroana Operațiunile Flotei noastre, în legătură cu trupele României“ și „Steaua României“ cu spade și Diviziei a 13-a Infanterie, au fost conduse cu panglică de „Virtutea Militară“ în grad de Ofițer, pricepere și metodă și executate cu multă bravură Comandor și Cavaler, Medaliile „Virtutea Militară“ și energie, ceea ce a avut ca rezultat curățirea de război, „Bărbăție și Credință“, clasele I și a II-a. Dunării de vasele de război și barjele ruse și Printre cei decorați s-au numărat comandorul ocuparea fără pierderi a porturilor basarabene. Vasile Scodrea, comandantul Flotei de Operațiuni, Meritul Flotei de Operații este cu atât mai și șeful său de stat major, căpitan-comandorii remarcabil cu cât a trăit multă vreme în contactul Constann Rădulescu, comandantul Diviziunii a II- marinarilor ruși bolșevici, de cea mai anarhică a de monitoare, Ion Isbășescu, comandantul categorie și a păstrat disciplina și onoarea militară. monitorului „Catargiu“, locotenenții-comandori Grație prezenței sale și apărării frontului Nicolae Păiș, comandantul unui detașament de din Deltă, flota noastră a salvat parcul român de marinari care a acționat pe uscat, Gheorghe vase comerciale și a capturat un număr de 107 vase Constannescu, Virgil Alexandru Dragalina, ruseș și alte materiale. Constann Ștefănescu, parcipanți la luptele de la Mă unesc cu comandantul Diviziei a 13-a Ismail, Chilia Veche și Vâlcov, căpitanii Ioan Infanterie în aprecierile ce face Flotei în Raportul Malcoci-Petrescu, observator în turla bisericii său nr. 8.012, fiind foarte mulțumit de acvitatea lipoveneș din Periprava, Vladimir Georgescu, Paul depusă de comandantul, ofițerii și echipajele Flotei Zlaan, locotenentul Vasile Marcu, comandantul de Operații în tot mpul de la 24 ianuarie până la companiei de mitraliere a Batalionului de Debarcare marină, ofițerii mecanici Teodor Țuțu, Nicolae Costescu și Constann Marinescu. patru zile, s-a parcurs distanța de la ChiliaISTORIE Veche la De asemenea, au fost decorate cu medalii Tighina³⁸. Vedetele au navigat pe mare cu propriile și 85 de cadre inferioare din echipajele mijloace chiar pe vreme rea, infirmându-se monitoarelor vedetelor fluviale, canonierelor, părerea comandantului Diviziei de Dunăre care șalupelor, bateriilor flotante, din efecvele „găsea că vedetele nu pot merge cu propriile lor Batalionului de Debarcare, unităților A.S.A., căldări”. Serviciului T.F.F. al flotei etc³⁴. Comandantul Escadrilei de Nistru, locotenent-comandorul Virgil Alexandru Dragalina Marina Română în sistemul de apărare a raporta că pentru navigația pe mare a vedetelor graniței de Est fluviale trebuie construite două tancuri a câte 500 La începutul lunii octombrie 1918, s-a litri pentru apă dulce în camera mașinilor, în cele hotărât ca vedetele fluviale „Nicolae Grigore Ioan” două borduri, kilometrarea Nistrului între Tighina și „Locotenent Călinescu” să fie constuite în și Gură și punerea unor geamanduri pe Liman. Escadrila de Nistru³⁵, cu punctul de bazare la Escadrila de Vedete Nistru a fost pusă la dispoziția Tighina (Bender). Comanda acestei unități a fost Comisariatului General Basarabean, sub comanda încredințată locotenent-comandorului Virgil operavă a Sectorului de acoperire „General Alexandru Dragalina³⁶, fiul generalului Ion Olteanu” (11 octombrie 1918). Dragalina. Vedetele au mers pe Dunăre până la În cursul lunii noiembrie 1918, misiunea Vâlcov. Aici au fost pregăte în vederea navigației Escadrilei a fost „apărarea podului de cale ferată și pe mare, o premieră pentru aceste nave fluviale, a șoselei de la Tighina, pentru a interzice trupelor misiune dificilă, plină de riscuri. ruse bolșevice să treacă Nistrul și să ocupe A u fo s t d e m o n t a t e c a t a r g e l e ș i localitatea și portul”. De fapt, apărarea portului se proiectoarele, au fost amarate toate obiectele de rezuma la forța Grupului de vedete, în oraș fiind la bord și s-a ambarcat apă dulce în butoaie așezate doar o singură baterie de arlerie de câmp, în bărci. Pentru siguranță, a fost desnată amplasată la Sud și slabe forțe de infanterie și canoniera „Grivița”, care le-a escortat. Marșul cavalerie. Prin patrulări de zi și de noapte în lungul acestora nu a fost lipsit de evenimente. Chiar la fluviului, grupurile militare bolșevice au fost ieșirea în mare, navele au suportat un istovitor împiedicate să se apropie de pod, noaptea ruliu, vântul a crescut în intensitate, iar la una folosindu-se proiectoarele de la bordul navelor dintre vedete, apa dulce din căldare s-a amestecat ancorate în aval. cu cea sărată prin infiltrații la condensor, din cauza La sfârșitul anului 1918, la dispoziția garniturilor vechi, care n-au asigurat o etanșeitate Grupării de vedete au fost puse vasul „Nicopole” și completă. trei șalupe luate de la austrieci. În ianuarie 1919, a La intrarea în Limanul Nistrului³⁷ s-a navigat fost trecut în subordinea Escadrilei și vasul cu sonda prin măsurarea adâncimilor, deoarece „Borcea”, aflat la Cetatea Albă. Fiind la iernat în pilotul dat de Serviciul Transporturilor nu cunoștea portul Cetatea Albă, vedetele au făcut îndeajuns zona. Nava de escortă s-a pus pe uscat, recunoașteri pe Liman când gheața era topită, pe de unde a ieșit singură, deși una dintre vedete a malul ucrainean cât și pe Nistrul de Jos. Vasul încercat să-i acorde ajutor. Dupun marș, care s-a „Borcea”, împreună cu o echipă de marinari din desfășurat de la 7 octombrie 1918 ora 9.45, până la echipajul unei vedete, au lucrat la refacerea și 9 octombrie 1918 ora 9.00, vedetele au intrat în închiderea podului de la Bugaz. Vedeta nr. 7 și vasul portul Cetatea Albă. De aici s-au îndreptat spre „Borcea” au asigurat convoierea în Liman a vaselor Tighina, conduse de un pilot rus, cunoscător al și șlepurilor parculare. inerarului de parcurs. S-a luat drum pe lângă O intensă acvitate a desfășurat Escadrila coasta basarabeană la circa 2 km depărtare. de Vedete Nistru la trecerea din Ucraina în La gura Nistrului, sonda măsura 8-10 metri Basarabia a celor patru divizii (două franceze, una adâncime, putându-se naviga pe noapte senină grecească și una poloneză - n.n.). Cu ajutorul sau cu proiectoarele. S-a trecut prin porturile vedetei nr. 7, al vaselor „Borcea” și „Kasar”, a trei nistrene Maiaki, Palanca, Tudorova, ajungându-se șlepuri fluviale și unui bac, s-a reușit trecerea la Răscăieți, de unde s-a plecat la Ciobruci, pe întregului material al acestor mari unități în partea basarabeană. Basarabia, fără accidente majore. Vedetele au Pe 11 octombrie 1918, vedetele connuă patrulat coasta ucraineană, au luminat cu marșul pe lângă malul drept (ucrainean), prin proiectoarele îmbarcarea trupelor în portul trecătoarea Jidovskaia și porturile Slobozia, Ovidiopol și debarcarea lor la Cetatea Albă, Sulencea, Tiraspol și Tighina, punctul final. Timp de asigurând și paza convoaielor pe mpul nopții. Au FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” remorcat șlepurile încărcate cu tunuri grele și de pe podul de la Carolina-Bugaz, în răspunderea câmp, vehicule blindate, muniție, mașini sanitare Escadrilei. și căruțe. Vedetele au asigurat transbordarea de pe De alel, s-a recunoscut oficial faptul că, fără un mal pe altul a statelor majore ale acestor divizii concursul Escadrilei de Nistru, întregul material al și a ofițerilor și au menținut legătura între Cetatea celor patru divizii ar fi fost capturat de către Albă și flota aliată ancorată în rada portului Bugaz. unitățile ruseș bolșevice. Trupa celor patru divizii a fost trecută cu lotci și barcaze de la Ovidiopol la Cetatea Albă, precum și

¹ O lucrare minuțios documentată aparține comandorului Nicolae C. Petrescu, ministrtu ad-interim la Finanțe, în guvernul condus de generalul Arthur ,,Marina Militară Română în Războiul pentru Întregirea României. File de istorie”, Văitoianu, guvern care a pregăt primele alegeri parlamentare desfășurate pe Piteș, Editura și pografia Europroduct, 2004. Ea a fost precedată de volumul ,,Cu baza votului universal din istoria României. Serviciul Istoric al Armatei, ,,Războiul tricolorul la catarg. Comandanți de marină în Răyboiul pentru Întregirea României”, de Întregire (1916 – 1919). Comandanți militari”, Bucureș, Editura Centrului Piteș, Editura și Tipografia Europroduct, Piteș, 2002. Contribuții valoroase la Tehnic-Editorial al Armatei, 2016, pp. 145 – 147. istoriografia Marinei au Raymond Stănescu și Crisna Crăciunoiu, ,,Marina Română ²⁰ Vasile Novac, Ștefan Trâmbaciu, ,,Generali câmpulungeni”, Editura Cultura, 1996, în Primul Război Mondial 1916-1918, Bucureș, Editura Modelism, 2000 și p. 54. comandorul dr. Marian Sârbu, ,,Marina Română în Primul Răyboi Mondial 1914- ²¹ A.M.R., Fond Divizia de Dunăre, dosar nr.crt. 39, f. 152. 1918”, Constanța, Editura Academiei Navale ,,Mircea cel Bătrân”, 2002. ²² Detașamentul Dragu făcea parte din Divizia a 13-a Infanterie și își desfășura ² Arhivele Militare Române (în connuare se va cita A.M.R.), Fond Comandamentul acțiunile militare în zona celor trei porturi din sudul Basarabiei. Marinei Militare, dosar nr.crt. 212, f. 161. ²³ A.M.R., Fond Divizia de Dunăre, dosar nr.crt. 36, f. 162. ³ Constann Niculescu-Rizea (n. 9 septembrie 1870, Vlădeni-Rizea – d. 27 octombrie ²⁴ Idem, dosar nr.crt. 36, f. 163. 1925), viceamiral, fost comandant al Flotei de Operaţiuni şi al Apărărilor sub Apă, ²⁵ Idem, dosar nr.crt. 95, f. 54. arzanul primului atac al flotei române asupra flotei austro-ungare de pe Dunăre, ²⁶ Idem, dosar 95, f. 86. operaţiune intulată ,,Atacul şi distrugerea prin surprindere a flolei austro-ungare ²⁷ Idem, dosar 95, f. 143-144. la Rusciuk”. Marian Moșneagu, ,,Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, ²⁸ Idem, dosar 30, p. 1. Constanța, Editura Ex Ponto, 2017, pp. 395-400. ²⁹ Idem, dosar 30, f. 1. ⁴ Textul Convenției: „Subsemnatul căpitan Pavciuvski, șef de Stat Major al Diviziei a IX- ³⁰ Idem, dosar 62, f. 6. a Rusă și președinte al Comitetului Diriginte al acestei divizii, declar că vom preda ³¹ Idem, dosar 39, f. 215. imediat delegatului Comandamentului Militar din Galați tot materialul de război al ³² Arhivele Militare Române, fond Ministerul de Război, Serviciul Jusției, dosar acestei divizii: tunuri, arme, mitraliere, tunuri de tranșee, munițiuni de tot felul și nr.crt. 102. orice fel de material de arlerie și infanterie, dacă ni se garantează de Comitetul ³³ Ibidem. Militar Român ca trupa acestei divizii dezarmată să poată pleca în patru coloane în ³⁴ A.M.R., ,,Monitorul Oastei”, 1920, Partea I. Rusia, pe drumul care se va hotărî de delegatul domnului comandant, însoțită de ³⁵ Pentru detalii, vezi Virgil Alexandru Dragalina, ,,Escadrila de Nistru”, Ediție îngrijită căruțe și toți caii, fără vreo angere a persoanei sau a vieții acestei trupe să aibă loc de Adrian Pandea și Dumitru Roman, Cuvânt înainte de Ion Bulei, Bucureș, Editura pe 9 ianuarie 1918. Căpitan Pavciuski, comandantul Corpului IV Siberian, generalul Militară, 2011. Stalben, șeful de stat major al Corpului IV Siberian, generalul Seredin, comandorul ³⁶ Comandorul Virgil Alexandru Dragalina (n. 16 ianuarie 1890, Bucureș – m. ?), a Rizea“, (A.M.R.., Fond Serviciul Jusției, dosar nr.crt. 42, f. 115). absolvit o clasă la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui și Liceul Militar din ⁵ A.M.R., Fond Ministerul de Război, Serviciul Jusției, dosar nr.crt. 41, f. 2. Craiova (1901), Liceul Militar din Iași (1908), Școala de Arlerie, Geniu și Marină (1 ⁶ Comandorul Nicolae Puricescu (n. 15 iulie 1877, Bucureş – d. ?), a fost iulie 1910), Cursuri de specializare la Școala de Radiotelegrafie („Wireless comandantul Bateriilor Marinei între 1 aprilie 1916 și 15 august 1918. Telegraphy”) din Portsmouth (2 mare 1920–31 mare 1921), Școala de ⁷ A.M.R., Fond Comandamentul Marinei Militare, dosar nr.crt. 243, f. 82-83. Marian Electricitate și Torpile („Torpedo School”) pe HMS ,,Vernon” (2 august - 4 decembrie Moșneagu, ,,Dicționarul marinarilor români”, Bucureş, Editura Militară, p. 401. 1921) și Școala de Arlerie („Gunnery School”) din Whale Island – Marea Britanie ⁸ A.M.R., Fond Divizia de Dunăre, dosar nr.crt. 68, f. 31-32. (5 decembrie 1921–16 aprilie 1922). În mpul Primului Război Mondial a acvat ca ⁹ Idem, dosar nr.crt. 68. f. 68-78. adjutant al comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebasan Eustațiu (1 ¹⁰ A.M.R., Fond Serviciul Jusției, dosar nr.crt. 21, f. 16-17. aprilie 1915–4 noiembrie 1916), comandant al torpilorului ,,Zborul” din Flota de ¹¹ Nicolae Spiropol (n. 1 mai 1864, Bucureş – d. ?), contraamiral, a fost Operațiuni (1 februarie 1917–1 iulie 1918), comandant al vasului francez ,,Jeanne comandantul Diviziei de Dunăre în perioada 1918 – aprilie 1919. Marian Blanche” (1 aprilie - 1 iulie 1918), comandant al vedetei nr. 6 și al Escadrilei a II-a de Moșneagu, ,,Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Constanța, Editura Ex Instrucție la Chilia Veche (1 iulie - 15 octombrie 1918), comandant al vedetei nr. 7 Ponto, 2017, pp. 476 - 478. din cadrul Diviziei de Dunăre la Bender, pe Nistru (15 octombrie 1918 - 26 august ¹² Detalii despre căpitan-omandorul Nicolae Gonta în Marian Moşneagu, ,,Sufletele 1919), ofițer în Comandamentul Marinei (26 august - 20 octombrie 1919) și în vicmelor merită dreptate. O tragedie franco-română”, în ,,Lumea marinarilor” din Direcția Marinei din Ministerul de Război (20 octombrie 1919 - 15 mai 1920). În ediţia on-line a codianului ,,Ziua de Constanța”, vineri, 22 decembrie 2017. mpul operațiunilor de la Vâlcov, atacat fiind de trupele ruseș răzvrăte, a angajat ¹³ A.M.R., Fond Ministerul de Război, Serviciul Jusției, dosar nr.crt. 30, f. 7. lupta cu ele și le-a împrășat. În mpul operațiunilor din sudul Basarabiei a dat ¹⁴ Ibidem, f. 16. dovadă de pricepere și multă îndrăzneală. În ziua de 3 februarie 1918, când s-a ¹⁵ Ibidem, f. 14. ocupat Vâlcovul, împreună cu locotenent-comandorul Nicolae Steriopol, ¹⁶ A.M.R., Fond Divizia de Dunăre, dosar nr.crt. 58, f. 57. comandantul altei vedete, a atacat și a capturat un vas rusesc pe care se găsea tot ¹⁷ Șlepurile-automobile sau fără motor purtau numerele K 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, materialul necesar tragerii Flotei ruse de Dunăre și comandantul unui grup de barje 12, 13, 14, 15, 16, 17 și erau bazate la Reni, Ismail. Navele dragă-mine se numeau cu tunari ruseș, căpitanul de fregată Manciucovski, pe care l-a luat prizonier. La 31 „Graf Ignaev“, „Provernâi“, șalupele „Eileron“, „Sulina“ (ex „România“) și aug. 1937 a demisionat din armată. A fost disns cu Medalia „Avântul Țării” (1913), „Contact“, iar avizourile „Sablia“, „Stâr“, „Rapira“ și „Kiujal“. Remorcherul armat „Crucea de Război” franceză cu stea de bronz (1918), „Legiunea de Onoare” purta numele „Iulia“, iar puitorul de mine de râu, „Odessa“. Stațiile de mine se aflau franceză în grad de Cavaler, Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Ofițer la Galați, Gura Prutului și la pichetul Razdielm. Pe cele 17 șlepuri armate se găseau cu panglică de „Virtutea Militară” (1919), Ordinul „Steaua României” în grad de 12 tunuri de 150 mm calibru, două tunuri de 57 mm calibru a.a., șapte tunuri de 47 Cavaler cu spade și panglică de „Virtutea Militară” (1920), „Crucea de Război” mm calibru a.a. și șapte mitraliere. Pe șlepul K 17 se găsea un tun de calibru 210 mm, franceză, „Crucea comemoravă 1916-1918”, Ordinul regal britanic „Victoria” în iar pe șlepurile K 13 și K 14 existau două tunuri de 120 mm, patru șalupe blindate și grad de Comandor (1921), Medalia „Victoria” 1921, Însemnul onorific de aur două șalupe ușoare erau în Șanerul Naval Sevastopol pentru reparații. pentru 25 de ani de serviciu (1929), „Steaua României” în grad de Ofițer (1931) și ¹⁸ Mihail Gavrilescu (n. 7 noiembrie 1872, Bivolari, jud. Iaşi – d. 28 februarie 1944, Medalia „Peleș” (1933). Marian Moșneagu, ,,Dicționarul marinarilor români”, Bucureş), viitor viceamiral, în mpul Primului Război Mondial a fost şef al Bucureş, Editura Militară, 2008, pp. 146-147. Serviciului Transporturilor din cadrul Diviziei de Dunăre (1 aprilie 1914 – 1 aprilie ³⁷ Limanul Nistrului are o lungime de 40 km și o lățime de 9-12 km la Nord de Cetatea 1915) şi şef de stat major al Diviziei de Dunăre (1 aprilie 1915 – 15 noiembrie Albă și 5-8 km la Sud de acest port. Este în întregime navigabil. Insula Carolina, o 1918). Pus la dispoziţia Comandamentului Marinei (15 noiembrie 1918 – 1 iunie limbă de pământ lungă de 4.500 metri și lată de 300-400 de metri, închide limanul 1920), ulterior a fost numit director al Arsenalului Marinei (1 iunie 1920 – 1 de Marea Neagră. Apele Nistrului și Limanului se scurg în mare prin două porțe de octombrie 1921). Marian Moșneagu, ,,Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, ³⁷ Limanul Nistrului are o lungime de 40 km și o lățime de 9-12 km la Nord de Cetatea Constanța, Editura Ex Ponto, 2017, pp. 199-201. Albă și 5-8 km la Sud de acest port. Este în întregime navigabil. Insula Carolina, o ¹⁹ Generalul de divizie Ioan Popescu (n. 27 aprilie 1866, Câmpulung Muscel – d. ?) limbă de pământ lungă de 4.500 metri și lată de 300-400 de metri, închide limanul a îndeplinit în mpul Primului Război Mondial funcția de comandant al Diviziei de Marea Neagră. Apele Nistrului și Limanului se scurg în mare prin două porțe de 13 Infanterie, cu care a luptat în prima linie pe frontul de la Mărășeș. Pentru circa 100 de metri. Iarna, Limanul îngheață. Pe la sudul Limanului trecea o cale faptele sale de arme a fost decorat proprio motu de regele Ferdinand cu Ordinul ferată peste insula Carolina spre Odessa. De la Gura Nistrului la Tighina, Nistrul se ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a. În ianuarie 1919 a fost încadrat în structura înnde pe 280 km. centrală a Ministerului de Război iar în perioada 27 septembrie – 1 decembrie ³⁸ A.M.R., Fond Divizia de Dunăre, dosar nr.crt. 3, f. 355-358. 1919, a îndeplinit funcția de ministru al Industriei și Comerțului și a fost ISTORIE Un erou al Misiunii Militare Franceze Căpitanul Henri Vernay din Regimentul 8 Infanterie Buzău

Emil Niculescu

La începutul lunii octombrie 1916, în terminare, iar instrucția trupelor se urma cu conformitate cu înțelegerea româno-franceză, asiduitate, încât contribuția ofițerilor francezi a sosește în țară generalul Berthelot, fost prim fost redusă3. adjunct al generalului Joseph Joffre, în 1914, Nu trebuie ignorat faptul că toți cei din comandant al „Sectorului forficat Saissons” misiunea franceză erau voluntari, că aveau (1914-1915), al Diviziei 33 infanterie rezervă experiență de front de doi ani și, mai ales, că șau (1915), al Corpurilor 3 și 32 armată (1915-1916). tacca de luptă a germanilor, cei mai ofensivi din A venit, la 3 octombrie 1916, în fruntea unei trupele Puterilor Centrale de pe frontul de la misiuni militare care să ajute la pregărea Porțile Moldovei. Instruirea trupelor cu serviciilor de stat major și unităților româneș. armamentul preponderent de fabricație Urma să îndeplinească rolul de consilier tehnic pe franceză, ce ne era trimis, intrarea în Marea lângă comandamentul român în problemele Neagră fiind blocată de Turcia, tocmai prin portul colaborării celor două armate, principal nordic Arhanghelsk, având de străbătut, nu fără intermediar între comandamentul aliat de la pierderi și rătăciri, o întreagă Rusie, se făcea tot Salonic și armata română precum și legătură de către ofițeri ai misiunii. Generalul colonel (r.) permanentă cu Misiunea militară franceză din Rusia1 . În ce privește forța acestei misiuni, pe parcursul celor aproape 700 de zile în care a acvat în România, se esmează a fi fost următoarea: în februarie 1917, acest organism dispunea deja de 404 ofițeri, 1150 subofițeri și trupă. Structura pe specialități a corpului ofițeresc francez consta din 277 ofițeri infanteriș, arleriș și de stat major (3 generali, 8 colonei, 13 locotenenți colonei, 27 maiori, 92 căpitani, 69 locoteneți, 31 sublocotenenți), 27 piloți și observatori, 88 medici, 4 ofițeri de marină și 12 de intendență. Numărul ofițerilor va crește în connuare, angând, potrivit unor date stasce, cifra de 430, iar misiunea va avea un efecv total de 1580 membri2. Opiniile comandanților români asupra importanței Misiunii militare franceze sunt împărțite, uneori și datorită relațiilor mai Generalul H.M. Berthelot pe treptele Palatului Comunal prietenoase sau mai reci avute cu generalul din Buzău - noiembrie 1916 Berthelot; generalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei a 2-a, nota, cumva într-o Constann Popescu, parcipant la războiul gamă bemolizată: Deoarece misiunea franceză a intregirii ca sublocotenent în Regimentul 3 sosit la Armata 2 în cursul lunii februarie 1917, obuziere Râmnicu Sărat, amintește elogios opera de organizare a diviziilor era pe cale de meritele francezilor: Ei au fost reparzați drept consilieri și instructori la toate comandamentele, 8 FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” (Marele Carer, corpuri de armată, divizii) și căpitan din Misiunea Fanceză la Bascov . regimente, devenind creierul și sufletul școlilor și În iarna și primăvara anului 1917, centrelor de instruire pentru toate armele; ei s-au infanteriși buzoieni, aflați în refacere în afirmat ca cei mai prețioși consilieri și specialiș în Moldova, în satele Cerchezeni și Talpa, au primit toate chesunile de organizare, dotare și consiliere din partea ofițerilor francezi, așa cum instrucție, în conducerea și desfășurarea luptei rezultă și din Anuarul de Război al Regimentului moderne. (…) Buzău Nr.8, care, la data de 14.06.1917, trece în În ce privește arleria ne-au dat din revistă statul major: comandant Voicescu instrucțiunile lor și ne-au arătat cum se Grigore, colonel; ajutorul comandantului Vernay desfășoară lupta în război de poziție și de mișcare Henri, locotenent francez; medic șef al corpului, pe frontul occidental, care erau tragerile de Stănescu Virgil, căpitan dr.; adjutantul arlerie ce trebuiau executate atât în ofensivă cât regimentului, Hariton Vasile, sublocotenent; și în defensivă și cum trebuia să acționeze ofițer cu aprovizionarea, Cătunescu Octav, arleria. De asemenea, ne-a făcut și ne-a dat un locotenent; delegat contabil Popescu Dumitru; plan director foarte necesar arlerișlor și pe care comandant tren luptă Rădulescu Ștefan, noi nu-l aveam; până atunci noi foloseam numai sublocotenent; șeful muzicii Georgescu hărți 1/100.000. Pe acest plan director au fost Alexandru, sergent instructor; confesor trecute toate obiecvele pe care aviația le-a Bocănescu Constann, preot. Chițu Vasile, fost fotografiat. Asel, au fost trecute cu roșu toate ofițer, consemnează în „Aminri despre faptele obiecvele ce se vedeau în tranșeele inamice și de arme ale Regimentului 8 Infanterie în războiul asel dispuneam de un document foarte bun pentru întregirea neamului românesc 1916- pentru tragerile arleriei4. 1917”, din același anuar : Regimentul 8 infanterie Sprijinul cu material și cu personal a avut ca instructor pe căpitan în rezervă HENRY aeronauc (personalul navigant și nenavigant al VERNAY, ofițer foarte capabil, condus de un zel misiunii angând cifra de 268 de oameni, 194 de extraordinar și de admirabile cunoșnți tehnice și avioane și 286 de motoare aferente, aerostații tacce . pentru dirijarea focului5 ) sunt argumente ce Tot asel, Regimentul 48 infanterie pledează pentru sprijinul pe care Franța l-a Buzău, constuit în 1914, în cadrul efortului de acordat României, tradus prin înființarea a 12 mobilizare a României, pe structura unui nucleu escadrile de observație, vânătoare și de ofițeri și instructori din Regimentul 8 infanterie bombardament6 . Aviatorii din escadrila Nieuport Buzău 9 aflat pe atunci în refacere la Deleni, lângă 3 (cu personal mixt, român și francez) au obținut 9 Hârlău, la începutul lui 1917, avea o companie victorii aeriene, patru dintre aceșa fiind disnși model care făcea instrucție cu căpitanul francez cu Ordinul „Mihai Viteazul”, locotenenții de MAHIEUX, care era instructorul regimentului Kergolayet, de Maillé, sublocotenentul Pierre 48/49 infanterie pentru a ne iniția în doctrina de Cordonnier precum și adjutanții James Texier și V. luptă franceză10. Chandon. Aceș trei de pe urmă au fost înscriși, Bătălia de la Mărășeș, în zona Doaga spre recunoscătoare memorie, pe plăcile Străjescu, din ziua de 1 august 1917, a fost una din monumentului „Eroilor Aerului” din Bucureș, cele mai sângeroase; a debutat cu un atac de definivat la două decenii după Marea Unire, în arlerie cu gaze asfixiante asupra regimentelor 8 19387 . și 9 infanterie, care a ținut connuu, până la ora 19,00, deteriorând grav tranșeele din liniile I și II, Locotenentul Henri Vernay rupând legăturile telefonice.. Regimentul 8 infanterie Buzău, după ce La ora 19,45, inamicul atacă, la o forță luptase în Carpați, în Dobrogea, pe Argeș și esmată la aproximav 2 regimente, pozițiile Neajlov, în retragere, beneficia de consultanța Regimentului 8. După ora 20,00, inamicul celor din subordinea generalului Berthelot, cum pătrunde în liniile buzoienilor și ale celor de la se spulează în jurnalul de operații al unității: Regimentul 9. Se luptă sub comanda 08.11. În satul Pristopul; compania de mitraliere locotenentului Popescu Stoica, corp la corp, este instruită asupra armamentului francez de un folosindu-se și grenade. O parte din combatanții români sunt făcuți prizonieri. La capul de pod de principal al râului. ISTORIE către Siret au mai ajuns 8 ofițeri și 80 de oameni, Strâng ulmii oameni: agenți telefoniș, care au ocupat poziție, sprijiniți în stânga pe Siret, fugari și sub impresia cuvântului și a revolverului iar în dreapta pe rambleul C.F.R. meu, se formează o linie de 20-30 trăgători pe Maiorul Alexandru Culici narează el însuși care îi conduc în direcția din care venea acum momentele tensionate ale acelei confruntări: inamicul. Adică spre Vest. Eram la P.C. cu ofițerul adjutant și Căpit. Henry La marginea pădurei, în lăstari se încinge Vernay și cu harta în mână urmăream o luptă sângeroasă cu grenada și baioneta. Cad bombardamentul. mulți în jurul meu morți sau răniți, vânzându-și Era lucru clar: se făcea cea mai clasică scump viața. pregăre de arlerie din câte văzusem, arlerie Cine a gustat vreodată acea beție a grea care trăgea nu numai normal dar și de sângelui, pe care unii o numesc vitejie, iar alții amfiladă prin concentrarea focului arleriei, deznădejde?… probabil a Diviziei 2 inamice în sectorul unui După câteva momente mă văd aproape regiment al Diviziei noastre (…). singur, cu un pumn de oameni. Spun lui Vernay care în tot mpul Câțiva mă roagă: Să fugim Domnule bombardamentului făcuse tot ce putuse pentru a Maior!… Trei, patru sar în apă acoperiți de tufișul

Misiunea militară franceză (în mijloc generalul H.M Berthelot) mă ajuta și a încuraja oamenii “Eh bien! Mon de sălcii încercând să treacă Siretul.(…) Capitaine! A quoi bon rester avec moi? Pourquoi Căpitanul Vernay, deși șa să înoate a fost vous ne vous sauvez pas? Laisse moi mourir avec lovit de un glonte sau de o schijă și s-a înecat în mes soldats.” Siret. Cadavrul lui a fost găsit tocmai în Ianuarie De la postul de comandă al regimentului 1918 la podul de lemn ars de Ruși la 24 Iulie, în depe malul unui braț secundar al Siretului, dreptul Furcenilor și abia a fost recunoscut după Vernay, însoțit numai de ordonanța mea și a lui, bocanci și după nasturii tunicei. Unde și când a sare în apă până la brâu și trece iute într-un fost înmormântat ar putea-o ș cei ce au fost la ostrov, cu intenția ca de acolo să treacă brațul Iași în acea vreme. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Pierderile regimentului buzoian au fost actuală (primul președinte a fost patriarhul Miron foarte mari: a avut următorii ofițeri dispăruți: Cristea)13 . Culici Alexandru, Maior, H. Verney Căpitan Căpitanul francez nu fusese uitat, între cei francez, Gall Dumitru Căpitan, Locot care acționau pentru păstrarea memoriei Mărgăritescu Const., Locot Boianovici Emil, Locot sacrificiului său fiind și generalul State Leonte Oprișănescu Eustațiu, Locot Chițu Vasile, Locot (1868-1935); provenit dintr-o familie săracă Gheorghiu Mihai, Sublocot Hariton Vasile, (copil de trupă), colonel de intendență, apoi, din Sublocot Mazâlu Șerban, Sublocot Petrescu Stan, vara anului 1917, general și Inspectorul Sublocot Mateescu Ghe., Sublocot Paramen Intendenței Armatei Române, admirator al Ghe., Sublocot Vasilescu Teodor, Sublocot oamenilor de cultură (Nichifor Crainic, Ariszza Gheorghiu Ghe., Sublocot. Antonescu Ion, Romanescu, C. Notara, N. Iorga), care întreține Sublocot. Purice Ion, , Locot Miculescu Const. Iar corespondență (trei scrisori) și cu generalul ca trupă a avut 3 morți, 51 răniți și 1056 dispăruți. Berthelot. Maiorul Culici, dat dispărut, a căzut prizonier la Prima epistolă, din decembrie 1917, germani. conține mulțumirile șefului Misiunii militare Primul ecou, cu o eroare de lecțiune, franceze pentru o broșură ce reproducea un asupra dispariției căpitanului instructor, vine din arcol al lui Iorga –„Celor pe care nu îi vom uita”-, partea unui alt membru la Misiunii Militare în 750 de exemplare, probabil francezi căzuți pe franceze, căpitanul Marcel Fontaine, autorul unui câmpurile noaste de luptă, observă autoarea jurnal de front: 1 7 a u g u s t 1 9 1 7 . L a restuirii, Liana Tugearu. Celelalte două (din bombardamentul de ieri, un camarad francez din 1925) dau referințe despre familia căpitanului una dintre diviziile angajate în luptă a fost rănit la Vernay, căzut la Mărășeș, unul din aceia asupra braț. Altul, căpitanul Vernet (sic!), în direcția cărora se direcționa atenția unor ofițeri români ce Cosmeș, împărtășind soarta unității sale s-au îngrijit de orfanii și familiile unor ofițeri împinse spre râu, s-a aruncat în apă ca să nu cadă francezi căzuți la noi în țară. prizonier și s-a înecat. Cel puțin așa se crede, Despre ofițerul erou francez sunt două pentru că nu a mai fost văzut de atunci și nu i s-a mărturii epistolare; cea dintâi, din 1 mai 1925, găsit trupul...11 conține date despre familia căpitanului: D´apres Meritele misiunii franceze au fost ce qui m´est dit, la soeur du Capitaine VERNAY recunoscute și prin disncțiile militare acordate serait précisément en Roumanie, à GALATZ où elle comandantului acesteia. Prin Înaltul Decret Nr. serait comme secrétaire a Commission 612, din 12. III. 1918, generalul de divizie Henri Européenne du Danube. (...) Dans le cas où Berthelot a fost disns cu Ordinul „Mihai Madmoiselle VERNAY serait rentrée en France, Viteazul” clasa a II-a, Pentru destoinicia și j´ai charge le Général PETIN de tâcher de truver neobosita muncă ce a depus cu ocazia son adresse et de lui démander ce qui vous reorganizării armatei române în anul 1917 12. désirez. (...) Laissez moi maintenant vous remercier de votre si délicate aenon relave au Demersuri întru memoria eroilor capitaine VERNAY. Lors de mon prochain voyage În septembrie 1919, se înființează en Roumanie, o mois de septembre prochain, je Societatea „Cultul Eroilor”, ca o consecință a serais heureux de vous serrer la main. Peut être prevederilor Tratatului de pace de la Versailles, aussi me serra-t-il possible de faire un pélérinage care, prin arcolele 225 și 226, impunea statelor aux champs de Marases et y rendre hommage à beligerante o sumă de obligații față de tout nos morts, roumains et français. întreținerea monumentelor ostașilor căzuți, Croyez, mon cher Général, à mes precum și idenficarea mormintelor și înălțarea senments toujours fidèlement et unor monumente în memioria celor dispăruți. affectueusements dévués. Inițial, această societate s-a numit „Mormintele Berthelot eroilor” (decretul lege 4106 / 1919), pentru ca, Pe 29 mai, generalul, pe atunci și din 1927, prin promulgarea legii asupra regimului guvernator militar al Strasburgului, revine monumentelor de război, să capete denumirea prompt: Mon cher Intendant Général, Pour faire suite a notre correspondence concernant le Capitaine VERNAY, tombé à Marases, j´ai regimentului, caută cu deznădejdeISTORIE să pună honneur de vous faire parvenir ci-joint les stavilă puhoiului german. Dar în momentul când renseignemements que le Colonel d´Humieres situația e pierdută, Postul de Comandă aproape (atașat militar, n.m.) a pu se procurer sur cet înconjurat, comanda regimentului comunică lui officier. Vernay să nu mai rămână pe loc, să caute să se Croyez, mon cher Intendant Général, à retragă. mes senments les meilleurs et les pus dévués. De la P.C. al Reg. de pe malul brațului de Berthelot 14. apus al Siretului, Căpitanul Vernay însoțit de Generalul Berthelot va mai ajunge în țara ordonanța sa, sare în apă până la brâu și trece noastră, în 1927, după ce, în 1926, i se conferise iute într-un ostrov, cu intenția ca de acolo, să calitatea de membru de onoare al Academiei treacă brațul principal al râului. Române, între movații fiind și aceea că a Căpitanul Vernay, deși șa să înoate, a contribuit puternic nu numai la reorganizarea fost lovit de un glonț sau de o schijă și s-a înecat în forțelor noastre și la conducerea operațiunilor Siret, pe când încerca să treacă brațul principal. dar a fost un serios sprijinitor al acțiunilor Cadavrul lui a fost găsit tocmai în Ianuarie 1918 la noastre militare și diplomace pentru înfăptuirea podul de lemn ars de Ruși la 24 iulie în dreptul unirii ținuturilor româneș foste sub stăpânire Furcenilor și abia a fost recunoscut după bocanci ungurească15. și după nasturii tunicei. Se intreprind și alte demersuri pentru Însoțește memoriul cu o copie de pe cinsrea memoriei lui Vernay; în înregistrarea cu inscripțiile funerare culese de pe câmpul de lupte nr. 1539/2/XI 1928, colonelul Alexandru Culici, al Diviziei a 5-a Infanterie, unele adunate din fost comandant al Regimentului 8 infanterie curtea bisericii Strejescu (germani și austrieci, Buzău, depune la Marele Stat Major, Serviciul din care și 267 Rumanische soldaten și 45 Istoric, pentru Societatea „Cultul eroilor”, un Ruseiche soldaten), bisericii din Doaga – germani memoriu asupra morții căpitanului francez din Regimentul 354 și încă 73 Ruseche soldaten și Vernay: 116 Rumanische soldaten, de pe monumentul În bătălia de la Mărășeș, căpitanul celor care au murit la Doaga-Străjeș. Acestora li Vernay atașat militar pe lângă Reg. 8 Inf. a fost de se adăuga, un al patrulea loc unde se aflau un real folos acestui regiment, atât prin rămășițele pământeș ale combatanților: La capacitatea sa de muncă fără preget cu care a colțul de sudest al Pd. Prisaca la 250 m. în câmp pe ajutat pe comandant, cât și prin calitățile sale o movilă lângă șoseaua Doaga – Stația Siret. morale de mare patriot și devotat soldat, servind Cimirul eroilor români din luptele din luna asel drept exemplu trupei și ofițerilor. august 1917.„Aici odihnește 749 soldați români. În special acest ofițer s-a disns în ziua de Regimentul 7, 9, 8 Inf. Și 3 Vt. Und ein 1 August, zi în care Divizia 216 germană a atacat oberleutnant. Brigada 10 Inf., profitând de faptul că Reg. 8 Inf. Iată probe indiscutabile de modul cum era slăbit și demoralizat din cauza contraatacului Divizia 5-a și-a făcut datoria… era aproape paralel cu Siretul pe care-l avea în După părerea mea, atât din punct de spate.(…) vedere moral cât și din punct de vedere al situației Căpitanul Vernay tot mpul zilei rămăsese terenului, numai aci s-ar putea ridica un neclint la postul de comandă al Regimentului, cu monument lui Henry Vernay, care monument ar fi toate că bombardamentul arleriei grele în același mp și al eroilor Diviziei 5-a, chiar pe germane îl acoperise pe el și pe comandant de locul unde ei au luptat și au murit. mai multe ori cu pietre și pământ; luase parte COLONEL (ss) Culici acvă la exercitarea comandamentului; iar acum Rezoluția față de sugesa fostului ofițer al în momentul marei crize, se străduește prin toate Regimentului 8 Buzău, unitate al cărei drapel de mijloacele să ajute la pararea grelei lovituri, ce se luptă fusese decorat, la Iași, de către suveran cu dezlănțuise asupra Reg. 8 Inf. căutând ulmele Ordinul „Mihai Viteazul” și chiar petentul, aflat în rezerve, înjghebând pe răzleții și risipiții fugari din prizonierat/dispărut, primise o înaltă disncție Batal. I și II; Vernay împreună cu comandantul (subsemnatul a fost decorat în lipsă cu Coroana FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” României în gradul de Ofițer și citat prin ordinul de preceptul că „nu (mai) dau turcii”, că „n-au intrat zi), este favorabilă: Colonelul Culici propune să se zilele-n sac” sau păguboasa/scepca formulă ridice un monument pe drumul, care de la constatavă a lui Marin Preda, „mpul n-a mai cantonul 220 C.F.R., merge în satul Doaga și avut răbdare”, au făcut ca acest proect generos și anume la 500 m. nord de eșirea de nord a satului, meritat să se înscrie între cele eșuate. monument care să comemoreze pe eroii Diviziei 5-a, căzuți în mare număr în apărarea uneia din Trucarea istoriei părțile de sud ale Moldovei – podul de la Cosmeș Generalul Berthelot a întreprins o ulmă și care monument să reamintească și pe soldatul, vizită în România, în 1929, cu doi ani înainte de a ofițerul și patriotul desăvârșit, ce a fost căpitanul deceda (28 ianuarie 1931), și a fost primit la Iași, Vernay. fostul oraș de refugiu în războiul întregirii Marele Stat Major susține această neamului: Pe data de 3 octombrie a fost propunere. programat un frumos banchet la Cercul militar Se anexează o schiță!/20.000 și copie de din localitate. A doua zi, fostul șef al Misiunii pe inscripțiile funerare culese de pe câmpul de militare franceze din România a vizitat cripta luptă, ca probă indiscutabilă de modul cum eroilor Franței căzuți pentru întregirea neamului Divizia 5-a și-a făcut datoria. românesc, de la cimirul Eternitatea18. ȘEFUL MARELUI STAT MAJOR Generalul Berthelot, în calitate de fost șef GENERAL (ss) Lăzărescu al unităților aliate din România, în 1918, care a Generalul Constann Lăzărescu, cel care avut, la început, sediul la Giurgiu, voia ca, primind aproba diligențele în vederea ridicării 16 regimente de infanterie române, să le monumentului, era în perfectă cunoșnță de folosească pentru operațiile ce intenționează a le cauză, întrucât, la acea vreme, cu gradul de executa în Rusia, colaborare ce nu s-a mai locotenent-colonel, era șef al statului major al finalizat19 , ocupându-se, mai apoi de situația Diviziei a 5-a, din care făcea parte Regimentul 8, militară din Balcani. În 1918, este numit și, mai mult, în vara anului 1917, se disnge mai comandant al armatelor 5 și „ de Dunăre”. Cert cu seamă în luptele de la Mărășeș, precum și este că, în finalul lui februarie 1919, locotenentul prin contribuția sa la alcătuirea hărții în sectorul Ionescu T. Ion din Regimentul 48/49 infanterie Cosmeș-Mărășeș. Divizia 5 infanterie a avut Buzău (viitor general) a fost detașat cu un meritul de a fi înlocuit pe front unitățile Diviziei 34 detașament de 200 de oameni și 5 ofițeri să ruse și de a fi blocat la sfârșitul lunii august 1917 meargă la Brăila pentru servicii de garnizoană, de atacurile repetate ale trupelor germane care oarece în acest oraș nu se găsea, în acea vreme, încercau să învăluie flancul stâng al sectorului de nici o unitate militară românească. Aci se stabilise front Mărășeș-Cosmeș și să debușeze la est de un centru de refacere morală a unităților franceze Siret16; a fost șef al Statului Major General între (din armata franceză de la Salonic), care se aflau anii 1932- 1933. acum în sudul Basarabiei și în rândurile cărora O schiță a carierei colonelului Culici se află intrase dorința de a se termina războiul20. în Fondul Dumitrescu de la Arhivele Naționale Prin Înaltul Decret (nr. 3490/18.X. 1929) Buzău: General Culici Alex.(inf.): născut la 28 generalul Berthelot primea Ordinul „Mihai aprilie 1882. Dela gradul de căpitan a făcut Viteazul” clasa a III-a, Pentru avântul cu care a serviciul în reg. 8 infanterie Buzău, unde a condus operațiile de trecere a Dunării în 1918 comandat companie, batalion (în) care calitate a contra trupelor inamice ce ocupau Muntenia21 ; făcut războiul cu acest regiment, pe care mai redactat în pripă și sub presiunea mpului, târziu l-a comandat. A fost șef de stat major al decretul se voia, totuși, un semn de meritată Diviziei 5-a; a comandat apoi școala de tragere a prețuire. infanteriei. A fost avansat în rezervă la gradul de O adevărată „potemkiniadă” este general . surprinsă, în 1957, de istoricul și cricul literar A fost căsătorit în Buzău cu fiica librarului Alexandru Săndulescu (fost elev al Liceului Georgescu 17. „Ferdinand I”, astăzi „Al. Vlahuță”, din Râmnicu Se pare că ritmul în care s-a lucrat mai Sărat), într-un volum de memorii. S-a întâmplat apoi, criza economică din anii 1929-1933, să mă aflu la Iași – își amintește scriitorul - cam odată cu împlinirea a 40 de ani de la bătălia de la Franței dar și al Regimentului 8 infanterieISTORIE Buzău, Mărășeș. Urma să vină și o delegație a foșlor unul din cei 423 de militari (ce) provin din combatanți francezi care făcuseră parte din misiunea franceză condusă de generalul Henri Misiunea Militară de sub comanda Generalului Berthelot, ce a acționat alături de trupele române Berthelot. Acesta locuise în 1917-1918, într-o în anii 1916-1918. Locurile în care aceș prieteni casă boierească, pe o stradă care, după război i-a (până la sacrificiu) ai României își odihnesc purtat numele. Mai mult, în semn de recunoșnță rămășițele pământeș sunt: Alexandria – 48; pentru marile lui merite, i se ridicase un bust, chiar Bucureș – 147; Constanța – 28; Galați – 54; Iași – în grădina Teatrului Național. Dar autoritățile 10; Slobozia – 78; Timișoara – 24; alte localități – comuniste îl dăduseră jos de pe soclu, iar strada 5425 . Și lor li se potrivește observația lui André fusese rebotezată…Karl Marx. Acum, intraseră în Malraux: Mormântul eroilor este inima celor în panică: ce vor zice vechii combatanți francezi, viață. Probabil, la Iași, își doarme somnul de veci care, măcar unii dintre ei, șau de existența și căpitanul Henri Vernay. bustului, ca și a străzii General Berthelot? În mare grabă primăria a înlocuit plăcuțele marxiste cu 1 România în anii primului război mondial, Vol.1, Editura Militară, 1987, p. numele generalului expropiat și, spre norocul ei, a 468. 2 Constann I. Stan, Generalul Henri M. Berthelot și românii, Editura găsit și bustul în fundul unei pivnițe a teatrului și, „Paideia”, 2008, p. 26. după ce l-a curățat și lustruit, l-a reinstaurat pe 3 România în anii primului război mondial, Vol.1, Editura Militară, 1987, p.96-97. Consecvent, generalul Averescu, în Ordinea de bătaie a soclu. În sfârșit, acviși răsuflau ușurați. Au venit Comandamentului Armatei a 2-a din ziua de 10 iunie 1917, includea, inevitabil, și funcția de ofițer atașat (Misiunea franceză – Locot. Malla N.) , oaspeții, încântați să treacă pe strada purtând la poziția 21 din cele 24 existente, înainte de popotă (a ofițerilor și a subofițerilor), ulma fiind „serviciul cazarmarei”. În: Scut prentru țară. numele ilustrului lor comandant, care, totodată, îi 1916-1996 Opt decenii de la înființarea Aematei a 2-a române, coord. privea și de sub chipiul de bronz al statuii ce părea locotenent colonel Dimitrie Rusu, Editura „Porto Franco”, 1996, p. 229- 230. neclintă de la inaugurare, A doua zi, după ce 4 General-colonel (r.) Constann Popescu, Memorii, Societatea Scriitorilor Militari, 2004, p. 102-103. delegația franceză a părăsit Iașiul, bustul și-a 5 Simone Pesquiés Courbier, Ajutorul acordat României de către Franța cu reluat locul într-un cotlon întunecos din pivniță, persomal și material aeronauc. 1916-1917, În: File din istoria militară a poporului român. Studii, Vol.12, Editura Militară, 1984, p. 175;177. iar strada a redevenit…Karl Marx. (…) Nu erau de 6 Escadrila Nieuport 3. Jurnal de front. 1916-1917, Editura Militară, 1986, p. 18-19. ajuns pușcăriile, memoria colecvă românească 7 22 Colonel Corneliu P. Vasiu, Eroilor Aerului (Scurt istoric al monumentului), trebuia în connuare bine spălată . Ca într-un joc Editura Militară, 1983, p. 43. 8 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteş, Jurnalul de păpuși rusesc, celebrele „matrioșe”, Berthelot de operații al Regimentului Buzău nr.8 ( 13.08. 1916-30.06. 1918), dosar nr. 3297. întra iarăși sub larga barbă „apostolică” a ateului 9 Locotetenent colonel Liviu Corciu, Regimentul 48 Infanterie Buzău. În: Karl Marx. Străjer în calea furtunilir Cadran militar buzoian, anul 3, nr. 6, decembrie 2008, p. 67. În pofida răcelii cu care generalul 10 Un fiu al Buzăului, elev al Liceului „Al. Hasdeu” și ofițer în Regimentul 48 Infanterie Buzău: generalul Ionescu T. Ion, în: Arhivele Naționale Buzău, Averescu a tratat Misiunea militară franceză, colecția mss.Fond Dumitrescu, Dosar IX B, fila 87. anpaa/rezerva față de șeful acesteia trăgând la 11 Marcel Fontaine, Jurnal de Război. Misiune în România, noiembrie 1916- aprilie 1918, cuvânt înainte de Alain Legoux, introducere de Daniel Cain, balanță, ofițerii ajunși la unități subordonate traducere și posață de Micaela Ghițescu, Editura „Humanitas”, 2016, p. 199. Armatei a 2-a au avut o comportare bravă. 12 Colonel Eugen Ichim, Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, Editurile La 23 noiembrie 1917, Ferdinand I „Modelism” și „Jera”, 2000, p. 97. 13 Petre Dan, Asociații, cluburi, ligi, societăți. Dicționar cronologic, Editura conferă Ordinul ,,Coroana României” cu spade în Șințifică și Enciclopedică, 1983, p. 310. gradul de ofițer căpitanului Mourier Paul, din 14 Liana Tugearu, Pagini de corespondență. Generalul State Leonte, în: „România literară”, nr. 38, 12 septembrie 2014, p. 12-13. armata franceză, pentru bravura și energia ce a 15 Constann I, Stan, Op. cit., p. 319. 16 Teofil Oroian și Gheorghe Nicolescu (coord.), Șefii Statului Major General arătat în cursul bătăliei de la Mărășeș, din iulie și român (1859-2000), Editura Fundația „General Ștefan Gușă”, 2001, p. 158- 159. august 1917, la care a luat parte cu Regimentul 9 17 23 Arhivele Naționale Buzău, fond Constann Dumitrescu, , colecția infanterie pe lângă care era atașat . mss.,Vol. IX B., f. 236. 18 Constann I. Stan, Op. cit., p. 321-322 În 12 februarie 1918 se acordă Ordinul 19 Constann I. Stan, Aliați și adversari. Relațiile româno-ruse 1916-1920, ,,Coroana României” cu spade în gradul de ofițer Editura „Paideia”, 2006, p, 289-270. 20 Idem nota 8, f. 89. căpitanului Rabaudy Felix, din armata franceză, 21 Colonel Eugen Ichim, Op. cit,, p. 99. pentru curajul și devotamentul excepțional pus în 22 . Alexandru Săndulescu, Operație pe cord deschis, Editura „Universal Dalsi”, 2002, p. 127. serviciul comandamentului Diviziei a 5-a în mpul 23 În: Mărăș, Mărășeș, Oituz. Documente militare, Editura Militară, 24 1977, p. 409. luptelor din 1917 . 24 Idem, p. 416. Căpitanul Henri Vernay rămâne un erou al 25 In memoriam, Editura Militară, 1994, p. 19. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 BUZOIENI ȘI RÂMNICENI ÎN ADMINISTRAȚIA BASARABIEI Viorel Frîncu

În urma Tratatului de pace de la Bucureș, primul ministru al României, primește, la semnat la 16 mai 1812, în hanul agentului rus Chișinău, Declarația de unire a Basarabiei cu Manuc Bei, între Imperiul Rus și Imperiul România (propusă de Blocul Moldovenesc și Otoman, după încheierea războului ruso-turc adoptată în ședință de Sfatul Țării). (1806-1812), teritoriul Moldovei dintre Prut și La 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării se Nistru este anexat de Rusia țaristă, odată cu autodizolvă - toate atribuțiile de guvernare revin raiaua Honului și cu Moldova istorică (în limba Bucureșului, moment în care se începe procesul turcă Bugeac). de reconstrucție a Basarabiei, având în vedere: decalajul economic de dinainte de război, plata datoriilor de război, reforma agrară, noua organizare administrav-teritorială, gesonarea noilor provincii reunificate cu țara, dar mai ales lipsa de personal calificat care să-l înlocuiască pe cel numit de regimul țarist. Era imperios necesar reînnodarea tradițiilor administrave româneș, ca o împlinire firească, după cum remarca și marele istoric Nicolae Iorga, care constata că „în provinciile româneș care înconjurau Regatul Romaniei, satul românesc se afla, ce-i drept sub o Banca orăşenească din Chişinău administrație străina, dar avea, cu toate acestea, viață economică și cultură proprie”. Dacă în 1816 Basarabia a obținut un statut Încercarea de compabilizare de autonomie, din anul 1829 ulizarea limbii instuțională în teritoriile de pe cele două maluri române a fost interzisă în administrație de ruși, ale Prutului este întâmpinată de o puternică apoi, din 1833, în biserici, iar din 1842 în școlile opoziție din partea funcționarilor fostelor secundare și primare. stăpâniri, care își părăsesc serviciul sau refuză să De acum începe un puternic proces de depună jurământul de credință necesitând deznaționalizare și de colonizare cu populații înlocuirea acestora cu funcționari din Regat, neromâneș, culminând, cu anul 1867, când se pentru a se face și în Basarabia „o administrațiune trece la rusificarea sistemacă a Basarabiei. românească, care să grăbească opera de Despre aceste zguduitoare realități, N. N. unificare și consolidare a statului român”. Dumava, în lucrarea „Polica panslavista rusă”, În prefața volumului „ F i g u r i apărută în 1907, la Moscova, scria despre contemporane basarabene” (Chișinău, Editura basarabenii celei de-a doua jumătăți a secolului „ARPID”, 1939, vol. 1), N. Dunăreanu scria: XIX: „Acestui popor i s-a interzis să învețe limba sa „Alături de fruntașii intelectualității și gândirii natală în școli, i s-a interzis să se roage lui moldovenilor basarabeni, la acțiunea de Dumnezeu în graiul părinților săi, sute de statornicire a ideii de stat în Basarabia, au desiane din pamântul său au fost împărțite contribuit în largă măsură și elementele colonișlor ruși, bulgari, germani și aceasta româneș, din toate ramurile sociale, venite de numai spre a-i sili să-și părăsească țara”. peste Prut în provincia răsăriteană, în decursul anilor de la Unire și până azi. (...) Câți mai sunt După mai bine de o sută de ani, la 27 printre noi, acei care în anul mântuirii 1918, plini mare/9 aprilie 1918, Alexandru Marghiloman, de iluzii, cu avântul nereții, au venit aici și alături de frații basarabeni, au dat tot tributul lor de 3. Emanuel Mănescu, avocat, ISTORIE născut la energie, tot ce au avut ei mai sfânt, pentru Buzău, în anul 1883. Licențiat al Facultății de închegarea sufletească a neamului nostru, Drept din Iași. Timp de 16 ani a fost președintele oropsit de veacuri?” Căminului cultural orășenesc Cetatea Albă și al Printre cei care au făcut apostolat, Căminului cultural județean. contribuind la reconstrucția Basarabiei, s-au Primar al municipiului Cetatea Albă, numărat și intelectuali originari din județele președinte al Societății orfanilor din orașul și Buzău și Râmnicu Sărat: județul Cetatea Albă, președinte al Comitetului 1. Pompiliu Georgescu, locotenent- școlar comunal, cenzor al Societății „Principele colonel, prefect al județului Tighina, s-a născut la Mircea”, membru în Comitetul Ligii Navale 4 ianuarie 1892, în comuna Pietroasele, județul Române, filiala Cetatea Albă. Buzău. Absolvent al Facultății de Drept din Iași și Fost prodecan al Baroului Cetatea Albă. al Școlii pregătoare de ofițeri din Bucureș. Ca primar a desfășurat o acvitate însemnată pentru modernizarea orașului. A construit cea mai frumoasă școală primară la Vâgon, a ridicat bustul Regelui Ferdinand I etc. Decorații: Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler și Ofițer, „Meritul Sanitar” cl. I, „Răsplata Muncii” pentru învățământ cl. I, „Meritul Comercial și Industrial” cl. I. 4. Dimitrie Munteanu-Râmnic, profesor, autor de manuale școlare, om polic, publicist, născut la 26 octombrie 1876, în orașul Râmnicu Sărat (m. 1954, închisoarea Sighet). A urmat cursurile primare și gimnaziale în orașul natal și la Prefectura Tighina Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Absolvent al A îndeplinit funcția de ajutor de atașat Liceului „Matei Basarab” din Bucureș. În anul militar pe lângă Legațiile din Viena și Paris. 1899 obține licența în istorie la Bucureș, după Decorații: Cavaler al Ordinului „Mihai care a urmat studii de specializare în Franța. A fost Viteazul”, al „Coroanei României”, al „Stelei profesor la Gimnaziul „V. Boerescu” din Rm. Sărat României” și al Legiunii de onoare franceze; ofițer și la Liceul „Petru și Pavel” din Ploieș, de unde se al „Coroanei României”. pensionează în anul 1938. A fost senator și deputat și primul secretar al Camerei din De asemeni, a fost citat pe armata Parlamentul României Mari, subsecretar de stat franceză cu „Croix de guerre”; Ordinul „Sfânta la Ministerul de Interne, în mpul guvernării Ana”, cls. III - rusesc; „Goldenes Kreuz Verdienst Iorga; membru în Comitetul Central al Ligii für Republik”, austriacă; „Meritul Sanitar” cl. I; Culturale a Românilor și al Ateneului Român din Medalia Peleșului: „Cei trei regi” și cu medaliile Bucureș, membru corespondent al Comisiunii comemorave cu baretele „Dobrogea”, „Carpați”, Monumentelor Istorice, deputat în Adunarea „Oituz” și cu „Victoria Interaliată”. Eparhială a Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei. A fost 2. Ioan Iarca, căpitan în rezervă, președinte al Camerei Agricole din Ismail, s-a născut la 12 decembrie 1890 (?), în orașul Râmnicu Sărat. Este licențiat al Școlii Superioare de Comerț. A venit în Basarabia în anul 1918. A fost vicepreședinte al Camerei de Comerț Ismail, președinte al Sfatului Negustoresc, al Sindicatului de îndiguire a ostrovului Câșlița și al Burse de Mărfuri - Ismail. Membru în Consiliul Sindicatului Vicol, cenzor al Cooperavei Agricole „Progresul”, membru în Consiliul de Administrație al Federalei „Sud- Basarabene”, agricultor și mare crescător de oi. Primăria oraşului Ismail FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” ajutor al primarului Chișinăului și șef al Biroului Lucrări scrise: Industria tutunului în de Presă din Ministerul Basarabiei. România între 1918-1932 şi Un an de acvitate la În anul 1904, cu prilejul împlinirii a 400 de manufactura de tutun Belvedere [Chişinău]. ani de la moartea lui Ștefan cel Mare editează Decoraţii: „Virtutea Militară de Război”, publicația Pentru Ștefan Vodă. „Număr fesv, „Merita de Cheria Italiana”, ordinele „Steaua părit cu concursul primarului din Râmnicu României” şi „Coroana României” în grad de Sărat”, iar în 1934, împreună cu prof. Ovidiu Cavaler. Frânculescu, fondează revista Biblioteca Școlară, 6. Cezar T. Stoika [pseudonime: Alcest, „Publicațiunea pentru lectura elevilor”. A Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, desfăşurat în domeniul învăţământului o Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania și acvitate de adevărat apostolat, el fiind nu numai Vera], avocat, poet, publicist și traducător, s-a autor de cărţi de istorie şi de manuale, ci şi de născut la 8 ianuarie 1891, în Bucureș (m. 21 reviste cu caracter cultural. Menţionăm Istoria mart. 1942, Nijne Amursk, Rusia). Este fiul Irenei românilor (1928), Istoria veche şi medievală (născută Canella-Ciorogârleanu) și al lui Titus (1929), Cirea elevilor (1930); dintre revistele pe Stoika, ofițer și ziarist. Urmaș al unei familii de care le-a iniţiat şi condus, cea mai reprezentavă militari de carieră, implicați în Unirea din 1859 și este Gazeta cărţilor, apărută în 1921, ca supl. al în Războiul pentru Independență, Stoika e frate publicației România viitoare, al cărei director era. cu poetul Constann T. Stoika și cu publicistul Pe lângă aceasta, este membru fondator al Titus T. Stoika. După absolvirea Liceului „B.P. periodicelor Biblioteca Şcoalei Secundare, Hasdeu” din Buzău, urmează cursurile Facultății Bulenul Ligii Culturale (Ploieş), Curierul liceului, de Drept a Univ. din Iași. Voluntar în războiul Dreptatea (director, 6 apr. 1925 şi 30 mai 1927-1 balcanic din 1913, ia parte apoi, ca sublocotenent febr. 1928), Revista Cursului Inferior, „publicație de rezervă, la luptele din toamna anului 1916. școlară enciclopedică” (resp. din 5 oct. 1910), Rănit, e luat prizonier din Spitalul Militar din România viitoare, Scânteia (red. la 18 oct. 1923), Bucureş şi internat în lagărul Stralsund de pe Secera (20 ian. 1920-30 iun. 1922, preşedintele insula Danholm. Împreună cu camarazii de comitetului de redacție). Colaborat la publicaţiile: prizonierat, D. Nanu, G. Brăescu, Sandu Teleajen, Graiul nostru, Propăşirea, Sfatul Ţării, Straja etc. Titus Hotnog, Horia Furtună etc., iniţiază o Marea sa capacitate de a se dărui şcolii şi Societate de literatură, muzică şi artă. Întors în intereselor obşi îl fac să lupte cu toată fiinţa ţară, se va stabili, ca avocat, la Chişinău. pentru ca lumina cunoaşterii să intre în sufletul A fost preşedinte al Societăţii „Belle Arte” a oamenilor, asel că, în anul 1921, devine membru arşlor basarabeni, vicepreşedinte al Societăţii fondator al Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” scriitorilor basarabeni, vicepreşedinte al din Ploieş, alături de arhitectul Toma Socolescu, Căminului cultural „Sf. Ilie” din Chişinău. policianul Ion Ionescu-Quintus şi scriitorul I. A. Acvitatea publiciscă: Debutează în 1907, Basarabescu. cu versuri, la Curierul liceului (Ploieş), publică 5. Stelian Z. Râpeanu, inginer, născut la 5 alte poezii şi proză în Acţiunea, Basarabia, decembrie 1892, în judeţul Râmnicu Sărat. Bugeacul, Dreptatea (Chişinău), Duminica, Ecoul Licenţiat al Şcolii naţionale de poduri şi şosele. A Oltului, Flacăra, Noua revistă română, Pagini fost fondator şi primul director al Fabricii de basarabene, Poezia, Rampa, Revista studenţimii, Tutun din Chişinău. Profesor la Şcoala de România viitoare, Literatorul, Lectura pentru toţi, conductori din Chişinău. Moldova de la Nistru, Sburătorul, Viitorul Orheiului, Versuri şi proză, Viaţa Basarabiei, etc. Face parte, alături de fratele său, Constann T. Stoika, din comitetul de redacţie la Tinerimea literară şi arscă (Piteş, 1909-1910), se implică în editarea revistei Văpaia (1914-1915), iar la Moldova de Răsărit (1931-1932) este redactor. Editează volumele: Fiori de primăvară, În ritmul vieţii, Miragiile sufletului, Cincinat Pavelescu. A tradus din Peladan, piesa în versuri Semiramida, jucată în 1915 la Arenele Romane Manufactura de tutun Belvedere din Bucureş. Decoraţii: „Crucea Comemoravă”, ISTORIE „Victoria”, „Coroana României” în grad de Cavaler. 7. Titus T. Stoika, avocat, inginer, publicist şi editor, s-a născut la 14 octombrie 1893, în Buzău (m. 12 aprilie 1983, Bucureş). A absolvit Şcolile Militare de Arlerie, Geniu şi Marină din Bucureş. În calitate de elev-plutonier, ia parte, cu Regimentul 14 Arlerie, la Campania din Bulgaria. În luptele de la Jiu, din Primul Război Mondial, unde parcipă cu bateria 1 obuziere, este rănit în localitatea Buliga. Avansat la gradul de căpitan, i se încredinţează comanda Bateriei a II-a de Elevi, la Şcoala Militară de Arlerie din Iaşi. ofiţer de rezervă, la războiul de reîntregire A luat parte la crâncenele lupte de pe Tisa şi, națională. în perioada 1916-1918. La 17 august deşi rănit în luptele de la Szentes, în Ungaria, a 1918, obţine brevetul de pilot, nr. 136, document connuat să lupte până la cucerirea Budapestei, cerficat de maiorul aviator Constann Fotescu, la 6 august 1919. directorul Aeronaucii Stabilit la Chişinău, a fost preşedinte al În calitate de comandant al Aeroportului Asociaţiei „Vitejii Neamului”, profesor la Şcolile Civil din Chișinău, post în care funcționează până de tragere ale Arleriei, consilier judeţean, în anul 1930, a adus importante îmbunătățiri Comisar Regal al Comandamentului Corpului 3 aviației civile din Basarabia. Armată (1921-1923), Regent al Agenţiei D e c o r a ț i i : „Victoria” şi „Crucea Consulare a Italiei la Chişinău. Comemoravă”. Licenţiat în şinţe juridice, s-a înscris în 8. Aurel Radu, căpitan pensionar, s-a născut Baroul Lăpuşna-Chişinău, profesie pe care a în ianuarie 1883, la Mizil, județul Buzău. A venit în praccat-o până în 1940, când Basarabia a fost Basarabia din anul 1918. A ocupat următoarele ocupată de Armata Roşie. funcții: inspector comunal, comandant al Gărzii A publicat volumele: Însemnări din zilele de Naționale din județul Bălți, președinte fondator luptă (1921), Poezii: 1912-1916 (1928), Luptele de al Societății de vânătoare „Dropia”, ajutor de la Jiu şi Tisa (1922), Basarabia pământ românesc primar al municipiului Bălți. (1924, în colaborare cu fratele său Cezar Stoika), Decorații: Medalia jubiliară „Serviciul poeziile fratelui său Constann Stoika, mort în credincios” cl. II, „Avântul Țării”, „Crucea Primul Război Mondial. Comemoravă”, medalia “Victoria”, “Coroana Colaborează cu schiţe şi povesri în României”, Medaille Militaire Française etc. publicaţiile Dreptatea (Chişinău), Moldova de la Desigur, aceșa sunt doar o parte dintre Nistru, Sport s.a.. intelectualii buzoieni și râmniceni care „și-au A fost nevoit să părăsească Basarabia, câșgat un drept la recunoșnța neamului, pe ocupată după 1940 de ruşi, opera sa, compusă acest pământ al nostru, plin de aminri glorioase, din peste 6.000 de pagini, fiind depusă la în Moldova dintre Nistru și Prut, în Basarabia”. Academia Română şi parţial la Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” din Buzău („oraşul său de naştere, de suferinţă şi împliniri”). Ca inginer a trasat viitorul Cimir Ghencea Militar şi a contribuit la construirea aeroportului „Administrația nouă”, anul I, nr. 1, octombrie 1935 Figuri contemporane din Basarabia”, vol. 1 și 2, Chișinău, Editura „ARPID”, „Mihail Kogălniceanu” şi al altor obiecve 1939; industriale. Frîncu, Viorel, „Istoria jurnalismului din județul Buzău”. Enciclopedie cronologică 1839-2014, Buzău, Editura „Teocora”, 2015; Decoraţii: „Coroana României” cu spade în Frîncu, Viorel, „Univers spiritual buzoian”, Calendar cultural, vol. 1, Buzău, Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” & Editura „ALDIN”, 2011; grad de Cavaler, „Steaua României” cu spade în Jalea, Ion, „Basarabia”, Bucureș, Editura „Steinberg”, s.a. grad de Cavaler şi panglica „Virtutea Militară”. 7. Alexandru Vlădicescu, s-a născut la 7 iulie 1891, în oraşul Buzău. Parcipă, în calitate de FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Arcul de Triumf – ediiciu monumental inalizat prin contribuția Ministerului Apărării Naționale

Col. (r) dr. Dan Prisăcaru

,,Acest Arc de Triumf, clădit după asemănarea celor cu care împărații romani nemureau biruințele lor asupra barbarilor, va rămâne neclint pe locul său, de-a lungul veacurilor viitoare, ca să povestească urmașilor noștri faptele mărețe prin care străbunii au săvârșit Unirea cea mare a tuturor Românilor. El este poemul de piatră isvorât din simțământul mândriei pentru vrednicia, jerirea și gloria strămoșească”. Constann Kirițescu

Fig. 2. Intrarea în Bucureș, la 1 Decembrie 1918, a regelui Ferdinand, a reginei Maria și a generalului Henry M. Berthelot

conducătorii lor victorioși1 . Dintre aceste monumente, unele au străbătut secolele și sunt și astăzi mărturii ale puterii creatoare în artă a geniului Romei Ance. Asel, sunt mărețele arcuri de triumf din Forul Roman ale lui Sepmius Severus, Titus și Constann2 . Ideea de a ridica arcuri de triumf, pentru a amin peste veacuri de măreția unor fapte istorice, s-a moștenit și de către popoarele de origine lană. Dintre cele moderne, cel mai caracterisc și mai binecunoscut este celebrul Arc de Triomphe de lʼEtoile din Paris3 , ridicat de francezi pentru a amin posterității victoriile strălucite ale împăratului Napoleon I. Era firesc ca și noi românii să înălțăm un asel de monument care să constuie o chintesență a senmentelor de cinsre și recunoșnță pentru toți cei care au înfăptuit, cu lumina minții, puterea sufletului și jera de Fig. 1. Intrarea Armatei Române în Bucureș în 1878. sânge, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Foto de Franz Mandy O incursiune succintă în trecut ne relevă că, în momentele majore ale istoriei, în Capitală s-au organizat evenimente a căror solemnitate 1. Arcurile de triumf – expresii arhitecto- deosebită a fost evidențiată prin ridicarea unor nice și arsce ale unor momente semnificave arcuri de triumf. Asel de monumente, chiar din istoria națională dacă au avut o existență temporară, au fost Ridicarea unor arcuri de triumf pe sub care construite în Bucureș în anii 1848, 1859, 1878, treceau oșle învingătoare la întoarcerea în 1906 și 1918 4 (Fig.1 și Fig. 2). patrie, în aclamațiile mulțimilor entuziaste, Acțiunile declanșate, în anul 1921, de semnifică prinosul de recunoșnță pe care Comisia pentru organizarea Serbărilor Încoronării strămoșii noștri romani îl manifestau față de regelui Ferdinand și a reginei Maria aveau ca scop realizarea unor monumente de for public, atât la ISTORIE Bucureș, cât și la Alba Iulia, obiecvele fiind în atenția președintelui Consiliului de Miniștri, generalul Alexandru Averescu, și a ministrului de Război, generalul Ion Rășcanu. În Bucureș urma să fie ridicat un impunător Arc de Triumf. Timpul scurt avut la dispoziție nu a permis lansarea unui concurs de proiecte și, asel, s-a recurs la serviciile lui Petre Antonescu, personalitate care, la acea dată, se afla, prin presgiul conferit de alte lucrări5 , în rândurile celor mai valoroși arhitecți ai țării. S-a încheiat în acest scop Convenția din 17 iulie 1921 Fig. 3. Arcul de Triumf inaugurat în octombrie 1922 în care se stabilea executarea fundațiilor monumentului și construirea scheletului din Modul cum sunt realizate treptele scării, locurile beton armat. Baza urma să fie placată cu granit de de odihnă, relațiile cu nivelele, capacitatea Deva, iar exteriorul construcției urma să fie acestora și iluminarea asigură o vizitare cursivă și realizat din materiale ușoare. Prețul esmav al neobositoare, în pofida numărului mare de lucrării se ridica, pentru anul 1922, la suma de 11 6 trepte . Inițial, împodobirea arscă a fost 3.000.000 de lei . realizată provizoriu în stucatură, la aceasta Arhitectul Petre Antonescu a elaborat un aducându-și contribuția sculptorii Dimitrie proiect și s-a trecut imediat la punerea în aplicare Paciurea, Cornel Medrea, Frederic Storck, Oscar a acestuia. Pentru a se câșga mp, au fost Späthe, Ion Jalea, Ion Iordănescu, Alexandru angrenați în acțiune și arși plasci desemnați Severin, Dumitru Mățăuanu12 . să realizeze lucrările decorave și cele sculpturale. Factorii mp și sumele acordate au La exterior, fațada dinspre nord, impus autorului să recurgă, încă de la debut, la considerată ca fiind principală, era străjuită de unele soluții de compromis7 . câte două perechi de ostași, distribuite la fiecare Construcția a fost realizată ca structură picior al arcului. Înălțimea acestor statui era de definivă în anul 1922, devenind un expresiv și 5,50 m. Primul grup avea în compunere ostașul solid edificiu din beton armat. Simultan cu român realizat de Frederic Storck și ostașul dac, ridicarea monumentului, arși plasci au opera sculptorului Oscar Späthe. Cei doi ostași elaborat modele care, după avizare, au fost erau amplasați în mediul unor trofee de luptă turnate în ipsos, în mărime naturală. În fapt, ele specifice epocii: săbii, scuturi, platoșe de zale, erau realizate pe structuri de lemn lucrate în berbece etc. Grupul statuar era în directă tehnica stucaturii panate pentru a respinge corelație cu textul, redactat de Vasile Pârvan, care picăturile de ploaie. Finalizarea, în toamna anului definea această pagină de istorie națională. Pe 1922, a învelișului exterior, amplasarea și celălalt picior al arcului, se aflau ostașul lui Mircea adosarea elementelor decorave au conferit cel Bătrân, realizat de Cornel Medrea, și ostașul acestei lucrări o anvergură de edificiu lui Ștefan cel Mare, sculptat de Dimitrie Paciurea. monumental 8 (Fig. 3). Și în acest caz, atmosfera de epocă era redată printr-o serie de elemente complementare, iar Pentru a avea imaginea monumentului din 13 1922, se impune o succintă descriere a acestuia. textul alăturat îi aparținea lui Dimitrie Onciul . Construit pe un schelet de beton armat și zidărie Deasupra Arcului, pe panoul frizei erau din cărămidă, monumentul era înalt, până la dăltuite cuvintele lui Nicolae Iorga. În arcadă, la cornișă acului având 27 m, lat, la nivelul bazei bază, erau amplasate efigiile regelui Ferdinand și având 25 m, și se prezenta ca un bloc ale reginei Mariei, realizate de Alexandru paralelipipedic străbătut de o singură mare Călinescu. Deasupra efigiilor, s-au dispus, în arc, deschidere în formă de arc, cu înălțimea de 16 m, panourile pe care s-au consemnat localitățile lărgimea de 9,50 m și adâncimea de 11,50 m la devenite, prin vitejia și jera ostașului român, bază 9 . repere definitorii ale istoriei naționale: Rovine, Baia, Racova, Valea Albă, Călugăreni, Selimbăr, În golurile amenajate, în fiecare dintre 14 picioarele arcului, se află o scară, care, pornind de Plevna, Mărăș, Mărășeș . la baza fiecăruia, se leagă împreună, deasupra Fațada dinspre sud avea amplasate la arcului, pentru a forma o singură cale de acces piciorul stâng al arcului grupul, evocând pe interioară care duce până la acul ce acoperă ostașul lui Mihai Viteazul, realizat de Alexandru partea de mijloc a terasei superioare, aflate la Severin, și pandurul lui Tudor Vladimirescu, opera nivelul cornișei principale10 . a lui Ion Jalea. Elementele decorave și textul lui Din proiectare și execuția inițială, interiorul Dimitrie Onciul completau unitar compoziția. La a fost preconizat să aibă o funcționalitate publică. FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” piciorul drept al arcului, era amplasat dorobanțul Tzigara-Samurcaș, cel care în 1924 atacase Independenței, sculptat de Ion Iordănescu, și vehement proiectul inițial, propunea acum să se ostașul Unirii, realizare a lui Dumitru Mățăuanu, păstreze baza și să se așeze deasupra un grup evocând, împreună cu elementele sculptural21 . 15 complementare, atmosfera acelor ani . Toate atacurile – atât cele fundamentate principial, cât și cele care erau determinate de 2. Situația Arcului de Triumf între anii move personale – au primit un răspuns 1922-1934. O radiografie a indeciziei și a fundamentat din partea autorului proiectului, disputelor, privind connuarea lucrărilor la Petre Antonescu, care a relevat cu argumente acest monument-simbol al Războiului de solide principiile și modalitățile de realizare a unei Întregire Națională asemenea lucrări22 . După încheierea Serbărilor Încoronării din octombrie 1922, pe fondul dificultăților Cei antrenați în polemică n-au renunțat financiare cu care s-a confruntat România, a unei însă, căutând să găsească noi contraargumente inexplicabile lipse de interes, cât și a disputelor pentru a-și impune punctul de vedere. Existau declanșate în rândurile arhitecților și ale arșlor voci ce solicitau realizarea unui monument nou în plasci, a avut loc amânarea pe termen nelimitat maniera arcului roman. Alții optau pentru a lucrărilor la monument, fapt ce a determinat organizarea unui concurs și, în baza consultării accentuarea degradărilor provocate de opiniei publice, să fie stabilit un câșgător căruia intemperii. Ca urmare, în anul 1923, s-au să-i fie încredințată lucrarea. În final, au avut întreprins demersuri pentru a se depăși situația câșg de cauză argumentele arhitecților Paul 16 Smărăndescu, Nicolae Ghica-Budeș, Nicolae de provizorat apărută , încercându-se diferite Nenciulescu și ale generalului Constann formule de rezolvare și purtându-se o Tănăsescu, hotărându-se menținerea corespondență intensă în cadrul unor instuții construcției și connuarea lucrărilor după centrale. 23 Asel, la 14 mai 1924, Ministerul Cultelor și proiectul arhitectului Petre Antonescu . Cu toate Artelor propunea ca Arcul de Triumf să fie acestea, din cauza lipsei fondurilor, lucrările au transferat Primăriei Capitalei, invocându-se că nu connuat să treneze. este de competența Comisiei Monumentelor În urma presiunilor exercitate de către Istorice să ia în custodie edificiul. La acea dată diverse grupări angrenate în polemică, la 13 însă, Primăria Capitalei condiționa preluarea august 1928, Ministerul Agriculturii și Domeniilor monumentului de finalizarea lucrărilor17 . decide connuarea lucrărilor, apoi revine și, la 28 octombrie același an, hotărăște demolarea În contextul în care nu se întrevedea o 2 4 soluție referitoare la situația monumentului, în monumentului . Între mp, se connuă anii următori s-a declanșat în presă, de către transferul acestuia de la un minister la altul. persoane mai mult sau mai puțin autorizate, o vie Prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 905 polemică, existând și opinii radicale potrivit din 7 iunie 1930, Arcul de Triumf trece în custodia cărora edificiul este o construcție provizorie ce ar Ministerului Armatei. La acea dată, se esma că trebui demolată. Rețin în acest sens atenția, pentru finalizarea luarea de poziție a lui Alexandru Tzigara- lucrărilor ar fi Samurcaș, din septembrie 1924, potrivit căreia n e c e s a r ă Arcul de Triumf a ajuns o ,,ruină”, și memoriul alocarea sumei înaintat de acesta Ministerului Cultelor și Artelor, de 27.733.883 de o lună mai târziu, în care susținea că nu este lei25 . 18 necesară connuarea lucrărilor la monument . L a 2 2 La 9 aprilie 1925, Parlamentul României a ianuarie 1932, adoptat un proiect de lege pentru deschiderea p r i n J u r n a l u l creditului de 1.5000.000 de lei pentru efectuarea Consiliului de lucrărilor de întreținere a Arcului de Triumf, Miniștri nr. 45 s-a sarcină ce revenea Ministerului Lucrărilor 19 h o t ă r â t Publice . Prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. constuirea unei 8725 din 4 noiembrie 1925, Arcul de Triumf a fost comisii care să transferat către acest minister, iar cu suma e v a l u e z e alocată s-a placat, parțial cu piatră, baza 20 aspectele ridicate edificiului . de starea Arcului 26 Prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1995 de Triumf . Fig. 4. Generalul de divizie din 25 august 1927, Arcul de Triumf trece la La 11 mai Nicolae Uică, ministru al Apărării Naționale Ministerul Agriculturii și Domeniilor. La 5 mai 1932, s-a reunit (14 noiembrie 1933-iunie 1934), 1928, se întrunea o comisie ce avea ca scop inițiatorul și susținătorul finalizării comisia formată construirii Arcului de Triumf dezbaterea situației monumentului. Alexandru din Nicolae Iorga, președintele Comisiei Monumentelor Istorice, caporal – 2 lei; sergent – 3 lei; subofițeriISTORIE – 5 lei; generalul Constann Ștefănescu-Amza, ministrul sublocotenent și locotenent – 20 de lei; căpitan – Armatei, și Petre Antonescu, rectorul Academiei 25 de lei; ofițeri cu grade superioare – 40 de lei, de Arhitectură. Aceșa au stabilit că edificiul era generali – 100 de lei, MApN – 5000 de lei 33 . construit în cea mai mare parte din materiale Convins fiind că exemplul Armatei nu va definive și că eventualele lucrări de demolare ar rămâne fără ecou în rândurile populației, fi presupus cheltuieli apropiate de cele necesare ministrul Uică a intervenit la Guvern pentru a connuării finisării monumentului prin înlocuirea obține sprijinul și al altor miniștri și a da asel învelișului provizoriu din stucatură cu unul din posibilitatea ,,fiecărui cetățean de a contribui cu piatră. De asemenea, s-a hotărât ca lucrările să fie obolul său” 34 . connuate, sub conducerea arhitectului Petre Antonescu, de către ministerele Armatei și cel al Demersurile sale au avut succesul scontat. 27 Asel, Ministerul de Finanțe, Ministerul Cultelor și Artelor . Instrucțiunii Publice și Direcția Generală a Un an mai târziu, la 30 mai 1933, prin Poștelor au aprobat părirea unei serii de cărți Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 610, Arcul de 28 poștale cu fotografia Arcului de Triumf și Triumf este trecut la Ministerul de Interne . expedierea lor prin oficiile P.T.T. din țară, fără plata Degradarea accentuată a monumentului a mbrelor poștale . determinat apariția în presă, la 16 iulie 1932, a De asemenea, ministrul Finanțelor, Victor arcolului lui Mihai Mora, intulat sugesv O Slăvescu, a aprobat emiterea unei medalii datorie imperioasă. În cadrul acestuia, autorul comemorave care, în baza Ordinului nr. 371.433 analiza situația în care se afla Acul de Triumf și, din 23.02.1934, urma să fie distribuită prin totodată, avansa o serie de propuneri de intermediul administrațiilor financiare din țară35 . rezolvare a problemei, printre care și cea a Pe aversul medaliei, era reprodusă macheta introducerii unei taxe care să fie plătă pentru slizată a viitorului Arc de Triumf și inscripția toate autovehiculele care treceau pe șoseaua ,,Glorie eroilor”, iar pe revers era înscrisă valoarea Kiseleff. Plină de învățăminte este și următoarea nominală a medaliei-jeton, 10, respecv 20 de lei, apreciere din cadrul arcolului: ,,Un asemenea precum și textul ,,Contribuție pentru Arcul de testemoniu istoric se îngrijește cu aceeași strictă Triumf” 3 6 . În vederea distribuirii acestor atențiune și cu același nemărginit respect cu care materiale, a fost solicitat Oficiul Național de se veghează la flacăra sfântă de la căpătâiul Educație Fizică, care prin Comitetul Organizator al Soldatului Necunoscut” 29 (subl. n.).

3. Retransferarea Arcului de Triumf către Ministerul Apărării Naționale. Contribuția Armatei la finalizarea construirii edificiului La 18 aprilie 1934, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 733, Arcul de Triumf este retransferat Ministerului Apărării Naționale30 . Această decizie administravă avea loc în contextul în care concluziile comisiei din mai 1932 au avut un ecou favorabil în rândurile factorilor de decizie din conducerea Armatei și a militarilor. Asel, prin Ordinul circular nr. 4408 din 1 februarie 1934, ministrul Apărării Naționale, generalul de divizie Nicolae Uică 31 (Fig. 4) adresa un apel militarilor pentru a înțelege valoarea simbolică, d e o s e b i t ă a monumentului și pentru a contribui cu sume de bani în vederea refacerii acestuia 32 . Sumele ce urmau a fi reținute lunar, începând cu luna februarie 1934, o dată cu plata drepturilor militarilor erau diferite: soldat – 1 leu; FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Serbărilor putea plasa un număr important de mai răspândite, cred că s-ar putea strânge în cărți poștale ilustrate și medalii37 . folosul Arcului, încă câteva sute de mii de lei (...) De broșură se va uita curând, însă Arcul de Triumf Totodată, de la Guvernatorul Băncii 42 Naționale a României, Grigore Dimitrescu, s-a va rămâne” . La rândul său, profesorul Alexandru obținut aprobarea ca sucursalele și filialele B.N.R. Filoreanu a trimis, la 11 mai 1934, două lucrări – La Trianon și Dorobanțul român –, propunând Ministerului Apărării Naționale să se ocupe de părirea și distribuirea lor, iar 50% din beneficiul obținut să fie donat pentru reconstrucția Arcului de Triumf. Celor doi li s-a răspuns de la Cabinetul Ministrului Apărării Naționale că: ,,Arcul de Triumf se construiește cu mijloace stabilite definiv de Minister; totuși Domnul Ministru apreciază frumosul gest [...]43 . Și arși s-au alăturat campaniei de strângere de fonduri inițiate de Ministerul Apărării Naționale. Asel, primadona Pia Igy, într-o scrisoare din 28 mare 1934 adresată ministrului Uică, menționa, printre altele, următoarele: ,,Înainte de a părăsi țara pentru a-mi connua turneul de propagare a să nu mai perceapă taxe de mbru și comisioane muzicii româneș peste hotare, voi da un concert pentru sumele de bani depuse în contul deschis în Palatul Ateneului, al cărui program l-am de Ministerul Apărării Naționale pentru închinat muzicii franceze și compozitorilor ce reconstrucția Arcului de Triumf38 . formează «Mica Înțelegere», la fel cu programele De asemenea, generalul Uică a luat măsuri ce le-am executat recent la Paris și Geneva. Ca de realizare a unei broșuri care ,,să cuprindă, în bună româncă, voind a contribui și cu umilele rezumat, pagini de glorie ale trecutului neamului mele mijloace la marea operă națională de românesc” și, care, ,,în afară de faptul că ne va reclădire a Arcului de Triumf – a cărei inițiavă e putea procura oarecare sume, urmărește să luată de Excelența Voastră –, am hotărât ca 50% redeștepte simțămintele patrioce în marea din beneficiul acestui concert al meu să fie vărsat 39 pentru mărirea fondului necesar reconstruirii masă a populației” . 44 Arcului de Triumf” . Concertul simfonic de gală În acest scop, la 19 aprilie 1934, a contactat s-a desfășurat sub patronajul ministrului Apărării doi istorici de presgiu, profesorii Constann Naționale în ziua de luni, 7 mai 1934, ora 21.00, cu Giurescu și Constann Kirițescu, pentru a le concursul orchestrei Filarmonicii din Zagreb, sub solicita elaborarea unei sinteze a Războiului de conducerea maestrului Întregire Națională. Pentru părirea broșurii ce Lovrin von Matacic. urma să fie realizată în cadrul pografiei ziarului Prețul biletelor a fost de ,,Universul”, ministrul Finanțelor a aprobat 66, 88 și 110 de lei. În importul a 20.000 kg hâre albă velină și 2.500 kg același scop, au fost copertă velină din Austria, fără plata taxelor 40 folosiți și 20% din banii vamale . La Tipografia Militară, s-au realizat încasați, la 10 iunie 32.000 de imprimate, având următoarele 1 9 3 4 , î n u r m a conținuturi: ,,Arătați-vă demni de gloria reprezentației Natalitzei străbună” (8.000 de exemplare), ,,Cu dărnicie de Pavelescu. Pentru acest nemuritori dat-au patriei viață fragedă de muritori” (8.000 de exemplare), ,,Poarta jerirei duce la nemurire” (8.000 de exemplare), ,,Un popor trăiește prin cinsrea eroilor săi” (8.000 de exemplare)41 . Așa după cum ancipase generalul Nicolae concert, locotenent- Uică, populația nu a rămas insensibilă la demersul colonelul Victor Roată a Ministerului Apărării Naționale. Relevante sunt în obținut de la Ministerul acest sens următoarele exemple: Friederich de Finanțe aprobarea Schlesinger se adresa ministrului Apărării deducerii impozitului Naționale, la 11 aprilie 1934, menționând că de la 12% la 5%, ,,cum ,,neavând bani de a contribui, îmi permit a alătura se obișnuiește a se o ciornă a unei broșuri intulată ,,Triumful acorda pentru operele veseliei” (...) Prin părirea broșurii și punerea în de binefacere”45 . vânzare în ziarele «Universul» și «Adevărul», cele În urma unor asel de acțiuni, Ministerul atare, a cerut arșlor plasci, peISTORIE care i-a Apărării Naționale informa președinția Consiliului antrenat în lucrări, să se încadreze în această de Miniștri, la 18 aprilie 1935, că până la acea dată manieră. Mai mult, din dorința de a realiza a fost colectată suma de 4.835.539 de lei. Se unitatea arscă acolo unde elementele de arhitectură necesitau abordări plasce adecvate, Petre Antonescu a instuit o colaborare strânsă între desenatori și sculptori50 . S-a reușit asel ca ,,poemul de piatră izvorât din simțămintele mândriei și recunoșnței pentru vrednicia, jerirea și gloria românească” (subl. n.), cum definea Constann Kirițescu Arcul de Triumf51 , să transmită un profund mesaj peste mp și vremuri. Referitor la elementele decorave ale monumentului, este de menționat că pe friza principala sunt reprezentate cele patru Victorii, realizate de sculptorii Mac Constannescu, Cornel Medrea, Mihai Onofrei și Constann Mușat Baraschi. Aceste lucrări încadrează inscripțiile ale căror texte memorabile aparțin lui aprecia că fondurile vor fi completate cu încasări Nicolae Iorga: pe fațada de sud: ,,DUPĂ SECOLE ulterioare ce vor proveni din vânzarea medaliilor DE SUFERINȚĂ CREȘTINEȘTI ÎNDURATE ȘI LUPTE și a cărților poștale ilustrate editate în acest GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, scop46 . DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A O contribuție deosebită la campania de CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINEȘTE strângere de fonduri au avut-o și numeroasele DREPTATEA PENTRU POPORUL ROMÂN PRIN societăți ale foșlor combatanți de toate gradele SABIA REGELUI FERDINAND CU AJUTORUL care doreau ca și pe această cale să-și exprime ÎNTREGII NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA”; recunoșnța profundă față de camarazii lor căzuți pe fațada de nord: ,,LIBERATOR DE NEAM ȘI în luptă în Războiul de Întregire Națională47 . ÎNTREGITOR DE HOTARE, PRIN VIRTUTEA Pe acest fond, în anul 1935, au fost create OSTAȘILOR SĂI, VREDNICI URMAȘI AI EROILOR condițiile necesare luării deciziei definive de CREȘTINĂTĂȚII, FERDINAND I ȘI-A FĂCUT finalizare a lucrărilor la Arcul de Triumf. Ca INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA urmare, în Jurnalul nr. 676 din 10 aprilie 1935 al DE SCAUN A BUCUREȘTILOR, DUPĂ ședinței Consiliului de Miniștri se consemnează ÎNCORONAREA LA ALBA IULIA”. Pe frizele laterale hotărârea de a fi connuate lucrările de se găsesc două inscripții cu următorul conținut: 48 ,,GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINȚEI ȘI reconstrucție a Arcului de Triumf , iar în Jurnalul PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA nr. 734 din 19 aprilie 1935 se menționează NAȚIONALĂ” și a doua: ,,GLORIE CELOR CE PRIN următoarele: ,,Art. 1 Terminarea lucrărilor la VITEJIA ȘI PRIN JERFA LOR DE SÂNGE AU Arcul de Triumf să se facă pe cale de regie sub ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ” 52 . conducerea Ministerului Cultelor și Artelor Pe fațada de sud, pe cele două picioare ale conform planurilor întocmite sub direcțiunea arcului, au fost amplasate medalioane cu efigiile prof. Petre Antonescu. Lucrarea se acordă reginei Maria regelui Ferdinand «Societății Întreprinderilor Generale Tehnice ing. și realizate de Tiberiu Eremie S.A »; Art. 2 Lucrarea se execută Alexandru Călinescu. pe baza fondurilor colectate de Ministerul Pe fațada de nord, au fost amplasate 49 medalioanele Bărbăția, realizat de Ion Jalea, și Apărării Naționale” (subl.n.). Credința, realizare a lui Constann Mușat În acest sens, între anii 1935-1936, s-au Baratschi. Pe fețele laterale au fost dăltuite efectuat lucrări de amploare care au permis cuvintele din Proclamația regelui Ferdinand I finalizarea construirii monumentului și către locuitorii țării. Prima a fost lansată la 14/27 inaugurarea acestuia, în data de 1 Decembrie august 1916, la începutul parcipării României la 1936, la 18 ani de la Marea Unire . Războiul de Întregire Națională, iar a doua, la 15 La realizarea finisajului exterior al Arcului octombrie 1922, cu prilejul Încoronării de la Alba de Triumf, față de prima variantă, Petre Iulia53 . Antonescu a dat edificiului o notă mult mai sobră, Sub bolta arcului, pe panouri, sunt aplicate răspunzând pe această cale atât unor crici o serie de elemente decorave realizate de jusficate, cât și dorinței de a se încadra în sculptorul N. St. Tofan. Milița Petrașcu a dezideratele arhitecturale și arsce specifice contribuit la realizarea medalionului Traian, iar anilor deceniului patru al secolului al XX-lea. Ca FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” Mac Constannescu la medalionul Decebal. care fost construită și ulată o clădire pentru Pictorul Arny Murnu a realizat basoreliefurile adăposrea corpului de gardă 58 . Victoria, Cecilia Cuțescu-Storck desenele grafito, Anul 1936 a marcat finalizarea lucrărilor pictorul Artur Verona desenele pentru o serie de exterioare și interioare la Arcul de Triumf. La 1 elemente decorave, iar pictorul Cosn Petrescu Decembrie 1936, de ziua Unirii tuturor românilor, desenele pentru două basoreliefuri54 . a avut loc fesvitatea inaugurării, fapt consemnat Pe fațada sudică, în stânga, deasupra și prin placa de marmură ce a fost amplasată în medalionului Regina Maria, a fost amplasată interiorul monumentului. A fost un prilej de Victoria, realizată de Mac Constannescu, iar în manifestare a voinței de unitate a tuturor celor dreapta, deasupra medalionului Regele care au înfăptuit Marea Unire din 1918. Ferdinand, se află basorelieful Victoria, realizat 55 La eveniment au luat parte regele Carol al II- de Constann Mușat Baratschi . lea, regina Maria, înalții demnitari ai țării, Pe fațada nordică, în stânga, se află un reprezentanți ai Armatei, clerului, foș luptători medalion redând un cap de voinic, cu barbă, lipit din Războiul de Întregire Națională, invitați din de o sabie, simbolul bărbăției, realizare a țară și străinătate, precum și un numeros sculptorului Ion Jalea. Deasupra, este amplasată public59 . Victoria realizată de Victor Onofrei. În dreapta, se află un medalion redând un cap de tânăr, Sugesv peste mp și vremuri a valorii de simbolizând Credința, realizare a sculptorului simbol și memorial a acestui impunător Constann Mușat Baratschi. Deasupra, se află monument, precum și a datoriei de conșință ce basorelieful Victoria, operă a lui Cornel Medrea56 . trebuie să o avem față de toți cei care au realizat Referitor la materialele folosite pentru România Întregită este și următorul fragment din construirea edificiului reține atenția că a fost discursul regelui Carol al II-lea ținut cu ocazia necesar un volum mare de piatră, de diferite inaugurării: sormente, adusă la Bucureș din cele mai ,,Acela ce va trece pe lângă acest Arc de cunoscute cariere ale țării: Rușchița, Turcoaia, Triumf, să se gândească că, dacă reprezintă Câmpulung Muscel, Bașchioi și Bampotoc. Asel, comemorarea gloriei româneș, el are la temelie au fost pregăte și transportate următoarele oasele acelora care au crezut și s-au jerit și că, cantăți: 250 m3 piatră de la Câmpulung Muscel, dacă aceste pietre ar avea glas, ar striga: 80 m3 piatră de nuanță alb-gălbuie din cariera «Trecătorule, gândește-te la jera celor Baciu, jud. Cluj, 10 vagoane de piatră de Simeria, căzuți ! marmură roz din cariera Rușchița pentru Ce faci tu pentru întărirea și consolidarea panourile cu inscripții și la friza de peste arc, 30 Patriei tale ?». de pietre de mari dimensiuni ce urmau a fi 57 Doresc ca puțini să fie aceia care, auzind fasonate pentru rândurile XII-XV . acel glas, să-și ascundă faț, zicând: «M-am Cantățile de mai sus evidențiază volumul gândit numai la mine» impresionant de muncă depus și eforturile care s- au făcut pentru finalizarea edificiului într-un mp O! pietre scumpe, amintoare de ceasuri de atât de scurt. La 5 noiembrie 1935, Ministerul vitejie, aminre a crezului și a speranței neamului, Cultelor și Artelor solicita arhitectului Petre stați veșnic de veghe și spuneți tuturora că numai Antonescu să urgenteze executarea lucrărilor cu credință și jere pentru interesul obștesc se pentru a putea fi încheiate în luna mai 1936. poate înfăptui ceva pe acest pământ. Printre măsurile întreprinse s-a numărat și Deci, cu credință, înainte și sus inimile ! asigurarea unui serviciu de gardă militară cu Trăiască România, pe veci întregită în caracter permanent la Arcul de Triumf, sens în hotarele fireș ale neamului !” 1 Constann Kirițescu, Arcul de Triumf și epopeea română 1916-1918-1922-1936, 24 ,,Convorbiri literare”, an 61, septembrie-decembrie 1928, p. 455 și în connuare; Editura Casei Școalelor, 1937, p. 21. ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 28/1929, f.ISTORIE 19-24. 2 Ibidem. 25 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 27. 3 Monumentul își are originea într-un discurs al lui Napoleon Bonaparte din 2 26 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 21/1932, f. 8-9. decembrie 1805, după bătălia de la Austerlitz: „Vă veți întoarce acasă sub arcuri de 27 Arhivele Militare Române (în connuare se va cita AMR), fond Ministerul de Război, triumf”. În urma unui decret din 18 februarie 1806, au fost lansate lucrările de Secretariatul General, dosar nr. 1235, f. 202. În cadrul procesului-verbal încheiat de construcție ale monumentului, finanțarea fiind realizată prin contribuții ale Grande comisie se menționa: ,,Dându-ne seama că construcția acestui monument se află Armée. Piatra de temelie a fost pusa la 18 august 1806, ziua de naștere a lui ridicată în cea mai mare parte din materiale definive și că toată structura Napoleon. Lucrările au fost întrerupte în 1815, după căderea Primului Imperiu, apoi interioară, din fundații până la terasa superioară, e clădită din beton armat cu scări au fost reluate, în 1826, sub conducerea lui Jean-Nicolas Huyot, în mpul domniei lui de piatră și rampe, uși și ferestre de fier și că dărâmarea ar cere o sumă prea puțin Ludovic al XVIII-lea. Ludovic-Filip și prim-ministrul său, Adolphe Thiers, au ales inferioară connuării într-o măsură modestă a restului de fațadă ce n-a fost încă registrul basoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792 (cunoscut sub terminată prin înlocuirea veșmântului provizoriu de ipsos cu acela definiv de numele La Marseillaise), realizat de François Rude, Triumful din 1810 de Jean-Pierre piatră, decidem a connua lucrarea, însărcinând pe dl. Arhitect P. Antonescu cu Cortot, Rezistența din 1814 și Pacea din 1815, de Antoine Étex. Edificiul a fost dirijarea și organizarea construcției, pentru care se angajează Ministerele Armatei finalizat, în 1836, sub îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet. Arcul de și Cultelor și Artelor, a da suma de un milion lei, necesară lucrărilor de efectuat în Triumf din Paris a fost inaugurat la 29 iulie 1836 (Jean-Marie Pérouse de Montclos, prezenta campanie de lucru” (subl.n.). Concorde. Le Guide du patrimoine, Paris, Hachee, 1994, p. 161). 28 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 4/1935, f. 32. 4 Virgiliu Z. Teodorescu, Arcul de Triumf, Editura Militară, Bucureș. 1995, p. 11. În 29 Ibidem, dosar nr. 57/1932, f. 46. ,,Universul”, 16 iulie 1932. 1878, pe aceeași șosea Kiseleff a fost înălțat un Arc de Triumf pe sub care a trecut 30 Ibidem, dosar nr. 4/1935, f. 32. Armata Română, revenind biruitoare de la sud de Dunăre, unde prin jera de sânge 31 Generalul Nicolae Uică (2 februarie 1877, Târnava de Sus, districtul Vlașca - 21 iulie consolidase obținerea și recunoașterea Independenței de stat a țării. Locuitorii 1940, Bucureș) a îmbrățișat de tânăr cariera militară. După absolvirea Școlii Fiilor Capitalei au primit în mare sărbătoare trupele române, la 8 octombrie 1878, de Militari din Craiova a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie și ale Școlii organizând serbări grandioase la Băneasa, pe șoseaua Kiseleff și pe Podul Superioare de Război. A urcat în ierarhia militară până la gradul de general de Mogoșoaiei, devenit cu acest prilej Calea Victoriei. Arcul de Triumf, construit din divizie, multe din avansări fiind la excepțional. În februarie 1933 a fost împuternicit lemn, era flancat de două tribune pentru oficialități și corpul diplomac. Pe să asigure comanda Corpului 2 Armată, ulterior fiind numit în această funcție. capitelul arcului, erau înscrise următoarele cuvinte: ,,Apărătorilor Independenței” și Apogeul carierei sale l-a constuit numirea în funcția de ministru al Apărării ,,Orașul Bucureș”, iar mai jos denumirile localităților unde au fost înfăptuite actele Naționale, la 14 noiembrie 1933. În mpul acvității sale ca ministru s-a remarcat, de vitejie ale ostașilor români pe câmpul de luptă: ,,Grivița, Plevna, Rahova, în mod special, prin măsurile pe care le-a întreprins în vederea refacerii Arcului de Smârdan, Vidin, Opanez, Palanca, Lom Palanca, Arcer”, precum și datele bătăliilor. Triumf și adoptării Legii privind pregărea premilitarilor. După demisia de la De asemenea, o atmosferă de adâncă însuflețire a cunoscut Capitala și cu prilejul conducerea Ministerului Apărării Naționale, la 31 mai 1934, generalul Uică a reîntoarcerii de la Iași, la 1 Decembrie 1918, a familiei regale și a membrilor connuat să comande Corpul 2 Armată până la 2 octombrie 1936, când a fost numit guvernului, însoțiți de generalul Henri M. Berthelot. Șoseaua Kiseleff și Calea în funcția de Inspector General al Infanteriei. A trecut în rezervă la 1 noiembrie Victoriei s-au constuit, și de această dată, în porți triumfale, locul de manifestare 1937. generoasă a bucuriei celor care înduraseră calvarul ocupației armatelor Puterilor 32 AMR, fond Cabinetul Ministrului, dosar nr. 164, f. 103-104. Centrale. De această dată, cei așteptați ca eliberatori au trecut pe sub arcuri 33 Ibidem. confecționate din crengi de brad. De aceeași primire emoționantă s-au bucurat și 34 Ibidem, f. 101. Vezi și Doina Anghel, Contribuția generalului Nicolae Uică la membrii delegației ce aduceau documentele Adunării Naționale Române de la Alba refacerea Arcului de Triumf, în ,,Tradiție, Istorie, Armată”, Sesiunea internațională Iulia în care se consemnase hotărârea Unirii Transilvaniei cu Țara. de comunicări șințifice a Muzeului Militar Național ,,Regele Ferdinand I”, Ediția 5 Petre Antonescu (29 iunie 1873, Râmnicu Sărat - 22 aprilie 1965, Bucureș). Studii de a II-a, Constanța, 2015, vol. II, Bucureș, 2015, p. 81. arhitectură la Paris, adept al valorificării tradițiilor româneș, realizator a 35 Ibidem, f. 102. numeroase și valoroase proiecte, recepv la avantajele noilor materiale de 36 Dr. Florian Tucă, dr. Cristache Gheorghe, Altarele eroilor neamului, Bucureș, construcții pe care le-a folosit cu discernământ, îndrumător al proiectării de 1995, p. 45. construcții care să reziste la seisme, publicist, profesor universitar, membru al 37 AMR, fond Cabinetul Ministrului, dosar nr. 164, f. 141. Academiei Române. La data încredințării realizării Arcului de Triumf, printre lucrările 38 Ibidem, f. 116. sale cele mai reprezentave se aflau clădirile Primăriei municipiului Bucureș 39 Ibidem, f. 107. (ridicată între anii 1906 și 1910), Palatului administrav din Craiova (1912-1913) și 40 Apud Doina Anghel, op. cit., p. 82. Băncii de Invesții din Bucureș (1915-1923). 41 AMR, fond Cabinetul Ministrului, dosar nr. 164, f. 87. 6 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în connuare se va cita ANIC). fond Președinția 42 Ibidem, f. 21. Consiliului de Miniștri, dosar nr. 4/1935, f. 31. 43 Ibidem, f. 80. 7 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 18. 44 Ibidem, f. 36. 8 Ibidem, p. 20. 45 Ibidem, f. 133. 9 Arhitect Petre Antonescu, Clădiri. Construcții, proiecte și studii, Bucureș, 1963, p. 46 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 4/1935, f. 35. 41 și planșele LXVIII-LXXII. 47 Ibidem, f. 36. 10 Ibidem. 48 Ibidem, f. 34; dosar nr. 66/1935, f. 3. 11 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 22. 49 Ibidem, dosar nr. 66/1935, f. 5. 12 I. Popescu - Băjenaru, Povestea neamului românesc și Cartea marilor români, 50 Virgiliu Z. Teodorescu, Arcul de Triumf din Bucureș, simbol național al cinsrii Bucureș, 1925, p. 5-156. înfăptuitorilor Unirii, în ,,Apvlvm”, Acta Mvzei Apvlensis, vol. XXVII-XXX, Alba Iulia, 13 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 22-23. MCMXC-MCMXCIII, p. 591. 14 Ibidem. 51 Constann Kirițescu, Arcul de Triumf și epopeea română ..., p. 3-4. 15 Ibidem. 52 Ibidem, p. 24-25. 16 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 18/1923, f. 19-22, 55-56, 71- 53 ANIC, fond Departamentul Artelor, Direcția Artelor, dosar nr. 60/1936, f. 53; 77. Constann Kirițescu, Arcul de Triumf și epopeea română ..., p. 25-28; Virgiliu Z. 17 Ibidem, dosar 12/1924, f. 84-86, 88-89, 153-156. Teodorescu, Arcul de Triumf din Bucureș, simbol național al cinsrii înfăptuitorilor 18 ,,Viitorul”, 2 septembrie 1924; ,,Convorbiri literare”, an 56, septembrie 1924, p. 719- Unirii, p. 594. 720. 54 ANIC, fond Departamentul Artelor, Direcția Artelor, dosar nr. 89/1937, vol. I, f. 35- 19 ANIC, fond Parlament, dosar nr. 20082/1924-1925, f. 258-265. 40; Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 595. 20 Idem, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 4/1935, f. 31. 55 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 595. 21 Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 26. 56 Ibidem. 22 Petre Antonescu, Arcul de Triumf (contra lui Al. Tzigara-Samurcaș), publicat de 57 ANIC, fond Departamentul Artelor, Direcția Artelor, dosar nr. 66/1935, f. 25, 30, 31, Tipografia ,,Slova” în 1929 ca extras din Revista de Arhitectură și Urbanism ,,Arta și 33, 46. orașul”, apud Virgiliu Z. Teodorescu, op. cit., p. 26. 58 Ibidem, f. 45; dosar nr. 60/1936, f. 73. 23 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar nr. 4/1935, f. 31-32. 59 Constann Kiriţescu, Arcul de Triumf şi epopeea română ..., p. 29-30.

(Materialul a fost publicat cu tlul Arcul de Triumf - poemul de piatră al Războiului de Intregire Națională. Contribuția Ministerului Apărării Naționale la finalizarea construirii monumentului, în volumul Monumentul XVIII, editura Doxologia, Iași, 2017, p.341) FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” 159 ANI DE ISTORIE A INFORMAȚIILOR MILITARE

Col. (r) Alexandru Rusu

În fiecare an, la 12 noiembrie, alături de Terenul pe care au apărut aceste structuri Statul Major General (al Apărării) și structurile de nu a fost virgin deoarece, de-a lungul mpului, în topogeodezie militară, cercetașii militari ai fața numeroșilor invadatori, poporul român a Armatei României sărbătoresc Ziua cercetașilor șut să-și folosească inteligența, invenvitatea și militari. calitățile speciale și să le aplice în luptele În conșința celor care au luptat și luptă desfășurate, prin forme și procedee ingenioase, pe frontul invizibil al informațiilor, numele care au rămas memorabile în arta militară colonelului Alexandru Ioan Cuza, domnitorul românească. Principatelor Unite și ziua de 12 noiembrie 1859 Toate strălucitele victorii, înscrise la loc de se înscriu ca repere de o importanță majoră. cinste în istoria poporului român, precum cele ale S-a vorbit și va connua să se vorbească lui Dromichaites împotriva lui Lysimach, ale lui foarte mult despre momentul înființării primelor Decebal în luptele cu romanii, dar și cele intrate în elemente specializate pentru acvitatea de istorie și cunoscute după locul de desfășurare - culegere a datelor și informațiilor în Armata Posada și Rovine, Călugăreni și Șelimbăr, Vaslui și României, despre evoluția acestora de-a lungul Codrii Cosminului etc., au avut la bază acțiuni vremurilor și regimurilor police și starea eficiente de cunoaștere, din toate punctele de acestora în prezent, așa cum o cunoaștem (sau vedere, a situației inamicului și zonei de cum nu o cunoaștem). desfășurare a luptelor, care au permis comandanților oșrilor române să impună linia culegerii datelor și informațiilor,ISTORIE condițiile luptei și să pună în valoare calitățile Instrucțiuni privind mijloacele principale luptătorilor pentru a obține victoria. întrebuințate în campanie spre a dobândi șri Începând cu a doua jumătate a secolului asupra inamicului. A fost, probabil momentul al 19-lea s-a manifestat constant preocuparea de care a determinat ulterior mulple preocupări a se constui forțe/structuri specializate, care să pentru a reglementa această importantă se ocupe de culegerea și exploatarea acvitate militară; informațiilor. Două momente importante, ź Prin Decretul nr. 158 din 17/29 ianuarie 1884, produse succesiv, la doi ani diferență, au marcat este aprobat Regulamentul serviciului de stat evoluția structurilor de cercetare: major, în care se regăsesc cu mai multă ź Înființarea, în cadrul Regimentului de claritate atribuțiile Secției a II-a, asel: infanterie de la Iași, prin Decret special, în anul - studiul forțelor militare ale diferitelor state 1857, a primei subunități specializate pentru străine; culegerea de date și informații – Compania - observarea connuă a afacerilor militare; specială de raliori. În scurt mp, având la - studiul chesunilor șințifice care prezintă bază acest proiect, se va generaliza înființarea interes pentru armată; companiilor speciale de raliori (denumite - reglementarea și pregărea diferitelor ulterior de vânători) la toate regimentele de servicii ale armatei și corpurilor de armată în infanterie, iar aceste subunități și-au campanie (serviciul căi ferate, poștă, demonstrat pe deplin ulitatea în Războiul de telegraf și informații); Independență. - istoricul campaniilor și marilor operațiuni ale ź Înființarea, prin Înaltul ordin de zi nr. 83 din 12 armatei; noiembrie 1859, în cadrul Statului Major ź În 1913 se execută prima misiune de General, a Secției a II-a, Stască militară și recunoaștere aeriană în cel de-al Doilea studiul armatelor străine, ale căreia sarcini îi Război Balcanic; sunt stabilite, prin Ordinul de zi nr. 123 din ź La începutul anului 1917, apar Instrucțiunile 1859: Atribuțiile prevăzute la punctele A și B asupra organizării și funcționării serviciului de din Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie informații, iau ființă structurile de conducere a 1859, adică lucrările stasce […], tot ce cercetării la nivel armată, corp de armată, privește operațiile tacce și strategice, divizie, brigadă, batalion/divizion și precum și cunoașteri de inerare militare […], companie/baterie, cunoscute generic sub având pe sublocotenentul Gheorghe denumirea Biroul 2 și se organizează primele Slăniceanu ca șef și pe sublocotenentul Ștefan cursuri speciale pentru ofițerii de cercetare; Fălcoianu ca ajutor”; ź În anii 1923, 1927 și 1929 se elaborează noi Evoluția elementelor și structurilor desnate instrucțiuni asupra informațiilor și se introduc, culegerii și analizei datelor și informațiilor a în regulamentele de luptă și de stat major, cunoscut, de-a lungul mpului, multe momente prevederi specifice cercetării; importante. În connuare, pe scurt, doresc să le ź În anul 1929 se înființează Plutonul de prezint pe cele mai reprezentave, punând recunoaștere la batalioanele de vânători de accentul pe latura cunoscută drept cercetarea la munte, Compania de recunoaștere la trupe. regimentele de infanterie, iar în 1936, ź Până la Războiul de Independență, Grupurile de recunoaștere la divizii și corpurile înțelegându-se importanța acvității de de armată; culegere a datelor și informațiilor despre ź În perioada celui de-al Doilea Război Mondial inamic, s-au stabilit la comandamentele de au funcționat următoarele structuri de divizii și la corpurile de armată, ofițeri care să conducere a cercetării: se ocupe cu acest domeniu; - Secția a 2-a, la Marele Carer General, ź La 6 iulie 1877 apare prima reglementare pe FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” grupurile de armată și armate; care, din anul 1953, a fost transferat la Centrul - Biroul 2, la corpurile de armată, divizii și de Instrucție al Infanteriei și Tancurilor din brigăzi; Făgăraș; - Serviciul de cercetare, la regimente și ź În perioada 1991-1997, învățământul de formațiunile corp aparte; cercetare s-a desfășurat la Batalionul 404 - Serviciul special de cercetare, la arlerie, Cercetare (din 1995, Centrul 404 Cercetare) în aviație și marină; cadrul Cursului de comandanți de companii și ź În urma reorganizării Armatei Române din grupuri de cercetare în dispozivul inamicului anul 1947 s-au făcut schimbări și în cadrul prin parașutare, cu durate variabile, cuprinse structurilor de conducere și executare a între 9 și 5 luni; cercetării, asel: ź La 30 octombrie 1993 se schimbă denumirea - Secția a 2-a informații, la Marele Stat Major; Direcției Informații în Direcția Informații - Biroul 2 informare, la regiunile militare; Militare; - Biroul 2 cercetare, la diviziile de infanterie, de ź În anul 1997 se constuie, în cadrul Centrului vânători de munte și brigăzile de cavalerie; 404 Cercetare, Centrul de pregăre a - Ofițer cu cercetarea, la regimente; cercetașilor în dispozivul inamicului prin - Biroul 2, la comandamentele arleriei, parașutare și mijloace de zbor individuale, aviației și marinei; care s-a transformat, în anul 2000, în Centrul ź 15.02.1951, prin Ordinul nr. 00316204 al de Pregăre a Forțelor Speciale și în anul 2001, Șefului Marelui Stat Major: în Centrul de Pregăre a Cercetașilor; - Secția 2 Informații din Marele Stat Major se ź În anul 2005, Centrul de Pregăre a transformă în Direcția Informații din Marele Cercetașilor a fost integrat în organigrama Stat Major, iar Biroul 2 din cadrul acesteia în Școlii de Aplicație a Forțelor pentru Operații Secția Cercetare la Trupe; Speciale, iar împreună cu alte două structuri - Biroul Legături Externe din cadrul Marelui specializate, Centrul de Pregăre pentru Stat Major intră în componența Direcției Operații Speciale și Centrul de Pregăre Informații; pentru Informații Militare, au asigurat, până în ź În anii '50, la diviziile de infanterie, mecanizate anul 2008, selecția și instruirea în domeniul și de tancuri se înființează batalionul de special; cercetare (3 companii cercetare, din care două ź În anul 2008 (01 septembrie), Centrul de pe transportoare blindate și una de tancuri); Pregăre a Cercetașilor a fost transformat în ź La 1 februarie 1958, în garnizoana Buzău, în Catedra ISTAR, în cadrul Centrului de Instruire cadrul Batalionului 1025 Desant-Parașutare, pentru Operații Speciale, structură care a viitorul Regiment 60 Desant-Parașutare (15 rezultat din redimensionarea Școlii de iulie 1963), se înființează Compania de Aplicație a Forțelor pentru Operații Speciale; cercetare specială (3 plutoane a câte 2 grupe de cercetare) – primul element specializat desnat cercetării în dispozivul inamicului din Armata României, care a ajuns, prin evoluții structurale succesive, la 29 iulie 1976, să fie unitatea fanion a cercetării, Batalionul 404 Cercetare în Dispozivul Inamicului prin Parașutare (în primăvara anului 2005, prin înalt și de neînțeles ordin, această unitate emblemă a cercetării Armatei României a fost desființată); ź În anul 2001 se înființează, în garnizoana ź În anul 1951 a luat ființă Centrul de Instrucție al Buzău, primele elemente specializate de Cercetării, subordonat Direcției Informații Inteligence, Batalioanele Humint, Sigint și Imint, iar în anul 2011, Brigada de Informații ISTORIE Militare; ź În anul 2003 se înființează, în garnizoana Tîrgu Mureș, Batalionul de Operații Speciale, în anul 2010 Regimentul de operații speciale, iar în anul 2011, Brigada de Operații Speciale, concomitent cu transformarea Batalioanelor de Parașuș în Batalion de operații speciale (Buzău) și Batalion parașuș comando (Bacău); ź În anul 2017, Centrul de Instruire pentru Operații Speciale, se transformă în Centrul de Instruire pentru ISR, parașuș, operații speciale și JTAC; aceșa le au la dispoziție și posibilitățile de ź În anul 2011 (28 mare), în garnizoana Buzău, susținere logiscă a acțiunilor militare? la inițiava unui grup de 10 cercetași militari în Nu voi intra în alte detalii ale acestei rezervă, se constuie Asociația cercetașilor frumoase și unice specialități militare – militari în rezervă și în retragere - ACMRR, cercetarea (ISR), pentru că doresc să las plăcerea structură asociavă reprezentavă a celor care vor încerca să ridice părți din aureola cercetașilor militari din România, care în de mister care înconjoară domeniul informațiilor prezent numără cca 90 membri. Gradul de militare, multudinea surselor de informare vizibilitate al asociației a crescut constant, avute la dispoziție, de la lucrări beletrisce la proiectele proprii și cele la care este parteneră studii și lucrări de specialitate, fiindu-le de un real fiind apreciate pe plan local și național. ajutor în acest demers. Editează anual revista Cercetașii buzoieni. Și pentru că în acest an sărbătorim În prezent, datorită unei reforme care Centenarul Marii Unirii, iar jera făuritorilor parcă nu se mai termină, structurile de cercetare României Mari nu trebuie să fi fost zadarnică, au îmbrăcat o haină nouă. Își lărgesc posibilitățile clasei police și decidențlori militari de azi le acționale, misiunile capătă noi coordonate, iar revine o singură nobilă misiune: să lase celor care structura subunităților și unităților se adaptează vor veni după noi, o țară și un loc binemeritat sub cerințelor câmpului de luptă al secolului XXI: soare și nu o sumă de proiecte și reforme Batalioanele de cercetare devin Regimente ISR și neterminate, în acompaniamentul afon, al apare eșalonul Brigadă ISR. Până aici toate bune veșnicei gâlcevi police de p dâmbovițean. și frumoase... numai dacă resursa umană și dotarea cu mijloacele tehnice (senzori, avioane fără pilot etc) ar ține pasul cu aceste transformări și nu ar rămâne în urmă, iar reforma nu ar duce spre un nou proiect magistral, care nu poate fi pus în praccă datorită costurilor foarte mari. Rămâne ca mpul să confirme justețea acestor interminabile reforme, mie nerămânându-mi decât întrebarea la care nu reușesc să găsesc (încă) un răspuns cât de cât mulțumitor: Cum ar arăta o ripostă militară executată cu proiecte nefinalizate, corelată cu lipsa/insuficiența elementelor fundamentale de descurajare militară date de numărul de militari, nivelul de instruire și mijloacele de luptă pe care FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” RAFTUL CU CĂRȚI Emil Niculescu

Raul Dona, Jurnalul unui medic militar-1917-1918, Editura „Humanitas”, 2018, 311 p.

Locotenent-colonelul doctor Raul Dona (1873-1924), fiul generalului Dona, veteran al războiului independenței avea, la intrarea României în Războiul cel Mare patruzeci și trei de ani și se căsătorise, în primăvara acelui an, la Dragosloveni, la conacul lui Al. Vlahuță, cu una din fiicele lui Barbu Delavrancea. Încadrat medic de regiment, urmează armata română în retragere, cu un stagiu la spitalul de zonă de la Galați, după care ajunge, cu familia, care avea deja o feță, la spitalul militar din Vaslui. Situația era, din punct de vedere profesional, din cele mai crice, prin lipsa dotărilor și personalului, a medicamentelor și instrumentarului, în condițiile în care, în afară de glonț, era, din ianuarie 1917, un război de poziții, bolnavii erau vicme ale fosului exantemac, holerei, frigului și inaniției. O notă recapitulavă este edificatoare pentru medicii militari căzuți la datorie, numai până în mare 1917: Bietul Botescu (Haralambie, al cărui bust, realizat de sculptorul Dumitru Mățăoanu, veghează piața ce-i poartă numele, în Bucureș), coleg de școală și de facultate, a murit la Iași de fos, în câteva zile. Când ajunsese la o situație bună în polică și Pardul Liberal, l-a răpus ...păduchele. Clunet (Pierre, Édouard Jean, medic din Misiunea Militară franceză), specialist în fos și contagioase, a murit și el zilele astea, cu toate precauțiile ce lua în spitalul lui, singurul loc unde se făcea hygiena riguroasă. Îi murise 2 domnișoare franceze și lua cele mai severe în fel de fel de comisii și organisme de evidență și măsuri. (...) control, departe de primejdiile frontului: Sântem Zilele astea au murit o mulțime de colegi ai atât de acaparați de fel de fel de stasci în dublu mei de fos ex(antemac): Felix, sărmanul, sobru exemplar ce ni se cer, încât nu-ți mai rămâne mp și modest, sănătos, curat, econom, nesurmenat; să faci medicină. Eu persomnal am oroare de Papadopol, colonel dr. (cam bețivan); Celu Ștefan, stasci și mă sustrag cât pot de la această care mi-a fost elev la „Filantropia”, Vișoiu- extraplicoasă și inulă muncă. Stascile făcute Cornățeanu, Popescu-Azuga, simpac și deștept. zac prin dosare, sunt o simplă formalitate cerută Azi a murit aci și gl. Toma Constannescu, la care de sinecuriș de pe la centru ca să se afle în fosul s-a complicat cu gangrena labelor. treabă. Decât atâtea stasci, mai bine s-ar Nu era o garnizoană mai vitregită, mătura și spăla, s-ar dezinfecta. Feșile cu care cumnatul său, Alceu Urechia, medic și scriitor, pansăm au servit de cel puțin 30 de ori o fașă la amic și corespondent al lui Caragiale, la Botoșani, fel de fel de infecții. Sunt spălate fără săpun, căci la Școala Militară, are 1800 de elevi de văzut, nu e, și mereu reaplicate. Unde o să ajungem? dintre ei vreo 300 sânt râioși, toți plini de păduchi Față cu această sumbră, revoltătoare realitate, „miliarde”, n-are ajutor medic, nici infirmier, nici posibilitățile doctorilor de a tămădui sunt scaun, nici masă, nici foc. Ca și cum acestea nu ar aproape de limita de jos și imaginile de spital au fi îndestule, se mai ivesc alte canoane, tușe danteș: Până una alta, soldații noștri mor suplimentare și cronofage, ce nu au altă menire cu miile de fos, ca pe vremea lui Napoleon I, când decât aceea de a jusfica „ambuscații”, forficați fosul nu s-a sns decât când n-a mai fost cine să moară! Îngrijurea ce li se dă ficilor soldați în spitale e ceva f(oarte), f(oarte) sumar, aproape toate premizele unei uriașeRAFTUL CU CARȚI catastrofe militare. NIMIC! Am văzut iar holerici în același pat cu Mărturisesc că nu-i înțeleg pe militarii români. ficii. (...) Poim de spune cuiva din cei mari...ți- Când stai de vorbă cu ei, vezi bine că nu sunt aprinzi paie în cap, treci drept bârfitor sau proș. Dar planurile lor militare sunt atât de trădător, și vai de ne! Morții sunt duși la groapă aberante, încât rămâi cu impresia că ignoră în care pline, peste cari îndeasă cadavrele câte 2-3 harta propriei țări. Cum crede generalul Iliescu, milițieni (ciocli de ocazie). Postura de a fi taxat șeful Statului Major, sau oricare altul, că drept defest sau laș, în cazul unei ieșiri în arena România, cu un front de cinci ori mai lung decât dezbaterilor reale, este cu atât mai periculoasă cu al Franței, poate rezista? Ah, dacă bulgarii erau cât nu își îngăduie un moment să uite că este neutri...Dar României i-a trebuit Cadrilaterul... ginerele unui om polic, ministru, de la un (Gh. Jurgea-Negrileș, Troica aminrilor. Sub moment dat, în Iașul guvernului refugiat. patru regi, Editura „Cartea românească”, 2002, Notațiile atestă o stare vecină cu exasperarea, p. 143). precum cea din 15 mare: azi am văzut Doctorul narează, la 27 februarie 1917, înmormântarea maiorului Andreescu, mort de un caz care putea, încă proba gradul nostru de fos exantemac. Îi cânta MOZICA. Numai de europenitate: Un țigan – lăutar din Bucureș – pe asta face să mori de fos. Cortegiul era urmat de care mi l-au adus azi-dimineață la spital cu medicii din garnizoană și studenți, Foarte ambele oicioare gangrenate de degerătură, în mișcător, mi-au dat lacrimile. Noi, corpul medical, delirul lui mi-a explicat totuși că a degerat fiind suntem supuși la exterminare. Nu ni se dă dat la o gazdă cu alți opt inși și o femeie cu copii mijloace și ni se prende peste puterile omeneș. ei, toți într-o singură odăiță mică, unde nu Tot ai noștri – cei care trag sforile și avantajele – încăpeau, nu se puteau culca, și pe el mereu îl ne forțează la munca de gloabă... dădeau afară, ba l-a și bătut în câteva rânduri Nici o recompensă nu s-a dat medicilor chiar femeea, că tot venea peste dânșii țiganul, pentru munca lor și până acuma, de la începutul până ce a căzut zdrobit de somn afară, la ușă, și a războiului, nici avansări, nici decorări de drept, degerat acolo, O să-i tai ambele picioare de sub numai lichelele, Cosneși, Duma..etc. au fost genunchi, ăsta e singurul remediu cunoscut nouă favorizați. (...) N-am ce-mi trebuie, personal pentru asemenea cazuri, și încă nu se șe de va ignorant, infirmieri iok, sanitari iok, termometre 2 putea scăpa. La toți cei ce le-am tăiat picioarele în pentru 150 de bolnavi, siringi nu, ace – unu singur urma degerăturilor și cari aveau starea de și stricat etc. etc. etc. etc. intocxicație cu delir etc.,rezultatul a fost că au Trei zile mai târziu, însemna: Muică, murit după 7-10 zile, deși plaga operată nu era Popovici, Iliescu, Cocorăscu, Socec, Costescu, infectată. Basarabescu și alții sunt generali aproape sigur Poate că voi parveni (izbu, n. ed) să scap trădători, căci prea e mare tâmpenia, ca să-i crezi pe țiganul meu, și-și va câșga existența cântând așa proș. (...) Dacă ar fi făcut-o din convingere la vioară, ba chiar unii văzându-l fără picioare, o (trădarea), m-aș fi înclinat, dar au trădat pentru să-l miluiască mai larg. Să fie? S-o mai schimba bani. omenirea după războiul ăsta! (p. 56). Robii țigani Dacă ar fi crezut ei că sub nemți, acolo e fuseseră eliberați abia cu șaizeci de ani în urmă, în bine pentru români, i-aș aproba, căci și eu cred 1856, conform legiuirii lui Barbu Șrbei. Am că nu ne strică nițică ordonare nemțească și să ne semnala că printre cei care au decis să facă acest puie pe muncă cinstă, sfârșindu-se odată cu gest, fără nici o despăgubire de la stat, s-au hoțiile sistemului turco-ruso-român. (...) Cine numărat și militari (în paranteză, numărul iese cu fața curată are toate meritele. Cine e mai „sufletelor” puse în libertate): Burchi N., căpitan pișicher, mai arivist, mai mizerabil, ajunge mai (27), Budișteanu Dimitrie, căpitan onorat și mai departe în cel mai scurt mp. Mare, (0),Constannescu, parucicul (13), Cerchez C., mare scârbă nă-neacă, sărmană țară! O poă de maior (9), Câmpineanu Ion (colonel, n.m.) (11), sadic mă cuprinde, să jupoi o lichea de vie, să Golescu Radu maiorul și frații (90), Podeanu, asist la linșarea mizerabililor îmbuibați care-și maior (11), Solomon, colonel (9), Voinescu Ioan, bat joc de viața noastră fără nici o sancțiune, colonel (15), Vlădoianu Ștefan, colonel (26) ocrondu-se între ei! Este aproape, ca tensiune, (George Potra, Contribuțiuni la studiul țiganilor de eminesciana invocare a lui Țepeș, ca singură, din România, „Mihai Dascal Editor”, 2002, p.109). sigură și rapidă soluție. Absurdul și mizeria (fiziologică chiar) se Nu era singurul care privea asel insinuează până la a deveni, din exasperante, lucrurile, reprezentantul militar al Angliei, obișnuite, în firea sucită a lucrurilor: Ce cerem vânturând, în mediile pe care le frecventa nu ni se dă. Am cerut etuvă și, după o zăbavă de impresii asemănătoare, cum arată memorii mai săptămâni, ni s-a răspuns azi că, până o veni târziu scrise și încă și mai târziu editate; Tompson etuva, să întrebuințăm fierul de călcat. La spunea: În Bucureșul flușturatec și opmist văd halatele, păturile, saltelele păduchioase... fierul FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” de călcat!!!!! (...) Mâncarea bolnavilor este apucat de vărsături din cauza putoarei și s-a regimul de inaniție cel mai perfect. Orez fiert cu îmbolnăvit. Zilele astea probabil că vom avea de un oscior, ceai de salcâm sau fân, că ceaiul cel înregistrat și moartea bietei babe, care nu mai bun îl fură alții, pâine cu tărâțe, prea multă, și poate scăpa în condițiile astea de progresele corpi străini cu făină mucedă și amară, care infecției și slăbirei organismului neîngrijit. Am produce bolnavilor, convalescenților de fos vrut s-o bag în spital, dar prea se jicneau recurent și exantemaci, sau alții, numai diarei, senmentele fiică-sii: „Să moară pe patul ei...așa enterite și inaniție, marasm până la moarte. e mai cu cale...”. La 1 iunie 1917, o impresie, care pornește Cunoașterea nemijlocită a rușilor, cu dreptul, ajunge, la o mai nuanțată vedere, în curiozitățile, mai bine zis ciudățeniile lor același cerc vicios al corupției: Armata noastră – comportamentale este formulată fără urmă de refăcută ori nu – se prezintă admirabil, am mare șovăială: Ieri vedeam un regiment rus mergând încredere în soldați, ofițerii însă, pe cât i-am spre front – „na paziție”. Erau oameni neri, văzut la Comisia de reformă, unde vin foarte aspect frumos, echipați ceac-pac, ofițerii cam mulți, adică toți de la părțile sedentare, cari au rable, bătrâni, căzături, și mutre de vagmiștri stat acolo de la începutul campaniei, nu mai vor brutali. Fiecare companie avea în frunte un niciunul să audă de...front. cum o să facem muzicant cu o armonică, unii aveau și un tambur treabă cu așa ofițerime? Militari de carieră, cari cu geamparale, care ținea locul armonicei. o viață întreagă au fost educați în ideea unui Impresia de disciplină este foarte departe, vor eventual război, nu umblă decât după o merge în virutea inerției, inconscienți, sau nu învârteală cu embuscare la vreo parte sedentară, vor merge, dacă s-o găsi vreun jidano-socialist stat major, etc. etc. Cei mari, putorile ale mari, să-i smintească. Ce vor nu șu, nu pricep nimic, crapă se ghiuiesc de mâncăruri bune pe la sunt niște brute mai toți, foarte greu civilizabile. popote și de gheșeuri (de, ca omul!) și se Diferența dintre ei și ai noștri e cu cotlonesc prin curți marțiale, prin stat-majore, adevărat colosală. Nu au nici un simț de respect, prin comisii și paracomisii. deși aci, în casă, locuiesc coloneli, deși vis-à-vis e Tot în Vaslui, la 12 iulie 1917, ca și cum marele lor carer, nu se sfiesc a cânta toată nu ne-ar fi fost de ajuns ale noastre, aliații, care noaptea, de a juca dansuri cu tropăială nu mai erau „armata țaristă”, sunt pe punctul de demonică, de a vorbi tare, de a se certa câte 3-4 a defecta: Veșle rele sosesc mereu de pe frontul ceasuri până spre ziuă. Numai ploaia îi mai rus. Dobitocii de ruși se lasă păcăliți de agenții gonește. Dacă le-ai zice ceva sau i-ai reclama, te germani și nu vor să mai lupte „fiindcă acuma e poți aștepta să-ți arunce o granată pe fereastră răspublică și n-avem de ce să mai luptăm”. noaptea, sau la cine șe ce sălbăcie. Sânt Acuma e „libărtate”, „suntem frați cu toții”. sălbateci în adevăratul înțeles, disprețuitori Deciziile police ale guvernului de la Iași, pentru noi, ca și pentru ai lor. Numai pe un asel aceea de a influența poziv, în ceea ce ne de accidentat teren se putea construi un imperiu rezerva viitorul, în condițiile unei păci separate a dar și terorism anarhie, crimă, cum ve deriva din rușilor cu Puterile Centrale, prin trimiterea unei mărturiile românilor refugiați la Odessa și consistente delegații, sub direcția lui Take reveniți de acolo, tot în mare 1918, după Ionescu, cu misiune de lobby, e pusă sub pertractările britanicului Boyle cu bolșevicii. D- microscop, prin august, prin surprinderea nul și d-na Neamțu – relatează medicul militar -, preparavelor unei familii (buzoiene de origine, senator și directorul Băncei Comerciale din Constann fiind colonel, iar Ion, cel care se Craiova (...), au sosit din Odessa după peripețiile pregătea de „misiune”, profesor universitar: ce au îndurat acolo din partea rușilor bolșevici, Găvăneși au plecat la Paris - în misiune! Me revoltați contra românilor și ajutați de Găvănescu a venit azi-dimineață – în zorul mizerabilul bulgăroi Racovski, pe care l-a hrănit plecărei - , cu un colier de mărgele rupt ca să-l la sân România atâția ani. Printre altele, istorisea repare o bucovineancă ce avem în de la Odessa că unei d-ne căreia i-au omorât serviciu,...rămâne mama-mare a lui Me bolșevicii bărbatul i-a spus scafandrii cari au fost Găvănescu. În mare 1918, vom avea, cu tușe puși de ea să caute cadavrul soțului aruncat în groteș, și epilogul: Baba - mama soacrei lui mare – în port – că, fundul marei în port, în Găvănescu – care făcea toată iarna pe jos, prin anume loc este plin de cadavre cu pietre legate sală și prin bucătărie, de câteva zile nu mai iese de cap sau picioare și că pe alocuri formează din odaie: i-a ieșit șezutul cât o chitră din cauza grămezi enorme de leșuri. scremetelor și enormei cantăți de fasole și În noiembrie 1917, mutat deja într-n vărzărie ce mânca în neșre, dintr-o falșă nevoie spital de campanie la Iași, află de la un cunoscut de îngurgitare. Neavând cine s-o spele, s-o despre luxura în care se scaldă îmbogățiții de curețe, infecția a devenit trăsnitoare. Deunăzi, război. A fost până acu Sander Lupașcu pe la noi, soldatul, intrând la ea - lângă bucătărie – a fost am vorbit cu el de toate. Printre altele îmi spunea că n-a văzut nici în Bucureș, în toiul jocurilor capitularea?; raționamentul:RAFTUL CU CARȚI După zdrobirea mari pe la Cluburile Agricol, Automobil, etc., ce noastră totală...vai de cei învinși! Așadar văd mai jocuri furibonde vede aici la Iași, la Jockei Club. folositoare o pace, mai ales că lumea întreagă Tipi jucând maus pe 100 lei miza, banca 20.000 șe că ne-a fost impusă cu forța, plus condițiile lei. În fine, o adevărată nebunie, și cine-s jucătorii adăugate mereu, pe măsură ce vedeau că n- – toți cei mai importanți, deputați, senatori, avem încotro și trebuie să le primim. Dacă vor funcționari, avocați cocoloșiți în sequestre reuși să învingă aliații noștri, poate că ne vor judiciare, embuscați, neri viguroși (...). La acest reabilita, redându-ne țara hrăpită. Așa cel puțin club se mănâncă carne în fiecare zi, la ambele o afirmă francezii în parlamentul lor și în presa mese -or noi nu avem decât o dată pe lor, ca și englezii. Asigurări avem că ni se va săptămână, câte 300 gr. ...(...) Mai spunea restui țara, plus „năzuințele” Idealului! Rămâne Sander de Eduard Ghika (pref. de Vaslui) că a acum să vedem dacă vor putea să se țină de trimes lui Porcu' Constannescu (ministru de vorbă. interne) 200 (două sute) de găini, luate cu japca În februarie 1918, după ce fusese avansat de pe la oameni cu 2 (DOI) lei bucata, când noi colonel (la 1 septembrie 1917), primește, cam plăm 16 lei bucata. Sunt personajele ce vor fără entuziasm, mie o pleașcă: o decorație – popula viitorul roman al lui Sadoveanu, „Strada „Crucea Maria”, „pentru zelul extraordinar ce a Lăpușneanu”. depus întru îngrijirea răniților 1916-'917”, cu un Scumpetea traiului, pentru cei mulți și rictus aminnd că inflația pătrunsese așa cum neavuți, specula (Pe la colțuri de stradă, pe câte consemna C. Argetoianu în memorii, și în un pod, pe la răspâni etc. se văd grupuri de domeniul disncțiilor militare: Guvernul nostru a soldați care cumpără ceva de la băietani jidănași hotărât să decoreze pe Coscă Diamandi sau de la o uniformă rusească. Ei cumpără tutun, (reprezentantul nostru diplomac în Rusia, foiță, săpun. Tutunul este mahorcă de 15 bani, arestat de bolșevici, apoi eliberat n.m.) și pe care se vinde cu 3 lei pachețelul, o foaie de hâre tovarășii lui de suferință cu decorații de război. de țigară 35 de bani..; rația de 500 de grame de S-au mai decorat la noi popotari cu „Mihai zahăr pe lună, în mp ce primarul Racoviță, îl Viteazul”, de ce nu s-ar perpetua tradiția? transformă în caramele revândute cu prețuri (Constann Argetoianu, Pentru cei de mâine. astronomice; diagnoscele sunt drasce: Aminri din vremea celor de ieri, Vol. 4, partea a „vagonism”- coțcării porcineș) nu ocolesc nici 5-a (1917-1918), ediție și indice adnotat de armata. Stelian Neagoe, Editura „Humanitas”, 1993, p. Pe 1 august 1917, înscria ca simptomac 109). fapt divers: Pe un ofițer de pesmeți mort În brambureala polico-militară, intră la accidental dintr-o bombă s-a găsit numerar în păreri: Că am fost trădați în sl mare pentru mine carnetul lui 200.000 lei, deși era numai nu face nici o îndoială. Mă întreb adesea de ce locotenent și nu primise aceș bani pentru vreo nemții nu au bombardat niciodată cu gesune – eru micile lui economii ce ținea, în aeroplanele Iașul? Cum ei, cari au putut ajunge numerar (?!), pe el. Desigur că de alde ăsta nu Parisul, Londra etc., care au ciuruit Bucureșul, poate dori să se termine războiul, țâță și...aici...la Iași, nimic! De ce? Întrebare inepuizabilă. (p.129), iar noul an, cel care va caragialiană: de ce n-avem și noi faliții deveni cheie de boltă a istoriei noastre se (bombardații!) noștri? deschide nu sub mai fericite auspicii: 1 ian 1918 Noile decizii police prefigurează S-a descoperit la Ciurea, în depozitul de muniții, interogații și atudini similare celor pe care baracamente pline de băcănii, aduse cu generalul Averescu le va formula în vagoanele de muniții și drept muniții. Băcăniile „Răspunderile”. Se așteaptă venirea lui erau împărtășite de generali, coloneli, câțiva Marghiloman de la Bucureș și zice-se că ar ingineri, pesmeți și pesmețoi în profitul personal aduce vestea bună că nemții ne lasă Dobrogea, al câtorva, cari se îndeletnicesc cu această mică dacă se asigură de noi că vom fi...ai lor! (!) afacere. Marghiloman e desemnat pentru a forma Când se retrăsese, în urma invaziei guvernul în cazul acesta, și el, care a rămas sub inamicului, Carerul General la Buzău, îl urma o nemți la Bucureș, care a fost contra războiului, șleahtă de cocote și de chiulangii, și benchetuiala care este desigur persoana agreată nemților și inconscienților la Buzău a mers până la a trimete are cele mai mari șanse să ne...salveze țărișoara automobilul să aducă champanie de la Bucureș, periclitată de iresponsabili factori răspunzători cică se isprăvise la Carer, dar... Bucureșul a fost (!), cari acum pleacă din țară (la Paris) lăsând pe găsit ocupat!!! alții să încheie pacea, după ce ne-au prăpădit. În mpul guvernului Averescu, a Apoi de. Ce li s-ar cuveni! pertractărilor lui cu Puterile Centrale, își pune Pe 6 mare 1918, consemnează: Azi s-a întrebarea: nu e mai bună pacea decât format guvernul Marghiloman, cu oamni integri,

FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” respectabili, considerabili, smabili. Singura Goga, emoționat, a depășit prin strigăt notă extradiscordantă a făcut-o Griguță sărăcia inspirației din care se plângea pe el și pe Cantacuzino, zis „Prensul”, vândut nemților, nu ardelenii pribegi, mascând, sub cuvinte, că vom germanofil de convingeri; și-a vândut o scârbă urma cu torța aprinsă calea ce ne-ai arătat...etc., de gazetă, „Minerva”, care-l costase maximum nevoia ce simțea să pară ceva totuși, deși lungi 80.000 lei, cu 3 milioane, și s-a și făcut ani de Neant îi amenință gloria ce se obișnuise a- germanofil! și vedea transformată pentru el în realitate, Marghiloman are de „reparat” trădările dintr-un vis chimeric. Unde-i ministrul alor noștri dar și marea trădare, în styl înalt, a Transilvaniei? Ce beție de glorie, ce succese rușilor, de la începutul războiului nostru, ușoare? Ce pene frumoase i-ar fi crescut! băgându-ne cu de-a sila în război când au fost De Flers, francezul, scriitor dramac, a siguri că intrarea noastră va fi ineficace absolut și vorbit frumos, stylat, parcă puricat, muncit, că vom fi distruși, și apoi seria trădărilor din literar, frazat, înflorit cu documentație din partea rușilor, ascunderea materialelor de război informațiile Cellichii sau altele, dar frumos, mai ce veneau de la francezi, rătăcirea lor voluntară în ales că venea de la un francez. diferite localități, defecțiunea frontului până la Un frate basarabean, entuziast sincer, și- întoarcerea armelor ruseș împotriva noastră, a spus dorul sufletului românesc în câteva incendierea satelor și orașelor noastre de către cuvinte, pe alocuri mișcătoare. Insista prea mult, ruși organizați și în debandadă, arestarea poate, asupra faptului că Ticu a fost „din țăran”, ministrului nostru la Petrograd, confiscarea că astă țărănime...și noi, ca și dânsul, țărani etc., tezaurului Băncii Naționale de la Moscova, unde-l cuvinte cari făceau pe Celica să-și strâmbe gura, dusesem la loc sigur (!), bombardarea Galațiului umblând după mușcarea colțului buzelor...Ea, etc. etc. etc. Cellica care se vârâse în evidență și damele Curței Zi mare este și 20 mare 1918: Azi s-a Regale, lăsând deoparte, mai departe, familia, făcut unirea cu Basarabiia – mare eveniment pe mama cu fetele. după o sută de ani, țara ruptă s-a alipit la patria Relatarea Cellei, cu studii de pian la Paris, mumă! Steaguri pe străzi și oarecare entuziasm este mult mai cosmopolită, frizând snobismul: În în nenorocirea noastră, și cu jalea unei păci jurul cosciugului erau St. Aulaire, Belloy, La Front, impuse și umilitoare, cu ciunteli și ciordeli. Robert des Flers, miniștrii toți, grec, sârb, rus, Noutățile de pe finalul de lună (28 mare) sunt englez și guvernul român. Tache Ionescu a vorbit înregistrate fără emoție, ba chiar cu un anume cel dintâi după slujbă, cu un măteț discurs aer jusțiar, deși era vorba de un coleg (mai înduioșat, în care frazele sculptau figura „norocos”) de breaslă: Ieri a murit la Bârlad nemuritoare a tatei.. Apoi Robert des Flers. Toată doctorul Bruckner, de fos exantemac. O Franța era în cuvintele lui, în accentul de emoție, vicmă tardivă. Era un om plin de noroc în toată în ochii plini de lacrimi. Mi s'a părut deodată că el viața lui. Ajunsese ce-a visat: profesor, șef de făcea un jurământ în numele țării lui, pentru a spital cu clientelă numeroasă, însurat, cu zestre noastră, a cărei moarte temporară era mare, rulând automobil și emfază, dar acu, la teprezentată de tata... Goga improvizează un spartul târgului, i s-a spart și oala norocului, adio sfâșietor. redându-l Neantului din care se ridicase așa de Pe carul funebru, tricolorul francez fâlfâie iute și de sus, uzurpând situațiile. mai sus decât toate coroanele și până la cimir îl Ceremonia înmormântării lui văzurăm, ca și cum Franța ar fi vrut să arate Delavrancea, rulată lent, e asimilabilă unei pagini solicitudinea ei, pentru spiritul care a servit-o și a de istorie literară: Astă-seară l-am pus la biserica iubit-o atât... Banu și poimâine, marți, la 3 e înmormântarea. Patru batalioane de vânători cântau rând Regina, care-l iubea, a venit acasă și i-a așezat pe rând și culorile Franței fâlfâiau sub soare. Era singură florile aduse, în jurul corpului. Dar ceva triumfal în acest convoi. Ființa aceasta era Marghiloman, primul ministru, a refuzat mare până și în gesturile pe care alții le făceau funeraliile pe seama statului – probabil de frica pentru ea. L-au înmormântat nu departe de de a se compromite în fața germanilor pentru a fi soldații morți în luptă. E drept. A murit în război ajutat familia unui naționalist sincer, prea sincer (Emilia Șt.Milicescu, Delavrancea. Om-literat- și prea urât de germani... desigur...(...) Din patriot- avocat, Editura „Cugetarea-Georgescu discursurile ținute. Take Ionescu a fost puternic, Delafras”, 1940, p. 139). mișcător, înălțător, cu multă nobleță. Profesorul Un alt martor ocular al ceremoniei Petrovici (filozofie) a rost cu o voce limpede și funebre, Nichifor Crainic, viitor om polic, mlădioasă, cu intonații potrivite și demne, o scriiitor și publicist, care lucra la un spital militar apreciere asupra întregii acvități a lui Ticu, ieșean, surprinde „emoția”, uneori nepotrivită a evidențiindu-i valoarea. celor ce-l prețuiau pe cel plecat: În primăvara anului 1918 a murit Barbu Delavrancea, - s-a fără să mai deschidă guraRAFTUL CU CARȚI dacât ca să înghită închis gura de aur a patriosmului românesc. Îl hapuri. În acea seară, a vorbit prost. A început zăream aievea la ziarul „România”, fără să-l prin a cere și el, ca Mișu Cantacuzino, „jertrrra cunosc personal; juca șah cu scriitorii din ulmului român” ca să ssalvăm „idealul”. Nu redacție, care îi ziceau nenea Barbu.(...) ne-am bătut pentru noi, ne-am bătut pentru țară, La înmormântare se adunase tot Iașul nu ne-am bătut pentru rege (tronc, Marițo!) – românesc să petreacă pe furtunosul vrăjitor al ne-am bătut pentru o iiideeeie”! „Da” - și după cuvântului, care nu mai avea parte să vadă acest „da” o lungă pauză; „da – dar văd rânduri România Mare, pentru care se mistuise. Deodată, rânduri cum cad românii (renunț la accente și la liniștea încremenită în reculegere a bisericii fu pauze, citorii le vor așeza fiecare după gust), spartă de țipete groteș, întretăiate de sughițuri „curg șiroaie de sânge, cad copiii, cad femeile, cu anormale: „A murit maestrul, a murit ma...”. Era pieptul deschis, cad bătrânii...totul e o mare de Mihail Sorbul, care se îmbătase de durere! sânge...aaah, totul e roșu, sânge, sânge și iar Publicul, care nu-l cunoștea, l-a scos afară și sânge! Nu: aceasta nu se poate! Poporul meu nu liniștea s-a restabilit în jurul sicriului, scump poate să piară până la cel din urmă vlăstar, nu tuturor inimilor româneș (Nichifor Crainic, Zile pot, nu pot, nu pot să văd acest măcel! Faceți albe – zile negre. Memorii, Vol.1, Editura pace, faceți pace – dar pe mine lăsați-mă să-mi „Gândirea”, 1991, p.129-130). ascund fruntea de rușine!!!” (Cu coatele pe Momentul fusese precedat de cooptarea genunchi, și-a propt capul în mâini, din celui ce era scriitor, orator; deputat, membru al pămătuful de păr care sigur ni se înfățisa ieșeau Comitetului Execuv al Pardului Conservator, ca sunete confuze care la urma urmelor puteau fi ministru al industriei și comerțului în guvernul de luate și drept suspinuri.) Take își răsucea mustața „uniune națională”, începând din iulie 1917. și nu șa dacă trebuie să aplaude sau nu... Reașezat în epocă și context, finalul vieții, (Constann Argetoianu, Pentru cei de mâine, mai ales police, a lui Barbu Delavrancea, nu aminri din vremea celor de azi, Vol. 4. partea 5, fusese prea glorios, cum atestă contemporanii. La „Editura „Humanitas”, 1993, p. 66-67; 91-92). 21 decembrie 1917 Guvernul primește șrea că Pe parcursul jurnalului, Raul Dona îl rușii de la Socola vor ataca Iașul în zorii zilei, la 1 ½ privește, uneori, cu reproș: Barem Ticu, deși e noaptea s-a întrunit Consiliul de Miniștri. Take era ministru, cade în excesul contrariu: are dreptul să galbem ca ceara, mi-au povest a doua zi ia pâine albă și de abia ia una, îi e rușine (!) să ia miniștrii. Brăanu căsca într-una, nu se șe dacă mai mult. Noi, lângă el, ne râșnim stomacele cu de somn sau de emoție. Titulescu tremura într-o Kriegsbrot (pâine de război n. ed.) infect și n-ar triplă blană, Mișu Cantacuzino (fiul „Nababului” lua, Doamne păzește, și pentru noi o pâine albă n.m.) cerea bere și vorbea de Franța, Barbu mai mult. De ce atâta modese când ceilalți Delavrancea nu cerea nimic, da din brațe și miniștri ia câte 20 de pâini albe? Pudoare și râgâia. Ceilalți miniștri se înfățișau tâmpiți – de exhibiție patriocă a cumpătării, meschină, evenimente. A doua zi de Crăciun, naratorul, nesimțitoare, în fond, când autorul „Apusului de Argetoianu, este convocat, spre ora 23, la soare” și al lui „Hagi Tudose” are o nepoată, de Greceanu, la o ședință: Brăanu e hotărât la o numai un an, fiica doctorului militar. Un portret pace separată și trebuie precizată atudinea șarjat. Nu i s-a sugerat/semnalat niciodată miniștrilor conservatori; Mișu Cantacuzino – această penurie de a fi un bun samaritean. Alteori alături de Aliați – cu ei vom învinge sau vom pieri. reproșurile, scârbite, imprecave la adresa (...) A fost singura dată când am auzit pe Mișu speculei pot fi îndreptate și împotriva socrului, Cantacuzino vorbind cu căldură și cu adevărată care era, totuși ministrul industriilor și al elocință alături de care a lui Delavrancea, care s-a comerțului. În schimb, e mai des pomenit ridicat după dînsul, a fost o sărăcie, o tristă antecesorul pe acest minister, Constannescu- bolboroseală de idei și de cuvinte râgâite. Îți (Porcu') Alexandru (1859-1926), ministrul venea să înnzi ligheanul. agriculturii (1914-1916), ministru de interne Nenea Barbu era cam băut. Cum se și (1916-1918, de industrie și comerț (1918-1919) cădea într-o vreme în care bietul om trebuia să în guvernul liberal. lupte cu amărăciunile vieții - și-și da seama că Privirea scrutătoare a doctorului nu face vorbea în acea clipă pentru posteritate. Cu vocea concesii nici suveranului. Observă, fără să fie un tremurîndă, cu lungi apăsări pe unele silabe, cu pudibond, atmosfera pe care o cunoștea, aceea alunecări grațioase peste altele, bătându-se din mediul Ghidigenilor, lângă Galați, unde se neîncetat cu pumnii în piept, cu ochii zgâiți ca instalase spitalul militar „Regina Maria”, în vila lui porniți întru întâmpinarea unor viziuni depărtate. Jean Chrissoveloni. În câteva din aceste fotografii Delavrancea și-a cântat în acea seară cântecul – narează cu ochi de cronicar monden, mai nou lebedei. A murit într-adevăr peste câteva luni, paparazzi, autorul - era regele Ferdinand ținând în FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” dreapta, pe sub braț, pe o d-șoară cu renume de adăpost de nemți...în brațele lor... ca Gribouille, fleurteuse à outrace în mediul Ghidigenilor și când s-a băgat în lac ca să nu-l ude ploaia! Se privind în stânga la o alta, care se pama (fr. leșina poate crede așa ceva din partea lui T. Ionescu”. De n.ed.) de râs, pe când ceilalți din grup râd. Țoțoi cu aici și refuzul viciilor de gândire, sofiscii de pipa în gură etc. Fotografia asta – inocentă în alte presă: Și ieri, în jurnalul România (organul vremuri – te impresionează urât în mpurile de apărărei naționale), într-un arcol, se grele suferințe prin cari trecem, mai ales că a fost propovăduia că fericitea nu e decât pentru cel ce făcută tocmai în mpul luptelor de la Mărășeș: va renaște...! Asta implică să mori mai întâi și le roi s'amusait, e om doară și el! Să te dai în desigur că, dacă vei renaște, e o fericire... Aud? spectacol cu atâta naivitate, parcă te Cum? Filozoful arcolului e desigur...sincer și de chocuează... mai ales fiindcă fotografia n-a fost o aceea scrie d-astea, că doar e pentru apărarea indiscreție de instantanat, că s-a pozat exprès în națională! Trebuie și d-astea și d-ășa. Dar ce, grup libidinos sau p-aci. Un adevărat Cato în numai adevăruri, numai sinceritate, cinste, branșa, atât de cinică, deseori, profesiei sale. conșință, equalitate și dreptate? Unde mergem Observă cât de repede se perimează până noi cu așa ceva? Păi când ți-oi da eu dreptul tău, și senmentul sărbătoresc al unirii cu Basarabia, nu-mi mai rămâne destul prisos mie!! când se confruntă cu „economia de război” și Asta e adevărata filozofie a mpului de favorizații acesteia: Colonelul cutare din minister, azi, încearcă s-o răstorni, să vezi cum plesneș! de la aprovizionări, generalul cutare, tot din Trece în rezervă și se reîntoarce în minister, de la subzistențe, prin oamenii lui Capitală, notând, la 12 noiembrie, că și acolo viața deschid prăvălii și vând ce pot acapara, fură, fură era scumpă, dar nu chiar ca în Moldova: Specula și iar fură, da! Nu mai este voie să se aducă pâine crește, crește, administrația pare că-i dă albă din Basarabia pentru cine vrea să mănânce concursul.(...) Pleacă nemții! (...) Se schimbase de din când în când și puțină pâine albă mai bună – vreo două zile guvernul Marghiloman și au reclamat brutarii că li se face concurență... O succesorul, gl. Coandă (francofil), a dat mărturie dramacă a celui ce este proaspăt tată și ulmatum germanilor să părăsească în 48 de ore care datorită acestei dobândite condiții, în lipsa capitala, de unde nu vor fi făcuți prizonieri (...) în altor venituri decât solda, este nevoit să tacă, fine, nemții se cară, se cară, s-au cărat cu toții. A să-și accepte această lașitate pe care aproape că pătruns și în rîndul armatei lor revoluția și și-o autodenunță, în mai multe rânduri. Jurmalul bolșevismul ce au semănat de la ruși, și pe care este o defulare a acestui „tată de familie”, sobru s-au străduit degeaba să-l semene și la noi. (...) dar nu orb, lucid dar nu îndrăzneț, cu simțul Mai ieri vedeam pe stradă un convoi de nemți de ridicolului dar fără „tupeul” de a spune că regele e toate sorturile, cu ochelari, cu bărbi, rași, mari, gol. Notează cu parcularități de grai: „Di amu”, mici, neri, bătrîni bărboși. Heri profesori cu aere „tătul s-a scumkit” și cer de 100 de ori prețul la plate, conduși de sannelele noastre, milițieni în orice, fiindcă „de, s-o scumchit”. Ca și Caragiale, anterie rupte, zdrențuite, și cu câte o „bainetă” sub imperiul indignării, vede enorm și simte model vechi la pușcociul model '77. Ce deriziune a monstruos, are simțul limbii, dialectale chiar, în soartei (...). nuanțele personalizate ale personajelor (cele Aceeași anulare a tonusului teuton/ care stau în gazdă la mănăsrea Agapia, în special anarhizare o înregistrează și Constann o fiică a lui Vlahuță). Nici aici nu este „pace”, Bacalbașa, staroste al gazetăriei noastre din pribegele se ceartă pe „furnizorii” de alimente, epocă, Din punct de vedere tehnic, retragerea lui ies la iveală vechi râci între măicuțe (ca în mai Mackensen este exemplară. Dar revolta s-a ivit în târziile cărți ale lui Damian Stănoiu), foarte puțină armată. Cât mp soldații credeau în victorie, erau „fericire campestră”, dar măcar nu mai este disciplinați, dar în ziua când li s-a spus că sunt „muscăria infernală” a Iașilor. învinși și că trebuiau să evacueze țara, Sesizează cu iritare bâlbe police chiar nesupunerea a izbucnit. acolo unde era vorba de „ași” ai barei și oratoriei: Un ofițer român, însărcinat cu o misiune Despre Ucraina e-a zis acum 2-3 luni că se vor uni pe lângă generalul Mackensen la Sinaia, a întâlnit la rezistență disperată cu noi contra nemților și pe șosele armata germană în retragere, A văzut, bolșevicilor, pe de altă parte... Francezii și englezii cu surprindere, toate automobilele și toți caii avansau banii pentru rezistență! Când colo ofițereș neocupați. Întrebând un grup de soldați ucrainienii au fost PRIMII dintre toți rușii cari au ce explicație era faptul acesta, soldații au încheiat pacea cu nemții și acuma au chemat pe răspuns: nemți să bage trupele lor pentru a-i salva de - Domnii ofițeri să facă bine să meargă pe bandele bolșevicilor! Așadar nemții se găsesc în jos ca și noi și să îndure ca și noi greutățile Ucraina, toate jurnalele și telegramele o spun, și drumului. domnul Take Ionescu ne sfătuiește să ne punem la La Sinaia același ofițer a văzut cum un număr de soldați au dat jos de pe cal un ofițer, cum i-au smuls decorațiile și epoleții și i-au impus mari categorii: o memorialiscăRAFTUL CU CARȚI biografică, unde ca să împingă, dimpreună cu oamenii din trupă, la accentul cade pe povestea vieții autorului, și o un automobile-camion împotmolit (Constann memorialiscă istorică, unde resortul principal Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanului este de ordin istoric (...) În această ulmă 1916-1918, Editura „Vremea“ 2017, p. 213-214). categorie, personajul principal nu mai este Jurnalistul șe că paginile sale nu vor fi autorul, el devine doar un martor al Marii Istorii și „eroice”, pe măsura actului măreț realizat, mai ales al momentelor ei fierbinți și tragice. România Mare, dar nu-și poate călca pe suflet din Doctorul Vasile Bianu publică în 1926, în două rațiunile următoare: Realitatea, din nefericire, volume înnse, Însemnări din Războiul României apare crudă, cu totul alel, orice ar zice bețivii, Mari sperând că „din aceste „Însemnări” iubitul idealiși de la aperive sau de la masa de table și cetor își va putea face o idee destul de exactă poker și lichelele în livrea, cu gușa plină de despre decursul Războiului României Mari bunătățile linse prin talerele stăpînului, acum (Constann Bărbulescu, România medicilor. nenorocos. (...) Miră-te! Cine vei fi, care mă vei ci Medici, țărani și igienă rurală în România de la vreodată, deși nu pentru altul am scris, ci pentru 1860 la 1910, Editura „Humanitas”, 2015, p. 56; mine... Altundeva adaugă: îmi consemnez 62). părerile de cari nu am să dau cont nimănui, decât Stofa de scriitor a lui Raul Dona este atât numai mie. de evidentă încât, departe de scopurile În scrierile medicilor, Constan „educave” ale lui Bianu, el, mi se pare, a reușit o Bărbulescu decelează două tendințe: În general adevărată „frescă” vie a epocii și lumii în care a putem împărți memorialisca analizată în două trăit. Gerhard Velburg, În spatele frontului. Marele Război așa cum l-am văzut eu. Decembrie 1916-iunie 1918. Însemnarile unui soldat german în România ocupată, Editura „Humanitas”, 2018, 354 p. Gerhard Velburg este pseudonimul lui Bogislav Tilka (1887-?), cel ce își începe istoria sa militară la Dunărea de Jos la 14 decembrie 1916; „căprăria academică” - mulți dintre soldații companiei au studii superioare, autorul absolvise dreptul, se îmbarcă pentru România, iar pe 18 decembrie ajung în Orșova. La Craiova, la o ospătărie, dau deja de un paradis culinar, la prețuri foarte mici. Pe 24 decembrie ajung în Bucureș, unde „accesează” restaurantul arhiplin „Trocadero” (la câteva etaje sub pământ). Toți clienții sunt însoțiți de prietene ad hoc, dame cu blănuri și diamante, există orchestră de țigani. La cafeneaua Kronprinz (fostă Miramare) vor auzi colinde. Sunt cazați în clădirea Școlii Militare, cu înzestrări bune (săli de sport, călărie, scrimă, piscină, bucătărie uriașă, bibliotecă cu multe cărți nemțeș (militare și de istorie, o parniță), toate devastate, situație ce declanșează următorul raționament: Bucureșul s-a predat de trei săptămâni fără luptă. Aceste fapte nu se pot jusfica așadar prin surescitarea pică luptei. Ele dovedesc că umanitatea este încă tânără și că poa insncvă de distrugere sădită de la începuturi în oameni nu s-a sns. Româncele sunt scunde, dar grațioase și foarte elegante. Pe mulți îi surprinde dantura lor puternică, de animale de pradă. Valuri de parfum se revarsă pe trotuar, chipurile strălucesc de „boiala de război”, blănurile se etalează cu mare lux. La modă sunt ghetele înalte cu șiret, așa cum nu am mai văzut încă în Germania, cel puțin nu la dimensiunile astea. Fruntașul Kroitzsch cercetează îndelung magazinele, hotărât ca, FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” imediat după încheierea păcii, să-i facă soției sale La începutul lui mare ninge „ca în cadou o asemenea pereche de ghete. La colț cu Siberia” și trebuie să deszăpezească calea ferată. Bulevardul Elisabeta stau și azi cei doi locotenenți Tifosul face ravagii în trupele turceș de la unguri și nu fac nimic altceva decât să studieze Călărași, la numai 60 km. Începe transportul ghetele cele înalte pe modele în natură: se grânelor, cu cărăuși țărani. Se mută în gazdă la holbează la picioarele femeilor, restul corpului și Ștefana Cucu, care voia să pareze asel pericolul chipul doamnelor fiindu-le indiferente. de a mai avea în cvarr ofițeri bulgari. Gărzi Pe 1 ianuarie, după mesajul de Anul Nou al îndobitocitoare, în care este cooptat chiar și împăratului, pornesc spre Cernavodă și pe 3 Franta, care dorește să ajungă „preot de ianuarie ajung la Feteș, localitatea fiind la 7 km etapă”.(comandatura de etapă nr. 281 cuprindea de gară (podul a fost aruncat în aer). Belșug de Feteși și plasele Călărați, Țăndărei, Lehliu și animale, între care și bivoli; la masă au berbec și Urziceni). găini fesn nevisat pe frontul de vest. Pe 5 Pe 25 mare au parte de o surpriză ianuarie se instalează în satul Bordușani, la nord plăcută: fiecare om primește douăzeci și unu de de Feteș, batalionul înnzându-se pe vreo 50 lei recompensă de război pentru parciparea la km, pe malul stâng al Dunării. Primarul rostește cucerirea Bucureșului. Cât primesc gradații nu un discurs din care, cu aproximație, rezultă că se poate ș. Se presupune că generalilor le-au dat nemții sunt oameni de omenie, pe când bulgarii, câteva mii de lei. Nu șam că și în armata vai și-amar. germană și se dau bani ofițerilor și soldaților În urma ordinelor primite, la 6 ianuarie, atunci când cuceresc o fortăreață sau torpilează sunt din nou la Feteș, nimerind pe sărbătoarea un vapor. Credeam până acum că asta e doar o ortodoxă a Crăciunului. Masă bogată, colinde praccă englezească. Velburg începe să învețe (între care se amintește „Bună dimineața”). românește. Le Feteș poposesc refugiați orășeni Bulgarii trec animale pe partea cealaltă a fluviului, din Constanța, dar și țărani, strângându-se o fără documente de transport, dar folosind tabără de câteva sute de căruțe. Greu cu deprinderile (deja genece) ale porcilor care trec îmbarcarea pe barje, povestorul parvine la Dunărea înot, supravegheați/mânați de o barcă. condiția de furier la nouînființatul birou de Refugiații din Dobrogea încearcă și ei să ajungă evidență a populației de la Feteș. Regula este: acasă, cu căruțele în care se băjeniseră la Brăila și combatanții primesc alte cărți de identate decât care deveniseră un soi de case ambulante, în civilii, după cum prizonierii de război primesc care-și țineau strînsura, unde mâncau, găteau și altele decât inamicii, care nu sunt prizonieri, locuiau, așteptând bacul. La masă: creier, rinichi sistem prin care ar trebui ținuți sub control toți de porc, jumări cu ouă, ciorbă de vită, murături, bărbații apți combatanți. plăcinte și prăjituri, limbă de vită cu sos de roșii și Atent la obiceiurile localnicilor, jurnalistul cotlet de porc. În această cupă a bucuriei se descrie sărbătoarea pascală de la Dunărea de Jos strecoară însă și un strop de pelin, și anume că nu și conchide: dacă ar fi să mai prindem un Paște putem să le trimitem celor dragi de acasă decât aici, atunci l-am ține cu siguranță numai pe cel foarte puțin din belșugul de aici. Pe 31 ianuarie românesc. Apare, cu acest prilej, un personaj, are loc prima înhumare a unui soldat austriac în Sporea, sudist get-beget, șeful nou înființatei cimirul din Dudeș, slujit de Franta, camaradul Companii Fluviale Austro-Ungare, transilvănean povestorului. de origine, cosmopolit prin natura crăiei lui Franz Încep rechizițiile, depozițiile țăranilor, Josef, fantasc de pitoresc, în care se altoiesc, scotocitul pentru depistarea unor grâne dosite, pentru citorul de azi, trăsături ale „eroilor” lui apoi colectarea de gheață din Dunăre. Velburg Panait Istra și Iaroslav Hašek. Franta, care și-a devine grefier militar, depunând un jurământ de consolidat statutul de „popă”, primește în funcționar public, diferit de cel de militar. Un „audiență”, spre a elibera legimații nominale și a locotenent Bachmann, fost rănit, își menajează încasa taxa pentru acestea; în plus îi parvine sănătatea, explicând viziunea sa asupra situației întocmirea unei predici, în mp ce jurnalistul se de război: Dacă toți oamenii ar fi ca mine, războiul „policalifică” paracliser și organist. s-at fi sfârșit deja. Am ucis cu mâna mea opt Culvarea pământului de către localnici, francezi. Or inamicii nu au de opt ori mai mulți rămași fără mână de lucru bărbătească, nu este soldați ca noi. Rezonabil ar fi, e de presupus, ca încurajată numai ca o faptă creșnească, ci și pe front să rămână numai restanțierii. Cum pentru a susține Camarazii din vest: să le dăm mâncarea de la popotă lasă mult de dorit în fraților noștri (...) avântul pentru victorie. privința calității, soldații „își poartă singuri de Harababura numelor, cu mulplele cauze grijă”, mulțumindu-se cu plocoanele sătenilor, un care o generează (ubicuitatea, interșanjabilitatea fel de incesție, în urma căreia se speră în o mai numelui cu prenumele, poreclele care acționează binevoitoare atudine din partea comisiei de anarhic, și pentru că, așa cum va observa, mai rechiziționare ce inventaria dobitoacele și târziu, Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, se păsăretul. Sloiurile de pe brațul Borcea induc constată o cu totul aproximavă vârstă a ideea unui loc de la Polul Nord, o liniște și o recenzaților, ce declară: M-am născut în mai: pusetate peste care planează câteva milioane M-am născut în cinșpe; M-am născut acasă, sau, de ciori. când e vorba de țigani, la Baltă și în căruță. Dacă așa numita „hrană spirituală” e omenii ășa și i-am văzutRAFTUL CU CARȚI însămânțându-și asigurată de oficiosul „Bukarester Tagbla”, cea ogorul, păscându-și vitele; cunosc pe toată lumea materială e în sarcina bășnașilor, dar și a bodegii din sat și toți mă cunosc. Am învățat să gândesc și lui Veliko sârbul, unde se cântă marșul bulgăresc să simt ca ei, le înțeleg limba, i-am apărat – din „Șumi Marița”: Spumegă Marița de sânge păcate a fost necesar – chiar și de camarazii noștri șiroaie,/ Lacrimi de văduvă curg în pâraie./ Marș nemți. Acum îmi doresc să-i văd și secerând. Îmi înainte, marș bravi soldați,/ A noastră-i victoria, vine greu să plec de aici.” nu vă predați! Tratațiile în acest local determină, La Bordușani întâlnește pescari ruși de la întoarcerea către cvarr, „linia ondulatorie” sectă lipoveană, veniți de câteva generații, dar și printre garduri. Nefamiliarizarea unor ocupanți pe Pauline, o curtezană din Viena, de vreo 58 de cu alcoolul determină, uneori, situații incredibile: ani, care locuiește de multă vreme la Făcăieni, unul înaintat la gradul de sergent de popotă, care semn că, la „arcole de lux”, românii importau trebuia să comande salva de onoare la încă de pe atunci. Ia cunoșnță de definiția mormântul unui camarad austriac, fiindcă unele turcească a străzii: un drum pe lângă care mergi; împușcături nu s-au sincronizat, a muștruluit glodul și ogașele de pe șosea, pe vreme de ploaie, plutonul chiar pe marginea gropii și l-a pus să sunt atât de mari, încât s-au ivit alte drumuri pe repete până când a reușit salva. lângă ele, care, la un loc, au o lățime apreciabilă. Pe domeniile Jegălia, unde se află un La Săveni se află o parte din „intelighenția conac boieresc, un număr de grajduri, magazii și României” (boieri, avocați, profesori universitari, stâne, este o tabără de francezi de culoare, arabi, jurnaliș) cu domiciliu forțat, ținuți prizonieri ca marocani, tunisieni, care au fost trimiși aici, într-o represalii pentru același fel de tratament aplicat climă mai blândă. Aceste arătări cu fes și cu nemților civili din Moldova de către guvernul burnuz, sunt destul de anși de boli fiincă au avut român. de înfruntat iarna în Bărăgan, care, de multe ori, e Franta s-a întors de pe la popotele atroce. ofițerilor cu tot felul de expresii pompoase pentru La o sclă de băutură, un anume domn îndatorirea de preot militar: „cadet al cerului”, Dinescu, ce se declară pacifist convins, începe să „anaeriană a păcatelor”, „deparazitor de înjure, cam la carcalete/cocteil pe: Brăanu, suflete”, „soldat al lui Christos”. Hindemburg, kaiserul Wilhem, regele Ferdinand, La Bucureș, în localul Ministerului dar, amenințat cu pușcăria, se potolește și îmi Lucrărilor Publice, pe Bulevardul Elisabeta, va spune iute după aceea că cea mai mare bucurie a cunoaște un aparat monstruos de birouri, vieții lui ar fi să se mai ducă o dată în Bulgaria sub personal, hârțoage și regulamente, armate arme, ca să se răzbune strașnic. Carevasăzică nu întregi de conțopiș și daclografe nemțoaice, l-a ținut mult pacifismul. legiuni de ordonanțe, mulțimi de ofițeri, Pe socoteala comunei, după robota funcționari și solicitanți civili români; la Ministerul birocracă, se bucură, în această „arcadie” de Jusție e carerul general de intendență, dunăreană, de oțiu și peisaje, pe principiul lan așijderi babilonic, unde pentru săpun suntem „Carpe diem”: Cum cerul e curățit de toți norii, la trimiși toată ziua de la Ana la Caiafa. Velburg are fel se curățește sufletul de toate grijile. Să ne șansa de a deveni jurist, pe post de șef de gândim oare în orele acestea la viitor, la bătălia departament, ba chiar îl paște avansarea la gradul din urmă a războiului, la dezastrul economic de de sergent, dar, în iunie se întoarce la Feteș și ia după depunerea armelor? Nu și nu. Trebuie să ne cunoșnță de descântecul pentru ploaie al îngrijim de igiena sufletului, oricând și oriunde paparudelor. Între mp, are posibilitatea să putem, iar aceasta ne cere să ne bucurăm de clipa constate: Nici un popor nu posedă o cantate atât care ni s-a dat. Fiica unor localnici care crește de mare și de seducătoare de blesteme (și viermi de mătase, încearcă să-i explice soldatului înjurături! n.m.) ca românii. Din acest punct de străin, metoda de fabricare a pânzei de la A la Z. Își vedere, pe locul al doilea defilează italienii. În fine, începe demonstrația cățărându-se iute în dud ca mi s-a întâmplat să aud copii mici înjurându-i pe să ia câțiva viermi de mătase. În asemenea alți copii sau animalele cu cele mai obscene și condiții îți dai seama de naturalețea acestor copii ordinare cuvinte. Asta se datorește faptului că ai sudului, încă total neperverți de pudori de adulții nu se feresc nici un pic de copii, fiindcă ei salon. Florica se urcă fără cea mai mică ezitare, în înșiși nu sunt conșenți de sensul obscen al straiele ei simple țărăneș, până în vârful pomului înjurăturilor pe care le tot îndrugă nu numai față sub care stau eu, măcar că bate un vânt strajnic de alți oameni, ci și față de animale și de obiecte (nu este de ignorat delicatețea relatării). neînsuflețite. În satul Noieni întâlnește un profesor Luna iulie prilejuiește observații neamț, care, din ianuarie pe acolo, trebuie să se meteorologice cu aplicație asupra vegetației și întoarcă la batalion. Țăranii îl iubesc și îl respectă populației: Te-ai plimbat vreodată kilometri pentru firea lui săritoare și pentru blândețea și întregi pe lângă un lan de floarea soarelui? (...) corectudinea lui când e vorba de mulplele Dacă trece o boare pe deasupra lor, câmpul se rechiziții și cazne, pe care trebuie să la îndure zi de unduiește ca o mare cu valuri liniște și egale. Ca zi o țară ocupată. I se spune peste tot „domnul la comanda unui general atotputernic, florile își profesor”. Îmi spune: „Trăiesc de cinci luni aici cu îndreaptă capetele spre soare și și le pleacă atunci FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” când soarele se îndreaptă spre alte zări. Mii și mii necunoscută. În schimb, respectă neclint de capete aurii se înclină înaintea călătorului posturile creșneș. Din septembrie, după marile grăbit. bătălii de la porțile Moldovei, se introduce Alte plante nu suportă soarele atât de cenzura în toate oficiile poștale ale armatei, nu bine. Astrul e prea binedispus anul ăsta, așa că trebuie să se scrie pentru cei de acasă „ceva de plantele se tem de el: căldura usucă vegetația. Iar rău”. Are ocazia să revadă Capitala, remarcând, ca n-a mai plouat de ceva vreme. Pământul e uscat și la sosirea în țară: Luxul încălțămintei și al iască. Așa cum românca începe să ciorapilor damelor de la oraș depășeste orice îmbătrânească la 20 de ani și primele riduri îi limite. O pereche de cizme obisnuite depășește o brăzdează deja obrajii, tot așa și vegetația din sută cincizeci de lei și e foarte greu de găsit un România- sau cel puțin cea de aici, din Bărăgan – cizmar căruia să-i poți comanda o pereche. începe să aducă la începutul lui iulie, uneori chiar Administrația militară le permite civililor să din mai, a toamnă. Femeia înflorește repede dețină doar cinci perechi de încălțări. Această dedându-se Erosului exagerat și epuizant al recomandare este cu totul neglijată în cazul sudului, câmpul e potopit de razele fierbinți și fără femeilor. Chiar și cea mai neînsemnată fată de scăpare ale lui Helios. prăvălie socotește că e de demnitatea ei să poarte Ordinul de a se rechiziționa clopotele de asel de încălțări elegante.(...) Pe de altă parte, pe la biserici, pentru fabricarea de grenade, româncele mai pot învăța multe de la nemțoaice, trezește localnicilor o tristețe mută, iar lui Velburg calități pe care cele dintâi nu le au și care pentru următoarea ancipație: Metalul lor va intra acum un bărbat nu sunt de neglijat. Nu pot să dau însă în trupurile pline de viață ale soldaților, poate nici un verdict care din cele două puri de femei chiar ale acelora care s-au născut pe aceste este preferabil. meleaguri și la ale căror botezuri vor fi răsunat. Ce Constată cu uimire românizarea voluntară să le mai zic oamenilor? Ce rost are să le arăt că și a alogenilor: Unitatea națională a României Mari în Germania clopotele au fost demult topite ca să a devenit și pentru vechii rezidenți de alte ucidă oameni? Aceș săteni nu ne vor ierta naționalități de aici un ideal care a sedus cele mai niciodată că le luăm clopotele. bune minți. Unguri, ai căror copii au primit o În mpul bătăliei de la Mărăș, aude educație germană, au în fiul lor cel mic un canonada ca fiind dincolo de baltă. Despre colportor al traducerii făcute de Velburg, în perverrea moravurilor armatei de ocupație se nemțește, la cântecul de război românesc „Veniți vorbește ca de însușirea unei cutume: Ajuns în viteji” (La arme!, de St. O. Iosif n.m.). fața unui funcționar de orice fel ar fi acela, Pragmaci, germanii au inițiave, în românul nu șe decât că trebuie să-și deschidă Bucureș, asemănătoare celor ale lui Ceaușescu, punga. De bună seamă, nici autoritățile germane la sfârșitul „epocii de aur” (nici un loc neculvat, nu socotesc să trebuie să se poarte alel decât ca tomate și cartofi în grădinițele din fața blocurilor): ale lor. Mă tem că nu tot personalul militar dacă mulțimea de uniforme nu ar aduce aminte german a făcut zid împotriva obuzelor de monede de război, atunci cu siguranță ar face-o căpățânile și de bancnote. (...) Cum s-ar putea ca în România de varză pe care administrația militară germană lucrurile să stea alel, de vreme ce coruptul le culvă în mijlocul rondurilor de flori. sistem turcesc și grecii fanarioți, care închiriau Pe 4 septembrie 1917 este din nou la țara în scop exclusiv de exploatare, au fost Feteș (Totuși, capacitatea mea de rezistență e alungați abia de curând? Sultanul și fanarioții au depășită: trei zile la rând în capitală sunt prea dat tonul, așa că nu e de mirare că au fost imitați multe pentru omul de stepă), unde face o cerere de cei mici și neînsemnați. de transferare pentru frontul de vest. În drum În Galații înfometați de război soseau și spre noul front, la Făurei face o vizită la cimirul contrabandiș greci din Brăila, care nu aveau eroilor de lângă gară (treizeci de vânători de probleme în a trece fronera Siretului, păzită de munte și cavaleriș bavarezi, căzuți la mijlocul lui jandarmi nemți. În mai 1918, jandarmii lui decembrie în luptele din avanposturi). Rămâne o Mackensen erau aici de doi ani. Nu degeaba în noapte la Buzău, pe 19 septembrie, unde, a doua memoriile mareșalului apărea fraza. „Am venit zi, e uimit de produsele etalate de sârbii/bulgarii (în România) cu 16.000 de jandarmi și am plecat buzoieni la târgul săptămânal. Mi-ar fi plăcut să cu 16.000 de bandiți”. De alel, lipovenii spuneau mă holbez ore în șir la târgul săptămânal care că bulgarii sunt blestemați, dar cu nemții te tocmai începe. Căruțe după căruțe ale țăranilor înțelegi. Contrabanda nu era o joacă, lipovenii manali de prin împrejurimi se îndreaptă spre prinși de austrieci. și mai ales de bulgari, fiind târg încărcate cu ceapă, usturoi, roșii, varză cât îți împușcați pe loc. În: Gh. Jurgea-Negrileș, Troica poește inima. Struguri însă nu se pot cumpăra în aminrilor. Sub patru regi, Editura „Cartea acest oraș vicol, pentru că prețul exorbitant de românească”, 2002, p. 197. cincisprezece bani pe kilogram i-a făcut să În august se încorporează bulgarii români dispară cu totul. Călătoria îi prilejuiește etalarea apți de front, merge în baltă, vede traiul hnit al unui fin condei de peisagist: Până la Ploieș pescarilor și ciobanilor, fiindcă ceasul, citul, mergem de-a lungul dealurilor subcarpace. scrisul, corespondența sunt pentru ei o mare Privirea ne hoinărește îmbătată pe deasupra acestui peisaj binecuvântat. Colinele, când se apropie, când se îndepărtează de linia ferată. Din sunt nevoiți să stea în picioare.RAFTUL CU CARȚI Respectul pentru asprimea muntelui nu se vădește pe aici încă „kultur”, cel puțin în acest caz, se validează. nimic. Faldurile lui domoale adăpostesc sătucuri Localul lui Iordache Ionescu de pe fermecătoare cu livezi și vii. Pe lângă calea ferată Gabroveni e comparat cu restaurantul Kempinski se lucrează la conducta care transportă petrol de din Berlin, foarte asemănător totul, numai că aici la Câmpina spre Dunăre către Constanța: trebuie este vorba de o intreprindere. Ce comand e într- să fie îndreptată, zice-se, spre Giurgiu. adevăr găt fără cusur: pui cu mazăre, „ardei Din move pe care nu le detaliem, pe 14 umplut”, cârnăciori la grătar, țuică și vin. La etaj octombrie este, după ce ajunge în Germania, din zărim discrete separeuri în care se țin chefuri. nou în Feteș, localitate vizitată de împăratul „Chef” e un cuvânt turcesc și înseamnă petrecere Wilhem (la 7 seara), cu o securitate formidabilă cu femei și muzică. Tanscriu aici poezia lui (mobilizați 2000 de oameni), condiția drască - Heinrich Fischer din „Bukarester Tagbla”: Chef e nici un localnic să nu fie pe stradă sau la fereastră când viorile suspină,/ Iar țiganii le căznesc cu dor./ – fiind asimilată trecerii mikadoului japonez. Chef când e în dans, dirambină,/ Îți palpăt-o Misiunea de a depune, la Bucureș, la fată-aiuritor./ Chef e când pe lâng-un Drăgășan/ casierie, o sumă de bani (o amendă ridicată de la Șade Odobeșul roșior./ Chef e când mirosul de populație), îl determină să facă oarecari evaluări: copan/ La grătar te-nvăluie ușor./ Chef e când în e prețul unei grenade și pierderea a două zile din zori de ziulică/ Pe-a sa capră stă muscalul plin/ Și viață pentru a fi în regulă. Se ivesc situații în droșca-i de sărut-o mică/ Pe obrazu-ți încă deconcertante, fie și pentru un militar inamic: roș de vin./ Chef, blagoslovita de uitare/ Cum că români (dintre notabilități) parcipă voluntar la mâine e o altă zi,/ Chef, când speri că fata lui subscripțiile de război germane (contribuie cu cutare/ Măcar astăzi te va mai iubi./ Chef e când cinci mii de mărci, adică o sută douăzeci și cinci de cu foc maneaua/ Poți s-o cânți în gura mare,/ Chef lei, sumă care, în calitate de cetățeni străini și e când domnișoreaua/ Cuib la ne-n brațe are./ inamici, nu vor primi tlurile decât la sfârșitul Chefu-i vin, femei și cântec,/ Mic cuvânt, ce multe războiului, iar că acum se vor alege cu o chitanță spui!/ Aminrii dulci descântec/ Din al vremii trist de predare a banilor. De unde se vede că, și pe bahlui, atunci, românii nu sunt „răi de pagubă”. Sunt două chesuni care „i-au sărit în Problema recrutării crează confuzii și, de aici, ochi”, amândouă ținând de firea (de atunci) a panică, explicabilă în acea conjunctură: românii românilor: pe Calea Moșilor am dat peste un sunt un popor bun la suflet și cumsecade. Au un convoi funebru. După toate aparențele, e vorba fond bun, iar țării i se poate prevedea un viitor de moartea unui om sărac, însă toți trecătorii își strălucit. Înclinația spre minciună și mituire este scot pălăriile de pe cap, chiar și un prizonier de rezultatul opresiunii seculare a otomanilor și a război eliberat își dă jos șapca, măcar că este în grecilor fanarioți.(...) E important să le linișteș uniformă. Apoi, în locul în care liniile de tramvai se sufletele înspăimântate și să le atragi atenția că intersectează cu șoseaua Colenna, este o întregul sistem de control servește numai la biserică cu un monument ridicat în cinstea unui împiedicarea eventualelor tentave de fugă în marr. Chiar dacă biserica este departe de stradă, teritoriilr româneș neocupate sau în Rusia, și nu cei mai mulți oameni nu trec prin fața ei fără să-și recrutarea în armata germană. Când întreb: „Ați facă cruce și fără să facă o plecăciune înaintea înțeles?”, toți răspund în cor: „Să trăiți!”. Așa sfântului respecv. Și asta se întâmplă într-o prevede codul militar românesc. intersecție aglomerată. Pe 19 noiembrie 1917 încep pregările de Un „oraș al Morților”, în Bucureș se află plecare și are loc petrecerea de rămas bun: Închin în spatele Parcului Carol: cimirul românesc și eu în cinstea biroului de evidență din Feteș, să pentru civili, apoi cimirul militarilor români, apoi trăiască, să înflorească și să prospere în veac. Toți vine cimirul eroilor germani, în care, din nou, îmi curmă îngroziți discursul, pentru că fiecăruia îi ofițerii și soldații nu sunt îngropați în același rând, e dor de casă, mai ales cum când îi așteaptă ci separați. Urmează cimirul romano-catolic, lungile nopți de iarnă din satul românesc. În unde sunt îngropați mai cu seamă și în număr cinstea fidelității lor, îi chem înăuntru pe Ștefana, mare austriecii și ungurii care locuiesc de mult în pe Mitache și pe moș Stan, îi laud pentru serviciul Bucureș. Tot acolo odihnesc și francezi și italieni. credincios și ciocnesc cu ei un pahar în cinstea Diferite sunt și idealurile pentru care păcii viitoare. Le dăruiesc tuturor tutun, chiar și oamenii trăiesc și mor în zilele noaste. Pe țiganilor (lăutari n.m.). Târziu în noapte facem mormântul impresionant al unui locotenent obișnuita serenadă pe ulița satului. român de aviație cim: „Să cucerim ce avem de În noiembrie, în Bucureș, își deschide cursurile o cucerit”. E un vers, acesta, din cântecul„Veniți universitate de etapă, unde Tulff von Tschepe, viteji („La arme!” de St. O. Iosif n.m.). Acest om a reprezentantul Germaniei în Capitală, și murit așadar pentru onoarea României. În Mackensen, amândoi auditori zeloși ai cimirul eroilor germani e scris pe soclul universității de etapă, au refuzat să-și rezerve monumentul cu vulturul de război – operă a unui locuri speciale. Se așează în bancă de-a dreptul militar din partea locului: „Au murit pentru între grenadiri și muschetari, iar dacă întârzie, onoarea Germaniei.”(...) FUNDAȚIA „MAREȘAL ALEXANDRU AVERESCU” O, de-ați fi lăsați să vă odihniți aici pe Odessa povestesc că bolșevicii îi plesnesc pur și vecie, soldați, și să nu mai fiți dezgropați ca să vă simplu în mijlocul străzii și ziua în amiaza mare pe întoarceți în patrie! Pentru că aici dormiți bine și ofițerii germani, în vreme ce soldații germani se în pace! Dacă la depunerea armelor vă vor vizita pot plimba în voie fără să se teamă de vreo aici părinții, femeile și copiii, privirile lor (...) li se posibilă agresiune. (p. 309) vor îndrepta spre nenumăratele turle de biserici, Se urmărește o anumită „simetrie” a care dau mărturie că eroul se odihnește în inima momentelor războiului: În aceeași sală de la unei țări ai cărei locuitori sunt oameni buni și palatul Cotroceni în care s-a hotărât, la 27 august evlavioși, nu mai răi decât alții. 1916, intrarea în război se semnează azi- Între cei sosiți din Moldova, exista și o dimineață la ora 10:58 pacea de către Külmann, categorie de medici, mai puțin devotați Burien, Ahmed Nessimy Bey, Radoslavov și jurământului lui Hipocrat, învârții, ambuscații, Marghiloman.(...) așa cum observă, la biroul militar de evidență din Evenimentul nu produce nici un fel de Bucureș, de după decretarea demobilizării. Nu o bucurie în rândul poporului, pe stadă nu se să uit niciodată figura unui medic român de întâmplă nimic special. (...) Toți românii sunt campanie, care sosește la biroul de evidență cu o foarte dezamăgiți de semnarea acestei păci. Îi trăsură cu roți de cauciuc: o apariție elegantă și sâcâie mai ales gândul că se va prelungi ocupația masivă, poate cu burca și obrăjorii cam germană și, în felul acesta, se va eterniza și se va proeminenți, un domn îmbrăcat la patru ace, prelungi criza alimentară. parfumat și pomădat. Intră debordând de veselie Jurnalul mai cuprinde vreo patruzeci de în încăperea în care mă găseam și îmi face o pagini, după plecarea din România, care rămân la plecăciune adâncă. În vreme ce mă ocup cu dispoziția eventualului lector curios de viața unui descrierea semnalmentelor sale, așa cum fac la „ocupant” cu inteliganță și caracter; oarecum orice carte de identate, îmi zice să scriu la enigmacă rămâne, după o sută de ani, rubdica „Semne parculare” cuvintele „bine prezumția unui viitor strălucit, ce ne-ar privi; hrănit”. Ca doctor a primit mâncare bună pe toată opmismul rămâne în sarcina autorului. durata războiului. Da, într-adevăr, se vede că el Reporterul John Reed, cel care va deveni n-a dus lipsă de nimic. Apoi îmi spune că soția lui îl „cronicarul” revoluției bolșevice, „Zece zile care așteaptă afară și că ar vrea să plece cât mai au zguduit lumea”, se afla, în mai 1915, la repede împreună cu ea în vizită la niște pacienți Bucureș, de unde, într-o scrisoare remarca: foarte importanți, măcar că s-a întors de pe front Bucureșul este de zece ori mai chic, mai elegant, abia ieri. Nevasta lui e nemțoaică, și ea doctoriță, mai vesel decât Parisul sau Viena. Fiecare femeie și s-a ocupat într-o anumită măsură de clientela de pe stradă arată ca manechinul extravagant el lui în mpul războiului. Și domnul ăsta face parte unei case de modă franțuzeș. La ora unu din a doua categorie (neafectată deloc de noaptea lucrurile par să se trezească și o duc așa prăbușirea patriei, având în vedere numai până dimineață. În Primul război mondial, propriile interese pecuniare, care, dela a doua zi România, revoluția socialistă din Octombrie. după sosire se instalează în cafenea să facă Pagini din corespondența lui John Reed, în afaceri și investesc pe bursă milioane; categorie „Secolul XX”, nr. 10, 1964, p.23. esmată la 10% din cei demobilizați n.m.): Toți bărbații aceșa, cu nasturi de metal și războiul te papă – războiul te hrănește. cu gulere împodobite cu fulgere, cifre, bombe și Pe 11 aprilie 1918, prin indiscreția unui capete de mort, nu șau să facă altceva decât să pograf, vede un ordin secret adresat ofițerilor, pocnească din călcâie în fața ei. Așa șau ei să care nu-și respectau condiția în relațiile cu stea de vorbă cu o femeie. Parcă erau telegrafiș bășnașele: Nu e nici o onoare să te bucuri de la un aparat Morse pe care-l purtau legat la favorurile fiicelor decăzute ale unei țări înfrânte, picioare: se apropiau de ea și pocneau o dată, de care, lipsite de orice senment național, se două ori, de zece ori. Asta se traducea, minus predau dușmanului. Noi, germanii, avem datoria nuanțele, asel: La dispoziția dumneavoastră. să ridicăm nivelul moral al poporului pe care l-am Sunteți cea mai frumoasă. Îmi acordați un cucerit. Mă aștept, așadar, ca de acum înainte dans?(...) Călcâiele, doar elocvente în situații ca fiecare ofițer german să fie conșent de această acestea, deveneau primejdioase la dans pentru înaltă îndatorire. Heinrich. General-Locotenent că purtau pinteni. Martha Bibescu, Catherine- Remarcă existența unor legiuni de Paris, Editura „Polirom”, 2016, p. 145, cap. Berlin anecdote despre decorațiile balcanice; generalul sau adăpostul sannelei. Petar Tanlov, reprezentantul bulgar al Puterilor Centrale la Bucureș (1916-1918), decorează cu Ordinul Bulgăresc de Vitejie pe un răcan german care i-a tăiat porcul. Prin urmare, aceste decorații (bulgăreș și turceș n.m.) sunt o formă de șpagă (p. 304) Se produsese, în Rusia bolșevizată, o adevărată segregare a tratamentului germanilor, după grade: Soldații care vin prin Constanța de la