MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD“ Aleea M. Sadoveanu nr. 3, 700490 – IAŞI, ROMÂNIA Tel. +40-232-213069/260650 Fax. +40-232-260650 E-mail: [email protected] http://www.uaiasi.ro

PROGRAMUL 4: “Parteneriate în domeniile prioritare” Categoria de proiecte: PROIECTE COMPLEXE – PC Direcţia de cercetare: 5.1. Contract de finanţare nr. 52-174/2008 Contractor: UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

Parteneri: P1 – Universitatea Bucureşti P2 – Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi P3 - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău P4 – S.C. “PLASTPROD” SRL Iaşi

RAPORTUL ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC (RST)

la proiectul “VALORIFICAREA BIODIVERSITĂŢII FLOREI SPONTANE DIN ROMÂNIA, ÎN SCOPUL ÎMBOGĂŢIRII SORTIMENTULUI DE PLANTE ORNAMENTALE” - BIODIVDECOR

Etapa III/2010 Denumirea etapei:

“Colectarea, stocarea, înmulţirea şi studiul taxonilor. Studiul materialelor biodegradabile”

Director proiect: Prof. univ. dr. Lucia DRAGHIA

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

CUPRINS

I. Obiective generale …………………………………………………..…… 2 II. Obiectivele etapei de execuţie ...... 2 III. Rezumatul etapei ...... 3 IV Rezultate obţinute (descrierea ştiinţifică şi tehnică ...... 5 4.1. Activitatea 1. Analiza activităţii din etapaII. Training. Elaborare plan de lucru etapa III ……………………………………………………. 5 4.2. Activitatea 2. Evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură ... 7 4.3. Activitatea 3. Micropropagarea şi multiplicarea in vitro a speciilor spontane cu valoare decorativă ...... 29 4.4. Activitatea 4. Identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare …………………………… 39 4.5. Activitatea 5. Studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară ...... 70 4.6. Activitatea 6. Selectarea taxonilor care corespund obiectivelor proiectului ……………………………………………………………………. 74 4.7. Activitatea 7. Stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute ………………………………………………………………. 76 4.8. Activitatea 8. Păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare ……………………………………………………………….. 84 4.9. Activitatea 9. Elaborare raport de activitate/experimentare. elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice …………………………………………………………. 87 V Concluzii ...... 89 VI Bibliografie ...... 90

Cod: PO-04-Ed2-R0-F5

1

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

I. OBIECTIVE GENERALE (OG)

Obiectivele generale stabilite prin propunerea de proiect şi respectate pe parcursul derulării cercetărilor se referă, pe de o parte, la introducerea în cultură a unor specii din flora spontană care se remarcă prin însuşiri ornamentale, iar pe de altă parte la obţinerea unor materiale biodegradabile şi reciclabile (prin ţesere şi tricotare), cu utilizare în tehnologia de cultură a plantelor cultivate. Introducerea în cultură a acestor specii nu atrage după sine neglijarea sau micşorarea sortimentului de plante decorative existent ci, dimpotrivă, îmbogăţirea lui cu noi specii de plante, astfel încât să se evite tendinţa de standardizare a speciilor folosite în scop ornamental. Strategia de realizare a scopului propus presupune structurarea întregului program de lucru pe obiective generale–corespunzătoare soluţiilor de rezolvare a problematicii proiectului şi obiective specifice–care au în vedere obţinerea soluţiilor intermediare pentru realizarea finală a proiectului. Obiectivele generale (OG): -OG1–introd. în cultură a unor taxoni cu calităţi ornamentale din flora spontană; -OG2–obţinerea unor tipuri noi de materiale biodegradabile şi reciclabile. Obiectivele specifice (OS):

-OS1–stabilirea arealelor de recoltare şi evaluarea sortimentului de plante cu calităţi ornamentale din flora spontană;

-OS2–elaborarea tehnologiei de obţinere şi testarea materialelor textile biodegradabile şi reciclabile;

-OS3–elaborarea secvenţelor tehnologice care să asigure reuşita procesului de adaptare a plantelor preluate din flora spontană;

-OS4–evaluarea capacităţii de adaptare şi menţinerii performanţelor decorative ale plantelor;

-OS5–selectarea taxonilor cu performanţe decorative şi de adaptare şi crearea unei baze de germoplasmă. Propunerea proiectului de a studia şi reconsidera valoarea ornamentală şi peisagistică deosebită pe care o pot avea plantele din flora spontană a României răspunde multor cerinţe ale cercetării europene, contribuind la diversificarea utilizării lor ca flori tăiate (în stare proaspătă sau uscate) sau pentru amenajări peisagistice.

II. OBIECTIVELE ETAPEI DE EXECUŢIE

Studiile desfăşurate în etapa a III-a de execuţie se bazeaza pe continuarea activităţilor demarate în etapa a II-a, respectiv activităţile III.2., III.3., III.4., III.5., III.6., III.7., scopul major fiind acela de a selecta taxonii care corespund obiectivelor proiectului (III.6.). Prin activitatea III.7. se va stabili gradul de degradare a materialelor textile folosite în câmpurile experimentale din anul anterior. Activităţile de cercetare fundamentală şi cele suport sunt asociate tuturor obiectivelor specifice, iar cele de cercetare industrială şi dezvoltare experimentală sunt asociate, în mod corespunzător, pe etape, anumitor obiective specifice. Obiectivele principale ale etapei a III-a a proiectului (2010) sunt următoarele:

2

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

 evaluarea viabilităţii şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură;  analiza materialelor textile utilizate în tehnologia de cultură a plantelor şi îmbunătăţirea parametrilor de biodegradabilitate;  stabilirea posibilităţilor de înmulţire la taxonii selectaţi.

Activităţile asociate obiectivelor propuse pentru etapa a II-a: - analiza activităţii din etapa II şi pregătirea programului de lucru pentru această etapă; - evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură; - micropropagarea şi multiplicarea in vitro a speciilor spontane cu valoare decorativă; - identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; - selectarea taxonilor care corespund obiectivelor proiectului; - stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute; - păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare; - elaborarea de lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice.

III. REZUMATUL ETAPEI

În etapa a treia a proiectului s-a urmărit continuarea activităţilor demarate în etapa a doua, procurarea de material biologic pentru comparaţii cu cel existent în cultură, decelarea unor posibile particularităţi morfologice şi biologice ale plantelor care au fost aduse în câmpurile experimentale cu implicaţii în capacitatea de adaptare a speciilor la condiţiile de cultură, stabilirea celor mai eficiente metode de înmulţire, capabile să asigure obţinerea unui număr suficient de exemplare. In anul 2010 au fost studiate 36 specii, din care 22 la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, 5 la Grădina Botanică Iaşi şi 9 la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Bacău. Unii dintre aceşti taxoni s-au regasit în anul 2009, iar alţii au fost aduşi şi în 2010, având în vedere că o parte dintre cei aduşi iniţial fie nu au răspuns cerinţelor de ordin ornamental, fie nu s-au adaptat condiţiile de cultură “ex situ”, ceea ce a necesitat refacerea bazei de material biologic. Studiile întreprinse în 2010 au fost completate cu studii pedo-ecologice şi pedo-biologice efectuate în arealele de provenienţă ale taxonilor aduşi în cultură, astfel încât, comportarea acestora în condiţii de cultură să poată fi corelată cu specificul habitatului natural. Speciile analizate se pot grupa în două categorii distincte, funcţie de gradul în care ele sunt cunoscute sau cultivate: - specii care nu au fost abordate până în prezent ca plante cultivate în scop ornamental; - specii care figurează în literatură ca potenţial ornamentale, dar cărora nu li s-au stabilit tehnologii concrete de cultivare şi nu au fost promovate în sortimentul de plante cultivate în România. Multe dintre aceste specii au o rusticitate mare, iar prin lucrări de selecţie, la unele dintre ele, se pot obţine cultivare care îşi pot găsi locul în amenajările peisagiste sau în alte scopuri ornamentale. Observaţiile şi comparaţiile efectuate permanent au avut în vedere nu numai gradul de adaptabilitate al plantelor şi şansa lor de supravieţuire în condiţiile noi de

3

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 cultură, ci şi modul în care îşi păstrează însuşirile decorative, fără a fi deteriorate sau diminuate, în vederea stabilirii taxonilor ce corespund obiectivelor proiectului. Au fost luate în studiu specii selectate din materialul biologic existent din anul 2009 (Aconitum degenii, Allium ursinum, Anthemis tinctoria, Artemisia annua, Asarum europaeum, Athyrium felix-femina, Bupleurum rotundifolium, Centaurea phrygia, Dianthus armeria, Dianthus giganteus, Gentiana asclepiadea, Hypericum elegans, Hypericum perforatum, Lilium martagon, Malva sylvestris, Parnassia palustris, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum, Polygonatum officinalis, Scabiosa columbaria, Staphylea pinnata, Thymus pulegioides, Trifolium repens, Trollius europaeus, Xeranthemum cylindraceum) şi specii aduse în 2010 în vederea completării bazei de lucru (Anthericum liliago, Campanula glomerata, Campanula persicifolia, Digitalis gradiflora, Gentiana cruciata, Gladiolus imbricatus, Glycyrrhiza echinata, Lithospermum purpureocaeruleum, Sempervivum sobolifera, Telekia speciosa, Thymus serpillum). Observaţiile fenologice şi caracteristicile biometrice înregistrate până în această etapă la speciile aflate în colecţii au fost corelate pe toată perioada de creştere şi dezvoltare a plantelor, astfel încât, după un ciclu experimental de 2-3 ani să poată fi recomandate speciile care corespund cel mai bine obiectivelor propuse. Recoltarea seminţelor s-a efectuat de pe elite marcate pe fiecare specie, selecţia şi stabilizarea caracterelor dorite fiind de o importanţă deosebită în uniformizarea materialului biologic. Elitele din materialul biologic studiat în anul 2010 răspund obiectvului general al proiectului şi obiectivelor specifice, selecţia fiind făcută după urmatoarele caractere: talia, portul, aspectul general al plantei, culoarea plantei şi a florilor, capacitatea de înflorire simultană, durata de înflorire, timpurietate înfloririi, mărimea florilor/inflorescenţelor etc. În cadrul etapei 3/2010 s-a studiat micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” la unele dintre speciile aduse în cultură, folosind diferite metode de iniţiere a culturilor şi compoziţii ale mediilor de cultură. Rezultatele s-au concretizat în aclimatizarea plantelor obţinute in vitro la Hypericum perforatum. La o parte dintre specii (Lilium martagon, Glycyrrhiza echinata, Lithospermum purpureocaeruleum) s- a ajuns la faze intermediare, urmând să se definitiveze protocolul de înmulţire în etapa următoare, iar la altele (Allium ursinum, Trollius europaeus) metodele aplicate nu au dat rezultate, ceea ce presupune testarea altor variante de lucru. Un obiectiv important al etapei a 3-a a fost şi acela referitor la realizarea materialelor textile cu proprităţi biodegradabile şi proiectarea anumitor tipuri de ţesături care îşi pot găsi utilitatea în tehnologia de cultivare a plantelor. În etapa precendetă au fost confecţionate benzi textile care au fost folosite ca suport pentru seminţe. În 2010 s-a încercat şi aplicarea unor tratamente speciale (cu UV) la firele de polipropilenă, cu scopul reducerii perioadei de degradare, ţinând cont de faptul că literatura de specialitate menţionează astfel de procedee. Din acest an s-a iniţiat şi activitatea de păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare, cu aplicabilitate directă la speciile care fac obiectul de studiu al proiectului. În etapa următoare vor fi efectuate observaţii privind supravieţuirea materialului biologic supus crioconservării şi vor fi elaborate soluţiile corespunzătoare rezultatelor obţinute. Activităţile suport au asigurat coordonarea activităţii din parteneriat prin discutarea proiectului cu reprezentanţii consorţiului şi valorificarea rezultatelor parţiale ale etapei prin elaborarea raportului de activitate şi publicarea de lucrări ştiinţifice.

4

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

IV. REZULTATE OBŢINUTE

4.1. Analiza activităţii din etapa a II-a. Pregătirea programului de lucru din etapa a III-a

Coordonatorul de proiect, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, a convocat în luna iunie 2010, după semnarea actului adiţional de desfăşurare a activităţii din 2010 pe credite de angajament, reprezentanţii celor patru instituţii partenere (Universitatea Bucureşti, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, Societatea Comercială “PLASTPROD” Iaşi) la o întâlnire de lucru privind discutarea concretă a modului de realizare a obiectivelor prevăzute şi a modului de desfăşurare a activităţilor din etapa a 3-a. A fost prezentată sinteza a studiilor şi cercetărilor efectuate în etapele anterioare, cu concluziile ce au reieşit din raportarea fiecarui partener. În etapa a 2-a a proiectului, etapă intitulată „Colectarea, stocarea, înmulţirea şi studiul taxonilor”, s-a urmărit, în principal, colectarea, stocarea, înmulţirea şi studiul speciilor de plante cu calităţi ornamentale din flora spontană, precum şi iniţierea unor studii privind realizarea materialelor textile prin ţesere şi testarea modalităţilor de utilizare în tehnologia de cultură a plantelor. Principalele activităţi desfăşurate de partenerii proiectului au fost: determinarea în teren a taxonilor şi procurarea materialului de înmulţire; alegerea amplasamentelor de cultură şi înfiinţarea câmpurilor experimentale; realizarea materialelor textile prin ţesere; procurarea materialelor de înmulţire; micropropagarea şi multiplicarea in vitro a speciilor cu valoare decorativă (cercetări preliminare); studiul structurii morfo- anatomice a taxonilor cultivaţi; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; elaborare raport activitate şi articipărea la diverse manifestări ştiinţifice. Pentru realizarea acestor activitaţi s-au efectuat deplasări pe teren în vederea procurării materialului biologic pentru înfiinţarea câmpurilor experimentale şi realizării de observaţii fenologice asupra speciilor luate în studiu. Funcţie de particularităţile morfologice şi biologice ale plantelor care au fost aduse în câmpurile experimentale, s-a încercat a se stabili cele mai eficiente metode de înmulţire, capabile să asigure obţinerea unui număr suficient de exemplare. Observaţiile şi determinările efectuate permanent au avut în vedere nu numai gradul de adaptabilitate al plantelor şi şansa lor de supravieţuire în condiţiile noi de cultură, ci şi modul în care îşi păstrează însuşirile decorative, fără a fi deteriorate sau diminuate. De asemenea, au fost realizate studii morfo-anatomice la nivelul diferitelor organe ale plantelor, pentru a se stabili eventualele modificări structurale determinate de schimbarea mediului de viaţă. În vederea cercetării din punct de vedere histo-anatomic, materialul reprezentat de organele vegetative (subterane şi supraterane) ale speciilor menţionate mai sus a trecut prin următoarele etape: fixare şi conservare, secţionare, îndepărtarea conţinutului celular, colorarea secţiunilor, realizarea preparatelor permanente şi valorificarea acestora. După preparatele astfel obţinute s-au realizat fotografii color la microscopul fotonic OPTIKA, cu cameră foto digitală Canon A540. Realizarea materialelor textile cu proprităţi biodegradabile şi proiectarea anumitor tipuri de ţesături care îşi pot găsi utilitatea în tehnologia de cultivare a plantelor a fost activitatea concretizată prin confecţionarea unor benzi textile care au fost folosite ca suport pentru seminţe. La unii taxoni (Centaurea phrygia, Dianthus armeria, Allium ursinum) au fost efectuate investigaţii cariologice, în scopul clarificării unor aspecte privind numărul

5

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 cromosomilor acestor specii. Datele obţinute au fost comparate cu informaţiilor existente în literatura de specialitate. S-a discutat concret modul de derularea a activităţilor din etapa a 3-a, astfel încât, observaţiile şi determinările să se desfăşoare corelat între punctele de lucru şi panticipanţii la proiect, fiind necesară colaborarea între partenerii din consorţiu şi permanenta legatură care să existe pe toată durata derulării cercetărilor. Conform planului de activitate pentru etapa a 3-a, atribuţiile partenerilor din consorţiu au fost stabilite astfel: - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi: evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură; micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” a speciilor spontane cu valoare decorativă; identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare; elaborare raport de activitate/experimentare, elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice; - Universitatea Bucureşti: evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură; micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” a speciilor spontane cu valoare decorativă; identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute; păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare; elaborare raport de activitate/experimentare, elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice. - Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi: evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură; micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” a speciilor spontane cu valoare decorativă; identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute; elaborare raport de activitate/experimentare, elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice. - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău: evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură; micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” a speciilor spontane cu valoare decorativă; identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo-anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare; studii şi analize biochimice şi de biologie moleculară şi celulară; stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute; elaborare raport de activitate/experimentare, elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice. - Societatea Comercială “PLASTPROD” Iaşi: stabilirea gradului de degradare a materialelor textile ţesute; elaborare raport de activitate/experimentare, elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice. Modul de prezentare a rezultatelor din etapa a 2-a, programul concret de realizare a activităţilor din etapa a 3-a şi discuţiile purtate la întâlnirea de lucru au avut ca obiectiv ţintă reuşita, cel puţin parţială, a derulării studiilor şi cercetărilor propuse de proiect, în condiţiile unei finanţări mult sub ceea ce a fost planificat.

6

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.2. Evaluarea viabilităţii, a capacităţii de înmulţire şi a caracterelor ornamentale la taxonii aduşi în cultură

În contextul proiectului, biodiversitatea a fost analizată la nivelul speciilor luate în cultură ca plante ornamentale, pentru a pune în evidenţă acele specii care au certe însuşiri decorative şi care se pot înmulţi şi cultiva. În anul 2010 s-au continuat studiile de colecţie, conform obiectivelor ţintă şi activitaţilor etapei, la speciile selectate din materialul biologic existent şi studiat în anul 2009 (Aconitum degenii, Allium ursinum, Anthemis tinctoria, Artemisia annua, Asarum europaeum, Athyrium felix-femina, Bupleurum rotundifolium, Centaurea phrygia, Dianthus armeria, Dianthus giganteus, Gentiana asclepiadea, Hypericum elegans, Hypericum perforartum, Lilium martagon, Malva sylvestris, Parnassia palustris, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum, Polygonatum officinalis, Scabiosa columbaria, Staphylea pinnata, Thymus pulegioides, Trifolium repens, Trollius europaeus, Xeranthemum cylindraceum) şi la specii aduse în 2010 în vederea completării bazei de lucru (Anthericum liliago, Campanula glomerata, Campanula persicifolia, Digitalis gradiflora, Gentiana cruciata, Gladiolus imbricatus, Glycyrrhiza echinata, Lithospermum purpureocaeruleum, Telekia speciosa, Thymus serpillum, Sempervivum sobolifera). Reluarea activităţii de colectare a taxonilor din arealele naturale s-a impus datorită pierderii a 9 taxoni care nu au rezistat în condiţiile iernii 2009-2010 (Campanula trachelium, Cephalanthera longifolia, Centaurium erythraea, Hypericum humifusum, Hypericum montanum, Melampirum bihariense, Orchis coriophora, Orchis morio, Platanthera bifolia). Toate speciile studiate sunt plante ierboase, încadrate după durata ciclului de viaţă în două grupe principale: - anuale: Anthemis tinctoria*, Artemisia annua, Bupleurum rotundifolium, Dianthus armeria, Malva sylvestris*, Xeranthemum cylindraceum (*specii perene, dar care se comportă bine ca anuale); - perene: Aconitum degenii, Allium ursinum, Anthericum liliago, Asarum europaeum, Athyrium felix-femina, Campanula glomerata, Campanula persicifolia, Centaurea phrygia, Dianthus giganteus, Digitalis gradiflora, Gentiana asclepiadea, Gentiana cruciata, Gladiolus imbricatus, Glycyrrhiza echinata, Hypericum elegans, Hypericum perforatum, Lilium martagon, Lithospermum purpureocaeruleum, Parnassia palustris, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum, Polygonatum officinalis, Scabiosa columbaria, Staphylea pinnata, Telekia speciosa, Thymus serpillum, Thymus pulegioides, Trifolium repens, Trollius europaeus, Sempervivum sobolifera. Evaluarea materialului biologic, ţinând cont de acest criteriu de clasificare, este importantă pentru stabilirea tehnologiei de cultură şi a capacităţii de iernare în câmp. Experimentările s-au efectuat în câmpurile de la USAMV Iaşi, SCDL Bacău şi Grădina Botanică Iaşi. Înfiinţarea culturilor experimentale din anul 2010 s-a realizat atât prin metode vegetative (butaşi, divizare şi organe subterane), cât şi prin seminţe (cu producere de răsad sau semănat direct), respectând epocile de semanăt şi repicat, dar mai ales, condiţiile specifice de germinare ale seminţelor fiecărui taxon. Colecţiile de plante au fost amplasate în câmp şi au fost dispuse în blocuri cu variante suprapuse liniar etajat, fiecare variantă reprezentând o specie.

7

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Plantarea în câmp a materialului biologic s-a realizat pe teren modelat în brazde înălţate, cu lăţimea la coronament de 94 cm, plantându-se pe un rând sau două pe brazdă, în funcţie de vigoarea speciei. Lucrările de întreţinere efectuate în câmpul experimental au fost cele obişnuite (praşile mecanice şi manuale, fertilizarea fazială, irigare) şi s-au adaptat condiţiilor acestui an, caracterizat prin temperaturi ridicate o perioadă relativ mare, urmată de precipitaţii abundente şi temperaturi mai scăzute. Metodologia propusă pentru evaluarea taxonilor analizaţi a avut la bază: - studii fenologice pentru cunoaşterea perioadei de vegetaţie, corelate cu factorii agro-pedo-climatici; - studii biometrice în vederea cunoaşterii indicilor de calitate; - studii privind capacitatea de înmulţire a plantelor, pentru stabilirea variantelor optime de multiplicare a materialului, ca principal scop în promovarea taxonilor valoroşi. Evaluarea fondului de germoplasmă s-a realizat prin observaţii fenologice, determinări biometrice, de calitate (analiza expresiei fenotipice, utilizând indicii structurali de morfologia plantei şi florilor, talia şi diametrul plantei, aspect, compactitate, număr flori deschise simultan pe plantă etc.). Evaluarea caracteristicilor agronomice s-a realizat prin determinări privind răsărirea, creşterea, înflorirea, dezvoltarea şi morfogeneza florilor, selectându-se fenotipuri care răspund cel mai bine celor două deziderate: plantă decorativă şi adaptabilitate. Evaluarea relaţiillor plantelor cu factori de mediu s-a efectuat prin observaţii fenologice pentru stabilirea duratei perioadei de vegetaţie, a duratei fenofazelor în condiţiile pedo-climatice de la Bacău şi Iaşi (rezistenţa la temperaturi scăzute şi temperaturi excesive, rezistenţa la secetă şi exces de umiditate etc.). Condiţiile meteorologice înregistrate la Iaşi în 2009-2010 (tab. 1-6) se încadrează în valorile normale ale mediilor multianuale, dar se remarcă şi prin excese care au influenţat rezistenţa plantelor în sezonul rece şi desfăşurarea fenofazelor în perioada de vegetaţie. Astfel, media anuală a temperaturii aerului înregistrează 10,90C (media multianuală a ultimilor 10 ani fiind de 10,50C), în schimb, temperaturile minime absolute din aer au ajuns la -26,90C (ianuarie 2010), iar minimele absolute la nivelul solului au fost de -290C în decembrie 2009 şi -34,90C în ianuarie 2010 (cea mai scăzută din ultimii 20 ani).

Tabelul 1 Temperaturile medii lunare (0C) Luna Media Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală 2009 -1.5 1.0 3.8 11.8 16.5 21.0 23.1 21.2 17.6 11.0 6.6 -1.3 10.9

2010 -6.2 -1.1 4.3 10.8 16.9 20.5 22.9 23.3

Tabelul 2 Temperatura solului media lunară şi anuală (ºC) Luna Media Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală 2009 -2.9 1.3 4.6 15.9 22.3 26.6 30.1 27.0 17.8 10.8 6.1 -2.6 13.1

2010 -6.5 -1.3 4.8 12.5 19.9 23.9 27.3

8

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 3 Temperatura aerului –minima absolută (ºC)

Luna Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 2009 -12.2 -8.1 -6.5 2.2 6.1 10.9 12.7 10.7 6.3 -1.4 -3.0 -17.0 2010 -26.9 -13.1 -7.5 5.3 8 10.2 22.6 10.6

Tabelul 4 Temperatura solului –minima absolută–(ºC)

Luna Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 2009 -20.4 -10.0 -5.4 -2.2 1.2 9.2 12.2 10.9 3.0 -1.0 -3.2 -29.0

2010 -34.9 -16.0 -11.8 -1.6 7.5 5.6 12.2

Precipitaţiile căzute în 2009 însumează aproape 500 mm (tabelul 5), media multianuală a ultimilor 10 ani fiind 566 mm. O situaţie aparte se constată în lunile mai şi iunie din 2010, când cantitatea totală de precipitaţii a fost de 116,2 mm, respectiv 142,9 mm, iar temperature medie la nivelul solului cu câteva grade mai coborâtă decât în anul precedent. Anul 2010 se caracterizează, de asemenea, prin valori mai scăzute ale numărului orelor de insolaţie din perioada de vegetaţie (tabelul 6). Tabelul 5 Precipitaţiile medii lunare şi anuale (mm)

Luna Total Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anual

2009 49.0 54.9 25.3 2.8 32.3 57.4 63.3 42.1 16.1 89.5 3.8 57.2 493.7

2010 51.6 25.1 18.1 19.3 116.2 142.9 25.5 43.7 442.4

Tabelul 6 Insolaţia (ore)

Luna Total Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anual

2009 70.4 74.2 121.7 254.7 256.4 237.0 295.6 274.7 203.3 111.4 75.0 38.0 2012.4

2010 75.5 81.2 185.3 197.2 224.2 202.0 281.6

9

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Observaţiile fenologice efectuate în anul 2010 la speciile din colecţii, privind epoca de semănat, răsărit, plantat, începutul înfloritului, perioada de înflorire sunt prezentate în tabelul 7. La speciile care se pot înmulţi prin seminţe, deşi s-a optat să se producă răsaduri, care au fost plantate în câmp după trecerea brumelor târzii de primăvară (motivat în special prin cantitatea mică de seminţe disponibilă), totuşi, la câteva specii, s-a efectuat semănatul direct la locul definitiv de cultivare, urmând ca în anul 2011 să se experimenteze variante de cultivare, pentru a stabili la fiecare specie care variantă este mai bună. Aceste date sunt importante în caracterizarea materialului biologic luat în studiu şi pentru a se recomanda combinaţiile cele mai bune în asigurarea unei eşalonari a înfloritului pe o perioadă cât mai lungă a anului.

Tabelul 7 Observaţiile fenologice efectuate in anul 2010 la speciile luate în studiu

Infiinţare Durata de colecţie Inflorit Partea Nr. Specia viaţă (semanat/ (decada/ Portul decorativă crt. * plantat) luna) *** ** 1 Aconitum degenii perenă Ss/v III/06 tufă P, Fl 2 Allium ursinum perenă Ss/v I/05 tufă Fz, Fl, 3 Anthemis tinctoria anuală+ Ss/rasad II/05 tufă P, C, Fl, Flu 4 Anthericum liliago perenă V II/05 erect Fl 5 Artemisia annua anuală Ss/rasad II/06 erect P, C 6 Asarum europaeum perenă V I/03 erect Fz, Fl, Fr 7 Athyrium felix-femina perenă V - tufă P, Fz 8 Bupleurum rotundifolium anuală Ss/rasad II/06 tufă P, C, Fl 9 Campanula glomerata perenă V III/05 erect P, Fl 10 Campanula persicifolia pernă V II/06 erect P, Fl 11 Centaurea phrygia perenă Ss/v III/06 erec P, Fl 12 Dianthus armeria anuală Ss/ rasad II/06 tufă P, Fl 13 Dianthus giganteus perenă Ss/rasad I/06 erect P, C, Fl 14 Digitalis gradiflora perenă Ss/v II/06 erect P, Fl 15 Gentiana asclepiadea perenă Ss/v II/07 tufă P, C, Fl 16 Gentiana cruciata perenă Ss/v I/06 tufă P, C, Fl 17 Gladiolus imbricatus perenă V II/05 erect P, Fl 18 Glycyrrhiza echinata perenă Ss/v II/06 tufă P, C, Fl, Fr 19 Hypericum perforatum perenă Ss/rasad II/07 tufă P, C, Fl, 20 Hypericum elegans perenă Ss/V I/06 tufă P, C, Fl 21 Lilium martagon perenă V I/05 erect P, Fl Lithospermum semirep 22 perenă Ss/v II/05 P, Fl purpureocaeruleum ent 23 Malva sylvestris anuală Ss/rasad III/06 erect Fl 24 Parnassia palustris perenă Ss/v II/07 tufă Fl 25 Polygonatum latifolium perenă V/Ss I/05 tufă Fl, Fz 26 Polygonatum multiflorum perenă V/Ss I/05 tufă Fl, Fz 27 Polygonatum officinalis perenă V/Ss I/05 tufă Fl, Fz 28 Scabiosa columbaria perenă Ss/rasad I/06 erect Fl, Flu 29 Sempervivum sobolifera perenă V II/07 rozete P, Fz, Fl 30 Staphylea pinnata perenă V I/06 erect P, Fl 31 Telekia speciosa perenă Ss/v I/07 erect P, Fl 32 Thymus pulegioides perenă Ss/ răsad/v III/05 repent P, C, Fl 33 Thymus serpillum perenă Ss/v III/05 repent P, C, Fl 34 Trifolium repens perenă Ss/răsad III/05 repent C, Fl, Flu 35 Trollius europaeus perenă Ss/v I/07 tufă P, Fl Xeranthemum 36 anuală Ss/răsad II/06 tufă C, Fl, Flu cylindraceum

10

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

* Marea majoritate a speciilor produc sămânţă în primul an, iar în anii cu ierni călduroase pot supravieţui peste iarnă (+); **Ss-seminţe; Sd - seminţe prin diseminare; V - vegetativ; ***Decorează prin: P - port; C - culoarea întregii plante; Fz – frunze; Fl - culoarea florilor, Flu – floare uscată, Fr - fructe.

Urmărindu-se perioada de decor, s-a observat că majoritatea speciilor decorează în perioada iunie - septembrie, iar unele fie primăvara devreme (Asarum europaeum, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum, Polygonatum officinale), fie până toamna târziu octombrie – noiembrie (Athyrium filix-femina, Centaurea phrygia, Gentiana asclepiadea, Glycyrrhiza echinata, Sempervivum sobolifera) prin port, flori sau fructe (tabelul 8).

Tabelul 8 Perioada de decor la speciile luate în studiu în anul 2010

Luna III IV V VI VII VIII IX X IX Specia Aconitum degenii - - - x x x x - - Allium ursinum - - x x - - - - - Anthemis tinctoria - - x x x x x x - Anthericum liliago - - x x x - - - - Artemisia annua - - - x x x x x - Asarum europaeum x x ------Athyrium filix-femina - x x x x x x x x Bupleurum rotundifolium - - - x x x x x - Campanula glomerata - - x x x x - - - Campanula persicifolia - - - x x x x - - Centaurea phrygia - - - x x x x x x Dianthus armeria - - - x x - - - - Dianthus giganteus - - - x x x x x x Digitalis gradiflora - - - x x x - - - Gentiana asclepiadea - - - - x x x x x Gentiana cruciata - - - x x x x - - Gladiolus imbricatus - - x x x - - - - Glycyrrhiza echinata - - - x x x x x - Hypericum perforatum - - - - x x x - - Hypericum elegans - - - x x x - - - Lilium martagon - - x x - - - - - Lithospermum purpureocaeruleum - - x x x x x - - Malva sylvestris - - - x x x x - - Parnassia palustris - - - - x x x - - Polygonatum latifolium - x x x - - - - - Polygonatum multiflorum - x x x - - - - - Polygonatum officinale - x x x - - - - - Scabiosa columbaria - - - x x x x x x Sempervivum sobolifera x x x x x x x x x Staphylea pinnata - - x x x x x x - Telekia speciosa - - - - x x x x - 11

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Thymus pulegioides - - x x x x x - - Thymus serpillum - - x x x x x x - Trifolium repens - - x x x x x x x Trollius europaeus - - - - x x x x - Xeranthemum cylindraceum - - - x x x x x -

Datele cu privire la comportarea plantelor în condiţii de cultură, apreciată după măsurătorile biometrice înregistrate la unele caractere (talia şi diametrul plantei, caracteristicile de creştere şi dezvoltare) şi după unele însuşiri ornamentale specifice (culoarea florilor şi a plantei) sunt prezentate în tabelul 9.

Tabelul 9 Carcatere morofologice şi decorative la speciile luate în studiu în anul 2010 Nr. Specia Talia Diame- Caracte- Coloritul Culoarea crt. plantei trul ristici de plantei florilor cm cm creştere şi dezv. 1 Aconitum degenii 75-80 20-30 normală verde albastru 2 Allium ursinum 20-25 15-20 normală verde alb 3 Anthemis tinctoria 35-40 38-45 normală verde-deschis galben închis 4 Anthericum liliago 25-30 10-15 laxă verde alb 5 Artemisia annua 160-200 188-230 ramif put verde inchis nesemnific. 6 Asarum europaeum 5-10 5-10 normală verde brună 7 Athyrium filix-femina 65-70 20-25 normală verde închis - 8 Bupleurum rotundifolium 30-38 25-35 firavă verde gălbui galben sulf 9 Campanula glomerata 30-45 20-25 normală verde violet purpuriu 10 Campanula persicifolia 40-55 20-25 normală verde albastru violet 11 Centaurea phrygia 60-70 15-20 normală verde violet purpuriu 12 Dianthus armeria 20-25 10-15 laxă verde glauc roz 13 Dianthus giganteus 48-55 44-50 laxă verde pruinat roz lila 14 Digitalis gradiflora 50-70 30-35 normală verde galben 15 Gentiana asclepiadea 18-30 10-15 normală verde albastru 16 Gentiana cruciata 15-20 10-15 normală verde violet-albastru 17 Gladiolus imbricatus 30-45 10-20 normală verde purpurii 18 Glycyrrhiza echinata 65-100 50-80 normală verde inchis roz lila 19 Hypericum androaseumum 75-80 80-85 arbust, rap verde-lucios galben 20 Hypericum elegans 20-25 30-40 arbust, rap verde-lucios galben 21 Lilium martagon 50-60 10-15 laxă verde flori nuţante, roz cu puncte purpurii 22 Lithospermum 20-40 20-40 laxă verde roşu purpuriu, purpureocaeruleum apoi albastru 23 Malva sylvestris 60-65 50-55 rapidă verde ciclamen in 24 Parnassia palustris 15-18 10-15 normală verde alb 25 Polygonatum latifolium 25-30 20-25 normală verde alb 26 Polygonatum multiflorum 28-30 20-25 normală verde alb-verziu 27 Polygonatum officinale 25-27 25-27 normală verde alb 28 Scabiosa columbaria 55-65 45-55 laxă verde pruinat bleu 29 Sempervivum sobolifera 10-15 10-15 normală verde alb gălbui 30 Staphylea pinnata 40-50 15-20 normală verde alb 31 Telekia speciosa 70-100 30-40 normală verde închis galben orange 32 Thymus pulegioides 10-15 15-20 laxă verde violet-lila 33 Thymus serpillum 10-15 25-35 laxă verde bleu-lila 34 Trifolium repens 10-15 18-20 normală verde închis alb 35 Trollius europaeus 40-50 20-30 normală verde galben limon 36 Xeranthemum cylindraceum 35-45 33-40 firavă verde argintiu roz

12

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Majoritatea taxonilor din materialul biologic cultivat în anii 2009 şi 2010 răspund obiectivului general al proiectului şi obiectivelor specifice, selecţia fiind făcută după următoarele caractere: talia plantei, portul, aspectul general al plantei, culoarea plantei şi a florilor, durata lungă de înflorire, dar şi timpurietatea, mărimea florilor şi a tijelor florale etc.

Fig. 1. Allium ursinum în câmpul experimental

a) b) c) Fig. 2 Lilium martagon în câmpul experimental: a) plantă tânără; b) plantă cu flori; c) plantă cu fructe.

13

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 3. Polygonatum multiflorum Fig. 4. Polygonatum latifolium

Fig. 5. Identificarea şi recoltarea materialului din habitusul natural

a) Anthericum liliago b) Campanula glomerata c) Digitalis grandiflora

14

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

d) Gladiolus imbricatus e) Sempervivum sobolifera f) Telekia speciosa

g) Thymus serpillum Fig. 6 (a-g). Speciile noi aduse în colecţie în 2010

Studiile întreprinse în 2010 au fost completate cu studii pedo-ecologice şi pedo-biologice asupra calităţii resurselor de sol, efectuate în arealele de provenienţă ale taxonilor aduşi în cultură, astfel încât, comportarea acestora în condiţii de cultură să poată fi corelată cu specificul habitatului natural.

Rezultatele studiilor pedo-ecologice şi pedo-biologice asupra calităţii resurselor de sol În această etapă studiile eco-pedologice şi pedo-biologice s-au desfăşurat în trei areale principale de provenienţă a speciilor: pădurea Dobrovăţ (Iaşi), pădurea Bârnova (Iaşi) şi Balta Academiei Berheci (Vaslui), urmând ca în etapa a 4-a să fie completate şi cu datele din celelalte locaţii de interes. Cercetările pedo-ecologice şi pedo-biologice s-au desfăşurat în perioada de vegetaţie din sezonul estival 2010 şi au avut ca scop analiza, în teren şi laborator, a principalelor caracteristici de calitate şi fertilitate ale resurselor de sol, în context ecologic zonal şi local prin intermediul studiului profilului de sol pe orizonturi genetice; analizei cantitative şi calitative a factorilor şi determinanţilor ecologici prin fişa de specific ecologic; analizei unor bio-indicatori de calitate şi fertilitate ai potenţialului biotic (potenţialul de respiraţie, potenţialul celulozolitic), ai potenţialului 15

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 enzimatic al solului (potenţialul catalazic, zaharazic, ureazic şi al fosfatazei totale), precum şi analiza unor indicatori pedobiologici sintetici calitativi (IPAV-Indicatorul Potenţialului Activităţii Vitale, IPAE-Indicatorul Potenţialului Activităţii Enzimatice, ISB-Indicatorul Sintetic Biologic, AD-Activitatea dehidrogenazică); analizei activităţii biologice pe baza Diagnozei Pedo-Biologice (DIPEBIOS); analizei troficităţii efective pe baza Diagnozei Eco-Pedologice a Troficităţii Efective a Resurselor de Sol (DEPTERS) Resursele de sol din staţionarele studiate, în funcţie de specificul ecologic zonal şi local asigură, limitează sau stresează schimburile reciproce dintre sol, component al biotopului şi biocenoze în cadrul unitar al ecosistemelor, prin intermediul caracteristicilor fizice, mecanice, chimice şi biologice de calitate şi fertilitate. S-au studiat, analizat şi evaluat principalele valori cantitative ale caracteristicilor care asigură fondul trofic al resurselor de sol din arealele interesate în vederea evidenţierii modului de acţiune al fondului de calităţi, lipsuri şi excese pe care îl au la dispoziţie resursele genetice vegetale care asigură biodiversitatea florei spontane. Evaluarea cantitativă şi calitativă a principalelor caracteristici ale fondului trofic s-a efectuat prin intermediul fişelor matriciale de specific ecologic a solului (tab. 10-12). Aceste fişe tabelare s-au întocmit pe baza determinărilor în teren şi laborator, analizând din punct de vedere cantitativ (prin 7 clase de mărime ecologică) şi din punct de vedere calitativ (prin 5 clase de favorabilitate ecologică), principalii 20 de factori şi determinanţi ecologici, climatici şi pedologici zonali şi locali din fiecare staţionar de cercetare ecologică Ecopedotopul forestier Dobrovăţ -în clasa II, de mărime mică se încadrează: 2 factori ecologici climatici (precipitaţiile estivale, umiditatea relativă a aerului estival), un factor ecologic negativ (aciditatea/alcalitatea scăzută a soluţiei solului), 2 determinanţi pedoecologici (porozitatea de aeraţie scăzută şi reacţia solului - în clasele a III-a şi a IV-a de mărime mijlocie se încadrează majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici - în clasa V-a de mărime mare se încadrează 2 factori ecologici condiţie de spaţiu şi timp (lungimea perioadei bioactive şi volumul edafic),precum şi temperatura medie anuală ca factor ecologic climatic, - în clasa E1, de mărime excesivă se încadrează consistenţa estivală dură a solului, ca factor ecologic negativ, excesiv şi stresant. Referitor la încadrarea celor 20 de factori şi determinanţi ecologici analizaţi în cele 5 clase de favorabilitate ecologică, situaţia se prezintă după cum urmează: - în clasa de favorabilitate foarte scăzută se încadrează 2 factori ecologici climatici estivali (nivelul scăzut al precipitaţiilor estivale şi valoarea scăzută a nivelului umidităţii aerului din sezonul estival), un factor ecologic negativ (consistenţa estivală dură) şi un determinant ecologic (porozitatea de aeraţie scăzută); - în clasa de favorabilitate mijlocie se încadrează majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici; - în clasa de favorabilitate ridicată se încadrează: reacţia solului, precipitaţiile medii anuale şi regimul vânturilor; - în clasa de favorabilitate foarte ridicată se încadrează: lungimea perioadei bioactive, volumul edafic şi temperatura medie anuală; Ecopedotopurile forestier şi praticol Bârnova - în clasa II, de mărime mică se încadrează: 2 factori ecologici climatici (precipitaţiile estivale, umiditatea relativă a aerului estival), un factor ecologic negativ 16

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

(aciditatea/alcalitatea scăzută a soluţiei solului), 2 determinanţi pedoecologici (porozitatea de aeraţie scăzută şi reacţia solului; - în clasele a III-a şi a IV-a de mărime mijlocie se încadrează majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici; - în clasa V-a de mărime mare se încadrează 2 factori ecologici condiţie de spaţiu şi timp (lungimea perioadei bioactive şi volumul edafic),precum şi temperatura medie anuală ca factor ecologic climatic; - în clasa E1, de mărime excesivă se încadrează consistenţa estivală dură a solului, ca factor ecologic negativ, excesiv şi stresant. Referitor la încadrarea celor 20 de factori şi determinanţi ecologici analizaţi în cele 5 clase de favorabilitate ecologică, situaţia se prezintă după cum urmează: - în clasa de favorabilitate foarte scăzută se încadrează: 2 factori ecologici climatici estivali (nivelul scăzut al precipitaţiilor estivale şi valoarea scăzută a nivelului umidităţii aerului din sezonul estival), un factor ecologic negativ (consistenţa estivală dură) şi un determinant ecologic (porozitatea de aeraţie scăzută); - în clasa de favorabilitate mijlocie se încadrează majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici; - în clasa de favorabilitate ridicată se încadrează: precipitaţiile medii anuale şi regimul vânturilor din amândouă staţionarele respectiv pentru ecosistemul praticol: conţinutul de N, P, K, alcalitatea soluţiei solului, reacţia solului, gradul de saturaţie cu baze, activitatea biologică, troficitatea potenţială; - în clasa de favorabilitate foarte ridicată se încadrează: lungimea perioadei bioactive, volumul edafic şi temperatura medie anuală pentru ambele staţionare. Ecopedotopurile praticol şi forestier Balta Academiei Berheci-Vaslui - în clasa II, de mărime mică se încadrează: un factor ecologic negativ (aciditatea/alcalitatea scăzută a soluţiei solului), un determinant pedoecologic (porozitatea de aeraţie scăzută) şi precipitaţiile estivale şi umiditatea relativă a aerului estival; - în clasele a III-a şi a IV-a de mărime mijlocie se încadrează majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici; - în clasa V-a de mărime mare se încadrează lungimea perioadei bioactive,precum şi temperatura medie anuală ca factor ecologic climatic,conţinutul de Pşi K, ,gradul de saturaţie cu baze,iar pentru staţionarul din pajişte:activitatea biologică,troficitatea potenţială,conţinutul de azot - în clasa E1, de mărime excesivă se încadrează consistenţa estivală dură a solului, ca factor ecologic negativ, excesiv şi stresant şi textura fină ca determinant ecologic. Referitor la încadrarea celor 20 de factori şi determinanţi ecologici analizaţi în cele 5 clase de favorabilitate ecologică, situaţia se prezintă după cum urmează: - în clasa de favorabilitate foarte scăzută se încadrează: un factor ecologic negativ (consistenţa estivală dură)şi un determinant ecologic (porozitatea de aeraţie scăzută)şi 2 factori climatici estivali - în clasa de favorabilitate scăzută se încadrează: un determinant ecologic negativ respectiv textura fină - în clasa de favorabilitate mijlocie se încadrează: volumul edafic activitatea biologică a solului((ecosistem forestier)indicatorul sintetic al troficităţii potenţiale(ecosistem forestier) şi efective ai resurselor de sol, conţinutul de humus; - în clasa de favorabilitate ridicată se încadrează: precipitaţiile medii anuale şi regimul vânturilor, alcalitatea soluţiei solului, reacţia solului, gradul de saturaţie cu baze, troficitatea potenţială, lungimea perioadei bioactive, conţinutul de fosfor mobil, conţinutul de potasiu asimilabil, conţinutul de azot total, iar pentru ecosistemul praticol: activitatea biologică şi troficitatea potenţială

17

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

- în clasa de favorabilitate foarte ridicată se încadrează: temperatura medie anuală pentru ambele staţionare şi gradul de saturaţie cu baze Analiza fişelor ecologice întocmite pentru staţionarele analizate arată că majoritatea factorilor şi determinanţilor ecologici pedologici şi climatici se încadrează din punct de vedere cantitativ în clase de mărime ecologică mijlocie şi de favorabilitate ecologică mijlocie. Se evidenţiază, ca stresanţi şi limitativi, unii factori şi determinanţi ecologici climatici şi edafici fizico-mecanici, prin lipsă sau exces: seceta estivală excesivă şi prelungită, textura fină, consistenţa estivală foarte dură, porozitatea de aeraţie scăzută. Deşi resursele naturale de sol au unele însuşiri chimice favorabile (reacţie slab acidă spre moderat acidă, aprovizionare mijlocie cu humus, nutrienţi şi cu baze) totuşi, principalele însuşiri fizico- mecanice sunt restrictive şi limitative pentru troficitatea efectivă, cu efecte negative directe asupra structurii şi funcţionalităţii biocenozelor. Indicatori bio-pedologici de fertilitate şi calitate Studiile efectuate urmăresc evidenţierea, pe baza analizelor de laborator, a potenţialului fiziologic al solului (potenţiale de respiraţie şi de celulozoliză) şi a potenţialului său enzimatic (potenţialul catalazic, zaharazic, ureazic şi fosfatazic total), în condiţii ecologice zonale specifice. Analiza unor indicatori bio-pedologici de calitate şi fertilitate (biotici şi enzimatici) evidenţiază calitatea medie a fondului trofic al resurselor de sol doar în primii 20 cm (orizontul de bioacumulare). Pe adâncimea 20-40cm nivelul activităţii biologice scade semnificativ faţă de suprafaţă, corelat cu regimul aero-hidric, textura solului şi contextul climatic estival. Condiţiile ecologice zonale şi locale restrictive şi limitative din unele staţionare de cercetare, cauzate, în principal, de porozitate de aeraţie scăzută, textură fină şi consistenţa estivală a solului în stare uscată dură şi foarte dură, regim aerohidric defectuos nu permit dezvoltarea unei activităţi normale a microflorei edafice caracteristică reliefată de valorile scăzute sau submijlocii ale indicatorilor pedo- biologici sintetici de calitate ai resurselor de sol (IPAV, IPAE şi ISB,dehidrogenază). Indicatorul sintetic şi integrator al Diagnozei Pedo-Biologice a Resurselor de Sol (DIPEBIOS) (tab. 13-15) Analiza principalilor 10 indicatori de fertilitate şi calitate de natură biologică şi evaluarea prin note evidenţiază global şi sintetic activitatea biologică din resursele de sol studiate. Ecopedotopul forestier Dobrovăţ-Iaşi: pe 0-20 cm un punctaj total de 48-54 puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică mijlocie şi bună în cele 4 staţionare, iar pe 20-40cm un punctaj total de 24-32 puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică submijlocie. Ecopedotopul forestier Bârnova-Iaşi: pe 0-20 cm un punctaj total de 47-67 puncte valorice în cele 6 staţionare, ce caracterizează o activitate biologică mijlocie şi bună,iar pe 20-40cm un punctaj total de 31-39puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică submijlocie Ecopedotopurile praticol şi forestier Balta Academiei-Berheci-Vaslui: pe 0- 20cm un punctaj total de 76-70 puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică bună, iar pe 20-40cm un punctaj total de 46-44 puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică mijlocie pentru cele 2 staţionare. Indicatorul sintetic şi integrator al Diagnozei Eco-Pedologice a Troficităţii Efective a Resurselor de Sol (DEPTERS) (tab. 16-18) Analiza acestui indicator, prin însumarea notelor acordate pentru valorile cantitative de la 10 factori şi determinanţi de specific ecologic (zonal şi local, climatic 18

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

şi pedologic), evidenţiază o troficitate efectivă medie spre bună în funcţie de staţionarul analizat. Ecopedotopul forestier Dobrovăţ-Iaşi: pe 0-20 cm un punctaj total de 56-62 puncte valorice ce caracterizează o troficitate efectivă mijlocie şi mare în cele 4 staţionare, iar pe 20-40 cm un punctaj total de 42-46 puncte valorice ce caracterizează o troficitate efectivă mijlocie. Ecopedotopul forestier Bârnova-Iaşi: pe 0-20cm un punctaj total de 49-63 puncte valorice în cele 6 staţionare, ce caracterizează o troficitate efectivă mare şi mijlocie, iar pe 20-40cm un punctaj total de 44-49 puncte valorice ce caracterizează o activitate biologică mijlocie. Ecopedotopurile praticol şi forestier Balta Academiei-Berheci-Vaslui: pe 0-20 cm un punctaj total de 76-70 puncte valorice ce caracterizează o troficitate efectivă mare, iar pe 20-40cm un punctaj total de 57-52 puncte valorice ce caracterizează o troficitate efectivă mijlocie.

19

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 10 MATRICEA SPECIFICULUI ECOLOGIC ECOPEDOTOPULUI FORESTIER DOBROVĂŢ FACTORI ŞI CLASE DE MARIME ECOLOGICĂ CLASE DE FAVORABILITATE DETERMINANŢI ECOLOGICI ECOLOGICĂ

I II III IV V E1 E2 FS S M R FR FACTORI DE CREŞTERE Conţinutul de azot total (Nt) X X

Conţinutul de fosfor mobil (P2O5) X X Conţinutul de potasiu asimilabil (K2O) X X FACTORI ECOLOGICI CLIMATICI Temperatura medie anuală (T) X X Precipitaţii medii anuale (P) X X Regimul vânturilor (V) X X Precipitaţii estivale (Pe) X X Umiditatea relativă a aerului estival X X (Uer) FACTORI ECOLOGICI SPAŢIU ŞI TIMP Volumul edafic (Ve) X X Lungimea perioadei bioactive (LPB) X X FACTORI ECOLOGICI NEGATIVI Alcalitatea/Aciditatea hidrolitică (Alc) X X Consistenţa solului (Con) X X DETERMINANŢI ECOLOGICI Conţinutul de humus (Hum) X X Textura solului (Tx) X X Porozitatea de aeraţie (PA) X X Reacţia solului (pH) X X Gradul de saturaţie cu baze (V) X X INDICATORI BIOLOGICI SINTETICI Activitatea biologică (Bio) X X INDICATORI PEDOLOGICI SINTETICI Troficitatea potenţială (Tp) X X Troficitatea efectivă (Te) X X

Legendă : X -Dobrovăţ

20

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 11 MATRICEA SPECIFICULUI ECOLOGIC A ECOPEDOTOPURILOR FORESTIER ŞI PRATICOL BÂRNOVA FACTORI ŞI CLASE DE MARIME ECOLOGICĂ CLASE DE FAVORABILITATE ECOLOGICĂ

DETERMINANŢI ECOLOGICI I II III IV V E1 E2 FS S M R FR FACTORI DE CREŞTERE Conţinutul de azot total (Nt) X ▲ X ▲

Conţinutul de fosfor mobil (P2O5) X ▲ X ▲ Conţinutul de potasiu asimilabil (K2O) X ▲ X ▲ FACTORI ECOLOGICI CLIMATICI Temperatura medie anuală (T) ▲X ▲X Precipitaţii medii anuale (P) ▲X ▲X Regimul vânturilor (V) ▲X ▲X Precipitaţii estivale (Pe) ▲X ▲X Umiditatea relativă a aerului estival (Uer) ▲X ▲X FACTORI ECOLOGICI SPAŢIU ŞI TIMP Volumul edafic (Ve) ▲X ▲X Lungimea perioadei bioactive (LPB) ▲X ▲X FACTORI ECOLOGICI NEGATIVI Alcalitatea/Aciditatea hidrolitică (Alc) ▲ X X ▲ Consistenţa solului (Con) ▲X ▲ X DETERMINANŢI ECOLOGICI Conţinutul de humus (Hum) X ▲ X ▲ Textura solului (Tx) ▲X ▲X Porozitatea de aeraţie (PA) ▲X ▲X Reacţia solului (pH) X ▲ X ▲ Gradul de saturaţie cu baze (V) X ▲ X ▲ INDICATORI BIOLOGICI SINTETICI Activitatea biologică (Bio) X ▲ X ▲ INDICATORI PEDOLOGICI SINTETICI Troficitatea potenţială (Tp) X ▲ X ▲ Troficitatea efectivă (Te) X ▲ ▲X

Legendă : X -Bârnova forestier ▲- Bârnova praticol

21

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 12 MATRICEA SPECIFICULUI ECOLOGIC ECOPEDOTOPURILOR FORESTIER ŞI PRATICOL BALTA ACADEMIEI-VASLUI FACTORI ŞI CLASE DE MARIME ECOLOGICĂ CLASE DE FAVORABILITATE ECOLOGICĂ

DETERMINANŢI ECOLOGICI I II III IV V E1 E2 FS S M R FR FACTORI DE CREŞTERE Conţinutul de azot total (Nt) • + +•

Conţinutul de fosfor mobil (P2O5) +• +• Conţinutul de potasiu asimilabil (K2O) +• +• FACTORI ECOLOGICI CLIMATICI Temperatura medie anuală (T) +• +• Precipitaţii medii anuale (P) +• +• Regimul vânturilor (V) +• +• Precipitaţii estivale (Pe) +• +• Umiditatea relativă a aerului estival (Uer) +• +• FACTORI ECOLOGICI SPAŢIU ŞI TIMP Volumul edafic (Ve) +• +• Lungimea perioadei bioactive (LPB) +• +• FACTORI ECOLOGICI NEGATIVI Alcalitatea/Aciditatea hidrolitică (Alc) +• +• Consistenţa solului (Con) +• +• DETERMINANŢI ECOLOGICI Conţinutul de humus (Hum) • + +• Textura solului (Tx) +• +• Porozitatea de aeraţie (PA) +• +• Reacţia solului (pH) • +• Gradul de saturaţie cu baze (V) +• +• INDICATORI BIOLOGICI SINTETICI Activitatea biologică (Bio) • + • + INDICATORI PEDOLOGICI SINTETICI Troficitatea potenţială (Tp) • + • + Troficitatea efectivă (Te) +• +•

Legendă : + Balta Academiei –Berheci-Vaslui-pajişte luncă(gleiosol cernic) • Balta Academiei-Berheci-Vaslui-pădure stejar+frasin(gleiosol eutric)

22

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 13 Matricea Diagnozei Pedo-Biologice aResurselor de Sol (DIPEBIOS)- Pădure Dobrovăţ Indicatori de fertilitate şi Ad. As. As. As. As. calitate cm Polygonatum Polygonatum latifolia Polygonatum Allium multiflorum officinale ursium Respiraţie sol 0-20 28,41/6 24,35/6 27,14/6 20,56/6

mg CO2 20-40 14,13/4 12,06/4 13,62/4 11,31/4 Celulozoliza 0-20 24,08/4 20,57/4 18,81/4 15,14/4 %celuloză 20-40 11,35/2 10,11/2 9,43/2 7,63/2 Catalaza 0-20 247/4 234/4 228/4 205/4 cmc O2 20-40 121/2 117/2 113/2 101/2 Zaharaza 0-20 816/6 875/6 856/6 786/6 mg glucoză 20-40 401/4 431/4 423/4 354/2 Ureaza 0-20 13/6 11/6 10/4 8/4 mg NH4 20-40 7/4 6/4 5/2 4/2 Fosfataza totală 0-20 3,5/6 3,2/6 2,8/4 2,5/4 mg P 20-40 1,7/2 1,6/2 1,4/2 1,8/2 IPAV % 0-20 21,51/6 18,40/4 18,45/4 14,42/4 20-40 10,38/4 9,07/2 9,25/2 7,58/2 IPAE % 0-20 11,96/6 11,81/6 11,33/6 10,13/6 20-40 5,97/4 5,94/4 5,61/4 4,91/2 ISB % 0-20 16,73/4 15,10/4 14,89/4 12,28/4 20-40 8,17/2 7,50/2 7,43/2 6,24/2 Dehidrogenaza 0-20 14,15/6 16,04/6 13,56/6 16,83/6 mg formazan 20-40 6,31/4 7,01/4 5,86/4 6,54/4 DIPEBIOS 0-20 54/mijlocie 52/mijlocie 48/mijlocie 48/mijlocie 20-40 32/submijlocie 30/submijlocie 32/submijlocie 24/submijlocie

23

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 14 Matricea Diagnozei Pedo-Biologice aResurselor de Sol (DIPEBIOS)-Bârnova Valori/note Indicatori de Ad Pajişte Pajişte Pădure Intersecţie Pădure Pădure fertilitate şi calitate cm Orchis elegans Lathyrus niger Campanula Lysimachia Lilium ferigi patula punctata martagon Respiraţie sol 0-20 42,13/8 48,41/10 33,51/8 38,21/8 31,82/8 23,56/6 mg CO2 20-40 20,07/6 23,34/6 17,01/6 18,85/6 14,43/4 15,21/6 Celulozoliza 0-20 30,41/6 33,51/6 24,14/4 26,16/6 20,71/4 18,51/4 %celuloză 20-40 13,36/2 15,63/4 11,56/2 13,42/2 12,82/2 10,31/2 Catalaza 0-20 330/6 372/8 296/6 321/6 313/6 281/4

cmc O2 20-40 160/4 181/4 154/4 166/4 158/4 142/2 Zaharaza 0-20 1105/8 607/4 916/6 1008/8 856/6 743/6 mg glucoză 20-40 511/4 271/2 454/4 483/4 421/4 366/4 Ureaza 0-20 20/8 24/9 16/7 18/8 15/6 13/5 mg NH4 20-40 9/4 11/4 8/4 9/4 7/3 6/3 Fosfataza totală 0-20 4,1/5 4,4/6 4,0/5 3,8/5 3,5/5 3,1/5 mg P 20-40 2,0/3 2,1/3 1,8/2 1,9/2 1,9/2 1,7/2 IPAV % 0-20 29,25/6 32,89/7 23,24/5 25,82/6 20,96/5 17,11/4 20-40 13,37/4 15,59/4 11,45/3 12,99/3 11,22/3 10,22/3 IPAE % 0-20 16,37/6 18,61/6 13,91/5 15,16/5 13,40/5 11,76/5 20-40 7,65/4 8,95/4 6,95/3 7,50/3 6,62/3 5,81/3 ISB % 0-20 22,81/5 25,75/5 18,57/4 20,49/5 17,18/4 14,43/3 20-40 10,51/3 12,27/3 9,20/2 10,24/3 8,92/2 8,01/2 Dehidrogenaza 0-20 17,24/6 18,36/6 13,81/5 15,56/5 16,61/6 14,48/5 mg formazan 20-40 8,11/5 8,42/4 6,36/3 7,14/3 7,93/4 6,48/3 DIPEBIOS 0-20 64/bună 67/bună 55/mijlocie 62/bună 55/mijlocie 47/mijlocie 20-40 39/submijlocie 38/submijlocie 33/submijlocie 34/submijlocie 31/submijlocie 32/submijlocie

24

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 15 Matricea Diagnozei Pedo-Biologice a Resurselor de Sol(DIPEBIOS) Valori/note Indicatori de Ad. Balta Academiei-Berheci-Vaslui fertilitate şi calitate cm Pajişte luncă Pădure stejar-frasin a resurselor de sol Gleiosol cernic Gleiosol eutric Respiraţia solului 0-20 44,61/8 40,22/8 mg CO2 20-40 22,11/6 21,34/6 Celulozoliza 0-20 45,01/8 41,63/8 % celuloză degradată 20-40 23,42/6 21,82/6 Catalaza 0-20 431/8 411/8

cmc O2 20-40 206/4 186/4 Zaharaza 0-20 1216/8 1071/8 mg glucoză 20-40 586/4 522/4 Ureaza 0-20 18,42/8 15,36/6 mg NH4 20-40 8,74/4 7,21/4 Fosfataza totală 0-20 6,14/8 4,83/6 mg P 20-40 2,81/4 2,71/4 Indicele Potenţialului Activităţii 0-20 37,37/8 34,22/8 Vitale a Solului -IPAV % 20-40 19,08/4 18,02/4 Indicele Potenţialului Activităţii Enzimatice a 0-20 18,67/6 16,55/6 Solului-IPAE % 20-40 8,91/4 7,78/4 Indicele Biologic Sintetic-ISB % 0-20 28,02/6 25,38/6 20-40 13,99/4 12,90/4 Dehidrogenaza 0-20 23,14/8 20,61/6 mg formazan 20-40 11,83/6 10,11/4 Diagnoza Pedo-Biologică a Resurselor 0-20 76/bună 70/bună de Sol-DIPEBIOS- 20-40 46/mijlocie 44/mijlocie puncte/valoare

25

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 16 Matricea diagnozei ecopedologice a troficităţii efective a resurselor de sol (DEPTERS)-Dobrovăţ,Iaşi(valori/note) Indicatori Ad. Dobrovăţ pădure Dobrovăţ pădure Dobrovăţ pădure Dobrovăţ pădure cm Polygonatum Polygonatum latifolia Polygonatum Allium ursium multiflorum officinale 0-20 32,8/8 33,3/8 34,5/8 33,7/8 Textura 20-40 36,7/6 35,1/6 38,2/6 37,6/6 0-20 dur/6 dur/6 dur/6 dur/6 Consistenţa. solului uscat 20-40 f.dur/4 f.dur/4 f.dur/4 f.dur/4 0-20 5,58/6 6,23/6 6,51/8 5,38/6 Reacţia solului 20-40 6,11/6 6.42/8 6,32/6 5,82/6 0-20 85/8 81/8 80/8 88/8 Grad saturaţie baze V % 20-40 78/6 86/8 75/6 77/6 0-20 3,041/4 3,342/6 3,164/6 2,943/4 Humus % 20-40 1,016/2 1,203/2 1,421/2 1,156/2 0-20 0,148/4 0,162/6 0,155/6 0,141/4 Azot total Nt % 20-40 0,075/2 0,086/2 0,073/2 0,068/2 Fosfor mobil ppm 0-20 20/6 28/6 24/6 25/6 20-40 24/6 31/6 30/6 38/8 0-20 142/6 158/6 170/6 161/6 Potasiu asimilabil. ppm 20-40 151/6 166/6 183/6 174/6 Porozitate de aeraţie PA % 0-20 13/4 14/4 11/4 10/4 20-40 9/2 8/2 6/2 5/2 Ind.Sintetic Biologic(ISB%) 0-20 16,73/4 15,10/4 14,89/4 12,28/4 20-40 8,17/2 7,50/2 7,43/2 6,24/2 DIAGNOZAECOPEDOLOGICĂ A 0-20 56/trof.ef.mijlocie 60/trof.ef.mijlocie 62/trof.ef.mare 56/trof.ef.mijlocie TROFICITĂŢII EFECTIVE A 20-40 42/trof.ef.mijlocie 46/trof.ef.mijlocie 42/trof.ef.mijlocie 44/trof.ef.mijlocie RESURSELOR DE SOL(DEPTERS)

26

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 17 Matricea diagnozei ecopedologice a troficităţii efective a resurselor de sol(DEPTERS) -Bârnova-Iaşi)(valori/note) Indicatori Bârnova Bârnova Bârnova Bârnova Bârnova Bârnova pajişte pajişte pădure Intersecţie pădure pădure Orchis Lathyrus Campanula Lysimachia Lilium Ferigi elegans niger patula punctata martagon

33,4/8 34,8/6 35,2/6 36,1/6 35,8/6 36,4/6 Textura 35,6/6 37,1/6 39,3/4 37,7/6 36,2/6 37,8/6 dur/6 dur/6 dur/6 dur/6 dur/6 dur/6 Consist. sol umed f.dur/2 f.dur/2 f.dur/2 f.dur/2 f.dur/2 f.dur/2 5,66/6 5,96/6 6,12/6 6,24/6 5,86/6 5,71/6 Reacţia sol 6,14/6 6,21/6 6,42/6 6,58/6 6,13/6 6,01/6 Grad saturaţie baze V 88/8 90/8 83/8 85/8 87/8 81/6 % 90/8 91/8 85/8 88/8 88/8 86/8 3,512/8 3,651/8 2,916/4 3,072/4 3,114/6 2,915/4 Humus % 1,123/2 1,242/2 0,811/2 0,861/2 0,942/2 0,543/2 0,175/6 0,184/6 0,145/4 0,154/6 0,168/6 0,135/4 Azot total Nt % 0,091/2 0,095/2 0,063/2 0,078/2 0,084/2 0,061/2 22/6 25/6 18/4 19/4 16/4 17/4 Fosfor mobil ppm 28/6 31/6 21/6 28/6 20/6 26/6 Potasiu asimil. ppm 175/6 188/8 135/6 142/6 125/4 148/6 186/8 195/8 174/6 161/6 153/6 150/6 Porozitate de aeraţie 11/4 10/4 13/4 12/4 11/4 12/4 PA % 5/2 6/2 7/2 5/2 5/2 6/2 Ind.Sintetic 22,81/5 25,75/5 18,57/4 20,49/5 17,18/4 14,43/3 Biologic(ISB%) 10,51/3 12,27/3 9,20/2 10,24/3 8,92/2 8,01/2 DIAGNOZA 63/trof.ef. 63/trof.ef.mare 52/trof.ef.mijl. 55/trof.ef.mijl. 54/trof.ef.mijl. 49/trof.ef.mijl. ECOPEDOLOGICĂ A mare TROFICIT. EFECTIVE 45/trof.ef. 45/trof.ef.mijl. 40/trof.ef.mijl. 45/trof.ef.mijl. 42/trof.ef.mijl. 42/trof.ef.mijl. A SOLULUI mijl.

27

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 18 Matricea Diagnozei Eco-Pedologice a Troficităţii Efective a Resurselor de Sol(DEPTERS) Valori/note Indicatori de Ad. Balta Academiei-Berheci-Vaslui calitate cm Pajişte luncă Pajişte luncă ai resurselor de sol Gleiosol cernic Gleiosol cernic Textura solului 0-20 40,5/4 42,3/4 20-40 44,6/2 45,2/2 Consistenţa estivală a solului uscat 0-20 f.dur/4 f.dur/4 20-40 f.dur/4 f.dur/4 Reacţia solului 0-20 7,21/10 6,86/10 20-40 6,83/10 6,56/8 Gradul de saturaţie cu baze V% 0-20 95/10 89/8 20-40 99/10 93/10 Humus % 0-20 8,21/8 7,16/8 20-40 5,63/6 3,62/5 Azot total Nt % 0-20 0,275/10 0,253/8 20-40 0,254/6 0,216/6 Fosfor mobil Pppm 0-20 68/10 73/10 20-40 56/6 51/6 Potasiu asimilabil Kppm 0-20 226/10 207/8 20-40 201/8 153/6 Porozitate de aeraţie PA % 0-20 10/4 11/4 20-40 8/2 9/2 Indicele Biologic Sintetic-ISB % 0-20 28,02/6 25,38/6 20-40 13,99/3 12,90/3 Diagnoza Eco-Pedologică a 0-20 76/trof.ef.mare 70/trof.ef.mare Troficităţii Efective a Resurselor 20-40 57/trof.ef. mijlocie 52/trof.ef. mijlocie de Sol-DEPTERS- puncte/valoare

28

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.3. Micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” a speciilor spontane cu valoare decorativă

Avantajele conferite de micropropagarea „in vitro”, comparativ cu metodele clasice de propagare, au condus la utilizarea ei pe scară largă, atât în programele de ameliorare, ca parte integrantă a cercetării fundamentale şi aplicative, cât şi în activitatea de producţie. Regenerarea plantelor „in vitro” se realizează în principal pe două căi morfogenetice: organogeneza –formarea organelor unipolare şi embriogeneza somatică – formarea structurilor bipolare, embrioni somatici ce deţin atât ţesut meristematic apical cât şi radicular. Regenerarea plantelor „in vitro” este dependentă de constituienţii anorganici şi organici din mediu, ca şi de tipul explantului şi de specie. La cele mai multe specii regenerarea cu succes a plantelor din calus sau direct din explant are loc după o serie de subcultivări pe diferite medii de cultură şi într-o ordine precisă, fiind de cele mai multe ori specifică fiecărei specii, varietăţi sau genotip. Factorii determinanţi sunt combinarea concentraţiei în directă legătură cu volumul de mediu şi a compoziţiei regulatorilor promotori sau retardanţi de creştere din mediu, starea fiziologică, competenţa şi abilitatea celulară de a răspunde la factorii interni şi externi, grupaţi generic sub denumirea de „reacţie morfogenetică”. Metode şi tehnici de lucru utilizate Datorită faptului că reacţia morfogenetică a explantelor la condiţiile de cultură „in vitro” este cheia care conduce către un sistem de regenerare eficient, iar controlul ei este unul dificil de realizat, în prezentul contract, pe parcursul tuturor etapelor de micropropagare s-a monitorizat modul în care explantele răspund la diferiţii factori de mediu. Metodele de lucru utilizate sunt cele specifice organogenezei şi embriogenezei somatice „in vitro” cu parcurgerea etapelor specifice tehnicii de lucru. Etapa pregătitoare (Stadiul 0). Este etapa premergătoare oricărei operaţiuni “in vitro”. Este etapa de stabilire a mediilor de cultură, a variantelor experimentale, de pregătire a soluţiilor stoc, a mediilor de cultură, sterilizare acestora etc. Etapa de iniţiere (Stadiul I). O porţiune din ţesutul plantei (denumită explant) este excizată de pe plantă, dezinfectată (îndepărtarea contaminanţilor de pe suprafaţă) şi plasata pe un mediu de creştere. Un mediu tipi conţine săruri minerale, zaharoză şi un agent de solidificare (de obicei agar). Obiectivul acestei etape este obţinerea unei culturi aseptice. Etapa de multiplicare (Stadiul II). Un explant aflat în perioada de creştere poate fi dirijat să producă lăstari vegetativi prin includerea unei citokinine în mediu. Tipul şi cantitatea de citokinină este dependentă de fiecare specie în parte, existând diferenţe de reacţie morfogenetică chiar şi în cadrul aceleiaşi specii. Înrădăcinarea sau stadiul de pre-plantă (Stadiul III). Lăstarii pot fi determinaţi să producă rădăcini prin includerea unei auxine în mediul de creştere. Ca şi în cazul citokininelor, tipul şi cantitatea de auxină necesară diferă foarte mult în funcţie de specie, varietate etc. Aclimatizarea (Stadiul IV). Lăstarii înrădăcinaţi pot fi preluaţi din cultura de ţesuturi asepetică şi plasaţi fie în cultură hidroponică, fie direct în sol. Această etapa presupune un control atent al umidităţii deoarece plantele regenerate “in vitro” sunt extrem de sensibile la uscare. 29

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Micropropagarea “in vitro” la Hypericum perforatum L.

Cercetările din 2009 au stabilit protocolul de lucru pentru stadiile 0-II, iar cele din 2010 pentru stadiile III şi IV ale organogenezei directe. Paralel cu continuarea proceselor de regenerare a plantelor, s-a realizat repetarea experienţelor pentru a verifica corectitudinea datelor obţinute, dar şi pentru o reevaluare a reacţiei morfogenetice a explantelor. a) Înrădăcinarea sau stadiul de pre-plantă (Stadiul III) Rizogeneza este dependentă de numeroşi factori. În acest sens, pe lângă factorii de mediu, factorii endogeni, cu precădere cel genetic, joacă un rol esenţial; fitohormonii, sau mai exact auxinele (endogene sau exogene) exercită şi ele un rol important. În plus, se presupune că bazipetal, prin plantă sunt translocate substanţe cu acţiune benefică asupra capacităţii rizogene, substanţe produse fie în frunze (substanţe produse în timpul fotosintezei), fie în tinerele frunzuliţe ale mugurilor aflaţi în creştere activă, sau chiar în apexul plantelor. Din cercetările efectuate s-a constatat că mugurii exercită o acţiune stimulatoare asupra rizogenezei primăvara şi o inhibă iarna. De asemenea, frunzele senescente pot inhiba acest proces. Dintre factorii hormonali, s-a observat, că cea mai mare influenţă stimulativă o au auxinele, atât cele naturale, cât şi cele de sinteză. Mecanismul de acţiune al auxinei, în special a celei exogene nu este total elucidată, însă se pare că auxinele, în general, pot să anuleze represia genelor specific rizogene permiţând astfel neoformarea de meristeme apte de rizogeneză. Uneori însă, “in vitro” se produce o pierdere a capacităţii rizogene, mai ales ca urmare a practicării unor repicări succesive. Se pune problema păstrării sau a redobândirii, în caz de pierdere, a capacităţii rizogene. Factorii care condiţionează menţinerea acesteia şi, mai ales, cei ce cauzează pierderea capacităţii rizogene sunt în mică măsură cunoscuţi. Deseori, chiar aplicarea exogenă a unor tratamente cu substanţe cu acţiune stimulatoare se dovedeşte ineficientă. În asemenea cazuri, sau poate în toate situaţiile, la locul de origine al viitoarelor rădăcini se află un complex de factori în care se presupune existenţa a cel puţin trei elemente constitutive, şi anume: 1. – un factor biochimic, încă necunoscut, mobil, care migrează polarizat în plantă, factor sintetizat de către frunzele expuse la lumină; 2. – prezenţa auxinei (native sau a unui aport de auxină exogenă); 3.- existenţa – în unele celule – a unui factor capabil să realizeze fixarea şi combinarea primilor doi factori enunţaţi. Un astfel de factor mediator, ar putea fi o enzimă (de tip polifenoloxidazic), localizată fie în celulele periciclului, fie în cele de cambiu, ori în celulele de felogen. Lumina poate exercita un efect pozitiv asupra rizogenezei, dar numai la o intensitate slabă, sau în urma unei perioade scurte de acţiune (600 de lx, mai puţin de o oră pe zi). Temperatura optimă pentru rizogeneză este cea de 26ºC. Uneori însă se recomandă practicarea unor alternanţe între temperatură scăzută (între 15ºC şi 5ºC) şi ridicată, în prezenţa luminii, a auxinii şi a unui mediu bogat în glucide. Oxigenarea (aerarea) zonei unde urmează să se producă rizogeneza, pH-ul, umiditatea, rezervele energetice endogene stimulează sau chiar condiţionează (în unele cazuri) rizogeneza. În afara celor arătate, nu trebuie scăpat din vedere şi faptul că, factorul genetic (gen, specie, soi) joacă un rol determinant în aptitudinea rizogenă a unor explante. În unele cazuri, manifestarea rizogenezei şi amplitudinea acesteia depind şi de calitatea explantelor, respectiv de conformaţia şi mărimea

30

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 acestora, de vârsta plantei donatoare, de numărul de subculturi practicate în antecedenţă, de gradul de senescenţă al plantelor mamă ori a explantelor etc. b) Aclimatizarea (Stadiul IV) Structura şi fiziologia plantelor micropropagate extrem de afectată de numeroasele condiţii de cultură tipice pentru mediul “in vitro” determină şi abilitatea lor de a tranzita perioada de aclimatizare la condiţiile “ex vitro”. Consecinţele nefavorabile ale mediului de cultură “in vitro” asupra dezvoltării plantelor pot fi evitate prin modificarea micro-mediului de viaţă “in vitro” spre unul mai asemănător condiţiilor “ex vitro”. Prin eliminarea anomaliilor menţionate mai sus pe cale schimbării micro-ambientului “in vitro” abilitatea plantelor micropropagate “in vitro” de a supravieţui după transplantarea “ex vitro” este mult îmbunătăţită. Plantele “in vitro” sunt recunoscute a avea o capacitate fotosintetică limitată, necesitând o sursă de zaharoză care le serveşte ca sursă de energie şi anumite niveluri specifice de nutrienţi şi regulatori de creştere. Pe perioada transplantării este absolut necesară menţinerea unui mediu fizic controlat din punctul de vedere al iradierii, schimburilor de gaze şi umidităţii relative. Literatura de specialitate prezintă o metodă de aclimatizare, direct pe substratul de sol, în ghivece. Factorii care trebuie luaţi în considerare ca fiind dăunători sunt infecţiile şi uscarea. Sterilizarea amestecului folosit la transplantare elimină pericolul de infecţie astfel că evitarea uscării plantelor rămâne cea mai serioasă problemă. După transplantare se remarcă o pierdere excesivă de apă. Rădăcinile nou formate prezintă legături slabe la sistemul vascular principal al lăstarului. O astfel de structură nu are nici o consecinţă “in vitro”, datorită umidităţii ridicate, dar sensibilizează plăntuţa la pierderile de apă după transplantare. Şocul de transplantare duce la ofilirea vârfului şi moartea plantei. În perioada de aclimatizare, noile plăntuţe abia transplantate, sunt supuse la o umiditate ridicată la început şi apoi redusă treptat, timp de 2-3 săptămâni. Se folosesc instalaţii de ceaţă intermitentă şi acoperire cu pungi de plastic, individuale sau colective, timp de o săptămână şi apoi se înlătură pentru 5-6 ore pe zi. Pungile se înlătură complet numai când plantele nu se mai ofilesc când se lasă descoperite. Rezultate obţinute După iniţierea proceselor regenerative, explantele au fost repasate pe diferite medii de cultură derivate de la mediul de bază Murashige – Skoog - MS (1962), adiţionat cu diferite concentraţii de fitohormoni exogeni (tabelul 19). Tabelul 19

Mediile de cultură utilizate pentru multiplicarea rapidă a lăstarilor (Stadiul II)

COMPONENTE R1 R2 R3 R4 R5 MACROELEMENTE MS MS MS MS MS MICROELEMENTE MS MS MS MS MS

VITAMINE B5 B5 B5 B5 B5 BAP 5 mg/l 3 mg/l 5 mg/l - 3 mg/l KINETINĂ - - - 5 mg/l - NAA 1 mg/l 1 mg/l 1 mg/l - - IAA - - - 1 mg/l - IBA - - - - 1 mg/l

GA3 - - 0,1 mg/l - - ZAHAROZĂ 3% 3% 3% 3% 3% Agar 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰ pH 5,8 5,8 5,8 5,8 5,8

31

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Pe variantele de mediu R1, R2 şi R3 reacţia morfogenetică a explantelor a urmat calea organogenezei directe, conducând la formarea de lăstari. Varianta de mediu R4, caracterizată prin prezenţa kinetinei şi a IAA, a determinat obţinerea unui număr de aproximativ 67 de lăstari, demonstrând o influenţă mult mai slabă a kinetinei asupra proceselor regenerative „in vitro”. Varianta R5, care conţine BAP şi IBA, a determinat formarea unui număr de 151 de lăstari, valoare apropiată cu cea obţinută în cazul variantelor de mediu R1, R2 şi R3. Diferenţa majoră între acestea este dată de faptul că în cazul variantei R4, combinaţia BAP-ului cu IBA, în calitate de auxină, nu permite formarea sistemului radicular. Subcultivarea lăstarilor pe medii de cultură proaspete s-a realizat la un interval de 15 zile, pe parcursul a 90 de zile (fig. 7).

Fig. 7. Lăstari de Hypericum perforatum L. pe diferite variante de mediu

Pe toate variantele de mediu de regenerare utilizate reacţia morfogenetică a lăstarilor a fost bună, observându-se apariţia de noi lăstari la baza lăstarului iniţial (fig. 8).

Fig. 8. Neoformarea lăstarilor la baza lăstarului iniţial 32

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Totuşi, în cazul variantei de mediu R3, prezenţa giberelinei GA3 a determinat o reacţie de vitrificare a lăstarilor, o parte din aceştia devenind casanţi, improprii pentru parcurgerea următoarelor etape de multiplicare (fapt exprimat prin numărul mai mic de lăstari regeneraţi pe această variantă de mediu). Asocierea citokininelor cu auxinele în propoţii egale conduce la dezvoltarea de calus, cale improprie pentru multiplicare, mai ales dacă această multiplicare se realizează în scopul prezervării zestrei genetice iniţiale. Realizarea unei proporţii favorabile citokininelor determină însă potenţarea efectelor citokininei. Astfel, cea mai bună variantă de multiplicare este reprezentată prin varianta R1, în care a fost asociată citokinina BAP cu NAA, în combinaţie de 5:1. Aceşti lăstari (care nu prezintă un sistem radicular), necesită parcurgerea stadiilor III şi IV şi au fost repasaţi pe medii de cultură adecvate care să permită atât dezvoltarea meristemelor radiculare, cât şi favorizarea creşterii sistemului foliar (tabelul 20, fig. 9). Tabelul 20

Mediile de cultură utilizate pentru înrădăcinarea lăstarilor obţinuţi prin organogeneză directă (Stadiul III) COMPONENTE M1 M2 M3 M4 M5 MACROELEMENTE MS MS MS MS MS MICROELEMENTE MS MS MS MS MS

VITAMINE B5 B5 B5 B5 B5 NAA 0,8 mg/l 0,7 mg/l 0,6 mg/l - - IAA - - - 0,6 mg/l - IBA - - - - 0,6 mg/l ZAHAROZĂ 3% 3% 3% 3% 3% Agar 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰ 8 ‰

Observaţiile efectuate până în prezent, referitoare la efectul benefic pe care îl are auxina NAA asupra proceselor de rizogeneză, ne-au îndreptat către testarea graduală a concentraţiei acesteia, în 3 dintre variantele de medii de înrădăcinare, în timp ce IAA şi IBA au fost utilizate doar în cantitate de 0,6 mg/l. Numărul lăstarilor care au format rădăcini pe aceste medii de cultură sunt prezentate în tabelul 21.

. Fig. 9. Aspecte generale privind stadiul de înrădăcinare a lăstarilor de Hypericum perforatum. 33

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Tabelul 21 Reacţia morfogenetică a lăstarilor pe variantele de mediu de înrădăcinare testate Nr. crt. Varianta de Numărul de Nr. de lăstari % înrădăcinare mediu lăstari repasaţi înrădăcinaţi 1. M1 109 91 83,48 2. M2 123 104 84,55 3. M3 151 143 94,7 4. M4 114 73 64,03 5. M5 98 52 53,06

Dintre cele 5 variante de mediu testate, cea mai bună reacţie de răspuns a fost observată în cazul variantei M3, care este caracterizată prin prezenţa auxinei NAA în cantitate de 0,6 mg/l. Variantele M1 şi M2, deşi au determinat formarea rădăcinilor în proporţie destul de mare (83,48%, respectiv 84,55%) nu au reuşit să atingă pragul de 94,7%% (proporţie realizată de varianta M3). Mai mult, se observă din datele prezentate în tabelul 21, precum şi în figura 10 că, în cazul celorlalte variante de mediu testate, caracterizate prin prezenţa auxinelor IAA şi IBA, rezultatele sunt mult inferioare: 64,03 % pentru varianta M4 (IAA – 0,6 mg/l) şi 53,06% pentru varianta M5 (IBA – 0,6 mg/l).

160

140

120

100 M1 80 M2 M3 60 M4 M5 40

20

0 Numărul de lăstari Nr. de lăstari % înrădăcinare repasaţi înrădăcinaţi

Fig. 10. Reprezentarea schematică a randamentului de înrădăcinare la lăstarii de Hypericum cultivaţi in vitro

Pe măsură ce plantele au format rădăcini, ele au fost scoase cu grijă din flacoanele de cultură, pentru a nu leza vârful vegetativ sau meristemul radicular, şi trecute în sistem de cultură hidroponică pentru adaptarea treptată a condiţiile mediului înconjurător. Pentru evitarea deshidratării frunzelor prin evapotranspiraţie plantulele s-au acoperit timp de trei zile cu folie transparentă, după care se dezvelesc progresiv. După aproximativ 10 – 14 zile, plantele erau complet adaptate şi au putut fi trecute pe substrat nutritiv de pământ. În momentul trecerii la cultură asupra plantelor au fost efectuate măsurători biometrice, urmând ca aceste măsurători să 34

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 fie continuate la intervale periodice de timp (în momentul trecerii pe substrat de pământ, după o lună de la trecerea pe substrat, două luni etc.). Datele biometrice (pentru 10 plante de pe fiecare mediu de regenerare) sunt prezentate în tabelul 22.

Tabelul 22 Măsurători biometrice asupra plantelor regenerate pe variantele de mediu care au determinat regenerarea celui mai mare număr de lăstari Varianta Lungime lăstari Lungime rădăcină de mediu R1 6.9 2.2 7.8 3.5 8 3.5 6.8 3.1 6.6 2.5 6.6 3.5 6.5 2.3 6.9 3.0 7.1 2.9 7.5 3.4 Media 7.1 3.0 R2 6.2 1.9 7.1 2.8 9.0 3.1 8.5 2.9 7.8 3.5 8.5 3.0 7.5 2.9 7.8 3.5 7.6 3.5 7.1 3.1 Media 7.7 3.0 R3 8.0 3.0 7.9 3.1 6.9 2.8 7.8 3.2 8.2 3.3 7.6 2.9 8.5 3.5 8.2 3.2 8.0 3.2 7.5 2.4 Media 7.8 3.0

Analiza datelor rezultate în urma măsurătorilor biometrice pe plantele obţinute “in vitro” au demonstrat faptul că utilizarea acestor tipuri de explante şi dirijarea regenerării “in vitro” prin organogeneză directă prin intermediul regulatorilor de creştere a condus la regenerarea de plante uniforme din punct de vedere morfologic.

CONCLUZII PRIVIND INCADRAREA REZULTATELOR OBŢINUTE ÎN OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI ŞI ÎN OBIECTIVUL ETAPEI Datele prezentate în raportul de cercetare arată faptul că lucrările de cercetare efectuate, precum şi rezultatele obţinute până în prezent sunt în deplină concordanţă cu obiectivul general al proiectului, precum şi al prezentei etapei.

35

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Astfel, au fost testate condiţiile experimentale de iniţiere, incubare şi regenerare „in vitro” a genotipurilor valoroase selecţionate, compoziţia adecvată a mediilor de cultură, şi au fost regenerate plante. În urma cercetărilor efectuate s-au stabilit condiţiile optime de creştere şi de incubare a culturilor, atât pentru organogeneză, cât şi embriogeneză directă: menţinerea culturilor în camere de creştere climatizate, în condiţii de fotoperioadă 16 ore lumină/8 ore întuneric, la o intensitate luminoasă de 3000 de lx şi o temperatură de 25ºC +/- 1ºC. Compoziţia optimă a mediilor de cultură este reprezentată prin soluţia de săruri minerale nutritive (macro şi microelemente) Murashige-Skoog, 1962 la care se adaugă soluţia de vitamine B5 (Gamborg, 1968), zaharoza – 30% şi agarul 8‰. pH-ul optim al mediul este 5,8. Pe variantele de mediu R1, R2 şi R3 reacţia morfogenetică a explantelor a urmat calea organogenezei directe, conducând la formarea de lăstari. Varianta de mediu R4, caracterizată prin prezenţa kinetinei şi a IAA determină obţinerea unui număr de aproximativ 67 de lăstari, demonstrând o influenţă mult mai slabă a kinetinei asupra proceselor regenerative „in vitro”. Varianta R5 conţine BAP şi IBA şi a determinat formarea unui număr de 151 de lăstari, valoare apropiată cu cea obţinută în cazul variantelor de mediu R1, R2 şi R3. Dintre cele 5 variante de mediu de înrădăcinare testate, cea mai bună reacţie de răspuns a fost observată în cazul variantei M3, care este caracterizată prin prezenţa auxinei NAA în cantitate de 0,6 mg/l. Variantele M1 şi M2, deşi au determinat formarea rădăcinilor în proporţie destul de mare – 83,48%, respectiv 84,55% nu au reuşit să atingă pragul de 94,7%% (proporţie realizată de varianta M3). Analiza datelor rezultate în urma măsurătorilor biometrice pe plantele obţinute “in vitro” au demonstrat faptul că utilizarea acestor tipuri de explante şi dirijarea regenerării “in vitro” prin organogeneză directă prin intermediul regulatorilor de creştere a condus la regenerarea de plante uniforme din punct de vedere morfologic.

Micropropagarea “in vitro” la Trollius europaeus S-a încercat înmulţirea „in vitro” la Trollius europaeus, având în vedere că în literatura de specialitate nu apar rezultate consemnate cu privire la acest aspect. Pentru iniţierea vitroculturilor s-au folosit minibutaşi de cca.1 cm confecţionaţi din lăstari recoltaţi de la plante cultivate în teren. Sterilizarea materialului biologic s- a realizat prin spălare sub jet de apă de robinet cca. 5-6 minute; dezinfecţie prin imersare în alcool etilic 96º cca. 1 minut, sub agitaţie continuă; spălarea materialului cu apă distilată; tratarea (15 min.) cu soluţie de hipoclorit de sodiu 0,5% (1:1); spălarea materialului vegetal cu apă sterilă, în mai multe reprize (câte 5 minute). După procesul de sterilizare, materialul vegetal a fost aşezat în cutii Petri cu hârtie de filtru, sterilizate în etuvă la temperatură de 120°C, timp de 2 ore. Ulterior, în perimetrul hotei cu flux laminar de aer steril, în condiţii aseptice, s-a procedat la detaşarea părţilor necrozate, albite în urma sterilizării şi s-a procedat la inocularea „in vitro” în contact direct cu suprafaţa mediilor de cultură. Au fost utilizate două tipuri de mediu de cultură: a) Murashige-Skoog (MS) (1962) (MB - MS). În prepararea mediului de bază, fiecare componentă în parte (soluţie stoc sau ingredient solid) s-a adăugat eşalonat, în următoarea ordine: macroelemente, Fe EDTA, microelemente, amestec mineral la care au fost adăugate vitaminele: piridoxină HCl, tiamină HCl şi acid nicotinic (câte 1 mL/L fiecare), m - inozitol 100 mg/L, zaharoză 15 g/L. În mediul de bază MS au fost adăugaţi regulatori de creştere, după cum urmează: kinetină 2 mL şi ANA 2 mL. Agarul (8 g/L) s-a adăugat mediului de cultură după introducerea celorlalte ingrediente. pH-ul s-a stabilit la valoarea de 5,6, prealabil sterilizării acestuia. 36

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

b) S 2,5 (Standardi A. 1983) cu compoziţie de hormoni 0,02 mg/L ANA şi 1 mg/L zeatină. Sterilizarea mediilor de cultură s-a făcut prin autoclavare la 121ºC, timp de 20 minute. După răcirea acestora, s-a procedat la inocularea explantelor. S-au inoculat câte 10 recipiente cu explante, în condiţii aseptice, în hota cu flux laminar. După inoculare, recipientele cu explante au fost trecute în camera climatică BINDER, la o temperatură care a variat între 22-25ºC şi o fotoperioadă de 16 ore lumină/24h. Pentru ambele tipuri de mediu s-a observat că explantele se dovedesc recalcitrante la multiplicare, nefiind capabile să formeze lăstari noi. Urmează să se folosească alte reţete de mediu şi alte tipuri de explante.

Obţinerea explantelor din seminţe germinate “in vitro”

La unii taxoni s-a recurs şi la folosirea plantulelor obţinute prin germinaţia aseptică a seminţelor “in vitro”, ca material vegetal pentru iniţierea culturilor. Seminţele utilizate au fost recoltate din habitatul lor natural sau din câmpul experimental. Sterilizarea acestora s-a făcut prin tratatrea cu Topsin timp de 10 minute, urmată de trei spălări cu apă distilată şi un tratament cu soluţie de hipoclorit de calciu (10-15 minute). După aceste operaţii, sub hota cu flux laminar, s-au efectuat de trei spălări cu apă sterilă, s-au imersat seminţele în alcool 70 % (cca. 1 minut), iar înainte de trecerea pe mediul de germinare au fost spălate, o singură dată, cu apă sterilă. Inocularea s-a făcut pe mediu solid MS (Murashige-Skoog). Până la germinarea seminţelor, flacoanele au fost menţinute la întuneric, la temperatura de 240C, iar după germinare au fost trecute în camera de vegetaţie, în condiţii de intensitate a luminii de 30 μmol/m2/sec., temperatura 25 ± 1oC şi fotoperioada de 16 ore lumină/8 ore întuneric. Timpul de germinare a seminţelor a fost cuprins între 3 şi 17 de zile de la inoculare (tab. 23). La Glycyrrhiza echinata, seminţele au început să germineze după 4 zile, procentajul de germinaţie depăşind 90%. Au germinat în proporţie mai mică (36-42%) şi după aprox. 2 săptămâni seminţele de Lithospermum purpurocaerulea şi Lillium martagon. Nu au germinat seminţele de Allium ursinum, cauzele presupuse fiind compoziţia mediului sau vechimea seminţelor. Tabelul 23 Rezultate privind germinaţia “in vitro” a seminţelor Specia Anul Provenienţa seminţelor Durata până % recoltării (areal/an) la germinare germinaţie din (zile) habitatul natural Glycyrrhiza echinata 2010 Habitatul natural (pădurea 4 93,6 Berheci)/2010 Lithospermum 2010 Habitatul natural (pădurea 17 36,2 purpurocaerulea Berheci) /2010 Lillium martagon 2009 câmpul experimental 15 42,7 USAMV Iaşi/2010 Allium ursinum 2009 Habitatul natural - - (Bârnova, Iaşi)/2010

În fig. 11 sunt prezentate imagini cu seminţe aflate pe medii “in vitro” (la 15 zile de la inoculare).

37

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

a). Glycyrrhiza echinata b). Lithospermum purpurocaerulea

c). Allium ursinum d). Lillium martagon Fig. 11 (a-d) . Seminţe pe medii de cultură “in vitro”

În etapa următoare, pentru iniţierea culturilor “in vitro”, se vor recolta explante nodale şi apex caulinar de la plantulele cu minimum trei internodii bine dezvoltate.

38

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.4. Identificarea şi studiul posibilelor modificări morfo- anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare

În vederea cercetării din punct de vedere histo-anatomic, materialul reprezentat de organele vegetative (subterane şi supraterane) ale speciilor studiate a trecut prin următoarele etape: a). Fixare şi conservare Fixarea şi conservarea materialului proaspăt s-a realizat în alcool etilic 70%. b). Secţionare Secţionarea s-a realizat manual, cu ajutorul microtomului de mână şi al briciului botanic, folosind drept suport măduvă de soc. c). Îndepărtarea conţinutului celular Secţiunile obţinute au fost supuse procesului de javelizare (cu hipoclorit de sodiu) timp de 20-35 minute (funcţie de material), după care au fost spălate cu apă acetică şi cu apă distilată. d). Colorarea secţiunilor Secţiunile au fost colorate folosind o dublă coloraţie, şi anume: verde iod şi roşu rutheniu (coloraţia clasică utilizată în studiile de histo-anatomie vegetală- ŞERBĂNESCU-JITARIU şi colab., 1983; ANDREI ŞI PARASCHIVOIU, 2003). Secţiunile au fost colorate mai întâi cu verde iod (1 minut), spălate cu alcool etilic 90%, iar apoi colorate cu roşu rutheniu (1 minut) şi spălate cu apă distilată. e). Realizarea preparatelor permanente Secţiunile colorate au fost montate în picături de glicero-gelatină, între lamă şi lamelă, realizând astfel preparate permanente. f). Valorificarea preparatelor După preparatele astfel obţinute s-au realizat desene la microscopul fotonic românesc MC1, cu oglindă de proiecţie (Projektionszeichenspiegel), precum şi fotografii color la microscopul fotonic OPTIKA, cu cameră foto digitală Canon A540. Studiile histo-anatomice au fost efectuate la cinci dintre speciile aflate în anul al doilea de cultură, în câmpul experimental de la Grădina Botanică Iaşi: Aconitum degenii, Trollius europaeus, Centaurea phrygia, Parnassia palustris şi Gentiana asclepiadea.

4.4.1. Aconitum degenii Gayer

a) Rădăcina Conturul secţiunii transversale printr-o rădăcină subţire este circular (Fig. 11). Secţiunea transversală evidenţiază o structură primară, cu cele trei zone anatomice cunoscute: rizodermă, scoarţă şi cilindru central. Rizoderma (Fig. 12) cuprinde celule mici, aproape izodiametrice, cu peretele extern bombat şi puţin mai îngroşat decât ceilalţi. Parenchimul cortical este format din 10-12 straturi de celule mari. Endoderma este bine diferenţiată, observându-se clar îngroşările Caspary (Fig. 13) în pereţii laterali ai celulelor componente. Periciclul este reprezentat de un strat de celule parenchimatice cu pereţi subţiri. Cilindrul central (Fig. 14) cuprinde 3 fascicule conducătoare lemnoase formate din vase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi şi patru fascicule conducătoare liberiene dispuse altern, formate din tuburi ciuruite şi celule anexe. Faţă de materialul analiazat în primul an se poate observa o reducere (de la 4 la 3) a numărului de fascicule conducătoare lemnoase.

39

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 11 – Secţiune transversală prin Fig. 12 – Secţiune transversală prin rădăcina de Aconitum degenii (anul 2 rădăcina de Aconitum degenii (anul 2 de de cultură) cultură) - rizoderma

Fig. 13 – Secţiune transversală prin Fig. 14 – Secţiune transversală prin rădăcina de Aconitum degenii (anul 2 de rădăcina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) – îngroşări Caspary cultură) – cilindrul central

b) Tulpina Secţiunea transversală la nivelul superior al tulpinii evidenţiază un contur circular neregulat (Fig. 15) al acesteia. Epiderma este formată din celule izodiametrice, cu peretele extern puţin bombat, îngroşat şi acoperit de o cuticulă striată relativ groasă (Fig. 16). Scoarţa este parenchimatică, subţire (Fig. 16-18), formată din 3-4 straturi de celule, cel extern fiind uşor colenchimatizat. Cilindrul (Fig. 15, 18-20) central cuprinde un periciclu sclerenchimatic reprezentat de 6-7 straturi de celule cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi. Fasciculele conducătoare libero- lemnoase sunt numeroase (18-22), de dimensiuni diferite, toate având polul liberian împlântat în inelul de sclerenchim. Fiecare fascicul conducător (Fig.20) prezintă vase lemnoase de dimensiuni diferite, cu pereţi groşi şi lignificaţi şi celule de parenchim lemnos, de asemenea cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi, pe când liberul cuprinde tuburi ciuruite şi celule anexe. Între fascicule, parenchimul celulozic cuprinde celule cu pereţi subţiri. Parenchimul medular prezintă celule mari, cu pereţi subţiri, celulozici, ce lasă între ele meaturi mari (Fig. 15 şi 19).

40

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 15 – Secţiune transversală prin Fig. 16 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - epiderma

Fig. 17 – Secţiune transversală prin Fig. 18 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - scoarţa cultură) - scoarţa

Fig. 19 – Secţiune transversală prin Fig. 20 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) – cilindrul central cultură) – cilindrul central (detaliu)

Secţiunea transversală la nivelul mijlociu al tulpinii evidenţiază un contur pentagonal al acesteia. Cilindrul central cuprinde 20-22 de fascicule conducătoare libero-lemnoase (Fig. 21-26) de dimensiuni diferite, asemănătoare ca structură celor de la nivelul analizat anterior.

41

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 21 – Secţiune transversală prin Fig. 22 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) – nivel mijlociu cultură) – nivel mijlociu (detaliu)

Fig. 23 – Secţiune transversală prin Fig. 24 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - nivel mijlociu (detaliu) cultură) - nivel mijlociu (detaliu)

Fig. 25 – Secţiune transversală prin Fig. 26 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - nivel mijlociu (detaliu) cultură) - nivel mijlociu (detaliu)

Secţiunea transversală la nivelul inferior al tulpinii evidenţiază un contur circular al acesteia (Fig. 27). Scoarţa cuprinde 1-2 straturi de celule colenchimatizate (Fig. 27 şi 28). Inelul de sclerenchim este mai gros (Fig. 29), cu celule cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi. Cilindrul central cuprinde aproximativ 27-30 fascicule conducătoare libero-lemnoase de dimensiuni diferite (Fig. 29 şi 30), iar parenchimul 42

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 medular este format din celule de dimensiuni diferite, unele cu pereţi subţiri celulozici, altele cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi, asemănătoare idioblastelor (Fig. 31 şi 32).

Fig. 27 – Secţiune transversală prin Fig. 28 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - nivel inferior (detaliu) cultură) -nivel inferior (detaliu- scoarţa)

Fig. 29 – Secţiune transversală prin Fig. 30 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii - nivel tulpina de Aconitum degenii - nivel inferior (detaliu – inel sclerenchim) inferior (detaliu – fascicul conducător)

Fig. 31 – Secţiune transversală prin tulpina Fig. 32 – Secţiune transversală prin tulpina de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - nivel inferior (detaliu – parenchim medular) nivel inferior (detaliu – parenchim medular)

Faţă de materialul analizat în primul an se pot observa unele diferenţe în ceea ce priveşte anatomia tulpinii. Astfel, la materialul din anul al doilea de cultură, în partea superioară a tulpinii, cuticula este mai groasă şi dispar stomatele, iar în partea inferioară a tulpinii numărul fasciculelor libero – lemnoase se reduce de la aproximativ 40 la 27-30. O altă modificare se referă la faptul că, în anul al doilea nu mai există canalul medular observat la plantele analizate în primul an. 43

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

c) Frunza Peţiolul frunzelor din regiunea superioară a tulpinii are formă de semilună (Fig. 33) în secţiune transversală. Epiderma cuprinde celule izodiametrice (Fig. 34), cu peretele acoperit cu o cuticulă groasă. Parenchimul fundamental este format din câteva straturi de celule parenchimatice. Fasciculele conducătoare în număr de 7 sunt de dimensiuni diferite (Fig. 35 şi 36). Acestea prezintă aceeaşi structură cu cele aflate la nivelul tulpinii.

Fig. 33 – Secţiune transversală prin Fig. 34 – Secţiune transversală prin frunza de Aconitum degenii (anul 2 de frunza de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) cultură) - detaliu - epiderma

Fig. 35 – Secţiune transversală prin Fig. 36 – Secţiune transversală prin frunza de Aconitum degenii (anul 2 de frunza de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - detaliu – celule izodiametrice cultură) - detaliu – fascicul conducător

Epiderma văzută de faţă prezintă celule mari, cu pereţii laterali ondulaţi (Fig. 37 şi 38); ondulaţiile sunt de o amplitudine mai mare în epiderma inferioară (Fig. 38). Stomatele de tip ranunculaceu (anomocitic) sunt prezente numai în epiderma inferioară (Fig. 38), deci limbul este hipostomatic.

44

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 37 – Secţiune prin frunza de Fig. 38 – Secţiune prin frunza de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - (detaliu – epiderma superioară) (detaliu – epiderma inferioară)

Secţiunea transversală prin limbul foliar are formă de panglică. Epidermele cuprind celule poligonale mari, pereţii lor exteriori sunt acoperiţi cu o cuticulă subţire. În epiderma inferioară se observă stomate (Fig. 39 şi 41). Mezofilul este diferenţiat în ţesut palisadic şi ţesut lacunos (Fig. 39-41), deci limbul are structură bifacială-heterofacială cu dorsiventralitate normală. În mezofil sunt prezente fascicule conducătoare libero-lemnoase (Fig. 42), cel median fiind mai mare.

Fig. 39 – Secţiune transversală prin frunza Fig. 40 – Secţiune transversală prin de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - frunza de Aconitum degenii (anul 2 de (detaliu – epiderma inferioară cu stomate) cultură) - (detaliu - mezofil)

Fig. 41 – Secţiune transversală prin Fig. 42 – Secţiune transversală prin frunza de Aconitum degenii (anul 2 de frunza de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - (detaliu - stomată) cultură) - (detaliu – fascicul conducător)

În regiunea mediană a tulpinii, peţiolul apare aproape cilindric în secţiune transversală (Fig. 43), cu un şanţ relativ adânc adaxial. Epiderma cuprinde celule izodiametrice (Fig. 44), cu peretele extern bombat, îngroşat şi acoperit cu o cuticulă 45

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 subţire. Parenchimul fundamental este format din câteva straturi de celule parenchimatice. Fasciculele conducătoare în număr de 15-17 sunt de dimensiuni diferite (Fig. 45 şi 46). Ţesutul din centrul peţiolului se dezorganizează, rezultând un canal aerifer.

Fig. 43 – Secţiune transversală prin Fig. 44 – Secţiune transversală prin peţiolul peţiolul frunzei de Aconitum degenii frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - (detaliu – celule epidermice) (anul 2 de cultură)

Fig. 45 – Secţiune transversală prin peţiolul frunzei de Aconitum degenii Fig. 46 – Secţiune transversală prin peţiolul (anul 2 de cultură) - (detaliu – frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - (detaliu - epiderma) parenchim cu vase conducătoare)

Epiderma văzută de faţă prezintă celule mari, cu pereţii laterali ondulaţi (Fig. 47 şi 48); ondulaţiile sunt de o amplitudine mai mare în epiderma superioară (Fig. 47), pe când în epiderma inferioară sunt prezente stomate de tip anomocitic, deci limbul este hipostomatic.

46

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 47 – Secţiune prin frunza de Fig. 48 – Secţiune transversală prin frunza Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - (detaliu – epiderma superioară) (detaliu – epiderma cu stomate)

Secţiunea transversală prin limbul foliar are formă de panglică (Fig. 49). Epidermele cuprind celule poligonale mari, pereţii lor exteriori sunt acoperiţi cu o cuticulă subţire. Mezofilul este diferenţiat în ţesut palisadic (Fig. 50) spre epiderma superioară şi ţesut lacunos spre cea inferioară, deci limbul are o structură bifacială- heterofacială, cu dorsiventralitate normală.

Fig. 49 – Secţiune transversală prin Fig. 50 – Secţiune transversală prin frunza de Aconitum degenii (anul 2 de frunza de Aconitum degenii (anul 2 de cultură) - cultură) - (detaliu - mezofil)

În regiunea inferioară a tulpinii, peţiolul apare cordiform în secţiune transversală (Fig. 51), de structură asemănătoare celui de la nivelul anterior, parenchimul fundamental cuprinde 12-15 fascicule conducătoare libero-lemnoase, de dimensiuni diferite, dispuse neordonat. Ţesutul din centru peţiolului se dezorganizează, rezultând un canal aerifer de contur neregulat. Colţurile peţiolului cuprind un parenchim cu celule ale căror pereţi sunt colenchimatizaţi (Fig. 52).

47

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 51 - Secţiune transversală prin peţiolul Fig. 52 - Secţiune transversală prin peţiolul frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de cultură), partea inferioară a tulpinii cultură), partea inferioară a tulpinii (detaliu, celule cu preţi colenchimatizaţi)

Epiderma văzută din faţă (Fig. 53 şi 54) prezintă o structură asemănătoare celor analizate anterior.

Fig. 53 Epiderma frunzei de Aconitum Fig. 54 - Epiderma frunzei de degenii (anul 2 de cultură), partea Aconitum degenii (anul 2 de cultură), superioară celule stomatice

Secţiunea transversală prin limbul foliar are formă de panglică (Fig. 55). Epidermele cuprind celule poligonale mari, pereţii lor exteriori sunt acoperiţi cu o cuticulă subţire (Fig. 56). În epiderma inferioară se observă stomate. Mezofilul este diferenţiat (Fig. 56-58) în ţesut palisadic spre epiderma superioară şi ţesut lacunos spre cea inferioară, deci limbul are o structură bifacială-heterofacială, cu dorsiventralitate normală. Sunt prezente numeroase fascicule conducătoare libero- lemnoase (Fig. 59 şi 60), cel median, ce aparţine nervurii mediane fiind mai mare.

48

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 55 - Secţiune transversală prin Fig. 56 - Secţiune transversală prin limbul limbul frunzei de Aconitum degenii frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de (anul 2 de cultură) cultură), detaliu - epiderma

Fig. 57 - Secţiune transversală prin Fig. 58 - Secţiune transversală prin limbul frunzei de Aconitum degenii limbul frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de cultură), detaliu - mezofil (anul 2 de cultură), detaliu - stomate

Fig. 59 - Secţiune transversală prin limbul Fig. 60 - Secţiune transversală prin limbul frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de frunzei de Aconitum degenii (anul 2 de cultură), fascicule conducătoare cultură), detaliu, fascicul conducător

Şi la nivelul frunzei, în urma analizei realizate pe material provenind de la plante din al doilea an de cultură, se poate observa faptul că are loc un proces de îngroşare a cuticulei.

49

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.4.2. Trollius europaeus L. ssp. europaeus

a) Rădăcina Secţiunea transversală prin rădăcină prezintă o structură primară (Fig. 61), cu zonele anatomice cunoscute: rizodermă, scoarţă şi cilindru central. Rizoderma cuprinde celule mari. Scoarţa este relativ g roasă (10-13 straturi de celule), cu celule mari, parenchimatice; începe cu o exodermă bine structurată, ale cărei celule au pereţii slab (Fig. 62 şi 63), dar uniform îngroşaţi şi se termină cu o endodermă de tip primar. Cilindrul central (Fig. 64) începe cu un periciclu. În ţesutul fundamental sunt prezente 4 fascicule conducătoare lemnoase (formate din vase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi) şi 4 fasciclule conducătoare liberiene.

Fig. 61 - Secţiune transversală prin Fig. 62 - Secţiune transversală prin rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 de cultură) de cultură), scoarţa

Fig. 63 - Secţiune transversală prin Fig. 64 - Secţiune transversală prin rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), detaliu, scoarţa de cultură), cilindrul central

b) Tulpina O secţiune transversală prin regiunea mediană a tulpinii prezintă un contur circular al acesteea. Epiderma este formată din celule izodiametrice (Fig. 65 şi 66), cu peretele extern acoperit de o cuticulă subţire. Scoarţa este reprezentată de o regiune parenchimatică formată din 7-10 straturi de celule cu pereţi subţiri (Fig. 65- 67). Periciclul prezintă numerose straturi de celule cu pereţi slab îngroşaţi, dar lignificaţi. În dreptul polului liberian al fasciculelor conducătoare se formează o teacă 50

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 sclerenchimatică puternică (Fig. 65, 67 şi 68), formată din celule cu pereţi foarte groşi şi puternic lignificaţi. Fasciculele conducătoare libero-lemnoase sunt în număr de aproximativ 45-50, de dimensiuni diferite, alternând unele mari cu altele mici.

Fig. 65 - Secţiune transversală prin Fig. 66 - Secţiune transversală prin tulpina de Trollius europaeus (anul 2 tulpina de Trollius europaeus (anul 2 de cultură) de cultură), detaliu, epiderma

Fig. 67 - Secţiune transversală prin tulpina Fig. 68 - Secţiune transversală prin tulpina de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), detaliu, fascicule conducătoare detaliu, teacă sclerenchimatică

c) Frunza În anumite regiuni, peţiolul frunzei are un contur circular în secţiune transversală, în altele are contur semilunar (Fig. 69). Epiderma cuprinde celule mici (Fig. 71), dar înalte, mai ales la faţa adaxială, peretele extern fiind acoperit de o cuticulă groasă. Parenchimul fundamental este gros, de tip lacunar, cu lacune mai mari sau mai mici. Fasciculele conducătoare libero-lemnoase sunt numeroase (25- 30), de dimensiuni diferite, de tip colateral-închis (Fig. 69, 70, 72, 73). Elementele lemnoase au pereţi groşi şi lignificaţi puternic; la polul liberian sunt prezente elemente sclerenchimatice cu pereţi uniform îngroşaţi şi lignificaţi, indiferent ce dimensiune ar avea fasciculul conducător.

51

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 69 - Secţiune transversală prin Fig. 70 - Secţiune transversală prin peţiolul peţiolul frunzei de Trollius europaeus frunzei de Trollius europaeus (anul 2 de (anul 2 de cultură) cultură), fascicule conducătoare

Fig. 71 - Secţiune transversală prin peţiolul Fig. 72 - Secţiune transversală prin peţiolul frunzei de Trollius europaeus (anul 2 de frunzei de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), detaliu, epidermă cultură), detaliu, fascicul conducător

Fig. 73 - Secţiune transversală prin Fig. 74 - Secţiune prin frunza de rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), cultură), detaliu, fascicul conducător epiderma superioară

Epiderma limbului foliar văzută de faţă prezintă celule poligonale cu pereţii foarte puţin curbaţi (în epiderma superioară – Fig. 74) sau foarte ondulaţi, cu ondulaţii de mare amplitudine (în epiderma inferioară – Fig. 75). Stomatele sunt prezente doar în epiderma inferioară, deci limbul este hipostomatic. Secţiunea transversală prin limbul foliar are formă de panglică lungă (Fig. 76). Epidermele cuprind celule poligonale mari, pereţii lor exteriori sunt acoperiţi cu o cuticulă subţire (Fig.76). În epiderma inferioară se observă stomate. Mezofilul (Fig. 76-78) este diferenţiat în ţesut palisadic spre epiderma superioară, format din celule scunde şi ţesut lacunos spre cea inferioară, deci 52

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 limbul are o structură bifacială-heterofacială, cu dorsiventralitate normală. Sunt prezente numeroase fascicule conducătoare libero-lemnoase, de dimensiuni diferite, cel median, ce aparţine nervurii mediane, fiind mai mare. Fasciculele conducătoare au aceeaşi structură cu cele de la nivelul peţiolului.

Fig. 75 - Secţiune prin frunza de Fig. 76 - Secţiune transversală prin Trollius europaeus (anul 2 de cultură), limbul foliar la frunza de Trollius epiderma inferioară europaeus (anul 2 de cultură)

Fig. 77 - Secţiune transversală prin Fig. 78 - Secţiune transversală prin frunza de Trollius europaeus (anul 2 rădăcina de Trollius europaeus (anul 2 de cultură), detaliu, mezofil de cultură), detaliu, ţesut lacunos

Analizând din punct de vedere morfo - anatomic materialul provenit de la plante de Trollius europaeus aflate în anul al doilea de cultură s-a ajuns la concluzia că nu au apărut modificări din acest punct de vedere nici la nivelul rădăcinii, nici la nivelul tulpinii, nici la nivelul frunzelor.

4.4.3. Centaurea phrygia L.

a) Rădăcina Secţiunea prin rădăcină (Fig. 79) prezintă o rizodermă cu celule cu pereţi îngroşaţi. Scoarţa (Fig. 80) este bogată (10-15 straturi), cuprinzând un parenchim celulozic cu celule mari, în care se observă pereţi de diviziune (Fig. 84). Endoderma este diferenţiată; în pereţii laterali ai celulelor componente se observă îngroşări Caspary. Cea mai mare parte a cilindrului central este ocupată de elemente lemnoase reprezentate de vase lemnoase de diametru mare cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi şi numeroase celule de parenchim lemnos, cu pereţi de asemenea îngroşaţi şi lignificaţi, alături de câteva elemente liberiene grupate într-un inel continuu la exteriorul masivului lemnos (Fig. 82). Sunt prezente şi fibre de sclerenchim, solitare sau grupate, la exteriorul inelului liberian.

53

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 79 - Secţiune transversală prin Fig. 80 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură) 2 de cultură), scoarţa

Fig. 81 - Secţiune transversală prin Fig. 82 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), endoderma 2 de cultură), vase lemnoase

Într-o rădăcină mai groasă, se observă prezenţa unei periderme subţiri, celulele scoarţei sunt în continuare în curs de diviziune, endoderma este vizibilă, iar inelul de elemente liberiene este mult mai gros (Fig. 83). Şi masivul lemnos central este mai extins, cu mai multe vase de lemn; apar raze medulare relativ largi care străbat lemnul pe tot parcursul lui, până în centrul rădăcinii (Fig. 86, 87, 88). În centru sunt prezente numeroase celule de parenchim celulozic, printre care se pot observa şi câteva vase lemnoase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi, de dimensiuni diferite (Fig. 89, 90).

Fig. 83 - Secţiune transversală prin Fig. 84 - Secţiune transversală prin rădăcina mai groasă de Centaurea rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de phrygia (anul 2 de cultură) cultură), celule în curs de diviziune 54

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 85 - Secţiune transversală prin Fig. 86 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură) 2 de cultură), raze medulare

Fig. 87 - Secţiune transversală prin Fig. 88 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), detaliu, raze medulare 2 de cultură), detaliu, raze medulare

Fig. 89 - Secţiune transversală prin Fig. 90 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), vase lemnose 2 de cultură), parenchim celulozic cu vase conducătoare lemnoase

b) Tulpina O secţiune transversală prin regiunea superioară a tulpinii (Fig. 91) evidenţiază o structură costată, cu coaste şi valecule. Epiderma este formată din celule mici, cu peretele extern acoperit de o cuticulă subţire (Fig. 92-94). Din loc în loc sunt prezente stomate mici, peri tectori lungi (Fig. 94), pluricelulari şi peri secretori scurţi (Fig. 93). Scoarţa este parenchimatică, formată din celule cu pereţi subţiri, celulozici. La nivelul valeculelor se poate regăsi o porţiune scurtă de ţesut asimilator (hipodermă asimilatoare), iar în coaste parenchimul conţine celule cu pereţi 55

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 colenchimatizaţi (Fig. 95). Fasciculele conducătoare (Fig. 91, 96-98) sunt în număr de 45-50, mai mari, alături de care mai sunt prezente şi fascicule conducătoare foarte mici, ce par a fi formate mai mult din elemente liberiene. În fiecare coastă este prezent câte un fascicul conducător libero-lemnos mai mare decât celelalte. Toate sunt situate într-o zonă în care celulele au pereţii ceva mai îngroşaţi şi lignificaţi, iar în dreptul polului liberian al fasciculelor conducătoare se formează o teacă sclerenchimatică puternică, formată din celule cu pereţi foarte groşi şi puternic lignificaţi. Atât în scoarţă, cât şi la nivelul tecii sclerenchimatice, sunt prezente canale secretoare (Fig. 98 şi 99) al căror lumen este căptuşit cu celule secretoare mici.

Fig. 91 - Secţiune transversală prin Fig. 92 - Secţiune transversală prin tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură) de cultură), epiderma

Fig. 94 - Secţiune transversală prin Fig. 93 - Secţiune transversală prin rădăcina de Centaurea phrygia (anul rădăcina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), păr tector 2 de cultură), păr secretor

Fig. 95 - Secţiune transversală prin Fig. 96 - Secţiune transversală prin tulpina rădăcina de Centaurea phrygia (anul de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură) 2 de cultură) 56

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 97 - Secţiune transversală prin Fig. 98 - Secţiune transversală prin tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), fascicul conducător de cultură), canale secretoare

Fig. 99 - Secţiune transversală prin tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură)

O secţiune transversală prin regiunea inferioară a tulpinii (Fig. 100, 101) evidenţiază o structură pentagonală. Epiderma este formată din celule izodiametrice, cu peretele extern acoperit de o cuticulă subţire. Din loc în loc sunt prezente stomate mici, ce proemină uşor deasupra celulelor epidermice vecine. Scoarţa este parenchimatică, formată din 8-12 straturi de celule cu pereţi subţiri, celulozici. În scoarţă sunt perezente numeroase canale secretoare înguste (cel puţin în dreptul fasciculelor conducătoare mari) (Fig. 101-104). Fasciculele conducătoare sunt în număr de 50-55, fiind de dimensiuni foarte diferite (Fig. 102, 105-108), fie foarte mici, fie foarte mari, acestea din urmă fiind formate doar din câteva elemente lemnoase şi liberiene. Zona în care sunt prezente fasciculele conducătoare cuprinde celule cu pereţi înroşaţi şi lignificaţi, iar în dreptul polului liberian al fasciculelor se formează o teacă sclerenchimatică puternică, formată din celule cu pereţi foarte groşi şi puternic lignificaţi. Alături de vase lemnoase de diametru mare, cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi, sunt prezente fibre lemnoase şi celule de parenchim lemnos, toate cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi.

57

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 100 - Secţiune transversală prin Fig. 101 - Secţiune transversală prin tulpina inferioară de Centaurea phrygia tulpina inferioară de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), epiderma (anul 2 de cultură), vase conducătoare

Fig. 102 - Secţiune transversală prin Fig. 103 - Secţiune transversală prin tulpina inferioară de Centaurea phrygia tulpina inferioară de Centaurea (anul 2 de cultură), canal secretor phrygia (anul 2 de cultură)

Fig. 104 - Secţiune transversală prin Fig. 105 - Secţiune transversală prin tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de de cultură), fascicul conducător cultură), detaliu, fascicul conducător

58

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 106 - Secţiune transversală prin Fig. 107 - Secţiune transversală prin tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), detaliu, fascicul conducător cultură), detaliu, fascicul conducător

c) Frunza

Fig. 108 - Secţiune prin frunza de Fig. 109 - Secţiune prin frunza de Centaurea phrygia (anul 2 de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), epiderma superioară cultură), epiderma inferioară

Epiderma văzută de faţă cuprinde celule cu pereţii foarte ondulaţi (Fig. 108 şi 109). Stomatele, de tip anomocitic, sunt prezente în ambele epiderme, deci limbul este amfistomatic. În epiderma superioară se mai pot observa şi peri secretori sesili. Secţiunea transversală prin limbul foliar are formă de panglică, mai groasă la nivelul nervurii mediane (Fig. 110), proeminând mult spre faţa abaxială. Atât spre faţa abaxială, cât şi spre cea adaxială a nervurii mediane, este prezentă o regiune cu celule cu pereţi uşor colenchimatizaţi (Fig. 111 şi 112), iar lateral de această regiune colenchimatizată, sub epidermă, sunt prezente, în fiecare parte, regiuni hipodermice asimilatoare (Fig. 113). Epiderma cuprinde celule mari, izodiametrice, stomate şi peri secretori (doar în epiderma superioară). Nervura mediană cuprinde trei fascicule conducătoare libero-lemnoase mari şi alte 4-6 fascicule mici. Fiecare fascicul prezintă atât la polul liberian cât şi la cel lemnos câte o teacă sclerenchimatică formată din celule cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi (Fig. 114 şi 115). Mezofilul (Fig. 116 şi 117) este diferenţiat în ţesut palisadic lax şi ţesut lacunos, deci limbul are o structură bifacială, heterofacială, cu dorsiventralitate normală. În afara nervurii mediane sunt prezente fascicule conducătoare de dimensiuni mici, înconjutare de câte o teacă parenchimatică acviferă, formată din celule mari. Adesea, această teacă 59

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 ancorează fasciculul de cele două epiderme. Aceste fascicule mici nu mai prezintă teacă sclerenchimatică la cei doi poli.

Fig. 110 - Secţiune transversală prin Fig. 111 - Secţiune transversală prin limbul foliar de Centaurea phrygia frunza de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), celule cu pereţi colenchimatizaţi (anul 2 de cultură)

Fig. 112 - Secţiune transversală prin Fig. 113 - Secţiune transversală prin frunza de Centaurea phrygia (anul 2 frunza de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură) de cultură), stomate

Fig. 114 - Secţiune transversală prin Fig. 115 - Secţiune transversală prin frunza de Centaurea phrygia (anul 2 tulpina de Centaurea phrygia (anul 2 de de cultură), fascicul conducător cultură), detaliu, fascicul conducător

60

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 116 - Secţiune transversală prin Fig. 117 - Secţiune transversală prin frunza de Centaurea phrygia (anul 2 frunza de Centaurea phrygia (anul 2 de cultură), mezofil de cultură), ţesut lacunos

Analizând din punct de vedere morfo - anatomic materialul provenit de la plante de Centaurea phrygia aflate în anul al doilea de cultură s-a ajuns la concluzia că nu au apărut modificări din acest punct de vedere nici la nivelul rădăcinii, nici la nivelul tulpinii, nici la nivelul frunzelor.

4.4.4. Parnassia palustris L.

a) Rădăcina Secţiunea transversală prin rădăcină prezintă o structură secundară (Fig. 108, 109). Mare parte din circumferinţa rădăcinii este ocupată de scoarţa cu rol în depozitare.

Fig. 118 – Secţiune transversală prin Fig. 119 – Secţiune transversală prin rădăcină la Parnassia palustris (anul 2 rădăcină la Parnassia palustris (anul 2 de cultură) de cultură) detaliu, scoarţa

b) Tulpina Regiunea mediană a tulpinii (Fig. 120 şi 121) prezintă un contur stelat în secţiune transversală, cu cinci braţe lungi şi înguste, cu vârful puţin lăţit. Epiderma cuprinde celule epidermice de dimensiuni diferite şi stomate mici. Parenchimul cortical al tulpinii este foarte redus şi format din celule mici. Cilindrul central începe cu un periciclu de tip inel sclerenchimatic (Fig. 122 şi 123), format din celule cu pereţi uniform îngroşaţi şi lignificaţi. În cilindrul central sunt prezente trei fascicule 61

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 conducătoare libero-lemnoase care par a fi formate, fiecare la rândul său, din alte fascicule mai mici. Acestea prezintă lemnul format din vase lemnoase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi, iar liberul format din tuburi ciuruite şi celule anexe. Centrul cilindrului este ocupat de un parenchim medular format din celule de dimensiuni diferite, cu pereţi subţiri, celulozici.

Fig. 120 – Secţiune transversală prin Fig. 121 – Secţiune transversală prin tulpină la Parnassia palustris (anul 2 rădăcină la Parnassia palustris (anul 2 de cultură) de cultură), cilindru central

Fig. 122 – Secţiune transversală prin Fig. 123 – Secţiune transversală prin rădăcină la Parnassia palustris (anul 2 rădăcină la Parnassia palustris (anul 2 de cultură), periciclu de cultură), detaliu, periciclu

c) Frunza Peţiolul frunzei (Fig. 124) are formă de semilună în secţiune transversală, cu nervura mediană mult adâncită. Epiderma cuprinde celule izodiametrice, cu peretele extern acoperit de o cuticulă groasă. Parenchimul fundamental al peţiolului este gros, format din celule mari, cu pereţi celulozici. În cele două capete ale semilunei, cât şi la faţa abaxială, în poziţie hipodermisă, ţesutul se colenchimatizează uşor (Fig. 125 şi 126). În epidermă sunt prezenţi peri tectori scurţi pluricelulari (Fig. 127). În acest parenchim fumdamental sunt împlântate trei fascicule conducătoare libero- lemnoase, de dimensiuni diferite; cel median este foarte mare, celelalte sunt mult mai mici. Fiecare fascicul conducător este înconjurat de o endodermă de tip primar, slab diferenţiată. Elementele lemnoase, reprezentate de vase lemnoase de diametru relativ mic au pereţi groşi şi lignificaţi puternic; aceste vase sunt dispuse sub formă de semicerc, fiind aproape înconjurate în mare parte de elementele liberiene reprezentate de tuburi ciuruite şi celule anexe.

62

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 124 – Secţiune transversală prin Fig. 125 – Secţiune transversală prin peţiolul frunzei la Parnassia palustris peţiolul frunzei la Parnassia palustris (anul 2 de cultură) (anul 2 de cultură), colenchim

Fig. 126 – Secţiune transversală prin Fig. 127 – Secţiune transversală prin peţiolul frunzei la Parnassia palustris peţiolul frunzei la Parnassia palustris (anul 2 de cultură), detaliu, colenchim (anul 2 de cultură), peri tectori

Epiderma limbului foliar văzută de faţă prezintă celule cu pereţi ondulaţi (Fig. 128), cu ondulaţii mai ample în epiderma inferioară (Fig. 129). Stomatele sunt prezente în număr mare în epiderma inferioară, dar se pot observa, răzleţe, şi în epiderma superioară, alături de foarte rari peri secretori scurţi, bicelulari (Fig. 128, 131). Conturul secţiunii transversale prin limbul foliar are formă de panglică (Fig. 132). Epiderma are celule mari, al căror perete extern este acoperit de o cuticulă groasă. Nervura mediană (Fig. 132 şi 135) cuprinde un fascicul conducător libero- lemnos de structura celui din peţiol. Atât la faţa abaxială, cât şi la cea adaxială, în poziţie hipodermică, pereţii celulelor se colenchimatizează (Fig. 133 şi 134). Mezofilul este diferenţiat (Fig. 134) în ţesut palisadic spre epiderma superioară, format dintr-un strat de celule scurte, şi ţesut lacunos, spre epiderma inferioară, format din celule mici, ce lasă între ele lacune de dimensiuni diferite.

63

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 128 – Secţiune prin frunză la Fig. 129 – Secţiune prin frunză la Parnassia palustris (anul 2 de Parnassia palustris (anul 2 de cultură), epiderma superioară cultură), peri secretori

Fig. 130 – Secţiune prin frunză la Fig. 131 – Secţiune prin frunză la Parnassia palustris (anul 2 de Parnassia palustris (anul 2 de cultură), epiderma inferioară cultură), detaliu, păr secretor

Fig. 132 – Secţiune transversală prin Fig. 133 – Secţiune transversală prin limbul frunzei de Parnassia palustris limbul frunzei de Parnassia palustris (anul 2 de cultură), detaliu, colenchim (anul 2 de cultură), detaliu, colenchim

64

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 134 – Secţiune transversală prin Fig. 135 – Secţiune transversală prin limbul frunzei de Parnassia palustris limbul frunzei de Parnassia palustris (anul (anul 2 de cultură), mezofil 2 de cultură), detaliu, fascicul conducător libero-lemnos

Analizând din punct de vedere morfo - anatomic materialul provenit de la plante de Parnassia palustris aflate în anul al doilea de cultură s-a ajuns la concluzia că nu au apărut modificări din acest punct de vedere nici la nivelul rădăcinii, nici la nivelul tulpinii, nici la nivelul frunzelor.

4.4.5. Gentiana asclepiadea L.

a) Rădăcina Într-o secţiune transversală printr-o rădăcină matură (Fig. 136, 137) se observă o structură secundară cu rizodermă formată din celule izodiametrice. Scoarţa este diferenţiată în: exodermă formată din celule cu pereţi uniform îngroşaţi, parenchim cortical cu 4-5 straturi de celule şi o endodermă de tip secundar, având celule alungite tangenţial, cu pereţi slab îngroşaţi. Cilindrul central cuprinde câteva vase lemnoase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi solitare sau grupate şi insule liberiene foarte mici. În rest, cilindrul central este ocupat de celule de parenchim celulozic, cu pereţi subţiri. b) Tulpina

Fig. 136 – Secţiune transversală prin Fig. 137 – Secţiune transversală prin rădăcină de Gentiana asclepiadea rădăcină de Gentiana asclepiadea (anul 2 (anul 2 de cultură), rizoderma de cultură), vase conducătoare

Secţiunea transversală prin regiunea superioară a tulpinii (Fig. 138) are contur circular, modificat de mici coaste de natură parenchimatică. Epiderma cuprinde celule izodiametrice, cu peretele extern bombat şi acoperit de o cutículă subţire. Scoarţa cuprinde puţine straturi de celule cu pereţi celulozici; la nivelule coastelor, parenchimul se colenchimatizează, iar în rest, celulele sunt în mare parte aplatizate. Endoderma nu este 65

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 foarte bine diferenţiată. Spre interior este prezent un inel de elemente liberiene (Fig. 139), urmat de un alt inel de elemente sclerenchimatice, cu pereţi uniform îngroşaţi şi lignificaţi. Inelul de sclerenchim vine în contact cu numeroase elemente lemnoase, reprezentate de vase lemnoase de diametru mic, fibre lemnoase şi celule de parenchim lemnos, toate având pereţii groşi şi lignificaţi. Pe alocuri sunt prezente mici insule de elemente celulozice. Centrul tulpinii este reprezentat de parenchim medular celulozic, în care, în apropierea elementelor lemnoase, sunt prezente grupuri de elemente liberiene. Secţiunea transversală prin regiunea mijlocie a tulpinii (Fig. 142-145) are contur circular, fiind asemănătoare ca structură cu cea de la nivelul analizat anterior, doar că are diametrul mai mare.

Fig. 138 – Secţiune transversală prin Fig. 139 – Secţiune transversală prin tulpina de Gentiana asclepiadea (anul tulpina de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură) 2 de cultură), detaliu

Fig. 140 – Secţiune transversală prin Fig. 141 – Secţiune transversală prin tulpina de Gentiana asclepiadea (anul tulpina de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), inel de sclerenchim 2 de cultură), vase conducătoare

Fig. 142 – Secţiune transversală prin Fig. 143 – Secţiune transversală prin regiunea mijlocie a tulpinii de Gentiana regiunea mijlocie a tulpinii de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură) asclepiadea (anul 2 de cultură), detaliu

66

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 144 – Secţiune transversală prin Fig. 145 – Secţiune transversală prin regiunea mijlocie a tulpinii de regiunea mijlocie a tulpinii de Gentiana asclepiadea (anul 2 de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), inel sclerenchimatic cultură), vase conducătoare

Secţiunea transversală prin regiunea inferioară a tulpinii are contur circular (Fig. 146-151), acoperită de o epidermă formată din celule izodiametrice mici. Tulpina are un diametru mai mare în regiunea inferioară, cea mai mare parte a acesteia fiind ocupată de parenchimul medular celulozic. Structura este asemănătoare celei întâlnite la nivelele anterioare.

Fig. 146 – Secţiune transversală prin Fig. 147 – Secţiune transversală prin regiunea inferioară a tulpinii de Gentiana regiunea inferioară a tulpinii de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură) asclepiadea (anul 2 de cultură), parenchim medular celulozic

Fig. 148 – Secţiune transversală prin Fig. 149 – Secţiune transversală prin regiunea regiunea inferioară a tulpinii de Gentiana inferioară a tulpinii de Gentiana asclepiadea asclepiadea (anul 2 de cultură), epiderma (anul 2 de cultură), sclerenchim

67

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Fig. 150 – Secţiune transversală prin Fig. 151 – Secţiune transversală prin regiunea inferioară a tulpinii de regiunea inferioară a tulpinii de Gentiana asclepiadea (anul 2 de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), inel sclerenchimatic cultură), elemente conducătoare

c) Frunza Epiderma limbului foliar văzută de faţă evidenţiază celule mari cu pereţi ondulaţi, ondulaţiile având aproximativ aceeaşi amplitudine atât în epiderma superioară (Fig. 152 şi 153), cât şi în cea inferioară (Fig. 154). Stomatele sunt foarte numeroase în epiderma inferioară, dar apar răzleţ şi în epiderma superioară (Fig. 153).

Fig. 152 – Secţiune prin limbul foliar Fig. 153 - Secţiune prin limbul foliar la la Gentiana asclepiadea (anul 2 de Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), cultură), epiderma superioară epiderma superioară, stomate

Fig. 154 - Secţiune prin limbul foliar Fig. 155 - Secţiune prin limbul foliar la Gentiana asclepiadea (anul 2 de la Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), epiderma inferioară, stomate cultură)

68

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Secţiunea transversală prin limbul foliar al frunzei (Fig. 155) din regiunea mediană a tulpinii are formă de panglică, cu nervura mediană proeminând foarte puternic la faţa abaxială. Epidermele cuprind celule de dimensiuni diferite cu peretele extern acoperit cu o cuticulă subţire. Nervura mediană cuprinde un singur fascicul conducător libero-lemnos (Fig. 156), format din numeroase vase lemnoase cu pereţi îngroşaţi şi lignificaţi dispuse sub formă de semicerc, la exteriorul căruia este prezent liberul, format din tuburi ciuruite şi celule anexe. În poziţie hipodermică, atât la faţa abaxială cât şi la cea adaxială, ţesutul se colenchimatizează. Mezofilul este omogen, de tip lacunos (Fig. 157), deci limbul are o structură bifacială-izofacială, cu dorsiventralitate normală.

Fig. 156 - Secţiune prin limbul foliar Fig. 157 - Secţiune prin limbul foliar la Gentiana asclepiadea (anul 2 de la Gentiana asclepiadea (anul 2 de cultură), fascicul conducător cultură), mezofil lacunos

Analizând din punct de vedere morfo - anatomic materialul provenit de la plante de Gentiana asclepiadea aflate în anul al doilea de cultură s-a ajuns la concluzia că nu au apărut modificări din acest punct de vedere nici la nivelul rădăcinii, nici la nivelul tulpinii, nici la nivelul frunzelor. * * *

Singura specie la care au fost înregistrate modificări morfo - anatomice este Aconitum degenii unde s-a evidenţiat un proces de îngroşare a cuticulei, concomitent cu reducerea numărului de stomate. Credem că acest proces de îngroşare a cuticulei este în strânsă legătură cu creşterea gradului de rezistenţă la temperaturi mai mari, asigurând rezistenţa speciei la condiţiile mai secetoase din zona geografică în care se află Grădina Botanică din Iaşi. Cele două elemente au rolul de a diminua sau regulariza transpiraţia în anumite condiţii ecologice şi perioade de vegetaţie, de a permite schimbul de gaze dintre plantă şi mediul înconjurător şi de a permite pătrunderea luminii în ţesuturile asimilatoare subepidermice.

69

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.5. STUDII ŞI ANALIZE BIOCHIMICE ŞI DE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI CELULARĂ

Studii biochimice şi fiziologice In anul 2010, la inflorire deplina, s-au prelevat probe pentru determinari calitative si cantitative privind uleiul volatil la cimbrişor (Thymus serpillum L.), subarbust care creşte spontan pe soluri aride, pietroase, nisipoase, cu expoziţie sudică, fără apă stagnantă, în fâneţe din zonele de deal şi munte. A fost adusă în câmpul experimental al proiectului pentru însuşirile ornamentale (decorativă prin port, culoarea frunzelor, florilor), dar planta prezintă interes şi ca plantă alimentară (pentru aromatizarea preparatelor culinare sau băuturilor), ca planta medicinală, meliferă, cu proprietăţi tinctoriale (vopsitul fibrelor) şi cu utilizări în cosmetică. Determinările s-au făcut în faza de înflorire deplină şi au vizat atât analiza calitativă şi cantitativă a conţinutului de pigmenţi foliari, cât şi prezenţa în organele aeriene ale plantei a uleiurilor volatile. Conţinutul de pigmenţi poate da informaţii referitoare la rusticitatea şi adaptabilitatea plantelor la condiţiile de mediu, dacă avem în vedere rolul fiziologic al acestora: clorofila a 663-664 apreciază intensitatea fotosintezei, clorofila a 453 şi clorofila b 435 apreciază capacitatea de absorbţie a luminii, iar pigmenţii flavonoizi apreciază capacitatea de rezistenţă a organelor plantei la condiţiile nefavorabile de mediu. Pigmenţii foliari, reprezentaţi de pigmenţii fotosintetici şi de pigmenţii flavonoizi, au fost determinaţi prin metoda spectrofotometrică (pe baza capacităţii de absorbţie a luminii în spectrul vizibil şi UV apropiat, de către extractul acetonic de pigmenţi foliari (1%). Rezultatele obţinute arată un conţinut mult mai ridicat de pigmenţi flavonoizi (320-322) faţă de pigmenţii fotosintetici. Dintre pigmenţii fotosintetici, conţinutul cel mai ridicat îl prezintă clorofila a 434-435, iar cel mai scăzut clorofila a 662-663. * clorofila a 662 – 663: 1.08; * clorofila b 453 – 454: 1.22; * clorofila a 434 – 435: 2.00; * pigmenţi flavonoizi 320,– 5.32; Rezultă că frunzele speciei Thymus serpillum L. analizate prezintă o puternică capacitate de adaptare faţă de condiţiile de mediu, caracterizate prin stres termic şi hidric, dictate de zona ecologica de origine. Aceste principii asigură rezistenţa biologică a speciei respective. În acelaşi timp, această specie, puternic heliofila, se caracterizează printr-o capacitate ridicată de absorbţie a luminii. Se poate considera că în această fenofază (la înflorire deplină), frunzele sintetizează compuşii chimici (pigmenţi foliari) care vor asigura supravieţuirea organelor subterane la condiţiile nefavorabile din timpul repausului. Principalii componenţi determinaţi în organele aeriene sunt: uleiurile volatile (până la 2,7%), taninurile, saponozidele sterolice (acid ursolic, acid oleanolic, acid labiatic). Acizii fenolici determinaţi în organele aerine sunt: acidul rozmarinic, acidul cafeic şi acidul clorogenic. Dintre flavone au fost identificate: mono şi diglicozizii luteolului şi apigenolului, timonina, antomicrol, cirzienol, vincenină 2. Planta conţine în organele aeriene flavone tri-O-substituite cum este: acacetinul, tetra-O-substituite ca: thymusinul, xanthomicrolul, nevadensinul, desmetoxicentaureidinul, cirsilineolul, eupatorinul, eupatilinul, hexa-O-substituiţi ca: thymoninul, hymenoxinul şi 5-desmetoxinobiletinul. 70

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Dintre glicozizii flavonici au fost identificaţi: apigenin 7-xilozid-ul, iar flavanonele sunt reprezentate de naringenină. La distilarea cu vapori de apa, partile aeriene de cimbrisor, in stare proaspata, furnizeaza o cantitate foarte mica de ulei volatil, si anume 0.07%. Compozitia chimica a uleiului volatil stabilita prin analiza GC-MS este prezentata in tabelul 24, fig. 158.

Tabel 24 Compusi majori identificati in uleiul volatil de cimbrisor TR Component Aria (%) (min.) 7.590 1-octen-3-ona 1.07 7.798 Mircen 0.99 8.715 t-β-ocimen 0.67 9.529 α-terpinolen 1.41 10.403 Neroloxid 1.91 11.009 Linalilpropionat 0.78 11.693 Z-citral 3.11 11.832 Geraniol 6.80 12.091 E-citral 4.40 13.338 Nerilacetat 5.21 13.840 β-bourbonen 9.87 14.316 β-cariofilen 3.57 14.576 t-β-farnesen 0.78 14.853 Aromadendren 1.12 15.095 germacren D 14.50 15.303 β-bisabolen 4.57 15.476 α-amorfen 0.52 16.385 cariofilen oxid 1.71 16.982 (-)-cedreanol 2.04 17.147 α-cadinol 2.96 17.726 farnesol 3 1.19

Fig. 158. Gaz-cromatograma uleiului volatil de Thymus serpyllum- proba Thymus 1, proaspat 71

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Compusii principali identificati in uleiul probei Thymus 1 sunt: - monoterpene: geraniol, Z si E-citral, nerilacetat, neroloxid, α-terpinolen si - sescviterpene: β-bourbonen, β-cariofilen, β-bisabolen, germacren D, cariofilen oxid, (-)-cedreanol, aromadendren, α-cadinol. Grupand compusii pe categorii structurale chimice, compozitia uleiului volatil devine: - hidrocarburi monoterpenice: 3.07% - monoterpenoli: 11.21% - monoterpenaldehide: 7.51% - monoterpenesteri: 5.99% - monoterpenoxizi: 1.99% - sescviterpene: 44.91% - compusi alifatici: 1.07%. Sescviterpenele constituie fractia majora (44.91%) a uleiului volatil, in timp monoterpenele reprezinta doar 29.77%. Interesanta este absenta compusilor aromatici, carvacrol si timol, fenoli terpenoidici caracteristici uleiului volatil de cimbrisor. Nu a fost identificat nici p- cimenul, precursorul biogenetic al celor 2 fenoli. Aceste aspecte, ca si faptul ca germacrenul D este sescviterpena cea mai importanta, ar putea sugera un posibil alt chemotip. De fapt, acest lucru nu este neobisnuit data fiind variabilitatea compozitiei chimice a uleiurilor volatile in functie de o multitudine de factori (genetici, pedoclimatici, ecologici, metoda de obtinere). In acest context, pentru Thymus serpyllum ce creste in Estonia, Lituania Rusia si Armenia au fost evidentiate chemotipurile E-nerolidol, cariofilen oxid, mircen si borneol, diferite de binecunoscutele carvacrol si timol. Investigaţii cariologice Aria de aplicabilitate a studiilor de genetică este extrem de amplă, plecând de la domenii de studii fundamentale (taxonomie) şi ajungând până la domenii aplicative (de exemplu ameliorarea plantelor). Caracterizarea genetică este importantă pentru identificarea speciei sau pentru analiza populaţiilor hibride. În cadrul proiectului, investigaţiile cariologice au fost întreprinse din 2009, la plante aparţinând speciilor Centaurea phrygia, Dianthus armeria, Allium ursinum. Determinările s-au făcut la mai multe populaţii ale aceleaşi specii, aflate în areale diferite. În 2010, studiul numărului de cromosomi s-a efectuat la Aconitum degenii şi Lilium martagon. La genul Aconitum număr de bază al cromozomilor, x=8, iar în natură se pot întâlni atât forme diploide (2n=16), cât şi tetraploide (2n=32). În Europa speciile genului Aconitum secţia Aconitum sunt considerate tetraploide, cu numărul de cromozomi somatici 2n=4x=32 (Levitsky 1931; Schafer şi La Cour, 1934; Leszczak şi Skalinska, 1950; Mitka et al., 2007). Leszczak (1950) a efectuat, pentru prima dată, studii privind cariotipul speciilor acestui gen, la populaţii localizate în Carpaţi. Acesta precizează, pentru specia Aconitum firmum Rchb. (munţii Tatra - Carpaţii de Vest, Polonia;), că numărul de cromosomi somatici este 2n=32. În 2009, Ilnicki Tomasz şi Jozef Mitka, studiind două specii de omag din Munţii Carpaţi au constat că, atât Aconitum firmum Rchb. (munţii Tatra - Carpaţii de Vest, Polonia; munţii Făgăraş, România, Carpaţii de Vest, Slovacia), cât şi Aconitum bucovinense Zapal. (Munţii Bistriţei, Giumală-Rarău - Carpaţii de Est, România) sunt specii tetraploide, iar numărul de cromosomi somatici este tot 2n=32. În 1999, Andrzej Joachimiak, Tomasz Ilnicki și Josef Mitka fac cercetări asupra numărului de cromosomi şi structura cariotipului la speciile Aconitum lasiocarpum, Aconitum degenii Rchb. subsp. degenii și Aconitum 72

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 variegatum L. subsp. variegatum., din populaţii montane ale Poloniei. Aceştia au specificat faptul că aspectul cariotipului este foarte asemănător la speciile Aconitum degenii Rchb. subsp. degenii și Aconitum variegatum L. subsp. variegatum, iar la specia Aconitum lasiocarpum structura cromosomilor este identică, indiferent de arealul geografic de origine al specie (Carpaţii de est sau de vest), iar numărul de cromosomi somatici este 2n=16, deci sunt forme diploide. Specia Aconitum degenii luată în studiu în cadrul acestui proiect de cerecetare este o specie diploidă, cu numărul de cromosomi somatici 2n=16, aspect ce se află în concordanţă cu datele din literatura de specialitate. Pentru analiza numărului de cromosomi s-au utilizat meristemele radiculare de la plantule obţinute din germinarea seminţelor. Acestea au fost puse la germinat pe hârtie de filtru, în vase Petri. După germinare, au fost recoltate rădăciniţe (0,5-1 cm lungime), care au fost tratate cu soluţie de colchicină 0,05 % timp de 6 ore, apoi fixate timp de 24 ore în alcool 960 şi acid acetic glacial în proporţie de 3:1, după care au fost supuse hidrolizei 15 minute (HCl 1N la 600 C) şi în final colorate cu soluţie de carmin. Numărarea cromozomilor s-a făcut la microscopul optic tip MOTIC. La genul Lilium numărul haploid al cromosomilor este x=12, iar speciile din cadrul genului sunt diploide cu numărul cromosomilor somatici 2n=24. Studii referitoare la caracteristicile cariotipului au fost făcute de Azuke şi Martinez (1988), Smyth et al. (1989); Koopman şi Joung (1996), Coskuncelebi, Inceer, Beyazoglu (2005). Astfel, investigaţiile efectuate de noi la specia Lilium martagon, referitoare la numărul cromosomilor sunt în corelaţie cu datele din literatura de specialitate, şi anume că specia este diploidă, iar numărul cromosomilor somatici 2n=24. Numărul de cromosomi s-a determinat analizând meristeme radiculare (cu lungimea de 0,5-1 cm) recoltate de la bulbi ţinuţi în condiţii optime de temperatură şi umiditate timp de 3-4 săptămâni. Acestea au fost tratate cu soluţie de colchicină 0,02 % timp de 5 ore, apoi păstrate în fixator 24 ore (alcool 960 şi acid acetic glacial în proporţie de 3:1) şi supuse hidrolizei 12 minute (HCl 1N la 600 C). În final s-a făcut colorarea cu soluţie de carmin şi s-a analizat numărul de cromosomi la microscopul optic tip MOTIC.

73

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.6. Selectarea taxonilor care corespund obiectivelor proiectului

În identificarea indivizilor valoroşi s-a ţinut cont de fenotip, care poate fi un indicator atât a unor caractere calitative, cât şi cantitative. În anul 2010, selectarea taxonilor care corespund obiectivelor proiectului s-a făcut pe baza observaţiilor fenologice, morfologice, biometrice, în vederea conservării şi îmbogăţirii prin selecţie a surselor de germoplasmă. Metoda de lucru utilizată a fost metoda selecţiei în masă care constă în alegerea elitelor după valoarea fenotipică şi înmulţirea lor în amestec în generaţiile următoare, reducând astfel variabilitatea populaţiei respective. Având în vedere observaţiile efectuate asupra taxonilor, pe parcursul celor doi ani de cercetare a fost ales un număr de 33 taxoni care corespund obiectivelor proiectului. În anul 2009 s-a înfiinţat câmpul de alegere cu material (seminţe) de la exemplarele selectate iniţial. În anul 2010, la fiecare specie studiată s-au marcat 3-4 plante elite pe baza fenotipului lor şi s-au recoltat seminţe, pentru înfiinţarea câmpul de selecţie din anul 2011, iar de pe plantele rămase dupa selecţia în masa negativă s-a recoltat sămanţa necesară înfiinţării câmpului de înmulţire a taxonilor. În anul 2011, în funcţie de rezultatele obţinute, se va continua sau nu, examinarea elitelor, respectiv înmulţirea lor. Elitele din materialul biologic cultivat răspund obiectivului general al proiectului şi obiectivelor specifice, selecţia fiind făcută după urmatoarele caractere: - talia plantei, - portul plantei; - aspectul general al plantei; - culoarea plantei şi a florilor; - înflorirea simultană şi cât mai bogată pe plantă; - durata lungă de înflorire, dar şi timpurietatea; - mărimea florilor/inflorescenţelor; - lungimea tijelor florale; - plantele selectate să fie cât mai rezistente la accidentele climatice. Pe tot parcursul perioadei de vegetaţie s-au efectuat eliminări ale plantelor nedorite sau cu modificări faţă de materialul biologic îmbunătăţit, în scopul obţinerii unei uniformizări a populaţiei cultivate. S-au efectuat observaţii fenologice, determinări biometrice, urmărindu-se permanent taxonii selectaţi pentru caracteristicile dorite şi gradul de adaptabilitate: - tufa cât mai bogată, compactă; - culoarea florilor clară, intensă; - înflorire simultană a florilor pe plantă; - durată lungă de înflorire; - rezistente la accidentele climatice; - pretabilitate la cultivarea în scop ornamental. În 2010, alegerea taxonilor s-a făcut prin eliminarea, în trei etape, a celor necorespunzători: - primăvara – taxoni care nu au pornit în vegetaţie (Campanula trachelium, Cephalanthera longifolia, Centaurium erythraea, Hypericum humifusum, Hypericum montanum, Melampirum bihariense, Orchis coriophora, Orchis morio, Platanthera bifolia); 74

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

- la începutul verii şi toamna – taxoni care nu au corespuns din punct de vedere al însuşirilor ornamentale (Artemisia annua, Dianthus armeria, Parnassia palustris, Veronica spicata). Taxonii valoroşi, caracterizaţi prin uniformitate şi însuşiri decorative certe, sunt prezentaţi in tabelul 25.

Tabelul 25 Carcatere morofologice şi decorative la speciile luate în studiu în anul 2010

Nr. Specia Talia Diametrul Culoarea Perioada de crt. plantei cm cm florilor decor 1 Aconitum degenii 75-80 20-30 albastru VI-IX 2 Allium ursinum 20-25 15-20 alb V-VI 3 Anthemis tinctoria 35-40 38-45 galben închis V-X 4 Anthericum liliago 25-30 10-15 alb V-VII 5 Asarum europaeum 5-10 5-10 brună III-IV 6 Athyrium filix-femina 65-70 20-25 - IV-IX 7 Bupleurum rotundifolium 30-38 25-35 galben sulf VI-X 8 Campanula glomerata 30-45 20-25 violet purpuriu V-VIII 9 Campanula persicifolia 40-55 20-25 albastru violet VI-IX 10 Centaurea phrygia 60-70 15-20 violet purpuriu VI-XI 11 Dianthus giganteus 48-55 44-50 roz lila VI-XI 12 Digitalis gradiflora 50-70 30-35 galben VI-VIII 13 Gentiana asclepiadea 18-30 10-15 albastru VII-XI 14 Gentiana cruciata 15-20 10-15 violet-albastru VI-IX 15 Gladiolus imbricatus 30-45 10-20 purpurii V-VII 16 Glycyrrhiza echinata 65-100 50-80 roz lila VI-X 17 Hypericum perforatum 75-80 80-85 galben VII-IX 18 Hypericum elegans 20-25 30-40 galben VI-VIII 19 Lilium martagon 50-60 10-15 flori nuţante, roz cu V-VI puncte purpurii 20 Lithospermum 20-40 20-40 roşu purpuriu, V-IX purpureocaeruleum apoi albastru 21 Malva sylvestris 60-65 50-55 ciclamen in VI-IX 22 Polygonatum latifolium 25-30 20-25 alb IV-VI 23 Polygonatum multiflorum 28-30 20-25 alb-verziu IV-VI 24 Polygonatum officinale 25-27 25-27 alb IV-VI 25 Scabiosa columbaria 55-65 45-55 bleu VI-XI 26 Sempervivum sobolifera 10-15 10-15 alb gălbui III-XI 27 Staphylea pinnata 40-50 15-20 alb V-X 28 Telekia speciosa 70-100 30-40 galben orange VII-X 29 Thymus pulegioides 10-15 15-20 violet-lila V-IX 30 Thymus serpillum 10-15 25-35 bleu-lila V-X 31 Trifolium repens 10-15 18-20 alb V-XI 32 Trollius europaeus 40-50 20-30 galben limon VII-X 33 Xeranthemum cylindraceum 35-45 33-40 roz VI-X

75

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.7. STABILIREA GRADULUI DE DEGRADARE A MATERIALELOR TEXTILE ŢESUTE

Textilele tehnice sunt definite ca materiale şi produse textile realizate în principal pentru caracteristicile lor tehnice, nu pentru calităţile estetice sau decorative. Aprox. 20% din textilele tehnice produse la nivel mondial sunt produse din fibre naturale cum ar fi bumbac, mătase sau lână, restul fiind produse din fibre sintetice sau organice. Fibrele sintetice sunt preferate pentru realizarea agrotextilelor deoarece sunt mai ieftine, mai rezistente şi au durata de viaţă mai lungă decât cele naturale. De asemenea, fibrele sintetice rezistă foarte bine la acţiunea factorilor de mediu şi a microorganismelor. Dintre fibrele sintetice, fibrele polipropilenice (PP) au ajuns cele mai importante fibre textile din lume, după poliester. Polipropilena s-a dovedit a fi o materie primă foarte economică, cu cel mai scăzut conţinut energetic încorporat dintre toate fibrele sintetice şi cu o comportare foarte bună faţă de mediu. Realizarea materialelor textile cu proprităţi biodegradabile şi proiectarea anumitor tipuri de ţesături care îşi pot găsi utilitatea în tehnologia de cultivare a plantelor a fost activitatea concretizată în 2009 prin confecţionarea unor benzi textile folosite ca suport pentru seminţe, la care s-au avut în vedere următoarele caracteristici: să dispună de locaşe pentru seminţe (cu sau fără spaţii de delimitare); să existe posibilitatea diversificărării lăţimii benzilor, mărimii locaşului, distanţei dintre locaşe şi a desimii firelor de urzeală şi bătătură, în concordanţă cu particularităţile morfologice şi anatomice ale seminţelor. În urma calculelor de structură, a condiţiilor specifice de legare a firelor şi a materiei prime folosite (bumbac şi polipropilenă), au fost realizate 11 variante de benzi ţesute, experimentate la seminţele de Allium ursinum, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum şi Polygonatum officinale. Din rezultatele obţinute s-a constatat că materialele textile nu influenţează procentajul de germinaţie al seminţelor, în schimb, se poate justifica utilizarea lor la înfiinţarea culturilor prin semănat direct în camp (de preferinţă la specii cu seminţe mijlocii şi mari).

a) b) c) Fig. 159. Benzi ţesute din bumbac (a) şi polipropilenă (b) şi utilizarea lor la semănat (c)

Din primele testări a rezultat că perioada de degradare a benzilor a variat între 6 şi 8 luni (mai puţin la cele din bumbac şi mai mult la cele de polipropilenă), de aceea, în 2010, s-a încercat aplicarea unor tratamente speciale (cu UV) la firele de polipropilenă, ţinând cont de faptul că literatura de specialitate menţionează astfel de procedee care au ca scop reducerea rezistenţei la degradare a fibrelor. Dintre proprietăţile fizice mai importante ale polipropilenei, pot fi amintite: - masa moleculară a fibrelor:150 000-350 000; 76

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

- densitatea: 0,91 g/cm3 (polipropilena este cea mai uşoară şi singura care are densitatea mai mică de 1); - umiditatea: repriza este 0,05%; - contracţia la aer uscat: la 130°C este 2-4 % pentru propilena standard;la 150°C este 30-50% pentru propilena înalt rezistentă.; - contracţia la apă fierbinte: 0,5% Proprietăţile fizice ale polipropilenei nu sunt afectate în mod particular în urma expunerii la radiaţii de energie ridicată, deoarece scindarea şi reticularea au loc cu viteze aproximativ egale şi depind de existenţa hidrogenului labil la atomul de carbon terţiar. În aer se formează în timp grupe carbonil, hidroxil şi hidroperoxizi, în timp ce la iradiere în vacuum apar duble legături de tip viniliden şi polimerul se reticulează. La temperaturi de 20oC s-a observat formarea radicalilor sub influenţa radiaţiilor, îndeosebi în zona cristalină. În aceste procese, absorbţia de oxigen joacă un rol hotărâtor. Se formează hidroperoxizi şi ulterior au loc reacţii autocatalitice de scindare a catenei. Aceste reacţii pot fi limitate sau chiar suprimate prin adaos de stabilizatori (de exemplu 2,6-diterţbutil-p-crezol) care se consumă prin transfer de sarcină cu formarea de radicali stabili, iar reacţia este blocată. Absorbţia de oxigen atomic sau molecular depinde de temperatură. Factorul principal care controlează viteza degradării şi mecanismul însuşi este morfologia polimerului de care depinde difuziunea oxigenului; aceasta este mai mare în domeniile amorfe. Printre produşii care rezultă la degradarea termooxidativă a poliolefinelor (grupă din care face parte şi polipropilena) apar: apa, formaldehida, acetaldehida, acetona, alcoolul metilic, hidrogenul, apa oxigenată, oxidul şi dioxidul de carbon etc. În figura 160 se prezintă labilitatea faţă de oxigen a poliolefinelor.

Fig. IV

Fig. 160. Labilitatea faţă de oxigen a poliolefinelor.

Degradarea fotochimică a polimerilor are loc la temperatura ambiantă, cu implicaţii importante în exploatarea fibrelor. Poliolefinelor li se adaugă antioxidanţi, agenţi antistatici, de ignifugare sau de lubrifiere, materiale de umplutură, substanţe-ecran pentru radiaţii UV, dezactivatori metalici, agenţi de nuanţare a albului, pigmenţi sau receptori de culoare. Aceşti

77

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 aditivi stabilizează fibrele PP faţă de diferite solicitări, îmbunătăţindu-le în acelaşi timp proprietăţile. Stabilizarea de bază a fibrelor PP (cu antioxidanţi şi aditivi de prelucrare) este de obicei realizată de producătorii de polimeri, imediat după polimerizare, înainte de separare, uscare sau depozitare, pentru a micşora degradarea polimerului în topitură la temperaturi între 200 şi 300oC. Unii antioxidanţi pot fi şi stabilizatori faţă de radiaţiile UV şi invers. Exemplul tipic îl constituie compuşii pe bază de amine împiedicate steric (HAS). Alegerea tipului de antioxidant şi combinarea diferiţilor aditivi influenţează unele proprietăţi ale fibrei. Pentru fibre, substanţele noi pe bază de oligomeri sau polimeri ai aminelor împiedicate steric prezintă remarcabile performanţe ca stabilizatori faţă de lumină, fiind urmaţi de absorberii de radiaţii UV, benzofenone şi benzotriazoli. În fibrele polipropilenice, pigmenţii interferă cu stabilizatorii pe bază de amine împiedicate steric, aspect mult studiat în literatură. Pigmenţii pot creşte sau descreşte acţiunea distructivă a luminii solare. Adaosul de stabilizatori faţă de lumină şi căldură previne sau cel puţin reduce aceste efecte negative. În prelucrarea fibrelor PP, stabilizatorii necorespunzători pe bază de amine pot afecta securitatea procesului (polipropilena degradată conduce la ruperea fibrelor), productivitatea (polipropilena degradată diminuează viteza de filare), stabilitatea fibrelor finisate (cu cât degradarea este mai mare cu atât stabilitatea de lungă durată este mai mică), capacitatea de dozare (fibrele care conţin cantităţi mari de amine neadecvate nu pot fi prelucrate). Deşi cauza influenţei negative a diferiţilor pigmenţi nu este complet cunoscută, probabil există o relaţie între stabilitatea la lumină a stabilizatorului sau cea a pigmentului. Mulţi pigmenţi sunt neutri din acest punct de vedere, dar există unii care deteriorează efectul stabilizatorului sau care-l accentuează. Diferiţi cromofori care conţin azot (azo, nitrozo şi compuşi aminici aromatici) se descompun în radicali liberi când sunt excitaţi cu lumină UV, provocând iniţierea procesului de degradare, ceea ce demonstrează faptul că firele din polipropilenă sunt sensibile la acţiunea UV. Supuse radiaţiilor UV acestea ar trebui să-şi piardă din rezistenţa la rupere, ceea ce, implicit, ar duce la o degradare mai rapidă. Pe aceste considerente se bazează şi experienţele efectuate de noi, prin care firele de polipropilenă de grosimi diferite au fost expuse la radiaţii U.V. de intensităţi diferite şi cu diferite variaţii ale timpului de expunere. Experimental s-au făcut încercări pe patru tipuri de fire: - fir de polipropilenă 600 den, set - rotoset culoarea albă; - fir de polipropilenă 600 den, set - rotoset culoarea neagră; - fir de polipropilenă 1000 den, set - rotoset culoarea neagră; - fir de polipropilenă 1500 den, set - rotoset culoarea albă.

Intensitatea radiaţiilor UV a fost de 5000 şi 10000 µW/cm2, iar timpul de expunere a fost de 4, 16 şi 24 ore. Au fost trasate diagramele efort - alungire pentru fiecare variantă stabilită. In cazul celor opt diagrame efort – alungire s-au facut următoarele notaţii: 1. – diagrama efort – alungire pentru firul polipropilena netratat; 2. – diagrama efort – alungire pentru firul PP supus radiatiei U.V. – 4 ore; 3. – diagrama efort – alungire pentru firul PP supus radiatiei U.V. – 16 ore; 4. – diagrama efort – alungire pentru firul PP supus radiatiei U.V. – 24 ore.

78

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

A. – Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1500 dtex culoare alb expus la o emisie de UV la intensitatea de 5000 µW/cm2

B. – Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1500 dtex culoare alb expus expus la o emisie de UV la intensitatea de 10000 µW/cm2.

După trasarea diagramelor efort – alungire, s-au putut concluziona următoarele: forţa de tracţiune scade proporţional cu scăderea grosimii firelor; la firele de aceeaşi grosime se modifică forţa de tracţiune în funcţie de culoare (scade la firele colorate comparativ cu cele albe); la firele de aceeaşi grosime, expuse la aceeaşi intensitate a radiaţiilor U.V., forţa de tracţiune scade odată cu creşterea timpului de expunere; la firele de aceeaşi grosime şi expuse acelaşi interval de timp la radiaţiile UV, de intensităţi diferite, forţa de tracţiune scade invers proporţional cu intensitatea radiaţiei.

În concluzie, pentru obţinerea unui suport textil cu grad mare de degradabilitate, din analiza diagramelor efort-alungire a firelor de polipropilenă, se recomandă utilizarea firelor colorate, cât mai subţiri (400-600 dtex), supuse timp de 20-24 ore unei concentraţii de radiaţii U.V. de 8000 - 10000 µW/cm2.

79

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

1.A. Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 600 dtex culoare alb expus la o emisie de UV la intensitatea de 5000 µW/cm2.

1B.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 600 dtex culoare alb expus expus la o emisie de UV la intensitatea de 10000 µW/cm2.

80

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

2A.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 600 dtex culoare negru expus expus la o emisie de UV la intensitatea de 5000 µW/cm2.

2B. Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 600 dtex culoare negru expus la o emisie de UV la intensitatea de 10000 µW/cm2. 81

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

3.A.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1000 dtex culoare negru expus la o emisie de UV de o intensitatea de 5000 µW/cm2.

3B.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1000 dtex culoare negru expus la expus la o emisie de UV la intensitatea de 10000 µW/cm2.

82

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.A.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1500 dtex culoare alb expus la expus la o emisie de UV la intensitatea de 5000 µW/cm2.

4B.Diagrama efort alungire la firul PP fineţe 1500 dtex culoare alb expus expus la o emisie de UV la intensitatea de 10000 µW/cm2.

83

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.8. Păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare

Conservarea biodiversităţii plantelor este esenţială pentru programele clasice şi moderne de ameliorare a plantelor şi reprezintă o metodă sigură şi eficientă, din punct de vedere a costurilor, pentru conservarea pe termen lung a rezervei de germoplasmă a speciilor de plante care se înmulţesc prin seminţe, pe cale vegetativă sau sunt produse ale biotehnologiei (Engelmann, 2004). Metoda se bazează pe suprimarea tuturor activităţilor metabolice din celule, ca urmare a transferului materialului vegetal la temperatura azotului lichid (–196ºC). Tehnicile crioconservării au fost extinse la ţesuturile vegetale începând din 1968 (Withers, 1980, citat de Căchiţă Cozma, 1987) şi au fost grupate ulterior (Withers, Engelmann, 1998) în tehnici clasice (bazate pe îngheţare şi deshidratare indusă) şi tehnici moderne (bazate pe vitrificare). Tehnicile clasice de crioconservare, aplicate cu succes la calus şi suspensii de celule, implică o răcire uşoară (preîngheţare) până la o temperatură definită, urmată de o imersie rapidă în azot lichid. Procedura clasică de îngheţare cuprinde următoarele etape: precultivarea; crioprotejarea; răcirea lentă (0,5-2 0C/min) până la o temperatură determinată, de preîngheţare (de obicei până la -400C); imersia rapidă a probelor în azot lichid; stocarea; decongelarea rapidă; recuperarea probelor. Vitrificarea, ca tehnică modernă de crioconservare, poate fi definită ca procesul de trecere directă a apei din fază lichidă în fază amorfă sau gazoasă, evitând formarea cristalelor de gheaţă (Fahay et al., 1984). Procedura de vitrificare elimină necesitatea de îngeţare lentă şi dă posibilitatea crioconservării celulelor şi meristemelor direct în azot lichid (Sakai et al.1990, 1991). Tehnicile moderne de crioconservare (Withers, Engelmann, 1998), care au la bază vitrificarea, sunt următoarele: încapsularea-dehidratarea; vitrificarea; încapsularea-vitrificarea; dehidratarea; precultura; precultura-dehidratarea; congelarea în picătură. Pentru crioconservare se pot utiliza seminţe, polen, suspensii de celule, culturi de calus, ţesuturi meristematice, lăstari, muguri. Crioconservarea seminţelor este considerată o alternativă la modalităţile convenţionale de păstrare la –200 C. La majoritatea speciilor de plante cultivate, seminţele tolerează păstrarea în azot lichid după o deshidratare până la un conţinut în apă al seminţelor la 5-10 %. În cazul plantelor cu seminţe a căror longevitate la –200 C este de numai câţiva ani, perioada de viabilitate poate fi crescută considerabil prin păstrare în azot lichid sub formă de vapori (Gonzales-Benito M.E. et all. (1995), citaţi de Panis B. şi Lambardi M. (2005). În decursul timpului au fost efectuate numeroase studii referitoare la păstrarea rezervelor de germoplasmă prin crioconservare. În 1969, Mazur a descris fazele prin care trec celulele supuse fenomenelor de îngheţ şi dezgheţ, iar în 1975, Street a atras atenţia asupra posibilităţilor deschise de aplicaţiile tehnicii conservării la frig. Condiţia esenţială pentru reuşita crioconservării este păstrarea viabilităţii şi a capacităţii regenerative a materialului vegetal supus conservării după readucerea acestuia în condiţii optime de cultură (medii nutritive, temperatură, luminozitate), existând riscul ca unele celule să nu supravieţuiască după decongelare. Astfel, procesele care pot produce daune celulare în procesul de crioconservare şi care conduc la pierderea irecuperabilă a viabilităţii celulare sunt: a) congelarea şi 84

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013 decongelarea; b) deshidratarea excesivă a celulelor; c) formarea intracelulară a gheţii sau d) concentraţia excesivă a crioprotectorilor care se aplică prealabil congelării. Din acest motiv, multe dintre studiile întreprinse au în vedere tocmai modalitatea de scădere a temperaturii, astfel încât materialul biologic să-şi păstreze viabilitatea. Referitor la protocolul de lucru care poate fi folosit în crioconservare, Sugawara şi Sakai (1974) au stabilit parcugerea mai multor trepte de scădere a temperaturii, în timp ce Bajaj (1976) susţinea parcugerea numai a două trepte de scădere a temperaturii. Mai târziu, Withers şi King (1979, 1980) au preconizat că dacă se respectă un anumit protocol (coborârea temperaturii cu 10C/minut, până la atingerea pragului de -30...-350C, menţinerea materialul biologic la această temperatură timp de 30-40 minute, apoi trecerea în azot lichid), se obţine un grad ridicat de supravieţuire a celulelor, mai ales dacă se utilizează şi substanţe crioprotectoare (Căchiţă Cozma, 1987). Henshaw (1979) a analizat problema crioconservării meristemelor caulinare, apicale şi a stocării germoplasmei. Crioconservarea rezervei de germoplasmă la plantele ornamentale a fost aplicată şi studiată la numeroase specii, rezultatele obţinute constituind o valoroasă bază de date pentru cercetările ulterioare. Astfel, la Chrysanthemum morifolium şi alte specii înrudite din Japonia, s-au obţinut rezulate deosebite privind crioconservarea lăstarilor utilizând o precultură de două zile, o răcire lentă de 0,20 C/minut până la -400 C, un tratament crioprotector cu 10% DMSO şi 3% glucoză, apoi a realizat imersia în azot lichid (Fukai et all., 1991). La diferite specii ornamentale din familia Caryophyllaceae s-au utilizat pentru crioconservare lăstari care au fost introduşi în azot lichid după ce au fost răciţi până la temperatura de -400 C (0,50C/minut), în prezenţa unei soluţii crioprotectoare formată din 10% DMSO şi 3% glucoză. Durata crioconservării a fost cuprinsă între 1 şi 4 ani, iar după decongelare, toţi lăstarii au fost viabili, iar plantele obţinute din acestea au crescut şi înflorit normal (Fukai et all., 1991). Halmágyi Adela, Schumacher M., (2002) au stabilit un protocol privind crioconservarea apexurilor caulinare la garoafe, în azot lichid, timp de 48 de ore, utilizând pentru vitrificarea apexurilor soluţiii de PVS1, PVS2, PVS3 în diferite concentraţii, durate diferite de acţiune a amestecului crioprotector (de la 5 la 30 minute) şi temperaturi diferite. La o lună după decongelare au fost efectuate observaţiile şi cele mai bune rezultate privind supravieţuirea apexurilor au fost obţinute în cazul soluţiei PVS2, 100%, 10 minute timp de acţiune şi un tratament efectuat de 0±1 0C. De asemenea, la specii ale genului Lilium au fost efectuate studii cu privire la modalitatea de crioconservare a materialului vegetal. În 1995, Matsumoto T., Sakai A., Yamada K. au studiat crioconservarea prin vitrificare a meristemelor apicale de crini, cultivate „in vitro”, iar în 2009, Kaviani B. et all. au cercetat aspecte privind crioconservarea seminţelor la unele specii de Lilium, utilizând dehidratarea şi un pretratament cu zaharoza pentru crioprotecţia şesuturilor. Rezultatele obţinute au fost foarte bune, astfel că 75% din seminţele crioconservate au germinat, formând plante normale. Autorii au precizat şi faptul că reducerea conţinutului de apă din seminţe până la un nivel critic este foarte important pentru reuşita crioconservării. În 2010, Kaviani B. et all. au arătat că vitrificarea combinată cu tehnicile de incapsulare, ca metodă de criocenservare a germoplasmei (seminţe, muguri laterali, bulbi) de Lilium ledebourii, este recomandată numai pentru păstrarea mugurilor laterali şi a bulbilor, nu şi pentru seminţe. Rezultate bune s-au obţinut şi la orhidee (Nichitina si colab, 2001) şi la Silene vulgaris (Moench) (Bondar et al, 2006). 85

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

Rezultate obţinute In etapa a 3-a de derulare a proiectului s-a utilizat congelarea rapidă ca metodă de crioconservare a seminţelor. Literatura de specialitate arată că multe dintre semniţele plantelor superioare pot fi conservate în azot lichid un timp variabil, pornind de la câteva luni, fără a fi afectată capacitatea lor de germinare. Aceasta este o metodă simplă şi necostisitoare de conservare a materialului vegetal, iar în acest context ne-am propus iniţierea unui experiment în care se va studia capacitatea de germinare a seminţelor crioconservate o durată variabilă de timp. Ca material vegetal s-au utilizat seminţe ajunse la maturitate, de la 8 specii recoltate din flora spontană (Aconitum degenii, Allium ursinum, Centaurea phrygia, Dentaria bulbifera, Glycyrrhiza echinata, Lilium martagon, Lithospermum purpureocaeruleum, Parnassia palustris) şi păstrate la temperatura camerei, la întuneric. În vederea crioconservării, seminţele din fiecare specie au fost împărţite în 20 de loturi a câte 20 seminţe, fiecare puse în tuburi Eppendorf şi imersate direct în azot lichid. Pentru verificarea capacităţii de germinare, se extrage săptămânal câte un lot de seminţe, care se dezgheaţă lent, timp de 3 zile la temperatura camerei (21º- 23º), iar semniţele se plasează în cutii Petri, pe hârtie de filtru îmbibată cu apă distilată. Procentajul de seminţe germinate se compară cu un martor păstrat aceeaşi durată de timp la temperatura camerei, la întuneric. La sfârşitul studiului, din numărul de specii evaluate se vor selecta cele recalcitrante, care nu pot fi păstrate prin congelare rapidă. Aceste seminţe vor fi crioconservate prin metoda congelării lente, în două etape, prin care loturi de 20 de seminţe plasate în tuburi Eppendorf vor fi răcite până la -30oC cu o rată de 0.5-1oC /min, după care se vor congela rapid până la -196oC. Şi la acest material vegetal se va evalua capacitatea de germinare a seminţelor prin comparare cu un martor păstrat la temperatura camerei. Această tehnică prezintă avantajul de a extrage apa din celule în spaţiul extracelular, astfel încât seminţele care au o umiditate relativ ridicată pot fi crioconservate cu succes. Rezultate bune au fost obţinute la unele graminee şi în special la seminţele cu un conţinut bogat în ulei, cum ar fi cele de conifere (Chetvericova şi colab., 2008). De asemenea, în etapa următoare se va studia, în special pentru speciile recalcitrante, posibilitatea crioconservării altor organe vegetale: boboci florali, embrioni zigotici, apexuri cotiledonare. Protocolul de lucru pe care îl propunem pentru aceste variante va fi următorul: bobocii florali vor fi recoltaţi în diferite stadii de dezvoltare, apexurile cotiledonare vor fi excizate de la plantule obţinute prin germinarea seminţelor, iar embrionii somatici vor fi produşi din explante florale pe medii de cultura pentru inducerea embriogenezei (mediul ED îmbogăţit cu 0.75M sucroză, conform metodei descrise de Li et al., 1998; Maximova et al.,2002). Toate cele trei tipuri de organe vegetale sunt supuse dehidratării după metoda elaborată de către Fang et al. (2004), cu 30 g silica gel timp de 4 ore, după care se vor păstra în azot lichid 20 săptamăni. Periodic, la fiecare 7 zile, organele vegetale vor fi extrase şi i se va testa viabilitatea: viabilitatea polenului în cazul bobocilor florali şi capacitatea de regenerare “in vitro” a plantelor din noduri cotiledonare şi embrioni zigotici. În paralel cu studiul viabilităţii se va analiza starea fiziologică a materialului criocongelat: substanţa uscată, conţinutul de glucide, proteine solubile, activitatea enzimelor oxidoreducatoare de tipul peroxidaze, esteraze etc.

86

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

4.9. Elaborare raport de activitate/experimentare. elaborare lucrări ştiinţifice şi participări la manifestări tehnico-ştiinţifice

a. Lucrari ştiinţifice

1. Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, Sîrbu Culiţă, 2010 - The behaviour in crop of some species with ornamental features from spontaneous flora of Romania. Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, vol.53, seria Horticultură, ISSN 1454 - 7376. 2. Draghia Lucia, Savencu Corneliu, Chelariu Elena-Liliana, 2010 - The usage of textile fabrics in multiplication technologies of some species from spontaneous flora with ornamental value. Bulletin UASVM Cluj-Napoca, Horticulture 67(1), pISSN 1843-5254; eISSN 1843-5394 3. Bireescu Gianina, Draghia Lucia, Bireescu Lazăr, Chelariu Elena Liliana, Anton Iulia, Sellitto M.V., 2010 - Pedo-biological studies on soil quality. Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, vol.53, seria Horticultură, ISSN 1454 - 7376. 4. Bireescu Gianina, Bireescu L., Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, Sîrbu C., Sellitto M.V., 2010 - Eco-pedological characterization of forestry ecosystem from North Eastern part of Romania. 1st International Conference associated with 4th Meeting of Young Researchers in Earth Sciences (MYRES), Cottbus, Germania. 5. Stănescu Irina-Elena, Mardari C., Bîrsan C., Tănase C., Draghia Lucia, 2010 - The structure of some conductive tissues of Gentiana asclepiadea L. Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, vol.53, seria Horticultură, ISSN 1454 - 7376. 6. Stănescu Irina-Elena, Mardari C., Bîrsan C., Tănase C., Draghia Lucia, 2010 - Anatomic aspects in Parnassia palustris L. Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V. Iaşi, vol.53, seria Horticultură, ISSN 1454 - 7376. 7. Stănecu Irina Elena, Mardari Constantin, Bîrsan Ciprian, Tănase Cătălin, Draghia Lucia, 2010 – Some anatomical aspects of Trollius europaeus L., Muzeul Olteniei Craiova, Oltenia Studii şi comunicări ştiinţifice, Ştiinţele naturii. Tom. 26 No.1/2010, ISSN 1454-6914, p 39-44. 8. Brezeanu Creola, Brezeanu Petre Marian, Ambarus Silvica, 2010 - Studies regarding year culture and density influence on obtained production to the thyme in organic culture - Sesiune de comunicari st. Universitatea din Bacau; publicat in Studii şi cercetări ştiinţifice - Biologie, seria Biologie vegetala, Bacău. ISSN 1224 919x - Revista cotata B+. 9. Brezeanu Petre Marian, Brezeanu Creola, Ambarus Silvica, 2010 - Studies regarding influence of age seadling, planting times and culture density on obtained production at savory (Ocimum basilicum L.) - Sesiune de comunicari st. Universitatea din Bacau; publicat in Studii şi cercetări ştiinţifice - Biologie, seria Biologie vegetala, Bacău. ISSN 1224 919x - Revista cotata B+. 10.Brezeanu Petre Marian, Brezeanu Creola, Ambarus Silvia, 2010 - Studies regarding year culture and density influence on obtained production to the sage in organic culture - Sesiune de comunicari st. Universitatea din Bacau; publicat in Studii şi cercetări ştiinţifice - Biologie, seria Biologie vegetala, Bacău. ISSN 1224 919x - Revista cotata B+.

87

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

b. Manifestări tehnico - ştiinţifice

• EXPOAGROUTIL Constanţa 2010”, 2 – iunie 2010 – Ediţia a XlX-a. Din parte S.C.D.L. Bacău au participat: Dr. Ing. Ambăruş Silvica, Dr. Ing. Brezeanu Creola, Dr. Ing. Brezeanu Marian Petre. Împreună cu organizatorii, expozanţii şi vizitatorii s-a organizat o masa rotundă cu tema: Conversia exploataţiilor agricole la sistemul de agricultură ecologică. • „SALONUL REGIONAL AL CERCETARII BACAU 2010” organizat de Camera de Comerţ si Industrie Bacău, în perioada 16-19 septembrie 2010. Au participat: Dr. Ing. Ambăruş Silvica, Dr. Ing. Brezeanu Marian, DR. Ing. Călin Maria, Dr. Cristea Tina Oana, Drd. Ing. Avasiloiei Dan Ioan, Împreună cu organizatorii şi membrii societăţii BIOMOLD s-a organizat o masa rotundă cu tema: Posibilităţi de cultură şi protecţie a plantelor legumicole în agricultură ecoloBookmark.

88

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

CONCLUZII

În 2010 au fost luate în studiu specii selectate din materialul biologic existent din anul 2009 (Aconitum degenii, Allium ursinum, Anthemis tinctoria, Artemisia annua, Asarum europaeum, Athyrium felix-femina, Bupleurum rotundifolium, Centaurea phrygia, Dianthus armeria, Dianthus giganteus, Gentiana asclepiadea, Hypericum elegans, Hypericum perforatum, Lilium martagon, Malva sylvestris, Parnassia palustris, Polygonatum latifolium, Polygonatum multiflorum, Polygonatum officinalis, Scabiosa columbaria, Staphylea pinnata, Thymus pulegioides, Trifolium repens, Trollius europaeus, Xeranthemum cylindraceum) şi specii aduse în 2010 în vederea completării bazei de lucru (Anthericum liliago, Campanula glomerata, Campanula persicifolia, Digitalis gradiflora, Gentiana cruciata, Gladiolus imbricatus, Glycyrrhiza echinata, Lithospermum purpureocaeruleum, Sempervivum sobolifera, Telekia speciosa, Thymus serpillum).

Pentru a identifica posibilele modificări morfo - anatomice ale taxonilor cultivaţi, cu implicaţii în valoarea decorativă şi capacitatea de adaptare, pentru fiecare specie în parte a fost prezentată structura morfo - anatomică la nivelul rădăcinii, tulpinii şi frunzei (prin parcurgerea următoarelor etape: fixare şi conservare, secţionare, îndepărtarea conţinutului celular, colorarea secţiunilor, realizarea preparatelor permanente, valorificarea preparatelor). Singura specie la care au fost înregistrate astfel de modificări este Aconitum degenii.

În cadrul etapei s-a studiat micropropagarea şi multiplicarea “in vitro” folosind diferite medii de cultură şi metode de iniţiere a culturilor. Rezultatele s-au concretizat în obţinerea de plante aclimatizate la Hypericum perforatum. La unele specii (Lilium martagon, Glycyrrhiza echinata, Lithospermum purpureocaeruleum) s- a ajuns la faze intermediare, urmând să se definitiveze protocolul de înmulţire în etapa următoare, iar la altele (Allium ursinum, Trollius europaeus) metodele aplicate nu au dat rezultate, ceea ce presupune testarea altor variante de lucru.

Numărul de cromosomi determinat la Aconitum degenii şi Lilium martagon este similar datelor din literatura de specialitate.

S-a iniţiat păstrarea rezervelor de germoplasmă prin tehnica de crioconservare, cu aplicabilitate directă la unele specii care fac obiectul de studiu al proiectului.

Pentru obţinerea unui suport textil cu grad mare de degradabilitate, din analiza diagramelor efort-alungire a firelor de polipropilenă, se recomandă utilizarea firelor colorate, cât mai subţiri (400-600 dtex), supuse timp de 20-24 ore unei concentraţii de radiaţii U.V. de 8000 - 10000 µW/cm2.

89

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

BIBLIOGRAFIE

1. Ahmed HA., 1986 - In vitro regeneration and propagation of meristem apices of Chrysanthemum. Kert Egy Kozl;50:199–214. 2. Aitkens-Christie J., 1991 – Automation, micropropagation technology and application. In: Debergh PC, Zimmerman RH, editors. The Netherlands: Kluwer Acad. Publ.;. p. 363–88. 3. Alexiu V., 1995 – Aconitetum taurici Borza 1943 în Masivul Iezer – Păpuşa, Naturalia, St. Cerc., Muz. Jud. Piteşti, 1: 115-118. 4. Andrei M., Paraschivoiu Roxana Maria, 2003 - Microtehnică botanică. Ed. Niculescu, Bucureşti.. 5. Ando T, Murasaki K., 1983 - In vitro propagation of Cyclamen by the use of etiolated petioles. Tech Bull Fac Hort Chiba Univ;32:1–5. 6. Appelgren M., 1985 - Effect of supplementary light to mother plants on adventitious shoot formation in flower peduncle segments of Begonia×hiemalis. Sci Hortic;25:77–83. 7. Ara KA, Hossain MM, Quasem MA, Ali M, Ahmed JU., 1997 - Micropropagation of rose: Rosa sp. cv. Peace. Plant Tissue Cult;7(2):135–42. 8. Arnold NP, Binns MR, Cloutier CD, Barthakur NN, Pellerin R., 1995 - Auxins, salt concentrations and their interactions during in vitro rooting of winter- hardy and hybrid tea roses. Hortic Sci;30 (7):1436–40. 9. Atta-Alla H,McAlister B, Van Staden J., 1998 - In vitro culture and establishment of Anthurium parvispathum. S Afr J Bot;64:296–8. 10. Barve DM, Iyer RS, Kendurkar S, Mascarenhas AF., 1984 - An efficient method for rapid propagation of some budded rose varieties. Indian J Hortic;41:1–7. 11. Bavaru A., 1970 – Rezervaţia naturală Fântâniţa – Murfatlar, Jud. Constanţa, Com. de Bot., SSB: 103-110. 12. Belarmino MM, Gabon CF., 1999 - Low cost micropropagation of chrysanthemum (Chrysanthemum morifolium) through tissue culture. Philipp J Sci;128(2):125–43. 13. Beldie A., 1971 - 1979 - Flora României - determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. I, II. Ed. Academiei, Bucureşti. 14. Bennett MD, Leitch IJ., 2000 - Variation in nuclear DNA amount (C-value) in monocots and its significance. In: Wilson KL, Morrison DA, eds. Monocots: systematics and evolution. Melbourne: CSIRO, 137–146 15. Bennetzen JL, Kellogg EA. 1997 - Do plants have a one-way ticket to genomic obesity? Plant Cell 9: 1509–1514 16. Bhattacharya P, Dey S, Das N, Bhattacharya BC, Bhattacharya P., 1990 - Rapid mass propagation of Chrysanthemum morifolium by callus derived from stem and leaf explants. Plant Cell Rep 9:439–42. 17. Bhattacharjee, Supriya Kumar, 1998 - Handbook of medicinal plants; Pointer Publishers; New Delhi. 474 p. 18. Borza Al., 1925 – Schedae ad “Flora Romaniae Exsiccata”, Bul. Grăd. Bot. Muz. Bot., Univ. Cluj, VI (3-4): 81 –102. 19. Borza Al., 1944 – Materiale pentru florula Mangaliei, Bul. Grăd. Bot. Muz. Bot. Timişoara, XXIV (1-2): 15-29;. 20. Borza Al., 1958 – Vegetaţia rezervaţiei Beuşniţa, Ocrot. Nat., 3: 117- 127. 21. Boşcaiu N., 1971 – Flora şi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei, Ed. Academiei Române, Bucureşti. 90

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

22. Brand MH, Kiyamoto R., 1994 - Behaviour of Rhododendron tissue affected by tissue proliferation. In Vitro Cell Dev Biol;30A:72. 23. Brand MH, Kiyomoto R., 1997 - The induction of tissue proliferation-like characteristics in in vitro cultures of Rhododendron `Monteg`. Hortic Sci; 32(6):989–94. 24. Bryan, John E. and Castle, Coralie, 1974. The Edible Ornamental Garden. San Francisco: 101 Productions. 25. Buia Al., 1959 – Plante rare pentru flora R. P. R., existente în Oltenia, Ocrot. Nat., 4: 13-42. 26. Burduja C., 1959 – O rezervaţie ştiinţifică care trebuie înfiinţată “Fânaţele din Valea lui David” – Iaşi, Ocrot. Nat., 4: 154-157. 27. Bujor O., Mircea A., 1981 – Plantele medicinale. Izvor de sănătate, Editura Ceres, Bucureşti. 28. Burduja C., Bârcă C., Sârbu I., 1969 – Contribuţii la corologia şi taxonomia genului Galanthus (Galanthus graecus Orph.), St. şi Com., Complex Muz. Şt. Nat. Bacău: 101-172. 29. Burger DW, Liu L, Zary KW, Lee CI., 1990 - Organogenesis and plant regeneration from immature embryos of Rosa hybrida L. Plant Cell Tissue Organ Cult;21:147–52. 30. Butură, V., 1979 - Enciclopedie de etnobotanică românească. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 31. Burzo I. ş.a., 1999 - Fiziologia plantelor de cultură. Vol. I, Ed. Ştiinţa, Chişinău. 32. Burzo I. ş.a., 1999- Fiziologia plantelor de cultură. Vol. II, Ed. Ştiinţa, Chişinău. 33. Burzo I. ş.a., 1999- Fiziologia plantelor de cultură. Vol. III, Ed. Ştiinţa, Chişinău. 34. Burzo I. ş.a., 2000 - Fiziologia plantelor de cultură. Vol. IV, Ed. Ştiinţa, Chişinău 35. Cachiţă-Cosma Dorina, Raicu P., Badea E., 1984, Culturile de celule vegetale – aplicaţii în agricultură. Ed. Ceres, Bucuresti. 36. Cachiţa-Cosma Dorina, Petrescu Corneliu, 1985- Curs practic de culturi de ţesuturi în vitro cu aplicaţii în legumicultură şi floricultură. ATEL, AMD - IANB 37. Cachiţă-Cosma Dorina, 1987 - Metode “in vitro” la plantele de cultură. Baze teoretice si practice. Ed. Ceres, Bucuresti 38. Cachiţă Dorina, Badea Elena, Raicu P., 1984 - Culturi de celule şi ţesuturi vegetale. Aplicaţii în agricultură. Editura Ceres, Bucureşti. 39. Cachiţă-Cosma Dorina, Deliu C-tin, Rakosz-Tican Lenuţa, Ardelean A., 2004 - Tratat de biotehnologie vegetală. 1. Editura Dacia, Cluj-Napoca. 40. Celik Sezgin, Uysal Ismet, Menemen Yusuf, 2008 - Morphology, anatomy, ecology and palynology of two Centaurea species from Turkey. Bangladesh Journal of Botany, 37(1): 67-74. 41. Chakrabarty D, Mandal AK, Datta SK., 2000 - In vitro propagation of rose cultivars. Ind J Plant Physiol;5(2):189–92. 42. Chang HS, Chakrabarty D, Hahn EJ, Paek KY., 2003 - Micropropagation of calla lily (Zantedeschia albomaculata) via in vitro shoot tip proliferation. InVitroCell Dev Biol Plant;39:129–34. 43. Chartier-Hollis JM, Harris W, Lynch PT, Morisot A, Ricci P., 1996 – Cryopreservation of shoot tips of Rosa multiflora. Acta Hortic;424: 367–8. 44. Chifu T., Mânzu C., Zamfirescu Oana, 2006 – Flora & Vegetaţia Moldovei (România), Ed. Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, vol. I, Iaşi;

91

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

45. Christensen, O.V. and Friis, K., 1987 - Research and development of unknown new pot plants. Acta Horticulturae 205:33-37. 46. Ciocârlan V., 1994 – Flora Deltei Dunării, Ed. Ceres, Bucureşti; 47. Ciocârlan V., Costea M., 1997 – Flora rezervaţiei botanice Dealul Alah-Bair (jud. Constanţa), Acta Bot. Horti Bucurest.: 97-104; 48. Ciocârlan V., 2000 – Flora ilustrată a României, Ed. Ceres, Bucureşti; 49. Ciulei I. ş.a., 1993 - Plante medicinale, fitochimie, fitoterapie. Ed. Medicală. 50. Claus P. Schobesberger 2003- Textile Month June 2003 pg. 31 33 51. Condliffe PC, Davey MR, Power JB, Koehorst-van Putten H, Visser PB., 2003 - An optimised protocol for rose transformation applicable to different cultivars. Acta Hortic;612:115–20. 52. Cooke T.J.; Racusen R.H. & Cohen J.D. 1993 - The role of auxin in plant embryogenesis. The Plant Cell, 5: 1494-1495. 53. Costache I., 2004 – Ecologia, cenologia şi corologia speciilor vulnerabile, periclitate şi rare din Bazinul Inferior al Motrului, An. Univ. Craiova, Fac. Hort., vol omagial, VII (XLIII): 239-257. 54. Cristea, V., 2004 – Fitosociologie, Ed. Presa Universitară Clujeană. 55. Cronn, R. and J. F. Wendel., 2004 - Cryptic trysts, genomic mergers, and plant speciation. New Phytologist 161: 133-142. 56. Csűrös, Şt., 1951 – Cercetǎri floristice şi de vegetaţie în Munţii Cǎlimani, St. Cerc. Şt., Acad. R. P. R., Cluj, 1-2: 127–143. 57. Cunnell G. J., 1959 - The arrangement of sepals and petals in Parnassia palustris L. Annals of Botany, 23: 441-453. 58. Cunningham, I. 1990 - Collecting landscape plants in eastern Asia. Diversity 6(3&4):22-23. 59. Davis L. Sandra, 2002 - Allocation to floral structures in Thalictrum pubescens (Ranunculaceae), a cryptically dioecious species. Annals of Botany, 90: 119-126. 60. Dawson, Adele G., Gladstar, Rosemary (foreword by), Rothman, Robin (ill. by), 2000 - Herbs: Partners in life. Healing, gardening, and cooking with wild plants; Healing Arts Press; 61. Dăscălescu D., 1970 – Contribuţii la studiul vegetaţiei lemnoase din bazinul Tarcăului (jud. Neamţ), St. şi Com., Complex Muz. Şt. Nat. Bacău: 135- 182.Rochester VT. 280 p. 62. Debergh PC, Read PE., 1991 - Micropropagation. In: Debergh PC, Zimmerman RH, editors. Micropropagation. The Netherlands: Kluwer Acad. Publ.;. p. 1–13. 63. Demiralay A, Yalcin-Mendi Y, Aka-kacar Y, Cetiner S., 1998 - In vitro propagation of Ficus carica L. var. Bursa siyahi through meristem culture. Acta Hortic;480:165–7. 64. Devic M, Momcilovic Ivana, Krstic D., Maksimovik Vuk, Konjevic R., 2006 - In vitro multiplication of willow gentian (Gentiana asclepiadea L.) and the production of gentiopicrine and mangiferin, Phyton, 46, 45-54. 65. Diaconescu V., 1979 – Genul Iris, valoroasă sursă de îmbogăţire a sortimentului floricol al spaţiilor verzi. Notă preliminară, Culegere Stud. şi Art. de Biol., Iaşi, 1: 185-188. 66. Dihoru G., Pârvu C., 1987 – Plante endemice în flora României, Ed. Ceres, Bucureşti. 67. Dillen W, Dijkstra I, Oud J., 1996 - Shoot regeneration in long-term callus cultures derived from mature flowering plants of Cyclamen persicum Mill. Plant Cell Rep;15:545–8.

92

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

68. Dobrescu C., Bârcă C., Lazăr Maria, 1964 – Contribuţii floristice şi geobotanice referitoare la masivul forestier Bârnova – Repedea Iaşi (II), An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., f. 2, X: 323-357. 69. Dobrescu C., Eftimie Elena, 1966 – Aspecte floristice şi geobotanice referitoare la pădurea Uricani – Iaşi, An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., f. 1, XII: 157-170. 70. Dobrescu C., 1968 – Contribuţii floristice şi geobotanice referitoare la pădurea Bălteni (Vaslui), An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., f. 1, XIV: 147- 158. 71. Dobrescu C., 1968 – Contribuţii la flora României, An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., f. 2, XIV: 417-418. 72. Dobrescu C., 1974 – Cercetări asupra florei şi vegetaţiei din Bazinul Superior al Bârladului (Podişul Central Moldovenesc), Teză de doctorat, Univ. Bucureşti. 73. Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001 – Floricultură – îndrumător lucrări practice. Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi. 74. Draghia Lucia, 2004 – Floricultură. Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi. 75. Drăgulescu C., 2003 – Cormoflora judeţului Sibiu, Ed. Pelecanus, Braşov. 76. Duke J.A., 1992 - Handbook of phytochemical constituents of gras herbs and other economic plants, Boca Raton, Florida, CRC Press. 77. Dumitriu – Tătăranu I., 1960 – Arbori şi arbuşti forestieri şi ornamentali cultivaţi în R. P. R., Ed. Agro – Silvică, Bucureşti. 78. Ellenberg, H., 1974 – Indicator values of vascular plants in Central Europe, Scripta Geobotanica, 9, Gottingen, 1-97. 79. Engelmann F., 2004 – Plant cryopreservation: progress and prospects. In Vitro Cell. Dev.Biol. – Plant 40 : 427 – 433. Society for In Vitro Biology. 80. Ernst D.; Oesterhelt D., & Schäfer W. 1984 - Endogenous cytokinins during embryogenesis in an anise cell culture (Pimpinella anisum L.). Planta, 161:240-245. 81. Evelegh, Tessa, Patterson, Debbie, 1996 - Lavender: Practical inspirations for natural gifts, country crafts and decorative displays; Lorenz Books; London; New York; Sydney; Bath; 128 82. Ezelarab G. E., Dormer K. J., 1963 - The Organization of the primary Vascular System in Ranunculaceae. Annals of Botany, 27: 23-38, 1963. 83. Fahay G.M, Mac Farlane D.R., Angell C.A., Meryman H.T., 1984 – Vitrification as an approach to cryopreservation. Cryobiology, 21: 407-426. 84. Fălticeanu Marcela, 2005 - Cultivarea speciilor floricole perene pentru flori tăiate, o alternativă de venituri pentru micii producători. Revista Horticultura Nr. 9, 2005. Revista Horticultura Nr. 8, 2005. 85. Fălticeanu Marcela, 2005 - Plante utile în practicarea agriculturii biologice. Editura Tipo Activ, Bacău. ISBN 973-87136-9-2. 86. Fălticeanu Marcela, 2005 - Tehnologia de cultivare în câmp la specii de plante perene pentru flori tăiate. ANCA, Programul "Impact Rapid", Bucureşti. 87. Fălticeanu Marcela, Munteanu N., 2005 - Studiu comportării unor specii din genul Agastache cultivate la SCDL Bacău , în scopul promovării lor ca plante decorative care au şi alte întrebuinţări. Sesiunea de comunicări ştiinţifice USAMV Iaşi, Facultatea de Horticultură; suport electronic. 88. Ferguson, D. and T. Sang., 2001 - Speciation through homoploid hybridization between allotetraploids in peonies (Paeonia). Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America 98: 3915-3919. 89. Fonnesbech M, Fonnesbech A. 1979 - In vitro propagation of Spathiphyllum. Sci Hortic;10:21–5.

93

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

90. Fujii Y, Shimzu K., 1990 - Regeneration of plants from stem and petals of Chrysanthemum coccineum. Plant Cell Rep;8:625–7. 91. Fukai S, Morii M, Oe M., 1988 - Storage of chrysanthemum (Dendrathema grandiflorum Ramat.) plantlets in vitro. Plant Cell Tissue Organ Cult;5:20–5. 92. Fukai S, Oe M., 1990 - Morphological observations of Chrysanthemum shoot tips cultured after cryoprotection and freezing. J Jpn Soc Hortic Sci;59:383–7. 93. Fukai S., Goi M., Tanaka M., 1991 – Cryopreservation of shoot tips of Chrysanthemum morifolium and related species native Japan. Euphytica 54: 201- 204, Olanda. 94. Fukai S., Goi M., Tanaka M., 1991 – Cryopreservation of shoot tips of Caryophyllaceae ornamentals. Euphytica 56: 149-153, Olanda. 95. Gale, M.D. and Devos, K.M., 1998 - Comparative genetics in the grasses. Proceedings of the National Academy of Sciences, USA 95:1971-1974. 96. Gabryszewska E, Rudnicki RM., 1997 - The effects of light quality on the growth and development of shoots and roots of Ficus benjamina in vitro. Acta Hortic;418:163–7. 97. Geier T, Kohlenbach HW, Reuther G., 1983 – Cyclamen, hand book of plant cell culture, vol. 5. In: Ammirato PV, Evans DR, Sharp WR, Bajaj YPS, editors. New York: McGraw-Hill Publ. Co.;. p. 352–74. 98. Gherghi A. ş.a., 2001 - Biochimia şi fiziologia legumelor şi fructelor. Ed. Academiei Române. 99. Gill R, Gerrath J, Saxena PK., 1992 - High-frequency direct embryogenesis in thin layer cultures of hybrid seed geranium (Pelargonium). Can J Bot;71:408–13. 100. Greilhuber, J., Borsch, T., Müller, K., Worberg, A., Porembski, S., & Bartlott, W. 2006 - Smallest angiosperm genomes found in Lentibulariaceae, with chromosomes of bacterial size. Plant Biol. 8: 770-777. 101. Guerra M. 2000 - Patterns of heterochromatin distribution in plant chromosomes. Genetics and Molecular Biology 23: 1029–1041. 102. Haja S., 1972 – Flora Masivului forestier Gorovei, Jud. Botoşani, St. Com., Muz. Şt. Nat., Dorohoi, I: 75-77. 103. Halmágyi Adela, Schumacher M., 2002 – Cryopreservation of carnation shoot apices by vitrification. Contribuţii Botanice XXXVII, Grădina Botanică „Alexandru Borza”, Cluj-Napoca. 104. Hamilton, Geoff, 1988 - Jardin naturel: Culture biologique des fleurs, fruits et légumes. La Maison Rustique-Flammarion, Paris. 288 p. 105. Hatzilazarou S, Economou A, Antoniou T, Ralli P., 2001 - Propagation of Ebenus cretica L. by tissue culture. Propag Ornam Plants;1:25–7. 106. Hawkes HY, Wainwright H., 1987 - In vitro organogenesis of Cyclamen persicum Mill. seedling tissue. Acta Hortic;212:711–4. 107. Hitmi A, Barthomeuf C, Sallanon H., 2000 - Cryopreservation of Chrysanthemum cinerariaefolium shoot tips. J Plant Physiol;156: 408–12. 108. Horeanu, C., 1973 – Contribuţii la flora Dobrogei (III), An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., f. 2, XIX: 475-477. 109. Horeanu, C., 1979 – Flora rezervaţiei naturale Munticelu – Cheile Şugăului, Judeţul Neamţ, Anuar. Muz. Şt. Nat. Piatra Neamţ, s. Bot.-Zool., IV: 87-92. 110. Hoshino Y, Nakano M, Mii M., 1995 - Plant regeneration from cell suspension-derived protoplasts of Saintpaulia ionantha Wendl. Plant Cell Rep;14:341–4. 111. Hosokawa M, Otake A, Sugawara Y, Hayashi T, Yazawa S., 2004 - Rescue of shoot apical meristem of chrysanthemum by culturing on root tips. Plant Cell Rep;22:443–8.

94

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

112. Hosoki T, Kajino E., 2003 - Shoot regeneration from petioles of coral bells (Heuchera sanguinea Engelm.) cultured in vitro, and subsequent planting and flowering ex vitro. In Vitro Cell Dev Biol Plant;39:135–8. 113. Ionică Verona, 1973 - Contributii la studiul speciilor de Lavandula cultivate la noi in ţară (teză de doctorat). IMF Bucureşti. 114. Jekka McVicar, 1999 - Jekka's Complete Herb Book. Kyle Cathie Limited, London. 115. Jelaska S, Jelencic B. 1980 - Plantlet regeneration from shoot tip culture of Pelargonium zonale hybrid. Acta Bot Croat;39:59–63. 116. John Britto, S. J. John Robinson, E. Natarajan and D. I. Arockiasamy. 2001 - Micropropagation of Hyptis suaveolens (L.) Poit. (Labiatae) through nodal culture. Adv. Pl. Sci. 14:561-565. 117. John Britto, S. S. Krishnaveni, E. Natarajan and D. I. Arockiasamy. 2001.- Clonal propagation of Anisomeles indica L. from nodal explants. Pl. Tiss. Cult. 11: 93-96. 118. Joseph D, Martin KP, Madassery J, Philip VJ., 2003 - In vitro propagation of three commercial cut flower cultivars of Anthurium andraeanum Hort. Indian J Exp Biol;41:154–9. 119. Kaul V, Miller RM, Hutchinson JF, Richards D., 1990 - Shoot regeneration from stem and leaf explants of Dendrathema grandiflora Tzvelev (Syn. Chrysanthemum morifolium Ramat.). Plant Cell Tissue Org Cult;21:21–30. 120. Kajiwara Nori and Okamoto, J.T.I., Vol.2000 - Tehnologii pentru un nou secol, Part III, pg 32-78 121. Kaviani B., Abadi D.H, Torkashvad A.M., Hoor S.S., 2009 – Cryopreservation of seeds of lily (Lilium ledebourii (Baker) Bioss): Use of sucrose and dehydration. African Journal Biotehnology vol 8 (16): 3809-3810. 122. Kaviani B., Dehkaei M.N.P., Hashemabadi D., Darabi A.H., 2009 – Cryopreservation of Lilium ledebourii (Baker) Bioss. Bz encapsulation-vitrification and in vivo media for planting of germplasms. American-Eurasian Journal Agr.&Environ. Sci., vol 8 (5): 556-560. 123. Komalavalli N., and M. V. Rao.1997. - In vitro micropropagation of Gymnema elegans Wt.&Arn.-A rare medicinal plant. J. Exp. Biol. 35: 1088-1092. 124. Kondor, M. M., and Wilson, C. B., 1983.The Field and Garden Guide to Herbs: A Definitive Resource for 200 Natural Herbs Commonly Found Throughout North America. Harrisburg, PA: Stackpole Books, 125. Kovacs, J. A., 1979 – Indicatorii biologici, ecologici şi economici ai florei pajiştilor, Centrul de material didactic şi propagandă agricolă, Bucureşti. 126. Kozai T., 1990 - Autotropic (sugar free) tissue culture for promoting the growth of plantlets in vitro and for reducing biological contamination. Proc. Int. Symp. on application of biotechnology for small industries. Bangkok, Thailand; p. 39–51. 127. Kristó A., 1958 – Plante rare şi relicte ce trebuie ocrotite în mlaştinile de la Sâncrăieni “Borsáros”, Ocrot. Nat., 3: 154-157. 128. Kumar A, Kumar VA., 1995 - High-frequency in vitro propagation in Chrysanthemum maseimum. Indian Hortic:37–8 [Jan–March]. 129. Kumari M, Varghese TM, Mehta PK., 2001 - Micropropagation of Chrysanthemum through shoot apex culture in two named varieties viz. Miss Universe and Snow Ball. Ann Agric Res;11(3):371–6. 130. Langhe ED, Debergh P, van Rijk R. 1994 - In vitro culture as a method for vegetative propagation of Euphorbia pulcherrima. Z Pflanzenphysiol ;71:271–4.

95

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

131. Lazar M, Cachita C., 1983 - Micropropagation of Chrysanthemum: III. Chrysanthemum multiplication in vitro from capitulum explants. Prod Veg Hortic;32:44–7. 132. Leandru Lia, 1955 – Contribuţii la cunoaşterea florei pădurilor din bazinul superior şi mijlociu al Putnei şi Şuşiţei, Rev. Păd., 2: 53-55. 133. Li XQ, Krasnyanski SF, Korban SS., 2002 - Somatic embryogenesis, secondary somatic embryogenesis, and shoot organogenesis in Rosa., J Plant Physiol;159:313–9. 134. Liangfeng Z. ş.a., 1993 - Aromatic Plants and Essential Constituents Peace Book Co, Hong Kong. 135. Lloyd G, McCown B., 1980 - Commercially feasible micropropagation of mountain laurel, Kalmia latifolia, by use of shoot tip culture. Comb Proc Int Plant Propag Soc;30:421–6. 136. Lo KH, Giles KL, Sawhney VK. 1997 - Acquisition of competence for shoot regeneration in leaf discs of Saintpaulia ionantha (African violet) cultured in vitro. Plant Cell Rep;16(6):416–20. 137. Loewenfeld, Claire and Back, Philippa, 1964 - Herb Gardening: Why and How to Grow Herbs. London: Faber and Faber. 138. Lungu, Lucia, 1967 – Evonynus nanus M. B. din mlaştina turboasă de la Cristişorul, Neagra Broştenilor, Acta Bot. Horti Bucurest.: 325–330. 139. Lungu Lucia, 1983 – Euonymus nanus M. B. – Relict preglaciar în flora României, Ocrot. Nat. Med. Înconj., 27 (1): 19-24. 140. Lupu I., 1980 – Flora şi vegetaţia pădurilor dintre Siret, Moldova şi Bazinul Şomuzul Mare, Teză de doctorat, Inst. Agron. Iaşi. 141. Malallah G., Attia T., 2003 - Cytomixis and its possible evolutionary role in a Kuwaiti population of Diplotaxis harra ( Brassicaceae). Botanical Journal of Linnean Society, 143, 169-175. 142. Matacă Sorina Ştefania, 2003 – Études géosymphytosociologiques dans le Parc Naturel “Porţile de Fier” (Roumanie), Contrib. Bot., Cluj-Napoca, XXXVIII (2): 57-66. 143. Matacă Sorina Ştefania, 2003 – Parcul Natural Porţile de Fier. Floră, vegetaţie şi protecţia naturii, Teză de doctorat, Instit. Biol. Acad. Rom. Bucureşti. 144. Matysiak B, Nowak J. 1995 - Acclimatization of ex vitro Homalomena „Emerald Gem‟ as affected by nutrient solution concentration and CO2 enrichment. Acta Hortic;390:157–60. 145. Matsumoto T., Sakai A., Yamada K, 1995 – Cryopreservation of in vitro-grow apical meristems of lilz vitrification. Plant Cell, Tissue and Organ Culture, 41: 237-241. 146. Metcalfe C. R., Chalk l., 1972 - Ranunculaceae, 1: 1-7; Saxifragaceae, 1: 553-557; Compositae, 2: 782-804, Gentianaceae, 2: 933-939, In Anatomy of the Dicotyledons, Clarendon Press, Oxford. 147. Mihai Gh., 1971 – Contribuţii floristice din bazinul Başeului, Com. de Bot., SSB, XII: 173-179 148. Mihăilescu Simona, 2003 – Protected plant species and fragile habitats of Piatra Craiului Massif flora în Researh in Piatra Craiului National Park, Ed. Phoenix, Bucureşti:119-129. 149. Mishima M, Ohmido N, Fukui K, Yahara T. 2002. Trends in site number change of rDNA loci during polyploid evolution in Sanguisorba (Rosaceae). Chromosoma 110: 550–558 150. Mititelu D., Moţiu Tamara, Dăscălescu D., Teşu C., Viţalariu Cristina, 1969 – Flora şi vegetaţia rezervaţiei “Valea lui David” Iaşi, St. şi Com., Complex Muz. Şt. Nat. Bacău: 81-100. 151. Mititelu D., Viţalariu Gh., Chifu T., Ştefan N., Dăscălescu D., Horeanu C., 1986 – Flora Munţilor Călimani, An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., 32: 28-30. 96

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

152. Mititelu D., Sârbu I., Pătraşc Adriana, Gogiu Zoe, Oprea A., 1993 – Flora şi vegetaţia judeţului Galaţi, Bul. Grăd. Bot. Iaşi, 4: 69-101. 153. Mititelu D., Barabaş N., Bârcă C., Costică M., 1994 – Contribuţii noi la cunoaşterea florei şi vegetaţiei judeţului Bacău, St. şi Com., Complex Muz. Şt. Nat. Bacău, 13: 81-108. 154. Mititelu D., Barabaş N., 1994 – Flora şi vegetaţia Munţilor Nemira, St. şi Com., Complex Muz. Şt. Nat. Bacău, 13: 29-48. 155. Mititelu D., Chifu T., Scarlat A., Aniţei Liliana, 1995 – Flora şi vegetaţia judeţului Iaşi, Bul. Grăd. Bot. Iaşi, 5: 99-124. 156. Mititelu D., 1996 – Noi contribuţii la flora şi vegetaţia judeţului Vaslui, St. Cerc., Muz. Şt. Nat., Piatra Neamţ, VIII: 193-211. 157. Mititelu D., Ştefan N., Coroi Ana-Maria, Diaconu M., 1996 – Flora şi vegetaţia judeţului Vrancea, St. Cerc., Muz. Şt. Nat., Piatra Neamţ: VIII: 163-192. 158. Monah Felicia, 2001 – Flora şi vegetaţia cormofitelor din Lunca Siretului, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ. 159. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993 – Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Casa de Editură şi Comerţ Scaiul, Bucureşti. 160. Mohan Gh., 2004 - Atlasul plantelor medicinale din România. Ed. Corint, Bucureşti 161. Morariu I., 1972 – Semnificaţia unor date corologice noi la plante, Stud. Com. Ocrot. Nat., Suceava, 2: 191-200. 162. Moscone EA, Klein F, Lambrou M, Fuchs J, Schweizer D. 1999 - Quantitative karyotyping and dual-color FISH mapping of 5S and 18S-25S rDNA probes in the cultivated Phaseolus species (Leguminosae). Genome 42: 1224–1233 163. Mulin M, Tran Thanh Van K. 1989 - Obtention of in vitro flowers from thin epidermal cell layers of Petunia hybrida (Hort.). Plant Sci;62:113–21. 164. Murashige T, Skoog T. 1962 - A revised medium for rapid growth and bioassays with tobacco tissue cultures. Plant Physiol;15: 473–97. 165. Nechita Nicoleta, 1995 – Contribuţii la studiul florei zonei Pângăraţi (Judeţul Neamţ), Naturalia, St. Cerc., Muz. Jud. Piteşti, 1: 77-83. 166. Nechita Nicoleta, 2003 – Flora şi vegetaţia cormofitelor din Masivul Hăşmaş, Cheile Bicazului şi Lacul Roşu, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ. 167. Oltean, M., Negrean, G., Popescu, A., Roman, N., Dihoru, Gh., Sanda, V., Mihăilescu, Simona, 1994 – Lista roşie a plantelor superioare din România, în Studii, sinteze, documentaţii de ecologie, 1, Acad. Rom, Instit. de Biol., Bucureşti: 1-52. 168. Oprea A., 1998 – Flora şi vegetaţia din Câmpia Tecuciului şi Bazinul Inferior al Siretului (jud. Galaţi), Teză de doctorat, Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi. 169. Oprea A., Sârbu I., 2004 – A new contribution to the knowledge of the Romanian flora, An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, (serie nouă), s. II, a. Biol. veget., 50: 63-64. 170. Oprea, A., 2005 – Lista critică a plantelor vasculare din România, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi. 171. Panis B., Lambardi M., 2005 – Status of cryopreservation technologies in plants (crop and forest trees). The role of biotechnology, Villa Gualiano, Italia. 172. Panţu Z., 1915 – Orchidaceele din România, Ed. Acad. Rom., Bucureşti. 173. Papp C., 1934 – Ericaceele din România, Rev. Şt. “V. Adamachi”, XXI (1): 46-47. 174. Păun M., Palade L., 1976 – Flora spontană, sursă de plante pentru spaţiile verzi, Ed. Scrisul românesc, Craiova. 175. Pârvu C., 1991 - Universul plantelor. Ed. Enciclopedică, Bucureşti. 176. Pârvu C., 2002 – 2005 – Enciclopedia plantelor, plante din flora României, Ed. Tehnică, Bucureşti, vol. I-IV.

97

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

177. Peplow, Elizabeth & Reginald, 1992 - Herb Gardens of Britain: A Comprehensive Guide. London: Bloomsbury Books. 178. Perrie, L., P. Brownsey, P. Lockhart & M. Largie., 2003 - Evidence for an allopolyploid complex in New Zealand Polystichum. New Zealand Journal of Botany 41: 189-215. 179. Pierik RLM. 1991 - Micropropagation of ornamental plants. Acta Hortic;289:45–53. 180. Pop E., 1958 – Regiunea de mlaştini eutrofe Drăgoiasa – Bilbor Borsec şi importanţa ei fitogeografică, Ocrot. Nat., 3: 11-42. 181. Pop, I., 1982 – Plante spontane şi subspontane cu valoare economică din flora R.S. România, Contrib. Bot. Cluj: 131-142. 182. Popescu, A., Sanda, V., 1998 – Conspectul florei cormofitelor spontane din România, Acta Bot. Horti Bucurest. 183. Preil W. 2003 - Micropropagation of ornamental plants. In: Laimer M, Rucker W, editors. Plant tissue culture 100 years since Gottlieb Haberlandt. New York: Springer-Verlag;. p. 115–33. 184. Prodan I., 2002 – Flora mică ilustrată a României. Ed. Academiei Române Bucureşti 185. Rani V, Raina SN. 2000 - Genetic fidelity of organized meristem-derived micropropagated plants: a critical reappraisal. In Vitro Cell Dev Biol Plant;36:319–30. 186. Rieseberg LH, 1991 - Homoploid reticulate evolution in Helianthus (Asteraceae): evidence from ribosomal genes. Am J Bot 78: 1218–1237. 187. Roberts AV, Smith EF. 1990 - The propagation in vitro of chrysanthemum for transplantation to soil: I. Protection of roots by cellulose plugs. Pl. Cell Tiss. Organ Cult; 21:129–32. 188. Roşca I., Drosu S., Bratu E., 2001 – Entomologie horticolă specială. Ed.Didactica şi Pedagocică Bucuresti. 189. Roşu Ana, 1999 - Elemente de biotehnologii vegetale. Aplicaţii în ameliorare. Editura Ametist-92, Bucureşti. 190. Rout GR, Jain SM. 2004 - Micropropagation of ornamental plants–cut flowers. Propag Ornam Plants;4(2):3–28. 191. Rout GR, Samantaray S, Mottley J, Das P. 1999 - Biotechnology of the rose: a review of recent progress. Sci Hortic;81:201–28. 192. Sakai A., Kobayashi S., Oiyama I., 1990 – Cryopreservation of nucellar cells of navel ornage (Citrus sinesis var. Brasiliensis Tanaka.) by vitrification. Plant Cell Rep.9: 30-33. 193. Sakai A., Kobayashi S., Oiyama I., 1990 – Survival by vitrivication of nucellar cells of navel ornage (Citrus sinesis var. Brasiliensis Tanaka.) cooled to - 1960C. Journal Plant Physiol. 137: 465-470. 194. Sakamoto Y, Onishi N, Hirosawa T. 1995 - Delivery systems for tissue culture by encapsulation. In: Christie JA, Kozai T, Smith MAL, editors. Automation and environmental control in plant tissue culture. The Netherlands: Kluwer Acad. Publ.; p. 215–43. 195. Sanda, V., Ştefănuţ, S., 2003 – Atlas florae Romaniae I – Pinophytina, Ed. Vergiliu, Bucureşti. 196. Săvulescu Tr. (edit.) 1952-1976 - Flora R.P.Romîne-R.S. Romînia. vol. I- XIII. Edit. Academiei Romîne Bucureşti. 197. Sârbu Anca (coord.), 2007 – Arii speciale pentru protecţia şi conservarea plantelor în România, Ed. Victor B. Victor, Bucureşti. 198. Sârbu I., 1977 – Flora şi vegetaţia din bazinul Chinejii şi al Prutului între Rogojeni – Mastacani, Teză de doctorat, Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi.

98

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

199. Schrott L., 1968 – Contribuţii la cunoaşterea florei Cheilor Nerei, Com. de Bot., SSB: IX: 141-142. 200. Schwenkel HG. 2001 - Development of a reproducible regeneration protocol for Cyclamen. In: Schwenkel HG, editor. Reproduction of Cyclamen persicum Mill. through somatic embryogenesis using suspension culture systems. COST ActionBrussels: European Commission;. p. 8–11. 201. Shibli Rida., Shatnawi M., Subaih W., Ajlouni M., 2006 – In Vitro Conservation and Cryopreservation of Plant Genetic Resources: A Review. World Journal of Agricultural Sciences 2 (4): 372-382. 202. Simon E. J., Beaubaire N., 1990 – Borage: a source of gamma linolenic acid. Advances in new crops, Ed. Timber Press, Portaland. 203. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta – Luminiţa, 2005– Botanică sistematică. Ed.Ion Ionescu de la Brad, Iaşi. 204. Skargon, Yvonne, 1996 - A Garden of My Own. North Pomfret, VT: Trafalgar Square Publishing. 205. Sonea V.,1979 - Floricultura. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 206. Stace C. A., 2006 - Combretaceae. Pp. 67-82, in Kubitzki, K. (ed.), The Families and Genera of Vascular Plants. Volume IX. Flowering Plants. Eudicots. Berberidopsidales, Buxales, Crossosomatales.... Springer, Berlin. 207. Stoian L., Ambăruş Silvica, Fălticeanu Marcela, 2005 - Soiuri şi hibrizi de legume şi flori recomandate pentru agricultură biologică. Catalog, Editura Media Design, Bacău. 208. Street H. E., 1972 - Plant tissue and cell culture. Botanical Laboratories, University of Leicester, England. 209. Sudha G. C., P. N. Krishnan, S. Seeni and P. Pushpagandan. 2000.- Regeneration of plants from in vitro root segments of Holostemma annulare (Roxb.) K. Schum., a rare medicinal plant. Curr. Sci. 78: 503-506. 210. Swanson, Faith H. and Rady, Virginia B., 1984 - Herb Garden Design. Hanover, NH: University Press of New England. 211. Şelaru Elena, 2001 - Flori cultivate în grădină, Editura M.A.S.T., Bucureşti. 212. Şelaru Elena, 2008 – Cultura florilor de grădină, Editura CERES, Bucureşti. 213. Şerbănescu-Jitariu Gabriela, Andrei M., Mitroiu-Rădulescu Natalia, Petria Elena, 1983 - Practicum de biologie vegetală. Ed. Ceres, Bucureşti. 214. Ştefureac T., Cristurean I., Sihota I., 1964 – Cercetări geobotanice asupra staţiunilor staţiunilor cu Arctostaphyllos uva-ursi (L.) Spreng. din Bucovina, Ocrot. Nat., 8 (2): 219-230. 215. Tanaka K, Kanno Y, Kudo S, Suzuki M. 2000 - Somatic embryogenesis and plant regeneration in Chrysanthemum (Dendranthema grandiflorum Ramat.). Plant Cell Rep;19: 946–53. 216. Teixeira da Silva JA. 2003 - Tissue culture and cryopreservation of chrysanthemum: a review. Biotechnol Adv;21:715–66. 217. Thorpe TA, Harry IS. 1997 - Application of tissue culture to horticulture. Acta Hortic;447:39–50. 218. Tolley, Emelie, and Mead, Chris, 1985. - Herbs: Gardens, Decorations and Recipes. New York: Clarkson N. Potter, Publishers, London: L. N. Fowler & Co., 219. Tudor I., 1968 - Mic atlas de plante din Flora R.P.R. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 220. Tudor I., Minoiu M., 2004 - Plante medicinale miraculoase din flora României. Ed. Artmed, Bucureşti. 221. Vântu Smaranda, Bâra I., Toma O., 1998 – Culturi „in vitro”-Tehnici de laborator, Ed. Corson, Iaşi.

99

PROGRAMUL 4 “PARTENERIATE IN DOMENIILE PRIORITARE” 2007-2013

222. Vântu Smaranda, 2005 – Culturi de celule şi ţesuturi vegetale în biotehnologie, Ed. Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. 223. Vârban D. I., Vârban Rodica, Albert I., 2005 - Plante medicinale cultivate şi din flora spontană. Ed. Risoprint, Cluj Napoca. 224. Verzea Maria şi colab., 2001 - Tehnologii de cultură la plantele medicinale şi aromatice, Ed. Orizonturi, Bucureşti. 225. Vinckier St., Smets E., 2003 - Morphological and ultrastructural diversity of orbicules in Gentianaceae. Annals of Botany, 92: 657-672. 226. Vision T. J., Brown D. G., Tanksley S. D., 2000 - The origins of genomic duplications in Arabidopsis. Science 290:2114–2117. 227. Viţalariu Gh., 1973 – Ephedra distachya L. în flora şi vegetaţia Moldovei, An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza”, s. II, a. Biol., XIX, f. 1: 203-206. 228. Wagner F. and Vogelmann H., 1977 - Plant Tissue Culture and Its Bio- technological Application", Eds. Barz, W., Reinhard, E., Zenk, M.H., p.245 (1977), Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York. 229. Wilson P.D.G. et al., 1990 - Prog. in Plant Cellular and Molecular Biology. Eds. Hijkamp, H.I.J. et al., p.738-743, Kluwer Academic Publ., Dordrecht, Boston, London. 230. Wilson H.W., 1984 - Landscaping with wildflowers & native plants; Ortho Books; San Francisco. 96 p 231. Wrensch, Ruth D., 1992 - The Essence of Herbs: An Environmental Guide to Herb Gardening. Jackson, MI: University of Mississippi Press, 232. Wu Ding, Wang Hong, Lu Jin-Mei, Li De-Zhu, 2005 - Comparative morphology of leaf epidermis in Parnassia (Parnassiaceae) from China. Acta Phytotax. Sinica, 43: 210-224. 233. Zanoschi V., 1971 – Flora şi vegetaţia Masivului Ceahlău, Teză de doctorat, Univ. “Babeş – Bolyai”, Cluj-Napoca. 234. Zhang B, Stoltz LP, Snyder JC. 1987 - In vitro propagation of Euphorbia fulgens. Hortic Sci;22:486–8. 235. Ziv M. 1992 - Morphogenetic control of plants micropropagated in bioreactor cultures and its possible impact on acclimatization. Acta Hortic;319:119–24. 236. Ziv M. 2000 - Bioreactor technology for plant micropropagation. In: Janick J, editor. Horticulture reviews, vol. 24. New York: John Wiley & Sons Inc.;. p. 1–30. 237. *** 1952 – 1976 - Flora R. P. R. – R. S. R., I–XIII, Ed. Acad. Rom., Bucureşti; 238. *** 1964 – 1980 - Flora Europaea, I–V, University Press, Cambridge; 239. *** 1987 - American Floral Endowment. - Research Priorities for Floriculture. Report of the 240. *** 1979 – Bern Convention on the Conservation on European Wildlife and Natural Habitats; 241. *** 1992 – Habitats Directive 92/43/EEC on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora. 242. *** 1997 - Plants of Global Conservation Concern: - IUCN Red List of Threatened Plants 243. *** Herb Overview - Horticulture Systems Guide. Appropriate Technology Transfer for Rural Areas (ATTRA). 244. *** The Flower Market - 780 North Fourth St., San Jose, CA 95112 (12 issues per year).

100