Manelele Ca Underground Pop. O Radiografie a Scenei Bucureștene
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Primăria Municipiului București MANELELE CA UNDERGROUND POP. O RADIOGRAFIE A SCENEI BUCUREȘTENE ANAliză de ADRIAN SCHIOP Realizată la comanda ARCUB, în cadrul procesului de elaborare a Strategiei Culturale a Municipiului București (2015) Realizat sub coordonarea MANELELE CA UNDERGROUND POP. O RADIOGRAFIE A SCENEI BUCUREȘTENE În ciuda denigrării constante de care au avut parte în România, manelele au intrat de curând într-o eră a profesionalizării (industria are canale tv, case de producții proprii și localuri specializate) și în sfera cool-ului, fiind valorificate de evenimentele clasei creative bucureștene. Industria se autosusține economic și este racordată la evoluția scenelor europene de etnopop, de la care primește și trimite influențe, iar artiștii români din domeniu colaborează cu alții de pe scene similare din Balcani. Cu toate astea, genul muzical este în continuare ghetoizat și suferă de o percepție negativă din partea publicului și a autorităților, în ciuda avantajelor pe care le promit manelele: savoare locală pentru turiștii occidentali în căutare de exotic, promovarea unor valori comunitare (familie, onoare), capaci- tatea de a reda realități sociale și de a combate rasismul și elitismul societății. Pentru a le scutura de stigmă și a le permite să îndeplinească aceste misiuni, autoritățile publice pot face eforturi de reabilitare a manelelor ca gen muzical, prin care să modifice percepția elitistă cum că ele ar reprezenta muzica proștilor și să sporească self-esteem-ul publicului lor marginal, precum și să înlăture din aspectele negative asociate genului (calitatea uneori slabă a producțiilor, materialismul exacerbat al domeniului, conexiunea artiștilor cu lumea interlopă etc.). DEFINIREA MANELELOR ȘI ÎNCADRAREA LOR CA GEN MUZICAL n primul rând, trebuie spus că manelele, pop/dance, acest lucru se datorează unor factori ca gen muzical, au o structură de ianus sociologici din afară (rasism structural, elitism, bifrons. Pe de o parte, puternicele campa- autocolonizare etc). Înii de discreditare a genului, izolarea lui într- un no man’s land muzical, au dat curentului Ce se poate însă afirma e că, deși parte a scenei o aură de underground. La asta a contribuit pop mainstream, alături de dance sau house, și publicul său de marginali, din zona corner- maneaua are totuși niște particularități care o street boys/bagabonților sau a nouveau riches, apropie de rap-ul gangsta. Prima ar fi că ma- precum și asocierea genului cu romii; practic, neaua, la fel ca rap-ul, transmite emoția pute- la declanșarea valului de panică morală de rii – exprimă fantasme masculine și îi face, în la jumătatea deceniului trecut (2003-2010) special pe bărbați, să se simtă agresivi și cocoși; au contribuit hotărâtor rasismul societății în are, așadar, o funcție de empowering masculin. ansamblu și elitismul intelighenției din vechea A doua e că, la începutul anilor 2000, s-a lă- generație. Rezultatul a fost că genul a căpătat sat contaminată de stilistica rap-ului, cu care a un iz de underground. intrat în clash (asta a făcut ca scena de manele să fie divizată azi între performeri lăutari și per- Pe de altă parte, în literatura de specialitate1, formeri rapperi ca Șușanu, Mr. Juve, Bodo etc.). genul este definit ca pop (etnopop, mai exact). A treia e că exprimă filozofia băieților de colțul Însăși structura compozițiilor de studio, puter- străzii, a bagabonților în limbaj românesc și că, nic standardizate, cu refrene reluate în loop și pornind de aici, a ajuns să împartă cu rap-ul mizând pe beat pledează în acest sens; în plus, gangsta un univers tematic comun (consumul genul nu urmărește să transmită un mesaj social ostentativ, materialismul, femeia ca obiect de sau de protest (sărăcie, discriminare etc.), ci să consum, șmecheria, neîncrederea, dușmanii). distreze, în cuvintele compozitorului Dan Bur- Dar chiar dacă are o dimensiune comunitară ca suc, „să facă omul să se simtă bine, să uite de rap-ul, ce îi lipsește manelei este elementul de necazuri”. Pornind chiar de la datele lăutărești protest antisistem. Maneaua nu protestează și constitutive, de muzică la comandă, maneaua nu face gesturi transgresive (decât foarte rar), ci, nu urmărește un succes de nișă, ci unul main- asemenea pop-ului, urmărește doar să distreze, stream, prin transformarea pieselor în „hituri”. fiind „muzică de petrecere” (Dan Bursuc). Mai mult, fanii înșiși, asemenea celor de pop, nu se definesc ca popp-eri sau manelari, ambele eti- chete fiindu-le atribuite din afară. Toate acestea pledează în sprijinul încadrării manelei în scena pop. Iar dacă maneaua nu a fost integrată scenei 1 vezi Donna Buchanan: Balkan Popular Culture and the Ottoman Ecumene: Music, Image, and Regional Political Discourse j 2 j MANELELE CA UNDERGROUND POP. O RADIOGRAFIE A SCENEI BUCUREȘTENE INDUSTRIE, SOLIȘTI, PUBLIC acă în anii ’90 industria manelelor funcționa Adrian Minune (care a dominat scena până pe baza unor mecanisme cvasiinformale, anii în 2004, când a pierdut competiția cu Nicolae din urmă au adus o profesionalizare a ei: are Guță, la ora actuală gustat mai mult în Transil- Ddouă canale TV, case de producție proprii, localuri vania), familia Cercel și Costel Biju (acesta din specializate. Canalele de televiziune sunt Taraf TV, urmă fiind cerut mai mult la evenimente priva- deținut de familia deputatului Silviu Prigoană, și te). Scena de manele este marcată de o puterni- Mynele Tv, printre ai cărui acționari figurează Costi că inerție a gusturilor, numele de succes maxim Ioniță. Televiziunile generaliste nu au emisiuni de- fiind soliștii de la începutul anilor ’90 (Adrian dicate genului, chiar dacă invită maneliști în cadrul Minune, Vali Vijelie) sau de imediat după 2000 emisiunilor mondene sau tabloide. (Florin Salam, Nicolae Guță, Copilul de Aur, Sorinel Puștiu, Liviu Guță). Ghetoizarea genului Casele de producție importante de pe piață sunt se resimte și aici, soliștii pop în vogă neînregis- BigMan, Amma și RoTerra (fosta Dan Bursuc trând colaborări cu maneliști. Music Production). Deși manelele sunt parte a industriei pop, casele de producție care le scot pe Publicul este divizat în două mari categorii – o piață nu produc și muzică pop ci, cel mult, folclor pătură subțire de oameni bogați, care au conexiuni modernizat (de pildă, Big Man și Amma produc și cu economia informală și care susțin practic in- folclor modernizat, iar RoTerra produce doar ma- dustria prin sumele mari avansate în cadrul unor nele și muzică romă contemporană). Casele mari evenimente private, și o mare masă de oameni de producție refuză cam de la jumătatea deceniu- săraci sau relativ săraci și cu educație sumară – lui trecut să se mai asocieze cu genul. bagabonți, salariați, zilieri. Se observă absența, din rândul fanilor, a reprezentanților clasei de În București, soliștii cei mai vizibili sunt Florin mijloc, care, chiar dacă gustă genul, preferă să o Salam (starul numărul 1 al scenei din 2010), facă pe ascuns, în afara unor priviri critice. SPAŢII ȘI EVENIMENTE DESTINATE MANELELOR anelele nu sunt potrivite pentru con- circa șapte-opt ani Hanul Drumețului, căruia i certe „de stadion”, în spații largi. Locul se adaugă Casa Manelelor din Vitan, Tranquilla unde se manifestă lăutarii de manele din Berceni, Bio-Bio și Balkan de pe Maghe- Msunt, în București, restaurantele cu program ru, Million Dollars de la Piața Muncii. Dacă special sau, în Provincie, cluburi de profil, care la începutul anilor 2000, înaintea declanșării nu percep de obicei intrare, banii venind din valului de panică morală care a segregat scena, dedicații. Rareori lăutarii sunt închiriați pentru manelele erau integrate în playlist-urile unor prestații concertistice în spații largi – restul sce- cluburi (ceea ce însemna 1-3 ore de manele nelor, fie ele de muzică folclorică sau dance, nu românești și străine integrate într-un playlist vor să se asocieze cu manelele, iar genul în sine pop), astăzi, în București, ele se ascultă exclu- nu poate susține concerte mari, lipsind plătitorii siv live – ultima discotecă de manele, clubul de bilete. Dacă în trecut evenimente ca „Primăva- 178 de la Progresul, s-a închis în 2014. Pe scurt, ra Manelelor” sau „Toamna Manelelor” se bucu- manelele trăiesc la ora actuală exclusiv prin rau de oarecare succes, ele au dispărut de câțiva prestații lăutărești live. ani pentru că nu făceau profit din bilete. „Miss Piranda”, festivalul Miss Roma care adună spuma lăutarilor din România, a fost (auto)suspendat în intervalul 2010-2014, iar viitorul lui e în continu- are incert. De asemenea, primăria sau partidele politice, cu excepția relativă a Partidei Romilor, apelează rareori la lăutari de manele pentru con- certe gratuite. Prin urmare, spațiile publice de evenimente ale genului sunt restaurantele și cluburile de profil. Cel mai popular club de manele este de j 3 j MANELELE CA UNDERGROUND POP. O RADIOGRAFIE A SCENEI BUCUREȘTENE SURSELE DE VENIT ȘI DIMENSIUNEA ECONOMICă A INDUSTRIEI ndustria manelelor este probabil singura de vechi ale solistului. După încercări eșuate de pe piața muzicală care se autosusține integral; monetizare online (iTunes, site-uri de download nu beneficiază de stipendii directe sau indi- contra cost), producătorii au renunțat la această Irecte de la stat (concerte organizate de primării strategie, lansând piesele direct pe net. etc). Ca actor economic, maneaua joacă hiper- liberal. De aici reies atât o consecință pozitivă Sursele de venit ale artiștilor din domeniu sunt (versatilitatea și o foarte bună priză la prezent), prestații în restaurante și mai ales evenimente cât și una negativă – pentru că actorii scenei tră- private (nunți, botezuri, aniversări). În cazul iesc exclusiv din ce produc, ei trebuie să se miște unei nunți, de exemplu, pe lângă tariful pentru într-un ritm excesiv de frenetic, care lasă puțin un număr de ore de cântat, lăutarii câștigă bani loc calității și profunzimii. Acest din urmă aspect și din dedicații (a pomeni, contra cost, numele se traduce în compoziții de multe ori fușărite și în celui care dă bani în cursul melodiei). Pentru o clipuri low budget, făcute „pe genunchi”; în mod noapte de cântat, Florin Salam ia 10.000 euro1, cert, dinamica turbocapitalismului în care mane- iar Adrian Minune 4.0002.