Cuvânt Înainte

CUVÂNT ÎNAINTE

Ana Maria ROMAN-NEGOI Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice „Iuliu Maniu” “1st December 1918” University of Alba Iulia, „Iuliu Maniu” Historical and Politological Research Center Personal e mail: [email protected]

rezentul număr al Revistei Transilvania din Cernăuţi (Ucraina), Biblioteca Naţională a României, cuprinde lucrările Conferinţei Biblioteca Academiei Române - Cluj-Napoca, Biblioteca internaţionale Bibliologie şi Patrimoniu „ASTRA” Sibiu, Muzeul Literaturii Române din Iaşi, PCulturalP Naţional. Cartea românească veche în Imperiul Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul Etnografic Habsburgic (1691-1830) Recuperarea unei identităţi culturale, Reghin, Biblioteca Universităţii „1 Decembrie 1918” Ediţia a VII-a, 4-5 decembrie 2013, Alba Iulia. Alba Iulia, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Conferinţa a fost organizată de Universitatea „1 Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Manifestarea a beneficiat de sprijinul SC. Grup Filologie - Departamentul de Istorie, Arheologie şi Corint SA Alba Iulia, SC Kronospan Sebeş SA şi a Muzeologie în cadrul proiectului Cartea românească Fundaţiei Kronospan. veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea Organizatorii doresc să mulţumească tuturor unei identităţi culturale, Cod proiect PN-II-ID-PCE- colaboratorilor şi finanţatorilor pentru implicarea în 2011-3-0314, Contract de finanţare nr. 84/05.10.2011, organizarea Conferinţei şi publicarea acestui număr al Perioada de derulare 2011-2015, finanţator UEFISCDI. Revistei Transilvania. Conferinţa a reunit la Alba Iulia specialişti ai unor instituţii reprezentative din străinătate şi din ţară dintre care amintim: Centre National de la Recherche Scientifique, Institut d’Études Avancées de l’Université de Strasbourg (Franţa), Accademia Nazionale Virgiliana „This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS – (Italia), Károly-Eszterházy-Hochschule Eger (Ungaria), UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3- Catholic University (Slovacia), Constantine the 0314”-Această lucrare este finanţată printr-un grant al Philosopher University Nitra (Slovacia), Slovak Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Academy of Sciences (Slovacia), Library of the National CNCS-UEFISCDI, cod proiect PN-II-ID-PCE-2011- Museum in Prague (Cehia), Institutul Teologic Ortodox 3-0314.

1 >>> Venise, la France et la librairie d’antiquariat, XVe-XIXe siècles

Frédéric BARBIER l’Institut d’études avancées de l’Université de Strasbourg – Histoire et civilisation du livre University of Strassbourg, Institute for Advanced Studies – Book History and Civilization http://histoire du livre.blogspot.fr/ Personal e mail: [email protected] Venice, France, and the Ancient Book Shop, 15th 19th Centuries The study is interested in the historical importance of Venice in the development of the “book shop” in Europe, and mainly in France, from the 15th century onward. The city of Venice benefitted from the highly specific relations it had with the Byzantium, in the very context when the interest in the Greek Antiquity was progressively developping in the countries of Western Europe (Italy, France, Germanic countries, England). The phenomenon, which had a political dimension quite significant for the 16th century, is nevertheless more and more oriented towards bibliophily and the systems of biblioteconimical classification. Keywords: history of European civilization, book civilization in the 15th 19th centuries, bibliophily, pressa md printing houses, book sellers

’histoire du livre est aujourd’hui reconnue typographiques en 1469, un an avant Paris, avec la venue dans le monde de l’université et de la d’un artisan allemand de la région rhénane, Johann von recherche comme une discipline à part Speier (Johannes de Spira). La Sérénissime s’impose Lentière,L même si ses développements restent toujours rapidement comme le principal centre de production problématiques. En effet, les chronologies ne sont pas les imprimée de l’Europe : sur quelque 30 000 éditions mêmes, de l’histoire générale (surtout politique) à l’histoire incunables aujourd’hui conservées, environ 4500 sont économique, à l’histoire des idées, à l’histoire de l’art, à d’origine vénitienne1. À la fin du siècle (1495-1499), l’histoire des pratiques culturelles, etc., sans parler de Venise représente 13,3% de la production européenne l’approche transdisciplinaire. Je me propose d’explorer cet connue, contre 17% à Paris, mais le calcul en nombre axe de recherche, en dressant un tableau rapide des de titres aboutit à minorer le poids de la Sérénissime, où relations « libraires » entre Venise et la France du XVe au les ateliers produisent plus de grands formats et de livres XIXe siècle : il s’agira de suggérer quelques remarques sur matériellement plus importants. La répartition par le développement des rapports entre les deux places, dans langues confirme le rôle du latin dans la production le domaine du livre précieux ou du livre de bibliophilie. vénitienne : 80% de titres en latin à Venise, contre 72% Si je me borne à la période de la Sérénissime, donc à Paris (où le poids de la langue vernaculaire est si j’adopte les années 1800 comme terme de l’étude supérieur), mais moins de 20% à Florence (où c’est le (sans donner à cette date une définition trop grec qui domine). rigoureuse), deux conjonctures différentes me Mais Venise bénéficie surtout de sa position paraissent organiser successivement le rôle de Venise du exceptionnelle contrôlant l’Adriatique et les routes de la point de vue de ce marché spécifique : au temps de la Méditerranée orientale. Les liens avec l’ancienne politique, qui domine le XVe et l’essentiel du XVIe géographie de Byzance expliquent que la ville occupe siècle, succède en effet progressivement, à partir du une place privilégiée dans le domaine de l’édition XVIIe siècle, celui de la bibliophilie et de l’érudition. grecque, voire de l’édition slave : le matériel typographique utilisé à Kosinje dès 1471, et surtout à 2 AUTOUR DE 1500 : lE GREC, VENISE ET lA Senj en 1494 vient de Venise, où les typographes de CONjONCTURE POlITIqUE ces deux villes ont fait leur apprentissage. Le premier Bréviaire de Zagreb, en caractères cyrilliques, est imprimé 1) Venise et l’imprimerie par un Allemand, Erhard Ratdolt, à Venise en 1484, Venise voit l’installation de ses premières presses pour répondre à une commande de l’évêque Osvát.

<<< 2 Dans le même temps, la conjoncture du grec change Naples), mais plus de cinq cents en 1550. Leur catalogue profondément en Occident. est alors dressé par Ange Végèce avec l’aide de Constantin Paléocappa7. Christian Förstel a montré 2) la conjoncture du grec combien l’affirmation de la monarchie était liée, en La conjoncture de l’humanisme parisien devient en France, à la référence intellectuelle grecque, et surtout effet de plus en plus favorable lorsque François de au rôle de la place de Venise8. Le legs de la bibliothèque Valois monte sur le trône (1515), et paradoxalement de Bessarion (1472)9 et l’affirmation de Venise comme surtout après l’échec de Pavie et des « rêves italiens ». principale centre typographique d’Europe, mais aussi la Le nouveau roi a reçu de sa mère Louise de Savoie une position de la Sérénissime dans le monde méditerranéen éducation humaniste, et il cherche à asseoir le et la présence en ville de la plus forte communauté changement de dynastie en suivant le modèle italien et grecque d’Occident, expliquent cet essor. Celui-ci est en s’appuyant sur la dimension culturelle de la fonction encore facilité par la crise que traversent les autres politique : Denis l’Aréopagyte, athénien et compagnon centres italiens, avec l’exil temporaire des Médicis et la de l’apôtre Paul, est présenté comme le premier évêque dispersion de la cour de Florence, et avec l’entrée des de Paris et assure le lien entre Athènes, la Grèce et la Français à Naples (1495) et à Milan (1499). France, sans l’intermédiaire italien. L’humanisme parisien deviendra dès lors national et français, et 3) le temps des ambassadeurs l’hellénisme, au cœur du dispositif, retient toute Nous sommes donc face à une opération politique l’attention du souverain. dont l’objet concerne d’abord les manuscrits (et non pas Les humanistes parisiens attendent beaucoup du les imprimés), et qui s’appuie sur le réseau des agents jeune roi. En 1529, Guillaume Budé publie des diplomatiques. Commentarii linguae graecae3, pour la deuxième édition Dès 1503-1509, Janos Lascaris acquiert ou fait desquels seront gravés les « Grecs du Roi » 4. Dans la copier à Venise des manuscrits destinés au roi de France, préface, en grec, il appelle à la fondation d’un mais cette activité prend une dimension nouvelle avec établissement d’enseignement qui appliquerait le l’arrivée sur le trône de François Ier. Le choix des programme des humanistes et dont le modèle est celui ambassadeurs successifs à Venise correspond à un du Musée d’Alexandrie : projet qui articule culture et politique, en même temps Vous nous avez dit que vous orneriez votre capitale de cet qu’il manifeste, comme l’a souligné Gilbert Gadoffre, le établissement qui doit être pour toute la France une sorte de nouveau mode de sélection des élites du royaume en Musée… fonction de leur formation intellectuelle10 : la Cet établissement sera le Collège des trois langues, connaissance du grec et des livres en grec devient ici un futur collège de France, dont les premiers « lecteurs élément clé. Dans la pratique, l’entreprise est conduite royaux » sont nommés en 1530, sous l’autorité de par le Garde de la Librairie, qui mobilise à cet effet le Jacques Colin, lui-même aumônier du roi, auquel réseau des agents diplomatiques représentant le roi à succèdera Pierre du Chastel, ancien collaborateur Venise et en Orient, lesquels dépêchent des envoyés d’Érasme5. Aux chaires primitives (grec et hébreu) sont chargés d’alimenter la Bibliothèque. On imagine que les progressivement ajoutés le latin, la philosophie, les libraires et leurs proches proposent aussi d’eux-mêmes mathématiques et la médecine. En 1532, la « Lettre de des pièces qu’ils pensent susceptibles d’intéresser leur Gargantua à Pantagruel », datée d’Utopie le 17 mars, puissant client. Le Corfiote Nicolas Sophianos, auteur marque comme le triomphe des humanistes : d’une grammaire du grec moderne, travaille pour le roi Les temps n’étaient pas aussi opportuns ni commodes pour de France, tandis que l’on copie à Venise des étudier les lettres qu’ils le sont à présent (…). Maintenant, toutes exemplaires de Bessarion, mais aussi de la bibliothèque les disciplines sont restituées, les langues instaurées, le grec, sans Grimani à S. Antonio di Castello (dont des manuscrits lequel il est honteux qu’une personne se dise savante, l’hébreu, le de Pic de la Mirandole), etc. chaldéen, le latin. Tout le monde est plein de gens savants, de Passons rapidement en revue la théorie des précepteurs très doctes, de librairies [= bibliothèques] très amples ambassadeurs de François Ier auprès de la Sérénissime. (…). Pour cette raison, mon fils, je te conjure d’employer ta Jean des Pins (1516-1520) est lui-même ancien étudiant jeunesse à bien profiter dans tes études et dans ta vertu (…). Que à Padoue et élève de Beroaldo l’Ancien à Bologne, il a rien ne te sois inconnu… (Pantagruel, chap. 8). négocié pour le roi le Concordat de 1516, mais il sera À côté du Collège, à côté du mécénat exercé envers aussi connu pour protéger Etienne Dolet lors des les auteurs, la Bibliothèque du roi apparaît comme un démêlés de celui-ci à Toulouse11. À Venise, il travaille à élément clé de cette construction politique très acquérir des livres pour la Bibliothèque de son maître, moderne6. Successivement confiée à Guillaume Budé, mais il se constitue aussi une collection personnelle puis à Pierre du Chastel, elle fait l’objet d’un soin tout importante. Celle-ci le suit d’abord à son évêché de particulier dans le domaine des livres grecs : en 1518, Rieux, en Bretagne (1522-1537), mais elle entrera plus elle ne compte que trente-sept manuscrits grecs (dont tard dans les collections de Fontainebleau. Son une vingtaine provient de la bibliothèque aragonaise de successeur, François Le Rouge (1521-1522), ne reste

3 >>> presque pas à Venise mais, après lui, l’Italien Louis de Louis (II) d’Amboise. Cet ancien élève de Pierre Gilles Canossa (1522-1526), né à Vérone, proche de Germain d’Albi (1489-1555) est proche du duc d’Alençon, le de Brie, d’Érasme et surtout de son élève Jacques propre beau-frère François Ier, et c’est par ce biais qu’il Toussain, reprend activement la collecte des livres. Cet devient un familier du roi. Georges d’Armagnac est le ancien nonce du pape à Venise était particulièrement modèle du prélat de haut vol, grand seigneur à la fois introduit auprès de Marguerite d’Alençon. Jean de humaniste et mécène – on le connaît entre autres Langeac, lui aussi mécène actif, est un diplomate d’une comme le protecteur de du Bellay, de Baïf ou encore de grande habileté, d’abord en Pologne, en Hongrie et en Rabelais. Son secrétaire à Venise est Guillaume Suisse. Il est connu précisément pour avoir pris Dolet Philandrier, qu’il s’est attaché depuis 1533 : Philandrier comme son secrétaire à Venise, et terminera sa vie sera connu notamment pour son travail sur le De comme évêque de Limoges (1533-1544)… Architectura de Vitruve publié à Rome avec des Le père d’Antoine de Baïf, Lazare de Baïf, sera son illustrations en 1544, et pour son édition du texte latin successeur à Venise jusqu’en 153412. Cet humaniste de donnée à Lyon en 1552. Le roi le dépêchera à son tour premier plan fait notamment carrière grâce à sa à Constantinople à la recherche de livres. Armagnac connaissance du grec : très proche de Christophe de quitte Venise pour Rome en 1538 : il y emploiera Longueil, il vient avec lui en Italie en 1514. Les deux amis notamment le copiste allemand Christoph Auer pour étudient au Collège grec fondé par Janos Lascaris au faire réaliser un certain nombre de manuscrits grecs Quirinal à l’appel de Léon X et avec la participation du expédiés ensuite en France : Crétois Marcus Musurus. Devenu un helléniste et La récolte des manuscrits est menée de façon extrêmement humaniste de renom, de Baïf est distingué par le cardinal systématique, sous l’égide du garde de la librairie – Guillaume Jean de Lorraine, qui se l’attache à son retour en France, Budé, puis Pierre Duchastel – et avec la mobilisation constante avant de le recommander au roi : il est nommé des ambassadeurs du roi. En une dizaine d’années, entre environ « protonotaire » (1527), avant d’être envoyé comme 1538 et 1550, quelque six cents manuscrits grecs sont réunis à ambassadeur à Venise, où il arrive peut-être dès 1529. Il Fontainebleau. La plupart (…) proviennent d’Italie (…), le y prend comme secrétaire Pierre Bunel, étudiant à Padoue centre le plus important pour [leur] acquisition [étant] et latiniste réputé. Tous deux étudient l’hébreu auprès incontestablement Venise… 15. d’un juif du ghetto, et travaillent aux futurs livres de Baïf, C’est apparemment son successeur à Venise, le De Vasculis de 1531 et le De Re navali de 1536. Et, à côté Guillaume Pellicier, évêque désigné de Maguelonne des affaires proprement politiques, l’ambassadeur et son (siège qu’il transportera à Montpellier) et remarqué par secrétaire collectent sur place tout ce qu’ils peuvent François Ier pour ses connaissances d’humaniste, qui est, rassembler comme livres à expédier en France : de 1539 à 1542, le diplomate le plus actif dans le travail [Lazare de Baïf] écrivait, peu de temps après son arrivée, à d’enrichissement de la Bibliothèque royale16 : il se son protecteur, le cardinal de Lorraine : « Je vous ay fait scavoir heurtera dans ce domaine à la concurrence de Mendoza, que sy le Roy vouloit despendre deulx mil escuz, je trouveroys bien le représentant Charles Quint17. Jean de Monluc est un façon de recouvrer de tresbeaulx livres en grec et lui dresser une Dominicain remarqué par Marguerite de Navarre : cet excellente librarie. Toutteffoys je vois les choses en telz termes et le évêque-comte de Valence, très engagé du côté des temps si mauvoys, que j’ay belle paour que ne trouvez ung tel gallicans, est le rédacteur des Instructions données aux propos hors de saison… »13. ambassadeurs de France dépêchés à Rome. Jean de Il engage en outre l’envoyé de François Ier en Morvilliers, enfin, est sans doute moins une personnalité Turquie, Antoine de Rincon, à poursuivre la même moins brillante, ce qui n’empêche pas celui que l’on prospection à Constantinople. Il s’agit de rapporter définira simplement comme un « honnête homme » force bons livres en grec, escriptz à la main et en parchemyn, d’intervenir régulièrement en faveur des intellectuels et non poinct en la Saincte Écriture, mais en histoire, philosophie et des savants, alors que la conjoncture politique orateurs... 14. commence à se dégrader de plus en plus – avec la mort Malheureusement, les demandes de crédits qu’ils du roi (1547) et avec la crise ouverte entre Catholiques envoient en France ne semblent pas toujours avoir été et Protestants. couronnées de succès… Dans la première période, celle des XVe et surtout Georges de Selve (1506-1541) ne reste que XVIe siècles, c’est donc le facteur politique qui prime relativement peu à Venise (1534-1536). Homme d’Église dans le domaine du commerce vénitien des livres avec (il mourra évêque de Lavaur), il est lui aussi un la France. Dans la tradition fondée par les bibliothèques helléniste, ancien élève du lecteur royal Danès et italiennes du XVe siècle, notamment à Florence (depuis traducteur de Plutarque : Danès l’accompagne d’ailleurs l’arrivée de Manuel Chrysoloras dans la cité des lys en à Venise pour l’assister dans sa collecte de livres et dans 1397) et à Rome, il s’agit de s’approprier le modèle ses travaux, et tous deux y suivent l’enseignement humaniste et notamment le lien avec la tradition savante hébreu d’Élias Levita ( 1470-1540). Son successeur au grecque, à des fins de propagande et de « distinction ». poste de Venise est Georges d’Armagnac, petit-fils de Il est intéressant d’envisager de quelle manière cette Charles d’Armagnac et cousin du tout puissant cardinal politique d’abord conduite par le roi et les plus grands

<<< 4 seigneurs, et portant exclusivement sur les manuscrits, catalogue de cette vente, la Bibliographie instructive va progressivement toucher aussi le monde de l’imprimé. comptera sept volumes et un supplément en deux volumes21, recensant au total 6140 titres classés II – BIBlIOPHIlIE ET éRUDITION systématiquement selon le cadre dit « des libraires de À partir du XVIe siècle en effet, et de plus en plus Paris ». Le Supplément en deux volumes ajoutés par aux XVIIe et XVIIIe siècles, c’est le paradigme de la Debure quelques années plus tard correspond lui-même collection privée et de la bibliophilie qui l’emporte. Pour au catalogue de la vente Gaignat – autre bibliophile de reprendre le vocabulaire bourdieusien, la collection première importance. Louis-Jean Gaignat ne possédait-il répond à l’impératif du capital financier – les livres rares pas, entre autres trésors, l’exemplaire sur vélin de la Bible gardent leur valeur, voire ils en acquièrent à 42 lignes provenant des Chartreux de Mayence et progressivement –, du capital social – la bibliothèque acheté lors de la vente, par Girardot de Préfonds, passé raillée par La Bruyère 18 sera censée être un élément de à Justin Mac Carthy-Reagh (1744-1811) et enfin (1817) distinction – et du capital intellectuel – il convient en à la bibliothèque de Thomas Grenville22 ? Ces effet, pour échapper aux critiques de La Bruyère, de ne catalogues de Debure établissent ainsi le canon de ce collectionner qu’avec discernement, en fonction certes qu’il est légitime ou non de collectionner : de la forme, mais aussi du contenu des volumes. La Dès le début du [XVIIIe] siècle, grâce à la publication, au mutation du paradigme de la bibliothèque privée peut succès et à la renommée durable de catalogues de vente être datée de manière presque emblématique de la particulièrement prestigieux et soignés (…), non seulement se première publication par Gabriel Naudé de son Advis fixent les règles d’une utilisation inédite de ces documents, mais, pour dresser une bibliothèque (1627)19. de surcroît, certains d’entre eux revendiquent des qualités nouvelles, dont celle d’être un « livre » à part entière n’est pas la plus 1) la bibliophilie privée, les catalogues et les négligeable. D’abord contingents, par nature liés à l’événement éditions aldines commercial, précis et limité, qu’est la vente aux enchères, ils Un critère est à cet égard très vite admis comme acquièrent de ce fait une durée de vie et une pertinence qui excèdent opératoire : il s’agit de la distinction de certains ateliers, leur contexte d’élaboration (…). Ils trouvent une place légitime dont les produits seront comme tels recherchés par les dans les bibliothèques, et pour certains deviennent les références et collectionneurs. La bibliophilie privée est un les outils indispensables du travail bibliographique que toute phénomène qui se développe dès le XVIe siècle, mais collection sérieuse impose…23. qui s’institutionnalise à partir des années 1600 : le Parmi les sections spécifiques organisant les premier catalogue imprimé pour une vente de livres que catalogues, certaines correspondent à des catégories nous connaissions est hollandais, et il est publié à chronologiques : la plus importante sera celle des l’occasion d’une vente de Louis Elzevier à Leyde en incunables, distinguée d’abord dans les catalogues, avant 159920. Les premiers exemples français datent des que de l’être sur les rayons des bibliothèques années 1641 (vente du libraire Thomas Blaise) –1646 elles-mêmes24. En 1795 à Paris, Joseph Van Praet (vente de François de Bassompierre). Cette constitue, à partir d’un certain nombre d’ouvrages, dont problématique articulant l’histoire des idées et des textes les incunables, l’amorce de la future Réserve de la avec celle des supports (les livres) et des pratiques Bibliothèque nationale (les ouvrages étaient jusque-là culturelles qui leur sont liées, est tout particulièrement classés méthodiquement d’après le système de Nicolas explorée aujourd’hui. Clément). Mais la distinction s’appuie le plus souvent Les catalogues de vente sont très généralement sur le choix de provenances éditoriales prestigieuses : à classés selon une combinaison articulant topographie cet égard, les éditions aldines jouent un rôle (les formats) et systématique, mais des sections particulièrement remarquable. spécifiques vont peu à peu y faire leur apparition. Par Ce n’est évidemment pas le lieu ici de présenter la ailleurs, ils se trouvent progressivement investis de personne ni le rôle d’Alde Manuce (1449-1515). Cet fonctions qui n’étaient initialement pas les leurs : le ancien précepteur des enfants du prince de Carpi catalogue de telle ou telle vente de grande bibliothèque Alberto Pio vient à Venise en 1490, et y fonde quatre fera bientôt office d’usuel de références, avant d’être ans plus tard un atelier typographique avec pour objectif réinterprété et de servir à établir le canon des livres rares de publier les classiques grecs25. Il donnera quelque cent qu’une bibliothèque de renom se devra de posséder. Le cinquante éditions pendant sa carrière, à la marque terme de cette logique sera atteint, en France, avec le typographique de l’« ancre aldine », et réunira à partir personnage de Guillaume François Debure (1732-1782), de 1500 un groupe de savants et d’humanistes, mais libraire à Paris quai des Augustins, « À l’image saint aussi d’artistes, organisés en Neacademia (la « Nouvelle Germain », et que ses connaissances font surnommer académie », dite « Académie aldine »)26. Celle-ci attire « le Bibliographe » par ses confrères. Spécialisé dans la dans la maison de Sant’Agostino les amis et les proches librairie d’antiquariat et dans les ventes aux enchères, il du libraire imprimeur, mais aussi les humanistes et est chargé de la dispersion de la bibliothèque de Paul savants séjournant à Venise, en vue de promouvoir la Girardot de Préfond en 1757. Rédigée sur la base du connaissance du grec, d’assurer le cas échéant un

5 >>> enseignement et de se constituer en groupe de pression. conduira au poste très lucratif de trésorier de France36. Alde avait très vite réussi à établir des rapports Sa bibliothèque est tout particulièrement célèbre par les étroits avec les humanistes et les intellectuels de son reliures spectaculaires qu’il fait réaliser. temps, et le grec occupe dans son activité une place tout Or, les liens de Grolier avec Venise sont très étroits : à fait privilégiée. Il est lui-même lié avec Giorgio Valla les reliures géométriques qu’il fait exécuter sortent, de († 1500)27, dont deux élèves, Pietro Bembo28 et Angelo 1540 à 1547, de l’atelier parisien de Jean Picard, agent Gabriel, se rendent auprès de Constantin Lascaris à parisien de Gian Francesco Torresano, alors à la tête de Messine pour perfectionner leur connaissance du grec l’entreprise de Venise. Ceci explique sans doute que les (1492-1494). Introduit dans le commerce des manuscrits éditions aldines représentent 119 titres en 134 volumes grecs, il imprime dans cette langue dès 149429, et dans la collection, certains ouvrages, dont demande, en 1496, un privilège de vingt ans pour l’Hypnerotomachia, étant en plusieurs exemplaires. La l’édition des textes grecs encore inédits. À partir de Bibliothèque de Toulouse possède ainsi un exemplaire 1495, les éditions aldines en grec se succèdent, tant portant la célèbre reliure : Grolier en fit don à Sabatier d’œuvres littéraires que de traités scientifiques et de de Narbonne en 154437. Au milieu du XVIIe siècle, on manuels (grammaires, lexiques, dictionnaires, psautier), retrouve le volume dans le cabinet de curiosités un point d’orgue étant atteint avec les éditions d’Étienne Trapas, chanoine de Saint-Salvy d’Albi – un d’Aristote, que complèteront en 1508 la Rhétorique et la des principaux cabinets de curiosités existant alors en Poétique30. Alde publie encore plusieurs catalogues de ses Europe. Mais la Bibliothèque de Reims possède elle éditions grecques, outre le Dictionnaire gréco-latin de aussi une Hypnerotomachia de Grolier, avec une série d’ex Johannes Crastonus31. libris qui témoignent de la valeur bibliophilique acquise À côté d’Alde, d’autres imprimeurs vénitiens par ces volumes38 : « Ioannis Grolierii Lugdunen[sis] & travaillent dans le domaine de l’hellénisme. Les plus amicorum », puis « Anthonius Regnier emit », et enfin connus sont deux Crétois émigrés, Zacharias Calliergès l’ex libris imprimé de Pierre Frizon, vicaire général de et Nicolaus Blastos, associés à partir de 1499 pour la Grande Aumônerie de France et chanoine de Reims, publier le grand dictionnaire encyclopédique de lequel en fait don au chapitre cathédral de cette ville en l’Etymologicon mega32. À partir de 1515, Calliergès sera à 1651. Rome, où il imprimera des livres liturgiques grecs et des Grolier est le parangon du collectionneur raffiné, et classiques. La Sérénissime est aussi le premier centre de il n’est pas douteux que son intervention n’ait beaucoup production de livres liturgiques et de livres en grec joué pour faire recevoir l’Hypnerotomachia et les éditions moderne33 pour l’exportation dans le monde orthodoxe. aldines à partir du XVIe siècle. Après lui, toute bibliothèque prestigieuse se doit de posséder une 2) Poliphile et Grolier Hypnerotomachia dans la meilleure condition, et si Le livre le plus célèbre donné par Alde est son possible une section d’aldines. L’abbé Jean d’Estrées a Hypnerotomachia Poliphili, qui sort en 149934. Le texte, le livre de Francesco Colonna, légué avec sa attribué au moine Francesco Colonna (1433-1527), est bibliothèque à Saint-Germain-des-Prés en 1718, et regardé comme caractéristique de l’humanisme vénitien aujourd’hui dans les fonds de la Bibliothèque des années 1500. Le caractère est l’antiqua de Bembo et Mazarine39. Le grand bibliophile lyonnais Pierre l’Hypnerotomachia est illustrée de cent soixante-douze Adamoli (1707-1769) descend lui aussi d’une famille de gravures en taille-douce, outre trente-huit initiales. Les négociants lyonnais liés à l’Italie : son Hypnerotomachia scènes font référence au monde de l’Antiquité (par est aujourd’hui conservée à la Bibliothèque municipale l’encadrement architectural), avec des personnages de Lyon40. Et le marquis de Paulmy note, sur le feuillet symbolisant des vertus ou des idées, tandis que de garde de la sienne, que l’illustrateur pourrait faire partie des cercles de Mantegna ce livre est singulier (…). Cette édition est très rare et très ou de Bellini. L’influence du Poliphile est très grande et chère. Les figures sont excellentes dans leur genre… 41. on sait, par exemple, que Dürer lui-même en possédait Pour ne pas quitter la France, signalons encore un exemplaire, aujourd’hui conservé à Munich35. d’autres exemplaires à Montpellier (deux, dont celui de Pourtant, l’ouvrage ne connaît pas le succès l’historien et bibliophile bourguignon Fevret de immédiatement : il ne sera reconnu comme une pièce Fontette) et à Nîmes42, mais aussi à Arras (exemplaire exceptionnelle par les amateurs fortunés désireux aujourd’hui détruit), etc. En revanche, si Claude Dupuy d’enrichir leur bibliothèque que dans la première moitié possède Le Songe de Poliphile (n° 519), c’est dans l’édition du XVIe siècle, et le rôle de Jean Grolier paraît avoir été italienne de 154543, de même que le cardinal de décisif dans ce processus. Rappelons que Grolier (vers Granvelle 44. Cette dilection pour les éditions aldines 1489/1490-1565) descend de négociants de Vérone aboutit à leur regroupement en séries individualisées au venus s’établir à Lyon, et que son père était sein des catalogues, selon un processus précisément trésorier-général du duché de Milan de 1506 à sa mort balisé par les recherches de Yann Sordet : (1509). Lui-même fait plusieurs longs séjours en Italie Le catalogue de vente devient en effet rapidement, à partir des jusqu’en 1526, avant de poursuivre une carrière qui le années 1720 et surtout de quelques ventes remarquées comme celle

<<< 6 de Cisternay du Fay en 1725, un des principaux marqueurs du 3) le temps des libraires érudits1 marché de la collection de livres, à la fois outil et modèle A côté des collectionneurs, le rôle prescripteur des bibliophilique. C’est lui qui en quelque sorte valide la singularisation libraires s’impose au XVIIIe siècle : les travaux de certains ensembles bibliographiques, en les affranchissant bibliographiques de Gabriel Martin sont reconnus progressivement du système méthodique dit des libraires de Paris comme des modèles et prennent rang dans les alors très largement utilisé, et donc en relativisant sa cohérence et sa bibliothèques des amateurs. Adamoli donne à nouveau vocation universelle. En effet, les premiers index spécifiques ou l’illustration du phénomène : sa bibliothèque de quelque rubriques séparées qui apparaissent désignent des ensembles de livres 6000 volumes ne comprend en effet pas moins de ainsi « sortis » des cinq classes traditionnelles, en les rapprochant en dix-sept catalogues publiés par le libraire, notamment quelque sorte des objets « extravagants » que sont estampes, pour les ventes Cisternay du Fay (1725), Colbert (1728), tableaux, médailles, objets astronomiques ou curiosités naturelles Hoym (1738) et Gros de Boze (catalogue de la parfois catalogués, toujours en marge des livres 45. bibliothèque en 1745, et ventes en 1753 et 1754)… À côté des Alde, les Elzevier et les Plantin, mais aussi les Le phénomène concerne les Elsevier, auxquels une Estienne et les Giunta, à terme aussi les Didot et les liste distincte est consacrée en 1706 dans le catalogue Bodoni, voire les Cazin (de Reims), prennent bientôt de la bibliothèque de Louis Émery Bigot. Suivent les rang parmi les adresses particulièrement recherchées des éditions Ad usum delphini, identifiées et réunies comme amateurs – Charles Nodier parlera à leur sujet de telles en 1725 dans les catalogues des bibliothèques de « familles patriciennes », voire « royales, de Charles Cisternay du Fay et de l’avocat Gilles Macé. Une l’imprimerie ». section d’aldines apparaîtrait pour la première fois dans Il est difficile de donner au phénomène un terminus le catalogue de vente de la bibliothèque de Claude ad quem rigide qui serait celui de la disparition de la Jean-Baptiste Dodart (1664-1730) : celui-ci, République de Venise, parce que les évolutions que l’on successivement médecin de la maison de Saint-Cyr, puis observe au XIXe siècle, notamment la présence et des ducs d’Orléans, de Bretagne et de Bourgogne, parfois la dispersion de grandes bibliothèques devient premier médecin de Louis XV en 1708. La vente particulières appartenant à certaines anciennes familles après décès est conduite par le libraire Gabriel Martin, de la Sérénissime, nous informent toujours sur la rue Saint-Jacques, en 1731, et le catalogue, de plus de 200 conjoncture de la période précédente. Mais un nouveau pages, décrit plus de deux mille lots (2006), dont une phénomène émerge, notamment en France, avec la section pour les aldines46. Enfin, Claude François publication d’études réalisées par des érudits ou par des Daunou, nommé administrateur de la Bibliothèque du libraires érudits, et consacrées notamment aux Alde. À Panthéon (future Bibliothèque Sainte-Geneviève) en Guise, petite ville fortifiée de Thiérache, les Renouard 1797, crée dans son fonds plusieurs sous-séries de Œ : sont une famille d’artisans cordonniers, et Jacques Œa pour les éditions aldines, Œe pour les éditions des Augustin est le premier qui, en 1764, se marie et vient Elzevier, Œv pour les exemplaires cum notis variorum et s’installer dans la capitale du royaume. Suivi par son Œxv pour les incunables. D’une certaine manière, le frère cadet Nicolas Adrien, il se lance dans la fabrication choix ainsi fait abandonne le modèle de la bibliothèque et le commerce de gaze. Son fils, Antoine Augustin, est savante à vocation universelle pour revenir aux né en 1765 : il fait son apprentissage auprès du père et préférences « extravagantes » qui étaient celles des commence par exercer la même profession, mais, cabinets de curiosités. parallèlement, il se passionne pour les livres – au point Terminons par un dernier exemple, un petit peu plus que ceux-ci constitueront son activité principale à partir tardif, et italien : Matteo Venturoli (1775-1860) est un de la période révolutionnaire : bibliophile qui se constitue une collection Pendant la déplorable inertie où les circonstances politiques exceptionnelle, (7646 titres pour 15 624 volumes, dont avaient jeté mon commerce, je me suis réfugié chez les muses et ce quelque 700 incunables et livres du XVIe siècle), en se qui, avant 1792, faisait seulement l’amusement de mes loisirs a, fondant sur les répertoires donnés par les catalogues de pendant ces dernières années, fait mon occupation presque entière. ventes et par les recensements spécialisés des libraires – Passionné pour l’art de la typographie, je n’ai pas pensé qu’il fût Panzer47, le catalogue La Vallière 48, ou encore, plus tard, suffisant de rassembler auprès de moi les chefs d’œuvre, j’ai voulu le manuel de Graesse 49. Sa collection entre à contribuer à les multiplier. Dans les imprimeries les plus célèbres l’Archiginnasio de Bologne en 1846. Or, le catalogue de France et d’Italie, j’ai fait réimprimer un certain nombre manuscrit mentionne, sous le numéro 53650, un d’excellents ouvrages latins et français… 51. exemplaire du Poliphile, et le commentaire indique qu’il En 1794, la bibliothèque de Renouard compte 9.000 s’agit d’une édition rare, citée dans Panzer et d’autres volumes, et elle est estimée quelque 100.000 – la auteurs dont l’un assure que les gravures sont de conjoncture très spécifique de la Révolution dans le Raphaël. La valeur d’estimation est rapportée d’après la domaine du livre ancien explique cet accroissement très vente La Vallière. On note en outre que les incunables rapide. Trois ans plus tard (1797), Renouard s’établit et les rarissima sont classés à part et en tête des sections libraire de plein exercice rue Saint-André-des-Arts. systématiques. Retiré plus tard à l’abbaye de Saint-Valéry-s/Somme, il

7 >>> y prépare ses Annales de l’imprimerie des Alde, sorties en tous par l’adoption d’un alphabet déjà vulgaire ; c’étoit peu d’avoir deux volumes en 1824-182552. Il y joindra l’édition des donné des ailes à la publicité en jetant dans la circulation un Lettres inédites de Paul Manuce, telles qu’elles ont été format portatif et commode qui s’approprioit à merveille aux plus réunies par le libraire Tosi, à Milan. Les Annales sont un petites collections (…) ; mais le choix scrupuleux des ouvrages qui travail monumental, donnant non seulement la suite se succédoient sous ses presses infatigables étoit alors le premier chronologique des éditions publiées par Alde Manuce, soin du typographe…57 Paul Manuce et Alde le jeune, mais aussi celles d’un Pour terminer, nous abandonnerons le commerce certain nombre d’ateliers liés aux Aldes et de de la gaze pour un tout autre monde, celui des champs contrefaçons, le tout complété par une table de bataille napoléoniens et des fastes impériales. Il systématique, des tables par auteurs et par ateliers et une convient en effet de rappeler que le travail de Renouard table des éditions sur vélin. Les Annales ont un succès est prolongé par un personnage inattendu : Victor remarquable pour ce type d’ouvrages, puisque la Masséna, duc de Rivoli, prince d’Essling et petit-fils du troisième édition en sort dès 1834. Elle est saluée en maréchal d’Empire58 publie en effet, à partir de 1907, sa 1835 par Charles Nodier, bibliothécaire de l’Arsenal, bibliographie des Livres à figures vénitiens de la fin du XVe dans sa plaquette Des Annales de l’imprimerie des Aldes53 – et du commencement du XVIe siècle59. La base de cette suivront, on le sait, les Annales de l’imprimerie des Estienne54. bibliographie de plus de 2000 titres est, une nouvelle Ces répertoires constituent aussitôt des usuels pour les fois, constituée par la bibliothèque personnelle du collectionneurs : Venturoli possède les Annales (…) des prince… Alde (n° 773) dans la seconde édition (1825), mais il a aussi le Dictionnaire typographique, historique et critique des livres rares, singuliers, estimés et recherchés en tous genres de Note: Jean-Baptiste Osmont (Paris, 1768, 2 vol. : n° 784), les différents titres spécialisés de Gabriel Peignot, etc. 1. Frédéric Barbier, L’Europe de Gutenberg : le livre et Quelles sont les caractéristiques qui, pour les l’invention de la modernité occidentale, Paris, Belin, 2006 amateurs, font le prix des éditions aldines ? L’accent est (« Histoire & société »). Brian Richardson, Printing, writers d’abord mis sur le rôle du libraire-imprimeur vénitien and readers in Renaissance Italy, Cambridge, Cambridge dans le domaine de la typographie. L’invention de la University Press, 1999. cursive aldine, alias l’italique, est un élément majeur, 2. Le premier livre imprimé en Croatie actuelle est le puisqu’il aurait en définitive permis le développement Missale glagoliticum que donnent Blać Baromić, Silvestar des études classiques : Bedričić et Gašpar Turčić à Zengg (Senj) en 1494. Le vieux Manuce adopta la lettre désignée depuis sous le nom Baromić avait collaboré à l’impression d’un bréviaire slave d’aldine ou d’italique, dont la forme cursive et coulante se à Venise en 1493, et c’est sans doute lui qui est à l’origine rapprochoit davantage de l’écriture ordinaire des beaux manuscrits de l’établissement de la typographie à Senj. 3. Guillaume Budé, Commentarii linguae graecae, Paris, Josse italiens (…). Si l’on considère que l’exacte analogie de cette lettre Bade, 1529. L’exemplaire de la BnF Rés. X 67 porte des imprimée avec la lettre écrite faisoit disparaître toutes les difficultés corrections manuscrites de l’auteur. que dût présenter d’abord la lecture des livres, et qu’elle retrancha 4. 1529, Paris, Josse Bade, 1529. 2e éd., Paris, Robert par exemple du temps donné aux travaux scholaires tout celui Estienne, 1548. que nos enfants perdent encore à étudier de nouveau les 5. Les Origines du Collège de France (1500-1560), éd. Marc configurations du signe dans les textes écrits après les avoir Fumaroli, Paris, Collège de France, Klincksieck, 1998. péniblement apprises dans les textes imprimés, on comprendra sans Pierre Galland, Petri Castellani Vita, éd. Étienne Baluze, peine l’influence de cette heureuse innovation sur les études Paris, Muguet, 1674. classiques. C’est peut-être là qu’il faut chercher en partie 6. Antoine Coron, « Collège royal et Bibliotheca Regia. La l’explication de leur popularité subite et de leurs merveilleux bibliothèque savante de François Ier », dans Les Origines progrès dans les républiques italiennes au commencement du 55 du Collège de France, ouvr. cité, p. 143-183. Frédéric Barbier, seizième siècle… . Histoire des bibliothèques, d’Alexandrie aux bibliothèques Mais Nodier insiste aussi sur la commodité du virtuelles, Paris, Armand Colin, 2013 (« Collection U »). format « inventé » par Alde, un « in-8° svelte, élégant, 7. En 1544, Robert Estienne compare la collection de gracieux, que l’art a mesuré avec une bienveillance Fontainebleau à celle des Ptolémée, dans sa préface à exquise à la poche du promeneur ». Et d’ajouter, d’une l’édition d’Eusèbe de Césarée (cf C. Förstel, « Les manière en partie erronée sur le plan historique : manuscrits grecs dans les collections royales sous François De cet ingénieux perfectionnement date la multiplication des Ier », dans Revue française d’histoire du livre (ci-après RFHL), livres et l’établissement simultané de cette innombrable quantité 98-99, 1998, p. 80-81). de petites bibliothèques qui portèrent partout l’amour des bonnes 8. Christian Förstel, « Les manuscrits grecs dans les études…56. collections royales sous François Ier », dans Livre en grec, La qualité des textes et le soin destiné à en donner livre grec : du modèle antique à la diffusion des Lumières, dir. des éditions scientifiques ne viennent qu’ensuite : Frédéric Barbier, RFHL, 98-99 (1998), p. 71-88. Donne C’étoit peu d’avoir rendu l’intelligence des livres accessibles à la bibliographie complémentaire, dont notamment : Jean

<<< 8 Irigoin, « Les ambassadeurs à Venise et le commerce des 20. Yann Sordet, « Source bibliographique et modèle manuscrits grecs dans les années 1540-1550 », dans bibliophilique : le recours au catalogue de vente, de Venezia centro di mediazione tra Oriente e Occidente (secoli Gabriel Martin à Seymour de Ricci », dans Les Ventes de XV-XVI) : aspetti e problemi [Atti del 2 Convegno internazionale livres et leurs catalogues (XVIIe-XXe siècle)…, Paris, École della civilta veneziana], éd. Hans Georg Beck, Manoussos nationale des chartes, 2000, p. 99-118. Manoussacas, Agistino Pertusi, Firenze, Leo S. Olschki, 21. Guillaume-François Debure, Bibliographie instructive ou 1977, 2 vol., t. II, p. 399-413. Traité de la connoissance des livres rares et singuliers…, Paris, 9. Le repli des intellectuels byzantins vers l’Ouest Guillaume-François Debure le Jeune, 1763-1768, 7 vol., s’accélère et la problématique se déplace après 1453 : pour 8° : théologie (1763) ; jurisprudence, sciences et arts Bessarion, il s’agit de sauver la culture grecque grâce au (1764) ; belles-lettres (1785, 2 vol.) ; histoire (1768, 3 vol.). livre, en faisant de sa propre bibliothèque le pôle de Le supplément correspond lui-même au catalogue de la conservation et d’étude de l’hellénisme. Bessarion réside vente Gaignat, en 1769. à Venise et à Rome, et découvre l’enjeu représenté par 22. Louis-Jean Gaignat (1697-1768), originaire d’une l’imprimerie au cours de voyages en Allemagne. Pietro famille nivernaise, fils d’un procureur au parlement de Bembo sera nommé bibliothécaire de la collection de Paris. Il achète en 1738 une charge de secrétaire du roi, Bessarion à partir de 1529. Collezioni veneziane di codici greci puis en 1741 la charge de receveur des consignations de dalle raccolte della Biblioteca nazionale Marciana [Catalogue la Chambre des requêtes. Collectionneur et bibliophile d’exposition, Venezia, Libreria Sansoviniana, 1993], dir. très averti, il habite l’hôtel de la Ferté, rue de Richelieu : Marino Zorzi, Venezia, Il Cardo, 1993. Debure travaille pour lui, et fait une première vente en 10. Gilbert Gadoffre, La Révolution culturelle dans la France 1739. Grimm et Diderot souhaitaient voir la tsarine des humanistes, Genève, Droz, 1997, p. 94-100 (« Titre récupérer l’ensemble. Après la mort de Gaignat, ses courant », 8). tableaux (surtout école hollandaise) sont achetés par 11. Frédéric Barbier, « Un destin d’intellectuel au XVIe l’impératrice pour 300 000ll. La vente de la bibliothèque siècle : Étienne Dolet (1500-1546) », dans Revista Romania produira au total 227 597 ll. Émile Dacier, « Un bibliophile de historia cartii, Bucuresti, Editura Bibliotecii Nationale a du XVIIIe siècle : Jean Louis Gaignat », dans Bulletin du Romaniei, 2012, VII, n° 7, p. 5-22. bibliophile, 1920, p. 1-21 et 41-65. 12. Lucien Pinvert, Lazare de Baïf, Paris, Albert 23. Yann Sordet, art. cité, p. 102. Fontemoing, 1920. 24. Voir, pour un exemple florentin de la canonisation des 13. Lucien Pinvert, ouvr. cité, p. 52. imprimés du XVe siècle : Emmanuelle Chapron, 14. Ibidem. « Bibliothèques publiques et pratiques bibliophiliques au 15. Christian Förstel, art. cité, p. 77. XVIIIe siècle : la collection d’incunables de la 16. Henri Omont, Catalogues des manuscrits grecs de la bibliothèque Magliabechiana de Florence », dans Le bibliothèque de François Ier château de Blois, 1518-1544, Paris, Berceau du livre : autour des incunables [Mélanges Pierre 1886. Id., Catalogues des manuscrits grecs de Fontainebleau sous Aquilon], dir ? Frédéric Barbier, Genève, Librairie Droz, François Ier et Henri II, Paris, Imprimerie nationale, 1889. 2004, p. 317-333. 17. Jean Zeller, La Diplomatie française vers le milieu du 25. Antoine Augustin Renouard, Annales de l’imprimerie des XVIe siècle, d’après la correspondance de Guillaume Pellicier, Aldes, 1ère éd., Paris, Renouard, 1825. Martin Lowry, Le évêque de Montpellier, ambassadeur de François Ier à Venise Monde d’Alde Manuce : imprimeurs, hommes d’affaires et (1539-1542), Paris, Université de Paris, 1880. intellectuels dans la Venise de la Renaissance, trad. fr., Paris, Éd. 18. Il a une bibliothèque, je souhaite de la voir ; [il] me reçoit dans du Cercle de la Librairie, 1989. Aldo Manuzio tipografo, ouvr. une maison où, dès l’escalier, je tombe en faiblesse d’une odeur de cité. maroquin noir dont ses livres sont tous couverts. Il a beau me crier 26. Une ancre de marine autour de laquelle s’enroule un aux oreilles, pour me ranimer, qu’ils sont dorés sur tranche, ornés dauphin : il s’agit de l’illustration de la devise « Festina de filets d’or et de la bonne édition (…), dire que sa galerie en est lente » (= Hâte-toi lentement) dans l’édition aldine des remplie, à quelques endroits près, qui sont peints de manière qu’on Adages d’Érasme (Adagiorum chiliades tres, Venezia, Aldus les prend pour de vrais livres arrangés sur des tablettes et que l’œil Manutius, 1508), et le motif en aurait été d’abord s’y trompe, ajouter qu’il ne lit jamais, qu’il ne met pas le pied dans découvert par Bembo sur une médaille antique. cette galerie, qu’il y viendra pour me faire plaisir, je le remercie de 27. Cet ancien élève de Constantin Lascaris possède une sa complaisance et ne veux, non plus que lui, visiter sa tannerie qu’il belle bibliothèque de manuscrits grecs. appelle bibliothèque… (La Bruyère, Les Caractères, ou Les 28. Il n’est pas indifférent que le père de Bembo soit Mœurs de ce siècle, nelle éd., Paris, Hachette, 1898, p. 398-399 envoyé par la Sérénissime comme son ambassadeur à (XIII, « De la mode »). Florence en 1478, puis, en 1487, auprès d’Innocent VIII 19. Gabriel Naudé, Advis pour dresser une bibliothèque présenté à Rome. à Monseigneur le Président de Mesme, Paris, François Targa, 29. Costantinus Lascaris, Ἐρωτήματα, cum interpretatione 1627 ; 2e éd., 1644. La première édition est reproduite latina, trad. Johannes Crastonus, Venezia, Aldus Manutius, dans : Gabriel Naudé. Advis pour dresser une bibliothèque. 1494-1495, 2 vol. Reproduction de l’édition de 1644, précédée de « L’Advis, 30. Aristote, Œuvres [grec], Venezia, Aldus Manutius, manifeste de la bibliothèque érudite », par Claude Jolly, 1495-1498, 5 vol. M. I. Manoussacas, C. Staïkos, Le Paris, Aux amateurs de livres, 1990. Edizioni di testi greci da Aldo Manuzio e le prime tipografiegreche

9 >>> di Venezia, Athènes, 1993. opera Georgii Vvolgangi Panzer capituli eccles. Cathedral. Ad D. 31. Aldo Manuzio tipografo, ouvr. cité, n° 18. Sebald Norimberg. Praepositi societatis florigerae ad pegnesum 32. Ἔτυμολογικον μέγα, Venezia, Zacharias Calliergès, praesidis. Volumen primum [undecimum], Norimbergae, Nicolaus Blastus, 1499. impensis Joannis Eberhardi Zeh, bibliopolae, 33. La traduction de l’Iliade en néo-grec y est imprimée en MDCCXCIII. 1526 : Homère, Homerus. Ilias conversa olim in communem 48. La bibliothèque de Louis César de La Baume-Le linguam nunc vero correcta et disposita (…) a Nicolao Lucano..., Blanc, duc de La Vallière, fait l’objet de trois ventes dont Venezia, Stefan da Sabio, 1526, 4°. nous conservons les catalogues : 1) Catalogue des livres 3.4 Francesco Colonna, Hypnerotomachia Poliphili, Venezia, provenans de la bibliothèque de M. L. D. D. L. V…., par Aldus Manutius pour Leonardus Grassus, 1499. Aldo Guillaume François de Bure le Jeune, Paris, Didot, 1767 ; Manuzio tipografo, ouvr. cité, n° 36. 2) Catalogue des livres de feu M. le duc de La Vallière. Première 35. Thesaurus librorum. 425 Jahre Bayerische Bibliothek partie, contenant les manuscrits, les premières éditions, les livres [Catalogue d’exposition], Wiesbaden, Dr. Ludwig Reichart imprimés sur vélin & sur grand papier, les livres rares & précieux Verlag, 1983, n° 104. par leur belle conservation, les livres d’estampes, &c., Paris, 36. Fabienne Le Bars, « Grolier, Jean », dans Dictionnaire Guillaume Debure, Fils aîné, 1783 ; 3) Catalogue des livres encyclopédique du livre, Paris, Éd. du Cercle de la Librairie, t. de feu M. le duc de La Vallière. Seconde partie…, Paris, II, p. 429-433 (et la bibliographie). Jean-Luc Byon, 1788. Dominique Coq, « Le parangon du 37. Bibliothèque municipale de Toulouse, Inc. Venise 148 : bibliophile français : le duc de La Vallière et sa collection », Christian Péligry, Catalogues régionaux des incunables des dans Histoire des bibliothèques françaises, t. II : Les bibliothèques bibliothèques publiques de France, vol. III : Bibliothèques de sous l’Ancien Régime, dir. Claude Jolly, 1ère éd., Paris, la Région Midi-Pyrénées, Bordeaux, Société des Promodis, Cercle de la Librairie, 1988, p. 317-331. Bibliophiles de Guyenne, 1982, n° 282. 49. Graesse (1814-1885), étudiant à Leipzig et à Halle, 38. Bibliothèque municipale de Reims, Inc. 115, et Trésors professeur de français à Dresde, spécialiste d’histoire de la Bibliothèque municipale de Reims, Reims, Bibliothèque littéraire. Il est appelé en 1843 comme bibliothécaire du municipale, 1978, n° 67. roi de Saxe Friedrich August II, puis devient inspecteur 39. Bibliothèque Mazarine (Paris), Inc. D 1067. Denise et directeur du Cabinet de numismatique et de la Hillard, Catalogues régionaux des incunables des bibliothèques Collection de porcelaines, enfin, directeur du Grünes publiques de France, vol. VI : Bibliothèque Mazarine, Paris, Gewölbe. Jean Georges Théodore Graesse, Trésor de livres Aux Amateurs de livres, 1989, n° 649. La Bibliothèque rares et précieux, ou Nouveau dictionnaire bibliographique..., par Mazarine conserve un deuxième exemplaire de l’édition J.G.T. Graesse, conseiller aulique, bibliothécaire du feu roi Frédéric (Inc. 1067). Auguste II, directeur du Musée japonais à Dresde et auteur de 40. Yann Sordet, L’Amour des livres au Siècle des Lumières, l’Histoire littéraire universelle, Dresde, Rudolf Kuntze, préf. Daniel Roche, Paris, École nationale des chartes, 1859-1869, 7 tome en 8 vol. 2001. 50. Bologna, Achiginnasio, mss 2351 et 2352. 41. Trésors de la Bibliothèque de l’Arsenal, Paris, Bibliothèque 51. Denis Richet, « Avant Philippe Renouard : sa famille nationale, Bibliothèque de l’Arsenal, 1980, n° 132. aux XVIIIe et XIXe siècles », dans Le Livre dans l’Europe 42. Martine Lefèvre, Catalogues régionaux des incunables des de la Renaissance, Paris, Promodis, Éd. du Cercle de la bibliothèques publiques de France, vol. II : Bibliothèques de la Librairie, p. 19-26 (ici p. 21). Région Languedoc-Roussillon, Bordeaux, Société des 52. Antoine-Augustin Renouard, Annales de l’imprimerie des Bibliophiles de Guyenne, 1981, n° 147. Alde, ou Histoire des trois Manuce et de leurs éditions. Tome 43. Francesco Colonna, La Hypnerotomachia di Poliphilo…, premier [deuxième], Paris, chez Antoine-Augustin Renouard, Venezia, in casa de figliuli di Aldo, 1545 (Jérôme Delatour, 1824-1825, 2 vol. (impr. de Paul Renouard). Une Bibliothèque humaniste au temps des guerres de religion. Les 53. Charles Nodier, Des Annales de l’imprimerie des Aldes, par livres de Claude Dupuy d’après l’inventaire dressé par le libraire M. Ch. Nodier, Paris, Techener, Libraire, place du Louvre Denis Duval, préf. Bruno Neveu, [Villeurbanne], Éd. de n° 12, mai 1835, 12 p. l’Enssib, 1998). 54. Antoine Augustin Renouard, Annales de l’imprimerie des 44. Magali Discours, « La bibliothèque d’un cardinal de la Estienne, ou Histoire de la famille des Estienne et de ses éditions, 2e Renaissance… », dans Les Granvelle et l’Italie au XVIe siècle : édition, Paris, chez Jules Renouard et Cie, libraires, 1843. le mécénat d’une famille, Besançon, Cêtre, 1996, p. 43-70. 55. Charles Nodier, ouvr. cité, p. 8. 45. Yann Sordet, « Les premiers monuments de la 56. Ibidem, p. 9. typographie chez quelques collectionneurs français des 57. Ibidem. XVIIe et XVIIIe siècles : élection, distinction, manipulations 58. Victor Masséna, 1838-1910, épouse en 1882 », à paraître dans les Actes du colloque de Tours (2005). Marguerite Laure dite Paule Furtado-Heyne. Cf Frédéric 46. Catalogus librorum illustrissimi viri D. Joannis Baptistae Barbier, Finance et politique : la dynastie des Fould, XVIIe-XXe Dodart, archiatri regii (…) cum indice auctorum alphabetico, Paris, s., préf. François Caron, Paris, Armand Colin, 1991 Gabriel Martin, 1731. (« Références »). 47. Denis Maittaire, Annales typographici ab artis inventae 59. Victor Masséna, Les Livres à figures vénitiens de la fin du origine ad annum MD post Maittairii Denisii aliorumque XVe et du commencement du XVIe siècle, Firenze, Paris, doctissimorum virorum curas in ordinem redacti emendati et aucti 1907-1914, 3 part. en 5 vol.

<<< 10 Patrimoniu documentar românesc prezent în baze de date europene. Contribuţia Bibliotecii Naţionale a României la biblioteca digitală „Manuscriptorium”

Elena TÎRZIMAN Universitatea din Bucureşti, Facultatea de litere University of Bucharest, Faculty of letters Biblioteca Naţională a României The National library of Romania e mail: [email protected] Personal e mail: [email protected] Romanian Documentary Patrimony in European Data Bases. The Contribution of the National Library of Romania at the „Manuscriptorium” Digital Library The aim of the “Manuscriptorium” digital library is to provide online access to works part of the written cultural heritage dated before 1800, particularly to manuscripts and old books, as well as to other archival documents (historical documents, administrative documents, maps, etc.). “Manuscriptorium” is the result of the collaboration between digital content providers (libraries, archives) and administrators of digital platforms. Any cultural institution part of the libraries, museums, and archives category which holds documents suitable to be integrated to the digital library and meets the minimum technical requirements can become a partner of the project. The National Library of Romania contributed to the “Manuscriptorium/ENRICH” project with 393 documents, of which 109 (Romanian books) are part of the Special Collections based in Bucharest and the other 284 are part of the “Batthyaneum” Branch in Alba Iulia. Through the “Manuscriptorium” digital library, Romanian documents and collections can also be found in other European databases and digital libraries to which “Manuscriptorium” is an aggregator or digital content contributor. Keywords: digital libraries, digital content, special collections, manuscripts, old and rare books, online access

Introducere virtuală care să permită accesul prin Internet la carte iblioteca digitală „Manuscriptorium”1 veche, manuscrise, carte rară sau bibliofilă şi, în egală este una dintre sursele cele mai măsură, să creeze un context electronic de informare, cunoscute şi mai utilizate de cărţi vechi, documentare şi cercetare. Bibliotecile, muzeele, arhivele BrareB sau documente istorice existente în spaţiul virtual. sau orice altă instituţie culturală deţinătoare de Proiectul „Manuscriptorium”, iniţiat şi coordonat de documente de acest tip poate deveni contribuitor şi Biblioteca Naţională a Cehiei, îşi are originile în iniţiativa partener al acestui proiect de bibliotecă digitală UNESCO „Memory of the World” din 1992. Republica specializată în manuscrise şi carte rară. Cehă a participat în acest program cu proiectul „Memoriae Mundi Series Bohemica”, ce a permis Aspecte tehnice. Structura şi evoluţia identificarea şi reprezentarea în context electronic a „Manuscriptorium” cărţilor vechi. Experienţa acumulată a făcut posibilă Obiectivul „Manuscriptorium” este de a oferi acces dezvoltarea ulterioară, începând cu 2002, a proiectului online la documente de patrimoniu cultural scris datate „Manuscriptorium” cu scopul de a crea o bibliotecă înainte de 1800, cu precădere manuscrise şi carte veche,

11 >>> dar şi alte tipuri de documente din categoria biblioteci digitale şi care au infrastructura IT care să documentelor arhivistice (documente istorice, acte permită comunicarea, interoperabilitatea prin protocolul administrative, hărţi etc.) ca prioritate secundară. Toate OAI-PMH; documentele digitale din „Manuscriptorium” reprezintă – parteneri care nu au posibilitatea de a asigura copia unui document original existent fizic într-o interoperabilitatea prin protocolul OAI-PMH, dar care colecţie sau copia unui document care nu mai există în au colecţii digitale sau cel puţin documente digitizate. format fizic (documentul digital este realizat după o Pentru fiecare categorie de parteneri, metodologia copie a documentului original). „Manuscriptorium” este de lucru este diferită: în cazul primilor, culegerea structurat după principiile consacrate ale bibliotecilor informaţiilor şi integrarea lor în biblioteca digitală se digitale, deţinând şi oferind spre acces catalogul realizează prin culegerea automată a descrierilor documentelor şi, în cazul multor dintre documente, bibliografice ce sunt apoi incluse în catalogul bibliotecii varianta full-text. digitale, iar în cazul celei de-a doua categorii, se utilizează Platforma „Manuscriptorium” întruneşte condiţiile aplicaţia M-TOOL, care permite realizarea descrierilor tehnice şi informatice pentru a fi considerată un portal necesare pentru documentele digitizate. informaţional. Sistemul informatic a fost proiectat Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un pornindu-se de la cerinţele utilizatorilor, realizându-se document pentru a putea fi inclus în o interfaţă de acces către serviciile cele mai solicitate de „Manuscriptorium” sunt: utilizatori în consultarea bazelor de date. S-a avut în – valoarea şi semnificaţia documentului în raport cu vedere posibilitatea trecerii de la un document istoric la obiectivele bibliotecii digitale „Manuscriptorium”; altul, proceduri de acces şi comunicare, utilizarea unei – utilizarea din punct de vedere tehnic a informaţiei interfeţe unitare indiferent de pe ce calculator se solicită despre document (metadatele) şi a informaţiilor incluse în accesul şi unde este amplasat acesta. Dincolo de document (textul complet, imaginea, sunetul, dacă există); posibilitatea de căutare unitară în colecţii disparate aflate – calitatea şi fiabilitatea datelor. în instituţii diferite şi de posibilitatea utilizării imaginilor Biblioteca Naţională a Republicii Cehe îşi asumă regăsite, valoarea adăugată a bibliotecii digitale decizia finală de includere a unui document în sistemul „Manuscriptorium” este dată şi de instrumentele şi „Manuscriptorium”. aplicaţiile de regăsire, evaluare şi utilizare oferite. Un În momentul actual, „Manuscriptorium” este cea exemplu relevant este sprijinul în regăsirea informaţiei mai mare bibliotecă digitală de manuscrise şi cărţi vechi utile şi a documentelor în contextul multilingv creat în din Europa, oferind acces la peste 6 milioane de pagini „Manuscriptorium”. Dificultatea o constituie nu numai de manuscrise, cărţi vechi, hărţi sau alte documente multitudinea limbilor utilizate şi regăsite în această istorice digitizate. Catalogul are peste 305 000 de bibliotecă digitală, cât şi faptul că sunt limbi utilizate în înregistrări bibliografice, din care aproximativ 24 900 anumite perioade istorice, în anumite spaţii geografice, reprezintă volume digitizate integral, şi, conform scrise în diferite alfabete, reprezentând chiar şi dialecte statisticilor, a avut vizitatori din 160 de ţări. Partenerii sau aspecte gramaticale nefolosite astăzi. Este vorba de „Manuscriptorium”2 (peste 120, din care 75 sunt documente în alfabetele latin, slav, grec, arab, indian, din biblioteci şi instituţii din exteriorul Republicii Cehe), diferite etape istorice şi arii geografice. Prin urmare, colecţiile deţinute, precum şi repartiţia geografică sunt pentru a se realiza o aplicaţie de regăsire unitară şi o dovadă a succesului acestui proiect. Importanţa şi integrată a fost nevoie de munca a numeroşi lingvişti şi dimensiunea cooperării internaţionale sunt demonstrate specialişti în diferite aspecte ale studierii acestor şi de prezenţa în „Manuscriptorium” a unor parteneri documente şi, de asemenea, a fost necesară utilizarea precum: Biblioteca Universităţii Complutense din aplicaţiilor locale ale bibliotecilor deţinătoare de Madrid (Spania, 2 902 de documente), Mânăstirea „Sf. asemenea documente. Treime-Sf. Serghie” din Serghiev Posad (Rusia, 2 668 de Biblioteca digitală „Manuscriptorium” este rezultatul documente), Biblioteca Universitară Wroclaw (Polonia, colaborării dintre furnizorii de conţinut digital şi 1 839 de documente), Biblioteca Universitară din Köln administratorii acestei platforme informatice. Orice (Germania, 1 634 de documente), Biblioteca Naţională instituţie culturală de tip bibliotecă, muzeu, arhivă care a Italiei din Florenţa (Italia, 1 566 de documente), deţine documente pretabile a fi integrate în această Biblioteca Naţională a Spaniei (Spania, 1 444 de bibliotecă digitală şi întruneşte minimum de condiţii documente), Biblioteca Naţională şi Universitară din tehnice poate fi partener. Principiile de cooperare la Islanda şi Fundaţia „Ární Magnússon” din Reykjavík dezvoltarea „Manuscriptorium” s-au cristalizat în acelaşi (Islanda, 1 176 de documente), Biblioteca Universităţii timp cu evoluţia acestei biblioteci digitale şi s-au din Vilnius (Lituania, 1 085 de documente), Biblioteca concretizat într-un contract tehnic şi un contract legal Universitară Heidelberg (Germania, 1 025 de de participare. Din punct de vedere tehnic, în documente), e-Codices Digital Library (Elveţia, 889 de „Manuscriptorium” sunt implicate două categorii de documente), Biblioteca Naţională a României, Bucureşti parteneri: (România, 393 de documente), Biblioteca Universitară – parteneri care au dezvoltat proiecte de colecţii şi din Bratislava (Slovacia, 241 de documente) etc3.

<<< 12 Prezenţa Bibliotecii Naţionale a României în florale. Pe pagina de gardă se află o însemnare „Manuscriptorium” manuscrisă în slavonă. Volumul a fost restaurat şi se află Documente din colecţiile Bibliotecii Naţionale a în stare de conservare foarte bună. României au fost adăugate în a doua etapă de evoluţie a Liturghier grecesc şi arăbesc. Snagov, 1701 bibliotecii digitale, atunci când obiectivul a fost În anul 1701, în Tipografia Domnească de la Snagov, agregarea virtuală a informaţiilor privind documente Antim Ivireanu realizează, la îndemnul lui Constantin patrimoniale vechi, în special manuscrise şi incunabule Brâncoveanu, un Liturghier cu text paralel în limbile şi alte documente istorice, astfel încât să se furnizeze greacă şi arabă, spre folosul ortodocşilor arabi. Cartea accesul neîngrădit la documente patrimoniale vechi din cuprinde serviciul liturghiei după tipicul Bisericii diferite instituţii de cultură din Europa şi să se creeze Ortodoxe, în greacă şi arabă, iar rugăciunile numai în un spaţiu virtual partajat de cercetare. Această etapă de arabă. Tipărită cu negru şi roşu, pe două coloane, cu dezvoltare a „Manuscriptorium” a fost susţinută de textul grecesc la stânga şi cel arăbesc la dreapta, cartea 4 proiectul european „ENRICH” – European este un in folio de 14 file nenumerotate şi 253 de pagini Networking Resources and Information concerning numerotate de la dreapta la stânga. Lucrarea este Cultural Heritage. ornamentată cu viniete, frontispicii şi xilogravuri. Biblioteca Naţională a României a contribuit la Exemplarul Bibliotecii Naţionale, aflat în foarte bună proiectul „Manuscriptorium/ENRICH” cu 393 de stare de conservare, are o legătură în piele maron. Prima documente, dintre care 109 (carte românească) din copertă este ornamentată cu chenar dublu, cu motive Colecţiile Speciale din Bucureşti şi 284 din colecţiile florale, şi un medalion central reprezentându-l pe Iisus Filialei „Batthyaneum” din Alba Iulia. Documentele în Hristos. Ultima copertă este ornamentată cu chenare cu format electronic se află pe serverul de stocare al motive fitomorfe. bibliotecii, iar metadatele au fost create folosind Pravila lui Vasile Lupu. Iaşi, 1646 M-TOOL, o aplicaţie specializată furnizată gratuit în Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti platforma „Manuscriptorium” şi apoi încărcate în şi de la alte alte giudeaţe, cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Vasile format XML în platformă. voievodul şi domnul Ţării Moldovei den multe scripturi tălmăcită Cărţile româneşti vechi datând din secolele den limba ilenească pre limba românească, cunoscută ca Pravila XVI-XVIII din Colecţiile Speciale din Bucureşti lui Vasile Lupu, este realizată în Moldova pe cheltuiala adăugate acestei biblioteci digitale europene au o valoare voievodului moldovean. Lucrarea reglementează istorică şi artistică deosebită. Cea mai mare parte a elemente de drept agrar şi penal, fără a înlătura obiceiul acestor documente de patrimoniu o reprezintă lucrările pământului. Pravila este structurată în două părţi: prima religioase, dar sunt de asemenea şi cărţi de drept sau cuprinde o serie de legi privitoare la viaţa agrară (traduse istorice şi chiar de lingvistică şi filosofie. Lucrările sunt după o colecţie de legi bizantine, alcătuită în secolul al editate în mai multe limbi (română, greacă, slavonă, VIII-lea de împăraţii Leon şi Constantin Isauricul, din latină, germană, maghiară, precum şi ediţii bilingve elemente extrase din codurile lui Justinian), iar cea de-a română şi slavonă, română şi greacă, greacă şi arabă). doua este legată de literatura juridică a Italiei de la Cele mai multe dintre lucrări sunt publicate în Ţara sfârşitul Evului Mediu şi cuprinde capitole referitoare la Românească – 64 de titluri; Moldova – 17 titluri, delicte de drept penal, traduse din opera unui mare Transilvania – 25 de titluri, Uniev – două titluri, jurisconsult italian. Exemplarului Bibliotecii Naţionale, Amsterdam – un titlu. deşi aflat într-o stare excelentă de conservare, îi lipseşte Prezentăm spre exemplificare câteva titluri care pagina de titlu, care a fost înlocuită cu o filă tipărită şi ilustrează valorile existente în colecţiile speciale ale cu una manuscrisă. În colecţia de manuscrise se Bibliotecii Naţionale a României: păstrează şi o copie după acesta pravilă, realizată în anul Liturghier slavonesc. Târgovişte, Mănăstirea Dealu, 1508 1799. Tipărită de ieromonahul de origine muntenegreană Biblia lui Şerban Cantacuzino. Bucureşti, 1688 Macarie, din porunca domnitorului Radu cel Mare, este În Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale se prima carte tipărită pe teritoriul românesc, dar şi primul găsesc mai multe exemplare din această primă liturghier ortodox tipărit. Lucrarea este un volum in-4° imprimare integrală a Bibliei în limba română. mic, cu 128 de file, împărţite în 17 caiete de câte 8 file, Exemplarul publicat în „Manuscriptorium” poartă cu excepţia primului şi a ultimului caiet, care au doar însemnări manuscrise şi se evidenţiază prin frumuseţea câte 4 file. Textul este imprimat în două culori: textul legăturii vechi, în stil brâncovenesc, realizată din piele obişnuit este imprimat cu negru, iar titlurile capitolelor, brună pe scoarţe din lemn, împodobită cu chenare aurite culese cu litere mari combinate în ligaturi ca în cu motive vegetale şi mici ornamente florale. Pe prima hrisoavele vremii, precum şi titlurile subcapitolelor sunt copertă se află un medalion cu icoana Învierii tipărite cu roşu. Textul este în slavonă. Exemplarul Domnului, iar pe ultima copertă, tot într-un medalion, Bibliotecii Naţionale a României păstrează legătura de sunt reprezentaţi Fecioara Maria cu Pruncul, împreună epocă, în stil bizantin, din piele, pe scoarţe de lemn. cu sfinţii Mihail şi Gavril. Tranşele sunt verzi, Coperţile sunt ornamentate cu modele geometrice şi ornamentate cu motive vegetale aurite.

13 >>> Biblia de la Blaj, 1795 Manuscrisul are colontitlu şi rubrici. Unul dintre exemplarele aflate în colecţiile Bibliotecii Codex Justinianus, manuscris anluminat pe pergament Naţionale are numeroase însemnări manuscrise, din care în latina de la mijlocul secolului al XIII-lea. Manuscrisul putem extrage informaţii privind circulaţia şi preţul are, în primul rând, o valoare istorică şi juridică, fiind cărţii. La sfârşitul volumului există mai multe însemnări primul cod de legi emis de împăratul Iustinian. Este referitoare la diferite momente din viaţa de familie a Codul care va sta la baza dreptului canonic, inclusiv al foştilor proprietari: căsătorii, naşteri, botezuri sau Bisericii ortodoxe, fiind preluat peste secole în alte decese. Legătura este din piele brună, pe scoarţe de scrieri. Manuscrisul este ornat cu un motiv decorativ în lemn, cu încuietori din aramă. bandă, de factură bizantină, desenat în peniţă, cu motive Alte lucrări care merită menţionate sunt: Apostol geometrice şi vegetale. Este reprezentat portretul slavonesc. Târgovişte, 1547, tipărit de Dimitrie Liubavici împăratului Iustinian în semiprofil, amplasat într-un împreună cu ucenicii săi, Oprea şi Petre, din porunca portal. Manuscrisul mai cuprinde rubrici, coloncifru. domnitorului Mircea Ciobanul, exemplar unic în ţară; Legătura este din lemn îmbrăcat în pergament alb, Sbornic slavonesc. Sas-Sebeş, 1580, tipărit de diaconul Coresi completată de un lanţ metalic şi de două curele din piele, în Sas-Sebeş la comanda mitropolitului Ardealului, intacte. Ghenadie; Evangheliar slavonesc. 1579, tipărit de diaconul Tot din colecţiile bibliotecii Batthyaneum sunt Coresi şi Mănăilă în limba slavonă, poate fi considerat adăugate în biblioteca digitală „Manuscriptorium” şi o o reeditare a celui din 1562; Triod slavonesc, 1578, tipărit serie de incunabule precum: Opera Gr. Aristoteles, de diaconul Coresi din porunca lui Alexandru al II-lea, Veneţia, 1496; Opera Gr. Aristoteles, 1496; Opera Gr. domnitor al Ţării Româneşti, şi a fiului său, Mihnea al Aristoteles, 1496; Opera Gr. Aristoteles, 1497; Opera Gr. II-lea Turcitul, pentru a fi dăruit bisericilor; Pravila. Aristoteles, 1498; De civitate dei. Augustinus, Aurelius, Govora, 1640, lucrare juridică ce cuprinde elemente de Veneţia, 1489; Historiae Romanae decades. Livius, Titus, drept civil şi dispoziţii de drept bisericesc, realizată cu Roma, 1469; Biblia. Lat., Nuremberg, 1482; Polyhistor. susţinerea financiară a Domnitorul Matei Basarab şi din Solinus, Gaius Iulius, Veneţia, 1473; Epigrammata. iniţiativa mitropolitului Teofil; de imprimare s-au ocupat Martialis, Marcus Valerius, Veneţia, 1475; Adversus egumenul mănăstirii Govora, Meletie Macedoneanul, calumniatorem Platonis. Bessarion, Iohannes Basilius, împreună cu ieromonahul Ştefan din Ohrida, succesorul Roma, 1469; Opera, Asclepius, Apuleius Madaurensis, său; Psaltirea în versuri. Uniev, 1673 realizată de Dosoftei, Roma, 1469. Mitropolitul Moldovei; Cazania lui Varlaam. Iaşi, 1643. Din colecţiile filialei Batthyaneum au fost Perspectivele colaborării Bibliotecii Naţionale a selecţionate, pentru includerea în „Manuscriptorium”, României cu proiectul „Manuscriptorium” 284 de documente reprezentând manuscrise şi Biblioteca Naţională a României îşi propune să-şi incunabule deosebit de valoroase pentru cultura îmbogăţească colecţiile din „Manuscriptorium” prin europeană şi universală. Exemplificăm cu două lucrări adăugarea de noi documente relevante pentru cultura şi semnificative: civilizaţia românească. Un prim demers în acest sens Codex aureus – Evangelium Secundum S. Mattheum ET este includerea documentelor digitizate în proiectul S. Marcum. Tetraevangheliarul realizat în anul 810 la european „Rediscover”. „REDISCOVER”(Reunion Aachen, la comanda lui Carol cel Mare (768-814), este of persed ntent: irtual valuation and Dis 5Co V E cel mai important manuscris medieval occidental Reconstruction) (2009-2010), realizat în cadrul anluminat din România, atât datorită ilustraţiei, cât şi a programului de cooperare europeană „Culture Program textului scris cu cerneală de aur pe pergament. Lucrarea 2007-2013”, este un exemplu de valorificare a reprezintă un caz unic: cel al unui manuscris care se potenţialului oferit de documentele digitizate în scopul găseşte în trei ţări – jumătate din acesta se păstrează la promovării patrimoniului cultural european. Pornind de Museo Sacro din Vatican, împreună cu una dintre la obiectivele specifice ale programului, de a oferi un copertele autentice, sculptată în fildeş şi aur, iar a doua suport circulaţiei transnaţionale a operelor şi bunurilor copertă se păstrează la Victoria and Albert Museum din culturale şi promovarea dialogului intercultural, patru Londra. Fragmentul de la Alba Iulia numără 111 file [= biblioteci naţionale (Biblioteca Naţională a Republicii 222 pagini] in folio. Textul este scris cu cerneală de aur Cehe, Biblioteca Naţională a Poloniei, Biblioteca pe două coloane, cu 31 de linii în caractere unciale. Naţională a Lituaniei şi Biblioteca Naţională a României) Începuturile capitolelor sunt scrise cu unciale de culoare şi-au propus să adune, să reconstruiască virtual şi să facă roşie. Cele 101 file de text (202 pagini) sunt decorate cu accesibile colecţiile dispersate în Evul Mediu târziu şi chenare policrome. De asemenea, sunt anluminate cele epoca modernă timpurie, în special din timpul 12 pagini ale canoanelor, precum şi cele patru tablouri Războiului de 30 de Ani (1618-1648), perioadă în care reprezentând portretul Evanghelistului Matei, al s-au produs mari distrugeri în spaţiul germanic şi în evanghelistului Marcu, portretul lui Iisus Christos şi un zona cunoscută astăzi ca Europa Centrală. Documentele frontispiciu cu Genealogia lui Iisus. Se adaugă paginile selectate conform acestor criterii au fost digitizate şi cu scriere ornamentală de la începutul Evangheliilor. integrate în biblioteca digitală pe platforma

<<< 14 Manuscriptorium.com. Fiecare ţară participantă a Note: organizat o expoziţie care să ilustreze conceptul ce a stat la baza selecţiei materialelor valorificate în cadrul 1. Manuscriptorim. Building Virtual Research Environment for the proiectului. Sphere of Historical Resources, disponibil la adresa web Biblioteca Naţională a României a selectat din http://www.manuscriptorium.com/, accesat la 27 ianuarie fondurile de incunabule şi carte veche străină ale 2014. 2. Manuscriptorium Partners, disponibil la adresa web Serviciului Colecţii Speciale 323 volume acoperind http://manuscriptorium.com/index.php?q=content/partne perioada 1477-1620. Conceptul expoziţiei româneşti a rs, accesat la 20 aprilie 2011. fost felul în care Europa, aflată în pragul modernităţii, 3. Adolf Knoll, Manuscriptorium: Seamless Access to old European a descoperit spaţiul locuit de români. Documentele au Written Heritage. [Document inedit], 2013. fost scanate, prelucrate şi încărcate în serverul de stocare 4. Zdenek Uhlir, Adolf Knoll, Manuscriptorium and ENRICH al bibliotecii, iar descrierile bibliografice au fost realizate Project: Means for Dealing with Digital Codicology and Palaeography. în aplicaţia de gestiune a documentelor de bibliotecă În: Kodikologie und Paläographie im digitalen Zeitalter = Codicology Aleph (format UNIMARC). În biblioteca digitală a and Palaeography in the Digital Age, coord. Malte Rehbein, Bibliotecii Naţionale a României, descrierile Patrick Sahle, Torsten Schaßan. Norderstedt, Books on bibliografice au fost importate şi convertite în format Demand GmbH, 2009, p. 65-77. Marc21. Pentru integrarea în biblioteca digitală 5. Adriana Dumitran, Proiecte culturale europene: „Manuscriptorium”, cei doi parteneri (Biblioteca REDISCOVER (2009-2010). În: Revista Bibliotecii Naţionale a României, anul XV, 1-2/2009, p. 78-79. Naţională a Cehiei şi Biblioteca Naţională a României) 6. Biblioteca Digitală Naţională, Biblioteca Naţională a României, testează soluţia utilizării protocolului OAI-PMH (Open disponibil la adresa web http://digitool.bibnat.ro:8881/R, Archives Initiative Protocol for Metadata Harvesting), accesat la 5 februarie 2014. astfel încât să fie evitată redundanţa activităţii de catalogare prin realizarea unei noi descrieri bibliografice. Ulterior, vor fi integrate şi alte colecţii digitale precum cele de documente istorice şi arhivistice Bibliography: disponibile acum în biblioteca digitală dezvoltată de Biblioteca Naţională a României6. Biro Hendre, Doina. Documente din Biblioteca Batthyaneum în colecţiile Manuscriptorium. [Documents of the Batthyaneum Library in the Manuscriptorium Collections] [document inedit], Biblioteca Naţională a României, 2014. Concluzii Dumitran, Adriana. Proiecte culturale europene: REDISCOVER Participarea Bibliotecii Naţionale a României la (2009 2010). [European Cultural Projects: Rediscover biblioteca digitală „Manuscriptorium” înseamnă, în (2009 2010)]. În Revista Bibliotecii Naţionale a României, anul primul rând, prezenţa patrimoniului naţional XV, 1 2/2009, p. 78 79. documentar în spaţiul universal. Moştenirea culturală Knoll, Adolf. Manuscriptorium: Seamless Access to old European românească se adaugă şi completează moştenirea Written Heritage. [Document inedit], 2013. culturală europeană şi universală. În al doilea rând, se Radu, Mariana. Documente din Biblioteca Naţională a României în măreşte vizibilitatea colecţiilor româneşti, care sunt, colecţiile Manuscriptorium. [Documents of the National Library of Romania in the Manuscriptorium Collections] [document inedit], implicit, mult mai utilizate pentru documentare şi Biblioteca Naţională a României, 2014. cercetare, „Manuscriptorium” fiind un spaţiu digital de Tîrziman, Elena. Valorificarea patrimoniului documentar al Bibliotecii cercetare. Naţionale a României prin proiecte internaţionale. [Valorising the Prin intermediul bibliotecii digitale Documentary Heritage of the National Library of Romania through „Manuscriptorium”, documente şi colecţii româneşti se International Projects]. În Transilvania, serie nouă, anul XLI regăsesc şi în alte baze de date şi biblioteci digitale (CXLV), 1/2013, p. 78 81. europene la care „Manuscriptorium” este agregator sau Tîrziman, Elena. Proiecte internaţionale de valorificare a patrimoniului documentar al Bibliotecii Naţionale a României [International contribuitor de conţinut digital. Documentele din această Projects to Valorize the Documentary Patrimony of the National bibliotecă digitală se regăsesc în Biblioteca Europeană Library of Romania]. În Revista Română de Biblioteconomie şi (The European Library – TEL) şi în Europeana; prin Ştiinţa Informării=Romanian Review of Library and Information urmare, orice document adăugat în „Manuscriptorium” Science, anul 8, nr. 1/2012, vol. 8, p. 37 42 (ro.), p. 43 48 (en.). va avea un potenţial mult mai mare se regăsire şi utilizare. Tîrziman, Elena. The National Library of Romania, Benchmark of Din perspectivă strict biblioteconomică, implicarea the Romanian Documentary Patrimony, în Romanian Libraries. într-un proiect european a oferit posibilitatea îmbogăţirii Bucharest, Romanian Library Association, 2011, p. 9 59. experienţei profesionale privind activităţile de digitizare, Uhlir, Zdenek; Knoll, Adolf. Manuscriptorium and ENRICH Project: Means for Dealing with Digital Codicology and Palaeography, prelucrare, editare, publicare şi utilizarea standardelor şi în Kodikologie und Paläographie im digitalen Zeitalter = Codicology normelor internaţionale de lucru, precum şi a and Palaeography in the Digital Age, coord. Malte Rehbein, experienţei activităţilor de colaborare în mediul cultural, Patrick Sahle, Torsten Schaßan7. Norderstedt, Books on ştiinţific şi profesional european. Demand GmbH, 2009, p. 65 77.

15 >>> le portrait de Iohannes Zápoľský dans les documents historiques

Eva FRIMMOVÁ Academia Slovacă de Ştiinţe din Bratislava, Departamentul de Istorie Slovak Academy of Sciences, Bratislava, Department of History Personal e mail: [email protected]; [email protected] The Portrait of Iohannes de Zápolya in historical documents The end of the 15th and the first half of the 16th century is one of the most dramatic periods in the slovak history; some important and far reaching changes in the political, social, cultural and spiritual life happen in that time. Iohannes Zápoľský (1487 1540) belongs to its most eminent personalities of high nobility who acts for very important causes. This hereditary count of Spiš/ Scepusium, district administrator of Spiš and Trenčín/ Trentschin and Transylvanian duke is favourite between old Hungarian patriots, also thanks to his success in defending country against Otoman Turks and to the repression of Dóža’s insurrection. His personal tragedy is that he opposes the powerful House of Habsburg; he is trying like them to get the Ungarian throne. The emperor Maximilian I is a master of propaganda and diplomacy and it’s easy for him to create a very negative opinion about the person of Zápoľský not only in the Kingdom of Hungary but also abroad; the emperor’s son Ferdinand I of Habsburg continues to influence the public opinion against his rival. Theses circumstances increase Zápoľský’s effort in the period after the battle of Mohács when he intends to free the country from the Habsburg’s power and to rule it in an indipendent way as the Ungarian king the adversary Ungarian king of Ferdinand I. But he collaborates con turkish sultan what is naturelly considered negatively by his contemporaries and successors. He would deserve nevertheless, that his life and acts as well as the historical period in which he lived would revise as a whole. First of all and especially because he was the only Ungarian king coming originally from slovak territory and remained very close to it. The present contribution traces on the basis of chosen contemporaneous documents the Zápoľský’s personality and key moments of his behaviour. Keywords: high nobility, Scepusium, Trentschin, otoman turks, House of Habsburg, Emperor Maximilian

a fin du XVe et la première partie des domination turque dans le pays, sans omettre les XVIe siècles est l’une des périodes les rapports de vassalité qui liait Zápoľský vers la fin de sa plus dramatiques de l’histoire slovaque vie au sultan Süleyman Ier le Magnifique.1 où d’importants changements avec des répercussions Iohannes Zápoľský fut originaire de la famille noble LL e 2 dans la vie politique, sociale, culturelle et spirituelle slovène du XIV siècle , mais ce ne fut que son oncle eurent lieu. L’un des protagonistes les plus remarquables Emericus, érudit et sans héritiers, et son père Stephanus en fut Iohannes Zápoľský (Zápolya, 1487-1540) qui († 1499) qui réussirent à atteindre les plus hautes agissait à l’échelle la plus haute de la société et pouvait fonctions régionales, surtout grâce à leurs mérites directement influencer le cours des événements militaires auprès du roi Matthias Corvinus. On attribue marquants. Mais les contradictions et le marasme à son père, le capitaine da la Haute Hongrie sous général de ces temps-là, ont apporté une perplexité voire Corvinus, gouverneur de la Silésie et des Lusaces et le même un certain antagonisme dans les opinions sur ce palatin de la Hongrie royale, le mérite d’avoir aidé personnage, et cela de la part de ses contemporains ainsi Vladislaus II de Jagellon3 d’être élu roi hongrois le 15 que de la part des historiographes et politiciens des juillet 1490 à la diète aux champs de Rákos près de Pest.4 périodes successives y inclus ceux d’aujourd’hui. Cela La mère de Iohannes Zápoľský fut princesse Hedwige est aussi le résultat du fait que les actions et les décisions de Tessin († 1531); il nacquit le 29 mars 1487 au château de Iohannes Zápoľský ont été considérés sous divers de Spiš (Scepusium) en Slovaquie et mourut le 21 juillet points de vue et dans l’optique de différents partis 1540 à Sibiu ou Hermannstadt en Roumanie. Il eut un politiques qui cherchaient à trouver « les coupables » frère Georgius et une sœur Barbara († 1515), l’épouse responsables de la chute de la Hongrie royale et de la du roi polonais Sigismundus Ier de Jagellon le Vieux. En

<<< 16 plus, il eut deux demi-soeurs: Christine, mariée avec mort sans héritiers, les droits de succession devaient Druget et Véronique, mariée avec Butkai. De sa incomber au roi Ferdinandus. deuxième épouse Isabela Jagellon (1519-1559), fille de 1540 – juillet – son fils Iohannes Sigismundus († son beau-frère et le roi polonais Sigismundus, il eut un 1471) nacquit et même s’il fut élu roi hongrois, jusqu’à fils, Iohannes Sigismundus (1540-1571). la fin de sa vie ne resta que le voïvode de Transylvanie. Comme Iohannes Zápoľský se rangeait, grâce à son 1540 – le 21 juillet – il mourut à Sibiu en Roumanie héritage, parmi les magnats hongrois les plus riches (il et fut enterré à Székesfehérvár. Il désigna son épouse possédait soixante-douze châteaux et domaines dans Isabela comme son successeur et tuteur de leur fils. tout le royaume hongrois), on pouvait supposer que dès 1541 – le 29 août – les Turcs assiégèrent le château sa jeunesse, il allait faire vite une belle carrière. En outre de Buda et ils formèrent le pachalik de Buda: le centre cela, il faut mentionner ses capacités militaires et celles administratif du territoire hongrois fut occupé. de chef liées avec ses ambitions que sa mère Hedwige Süleyman protégea Iohannes Sigismundus comme le lui inculqua durant son éducation. voïvode. Son destin peut être esquissé dans les grandes lignes qui suivent:5 Pour retracer le personnage de Iohannes Zápoľský 1493 – il devint l’une des deux gardes de la couronne et ses actes dûs à de nombreux événements hongroise. défavorables, on a besoin de s’y approcher d’une façon 1499 – le roi Vladislaus II de Jagellon le nomma complexe tout en saisissant la caractéristique des faits après les funérailles de son père Stéphanus le principal historiques. La voie plus directe pour les comprendre chef des comitats de Liptov, Spiš et de Zemplín. Il agit est celle de les étudier à la base des documents de cette sous l’impulsion du tuteur de Iohannes Zápoľský, époque-là. Pour ces raisons, on rapporte ici quelques l’archevêque d’Esztergom (Strigonium) Thomas Bakóc, opinions et commentaires les plus significatifs sur malgré l’opposition des hobereaux de Zemplín. Iohannes Zápoľský faits par ses contemporains et leurs 1505 – à l’assemblée aux champs de Rákos, sa successeurs plus proches dans le cours des événements, proposition de loi fut votée selon laquelle le choix du y inclus les commentaires adéquats de différents points futur roi hongrois était fait parmi les candidats de vue, même antagonistes. Une multitude de provenant de la Hongrie royale au cas où la maison des documents touchent en quelque sorte le personnage de Jagellon serait restée sans héritiers. Selon l’opinion Iohannes Zápoľský, c’est pourquoi leur présente d’époque, Zápoľský fut considéré comme le seul sélection vise à illustrer les exemples les plus éloquents. candidat possible. Les témoins directs de ses actes sont les suivants: 1510 – le roi Vladislaus II le nomma le voïvode de Richardus Bartolini, Iohannes Cuspinianus, Caspar Transylvanie. Ursinus Velius, Valentinus Eckius, Stephanus Brodarič 1514 – il fut le principal vainqueur de l’insurrection ou le chroniqueur Conradus Sperfogel. Aussi les auteurs de Dóža (Dózsa) avec son frère Georgius et le juge de la période successive la plus proche comme le poète régional Stéphanus Bátori. et humaniste Paulus Rothan Rubigall, les historiens 1526 – le 29 août – il fut en route pour se rendre à Nicolaus Istvánfi et Petrus Révai écrivent de lui, de Mohács avec ses troupes pour aider le roi Ludovicus II même qu‘au XVIIIe siècle Matthias Bel, Stephanus des Jagellon. Dans la bataille, son frère Georgius Katona ou les chroniqueurs Georgius Bohuš et Michael mourut. Semian. 1526 – le 10 novembre – une partie du soi-disant La famille de Iohannes Zápoľský participait parti « pro-national » l’élut à Székesfehérvár (Alba Regia) activement dans la politique sous le règne de Matthias roi hongrois. Corvinus et son père Stephanus sous Vladislaus II. Ses 1526 – le 11 novembre – l’évêque de Nitra membres faisaient partie de la soi-disant nouvelle Stephanus Podmanický le couronna roi hongrois. noblesse « homines novi » qui entourait le roi et avait sa 1528 – le 27 janvier – Süleyman Ier à Istanbul confiance. Spiš devint le lieu du principal siège de reconnut Iohannes Zápoľský comme le roi hongrois et famille vu que son père fut dès 1486 entre autres chef il conclut une alliance avec lui. de comitat de Spiš. Iohannes vint au monde le 29 mars 1528 – le 8 mars – Zápoľský fut défait près de 1487 au château de Spiš que son père restaura et fit Košice (Cassovia) en Slovaquie par « le contre-roi » agrandir. Au XVIIIe siècle Georgius Bohuš6 nota dans Ferdinandus Ier de Habsbourg, couronné le 3 novembre sa chronique manuscrite d’avoir vu de ses propres yeux 1527; il s’enfuit en Pologne. les restes du lit où était né Zápoľský,7 ce qui témoigne 1529 – le 18 août – à Mohács, il prononça ses vœux du grand respect que l’on lui portait dans ce pays depuis de vassalité au sultan Süleyman. plus de trois siècles. Iohannes Zápoľský fut éduqué, de 1538 – le 24 février – la décennie de combats des même que son frère mineur Georgius,8 dans un esprit deux contre-rois se conclut à Oradea par la signature de chevaleresque pour ses temps, en recevant une la paix; on attribua à Zápoľský la Transylvanie, excellente formation, surtout militaire, pour pouvoir Transdanubie et le nord-est de la Slovaquie. Après sa s’acquitter d’importants postes dans le domaine

17 >>> politique dont la carrière militaire était la partie couronne en Hongrie royale, 25 ans plus tard intégrante. Plus tard, les deux frères furent les qu’Elisabeth, la mère de Ladislaus V le Posthume la commandants en chef de la défense antiturque ou donna à garder à l’empereur Fredericus III de contre l’insurrection de Dóža. La preuve d’une Habsbourg. Depuis longtemps, Corvinus cherchait à préparation rigoureuse peut être le fait qu’en 1515 l’obtenir; il y parvint après avoir fait plusieurs promesses Georgius gagna les courses à chevaux à Bratislava et après avoir payé sa contre-valeur égale à 60.000 florins organisées à l’occasion des négociations sur les doubles d’or.15 Un an plus tard, le roi Matthias renouvela le poste fiançailles des descendants de la maison des Habsbourg de la garde ou plutôt de deux gardes de la couronne – et des Jagellon. C’est ainsi que l’un des principaux l’une fut représentant de l’Eglise, l’autre fut laïque. Le observateurs et acteurs de cet événement Iohannes roi Matthias désigna pour cette fonction respectivement Cuspinianus9 nota dans son journal: Undecima Aprilis l’évêque d’Eger Thomas Bakóc et Stephanus Zápoľský. institutus est ludus pro cursu equorum. Primus bravium accepit Peter Révai cita dans le livre dédié à la couronne les argenteum deauratum poculum. Secundus pannum aureum pro formules du serment liant les gardes à l’engagement de veste. Tertius simplicem pannum pro tunica. Cuccurrerunt unde protéger la couronne.16 quadraginta equi velocissimi et pulcherrimi, sed Georgius, comes Iohannes Zápoľský atteignit d’importantes Scepusiensis, omnes praecessit.10 Ce texte est très intéressant fonctions et se rangeait parmi les plus riches magnats car il s’agit de la première mention écrite des jeux du pays; il fut aussi généralement considéré comme chevaleresques à Bratislava et en plus on y nomme leur l’aspirant adéquat au trône hongrois, comme le roi vainqueur. Cet extrait fut modifié par Matej Bel11 qui Vladislaus II de Jagellon n’avait toujours pas d’héritiers cita sa source: Die XI. Aprilis equestres ludi, ut esset curarum – sa fille Anna nacquit seulement en 1504 et son fils aliquod avocamentum, instituuntur. Brabaeon Georgius, comes Ludovicus en 1506. Sous la proposition de Iohannes Scepusiensis, spectantibus regibus, Gurcensi et Strigoniensi Zápoľský, le 24 avril 1505 on vota à l’Assemblée de cardinalibus, summo omnium plausu retulit. Multa hic ex suis Rákos près de Budapest la loi selon laquelle les moribus partim ludicra, partim digna admiratione Poloni, Hongrois n’allaient jamais élire leur roi parmi les Moschi, Tartari interseruere, quae apud Cuspinianum legi étrangers. Ce vote eut lieu après les négociations sur volumus.12 l’annexion de la Moravie, Silésie et des Lusaces à la Le père de Zápoľský, quand il fut palatin, il influença Bohême qui faisaient partie, dès les temps de Matthias la nomination de son fils aîné de six ans au poste de la Corvinus, de la Hongrie royale ce qui n’approuvait pas garde de la couronne hongroise. Cette fonction fut la noblesse locale: Ceterum comitiis eius anni in campo introduite au moment où le pays fut menacé par les Pesthano, quem Racosium a rivo eius nominis vocant, habitis de ennemis locaux et étrangers. Le terme de « la couronne Moravia, Silesia et Lusatia acriter disputatum est… In quo, cum royale – corona regni » se forma comme un terme nobilitas summam sibi et rei publicae iniuriam fieri existimaret, juridique du droit médiéval d’Etat à partir du joyau de nec in praesens aliter sibi consulere posset, frequens in la couronne concret qui fut lié avec l’acte du tabernaculum amplissimum publico concilio destinatum confluxit couronnement et avec l’onction sacrale du roi, le geste ibique collatis omnium votis et suffragiis decrevit, ne in posterum qui signifiait la remise des droits de souverain et du ullo umquam tempore, si rex Vladislaus absque herede masculo pouvoir au futur roi. Pour cette raison, on attribuait à la decederet, alienae gentis et sanguinis regem sibi delidendum couronne une sacralité mystique et la force qui furent proponerent; addita atroci denuntiatione, ut qui contra hanc legem surtout en Hongrie royale transposées dans l’image fecissent, eorum bona fisco addicerentur ac ipsi liberique et posteri représentative de l’Etat et du pouvoir. Ce phénomène eorum universi aut perpetuo exilio, si capi non possent, aut capti peut être considéré comme le résultat des influences des praesentissima extremi supplicii poena plecterentur.17 Zápoľský cultures variées très présentes dans ce pays au bas jouissait de la faveur de Vladislaus II qui fut élu roi en Moyen-Age. On peut spécifier la signification de la 1490 après la mort de Matthias Corvinus grâce à l’aide couronne à travers son union avec le serment du roi de son père Stephanus. Par une résolution spéciale en promettant de conserver les droits du pays et de sa 1507 il devint en tant que le capitaine royal en chef nation ce qui la rend, dès le XIIIe siècle, dans les yeux « supremus et generalis regni capitaneus »18 l’un des plus du peuple, la représentation de leur pays et du pouvoir puissants hommes du royaume après le palatin d’Etat.13 En même temps, les Hongrois respectaient Emericus Peréni19 et le plus haut juge régional ainsi leur ancien élément démocratique lors de l’élection Stephanus Bátori.20 En même temps, il reçut en qualité du roi, mais au point de vue juridique la règle suivante du voïvode de Transylvanie de spéciales compétences était en vigueur avec univocité: …en Hongrie aucune élection concernant la défense du pays, surtout contre les Turcs. n’est pas valide sans le couronnement.14 On peut comprendre En tout, le roi disposait de 1.000 cavaliers dont 400 la valeur que les rois donnaient à cette couronne grâce restèrent à sa cour et 600 furent transférés à la frontière à l’exemple du roi hongrois Matthias Corvinus qui fut orientale.21 dûment élu roi le 24 janvier 1458, mais ne fut couronné En 1514, une importante insurrection des paysans qu’au bout de six ans de son règne, le 29 mars 1464. Car en Hongrie royale se forma originairement de la ce ne fut qu’alors qu’il réussit à faire retourner la croisade antiturque annoncée le 16 avril par l’archevêque

<<< 18 d’Esztergom Thomas Bakóc sous l’impulsion du pape de Zápoľský et ils attendaient à ce moment-là un enfant. Leo X. Le hobereau d’origine sicule Georgius Dóža fut L’année 1515 fut très importante à l’échelle chargé de la conduite de l’armée comptant 40.000 européenne car les doubles fiançailles des enfants de la volontaires22 dont le numéro accrût jusqu’à 80.000. maison des Habsbourg et des Jagellon eurent lieu, l’acte Ceux-ci se rebellèrent à cause de l’approvisionnement considéré comme une première impulsion à la matériel insuffisant et de l’insatisfaction de la noblesse formation de la future puissante monarchie des et ils se tournèrent contre cette dernière.23 Pour les Habsbourg, sinon sa base juridique. Le 22 juillet la réprimer, les mérites les plus grands sont à Iohannes princesse Anna de Jagellon et l’archiduc Ferdinandus de Zápoľský et à son frère Georgius qui près de Timişoara Habsbourg se fiancèrent à Vienne. Ils se marièrent le 2 défirent la principale ligne de bataille de Dóža. D’autre mai 1521 à Linz. Aussi la princesse Maria de Habsbourg part, le palatin Emericus Peréni et le juge régional et le roi de Bohême et de Hongrie royale Ludovicus II, Stephanus Bátori firent le même. Pour cet acte, fiancés le même jour, eurent leur mariage un peu plus Iohannes Zápoľský fut admiré par ses contemporains tard, le 13 janvier 1522 à Buda. L’événement du 1515 et ses successeurs, et se méritait le trône royal. cité ci-dessus est connu comme le « Premier congrès de Pour cela, il est compréhensible que Zápoľský Vienne », mais ses pourparlers préparatoires eurent lieu s’intéréssait à la princesse Anna de Jagellon et il pendant quatre mois à Bratislava (Posonium) comme le demanda deux fois sa main. Il fut refusé car l’empereur nota en détails Richardus Bartolini et d’autres de ses Maximilianus Ier de Habsbourg qui désirait obtenir la contemporains. Bartolini, au service de Matthaeus Lang, couronne hongroise depuis longtemps entra en jeu: légat du pape et de l’empereur, décrit ces événements dans le contrat avec Matthias Corvinus du 1464 on lit dans son oeuvre Hodoeporicon,27 entre autres le premier que s’il n’a pas d’héritiers légitimes, la couronne sera récit de voyage de la période de la Renaissance qui donnée à la maison des Habsbourg; une citation concerne aussi le territoire slovaque. Comme il écrivit, similaire se trouve aussi dans le contrat avec Vladislaus son désir était de rester impartial et de décrire tout II du 1491. Avec l’intention de limiter l’influence et véridiquement, sans rien embellir et faire passer d’éliminer toute sorte de possibilité de Iohannes « l’éléphant pour une moustique ». Toutefois, il décrivait Zápoľský à la cour et surtout son aspiration au trône, les faits qui lui furent rapportés dans le milieu qu’il l’empereur menait, par l’intermédiaire du médecin et fréquentait. Et pour cela, dans son texte, on y trouve diplomate Iohannes Cuspinianus, dès la naissance des quelques imprécisions historiques, surtout au sujet de enfants de la maison des Jagellon, des pourparlers Iohannes Zápoľský ce qui témoigne de l’opinion secrets avec le roi Vladislaus. Cuspinaianus allait seul à dominante sur sa personne à la cour royale. Bartolini le cheval à Buda et après la naisssance de petit Ludovicus présente aux niveaux différents et toujours du point de II en 1506 il y allait plus souvent. De ses propres mots: vue négatif ou le pire possible. Il ne l’appelle jamais par Quinque annis volvo hoc saxum, quibus vigesies et quater in son nom, il n’utilise que le mot « vaïvoda » pour parler Hungariam orator ivi atque haec negotia tractavi…24 Sur de lui. Il lui réduisit ses mérites lors de la défaite de la l’initiative de l’empereur, quatre contrats furent élaborés révolte de Dóža en ne lui attribuant que partiellement, en 1506 qui réglementeraient les rapports car de son avis ce fut grâce à Iohannes Bornemisa et austro-hongrois dans lesquels on parlait du futur surtout au roi Vladislaus II que les rebelles furent mariage des enfants des Jagellon à peine nés avec les vaincus. petits-enfants de l’empereur Maximilianus Ier, un peu Il est possible que l’incendie qui se déclencha le 30 plus âgés, Carolus ou Ferdinandus et Maria.25 Zápoľský avril à Bratislava comme en écrit Bartolini, peut être était très sporadiquement au courant des intentions de considéré comme la manifestation du refus du l’empereur et il recevait ces informations beaucoup plus personnage de Zápoľský et de ses espoirs perdus lors tard. A la fin, tout se passa selon le scénario prévu par des négociations sur les fiançailles citées ci-dessus: Dum l’empereur comme il ne laissa rien au hasard et il s’assura itaque caesaris adventum et nos Viennae et reges Posonii tout soutien possible. Il même réussit à faire changer expectaremus, pridie Kalendas Maias Posonii incendium factum, d’avis son opposant, le frère de Vladislaus II, le roi Pannonica regia conflagravit, Sarmatica autem a suis non defensa polonais Sigismundus Ier, un grand sympathisant de modo verum et reliquum oppidi ab incendio servatum est, Zápoľský: il lui fit des concessions en matière des droits septuaginta domus aut paulo plures crematae. Reges ad arcem, suprêmes en Prusse et de l’influence en Hongrie royale. quae in aedito colle sita est, confugere. Ignoratur dolo, ne an Sigismundus Ier obtint la confirmation des droits de la imprudentia patratum sit.28 Le siège du roi hongrois à soi-disant « Paix de Toruń », il cessa aussi de soutenir le Bratislava fut dans la rue Ventúrska, là où se trouve soi-disant « parti national en Hongrie royale »26 et il finit aujourd’hui le palais de Pauli avec le siège de par accepter le mariage entre les descendants des l’Univerzitná knižnica (Bibliothèque Universitaire). Jagellon et des Habsbourg et le fait que Maximilianus Soixante-dix maisons brûlèrent dans l’incendie ce qui Ier devint tuteur du jeune Ludovicus II de Jagellon. représentait à peu près un tiers de la ville « intra muros ». Sigismundus Ier changea ainsi la direction de sa politique, Bratislava de ces temps-là comptait deux cents dix-sept même s’il avait pour l’épouse Barbara († 1515), la sœur maisons bourgeoises, quatre portes et neuf édifices

19 >>> sacraux.29 Les feux se propagèrent de la Place des rassembler d’autres unités militaires promises de la Franciscains, en ravageant le cloître des Cisterciens et le Bohême, Moravie, Allemagne, des voïvodats de couvent des Clarisses jusqu’au palais de prévôt Transylvanie et de Moldavie et du banat d’Esclavonie et complétement refait par le prévôt d’alors Hieronymus de Croatie, et continuer la lutte. A ce moment-là, il Balbus. On n’en définit jamais la cause, on ne sait pas changea aussi d’avis à propos l’avance de Iohannes s’il s’agit de la négligence ou de l’incendie volontaire. Il Zápoľský: paulo ante hunc regis ex Buda egressum missus fuerat y eut des soupçons que l’incendie fut allumé par les Stephanus Bátori de Somlio ad vaïvodam Transilvanum, qui eum adhérents de Zápoľský comme ils se sont conservés les iuberet reiectis omnibus aliis consiliis hostis adventu ita iam documents qui témoignent que l’incendie éclata en trois exigente cum omnibus copiis Transilvanis ad regem properare.35 lieux différents en même temps et qu’il toucha le palais Les ordres que le roi lui donnait furent très divers c’est royal. pourquoi le voïvode ne fut pas certain lesquel il devait Malgré le fait que Zápoľský fit au cours des années exécuter. Finalement il lui parut le plus juste de suivre beaucoup d’efforts dans la défense antiturque près de l’ordre de se rendre auprès du roi. Sur la requête du roi, Belgrade et ailleurs, ainsi que lors de l’insurrection de Georgius Zápoľský vint en personne convaincre son Dóža, il ne devint ni tuteur de Ludovicus II, fils de frère Iohannes d’obéir au roi en lui remettant en mains Vladislaus II quand ce dernier mourut en 1516 ni palatin propres ses lettres contenant les ordres sous la menace en 1519.30 La situation devint beaucoup plus d’infidélité. compliquée en 1526 quand l’armée de Süleyman Ier fut Il suivit une période d’incessantes négociations, affrontée sur le terrain hongrois et le 29 août le jeune acceptations et envois des messages mais personne ne roi hongrois Ludovicus fut défait à Mohács. Le témoin venait depuis les pays qui avaient promis des troupes, oculaire de cet événement mettant fin au royaume de la même si la majorité était convaincue que leur arrivée Hongrie médiévale, fut Stéphanus Brodarič, le n’était que la question du temps. A Tolna, il y arriva chancelier royal31 qui le décrit dans son rapport unique. graduellement les troupes du compte de Spiš Georgius Il y esquisse authentiquement la tragédie du roi Zápoľský (trois cents soldats armés pesamment, trois Ludovicus sans expériences militaires, ainsi que le faible cents soldats armés à la légère et 1.200 fantassins); intérêt que les magnats avaient à le soutenir en Hongrie Hanibal Ciprius recruta aux frais du pape 1.300 royale et à l’étranger.32 En ne se concentrant que sur les fantassins outre lesquels il y eurent d’autres unités circonstances définissant les rapports entre le roi comme les troupes papales (4.000 fantassins), Ludovicus II et Iohannes Zápoľský, on découvre que polonaises (1.500 fantassins) et les évêques et les le roi faisait confiance à ce capitaine en chef de l’absence dignitaires laïcs accompagnés de leurs suites armées. duquel dans la bataille décisive à Mohács, il décida par Comme l’ennemi ne fut distant qu’à deux lieues et lui-même tenant compte des informations obtenues par n’avait pas d’intention de renvoyer la bataille, le roi fut le messager secret, le duc de Moldavie Stephanus et obligé de décider si engager les combats ou déplacer le après avoir consulté l’archevêque d’Esztergom Ladislaus camp. La situation peu rassurante se détériorait avec la Zalkáni33 au moment où les Turcs s’approchaient pression exercée sur lui de commencer la bataille car il à Osijek (Petrovaradin). Il était d’accord avec l’avis valait mieux de combattre ce jour-là contre une partie présenté: Nihil esse consultius, quam, si vaïvoda Transilvanus de l’armée ennemie que le matin suivant contre toute cum Transalpino [Radul a Stephanus de Moldavia] (nam et l’armée. A ce moment-là, le roi disposait de 89 canons huius fides rei in hac parte explorata esse videbatur) vel a tergo et d’une armée comptant entre 20.000 et 25.000 soldats, aggrederentur hostem nihil tale cogitantem, vel illo recta contra comme les alliés commençaient à venir. De l’autre côté, regem tendente ipsi iunctibus viribus Thraciam omni praesidio Süleyman avait 300 canons et disposait d’une autre nudatam invaderent, ita enim fore ut hostis vel opprimeretur in technique militaire et de 300.000 soldats dont 70.000 medio, vel certe ab incepto desistere atque ad sua defendenda redire prêts à combattre sur-le-champ. Avant la bataille, on cogeretur. Zápoľský fut informé de cette résolution par désigna quatre nobles avec les meilleurs cavaliers qui l’intermédiaire du diplomate Urbanus Baťáni: …ut re auraient fait la garde personnelle du roi en restant près plenius cognita id faceret, quod magis e re publica esse arbitraretur, de lui. Il s’agit de Iohannes Zápoľský, Caspar Raškay, et si id putaret utilius, vires suas et Transilvanorum cum vaïvoda Valentinus Török et Iohannes Kállay. Mais Iohannes Transalpino ad illa loca converteret; quae res pro magna parte in Zápoľský fut remplacé par Peter Peréni,36 vu qu’il se causa fuit, ne vaïvoda [Zápoľský] ad tempus proelii adesse trouvait à l’ordre du roi près de Szeged avec l’armée de potuerit.34 Dans tout le comportement du roi avant la 20.000 soldats. Le roi se noya en fuyant du champ de bataille à Mohács, il est évident que le roi était hésitant bataille. Une vieille ordonnance du roi Andreas II37 et effrayé par les Turcs; en effet, le panique envahit tous régularisant les rapports entre le roi et la noblesse, les habitants de la Hongrie quand les nouvelles de leur mentionne dans la Bulle d’or du 1222 la suite du roi avance pénétrèrent dans le pays. En plus, le roi avait hongrois formée de quatre hommes. L’article 7, § 2 peur d’être jugé lâche. C’est pourquoi le 24 juillet il préscrit que le roi traversant la frontière doit être entreprit le voyage pour Tolna accompagné de 3.000 accompagné de ses quatre gardes: Item, si extra regnum cavaliers et le même nombre de fantassins. Il y voulait exercitum ducere voluerimus et cum exercitu iverimus, omnes, qui

<<< 20 comitatus38 habent, pro pecunia nostra nobiscum ire teneantur.39 de Zápoľský avec les Ottomans. En Hongrie, Iohannes On y lit aussi que le nombre de ces plus hauts dignitaires Zápoľský avait une bonne position malgré la situation royaux ayant le privilège spécial d’avoir deux fonctions, généralement peu favorable. La deuxième partie se fixa à quatre: Item, praeter hos quattuor jobagiones, scilicet « pro-nationale » de la population qui était d’ailleurs en palatinum, banum, comites curiales regis et reginae, duas dignitates majorité, le jugeait digne du trône comme le signala avec nullus teneat.40 Cette ordonnance fut renouvelée et justesse Brodarič: Transilvaniae praeerat Iohannes Zapoly, complétée par le roi Vladislaus II en 1492: Si regia comes Scepusiensis, is, qui paulo post regnum est adeptus, a patre Maiestas, aut palatinus vel generalis capitaneus regni pro tempore Stephano in amplissimis opibus cum fratre Georgio relictus, tanta constitutus ad huiusmodi generalem exercitum personaliter apud nobilitatem gratia et favore, ut iam inde a puero omnes veluti proficisceretur, tunc etiam domini praelates et barones et nobiles regni successorem, si illud herede legitimo vacuum remansisset, ire teneantur usque ad metas et terminos regni et non extra observarent, et in eum unum omnium oculi essent coniecti.50 Le antiqua ipsorum libertate requirente.41 10 novembre de la même année, ces adhérents de Une grande partie de la population de la Hongrie Zápoľský l’élurent à Székésfehérvár roi hongrois et le considérait l’absence de Zápoľský auprès du roi comme 11 novembre il fut couronné par l’évêque de Nitra intentionnelle et donc on le jugeait en partie responsable Stephanus Podmanický.51 pour la défaite à Mohács. Aussi les historiens successifs, Mais outre Zápoľský qui procédait dans ses surtout ceux de la deuxième moitié de XVIe et de XVIIe aspirations au trône hongrois selon le droit hongrois siècles trouvaient, même s’ils étaient bien informés, des basé sur le vote, il y eut aussi l’archiduc autrichien difficultés dans l’évaluation des périodes avant et après Ferdinandus Ier de Habsbourg se renvoyant au droit de la bataille à Mohács. Bien qu’ils fissent des efforts pour succession conformément aux contrats de mariage du décrire véridiquement et de juger le plus objectivement 1515, mais aussi aux droits dérivant des contrats conclus possible le cours des événements passés en citant et en à Bratislava en 1464 et 1491, cités ci-dessus. Ce dernier commentant les sources de cette époque-là, ses auteurs utilisa tous les moyens possibles pour obtenir la et leurs successeurs, une multitude de questions très couronne hongroise y inclus la position de sa soeur délicates pour les Hongrois apparaissaient toujours. Maria, veuve de Ludovicus II et le cercle des personnes Pour en faire un exemple, Stephanus Katona42 en bienveillantes envers elle entre lesquelles il y avait depuis écrivant de l’attitude de Ján Zápoľský lors de la bataille 1522 aussi l’évêque d’Eger Ladislaus Zalkán et son à Mohács cite qu’il se fonde sur Nicolaus Ištvánfi,43 qui protégé, plus tard vice-tavernicus Emericus Szerencsés. puisa directement aux notes de Stephanus Brodarič: De la prochaine commune façon de faire entre le frère Fuere, qui eum occulta cum hoste consilia iam tum tractare et sa soeur royaux témoigne leur correspondance ainsi superstite, fato functus esset, Solimani ope regnum consequeretur.44 que leur rendez-vous du 16 et 17 octobre 1526 Mais il demande en mettant en doute: Cur igitur regnum, à Hainburg où ils se mirent d’accord comment acquérir quod eidem addixisse fingitur, igne ferroque vastavit? Cur tantam de l’influence en Hongrie et obtenir sa couronne, même subinde Laskius45 in conficiendo cum barbaris foedere avec de la force armée au cas où. Tout d’abord, on difficultatem habuit? Il écrit à un autre point de son texte: devait toutefois convoquer l’assemblée pour le 25 At eundem ante cladem Mohachianam ab ambitu regni videtur novembre à Komárno52 et c’est le palatin Bátori qui en [Iohannem Zápoľský] absolvere studium opem ferendi periclitandi fut chargé. L’offre de mariage du 17 octobre de la part regi, quod inter alia Brodericus his verbis expressis: Dum haec de Zápoľský n’allait pas bien avec les intentions de la agerentur, iam vaivoda circa Szegedinum erat cum copiis reine Maria. Au moment où il fut élu roi, cet acte de Transilvanis, quae cum ita cito subsequi non possent, ipse mariage perdit pour elle toute sorte de justification vu conscensis levibus raedis cum paucis ad regem properabat, ut vel qu’elle faisait de grands efforts pour aider son frère solus praelio, quod intellexerat minime dilatum iri, interesset.46 Ferdinandus à obtenir la couronne. Pour cela, elle Un demi-siècle plus tard, Caspar Heltai († cca 1574) déclina l’offre de Zápoľský.53 donne un autre point de vue: Zapolyam ad Szegedinum id Ferdinandus Ier fut élu roi hongrois à l’assemblée du dumtaxat expectavisse scribit, ut Ludovicus occumberet, seque 17 décembre 1527 à Bratislava où il fut aussi couronné deinde regem Hungaris obtruderet; immo noctu clam Solimanum le 3 novembre 1527. Le même évêque de Nitra se subduxisse, cum eoque foedus infame pepigisse. Cur igitur accomplit l’acte principal des deux couronnements (du regnum, quod eidem addixisse fingitur, igne ferroque vastavit? roi hongrois Iohannes Zápoľský et de Ferdinandus Ier).54 Cur tantam subinde Laskius in conficiendo cum barbaris foedere En Hongrie royale, le culte de la couronne était très difficultatem habuit?47 Katona poursuit selon Sambucus:48 enraciné depuis le Moyen-Age, c’est pourquoi à la …exercitu quoque ad Mohachium tardius moto – spem concepisse différence des autres monarchies, le couronnement du de Solimani erga se adque regnum tradendum propensa souverain était plus important que son élection comme liberalitate.49 Pour conclure, Katona lui-même reconnaît on a signalé ci-dessus. Le nouveau roi hongrois que Iohannes Zápoľský ne mérita pas toutes les Ferdinandus devait affronter la situation politique peu accusations des faits commis avant la bataille à Mohács stable en Bohême; Maria en tant que gouverneur en qu’on lui attribuait, mais qu’il fut bien responsable de Hongrie royale cherchait toujours avec plus de succès à ce que suivait cette défaite, à savoir de la collaboration attacher les sympathisants de Zápoľský à leurs intérêts.

21 >>> Beaucoup d’entre-eux étaient membres du conseil Iohannes Zápoľský et à faire l’éloge de Ferdinandus: par gouvernant. Les moyens pour les gagner étaient variés: cette technique de mettre en contraste les deux rivaux, les promesses de pouvoir garder leurs biens, de régler il poursuit son but et il espère rendre ses vers plus de diverses affaires, les aides financières et les menaces.55 efficaces. Et ce n’était pas différent pour les adhérents de Dans la région de Spiš, le bailli de la ville de Levoča Zápoľský comme le note dans sa chronique Michael Conradus Sperfogel écrivit sa chronique d’importance. Semian, vice-recteur de l’école de la confession Il y décrit l’époque de 1516 à 1531 en signalant que les d’Augsburg à Bratislava, qui écrit ses propos sur magnats hongrois se refusant de mettre à disposition les Iohannes qui juste après la bataille à Mohács: [Il convoqua troupes nécessaires pour combattre les Turcs, furent la les états à Tokaj où il se rendit lui-même avec son armée. Une cause de la chute de Belgrade et aussi de la défaite à bonne partie de nobles de la Haute Hongrie s’y regroupèrent Mohács. Même si ses notes sont critiques, il écrit en tant comme Zápoľský dont ils avaient peur, leur inspirait un grand que sympathisant des Habsbourg; il exagère en respect. Avant qu’ils se mettent à élire roi, Zápoľský acquérit leur décrivant certains faits et en citant les données: il double faveur à travers les dons et les promesses]. Stawy do Tokage par exemple le numéro des soldats turcs à Mohács.58 powolal, kam y sám s wogskem swým přigel. Shromáždila se tu Dans ce cas-là, Levoča, à la différence de Kežmarok59 wètssi částka pánů z Hornjch Uher: ponèwádž Zápola, kterého sympathisait avec Ferdinandus. En prenant la même se báli, v nich w weliké wážnosti byl. Prwé pak, než se o wywolenj position sur ce sujet Caspar Ursinus Velius († 1539), krále raditi počali, přenajal mnohých přednějssich pánů dary historiographe de la cour de Ferdinandus Ier dans la a sliby.56 soi-disant Guerre de Pannonie décrit l’intervalle de 13 ans Au lieu de calmer les eaux après la terrible défaite de conflits, négociations et d’armistices entre Iohannes infligée aux Hongrois par les Turcs, une période et Ferdinandus où il ne traite Zápoľský autrement que troublée par la compétition entre les deux rois légitimes du compte de Spiš et de l’adversaire ou de l’ennemi du s’installa. Les partisants des deux camps ressentaient royaume « regni aemulus ».60 Le récit d’Ursinus douloureusement les conséquences de leur conflit qui comprend dix volumes et il commence par l’Assemblée eut lieu, en grande partie sur le territoire de la Slovaquie. des tiers hongrois à Buda le 6 octobre 1527 convoqué Les individus ou les communautés jugeait Zápoľský par le roi Ferdinandus Ier et il termine par l’Assemblée directement selon leurs sympathies envers sa personne de Speyer en Allemagne du 1531. ou son adversaire Ferdinandus Ier. Les contemporains Les troubles de guerre entre les deux rois de la défaite à Mohács et leurs successeurs le s’achevèrent entre le 3 et le 24 février 1538 à Oradea où considéraient comme le responsable du carnage qui fut l’armistice fut conclu et on se mit d’accord sur la la conséquence de son combat contre Ferdinandus Ier répartition du territoire de la Hongrie: la Transylvanie pour la couronne hongroise. D’autres auteurs et et le nord-est de la Slovaquie actuelle furent attribués à historiens acceptaient souvent cette opinion sans bien Zápoľský, Bratislava et la Slovaquie de l’ouest à distinguer les justes causes ou l’écart de temps du Ferdinandus. Au cas de la mort de Zápoľský sans comportement de Zápoľský. Une attitude négative à héritiers, les droits de succession devaient passer à l’égard de sa personne fut prise qui se divulguait Ferdinandus.61 Un peu plus tard, le sud de la Slovaquie, alimentée surtout par ses adversaires. En été 1527, l’ouest de la Hongrie et la partie restante de la Hongrie Ferdinandus avec sa force armée l’emporta sur centrale furent conquis par les Turcs qui y formèrent Zápoľský et en le faisant reculer derrière Košice, il leur propre structure administrative: le sud de la l’obligea à s’enfuir en Pologne où ce dernier entama ses Slovaquie fut divisé en 4 circonscriptions administratives pourparlers avec Süleyman Ier. Après une longue suite « sandjak ». Peter Révai rapporta la lutte pour la de délusions sur la scène politique, mais aussi déçu par couronne de Hongrie royale après l’année 1526; sur un ses adhérents, il se mit à collaborer avec Süleyman qui espace de dix pages il analyse la situation qui régnait le reconnut le 27 janvier 1528 comme le roi hongrois et dans le pays après le désastre de Mohács et la dyarchie conclut une alliance avec lui. L’année suivante, le 18 août des deux rois en s’identifiant avec l’idée d’Euripide 1529, près de Mohács, Zápoľský fit vœu de vassalité au qu’on commet de la violence pour gouverner, et on sultan Süleyman Ier qui l’aida ensuite à tenir le trône vénère la justice dans tout le reste: Quid enim ambitio hongrois. dominandique libido non suadet? Ut omnia recta et honesta Plusieurs auteurs provenant de la Hongrie negligant, dummodo potentiam consequantur, et faciant secundum décrivirent ces événements; chez quelques-uns d’entre Euripidem ius regnandi gratia violandum est, aliis rebus pietatem eux cette situation provoqua du refus comme c’est le colas.62 Révai rapporta aussi comment Zápoľský était cas de Valentinus Ecchius de Lindau. Ce bailli de devenu vassal de Süleyman Ier. Après sa mort, son Bardejov composa en 1528 un vaste poème formé de épouse Isabelle, trahie par les Turcs après avoir ouvert 127 hexamètres nommé Ad proceres Hungariae exhortatio,57 les portes de Buda en 1541 pour les aider à usurper la aux fins de convaincre d’éminents nobles hongrois de ville, rendit à Sárospatak en Hongrie, la couronne royale suivre les fidèles de la dynastie des Habsbourg. En à Ferdinandus Ier. grande partie, il y concentre son attention à dénigrer Entre-temps, en 1540, une délégation de

<<< 22 représentants hongrois, menée par le palatin Stephanus ouverte ou secrète, ce qu’ils avaient décidé à faire et Verböci se rendit à Constantinople63 pour demander au attendre le moment propice à la réalisation de leurs sultan Süleyman Ier de protégér le fils de Iohannes intentions. Il incombait aux historiens de comprendre Zápoľský Iohannes Sigismundus, né deux semaines les faits aussi de ce point de vue. Et pourtant, on savait avant la mort de son père, et de le reconnaître comme à Vienne que l’humaniste italien Iohannes Michael le successeur au trône conformément aux conditions de Brutus devait au début des années 70 du XVIe siècle, l’armistice à Oradea. On devait aussi remettre au sultan sous l’impulsion de Stephanus Bátori qui lui assura les dons et le tribut annuel accordé. Entre les l’accès aux sources historiques, écrire une grande œuvre participants de l’expédition de délégation, il y eut aussi historique en faveur de Zápoľský. Son travail qui devait l’entrepreneur minier et humaniste Paulus Rothan consister en vingt volumes de l’histoire hongroise Rerum Rubigall de Banská Štiavnica (Schemnicium) en Hungaricarum libri XX resta inachevé.65 Slovaquie, sympathisant de la maison des Habsbourg et Il faudrait considérer à part les périodes avant et le futur diplomate. Il écrivit, comme le témoignage de après la bataille à Mohács, dans l’optique de la politique ce long voyage, son Hodoeporicon itineris Constantinopolis64 polonaise puisque le roi Sigismundus Ier de Jagellon avait (Description du voyage à Constantinople), qui est des liens de famille avec les rois hongrois et aussi avec considéré comme l’un des premiers récits de voyage de Iohannes Zápoľský, mais il devait à la fois respecter les provenance slovaque de la période de Renaissance. accords avec son frère Vladislaus II et l’empereur Dans les sources données, Iohannes Zápoľský est Maximilianus Ier. Pour cela, son attitude envers présenté comme quelqu’un de très ambitieux mais à la Zápoľský variait: avec le temps, ses positions fois un excellent soldat et voïvode qui tient à ce que son changeaient en devenant souvent antagonistes. Les travail soit bien fait et qui ne manque jamais à sa parole; documents de la période juste d’avant et d’après la avec le temps on le tient pour le traître. Il faut toutefois bataille à Mohács signalent de bons rapports admettre qu’il devait objectivement surpasser beaucoup polonais-hongrois plein de soutien mutuel; le corps d’obstacles en suivant ses ambitions souvent légitimes. diplomatique s’accordait sur la possibilité d’accepter Même s’il défendait toujours les postulats pronationaux Zápoľský comme le roi hongrois.66 L’évêque polonais en Hongrie royale, il ne fut jamais estimé ni récompensé; et le diplomate de Sprowa Andreas Cricius l’exprima en plus, la majorité trouvait qu’il avait l’entière avec justesse dans sa lettre au roi Sigismundus Ier du 11 responsabilité pour la défaite de Mohács et pour novembre de Székésfehervár: Post scriptas has litteras l’anarchie qui s’installa par la suite dans le pays. egimus cum domino duce, ut si dominus vojevoda rex crearetur, Peut-être, c’est la raison qui le poussa à collaborer avec suggereret illi [Sigismundo], uti ad unienda haec regna Hungariae les Turcs ce que ses contemporains percevaient comme et Poloniae animum induceret et filium Maiestatis vestrae in une trahison. On ne peut pas s’empêcher de constater heredem suum acciperet propter multa commoda, quae hinc qu’aucun individu, ni Iohannes Zápoľský avec un sequerentur in partem utramque, quod avidissime arripuit et certain soutien militaire et le pouvoir en Hongrie royale, nobis, ut idem ageremus, suasit, quod faciemus modo opportuno, ne pouvait tout seul, sans alléances, faire résistance aux nisi Maiestas vestra interim prohiberet.67 En Pologne, on Ottomans, vu le pouvoir de Süleyman Ier, la grandeur recevait aussi les dépêches de la part de l’archiduc de son armée et sa politique expansive. Malgré ce fait, Ferdinandus Ier qui prétendait chez le roi polonais ses on trouve chez les historiographes hongrois de très droits à la couronne hongroise en se renvoyant aux différentes opinions sur Zápoľský: les positions de ses contrats de mariage cités ci-dessus. C’est ainsi que dans contemporains et successeurs variaient en fonction de sa lettre du 17 novembre 1526 au chancelier de Poznań leur acceptation de sa figure. Ce phénomène est évident Lucas de Gorka, le vice-chancelier du roi polonais dès son entrée en politique quand il manifesta son Sigismundus Ier et l’évêque de Kraków Peter Tomicius intérêt à la couronne royale de Hongrie, à travers les décrit le déroulement de l’élection de Ferdinandus Ier négociations sur les contrats de mariages en 1515 pour le roi de Bohême: Non dubito vestram Magnificentiam jusqu’à la bataille à Mohács, mais aussi dans la période iam intellexisse principem Ferdinandum regem Bohemiae successive quand Zápoľský fut, en tant que contre-roi, declaratum esse idque irrequisitis dominis ducibus et statibus obligé de se battre pour ses droits. Silesiae et Moraviae, qui queruntur graviter hanc tantam En jugeant cette situation, il y a une circonstance qui ignominiam sibi irrogatam esse agereque volunt conventus et apparaît importante: la Hongrie devint la partie mutua consilia super hoc habere. Postremo tamen nihil facient, intégrante de la monarchie des Habsbourg. L’empereur Germani enim nisi Germanis favent et pecunia hoc tempore omnia Maximilianus Ier fut pour ses temps un vrai maître de potest.68 Malgré cette opinion négative, rien ne changea propagande et de divulgation des informations: son et le roi Sigismundus fit ses voeux aux messagers de petit-fils Ferdinandus Ier continuait cet art. Ils Ferdinandus pour le féliciter d’être devenu roi de parvenirent à influencer notablement l’opinion publique Bohême et il ajouta son souhait: Atque ita cum de l’époque en pouvant compter sur les prélats et une [Ferdinandus] sertas adniteretur, quo regnicolae Hungariae grande partie de politiciens et érudits. Outre cela, ils unanimi voto et sententia regem eligerent et scissio omnibus modis savaient comment atteindre, au moyen d’une diplomatie evitaretur, ne ad extremam calamitatem hoc regnum accederet,

23 >>> Maiestas sua oratores suos ad regnicolas Hungariae misit, ut, Notes: cum pax et concordia sit potissimum necessaria, modis omnibus curarent, quo unanimibus votis regem eligerent et quae salutis 1. Süleyman / Soliman Ier le Magnifique, Législateur; sunt, amplecterentur.69 De ces extraits, les sympathies et 1520- 1566 sultan turc. l’attitude bienveillante du roi polonais envers la famille 2. Le chevalier Iohannes Zápoľský (1360-1396) fut au de Zápoľský sont évidentes le long de toute la carrière service du roi hongrois Sigismundus Ier de Luxembourg politique de ce dernier ce que confirment aussi les et mourut dans la bataille à Nikopolis en 1396. Cf. données historiques, même si sporadiquement Slovenský biografický slovník. VI. Martin, Matica slovenská, apparaissent d’autres périodes historiques où la figure 1994, p. 406-408. et les faits de Zápoľský sont jugés différemment. 3. Vladislaus II de Jagellon († 13 avril 1516); 1471 roi, 1490 roi hongrois. Pour conclure, on peut constater, que Zápoľský, en 4. Slovenský biografický slovník. VI, op. cit., p. 407-408. tant que comte héréditaire, chef de comitats de Spiš et 5. Dejiny Slovenska I (do roku 1526). Bratislava, Veda, de Trenčín et voïvode de Transylvanie, fut Vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied, 1986, p. 421-424, 439 et suivant, 477. politiquement bien accepté dans la partie pro-nationale 6. Georgius Bohuš (1687-1722); recteur du lycée à de la Hongrie royale, aussi grâce à ses succès dans la Kežmarok. Cf. Biografický lexikón Slovenska. I. Martin, défense contre les Turcs et lors de la répression de la Slovenská národná knižnica, 2002, p. 488. révolte de Dóža. Le fait qu’il s’opposait aux puissants 7. Bohuš, Georgius. Historico-geographica Terrae Scepusiensis Habsbourg dans son aspiration au trône hongrois se in Superiori Hungaria celeberrimae descriptio concionnata. révéla comme sa tragédie personnelle. L’empereur Manuscriprum, XVIIIe siècle, p. 96. Kežmarok, Lyceálna Maximilianus et son petit-fils Ferdinandus parvenirent knižnica – cote Ms 832g. Cf. Balegová, Jana. Hrady na à créer une opinion publique défavorable envers la Spiši v diele Juraja Bohuša, in Kniha: zborník o problémoch a personne de Zápoľský tant en Hongrie qu’à l’étranger. dejinách knižnej kultúry, Martin, 2013, p. 179-184. Ils réussirent à lui empêcher de réaliser beaucoup de ses 8. Georgius Zápoľský (1490-1526); comte héréditaire de ambitions bien réelles comme il ne fut pas souvent aidé Spiš, commandant militaire et chef de comitats de par son milieu hongrois, ni par ses liens de parenté avec Trenčín et de Spiš. Il mourut dans la bataille à Mohács en la maison des Jagellon polonais. Ces circonstances tant que l’un des principaux chefs militaires hongrois. Cf. augmentèrent ses efforts dans la période après la bataille Slovenský biografický slovník. VI, op. cit., p. 407. à Mohács comme il voulait libérer le pays du pouvoir 9. Iohannes Cuspinianus (Spießheimer, 1473-1529); des Habsbourg et le mener, en tant que le roi hongrois humaniste, médecin et conseiller de l’empereur et le contre-roi de Ferdinandus Ier, dans un esprit Maximilianus Ier., 1502 recteur de l’Université de Vienne, d’indépendance. Pour y arriver, il collaborait avec le délégué lors des pourparlers sur les doubles fiançailles des sultan turc ce qui lui reprochaient ses contemporains et descendants des Habsbourg et des Jagellon à Bratislava leurs successeurs. La cause en fut bien généralisée au en 1515. Cf. Ankwicz-Kleehoven, Hans. Der Wiener XVIIIe siècle par le chroniqueur Georgius Bohuš: Ita Humanist Johannes Cuspinian. Gelehrter und Diplomat zur Zeit plerumque invidiam et exitium parat sibi is, qui licet egregius sit Kaiser Maximilians I. Graz – Köln, Hermann Böhlaus et strenuus, aemulum maximorum principum se ostendit.70 Cela Nachf., 1959. 344 p. peut être le commencement de la tradition de la 10. Iohannis Cuspiniani Diarium, in Struve, Gotthelf perception antagoniste de la personne de Zápoľský que Burcard. Rerum Germanicarum scriptores varii, qui res in l’on a encore aujourd’hui. Il est vrai qu’il agissait d’une Germania et imperio sub Friderico III. Maximiliano I. manière très pragmatique, mais son comportement est imperatoribus memorabiliter gestas illo aevo litteris prodiderunt. logique, après tous ses échecs de vie causés surtout par Tomus secundus ex bibliotheca Marquardi Freheri, consiliarii palatini primus editus, nunc denuo recognitus. Argentorati, les facteurs externes. En tout cas, il faut respecter lors Sumptibus Iohannis Reinholdi Dulsseckeri, de l’évaluation de son apport historique, ses propres M.D.CCXVII, p. 598. droits et décisions qui furent objectivement influencées 11. Matthias Bel (1684-1749); esprit encyclopédique par les circonstances défavorables: la conséquence en provenant du village Očová en Slovaquie centrale travailla fut sa collaboration inacceptable avec l’empire ottoman. surtout à Bratislave au lycée de la confession d‘Augsbourg. Toutefois, il mériterait que l’on remette en discussion Il utilisait tout le matériel accesible et il collabora avec d’une façon complexe non seulement sa vie et ses actes, plusieurs auteurs lors de la production de son oeuvre mais aussi ses temps car il fut le seul roi hongrois encyclopédique monumentale Notitia Hungariae novae provenant du milieu slovaque et il avait de fortes liaisons historico-geographica. On mentionne sporadiquement avec ce territoire. Zápoľský dans de divers textes divisés en blocs thématiques de singuliers comitats. 12. Bel, Matthias. Notitia Hungariae novae historico-geographica. I. Viennae Austriae, Impensis Pauli Straubii bibliopolae, typis Johannis van Ghelen, typographi caesarei, 1735, § XLIX – § L, p. 177-184; Frimmová, Eva. Historický

<<< 24 exkurz do Prešporka roku 1515, in Sondy do Belových capitaine du château de Budin Iohannes Bornemisa, Vedomostí o súvekom Uhorsku. Sambucus. Supplementum II. , protonotaire du juge régional Peter de Svätý Jur (Saint éd. Erika Juríková, Daniel Škoviera. Trnava: Filozofická George) à Pezinok et le voïvode transylvain Stephanus fakulta Trnavskej univerzity v Trnave, 2010, p. 126, 136. Verböci, l’évêque de Nitra Stephanus Podmanický. 13. Karpat, Jozef. Corona Regni Hungariae v dobe Árpádovskej 27. Bartolini, Richardus. Hodoeporicon, id est itinerarium (Corona Regni Hungariae im Zeitalter der Árpáden). Bratislava, reverendissimi in Christo patris et domini domini Matthaei sancti Nákladom vydavateľovým, tlačou Kníhtlačiarne Angeli cardinalis Gurcensis coadiutoris Saltzburgensis generalisque Universum v Bratislave, 1937, p. 3-5, 10-15. imperii locumtenentis, quaeque in conventu Maximiliani caesaris 14. Révai, Peter. De sacrae coronae regni Hungariae ortu, virtute, augusti serenissimorumque regum Vladislai, Sigismundi ac victoria, fortuna, annos ultra DC clarissimae brevis commentarius. Ludovici, memoratu digna gesta sunt. Viennae, Hieronymus Augustae Vindelicorum, Excudebat Christophorus Vietor, 1515. 138 p. Mangus, 1613, p. 51. 28. Bartolini, op. cit., f. D3r-v. 15. Dans le contrat du 19 juillet 1463 on ne parle que de 29. Topografia historického jadra Bratislavy v 14.-16. storočí. 40.000 florins d’or, Révai mentionne 60.000 florins d’or. Pozostalosť Vendelína Jankoviča, 1. Bratislava, Archív Cf. Kollár, Adam Franciscus. Ursini Velii De bello Pannonico. mesta Bratislavy; Hudáková, Hedviga. Marquartov plán Viennae, Typis Iohannis Thomae Trattner, 1762. 326 p. Bratislavy z roku 1765. Bratislava: Slovenská kartografia, 212; Révai, op. cit., p. 41-43. 1988. 16. Thomas Bakóc fut entre 1491-1498 l’évêque d’Eger, 30. Stephanus Bátori devint palatin en 1519. selon Révai l’évêque de Györ. Cf. Révai, op. cit., p. 56-62. 31. Stephanus Brodarič (cca 1470-1539); prévôt de Pecs, 17. Istvanfius, Nicolaus, Ketteler, Iohannes Iacobus. Regni l’évêque de Sirmien et chancelier du roi hongrois Hungarici historia post obitum Matthiae Corvini regis XXXIV, Ludovicus II de Jagellon. Cf. Brodericus, Stephanus. De quo apostolicum hoc regnum Turcarum potissimum armis barbare conflictu Hungarorum cum Solymano, Turcarum imperatore, ad invasum libris XXXIV… Accedit Auctarium usque ad annum Mohach historia verissima, éd. Petrus Kulcsár. Budapest, M.D.CC.XVIII. Coloniae Agrippinae, Sumptibus Henrici Akadémiai kiadó, 1985. 92 p. 11-. Rommerskirchen, 1724, p. 33; Kulcsár, Peter. A Jagelló – 32. Brodericus, op. cit., p. 21-59, n° 77-84. Ce livre fut kor. Budapest, Gondolat Kiadó, 1981, p. 129-130. pour la première fois édité à Kraków chez Hieronymus 18. Corpus juris Hungarici. 1000-1526. Évi Törvényczikkek, Vietor entre le 18 mars et 18 avril 1527. éd. Gyula Nagy, Dezsö Márkus. Budapest, 33. Ladislaus Zalkán (Szalkán); 1523-1524 l’archevêque Franklin-Társulat, 1899, p. 692, decretum 6, art. 1, § 4. de Jager, 1524- le 29 août 1526 l’archevêque d’Esztergom. 19. Emericus Peréni (? -1519); 1504 palatin hongrois, 34. Brodericus, op. cit., p. 33-34, n° 77-78. 1512-1513 ban de Croatie, 1513 élu avec Iohannes 35. Ibidem, p. 34, n° 82. Zápoľský capitaine régional, 1512-1511 en l’absence de 36. Ibidem, p. 37-38, 44, 48-49, n° 99-101, 136-138, 166, Vladislaus II gouverneur en Hongrie royale, 1517 prince 172. impérial. Cf. Slovenský biografický slovník. IV. Martin, Matica 37. Andreas II.; 1205-1235 roi hongrois. slovenská, 1990, p. 433. 38. Comitats, unités territoriales-administratives. 20. Stephanus Bátori (XVe siècle -1535 v Bratislave na 39. Corpus juris Hungarici, op. cit., p. 134, art. 7, § 2; Devíne); 1508-1510 avec Iohannes Bornemissa, Dokumenty slovenskej národnej identity a štátnosti. I. Bratislava, précepteur de Louis de Jagellon, 1519 palatin. Cf. Národné literárne centrum, 1998, p. 124-126, n° 30. Biografický lexikón Slovenska I. Martin, Slovenská národná 40. Corpus juris Hungarici, op. cit., p. 142, art. 30; Dokumenty knižnica, 2002, p. 269. slovenskej národnej identity a štátnosti. I. Bratislava, Národné 21. Corpus juris Hungarici, op. cit., p. 696-698, decretum 6, literárne centrum, 1998, p. 124-126, n° 30. art. 5-6. 41. Corpus juris Hungarici, op. cit., p. 492, decretum 22. Georgius Dóža († 20. VII. 1514); Sicule de Vladislai II, 1492, art. 19, § 4. Transylvanie, il fut élevé au rang des nobles pour sa 42. Stephanus Katona (1732-1811); jésuite, historien, dans vaillance dans la lutte contre les Turcs. Chef du les années 1770-1777 professeur d’histoire. Cf. Slovenský soulèvement des paysans en Hongrie royale – il aspirait à biografický slovník. IV, op. cit., p. 51. éliminer l’inégalité de biens et à déclarer l’égalité de toutes 43. Nicolaus Istvanfius (1538-1615); politcien, poète les couches sociales. humaniste, historien. 23. Daicoviciu, Constantin, Constantinescu, Miron. Brève 44. Katona, Stephanus. Epitome chronologica rerum histoire de la Transilvanie. Bucarest, L’Académie de la Hungaricarum, Transsilvanicarum et Illyricarum concinnata. Pars république socialiste de Roumaine, 1965, p. 105. II. Periodus mixta. Budae, Typis regiae universitatis, 24. Cuspinianus, Johann. Diarium. Cuspiniani opera. MDCCXCVI, p. 678. Frankfurt, 1601, p. 496 in Ankwicz-Kleehoven, Hans. Der 45. Hieronymus Laskius (1496-1541); politicien et Wiener Humanist Johannes Cuspinian, op. cit., p. 47. diplomate polonais, dès 1527 au service de Iohannes 25. Kollár, op. cit., p. 266-275. Zápoľský. 26. Sauf Iohannes Zápoľský, d’autres personnages étaient 46. Katona, op. cit., p. 678. partisans du parti national dans ses débuts comme 47. Ibidem, p. 678. l’archevêque d’Esztergom Thomas Bakóc, palatin 48. Iohannes Sambucus (1531-1584); humaniste, poète et Emericus Peréni, chef de comitat de Bratislava et éditeur des manuscrits grecs et latins, médecin impérial et

25 >>> historiographe. Cf. Slovenský biografický slovník. V. Martin, distiques élégiaques; Okál, Miloslav. Panónčan Pavol Rubigal. Matica slovenská, 1992, p. 174-175; Vantuch, Anton. Život Opis cesty do Konštantínopolu a iné básne. Bratislava, Tatran, a dielo renesančného učenca. Bratislava, Veda, Vydavateľstvo 1985, 98 p. SAV, 1975. 255 p. 65. Vantuch, op. cit., p. 165. 49. Katona, op. cit., p. 679. 66. Gorski, Stanislaus. Acta Tomiciana. Tomus octavus 50. Brodericus, op. cit., p. 24, n° 16. epistolarum, legationum, responsorum actionum et rerum gestarum 51. Stephanus Podmanický (pred 1480-1530); chanoine Sigismundi primi, regis Poloniae et Magni ducis Lithuaniae continet d’Esztergom, dès 1512 évêque de Nitra et chef du anno Domini MDXXVI. Posnaniae, Typis J. Lukaszewicz, comitat de Nitra, il lutta à Mohács et couronna Iohannes 1882, p. 5, 214-227. Zápoľský roi hongrois. Il fut aussi partisan de Zápoľský. 67. Ibidem, p. 259-261, n° CCIII. Por. Slovenský biografický slovník. IV, op. cit., p. 498-499. 68. Ibidem, p. 264, n° CCVII. 52. Fundárková, Anna. Úloha Márie Habsburskej v zápase 69. Ibidem, p. 5. Ferdinanda I. o uhorský trón, in Politický zrod novovekej 70. Bohuš, op. cit., p. 96. strednej Európy. 500. výročie narodenia Ferdinanda I. – zakladateľa habsburskej monarchie, éd. Jozef Baďurík, Kamil Sládek. Prešov, Vydavateľstvo Michala Vaška, 2005, p. littérature: 95-99. 53. Baďurík, Jozef. Osobitosti Habsburskej politiky Ferdinanda Ankwicz Kleehoven, Hans. Der Wiener Humanist Johannes I. v čase po Moháči v Uhorsku, in Slovensko v Habsburskej Cuspinian. Gelehrter und Diplomat zur Zeit Kaiser Maximilians I. monarchii 1526-1918, éd. Jozef Baďurík, Peter Kónya. Graz Köln, Hermann Böhlaus Nachf., 1959, 344 p. Prešov, Lana, 2000, p. 26-30; Fundárková, op. cit., p. 100. Baďurík, Jozef. Osobitosti Habsburskej politiky Ferdinanda I. v čase 54. Fundárek, Jozef. Bratislava – hlavné a korunovačné po Moháči v Uhorsku [Individualitatea politicii habsburgice al lui Ferdinand I în Ungaria dupa mesto starého Uhorska, in Zborník Bratislava, vol. 7, 1971, Mohaci][ Particularity of Ferdinand the First habsburg’s policy in p. 117. Hungaria after Mohacs]. In: Slovensko v Habsburskej monarchii 55. Baďurík, Osobitosti Habsburskej politiky, op. cit., p. 32-33. 1526 1918, éd. Jozef Baďurík, Peter Kónya. Prešov, Lana, 56. Semian, Michal. Kratičké hystorické wypsánj knjžat a králů 2000, p. 26 30, 32 33. uherských od neydáwnègssjch až do přjtomných časů z hodnowèrných Balegová, Jana. Hrady na Spiši v diele Juraja Bohuša [Cetăţile din hystoryckých pjsem včiněné a w slowenském gazyku wydané. Spiš în opera lui Juraj Bohuš][ W Presspurku, v Frantisska Augustýna Patzku, Fortress of Spiš in the work of Juraj Bohuš]. In: Kniha: zborník o králowského privil. impressora, 1786, p. 141-144. problémoch a dejinách knižnej 57. Škoviera, Daniel. Básnické umenie v službách kultúry, Martin, 2013, p. 179 184. politickej propagandy. Valentín Ecchius: Ad proceres Bartl, Július. Mestá na Slovensku a ich vzťah k Ferdinandovi I [Oraşele din Slovacia şi legăturile lor cu Ferdinand I] [Cities of Slovakia and Hungariae Exhortatio (1528), in Hortus Graeco-Latinus their connections with Ferdinand the First]. In: Politický zrod Cassoviensis, éd. František Šimon, Erika Juríková, Erika novovekej strednej Európy. 500. výročie narodenia Ferdinanda I. Brodňanská. Košice, Univerzita P. J. Šafárika, 2013, p. zakladateľa habsburskej monarchie, éd. Jozef Baďurík, Kamil 149-169. Sládek. Prešov, Vydavateľstvo Michala, 2005, p. 74 80. 58. Kronika levočského richtára Sperfogla, in Kroniky Bartolini, Richardus. Hodoeporicon, id est itinerarium reverendissimi stredovekého Slovenska. Stredoveké Slovensko očami in Christo patris et domini domini Matthaei sancti Angeli cardinalis kráľovských a mestských kronikárov, éd. et traduit Július Gurcensis coadiutoris Saltzburgensis generalisque imperii Sopko. Budmerice, Vydavateľstvo RAK, 1995, p. 224-280. locumtenentis, quaeque in conventu Maximiliani caesaris augusti 59. Bartl, Július. Mestá na Slovensku a ich vzťah k serenissimorumque regum Vladislai, Sigismundi ac Ludovici, Ferdinandovi I., in Politický zrod novovekej strednej Európy. memoratu digna gesta sunt. Viennae, Hieronymus Vietor, 1515, 500. výročie narodenia Ferdinanda I. – zakladateľa habsburskej 138 p. Bel, Matthias. Notitia Hungariae novae historico geographica. I. monarchie, éd. Jozef Baďurík, Kamil Sládek. Prešov, Viennae Austriae, Impensis Pauli Straubii bibliopolae, typis Vydavateľstvo Michala, 2005, p. 74-80. Johannis van Ghelen, typographi caesarei, 1735, § XLIX 60. Kollár, op. cit., p. 1-181. § L, p. 177 184. 61. La guerre civile se termina avec la paix signée à Oradea Biografický lexikón Slovenska I [Lexicon biografic al Slovaciei le 3 février 1538 où la Hongrie fut divisée en trois parties. I][Biographical Lexicon of Slovakia I]. Martin, Slovenská Cf. Kopčan, Vojtech. Turecké nebezpečenstvo a Slovensko. národná knižnica, 2002. 638 p. Bratislava, VEDA, vydavateľstvo SAV, 1986, p. 37; Bohuš, Georgius. Historico geographica Terrae Scepusiensis in Chronológia starších slovenských dejín, éd. Ján Lukačka et alii. Superiori Hungaria celeberrimae descriptio concionnata. Bratislava, Historický ústav SAV vo vydavateľstve Manuscriprum, XVIII siècle, p. 96. Kežmarok, Lyceálna Prodama, 2008, p. 97. knižnica cote Ms 832g. Brodericus, Stephanus. De conflictu Hungarorum cum Solymano, 62. Révai, op. cit., p. 66, 63-72. Turcarum imperatore, ad Mohach historia verissima, éd. Petrus 63. La ville de Constantinople après sa prise par les Turcs Kulcsár. Budapest, Akadémiai kiadó, 1985. 92 p. en 1453 s’appelle Carihrad / Istanbul, mais le nom de Chronológia starších slovenských dejín [Cronologia istoriei mai vechi Constantinople s’utilisait encore pour une longue période. slovace] [Slovak ancient history timeline] éd. Ján Lukačka et alii. 64. Rubigall, Paulus. Hodoeporicon itineris Constantinopolis. Bratislava, Historický ústav SAV vo vydavateľstve Prodama, Wittembergae, Excudebat Nicolaus Schirlentz, 1544. 287 2008. 315 p.

<<< 26 Corpus juris Hungarici. 1000 1526. Évi Törvényczikkek, éd. Gyula Transsilvanicarum et Illyricarum concinnata. Pars II. Periodus mixta. Nagy, Dezsö Márkus. Budapest, Franklin Társulat, 1899, p. Budae, Typis regiae universitatis, MDCCXCVI, p. 678 679. 134, art. 7, § 2; p. 142, art. 30; p. 492, decretum 1, 1492, art. Kollár, Adam Franciscus. Ursini Velii De bello Pannonico. Viennae, 19, § 4; s. 692, decretum 6, art. 1, § 4; p. 696 698, decretum Typis Iohannis Thomae Trattner, 1762. 326 p. 6, art. 5 6. Kopčan, Vojtech. Turecké nebezpečenstvo a Slovensko [Pericolul Cuspinianus, Johann. Diarium. Cuspiniani opera. Frankfurt, otoman şi Slovacia] [Ottoman danger and Slovakia] Bratislava, 1601, p. 496 in Ankwicz Kleehoven, Hans. Der Wiener VEDA, vydavateľstvo SAV, 1986. 229 p. Humanist Johannes Cuspinian. Gelehrter und Diplomat zur Zeit Kronika levočského richtára Sperfogla [Cronica lui Sperfogel judele de la Kaiser Maximilians I. Graz Köln, Hermann Böhlaus Nachf., Levoča][Chronicle of Sperfogel County man of Levoča]. In Kroniky 1959, p. 47. stredovekého Slovenska. Stredoveké Slovensko očami kráľovských Daicoviciu, Constantin, Constantinescu, Miron. Brève histoire de a mestských kronikárov, éd. et traduit Július Sopko. Budmerice, la Transilvanie. Bucarest, L’Académie de la république Vydavateľstvo RAK, 1995, p. 224 280. socialiste de Roumaine, 1965. 467 p. Kulcsár, Peter. A Jagelló kor. Budapest, Gondolat Kiadó, 1981, Dejiny Slovenska I (do roku 1526) [Istoria Slovaciei I (până în anul p. 129 130. 1526)] [History of Slovakia I until 1526]. Bratislava, Veda, Okál, Miloslav. Panónčan Pavol Rubigal. Opis cesty do Konštantínopolu Vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied, 1986. 532 p. a iné básne [Pavol Rubigal din Pannonia. Descrierea călătoriei la Dokumenty slovenskej národnej identity a štátnosti. I [Documente privind Constantinopol şi alte poezii]. [Pavol Rubigal of Pannonia. Journey identitatea şi statalitatea slovacă. I] [Documents regarding slovak description to Constantinople and othe poems] Bratislava, Tatran, identity and statehood]. Bratislava, Národné literárne centrum, 1985, 98 p. 1998, p. 124 126, n° 30. Révai, Peter. De sacrae coronae regni Hungariae ortu, virtute, victoria, Frimmová, Eva. Historický exkurz do Prešporka roku 1515 [Un fortuna, annos ultra DC clarissimae brevis commentarius. Augustae excurs istoric la Presporok ul anului 1515][Historical insight to Vindelicorum, excudebat Christophorus Mangus, 1613, p. Presporok 1515]. In: Sondy do Belových Vedomostí o súvekom 41 43, 51, 56 62, 66; 63 72. Uhorsku. Sambucus. Supplementum II., éd. Erika Juríková, Rubigall, Paulus. Hodoeporicon itineris Constantinopolis. Daniel Škoviera. Trnava: Filozofická fakulta Trnavskej Wittembergae, Excudebat Nicolaus Schirlentz, 1544. 287 univerzity v Trnave, 2010, p. 126, 136. distiques élégiaques. Fundárek, Jozef. Bratislava hlavné a korunovačné mesto starého Semian, Michal. Kratičké hystorické wypsánj knjžat a králů uherských Uhorska [Bratislava capitala şi oraş de încoronare a Ungariei] od neydáwnègssjch až do přjtomných časů z hodnowèrných hystoryckých [Bratislava Hungarian capital and coronation city]. In: Zborník pjsem včiněné a w slowenském gazyku wydané [Scurtă descriere Bratislava, vol. 7, 1971, p. 117. a voievozilor şi regilor ungari din cele mai îndepărtate vremuri până Fundárková, Anna. Úloha Márie Habsburskej v zápase Ferdinanda astăzi [...][Short description of Hungarian kings and princes from I. o uhorský trón [Rolul Mariei de Habsburg în lupta lui Ferdinand ancient times until today] W Presspurku, v Frantisska I pentru tronul ungar] [The role of Mary of Habsburg in Ferdinand Augustýna Patzku, králowského privil. impressora, 1786, p. the First’s struggle for the hungarian throne]. In: Politický zrod 141 144. novovekej strednej Európy. 500. výročie narodenia Ferdinanda I. Škoviera, Daniel. Básnické umenie v službách politickej propagandy zakladateľa habsburskej monarchie, éd. Jozef Baďurík, Kamil [Arta poetică în serviciul propagandei politice]. Valentín Ecchius: Sládek. Prešov, Vydavateľstvo Michala Vaška, 2005, p. Ad proceres Hungariae Exhortatio (1528). In: Hortus 95 99, 100. Graeco Latinus Cassoviensis, éd. František Šimon, Erika Gorski, Stanislaus. Acta Tomiciana. Tomus octavus epistolarum, Juríková, Erika Brodňanská. Košice, Univerzita P. J. Šafárika, legationum, responsorum actionum et rerum gestarum Sigismundi 2013. primi, regis Poloniae et Magni ducis Lithuaniae continet anno Domini Slovenský biografický slovník. IV [Dicţionar biografic slovac IV][Slovak MDXXVI. Posnaniae, Typis J. Lukaszewicz, 1882, p. 5, biographical dictionary IV] Martin, Matica slovenská, 1990. 562 p. 214 227, 259 261, n° CCIII; p. 264, n° CCVII. Slovenský biografický slovník. V [Dicţionar biografic slovac V] [Slovak Hudáková, Hedviga. Marquartov plán Bratislavy z roku 1765 biographical dictionary V] Martin, Matica slovenská, 1992. 559 p. [Planul Bratislavei al lui Marquart din anul 1765][Marqauart’s Slovenský biografický slovník. VI . [Dicţionar biografic slovac VI]. Plan for Bratislava from 1765], Bratislava, Slovenská [Slovak biographical dictionary VI] Martin, Matica slovenská, kartografia, 1988. 1994. 659 p. Iohannis Cuspiniani Diarium, in Struve, Gotthelf Burcard. Topografia historického jadra Bratislavy v 14. 16. storočí. Pozostalosť Rerum Germanicarum scriptores varii, qui res in Germania et imperio Vendelína Jankoviča, 1 [Topografia nucleului istoric al Bratislavei în sub Friderico III. Maximiliano I. imperatoribus memorabiliter gestas sec. XIV XVI. Proprietatea lui Vendelín Jankovič, 1]. [Bratislava’s illo aevo litteris prodiderunt. Tomus secundus ex bibliotheca historic core topography in XIV XVI century. The lands of Vendelín Marquardi Freheri, consiliarii palatini primus editus, nunc denuo Jankovič, 1] Bratislava, Archív mesta Bratislavy. recognitus. Argentorati, Sumptibus Iohannis Reinholdi Vantuch, Anton. Život a dielo renesančného učenca [Viaţa şi opera Dulsseckeri, M.D.CCXVII, p. 598. unui erudit renascentist][Life and work of a Renaissance scholar] Istvanfius, Nicolaus, Ketteler, Iohannes Iacobus. Regni Hungarici Bratislava, Veda, Vydavateľstvo SAV, 1975. 255 p. historia post obitum Matthiae Corvini regis XXXIV, quo apostolicum hoc regnum Turcarum potissimum armis barbare invasum libris XXXIV… Accedit Auctarium usque ad annum M.D.CC.XVIII. Coloniae Agrippinae, Sumptibus Henrici Rommerskirchen, 1724, p. 33. la présente étude a été écrite dans le cadre du projet Karpat, Jozef. Corona Regni Hungariae v dobe Árpádovskej [Corona VEGA au sein de l’Institut Historique de l’Académie Regni Hungariae im Zeitalter der Árpáden]. Bratislava, des Sciences slovaque à Bratislava Významní Nákladom vydavateľovým, tlačou Kníhtlačiarne Universum humanistickí vzdelanci a politici vo vzťahu k Slovensku v Bratislave, 1937, p. 3 5, 10 15. (Importants humanistes et politiciens en relation avec Katona, Stephanus. Epitome chronologica rerum Hungaricarum, la Slovaquie) N° 2/20062/12.

27 >>> Die Drucke des 16. jahrhunderts in Bezug auf Siebenbürgen

Klára KOMOROVÁ Žilinská univerzita in Žilina, Slovacia, Fakulta humanitných vied University of Žilina, Slovakia Faculty of Humanity Sciences Personal e mail: [email protected] 16th Century Bookprints In Slovak Libraries Related to Transylvania The article deals with 16th century printed books located in Slovak libraries and presented in different volumes of Generálny katalóg tlačí 16. storočia zachovaných na Slovensku (Sixteenth century books preserved in the Slovakia). We focus our attention on the 16th century prints related to Transylvania the ones that were published in Transylvanian printeries in Cluj Napoca and in Braşov, or the ones that have possessor relations to Transylvania. Among the already published 16th century prints from the production of Johann Honter can be found works of Desiderius Erasmus and Phillip Melanchthon; Hungarian authors are represented by a polemical work by Péter Laskai Csókas and an edition of the codification of Transylvanian law by Matthias Fronius. Printery of Gáspár Heltai in Cluj Napoca is represented by 10 publications. There are editions of the Bible from 1562 and 1565 and Solomon’s book from 1552. From the literary work of Gáspár Heltai we have a historical treatise a chronicle and theological work Vigasztaló könyvecske. Historical works are also represented by Bonfini’s Historia inclyti Matthiae Hunnyadi and a legal treatise by Verbőci, Tripartitum. Among the 16th century prints of Transylvanian origin can also be found works by György Enyedi, János Baranyai Decsi, and Gergely Molnár. The next part of the article presents possessors related to Transylvania, especially Fabian Czingen, Stephanus Aroki praesbyter Claudiopolitanus, Zsigmond Jósika, Johannes Liszti, Bernardinus Sigismundus, and also monastic libraries in Transylvania, form which these books came to Slovakia. Keywords: Sixteenth century books preserved in the Slovakia – 16th century prints form Transylvanian printeries – Cluj-Napoca – Braşov – Works published in these printeries – Important book possessors

ie Slowakei als Teil des Ungarischen dem Ausland Bücher mitgebracht, Vorzeigeprodukte Königreichs und später der der Druckkunst. Auf dem Gebiet der Slowakei Österreich-Ungarischen Monarchie entstanden die erste Druckereien fast 100 Jahre nach DspielteD in der Geschichte des Landes eine wichtige Rolle der Erfindung des Buchdrucks, darum waren die nicht nur im politischen und kirchlichen Leben, sondern Bücher aus dem Ausland von großer Bedeutung. Diese auch auf dem kulturellen Gebiet. Es war besonders Bücher kamen in die Buchsammlungen der nach der Belagerung des Zentralteiles von Ungarn kircherlichen Institutionen, der Kapitel, Kloster, aber durch die Türken, als die Zentralämter auf das Gebiet auch in die Privatbibliotheken. Im Laufe der der heutigen Slowakei verlagert wurden. Zur kulturellen Jahrhunderte wurden viele vernichtet, im Rahmen der Entwicklung dienten besonders schulische testamentarischen Handlungen verlegt oder in Institutionen, die nach der Etablierung von verschiede andere Sammlungen zerstreut. Nur wenige Reformation in Ungarn besonders durch das deutsche wurden im ursprünglichen Standort bewahrt. Das Schulsystem beeinflusst waren. Z.B. die Bartfelder Vorkommen und die Erhaltung der Wiegendrucke in Stadtschule, die Leonard Stöckel als ihr Rektor nach den der Slowakei bietet das Katalog der Wiegendrucke, das pädagogischen Grunsätzen von Philipp Melanchthons Imrich Kotvan zusammengestellt hat.1 Ende des 20. organisiert hat, wurde in ganz Ungarn bekannt. Hier Jahrhunderts hat sich auch die Slowakei aufgrund der studierten Schüler aus dem ganzen Land. Nach der ganzeuropäischen Forschungsprojekte an der Verbreitung des neuen Glaubens sind viele Studenten Untersuchung und Forschung der Drucke des 16. zum Studium an die deutschen Universitäten gegangen Jahrhunderts beteiligt. Es wurde festgestellt, dass in den und nach der Heimkehr beteiligten sie sich an der slowakischen Bibliotheken und verschiedenen kulturellen Bereicherung des Landes. Oft haben sie aus Institutionen cca 27 000 Drucke des 16. Jahrhunderts

<<< 28 aufbewahrt werden. Die Forschung findet in den im Prievidza eingetreten. Er studierte an mehreren Zentralbibliotheksarbeitstellen – in der Slowakischen piaristischen Schulen in Vezsprém, Neutra, Pest ua., als Nationalbibliothek in Martin, in der Professor und später als Rektor wirkte er Universitätsbibliothek in Bratislava, in den in Klausenburg, Veszprém, Pest, und Kecskemét. wissenschftlichen Bibliotheken in Kasschau, Eperiesch In Debrecen war er Direktor des Gymnasiums und und Neusohl statt. Bis heute wurden cca 10 000 Bände Rektor in Vác. Augustín Pek besaß wahrscheinlich eine der Drucke des 16. Jahrhunderts bearbeitet, die als umfangreiche persönliche Bibliothek, derer Bücher einzelne Bände des Generalkatalogs der Drucke des 16. durch das gedruckte Exlibris Andr. Avgvstini Pek De Jahrhunderts auf dem Gebiet der Slowakei publiziert Clericis Regvlaribvs Scholarvm Piarvm 1793 und mit einer wurden.2 In unserem Beitrag wollen wir die Drucke des Nummer gekennzeichnet waren. Aus den 16. Jahrhunderts vorstellen, die in den slowakischen Tätigkeitsjahren des Druckers János Nyiró (?-?)10 in Bibliotheken aufbewahrt werden und die einen Bezug Honter`s Typographie wurde in der Sowakischen auf Siebenbürgen aufweisen. Nationalbibliothek in Martin ein einziger Druck Wir haben festgestellt, dass die Produkte aus den erhalten, die theologische Enzyklopädie11 des siebenbürgischen Druckereien in den slowakischen reformierten Theologen Péter Laskai Csókás (? – Bibliotheken nur in einer sehr kleinen Anzahl 1587).12 Laskai studierte in Wittenberg, später während aufbewahrt werden. In den bisher publizierten Bänden der Peregrinationen besuchte er Italien, Frankreich und des Generalkatalogs finden wir vier Bücher gedruckt in die Schweiz. Er wirkte als reformierter Rektor in Târgu Kronstadt und neun Bücher in Klausenburg. Das älteste Mureş und als Priester in Alba Iulia. Auf dem Titelblatt Buch der siebenbürgischen Typographie des 16. dieses Druckes befindet sich eine handschriftliche Jahrhunderts, das sich in der Slowakei befindet, ist der Eigentumseintragung Emptus Debrecini 1592 est Andreae Auszug aus der Sammlung der griechischen und Hiczei. Das Werk wurde in der franziskaner Bibliothek lateinischen Sprichwörter des berühmten europäischen in Komárno erhalten. Der letzte Druck der Typographie Humanisten Erasmus von Rotterdam.3 Es wurde im von Kronstadt, die in der franziskaner Klosterbibliothek Jahre 1541 von Johannes Honterus (1498-1549) von Pressburg erhalten wurde, ist die siebenbürgische gedruckt. Dieses Buch war in der piaristischen kodifizierte Rechtssammlung der Sachsen.13 Die Klosterbibliothek in Podolínec. Wie wir wissen, Sammlung hat Matthias Fronius (1522-1588),14 Honterus4 stammte aus Kronstadt und nach den zusammengestellt, Mitglied des Stadtrates in Kronstadt. Unisersitätsstudien in Wien, Krakau und Basel kehrte Fronius war während seiner Universitätsstudien in in seine Heimatstadt zurück. Da wirkte er als Wittenberg Schüler von Martin Luther und Philipp evangelischer Priester und gründete eine Druckerei. Melanchthon und nach seiner Rückkehr wirkte als Ausser dieser Tätigkeiten widmete er sich der Lehrer, Rektor an dem Gymnasium in Kronstadt, dann Holzschnitzerei, er war ein bekannter Geograph und als Stadtnotar und Richter. Hinter dem Titelblatt dieses Kartograph. Honter ist auch Verfasser zahlreicher Druckes befindet sich der holzgeschnitzte Schild des Werke aus dem Gebiet der Theologie, polnischen Königs und des siebenbürgischen Herzogs, Sprachwissenschaften, Kosmographie... In den Stephan Báthori und ein Gratulationsvers von dem slowakischen Bibliotheken werden aus seiner ausgezeichneten Humanisten Georg Helner (? – literarischen Produktion folgende Werke aufbewahrt: 1592/1594)15 aus Kronstadt. Dann folgt eine die Grundlagen der Kosmographie – Rudimeta Gedichtsprefation gewidmet den Repräsentanten der consmographica5 – aus dem Jahre 1534, gedruckt in Krakau siebenbürgischen Sachsen von Paul Kerzer (? – 1600),16 und zwei, in Zürich ausgegebene Werke, aus dem Jahre der nach seinen Universitätsstudien im Ausland als 1552 und 1578.6 Das Werk De grammatica libri duo7, Hofarzt bei Sigismundus Bathori tätig war. Diese gedruckt im Jahre Krakau, wurde im piaristischen Rechtssammlung ist durch ein Dedikationsvers von Bestand in Podolínec aufbewahrt. Valentin Wagner einem Kronstädter, Martin Dusther (16. Jhr.),17 beendet, (1510/1520-1557), humanistischer Gelehrte, die dem Leser gewidmet wurde. Der Drucker dieser evangelischer Rektor und Priester, der aus Kronstadt Rechtssammlung ist Georg Greus (16. Jhr.), ein stammte, übernahm nach Honter`s Tod im Jahre 1549 sächsischer Drucker, der sich in den Jahren 1581 – seine Druckerei und setzte die Druckertätigket Hermannstadt etabliert hatte. Wegen dieser sächsischen fort. Wagner hat während seiner Studien in Wittenberg Rechtssammlung hat sich Dusther aus Deutschland eine Philipp Melanchthon kennengelehrnt und anschliessend neue Druckeinrichtung besorgt und ist nach Kronstadt hat er in seiner Druckerei in Kronstadt im Jahre 1556 übersiedelt. Als Possessor ist auf diesem Buch Stephanus Melanchthon`s Thesen über das heilige Abendmahl Dormay mp. eingetragen. Wahrscheinlich geht es herausgegeben.8 Im Buch befindet sich die um István Debreceni Dormányi d.Ä. (?-1593),18 seit Provenienzeinschreibung der Piaristen in Kecskemét 1692 reformierter Bischof. und auch der handschriftliche Eintrag von Augustín Pek Eine weitere siebenbürgische Druckerei, die von aus dem Jahre 1805. Augustín Pek (1744-1821)9 Gáspár Heltai gegründet wurde, ist in den slowakischen stammte aus Lewenz, in den piaristischen Orden ist er Bibliotheken durch neun Ausgaben präsentiert. Gáspár

29 >>> Heltai (1490/1510-1574)19 studierte in Wittenberg unter Ausgabe dieses Rechtshandbuches in Ungarn. Die der Führung von Philipp Melanchthon, nach seiner Tripartitum Ausgabe wird in der Diözesan Bibliothek Heimkehr wurde evangelischer Priester, später in Neutra aufbewahrt. Die letzte bedeutende Handlung konvertierte er zum kalvinistischen Glauben und unter von Gaspar Heltai als Herausgeber war die Ausgabe der dem Einfluss der Gläubigen tritt er zu den Unitaren Chronik über die ungarischen Angelegenheiten über. Ausser seiner kircherlichen Tätigkeit und als (Chronica az magyaroknac dolgairol),30 wie er es selbst im Author von theologischen Werken zeichnet sich Gáspár Titel des Werkes genannt hat. Als Grundlage diente ihm Heltai vor allem durch seine Drucktaktivität aus. die Geschichte von Bonfini, die er selbst überarbeitet Zusammen mit Georg Hoffgreff (1520/1525- und im Ungarischen geschrieben hat. Den Druck des 1558/1559)20 hat er Klausenburg die erste Druckerei Werkes hat wahrscheinlich noch Heltai angefangen, aber gegründet. Der älteste und gleichzeitig der einzige anhand der Angaben im Kolophon wurde das Werk erst Druck dieser Zusammenarbeit aus dem 16. Jahrhundert, im Jahre 1575 mit Hilfe seiner Witwe herausgegeben, der sich in den slowakischen Bibliotheken befindet, ist weil Heltai in der 2. Hälfte Jahres 1574 gestorben ist. die Ausgabe der ungarischen Übersetzung von Aus den späteren Jahren der Typographie von Heltai Salomon`s Bücher des Alten Testaments im bewahren die slowakischen Bibliotheken das protestantischen Geist.21 Es war nur ein Teil von bedeutende Rechtswerk31 des Humanisten János Heltai`s umfangreichem Projekt, weil er in seiner Baranyai Décsi (o. 1560-1601),32 in dem der Author eine Offizin die ganze Bibel im Ungarischem publizieren Erklärung und einen Vergleich zwischen dem wollte. Dieser Druck ist in ein Konvolut mit römischen und ungarischen Recht darstellt. Das Buch evangelischen Meditationen zusammengebunden, trägt eine Eigentumseinschreibung von Andreas Szirmai ursprünglich von Johann Spangenberg geschrieben. (1656-po 1722),33 dem Repräsentanten des Gáspár Heltai hat sie überarbeitet, ins Ungarische protestantischen gegenhabsburgischen Adels. In dieser übersetzt und in seiner Werkstatt 1553 unter dem Titel Druckerei wurde im Jahre 1597 das Werk von János Vigasztalo Könyvetske22 gedruckt. Der Konvolut trägt die Szilvási (?-1597)34 herausgegeben. Szilvási war im Geist handschrifliche Eintragung von Johannij Czegledij A. D. des Unitarismus erzogen, er studierte an der Universität 1618, die uns sagt, dass dieses Buch das Eigentum von in Marburg und Heidelberg, dann war er kalvinistischer Johann Czegledi (? – 1639)23 war, einem Vertreter der Priester und seit 1595 wirkte er als katholischer Pfarrer. kalvinistischen Religion. Den zweiten Teil der Bibel – Dieses seines Werk35 ist eine katholische polemische das Neue Testament24 in ungarischer Übersetzung, hat Schrift und von ihm dem Sigismundus Báthori Gáspár Heltai in seiner Druckerei 1562 herausgegeben gewidmet. Die Aprobation wurde von dem und es befindet sich in einem defekten Zustand in der siebenbürgischen jesuitischen Vizeprovincial Petrus Slowakischen Nationalbibliothek in Martin. In der Maiorius und dem apostolischen Nuncius Alfonso Heltai`s Druckerei wurde wahrscheinlich in den Jahren Visconti unterschrieben. Das Buch wurde im Bestand 1564 – 1565 das Lehrbuch der Dialektik25 von Gregor des franziskaner Konvents in Bratislava erhalten und Molnár (o. 1530 – 1564)26 herausgegeben. Nach den trägt eine handschrifliche Eintragung Georgij Telegdinij. Studien an der Univerität in Wittenberg wirkte Molnár Als letzten Druck der Heltai Druckprovenienz nennen als Schulrektor in Klausenburg. Wie es übrigens aus wir die biblischen Erklärungen36 im Geist des dem Buchtitel zu entnehmen ist, hat er es für den Unitarismus. Der Verfasser ist György Enyedi (1555- Bedarf der Studenten dieser Schule geschrieben. Den 1597),37 ein unitarischer Geistlicher, Schulrektor in weiteren Teil des Alten Testaments,27 den er Klausenburg und später Bischof. Das Werk wurde dank wahrscheinlich selber ins Ungarische übersetzt hat, hat Máté Toroczkai (1553-1615/1616),38 herausgegeben, ein Heltai im Jahre 1565 herausgegeben. Dieser Druck aus Jahr nach dem Tod des Authors. Auf der Rückseite des der ursprünglichen franziskaner Bibliothek in Pressburg Titelblattes befindet sich ein Epitaphium von Toroczkai wird jetzt in der Slowakischen Natinalbibliothek in zum Enyedis Tod. Das Buch trägt mehrere Martin aufbewahrt. Wahrscheinlich aufgrund der Possessoreintragungen und zuletzt wurde es bei den Ausgabe des umfangreichen historischen Werkes von neutrauer Piaristen aufbewahrt. Antonio Bonfini über die Geschichte Ungarns, wurde Im weiteren Teil des Beitrages stellen wir die 1565 bei Heltai die Geschichte des Königs Matthias aus Eigentümer der Bücher aus dem 16. Jahrhundert vor, dem oben genannten Werk von Bonfini gedruckt.28 Im die in den slowakischen Bibliotheken aufbewahrt Buch befinden sich mehrere handschriftliche werden und eine Beziehung zu Siebenbürgen aufweisen. Eintragungen – Sum ex lib. Clementis Vasarhellyi Anno Die grösste Anzahl von Büchern mit den Beziehungen 1636; Ex libris Martini Liszkaj A. 1697; Michaelis Pap auf Siebenbürgen haben sich in der Slowakei mit der Szatmári ab A. 1782; Sum ex libris Stephani Pinkotani. Der Possessoreintragung der Piaristen aus der rumänischen letzte Eintrag zeugt von der Bewahrung des Buches in Bistriţa erhalten. Es geht um Werke von der netrauer piaristischen Bibliothek. Im Jahre 1572 hat unterschiedlichem Inhalt. In der Slowakischen Heltai das Verbőci Tripartitum,29 das ungarische sittliche Nationalbibliothek befindet sich eine Kollektion der Recht, herausgegeben. Es war die erste lateinische Schrifte39 vom französischen Juristen Lambert Daneau

<<< 30 (um 1535-um 1590), der zu den bedeutendsten wahrscheinlich einen humanistichen Kreis um sich kalvinistischen Theologen gehört hat, er schuff die gebildet. Wer dieser Eigentümer war, konnten wir bisher Systemisierung Calvinitischer Ethik. Auf der nicht feststellen. Das letzte Buch, das aus dem theologischen Erklärung von Melanchthon Loci piaristischen Bestand in Bistrita stammt, sind die theologici40 aus dem 16. Jahrhundert haben zwei Pfarrer Fabulae51 des römischen Schriftstellers Terentius (cca Eigentumsspuren hinterlassen, die in Klausenburg 185-159 vor Chr.). Im Buch befindet sich auch eine wirkten, leider sind ihre Namen nicht gut lesbar. Possessoreintragung52 des evangelischen Rektors und Summa41 von Thomas Aquinas, herausgegeben in Priesters in Megyes Matthias Miles (?-1649).53 Venedig im Jahre 1508, hat auf dem Titelblatt einen Mit Megyes und mit dortigen Piaristen verbinden sich handschriftlichen Eintrag, der uns verrät, dass das Werk zwei Bücher. Es ist das Gesamtwerk54 des ungarischen in die piaristische Bibliothek in Bistriţa im Jahre 1777 Humanisten Janus Pannonius (1432-1472), welches zum gelang. Im Jahre 1774 gelang zu den Piaristen auch Druck vom Humanisten slowakischen Ursprungs Ján Luther`s deutsche Bibel,42 Wittenberg geduckt, welche Sambucus (1531-1584) vorbereitet wurde. In diesem dann auf rätselhafte Weise in der Slowekei erschienen Buch sind als Eigentümer Andreas und Stephanus ist. Ein weiteres Buch, welches in der piaristischen Waltthriter, die sächsischen Einwohner von Bibliothek in Bistriţa war, ist das Gesamtwerk43 des Hermannstadt unterschrieben. Das Konvolut von mittelalterlichen christlichen Schriftstellers und Poets Ovidius` Metamorphosen und Juvenalis Satyrae55 tragen Gregorius aus Nazianze (um 330-390), weiter ein ausser der Eintragung der Piaristen in Megyes auch eine Konvolut der Werke44 des französischen Eigentumsunterschreibung P. Francisci Salesij Richter protestantischen Theologen Antoine de La Roche Teutonis. Den Piaristen, die sich in der Hälfte des 18. Chandieu (1534-1591). Das Werk des hervorragenden Jahrhunderts in Timişoara (Temesvár) niederlassen lutherischen Theologen Martin Chemnitz d. Ä. haben, gehörte eine Sammlung von Abhandlungen56 aus (1522-1586), der theologische Traktat über das dem Gebiet der Medizin, Matematik, Philosophie des Sakrament des heiligen Abendmahls,45 der eigentlich bedeutenden italienischen Humanisten Girolamo eine Apologie gegen die kalvinitische Lehre ist, trägt nur Cardano (1501-1576), was die Eintragung Bibliothecae eine simple Einschreibung Biblioth. Bistricz. Scholar Collegii Temesvariensis Scholarum Piarum belegt. In der Piarum. Die theologische Schrifft des grossen franziskaner Bibliothek der marianischen Provinz in der Humanisten und Reformatoren Philipp Melanchthon Slowakei wird das theologische Kompendium57 des (1497-1560), Examen eorum qui audiuntur...46 trägt ausser französischen Minoriten Jean de Combis (16. Jhr.) der piaristischen Eintragung auch zwei aufbewahrt, das früher der franziskaner Bibliothek in Possessoreintragungen: Georg Fabian Czingen hat das Grosswardein gehörte. Einen Bezug auf der Buch im Jahre 1589 gekauft und im Jahre 1597 kam es siebenbürgischen Stadt Klausenburg finden wir bei fünf in den Besitz von Kaspar Czingen mit der Büchern. In Erasmus` Sprichwörtesammlung,58 in der Ort-Eintragung von Alba Julia. In dem juristischen die Eintragung über den Bucheinkauf in Klausenburg Traktat47 des italienischen Juristen aus der 2. Hälfte des von Mihály Pap Szatmári im Jahre 1759 auf der 16. Jahrhunderts, Pietro Niccolò Mozzi, finden wir Buchauktion des reformierten Kollegiums in ausser der Eintragung der Piaristen auch eine Klausenburg59 zu finden ist. Die Unterschreibung handschriftliche Eintragung von Jan František Stephanus Aroki praesbyter Claudiopolitanus finden wir in Hodkovský aus Hodkovice, dem Bürger der Prager den Büchern aus den franziskaner Bibliotheken aus Altstadt. Der nächste Eintrag belegt, dass Anton Jan Tyrnau – in dem 8. Band und im Index des Hodkovský aus Hodkovice48 der nächste Eigentümer Gesamtwerkes60 des hl. Augustinus; in dem 1. – 3. Band des Buches war. Im Buch, das die Erklärungen und und im Index des Gesamtwerkes61 des hl. Hieronymus. Kommentare zu Aristoteles Organon49 von Jakob Schegk In allen Exemplaren ist Ex libris Stephani Aroki, Praesb. (1511-1587) umfasst, präsentieren sich mehrere Claudiopolitani aufgeführt, woraus wir erkennen, dass Personen, wir haben aber zu diesen keine biographische Aroki wahrscheinlich als Geistlicher in Klausenburg Identifikation gefunden. Interessanter ist das Konvolut, wirkte. Im Bestand der franziskaner Bibliotheken, der das die theologischen Werke50 des philippistischen sich in der Slowakischen Bibliothek befindet, finden wir lutherischen Theologen Victorinus Strigel (1524-1569), zehn Bücher62 mit der Unterschrifft des Mitgliedes des Christoph von Hardesheim (1523-1585) und des franziskaner Ordens Bernardinus Sigismundus italienischen kalvinischen Reformatoren Girolamo Transylvanus. In den poetischen Paraphrasen der David Zanchi (1516-1590) enthält. Im Konvolut befindet sich Psalmen,63 deren Ausgabe der schottische Historiker eine Eintragung Georgij Pomarij et amicor, und auf dem und Humanist George Buchanan vorbereitet hat, ist als Einband ein Supralibros G P B und das Jahr 1582. Diese Eigentümer Sigismundus Jósika eingetragen. Das Jósika Angaben belegen, dass Georg Pomarius der Geschlecht gehörte zu den wichtigen Adelsgeschlechten Bucheigentümer war. Er hatte sicher eine grössere in Siebenbürgen. Sigismundus Jósika (1580-1616) war Buchsammlung, da das Buch mit Supralibros versehen der Sohn von Stephan I. Jósika und der Ehemann von wurde. Aufgrund der Eintragung et amicorum – hatte er Anna Bátori (1594-1636). Anna Batori war die Tochter

31 >>> von Stephan Bátori (1553-1601) und Zuzana Bebek zwischen der Slowakei und Siebenbürgen bezüglich der (?-1595) und die Schwester des siebenbürgischen Geschichte der Buchkultur zu erforschen. Fürsten Gabriel Bátori. Sigismund Jósika und Anna Bátori hatten einen Sohn Gabriel (1630-1668), der Zuzana Keresztesi heiratete. Von ihnen entwickelte sich 64 Note: der Stammbaum dieser Familie bis ins 19. Jahrhundert. Das Jósika Geschlecht besass wahrscheinlich eine 1. Imrich Kotvan, Inkunábuly na Slovensku, Martin: Matica grössere Privatbibliothek, was der handschriftliche slovenská, 1979. Eintrag in diesem Buch belegt – Ex Libris Sigismundi 2. Helena Saktorová; Klára Komorová; Emília Petrenková; Stephani Josika Liberj Baronis Transylvani. Zu den Ján Agnet, Tlače 16. storočia vo fondoch Slovenskej národnej knižnice bedeutenden Persönlichkeiten aus Siebenbürgen Matice slovenskej, Martin: Matica slovenská, 1993. (weiter GK gehörten die Listis. Einzelne Mitglieder dieser Familie I); Vojtech Strelka, Tlače 16. storočia v piaristickej knižnici treffen wir in mehreren Büchern aus der franziskaner v Trenčíne, Martin: Matica slovenská, 1996. (weiter GK IXa); 65 der Sohn von Helena Saktorová; Klára Komorová; Emília Petrenková; Ján Bibliothek. Johannes Listi (?-1577), Agnet, Tlače 16. storočia v piaristických knižniciach, Martin: Sigismundus Listi, gehörte auch in diese Adelsfamilie. Matica slovenská, 1997. (weiter GK II); Vojtech Strelka; Im jungen Alter kam er als Sekretär zum Hof der Klára Komorová; Helena Saktorová, Tlače 16. storočia ungarischen Königin Maria. Seit 1552 war er Protege v trnavských knižniciach, Martin: Matica slovenská, 1998. des graner Erzbischofs Nicolaus Oláh und im Dienst (weiter GK IXb); Lívia Fábryová, Tlače 16. storočia v Diecéznej der ungarischen Hofkanzlei in Wien. Im Jahre 1555 knižnici v Nitre, Martin: Slovenská národná knižnica, 2000. heiratete er Olah`s Nichte Lukrezia, aber schon im Jahre (weiter GK IXc); Kamil Lacko, Tlače 16. storočia v knižnici 1561 ist er verwittet. Später entschied er sich für Evanjelického kolégia a v Štátnej vedeckej knižnici v Prešove, Prešov: kirchliche Karriere, er wurde 1567 zu veszprémer und Štátna vedecká knižnica, 2003. (weiter GK XIIa); Klára 1573 zu raaber Bischof ernannt, dann zum Kanzler des Komorová; Helena Saktorová; Emília Petrenková, Tlače 16. Kaisers Maximilian II. In den franziskaner Bibliotheken storočia v knižnici Antona Augustína Baníka, Martin: Slovenská befinden sich vie Bücher mit seiner Unterschrift. In der národná knižnica, 2005. (weiter GK IIIa); Andrej Szeghy, lateinischen Bibel aus der Christoph Froschauers Tlače 16. storočia v Štátnej vedeckej knižnici v Košiciach, Košice: 66 Štátna vedecká knižnica, 2010. (weiter GK XIa); Mária Offizin in Zürich, gedruckt im Jahre 1550, befindet Bôbová, Tlače 16. storočia v banskobystrických knižniciach, Banská sich eine Possessoreintragung, die belegt, dass er sie in Bystrici: Štátna vedecká knižnica, 2012. (weiter GK Va); Wien am 20. Februar 1554 gekauft hat; im Justinianus 67 Klára Komorová; Helena Saktorová, Tlače 16. storočia vo Rechtskodex (Lyon 1547) ist das Jahr 1557 aufgeführt; frantiskánskych knižniciach, Martin: Slovenská národná in den Dekreten des Papstes Gregorius IX. (Lyon, knižnica, 2014 (im Druck, weiter GK III). 1512)68 befindet sich die Eintragung Sum Joannis Listhij 3. Desiderius Erasmus, Epitome adagiorum..., Corona: Epi Vesprimieñ S. Imp. Roman. Maximiliañi per Hungariam Johannes Honter, 1541. 4° RMNy I/43; GK I/612. Cancellarij τc Empt9 Spiraẽ 1570, die den Kauf des Buches 4. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet IV., in Speyer belegt, wahrscheinlich während seiner Budapest: Hornyánszky Viktor, 1896, p. 1053 1059; Anwesenheit am Hof von Maximilian II. bei geheimen Györgyné Wix, Régi magyarországi szerzők (RMSz) I. Verhandlungen bezüglich des Vertrages zwischen dem A kezdetektől 1700-ig, Budapest, Országos Széchényi Herrscher und Zápoľský; im Konvolut, welches die Könyvtár, 2008, p. 354. (weiter RMSz). 69 5. Johannes Honter, Rudimentorum cosmographiae libri duo, Papstkonstitutionen von Bonifatius VIII., Klemens V. Cracoviae: Matthias Scharffenberg, 1534. 8° RMK und Johannes XXII. umfassen, befindet sich die selbe III/307; GK XIa/443. Eintragung über den Kauf des Buches in Speyer im 70 6. Johannes Honter, Rudimentorum cosmographicorum libri III., Jahre 1570. Der Name von Sebastian Listi (? – 1560), Tiguri: apud Froschoverum, 1552. 8° RMK III/409; GK des Bruders von Johann Listi, der seit 1553 als Notar I/919; Johannes Honter, Rudimentorum cosmographicorum libri bei der Hofkanzlei in Wien tätig war, wurde in III., Tiguri: apud Froschoverum, 1578. 8° RMK III/676; Aristoteles`s Ethik71 erhalten und belegt, dass Sebastian GK I/ 920. Listi das Buch in Wien im Jahre 155472 gekauft hat. Ein 7. Johannes Honter, De grammatica libri duo, Cracoviae: per weiterer Name vom Geschlecht Listi ist Johann Hieronymum Vietorem, 1543. 4° RMK III/347; GK Christophor Listi, er könnte der Sohn von Johann Listi II/826. sein, aber wir konnten keine näheren Angaben über ihn 8. Philipp Melanchthon, Sententiae veterum de Coena Domini..., finden. Sein Name befindet sich auf den Homilien73 Coronae: Valentin Wagner, 1556. 4° RMNy 133; GK II/1169. von Franziskaner Jan Royaert d. Ä. als Dedikator Ego 9. Klára Komorová, Levické piaristické gymnázium, posesori Ioannes Christophorus Lisztius dono dedi Fratri Georgio knižnice a tlače 16. storočia, in Kniha 2006, Martin: Slovenská Jagachickj pro aeterna mei memoria Anno Dñi 1613, was národná knižnica, 2006, p. 199; György Tóth, A lévai heißt, dass Johannes Christophorus Listi das Buch 1613 kegyes-tanítorendi gymnasium története 1815 1895-ig, Léva: Georg Jagachich zur ewigen Erinnerung geschenkt hat. nyomatott Nyitrai és társa könyvnyomdájában, 1896, p. Wir könnten so unserere Heuristik fortsetzen, es 372 376. gibt noch genügend Quellen, um weitere Beziehungen 10. RMSz, p. 583.

<<< 32 11. Péter Laskai Csókás, Speculum exilii et indigentiae nostrae, Catholicae, Claudiopoli: typ. Heltanis, 1597. 8° RMNy 808; Coronae: János Nyirő, 1581. 8° RMNy 483; GK I/1127. GK III/1944. 12. RMSz p. 479. 36. György Enyedi, Explicationes locorum Veteris et Novi 13. Matthias Fronius, Statuta iurium municipalium Saxonum In Testamenti, Claudiopoli: typ. Heltai, 1598. 4° RMNy 836; Transsylvania, Corona: Georg Greuss, 1583. 4° RMNy 524; GK II/569. GK III/859. 37. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet II., 14. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet III., Budapest: Hornyánszky Viktor, 1893, p. 1329 1330; RMSz Budapest: Hornyánszky Viktor, 1894, p. 804 805; RMSz p. 217. p. 265. 38. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet XIV., 15. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet IV., Budapest: Hornyánszky Viktor, 1914, p. 136; RMSz p. 842. Budapest: Hornyánszky Viktor, 1896, p. 682 683; RMSz p. 39. Lambert Daneau, Ethices christianae libri tres, Genevae: 336. Eustathius Vignon, 1577. 8° GK I/505. 16. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet VI., 40. Philipp Melanchthon, Loci praecipui theologici, Lipsiae: in Budapest: Hornyánszky Viktor, 1899, p. 149 150; RMSz p. off. Valentini Papae, 1549. 8° GK I/1337. 421. 41. Thomas Aquinas, Summe sacre theologie, Venetiis: Bonetus 17. RMSz p. 210. Locatellus, 1508. 4° GK I/1871. 18. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet II., 42. Biblia germanica, Biblia: Das ist: die gantze heilige Schrifft, Budapest: Hornyánszky Viktor, 1893, p. 1019; RMSz p. 179. Wittemberg: Hans Lufft, 1551. fol. GK II/149. 19. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet IV., 43. Gregorius Nazianzenus, Graeca quaedam et sancta carmina, Budapest: Hornyánszky Viktor, 1896, p. 685 690; RMSz p. Basileae: per Ioannem Oporinum, 1567. 8° GK II/744. 337 44. Antoine de La Roche Chandieu, Opera theologica, Genève: 20. Ibidem, p. 975 976; RMSz p. 350 Ioannes le Preux, 1596. 8° GK II/858. 21. Biblia Das alt Testament, A bölcs Salamon kiralnac könyuei..., 45. Martin Chemnitz d. Ä., Repetitio sanae doctrinae, Lipsiae: Colosvarba: Heltaj Gaspar es György Hoffref, 1552. 8° in off. Ernesti Voegelini, 1561. 8° GK II/869. RMNy /96; GK I/217. 46. Philipp Melanchthon, Examen eorum qui audiuntur ante 22. Gáspár Heltai, Vigasztalo könyvetske. Keresztyeni intesseles ritum publicae ordinationis, Witebergae: Laurentius Schwenck, tanitassal, [...], Colosvarba: Heltai, 1553. 8° RMNy 102; GK 1559. 8° GK II/1153. I/854. 47. Pietro Niccolò Mozzi, Tractatus de contractibus ad theoricam, 23. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet II., praximque utilissimi, Coloniae Agrippinae: apud viduam Budapest: Hornyánszky Viktor, 1893, p. 485; RMSz p. 166. Ioannis Gymnici, 1597. 8° GK II/1202. 24. Biblia Das Neu Testament, A Jesus Christusnak Wy 48. Ex libris Joannis Frant. Hodkowski de Hodkowitz Civis Testamentoma [...], Colosvarot: Gaspar Heltai, 1562. 4° Vetero Pragensis [...] mpp.; Nunc vero Ex libris P. Antonij RMNy 186; GK I/234. Joannis Hodkowsky de Hodkowitz Sacerdotis [...] 25. Gergely Molnár, Erotematum dialectices libri tres, 49. Jakob Schegk, Organi Aristotelei pars prima..., Basileae: Claudiopoli: ex off. Casparis Heltai, ca 1564 1565. 8° Eusebius Episcopius, 1577. 8° GK II/1551. RMNy 202; GK III/1444. 50. Victorinus Strigel, Loci teologici, Neapoli Nemetum: excud. 26. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet IX., Matthaeus Harnisch, 1581. 4° GK II/1629; Christoph von Budapest: Hornyánszky Viktor, 1903, p. 185 186; RMSz p. Hardesheim, Synodus Ephesiana, Neustadii in Palatinatu: 553. Matthias Harnisch, 1581. 4° GK II/774; Girolamo 27. Biblia Das Alt Testament, A Biblianac másodic része..., Zanchi, De Iesu Christi a mortuis resurrectione, Neustadii Colosvarot: Heltai Gáspár mühellyébe, 1565. 8° RMNy Palatinorum: Matthias Harnisch, 1581. 4° GK II/1853. 208; GK I/211. 51. Publius Terentius Afer, Fabulae, Tiguri: Andreas et 28. Antonio Bonfini, Historia inclyti Matthiae Hunnyadi regis Iacobus Gesner, cca 1555. 8° GK II/1664. Hungariae, Claudiopoli: t. Heltai, 1565. 4° RMNy 209; GK 52. Mathias Militis de Meggjesen. I/265. 53. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet VIII., 29. Stephanus Verbőci, Decretum, opus Tripartitum iuris Budapest: Hornyánszky Viktor, 1902, p. 1391 1392; RMSz consuetudinarii inclyti Regni Hungariae, Colosvarini: in off. p. 543. Casparis Heltai, 1572. 4° RMNy 317; GK IX/1333. 54. Janus Pannonius, Opera omnia, Viennae Austriae: ex off. 30. Gáspár Heltai, Chronica az magyarok dolgairol, Colosvarot: Casapri Stainhoferi, 1569. 4° GK II/900. Heltaj Gasparne, 1575. 4° RMNy 360; GK I/853. 55. Publius Ovidius Naso, Metamorphoseon libri XV, Lugduni: 31. János Baranyai Decsi, Syntagma institutionum iuris imperialis apud Seb. Gryphium, 1546. 8° GK II/1272; Decimus ac Vngarici, Claudiopoli: typ. Heltanis, 1593. 8° RMNy 719; Junius Juvenalis, Satyrae, Lugduni: Seb. Gryphius, 1541. 8° GK I/130; GK XIIa/46. GK II/955. 32. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet II., 56. Girolamo Cardano, Somnium synesiorum, omnis generis Budapest: Hornyánszky Viktor, 1893, p. 728 731; RMSz p. insomnia explicationes libri IIII., Basileae: per Henricum Petri, 65. 1562. 4° GK II/327. 33. Slovenský biografický slovník (od roku 833 do roku 1990). V. 57. Jean de Combis, Compendium totivs theologicae veritatis, zväzok R Š, Martin: Matica slovenská, 1992, p. 267; József Lvgdvni: apud Gulielmum Rouillium, 1579. 16° GK Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet XIII., Budapest: III/543. Hornyánszky Viktor, 1909, p. 988 989; RMSz p. 798. 58. Desiderius Erasmus, Adagiorum Chiliades quatuor, Basileae: 34. Ibidem, p. 947; RMSz p. 797. per Hieronymum Frobenium et Nicolaum Episcopium, 35. János Szilvási, Antiquitas Et Perpetva Dvratio Fidei 1559. 4° GK II/577.

33 >>> 59. Michaelis Pap Szatmári Comp9 Claudiop. 1759 Ex Bibliography: auctione Librorum Coll. Ref. Claud. 60. Aurelius Augustinus, Opera omnia, Parisiis: off. Claudii Bôbová, Mária, Tlače 16. storočia v banskobystrických knižniciach/ Chevallonii, 1531 1532. 8° GK III/127. Sixteenth century books in the Libraries of Banská Bystrica, Banská 61. Sophronius Eusebius Hieronymus, Omnes quae extant, Bystrici: Štátna vedecká knižnica, 2012. Basileae: in off. Frobeniana, 1536 1538. fol. GK III/1007. Fábryová, Lívia, Tlače 16. storočia v Diecéznej knižnici v Nitre/ 62. Johannes Altensteig, Vocabularius theologiae, Hagenaw: Sixteenth century books in the Diocesan Library in Nitra, Martin: Heinrich Gran, 1519. 4° GK III/26; Antonio da Vercelli, Slovenská národná knižnica, 2000. Sermones Quadragesimales, Venetijs: per Albertinum de Lisona, Komorová, Klára, Levické piaristické gymnázium, posesori knižnice 1505. 8° GK III/59; Bernardus Claravallensis, Opera omnia, a tlače 16. storočia/ The Piarists Gymnasium in Levice, Owners of Paris: Andreas Bocardus, imp. Johannes Parvus, 1508. fol. the Library and the Sixteenth Century Books. In Kniha 2006, Martin: Slovenská národná knižnica, 2006, p. 199. GK III/192; Gabriele Buratelli, Praecipuarum Controversiarvm Komorová, Klára; Saktorová, Helena, Tlače 16. storočia vo Arist. et Platonis Conciliatio, Venetijs: apud Franciscum et františkánskych knižniciach/ Sixteenth century books in the Libraries Gasparem Bindonum, 1573. 8° GK III/409; Bernardinus of Franciscans, Martin: Slovenská národná knižnica, 2014. de Bustis, Rosarium sermonum predicabilium, Lugduni: Johannes Komorová, Klára; Saktorová, Helena; Petrenková, Emília, Tlače Cleyn, 1506. 8° GK III/413; Johannes Duns Scotus, In 16. storočia v knižnici Antona Augustína Baníka/ Sixteenth century Vniversam Aristotelis Logicam Exactissimae Quaestiones, Venetiis: books in the Library of Anton Augustín Baník, Martin: Slovenská apud Franciscum Franciscium Senensem, 1586. 8° GK národná knižnica, 2005. III/703; Johannes Eck, Homiliae sive sermones, Coloniae: exp. Kotvan, Imrich, Inkunábuly na Slovensku/ Incunabula in Slovakia, Godefridi Hittorpij, typ. Eucharij Ceruicorni, 1537 1538. 8° Martin: Matica slovenská, 1979. GK III/725; Johannes Hoffmeister, Loci commvnes rerum Lacko, Kamil, Tlače 16. storočia v knižnici Evanjelického kolégia theologicarum, Venetiis: Ad Signum Spei, 1554. 8° GK a v Štátnej vedeckej knižnici v Prešove/ Sixteenth century books in III/1022; Philo Judaeus, Libri antiquitatum, Basileae: per the Library of the Evangelistic College and in the Public Scientific Adamum Petrum, 1527. fol. GK III/1643; Frans Library in Prešov, Prešov: Štátna vedecká knižnica, 2003. Titelmann, Philosophiae naturalis libri XII, Lvgdvni: apud Nagy, Iván, Magyarország családai czíimerekkel és nemzékrendi Antonium Vincentium, 1557. 8° GK III/2012. táblákkal/ The Hungarian Families with Arms and Genealogic 63. Biblia Das Alt Testament, Psalmorvm Davidis Paraphrasis Tables, Pest: Beimel j. és Kozma Vazul, 1857 1860. Poetica, Leipzig: Jakob Apel d. J., 1595. 8° GK III/280. Régi Magyar Könyvtár. III dik kötet. A magyar szerzőktől külföldön 64. Iván Nagy, Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi 1480 tól 1711 ig megjelent nem magyar nyelvű nyomtatványok , Pest: kiadja Rát Mór, 1859, p. 357 361; könyvészeti kézikönyve/ The Early Hungarian Library. 3th Volume. táblákkal. H K Ed. Károly Szabó; Árpád Hellebrant. Budapest: A M. Tud. Iván Nagy, Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi Akadémia Könyvkiadó hivatala, 1896 1898. táblákkal. A B, Pest: Beimel J. és Kozma Vazulnál, 1857, Régi Magyarország Nyomtatványok 1473 1600/ The Early Hungarian p. 220 224. Printings 1473 1600, Budapest: Akadémiai Kiadó, 1971. 65. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet VII., Saktorová, Helena; Komorová, Klára et alii., Tlače 16. storočia Budapest: Hornyánszky Viktor, 1900, p. 1289 1291; Iván v piaristických knižniciach/ Sixteenth century books in the Libraries Nagy, Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. of Piarists, Martin: Matica slovenská, 1997. L O, Pest: Kiadja Rát Mór, 1859, p. 144 147. Saktorová, Helena; Komorová, Klára et al. Tlače 16. storočia vo 66. Biblia latina, Biblia Sacrosancta Testamenti Veteris et Novi, fondoch Slovenskej národnej knižnice Matice slovenskej/ Sixteenth Tiguri: excud. Christ. Frosch., 1550. 8° GK III/223. Century Books in the Stock of the Slovak National Library of 67. Justinianus I., Institvtiones iuris, Lugduni: Veronica Matica slovenská, Martin: Matica slovenská, 1993. Vincentiana; excud. Dionysius de Harsy, 1547. 8° GK Slovenský biografický slovník (od roku 833 do roku 1990). V. zväzok III/1140. R Š/ The Slovak Biographical Vocabulary (from the year 833 to 68. Gregorius IX. papa, Decreti huius amplissimum the year 1990). V. volume R Š , Martin: Matica slovenská, 1992. argumentum, Lugduni: per Franciscum Fradin, 1512. fol. Strelka, Vojtech, Tlače 16. storočia v piaristickej knižnici v Trenčíne/ GK III/929. Sixteenth century books in the Library of Piarists in Trenčín, 69. Bonifacius VIII. papa, Sexti libri argumentum multis Martin: Matica slovenská, 1996. signatum sillabis, Lugduni: Franciscus Fradin, 1513. fol. GK Strelka, Vojtech; Komorová, Klára; Saktorová, Helena, Tlače 16. III/362; Clemens V. papa, Clementine, Lugduni: Franciscus storočia v trnavských knižniciach/ Sixteenth century books in the Fradin, 1513. fol. GK III/526; Johannes XXII. papa, Libraries in Trnava, Martin: Matica slovenská, 1998. Szeghy, Andrej, Tlače 16. storočia v Štátnej vedeckej knižnici Extrauagantes communes, Lugduni: Franciscus Fradin, 1513. v Košiciach/ Sixteenth century books in the Public Scientific Library fol. GK III/1127. in Košice, Košice: Štátna vedecká knižnica, 2010. 70. József Szinnyei, Magyar írók élete és munkái. Kötet VII., Szinnyei, József, Magyar írók élete és munkái/ The Life and Works Budapest: Hornyánszky Viktor, 1900, p. 1289 1291; Iván of the Hungarian Authors, Budapest: Hornyánszky Viktor, Nagy, Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. 1892 1914. 14 vol. L O, Pest: Kiadja Rát Mór, 1859, p. 144 147. Tóth, György, A lévai kegyes tanítorendi gymnasium története 1815 71. Aristoteles, Ethicorum, sive De moribus, Ad Nicomachum 1895 ig/ The history of the Piaristic Scholastic Gymnasium filium Libri X, Basileae: ex off. Barptholomaei Westhemeri, 1815 1895 in Levice, Léva: nyomatott Nyitrai és társa 1545. 8° GK III/85. könyvnyomdájában, 1896, p. 372 376. 72. Sum Sebastiani Listhij Transyluani Cibinien. emptus Wix, Györgyné, Régi magyarországi szerzők (RMSz) I. A kezdetektől Viennae Austriae 44 fl. Anno 1554. 1700 ig/ The old Hungarian Authors (RMSz). I. From the 73. Jan Royaert d. Ä., Homiliae, Coloniae: ex off. Melchioris beginning to year 1700, Budapest, Országos Széchényi Novesiani, 1550. fol. GK III/1769. Könyvtár, 2008.

<<< 34 On the Current State of Research into Chronograms and their Classification in Slovakia

Peter OlEXÁK Universitatea Catolică din Ružomberok, Slovacia, Facultatea de Arte şi litere The Catholic University in Ružomberok, Slovakia, Faculty of Arts and letters, Personal e mail: [email protected] On the Current State of Research into Chronograms and their Classification in Slovakia Chronograms make use of a relatively simple mechanism of letters that also bear a numeral value. They are the characteristic trait of alphabetized societies, the intellectual noblesse, virtuosity, inventive talent, the linguistic culture of man, but also an esthetical decorative expression. In the context of history as a scientific endeavor they have an undisputed force of expression concerning historic developments, the zeitgeist, the religion and the craftsmanship of the particular society. Keywords: Chronograms, Evolution, Classification, Books, Slovakia

Introduction the esthetical rendering of the inscription were more important than the lexical skittishness. he creation of chronograms experienced a significant boom in Slovakia in the era of humanism. This Defining chronograms TphenomenonT correlated with a broader access of people towards education, but also with a cultural The term chronogram can be found for the first undertaking aiming at the perfection of the forms of time in a poem written in 1575 that had been dedicated characters and with a rising proclivity for antique literal to Maximilian II. of Habsburg. The word chronogram issues and metrical forms. Chronograms gradually is formed by forging the two Greek words χρόνος – time became a contemporary social convention, an and γράμμα – letter, inscription, writing. The following expression of public deference, a decoration and expressions have also been used instead: Carmen societal gallantry. A high amount of facsimiles dating numerale, chronograf, chronikon, chronostikon, from this era and consisting of one or two folios have eteomenehemerostichon, and eteostichon. In Slovakia been kept in our libraries. These prints are outstanding the term chronostich, or occasionally also chronogram- for their classical Latin, their refined style, pathos and chronostich, is generally used aside with chronogram. use of panegyrics. Because of these it is possible to It must, however, be stated that not every chronostich study different types of chronograms that richly vary in is also a chronogram according to the definition of the content. Simultaneously these facsimiles are a valuable latter: A chronostich is only a specific type of a source to identify the age, the place, the used material, chronogram in verses. the authors and the recipients. Apart from chronograms The Carmelite monk Paschasius explains in his in books it is very likely that the most interesting literary-esthetical compendium Poësis artificiosa1 for chronograms are Latin inscriptions with demarcated monastic formation that “carmen chronologicum, majuscules that can be found on monuments and chronographicum, sive numerale, est, illud, quod certis memorials. These kinds of chronograms are often sited aphabeti literis numeralibus numerum anno competentem on the fronts of historic buildings and memorials. Their conficit” (the chronological, chronographical poem or typology, however, is, if compared with chronograms numeral poem is of that kind that certain numeral letters in books, often reduced. The integration of the date and of the alphabet express the related year). A similar

35 >>> definition can be found in the Dictionary of the French the usage of the letter U. In the very same word this Academy from 1835. Next to the entry an example is letter might be used simultaneously as the letter V and given: FranCorUM tUrbIs sICULUs fert fUnera Vesper the letter U, e.g. VVIDVM and UVIDUM. The same (Sicilian vespers inflicted deadly losses upon the is valid for the letters J and I. These letters are even not French). This was a historical note of a well-known distinguished in antique orthography. Both have the incident. After counting the letters bearing a numeral same numerical value I. The letter Y has the value 2 in value (MCCLVVVVVVII) the reader could calculate the the historical territories of the Netherlands, the date of the year: 1282, the year in which it came to an Hungarian kingdom and England. As Y was formed by insurgence in Palermo that resulted in a series of bloody forging the letters J + I, its value is 1 + 1: in a given persecutions and a yearlong fight of the local Latin chronogram that was designed in Banksá Bystrica population against the French occupation with both and which contains the name of the duke Esterházy one parties suffering extreme losses. From the therefore has to include the letter Y of his family name above-mentioned follows that a chronogram is an when determining the year of its creation, 1790. inscription made up of words in which respective letters Another, but opposing example is the Hungarian bearing numeral values determine the date of the chronogram of the Spiš Chapter that was created for incident that is being described. commemorating the installation of Karol Salbeck as Calculating all letters with a numeral value is within bishop in 1776: Istennek kIraLnak torVenYnek MagYarnak a chronogram of fundamental importance. None of the keDVes szerenCses regen ohaItott KaroL pUspokUnk eLYen. Roman numerals may be, if it is part of the The letter Y has been capitalized in this chronogram, chronogram, skipped over, underpriced or left out. The its numerical value, however, has to be counted in the creation and the calculation of chronograms meant that same way like for the letter I. one had to stick to this rule. Seven Roman numerals are used in Latin chronograms (I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000). The Latin numerical Evolution of chronograms system itself had been developed for a couple of centuries. In contrast to Arabic numeration respective Gerhard Grümmer claims that chronograms have Roman numerals are the result of a subtraction of a already been known in the ancient world; he, however, higher numeral (IV = 4, IX = 9, XL = 40, XC = 90, CD does not give any proof for this assertion.2 It must be = 400, CM = 900). There, however, also exist said that the term chronogram is used rather broadly in exceptions from the rule: instead of subtracting from connection with ancient literature. That is why the the following numeral (V I, X – I) the older tradition endeavor will now be undertaken to explore the horizon of adding a numeral value to the preceding numeral of chronograms. have been passed down (III + I, VIII + I). To the Chronograms have been made up by forging current day this tradition has been kept at the clock acrostics and anagrams. Both of these literary genres faces with Roman numerals: the forth numeral is IIII, already existed in ancient times and were being used by and not IV. The numeral nine, however, is graphically numerous authors. The Book of Lamentations is an realized as IX, not as VIIII. acrostic itself. Aside from this, ancient times made use In the system of the Roman enumeration it was only of gematria, a discipline whose aim is to look for the possible to deduct I, X, and C, but, however, not from hidden meaning of words and proper names by all numerals: so it was only possible to subtract the assessing its numerical values. According to Franz Roman X from the numerals L and C and only C from Dornseiff the mystical interpretation of mathematical the numeral M. The rules of how tow create hints in names and words is as old as the invention of chronograms stipulate that all numerals always have to alphabetical letters. The same author states that this be added and this without any respect to their inclination to encode messages in words or in proper appearance and order in the text. Under no names also existed in a certain way in oriental circumstances it is allowed to deduct respective pictograms.3 One needs to search examples of ancient numerals. So the value of the numerals in the word IVbe gematria and isopsephia among the inscriptions of is six (I + V). The same applies for all other Roman tombs. They are to be found nearly all over Greece. The numerals: genetrIX , I + X = 11; eXCepto, X + C = 110; most important part of the inscription needs to be paCeM, C + M = 1100. looked for in the last line in which the year of death is There, however, exist a couple of exceptions given. The chronogram, too, is nothing but a play with concerning the creation and the reading of letters and numerals. Three conditions had to be chronograms that are based upon the use of Roman fulfilled that a society or people had been lead to the numerals. French and Flemish chronograms ignore for creation of chronograms: Firstly, the society which was example the numeral D, whereas in Dutch and English to create a chronogram to convey a specific message the letter W is counted like a Roman V + V (5 + 5). In needed to be alphabetized. Secondly, it needed to know some chronograms we can encounter difficulties with numerals. Thirdly, it had to make use of a linearly

<<< 36 structured calendar. These conditions are fulfilled for numeral value. The value of the individual letter as part European chronograms and have been handed down to of the numerical system hinges upon its position in the us as a fraction of the Roman heritage. Until now it has, alphabetical order. This system had been used until the however, been an issue of scientific dispute when the ninth century which marked the introduction of the first chronogram in Latin was originally created. Indo-Arabic numerals with its ciphers 0 – 9. Dirk-Gerd Erpenbeck asserts that chronograms had Whereas in chronograms written in Latin all possibly already been created in an environment in characters in the verse have to be used to calculate their which Latin was used as a language before the turn of value, in Arabic and Jewish chronograms only one word the 10th century. Victor Elbern claims that dates had that differs in color or size contains the given year. The already been encoded through letters in sentences or oldest preserved Arabic chronogram is an announcement verses at the end of the 8th century. As an argument he of the death of a dignitary who died in 1318. cites the inscription of the Cup of Kremsmünster: The Greek language also uses letters instead of Tassilo duxfortis, Livtpirc virga regalisi. Counting all Roman numerals. This is the case for the younger so-called numerals of the inscription equates to the year 781. It Ionian enumeration: all letters of the Greek alphabet cannot be stated with absolute certainty if this is a pure have a numeral value. Analyzing Greek, it has to be coincidence or if this is the proof for a consciously stated that also the Cyrillic script, which originated on created chronogram. Based upon scientific research of the basis of Greek majuscule, has ciphers that differ old French literature Elisabeth Kuhs thinks that the from letters only to that degree that the first were inscription of the window-pane of Saint Pierre in Artois, written with a titlo above the character. The majority of bIs septeM praebendas tV baLdVIne dedIstI (Balduin gave characters of the Glagolitic alphabet, which also served fourteen benefices), is the oldest chronogram.4 The as a basis for the Cyrillic script, has a likewise numerical marked letters – with exception to the letter D that is content of letters to which a numerical value can be not counted in the Flemish part of France - add up to assigned. the year 1064. The mentioned window unfortunately has Commemorative poems and dedicatory verses are not been saved to the present day. Its inscription can only another starting point for the exploration of be found in secondary sources from the beginning of chronograms. This type of literature can be studied in the 18th century. Roger Mazelier made use of this piece our cultural hemisphere at the Latin inscriptions of of information in 1987. He alleges that this is the oldest tomb stones from the Middle Ages. The intention of chronogram.5 In reality no reliable scientific facts exist. their creators was to commemorate a deceased person; The expert for and collector of chronograms, J. Hilton, that is why the main intention was to cite the name and seriously disputes the existence of Latin chronograms the date of death. Occasionally further details like the in Europe before the 14th century. place, the function and its duration, a reference to the The following French couplet that was created in progeny or outstanding deeds are given. The most 1326 can be regarded as the oldest preserved European important pieces of information, however, have always chronogram. In can be found in the cathedral Notre been the name and the date. The close affinity of Dame in Paris and was created by an unknown author epitaphs and chronograms is that way even the more during the restoration and the cleaning of two stone underlined. sculptures: NOS ROBBES CROTTÉES DÉCROTTÉES The creation and print of epitaphs in the press were FURENT, ET NOS FACES TROP MIEUX ENDURENT (Our a common practice in the Age of Humanism. Krištof dresses have been freed from dust and our faces look Darholtz from Bardejov assembled a collection of such better than before). The letter D is not counted as a epitaphs which was published in Bardejov in 1595. The letter in this chronogram. first epicedia were composed very carefully. Very often We owe chronograms in Europe to Jewish and only the last stanza of the poem, sometimes the last two Arabic influences. Hebrew chronograms are older. Jews verses comprised the year of the death of the person have loved the numeral play with words: wordplays can that is being sung about. The last lines of a poem by be found in the first handwritings up to the current days Johan Heusinger from 1632 may serve as an example: in modern media. Arabic chronograms were primarily Inscriptum tumulo tale poema damq: sVaVIter hIC CVbItat created to document historic events and to remember CVnIgVnDae CorpVs In Vrna; spIrItVs eXCeLsI VIVIt famous persons; this stands in oppositions to the Jewish In aXe DeI. The author of these stanzas created them custom: Jewish chronograms contain holy texts and at the occasion of the death of Kunikunda Bauer. As writings. Certain elements of Arabic chronograms, the he wrote on the title page his intention was that these personality, the event and its function as a riddle have lines which were dedicated to the parochial housekeeper become core elements of European chronograms and should once be written on her tombstone (Inscriptum have played a predominant role in our continent. Arabic tumulo tale poema). This inscription is also interesting chronograms have to be analyzed equally carefully like because of another reason. It reflects the older tradition their Hebrew counterparts: every letter of the Arabic in the evolution of chronograms. The Latin words hIC alphabet, which comprises twenty-eight letters, bore a CVbItat …CorpVs In Vrna (the body rests in this urn)

37 >>> already appeared in the Ancient World. The shape of LES TESTES PRENDREZ / ET A ICELLES SANS epitaphs had been developed from ancient epigrams. A NULS TRAVAUX / LA QVEVE D‘UN VEAV typical mark of epigrams was briefness, shortness and IOINDREZ / ET AU BOUT ADIOVSTREREZ / the simplicity of the text. Especially the shortness, TOUS LES QUATRE PIEDS D’VNE CHATTE / brevitas, whose characteristic trait is often a minimalism RASSEMBLEZ VOUS APPRENDREZ / L‘AN DE in the verses, has become a guideline for composing of MA FACON ET SA DATE. According to the chronograms. Epigrams are commonly found during all instruction given in the chronogram itself the reader is periods of the evolution of literature in Latin.6 The supposed to count the heads of the sheep and horses truth, however, is that modern epigrams and first. The heads are the initial letters of words sheep chronograms were forged together only significantly (mouton) and horse (chevaux): only one sheep, but five later. The work, Epigramatum libri IX of Maximilián horses are being talked about in the poem. The number Urentius, published in 1607 needs to be mentioned as a of the tail (la queue = tail) in the word calf (veau) and very important collection in this context. The then the four feet of a cat (les quatre pieds d’une chatte) subordinate title of this works sounds quite surprising: should be added which resulted in the year Qui proprie Chronographicorum. For a very first time MCCCCCVIIII – 1509. chronograms being composed of one or two stanzas From the 16th century onwards chronograms kept could be found. These chronograms looked like on appearing the more often. Some of them consisted occasional poems; the focus of their content lies on even only of a single word, a brief motto, others of people and events. longer texts. In the 17th century the term chronogram The popularity of chronograms had also been defined a piece of lyrics that comprises the content of increased by mnemonic aids. The first acrostics had the work, the author, a dedication, the reason and the been intended to stimulate the brains. In case of older year of its publishing. Especially Jesuits belonged to the acrostics the number of the year could be often found masters of the creation of sophisticated textual rebuses, at the end of the verse. The following sentence can be riddles and mind teasers. They composed them for understood as an example for this: Templis exilium dant various occasions like anniversaries, ecclesiastical C bis et LILIUM. This wordplay says that the order of holidays, the inauguration of buildings, or the solemn the Knights Templar was dissolved in 1307. The words opening of the academic year, but also for epitaphs or C bis et LILIUM at the end of the sentence comprise in books. The 17th century marked a change in the the number of the year, i.e. two times one hundred and evolution of chronograms: the shortened form of the word LILIUM (L + I + L + I + V + M) which adds chronograms was primarily kept only in Catholic areas up to 1107. The resulting year is 2 × 100 + 1107 = 1307. and informal prints, whereas their epigrammatic form A mnemonic also was the phrase: Hoc lateat nullum; was given up in Protestant areas. In the course of the tempus famis ecce: CUCULLUM. The stanza tells about a 17th century the shape of chronograms became richer famine that broke out in 1315. The number of the year and the hidden encoding of the year was ostensibly is contained in the word CUCULLUM. Apart from refined. Most chronograms of this type have been acrostics, secret medieval inscriptions in which their preserved in occasional poetry. The cited genre is creators swapped vowels or certain letters for numerals characterized by the following attributes: the occasion boosted the rise of chronograms. as the motivation for creating a felicitation or Joseph Pinu from Saxony can be considered not to congratulation or eulogy, the author or addresser and have been the inventor, but in any case a trailblazer for the addressee. The occasional poetry had been the creation of chronograms. It is his merit that represented to a very high degree in the editions of chronograms did not remain mnemonic aids, but were nearly all publishing houses of our cultural area. elevated to the level chronological lyrics. It was Pinu’s rank and position that guaranteed the popularity of chronograms. He was the clerk and secretary of Classification of Chronograms Johannes Frederika, the Saxon Elector, who was a personal friend of Martin Luther. In addition to that he Chronograms can be classified as follows: was corresponding with many members of the nobility. felicitations, aphorisms, posies and thoughts, His work has been preserved in five books that had mathematical chronograms, lunar chronograms, been published in Wittenberg in the years 1562 – 1572. mathematical-lunar chronograms, astronomical, His chronograms were a source of inspiration for many astronomical-mathematical, historical, mythological authors who were then creating even more elaborate chronograms, chronograms containing the name of a chronograms.7 saint, ‘anno, quo’-chronograms, chronograms in titles and The riddles and mind teasers were en vogue in the inscriptions and epigraphic chronograms. 14th century. The inscription at the town hall of Chronograms on names make up a first big class. Saint-Quentin can be taken as an example: D‘UN They comprise the name of founders, the donors, the MOUTON ET DE CINQ CHEVAUX / TOUTES patrons, ecclesiastical or profane principals, the titles

<<< 38 and the traits of character of the persons concerned. chronograms. The creator of a chronogram from 1589 The personal relationship and a possible degree of caught the wedding of Peter Faber and Ursula Hartman: kinship between the creator of chronogram and the LVX VbI qVIntILIs bIs qVarta nItesCIt In orbe / eCCe person portrayed are entirely elucidated in this group. parens thaLaMI festa saCrata paras. The first stanza Simultaneously the trade-off between sending a reminds of the light (LVX) which enlightened the sky personal and an objective message is often fully visible: on this day. The reader can then further compute the the latter is in many cases pathetic. The authors often exact date by multiplying 2 × 4, bIs qVarta. QVIntILIs tried to mask their own subjective wishes and principles sets a mark on the fifth month in the Roman calendar that should serve as examples for others and should whose first month was March that, however, was show the latter ones the right path in life by quoting renamed to Iulius by Marcus Antonius in 44 BC to statements of historical persons and contemporaries honor Julius Caesar. The wedding therefore took place which the latter maybe never have uttered. on 08 July 1589. In addition to year and month some The second class is made up by chronograms that chronograms also contained the augur of the zodiac. cover events and do not have any relation to a specific The augurs perfected the information about date and person. Sometimes they are the result of history and time in astronomic chronograms. This piece of retrospection; occasionally they picture the narcissism information is to be already found in the first stanza of the society aiming at freezing a certain notion of which was usually based on a hexameter. The itself while ruling. These chronograms are not tied to inscription of the Renaissance bell tower in Kežmarok physical persons but to historic events which they cover. is an example for this: Ignea ContIgerat Librae soL The felicitation of students of the evangelical LVCIDVs astra hoC aVtor qVanDo ContInVaVIt opVs. lyceum in Bratislava, an occasional print from 1780, (The bright sun touched the radiant celestial body Libra belongs to the group of chronograms on names: reCtorI, when the creator continued his work.) The word librae Sztretsko festo reDeVnte reCenter optatIs nVMerIs Vota sets a mark on the celestial body Libra, which according IVVenta LItat (The youth wishes all the best to Rector to older observations moves ahead of the sun from 18 Strečko on the occasion of his recent anniversary). September to 18 October. The chronogram of the bell Chronograms for felicitations can also be found in tower therefore contains the date 18 September 1591. epithalamia and in nuptials, i.e. in wedding poems. They The anniversaries of saints turned out to be perfect had very often the character of divine invocations. An for citing the day of dates. These anniversaries could be example for such a chronogram is the following used in various ways: they either set a mark on the date felicitation on occasion of the wedding of the Bratislava of the event which was happening on that very day or teacher Samuel Hainoczy with Mária Alžbeta Tureková: they had the function of a reference date. The city sponsVs CVM Laeta nae IVngItVr ELIsabetha pIgnore council of Bratislava published in 1751 a letter of perpetVo. VIVIte rIte DVo! (Live happily together!) The condolence on the occasion of the death of Palatine creators of this chronogram were also students of the Ján Pálffy in shape of a chronogrammatic poem. The lyceum in Bratislava at which Hainoczy was teaching. occasional poem comprises the most important events This work was printed by the Episcopalian printer Ján in the life of the deceased and informed the public Streibiger. According to the chronogram this event took about his death. Each stanza contains the date of the place in 1747. individual event encoded in Roman numerals and Chronograms that have been created in a religious reminds of the name of yet another saint. The City of environment are influenced by the Bible. Kázmer Bratislava published this note on 27 July 1751. The first Esterházy e.g. made use of a chronogram that had been stanza reads: In haC LIbera Vrbe pantaLeonIs MartYrIs inspired by the Book of Esther in an occasional poem festIVItate sVbneXIs eXpressIonIbVs parentanDo. The that was published in Banská Bystrica in 1790. The anniversary of the martyr Pantaleona is celebrated original verse according to Vulgate was: nova lux oriri visa according to the liturgical calendar on 27 July. According est gaudium honor et tripudium. Esterházy’s chronogram to the second stanza Ján Pálffy was born on 20 August alluded to it with only minimal deviations and keeping 1663. its sense: ECCe LVX noVa nobIs orIrI VIsa est, honor et ‘Anno, quo’-chronograms make up a specific class in gaVDIVM! Not only citations of the Bible appeared in books and occasional prints. This term is derived from chronograms, but also mottoes of Roman classics. The the first two words “Anno, quo” – “the year, when”. The aphorism from Ovid’s Metamorphoses “ferrVMqVe role of these chronograms is to inform about the year tenebat hoC Ipse aeaCIDes (Aeacides [of Epirus]himself was of publication. In 1717, the writing ‘Oratio Panegerica in holding the sword)“ can be read on the medal that had been Magnum Nomen Caroli VI. dicta‘ of Juraj Bohuš, whose coined on occasion of the crowning of Charles III. as origin is Banská Bystrica, was published together with King of Hungary in 1712. Two stanzas of the same the adhering chronogram ‘anno qVo regnanDo reCreat work are also at the coin’s revers. Each of them sIstItqVe CrVoreM‘. The writing was published on the comprises the same setting of the year which is 1712. occasion of the birth of Maria Theresa. The specific One can relatively often encounter arithmetic-lunar formulation “the year in which the sovereign’s stacked

39 >>> blood was renewed” is more understandable with 3. Franz Dornseiff, Das Alphabet in Mystik und Magie, Leipzig: B.G. respect to the historical context. Matej Bohumil Bel, the Teubner, 1925, p. 91. 4. Elisabeth Kuhs, Buchstabendichtung. Zur gattungskonstituierenden son of Matej Bel, also created an “anno, Funktion von Buchstabenformationen in der französischen Literatur vom quo”-chronogram. He composed it on the occasion of Mittelalter bis zum Ende des 19. Jahrhunderts, Heidelberg, Carl Winter, his father´s birthday in 1745. The chronogram was on 1982. the title page of a collection called Filiale officium. It is 5. Roger Mazelier, Chronogrammes et cabale chez les troubadours et set up by two verses that are combined to an elegiac ľArchipretre de Hita, Toulouse, Poliphile, 1987, p. 20. 6. Veronika Marschall, Das Chronogramm eine Studie zu Formen und distich. ANNO, qVo / BeLVs ConspICVVs, qVeM Funktionen einer literarischen Kunstform: dargestellt am Beispiel von VInCIt nVLLa seneCtVs, / spIret, neC VIta ferrea fata Gelegenheitsgedichten des 16. bis 18. Jahrhunderts aus den Beständen der Legat. Staatsbibliothek Bamberg, Frankfurt am Main; New York, P. Lang, In the 17th century chronograms already appeared 1997. on the outer covers of books as part of the title. The 7. Peter Olexák, Čo je chronogram [What is a chronogram], Ružomberok, Verbum, 2012, p. 44 45. Jesuit Antonius Stock published a book about the 8. CanCer ChronographICe, at retrograDe, aC Lente InCeDe et non spiritual succession of Christ in 1658. The title of his profICIens, Pragae, 1755. work was made up by a chronogram in which is 9. Charles Samaran, Note complémentaire sur quelques chronogrammes encoded the year of its publication - De spIrItaLI dans les manuscrits du XVe siecle. In Memoires de la Societe nationale des IMItatIone ChrIstI. In addition every subtitle of the book antiquaires de France, 10 / 1937, p. 249 250. is introduced with the same number of the year: SaCras et VtILes has aDMonItIones / IesV aD gLorIaM sCrIptas:/pIIs In LVCeM Datas / IesV DICatas et obLatas DesIDerat. A similar work has been kept up to the Bibliography: current day in the Premonstratensian library.8 The author of the book wanted to remain anonymous albeit CanCer ChronographICe, at retrograDe, aC Lente InCeDe et of friendly appraisal and imprimatur. We know from non profICIens, Pragae, 1755. different sources, that the author was Johann Rudolf Dornseiff, Franz. Das Alphabet in Mystik und Magie, von Sporck, auxiliary bishop of Prague. He went blind Leipzig: B. G. Teubner, 1925. and died in the Saint Nicolas Monastery of the Grümmer, Gerhard. Spielformen der Poesie, Leipzig, Benedictines in Prague in the year 1759. He wrote the Bibliographisches Institut, 1985. book as a blind person; and also his name should remain Kuhs, Elisabeth. Buchstabendichtung. Zur in the dark. The book contains 3843 chronograms on gattungskonstituierenden Funktion von 452 pages. Von Sporck was writing this way theological Buchstabenformationen in der französischen Literatur vom tracts, contemplations about saints, tracts on morale, Mittelalter bis zum Ende des 19. Jahrhunderts, Heidelberg, posies, biographies of emperors, dukes and bishops and Carl Winter, 1982. a dozen of further subjects. Each phrase including the Lucem verò exoptatam inaugurator, Herbopoli, title has been composed as a chronogram whose Chalcographejo Eliae Michaelis Zinck, Typogr. numerical value is in accordance with the year of the Aulico-Academici, 1668. book’s completion, i.e. the year 1754. Marschall,Veronika. Das Chronogramm eine Studie zu It is not only this book, but many others that can be Formen und Funktionen einer literarischen Kunstform: taken as a proof for the significant proclivity for the dargestellt am Beispiel von Gelegenheitsgedichten des 16. bis literal form and the composing of chronograms in the 18. Jahrhunderts aus den Beständen der Staatsbibliothek 18th century. In addition, according to the experience of Bamberg, Frankfurt am Main; New York, P. Lang, Hilton and Samaran the encoding of the year in 1997. chronograms is often more precise than the current Mazelier, Roger. Chronogrammes et cabale chez les troubadours method to use numerals for writing the current date.9 et ľArchipretre de Hita, Toulouse, Poliphile, 1987. Paschasius. Poësis artificiosa cum Sibi praefixa perfacili manuductionead Parnassum, tàm veterum, quàm recentiorum Note: Poëtarum authoritate studiosè elaborata. In usum studiosae Iuventutis proposita, Labore, & Studio a S. Ioanne 1. Paschasius. Poësis artificiosa cum Sibi praefixa perfacili manuductionead Parnassum, tàm veterum, quàm recentiorum Poëtarum authoritate studiosè Evangelista, Fratrum Ordinis Gloriosissimae Mariae elaborata. In usum studiosae Iuventutis proposita, Labore, & Studio Virginis de Monte Carmelo Obser. Strict. in a S. Ioanne Evangelista, Fratrum Ordinis Gloriosissimae Mariae Gymnasio inclytae, ac Imperilalis Civitatis Virginis de Monte Carmelo Obser. Strict. in Gymnasio inclytae, Ravenspruganae, nec non Leontinae in Tyroli ac Imperilalis Civitatis Ravenspruganae, nec non Leontinae in quondam humanoirum literarum Professoris. Tyroli quondam humanoirum literarum Professoris; Lucem verò exoptatam inauguratur. Herbopoli, Chalcographejo Eliae Michaelis Samaran, Charles. Note complémentaire sur quelques Zinck, Typogr. Aulico Academici, 1668. chronogrammes dans les manuscrits du XVe siecle. In 2. Gerhard Grümmer, Spielformen der Poesie, Leipzig, Memoires de la Societe nationale des antiquaires de France, Bibliographisches Institut, 1985, p. 19. 10 / 1937, p. 249-250.

<<< 40 Myjava and Chvojnica in the Notitia of the Nitra County (historical-geographical analysis and interpretation)

Katarína RÁCOVÁ, Peter CHRASTINA Universitatea „Filosoful Constantin” din Nitra, Slovacia, Facultatea de Arte Constantine the Philosopher University in Nitra, Slovakia, Faculty of Arts Personal e mails: [email protected]; [email protected] Myjava and Chvojnica in the notitia of the Nitra County (historical geographical analysis and interpretation) Matthias Bel in his work Notitia Hungariae Novae historico geographica offered a contemporary view of the condition, significance, response and specific features of Hungarian counties within the Habsburg monarchy. The aim of the present study is the historical geographical analysis and interpretation of SectionsVIII and IX of the Paragraph V in the natural history work of Notitia of the Nitra County in which Matthias Bel described rivers of the Lower Morava River basin Myjava and Chvojnica. The historical geographical “probe” into time characteristics of these rivers was realised through critical commentary of the translation of the original (Latin written) text using professional literature, old maps, results of field research and own knowledge of the given area. Phenomena described by Matthias Bel in the given paragraphs naturally not always correspond with today´s level of knowledge. Nevertheless, information about the Myjava and Chvojnica rivers reflects not only the time view of specific water streams of the examined territory. It also serves as an evidence of Bel´s method and creativity of this enlightener Magnum decus Hungariae. We do not consider the historical geographical research of the examined area to be completed. We see possible continuation e.g. in the studies of the development of historic names of settlements or in the application of a specific method of analysing and interpreting further sections (paragraphs) of the part on nature of the “Nitra” Notitia. Keywords: Matthias Bel, Notitia, Nitra County, water streams, Chvojnica, Myjava

Introduction features of the relevant county at the time of Bel´s life. atthias Bel (*March 1684, Očová – † The present paper offers a similar probe, more August 29, 1749, Prešporok/Bratislava) specifically Bel´s historic description of the rivers of was a poly-historian, encyclopedist, Myjava and Chvojnicain the Nitra County in the first Meducator,M evangelical preacher, pioneer of the upper half of 18th century. It is a result of cooperation Hungarian/Slovak enlightenment, one of the most between a philologist/historian and a historical significant European scientists of the 18th century, the geographer. KatarínaRácová realised the translation of founder of modern national history in Hungary and the the Latin written original – Sections VIIIand IX in the role model of the French encyclopedistD. Diderot. In fifth paragraph of the natural historical work of Notitia his work Notitia Hungariae Novae historico-geographica (in of the Nitra County in which Matthias Bel described English ´Historical-geographical knowledge of the New the rivers of the Lower Morava river basin – Myjava Hungary, hereinafter referred to as Notitia), he offered and Chvojnica. The translated text was consequently a unique view of the condition, significance, response examined by PeterChrastinafrom the aspect of and specific features of the counties in Hungary within historical geography. the Habsburg Monarchy. These phenomena serve for The aim of the present paper is the historical- researchers in the area of human sciences as an geographical analysis and interpretation of the paragraphs information database enabling to “get an insight” into VIII (Myjava) and IX (Chvojnica) in the fifth section of the historical, cultural, social and natural specific the natural historical work of Notitia of the Nitra County.

41 >>> The research questions have been drafted in line features of the Nitra County” (De situ, with the above-stated aim: Where did the given rivers naturaetopportunitatibuscomitatus Nitriensis) is of special spring from and where, which towns did they flow importance. It contains twelve paragraphs. Our through? To which extent are features mentioned by Bel attention was focused on the fifth paragraph (Fig. 1) on congruent with the presence? Is it possible to p. 296-300. Matthias Bel gradually (in Sections I to VII) reconstruct chosen hydrological characteristics of the described rivers Váh, Nitra, Žitava, Livina, Dudváh, mentioned rivers and texture of river network in the Blava andHoleška. Sections VIII (p. 298) and IX (p. examined territory based on Bel´s description of the 298-299) dealt with Myjava, or Chvojnica, rivers of the given rivers and old maps? How, in what manner did Lower Morava river basin (Fig. 2). In the last section (X.) specific rivers influence the lives of people in their of Paragraph V, the author summarised interesting facts vicinity? about “smaller rivers”: Zlatnička (or the creek ofInovec), Pre-requisites of the paper (knowledge, theoretical Chotina, Bojnianka, Šeptinec (the creek Dolina?), and methodological) are contained in the following Radošinka and Vyčoma. In the fifth paragraph, Bel thus chapter and are therefore not specified in a greater detail. summarised data about fifteen water streams of the The paper is divided into five parts. Apart from the Nitra County in the first half of 18th century. introduction and the conclusion, the core part of the paper consists of chapters 2 to 5. In the second chapter The stream basis and research methods we briefly introduce the Notitia of the Nitra County The research of literature suggests that the Notitia from 1742, emphasising the structure and contents of of the upper Hungarian counties or their selected parts Paragraph Vof the work on natural history. The aim of do not currently belong to well-studied areas of (Slovak) the third chapter is to examine the stream basis and historical geography. An exception is only the older methodology of the research. The location of the Nitra studies by Žudel3 and Prikryl4. This fact is (apparently) County and the framework hydrographical related with the interdisciplinary nature of Bel´s work characteristics of Myjava and Chvojnica belonging to as well as with the necessity of working with the Latin the river basin of lower Morava are contained in the text of the original available electronically at fourth part. The fifth chapter deals with the www.oldbooks.savba.sk5. historical-geographical analysis and interpretation of Section VIII (Myjava) and IX (Chvojnica) in the fifth paragraph of the natural historical “Nitra” Notitia.

M. Bel: Notitia Hungariae Novae historico-geographica: Comitatus Nitriensis, Pars generalis, Membrumpriusphysicum, De situ, natura, opportunitatibusComitatus Nitriensis, § V., VIII.(Mijawa) and IX. (Chwoinitze) Notitia by Matthias Bel are a monumental piece of work that can be considered as the national historical synthesis of Hungary. Its four volumes were printed from 1735 to 1742 and include descriptions of twelve counties. Characteristics of the remaining Hungarian counties remained in the form of manuscript and Bel intended to publish them only in two following parts. The structure of Notitia is admiringly uniform1. The description of the Nitra County was published in the fourth volume of Knowledge (p. 291 – 522) by Paul Straub in Vienna and printed by Johann Peter van Ghelenin Amsterdam in 17422.It consists of a general part (pars generalis)and a special part (pars specialis).The general part has got 22 pages, the special part 210. The general part is further divided into a natural historical (membrumpriusphysicum) and a political part Fig. 1. List of contents with paragraphs of natural historical part of (membrumposteriuspoliticum). Bel´s Notitia of the Nitra County (Paragraph Vis highlighted by a frame). With regards to the studies area, the natural http://oldbooks.savba.sk/digi/Lyc B VIII 33 IV/LKB LYC B VIII FOL 2ZZI/SK/1 historical part titled “About the location, nature and 1 LYC B VIII FOL 2ZZIN00291P.htm

<<< 42 Researchers from the community of historians in translation which was as true to the “spirit” of the origin Slovakia dealt with the life and selected works of as possible. Notitia of the Nitra County are written in Matthias Bel from various aspects6. The “Nitra”Notitia an informative style of enlightenment that is exact and were however subject to scientific interest only in written in a matter-of-fact manner. When therefore studies of Rácová7. Historical (and partly approached translation of the Latin original not only historical-geographical) research of water streams and from the aspect of a philologer, but also a historian. She natural springs of ground waters used in balneology in confronted facts about Myjava and Chvojnica provided the territory of Trenčín County recently published by by the author, as well as other terms of that time Martinický8 represents a certain specific feature (in referring to the given topic with her scientific works, terms of the examined issue). language guidebooks and data from the Internet.When When writing the paper, we also used information working with literature of secondary nature, Peter acquired from the diverse spectrum of secondary Chrastina applied “conventional” methods (heuristics, literature and cartographic sources. These sources made critical analysis of sources, their comparison and up a part of the information database in the historical-geographical interpretation). Considering the historical-geographical analysis and interpretation of the generalised contents and quality of information Bel’s description of Myjava and Chvojnica in the fifth acquired by studies of secondary literature and old paragraph of the natural and geographical part of the maps, it was necessary to add and make them more Notitia of the Nitra County. accurate. Selected data about primary characteristics of It specifically involved titles about the hydronymy the river area (i.e. river bed and nearby river zone) of of the Lower Morava river basin9 and hydrography of Myjava and Chvojnica provided results of water stream, texture of river network and semi-stationary field research (method of observation). characteristics of fluvial georelief in the examined territory10. Cartographic documents were represented by location of the Nitra County and brief Mikovíny´s map of the Nitra County dated in 1742 (Fig. characteristics of theMyjava and ChvojnicaRivers 3) and selected map letters of the 1st military mapping from 1782/84. When correlating historical and The examined territory is the Nitra County (Fig. 3). contemporary areal changes in the course of the water In the first part of the 18th century, it was the size of streams, we used a car map11that we adopt geographical capital “V” with an area of about 5,500 km2. names of rivers and streams from. This territorial and administrative region was In order to keep the historic nature of the specific situated in the north-western part of Hungary, from the paragraph of Bel’s work, Katarína Rácová chose Morava River in the west to Žitava (on the east) and the

Fig. 2.Sections VIII (Mijawa/Myjava) and IX (Chwoinitze/Chvojnica) on p. 298 – 299in Paragraph Vof the natural historical part of the “Nitra” Notitia highlighted by underlining. http://oldbooks.savba.sk/digi/Lyc B VIII 33 IV/LKB LYC B VIII FOL 2ZZI/SK/1 1 LYC B VIII FOL 2ZZIN00298P, 299P.htm

43 >>> Fig. 3. The map of the Nitra County by Samuel Mikovíny from 1742 (Mappa Comitatvs Nitriensis: Methodo Astronomico-Geometrica concinnata. Tom IV. p. 313 opera S. Mikoviny Geometrae Regii, et Soc. Sc. Reg. Bor. Membri; Geor: David Christopho: Nicolai Scul. [S.l. :s.n., ca 1742]. Sign: Moll-0003.237). https://aleph.mzk.cz:443/F?func=direct&doc number=001052348&local base= MZK03&format =999

Fig. 4.The Nitra County – significant settlements and water streams of the Lower Morava River basin, Myjava andChvojnica. Žudel,Juraj.Counties of Slovakia. Bratislava, Obzor, 1984, p. 80 – modified byChrastina, Peter. peaks of the Tríbeč and Vtáčnik mountains. The county Morava River marked the Hungarian-Moravian border). reached in the south to the Danube plains12. In the east, The southern neighbour of the Nitra County was the the county neighboured with the TekovCounty, in the Komárno County (Fig 4). north-east with the Turiec County and in the west with The Myjava and Chvojnica Rivers belong to the the Bratislava County. In the north, it bordered with the Slovak (Eastern) part of the Morava River basin, Trenčín County, in the north-west with Moravia (the labelled also as Lower Morava. Myjava and Chvojnica

<<< 44 are the left-hand tributaries of Morava of 3rd degree13. only they did not spill out of their beds. They are the following: These water streams drain the western territory of the former county (Fig. 4). They spring in the White Commentary: Bel started a historical description Carpathian Mountains. Due to tectonics, they however of water streams of the Nitra County by emphasising do not flow into Morava directly, but flow along its their usefulness (economic importance) for the society. aggradation mound. During high water levels of the At the same time he pointed out the danger of floods. main recipient, their waters surge and wetlands are 14 18 19 created on the surrounding bottom lands . VIII. MyjAVA , springs in these hills , separating on the On the flat Záhorie Lowlands, Morava flows slowly, same place Hungary and Moravia, it first flows through Myjava, meanders with an angle of approximately 0.3‰15. In a rich village named after it, then flows through TuráLúka, the past, the River spilled out in these places16 and washes the tops of the hill on which the Branč Castle is built and together with its tributaries (Myjava and Chvojnica) it then turns, flowing through the village of Prietrž. It then proceeds caused material damage. on and reaches the village ofHlboké, then flows around the village The Lower Morava belongs to the of Jablonica, through a pine forest called Borský, and reaches highlands-lowlands area with rain-snow type of Šaštín20, then continues flowing under Kúty, a village in the drainage regime. The greatest stream flows (thus, floods Bratislava territory, and flows into Morava. We got the message too) occur usually in March and at the beginning of that it is especially rich in barbel fish. There were so many of April when snow melts, accompanied by rains. The these in the river in 1724 that the people living there have never weakest water period is at the end of summer and in seenbefore. I remember people included it among signs predicting fall17. what I do not know. The river is rich in fish of the fundulus tribe and lobsters of immense size noticed under the Branč castle by those enjoying their Myjava and Chvojnica in Notitia of the Nitra chasing. Since the river has turbid water, it is not suitable for County – the historical-geographical analysis and trout. interpretation Commentary: Bel correctly localised the spring This chapter deals with the analysis and area of Myjava (order III) in White Carpathian interpretation of Section VIII and IX of the fifth Mountains stating that “[...] it springs in these hills, separating paragraph of the natural historical work of Notitia of on the same place Hungary and Moravia [...]. “The river the Nitra County from the historical-geographical springs under the Šibeničný vrch hill (707.5 above sea), perspective. In relevant parts, Matthias Bel described south-east of the village of Nová Lhota (Czech Myjava and Chvojnica Rivers draining the western part Republic). of the examined territory. Out interest in studies of We must agree with author´s statement that Myjavais features of the given water streams in Bel´s work is a “rich village”. “The richness” of the village in the given based on several dimensions. area was represented at that time by guilds: of sewers, Apart from the “traditional” philological and weavers and butchers. The village name of Myjavais historical aspect, information contained in the text of however secondary – it originated based on an older the stated paragraph has also potential for hydronym, the water stream“is thus (not)called”according historical-geographical research. Bel´s description of to a specific village. On the other hand, Matthias Bel Myjava and Chvojnica is specific and documentable. reliably lists settlements (“TuráLúka, Prietrž, Hlboké, Thanks to the mentioned written sources it is possible Jablonica, Šaštín”) through which or near which the river (at least roughly) to evaluate its applicability for studies flows, including the correct statement of its direction of the model relationship between the man and the and drainage to Morava new Kúty in the territory of country (and culture) in the context of time and space. the Bratislava County. Bel´s data about the above-stated water streams in Apart from the settlements, Matthias Bel also Paragraph V naturally not always correspond with mentions some dominant features of the country new today´s level of knowledge. Nevertheless, we will try to Myjava River. The first phenomenon is the massive hill provide a critical commentary of the translation of the “[...] on which the Branč castle is built [...]”.Between Jablonica original text using professional literature, old maps and and Šaštín he then mentions a “pine forest called Borský”. our own knowledge of the issue. In this way, we also try This information is reliable only partly. Pine forest with to argue with Bel and his opinion on the two rivers a mixture of (mainly) sessile oak (Quercuspetraea), once nowadays streaming and draining the western territory much spread around all of the Borskánížina lowlands, of the former Nitra County. covered small areas around Šaštín (Fig. 5)21. Myjava is according to Bel “rich especially in barbelfish. Paragraph V. The most significant rivers of the There were so many of these in the river in 1724 that the people region. (p. 296) Really, an advantage of the Nitra County is living there have never seen before.”The natural habitat of not only hills and plains, but also rivers that are very useful, if barbel fish (Barbusbarbus) is flowing parts of rivers with

45 >>> Fig. 5. The countryside around Šaštín on the section of a military map from 1782/84.A more complex forest complex (pine forest with oak?) can be seen south-west from the township. This was also the border between the Nitra and Bratislava County (green-black line). MyjavaRiver (Miawa) divides Šaštín (down) from Stráže (up). © 1st Military Survey, Section 6-4, Austrian State Archive – Military Archive, Vienna.

Fig. 6.The channel (incorrectly labelled asMiawa Bach) near Jablonica on the military map from 1782/84. This artificial water stream was arranged to be built by count Apponyi. It flew along Myjavefrom the water timber mill or theKolonikowský mill(right bottom part) to Blaskowský mill(later the Valcha mill – left upper side).© 1st Military Survey, Section 7-4, Austrian State Archive – Military archive, Vienna– modified byChrastina, Peter. sufficient plants and worms living in bottom sediments. Probably as a result of limited information base, Bel It is thus sure that the information about rich catch of does not mentioned when describing Myjava the this type in 1724 is based on the truth. There is also “fish unfavourable downgrade situation and insufficient from the fundus tribe” in the river, thus red mullets capacity of a shallow river bed – especially in the lower (Barbatusbarbatus)22 just as large examples of river part of the river. In these places, Myjavaregularly “lobster” (Astacusastacus). These water animals were flooded the area of as many as 1,200 hectares. The however not caught “for fun”, but they were a part of adjoining complexes of river bottom land were even the menu of local population. Much floating makes the washed during the fall, during small water stream flows. water of Myjava “turbid” especially in spring, when snow The author does not mention artificial modifications of melts, as well as during intense summer storms. This the river bed near Jablonica, specifically the dam and phenomenon for sure was not in the way of creek or deep channel – ditch for the water timber mill near river “trout” (Salmotruttamorphafario) that could be seen Košarina in Jablonica, that was arranged to be built by during Bel´s times especially in the upper part of Myjava count J. Apponyi (Fig. 6)23. (approximately until Osuské).

<<< 46 Fig. 7.Chvojnica, Myjava and the creek Teplicain the section of the Mikovíny´s map of the Nitra County from 1742. The township of Sobotišteis marked by a circle. http://staremapy.georeferencer.cz/map/L1PwufztuQPQsLJYJgFaQ5/201304071553-SDPMyk/visualize (25.11.2013) – modified byChrastina, Peter. 24 IX. CHVOjNICA , springs behind the territory of the equally “behind the territory” of the given village, but in township of Vrbovce, it is a river bickering and burbling, flowing the territory of Slovakia. The upper part of the river in strongly all the way to Sobotište, however at the place where it White Carpathian Mountains has a relatively high leaves the hilly countryside, it starts flowing more peacefully(p. decline. This is also why it is “bickering and burbling, [...] 299). It this flows to Senica with a more peaceful flow of water, however where it lease the hilly countryside (of the White near Holíč it flows into Morava. The river is harmful mainly due Carpathian Mountains), it starts flowing more peacefully. to floods, specifically in 1672, it became so much stronger as a Chvojnica“flows into Morava near Holíč.” result of long rain that it took with it several washed away Chvojnica (as well as Teplica, orMyjava) “is harmful buildings in Sobotište. Those who survived remembered that the mainly due to floods.” These occur usually in the spring, flood devoured at least ninety people. The height of the water can when snow melts or in May or in summer months in case be proven by the church that had solid foundations and the water of longer rain. A specific feature is the so-called thunder washed it under after spilling out of the river bed anyway. floods occurring during a cloudburst during hot days. The cause, course and consequences of the flood Commentary: From among water streams in the that was supposed to take place on Chvojnica was Paragraph V of the Notitia of the Nitra County, the described by Matthias Bel as follows: “The river […] in characteristics of this river are one of the most 1672, it became so much stronger as a result of long rain that it problematic ones. Matthias Bel joined information took with it several washed away buildings in Sobotište. Those about Chvojnica (order III) and creek Teplica (order IV) who survived remembered that the flood devoured at least ninety that is a right-hand tributary of Myjava (Fig. 7) when people. The height of the water can be proven by the church that writing this section. had solid foundations and the water washed it under after spilling out of the river bed anyway”. According to the author, the river“[...] springs behind In the analysed passage, Sobotište is mentioned the territory of the township of Vrbovce“. This statement is specifically. This village however is not situated on however dubious. “Behind” the territory of Vrbovce Chvojnica, but the creek Teplicaflows through it (Fig. there is a mountain range of the Žalostinská vrchovina 25). Except for the flood of August 10, 1672, Teplica hills (sub-part of White Carpathian Mountains), behind spilled out of its bed also in 1725, 1805, 1820 which is Moravia. Here (newKuželove) the creek and 190225.The occurrence of the August flood from Teplica springs “flowing strongly all the way to Sobotište”. 1672 corresponds with the context of the small ice age. From there “it flows [...] in a more peaceful stream of water The period of years from 1670 to 1680 was [...] to Senica”, where it flows into Myjava. characterised by cold climate and increased number of Chvojnica springs north-west of Vrbovce, in the extreme precipitation supporting the creation of mud massive range of Žalostiná (621.4 m above sea), thus holes on deforested areas of the Myjava heights26.

47 >>> Conclusion the “Nitra” Notitia. Apart from the basic (historical-geographical) research, the achieved results Matthias Bel in his work Notitia Hungariae Novae can be applied e.g. in museum presentation27, in the historico-geographica offered a contemporary view of instruction of regional history28or in strengthening the condition, significance, response and specific natural identity of the population living along the examined features of Hungarian counties within the Habsburg rivers29.Selected data of the historical-geographical Monarchy. The community of historians in Slovakia dealt analysis and interpretation of Bel´s description of with the life and work of this enlightener from various Myjava and Chvojnica can also be reflected on aspects. The research of literature at the same time environmental planning (evaluating changes in the suggests that the Notitia of the Upper Hungarian Counties countryside30),or in specific decision-making processes or their selected parts do not belong to the currently on the level of municipalities and certain state examined topics of (Slovak) historical geography. administration bodies (Slovak Water Management The aim of the present paper was the Company, Slovak Environmental Agency etc.). historical-geographical analysis and interpretation of Information about the Myjava and ChvojnicaRivers Sections VIII and IX of Paragraph Vof the natural from the fifth paragraph of the natural historical work historical work of the Notitia of the Nitra County in of Notitiaof the Nitra County reflects not only the which Matthias Bel described rivers of the Lower historic image of specific water streams of the Morava river basin – Myjava and Chvojnica. examined territory. It also offers a testimony of the Our historical and geographical “probe” to the Bel´s method and creativity of this enlightener – historic characteristics of these rivers was realised Magnum decus Hungariae. through a critical commentary of the original (Latin written) text using professional literature, old maps, results of field research and own observation of the Note: given area. This way we also tried to argue with Matthias Bel and his view of the hydro element of the western 1. For the structure of Notitia see Katarína Rácová, Trenčín pohľadom Mateja Bela, Nitra, FF UKF, 2012, p. 16-22. part of the Nitra County. 2. Comitatus Nitriensis, In: Bel, Matthiae. Notitia Hungariae Phenomena described by Matthias Bel in the stated novae Historico-Geographica divisa in partesquatuor, quarum prima, sections, naturally, do not always correspond with the HungariamCis-Danubianam, altera Trans-Danubianam, current level of knowledge. The author, for example, tertiaCis-Tibiscanam; quarta Trans-Tibiscanam: universim XLVIII did not include the water streams into any river basin, comitibus designatam, ex promitregionissitus, terminos, montes, campos, but he evaluates them based on his subjective criteria fluvios, locus, thermas, coeli, solique ingenium, naturae munera et of stream flow and economic significance. With certain prodigia, incolasvariarum gentilium, atqueharum mores, provinciarum flaws (however more or less reliably), he lists and magistratus illustres familias, urbes, arces, oppida et vicos prope modum characterises settlements near Myjava and Chvojnica. omnes, singulorum praeterea, ortus et incrementa, belli pacis que The only serious conflict of Bel and reality was conversiones, et praesentem habitum fide optima, adcuratione summa, identified in the case of his description of the explicat, opus, hucusque desideratum, et in commune utile, sacratissimis catastrophic flood on Teplica in 1672. This conflict is auspiciis Caroli VI. caesaris, et regis indulgentissimi elaboravit Matthias Bel. Accendunt Samuelis Mikovini mappae singulorum even more significant when confronting it with comitatuum, method astronomico-geometrica concinnatae.Tomus Mikovíny´s map of the Nitra County (it was a part of Quartus. Viennae Austriae: Impensis Paulli Straubii Bibliopolae. the “Nitra” Notitia), on which the village of Typis Johannis Petri van Ghelen, typographi caesarei. Anno Sobotištewith the river of Teplica (tributary of Myjava) MDCCXLII,p. 291-522. Article avilable at the web adress: is marked correctly. When writing the given passage, http://oldbooks.savba.sk/digi/Lyc B VIII 33 IV/LKB Matthias Bel probably did not have any adequate LYC B VIII FOL 2ZZI/SK/1 1 LYC B VIII FOL documents available. One may state almost certainly 2ZZIN00291-522P.htm (14.2.2014). The fourth volume, that he personally did not visit and examine the Myjava except of the mentioned Nitra County contains the river basin. Based on these facts we assume that Bel did description of the Novohrad, Tekov, Hont and Malohont not compare his findings with adequate cartographic Counties. documents – in the given case with the map of S. 3. Juraj Žudel. Administratívne členenie Slovenska v prvej polovici Mikovíny. This did not exist at the given time, but was 18. storočia podľa Belovho diela Notitia Hungariae novae Historico-geographica. In: Slovenská archivistika 1984, 19/1, p. only being developed. 43-54. We do not consider the historical-geographical 4. Ľubomír Prikryl, V. Matej Bel a jaskyne na Slovensku. In: research of the given area as completed. We see Slovenský kras, 22/1, 1984, p. 5-24. Idem, Matej Bel ako possibilities of its continuation e.g. in the context of geograf. In:Geografický časopis 36/1, 1984, p. 3-18. studies of the development of historic names of Idem, Prvky geografie obyvateľstva v diele Mateja Bela. In: settlements or when it comes to using specific Geografickýčasopis, 46/1, 1994, p. 87-93. methodology in the analysis and interpretation of 5. Mathiae Bel, COMITATUS NITRIENSIS, PARS further sections (paragraphs)of the part on nature in GENERALIS, MEMBRUM PRIUS PHYSICUM, de situ,

<<< 48 natura, opportunitatibusComitatus Nitriensis, § V., p. 296-300. 19. It involves White Carpathians that represented the Article avilable at the web adress: http://oldbooks. historical borded between Hungary and Morava. savba.sk/digi/Lyc B VIII 33 IV/LKB LYC B VIII F 20. Today´s Šaštín-Stráže.The township (a town since 2001) OL 2ZZI/SK/1 1 LYC B VIII FOL 2ZZIN00296- originated in 1960 by joining the townships of Šaštín 300P.htm (14.2.2014) and Stráže nad Myjavou, separated by the Myjava River. See 6. Ivona Kollárová, Matej Bel vydavateľ náboženskej literatúry. http://www.ezahorie.sk/index.php?option=com content& In:Historický časopis 51/2, 2003, p. 263-276, Ján Oberuč, Matej view=article&id=588&Itemid=50 (12.11.2013) Bel pietista na Slovensku v 18. storočí. BanskáBystrica, 21. Ferdinand Kubíček, Róbert Kanka, Lesy na viatych pieskoch Chronos, 2002, Ján Tibenský, Matej Bel a Apológia Trenčianskej Borskej nížiny. In:Záhorie, 12/2, 2013, p. 22. stolice. In: Historický časopis, 25/2, 1977, p. 239-260; Idem, 22. Karol Hensel. Informácia o čeľadi „fundulovité“, osobná Veľká ozdoba Uhorska: Dielo, život a doba Mateja Bela. komunikácia. e-mail: hensel@nic. fns.uniba.sk (16.11.2013). Bratislava,Tatran, 1984, Idem, Matej Bel: doba, život, dielo. 23. Andrej Závodný, Hydronymy, ref. 9, p. 23-24, 199. Bratislava, Ústav historických vied SAV, 1987; Idem, Výskum 24. The name of Chvojnica motivated overgrow near the života a diela Mateja Bela na širších a pevnejších stream (old Slavic nounchvojъ, chvoja= a branch of a základoch.In:Historickýčasopis, 43/2, 1995, p. 230-245, Ján coniferous tree). See Andrej Závodný, Hydronymy, ref. 9, p. Tibenský, Ján Drdoš. Matej Bel slovenský geograf/ Matthias 25, 130; Branislav Varsik, Slovanské, ref. 9, p. 20. Bel the Slovak Geographer, Bratislava, VEDA, 1984; 25. Z histórie povodní v Sobotišti. Article avilable at the web Ferdinand Uličný, Notície Mateja Bela o šarišskej a zemplínskej adress: http://www.obecsobotiste.sk/Z-historie-povodni. stolici. In: Nové obzory 29, 1987, p. 145, Mária Vyvíjalová, Matej aspx (13.11.2013) Bel autorom Apológie? In: Historický časopis 24/4, 1976, p. 26. Miloš Stankoviansky, Geomorfologická odozva 517-570, Idem, Matej Bel a idea občianskej spoločnosti. Martin, environmentálnych zmien na území Myjavskej pahorkatiny. Matica Slovenská, 2001. Bratislava, Vydavateľstvo UK, 2003, p. 74. 7. Katarína Rácová, Nitrianska stolica pohľadom Mateja Bela. In: 27. Stanislava Gogová, Archeológia a múzejná prezentácia. Nitra, Studia Historica Nitriensia 10, 2002, p. 237-273. FF UKF, 2011, p. 68-73. 8. Miroslav Martinický. Bel: Notitia Trenchiniensis „horopis“ a 28. Miroslav Palárik, Aplikácia regionálnych dejín do školskej „Váhopis“. Article avilable at the web adress: praxe prostredníctvom realizácie projektu Mesto pod mestom. In: http://miro-martinicky.blogspot.sk/2011/01/m-bel-notitia- Studia Historica Nitriensia, 17/2, 2013 p. 224. trenchiniensis-horopis.html (2.11.2013), Idem, M. Bel: Notície 29. Ladislav Lenovský, Kontexty identity. In: Ethnologia Actualis Trenčianskejstolice „potokopis“ . Article avilable at the web Slovaca. Revue pre výskum kultúr etnických spoločenstiev 6, 2006, adress: http://miro-martinicky.blogspot.sk/2011/02/m-bel- p. 23. noticie-trencianskej-stolice.html (1.11.2013), Idem, Bel: 30. See example: Ivan Bičík, et alii, Vývoj využití ploch Trenčianske notitia o kúpeľoch. Article avilable at the web adress: v Česku. Praha, Česká geografická společnost, 2010, p. http://miro-martinicky.blogspot.sk/2011/03/bel-trencians 186-187; Martin Boltižiar, Štruktúra vysokohorskej krajiny ke-notitia-s-16-20-o.html (2.11.2013). Tatier. Nitra, FPV UKF, 2007, p. 228, Branislav Olah, Vývoj 9. Branislav Varsik,Slovanské (slovenské) názvy riek naSlovensku využitia krajiny Podpoľania: Starostlivosť o kultúrnu krajinu a ich prevzatie Maďarmi v 10. 12. storočí (Príspevok k etnogenéze prechodnej zóny Biosférickej rezervácie Poľana. Zvolen, FEE TU, Slovákov). Bratislava,nVEDA, 1990, Andrej Závodný, 2003, p. 96-97. Hydronymia slovenskej časti povodia Moravy.Trnava,Typis Universitatis Tyrnaviensis, 2012. 10. Anton Porubský,Vodné bohatstvo Slovenska. Bratislava, VEDA, 1991, Emil Šimo, Voda: Povrchové vody. In: Michal Lukniš et alii, Slovensko 2 Príroda. Bratislava, Obzor, 1972, Bibliography: p. 283-342. 11. Autoatlas Slovenskárepublika 1: 100 000.Harmanec, Autoatlas – Slovenská republika 1:100 000 [Road atlas – The VKÚ, 2002. Slovak Republic 1:100 000], Harmanec, VKÚ, 2002. 12. Juraj Žudel,Stolice na Slovensku. Bratislava, Obzor, 1984, Bel, Matthiae. COMITATUS NITRIENSIS, PARS p. 80. GENERALIS, MEMBRUM PRIUS PHYSICUM, de 13. The order of the flow is a number specifying the number situ, natura, opportunitatibus Comitatus Nitriensis, § V., p. of gradual discharge of water streams to the sea. The water 296-300. Article avilable at the web adress: stream discharged to the sea is of the first, utmost order http://oldbooks.savba.sk/digi/Lyc_B_VIII_33_IV/L (Danube in Slovakia). The order of a water stream is labelled with Roman numerals (flows with higher numbers are of KB_LYC_B_VIII_FOL_2ZZI/SK/1_1 _LYC_B_ lower order). VIII_FOL_2ZZIN00296-300P.htm (14.2.2014) 14. Anton Porubský,Vodné, ref. 10, p.51. Bičík, Ivan et alii. Vývoj využití ploch v Česku [Land use 15. Ibidem, p. 51. development in Bohemia], Praha, Česká geografická 16. Emil Šimo,Voda, ref. 10, p. 288. společnost, 2010. 17. Anton Porubský,Vodné, ref. 10, p. 52. Boltižiar, Martin. Štruktúra vysokohorskej krajiny Tatier [The 18. The name of Myjavawas motivated by water activity and structure of the high mountains in Tatra], Nitra, FPV UKF, comes from the verb myť, podmývať(wash, wash away) since 2007. the river eroded (washed away) in the area of Prietržea deep Gogová, Stanislava. Archeológia a múzejná prezentácia valley. See Andrej Závodný, Hydronymy, ref. 9, p. 203, [Archaeology and museum presentation], Nitra, FF UKF, Branislav Varsik, Slovanské, ref. 9, p. 20. 2011.

49 >>> Kollárová,Ivona. Matej Bel – vydavateľ náboženskej literatúry Bratislava, Obzor, 1972, p. 283-342. [Matej Bel – the publisher of religious literature], In:Historický Tibenský,Ján. Matej Bel a Apológia Trenčianskej stolice časopis 51/2, 2003, p. 263-276 [Matthias Bel and Apollogy of Trenčín County], In: Kubíček, Ferdinand, Kanka, Róbert. Lesy naviatych pieskoch Historickýmčasopis 25/2, 1977, p. 239-260. Borskej nížiny [Forests on the blowing sands of the Borská Tibenský, Ján. Veľká ozdoba Uhorska :Dielo, život a doba Lowland], In: Záhorie, 2013, 12/2, p. 19-25. Mateja Bela [The Great Ornament of Hungary: The work, Lenovský, Ladislav. Kontexty identity [Identity contexts], In: life and time of Matthias Bel], Bratislava, Tatran, 1984. Ethnologia Actualis Slovaca. Revue pre výskum kultúr Tibenský, Ján. Matej Bel: doba, život, dielo [Matthias Bel: Time, etnických spoločenstiev, 2006, 6, p. 12-24. life, work]. Bratislava, Ústav historických vied SAV, Martinický, Miroslav. Bel: Notitia Trenchiniensis – „horopis“ 1987. a „Váhopis“ [Bel: Notitia Trenchiniensis – “mountain Tibenský, Ján. Výskum života a diela Mateja Bela na širších a description” and “VáhRiver description”], Article avilable at pevnejších základoch [Researching the life and work of the web adress: http://miro-martinicky.blogspot.sk/ Matthias Bel on broader and more solid basis], In: Historický 2011/01/m-bel-notitia-trenchiniensis-horopis.html časopis, 1995, 43/2, p. 230-245, (2.11.2013). Tibenský, Ján, Drdoš, Ján. Matej Bel – slovenský geograf Martinický, Miroslav. M. Bel: Notície Trenčianskej stolice – [Matthias Bel – The Slovak Geographer], Bratislava, „potokopis“[M. Bel: Notitia of the Trenčín County – “creek VEDA, 1984. description”], Article avilableat the web address: Uličný, Ferdinand. Notície Mateja Bela o šarišskej a zemplínskej http://miro-martinicky.blogspot.sk/2011/02/m-bel-n stolici [Notitia of Matthias Bel about the Šariš and Zemplín oticie-trencianskej-stolice.html (1.11.2013) Counties]. In: Nové obzory, 29, 1987, p. 145, Martinický, Miroslav. Bel: Trenčianske notitia o kúpeľoch Varsik, Branislav. Slovanské (slovenské) názvy riek na Slovensku [Trenčín notitia about the spa]. Articleavilable at the web a ich prevzatie Maďarmi v 10. – 12. storočí (Príspevok adress: http://miro-martinicky.blogspot.sk/2011/ k etnogenéze Slovákov) [Slavic (Slovak) names of rivers in 03/bel-trencianske-notitia-s-16-20-o.html (2.11.2013). Slovakia and their adoption by Hungarians in 10th–12th century Oberuč, Ján. Matej Bel – pietista na Slovensku v 18. storočí (a contribution to the ethnogenesis of Slovaks)], Bratislava, [Matthias Bel – pietist in Slovakia in 18th century], Banská VEDA, 1990. Bystrica, Chronos, 2002. Vyvíjalová, Mária. Matej Bel autorom Apológie? [Matthias Olah, Branislav. Vývoj využitia krajiny Podpoľania: Bel-author of Apollogy? In: Historický časopis, 1976, 24/4, Starostlivosť o kultúrnu krajinu prechodnej zóny Biosférickej p. 517-570. rezervácie Poľana [The development of the use of the Vyvíjalová, Mária. Matej Bel a idea občianskej spoločnosti Podpoľania countryside: Care about cultural countryside by [Matthias Bel and the idea of a civil society], Martin, Matica transitting zone of Biospheric reserve of Poľana], Zvolen, Slovenská, 2001. FEE TU, 2003. Závodný, Andrej. Hydronymia slovenskej časti povodia Moravy Palárik, Miroslav. Aplikácia regionálnych dejín do školskej praxe [Hydronymy of the Slovak part of the Morava River basin], prostredníctvom realizácie projektu Mesto pod mestom Trnava, Typis Universitatis Tyrnaviensis, 2012. [Application of regional history in school praxis through the Žudel, Juraj. Administratívne členenie Slovenska v prvej polovici Town above Town Projec], In: Studia Historica Nitriensia, 18. Storočia podľa Belovho diela Notitia Hungariae novae 2013, 17/2, p. 220-227. Historico-geographica [Administrative division of Slovakia in Porubský, Anton. Vodné bohatstvo Slovenska [ Water heritage the first half of 18th century according to Bel´s work titled of Slovakia]. Bratislava, VEDA, 1991. Notitia Hungariae novae Historico-geographica]. In: Slovenská Prikryl, Ľubomír, V. Matej Bel a jaskyne na Slovensku archivistika, 1984, 19/1, p. 43-54. [Matthias Bel and caves in Slovakia], In: Slovenský kras, Žudel, Juraj. Stolice na Slovensku [Counties in Slovakia], 1984, 22/1, p. 5-24. Bratislava, Obzor, 1984. Prikryl, Ľubomír, V. Matej Bel ako geograf [Matthias Bel as a geographer], In: Geografický časopis 1984, 36/1, p. 3-18. http://www.ezahorie.sk/index.php?option=com_content Prikryl, Ľubomír, V. Prvky geografie obyvateľstva v diele Mateja &view=article&id=588&Itemid=50 Bela [Elements of geography of the population in the work by (12.11.2013) Matthias Bel], In: Geografický časopis, 1994, 46/1, p. 87-93. http://www.obecsobotiste.sk/Z-historie-povodni.aspx Rácová, Katarína. Nitrianska stolica pohľadom Mateja Bela (13.11.2013) [The Nitra County in the view of Matthias Bel], In: Studia Historica Nitriensia 10, 2002, p. 237-273. Rácová, Katarína. Trenčín pohľadom Mateja Bela [Trenčín in the view of Matthias Bel], Nitra, FF UKF, 2012. The paper is a part of the outcomes of the project No. Stankoviansky, Maroš. Geomorfologická odozva 1/0208/12(landscare and its use as the phenomenon environmentálnych zmien na území Myjavskej Pahorkatiny of basic and applied historical and geographical [Geomorphic response to environmental changes in the territory research, supported by the VEGA Grant Agency and of the Myjava hills], Bratislava, Vydavateľstvo UK, 2003. the Research Project No. GAP410/12/G113 (Research Šimo, Emil. Voda: Povrchové vody [Water: Ground waters], Center of Historical Geography), supported by the In: Lukniš, Michal et alii, Slovensko 2. Príroda, Czech Granting Agency.

<<< 50 Attualità transilvana di Antonio Possevino

Alberto CASTAlDINI Revista „Anuac”, Asociaţia Italiană de Antropologie “Anuac” Review of the Italian Association of Academic Anthropologists Personal e mail: [email protected] Transilvanian Actuality of Antonio Possevino The study departs from the obvious assessment that, despite the great significance of the life and work of Antonio Possevino (Mantova 1533 Ferrara 1611) for the political and cultural life of its time, there is no articulate and comprehensive biography of this Jesuit diplomate and writer. At least no one up to date as the last one was that of Jean Dorigny, published as early as 1759. Nevertheless, there is a strong academic movement interested in the retrieval of his spiritual legacy international conferences are organized on a yearly basis in several important European universities. The interest of the present paper is represented by the legacy of the traveler and diplomate Antonio Possevino, who strongly believed in the virturs of acculturation (such as his Commentaries clearly show), on the Romanian (i.e., Transylvanian) milieu of his time. Keywords: history of Transylvania, acculturation in medieval Transylvania, Antonio Passevino, diplomacy and culture in medieval Europe

onostante la grande importanza della sua figura e i forti riflessi che la sua opera ebbe nella vita politica e culturale NdelN suo tempo, non possediamo ancora una biografia articolata ed esaustiva dello scrittore e diplomatico gesuita Antonio Possevino (Mantova 1533-Ferrara 1611). L’ultima è decisamente datata, cioè quella del p. Jean Dorigny, pubblicata a Venezia dal Remondini nel 1759 per la traduzione del p. Niccolò Ghezzi.1 Non mancano però, oltre alle voci enciclopediche del Koch e dello Scaduto, gli studi in campi specifici: in quello biografico quelli di Donelly, in quello bibliografico il repertorio delle opere del Sommervogel, apparso a Parigi alla fine dell’800, e quello del Polgár di un secolo più tardo, oltre ai recenti studi di Balsamo. In relazione alla sua attività missionaria e diplomatica nell’Europa centro-orientale spicca una folta serie di saggi, spesso di storici gesuiti tedeschi, polacchi, americani.2 Recentemente sono apparsi, editi dall’Institutum Historicum Societatis Iesu (Roma), gli atti3 del convegno di Cluj del 2007 e quelli del convegno di Cracovia del 2011, editi invece dall’Ignatianum4. Nel febbraio 2011 in occasione dei 400 anni dalla morte, presso l’Accademia Nazionale Virgiliana di Mantova è stato Antonio Possevino, ritratto Archiginnasio di Bologna organizzato da chi scrive un convegno dedicato al gesuita, nato in quella città della Lombardia nel 1533. Sulla vexata quaestio delle origini ebraiche del nostro, nulla

51 >>> è emerso ancora di certo, e il recente volume di Robert Maryks, The Jesuit Order as a synagogue of Jews,5 analizza gli interventi/appelli di Possevino presso i superiori sul tema dei gesuiti cristiani “novi” (nel 1593 la V Congregazione Generale ne vietò l’ingresso in Compagnia), e lo fa sulla scorta delle precedenti riflessioni di Thomas Cohen, cogliendovi velate ammissioni, forse indicative di un disagio personale, certamente dettate dall’amore verso la Compagnia e dalla fedeltà allo spirito ignaziano, ma non ancora sostanzialmente comprovanti sul piano genealogico.6 Dunque, nonostante l’assenza di una biografia organica, esiste un’articolata attenzione riservata dalla storiografia contemporanea al p. Possevino, gesuita modello nella sua gesuitica individuale atipicità e infaticabile diplomatico, con spirito pragmatico e carattere non sempre facile tanto che il contemporaneo p. Pitacić così lo descriveva: «est vehementis ingenii, et non possit res aliquas dissimulare, sed mox omnia 7 prodere, ut qui os habet in corde et cor in ore». Nelle Il cardinale Tolomeo Gallio (Collegio Gallio, Como) cancellerie di mezza Europa egli operò talora con schiettezza tutta mantovana e con scarsa dissimulazione, determinato sì ma non facile al rancore (“Mantua gens relazione del 1576 al preposito generale della est bona, liberalis”, osservò nella Zanitonella il Compagnia di Gesù Everardo Mercuriano, con queste conterraneo e quasi contemporaneo Teofilo Folengo, parole confidava di volersi recare tra i Turchi: monaco e poeta benedettino). Per questo si attirò giudizi severi romani, viennesi, scandinavi e moscoviti, nonché […] una delle cause per le quali doppo havere le antipatie dei nunzi apostolici dell’epoca (da Bolognetti la cosa lungamente raccomandata a Dio […] a Osio a Malaspina), che non gradivano lo spirito di regai già due anni V. Paternità di mandarmi in iniziativa del mantovano, un tratto umano che metteva Transilvania, era perché io sperava con l’aiuto inevitabilmente in pericolo oltre alla ragion di Stato le divino che per quel mezzo si potrebbe spuntare loro ambizioni personali. Possevino tra molti nemici più inanti verso Turchia.8 ebbe però dalla sua un papa, Gregorio XIII, il canonista Ugo Boncompagni, carattere gioviale e indipendente, Era sua convinzione, condivisa da papa Gregorio che al suo segretario di Stato, il card. Tolomeo Gallio, XIII, che la Transilvania fosse la porta per penetrare concedeva un campo operativo piuttosto limitato verso la Turchia e da lì dirigersi verso la Terra Santa, in prendendo direttamente le decisioni. Pur essendo già anni in cui la potenza militare ed economica della ottantenne Gregorio XIII avviò una politica di riforma Sublime Porta era indiscussa. Tale opzione strategica delle nunziature, e – avvalendosi del Possevino – favorì non prometteva nulla di buono: la Transilvania era un la creazione di seminari pontifici in quella parte difficile terreno politico e religioso, segnato da lotte di dell’Europa minacciata dalla Riforma. potere, guerre, tensioni religiose. Recatovisi qualche anno più tardi, nel 1583, dopo l’impresa moscovita, il Nell’Europa centrale e orientale l’azione dei Possevino comprese nei pochi mesi del suo soggiorno protestanti era profonda e consolidata. Occorreva che quell’ambizioso disegno era impraticabile ma dunque una nuova evangelizzazione per quella parte del fortunatamente il suo viaggio non fu inutile e se la continente, questione peraltro oggi di attualità se Transilvania non divenne la testa di ponte per la Benedetto XVI durante il suo recente pontificato ha riconquista della Terra Santa, gli si rivelò terreno voluto creare un nuovo Pontificio Consiglio per fecondo per la missione (religiosa e culturale) in questo l’Evangelizzazione dell’Europa (ma i tempi sono lembo d’Europa ai confini dell’Occidente. Quella che i cambiati e per Joseph Ratzinger il pericolo era il Gesuiti operarono in quegli anni fu una nuova relativismo e la secolarizzazione del continente). potenziata inculturazione, con lo scopo di edificare una Possevino, ne siamo convinti, per questo incarico rinnovata unità del sapere, attraverso l’opera educativa. sarebbe stato il candidato naturale perché diplomatico Questa finalità, dopo la rottura dell’unità culturale e di carriera con una visione globale, diremmo religiosa dell’Occidente, era del resto divenuta urgente. “geopolitica”, dotto umanista e fervente missionario, in Di ciò non erano consapevoli solo i cattolici. un’epoca peraltro dove viaggiare non era solo faticoso L’importanza del fattore educativo, la funzione delle ma pericoloso. Il coraggio non gli mancava se in una scuole, dei collegi e delle università divennero mezzo di

<<< 52 affermazione e consolidamento anche delle Chiese giorno, ha mirabili gusti di età et pronuncia riformate. concetti maturi in cose di religione.10 In relazione alle strategie dell’inculturazione, il Possevino, viaggiatore e diplomatico, si mostrò sin da La vicenda del collegio di Cluj11 fu seguita da subito sensibile, praticandola e sviluppandola nei suoi Possevino allorché ricopriva l’ufficio di segretario della Commentari, alla cosiddetta geografia descrittiva, materia di Compagnia di Gesù. Dopo la sua elezione a principe di studio al Collegio Romano, che non si limitava allo Transilvania, nel 1571, Stefano Báthory decise di studio e allo sviluppo della cartografia, ma era finalizzata fondare una scuola cattolica a Cluj. Nel 1579 i Gesuiti a comprendere l’uomo inteso come abitante della terra, ottennero il diritto di organizzare tale scuola a Mănăştur, studiandone le manifestazioni culturali, i costumi, le un sobborgo a nord-ovest della città. L’anno successivo credenze, divenendo così l’antesignana dell’antropologia la scuola fu trasferita negli edifici del monastero culturale prima della sua organica definizione abbandonato dai Francescani minori entro le mura nell’Ottocento, tanto che il nostro la definì «ancella della cittadine, ma a causa delle condizioni dell’edificio si filosofia morale». Insomma, molto lontano resero urgenti dei lavori di ristrutturazione. All’apertura dall’opinione kantiana, il Possevino se avesse potuto, si nell’aprile 1581 partecipò anche il nuovo principe di sarebbe recato non solo dal Turco ma anche a Tahiti, Transilvania, Cristoforo Báthory. Con il privilegio del per riandare al passo di una recensione di Kant alle Ideen 12 maggio 1581 il collegio di Cluj fu elevato da re zur Philosophie. der Geschichte der Menschheit (1784-1791) Stefano Báthory al rango di accademia, privilegio di Herder, in cui il filosofo di Königsberg svalutava la confermato da papa Gregorio XIII il 9 febbraio 1582. funzione conoscitiva dei viaggi.9 Il Possevino fu da subito coinvolto per quanto concerne Se l’operato diplomatico di Possevino – nello la realizzazione pratica dell’opera, cui si aggiunse nel specifico le sue missioni in Svezia e in Russia – fu ed è 1583 il seminario da lui voluto sul modello di quello di tuttora oggetto di controverse valutazioni (ma Vilnius, e se il mantovano non fosse stato sgradito a ricordiamo che la Polonia ufficialmente lo celebra Vienna, con ogni probabilità – come auspicato da alcuni ancora oggi nel Castello di Varsavia per la pace con Ivan confratelli – egli sarebbe stato nominato sostituto il terribile immortalata da un celebre quadro di Jan provinciale della Transilvania nonché rettore del collegio Matejko dove il mantovano è al centro della scena), la di Cluj, condizionando forse i destini della missione creazione dei Seminari Pontifici da lui fondati in Europa transilvanica dei figli di Sant’Ignazio, interrotta una centrale e orientale costituisce la sua eredità maggiore, prima volta con la loro espulsione decretata dalla dieta applicazione concreta di quanto egli ritenesse prioritaria di Mediaş (1588). la formazione della gioventù e di nuovi preti, perché Nel 1582, il cardinale segretario di Stato Gallio, grazie all’esercizio e allo sviluppo delle virtù nelle protettore ufficiale dei seminari pontifici settentrionali, giovani generazioni si sarebbero preparate le virtù della conferì al Possevino pieni poteri atti a redigere i persona adulta. Come osservò Possevino nella sua opera regolamenti di funzionamento, a fissare le condizioni di De cultura ingeniorum (Venezia, 1603), alle lettere si doveva ammissione e i criteri di educazione scolastica, nonché chiedere di “renderci più uomini”. Il caso di Cluj è ad allestire le case per gli studenti poveri che volevano esemplare per comprendere l’incisività della politica studiarvi. I Gesuiti adottarono anche a Cluj i metodi culturale dei gesuiti e del Possevino in Transilvania. Ma d’insegnamento conformi alla Ratio atque Institutio non va dimenticata la presenza dei Gesuiti ad Alba Iulia, Studiorum Societatis Jesu. Gli alunni provenivano tanto con la residenza fondata nel 1579. Il Possevino vi fece dagli ambienti cattolici quanto da quelli protestanti, e visita il 6 marzo 1583. Infatti si conserva la lettera che nel 1585 se ne contavano 130. Tutti coloro che da Alba Iulia il gesuita scrisse al cardinale Tolomeo seguivano i corsi di belle arti, d’ebraico, greco, latino, e Gallio, segretario di Stato. Nella capitale principesca apprendevano la teologia o la filosofia ottenevano i titoli aveva incontrato Sigismondo Báthory, il giovane di baccalaureati, “magistri” e dottori e godevano delle principe il cui precettore era il gesuita János Leleszi, che stesse distinzioni e dei medesimi diritti e onori di cui svolgeva anche le funzioni di cappellano di corte. godevano gli altri titolati nelle università d’Italia, di Spagna, di Francia o di Germania. Il Collegio di Cluj A questo Principe ho dato il Breve di N. S.re. presentava tre facoltà: teologia, filosofia e legge; e la Il quale mi ha ricevuto con molto honore, biblioteca era provvista di libri acquistati a “Cracovia e volendo sempre darmi la banda destra et datomi in Germania”. La preparazione teologica e filosofica, publico convitto colla presenza dei suoi senatori. all’interno dei programmi della Scolastica, si fondava In che ho preso quello spediente il quale né sull’esercizio filologico nonché sullo studio delle lingue togliesse affatto dalla presenza di questi alieni come il greco, l’ebraico e, naturalmente, il latino. In dalla fede cattolica la memoria del debito che questo modo si intendeva preparare gli scolari alla conviene che si porti alla Sede Apostolica, né dispute a favore della “vera fede”. Il programma facesse che io eccedessi lo stato et instituto mio. prevedeva lo studio degli autori classici, come Virgilio, Il fanciullo che arriva a dieci anni in questo Cicerone Ovidio, Orazio. L’apprendimento della lingua

53 >>> latina era svolto con la grammatica e gli esercizi del Grande Romania nel 1919. Nel 1938 la vice Provincia gesuita portoghese Emanuel Alvares, mentre il greco si gesuitica di Romania contava 45 religiosi, tra sacerdoti studiava sulla grammatica di Nicolaus Clenardus; va poi e fratelli coadiutori. Con l’avvento del regime comunista osservato che la presenza di Gesuiti di diversa consolidatosi nel 1948 quasi tutti i gesuiti stranieri provenienza (ungheresi, tedeschi, polacchi e italiani) vennero espulsi mentre altri furono tenuti per sette anni permetteva il plurilinguismo e facilitò l’azione sotto sorveglianza nel monastero di Gerla, nei pressi di missionaria e l’avvicinamento della composita Cluj. popolazione locale.12 Le vicende dolorose della Compagnia di Gesù nel La creazione del collegio di Cluj veniva incontro alle Novecento romeno sono strettamente intrecciate con aspettative sia del mondo cattolico sia di quello quelle della chiesa greco-cattolica. Ricordiamo che dopo riformato. Il privilegio reale concesso dal Báthory l’unione con Roma del clero ortodosso guidato prevedeva da un lato la necessità di fornire una risposta dall’eparca Atanasio Anghel, ratificata ad Alba Iulia nel di natura confessionale, dall’altro la necessità di maggio del 1700, sino alla soppressione della rafforzare nel contesto sociale e culturale transilvano Compagnia nel 1773, i gesuiti curarono la formazione una coscienza civica. Per questo l’operato dei Gesuiti teologica del clero greco-cattolico transilvano. Il primo continuò a rappresentare un modello per gesuita di rito greco-cattolico, e non dunque di rito l’insegnamento accademico in Transilvania, non solo latino – fatto che prova quanto articolata e nutrita da nell’ambiente cattolico. Gli echi della fondazione del diverse linfe ecclesiali e liturgiche possa essere una Collegio dei Gesuiti a Cluj sono ancora molto vivi, vocazione religiosa in Transilvania – fu quella del p. segno che l’eredità culturale del Possevino e dei suoi Cornel Chira, che entrò nel noviziato di Satu Mare nel compagni dura nel tempo, e come spesso avviene per le 1927. Figura rimarchevole la sua, sia perché divenne eredità storiche ha prodotto anche diversità di posizione. viceprovinciale, sia soprattutto perché morì nelle carceri Infatti, alle origini del Collegio si lega la fondazione delle di Jilava, vicino Bucarest, nel 1953. Ricordiamo poi la università presenti nella Transilvania nonché in tutta la figura di p. Ioan Lazar, nativo del Maramureş, superiore parte orientale dell’ex regno d’Ungheria. È il caso della comunità di Bucarest nel 1946, e poi per decenni dell’Università di Szeged (Ungheria) che assieme sottoposto a controlli politici e della polizia, ma rimasto all’Università “Babeş-Bolyai” di Cluj-Napoca si sempre fedele alla Compagnia di Gesù. Per i suoi meriti considera l’istituzione continuatrice del collegio dei il preposito generale della Compagnia di Gesù p. Pedro Gesuiti fondato a Cluj nel 1581. Ciò conferma l’attualità Arrupe gli concesse la possibilità di compiere la del lascito culturale dei Gesuiti in Transilvania, in professione del quarto voto il 31 luglio del 1975, giorno relazione alla fondazione e al funzionamento del di Sant’Ignazio. Morì nel 1989, provato nella salute, Collegio di Cluj nonché il ruolo centrale del Possevino, pochi mesi prima della caduta del regime di Ceauşescu. al quale chi scrive, nel corso della sua direzione Concludiamo questa breve rassegna con il p. Emil Puni, dell’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest (2006-2010) gesuita dal 1946, condannato ai lavori forzati alla ha intitolato la biblioteca del Centro culturale italiano di realizzazione del canale del Danubio. Nel 1958 fu Cluj. Ad Alba Iulia invece è stata affissa una targa alla nominato provinciale “clandestino” dei Gesuiti, e resse fine del 2009, nel luogo in cui sorgeva il centro gesuitico, la provincia sino al 1995 dopo la fine del regime. Fu lui nella quale si ricorda la storica presenza culturale della ad avviare la rinascita dell’ordine in terra romena, e gli Compagnia. E’ chiaro come dal nobile ceppo ignaziano succedette un italiano, il p. Olivo Bosa. Se nel 1974 la siano germinati molteplici e solidi rami accademici. Non provincia gesuitica di Romania contava 13 membri, oggi ho dubbi a ritenere che Antonio Possevino ne sarebbe il numero è pressoché triplicato, con case e centri a stato lusingato. Bucarest, Satu Mare, Iasi e naturalmente a Cluj, dove su Ma fu solo culturale, accademica l’eredità di una collina sorge il Centro di spiritualità Manresa e il Possevino e dei suoi confratelli in questa parte Noviziato Sant’Ignazio. Non mancano le nuove dell’Europa? Niente affatto: non dimentichiamo che i vocazioni, e due di loro oggi sacerdoti hanno curato nel Compagni di Gesù operavano prima di tutto “ad 2007 la prima edizione critica in lingua romena degli maiorem Dei gloriam”. scritti di Sant’Ignazio.13 Vorrei per questo concludere con una nota finale che esula dai confini storiografici della modernistica e Anche o forse soprattutto questa è l’eredità di tocca le vicende della Compagnia di Gesù e della storia Antonio Possevino in terra romena quattro secoli dopo ecclesiale romena contemporanea. Dopo alterne la sua morte, arricchita oggi e nel futuro da un respiro vicende, agli inizi del Novecento, la presenza dei Gesuiti ecumenico di autentica fratellanza tra le Chiese cristiane, in Transilvania (parte del Regno d’Ungheria nella nel rispetto delle specificità storiche, dottrinali e Duplice Monarchia) e nel Vecchio Regno (Valacchia e liturgiche. Moldavia) era composta da religiosi romeni, ungheresi (cattolici latini e greco-cattolici), belgi, spagnoli, tedeschi e polacchi. La situazione non mutò con la nascita della

<<< 54 Note: una risposta soddisfacente a questa domanda: perché essi esistono? Non sarebbe stato altrettanto bene che 1. Jean Dorigny, S.J., Vita del P. Antonio Possevino della quest’isola fosse stata occupata con pecore e buoi felici Compagnia di Gesù già scritta in lingua francese dal Padre anziché con uomini felici nel semplice godimento?” Giovanni Dorigny della medesima Compagnia ora tradotta nella (citato in Francesco Remotti, Noi primitivi, Torino, volgare italiana, Ed illustrata con varie note, e più lettere inedite, Bollati Boringhieri, 1990, p. 118). e parecchi Monumenti aggiunti al fine, Venezia, Nella 10. Cit. in Vasile Rus, La missione, cit., p. 28. Stamperia Remondini , MDCCLIX. 11. Sull’argomento rimandiamo ai saggi di Marek Inglot 2. Cfr. Ludwig Koch, S.J., Jesuiten-Lexicon. Die Gesellschaft S.J. (L’operato di Possevino nell’Europa settentrionale e Jesu einst und jetzt, II, Löwen-Heverlee, Verlag der centro-orientale), di Nicolae Sabău (Note sul progetto di Bibliotek, 1962, coll. 1459-1461; Mario Scaduto, S.J., costruzione del seminario gesuitico di Cluj, 1584) e di Ionuţ “Antonio Possevino”. In Diccionario Histórico de la Costea, Gli inizi della vita accademica a Cluj: il Collegio dei Compañía de Jesús. Biográfico-tématico, edd. Charles E. Gesuiti (1581), nel già citato volume di atti: Antonio O’Neill S.J., Joaquín M. Domínguez S.J., vol. IV, Roma Possevino, i Gesuiti e la loro eredità culturale in Transilvania. – Madrid, Institutum Historicum Societatis Iesu – Inoltre si vedano i volumi di V. Rus, Operarii in vinea Universidad Pontificia Comillas, 2001, pp. 3201-3203. Domini. Misonarii iezuiţi în Transilvania, Banat şi Partium Per il repertorio delle opere di A.P. rimandiamo a Carlos (1579-1715), vol. I: Tablouri istorice şi spirituale; vol. II: Sommervogel, S.J., Bibliothèque de la Compagnie de Jésus, Fontes (Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2007-2008). VI, Bruxelles-Paris, O. Stephen-A. Picard 1895, coll. 12. I. Costea, op. cit., p. 116. 1061-1093; László Polgár, S.J., Bibliographie sur l’histoire de 13. Ignatius de Loyola, Istorisirea pelerinului. Jurnalul la Compagnie de Jésus, 1901-1980, vol. III (Les personnes), miscarilor launtrice. Exerciţii spirituale, traduzione e note di p. II (G-Q), Roma, Institutum Historicum Societatis Antoaneta Sabău, Iulian Budău, S.J., Marius Taloş , S. J.; Iesu, 1990, pp. 690-693 ; John P. Donnelly, S.J., Antonio introduzione di M. Taloş, Iaşi, Polirom, 2007. Possevino and Jesuits of jewish Ancestry. In “Archivum Historicum Societatis Jesu”, 109 (1986), pp. 3-29; Luigi Balsamo, Antonio Possevino S.I. bibliografo della Controriforma e diffusione della sua opera in area anglicana, Bibliography: Firenze, Olschki, 2006. 3. Antonio Possevino, i Gesuiti e la loro eredità culturale in Antonio Possevino, i Gesuiti e la loro eredità culturale in Transilvania. Atti della Giornata di Studio (Cluj-Napoca, Transilvania / Antonio Possevino. The Jesuits and their 4 dicembre 2007), a cura di Alberto Castaldini, Roma, Cultural Heritage in Transylvania. Atti della Giornata di Institutum Historicum Societatis Iesu, 2009, pp. Studio (Cluj-Napoca, 4 dicembre 2007), a cura di XX-192 [Biblioteca Historica Societatis Iesu, 67] Alberto Castaldini, Roma, Institutum Historicum 4. Antonio Possevino SJ (1533-1611): życie i dzieło na tle Societatis Iesu, 2009, pp. XX-192 [Biblioteca Historica epoki, a cura di Danuta Quirini – Popławska, Kraków, Societatis Iesu, 67] Akademia “Ignatianum”, 2013. Th. Cohen, Nation, Lineage, and Jesuit Unity in Antonio 5. Leiden and Boston, MA, Brill, 2010, p. 161 ss. Possevino’s Memorial to Everard Mercurian (1576), in A 6. Th. Cohen, Nation, Lineage, and Jesuit Unity in Antonio Companhia de Jesus na Península Ibérica nos sécs. XVI e Possevino’s Memorial to Everard Mercurian (1576), in A XVII. Espiritualidade e cultura. Actas do Colóquio Internacional – Maio 2004, vol. I, Porto, Instituto de Companhia de Jesus na Península Ibérica nos sécs. XVI e XVII. Cultura Portuguesa da Facultade de Letras da Espiritualidade e cultura. Actas do Colóquio Internacional – Universidade do Porto-Centro Interuniversitario de Maio 2004, vol. I, Porto, Instituto de Cultura Portuguesa História da Espiritualidade da Universidade do Porto, da Facultade de Letras da Universidade do Porto-Centro 2004, pp. 543-561 Interuniversitario de História da Espiritualidade da John P. Donnelly, S.J., Antonio Possevino and Jesuits of Jewish Universidade do Porto, 2004, pp. 543-561. Cfr. poi A. Ancestry. In “Archivum Historicum Societatis Jesu”, Castaldini, L’incognita marrana. La vicenda del gesuita 109 (1986), pp. 3-29 mantovano Antonio Possevino (1533-1611) nella società del suo Jean Dorigny, S.J., Vita del P. Antonio Possevino della tempo. In “Atti e Memorie dell’Accademia Nazionale Compagnia di Gesù già scritta in lingua francese dal Padre Virgiliana”, vol. LXIX, 2001, pp. 129-140. Giovanni Dorigny della medesima Compagnia ora tradotta nella 7. Cit. in Vasile Rus, La missione di Antonio Possevino come volgare italiana, Ed illustrata con varie note, e più lettere inedite, diplomatico papale in Transilvania (1583). In Antonio e parecchi Monumenti aggiunti al fine / Life of Antonio Possevino, i Gesuiti e la loro eredità culturale in Transilvania, Passevino from the Company of Jesus..., Venezia, Nella cit., p. 37. Stamperia Remondini, MDCCLIX 8. Ibidem, p. 26 Ludwig Koch, S.J., Jesuiten-Lexicon. Die Gesellschaft Jesu einst 9. “Se i felici abitanti di Tahiti, mai visitati da nazioni und jetzt / The Lexicon of the Jesuits. The Company of Jesus più civili, nella loro tranquilla indolenza fossero destinati Then and Now, II, Löwen-Heverlee, Verlag der a vivere anche per migliaia di secoli, si potrebbe dare Bibliotek, 1962, coll. 1459-1461

55 >>> Oltenia – un episod editorial imperial (1718-1739)

E v a M Â R Z A Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie “1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology Personal e mail: [email protected], web: http://www.uab.ro/ Oltenia An Editorial Imperial Episode (1718 1739) The annexation of Oltenia and Banat was the result of the Austro Turkish war and the Treaty of Passarowitz (1718) signed by the Habsburg Empire. The change of the political situation influenced the Church life as well, even if Oltenia had been under Austrian rule for 20 years but it did not suffer long term changes during this time. The imposition of various reforms similar to those imposed in Transylvania could not be carried out in such a short interval. The Romanian typography from Râmnic was under the auspices of the Bishopric and started its activity even before the Habsburg Empire conquered Oltenia in 1705: scholar and typographer Antim Ivireanu got involved directly in this matter, and typographer Mihai Iştvanovici followed his example. In 1708, Antim was appointed metropolitan in Bucharest where he probably brought the tools needed for a typography. Having the permission from Vienna, bishop Damaschin Dascălu set up a new typography only in 1724. Many books written in Romanian and Slavonic languages were printed in the typography of Râmnic under the bishops’ auspices and having their financial support. During the Habsburg governance, the typography managed to preserve unaltered the traditional Orthodox content of its books, and the imperial and probably virtual patronage upon the book printing was rather sporadically felt. Keywords: Oltenia, Vienna, printing house, bookhistory, old Romanian books

ituaţia politică instabilă de la începutul asumarea dreptului de desemnare a egumenilor se aflau secolului al XVIII-lea din Ţara în disonanţă totală cu voinţa Episcopului român. Românească, războiul austro-turc Această măsură a permis cel puţin controlul financiar al SdesfăşuratS între anii 1716-1718, au fost, în linii mari, activităţii economice din partea statului4. Unul din cauzele care au contribuit, chiar dacă nu nemijlocit, la proiectele fundamentale ale guvernării austriece, în schimbarea statutului politic al Olteniei. Anul 1718 a Transilvania spre exemplu, convertirea populaţiei la coincis cu anexarea Olteniei şi Banatului la Imperiul catolicism nu a intrat în discuţie, datorită majorităţii Habsburgic, în urma păcii de la Passarowitz, ceea ce a covârşitoare de locuitori ortodocşi în Oltenia. venit ca o nouă provocare pentru Imperiu în vederea Încă înainte de instituirea stăpânirii austriece în supunerii administrative şi politice a unor noi provincii Oltenia, în cadrul Episcopiei de la Râmnic, s-au pus româneşti1. Cei 20 de ani în care Oltenia s-a aflat sub bazele unui centru tipografic, în anul 1705, care s-a stăpânirea austriacă nu au adus schimbări de durată în dezvoltat în prima etapă de funcţionare sub influenţa această provincie românească, chiar dacă imperialii moştenirii culturale slavone. Personalitate marcantă a doreau totala ei integrare politică. Încercarea impunerii locului şi a perioadei de început a activităţii editoriale la reformelor similare cu cele din Transilvania a avut, în Râmnic a fost eruditul tipograf, episcop, apoi mitropolit unele situaţii, continuitate în guvernările ulterioare, după Antim Ivireanul5. Activitatea sa tipografică a debutat la părăsirea provinciei de administraţia austriacă în anul Bucureşti, unde deja în anul 1691 a tipărit greceşte în 17382. În încercarea de a se impune şi în viaţa spirituală oficina Mitropoliei Capitole îndemnătoare către fiul său Leon a provinciei, austriecii aveau în plan de a supune Biserica ale lui Vasilie Macedoneanul6 şi între altele, o carte de ortodoxă de aici, având centrul spiritual la Râmnicu mare anvergură, Evanghelia greco-română, în anul 1693, Vâlcea, prin instituţie episcopală3. Totodată, a existat un semnându-se încă ieromonah7. Pelerinajul său tipografic proiect conform căruia Viena urma să controleze l-a îndreptat spre Snagov, unde a funcţionat până la anul numirea episcopilor. Proiectul avea o formă concretă 1701, tipărind în primul rând greceşte sau cărţi bilingve deja în anul 1719, însă supunerea mănăstirilor şi greceşti şi slavone, fiind în prima faza de activitate

<<< 56 tipografică un susţinător al slavonismului în cultul i va lua locul la Râmnic. Activitatea tipografiei de la bisericesc8. La Snagov a tipărit cărţi şi în limba română Râmnic se întrerupe prin plecarea patronului său, numit şi chiar un Liturghier greco-arab (1701)9, iar în anul 1702 mitropolit al Ungrovlahiei în anul 170817. Istoriografia poate fi întâlnit din nou la Bucureşti, tipărind greceşte presupune că el a luat instrumentarul tipografiei şi l-a şi în arabă până în anul 1704. În final, în anul 1705 se va strămutat la Târgovişte, apoi la Bucureşti18. afla în scaunul vlădicesc la Râmnic şi se semnează pe După un debut promiţător de activitate tipografică foaia de titlu atât tipograf cât şi episcop al Episcopiei pe lângă Episcopia Râmnicului şi hiatusul început în râmnicene în Antologhion10. Este interesant că din nou anul 1708, mitropolitul Damaschin a cerut oficialităţilor greceşte tipăreşte episcopul tipograf, Tomul bucuriei, în austriece permisiunea de a reînfiinţa tipografia. anul 1705, carte comandată de patriarhul Ierusalimului Încuviinţarea a primit-o în anul 172419. Aşa cum Dositei11. Cartea cuprinde în prefaţa patriarhului Dositei Episcopia se afla sub jurisdicţia Mitropoliei sârbeşti de o critică la adresa Unirii religioase din Transilvania, pe la Belgrad, şi tipografia era arondată la aceiaşi instituţie, care o combate în punctele esenţiale. Textul este situaţie convenabilă pentru Viena, Mitropolia fiind îndreptat în general împotriva catolicismului, patriarhul controlată de acolo. În tipografia Episcopiei râmnicene fiind foarte bine informat asupra decurgerii s-au tipărit în răstimpul 1724-1739 cărţi, în care a fost evenimentelor din Transilvania. surprinsă în câteva cazuri, supunerea faţă de Imperiu, Deja în anul 1706, alături de Antim Ivireanul, în al cel puţin prin predosloviile cărţilor; conţinutul acestora, doilea an după înfiinţarea tipografiei Râmnicului, se afla, conform studiilor de specialitate, nu a fost influenţat de experimentatul tipograf Mihai Iştvanovici. Nu o eventuală încercare de catolicizare a românilor din cunoaştem cauza plecării sale temporare de la Alba provincie. Acceptarea deschiderii tipografiei a adus cu Iulia12, unde a fost principalul tipograf al sine rezultate imediate, în anul 1724 fiind tipărit aici Chiriacodromionului şi Bucoavnei13. Merită însă atenţia o Ceaslov îngrijit şi finanţat de episcopul Damaschin. Pe posibilă interacţiune dintre cei doi, încă înainte de foaia de titlu a cărţii se află menţiunea despre nou colaborarea de la Râmnic, Iştvanovici tipărind Bucoavna înfiinţată tipografie nu numai din grija episcopului ci şi de la Alba Iulia din 1699 la doi ani de la apariţia Gramaticii cu finanţarea acestuia20. Învăţăturile despre şapte Taine au slavoneşti ale mentorului său Antim Ivireanul în maniera apărut în acelaşi an, fiind o traducere a Episcopului acestuia. De la prima apariţie a lui Mihai Iştvanovici pe Damaschin21. Imediat în anul 1725, din traducerile foaia de titlu a tipăriturilor de la Râmnic, pe Antim episcopului Damaschin, din grija şi cu cheltuiala sa a Ivireanul îl întâlnim menţionat doar în calitate de episcop, fost tipărită Psaltirea, considerată a fi cea de a II-a ediţie, tipograful semnat fiind Mihai Iştvanovici. Nici deocamdată fără închinarea spre mitropolitul sârb sau Iştvanovici nu va rămâne mult timp la Râmnic (probabil împăratul Vienei22. Supunându-se reglementărilor în 1706 semnează ultima tipăritură acolo), deoarece deja Vienei, Episcopul Damaschin a dat la tipar în anul 1726 în anul 1709 a tipărit o Evanghelie georgiană la Tbilisi o proprie traducere cu titlul Întâia învăţătură pentru tineri, apărută şi cu implicarea mitropolitului Antim14. varianta slavo-română, deja patronată şi sponsorizată de După cucerirea Olteniei, administraţia austriacă nu mitropolitul Belgradului Moise Petrovici, iar în a avut în vedere intervenţie radicală în mersul vieţii predoslovie îl invocă şi îl binecuvântează pe Împărat23. bisericeşti, nici imediată introducere a catolicismului în Într-o situaţie asemănătoare a fost tipărit Molitvenicul din provincie; în consecinţă, nu s-a opus traducerii cărţilor 1730, doar că editorul cărţii şi finanţatorul tipăririi a liturgice slavone în limba română15. Pe de altă parte, aşa devenit noul Episcop Inochentie24. cum se va întâmpla şi pe parcursul deceniilor următoare, Încă în luna noiembrie 1725, Episcopul Damaschin austriecii nu vedeau cu ochi buni distribuirea cărţilor a cerut voie oficialităţilor vieneze să difuzeze cărţile în muntene spre Transilvania, aşa cum o demonstrează mai Transilvania şi Banat, ceea ce nu i s-a permis; mai mult multe interdicţii ulterioare cunoscute16. Este o dovadă chiar, prima sa carte, Învăţăturile despre şapte Taine, a fost clară a faptului că tipografia râmniceană nu a fost atinsă interzisă şi de Sinodul Bisericii unite încă în anul 172525. de vreo încercare de influenţare a conţinutului ortodox. Episcopul Inochentie a dat la lumină cu cheltuiala Reglementările incipiente, nici cele din deceniile proprie, după cum afirmă însuşi, pentru prima dată în următoare, nu au reuşit să oprească circulaţia cărţilor de limba română, Triodionul, în anul 1731. Ca şi în celelalte dincolo de arcul carpatic în Transilvania. situaţii, cartea este închinată în cadrul dedicaţiei (nu şi pe O personalitate marcantă a vieţii bisericeşti, politice foaia de titlu), mitropolitului Vichentie Ioanovici al şi culturale, care a intervenit în activitatea tipografică la Belgradului, iar subliniind în numeroase cazuri importanţa Râmnic, mai ales după plecarea Antim Ivireanul, a fost tipăririi cărţii în limba română. Tot acolo identificăm o episcopul Damaschin Dascălul. Preocupat de soarta scurtă menţiune a situaţiei politice în care se afla „eparhia Episcopiei, dar în ce ne interesează în acest context, smereniei noastre dintr-această chesaricească Valahie”. Damaschin se poate număra între importanţi traducători În plină perioadă a guvernării austriece în Oltenia şi în limba română şi copişti ai textelor liturgice, însă, prea sub continuă presiune asupra capilor Bisericii ortodoxe, puţine ajunse la tipar în timpul vieţii sale. La plecarea lui în anul 1734 se tipăreşte, în limba slavă, Întâia învăţătură Antim Ivireanul la Mitropolia din Bucureşti, Damaschin închinată lui Vichentie Ioanovici, Arhiepiscop şi

57 >>> Mitropolit al Belgradului26. Din bibliografia cunoscută 8. Se pot urmări pe paginile Bibliografiei româneşti vechi, volumul I şi IV. 9. BRV, I, nr. 130, p. 423 433. reiese că ultima carte tipărită sub dominaţia habsburgică 10. BRV, I, nr. 147, p. 462. în Oltenia este Antologhionul din anul 1737. Tipărirea 11. BRV, I, nr. 149, p. 463 466. acestui volum impozant, bogat ilustrat, a avut loc în 12. Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la Alba Iulia vremea următorului episcop al Râmnicului Climent, (1577 1702), Sibiu, Editura Imago, 1998, p. 93 104. 13. Ambele cărţi au fost tipărite în anul 1699. BRV, I, nr. 115, p. care a finanţat tipărirea, aşa cum obişnuiau să o facă şi 372 377, 538; BRV, I, nr. 113, p. 369 379; IV, nr. 113, p. 209 210. predecesorii săi. Pe foaia de titlu a cărţii este invocat, aşa Ideea tipăririi Bucoavnei de Iştvanovici la Alba Iulia se putea datora cum nu s-a întâmplat în nicio altă ediţie râmniceană, exemplului dat de mentorul său, Antim, care a tipărit încă la Snagov „Preaînălţătul Maestat Împărat al Romei Carol al şaselea. Gramatica slavonească în anul 1697. Fiind D[i]rector Ţărâi Ardealului şi Valahiei Exţelenţia 14. BRV, I, nr. 1571, p. 543 548. 27 15. Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpînirea austriacă, p. 297 300. sa Grof de Vales” . Deoarece Oltenia era în anul 1737 16. În vremea împărătesei Maria Tereza au apărut mai multe interdicţii deja pierdută pentru Imperiul Habsburgic, ar putea fi de import al cărţilor din Ţara Românească şi Moldova spre Transilvania. relevantă data la care s-a încheiat tipărirea acestei cărţi, Prima lege în acest sens a apărut în dată de 23 noiembrie 1746. 17. Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii ortodoxe române, vol. II, ediţia a II a, după cum se precizează în epilog „Începutu s-au acest Bucureşti, 1994, p. 142 160; 329 334. Dumnezeiesc lucru în luna iulie în 19 zile, la anulu de la 18. Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii, p. 147 148; 331 340. naşterea lui Hs. 1736 şi s-au sfârşit la A[u]gust 30, la anul 19. Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii, p. 331. de la naşterea lui Hs. 1737”28. 20. BRV, IV, nr. 58, p. 47. 21. BRV, II, nr. 185, p. 22 23; IV, nr. 185, p. 224. Cei 20 de ani de stăpânire habsburgică în Oltenia erau 22. BRV, IV, nr. 186, p. 225. insuficienţi pentru a realiza schimbări radicale şi durabile 23. BRV, II, nr. 193, p. 29 32. O altă ediţie, dar numai în limba slavonă politice şi culturale în această provincie. Chiar dacă pe plan a cărţii a apărut în anul 1727, ca ediţia a II a. Vezi BRV, IV, nr. 64, p. bisericesc Episcopia Râmnicului cu tipografia sa se afla 51. În anul 1734 apare cea de a II a ediţie din nou în limba slavonă patronată de mitropolitul sârb Vichentie Ioanovici, având calitatea de în subordinea Mitropoliei Belgradului, implicarea „consilier al Cesarului“. BRV, IV, nr. 68, p. 52 54. mitropolitului nu pare să fi fost directă. Episcopii, aşa cum 24. BRV, II, nr. 200, p. 36 41. Astfel a fost închinat Episcopiei era obiceiul vremii, uneori invocau numele mitropolitului Belgradului şi Triodionul, 1731. pe foaia de titlu a cărţii, altă dată în dedicaţii, însă toată 25. Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii ortodoxe române, p. 340. 26. BRV, IV, nr. 68, p. 52 54. greutatea finanţării era suportată la Râmnic. Patronajul 27. BRV, II, nr. 215, p. 52 53. imperial nu este indicat mai vizibil, doar în ultima tipăritură 28. BRV, II, nr. 215, p. 53. – Triodion – 1737. Episcopia Râmnicului, în perioada 29. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii ortodoxe române, p. 338 343. administraţiei habsburgice, a reuşit să păstreze neschimbat conţinutul tradiţional ortodox al cărţilor tipărite în tipografia sa29. Chiar dacă Viena nu dorea prezenţa cărţilor Bibliography: râmnicene în Transilvania, circulaţia lor nu putea fi oprită nici acum, nici mai târziu. Prezenţa tipăriturilor de la Bărbulescu, M.; Deletant, D.; Hitchins, K.; Papacostea, Ş.; Teodor, P. Istoria României (History of Romania). Bucureşti, Râmnic în bisericile transilvane fie ortodoxe, fie Ed. Enciclopedică, 1998. greco-catolice, a fost constatată de cercetările specialiştilor Bianu, Ioan; Hodoş, Nerva; Simonescu, Dan. Bibliografia în trecut şi în prezent. Românească Veche (1508-1830)(Old Romanian Bibliography (1508-1830), I-IV, Bucureşti, 1903-1944. Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (Dictionary Note: of Romanian literature from its origins until 1900), Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1979. 1. Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpînirea austriacă (1718 1739). Ediţie Mârza, Eva. Din istoria tiparlui românesc. Tipografia de la Alba îngrijită de Gheorghe Lazăr, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998, p. Iulia (1577-1702) (Facts from the History of Romanian 23 36; Istoria Românilor. Vol. VI. Românii între Europa clasică şi Europa Printing. The Printing House from Alba Iulia (1577-1702)), Luminilor (1711 1801). Coord. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 663 681. Sibiu, Editura Imago, 1998. 2. M. Bărbulescu; D. Deletant; K. Hitchins; Ş. Papacostea; P. Teodor, Papacostea, Şerban. Oltenia sub stăpînirea austriacă (1718-1739) Istoria României, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998, p. 291 292. (Oltenia under Austrian domination (1718-1739)). Ediţie 3. Încercarea de a transforma Episcopia Râmnicului în Mitropolie cu îngrijită de Gheorghe Lazăr, Bucureşti, Ed. scopul independentizării ei atât faţă de Mitropolia Ţării Româneşti Enciclopedică, 1998. cât şi de cea a Belgradului nu a avut succes. Totuşi, în final, Viena a Păcurariu, Mircea. Istoria Bisericii ortodoxe române (Romanian considerat mai practică subordonarea Episcopiei râmnicene , vol. II, ediţia a II-a, Bucureşti, Mitropoliei Belgradului aflate sub propriul control. Vezi la Şerban Orthodox Church History) Papacostea, Oltenia sub stăpînirea austriacă (1718 1739), p. 289 290. 1994. 4. Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpînirea austriacă (1718 1739), p. 286 296. Păcurariu, Mircea. Dicţionarul teologilor români (Dictionary of 5. Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, Editura Romanian Theologians), Bucureşti, Univers Enciclopedic, Academiei RSR, 1979, p. 42 44; Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor 1996. români,, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1996, p. 219 221. 6. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche (1508 1830), I IV, Bucureşti, 1903 1944; I, nr. 93, p. 324 326 This work was supported by a grant of the Romanian (mai departe BRV). National Authority for Scientific Research, CNCS – 7. BRV, I, nr. 95, p. 328 335. UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0314.

<<< 58 Produsele tiparului blăjean şi unii dintre beneficiarii lor la 17771

Gabriela MIRCEA Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia National Museum of the Union, Alba Iulia Personal e mail: peace [email protected] Items of the printing house from Blaj and some of their benefficiaries in 1777 In the first part of the study was attempted theorisation of the manner by which typographical items from Blaj contributed to delineation of specific identity of Transylvanian Greek Catholic Romanians in the general context of Romanianism. And to point out this aspect we insisted upon the moment 1805, when items of printing from Blaj were forbidden in Moldavia and Wallachia, there being emphasised what particularised books printed in Blaj from the other Romanian printings of the age. It was also pointed out the fact that spreaders of books of Blaj attempted to place massively the typographical items from confluence of the Târnave Rivers beyond the mountains, in Moldavia and Wallachia, respectively to conquer this important market of their spiritual goods. They betook even typographical fakes, respectively replaced original title pages of the Triodion from 1800, with other false ones. But despite official obstacles and scandal broke in 1805, the books of Blaj continued to reach in Romanian territories from south and east of the Carpathians, contributing to uniformity of Romanians’ cultural development. In the second part, the study brings forward an important way of spreading old printings from Blaj, that of buying on trust copies from the prefect of the publishing house, either for personal usage, or for their advantageous redistribution by the spreaders specialised in books. The lists with debtors of the typography, out of which the oldest known in the specialised bibliography is that from 1777, offer interesting information about dimensions of this collective effort of social implementation of the items of the printing house from Blaj. They reveal involvement in this concentrated effort of the servants of the Transylvanian Greek Catholic church, starting with the active bishop and continuing with protopopes, or priests of different parishes. Beside the remembered clerics, there were involved in this process extremely interesting and beneficial by its cultural consequences, both employees of the publishing house from Blaj (prefect of the publishing house, typographical masters or simple typographers bookbinders etc.), as well as inhabitants of Blaj, or from closer or more remote areas, of different occupations. By interpretation in a new manner of the debtors’ list of the publishing house from Blaj we could demonstrate supplementarily the cultural advance of Blaj, in 1777, by reporting to the whole Romanian territory, advance that had as consequence also defining individualising characteristics that distinguished Transylvanian Greek Catholics Romanians from the wide framework of their national affiliation (Translated by Adina Bogdan). Keywords: history of printing, typography of Blaj, printing products, typographic forgery, book vendors, sale on credit, debtor, Greek Catholic Church

e marginea unei sintagme blagiene Desigur compartimentul identitar românesc remodelate2 şi a unei prefeţe relativ transilvan este deosebit de complex, deoarece el poate recente3, care se corelează cu o fi evaluat ca parte integrantă a spiritualităţii şi PbibliografieP deosebit de bogată, îndeobşte cunoscută, concivilităţii multietnice (multinaţionale) mai întâi a s-a admis tot mai ferm (nu numai în cercul specialiştilor Principatului, apoi a Marelui Principat transilvan, respectiv în carte veche de la Alba Iulia, ci, în general în ca parte componentă atât a spiritualităţii provinciale în istoriografia românească) faptul că produsele tiparniţei speţă, cât şi prin raportare la întreaga spiritualitate vechi a Blajului au jucat un rol fundamental în românească (la „românitate” în ansamblu său5), aici dezvoltarea conştiinţei culturale şi naţionale româneşti, incluzându-se legăturile spirituale ale greco-catolicilor în general, şi, în mod special, în cea a românilor cu ortodocşii, nu numai români transilvani, ci şi cu transilvăneni, motiv pentru care, de exemplu, în 2007, confraţii lor de dincolo de graniţele imperiului austriac, când se împlineau 260 de ani de la debutul activităţii respectiv cu cei trăitori în Ţara Românească, Moldova, oficinei, manifestările dedicate evenimentului au fost ulterior în Bucovina şi Basarabia şi chiar în sudul puse sub genericul Pietre pentru zidirea românităţii moderne4. Dunării. Putem afirma că românii transilvăneni au avut

59 >>> o identitate a lor „etnică” evidentă (cu tente naţionale europeană nu neapărat de ordin religios, care s-a făcut tot mai bine conturate, pe parcursul secolului al simţită îndeosebi prin învăţăceii plecaţi la studii în XVIII-lea, rădăcinile fenomenului fiind în mod cert mai străinătate etc.). vechi, cu repere în secolele anterioare al XVI-lea – al Dar noi nu dorim să teoretizăm, prin intermediul XVII-lea, cel puţin, când ştim sigur că au existat zvâcniri lucrării de faţă, specificitatea culturală a greco-catolicilor certe de spiritualitate „românească” – şi ne referim în români transilvani, ci să ilustrăm doar câteva aspecte şi mod deosebit la primele traduceri de texte sacre, din forme de manifestare ale sale, prin relevarea în sine a slavonă în „română”6, sau la explozia culturală din unor situaţii care demonstrează, la modul concret, secolul următor, cu valori certe de „românitate” realitatea respectivă. Iar scopul nostru real, în acest transilvană, circulate în tot spaţiul – atât de diversificat context, este acela de a reliefa modul în care textele sub regim politic – în care românii existau7!) ca tipărite (în special cele de la confluenţa Târnavelor) au aparţinând aceleiaşi „naţiuni” transilvane (e drept, lipsită contribuit într-o manieră aparte la naşterea naţiunii de drepturi politice propriu-zise, dar existentă totuşi!), române moderne, transilvane, dar şi dinafara graniţelor indiferent de faptul că au fost ortodocşi sau provinciei menţionate. Modelarea nu a fost întotdeauna greco-catolici, conştiinţa „românităţii” lor raportându-se directă, ci, adeseori, contradictorie, oricum de mare desigur şi la confraţii lor de neam din afara graniţelor complexitate. transilvane stricte, pentru că altfel ea nu ar fi fost Un moment deosebit este cel al detaşării categorice „românească”, în deplinul înţeles etnic şi istoric al a Ortodoxiei din Moldova şi Ţara Românească de termenului8. Şi ortodocşii transilvani au avut o identitate produsele spirituale ale Blajului, respectiv de tipăriturile a lor specială, ca urmare a imprinturilor regionale sale, la începutul secolului al XIX-lea. Specificitatea specifice şi a raportărilor lor la „românitate”, în întregul Blajului iese desigur foarte bine în evidenţă în acest său (ca entitate mai mult sau mai puţin conştientizată, moment, prin raportare la ansamblul românesc, din care existentă totuşi). Cu atât mai mult, în contextul general el se singularizează în mod pregnant. Iată ce se întâmpla românesc, chiar şi prin raportare la ortodocşii de acelaşi în 1805, când autorităţile bisericeşti şi politice din neam din Principat, ne apar distinctivi greco-catolicii Moldova intră în alertă, din cauza pătrunderii abuzive români transilvani. Ei sunt, în mod cert, cei mai speciali, pe piaţă a unor exemplare de carte tipărite la Blaj. Ne din întreg contextul cultural şi „naţional” românesc în referim desigur la Înştiinţare despre cărţi tipărite în Ardeal, ansamblul său, al secolului al XVIII-lea şi din primele [Iaşi], [1805]9, foaie volantă răspândită în teritoriul trei decenii ale secolului următor, fiind cei mai apropiaţi moldovean, de către Meletie Episcopul Huşului, care de spiritualitatea elitistă a Marelui Principat transilvan, şi figurează în BRV, fiind mai uşor accesibilă, dar mai ales ca atare supuşi unor modelări exterioare mai puternice, de către Mitropolitul ţării, Veniamin Costache, a cărui cu deschideri semnificative şi înspre curentele ideologice carte pastorală, dătătoare de ton, nu a fost inclusă în şi influenţele culturale europene, în ansamblul lor, cu repertoriul bibliografic menţionat (BRV). Situaţia care au putut avea contact mai direct prin frecventarea respectivă este sesizabilă şi în Ţara Românească (încă de unor centre spirituale ca Roma, Viena, Buda, Tirnavia. la 1795), alerta antiblăjeană generalizându-se atât la est, Desigur influenţele europene, uneori via cât şi la sud de Carpaţi. Au fost respinse atunci cărţile Constantinopol, s-au simţit şi în spiritualitatea teologice specifice greco-catolicilor, care singularizau predominantă din Principatele române, inclusiv în sever statutul lor ecleziastic şi cultural în ansamblul timpul domniilor fanariote, dar ele au fost cu siguranţă românesc. Respingerea tenativei lor de penetrare mai persistente şi mai directe în cazul românilor culturală (poate şi bisericească, deoarece s-a pus practic, transilvăneni, îndeosebi în cel al greco-catolicilor. sensibil ulterior, şi problema prozelitismului dincolo de În cadrul Transilvaniei, românii în general au avut o munţi, în timpul episcopului Ioan Bob, când s-a instituit identitate a lor specială, dar nu ruptă întrutotul de misionarismul transcarpatin!) este totală, sub acest contextul regional, în care se încadrau şi celelalte aspect, dar iată, blăjenii îşi canalizau produsele spirituale naţionalităţi (maghiarii, saşii, secuii, armenii, evreii etc.), tipărite şi înspre mediile culturale româneşti de dincolo a căror influenţă nu a putut fi împiedicată să se răsfrângă de munţi, nu numai din dorinţa obţinerii unui profit inclusiv asupra mediului românesc, sub o formă sau alta, pecuniar (şi producţia de carte devenise o afacere, de tip chiar dacă exista bariera socială şi culturală a „naţinilor” incipient capitalist în Transilvania, inclusiv în mediul recunoscute, aşezate, inclusiv prin statut juridic, mult bisericesc al Blajului!), ci şi din dorinţa fructificării lor deasupra, celei „admise”, româneşti. Or, în secolul al spirituale ca daruri culturale oferite confraţilor de neam, XVIII-lea, influenţele, dialogul cultural sunt mult ca alternativă a deschiderii lor atât spre cultura din potenţate, faţă de situaţia din secolul al XVII-lea (deşi Principat, cât şi spre cea europeană. Cărţile incriminate şi atunci a existat o interesantă şi benefică osmoză erau Teologhia dogmaticească, cuprinzătoare de ceale şapte taine10 culturală europeană, mediată îndeosebi de Biserica şi Catehismul cel Mare (Catihisu Mare11), „pline de „socotealele reformată, dar nu numai de către aceasta, ci şi de către ceale reale ale apuseaniloru, ce sântu împotriva maicii noastre Biserica Romano-Catolică, prin intermediul iezuiţilor Bisearici răsăritului”12. Arhiereul moldovean releva etc., sau alte modalităţi de influenţare culturală aspectele înşelătoare ale tipăriturilor prohibite, căci „spre

<<< 60 amăgirea celoru mai proşti scrie cumu că nimicu nu are împotrivă blăjene a fost părintele Macarie, care în 1782 vindea dogmeloru credinţei şi a orânduialelor şi a obiceaiuriloru bisearecii exemplare din stocurile oficinei în valoare de 810 florini răsăritului, iară înlăuntru, împotrivă, toate dogmele ceale renani şi 33 creiţari, ceea ce corespundea unei activităţi răzvrătite ale bisearicii apusului”13, ceea ce constituia un deosebit de susţinute în acest sens20, dar cu cinci ani dialog teologic şi cultural reprezentativ purtat în mediul înainte, în 1777 el pare a nu figura pe lista debitorilor românesc al vremii, prilejuit de expansiunea produselor tipografiei menţionate, aşa cum reiese din informaţiile spirituale ale Blajului înspre confraţii de neam din ţările documentare prelucrate cu ocazia redactării studiului de vecine. Situaţia Trioadelor de Blaj, incriminate şi ele, era faţă. sensibil diferită de cea a titlurilor amintite anterior. Ele Considerăm că adeseori listele de debitori ai nu numai că aveau abateri dogmatice („la care trioade tipografiei se referă la persoane care luau cărţi sau spunu că… ar fi scos şi slujba sfântului Grigore Palama, ca acela diferite alte tipărituri, foi volante, tipizate etc. de la ce iaste foarte protivnic Latiniloru…”), dar şi constituiau prefectul oficinei, urmând ca sumele care reprezentau falsuri tipografice (adică li se rupsese foaia de titlu iniţial şi contravaloarea lor să fie achitate în timp, existând li se confecţionase una falsă, în care se mistifica tipărirea răbdare în acest sens din partea gestionarului principal lor la Blaj), ceea ce agrava şi mai mult situaţia, care al stocurilor şi al conducerii instituţiei respective, inclusiv căpăta conotaţiile unui litigiu interstatal, căci Episcopul din partea Episcopului, care era patronul spiritual şi de de Huşi, de exemplu, releva şi următorul detaliu, despre fapt cenzorul tipăriturilor, iar în timpul Episcopului aceste ultime tipărituri: „la începutu cu vicleşugu puse iarăşu Ioan Bobb (1782-1830) chiar persoana care luase în spre amăgire cumu sântu tipărite în Ţara Românească, în arendă bunurile şi activitatea oficinei. Episcopia Râmnicului, care şi înşăvă Dumneavastră veţi putea Astfel, ne oprim, în cadrul studiului de faţă, asupra cunoaşte din poarta cărţii, după nepotrivirea vreamiloru, vicleşugul listei debitorilor tipografiei din Blaj, întocmită cu ocazia şi minciuna…”14. inventarului din 21 aprilie 1777, document comentat în Ceea ce considerăm că a dat specificitate Blajului detaliu, la vremea sa, de către Corneliu Dima Drăgan21. greco-catolic, ca urmare a influenţelor primite şi bine Insistăm asupra faptului că toţi cei specificaţi în receptate din partea mediilor culturale şi teologale cuprinsul său erau debitori, nu pentru că împrumutaseră transilvane (inclusiv ca urmare a deschiderii sale spre bani de la gestionarul tipografiei, ci pentru că luaseră cultura europeană, spre Viena, Buda, Roma, Tirnavia cărţi (sau alt gen de tipărituri, tipizate, foi volante etc.), etc.), este faptul că prin tipografia sa a contribuit din plin fie pentru sine, fie pentru a le răspândi prin la culturalizarea românilor greco-catolici din protopopiate sau parohii şi nu returnaseră încă banii Transilvania, la sporirea gradului lor de letrizare, de pentru ele. Acest aspect ne este relevat de sumele implicate, convieţuire cu litera tipărită şi cultura răspândită prin care în mod evident reprezintă contravaloarea intermediul tiparului, inclusiv a ortodocşilor, cărţile de exemplarelor de tipărituri luate de la prefect, urmând ca cult ale uniţilor fiind utilizate intens şi de către banii pentru ele să fie aduşi ulterior, ele fiind deosebit greco-orientali, fie ei din Transilvania, Banat, Părţile de „nerotunjite”, de felul: 4 florini renani, 36 creiţari; 9 Ungurene etc, sau de dincolo de Carpaţi, chiar dacă au florini renani, 55 creiţari etc., arareori apărând sume existat sincope ale receptării lor în ultima zonă amintită, întregi, dar în general ele erau mici. Nimeni nu ar fi cum se întâmpla în 1805. împrumutat sume atât de „neîntregi”, de „nerotunjite”, Studiul de faţă are ca obiectiv ilustrarea tocmai a sau sume extrem de mici, de ordinul câtorva zeci de acestui aspect, din perspectiva unor informaţii creiţari, fiind evident că în cazul documentului din 1777 documentare recoltate din evidenţele contabile ale ele reprezintă, integral, putem crede, contravalorile unor tipografiei, păstrate pe mai mulţi ani, dar din păcate nu tipărituri luate din stocuri pentru difuzarea lor. Cu totul integral. Nu ne vom referi în mod special la sursele rar, mici sume puteau fi datorate pentru hârtie sau documentare puse pentru prima dată în circuit ştiinţific material de scris, pe care prefectul tipografiei le vindea de către Corneliu Dima Drăgan15, Cornel Tatai Baltă, de asemenea, dar cel mai ades, dacă nu întotdeauna, cu Teodor Smericinschi16 şi Ioan Mircea17, aşa cum au fost banii daţi imediat. Susţinem această idee, în ciuda valorificate ele până acum18, ci la aspecte nesemnalate, faptului că, ulterior, prefectul tipografiei, din ordinul necircumscrise din conţinutul lor, asupra cărora nu s-a episcopului a şi împrumutat bani diferiţilor solicitanţi. insistat anterior. Ca atare putem privi cu alţi ochi decât până acum S-au făcut referiri la răspândirea cărţilor de Blaj, fie lista respectivă („Seqvuntur Litterae Contractuales debitorum prin cumpărare directă de la tipografie, fie prin Activorum Typographiae”) din documentul de la 177722. intermediul colportorilor, unul dintre colportorii cei mai Astfel, ea ne relevă numele a aproximativ 90 de cunoscuţi al cărţilor blăjene fiind Simion Pantea, care distribuitori sau beneficiari ai tipăriturilor de Blaj, ceea nu a difuzat numai tipărituri blăjene, ci şi multe titluri ce multiplică nesperat de mult ideea de colportaj, care apărute în alte oficine româneşti ale vremii, inclusiv la se făcea îndeosebi prin feţele bisericeşti, protopopi şi Râmnic sau Bucureşti, ca să nu ne referim neapărat la preoţi, dar şi prin intermediul altor persoane, din lumea tipăriturile româneşti sibiene19. Un colportor aproape profană. Slujitorii bisericii nu plecau, cum bine se ştia, necunoscut, dar deosebit de prolific, al tipăriturilor dar acum acest aspect poate fi certificat pe bază

61 >>> documentară (prin listele de debitori amintite), niciodată 5. „popa Danila ex Szakalaje”, probabil din Săcălaia, fără cărţi, foi volante sau tipizate tipărite din Blaj, fie judeţul Cluj (cu 2 florini renani, 50 creiţari); pentru ei, fie pentru cei păstoriţi, fie că le achitau integral 6. „popa Onizsie ex Peklisa Comitatu Doboka”, respectiv (iar aceşti beneficiari ai tipăriturilor nu puteau figura pe din Pâclişa, comitatul Dăbâca (cu 8 florini renani, 21 lista debitorilor oficinei23), fie că le luau pe credit. creiţari); Avem pe listă un număr impresionant de protopopi, 7. „popa Michael Visoli” (cu 2 florini renani); nici mai mulţi, nici mai puţini decât 17, dintre care îi 8. „popa Vaszilie ex Czigud”, probabil din Ciugud (?), amintim pe: judeţul Alba (cu 1 florin renan, 52 creiţari); 1. Protopopul Ioan Săcădate al Blajului („Archi Diaconus 9. „popa Urszu Timarus (?)” (cu 14 florini renani, 27 Szakadatius Balasfalvensis”24), care luase tipărituri în creiţari); valoare de 8 florini renani şi 30 de creiţari; 10. „popa Stephan ex Bobeny (?)” (cu 6 florini renani, 49 2. Iosif al Hunedoarei („Archi Diaconus Josziv creiţari); Hunyadiensis”) debitor cu doar 1 florin şi 42 creiţari25; 11. „popa Barbu ex Bozeş (?)”, probabil din Bozeş, judeţul 3. Ieremia de la Apafaia („Archi Diaconus Jeremias ex Hunedoara (cu 17 florini renani, 24 creiţari); Apafaje”, dator cu 4 florini renani şi 36 creiţari26); 12. „popa Iuon Czigmau (?)”, probabil din Cigmău, judeţul 4. Timandi Farkas din Juc, probabil din Jucul de Jos, Hunedoara (cu 54 florini renani, 48 creiţari); judeţul Cluj („Archi Diaconus Zsukiensis Timandi Farkas”), 13. „popa Apostol Aaron” (cu 51 creiţari); debitor cu 4 florini renani, 32 creiţari”27; 14. „popa Andrei ex Sz. Margita”, respectiv din 5. Paşca din Mireşul Săsesc, probabil din Mireş, judeţul Sînmărghita, judeţul Mureş, însoţitor al protopopului Bistriţa Năsăud („Archi Diaconus Pascha ex Szász Mires”) Teodor Năsăudeanul („Naszadi”) (cu 22 florini renani, debitor cu 1 florin renan, 8 creiţari28; 58 creiţari); 6. Samuil al Sebeşului („Archi Diaconus Samuel 15. „popa Nicolaus Monachus” (cu 63 florini renani, 36 Sebesiensis”), cu 3 florini renani, 58 creiţari29; creiţari); 7. Gheorghe Maior din Căpuş („Archi Diaconus Georgius 16. „popa Juon Czikingyál”, probabil din Becicherecu Mic, Major ex Kapus”), cu 6 florini renani, 2 creiţari30, care era, judeţul Timiş (cu 2 florini); desigur, tatăl corifeului Şcolii Ardelene, Petru Maior; 17. „P[opa] Nicolae ex Abrud Bánya”, desigur din oraşul 8. Teodor Mehesj, din Mănăştur („Archi Diaconus Theodor Abrud, judeţul Alba (cu 7 florini renani, 12 creiţari); Mehesj Monostorensis”), 4 florini renani, 15 creiţari31; 18. „Popa Iuon ex Mon[asterio?] Vajdejej”, probabil din 9. Constantin (Ivanovici, desigur) al Făgăraşului Vaidei, judeţul Hunedoara (cu 1 florin renan, 42 creiţari); („Constantin Archi Diaconus ex Fogaras”), cu 40 de creiţari 19. „Popa Marian ex Gáltyiu”, respectiv din Galtiu, judeţul doar32; Alba (cu 8 florini renani, 30 creiţari); 10. „Samu” din Lechinţa, debitor cu 6 florini, 48 20. „Popa Nisztor ex Felsö Girbova”, respectiv din Gârbova creiţari33, care mai apare cu 1 florin renan şi 59 de de Sus, judeţul Alba (debitor cu 2 florini renani43, prin creiţari34 şi, chiar, probabil, cu încă 10 florini renani şi intermediary) etc. 12 creiţari35; Tot preoţi erau şi: 11. Simion Mecs din Benedekfalva, probabil din - „Papp János Szarvadensis”, probabil din Sărvad, judeţul Benesat, judeţul Sălaj („Protopopa Simion Mecs ex Satu Mare, localitatea de origine a Epicopului Benedekfalva”), cu 6 florini renani, 48 creiţari36 şi cu 5 Greco-Catolic în funcţine la Blaj, în anul 1777 – florini renani şi 6 creiţari37; Grigorie Marior, care a trăit în anii 1715-1785 – (debitor 12. „Antonius Habavi ex Szent Marton”, probabil din cu 3 florini renani, 58 creiţari)44; Sânmărtin, judeţul Harghita, cu 8 florini renani şi 33 - „Papp Samuel ex Sz[ent] Imbre”, adică popa Samuel din creiţari38; Sântimbru, judeţul Alba (cu 2 florini renani, 33 13. „Theodorus Naszadi Archi Diaconus ex Szent Margyt”, creiţari)45; probabil din Sânmărghita, judeţul Mureş, cu o sumă mai - „Papp Alexander Buda Telek”, adică popa Alexandru din mare, de 33 florini renani, 32 creiţari39; Budeşti, judeţul Bistriţa-Năsăud (cu 9 florini renani, 55 14. protopopul Dănilă („Archi Diaconus Danila”), care creiţari)46. figurează cu 10 florini40, dar şi cu 1 florin şi 59 creiţari41; Era menţionat şi un monah, probabil din Petrilaca, 15. Artemie („Archidiaconus Artemius”), cu 42 florini judeţul Mureş („Monachi Peterlakiensis”), debitor cu 6 renani, 41 creiţari42 etc. florini renani, 31 creiţari47. Seria preoţilor debitori conţine nume ca: Alte nume apar fără a li se specifica vreo calitate. 1. popa Daniel „Kerszensis” (cu 3 florini renani, 58 Printre acestea pot fi amintiţi: creiţari); 1. „Iuon Gyergyna ex Belistye”48, cu 17 florini renani, 11 2. popa Opre „ex Szepor” (probabil din Supur); creiţari; 3. popa „Thodor ex inferiori Galda”, respectiv din Galda 2. „Ioannes Lupsan ex Ketii”, cu 48 florini renani, 44 de Jos, judeţul Alba (cu 9 florini renani, 55 creiţari); creiţari49; 4. „popa Kostandin ex Bliderest”, respectiv din Blidăreşti, 3. „Samuel Herszinyi”, cu 1 florin renan, 59 creiţari50; judeţul Cluj (cu 7 florini renani, 30 creiţari); 4. „Gyurka Pascha ex Kozma”, probabil din Cozma,

<<< 62 judeţul Mureş, cu 1 florin renan, 53 creiţari51; Târnavelor, Iminovicii Blajului fiind cunoscuţi chiar din 5. „Alexius Murosan”, cu 12 florini renani, 35 creiţari52; conscripţia de la 1747; 6. „Ladislaus Rednik”, cu 17 florini renani, 34 creiţari; 5. „Paulus Rácz, defunctus”, cu 4 florini renani, 10 creiţari; 7. „Theodorus ex Csunga”, probabil din Uioara de Jos, 6. „Terentius Papp”, cu 10 florini renani; judeţul Alba, localitate denumnită în vechime Ciunga, cu 7. „Demetrius Kardas”, cu 44 florini renani, 57 creiţari – 10 florini renani, 12 creiţari; din nou ar putea fi vorba de un colportor mai important, 8. „Pavel Bungár ex Veze”, din Veza, lîngă Blaj, cu 3 florini interesat de această activitate, profitabilă pentru cel care renani, 24 creiţari; o exercita; 9. „Opre ex Resynary”, desigur din Răşinari, judeţul Sibiu, 8. „Basilius Puskás”, cu 5 florini renani, 57 creiţari; cu o sumă într-un fel impresionantă, de 110 florini 9. „Lepoldus Svilág” – nume neromânesc, cu 10 florini; renani, 23 creiţari53; 10. „Demetrius Kastay”, debitor cu 1 florin renan, 42 10. „Joannes Szenczan ex Tür”, din Tiur, lângă Blaj, cu 3 creiţari; florini renani54. 11. „Petru Szucsu”, cu 7 florini renani, 36 creiţari; Toate ar putea fi numele tot ale unor preoţi 12. „Euthimius Popovics”, cu 19 florini renani, dar prin greco-catolici. intermediul lui Petru Papavici tipograful, existând poate Preot s-ar putea să fi fost şi „Joannes Papp Pr[esbiter?] o înrudire între persoanele respective, de vreme ce au Kutfalvensis”, dacă el nu va fi fost totuşi provisorul acelaşi nume de familie (!); domeniului episcopal de la Cut, judeţul Alba, debitor cu 13. „Ladislaus Vitéz”, cu suma destul de mare de 95 1 florin renan, 42 creiţari55. florini renani, 11 creiţari, situaţie din care deducem că Chiar Episcopul Grigorie Maior era înregistrat cu şi acest personaj a putut fi un colportor relativ însemnat un debit de 5 florini renani, respectiv cu tipărituri luate al cărţilor blăjene; „pro Vicario Maramorosensis”56, ştiut fiind faptul că 14. „D[ominus] Miska Gábor”, cu 4 florini renani, 10 Arhiereii Blajului au fost deosebit de interesaţi de creiţari; răspândirea în archidieceza păstorită sau în cele 15. „Fiszkutyan Filip”, cu 40 creiţari; învecinate a tipăriturilor proprii, interesându-se 16. „Simion Flesery”, care figura cu un debit de 68 florini îndeaproape de lipsurile din parohii, cu ocazia renani – posibil colportor specializat şi el; vizitaţiunilor canonice efectuate şi dând curs solicitărilor 17. „Alexander Papp”, cu 15 creiţari (acesta ar putea fi de carte externe. popa Alexandru din Budeşti, amintit anterior); Personaje importante ale Bisericii au fost şi 18. „Gregoriu Rácz”, cu 67 florini renani, 59 creiţari” – „Reverendissimus Hieronymus” (desigur călugărul basilitan din nou un colportor important admisibil etc. Ieronim Kalnochi), înregistrat cu 29 florini renani, 48 Aceştia puteau fi, preoţi, învăţăcei ai Şcolilor Blajului, creiţari şi desigur sau „Reverendissimus Jacobus Aaron”, care precum şi locuitori interesaţi de carte ai Blajului sau ai figura cu un debit de 5 florini renani, 6 creiţari57, ambii altor localităţi din Transilvania, atraşi de sursa de cu studii teologice superioare efectuate la Roma. tipărituri pe care o reprezenta târgul de la confluenţa Pentru a ne menţine în mediul bisericesc propriu-zis Târnavelor, în acea vreme, pentru românii transilvani şi este de menţionat şi faptul că Mănăstirea Sfintei Treimi din de posibilităţile de câştig pe care distribuirea Blaj figura şi ea printre debitorii care luaseră pe credit exemplarelor de carte o implica. tipărituri, respectiv cu suma de 38 florini renani, 22 Mai erau pomeniţi, printre debitorii tipografiei şi unii creiţari58. meseriaşi. Sigur, în primul rând ne atrag atenţia tipografii Alte persoane amintite în lista analizată puteau să nu sau legătorii, implicaţi în procesul de diseminare a fi făcut parte din cinul bisericesc, respectiv să fi fost tipăriturilor pe care le realizau chiar ei, deşi aceşti „civili”, cel puţin unii dintre ei. Printre aceştia îi amintim meseriaşi nu joacă decât rolul de mijlocitori, între pe: prefectul tipografiei şi colportori sau beneficiarii 1. „Franciscus Orha”, care figurează de două ori pe listă, propriu-zişi. De altfel, tipografii îşi vindeau şi cu 64 florini renani, 28 creiţari şi cu 23 florini renani, 48 exemplarele care li se cuveneau ca răsplată pentru creiţari, ceea ce corespunde unei sume de 88 florini munca depusă în tipografie, pentru care ei erau renani, 16 creiţari şi în virtutea acesteia putem considera remuneraţi sau recompensaţi în natură, inclusiv cu că el a fost un colportor important al cărţiilor blăjene, exemplare de carte. Dar cărţile primite de ei, pe care le la vremea respectivă; comercializau desigur, nu erau prea numeroase. Astfel, 2. „Georgius Pogacsási”, cu 24 florini renani; Petru Papavici, devenit prim tipograf al oficinei din Blaj, 3. „Nicolaus Arszenti, care apare în documentul din 1777 este cel mai implicat lucrător al oficinei în acest proces de două ori, cu 10 florini renani, 12 creiţari şi cu 11 de mijlocire şi observăm că el ia cărţi pe seama lui florini renani, 21 creiţari, respectiv în total cu 21 florini Simion (care ar putea fi Simion Pantea, la începuturile renani, 33 creiţari; activităţii sale îndelungate59) („Petri Tipographi pro 4. „Georgius Iminovics”, cu 45 florini renani, 54 creiţari, Simione”60), suma implicată nefiind de loc neglijabilă, ceea ce ne poate indica un alt colportor de cărţi blăjene, respectiv, 68 florini renani, 26 creiţari. Şi imediat după în persoana acestui locuitor al târgului de la confluenţa această menţiune urmează o alta, extrem de interesantă,

63 >>> respectiv cea din care reiese că simultan cu tipăriturile dacă într-adevăr debitul său se raporta la tipărituri, cum pentru Simion, pe care noi îl considerăm, până la proba avem curajul să considerăm noi acum. contrarie, Simion [Pantea], primul tipograf a luat pe Un statut cu totul aparte pare a-l avea printre credit de la prefectul oficinei tripărituri în valoare de 66 debitorii tipografiei din Blaj, o reprezentată a sexului florini renani, 15 creiţari, pentru un alt colportor, pe care feminin, cu numele „Major Joanna” (sic!; numele fiind artizanii blăjeni se bazau, tot atât de mult, respectiv redactat cu o grafie latinizantă şi maghiarizantă pentru popa Ioan din „Czigmeu” („popa Iuon Czigmeu”), oarecum), care avea un debit destul de substanţial, de amintit şi anterior, cu un debit de 54 florini renani, 48 23 florini renani, 14 creiţari67. Era oricum o ştiutoare de creiţari. Acum Petru Papavici îi punea la îndemână carte, interesată de lectură şi mai puţin probabil o tipărituri în valoare de 66 florini renani, 15 creiţari, ceea colportoare de tipărituri (!), cel puţin o mijlocitoare de ce ridica creditul său din acel an la suma de 120 florini credit în acest ambient complicat al răspânditorilor renani, 3 creiţari. Tot aşa cum Petru Papavici lua tipăriturilor de Blaj. tipărituri din stocurile oficinei, pe seama celor doi Desigur, nu poate fi omisă nici prezenţa tipografului amintiţi, Simion [Pantea] şi popa Ioan din Cigmău, tot reformat clujean Petrus Berekszászi, urmaşul lui Ştefan astfel şi legătorul Dan, alt lucrător important al oficinei Paldi, care figura cu un debit de 5 florini renani68, dar din Blaj, lua tipărituri pe seama lui Oprea din Răşinari, dincolo de faptul că a contribuit şi el la răspândirea, un alt colportor însemnat al momentului, în valoare de probabil în Cluj, a tipăriturilor blăjene, este foarte 18 florini renani, 49 creiţari61. Astfel debitul celui din importantă prezenţa sa la Blaj, în sensul că a oferit urmă se ridica în ansamblu la 129 florini renani, 12 consultanţă tehnică echipei lui Petru Papavici creiţari în anul 1777, ceea ce făcea din personajul Râmniceanu, continuând relaţiile de colaborare, menţionat unul dintre cei mai însemnaţi colportori de instituite în timpul episcopului Petru Pavel Aaron şi a carte posibili ai momentului. înaintaşului său celebru în profesarea artei tiparului, De asemenea un colportor mai important al meşterul Ştefan Paldi. tipăriturilor blăjene poate fi considerat şi Ieremia, Sumele implicate par adeseori minore, deşi apar probabil protopopul Ieremia „ex Apafaja”, sau Abafaja uneori debitori cu sume destul de importante, dar în (Apalina, cartier al Reghinului), pe seama căruia lua ansamblu, totalul debitului, de 1565 florini renani, 54 exemplare croitorul Gábor (identic se poate crede cu creiţari (după calculele noastre!), relevă faptul că prin acel „Dominus Miska Gábor” menţionat anterior), care strădania a aproximativ 90 de persoane angrenate în putea fi el însuşi un consumator al produselor efortul răspândirii tipăriturilor de Blaj, a unui număr de tipografice ale Blajului, debitul protopopului fiind de 70 aproximativ 9-10 colportori cât de cât specializaţi, s-au florini renani, 24 creiţari. înregistrat rezultate satisfăcătoare, spectaculoase chiar, Alţi meseriaşi debitori ai tipografiei sunt: „Joannes dacă ne raportăm la spaţiul cultural românesc în Cothurnarius”62, cu 6 florinbi renani, 40 creiţari, care ansamblu de la vremea respectivă, în activitatea de putea fi chiar un pantofar din Blaj; „Birtalán” care era răspândire în teritoriu a tipăriturilor blăjene. Accentul „Faber Ferrarius”63 şi figura cu 7 florini renani, 25 creiţari; pus pe cartea bisericească sau şcolară, pe tipăritura de sau un „Educillator Panadiensis”, respectiv din Pănade, de orice gen (foi volante, tipizate), constituie o pe domeniul Blajului, cu un debit de 5 florini renani64. caracteristică distinctivă a greco-catolicismului Un beneficiar al tipăriturilor blăjene a fost şi judele transilvan, în ton cu realităţile transilvane ale vremii, cu domenial Murgul, din Pănade („Murgul Judex Dominalis obişnuinţele culturale ale celorlalte etnii transilvane, Seminary ex Panad”), debitul său fiind de 11 florini renani, îndeosebi, maghiarii şi saşii, cutume pe care, iată, blăjenii 23 creiţari65, precum şi dascălul Toma din Veza le generalizau în parohiile proprii îndeosebi, dar prin („Daszkál Thoma ex Veze”), cu un debit de 2 florini intermediul colportorilor, chiar în cadrul celor ortodoxe, renani, 8 creiţari66. produsele spirituale de la confluenţa Târnavelor fiind Era amintit chiar un „Samu Zingarus”, cu un debit de distribuite din ce în ce mai mult şi spre alte zone ca: 8 florini renani şi 20 creiţari, care subminează (cel puţin Banatul, Ţara Românească, Moldova etc. aparent) teoria referitoare la faptul că debitele respective Este motivul pentru care, Corneliu Dima Drăgan, constau din tipărituri luate pentru a fi distribuite în primul valorificator al documentului din 1777, s-a teritoriu, dar n-ar fi fost exclus ca acest personaj să fi entuziasmat la parcurgerea lui, trăgând concluzii înţeles că putea avea un profit din răspândirea lor pe la îndreptăţite, cum că Blajul iluminist al momentului se eventualii doritori, ceea ce îl va fi determinat să afla în avans cultural categoric, prin raportare la întreg contracteze un astfel de credit. Dincolo de spaţiul românesc, fiind un centru iluminist reprezentativ, „democratismul” şi toleranţa blăjenilor, de grija faţă de în care se materializa şi rodea spiritual cultul pentru cei sărmani, ne este totuşi greu să credem că acest ţigan carte, pentru tipar. El s-a materializat prin întemeierea blăjean (oricum originar din localităţile domeniului şi funcţionarea unei Biblioteci reprezentative, cu carte Blajului) era ştiutor de carte (deşi postura în care îl aflăm română şi străină, a unei Tipografii, care producea slovă nu exclude, ci susţine tacit această eventualitate!), dar tipărită (literatură eccleziastică şi laică, manuale şcolare, nici nu putem exclude cu totul posibilitatea respectivă, tipizate, foi volante etc., în limba română, sau în limbi

<<< 64 străine, latină, maghiară, germană, sârbă etc.), precum şi Romanian Identity. Printing Products and People in 1777. Cu ocazia a unei Librării, pomenită şi ea în document (Libraria), actuală s a resintetizat şi perfectat ici colo materialul anterior. care corespundea de fapt depozitului de carte al 2. Vezi Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu, Sibiu, 1919. 3. Vezi prefaţa intitulată Cărămizi pentru zidirea lumii semnată de tipografiei, dar şi locului de unde (din uşa depozitului Iacob Mârza, la volumul Gabriela Mircea, Tipografia din Blaj în cel mai ades) se vindeau nu numai cărţi, foi volante, anii 1747 1830, Alba Iulia, 2008, p. 5 8. tipizate diverse, ci şi hârtie, un produs tot mai căutat de 4. Vezi în acest sens catalogul unei expoziţii de carte, realizată către ştiutorii de slove, cerneluri, creioane (ceea ce ne în cadrul unui grant iniţiat de către doamna Eva Mârza (Eva determină să considerăm că acest depozit a jucat şi rolul Mârza, Doina Dreghiciu, Gabriela Mircea, Pietre pentru zidirea unei Librării incipiente, în înţelesul consacrat românităţii moderne. Vechile tipărituri blăjene de la Muzeul Naţional actualmente al termenului) etc. al Unirii din Alba Iulia (1747 1830). La 260 de ani de la debutul activităţii imprimeriei din Blaj, Alba Iulia, 2007). Ca atare incursiunea documentară întreprinsă 5. Trebuie să se recunoască totuşi existenţa istorică a unei astfel exemplifică cu situaţii concrete modul de distribuire a de entităţi, chiar dacă mentalitatea, prin care se conştientiza produselor tipografiei din Blaj, prin intermediul celor apartenenţa la o anume „etnicitate” (chiar la o anume care luau pe credit tipărituri, existând desigur şi „naţionalitate”, în secolul al XVIII lea) a multora dintre cumpărări curente de carte, cu plăţi efectuate prompt, membrii acestei comunităţi, dispersată în formaţiuni statale înregistrate de către prefecţii tipografiei în registrele lor diferite, nu era prea dezvoltată, din pricini socio politice şi a zilnice de socoteli, denumite Diaria. Din păcate în cazul lipsei de educaţie uniformizată etc., cu toate acestea, faptul că aceşti etnici, atât de asemănători ca îndeletniciri predominante debitorilor tipografiei nu cunoaştem titlurile (oierit, de pildă), limbă, obiceiuri şi credinţe, aveau trăsături exemplarelor implicate, ceea ce în cazul vânzărilor comune, nu putea fi ignorat de părţile întregului. Adevărul obişnuite se specifica în mod curent. Dar, distribuirea acesta a avut de bună seamă putere de circulaţie, chiar dacă tipăriturilor pe credit a constituit de asemenea o membrii acestei comunităţi etnice nu s ar fi numit neapărat modalitate de diseminare importantă a produselor „români”, ci cu termeni regionali, ceea ce istoriografia actuală spirituale ale oficinei Blaj şi ea s-a realizat îndeosebi prin încearcă să ne demonstreze, cu toate acestea, „românitatea” nu intermediul slujitorilor bisericeşti, sau al colportorilor s ar fi putut constitui decât prin circulaţia valorilor de conştiinţă, până în cea mai perifică dintre componentele sale, specializaţi în acest tip nou de comerţ, care (cel puţin deoarece în lipsa unor astfel de stimulenţi psihici, comunităţile unii dintre ei) s-au priceput să realizeze uneori şi s ar fi dezromânizat, nu şi ar fi păstrat totuşi identitatea aceasta legăturile exemplarelor revândute, ceea ce a presupus o distinctivă a lor, pe care acum o numim românească. Desigur specializare suplimentară a lor (Simion Pantea, cum bine acest fenomen s a datorat şi conservatorismului, inclusiv se ştie, a fost şi legător de carte), de pe urma căreia nu conservatorismului politic, economic etc. al epocilor amintite, au avut decât de câştigat, din punct de vedere material care i a obligat desigur, pe membrii acestei comunităţi etnice, îndeosebi. Cărţile nelegate erau mult mai ieftine decât atât de dispersată, să şi păstreze trăsăturile distinctive (să nu şi le altereze), dar şi unui anume dinamism economic tradiţional, cele legate, iar învăţarea artei legătoriei de carte putea fi care i a determinat pe oameni să circule periodic peste graniţele extrem de profitabilă, pentru cei care începuseră să se politice instituite, ceea ce a contribuit şi la circulaţia valorilor specializeze în îndeletnicirea revânzării de carte, identitare. respectiv în domeniul aşa-zisului colportaj de tipărituri. 6. Cum să denumim această limbă altfel, chiar dacă beneficiarii Produsele tiparului blăjean au contribuit la crearea acestor texte nu ar fi avut o „conştiinţă românească” şi nu s ar unei identităţi spirituale distinctive a beneficiarilor lor, fi numit pe sine, peste tot „români”? îndeosebi a membrilor Bisericii greco-catolice româneşti 7. Şi ne referim desigur în mod special la circulaţia vechilor tipărituri bălgrădene! transilvane, au detaşat comunitatea aceasta de restul 8. Care include în mod cert osmoza permanentă românimii, inclusiv prin constituirea acestei categorii particular general, contribuţia părţii la configurarea ansamblului interesante a colportorilor (ei au proliferat mai apoi şi şi a ansamblului la configurarea părţii, partea şi întregul prin raportare la producţia de carte românească a păstrând aceleaşi caracteristici definitorii. Sibiului!), care au străbătut mai apoi teritoriile româneşti 9. BRV, IV, 300, p. 122. Interesant de semnalat este faptul că realizând legătura centrului spiritual de la Blaj cu nu numai foaia volantă a Episcopului de Huşi a fost imprimată întreaga seminţie românească a vremii, consumatoare în anul amintit (pentru prima sa semnalare vezi Revista istorică, IV, 1918, nr. 11, noiembrie decembrie, p. 147 149, unde de text tipărit şi contribuind la uniformizarea dezvoltării figurează sub titlul: O scrisoare a episcopului de Huşi, Meletie, contra sale culturale generale. prozelitismului romano catolic, documentul fiind publicat de Iustin Frăţiman), pe tema tipăriturilor blăjene interzise în Moldova, ci, în mod deosebit Cartea pastorală a Mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, care nu figurează în BRV, dar este cunoscută Note: din bibliografia mai veche, fiind publicată în revista Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi, Fascicola 4, 1924, p. 244 245. 1. Menţionăm faptul că studiul de faţă a fost publicat, sub o Vezi şi Constantin A. Stoide, Comerţul cu cărţi dintre Tansilvania, formă sensibil diferită, în limba engleză, în cadrul volumului Moldova şi Ţara Românească între 1730 şi 1830, Ediţie îngrijită şi Transylvania în the Eighteen Century. Aspects of Regional Identity. cuvânt înainte de I. Caproşu, Iaşi, Casa editorială Demiurg, 2005, Edited by Laura Stanciu and Cosmin Popa Gorjanu, Cluj Napoca, p. 454 456. Mega Publisching House, 2013, p. 185 196, sub titlul: The 10. BRV, IV, 300, p. 122. Typography of Blaj (1747 1830). A cohesive Factor of Transylvanian 11. Ibidem.

65 >>> 12. Ibidem. 55. Ibidem. 13. Ibidem. 56. Ibidem, f. 19 v. Vicarul Maramureşului aflat în funcţiune era 14. Ibidem. Mihai Parazsovics (1772 1778) şi este evident faptul că 15. Corneliu Dima Drăgan, Un ansamble bibliologique roumain de Episcopul Grigorie Maior avea legături personale cu acest Transylvanie daté de l’année 1777 (D’ après un manuscrit latin inédit), personaj, din ierarhia Episcopiei de Munkacs (Vezi Alexandru în Studia bibliologica. Quaterly of Bibliology, IV, 1/ 1980. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Baia Mare, 1997, p. 145). 16. Cornel Tatai Baltă, Teodor Smericinschi, Din activitatea 57. Ibidem, f. 20 r. tipografiei de la Blaj (1787 1821), reflectată de un material arhivistic, 58. Ibidem. în Apulum, XIX, 1981, p. 239 258. 59. Deşi era foarte tânăr la vremea respectivă, dacă acceptăm, 17. Ioan Mircea, Rationes Typographiae a 1 a Decembris 1807 usque după aproximarea făcută de Gheorghe Pavelescu, că s ar fi 1 um Maji 1818. Un deceniu de activitate a tipografiei din Blaj, în născut prin 1758, ceea ce însemna că în 1777 avea aproximativ Apulum, XVIII, 1980, p. 297 306. 19 ani, sau în jur de 20 21 de ani, dacă s ar fi născut în 1756, 18. Vezi şi Gabriela Mircea, Tipografia din Blaj, passim. de exemplu! (Vezi Liliana Popa, op. cit., p. 241). 19. Vezi Liliana Popa, Simion Pantea editor şi răspânditor de carte 60. Ibidem, f. 20 r. românească, în Apulum, XXIII, 1986, p. 239 244 etc. 61. Ibidem. 20. Gabriela Mircea, Ioan Mircea, Din „raţiunile” tipografiei blăjene: 62. Ibidem, f. 19 v. o listă de „percepţiuni” băneşti întocmită în anul 1782, în Revista 63. Ibidem, f. 20 r. română de istorie a cărţii, Bucureşti, Anul I, Numărul 1, 2004, p. 64. Ibidem. 21. 65. Ibidem. 21. Vezi în acest sens şi Gabriela Mircea, Tipografia din Blaj, p. 66. Ibidem. 240 251. 67. Ibidem, f. 19 v. 22. Biblioteca Academiei Române Cluj, ms. lat 257., filele 19 r 68. Ibidem. 19 v, 20 r. 23. Şi putem considera că nici aceşti beneficiari de tipărituri ai Blajului nu vor fi fost chiar puţini, dar din păcate nu putem estima numărul lor, prin raportare la lista din 1777. Ar putea fi Bibliography: făcut acest lucru însă în privinţa listelor de debitori din 1787 sau anii următori, cunoscute şi ele bibliografiei subiectului. Bianu, Ioan; Hodoş, Nerva; Simonescu, Dan. Bibliografia 24. Ibidem, f. 19 r. românească veche (BRV) / Old Romanian Bibliography, I IV, 25. Ibidem. Bucureşti, 1903 1944. 26. Ibidem. Dima Drăgan, Corneliu. Un ansamble bibliologique roumain de 27. Ibidem. Transylvanie daté de l’année 1777 (D’ après un manuscrit latin 28. Ibidem. inédit), în Studia bibliologica. Quaterly of Bibliology, IV, 1/ 1980. 29. Ibidem. Filipaşcu, Alexandru. Istoria Maramureşului / History of 30. Ibidem. Maramureş, Baia Mare, 1997. 31. Ibidem. Mârza, Eva; Dreghiciu, Doina; Mircea, Gabriela. Pietre pentru 32. Ibidem. zidirea românităţii moderne. Vechile tipărituri blăjene de la Muzeul 33. Ibidem. Naţional al Unirii din Alba Iulia (1747 1830). La 260 de ani de 34. Ibidem, f. 19. V. la debutul activităţii imprimeriei din Blaj / Stones for building up 35. Ibidem, f. 20 r. modern Romania. Old books from Blaj to the National Museum of 36. Ibidem, f. 19 v. Unification Alba Iulia (1747 1830). 260 years from debut of the 37. Ibidem, f. 20 r. publishing house’s activity from Blaj, Alba Iulia, 2007. 38. Ibidem, f. 19 v. Mircea, Gabriela. Tipografia din Blaj în anii 1747 1830 / The printing house from Blaj between 1747 and 1830, Alba Iulia, 2008. 39. Ibidem. a um 40. Ibidem. Mircea, Ioan. Rationes Typographiae a 1 Decembris 1807 usque 1 Maji 1818. Un deceniu de activitate a tipografiei din Blaj / Rationes 41. Ibidem, f. 20 r. a um 42. Ibidem. Typographiae a 1 Decembris 1807 usque 1 Maji 1818. A decade 43. Ibidem, f. 19 r 20 r. of activity of the printing house from Blaj. În Apulum, XVIII, 44. Ibidem. Preotul Ioan din Sărvad nu putea fi asprul tată al 1980, p. 297 306. Episcopului Grigorie Maior, care nu mai putea profesa, dacă Mircea, Gabriela; Mircea, Ioan. Din „raţiunile” tipografiei blăjene: mai trăia la vremea respectivă, din cauza bătrâneţii, sau murise o listă de „percepţiuni” băneşti întocmită în anul 1782 / Out of mai demult, dar un membru al familiei sale, cu siguranţă putea „motives” of the printing house from Blaj: a list of financial „fees” fi, deoarece adeseori meseria de preot de transmitea din tată în drawn up in 1782. În Revista română de istorie a cărţii, Bucureşti, fiu, sau oricum se practica în familie. Anul I, nr. 1, 2004. 45. Ibidem. Popa, Liliana. Simion Pantea editor şi răspânditor de carte românească 46. Ibidem. / Simion Pantea editor and spreader of Romanian book. În 47. Ibidem. Apulum, XXIII, 1986, p. 239 244. 48. Ibidem. Să fi fost originar acest posibil preot Ioan Tatai Baltă, Cornel; Smericinschi, Teodor. Din activitatea Ghierghina, din Belişte (Serbia)? tipografiei de la Blaj (1787 1821), reflectată de un material arhivistic 49. Ibidem. / Out of the activity of the printing house from Blaj (1787 1821), 50. Ibidem. mirrored in an archive material. În Apulum, XIX, 1981, p. 51. Ibidem. 239 258. 52. Ibidem Transylvania în the Eighteen Century. Aspects of Regional Identity. 53. Ibidem. Edited by Laura Stanciu and Cosmin Popa Gorjanu, 54. Ibidem. Cluj Napoca, Mega Publishing House, 2013.

<<< 66 Identităţi culturale în donaţia de cărţi a episcopului catolic Anton Sigismund Stoica de Szala (1699-1770)

Iacob MÂRZA Universitatea „1 Decembrie 1918”, Facultatea de Istorie şi Filologie „1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology Personal e mail: iacob [email protected], secretariat [email protected] Cultural Identities in the Books Donated by the Catholic Bishop Anton Sigismund Stoica of Szala (1699 1770) As extension to a work from 1974 O listă cu cărţi de la episcopul Anton Sigismund Stoica de Szala (1699 1770) / A List of Books study attempts to investigate and establish various enlightened cultural identities from from Anton Sigismund Stoica of Szala (1699 1770), in “Apulum”, XII, 1974, p. 329 359, the present manuscript XI 271, preserved at the National Library of Romania, Batthyaneum Branch, Alba Iulia, entitled Cathalogus Librorum ab Excellentissimo Illustrissimo ac Reverendissio Domino Piae Memoriae SIGISMUNDO ANTONIO SZTOJKA L[ibero] B[arone] de Szala Antiquo Episcopo Transyl[vaniae] ultima voluntate Seminario Ep[isco]pali Albensi Incarnate Sapientiae Legatorum Ordine Alphabetico digestus. The manuscript includes a list of books donated by the Bishop for the Seminarium Incarnate Sapientiae of Alba Iulia, an institution set up by the Baron of Szala. Starting the investigation from the items of information provided by Cathalogus Librorum and few books bearing the donor’s signature found in the Library Fund of Alba Iulia, the author of the present study attempts to detect several cultural identities typical for the Age of Enlightenment. If one takes into account the Bishop’s life, activity and managerial work between 1749 and 1759, mention should be made about his constant interest in libri theologici, libri philosophici, libri historici, libri juridici, etc. This kind of cultural identities emerge from the identification and interpretation of several titles significant for the bookish horizon typical for a Catholic prelate of the Transylvanian Principality in the Age of Enlightenment. Keywords: Age of Enlightenment, Alba Iulia, Catholic Bishop, book donation, bookish horizon, cultural encyclopedism

n urmă cu trei ani, discutam pe parcursul habsburgic pe tot parcursul secolului al XVIII-lea3 etc. unei comunicări despre colecţii cu cărţi Donaţia de cărţi a Episcopului catolic din ale unor profesori de la şcolile Blajului în Transilvania, Anton Sigismund Stoica de Szala epoca Luminilor1, afirmând influenţa cărţii tipărite (1699-1770) ilustrează, din perspectiva unor identităţi ÎÎ 4 asupra câtorva compartimente şi structuri ale Europei culturale transilvănene , raportabile la conţinutul intelectuale, înregistrându-se la scara societăţii o Cathalogus Librorum ab Excellentissimo Illustrissimo ac veritabilă „revoluţie industrială”2. Tot atunci, subliniam, Reverendissio Domino Piae Memoriae Sigismundo Antonio între altele: funcţionarea câtorva reţele de difuzare a Sztojka L[ibero] B[arone] de Szala Antiquo Episcopo cărţii tipărite; diversificarea târgurilor de vânzare a Transyl[vaniae] ultima voluntate Seminario Ep[isco]pali Albensi cărţilor în centre culturale şi universitare ale Incarnate Sapientiae Legatorum Ordine Alphabetico digestus5, continentului; multiple consecinţe pentru comunicarea o parte din aspectele mai sus schiţate. Rememorăm între cititori şi îmbogăţirea orizontului spiritual; explozia câteva date şi momente din viaţa şi activitatea numărului de biblioteci şi colecţii cu cărţi, la nivel privat Episcopului, pentru a înţelege mai bine semnificaţia şi instituţional, ca urmare a sociabilităţii tiparului; culturală a donaţiei de cărţi pe seama Seminarului catolic înflorirea nemaiîntâlnită a artei şi culturii în diferite de la Alba Iulia, pornind de la conţinutul documentului provincii, centrale ori limitrofe, ale Imperiului adus în discuţie, editat în anexa unei cercetări în deceniul Habsurgic; consecinţele pe termen lung a celei de a doua 8 al secolului trecut6. revoluţii a cărţii şi invenţia mediatizării asupra unor Originar din Maramureş, cu părinţi de religie grupuri sociale în spaţiul cultural şi geopolitic răsăriteană, remarcat în cadrul luptelor contra tătarilor

67 >>> din 1717, Anton Sigismund Stoica îmbrăţişează religia Protestantium; Clemens Burghisianus, Tuba Apostolica; catolică, urmând şcoli în Ungaria, fiind trimis apoi la Johannes Buxtorfius, Lexicon Hebraicum; Bartholomaeus Paris, la Universitatea Sorbonne, unde a obţinut titlul de Comazzius, Politica e Religione; Filippo Fontana de Ravena, doctor în dreptul canonic. După încheierea studiilor, Tyrocinium Episcoporum; Franciscus de Sales, Philothea, Anton Sigismund Stoica va activa în dieceza Eger, şi la Synopsis Vitae; Jean-Baptiste Gonet, Manuale Tomistarum; Košice. La Eger ajunge canonic şi prepozit. Înnobilat Daniel Huet, Demonstratio Evangelica; Petrus de Marca, De de către Împărăteasa Maria Tereza, prin diploma din 29 Concordantia Sacerdotiis et Imperii; Jacobus Marcantius, mai 1749, alături de fraţii săi Paul Alexandru şi Ludovic Hortus Pastorum; Tiburtius Navarrus, Manu ductio ad Iosif, Anton Sigismund Stoica de Szala va fi ales, la 25 praxim Executionis; Laurentius Sculpulus, Certamen aprilie 1749, Episcop catolic, cu sediul la Alba Iulia. Spirituale)11; exegeză iezuită (Gabriel Antoine, Theologia Dintre realizările sale, în calitate de Episcop, amintim: Moralis, Theologia Universa Speculativa, Dogmatica; Artes întemeierea Seminarului teologic din Alba Iulia (1753); Iesuiticae; Martinus Becanus, Manuale Controversiarum, construirea principalului altar al Catedralei Compendium Manualis Controversiarum; Johannes Busaeus, romano-catolice (alocând 9.000 florini); consolidarea Panarion; Augustinus Calmet, Commentarium in Universam instituţiei episcopale la scara Principatului, printr-o S[ancta] Scripturam, Dissertatio in Praedestinationes, susţinută activitate teologică şi managerială etc. În urma Dissertationes in Libros Veteris Testamenti; Petrus Canisius, decesului din 21 aprilie 1770, la Mediaş, Anton Cathechismus Major; Stephanus Csete, Sermones Sacrae, Sigismund Stoica este înmormântat în Catedrala din Predikácziói; Antonius Erber, Peripatetica; Georgius Káldi, Alba Iulia, lăsând 60.000 de florini pe seama instituţiilor Biblia Hungarica, Praedikácziói, Káldi György a tiz parantsolat conduse ori întemeiate de-a lungul vieţii7. Magyarázàsa; Petrus Pázmány, Imádsagos Könyve; Paulus Privite din perspectiva unor identităţi culturale tipice Segnerus, Instructio Confessarii; Guilielmus Stanihurstius, pentru Principatul transilănean în veacul Luminilor, cele Historia [Chris]ti patientis; Martinus Szentiványi, Motiva peste 350 de cărţi, donate de Anton Sigimund Stoica de Quinquaginta; Immanuel Tremellius, Biblia Sacra (versio); Szala pe seama Seminarului, pot fi clasificate, în termeni Bernhard Van-Espen, Opera Omnia12. concişi, în: libri theologici, libri classici graeci et latini, libri Prezenţa destul de consistentă a unor autori şi titluri, juridici, libri historici, libri philosophici, libri philologici, libri care ilustrează antichitatea clasică greco-romană, în lista medici, dictionaria ş. a. O astfel de interpretare şi grupare a cărţilor donate de Anton Sigismund Stoica de Szala pe cărţilor din catalog conturează nu numai un impresionant seama Seminarului, este cât se poate de firească, dacă şi variat orizont livresc de factură encilopedică din veacul ţinem seama de specificul culturii şi educaţiei în Europa Luminilor, tipică pentru educaţia particulară a unui secolului Luminilor, la care trebuie să ataşăm şi profilul intelectual care obţinuse doctoratul la Paris8, pentru care spiritual al donatorului. Menţionăm, în acest sens: putem identifica mai multe analogii, cu lumea cărţilor din Boethius, De Consolatione Theologica; Iulius Caesar, De Bello bibliotecile Blajului, ci şi cu particularităţile de conţinut Gallico; Catulus, Tibullus, Propertius; Marcus Tullius ale învăţământului superior din Transilvania în a doua Cicero, Epistolae ad familiares (2 titluri), Orationes Selectae; jumătate a secolului al XVIII-lea9, când predomina o Epictet, Enchiridion; Eutropius; Aeneas Lucius Florus, orientare teologică şi umanistică. Rerum Romanarum; Horatius; Juvenal, Persius, Satirae; Nu trebuie să ne surprindă numărul precumpănitor Justinus, Historiae Philippicae; Lucianus, Opera latine et graece; din grupa libri theologici, dacă avem în vedere pregătirea Martialis, Epigrammata; Cornelius Nepos; Petronius, intelectuală dar şi activitatea donatorului, situaţie care Satiricon; Plinius, Epistolae; Sallustius, Opera; Salvianus, pledează pentru o indiscutabila identitate culturală. Opera; Sulpitius Severus, Sacrae Historiae; Publius Cornelius Constatarea este, până la un anumit punct, similară cu Tacitus, Annales, Opera; Virgilius; Xenophon, Opera13. prezenţa consistentă a literaturii teologice printre cărţile Marea majoritate a autorilor şi titlurilor reprezentând bibliotecilor de la Blaj după mijlocul secolului al antichitatea clasică greco-romană este prezentă, după cum XVIII-lea. Au fost identificate, de pildă, Biblia Vulgate dovedesc investigaţiile de până acum, şi în lumea şcolilor editionis, Biblia Hungarica (ed. Georgius Komáromius, Blajului după mijlocul secolului al XVIII-lea, efectuate Gasparus Károlus); Novum Testamentum Slavonicum, asupra unor cataloage unor biblioteci ori liste de cărţi ale Novum Testamentum Graecum ş. a. Mai mult, între cărţile profesorilor de aici. Ne gândim, mai ales, la Inventarium donate am identificat titluri şi autori, care pot fi grupate librorum Balasfalvae in Residentia Ep[isco]pali [...], redactat în după cum urmează: sfinţii părinţi ai Bisericii (Augustinus 1747, cărţile fiind strânse prin dispoziţia Vicarului general cu Opera omnia, 8 volume; Sanctus Bernardus, De Petru Pavel Aron, volumele provenind de la episcopii consideratione; Petrus Chrysologus, Sermones; Sanctus Ioan Giurgiu-Patachi şi Inochentie Micu-Klein. Tot aici Hieronymus, Opera omnia; Joannes Chrysostomus, Opera adăugăm informaţiile din Inventarium seu Conscriptio omnium omnia)10; orizont teologic catolic din secolele XVI-XVIII Rerum mobilium Instrumentorum Litteralium [...], redactat la (Giovanni Bona, Via Compendii ad Deum, De Sacrificio sfatul Episcopului Grigore Maior14, în primăvara anului Missae; Carolus Borromeus, Regulae oblatorum; 1777. Jacques-Benigne Bossuet, Defensio Declarationis Cleri Cu trimitere directă la pasiunea pentru literatura Gallicanis, Expositio Doctrinae Catholicae, Historia Doctrinae juridică a Episcopului donator, care şi-a susţinut

<<< 68 doctoratul în drept canonic la Paris, ne apar şi libri juridici În acelaşi context al cercetării se profilează suma de identificate în catalog, prin diferiţi autori şi titluri. Ni se libri philosophici depistată printre titlurile din Cathalogus par reprezentative: Aurea Bulla Caroli VI Imperatoris; Librorum, care au avut un rol important în pregătirea Corpus Juris Canonici; Corpus Juris Civilis; Arnoldus intelectuală a Episcopului din Alba Iulia, mai ales dacă Corvinus, Jus Canonicum; Josephus Cserei, Praxis avem în vedere interferenţele culturale între teologie şi Procuratoria; Decreta Regnum Hungariua, qui Transylvania filosofie, în Antichitate, Evul Mediu dar şi în perioada possederunt; Andreas Valerius Desselius, Erotemata Juris premodernă. Menţionăm, în această ordine de idei: Canonici; Dissertatio de Jure Publico Imperii Romani; Ludwig Anicius Manlius Severinus Boethius, De Consolatione Engel, Collegium Juris Canonici; Greneik, Examen Juris Theologica; Epictet, Enchiridion; Diogene Laertius, De Vitis Canonici; Hugo Grotius, Epistolae; Manuale Jurisperitorum Clarorum Philosophorum; Lucianus Samosatensis, Opera Hungariae; Idaea Actionum Juridicarum; Ioachimus Latine et Graece; La acest segment cultural mai adăugăm: Hoppius, Commentatio ad Institutiones Iustinianeas; Manuale Eusebius Amort, Philosophia; Johannes Claubergius, Jurisperitorum Hungariae; Joannes Pontas, Dictionarium Logica Christiana; Clerici Opera Philosophica (4 volume); René Casuum Conscientiae; Praerogativae Cleri Hungariae; Rubricae Descartes, Philosophia; Entretiens sur la Metaphysique (2 Juris Hungarici; Samuel Puffendorfius, De officio Hominis volume); Brisacenus Gervasius, Cursus philosophicus, brevi et Civis; Synopsis Juris Hungarici cum Notis; Syntagma Juris et clara methodo in tres tomulos distributus; Prosperus Hungarici; Systema Praxis Criminalis Hungariae; Stephanus Lorentius Lambertinus, Casus Conscientiae; Gottfriedus Verbözius, Tripartitum; Zvezius, Jus Canonicum15. Wilhelmus Leibnitius, Epistolae; Thomas Morus, Utopia17. Libri historici este o altă categorie de cărţi, bine Pe parcursul investigaţiei asupra documentului au reprezentată în document, care pledează pentru o fost identificate şi câteva libri philologici, care indică sfera distinctă identitate culturală, pornind de la universul culturală a literaturii şi gramaticii, la mare cinste în livresc al listei lui Anton Sigismund Stoica de Szala. Din bibliotecile şi colecţiile de cărţi în perioada medievală şi cele peste 50 de volume de istorie, incluse în Cathalogus premodernă. Cercetătorul poate întâlni autori şi titluri, Librorum, multe dintre ele ilustrează, după cum era de pentru început, nume reprezentative pentru universul aşteptat, istoriografia Antichităţii, prin autori ca Iulius filologic al Antichităţii, între care: Catullus, Tibullus, Caesar, Eutropius, Marcus Iunius Iustinus, Cornelius Propertius; Marcus Tullius Cicero, Epistolae ad Familiares Nepos, Caius Plinius Caecilius Secundus-Minor, Caius (2 volume), Orationes Selectae; Juvenal; Martial, Sallustius Crispus, Salvianus, Publius Cornelius Tacitus, Epigrammata; Persius, Satirae; Petronius, Satiricon; Xenophon ş. a. Însă, preţioase sub aspect documentar Salvianus, Opera; Virgilius18 ş. a. Pe lângă autorii clasici ne apar şi lucrările unor istorici medievali ori ai epocii greci şi latini, care onorează orice orizont filologic din premoderne, între care ne-au atras atenţia: Breviarum veacul Luminilor, Cathalogus Librorum ne propune şi alţi Politicorum; Brevis Chrono-Logia Eccelsiasticae ac Civilis autori sau lucrări reprezentative, între care menţionăm: Historiae; Philippus Brietius, Annales Mundi; Epitome Les Admirables; Ioannes Avdoenus, Epigrammata; John Historiae Byzantinae; Cantellius, De Romana Republica; Barclay, Argenis, Paraenesis ad Sectarios, Satyricon; Erasmus Epistolae duae de Moribus Turcarum ac septem Asiae Ecclesiis; Roterdamus, Civilitas Morum, Colloquia, De conscribendis Epistolae Mathiae Corvinis Regis Hungariae pars I-a (2 titluri); Epistolis, Encheiridion Militis Christiani, Laus Stultitiae; Fr. De Moribus Turcarum; Dissertatio Historico Phisica de Salignac de la Mothe Fénelon, Telemachus, Telemachus Montibus Hungariae; Epitome Historiae Byzantinae; Latinus; Institution d’un Prince; Lettres francaises; Lettres de Franciscus Fasching, Nova Dacia; Georgius Hornius, Flechie; Franciscus Petrarcha, De Remediis utriusque Orbis Imperans; Johannes Ionostonus, Historia Civilis et Fortunae; Sautel, Lusus poetici; Versus Sententionales; Ecclesiastica; Kasius, Historia Regni Hungariae; Kolb, Series Franciscus Vagner, Phraseologia; Versus sententionales19. Romanorum Pontificum; Samuel Kölöseri, Auraria Utile ne apar câteva lucrări, tot din universul filolgic, Romano-Dacica; Pomponius Laetus, Compendium Historiae adevărate instrumente de lucru pentru fostul proprietar Universalis; Frederich Adolph Lámpe, Historia Ecclesiae dar şi pentru studioşii de la Seminar, precum gramatici, Reformatae in Hungaria et Transylvania, Compendium, Synopsis dicţionare, lexicoane de genul: Grammatica Graeca (2 Historiae Sacrae; Niccolò Machiavelli, Princeps cum volume); Grammatica Hebraica; Ianuae in Linguam Graecam Animadversionibus, Princeps cum Refutatione; Jacobus Vestibulum; Institutiones Linguae Hebraicae; Modus facilis Masenius, Historia Caroli V et Ferdinandi I; Respublica et discendi linguam Turcicam Gallice20. La această categorie se Status Regni Hungariae; Petrus de Reva, Sacra Regni mai adaugă: Iohannes Buxtorfius, Lexicon Hebraicum (2 Hungariae Corona; Rudimenta Historica; Georgius volume); Dictionarium Latino-Gallico-Italicum; Febure, Schwandtnerus, Scriptores Rerum Hungaricarum; Ioannes Dictionarium Locorum Biblicorum pro Articulis fidei; Johannes Sleidanus, De Quatuor Summis Imperiis babylonico, persico, Jacobus Hoffmannus, Lexicon Universale (4 volume); graeco et romano; Samuel Timon, Epitome Chronologica Franciscus Párisz Pápai, Dictionarium Hungaricum; Rerum Hungaricarum, Purpura Pannonica, Synopsis Nova Ioannes Pontas, Dictionarium Casuum Conscientiae (3 Chronologia Regnorum Hungariae, Antiquae Hungariae; volume)21. Victor Vitensis, Historia Persecutionis Vandalicae cum Notis Alături de lucrările din sfera ştiinţelor umaniste, se Theodorici Ruinard16. inscriu, pornind de la universul livresc depistat în

69 >>> Cathalogus Librorum, titluri din domeniul ştiinţelor exacte, instituţii specializate (biserici, biblioteci, librării etc.) din între care au fost depistate cărţi de medicină, geografie şi Europa est-centrală. În fond, a fost un proces istoric matematică. Utile ni se par, pentru cultura enciclopedică „de longue durée”, important prin consecinţele imediate a Episcopului Anton Sigismund Stoica de Szala, libri şi îndepărtate, în medii culturale, politice şi sociale ale medici de genul: Arca Medica adversus Animi Morbos; Transilvaniei. Un astfel de proces pledează – indiscutabil Stephanus Blancardus, Anatomia; Ioannes Busaeus, – pentru orientarea Episcopului din Alba Iulia către cărţi Panarion, hoc est Arca medica variis; Lucyus Cardus, reprezentative ale epocii Luminilor, în raport direct cu Magnatia Medico-Chimica; Philippus Grünlingius, De universul pregătirii sale, pentru care centrul bisericesc, Tripitici in Medicina; Henricus Regius, Medicinae; Johannes cultural şi şcolar al Blajului poate fi un reper al Jacobus Hoffmannus, Opera Omnia Physico-Medica; viitoarelor investigaţii comparatiste26. Institutiones Medicinae rationalis; Pax Corporis; Lazarus Carţile donate de Episcopul catolic Anton Sigimund Riverius, Praxeos Medicae (2 volume); Samspkius, Stoica de Szala pentru folosul studenţilor de la Promptuarium Medico Practicum (2 volume); Scheltramerus, Seminarul din Alba Iulia conturează un impresionant De auditu et aliorum Opusculum Medica; Abrahamus orizont livresc de factură encilopedică din veacul Scultetus, Aramentarium Chirurgicum; Justus Iohannes Luminilor, tipic pentru educaţia un slujitor al Bisericii, Torkos, De Thermis Pösthensiensibus; Ioannes Jacobus care obţinuse un doctorat în drept canonic la Paris. Waldschmidius, Institutiones Medicinae22. Sugerând, chiar la nivelul cercetării de acum, când au Intre lucrările cu caracter ştiinţific au fost identificate fost identificate în biblioteci, pe baza unor însemnări de şi lucrări de matematică (Algebra; Tákvei, Elementa proprietate, numai 10 volume (în colecţia Bibliotecii Geometriae), astronomie (Athanasius Kircherius, Iter Batthyaneum şi-a Institutului Teologic exstaticum Coeleste), geografie (Dissertatio Historico Physica de Romano-Catolic)27, o clară orientare teologică şi Montibus Hungariae; Jeremias Drexelius, Aurifodina; umanistică, fără să lipsească ştiinţele practice ori exacte, Geographia Globi Terra quei Synopsis)23. autorii şi cărţile donate sunt ilustrative pentru Investigarea punctuală efectuată asupra informaţiilor iluminismul european timpuriu, Aufklärung şi din Cathalogus Librorum ab Excellentissimo Illustrissimo ac reformismul tereziano-iosefin, chiar orientarea culturală Reverendissio Domino Piae Memoriae Sigismundo Antonio şi politică La Enclyclopédie française etc. Sunt câteva din Sztojka L[ibero] B[arone] de Szala Antiquo Episcopo urmările directe ale celei de a doua revoluţii a cărţii Transyl[vaniae] ultima voluntate Seminario Ep[isco]pali Albensi europene şi în ceea ce priveşte debutul mediatizării cărţii Incarnate Sapientiae Legatorum Ordine Alphabetico digestus în anumite pături de cititori. În plus, este şi o dovadă sugerează, după cum am încercat să demonstrăm mai convingătoare a conţinutului învăţământului de la sus, un apreciabil orizont livresc iluminist de factură „Seminarium Sapientiae Incarnate Albensis enciclopedică, în raport direct cu pregătirea spirituală şi Transilvaniae”, căci volumele donate erau destinate cu activitatea fostului Episcop catolic din Alba Iulia. studioşilor de aici, informaţiile din Cathalogus Librorum Titlurile din diferite domenii ale culturii şi ştiinţei, indicând, simbolic evident, explozia difuzării producţiei depistate în contextul investigaţiilor, rămân o dovadă de carte enciclopedică28. Evident, suntem în faţa câtorva convingătoare pentru carte în veacul al XVIII-lea, perspective iluministe în procesul dezvoltării culturii de înţeleasă din perspectiva sintagmei „l’utilité comme bibliotecă şi în diversificarea activismului social-politic impératif ”24. De altfel, ne aflăm în prelungirea în această parte a Europei, adică în Cetatea Vauban din fenomenului circulaţiei valorilor culturale europene în Alba Iulia. veacul al XVIII-lea şi-a consecinţelor sale, în lumea Bisericii catolice din Marele Principat al Transilvaniei, indicând de fapt diversificarea reţelei câtorva „coridoare culturale“ în Europa Est-Centrală25. Note: Bibliotecile ori colecţiile de cărţi au facilitat dialogul 1. Iacob Mârza, Collections des livres appartenant aux professeurs de reprezentanţilor intelectualităţii transilvănene cu Europa Blaj/Blasendorf (Transylvanie) à l’époque des Lumières, în 13. Kongress civilizată, având în vedere studiile universitare şi zur Erforschung des 18. Jahrhunderts, 25. 29. Juli 2011, Graz/ Austria, activitatea bisericească a lui Anton Sigimund Stoica de p. 89. Vezi şi idem, Libraries and Book Collections of the Teachers of Szala. Astfel de instituţii livreşti, mai mari ori mai mici, Blaj during Enlightenment, în Historical Yearbook, Bucureşti, X, 2013, p. 77 94. au fost mijlocitoare de curente culturale ori idei între 2. Cf. Frédéric Barbier, Lumières du Nord. Imprimeurs, libraires et „gens diferite centre culturale din centrul şi estul continentului, du livre” dans le Nord au XVIII ème siècle (1701 1789). Avec la într-o vreme în care comerţul cu tipăriturile începe să ia collaboration de Sabine Juratic et de Michel Vangheluwe, Genève, „Droz”, amploare şi să-şi arate roadele. Este vorba, în situaţia de 2002. Vezi şi: Albert Labarre, Histoire du livre, Paris „PUF”, 1985; faţă, de o relaţionare între diferite centre culturale, Michel Vernus, Histoire du livre et de la lecture: de l’invention de l’imprimerie à nos jours, Dijon, Éd. Biblest, 1995; Roger Chartier, bisericeşti şi politice ale Imperiului Habsburgic L’Ordre des livres. Lecteurs, auteurs, bibliothèques en Europe entre XIV ème multietnic, în spiritul formulei Centru – Periferie. Avem în et XVIII ème siècle, Aix en Provence, „Alinea”, 1992 ; idem, Lecturi vedere legăturile pe care le întreţinea un centru şi cititori în Franţa Vechiului Regim. Traducere din limba fanceză de bisericesc şi cultural, cum a fost Alba Iulia, cu diferite Maria Carpov, Bucureşti, „Meridiane”, 1997 ş. a.

<<< 70 3. Vezi, între altele: Liber librorum. Cinq mille ans d’art du livre. 20. Ibidem, p. 341, 349 356. Présenté par Hendrik D. L. Vervliet. Introduction de Herman 21. Ibidem, p. 341 342, 349 356. Liebaers, Bruxelles, „Arcade”, MCMLXXIII, p. 393 471; Albert 22. Ibidem, p. 342, 349 356. Flocon, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul 23. Ibidem, p. 342, 349 356. secolului al XVIII lea. Traducere de Radu Berceanu. Cu o postfaţă 24. Frédéric Barbier, Histoire des bibliothèques d’Alexandrie aus de Barbu Theodorescu, Bucureşti, Edit. Şt. şi Enc., 1976, p. bibliothèques virtuelles, p. 197 sqv. 332 386; Frédéric Barbier, Histoire du livre, 2 ème édition, Paris, 25. Cf. Victor Neumann, „Coridoare culturale” în Europa est centrală. Armand Colin, 2009, p. 177 256. Biblioteca luministă de la Blaj, în Familia, Oradea, V, 25 (125), 3 (283), 4. Vezi Iacob Mârza, O listă cu cărţi de la Episcopul Anton Sigismund 1989, p. 9; idem, Tentaţia lui Homo europaeus. Geneza spiritului în Stoica de Szala (1699 1770), în Apulum, XII, 1974, pp. 329 359. Europa Centrală şi de Sud Est, p. 147 220. Documentul va fi citat, în continuare, prescurtat: Cathalogus 26. Vezi Iacob Mârza, Enlightenment Books in Romanian Libraries in Librorum. Transylvania from the middle of the 18th Century to the first Decade of the 5. Biblioteca Naţională a României, Filiala Batthyaneum Alba Iulia, 19th, în Enlightenment and Romanian Society. Edited by Pompiliu ms. XI 271, f. 1 r. 11 v. Teodor, Cluj Napoca, „Dacia”, 1980, p. 55 67; idem, Horizon 6. Iacob Mârza, O listă cu cărţi, pp. 329 359. livresque des Lumières dans les bibliothèques roumains de Transylvanie depuis 7. Diverse date biografice la: Antonius Szeredai, Series antiquiorum, le milieu du 18e siècle jusqu’aux premières decennies du 19e, în Transactions et recentiorum episcoporum Transilvaniae, A[lbae] Carolinae, 1790, p. of the Sixth International Congress on the Enlightenment, Brussels, July 229 235 ; Beke Antal, Az erdélyi egyházmegyei papnövelde történei 1983, The Voltaire Foundation, At the Taylor Institution, Oxford, vázlata, Károly Fehérvár, 1870, p. 17 18, 33 34, 43 44, 54 58, 1983, p. 251 252; idem, Orizont livresc iluminist în biblioteci româneşti 75 75, 85; Temesváry János, Őt erdélyi püspök rangemelése, Kolozsvár, din Transilvania (mijlocul secolului al XVIII lea primele decenii ale 1910, p. 20 28; Marton József, Papnevelés az erdélyi egyházmegyében secolului al XIX lea), în Apulum, XXVI, 1990, p. 447 464. 1753 tól 1918 ig, Budapest, 1993, p. 73 83; Seminarium Incarnatae 27. Idem, O listă cu cărţi, p. 333, 356 358. Sapientiae Emlékönyv a 250 éve alapított Gyulafehérvári Papnevelde 28. Idem, Libraries and Book Collections, p. 77 94. Vezi şi direcţii ale Jubileuma alkalmából. Szerekesztette: Dr. Marton József, Kolozsvár, cercetării la István Monok, Identité culturelle, identité nationale: les 2003, p. 12 13. bibliothèques institutionelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIII e siècle, 8. Ibidem. Vezi, recent, sugestii pentru cercetări comparatiste, în Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche Frédéric Barbier, Histoire des bibliothèques d’Alexandrie aus bibliothèques biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi. Convegno Internazionale, virtuelles, Paris, „Armand Collin”, 2013, p. 169 196. Parma, 20 21 maggio 2011. A cura di Frédéric Barbier, Andrea 9. Pentru orientări bibliografice, vezi: Istoria românilor. Vol. VI. De Pasquale, Parma, Museo Bodoniano, 2012, pp. 209 228. Românii între Europa clasică şi Europa Luminilor (1711 1821), Bucureşti, Edit. Enc., 2002, p. 834 880; Istoria învăţământului din Romania Vol. I (de la origini până la 1821), Bucureşti, Edit. Did. şi Ped., 1983, p. 230 416; Nicolae Albu, Istoria învăţământului românesc Bibliography: din Transilvania până la 1800, Blaj, „Lumina”, 1994, p. 113 334; Lucia Protopopescu, Contribuţii la istoria învătământului din Barbier Frédéric. Lumières du Nord. Imprimeurs, libraires et „gens du Transilvania 1774 1805, Bucureşti, Edit. Did. şi Ped., 1966, p. livre” dans le Nord au XVIII ème siècle (1701 1789). Avec la 47 186, 229 236, 241, 249, 251 263, 283 333; Ileana Bozac, collaboration de Sabine Juratic et de Michel Vangheluwe, Genève, Pompiliu Teodor, Învăţământul românesc din Transilvania în secolul al Droz, 2002. XVIII lea şi la începutul secolului al XIX lea, în Din istoria pedagogiei Beke Antal. Az erdélyi egyházmegyei papnövelde történei vázlata, Károly româneşti, II, Bucureşti, Edit. Did. şi Ped., 1966, p. 142 170; Ioan Fehérvár, 1870. Marin Mălinaş, Situaţia învăţământului bisericesc al românilor în contextul Flocon Albert. Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la reformelor şcolare din timpul domniei împărătesei Maria Tereza (1740 80), sfârşitul secolului al XVIII lea [Yhe world of books]. Traducere de a împăraţilor Iosif al II lea (1780 90) şi Leopold al II lea (1790 92). Radu Berceanu. Cu o postfaţă de Barbu Theodorescu, Contribuţii privind relaţiile româno austriece, Oradea, „Mihai Bucureşti, Edit. Şt. şi Enc., 1976. Eminescu”, 1994, p. 46 62, 119 120. Labarre Albert. , Paris „PUF”, 1985. 10. Iacob Mârza, O listă cu cărţi, p. 343, 349 351. Histoire du livre 11. Ibidem, p. 349 356. Informaţii sumare despre autori: Bibliographie Lexikon für Theologie und Kirche. Zweite, neubearbeitete Auflage universelle ancienne et moderne, 1 85, Paris, Michaud frères [et Beck], des kirchenlichen Handlexikons, I X, Freiburg im Breisgau, 1811 1862; C. von Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Herder, 1930 1938. Oesterreich, 1 60, Wien, L. C. Zapianski, 1856 1890; Allgemeine Mârza Iacob. O listă cu cărţi de la Episcopul Anton Sigismund Stoica de deutsche Biographie, 1 56, Leipzig, Dunckar & Humblot, 1875 1912; Szala (1699 1770) [A list of books from the Bishop Anton Sigismund Wetzer und Welte’s Kirchenlexikon oder Encyklopädie der katholischen Stoica de Szala (1699 1770)]. In Apulum, XII, 1974, p. 329 359. Theologie und ihrer Hülfwissenschaften, 1 13, Freiburg im Breisgau, Mârza Iacob. Enlightenment Books in Romanian Libraries in Transylvania from the middle of the 18th Century to the first Decade Herdersche Verlagshandlung, 1882 1903; The Catholik Encyclopedia, th I XVI, New York, The Encyclopedia Presse, [1904 1914]; Lexikon of the 19 . În Enlightenment and Romanian Society. Edited by für Theologie und Kirche. Zweite, neubearbeitete Auflage des Pompiliu Teodor, Cluj Napoca, „Dacia”, 1980, p. 55 67. kirchenlichen Handlexikons, I X, Freiburg im Breisgau, Herder, Mârza Iacob. Libraries and Book Collections of the Teachers of Blaj 1930 1938. during Enlightenment. În Historical Yearbook, Bucureşti, X, 2013, 12. Iacob Mârza, O listă cu cărţi, p. 349 356. p. 77 94. 13. Ibidem, p. 349 356. Date biografice în Scriitori greci şi latini. Monok István. Identité culturelle, identité nationale: les bibliothèques Coordonatori N. I. Barbu, Adelina Piatkowski, Bucureşti, Edit. Şt. institutionelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIII e siècle., În şi Enc., 1978. Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche 14. Cf. Iacob Mârza, Libraries and Book Collections, p. 81 83. biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi, Parma, Museo Bodoniano, 15. Idem, în Apulum, XII, 1974, p. 349 356. 2012, p. 209 228. 16. Ibidem, p. 335 338, 349 356. Scriitori greci şi latini [Greek and Latin writers]. Coordonatori N. I. 17. Ibidem, p. 338 339, 349 356. Barbu, Adelina Piatkowski, Bucureşti, Edit. Şt. şi Enc., 1978. 18. Ibidem, p. 339 340, 349 356. Wurzbach C. von. Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, 19. Ibidem, p. 340 341, 349 356. 1 60, Wien, L. C. Zapianski, 1856 1890.

71 >>> Prima tipografie românească din Bucovina Habsburgică (a doua jumătate a secolului al XIX-lea)

Ilie lUCEAC Institutul Teologic Ortodox din Cernăuţi, Departamentul de jurnalism şi Traduceri Chernivtsi Orthodox Theological Institute, Department of journalism and Translations Personal e mail: ilie [email protected] The First Romanian Printing House in Habsburg Bucovina (the second half of the XIX th century) The Romanians of Habsburg Bucovina (of the XIXth century) felt a stringent urge to have their own printing house. This matter took place back in 1848 when the Hurmuzaki brothers published the first Romanian paper entitled „Bucovina” (1848 1850) which appeared in two columns, one Romanian and the other German and had been edited by themselves. The Hurmuzaki paper had been printed at Ioan Eckhardt’s printing house, at the times, the only printing house in Czernowitz, which was fairly missing necessary letter forms to print a Romanian newspaper. The Hurmuzaki brothers had tried to publish the paper in Lviv and Vienna, though the communication means being of significant difficulties and sacrifices, they insisted Ioan Eckhardt to procure the necessary letter forms to be able to print a Romanian newspaper. An attempt to obtain a concession for a printing house was made by the abbot of Putna Monastery, Artemon Bortnic, who requested an establishment of the diocesan printing house to the diocesan consistory back in 1853. The King did not approve the request for a Romanian diocesan printing house to be founded, although three of that kind, namely Petrowski, Czopp and Kerekjarto printing houses appeared in the meantime in Cernauti. In 1882, as a result of an incentive of the worthy Metropolitan Bishop Silvestru Morariu Andrievici it was decided to publish the church journal “Candela” which dates its first edition in July 1st, 1882 at the Wilhelm Kerekjarto’s publishing house. The latter would later sell his own printing house to the Romanians who would start printing schoolbooks and „Candela” journal. The first founder of the Romanian printing house in Bucovina, called „Archbishopric Printing House”, later to become part of the Metropolitan Residence, was the famous Romanian Metropolitan Bishop Dr. Silvestru Morariu Andrievici. The patron Metropolitan Bishop in quality of a vice president of the Association of Romanian Culture and Literature in Bucovina, proved a successful literary figure, author of numerous manuals, editor and spreader of Romanian culture in Bucovina. Keywords: archdiocesan printing house, culture, Habsburg Bucovina, typography, the Hurmuzaki brothers

iparul a fost şi rămâne o invenţie înainte de Hristos, folosindu-se de plăci xilografice. formidabilă a omenirii. Această Documentele vechi erau tăiate în piatră, săpate în bronz, născocire umană a frământat imprimate în lut sau scobite în ceară”1. Hârtia au TdintotdeaunaT minţile luminate. De aceea, când se discută inventat-o chinezii cu două secole înainte de Hristos. În sau se scrie despre evoluţia cărţii în lume, se aminteşte, timpul dominaţiei romane, îndeletnicirea tipografică nu în primul rând, despre felul cum a apărut şi s-a dezvoltat a prea evoluat. Copiii romanilor învăţau a silabisi cu arta tiparului în lume şi, în special, în Europa. Cât ajutorul unor litere scrise pe tablă. Abia în epoca priveşte românii din Bucovina Habsburgică, ei au Renaşterii s-a simţit necesitatea imperioasă de a dezvolta obţinut cu greu dreptul de a avea o tipografie această artă, aşa încât, în secolele XIV–XV, cultura românească care să le aparţină. europenilor ajunsese la o înflorire considerabilă. Se ştie bine că meseria tiparului în forma lui Apăruseră opere importante nu numai în arta plastică, primitivă datează din antichitate, cu mult înainte de era ci şi în literatură, în muzică etc. În societate se simţea creştină. Specialiştii afirmă că „chinezii, japonezii şi tot mai mult necesitatea de a răspândi tipăriturile, şi, tibetanii se ocupau de această artă cu o mie de ani bineînţeles, de a le obţine, de a le avea, în primul rând.

<<< 72 Timpul artei tiparului sosise şi marea minune nu întârzie Macedoneanul din Muntenia. să fie căutată, căci nemuritorul inventator şi întemeietor Cât priveşte Sibiul, aici avem informaţii de ultimă al tiparului, Johann Gutenberg Gensfleisch apăru „ca o oră în care se menţionează ferm, cu argumente de stea strălucitoare pe orizontul cerului până acum învăluit arhivă6, cum că la 9 ianuarie 1525, în Sibiu a fost elaborat de norii grei ai misterului acestei arte”2. un calendar al sărbătorilor mobile, care începe de la În literatura de specialitate găsim puţine informaţii 1525 şi este calculat pe cincizeci şi unu de ani înainte. în legătură cu activitatea lui Gutenberg desfăşurată mai Aceste informaţii permit cercetătoarei Liliana Popa să întâi şi apoi trebuie căutat, probabil, şi în faptul că, fiind facă următoarea concluzie: „Astfel, data primei atestări de origine nobilă, el nu prea avea voie să se ocupe liber a tipografiei sibiene este stabilită fără să mai lase loc de de această „artă secretă” (Geheime Kunst). Johannes dubii, făcând ca toată discuţia în jurul vignetei din 1528 Gutenberg (cca 1400–cca 1468) coboară dintr-o familie să devină caducă. Descoperirea este cu atât mai de patricieni numită Gensfleisch. Tatăl întemeietorului valoroasă, cu cât se bazează chiar pe o tipăritură, spre tiparului se numea Friele sau Frielo Gensfleisch, iar deosebire de lucrările imediat ulterioare, cunoscute doar mama sa era Elisa, fiica lui Werner Wyrich zum prin informaţii conjuncturale, furnizate de documente Gutenberg in Maienza. Numele plin al inventatorului de arhivă, unele contemporane, altele însă cu mult mai este Johannes Gensfleisch der junge zum Gutenberg. târziu, ca în cazul celei de a doua tipărituri sibiene”7. În Prin urmare, numele de Gutenberg i se atribuie după excelenta şi bine documentata sa carte, Oameni şi cărţi în mamă. Sibiul de altădată, d-na Liliana Popa semnalează şi Aşadar, la 22 august 1450, Johannes Gutenberg următorul detaliu, în legătură cu tipografia din Sibiu: încheie un contract cu un cetăţean din Mainz, şi anume, „Rămân, în continuare, necunoscute împrejurările Johann Fust (Faust), care a pus la dispoziţie banii concrete şi momentul exact în care a luat naştere necesari pentru aranjarea tipografiei şi care se şi asociază tipografia sibiană; nu se ştie de unde provin presa şi cu Gutenberg. Fust înţelese îndată că invenţia aceasta va literele, nici în ce condiţii a fost ea înzestrată cu caractere fi bănoasă şi cu viitor, aşa încât după ce Gutenberg se chirilice; incertitudinea planează şi asupra anumitor retrase din această afacere, el şi-a asumat iniţiativa. Nu aspecte ale activităţii tipografiei în deceniile şi chiar este o noutate. S-au mai întâmplat şi alte cazuri în secolele următoare”8. În urma diverselor cercetări de domeniul descoperirilor. Ca exemplu, cităm numele arhivă, autoarea reuşeşte să dea la iveală informaţii noi rusului Popov şi cel al italianului Marconi, în legătură cu în domeniul tiparului, care sunt de o reală valoare nu faptul cui a aparţinut întâietatea invenţiei radioului. Se numai pentru istoria tiparului sibian, ci şi pentru întreaga mai pot aduce şi alte exemple în acest sens, dar nu vom cultură românească din Transilvania. stărui asupra acestor lucruri în paginile de faţă. România a fost, putem zice, ultima ţară unde s-a Cât priveşte problema în discuţie, putem afirma cu introdus arta tipografică. Abia sub domnia lui Matei certitudine că Johannes Gutenberg rămâne în istorie ca Vodă Basarab în Muntenia şi Vasile Lupu în Moldova fiind inventatorul tiparului cu litere mobile (cca 1440). se instalează prima tipografie la mănăstirea Govora din De reţinut că între anii 1450-1455, Gutenberg a editat Oltenia, având de tipograf pe Meletie Macedoneanul. pentru prima dată în întregime Biblia în limba latină3. În 1644 această tipografie se mută la mănăstirea Dealu, Mai exact, Gutenberg „a folosit, , pe la 1450, primul, despre care am amintit mai sus. presa de tipar cu şurub”4. Tiparul s-a răspândit cu Cea mai veche carte românească cunoscută la noi repeziciune, în primul rând în spaţiul germanofon, în este Liturghia slavonă a Sfântului Ioan Chrisostomul, Italia, Franţa, Elveţia etc. tipărită în anul 1507 (probabil, este vorba despre Cercetătoarea sibiană, dr. Liliana Popa, afirmă, pe Liturghierul tipărit în 1508, ) de monahul Macarie din bază de documente, că pe teritoriul României primele ordinul lui Mihnea Voievod şi descoperită de Alexandru tipărituri le avem de la mănăstirea Dealu, de lângă Odobescu în anul 1861 la mănăstirea Bistriţa9. Târgovişte, unde apar „în 1508 (Liturghierul), 1510 se înfiinţează prima tipografie în 1640, la mănăstirea (Octoihul) şi 1512 (Evangheliarul) în limba slavonă şi care Trei Ierarhi, tipărindu-se în 1643 şi prima lucrare, sunt datorate osârdiei călugărului Macarie”5. În tot cazul, intitulată Cazania lui Varlaam. prima tipografie se printre primele oraşe locuite de români care au primit instalează la 1675, în zilele lui Duca Vodă. După cum tiparul a fost Braşovul. Să ne aducem aminte de sasul vedem, cei dintâi care au îmbrăţişat arta tipografică în Johannes Honterus. Una dintre primele cărţi româneşti Ţările Române au fost prelaţii mănăstirilor. care s-a tipărit , în 1577, de către diaconul Coresi a fost Literele de metal apar abia în secolul al XVIII-lea. Psaltirea lui Coresi. Apoi urmează alte oraşe româneşti Apoi a fost inventată maşina de tipar de către Franz din Transilvania care au cunoscut tiparul. Acestea au König, cu ajutorul mecanicului Bauer. Şi aşa mai fost Clujul şi Alba Iulia (Belgradul), unde nobilul departe, până când, în zilele noastre, arta tipografică a Hoffhalten înfiinţează la 1566 o tipografie, iar la ajuns la performanţe inimaginabile. Aceasta a fost, în stăruinţa Mitropolitului Ghenadie se înfiinţează la 1639 linii generale, calea spre ascendenţă a tiparului – o prima tipografie românească. Cel dintâi tipograf român îndeletnicire fără de care astăzi nu putem concepe viaţa a fost aici dascălul Popa Dobri, elevul lui Meletie cărţii şi apariţia oricăror genuri de tipărituri.

73 >>> În Bucovina arta tipografică apare abia la sfârşitul acestei tipografii şi cereau să o împiedice cu orice preţ. secolului al XVIII-lea, pe timpul stăpânirii habsburgice. S-a mai propus înfiinţarea unei tipografii şi în Mănăstirea Prima tipografie de aici a fost înfiinţată , în 1779, de Dragomirnei, dar guvernul local prin emisul său din 21 către neamţul Peter Eckhardt. Austriecii s-au orientat august refuzat şi aceasta, declarându-se în contra foarte repede în vederea necesităţii unei tipografii, înfiinţării de tipografii prin mănăstiri. Curios lucru!”15. nemţii fiind de fapt primii care au dezvoltat şi au Dar adevărat. Despre înfiinţarea unei tipografii modernizat această artă şi în Bucovina. diecezane pe spezele Fondului Religionar s-a mai vorbit Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când în Consistoriu, dar fără rezultat. Abia după instalarea în românii au început să se coaguleze în jurul preoţimii şi scaunul mitropolitan a Dr. Silvestru Morariu-Andrievici intelectualităţii care abia se forma la şcolile din capitalele se decide să se înfiinţeze o tipografie românească cu europene – mai ales fiii de boieri din Bucovina, cum au mijloace particulare. Cu atât mai mult că „văzând limba fost Hurmuzăkeştii, Zotenii şi alţii – se simţi din ce în română desconsiderată şi izgonită de străinii care ne ce mai mult necesitatea unei tipografii româneşti. Mai stăpâneau, viitorul Mitropolit al Bucovinei Samuil ales, după ce în 1848-1850, fraţii Hurmuzaki au scos Morariu, pe atunci paroh [lângă Cernăuţi – n.n. I.L.], a prima gazetă românească „Bucovina”10, care se tipărea întocmit vreo 12 cărţi didactice româneşti. Pentru la tipografia Ioan Eckhardt şi fiul, în două coloane, învăţământul religios din şcolile primare a scris câteva jumătate în româneşte, cu litere chirilice şi jumătate manuale, cât şi alte cărţi didactice religioase pentru nemţeşte, cu litere latine. Mai târziu, în 1862, când s-a clasele inferioare şi superioare de liceu”16. Toate aceste înfiinţat Reuniunea de lectură, ulterior Societatea pentru cărţi au fost tipărite între anii 1862-1868 , cu greutăţi şi Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1865), societate foarte mari sacrificii. care a scos între anii 1865-1869 publicaţia „Foaia În timp ce se ducea o luptă tacită pentru înfiinţarea Societăţii...”11,– necesitatea unei tipografii româneşti era unei tipografii româneşti, în Cernăuţi „mai luaseră fiinţă inevitabilă. Mai ales că şi şcolile din Bucovina erau lipsite încă trei tipografii: Petrowski, Czopp şi Kerekjarto”17. totalmente de cărţi româneşti, fără de care instruirea nu Toate sforţările Consistoriului din Cernăuţi n-au fost se putea realiza, cel puţin parţial, în limba română. în stare să rezolve această doleanţă a românilor. Greutăţile cu care s-a confruntat Societatea pentru Înţelegând acest lucru, Silvestru Morariu încearcă pe Cultură, în frunte cu intelectualii români care o toate căile să soluţioneze problema. După ce devine conduceau, în vederea înfiinţării unei tipografii Arhiepiscop şi Mitropolit al Bucovinei, Silvestru româneşti, au fost enorme12. Cele mai autentice Morariu-Andrievici, adresându-se către cler, solicită informaţii cu privire la necesitatea şi istoricul înfiinţării subscripţii particulare, reuşind să adune un capital de unei tipografii româneşti în Bucovina la acea vreme le peste unsprezece mii de florini. Cere apoi şi obţine de găsim în cartea profesorului Ion a lui Gheorghe Sbiera, la guvernul local concesiunea necesară pentru înfiinţarea intitulată Familia Sbiera după tradiţie şi istorie şi Amintiri din „Stabilimentului tipografic şi litografic”, aşa încât la 5 viaţa autorului. Iată ce notează autorul referitor la această mai 1883, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Silvestru problemă: „Ideea pentru înfiinţarea unei tipografii cumpără o tipografie particulară, o instală în încăperile diecezane pe spezele Fondului Religionar greco-oriental Casei preoţeşti de şi o deschide la 19 iunie 1883 sub din Bucovina a purces mai întâi de la igumenul denumirea de „Tipografie Arhiepiscopală”, numindu-l Mănăstirii Putna Artemon Bortnic, care o exprimă ca administrator economic pe arhimandritul şi Consistoriului diecezan prin scrisoarea sa din 28 consilierul consistorial Miron Călinescu. noiembrie 1853, [nr. 100], înregistrată în 12 decembrie Tipografia s-a cumpărat de şi în primăvara anului 1853, [nr. 4160]”13. Consistoriul a dat curs cererii 1883 trece în Reşedinţa Mitropolitană, iar concesiunea printr-un referat temeinic motivat, însă guvernământul o dobândi Mitropolitul Silvestru pe numele diecezei, local n-a dat nici un răspuns. Igumenul Artemon numindu-se „Tipografia arhiepiscopală”. Aşadar, primul Bortnic a mai făcut şi alte cereri, una în 1855 şi alta în fondator al tipografiei româneşti în Bucovina a fost 1858 către Consistoriul diecezan prin care ruga ca Arhiepiscopul şi Mitropolitul Dr. Silvestru „numaidecât să se înfiinţeze o tipografie diecezană Morariu-Andrievici. pentru tipăritul cărţilor necesare româneşti şi ruseşti, şi Directorul de mai târziu al tipografiei, Dimitrie anume, în Mănăstirea Putnei, unde sunt încăperi Bucevschi, scrie în cartea sa următoarele: „Abia marele de-ajuns şi unde câţiva călugări doresc să înveţe arta român Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici – tipografică şi legătoria de cărţi”14. Iar la noua cerere a căruia ca asesor consistorial, ca vicepreşedinte al Consistoriului din 1860 referitoare la înfiinţarea unei Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în tipografii diecezane, guvernul de , prin emisul său din Bucovina şi ca literat şi editor a mai multor cărţi de ianuarie 1861, răspunse că „ministrul de culte şi şcoală, i-au fost cunoscuţi toţi paşii întreprinşi până aici învăţământ i-a comunicat prin decretul din 3 ianuarie de autorităţi şi îndată după suirea sa în scaunul 1861, că împăratul n-ar fi încuviinţat înfiinţarea doritei mitropolitan (1880) – s-a gândit serios la realizarea tipografii pe spezele Fondului Religionar, dar în realitate acestui scop. În anul 1882 la iniţiativa acestui vrednic erau alţi factori, care nu vedeau cu ochi buni înfiinţarea mitropolit se puse la cale scoaterea jurnalului bisericesc

<<< 74 literar „Candela”, care se tipări începând cu 1 iulie 1882 clădirea aşa numitului „Hotel Weiss”, care era în tipografia lui Wilhelm Kerekjarto din Cernăuţi”18. sechestrată de banca „Bukowinaer În anul 1890 se schimbă firma tipografiei, cu toate Boden-Credit-Anstalt” pentru suma de 60.000 florini. că în Austria mai multe dieceze catolice aveau Unul dintre Hurmuzăkeştii generaţiei a doua, şi anume, tipografiile lor, impunându-se numirea de Tipo- şi Alexandru Hurmuzaki, fiul lui Nicolae, făcând parte din litografia concesionată Arhiepiscopului Silvestru direcţiunea băncii şi ca membru al comitetului Societăţii, Morariu-Andrievici. Mitropolitul Silvestru o va lua sub insistă ca să se cumpere hotelul amintit, idee care s-a aripa sa, pentru a ocoli toate atacurile care se abăteau dovedit a fi benefică pentru întreaga comunitate a asupra instituţiei. românilor bucovineni21. După ce s-a rezolvat problema Până la moartea Mitropolitului Silvestru Morariu, cu spaţiul Societăţii pentru Cultură, aceasta a cumpărat care închise ochii în ziua de Paşti, 3/15 aprilie 1895, pe tipografia cu toate creanţele ei cu suma de 13.650 când trăgeau clopotele la înviere, tipografia se administra coroane, devenind un nou instrument în slujba culturii de o comisie delegată de Consistoriu, compusă din româneşti, tipărind între 1897-1916, nouă reviste, 20 următorii membri: „consilier consistorial arhimandrit ziare, aproximativ 150 de broşuri şi diverse cărţi, toate mitrofor Miron Călinescu, consilier consistorial Dionisie în limba română22. cav. de Bejan, prof. univ. arhim. Vladimir Repta, La sfârşitul cărţii O viaţă de om în slujba neamului, protopresv. Artemie Berariu şi prof. univ. dr. Em. autorul ei face un bilanţ al tipăriturilor care au ieşit de Voiuţchi. Directorul tipografiei era pe atunci Eugen sub teasc în decursul celor 40 de ani, cât a condus el Neşciuc, secretarul Mitropoliei”19. De menţionat că din editura „Mitropolitul Silvestru”. Pe lângă ziarele politice 1886 şi până la 1895 tipografia a fost condusă de şi revistele literare care apăreau periodic, Dimitrie Dimitrie Bucevschi, unul dintre autorii istoricului Bucevschi enumeră şi câteva titluri de cărţi, aşa încât tipografiei. La 30 octombrie a aceluiaşi an 1895, „noul aflăm că printre cele mai însemnate lucrări executate la guvernator al Bucovinei, contele Goess, retrase tipografia „Mitropolitul Silvestru” în perioada concesiunea şi tipografia se închise”20. Moştenitorii 1897-1937 au fost manuale şcolare şi cursuri răposatului Silvestru, consilierul de tribunal Vasile universitare, diferite cărţi de cultură generală, cărţi de Morariu şi protopresviterul Artemie Berariu istorie naţională, de religie, de filozofie, de literatură întreprinseră paşi pentru redobândirea concesiunii bisericească şi laică, calendare ale poporului etc. Cei mai pierdute şi după multe apeluri o recâştigară abia după frecvenţi autori erau următorii: I. Gh. Sbiera, S. Fl. doi ani. Marian, Dimitrie Dan, Alexandru şi Dragoş Vitencu, În urma închiderii tipografiei „Silvestru”, în anul Traian Brăileanu, Constantin Loghin, Teodor Balan, 1895, în Cernăuţi apare o concesiune liberă. Pentru Ipolit Tarnavschi, Vasile Gheorghiu, Ştefan Saghin, dobândirea acestei concesiuni au fost înaintate Emilian Voiuţchi, Iuvenal Stefanelli, Leonida ministerului din Viena mai multe apeluri între care era Bodnărescu, Emil Kaluźniacki, Vasile Găina, Eugen şi cel al comitetului de mai jos, format de un grup de Neşciuc şi alţii23. politicieni cu baronul Mustatza, Modest cav. de În legătură cu tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Grigorcea, dr. Ioan cav. de Volcinschi, Moritz Steckel şi „cel mai mare merit pentru dezvoltarea şi trecerea dr. Ausländer, care înaintează la 12 iulie 1895 acestei tipografii în proprietatea Societăţii pentru tribunalului din Cernăuţi statutele pentru înfiinţarea unei Cultură revine domnului Dimitrie Bucevschi, directorul tipografii pe acţiuni. Dar abia în octombrie 1896, cu ei de la înfiinţare până la 1937”24. Dimitrie Bucevschi ajutorul oamenilor politici români, baronul Mustatza nu era altcineva decât nepotul pe linie maternă a marelui primeşte concesiunea pentru înfiinţarea unei tipografii pictor bucovinean Epaminonda A. Bucevschi, care ne-a pe acţiuni, sub titlul „Bukowinaer Vereins-druckerei” dat cel mai reuşit portret al voievodului Ştefan cel Mare (Societatea tipografică bucovineană), care a fost predată şi Sfânt. Acest portret se păstrează astăzi de Roman. cu act fundaţional Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Cu scopul de a asigura caracterul românesc al tipografiei pentru care se obţinuse concesiunea, şi, mai ales, întâietatea Societăţii pentru Cultură, Dionisie cav. de Bejan, Modest cav. de Note: Grigorcea şi prof. Emilian Voiuţchi au căutat să atragă 1. Dimitrie Bucevchi, 25 de ani de activitate a Societăţii Tipografice cât mai mulţi români ca parteneri, formându-se o nouă Bucovinene din Cernăuţi, 1897 1922, Cernăuţi, decembrie 1922, p. 4. societate al cărei prim capital îl constituia fosta tipografie Ibidem, p. 5. „Silvestru Morariu”. 2. Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”. Partea II, În decembrie 1896, tipografia a fost transportată din Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu, Editura „Cartea Românească” S. A., Bucureşti, 1931, p. 1674. Reşedinţa Mitropolitană în încăperile Societăţii pentru 3. Liliana Popa, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată. Tipografi şi tiparniţe, Cultură. bibliofili şi biblioteci, librari şi librării în mărturii documentare, Schiller E cazul să amintim că pentru ca Societatea pentru Verlag, Hermannstadt//Editura Schiller, Sibiu, 2010, p. 15. Cultură să se instaleze stabil a fost nevoie să se cumpere 4. Idem.

75 >>> 5. Zsolt Simon, Primele tipărituri din Transilvania (Sibiu, 1525) în Bukovina in the second half of the nineteenth century) The „Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu» din Cluj Napoca”, Publishing House Alexandru cel Bun, Cernăuţi, The tom XLVI, p. 89 106; Gernot Nussbächer, Die Überraschung im Bucheinband. Neue Erkenntnisse über die Anfänge der Hermannstädter Publishing House Augusta, Timişoara, 2000. Druckerei, în „Karpatenrundschau, Kronstädter Wochenschrift”, (Familia Hurmuzaki: între ideal şi realizare (O istorie a culturii 42.(53.) Jg., Nr. 42(3041), din 10 septembrie 2009, p. III. Mai vezi: româneşti din Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului Gernot Nussbächer, Noi contribuţii la istoria tiparului sibian în secolele al XIX-lea), Editura Alexandru cel Bun – Cernăuţi, XVI XVII, în „Din cronici şi hrisoave”, Ed. Kriterion, 1987. Editura Augusta, Timişoara, 2000. 7. Liliana Popa, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată..., p. 16. 8. Ibidem, p. 18. Luceac, Ilie. Some considerations in regard to the family origin 9. Dimitrie Bucevchi, op. cit., p. 7. of the painter Epaminonda A. Bucevschi, in the „Glasul 10. Ilie Luceac, Familia Hurmuzaki: între ideal şi realizare (O istorie a Bucovinei”, An. II, nr 3(7), 1995, p.19 (Unele culturii româneşti din Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului al consideraţii cu privire la originea familiei pictorului XIX lea), Editura Alexandru cel Bun Cernăuţi, Editura Epaminonda A. Bucevschi), în „Glasul Bucovinei”, An. Augusta Timişoara, 2000, p. 50 51. 11. Ibidem, p. 55 56. II, nr. 3(7), 1995, p. 19. 12. Vezi mai amănunţit: Pr. Dumitru Valenciuc, Ierarhii Bucovinei, Nussbächer, Gernot. Die Überraschung im Bucheinband. Suceava, 2001; Idem, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, Neue Erkenntnisse über die Anfänge der Hermannstädter Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Bucovina, 2010; Idem, Zbucium Druckerei, in „Karpatenrundschau, Kronstädter pentru o tipografie, acum 100 de ani, în „Candela, Revistă de teologie Wochenschrift”, 42.(53.) Jg., Nr. 42(3041), from şi cultură a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor”, VI, Suceava, 1983, nr. 8, august, 9 10; nr. 9, septembrie octombrie. September 10, 2009, p. III. 13. I. Gh. Sbiera, Familia Sbiera după tradiţie şi istorie şi Amintiri din Nussbächer, Gernot. New contributions to the history of viaţa autorului, Cernăuţi, Tipografia universitară, î. r. a lui Eckhardt, Sibiu typography during the sixteenth-seventeenth centuries, 1899, p. 402. from „The chronicles and the charts”, Publishing 14. Ibidem, p. 403. house Kriterion, 1987 (Noi contribuţii la istoria tiparului 15. Ibidem, p. 404. , în „Din cronici şi 16. Dimitrie Bucevschi, O viaţă de om în slujba neamului (Schiţă istorică sibian în secolele XVI-XVII) despre Tipografia Mitropolitul Silvestru), Cernăuţi, 1937, p. 8. hrisoave”, Ed. Kriterion, 1987. 17. Idem. Popa, Liliana. People and books of Sibiu in the old times. 18. Ibidem, p. 9. Vezi şi Constantin Loghin, Istoria literaturii române Typographers and typograhs, bibliophiles and bibliographies, din Bucovina 1775 1918, Editura Alexandru cel Bun, Cernăuţi, 1996, librarians and libraries documented, Shiller Publishing p. 58. House, Sibiu, 2010 (Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată. 19. Dimitrie Bucevschi, O viaţă de om în slujba neamului..., p. 15. 20. Idem. Tipografi şi tiparniţe, bibliofili şi biblioteci, librari şi librării 21. Ibidem, p. 26. în mărturii documentare), Schiller Verlag, 22. Constantin Hrehor, Silvestru Morariu Andrievici, Timpul, Iaşi, Hermannstadt//Editura Schiller, Sibiu, 2010. 2009, p. 116. Sbiera, I. Gh. The Sbiera family in traditions and history and 23. Dimitrie Bucevschi, O viaţă de om în slujba neamului..., p. 65 76. Memories from the author’s life, Cernăuţi, University Ed. 24. Ilie Luceac, Unele consideraţii cu privire la originea familiei pictorului Epaminonda A. Bucevschi, în „Glasul Bucovinei”, An. II, nr. 3 (7), House, edited by Eckhardt, 1899, Tipografia 1995, p. 19. universitară, î. r. a lui Eckhardt, 1899. (Familia Sbiera după tradiţie şi istorie şi Amintiri din viaţa autorului), Cernăuţi, Tipografia universitară, î. r. a lui Eckhardt, 1899. Valenciuc, Dumitru. Bucovina’s hierarchy, Suceava, 2001; Idem, The Romanian Orthodox church fund of Bibliography: Bucovina, the „Mioriţa” collecion, Câmpulung- Bucovina, 2010; Idem, (Ierarhii Bucovinei, Suceava, Bucevschi, Dimitrie. 25 years of the activity of the 2001; Idem, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bukovinian Typographic Society from Cernăuţi, 1897-1922 Bucovina, Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung-Bucovina, (25 de ani de activitate a Societăţii Tipografice Bucovinene din 2010; Idem, Anxious of a typography for 100 years now, Cernăuţi, 1897-1922), Cernăuţi, December 1922. in „Candela. The theological and cultural journal of Bucevschi, Dimitrie. A life of a man as his people’s servant Archiebiscopate of Suceava and Radauti” VI, (A historical sketch about Bishop Silvestru’s Typography. (O Suceava, 1983, nr. 8, August, 9-10; nr. 9, September viaţă de om în slujba neamului (Schiţă istorică despre – October (Zbucium pentru o tipografie, acum 100 de ani), Tipografia Mitropolitul Silvestru)), Cernăuţi, 1937. în „Candela, Revistă de teologie şi cultură a Hrehor, Constantin. Silvestru Morariu Andrievici, (Silvestru Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor”, VI, Suceava, Morariu Andrievici), Timpul, Iaşi, 2009. 1983, nr. 8, august, 9-10; nr. 9, septembrie-octombrie. Loghin, Constantin. The history of the Romanian literature in Zsolt, Simon. First prints from Transilvania (Sibiu, 1525) Bukovina 1775-1918 The Publishing House Alexandru in „The annual of the Historical Institute „G. cel Bun, (Istoria literaturii române din Bucovina 1775-1918), Baritiu” from Cluj-Napoca”, vol. XLVI, p.89-106 Editura Alexandru cel Bun, Cernăuţi, 1996. (Primele tipărituri din Transilvania) (Sibiu, 1525) în Luceac, Ilie. The Hurmuzaki Family: between ideal and the „Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu» din realization (A history of the Romanian culture from Cluj-Napoca”, tom XLVI, p. 89-106.

<<< 76 Achiziţii de cărţi în spaţiul central-european. Cazul Ignác Batthyány

Andreea MÂRZA Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Dept. Blaj “Babeş-Bolyai” University of Cluj, Faculty of Greek-Catholic Theology, Dept. Blaj Personal e mail: [email protected], web: http: www.ubbcluj.ro Book Acquisitions in the Central European Area. The Case of Ignác Batthyány The present study is a continuation of a wider research that aims at rediscovering as much data as possible on the connection between the Transylvanian bishop Ignác Batthyány and his collaborator, Imre Dániel, whom the bishop appointed librarian of his library that was finally settled in Alba Carolina. The connection between Imre Dániel and the future Batthyaneum Library is a very strong one since Dániel bought a series of books for this cultural institution. The period in which Dániel bought books at the bishop’s request stretches, from data I was able to collect so far, between the time when Batthyány was still in Eger (1780) and Dániel was a student in Vienna, and the final months of 1785, when Dániel returned from his academic trip to Italy where he had been sent by the Transylvanian bishop. Such data can be found in the correspondence between the two scholars that is preserved in the collection of the Batthyaneum Library in Alba Iulia. Though in this correspondence information on the requested books is often lacunal, I was able to identify some of the works. The assiduity with which the books were bought stresses the bishop’s obvious desire to compile a scientific library capable of rising to the level of those in the rest of Europe in the second half of the eighteenth century. Keywords: book acquisition, library, Imre Dániel, Ignác Batthyány, academic trip, Italy, collection, correspondence

ecolul al XVIII-lea a reprezentat Ignác Batthyány şi de propria bibliotecă, care, aşezată în pentru cultura europeană epoca unei formă finală la Alba Carolina, a primit în timp numele perioade de avânt cultural când de Batthyaneum. Înconjurat de cărţi o viaţă întreagă, SaşezăminteS de cultură în special din Italia, dar şi din căci şi în timpul studenţiei de la Roma a avut preocupări Franţa, Anglia, Germania etc. şi-au deschis porţile unui bibliofile, fiind bibliotecar al colegiului Sant’Apollinare public dornic de frumos. Bibliotecile şi arhivele din Roma2, viitorul episcop a achiziţionat sau a primit mănăstireşti, dar şi colecţiile private au început să fie în dar cărţi din toată Europa3. Această activitate i-a descrise într-un fel de ghiduri care s-au dovedit a fi citite permis să intre în contact cu bibliotecari, tipografi, şi cercetate de călătorii după frumos. Aceste ghiduri librari, copişti de care era anunţat de noile apariţii aduceau informaţii noi despre bibliotecile care au evoluat editoriale. De când a fost numit în episcopatul în secolul al XVIII-lea, nelepădându-se de imaginea de Transilvaniei, Batthyány nu a mai avut mult timp pentru tezaur pe care o aveau datorită minunatelor manuscrise astfel de preocupări continuate de la Roma la Esztergom şi incunabule din vremuri în care prea puţini se interesau sau Eger. Din acest motiv a apelat la studenţi aflaţi în de carte sub orice formă a ei, dar dobândind una mai marile centre universitare care îl ţineau la curent cu apropiată de contemporani prin noile lucrări apărute în ultimele noutăţi. Un colaborator continuu al episcopului tipografiile europene; totuşi, în marea lui majoritate, s-a dovedit a fi Imre Dániel, armean catolic din publicul cercetător era încă format din savanţi, Dumbrăveni, jud. Sibiu, care în anii ‘70-‘80 ai secolului deschiderea pentru restul oamenilor fiind limitată1. al XVIII-lea se găsea la studii la Viena. Colaborarea Pe fondul unor astfel de evenimente, un prelat tânăr dintre cei doi a continuat şi mai târziu, Dániel ajungând provenind dintr-o familie nobilă europeană a creat în să fie numit bibliotecar al bibliotecii pe care episcopul Transilvania, unde a fost numit episcop (1780) de o va întemeia la Alba Carolina4. împărăteasa Maria Tereza, un aşezământ cultural care a În scopul continuării activităţii sale ştiinţifice, rezistat până în zilele noastre; este vorba de episcopul prelatul, afirmând de numeroase ori că vrea să lase în

77 >>> urma sa o operă bogată5, l-a trimis pe Dániel într-o Vindelicorum, 177215. Într-o epistolă nedatată de călătorie ştiinţifică în Italia pentru a strânge din arhivele episcop, dar pe care Dániel şi-a notat ziua primirii (12 şi bibliotecile din peninsulă materialele de care avea decembrie 1781), în care dezbate problema cumpărării nevoie pentru propriile cercetări. Finalitatea călătoriei bibliotecii cardinalului Migazzi pe care ar putea-o plăti lui Dániel care a avut loc între decembrie 1783 – fie în rate, deoarece tocmai cumpărase domeniul Beba, decembrie 1785, a constat în copierea de către sine sau fie printr-un debitor, după ce i-a atras atenţia lui Dániel de copişti plătiţi a sute de file de documente sau să ţină în secret achiziţia sa, adică biblioteca cardinalului, fragmente de manuscrise referitoare la istoria Ungariei îi cere să-i cumpere următoarele cărţi: La vie des clercs, La şi a Transilvaniei6. Pe lângă faptul că a cercetat cele mai vie des vierges, La vie des gens mariés, La vie des [gens] veuves, importante biblioteci, arhive mănăstireşti şi colecţii Vocation à l’état écclesiastique, La vie des pretres et religieuses, particulare din Italia, Dániel a fost însărcinat de La vie des riches et des pauvres, într-o ediţie pariziană din episcopul Bátthyány cu achiziţionarea de cărţi care 1725, toate aparţinând lui Jean Girard de Villethierry. Pe urmau să îşi găsească locul pe rafturile viitoarei sale lângă acestea a mai cerut Constitutiones Synodales ale lui biblioteci ştiinţifice. François de Sales, lucrare fie tipărită, fie manuscrisă, Din corespondenţa celor doi păstrată în fondurile dorind-o doar descrisă, nu cumpărată16; despre această Bibliotecii Batthyaneum, reiese că încă din perioada în ultimă lucrare a mai făcut referire şi într-o scrisoare din care Batthyány se afla la Eger ca prepozit, iar Dániel era anul 178217. Dintre cărţile lui Villethierry, în fondul încă student la Viena, viitorul episcop i-a cerut bibliotecii am găsit doar 3 cărţi, dintre care una apărută studentului Dániel să-i achiziţioneze cărţi7; este vorba în 1724, alta din 1725 şi ultima din 1781; este posibil ca de catehismul lui Bellarmino, tipărit în limba germană, şi cea din 1781 să fie cumpărată tot de Dániel dacă avem care se găseşte în fondul actual al Bibliotecii în vedere că acesta a primit scrisoarea în luna decembrie Batthyaneum8. Şi mai târziu, în anul 1781, când şi lucrarea ar fi putut apărea până atunci. Exemplarele Batthyány dobândise deja funcţia de episcop al sunt următoarele Girard de Villethierry, La vie de gens Transilvaniei, i s-a cerut lui Dániel să caute lucrarea lui mariés ou les obligations de cense qui s’engagent dans le mariage, Jacques-Bénigne Bossuet în limba germană, iar în cazul Paris, 1781 (cota Y VIII 19), apoi La vie des pretres et des în care există, să i-o cumpere şi să i-o trimită9; am găsit religieuses ou les obligations de cense que embrassent la vie lucrarea în fondul Bibliotecii Batthyaneum; titlul în monastique, Paris, 1724 (cota Y VIII 16) şi La vie des vierges, germană este Auslegung Christ Katholischen KirchenLehr über ou les devoirs et les obligations des vierges Chrétiennes, Paris, die fritzige Glaubens-Punct, Wienn, 174110. O lună mai 1725 (cota Y VIII 17). În ceea ce îl priveşte pe François târziu, la data de 23 octombrie 1781, prelatul i-a cerut de Sales, în bibliotecă se găseşte lucrarea Constitutions et lui Dániel într-o scrisoare din scrisă din Alba Iulia să intructions synodales […], Lugdunum Batavorum, 177318. „achite nunţiului apostolic preţul pentru lucrarea lui Având în vedere că prelatul a cerut să-i fie doar descrisă, Trombelliani şi Bibliographia, de asemenea cartea în este posibil ca această achiziţie să nu fie făcută de italiană a lui Sevoy, De i doveri Ecclesiastici”11. Referitor Dániel. la lucrarea nemenţionată a lui Trombelliani, în timpul Dániel a acţionat şi alte lucrări în numele episcopului acestei cercetări am întâlnit mai multe situaţii în care care se afla mai departe de marile centre tipografice, dar Batthyány nu a scris corect fie autorul, fie titlul lucrării aştepta cu nerăbdare noutăţile. Astfel, din Viena, Dániel cerute. În fondul Bibliotecii Batthyaneum nu se găseşte a fost nevoit să călătorească la Buda la domnii György niciun autor cu acest nume, însă l-am găsit pe Giovanni Pray19, István Katona20, Molnar, Szabo, cerându-le Grisostomo Trombelli, cu diferite variante ale numelui, ultimele apariţii; la Pesta a trebuit să-l scuze pe episcop precum Trombellius sau Trombellus. Dintre lucrările în faţa librarilor deoarece prelatul era îndatorat, dar cerea acestui autor, cea mai nouă, adică cea care a apărut cel trimiterea cărţilor care vor fi plătite cu prima diligenţă21. mai aproape faţă de cererea adresată de prelat lui Dániel În activitatea sa ştiinţifică Batthyány a avut nevoie şi a este Arte di conoscere l’età dei codici latini e italiani […], cerut să-i fie trimise „fără întârziere” Acta consistorii Bologna, 177812. În legătură cu lucrarea lui Sevoy, în episcoporum Hungariae22. Referitor la György Pray, fondul bibliotecii se află un exemplar: Francesco biblioteca deţine exemplarele acestui învăţat, dar ele au Giacinto Sevoy, Doveri ecclesiastici, 4 t., Siena, 177813. O pătruns din fondul episcopului Mihály Fogarassy, deci nouă scrisoare (21 noiembrie 1781) aduce în discuţie alte după Batthyány şi Dániel. În legătură cu ceilalţi trei cărţi. Episcopul aminteşte că a primit cartea „[…] autori, putem face doar supoziţii, nefiindu-le specificate Chronicon Salisburgense, pro quo tibi gratias ago”, dar lucrările şi în anumite cazuri, cum este cel al lui Molnar şi-ar dori foarte mult şi „[…] fă să pot avea” lucrarea şi Szabo, nici prenumele, în fondul bibliotecii aflându-se scoasă de Clemens, ducele elector al Saxoniei şi episcop mai mulţi autori cu acest nume. augustan, intitulată Germanicam Pastoralem ad cives În primele luni ale anului 1783, Dániel s-a aflat în augustanos, în care sunt rechemaţi în interiorul Sfintei Transilvania, după cum reiese dintr-o scrisoare. Lipsa Mame Biserici14. Dintre cele două cărţi, biblioteca timpului liber l-a făcut pe episcop ca imediat ce adăposteşte doar pe prima, adică Chronicon novissimum colaboratorul său a plecat, să-i trimită o scrisoare în care antiqui monasterii ad sanctum Petrum Salisburgi, Augusta să-i ceară printre altele să-i cumpere „Imediat ce ajungi

<<< 78 la Viena” Comentariile episcopului Catalani la lucrarea mai multe privinţe (7); le menţionăm pe cele care Pontificale Romanum, de asemenea şi Caeremoniale episcopum. tratează cartea în general. I-a cerut dacă este posibil să În plus, i-a amintit că lucrarea Historia congregationum de se oprească la Sântana, azi în jud. Arad, şi să se auxiliis o are Dániel în dublu exemplar şi ar dori să o tocmească cu preotul de acolo pentru un Psalterium împrumute de la Dániel, acesta urmând să i-o trimită la Hunnicum, iar dacă l-ar fi găsit, poate să-i promită o sută, Sibiu domnului Martonffy23; din cercetările în bibliotecă chiar mai mult de bani aur. În plus, să cerceteze şi alte reiese că Historia congregationum […] a dominicanului lucrări pe care le are preotul. La Buda trebuia să se Iacobus Hyacinthus Serry se află în fondul actual oprească la domnul Pray şi să-i ceară să-i trimită tot ce printr-un exemplar apărut la Veneţia în 1740; dacă i-a promis referitor la conciliul tridentin, pentru ca într-adevăr a împrumutat cartea de la Dániel, este posibil Batthyány să poată să trimită la sfârşitul toamnei (anul să fi uitat să i-o restituie24 – doar o supoziţie. Pontificale 1783) la tipar Acta Draskovicsiana. Îl roagă de asemenea Romanum se află în mai multe ediţii: Venezia 1572, Roma să-şi facă drum pe lângă Győr în direcţia Pannonhalma, 1661, Antverpiae 1663, Venezia 1729 şi 1751 pentru a unde să rămână trei-patru zile şi să ceară să-i fie arătate aminti doar câteva anterioare anului 1783. Nu ştim la manuscrise vechi şi să descrie toate cele legate de care s-a referit, nici dacă a reuşit să o achiziţioneze. sinoade, conventuri episcopale, hotărâri sinodale pe care Referitor la Caeremoniale episcoporum, în bibliotecă există le va găsi; să cerceteze şi cărţile rare31. Lucrarea amintită mai multe ediţii, fie de pe vremea papei Clement al sub numele de Psalterium Hunnicum nu se găseşte în VIII-lea, Urban al VIII-lea, Inocenţiu al X-lea sau fondul de carte; lucrarea Acta Draskovicsiana32 nu a ajuns Benedict al XIV-lea. Fără mai multe informaţii, nu la tipar sub acest nume şi această formă în timpul vieţii putem afirma mai mult. prelatului Batthyány. Însă în anul 1807 a apărut la Viena, Pesta, Buda nu erau suficiente centre Veszprem o culegere amplă cu acte sinodale în care tipografice de unde şi-ar fi putut comanda cărţi. Într-o sinoadele au fost clasate după diferite criterii; culegerea scrisoare din 30 august 1783, prelatul l-a întrebat pe conţine şi acest proiect al lui Batthyány, pe care Dániel, după ce i-a explicat faptul că nu are de unde să iniţiatorul nu a mai apucat să-l vadă. Autorul culegerii, facă rost de 4000 de florini care trebuiau încă daţi Michaelis Szvorényi, a menţionat în introducere că s-a cardinalului Migazzi, dacă „oare ai acolo [Leipzig] vreun folosit de textul prelatului transilvan. Culegerea de acte apropiat care să-mi cumpere mai ieftin cărţi la licitaţii sinodale se află în fondul bibliotecii. publice, aşa cum am pe cineva la Viena”25. Toate aceste În scrisorile pe care i le-a transmis de la Roma încercări de a transforma propria colecţie de cărţi într-o episcopului şi în care a menţionat ce a reuşit să vadă şi bibliotecă de tip occidental aşa cum era de exemplu în să facă, Dániel a vorbit la data de 25 septembrie 1784 Ungaria la Pécs – biblioteca episcopului György Klimó despre Filippo Maria Bonamici, numit în secolul al –, Eger – biblioteca contelui Károly Eszterházy – sau XVIII-lea Cicero33 şi a cărui operă în două volume34 cu Oradea – biblioteca episcopului Adam Patachich etc.26, o prefaţă către cardinalul Herzan a cumpărat-o pentru l-au făcut pe episcop să caute nemijlocit să achiziţioneze biblioteca episcopului cu 8 paoli; nu i-a menţionat titlul; cu orice preţ cărţi, chiar dacă pe moment se găsea în este posibil ca lucrarea să fie „Philippi Bonamici imposibilitatea de plată. scriptorum pars prima, […], Lucae, 1784”35. De A cerut să-i fie trimis de Dániel prin poştă Catalogus asemenea, a mai achiziţionat lucrarea editată în anul praestantissimorum librorum nec non […] manuscriptorum 1784 de abatele Filippo Zazzera, intitulată Sacrorum Bibliothecae Kollarianae, [Viena], 178327. În cadrul acestui Ecclesiae rituum divinorumque officiorum explicatio36. Lucrarea Catalogus […] pe care prelatul l-a primit, după cum reiese abatelui Zazzera se află în fondul actual de carte37. din corespondenţă, Batthyány a subliniat pentru Dániel Dorinţa episcopului de a avea cât mai multe informaţii cu o linie câteva lucrări pe care le doreşte cumpărate cu despre istoria bisericilor din Ungaria şi Transilvania pe orice preţ, iar cu o linie dublă o lucrare care îi va fi de care să le poată prelucra în munca sa ştiinţifică, l-a făcut folos înaintea tuturor28; din păcate nu sunt menţionate pe episcop să-i ceară lui Dániel la data de 17 ianuarie lucrările. Catalogus […] se găseşte în fondul Bibliotecii 1784, când acesta se afla deja la Roma, să cumpere Batthyaneum29. În aceeaşi epistolă l-a sfătuit pe Dániel oricâte lucrări va vedea de vânzare sau va putea avea, să îşi cumpere lucrarea Utilité de voyage30, pe care el, lucrări legate de sinoadele diecezane sau provinciale, episcopul, o are şi i-o recomandă; lucrarea va trebui după ce îi va fi precizat preţul38. cumpărată pe cheltuiala lui Batthyány. Având în vedere În cei doi ani de zile cât a durat călătoria ştiinţifică că această scrisoare i-a fost trimisă lui Dániel la 2 în Italia, Dániel a reuşit să strângă un impresionant octombrie 1783 – cu două luni înainte de plecarea spre număr de cărţi fie personale, fie pentru cunoscuţii săi Italia –, lucrarea recomandată îi va fi necesară, dacă care i-au mai cerut vreun exemplar sau altul, fie pentru analizăm titlul, în călătoria sa ştiinţifică. episcopul Batthyány. În Diarium-ul său, Dániel a notat Foarte interesantă şi cu sfaturi cuprinzătoare este o la data de 13 septembrie 1785 o informaţie interesantă scrisoare trimisă lui Dániel din Sibiu la data de 15 referitoare la cărţile pe care le-a trimis spre Viena înainte noiembrie 1783, intitulată de episcop: Brevis Instructio de plecarea sa din Roma şi la persoana care le va avea în Hon. Emerico Daniel; aici prelatul l-a sfătuit punctual în grijă pe parcursul drumului spre Viena: „Hodierna die

79 >>> libros in cistam redigi et cistam solida tela involutam am dat întâmplător peste un altul intitulat Gazzetta civica consignavi Romano expeditori Ioanni Salebulacchi […], Napoletana48, apărut la Napoli în 1784; este doar o qui in omnes mundi partes quaecunque onera supoziţie, dar este posibil ca acest periodic să fi pătruns promovere solet. […] Cista […] mensurata octuaginta în bibliotecă prin intermediul lui Dániel care în anul libras supra quattuor centenarios habebat”39. 1784, pe când se afla în călătoria ştiinţifică în Italia, a La data de 25 septembrie 1785, episcopul i-a scris petrecut câteva săptămâni la Napoli, de unde poate că a din Cluj lui Dániel, cerându-i să-i mai cumpere nişte adus acest ziar. Până la ora actuală nu am găsit nicio cărţi. A fost vorba de Specimen Veteris Romanae Litteraturae informaţie despre acest ziar în scrisori, deci o Deperditae, vel Adhuc Latentis, seu Syllabus Historicus, considerăm o supoziţie, dar destul de plauzibilă. Ferrara, 1784, in 8° a lui Matthaeus Aimerich, apoi Codex Din ceea ce am reuşit să aflăm până în prezent, diplomaticus civitatis et ecclesiae Bergomensis in folio, tom I, pentru că mai rămân nişte semne de întrebare pe care 1784, aceasta fiind lucrarea lui Marius Lupus; cele două poate vom reuşi să le elucidăm, Imre Dániel a reuşit să lucrări se regăsesc la Batthyaneum40. Ca şi în alte situaţii cumpere cam jumătate din cărţile cerute de episcopul episcopul nu a precizat întotdeauna autorul; spre Batthyány. Facem referire aici doar la informaţiile despre exemplu lucrarea Specimen historicum litterarium originis et achiziţii care se află în corespondenţa dintre episcop şi incrementis [sic] bibliothecae Electoralis Monachiensis, Romae, Dániel pe care am parcurs-o în proporţie de cca 90 %. in Typographia Salomoniana, 1785, al cărei autor l-am Este posibil ca şi pe viitor să mai găsim în identificat ca fiind Gerhous Steigenberger41; această corespondenţă astfel de cerinţe care vor îmbogăţi lucrare se află în fondul bibliotecii (cota I3 VI 23); la informaţiile ştiute despre felul în care s-au achiziţionat acestea s-a adăugat un tratat teologic istorico-canonic cărţile de către prelatul transilvan. Putem doar despre piedicile căsătoriei, despre care nu şi-a amintit presupune că Dániel este într-adevăr cel care le-a titlul, deci imposibil de găsit42. achiziţionat. Nu vom şti cu siguranţă niciodată, deoarece O interesantă notă din anul 1785 a fost semnată de exemplarele pe care le-am găsit în fondul bibliotecii librarul Galeazzi din „Negozio di Pietà” din Pavia. Spre Batthyaneum şi despre care se menţionează în scrisori sfârşitul sejurului italian, Dániel, aflat pe drumul de nu poartă nicio însemnare a faptului că Dániel a fost întoarcere spre Viena, s-a oprit şi în Pavia de unde a cumpărătorul. cumpărat pentru prelat mai multe lucrări incluse de Dorinţa de a avea o bibliotecă ştiinţifică ce ar putea Galeazzi pe un bon care conţine titlul lucrărilor, preţul rivaliza cu bibliotecile europene ale secolului al şi semnătura vânzătorului. Din păcate, nu în toate XVIII-lea, l-a făcut pe episcopul Batthyány să strângă cazurile au fost precizaţi autorii, titlurile au fost scrise cu asiduitate, deşi uneori era lipsit de mijloace financiare, prescurtat, iar acest fapt a îngreunat mult căutările cărţi manuscrise sau tipărite din diferite domenii; în lucrărilor, în unele cazuri făcându-le chiar imposibile43. biblioteca sa găsim în prezent lucrări din domeniul Din chitanţa respectivă am reuşit să identificăm până în teologic, filosofic, istoric, astronomic, matematic, dar şi acest moment lucrările lui Pietro Tamburini, Vera idea literar sau botanic. Lucrările prezentate în această della S. Sede şi Analisi del libro delle Prescrizioni di cercetare au un caracter teologico-filosofic şi istoric, Tertuliano44; din Giuseppe Zola, Lezioni di storia delle leggi adică particularitatea care l-a preocupat cel mai mult, e de’costumi de’popoli sino alla reppublica di Roma45. Cei doi având o formaţie teologică şi fiind interesat de istoria autori, Pietro Tamburini şi Giuseppe Zola, apar cu cărţi Ungariei şi a Transilvaniei. Însă indiferent de în fondul bibliotecii, dar cele menţionate pe chitanţă preocupările sale de cleric şi om de ştiinţă, activitatea de lipsesc. colecţionar a lui Ignác Batthyány, episcop Pe lângă faptul că a achiziţionat în numele romano-catolic de Transilvania, a avut şi va avea episcopului Batthyány cărţi, la întoarcerea din Italia, întotdeauna întâietate pentru cercetătorii români sau Dániel a încheiat un abonament pentru anul următor – europeni care se ocupă de cultura cărţii europene. 1786 – la revista Gazzetta universale: o sieno notizie istorice, politiche, di scienze, arti, agricoltura etc., după cum reiese dintr-un contract încheiat la data de 13 noiembrie la Florenţa şi semnat de Antonio Giuseppe Pagani Note: „Gazzettiere in Firenze”; contractul este următorul: „A 1. Astfel de ghiduri i au aparţinut lui Pierre Le Gallois (1680), dì 13 del Mese di 9br. 1785 dal Ill. Sig. Ab. D. Emerico Maximilien Misson (1688), Harvard de Rogissard (1706), Jérôme Daniel io appiè sottoscritto librajo, e Stampatore dale Richard (1766), Johann Jacob Volkmann (1770 1771), Scalere di Badìa, hò ricevuto in contanti il pagamento Jean Dominique Cassini (1778). V. Emmanuelle Chapron, delle Gazzette Universale da 1. Gennaio 1786 […] Voyageurs et bibliothèques dans L’Italie du XVIIIe siècle: des mirabilia au restando con l’infrascritta somma saldato a tutto il mese débat sur l’utilité publique, în Bibliothèque de l’École des Chartes, 2004, di Xbr. 1786 dico paoli venti. Io Ant. Gius. Pagani 162, no 2, p. 455 456; Frédéric Barbier, Histoire du livre en Occident. 46 Troisième edition revue, corrigée et augmentée, Paris, p. 197; Gazzettiere in Firenze” . Acest periodic se găseşte în Gilles, Bertrand, Voyager dans l’Europe des années 1680 1780, în Les fondul bibliotecii, mai mult chiar, a fost primit din anul circulations internationales en Europe années 1680 années 1780. Sous la 1786 până în anul 179447. În căutarea acestui periodic, direction de Pierre Yves Beaurepaire et Pierrick Pourchasse,

<<< 80 Rennes, Presses Universitaires de Rennes, 2010, p. 240. exscribendum non paret increpabis. Denique accedas 2. I. Mârza, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, în Biblioteca Reverendissimum D. Szabo, et nomine meo post plurimam Bucureştilor, anul III, nr. 9/2000, p. 31 32; Jakó Zsigmond, Batthyány salutem expostulabis, quod opus D. Canonici Koller mihi nondum Ignác, a tudós és a tudományszervező, în Erdély Múzeum, Kolozsvár, submiserit, illudque preremptorie repetes. Pestini Bibliopolis LIII/1991, p. 77; În spiritul Europei moderne. Administraţia şi excusabis, quod debiter adhuc sum […] una autem petes, ut libros confesiunile din Transilvania în perioada reformismului terezian şi iosefin quos constitui per te submittant, primo curru diligentiae plenam (1740 1790), R. Câmpeanu, A. Câmpian, Varga A., G. Miron, M. solutionem habituri […]”. Popa Andrei, A. Dörner (coord.), Cluj, 2009, p. 29; A. Mârza, 22. Biblioteca Batthyaneum, LXX/118, Sibiu, 20 mai 1782. Începutul unei legături în lumea cărţilor: Batthyány Ignác şi Dániel Imre, în 23. Biblioteca Batthyaneum, LXX/109, Vinţu de Jos, 6 mai 1783: Transilvania, 5 6/2013, p. 63. „Utprimum Viennam venerit, emat mihi Commentarios Catalani 3. Un exemplu concludent, dar nu unicul, este cumpărarea in Pontificale, et Coeremoniale Episcoporum, sunt tres tomi in bibliotecii bisericii sf. Iacob din Levoča, a celei a conventului folio, vellem autem quo citius illum mihi transmitti”. dominican din Košice, a celei de la plebania din Bardejov; şi 24. Cota lucrării este N2 I 4. acestea sunt doar câteva exemple. V. Eva Selecká, Stredoveká 25. Biblioteca Batthyaneum, LXX/112, Sibiu, 30 august 1783. Levočská Knižnica, Martin, 1974; A. Mârza, Începutul unei legături [… 26. Rita Csala, Institutul teologic romano catolic din Alba Iulia: organizarea ], în Transilvania, 5 6/2013, p. 64. şi biblioteca, în Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, 7/2001, p. 182; 4. Biblioteca Batthyaneum, LXX/101: „In Calendario Dioecesano István Monok, Identité culturelle, identité nationale: les bibliothèques te ut bibliothecarium meum imprimi iussi”. institutionnelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIIIe siècle, în 5. Vezi de exemplu o scrisoare mai târzie din anul 1786: Biblioteca Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche Batthyaneum, LXX/148: Alba Iulia, 30 dec. 1786: „[…] molti libri biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi. Convegno Internazionale, devono uscire dalla penna mia […]”. Parma, 20 21 maggio 2011, a cura di Frédéric Barbier, Andrea de 6. Foarte multe informaţii se află în jurnalul pe care Dániel l a Pasquale, Parma, 2013, p. 217 218. ţinut în Italia, dar şi în dosare care se găsesc în fondul Bibliotecii 27. Adam František Kollar (1718 1783), jurist slovac, istoric, Batthyaneum. V. Emericus Dániel, Diarium itineris Italici, t. I II, consilier imperial a fost între 1774 1783 bibliotecar principal al 1784 1786; Varia manuscripta et documenta historica per copia per Bibliotecii Imperiale din Viena. V. Biblioteca Batthyaneum, Emericum Dániel in Italia collecta, t. I II, fol. 260+404 (paginaţie LXX/113, Sibiu, 5 sept. 1783. Szentiványi); Emericus Daniel, Miscellanea itineris Italici, fol. 244 28. Biblioteca Batthyaneum, LXX/115, Beba, 2 oct. 1783: „Quod (paginaţie Szentiványi); Documenta historiam regni Hungariae tangentia itaque ad Bibliothecam Kollarianam attinet, adnecto catalogum per Emericum Daniel collecta, t. I IV, fol. 430+519+609+240 illorum, quos mihi coemi desidero, quosdam subtraxi lineola, ut (paginaţie Szentiványi) etc. sciat Dva me illos quantovis pretio coemi velle, unul duplici lineola 7. Biblioteca Batthyaneum, LXX/94, Eger, 26 oct. 1780: signavi, quia prae caeteris mihi utilis foret”. Batthyány i a cerut lui Dániel ca „Dacă a fost tipărit în limba 29. Cota sub care găsim lucrarea apărută în tipografia lui Josef germană Catehismul lui Bellarmino şi dacă există vreun exemplar, Edlen von Kurczbeck, este H8 I 17. să mi trimiţi”. Pe atunci Dániel era alumn la seminarul 30. Deoarece episcopul nu dă în scrisoare mai multe informaţii archiepiscopal sf. Ştefan din Viena; v. Ibidem. despre această lucrare, este posibil ca autorul şi titlul să fi fost M. 8. Cota G2 IX 27. Baudelot de Dairval, De l’utilité des voyages et de l’avantage que la 9. Biblioteca Batthyaneum, LXX/97, Sibiu, 4 sept. 1781: este recherché des antiquité procure aux sçavans, t. 1, Paris, MDCLXXXVI. vorba de lucrarea L’explication de la doctrine de l’Église Catholique a lui V. şi http://archive.org/stream/delutilitdesvo01baud#page/n5/ Jacques Bénigne Bossuet, episcop de Meaux pe care Batthyány i a mode/2up (19 sept. 2013). transmis o lui Dániel cu titlul Exposition de la doctrine de l‘Église. 31. Biblioteca Batthyaneum, LXX/123. 10. Cota lucrării este Z IX 10. 32. Michaelis Szvorényi, Synopsis critico historica Decretorum Synodalium 11. Biblioteca Batthyaneum, LXX/98, Alba Carolina, 23 oct. 1781: pro ecclesia hungaro catholica, […], Vesprimii, Typis Clarae Szammer „Praeterea persolves Nuntio Apostolico pretium operis Viduae, 1708. Pentru această informaţie mulţumim doamnei Trombelliani et Bibliographiae uti etiam libri Italici Sevoy de i Doina Hendre Biro. doveri Ecclesiastici”. 33. Acelaşi apelativ de Cicero este utilizat pentru Philippo 12. Cota lucrării este M4 III 9. Bonamici şi în Emericus Dániel, Diarium itineris Italici, t. 1, f. 296r.: 13. Cota lucrării este Y VII 58. „Philippus Bonamici, qui Romae XVIIIvi saeculi Cicero habetur, 14. Biblioteca Batthyaneum, LXX/99. […]”. 15. Cota este K2 III 7. 34. Despre Bonamici v. Enciclopedia Italiana di scienze, lettere ed arti, 16. Biblioteca Batthyaneum, LXX/100. vol. VII, Roma, Istituto Giovanni Treccani, 1937, p. 381. 17. Biblioteca Batthyaneum, LXX/117: Sibiu, 4 mai 1782. Biblioteca Batthyaneum, LXX/83. 18. Lucrarea are cota H3 VII 27. 35. Cota lucrării este S4 VII 6. Despre această lucrare vorbeşte 19. Magyar írók élete és munkái, irta Szinnyei József, XI kötet, atât în scrisoarea către episcopul Batthyány, cât şi în Diarium itineris Budapest, 1906, p. 111 118. Este posibil ca prelatul să se fi referit Italici, t. 1, f. 295v. 296r. la ultimele lucrări care i au apărut lui Pray ante 1782; poate fi vorba 36. Biblioteca Batthyaneum, LXX/83. de exemplu de Index rariorum librorum bibliothecae universitatis regiae 37. Cota lucrării este E2 VII 11. Budensis, 2 ptes, Budae, Typ. regiae universitatis, 1780 1781 v. 38. Biblioteca Batthyaneum, LXX/128. Magyar Könyvészet 1712 1920. Petik Géza retrospektiv bibliográfiája és 39. Emericus Dániel, Diarium itineris Italici, t. 2, f. 372r. a pótlások. CD ROM Arcanum Adatbázis. 40. Lucrarea lui Matthaeus Aimerichius are cota T4 V 27, iar cea 20. Magyar írók élete és munkái, irta Szinnyei József, V kötet, a lui Marius Lupus A3 I 16. Budapest, 1897, p. 1196 1202. Este posibil să fie vorba de Historia 41. Gerhous Steigenberger, Specimen historicum litterarium originis et critica regnum Hungariae stirpis Arpadianae, ex fide domesticorum et incrementi bibliothecae Electoralis Monachiensis […] et adnotationibus exterorum scriptorum concinnata, V t., Budae, 1779 1782. auctoris suas insuper addidit Franciscus Antonius Vitale, Romae, 21. Biblioteca Batthyaneum, LXX/106, Sibiu, 17 iulie 1782: in Typographia Salomoniana, 1785. „Budae accedes D. Pray, et eum interpellatis, ut aliquod litterarium 42. Biblioteca Batthyaneum, LXX/145, Cluj, 25 septembrie 1785. mihi mittat munusculum. Similiter accedes D. Katona, et qui novi 43. Biblioteca Batthyaneum, LXX/73. libri prodierunt ab eo exquires. Accedes etiam D. Molnar, et cur 44. După lucrarea Vera idea […] s a realizat o ediţie critică în anul tandem ultimum Tomum suae Ecclesiasticae historiae typis 1788 cu titlul Riflessioni sopra l’operetta stampata in Pavia nel 1784 per

81 >>> Pietro Galeazzi che ha per titolo Vera idea della S. Sede v. (1740-1790) / In the Spirit of Moderne Europe. http://books.google.ro/books/about/Riflessioni sopra l Opere tta Stampata in.html?id=KdZGAAAAcAAJ&redir esc=y (12 Transilvania’s administration and confessions in the period of nov. 2013). Despre cealaltă lucrare a lui Pietro Tamburini, Analisi the Terezian and Josephin Reform , R. Câmpeanu, A. […], Bologna, 1784 v. http://books.google.ro/books?id= Câmpian, Varga A., G. Miron, M. Popa-Andrei, A. N8yMmWnj jgC&pg=PA67&lpg=PA67&dq=analisi+del+libro+ Dörner (coord.), Cluj, 2009. delle+prescrizioni+di+tertulliano+...+pietro+tamburini&source Jakó, Zsigmond. Batthyány Ignác, a tudós és a =bl&ots=IRRPheWaT5&sig=dm0DlS d gjPt15Cx5l5HB2yXW tudományszervező. În Erdély Múzeum, Kolozsvár, E&hl=en&sa=X&ei=2g48UpqKKMaUswbW9YCQBA&ved=0 CDcQ6AEwAjgK#v=onepage&q=analisi%20del%20libro%20d LIII/1991, p. 76-99. elle%20prescrizioni%20di%20tertulliano%20...%20pietro%20tam Magyar Könyvészet 1712-1920. Petik Géza retrospektiv burini&f=false (20 sept. 2013). bibliográfiája és a pótlások. CD ROM Arcanum 45. Din Giuseppe Zola am găsit o ediţie de la Milano din anul Adatbázis. 1809, dar Dániel a cumpărat o în anul 1785. V. http:// Mârza, Andreea. Începutul unei legături în lumea cărţilor: books.google.ro/books?id=Rh4tAAAAMAAJ&pg=PA646&lpg= PA646&dq=giuseppe+zola+teologo,+storia&source=bl&ots=ay Batthyány Ignác şi Dániel Imre / The beginning of the IBZTROe7&sig=7HL0XgKNHO 8wTrj0RwROI947MA&hl=e relationship in the world of books: Batthyány Ignác and n&sa=X&ei=Ygk8UuDMKoHStQbP6oDwBg&ved=0CCsQ6A Dániel Imre. În Transilvania, 5-6/2013, p. 63-67. EwAA#v=onepage&q=giuseppe%20zola%20teologo%2C%20st Mârza, Iacob. Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia / The oria&f=false (20 sept. 2013). Batthyaneum Library from Alba Iulia. În Biblioteca 46. Biblioteca Batthyaneum, LXX/ 245; despre A. G. Pagani se vorbeşte şi în Dániel, Diarium itineris Italici, t. II, f. 199v. Bucureştilor, anul III, nr. 9/2000, p. 31-35. 47. Cota periodicului este T4 I 1 9. Monok, István. Identité culturelle, identité nationale: les 48. Cota periodicului este U4 II 8. bibliothèques institutionnelles en Hongrie et en Transylvanie au XVIIIe siècle. În Un’istituzione dei Lumi: la biblioteca. Teoria, gestione e pratiche biblioteconomiche nell’Europa dei Lumi. Convegno Internazionale, Parma, 20-21 Bibliography: maggio 2011, a cura di Frédéric Barbier, Andrea de Pasquale, Parma, 2013, p. 209-228. Barbier, Frédéric. Histoire du livre en Occident. Troisième Selecká, Eva. Stredoveká Levočská Knižnica, Martin, 1974. edition revue, corrigée et augmentée, Paris, Ed. Szinnyei, József. Magyar írók élete és munkái, V, XI kötet, Armand Colin, 2012. Budapest, 1897, 1906. Bertrand, Gilles. Voyager dans l’Europe des années Szvorényi, Michaelis. Synopsis critico-historica Decretorum 1680-1780. În: Les circulations internationales en Europe Synodalium pro ecclesia hungaro-catholica, […], Vesprimii, années 1680-années 1780. Sous la direction de Typis Clarae Szammer Viduae, 1708. Pierre-Yves Beaurepaire et Pierrick Pourchasse, Rennes, Presses Universitaires de Rennes, 2010, p. Site-uri: 237-247. http://archive.org/stream/delutilitdesvo01baud#page/ Biblioteca Batthyaneum / Batthyaneum Library n5/mode/2up (19 sept. 2013). LXX/73, 83, 94, 97-101, 106, 109, 112, 113, 115, http://books.google.ro/books/about/Riflessioni_sopr 117, 118, 123, 128, 145, 148, 245. a_l_Operetta_Stampata_in.html?id=KdZGAAAAc Chapron, Emmanuelle. Voyageurs et bibliothèques dans AAJ&redir_esc=y (12 nov. 2013). L’Italie du XVIIIe siècle: des mirabilia au débat sur l’utilité http://books.google.ro/books?id=N8yMmWnj-jgC&p publique. În: Bibliothèque de l’École des Chartes, 2004, 162, g=PA67&lpg=PA67&dq=analisi+del+libro+delle+ no 2, p. 455-482. prescrizioni+di+tertulliano+...+pietro+tamburini&s Csala, Rita. Institutul teologic romano-catolic din Alba Iulia: ource=bl&ots=IRRPheWaT5&sig=dm0DlS_d_gjPt organizarea şi biblioteca / The Roman Catholic Theological 15Cx5l5HB2yXWE&hl=en&sa=X&ei=2g48UpqK Institute of Alba Iulia: organization and library. În: KMaUswbW9YCQBA&ved=0CDcQ6AEwAjgK# Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, 7/2001, p. v=onepage&q=analisi%20del%20libro%20delle%20 179-188. prescrizioni%20di%20tertulliano%20...%20pietro%2 Dániel, Emericus. Diarium itineris Italici, t. I-II, 0tamburini&f=false (20 sept. 2013). 1784-1786. http://books.google.ro/books?id=Rh4tAAAAMAAJ& Idem. Varia manuscripta et documenta historica per copia per pg=PA646&lpg=PA646&dq=giuseppe+zola+teolo Emericum Dániel in Italia collecta, t. I-II, 1784-1786. go,+storia&source=bl&ots=ayIBZTROe7&sig=7H Idem. Miscellanea itineris Italici, 1784-1786. L0XgKNHO-8wTrj0RwROI947MA&hl=en&sa=X Idem. Documenta historiam regni Hungariae tangentia per &ei=Ygk8UuDMKoHStQbP6oDwBg&ved=0CCs Emericum Daniel collecta, t. I-IV, 1784-1786. Q6AEwAA#v=onepage&q=giuseppe%20zola%20t Enciclopedia Italiana di scienze, lettere ed arti, vol. VII, Roma, eologo%2C%20storia&f=false (20 sept. 2013). Istituto Giovanni Treccani, 1937. În spiritul Europei moderne. Administraţia şi confesiunile din Transilvania în perioada reformismului terezian şi iosefin

<<< 82 Biserica Română Unită prin circularele episcopale de convocare a sinoadelor în secolul al XIX-lea: potenţialul şi perspectivele cercetării

laura STANCIU Universitatea „1 Decembrie din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie “1st December University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology Personal e mail: [email protected], secretariat [email protected] The Romanian Church United by Episcopal Circulars Summoning the Synods in the 19th Century: Potential and Research Perspectives The author submits a “radiography” of the institutional history of the United Romanian Church as it might be reconstructed by means of an undeveloped source in the Romanian historiography. The present study investigates the way in which the Episcopal, respectively, the metropolitan circulars edited by the Diocese Typography of Blaj in the 18th and 19th century illustrate the clerical elite’s vision upon canonical reforming and institutional modernization in its own Church. Keywords: Church, Blaj, typography, ecclesiastical history, autonomy

Contextul şi potenţialul istoriografic al temei Cercetarea sistematică asupra sinoadelor cademia Maghiară de Ştiinţe, prin Secţia Greco-catolice de Blaj-Făgăraş (Rou) pentru perioada sa de Istorie din Budapesta derulează un 1782- fost asumată de o echipă coordonată de dr. Laura proiect internaţional şi interdisciplinar Stanciu şi susţinută de dr. Andreea Mârza, dr. Bernád AcolaborativA de cercetare a actelor sinodale din Biserica Magdolna Rita şi drd. Călin Şuteu. catolică de pe teritoriul Ungariei, pentru perioada Echipa internaţională de cercetare implicată în 1790-1920. Este vorba despre proiectul: A katolikus proiect s-a inspirat din modelul catolic postridentin2, egyház zsinatai és nagygyűlései Magyarországon (1790–2010), model continuat prin importantele sinteze pe această sub conducerea doamnei dr. Balogh Margit1. problematică publicate în secolul al XIX-lea3. Proiectul este axat pe o cercetare istorică sistematică Istoriografia română ardeleană a secolului al XIX-lea asupra sinoadelor romano-catolice diecezane din prin străduinţa canonicului Ioan Micu Moldovanu teritoriul fostei provincii maghiare: Cenad (Csanád, Hu), reuşea şi ea să restituie actele sinoadelor Bisericii Eger (Erlau, Hu); din Transilvania Gyulafehérvár (Alba Române Unite4, în asentimentul iniţiativei episcopului Iulia, Rou), Esztergom (Strigoniu, Hu), Győr (Raab, catolic ardelean, de la Alba Iulia, Ignatius Batthyány Hu), Kalocsa (Hu), Kassa (Košice, Sk), Nagyvárad (1785)5 şi în completarea lucrării iezuitului Nicolaus (Oradea, Rou), Nyitra (Nitra, Sk), Pannonhalma Nilles6. (Győrszentmárton, Hu), Pécs (Beci, Hu), Pozsony Exegeza asupra rolului sinoadelor în istoria Bisericii (Pressburg, Bratislava, Sk), Rozsnyó (Rosenau, Rožňava, Române Unite a revenit în istoriografia română doar în SK), Szatmár (com. Sătmar, Rou), Székesfehérvár ultimul sfert de secol. Odată cu analiza Gretei Miron a (Stuhlweißenburg, Hu), Szepes (Zips, Spiš, Sk), debutat în istoriografia română cercetarea sistematică Szombathely (Steinamanger, Hu), Vác (Waitzen, Hu), a istoriei instituţiei sinodale. Din noianul documentar Veszprém (Weißbrunn, Hu). Desigur, cercetarea nu a şi bibliografic existent, Miron a identificat marea putut omite şi şi-a extins analiza sistematică asupra majoritate a sinoadelor, stabilind componenţa şi rolul sinoadelor Greco-catolice de Blaj-Făgăraş (Rou), acestei instituţii în secolul al XVIII-lea. Pentru secolul Hajdúdorog (Hu), Munkács (Munkatsch, Uk), al XIX-lea, şcoala istorică clujeană sub îndrumarea Szamosújvár (Gherla, Rou). profesorului Nicolae Bocşan a făcut o cercetare

83 >>> integrată a istoriei Bisericii Române Unite şi a dinamicii În categoria sinoadelor extraordinare avem sinoadele instituţiilor sale, distinct pentru fiecare episcop, electorale (1782, 1832, 1850, 1868, 1893) şi sinoade convocate respectiv mitropolit, de la Ioan Bob, Ioan Lemeni, Ioan pentru depunerea jurământului de credinţă sau fidelitate pentru Vancea la Victor Mihaly de Apşa7. Această istoriografie noul împărat (1791, 1792, 1838). În situaţia acestora din se remarcă prin intenţia renovată de a restitui unele urmă, nu se păstrează actele, doar cererea/ordinul documente inedite şi performează mai ales prin Guberniului adresată episcopului de convocare a valorificarea demersului de acum un veac. sinodului şi jurământul de fidelitate faţă de împărat Hiatus-ul de aproape un secol din istoriografia (1791, 1792, 1838). Aceste sinoade sunt mai puţin română a fost suplinit prin lucrările lui Ioannes Balan8, relevante din perspectiva analizei noastre, de aceea nu Charles de Clercq9 şi J. D. Mansi10, lucrări care au vom insista asupra lor. În categoria sinoadelor ordinare, contribuit la mediatizarea documentelor sinodale ale istoria Bisericii Române Unite consemnează sinoade Bisericii Unite ardelene la scara istoriografiei ecleziastice diecezane (1821, 1833), arhidiecezane (1869, 1889, 1896, mondiale. 1899) şi sinoade provinciale (1872, 1882, 1900).

Conţinutul şi perspectivele cercetării Circularele de convocare ale sinoadelor – sursă de cercetare pentru istoria ecleziastică Echipa română angajată în proiectul Academiei maghiare are în intenţie prezentarea rostului şi a Sinoadele ordinare erau convocate de către ierarhul semnificaţiei actelor şi deciziilor sinodale luate în cadrul de la Blaj (episcop, iar după 1850 mitropolit), prin Bisericii Române Unite din Transilvania, folosind circulare de convocare. Din noianul actelor sinodale, documentele inedite de arhivă şi cele edite culese din chiar şi un singur element al acestui puzzle, circularele de publicaţiile şi lucrările vremii, pentru a restitui integral convocare ale sinoadelor, ne pot oferi o imagine, chiar fondul documentar aferent temei şi a face accesibile limpede, despre demersul de modernizare instituţională aceste documente reprezentative. întreprins de elita clericală unită. Circulare Studiul meu este construit în baza documentaţiei episcopale/mitropolitane de convocare ale sinoadelor menţionate şi valorifică, desigur, informaţiile datorate diecezane, arhidiecezane sau provinciale conţineau acribiei istoriografiei româneşti de profil din ultimii 20 viziunea celui care-şi chema colaboratorii la întrunire şi de ani. Privesc istoria Bisericii Române Unite rostul pentru care era convocat sinodul. Ele desemnau Greco-Catolice din Transilvania, din perspectiva istoriei practic proiectul episcopului de renovare instituţională sale instituţionale aşa cum poate fi ea urmărită şi şi canonică a Bisericii pe care o conducea, pentru că ele analizată prin actele sinoadelor bisericeşti în intervalul conţineau principalele probleme organizatorice şi cuprins între anul 1782, când a fost ales episcopul Ioan canonice asupra cărora trebuiau să se pronunţe clericii Bob – cel care la nivelul organizării interne a pregătit din protopopiatele Eparhiei de Blaj şi Făgăraş. Biserica pentru epoca modernă – şi terminând cu Circularele schiţau conţinutul problematic ce urma deciziile sinodului provincial de la 1900. să fie dezbătut în cadrul celui mai înalt for de conducere În epoca investigată, actele şi deciziile sinodale au al Bisericii. Sinodul constituia expresia autonomiei avut o dublă misiune: pe de o parte, ele exprimau bisericeşti şi era singurul care putea decide în problemele viziunea de reformare instituţională a conducătorului de modernizare instituţională (excepţie a făcut sinodul Bisericii la un moment dat. Pe de altă parte, actele convocat de către episcopul Ioan Bob, în 1821). sinodale constituiau acele documente concepute sintetic şi accesibil, totodată, cu rostul de a explica clerului şi enoriaşilor deopotrivă, voinţa elitei de modernizare Conţinutul circularelor convocatoare instituţională, atâta cât ea era la un moment sau altul. Pentru istoric aceste documente au o dublă calitate Circularele fixau locaţia şi data (ziua şi ora), pentru de sondare şi înţelegere a trecutului. Deciziile sinodale debutul sinodului. Ele precizau şi solicitau organizarea surprind dorinţa realistă de reformare instituţională desemnării reprezentanţilor din teritoriu, prin permisă de contextul politic şi canonic al momentului. desfăşurarea unor sinoade protopopiale electorale, în În acelaşi timp, ele oferă un indiciu asupra felului în care vederea trimiterii la Blaj, a sinodalilor eparhiali. De hotărârile luate în sinod au fost transpuse în viaţa asemenea, conţineau invocarea ajutorului divin, prin bisericească cotidiană. îndemnul la rugăciune şi meditaţie în beneficiul În istoria instituţională modernă a Bisericii Române succesului lucrărilor sinodale, dar problemele de Unite, forurile care decideau cu privire la organizarea organizare instituţională şi canonică relevante, ce vizau internă administrativă şi canonică a Bisericii erau îndeosebi menţionarea organizării unei adunări sinoadele. În Transilvania pentru perioada la care ne prosinodale care stabilea ordinea de zi a sinodului. referim, sinoadele erau extraordinare şi ordinare.

<<< 84 manifestarea autonomiei catolice din Ungaria şi cu efectele ei asupra Bisericii Române Unite stătea reglementarea cu rol constituţional adoptată în decretul: Despre drepturile şi integritatea provinciei bisericeşti mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş. Decretul reafirma, practic, independenţa şi particularitatea Bisericii Române Unite în cadrul universalismului catolic.

Încheieri Deciziile sinodale ordinare (diecezane, arhidiecezane Circulara de convocare a sinodului arhidiecezan din 189911 sau provinciale), mai puţin cele extraordinare (electorale şi cele convocate pentru prestarea jurământului de fidelitate faţă de împărat) conţineau viziunea episcopului În cazul sinoadelor provinciale, miza sinodului care îşi chema colaboratorii la adunare şi rostul pentru provincial, desfăşurat la Blaj, de pildă, în perioada 30 care era convocat sinodul. Circulara de convocare, mai – 6 iunie 1882, explicit formulată în circulara de ordinea de zi, discuţiile consemnate în procesul verbal convocare a sinodului adresată de mitropolitul Ioan şi, finalmente, deciziile sinodului desemnau practic Vancea întregului cler, era de a completa deciziile proiectul episcopului de renovare instituţională şi primului sinod provincial, aprobate de Roma. Scopul canonică a Bisericii pe care o conducea. acestui sinod era unul pragmatic şi anume definitivarea Actele sinodale ne permit reconstituirea şi codificării canonice constituţionale reclamată de noua înţelegerea rolului episcopului în Biserica Unită, prin organizare a Bisericii. prestaţiile avute în cadrul dezbaterilor sinodale. Un Noutatea organizării acestui sinod provincial era episod ilustrativ rămâne recursul la trecut, la episcopul dată de dublarea desfăşurării sale prin organizarea fondator al Bisericii, Atanasie Anghel şi prin el la tradiţia primelor sinoade diecezane din teritoriul provinciei Bisericii Răsăritene făcut constant de către sinodalii unite ardelene, la Oradea (7-8 noiembrie), Lugoj (12-18 români uniţi. Mă refer la ideea conservării în piatră a noiembrie) şi Gherla (12-14 noiembrie). Se urmărea ataşamentului faţă de părintele Unirii o practică iniţiată astfel concomitent cu dezbaterile din cadrul sinodului de către mitropolitul Ioan Vancea (1869-1892). Cu provincial găsirea soluţiilor pentru punerea în practică intenţia de a-şi apropia oponenţii (grupul din jurul a deciziilor primului sinod provincial. doctorului Ioan Raţiu), în timpul soborului din 1869, la Dacă componenta jubiliară, sărbătorirea celor 200 22 octombrie, mitropolitul Vancea a propus să se ridice de ani de la adoptarea Unirii, a marcat organizarea un monument în cinstea lui Atanasie Anghel, odată cu următorului sinodul provincial, cel din anul 1900, depunerea unei declaraţii solemne de adeziune la Unire circulara de convocare a sinodului evidenţia, în acelaşi şi de fidelitate faţă de Sfântul Scaun14. Gestul a fost timp, evoluţia Bisericii Unite şi maturizarea instituţiilor reluat în timpul sinodului arhidiecezan din 1899 şi pus sale, prin amplele dezbateri asupra unor chestiuni în practică, de această dată, de către mitropolitul Victor concrete, care trebuiau şi ele să beneficieze de acte Mihalyi de Apşa. normative explicite. Completarea deciziilor sinoadelor Documentele emanate în cadrul sinoadelor provinciale din 1872 şi 1882 şi în directă legătură cu furnizează informaţii nu numai referitoare la elita

Circulara de convocare a sinodului provincial din 188212 Circulara de convocare a sinodului provincial din 190013

85 >>> clericală de prim rang (episcop, mitropolit), ci şi detalii Romano – Catolică. Actele sinodale conţin principalele privitoare la clerul de rangul doi (vicari, canonici, probleme organizatorice şi canonice asupra cărora protopopi, preoţi, profesori). Sinoadele sunt un bun trebuiau să se pronunţe clericii din protopopiatele prilej de manifestare a personalităţilor, dar şi a atitudinii, Eparhiei de Blaj şi Făgăraş. Toate aceste acte prezintă interesului şi raportării clerului diecezan la problemele conţinutul problematic ce urma să fie dezbătut şi fundamentale ale eparhiei. Merită menţionate luările de hotărârile luate în cadrul celui mai înalt for de conducere poziţie, cuvântările sau rapoartele vicarilor Ignatie al Bisericii. Chestiunile puse în dezbaterea sinodului ne Darabant (1782), Constantin Alutan (1850, 1868), Ioan oferă o perspectivă orizontală asupra adoptării Antoneli (1868, 1872), Olimpiu Barbulovici (1882, reglementărilor canonice. În acelaşi timp, însă, ne putem 1893), a canonicilor Constantin Papfalvi, Timotei face o idee şi pe verticală asupra felului în care discuţiile Cipariu, Gregoriu Mihali (1869, 1872), dr. Augustin finalizate în sinod prin decretele sinodale erau transpuse Bunea, dr. Ioan Raţiu, Timotei Cipariu, Iosif Hossu în practica vieţii cotidiene locale din protopopiate, aşa (1896, 1872, 1882, 1893), Ioan Micu Moldovan (1882), cum rezultă din rapoartele comisiilor sinodale din anii a protopopilor Dănilă de Cătina (1782), Gregoriu 1869, 1889, 1896 sau 1899. Mihali, Augustin Pop (1850, 1868, 1869), Iacob Desigur, acele dezbateri sinodale neconcretizate în Lugojanu (1869) Petru Uilăcan (1893, 1896), George decizii sinodale ne creionează limitele unei asemenea Bărbat (1899, 1900) sau a profesorilor dr. Gregoriu instituţii reprezentative. Pentru a înţelege aceste Silaşi, dr. Ioan Raţiu, dr. Ioan Micu Moldovan, neîmpliniri, nu putem omite circumstanţele atenuante Alexandru Micu, dr. Alexandru Grama, Dr. Victor create de contextul complex al epocii. Era vorba despre Szmigelski (1869, 1872, 1893, 1899). De asemenea, dubla presiune exercitată, pe de o parte, prin controlul lucrările sinoadelor ne oferă o perspectivă şi asupra canonic al Scaunului pontifical (aşa cum este evident în funcţionării relaţiilor instituţionale, dar mai ales umane cazul deciziilor sinoadelor provinciale din 1872 şi 1882) din cadrul Bisericii Române Unite (1782, 1868, 1869, şi, pe de altă parte, prin puterea seculară, care avea 1889 sau 1899). tendinţa de a se amesteca în administrarea Bisericii. De asemenea, includerea propunerilor venite din Edificator rămâne intervalul 1833 – 1869, când teritoriu, rezultate în urma dezbaterilor sinoadelor autoritatea statală, în pofida insistentelor solicitări venite protopopiale, pe ordinea de zi a sinoadelor din partea ierarhiei de la Blaj, nu a permis organizarea arhidiecezane sau provinciale, sugerează câte ceva unui sinod diecezan. La sfârşitul secolului al XIX-lea, despre viziunea şi implicarea clerului local, precum şi aşa cum rezultă din rapoartele comisiilor financiare cointeresarea enoriaşilor în reformarea ecleziastică a prezentate de către doctorul Ioan Raţiu sinodului Bisericii Unite, aşa cum s-a întâmplat în anii 1869, 1889, arhidiecezan din 189617 sau de către George Bărbăt 1896 sau 1899. Actele sinoadelor protopopiale, câte se sinodului arhidiecezan din 1899, acestei realităţi i s-au mai păstrează în arhive, ne arată preocuparea clerului şi adăugat deficitul moral şi financiar suferit de Biserică a enoriaşilor pentru o problematică variată, de la odată cu scoaterea căsătoriei de sub jurisdicţia Bisericii, aspectele dogmatice (Despre Dumnezeu) la cele practice prin introducerea noii legislaţii civile18 sau de tendinţa ale vieţii cotidiene (înfiinţarea reuniunilor de temperanţă Ministerului de Culte de a controla fondurile şi sau a fondului de pensii pentru preoţii invalizi, evidenţa fundaţiile bisericeşti. fondurilor bisericeşti şi şcolare, celibatul etc.) şi Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, întărirea Unirii cu consecventa preocupare pentru îmbunătăţirea Biserica Romei în Ungaria a fost susţinută la presiunea moralităţii, în cler şi popor15. Majoritatea temelor Bisericii romano-catolice din Ungaria de statul discutate în aceste sinoade s-au concretizat în propuneri austro-ungar19. Cu toate acestea, în cazul catolicilor înaintate sinoadelor arhidiecezane pentru a fi transpuse răsăriteni din Transilvania, efortul lor s-a concentrat în acte normative. Situaţia se va repeta şi în cazul asupra obţinerii autonomiei faţă de catolicismul maghiar revendicărilor preluate din teritoriu în cadrul discuţiilor din Ungaria, atât pe probleme naţionale, cât şi sinoadelor arhidiecezane din anii 1904, 1906, 190916. bisericeşti, sub raport instituţional (şcolar, financiar), dar De altfel, reprezentanţii din teritoriu, inclusiv ai şi din punctul de vedere al dreptului canonic (rit, clerului rural (1896), aveau drept de semnătură pe actele disciplină sacramentală, liturghie). Pe linia inaugurată de sinodale, în următoarea ordine: mitropolitul, episcopii, conferinţa episcopală ţinută la Blaj, în 185820, era vicarii, canonicii, protopopii, profesorii şcolilor continuată discuţia referitoare la apărarea autonomiei teologice, preoţii desemnaţi prin credenţionale de provinciei mitropolitane unite de Făgăraş, în cadrul sinoadele protopopiale şi notarii (ai sinodului şi al conferinţei episcopale ţinută la Budapesta (13-14 mitropolitului). septembrie 1899), dezbatere concretizată prin deciziile În acest context, dezbaterile din sinod consemnate sinodului general din 1899. Aceasta arată că sinodul în procesele verbale ne dezvăluie principiul de constituia expresia autonomiei bisericeşti şi era singura funcţionare internă a unei instituţii, în plină epocă de instituţie care putea decide asupra guvernării Bisericii. reformare şi modernizare, precum şi dinamica relaţiei Sinodul se pronunţa cu privire la îmbunătăţirea relaţiei interinstituţionale dintre Biserica Unită, Statul şi Biserica dintre Stat şi Biserică (1869, 1899), se exprima oficial cu

<<< 86 privire la politicile statului faţă de Biserică (1872, 1882, Biserica Greco Catolica din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan 1900) şi rămânea forul care avea capacitatea de a Bob (1782 1830), 2007; Ciprian Ghişa, Episcopia greco catolică de transmite dezideratul ardelenilor uniţi pentru autonomia Făgăraş în timpul păstoririi lui Ioan Lemeni: 1832 1850, 2008; Ioana Mihaela Bonda, Mitropolia Română Unită în timpul păstoririi lui instituţională şi canonică faţă de catolicismul maghiar Alexandru Şterca Şuluţiu (1853 1867), 2008; Ioan Cârja, Biserică (1899). şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Fără dar şi poate, rămân convinsă asupra utilităţii Vancea (1869 1892), 2007; Maria Diana Covaci, Mitropolitul acestei cercetări. Actele sinodale ale Bisericii Române Victor Mihályi de Apşa şi epoca sa (1895 1918). Teză de doctorat, Unite pot constitui un reper pentru investigaţii Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj Napoca. Conducător comparative între organizarea şi funcţionarea Bisericilor ştiinţific: Prof. univ.dr. Nicolae Bocşan, 2010. răsăritene catolice şi a celor romano-catolice din această 8. Ioannes Balan, Fontes Iuris Canonici Ecclesiae Rumenae, Roma, parte de lume, în secolele XVIII şi XIX. Valabilitatea 1932, publicate în colecţia Codificazione canonica orientale. Fonti. Fascicolo X. Disciplina bizantina. Rumeni. Testi di diritto afirmaţiei se susţine prin conţinutul acestor acte care pot particolare dei Rumeni, Roma, 1933. rivaliza cu actele similare contemporane lor emanate de 9. Charles de Clercq, Conciles des Orientaux Catholique. Histoire des oricare altă Biserică. Conciles, tome XI, I (1575 1849), II (1850 1949), Paris, 1949, 1952. 10. J. D. Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, vol. 49 51, Graz, 1960 1961. 11. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Mitropolia Note: Română Unită Blaj. Arhiva Generală: acte înregistrate, 6361/1899, 1. Proiect număr: OTKA NK 83799 (2011 2015). f. 855r, precum şi f. 857r. 2. Jacques Sirmond, Concilia antiqua Galliae […], Paris, 1629 12. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Mitropolia (reprint [!] în 1970 1972); Joseph Saenz de Aguirre, Română Unită Blaj. Arhiva Generală: acte înregistrate, 2154/1906, Collectio maxima Conciliorum Hispaniae et novi orbis, vol. I IV, f. 6r v. Salamanca, 1693, vol.V VI. Roma, 1753; David Wilkins, 13. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Mitropolia Concilia Magnae Britanniae et Hiberniae. I IV, London, 1737; Română Unită Blaj. Arhiva Generală: acte înregistrate, 2154/1906, Péterffy Károly, Sacra Concilia Ecclesiae Romano Catholicae in regno f. 1 (orig., ms.), f. 2r 3r (Literele convocatoare la Sinodul Hungariae celebrata, Bécs, 1742; Szvorényi Mihály, Synopsis provincial), f. 4 5 (2 exemplare ale Circularei adresate întregului critico historica decretorum synodalium pro Ecclesia Hungaro catholica cler, tipărit, semnat de arhiepiscopul şi mitropolitul Ioan Veszprém, 1807, operă care valorifică lucrarea episcopului Vancea); f. 46r 47v; 49r 50v; f. 90r 92r (Blaj, 13/26 iunie 1900: catholic de Alba Iulia Ignatius Batthyány, Leges ecclesiasticae regni Literele convocaţionale ale sinodului provincial, cu menţionarea Hungariae et provinciarum adiacentium. I III, Alba Iulia 1785. problemelor ce vor fi discutate, în limba latină), f. 93r v (Blaj, 3. Dintre cele mai importante lucrări ale secolului al XIX lea 13/26 iunie 1900: Circulara către clerul arhidiecezan, ciornă, amintim: Xavier de Ram, Synodicon Belgicum, sive acta omnium limba română); f. 102r 106v (ciorna epistolei convocatoare a ecclesiarum Belgii a celebrato Concilio Tridentino usque ad concordatum sinodului provincial din 5/18 septembrie 1900). anni, 1801, I IV, 1828, 1858; Haddan W. Stubbs, Councils and 14. Ioan Cârja, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi Ecclesiastical documents relating to Great Britain and Island, mitropolitului Ioan Vancea (1869 1892), Cluj Napoca, Presa I IV,1860 1878 sau Henri Leclercq, Histoire des Conciles, Roma, Universitară Clujeană, 2007, p. 87. 1907, 1921. 15. Dintre acestea remarcăm prelegerile susţinute în sinodul de 4. Mă refer la I.M. Moldovanu (Acte sinodali ale baserecei romane toamnă al protopopiatului Almaş: Arhivele Naţionale. Direcţia de Alba Julia si Fagarasiu, tom I II, Blaj, 1869, 1872) şi la Judeţeană Alba, Mitropolia Română Unită Blaj. Arhiva Generală: publicarea integrală a actelor sinoadelor provinciale din 1872, acte înregistrate, 4432/1896, f. 9r 12v (Simion Marineaşu, paroh 1882 şi 1900 (Conciliu Provinciale Primu alu Provinciei Basericesci în Bogdana, despre „Relaţia dintre Biserică şi Stat”); f. 15r 18v Greco Catolice Alba Julia si Fagarasiu tienutu la anulu 1872 (Gavrilă Labon, paroh în Bogdana, pe tema „Şcoala şi Familia”). Concilium Provinciale Primum Provinciae Ecclesiasticae 16. Maria Diana Covaci, Mitropolitul Victor Mihályi de Apşa şi Graeco Catholicae Alba Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1872, epoca sa (1895 1918). Teză de doctorat, Universitatea Blaj 1882; Conciliulu Provincialu alu doilée alu Provinciei Bisericeşti “Babeş Bolyai” Cluj Napoca. Facultatea de Istorie şi Filosofie. greco catolice Alb’a Iuli’a şi Fagarasiu tienutu la anulu 1882 Catedra de Istorie Modernă. Conducător ştiinţific: Prof. univ.dr. Concilium Provinciale Secundum Provincia Ecclesiasticae N. Bocşan, Cluj Napoca, 2010, p. 91 99. Graeco Catholicae Alba Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1882, 17. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Mitropolia Blaj, 1885; Conciliul Provincial al treilea al Provinciei Bisericeşti Română Unită Blaj. Arhiva Generală: acte înregistrate, greco catolice Alba Iulia şi Fagarasiu ţinut la anul 1900 Concilium 6008/1896, f. 250r 251r., 256r v., 315r 323r., f. 330r 339v. Provinciale Tertium Provinciae Ecclesiasticae Graeco Catholicae 18. Maria Diana Covaci „Efectele legislatiei civile din anii Alba Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1900, Blaj, 1906). 1894 1895 reflectate în actele sinodului arhidiecezan de 5. Andreea Mârza, Achiziţii de cărţi în spaţiul central european. Cazul Ignác Alba Iulia şi Făgăraş din 1896, în Anuarul Şcolii Doctorale Istorie. Batthyány, lucrare în ms., susţinută în cadrul Conferinţei Civilizaţie. Cultură, II, Cluj Napoca, 2006, passim. Eadem, internaţionale Bibliologie şi patrimoniu cultural naţional. Cartea “Administering the Temporal Assets of the Archdioceses of românească veche în Imperiul Habsburgic (1691 1830). Recuperarea Alba Iulia and Făgăras at the Turn of the 20th Century”, în unei identităţi culturale, Alba Iulia, 4 5 decembrie 2013. Romanian Journal of Population Studies, 2011, p. 141 154. 6. Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae 19. Mă refer la Deciziile sinodului provincial de la Esztergom Orientalis in Terris Coronae S. Stephani, vol. I II, Innsbruck 1885. (25 31 august 1850) înaintate împăratului, de exemplu, vezi 7. Greta Monica Miron, „…porunceşte, scoale te, du te, propovedueşte Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Mitropolia …” Biserica Greco catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi Română Unită Blaj, Cabinetul Mitropolitului, nr. fond 48, nr. inv. (1697 1782), 2004; Daniel Dumitran, Un timp al reformelor. 96/25 aprilie 1851, Esztergom: Scrisoarea episcopului primat

87 >>> romano catolic din Esztergom trimisă vicarului din Blaj Bibliografie specială: [Constantin Alutan] căruia îi anexează Procesul verbal al Bariţ, George, „Pentru soborul bisericesc”, în Gazeta de Conferinţei particulare la care au participat arhiepiscopii şi Transilvania, X/1847, nr. 61, p. 241-242. episcopii din Ungaria, Slovenia, Croaţia, Dalmaţia, Transilvania Bărnuţiu, Simion, „Soborul cel mare al Episcopiei şi Voievodina, care a avut loc în localitatea Esztergom, f. Făgăraşului”, în Foae pentru minte, inimă şi literatură, an 34r 37r. VI/1843, nr. 4-5, în Simion Bărnuţiu, „Săborul cel mare 20. William Alexandru Bleiziffer, Disciplina dei Sacramenti e Culto al Episcopiei Făgăraşului”, în vol. Suveranitate naţională şi Divino Considerazioni canoniche, Alba Iulia, 2002, p. 36 38. integrare europeană, (ed. Ioan Chindriş) Cluj, 1998, p. 62-68. Grama, Alexandru, Instituţiunile calvinesci în Biserica românească din Ardealu, fasele lor în trecut şi valoarea în presente. Studiu Bibliography: istorico-canonicu, Blaj, 1895. Ioannou, Périclès-Pierre, Fonti, Fascicolo IX, tom. I. Discipline Surse edite: Generale Antique (IIe-IXe s.), Roma, Tipografia Batthyány, Ignatius. Leges ecclesiasticae regni Hungariae et Italo-Orientale „S.Nilo”- Gottaferrata, 1962. Ibidem, tom. provinciarum adiacentium. I III, Alba Iulia, 1785. I, 2. Discipline Generale Antique (IVe-IXe s.). Les canons de Bălan, Ioan. Fontes Iuris Canonici Ecclesiae Rumenae, Roma, Synodes Particuliers, Roma, Tipografia Italo-Orientale Tipografia Poliglota Vaticana,1932, în Codificazione canonica „S.Nilo”- Gottaferrata, 1962. Ibidem, tom. 2. Discipline orientale. Fonti. Fascicolo X. Disciplina bizantina. Rumeni. Testi Generale Antique (IVe-IXe s.). Les canons de Pères Grecs, di diritto particolare dei Rumeni, Roma, Tipografia Poliglota Roma, Tipografia Italo-Orientale „S.Nilo” Vaticana,1933. Gottaferrata, 1963. Cârja, Ioan; Sularea, Daniel (ed.). Episcopul Ioan Szabó şi Codul canoanelor Bisericilor Orientale (Traducere şi editare: Iuliu Sfântul Scaun. Corespondenţă (1874-1910), Cluj-Napoca, Vasile Muntean), Cluj Napoca, Presa Universitară Presa Universitară Clujeană, 2007. Clujeană, 2001. Conciliu Provinciale Primu alu Provinciei Basericesci Greco-Catolice Păcăţianu, T.V., Cartea de Aur, vol. I, Sibiu, 1902, p. 22. Alba Julia si Fagarasiu tienutu la anulu 1872 Concilium Stinghe, Sterie, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei Provinciale Primum Provinciae Ecclesiasticae Graeco-Catholicae (1701-1795), I, Braşov, 1901. Alba-Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1872, Blasiu, Suttner, Ernst Christoph, Quellen zur Geschichte der 1882. Kirchenunionen des 16. bis 18. Jhr., Freiburg, 2010. Conciliulu Provincialu alu doilée alu Provinciei Bisericeşti greco-catolice Alb’a Iuli’a şi Fagarasiu tienutu la anulu 1882/ Concilium Bibliografie generală: Provinciale Secundum Provincia Ecclesiasticae Graeco-Catholicae Andrei, Mirela, La graniţa Imperiului: Vicariatul Greco-Catolic al Alba-Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1882, Blasiu, Rodnei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1885. Editura Argonaut, 2006. Conciliul Provincial al treilea al Provinciei Bisericeşti greco-catolice Barta, Cristian, „Sinodalitatea Bisericii Române Unite cu Alba Iulia şi Fagarasiu ţinut la anul 1900/ Concilium Roma între anii 1697-1742: aspecte ecleziologice Provinciale Tertium Provinciae Ecclesiasticae Graeco-Catholicae identitare”, în Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, Alba-Iuliensis et Fogarasiensis celebratum anno 1900, Blaj, 1906. II/2007, p. 9-25. Clercq, Charles de, Conciles des Orientaux Catholique. Histoire Bălan, Ioan, Un sinod diecezan necunoscut de sub Rednik, în des Conciles, tome XI, I (1575-1849), Paris, 1949; Ibidem, Cultura creştină, Blaj, 5/1936, p. 283-296. tome XI, II (1850-1949) Paris, 1952. Bărbat, Vasile, L’institution de l’office du théologien dans l’Eglise Daniel Dumitran, Un timp al reformelor. Biserica Greco-Catolica Roumaine Unie, în Orientalia Christiana Periodica nr. 29, 1963, din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob p. 155-200 (extras din disertaţia autorului, care se află în (1782-1830), Cluj-Napoca. Editura Argonaut, 2007, p. formă completă în Biblioteca Institutului Pontifical 377-385. Oriental din Roma). Maior, Petru, Protopopadichia, Ediţie îngrijită, Studiu Bârlea, Octavian, Ex Historia Romena: Ioannes Bob Episcopus întroductiv, Note, Glosar, Rezumat, Bibliografie selectivă, Fagarasiensis (1783-1830), Frankfurt/Main, 1948. indici: Laura Stanciu, Prefaţă: Pompiliu Teodor, Alba Bleiziffer, William Alexandru, Disciplina dei Sacramenti e Culto Iulia, 1998. Divino Considerazioni canoniche, Alba-Iulia, 2002. Maior, Petru, Istoria Besearecii Românilor, atât a cestor dincoace Bocşan Nicolae, Cârja, Ioan, ”Il metropolitan Victor Mihályi precum şi a celor dincolo de Dunăre, Buda, Ediţie îngrijită de de Apşa e I rapporti tra Chiesa Greco-Cattolica romena Ioan Chindriş, I, „Viitorul Românesc”, Bucureşti, 1995. di Transilvania e l’„Autonomia Cattolica” ungherese”, în Mansi, I.D., Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, tom. I romeni e la Santa Sede Miscellanea di studi di storia ecclesiastica 42. (ed. L.Petit, I.B. Martin) Synodi Orientalis (1865-1874), (ed. Ioan Câja). Intriduzione: Antonello Biagini, Paris, 1910. Reeditat: Decretele Conciliului prim şi al doila ale Bucarest-Roma, 2004. Provinciei bisericeşti greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş, Blaj, Bodogae, Teodor, Despre cunoştinţele teologice ale preoţilor români 1927. de acum 200 de ani: semnificaţia unui manuscris, Sibiu, 1944. Moldovan, Ioan Micu, Acte sinodali ale beserecei romane de Alba Bonda, Ioana Mihaela, Mitropolia Română Unită în timpul Julia si Fagarasiu, tom I, Blaj, 1869; tom II, Blaj, 1872. păstoririi lui Alexandru Şterca Şuluţiu (1853-1867), Cluj Nilles, Nicolaus, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008. in Terris Coronae S. Stephani, vol. I-II, Innsbruck, 1885. Bunea, Augustin, Cestiuni din dreptul şi istoria Bisericei Românesci Szvorényi Mihály, Synopsis critico-historica decretorum synodalium Unite, Blaj, 1893. pro Ecclesia hungaro-catholica, Vesprem, 1807. Câmpeanu, Remus, Biserica Română Unită între istorie şi

<<< 88 istoriografie, Cluj Napoca, Presa Universitară Clujeană, vol. I, Bucureşti, 1927. 2003. Lupşa, Ştefan, „Contribuţiuni la istoria încercării de reunire Cârja, Ioan, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi a bisericilor româneşti din Transilvania la 1793”, în vol. mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892), Cluj-Napoca, Presa Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani, Universitară Clujeană, 2007. Bucureşti 1943. Chindriş, Ioan, ”Protopopiat şi sinod diecezan în concepţia Mârza, Eva, Drăghiţă, Zevedei Ioan, „Inventarul Cancelariei Şcolii Ardelene”, în Ioan Chindriş, Transilvanica. Studii şi Mitropolitane şi a Arhivei Arhidiecezei Greco-Catolice secvenţe istorice, Cluj Napoca, Editura Cartimpex, 2003, p. de Alba Iulia şi Făgăraş”, în Annales Universitatis Apulensis. 385-390. Series Historica, 2008, p. 307-327. Codrea, Viorel Gheorghe, Figura episcopului în sinoadele Bisericii Miron, Greta Monica, „…porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte Române Unite cu Roma. Teză de doctorat, sub conducerea …” Biserica Greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi ştiinţifică a prof.univ.dr. Isidor Mărtincă, Facultatea de (1697-1782), Cluj Napoca, Presa Universitară Clujeană, Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti, 2004. Conducător ştiinţific: Isidor Mărtincă, 2011. Pâclişanu, Zenovie, Istoria Române Unite, ediţie îngrijită de Pr. Covaci, Diana, „Efectele legislatiei civile din anii 1894-1895 Ioan Tîmbuş, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, reflectate în actele sinodului arhidiecezan de Alba-Iulia şi 2006. Făgăraş din 1896, în Anuarul Şcolii Doctorale Istorie. Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării Civilizaţie. Cultură, II, Cluj-Napoca, 2006. naţiunii române (ed. Mihai Alin Gherman), Bucureşti, 1998. Covaci, Maria Diana, Mitropolitul Victor Mihályi de Apşa şi epoca Raquez, Olivier, „Riflessioni sul primo Sinodo Provinciale sa (1895-1918). Teză de doctorat, Universitatea della Chiesa Greco-Cattolica di Transilvania, tenuto a Blaj „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Facultatea de Istorie şi nel 1872, în I romeni e la Santa Sede. Miscellanea di studi di Filosofie. Catedra de Istorie Modernă. Conducător storia ecclesiastica (ed. Ioan Câja). Introduzione: Antonello ştiinţific: Prof. univ.dr. N. Bocşan, Cluj Napoca, 2010. Biagini, Bucarest-Roma, Casa Editrice Scriptorium, 2004, Covaci, Diana, “Administering the Temporal Assets of the p.139-147. Archdioceses of Alba-Iulia and Făgăras at the Turn of Sima, Ana Victoria, „Preparativele Conciliului provincial din the 20th Century”, în Romanian Journal of Population 1872, în Nicolae Bocşan, Sorin Mitu, Toader Nicoară Studies, 2011, p. 141-154. (ed.), Identitate şi alteritate 3. Studii de istorie politică şi culturală, Covaci, Maria Diana, “Greek-Catholic” at the Turn of the Cluj Napoca, 2002, p. 104-113. Century (1900), prelegere susţinută la conferinţa Sima, Ana Victoria, Vizitele nunţiilor apostolici vienezi în internaţională ESRARC (European Symposium on Religious Transilvania (1855-1868), vol. I, Cluj Napoca, Presa Art, Restoration and Conservation) 16 mai 2013, Universitară Clujeană, 2003. Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, ms. Stanciu, Laura, „Sinodul Bisericesc reprezentanţa naţională Deteşan, Daniela, Dosarul procesului lemenian, vol. I (traducerea a românilor transilvăneni în secolul al XVIII-lea”, în Vasile Rus), Cluj Napoca, Editura Napoca Star, 2007. Apulum, XXXV/1998, p. 417- 426. Dumitran, Ana, Religie ortodoxă Religie reformată. Ipostaze ale Stanciu, Laura, „Studiu introductiv”, în P. Maior {XE identităţii confesionale a românilor din Transilvania în secolele “Maior”}, Protopopadichia (ed. Laura Stanciu, pref. XVI-XVII, Cluj-Napoca, 2004. Pompiliu Teodor), Alba Iulia, 1998, p. 21-53. Dumitran, Daniel, Un timp al reformelor. Biserica Greco-catolică Stanciu, Laura, Biografia unei atitudini: Petru Maior (1760-18219). din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob Prefaţă de Iacob Mârza, Cluj Napoca, 2003. (1782-1830), Cluj-Napoca. Editura Argonaut, 2007. Stanciu, Laura, „Şedinţele Sinodului român din anii Ghişa, Ciprian, Biserica Greco-Catolică din Transilvania 1697, 1698 şi 1700”, în Die Union der Rumänen (1700-1850). Elaborarea discursului identitar, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006. Siebenbürgens mit der Kirche von Rom/Unirea românilor Ghişa, Ciprian, Episcopia greco-catolică de Făgăraş în timpul transilvăneni cu Biserica Romei (ed. Johann Marte, Viorel păstoririi lui Ioan Lemeni: 1832-1850, Cluj Napoca, Ioniţă, Iacob Mârza, Laura Stanciu şi Ernst Argonaut, 2008. Christoph Suttner), vol. I. Bucureşti, Editura Ghişa, Ciprian, Ioan Lemeni şi Biserica sa în vâltooarea vremurilor, Enciclopedică, 2010, p. 176-195. Cluj Napoca, Argonaut, 2008. Stanciu, Laura, Mârza, Andreea, „Pionierii Blajului şi Ghitta, Ovidiu, „Episcopul Manuel Olsavszky şi sinodul de discursul politic al Şcolii Ardelene. Episodul 1748, în din 15-17 mai 1748, în vol. Biserică, Societate, Identitate. In Şcoala Ardeleană, VI, Ed. Ioan Chindriş şi Niculina Iacob. Honorem Nicolae Bocşan, Cluj Napoca, Presa Universitară Oradea, 2012, p. 131-206. Clujeană, 2007, p. 51-64. Stăniloae, Dumitru, Lupta şi drama lui Inocenţiu Micu Clain, în Gyémánt, Ladislau, Mişcarea naţională a românilor din Biserica Ortodoxă Română, nr. 9-10 (1968), p. 1137-1185. Transilvania între anii 1790 şi 1848, Bucureşti, 1986. Suciu, Dumitru, „Alexandru Şterca Şuluţiu şi mişcarea Lumperdean, Ioan, „Naţiune şi confesiune în secolul al naţională românească”, în vol. Studii privind mişcarea XVIII-lea: Opţiuni şi preocupări pentru reunificarea naţională a românilor din Transilvania în a doua jumătate a ecleziastică a romînilor ardeleni”, în Bocşan, Nicolae, secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2004. Lumperdean, Ioan, Pop, Ioan-Aurel, Etnie şi confesiune în Tăutu, Aloisie, Carnaţiu, Pamfil, Capros, Carol, Popan, Transylvanie (secolele XIII XIX), Oradea, Fundaţia „Celor Flaviu, Bârlea, Octavian, Mircea Alexandru şi Mircea, Trei Crişuri”, 1994, p. 83-96. Todericiu, Biserica Română Unită, două sute cincizeci de ani de Lupaş, Ioan, „O încercare de reunire a Bisericilor române istorie, ed. a II-a, Cluj Napoca, 1998. din Transilvania la , în Studii, conferinţe şi comunicări istorice,

89 >>> An Unknown Incunabulum from Teleki-Bolyai library of Tîrgu-Mureş

Monica AVRAM Biblioteca judeţeană Mureş Mures County library Personal e mail: [email protected]

Florin BOGDAN Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia National Union Museum, Alba Iulia Personal e mail: bogdan florin [email protected] An Unknown Incunabulum from Teleki Bolyai Library of Tîrgu Mureş Collection of incunabula belonging to Teleki Bolyai Library from Tîrgu Mureş includes 69 copies, out of which the audience knows 68 copies. On initiating their classification to the National Cultural Heritage it was discovered, in the colligation containing works of Florentine preacher Girolamo Savonarola (1452 1498) printed in the incunabular period, a text of 8 pages representing the work entitled Exposizione sopra el psalmo Verba mea [Florence, 1498], a unique copy in the Romanian area. The theological work, Exposizione sopra el psalmo Verba mea [Florence, 1498], was attributed to Simone Cinozzi or Placido Cinozzi, because its printing was realised after the death of Savonarola, from 1498. By the 8 pages, part of the colligation from Tîrgu Mureş, we assume that the copy is complete; within our approach of identification relevant was also information obtained from specialists from Cambridge University Library, Bibliothèque Nationale de France or Württembergische Landesbibliothek Stuttgart. This study is a contribution to knowing the fund of incunabula existent in Romania, the copy being new, unpublished, but also at global level, only other 18 copies being known. Keywords: Teleki Bolyai Library Tîrgu Mureş, incunabulum, Savonarola, Florence, XVth century

uropean Humanism and Renaissance of of the XVth century were Bernardino da Siena the XVth century encompassed the need (1380-1440) and Girolamo Savonarola (1452-1498)2. to return to values of Greek-Roman The latter was born in Ferrara in 1452, remarking antiquity, social and cultural renewal, emphasis being himself through the virulent tone and daring EE 3 laid on the individual. Renewal not only dominated assertions . When he was only 20 his first work social and cultural life but also political and European appeared, De ruina mundi (On the downfall of the world), and ecclesiastic life, fully benefiting of the support offered three years later he wrote De ruina Ecclesiae (On the by the greatest technological discovery of the period, downfall of the church)4. movable type printing. Subsequent development of Savonarola was marked End of XVth century and beginning of the XVIth by his joining the Dominicans, religious order founded century was dominated by the reproach addressed by by Dominic de Guzman, in Toulouse, in 1214 and the church men, such as the Italian Girolamo acknowledged by pope Honorius III two years later, Savonarola or German Martin Luther, to the clergy not whose members addressed the popular masses by some necessarily related to the their life of luxury, but more well documented sermons cultivating virtues such as to their lack of faith1. obedience, commitment, poverty and chastity5. What interests us mostly especially in this study is Through his imaginative sermons, Savonarola the Italian area, and the most famous Italian preachers revives the symbolic themes of the Middle Ages6;

<<< 90 adversity against corruption that embraced the church Girolamo Savonarola succeeded in persuading them that results also from a sermon held in 1493: While in the he held converse with God. I will not pretend to judge primitive church chalices were made of wood and prelates of gold, whether it was true or not, for we must speak with respect nowadays the church holds golden chalices and prelates of wood7. of so great a man; but I may well say that an immense number believed it without having seen any extraordinary Disgust with clergy’s corruption, specific to manifestations that should have made them believe it18 Renaissance inspires Savonarola to undertake projects or by Guicciardini: If he was good, we have seen a on moral, religious and political reform, therefore great prophet in our time; if he was bad, we have seen a involving in the conflict with Medici family Medici8. great man. For, apart from his erudition, we must admit Italy’s invasion by the French army of Carol VIII and that if he was able to fool the public for so many years on proclamation of the republic in Florence allowed so important a matter without ever being caught in a lie, Savonarola doing a project of constitution which was he must have had great judgment, talent and power of based on old communal Florentine and Venetian invention19. institutions, which swung over to an “universal” government”9. Thus, from September 1494 to May The attribute of Girolamo Savonarola of church 1498, Girolamo Savonarola implemented in Florence reformer, but also political man that influenced the end “total reform”, Florentines living „in an environment of XVth century and beginning of XVIth century made of collective exhilaration”. If through philosophical or that his works to be in great demand. Although to their doctrinal works Savonarola creates the image of a great majority these are theological works, they have compiler, through extremism and vitality he succeeded found place not only in the libraries of some to fascinate the intellectuals. Amongst his followers we monasteries but also in those of some private persons. find many scholars such as Giovanni Pico della For the Romanian area relevant is the presence, Mirandola or his nephew, Gian Francesco who firstly according to the Collective catalogue of incunabula from was apprentice and then biographer of Savonarola, the Romania20 of some of his works, incunabular editions, Florentine physician Antonio Benivieni, Giovanni della in libraries such as “Lucian Blaga” Central University Robbia or painter Sandro Botticelli10; in Botticelli’s case Library from Cluj-Napoca (8 copies), “Mihai it is remarked, following 1500 (death of Savonarola Eminescu” Central University Library from Iaşi (1 copy) happened in 1498), a return to the situation from before and Mureş County Library – Special Collections reformist movement initiated by Savonarola11. Department. Teleki-Bolyai Library (16 copies). Withdrawal from Italy of the French armies had left Our attention is directed to copies that are in the Florentine republic, implicitly Savonarola, without Tîrgu-Mureş, in Mureş County Library – Special protection in front of the supporters of the Medici collections department. Teleki-Bolyai Library. All works family12. Ardent opponent of papal corruption, leader of Savonarola held by the Library from Mureş are in a of dei piagnoni (Weepers) political party, Savonarola colligation21 encompassing 23 titles, printed in quarto. preached religious life, giving up to joy of senses, his In the remembered catalogue, as well as in the catalogue works forming a supreme law, obsessive, dominated by of incunabula from Târgu-Mureş22 or in other works Catholic moral, that was compared with that of Dante13. that deal with this subject23 are recorded 15 editions in Adversity against popedom worsened after election of 16 copies, attributed to Girolamo Savonarola. Rodrigo Borgia as pope in 1492 with the name of The binding of the volume is made of pressboard Alexander VI, suspected of simony14. Consequently, over which was applied marbled paper in tones of red, pope Alexander VI excommunicated Savonarola in May yellow, orange and blue; the spine is made of leather. 1497, year when to the carnival from Florence took Inside the front cover it is stuck the ex libris of count place ceremony of “bonfire of vanities”15 (burning of Samuel Teleki. The binding is dated to XVIIIth century. objects that are deemed to be luxurious objects, clothes, A handwritten list of some works whose author is books or paintings) on bruciamenti delle vanita (stakes of Giralomo Savonarola is on the front flyleaves, yet in the vanities)16. volume only a few of them are found. In this context also came the challenge of the Franciscans for Savonarola concerning the test of fire, On initiating classification of these copies to the yet on 7 April 1498, in Piazza from Signoria, he got National Cultural Heritage of Romania, 10th colligation away from this test, the second day being arrested, drew our attention: Exposizione sopra el psalmo Verba mea. following that on 22 May 1498 to be hanged and burned Usually, the work is dated after 1500 (nonetheless it at the stake17. wasn’t totally excluded that the work to have been published earlier, year 1499 being recorded), so outside Image of Savonarola amongst his compatriots was the time line by which it would have been part of the best depicted by Machiavelli who said: incunabular period of printing24. Similarly, attribution The people of Florence are far from considering of the work to Girolamo Savonarola is questionable, he themselves ignorant and benighted, and yet Brother being executed, as we stated before, on 22 May 1498.

91 >>> According to more recent biography25 the work is Technically the work has 8 unnumbered pages, in certainly dated to 1499, within the religious order of the quarto, on pages 1, 2, 3 there are signatures ai, aii, aiii. Dominicans an investigation being launched on 24 May A handwritten list, with 54 titles of some works 1499 as for the author of the manifest. The forwarded published by Girolamo Savonarola29 is on the two name is that of Simone Cinozzi, disciple of Savonarola, flyleaves from the beginning of the volume: and as date of publication was mentioned the day of 15 Tutte lopere di fratre Jeronimo da Ferrara: Prediche May 149926. fatte lanno 1494 sopra […] si psalmi infra l’animo, Prediche fatto [sic] l’anno 1495 sopra Amos profeta, For an accurate identification, after whole Prediche fatte nel 1496 infra l’animo, Prediche fatte nel photographing of the 8 page work, were contacted 1497 sopra le esodo, Prediche 25 sopra que bonno […] several of the institutions which officially hold this deus della providentia humana [?], Prediche 3 sopra Job work: Württenbergische Landesbibliothek Stuttgart, nella figura di padrone, Compendio dello revelationi, Libro Bibliothèque nationale de France Paris, British Library delle venta de […] fede […] el […] noso della […] London and Cambridge University Library. Response Christi, Dialogo delle venta prophetika, Dialogo intitolato of the specialists from the mentioned institutions27, sollatio del mio maggo, Trattato o vero expositione sopra whom we thank on this occasion, was that the copy held el psalmo […], Expositione sopra el psalmo Miserere mei by the Library from Tîrgu-Mureş is identical to copies Deus, Expositione sopra il psalmo Qui re ais issrael ante found in the remembered collections. Otherwise, at te, Expositione quattro sopra el pater noster, Trattato del global level, are known only 18 copies, found in the humilta, Tractato del oratione, Tractato del oratione following institutions28: London, British Library; mentale, Epistola del discreto modo di orare, Epistola a Cambridge UL; Paris BN; Berlin SB; Stuttgart WLB (2 fratri di sacro […] del modo di operare in santa sperantia copies); Ferrara C; Lucca G; Roma Cas; Roma Cors; divina dispositione, Sopra uno capitolo de fere […] fratre Vaticano BAV Stamp. Ross.; Cambridge MA, Harvard Jeronimo in sancto mando del […] divine nella religione, College Library, Houghton Library; Dallas TX, Epistola al convento da Fiesole de fratri […], Epistola a Southern Methodist Univ., Bridwell Library; San Marino fratri di s. M […] del modo de resistere alle tentationi CA, The Huntington Library; Urbana IL, Univ. of […] pervenire alla perfezione, Alchune regole a religiosi Illinois at Urbana-Champaign Library; Washington DC, necessarie, Epistola mandata a fratri di S. Matris […], Library of Congress, Rare Book Division; Dubrovnik De sette gradi di salire alla sacra mota della vita spirituale D; Lugano BCant. a instatia […] examenatione malischotto […], Trattato

<<< 92 alla more di Jesu, Del misterio della Croce, De misterij The last two titles are written by another hand, della messa, Sermone fatto a sui fratri nella vigilia di subsequently. It is not about the table of contents of natale sopra la […], Trattato exortatorio a tutti gli elect. the colligation, because works within it come from et figli del padre eterno, Trattato exortatorio a certe persone different volumes, or were bounded together […] perseguitate per la verita da lui predichata, Regole subsequently, there being noticeable evidence of adding da observare nel tempo delle tribulationi, Rimedij spirituali paper on the edge of some works or even page contro la peste, Del modo di vivere in monasterio alla numberings made by hand but which lack continuity. Cortessa della Mirandola, Trattato della vita viduale, Coming back to the title that interests us in this Trattato sopra dieci commandam […] alla murate, study, penultimate in the list from the beginning of the Epistola alle monache darnalena [?...], Expositione sopra volume, within the 8 pages of the work is presented in la Avemaria, Epistola a uno suo familiare commicia a specific form to Savonarola or his disciples Psalm 5, magnifacem […] nos siamo nel sesto anno, Epistola seen by the Holy Fathers as prayer for salvation, contra la sententia della excommunicatione contra di lui addressed to God by the Church or believer. The text data, Epistola contra la excomunica subre […] fatta, is in Italian language, having some quotations in Latin. Sermone fatto in suo ma […] a molti sacerdoti e secolari, The one that wrote the text drew a parallel between the Epistola a mio amico, Epistola a fratri habitanti nel generation that lived in Italy from the end of XVth convento di Bologna no e astampa, Una lettera la quale century with that biblical of Noah’s. Comparisons go mandava a papa Alexandro, Tratato della providentia even further, it is mentioned the controversial period of divina sopra Abachire pro no e astampa, Trattato della Alexander’s VIth shepherding and Florence and Rome semplicita della vita Cristiana, Tractato della defensione were confronted on the one hand, with Sodom and de fratri […] congregatione di santa […], Tractato cicho Gomorrah on the other hand. That fact that the text is [?] el reggimento e governo di fratre [?] […] fatto ad wrongfully attributed to Savonarola results also from instantia della signoria, Trattato contra alla astroi […] some assertions made in the text, on pages 4v-5, related divinatoria, La soscriptione […] lusione quando fratre to death of Florentine preacher: La morte del frate sia causa Domenicho da Pescia haveva […] nel furcho ed fratre di di verificare le cose predecte […] El signore torra via e punira te santa […], Compendium philosophie et logice, Firenze che hai pollute le mani tue del sangue iusto […] Ancora Expositione sopra il salmo Verba mea, el signore punira te Roma. Modern attributions on paternity Introductorium Confessorum over the text refer, as we have already mentioned, to

93 >>> Simone Cinozzi, known for his Epistle, from 1501-1503, (Re)discovery of the copy from Expositione sopra il a first attempt of making a biography of Girolamo salmo Verba mea [Florence, 1499] and analysis of Savonarola. Furthermore, a manuscript held by biography on the subject imposes a reevaluation of Houghton Library, Harvard University30, call number more recent bibliography concerning incunabula and MS Ital 102, entitled Girolamo Savonarola compositions printing houses or authors of works and updating drawn up in Italian and dated between 1498-149931, has information referring to theme, which could lead to the following table of contents: discovery of some new copies of incunabula in the Savonarola, Girolamo, 1452-1498. Piu opere di fra libraries from Romania, or to clarification of some girolamo di ferara, MS. (unidentified hand); [n.p.] issues regarding dating existent nowadays. 1498-1499. 97f. (188p.) Questa gli laesposizione del misere...; ff. 1v-21. Expositione...sopra tre versichuli del salmo trigesimo...; ff. 22-37. Note: Oratione fatta addi ventire di Maggio...; f. 37v. Chopia duna lettera...al Cristianissimo Re di francia; ff. 1. Paul Faure, Renaşterea, Bucharest, Corint Publishing 38-39v. House, 2002, p. 45. Chopia duna altra lettera...alli serenissimi Re et Reina 2. George Lăzărescu, Civilizaţie italiană, , Ştiinţifică şi di Spagna; ff. 39v-41. Enciclopedică Publishing House, 1987, p. 110. Chopia duna altra lettera...al serenissimo Imperadore; ff. 3. Giuliano Procacci, Istoria italienilor, Bucharest, Politică 42-43v. Publishing House, 1975, p. 128-129. La infrascritta et [!] la examina del...Hieronimo...; ff. 4. Cornelia Comorovski, Literatura Umanismului şi 44-63. Renaşterii ilustrată cu texte, vol. I, Bucureşti, Albatros Lapistola che mando lasantita del Papa...; ff. 63-63v. Publishing House, 1972, p. 93-94. Unaltra epistola che mando lasantita del papa...; 64. 5. Sever Lucian Ceuca, Lucian Victor Ceuca, Ordine La infrascritta e la chopia della sechonda examina monahale: cavaleri şi călugări, Alba Iulia, Altip Publishing del...Hieronimo...; ff. 64v-70v. House, 2009, p. 90. Examina del...Domenicho da pescia...; ff. 72-76. 6. André Chastel, Artă şi umanism la Florenţa pe vremea lui Chopia duna lettera di fra Domenicho...a sua fratri; ff. Lorenzo Magnificul, vol. II, Bucharest, Meridiane 76-76v. Publishing House, 1981, p. 183. Questa sie la chopia di una schongiurazione...; ff. 76v. 7. Giuliano Procacci, op. cit., p. 129. Addi...examina di frate silvestro...; ff. 77-84v. 8. Cornelia Comorovski, op. cit., p. 93. Expositione del salmo Verba mea auribus...da frate 9. Giuliano Procacci, op. cit., p. 130. simone Cinozi...; ff. 85v-97v. 10. Ibidem. 11. André Chastel, op. cit., p. 188-189. According to the table of contents, the text that we 12. Giuliano Procacci, op. cit., p. 132. are focusing on was definitely written by Simone 13. George Lăzărescu, op. cit., p. 111. Cinozzi. We propose modification of the information 14. Claudio Rendina, Papii. Istorie şi secrete, Bucharest, All known until nowadays, completing the name of the Publishing House, 2002, p. 613. author with the one mentioned above, also because 15. Giuliano Procacci, op. cit., p. 132. dating of the manuscript between 1498-1499 as well as 16. Cornelia Comorovski, op. cit., p. 93. mentioning of his name. 17. Giuliano Procacci, op. cit., p. 132. Coming back to the printed text, its printing was 18. http://ro.wikipedia.org/wiki/Girolamo_Savonarola likely to be occur in Florence. Only the name of the consulted on 27 November 2013. typographer would be entered into discussion, and 19. Ibidem. usually works of Girolamo Savonarola were printed 20. Elena-Maria Schatz, Robertina Stoica, Catalogul either by Bartolomeo di Libri, or Johannes Petri and colectiv al incunabulelor din România, Bucharest, Cimec, Lorenzo Morgiani or only by this last one alone. 2007. This study is a contribution to knowing the fund of 21. Call number T. q – 154 b/3 incunabula existent in Romania, but also at global level, 22. Catalogus incunabulorum Bibliothecae Teleki-Bolyai, given that more of the repository libraries from Europe Tîrgu-Mureş, 1971. and not only have adopted international indexing, 23. Marius Ionescu, Incunabule în bibliotecile din România. information offered for each title relating to all copies Biblioteca “Teleki-Bolyai”, Tîrgu-Mureş, in Vox Libri, Deva, known at global level, from here resulting also 2012, no. 3 (24), p. 42-46. In fact, the work is a simple importance of the presence of the title Expositione sopra arrangement of the incunabula catalogue from Teleki il salmo Verba mea within funds of Mureş County Library. Library-Special Collections Department. Teleki-Bolyai 24. http://istc.bl.uk/search/search.html?operation= Library. record&rsid=741306&q=2 from 27 November 2013

<<< 94 apud Frederick R. Goff, Incunabula in American libraries: Bibliography: a third census, Millwood (N.Y.), 1973. (Reproduced from the annotated copy of the original edition (New York, Catalogus incunabulorum Bibliothecae Teleki-Bolyai, 1964) maintained by Goff). (Supplement. , 1972.), nr. S Tîrgu-Mureş, 1971; 203; Catalogue of books printed in the XVth century now in Ceuca, Sever Lucian. Ceuca, Lucian Victor, Ordine the British Museum [British Library], 13 parts, London, ‘t monahale: cavaleri şi călugări [Monastic orders: knights and Goy-Houten, 1963-2007, (Pts I-IX reproduced from the monks], , Ed. Altip, 2009; working copies of the original edition (London, Chastel, André. Artă şi umanism la Florenţa pe vremea lui 1908-62) annotated at the Museum); Short-title catalogue Lorenzo Magnificul [Art and Humanism in Florence in the of books printed in Italy and of Italian books printed in other Time of Lorenzo the Magnificent], vol. II, Bucureşti, Ed. countries from 1465 to 1600 now in the British Museum, Meridiane, 1981; London, 1958, (Supplement, London, 1986), BMC VII Comorovski, Cornelia. Literatura Umanismului şi Renaşterii 1209; BMC(It) p. 100; Indice generale degli incunaboli delle ilustrată cu texte [Humanism and Renaissance’s literature biblioteche d’Italia. Compilato da T.M. Guarnaschelli e E. illustrated by texts], vol. I, Bucureşti, Ed. Albatros, Valenziani [et al.]. 6 vols. Roma, 1943-81, IGI VI, p. 131. 1972; Without presenting the printing year, Reichling, Faure, Paul. Renaşterea [Renaissance], Bucureşti, Ed. Dietrich, Appendices ad Hainii-Copingeri Repertorium Corint, 2002; Bibliographicum … Emendationes, 6 vol., & index, Ionescu, Marius. Incunabule în bibliotecile din România. Monachii, 1905-11 (Supplement, Monasterii, 1914), nr. Biblioteca “Teleki-Bolyai”, Tîrgu-Mureş [Incunabula in the 14410, p. 285 (we appreciate the help provided by Mrs. libraries from Romania. “Teleki-Bolyai” Library, dr. Doina Hendre Biro who made possible researching Tîrgu-Mureş]. In Vox Libri, Deva, 2012, nr. 3 (24), p. this work in Batthyaneum Library from Alba Iulia). 42-46; 25. http://istc.bl.uk/search/search.html?operation= Lăzărescu, George. Civilizaţie italiană/Italian civilization, record&rsid=741306&q=2 from 27 November 2013 Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987; apud Lorenzo Polizzotto, The Elect Nation. The Polizzotto, Lorenzo. The Elect Nation. The Savonarolan Savonarolan Movement in (1494-1545), , Clarendon Press, Movement in (1494-1545), , Clarendon Press, 1994; 1994, p. 173-177. Procacci, Giuliano. Istoria italienilor [History of Italians], 26. R. Ridolfi, Vita di Girolamo Savonarola, II, , 1952, p. Bucureşti, Ed. Politică, 1975; 235, note 22, information offered by Nicolas Petit Ridolfi, Roberto. Vita di Girolamo Savonarola, II, Roma, (Réserve des livres rares, Bibliothèque nationale de 1952; France), mentioned also in Catologue des incunables [de la Reichling, Dietrich. Appendices ad Hainii-Copingeri BnF]. Repertorium Bibliographicum […] Emendationes, 6 vol., & 27. Dr. theol. Christian Hermann (Württenbergische index, Monachii, 1905-11 (Supplement, Monasterii, Landesbibliothek Stuttgart), Nicolas Petit (Réserve des 1914); livres rares, Bibliothèque nationale de France), Liam Rendina, Claudio. Papii. Istorie şi secrete [Popes. History and Sims (Rare books Department, Cambridge University secrets], Bucureşti, Ed. All, 2002; Library). Schatz, Elena-Maria; Stoica, Robertina. Catalogul colectiv 28. Information is taken over from British Library al incunabulelor din România [Collective catalogue of Incunabula Short Title Catalogue (ISTC) and is available incunabula from Romania], Bucureşti, Cimec, 2007. online to the address: http://istc.bl.uk/search/search. html?operation=record&rsid=741306&q=2; we http://istc.bl.uk/search/search.html?operation=record consulted it on 27 November 2013. &rsid=741306&q=2 consulted on 27 November 29. We thank our colleague Dr. Andreea Mârza for the 2013; support offered in reading this note! http://oasis.lib.harvard.edu/oasis/deliver/~hou00749 30. http://oasis.lib.harvard.edu/oasis/deliver/~hou consulted on 27 November 2013; 00749 consulted on 27 November 2013. http://ro.wikipedia.org/wiki/Girolamo_Savonarola 31. Volume presents a note drawn up by Bartolomeo consulted on 27 November 2013. del Vantaggio and dated to 1499.

95 >>> Imagini istorice ale oraşelor actualei Românii tipărite la Antwerpen

Anda-lucia SPÂNU Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu Institute for Social Sciences and Humanities of Sibiu Personal e mail: [email protected] Historical images of nowadays Romanian Cities printed in Antwerp Many specialists have studied the “Printing Revolution”, as well as the importance of the production and the trade of books. Images of Romanian cities have been made on a wide range of supports, but the vast majority of them were printed images. The oldest images of Romanian cities were the views of Oradea and Cluj, from Georg Brauns Civitates Orbis Terrarum, made by Georg (or Joris) Hoefnagel, artist born in Antwerp. The work itself is strongly related with this famous centre, trough Abraham Ortelius’s Theatrum orbis terrarium, printed there. While Civitates and Hoefnagel’s activity is well known, Gaspar Boutats, Jacob Harrewijn and Jacob Peeters, who as well represented cities from nowadays Romania, are almost unknown to Romanian historiography. Their images seem to be “head series” for a type of representations that circulated for two centuries. This paper intends to study these images, together with the books in which they have been printed. Both images and books were created in the 17th century Antwerp. Keywords: Antwerp, books, city views, historical images, printing press.

nele dintre primele şi cele mai secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, la identificarea unor importante reprezentări ale oraşelor elemente specifice, într-o imagine ce reda ideea de oraş.3 actualei Românii au fost realizate de În acest renumit centru a apărut Abraham Ortelius, UartiştiU care au trăit şi lucrat în Antwerpen-ul secolului al Theatrum orbis terrarum (Antwerpen, 1570), cartea cu 53 XVII-lea (Joris Hoefnagel, Gaspar Bouttats şi Jacob de hărţi gravate de Frans Hogenberg din Mechelen. Harrewijn). Mai mult, lucrările acestora au fost editate După ce a trăit mulţi ani în Antwerpen, Hogenberg s-a şi tipărite în Antwerpen, renumit centru artistic şi stabilit în Köln, unde i-a cunoscut pe Georg Braun şi pe tipografic al vremii. Simon van den Neuvel (Novellanus), de asemenea din Documentarea în privinţa acestora se poate face la Mechelen. Împreună au lucrat compilaţia – atlas cu Centrul pentru Istorie Urbană1 al Universităţii vederi de oraşe. Parte din textul ce acompania hărţile a Antwerpen, inclusiv la secţia Colecţii istorice a Bibliotecii fost scris de Ortelius, parte (cea referitoare la oraşele Universitare, unde sunt păstrate imaginile istorice, dar germane) de Cornelis Caymox. Este dificil de spus care mai ales la Biblioteca Lucrărilor de Patrimoniu „Hendrik dintre cei trei artişti a avut iniţiativa proiectului.4 Conscience”2, cu renumitele săli ale „Preciosa”, După ce Theatrum orbis terrarum a fost un succes păstrătoare a colecţiei de carte veche şi rară. editorial, Civitates orbis terrarum, în şase volume (Köln, Până la mijlocul secolului al XVI-lea, un mare număr primul volum în 1572 şi ultimul în 1617), editat de de stampe, cărţi ilustrate şi atlase, conţinând vederi de Georg Braun şi gravat de Frans Hogenberg, cartea cu oraşe europene, cu pretenţii de acurateţe, au ieşit din vederi de oraşe5 a fost un eveniment în publicarea de tipografiile Antwerpen-ului, odată cu mutarea carte. Tipărirea acestui tip de lucrare a fost profitabilă interesului de la vederi ale unor oraşe imaginare sau timp de două secole.6 ideale către unele particulare. Rezidenţii oraşelor Titlul lucrării Civitates orbis terrarum o leagă de înfăţişate au format o mare parte a doritorilor de astfel Theatrum orbis terrarum al lui Ortelius. Mai mult, Theatrum de vederi, a căror exactitate topografică se rezuma, în din anul 1571 şi Civitates din 1572 au apărut uneori legate

<<< 96 împreună. Civitates poate fi considerată o lucrare Civitates orbis terrarum pornea de la premisa că oraşele olandeză. Colaboratorii lui Braun, gravorii Hogenberg prezentate în imaginile-vederi, în adevăratul sens al şi Novellanus erau nativi din Mechelen, Ortelius a trăit termenului (ceea ce se vede), aveau să ofere informaţii la Antwerpen, opera a fost tipărită atât la Köln cât şi la despre ele însele mult mai repede decât dacă ar fi fost Antwerpen, al cărui primar a contribuit şi el cu un lung descrise în cuvinte.13 poem.7 Atlasul cu vederi de oraşe a avut un imens succes, Gravurile în cupru au fost realizate după desenele fiind retipărit şi îmbogăţit adesea. Acest succes a lansat mai multor artişti şi cartografi, cel mai prolific dintre moda „cărţilor cu oraşe”, care a durat două secole. aceştia fiind Georg Hoefnagel. Pentru realizarea Adevărate ghiduri de călătorie, aceste cărţi ilustrate cu planşelor au fost copiate planuri ale lui Jacob van vederi urbane, au fost un fenomen. Din cele peste 15000 Deventer, xilogravuri ale lui Johannes Stumpf (din de volume tipărite în secolele al XVI-lea – al XVIII-lea Schweitzer Chronik, 1548) şi vederi ale unor oraşe în Europa, jumătate au apărut în a doua jumătate a germane tipărite în ediţiile anilor 1550 şi 1572 ale secolului al XVIII-lea. Numai în Germania au apărut între Cosmographiei lui Christian Münster.8 5000 şi 10000 de cărţi de călătorie, în secolul al XVIII-lea, Georg Hoefnagel s-a născut la Antwerpen în 1542, ceea ce demonstrează o foarte mare cerere.14 ca fiu al unui negustor de diamante care n-a fost încântat Va deveni o modă şi preluarea acestui tip de imagini, de preocupările sale artistice. A studiat cu Hans Bol din care au circulat foarte mult, fiind folosite de mai mulţi Mechelen, dar a rămas în afacerea familiei. A călătorit editori, pentru ilustrarea lucrărilor care tratau evenimentele în acest scop în Franţa, Spania şi Anglia. În 1571 s-a epocii. Vederile de oraşe erau preluate fie în forma lor căsătorit cu Sussana van Oncken. Tatăl său a pierdut originală, fie cu textul modificat, fie cu uşoare retuşuri sau toată averea în timpul „furiei spaniole” (1576), aşa că adăugiri şi uneori cu schimbarea dimensiunilor. fiul a părăsit Antwerpen, plecând mai întâi în Italia şi De exemplu, din Memorie istoriografiche de regni della apoi la München, unde a lucrat la curţile lui Albrecht al Morea Negroponte e littorali sin a Salonichi: accresciuta in questa V-lea şi Wilhelm al V-lea al Bavariei. Ultimii ani din viaţă seconda edizione (Venice, 1686), prima ediţie în octavo, dar i-a petrecut la curţile lui Rudolf al II-lea din Praga şi a doua ediţie, cronologic, a Memorie istoriografiche della Viena, unde a şi murit, la 9 septembrie 1600.9 Morea, publicată în acelaşi an, cu unele modificări, în Majoritatea lucrărilor lui Hoefnagel – realizate doar doi ani erau şase ediţii italiene şi încă opt produse profesionist, şi care se remarcă printre celelalte, de mâna în alte ţări europene, după lucrarea iniţială, iar imaginile a doua, ridicând nivelul lucrării10 – , gravate de Hogenberg, au continuat să fie reproduse în alte cărţi.15 Ediţia au fost tipărite în părţile a III-a şi a V-a ale cărţii. piratată apărută la Amsterdam şi tradusă şi la Londra, Hogenberg, lăudat de Braun pentru oraşele are planşele gravate de Gaspar Bouttats, un editor de reprezentate după natură, a gravat cea mai mare parte a hărţi şi gravuri, care le-a realizat pentru propria sa planşelor.11 Între vederile de oraşe realizate de mâna lui lucrare: Beschryvinghe van het koninckryck Morea, Hoefnagel, se regăsesc şi cele ale oraşelor Oradea şi Cluj.12 Antwerpen, G. Bouttats şi H. Van Dunwalt, 1687.16

1. Gaspar Bouttats – Timişoara Biblioteca Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Colecţii Speciale

97 >>> 2. Gaspar Bouttats – Oradea – Biblioteca Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Colecţii Speciale

Despre Gaspar Bouttats (1625-1703) nu se cunosc A lucrat şi pentru albumul Korte Beschryvinghe ende foarte multe detalii biografice. Fratele mai tânăr al lui aen-wysinghe der Plaetsen in desfn Boeck, met hunnen Frederik Bouttats, tot artist, s-a născut şi a murit la teghenwoordingen Standt, épertinentlijck uytghebeldt, in Antwerpen. A gravat mai ales pentru librari, atât după Oostenryck, Antwepen [probabil 1690] editat de gravorul lucrări proprii, dar mai ales după desenele altor artişti, Jacob Peeters. unele dintre lucrările sale fiind reproduceri după opere Lucrarea a apărut ca urmare a conflictului dintre semnate de diferiţi maeştrii. imperiile habsburgic şi otoman, dezlănţuit în 1683 prin A tipărit Description exacte des royaumes de Hongrie et asediul nereuşit asupra Vienei şi glorifica acţiunile celor Dalmatie. Avec les Principautés de Svenberge, Walachie, dintâi, care îşi vedeau deschisă calea spre Balcani. Anul Moldavie, Bulgarie, leur Villes et Fortresses (...), Anvers, 1688, 1688 a însemnat punctul culminant în desfăşurarea care conţine vederi ale oraşelor Timişoara (planşa 20) (il. operaţiunilor militare contra turcilor, prefigurându-se 1), Oradea (planşa 21) (il. 2) şi Lipova (planşa 40) (il. 3). prăbuşirea puterii otomane în sud-estul Europei.

3. Gaspar Bouttats – Lipova – Biblioteca Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Colecţii Speciale

<<< 98 4. Gaspar Bouttats – Timişoara – Biblioteca Academiei Române – Cabinetul de Stampe

5. Gaspar Bouttats – Oradea – Biblioteca Academiei Române – Cabinetul de Stampe

6. Gaspar Bouttats – Cluj – Muzeul Judeţean de Artă Braşov Editorul, Jacobus Peeters17, a reunit într-un album o de mine la Viena18 şi într-unul aflat la Bucureşti.19 galerie de zece portrete ale conducătorilor celor două Având în vedere că nu se potriveşte ca aspect cu armate, urmate de 12 pagini de text explicativ şi planşe celelalte vederi ale albumului, presupun că este doar o cu vederi de oraşe din Austria, Ungaria, Transilvania şi preluare a celor doi Peeters, din altă sursă, Gaspar Imperiul Otoman. Desenele au fost executate de Peeters Bouttats nefiind implicat. Un argument ar fi lipsa şi au fost gravate de Gaspar Bouttats şi Peeters. textului explicativ despre oraşul Cluj, dar şi faptul că În această lucrare apar reprezentările oraşelor vederea nu poartă semnătura lui Bouttats, care a semnat Timişoara (il. 4) şi Oradea (il. 5), variante uşor toate celelalte reprezentări de oraşe. modificate ale vederilor anterioare, cărora li s-a adăugat Peeters este numele unei familii de gravori olandezi legende explicative. Noi sunt vederile oraşului Satu din Antwerpen. Activitatea lui Ian sau Johann Peeters Mare, numit Sacmar şi Zatmar. şi Jacob sau Jaques Peeters este confundată de cele mai Vederea Clujului (il. 6), foarte asemănătoare cu cea multe cataloage. S-ar părea că Jacob (Jaques) edita făcută de Georg Hoefnagel şi gravată de Franz lucrările executate de Johann (Jan) Peeters. Jacob Peeters Hogenberg, nu este una dintre planşele exemplarului (1636-1695), gravor şi editor, a trăit doar în renumitul studiat de mine, însă există alte exemplare, în cel studiat centru tipografic. Fratele său Jan a făcut carieră ca pictor

99 >>> şi gravor, tot în Antwerpen, în anii ’80 ai secolului al Rotenthurn op de Revier de Aluta in Transilvania XVII-lea. Soczow ann de Revier de Sereth in Walachia Exemplarul de la Viena este descris în fişa bibliotecii Tergovisco op de Rever de Launiza in Moldavia Der Türkenkrieg 1683-1699, Sammelwerk. Hongariae Caes. Wisseburg ann de Revier Marocza in Transilvania, toate Maj. Leopoldo, has Turcis erepras et favente Deo eripiendas fiind datate 1688, dată înscrisă pe placa gravată care le Hongariae Civitates (und weitere Ansichten griechischer, türkischer, conţine. afrikanischer Städte und Örtlichkeiten). Zeichner und Stecher: Roomyn de Hooghe, Iacobus Peteers, Ioannes Peeters, Din păcate la toţi autorii care se documentează la Gaspar Bouttats, Gaspar Huberti, Lucas Vorstermans, Cabinetul de Stampe al Academiei, ale căror fişe sunt Conradus Lauwers, Antwerpen, um 1700. [...] 1 Band mit greşite, sau care preiau informaţiile din albumele tipărite 130. fol. Stichen (137 Ansichten), 6 fol. Text. Este o sub coordonarea Şefei Cabinetului de Stampe, Cătălina lucrare legată mai târziu, începe cu portrete de împăraţi Macovei, perpetuează încă o eroare de mult rezolvată. (p. 127-134), continuă cu imagini din Viena (p. 2-18), apoi Jacob (Jaques) Harrewijn s-a născut la cu text (pl. 12-18 = 14 pagini), apoi planşe, în ordinea din Antwerpen/Amsterdam în 1660; s-a căsătorit la text (pl. 19-123). Cele care ne interesează sunt: Amsterdam, în 1682 cu Henriette de Kemp, iar în anul Sacmar – pl. 41, în dreapta paginii 1688 era înregistrat ca maestru al breslei sf. Lucas din Waradin – pl. 50 Antwerpen. Probabil soţia îi murise înainte de mutarea Temeswar – pl. 54 în acest oraş, pentru că s-a căsătorit aici cu Coloswar vulgo Clausenburg – pl. 55 Anne-Chaterine van Cleemput, cu care a avut 15 copii. Zatmar – pl. 66, în dreapta paginii Între anii 1693 şi 1696 era stabilit la Brusselles. A murit în 10 iunie 1727. Exemplarul de la „Preciosa” din Antwerpen, este Gravor de mare talent, a lăsat lucrări (alegorii, legat împreună cu alte două lucrări, care tratează portrete, scene istorice, peisaje, scene religioase) de subiecte destul de diverse, dare care au în comun atât valoare inegală. Se consideră că operele lucrate la centrul tipografic, Antwerpen, cât şi editorul, Peeters, şi Antwerpen sunt deosebite şi frumoase, în contrast cu gravorul, Gaspar Bouttats.20 Alcătuiesc împreună ceea cele lucrate în Brusselles (de exemplu planşele la Istoria ce biblioteca numeşte Collection de vues de villes en Hongrie, preasfântului sacrament al Miracolului, Brussells, 1720), care en Autriche, en Turquie et aux bords de la Méditerranée que les sunt mediocre. Turcs ont conquises et desquelles ils sont chassés, ensemble les A fost nu doar un artist talentat, dar şi un inovator: portraits des capitaines plus illustres qui ont combattu contre eux, a fost unul dintre primii, dacă nu chiar primul (cel puţin Antwerpen, 1685-1690, cu 110 ilustraţii. aşa crede Emil van Heurck, în 1929) care a folosit Probabil şi exemplarul existent la cabinetul de tehnica ce a devenit cunoscută cu numele aquaforte. Stampe al Academiei Române a fost legat împreună cu Doi dintre fiii săi, (Jacob sau) Jaques-Gerard altceva. Multă vreme s-a crezut că placheta cu seria de (Antwerpen 10 martie 1692–Gand 10 martie 1715) şi opt gravuri realizate în 1688 de un alt artist care a lucrat (Francisc sau) Francois (Bruxelles, 26 iunie 1700–26 multă vreme în Antwerpen, Jacob Harrewijn (sau decembrie 1764) au practicat meseria tatălui, însă cu Haarewijn), făceau parte din albumul lui Jacob Peeters. mult mai puţin succes. În Antwerpen este renumit pentru cele două stampe În legătură cu seria de gravuri ale lui Harrewijn, redând casa lui Peter Paul Rubens. O vedere este din aflate la cabinetul de Stampe al Academiei Române, au 1684, a doua din 1692, ambele fiind realizate pentru scris doi cercetători, care au avut păreri total diferite. proprietarul de atunci, Hendrik Hillewerve. Părţile casei Primul a fost şeful Cabinetului de Stampe din perioada construite de Rubens sunt portretizate în amănunţime interbelică, Ioan C. Băcilă21, iar al doilea istoricul Paul (deşi la ora aceea nu se mai păstrau în forma originală), Cernovodeanu22. Primul credea că făceau parte din în vreme ce restul casei rămâne oarecum în umbră. albumul lui Jacob Peeters, Korte Beschryvinghe [...], iar al Aceste două imagini au stat la baza expoziţiei Palatul doilea că este vorba de o lucrare distinctă, introdusă în Rubens, Maestrul ca Arhitect, care a putut fi vizitată între album dintr-o pură întâmplare. Porţile deschise către alte 10 septembrie şi 11 decembrie 2011. fonduri, către alte exemplare ale aceleiaşi lucrări, şi mai În timpul sejurului la Antwerpen a semnat „(I.) ales timpul care a permis noi cercetări şi abordări, i-au Harrewijn” cu caractere drepte, iar la Brussells a semnat dat dreptate domnului Cernovodeanu. Acum se ştie în cu caractere cursive, cu iniţiala „H” frumos desenată. mod sigur că Jacob Haarewijn nu a vizitat oraşele pe care le-a înfăţişat în placheta sa. Imaginile din spaţiul Nu am găsit deocamdată alte exemplare ale vederilor nostru au legendele: lui Harrewijn, nici variante după gravurile sale şi nici nu Bucharest in Moldavia aan de Revier Dembowicen ştiu dacă au făcut parte, deşi este foarte probabil, dintr-o Cronstat aan de Revier de Aluta in Transilvania lucrare de mai mare întindere, sau au circulat ca foi Hermanstad op de Revier de Aluta in Transilvania volante. Însă, dacă aceste imagini au făcut parte dintr-o Lipa aan de Revier de Marocsz by Transilvania carte, cu siguranţă a fost tipărită la Antwerpen.

<<< 100 Note: acesta cu 40 de pagini de text explicativ, urmat de numeroase planşe. 1. The Centre for Urban History (CSG) at the University of Thooneel der steden ende sterckten van t’Vereenight Nederlandt Antwerp, la http://www.ua.ac.be/main. aspx ?c =.CSG, met d’nengrensende plaetsen soo in Brabandt, Vlaenderen als accesat la 13 decembrie 2011. anden Rhÿn en elders verovert door de Waepenen der 2. Erfgoedbibliotheek Hendrik Conscience, la http://www. Groot-moghende Heeren Staeten onder het gheleÿ vande seer Edele consciencebibliotheek.be/, accesat la 13 decem brie Hooghghebore Princen vā Oranien = Theatre des Villes et 2011. Fortresses des Provinces Unies et frontieres tant en Brabrant, 3. Kristina Hartzer Nguyen, The Made Landscape: City and Flandre, qu’au Rhin et autres parts, conquestees par les Armes Country in Seventeenth-Century Dutch Prints, în Harvard des Srs. Estats Genereaux soubs le conduit des tres-nobles et University Art Museums Bulletin, 1, 1, 1992, p. 11. tres-illustres Princes d’Orange. Cu dedicaţia „Gheteeckent 4. Johannes Keuning, The “Civitates” of Braun and door I. Peeters ende ghemaeckt met sterek waeter door Hogenberg, în Imago Mundi, 17, 1963, p. 41. Ga. Bovttats; woenende aen de Borse inde H. Ma. 5. 546 de prospecte, vederi planimetrice şi în zbor de Magdalena de Pazzi tot Antwerpen, alwaer de selue te pasăre ale oraşelor din toată lumea. James Elliot, The City Coop Zyn”. in Maps: Urban Mapping to 1900, The British Library, 21. Ioan C. Băcilă, Stampe privitoare la Istoria Românilor, în London, 1987, p. 26. Anuarul de Istorie Naţională Cluj, V, 1928–1930, p. 6. Lucia Nuti, The Perspective Plan in the Sixteenth Century: 175-306. The Invention of a Representational Language, în The Art 22. Paul Cernovodeanu, O vedere a ora şului Bucureşti din Bulletin, 76, 1, 1994, p. 105; James Elliot, op. cit., p. 26. anul 1688, în Materiale de istorie şi muzeografie, VIII, 1971, 7. Johannes Keuning, op. cit., p. 42. p. 121-127 şi Biblioteca Bucureştilor, I, nr. 9, 1998, p. 2-4. 8. James Elliot, op. cit., p. 27. 9. Sergey Androssov, Two drawings by Hoefnagel, în The Burlington Magazine, 136, 1095, 1994, p. 371. Johannes Keuning, op. cit., p. 43. Bibliography: 10. Sergey Androssov, op. cit., p. 371. 11. James Elliot, op. cit., p. 26. Johannes Keuning, op. cit., Androssov, Sergey. Two drawings by Hoefnagel. În The p. 42. Burlington Magazine, 136, 1095, 1994, p. 339-372. 12. Johannes Keuning, op. cit., p. 44. Băcilă, Ioan C. Stampe privitoare la Istoria Românilor [Stamps 13. Ibidem, p. 106. on the history of Romanians]. În Anuarul de Istorie 14. Chen Tzoref-Ashkenazi, The Experienced Traveller as Naţională Cluj, V, 1928–1930, p. 175-306. a Professional Author: Friedrich Ludwig Langstedt, Georg Cernovodeanu, Paul. O vedere a oraşului Bucureşti din anul Forster and Colonialism Discourse in Eighteenth-Century 1688 [A view of Bucharest from 1688]. În Materiale de Germany, în History, Blackwell Publishing Ltd, 95, 317, istorie şi muzeografie, VIII, 1971, p. 121-127 2010, p. 2-3. şi Biblioteca Bucureştilor, I, nr. 9, 1998, p. 2-4. 15. Leonora Navari, Vincenzo Coronelli and the Iconography Elliot, James. The City in Maps: Urban Mapping to 1900, of the Venetian Conquest of the Morea: A Study in Illustrative The British Library, London, 1987. Methods, în The Annual of the British School at Athens, 90, Hartzer Nguyen, Kristina. The Made Landscape: City and 1995, p. 508 şi nota 16. Country in Seventeenth-Century Dutch Prints, în Harvard 16. Ibidem, p. 510 şi nota 22. University Art Museums Bulletin, 1, 1992, 1, p. 1-47. 17. Jakobus Peeters, Korte Beschryvinghe ende aen-wy sin ghe Keuning, Johannes. The „Civitates” of Braun and der Plaetsen in desfn Boeck, met hunnen teghenwoordingen Hogenberg. În Imago Mundi, 17, 1963, p. 41-44. Standt, éperti nen tlijck uytghebeldt, in Oostenryck, Antwepen, Navari, Leonora. Vincenzo Coronelli and the Iconography of 1690. the Venetian Conquest of the Morea: A Study in Illustrative 18. Kriegs Archiv Wien, cota H III c 98-6 α. Methods. În The Annual of the British School at Athens, 19. Potrivit lui Ioan C. Băcilă, imaginea cu Oradea este 90, 1995, p. 505-519. planşa 32, Timişoara – pl. 35, Cluj – pl. 36 şi Satu Mare Nuti, Lucia. The Perspective Plan in the Sixteenth Century: pl. 49. The Invention of a Representational Language. În The Art 20. Description des principales Villes, Havres & Illes du Golfe Bulletin, 76, 1, 1994, p. 105-128. de Venise du coté Oriental, comme aussi des Villes & Peeters,Jakobus. Korte Beschryvinghe ende aen-wysinghe der Fortreresses de la More’s & quelques Places de la Grece, & des Plaetsen in desfn Boeck, met hunnen teghenwoordingen Standt, Illes principales de l’Archipel & Fortresses d’icelles, & caluitie épertinentlijck uytghebeldt, in Oostenryck, Antwepen, 1690. quelques Places renommées de la Terre Saincte, & autres desssous Tzoref-Ashkenazi, Chen. The Experienced Traveller as a la Domination Ottomanne vers le Midy & l’Orient , & quelques Professional Author: Friedrich Ludwig Langstedt, Georg pri ncipales Villes en Perse et le Regne du Grand Mogol, le tout Forster and Colonialism Discourse in Eighteenth-Century en Abreggè. Mis en lumiere par Jaques Peeters en Anvers sur Germany. În History, Blackwell Publishing Ltd, 95, Marche des vieux Souliers, [Antwerpen, 1690], de data 2010, 317, p. 2-24.

101 >>> Fenomene meteorologice în însemnările de carte românească veche din Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca

O t i l i a U R S Biblioteca Academiei Române, Cluj-Napoca Romanian Academy library, Cluj-Napoca e mail: [email protected] Meteorologic Phenomena in Notes of Old Romanian Book at the Library of the Romanian Academy in Cluj Napoca The study took into account the identification and analysis of notes of Old Romanian Book found at the Romanian Academy Library in Cluj Napoca. These notes are related to meteorological phenomena. Their analysis revealed influences of meteorologic phenomena in human life, such as: floods, drought, earthquakes, extreme temperatures etc. Moreover, the study aimed at both the way in which these phenomena were perceived by those who had to endure them, and the sociological aspects of such events which, by their uniqueness, have resulted into the emergence of an instrument of culture, namely, that of marking on books, a memorable moment in the history of the community. Keywords: Old Romanian Book, meteorologic phenomena in book notes, the Library of the Romanian Academy in Cluj Napoca

umărul mare de însemnări din fondul Însemnările referitoare la condiţiile meteorologice de carte veche românească al Bibliotecii demonstrează că acestea aveau consecinţe directe asupra Academiei Române din Cluj-Napoca calităţii vieţii omului şi, nu de puţine ori, generau NimpuneN studiul acestora pe categorii de însemnări, după consecinţe neplăcute pe care comunităţile asupra cărora conţinutul lor. Aşadar, însemnările avute în vedere, pot se abăteau trebuiau sa le suporte şi să le supravieţuiască. fi clasificate în însemnări de proprietate, însemnări Deoarece aceste fenomene aveau o manifestare agresivă, referitoare la preţul de vânzare sau la preţul legăturilor, ele puteau să schimbe radical viaţa oamenilor, însemnări culturale, istorice, religioase, însemnări de influenţând puternic atutudinea acestora faţă de puterea circulaţie a cărţilor, jurnale de familie sau personale, naturii şi a divinităţii, fiind însemnate ca evenimente însemnări referitoare la fenomenele meteorologice, deosebite. astrale, însemnări medicale1 etc. Însemnările referitoare la inundaţii sunt foarte În conţinutul studiului de faţă s-a avut în vedere relevante în acest sens şi reuşesc să transmită fiorul identificarea însemnărilor din fondul amintit referitoare apelor nestăvilite astfel: La leat 1837, începăndu-să ploile la fenomenele meteorologice. Analiza acestora a relevat cele mai multe şi mai mari, care n-au fost doo, trei zile a nu fi influenţele fenomenelor meteorologice în viaţa omului, ploat în toate lunile, pănă la sfărşitul lui iuli, şi într-această lună cum sunt inundaţii, secetă, cutremure, temperaturi în unsprezece zile, la opt ceasuri din zi s-au pornit ploaie mare extreme, recolte slabe, preţuri variate la produsele agricole şi au ţinut doosprezece ceasuri pănă a doo zi şi s-au făcut potop etc. S-a urmărit, de asemenea, şi modul în care aceste mare peste tot pămăntul, încât au înecat şi în Bucureşti şapte fenomene erau percepute de cei care le suportau, precum mahalale, iar la ţară nu să ştie câte sate şi oameni s-au înecat, şi aspectele sociale ale evenimentelor în discuţie, ele fiind cât şi dobitoace şi bucatele. Şi am însămnat spre ştiinţă. 1837. înţelese ca momente memorabile în istoria comunităţii Pr. Vasile, duhovnicul sfintei mănăstiri Aninoasa (Minei pe iulie, respective, evenimente care, prin unicitatea lor, au Râmnic, 1780, cota CRV 1109); În anul 1912 au fost vara determinat şi apariţia unui act de cultura, şi anume, cel al forte re, plouosasă [!] şi frig, n-a fost nici 3 zile calde, au eşit însemnări pe carte. Murăsiu de vo 3 ori (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota

<<< 102 CRV 200); În anul 1912 au fostu un anu forte cu [...], au fostu au fulgerat cruciş şi au durduid aşa de tare, cum s-au cutremurat inundari mari de ape şi viscole şi [...] de pe faţia pamentului şi pămăntul, şi după aceae foarte multu au fulgerat şi au durduid multe pagube, aşia ca ale vântu, catu au ştersu case <şi (Antologhion, Râmnic, 1737, cota CRV 7); Să să ştie de cănd au> pricinuit şi omoruri de oameni. Mihail Ştirbu, cantor gr. cutremurat pămăntu [...] [...]re, 13, marţi, la doo cath. (Apostol, Blaj, 1802, cota CRV 123); La treia ceasui din nopte [...]. Dat[...] A[...] (Octoih, Iaşi, 1749, săptămână după Paşti, luni după săptămăna negrilor, s-au vărsat cota CRV 695); La leat 1829 s-au cutremurat pămăntul în Jiu pănă la grajdu lu aralambie. To[...] Petrache; La răzmeriţ muscalului. D[...]; La leat 1829, nuevri, 1848, aprilie, 26 s-a vărsat Jiu pănă la grajdu lu 14, noaptea s-au cutremurat tă pămăntul în răzmeriţa aralambie şi pănă la poarta gropi ovreilor şi am însemnat muscalului. Şi am scris eu, Dumtutraşcu [!]2. (Octoih, Blaj, eu, N. Popescu. (I. Damaschin, Logica, Bucureşti, 1826, 1792, cota CRV 1133); Să să ştie de cănd s-au cutremurat cota CRV 1311). pămăntul, septemvre, 14 zile, umbla ve leatu 182[...]; Iar să se Astfel de condiţii meteorologhice determinau situaţii mai ştie de căndu s-au mai cutremurat pămăntu iar tare în vreme de înec, cum, probabil, s-a petrectut şi cea din moscalului, care umbla ve leatul [...]3. (Molitvenic, Râmnic, însemnarea care urmează: Să să ştie cănd s-au înecat 1793, cota CRV 1135); Să să ştie de căndu s-au cutremurat fecior

lui [...] părcălabu Butucea în luna lui mai, în 27 de pămăntul cu leat 1438, genari, 11, la trei ceasuri din nopte; Să zile, şi s-au găsit <în> iunie, în 3 zile, cănd au ublat ve ştie de căndu s-au cutremurat pămăntul notea [...] leat leatul 1799 în zile [...]dolui nostru Alisandru Moruzi Voivod 1838 [?], geni, 11, la [...] ceasuri şi jumătate den şi arhiereu episcop părintele nostru Nictarie. Şi

m scris eu, no

pte. (Liturghii, Sibiu, 1798, cota CRV 1148); 1829, Pop Dumitraşco Ştefeneşti, însemnare care se repetă astfel: noiemvrie, 11. La 11 ceasuri, noaptea, fără de un sfert, spre joi Să ştie cănd s-au înecat fecior

părcălabulu s-au cutremurat pământul tare (Carte folositoare de suflet, Butucea <în l>una lui mai, în 27 de zile, căd au Bucureşti, 1799, cota CRV 1151). ublat [...] ve leat <1>799, fiind multe înecătur pe Seceta era percepută şi ea ca o calamitate, după cum acea vreme. (Penticostar, Bucureşti, 1782, cota CRV 1115). rezultă din însemnările: În anul 1904 au fostu o secetă mare, La fel de devastatoare, asemenea inundaţiilor, sunt mai peste toată lumea, de moreau omeni şi vitele, lipsa mare de şi cutremurelor redate în însemnările care urmează: În apă, da roda pamentului au fost bună, afară de cucuruzu. anul 1802, în 14 zile a lui octomvrie, fiind în vie la cules, aşa Stirbu, cantor. (Chiriacodromion, Bucureşti, 1732, cota CRV s-au cutremurat pământul, cât să mişca pomii şi viţăle ca 186); <În> anno 1833 fost-au o mare săcetă. (Calendar, Buda, mărgealele la grumazi featei şi a 2 zi de Sâmedriu au căzut o 1809, cota CRV 351); In 1904

o primăvară foarte zăpadă groasă şi pănă atuncea nimica nu am fost sămă, secetoasă, n-au ploat pănă la 22. V. În 8 iunie 1886. Petru că au fost tot anulu o săcetă; Şi la vii nimica nu am fost lucrat Popoviciu, parohu gr. cat. in Boholţiu. (Carte românească de pănă atuncea şi după cutremurarea pământului au căzut cer[...] învăţătură, Iaşi, 1643, cota CRV 53); In anul 1853, Învierea la beseareca sasilor [?]. (Acatistier, Blaj, 1763, cota CRV Domnului, aprilie 1953. Nu a ploat de la ianuarie <1>953 233); Mai însemnai aici pentru ca să să ştie cănd s-au întâmplat pănă la [...] <1>953. (Psaltire, Sibiu, sec. XIX, cota CRV spaima aceea şi strămutarea pentru cumplita bătăliei [...] cănd 692). să bătea turcu cu turcu la cetatea Diiului. Atuncea au trecut Ţara Temperaturile extreme sunt consemnate, dându-li-se Muntenească în Ţara de Sus, a evropenilor, împreună cu domnul importanţă la fel ca şi celorlalte fenomene, în următorul său, Mihai Voievod Şuţu, la leat 1802. Iar după ce s-au liniştit mod: Să să aducă aminte ca în 1927, în luna lui decemvrie, au acea turburare şi s-au contenit, au ieşit iarăşi ţara la pămăntu fostu un frigu foarte mare şi au ţinut pănă după Botez. 1928. său. După aceea, tot într-acestaşi anu, toamna, tot la ve leat cel (Carte românească de învăţătură, Iaşi, 1643, cota CRV 53); mai sus numit, octomvrie, 14, pi zio, de vinerea mare s-au În anul 1902 pănă în […] au fost ger f mare cutremurat pămăntu forte tare şi înfricoşat, căt multe ziduri s-au (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 200); 1903, sfărămat, beserici, case. Atuncea s-au surpat şi Colţea din deţember, 25 au fostu frigu mare. (Octoih, Râmnic, 1763, cota Bucureşti, atuncea, aflându-mă şi eu în furiia aceea cu sfăntu CRV 109); În anul 1830 au fost forte gre iarnă (Samuil Micu, părintele egumen [...] chir Dosi[...]u la deal, la viile sfintii Theologhie dogmatică şi moralicească. Despre Taina Pocăinţei, mănăstiri. (Minei pe iulie, Râmnic, 1780, cota CRV 1109); Blaj, 1801, cota CRV 427); Frate, în anul 1830 foarte mare Când s-au cutremurat pământul în oraşul Diiului, cutremur mare frig ne-au mâncat în dormitorium, dară cei mai mult în 3 în săptămâna luminată, în sfânta şi luminata zi, marţi sara, la fevruarie şi din Muzeum ne-a tras focu. (Samuil Micu, doo ciasuri din noapte. Leat 1790, martie, 26. Şi am scris eu, Theologhie dogmatică şi moralicească. Despre Taina Pocăinţei, dascalu Ţeca, fecioru diaconului George (Evanghelie, Snagov, Blaj, 1801, cota CRV 427); La 1812, noiemv, 25, 1797, cota CRV 1037); Să să ştie de cându s-au cutremurat noapte spre 2 înspre marţi au început viscol mare care pământul cel mare, când au luat muscalii din Sărăm [?] până la au ţinut pănă [...], iar noaptea spr mercuri cu ger tare. Buzie şi era domn Grigorie Voevod în domnie a doua şi era (Gheorghe Şincai, Povăţuire către economia de câmp, Buda, ficioriiu noşti, Iordachie era de 3 ani şi jumătate şi Aniţa era de 1806, cota CRV 1166). un an şi jumătate, în postul sfâi Pătrului, îmbla ve leat Orice fenomen care ieşea din obişnuinţa cotideană 7247, deni 31 (Liturghie, Buzău, 1702, cota CRV 615); era o anomalie, ca atare, erau consemnate pentru <În> 1792, genarie, în 7 zile, mercuri. Luni sara la cină posteritate: La 1812, octomv, 31 au căzut omăt cu vănt au fulgeratu foarte lumini şi au durduid tare, şi al doile răndu tare în vinire [?] Mării Sale, Scarlat Alexandru Calemah
103 >>> Voevod. (Gheorghe Şincai, Povăţuire către economia de câmp, pe ceri <în> luna lui genarie, 11 zile. (Cazanii, Râmnic, 1781, Buda, 1806, cota CRV 1166); Să să ştie cănd au nins în luna cota CRV 1113); Să să ştie cănd au nins în luna lui aprilie, în lui aprilie, în noosprăzeace zile, şi atuncea era codru încheiat şi să noosprăzeace zile, şi atuncea era codru încheiat şi să cunoştea cunoştea strugurul. 7322. (Penticostar, Bucureşti, 1782, cota strugurul. 7322 (Penticostar, Bucureşti, 1782, cota CRV CRV 1115); În anul 1903, pana la S Nicolau au fost 1115); Usui Alexandri [...] 4i anni S. Theologiae [...] 1a forte bine, ca vara, şi vitele au păscut în câmp; În anul 1907 au Februariis anni 1840 am adus din gredina frunza verde de agreş. fostu iarnă mare, de la Sfântu Nicolae nu s-a [...] pănă la 40 de (Samuil Micu, Theologhie moralicească, Blaj, 1796, cota CRV sfinţi; În anul 1907 pană la 40 de sfinţi au fostu totu iarna ca şi 100); La anul 1852, martie, în 30 s-au întâmplat Paştele. Aşa, la Bobotează; În 1914, în ziua de azi, au fost forte ră, n-au din sămbăta Paştel s-au pornit un viscol forte mari şi au sămăna nime măzărou[…]. (Chiriacodromion, Bălgrad, ţinut trei zile, şi mai îngăduind [...] au fost pănă la dumineca 1699, cota CRV 200); La 1881 din Nagdere [?] pană la Tomii, pentru cari am însemnat. [...] eromonah. 1852, aprilie. Bobotează o ninsu o zepade mare de o jumătate de sdingeni; În (Apostol, Blaj, 1814, cota CRV 1193); In anu 1814 a anul 1881, n-au ninsu pănă în zioa de Crăciun şi, apoi, au ninsu nisu la Irimies porocu, de au fostu cale de sanie 7 zile. şi s-au pusu ziapada ma de o giumătate de stan de (Ceaslov, Iaşi, 1750, cota CRV 446); În anul 1927, în 25 maiu, mare; 1883. În dia de Boboteaze au fostu de lumina ce noaptea a brumat, dar după stilul nou, în anul 1930, a fost forte frumoase, seninu şi caldu ca vara. 1894. În diua de Rusalii au uşoră iarna. Marcu, cantor. În 1884, în ianuoarie şi în februarie, ploatu şi a batutu ventulu. Aşiadară a fostu timpu nefavorabilu. au fostu ca vara [...] vare (Triod, Bucureşti, 1768, cota CRV A. Filipiescu (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 250); Să se ştie de căndu au dat iarna cea mare de[...] [...] şi au 200); Martie, în 21 de zile, au fost trăsnet şi fulgere foarte rele, picat omăt foarte mare, cât nimene n-au mai apucat [...] că nici la 9 ceasuri în zi. Constandin, mar. la 1764. (Mărturisirea lemne nu [...] putea duce. 1841. [...] Ioniţă preot. [...] 4. (Ceaslov, credinţei ortodoxe, Snagov, 1699, cota CRV 1052); <În> Bucureşti, 1777, cota CRV 1100). anul 1844 au picat Paştili în luna lui martie, în 26 de zile. Au Conţinutul a numeroase însemnări vorbeşte despre slujit părinteli stariţu Vinidict în sobor, Sfinţiia Sa şi alţi patru efectele condiţiile meteorologhice asupra roadelor preoţi, pă Nechifor, iconomu, şi pă Ipolit, şi pă Erinarh, şi eu, pământului: La anul 1864 au fost o primăvară forte rea, tocma mult păcătosul, pr. s. r. ţ. Sofronie, însă fără diiaconi, fiindcă pă la S George, fiind la Liciapi, că au adus flori cu giatză diaconu Gavriil au fost cerut de ispravnic de au slujit la Focşani, şi totă vara au fost tot ploiiosă, nici cucuruzu nu s-au făcut, fără iar pă diiaconu Ermochie [?] s-au bolnăvit de-n sămbăta patimilor, diacă l-au celes oameni, care o fost, au fost tot negru şi ca pliaba. încă în Leturghie fiind. În noaptea acestor sfinte Paşti au dat o Grâu s-au făcut, dar holdele tote au căzut pe pământ pentru atâtea furtună cu zăpadă, căt puteai să umbli cu saniia. Am scris aici ploi şi multz oameni au avut numai pa[…]role, dară şi acealea spre a şti şi alţii ce vor fi în urmă noastră ca să ne pomenească. putrede. La vii n-au fost nimic, de unii oameni nitzi nu li-au culesu (Penticostar, Buzău, 1701, cota CRV 1055); Scris-am eu, viile şi care l-au culesu au fostu ca oţetu. Iară, adecă cătră anul Athanasie. În anul 1785 au căzut un omăt mare, pînă la brâu, 1865, iarna aciia au fost nitz ria, nitsi bună. Iară au ninusu la 40 de sfinţi (Strastnic, Blaj, 1753, cota CRV 1443); În ziua tocma în zioa de 40 de sfinţi o zăpadă mai mare de-o urmă. de 24 aprilie 1959, adică una zi după Sf. George, a nins o zapadă Notretzu au fost forte scumpu; 1865 […]; La anul 1865 au fost de un lat de mână şi a stat trei zile (Antologhion, Râmnic, 1737, iarna nici gre [...]. (Ioan Gură de Aur, Mărgăritare, cota CRV 1444); 1795, maiu, în 3, joi, în zioa de Ispasl [...] Bucureşti, 1691, cota CRV 193); În anul 1897, precum s-a şi în 5 zile, sămbătă dimineaţa au fost frig şi au căzut brumă scris, roada viilor este miserabilă, cu unu cevent, nu este nădejde de foarte mare dintr-amăndoao dimineaţile. (Antologhion, Râmnic, nimic, dar, totuş, s-a aflat una aripuse de strugure la Sf<ânta> 1737, cota CRV 7); În anul 1900, pre finea lui maiu, au căzutu Maria. Hapria, la 15/VIII 97, Filipesc. (Chiriacodromion, brumă şi în zioa de Ispasu au arsu 80 familii (Antologhion, Bălgrad, 1699, cota CRV 200); În anul 1939 au fost un vifor Râmnic, 1737, cota CRV 1351); În anulu 1906-907 au fostu forte mare, de au zdrobit tot. Iuniă, în 27. Nicolae Cioara, cantor. o iarnă forte grea, au tiănutu 18 săptămini întruna. Aureliu Pop, (Octoih, Blaj, 1760, cota CRV 879); Primăvara cu puţăn folos. preot. (Evanghelie, Bucureşti, 1742, cota CRV 1275); În luna Vara, pe alocuri, rodiri, iar făn[...] vin[...] [...] iarnă [...] lui aprilie, în 25, anu 1893 au nisu in dumineca (Calendar pe 112 ani, Iaşi, 1785, cota CRV 1124); samarinencii; <În> anu 1893 au ninsu in 25 aprilie; Înu anu Primăvoara de [...], iar mai să[...] [...] [...]tăi [...] folos toa[...] 1893, în zuoa de arminudenu n-au înfrunzătu codru. (Penticostar, [...]. (Calendar pe 112 ani, Iaşi, 1785, cota CRV 1124); Bucureşti, 1743, cota CRV 246); In febr. in sfarşit ploaie şi Ştefan [...] in an
1814 au ninsu întie pă la Duminica omet, una di cate [...] care [...] cu agust [...]. (Antologhion, mironosiţelor şi au statu o săptămână, şi au fostu până în genarie, Râmnic, 1745, cota CRV 401); Ini luna lui noiember au şi după aceie au mai [...] de [...] la nisu la Ispas [...] zile şi tunatu forte tare şi au tunat 2 case ini Vortaltu [?] şi au arsu aceea stat 8 zile şi nici o poamă n-au rămas. (Samuil tote, numai abea au scapatu. (Orologhion, Blaj, 1766, cota CRV Micu, Theologhie dogmatică şi moralicească. Despre Taina 531); Ca să să ştie că la leatu 1814, martie, 24, în sămbăta Pocăinţei, Blaj, 1801, cota CRV 438); Anno 1824, Die 1ma, Paştilor au nins zăpadă mare [...] la 6 ceasuri din zi şi am scris iunii au bătut ghiaţa pe la Vad Mediaş, mai ales viile, de n-au eu [...][...]u-mă [...] la moşiia [...] [...] ceriu [...] şi în zilele rămas mai nimic; Fost-au în 1835, în 29, ghiaţă ca oaole de prealuminatului nostru domn George [...]; La leatu 7330 s-au pasăre la Petril[...], încă şi în trecutul an, 1834, foarte mare făcut tunet foarte mare, aice pă hi[...] [...]. În luna lui genarie, în pagubă au pricinuit (Calendar, Buda, 1809, cota CRV 351); 11 zile; a lea 7000 300 30 s-au făcut un tunet mare În anul 1883, vara, grâu s-a făcut puţinu, porumbu pe alocurea,
<<< 104 ieară în partea de susu, adică dupe aici, de la voi înspre munte, spre Alicsandru [...]iuruz vod au fost ocao de grău părale 12, Bucureşti, spre Oltu, nu s-a făcutu porumbu nici de coptu din cauză iar de porumb părale 10, iar meiu părale 8. (Cazanii, Râmnic, că dupe la 15 de iunie nu a mai ploatu pănă tomna, ba chiar şi 1748, cota CRV 1081); Aceasta să se ştie că în anul 1814, tomna a fostu fără ploie, secetosă nepomenitu. Grâu, tomna, s-a pănă la sfântul Gheorghie n-au fost nimic, nici iarbă, nici frunză, semănatu prin bulgări şi pulbere uscată. Şi a ţinutu aşa, secetă, fiind tot frig şi zăpadă. Şi pe acea vreme grâu cel frumos cu 13 pănă pe la ovedenie, cînd a datu puţină zăpadă, apoi dupe la zloţ, cucuruzu 10 zloţi. (Samuil Micu, Acatist, Sibiu, 1801, Sf<ântul> Ioanu se a luatu şi această puţină zăpadă mare. cota CRV 647). Crăpase pământul ca vara, cu tote că această uscăciune era chiar, Interpretarea vremii şi a condiţiilor meteorologhice precum mai susu arătai, provenită din cauza secitii după vara, se făcea după anumite indicii, astfel că acestea puteau să toamna şi iarnă. Notreţu nu s-a căutat nicidecum, fiindu că vitele contribuie la organizarea vietii şi a activităţilor agricole. cele mărunte mai cu osebire, cine le avutu, nici nu le-au adusu de la Despre asemenea informaţii citim în însemnările: În [… câmpu. A ţinutu aşa seceta, fără ploie, până la 20 alle luni lui ] n. 1907 au ninsu în ziua de Dumin. fiului celui rătăcit; În februarie 1884, când atunci a începutu vântu din josu cu puţină ziua de a doua dumineca a […] post au tot bătut vântul; <În> ploie şi zăpadă. Am însemnat spre memorie preotul Anastase D. 1914, în 29 martie, au fostu un timp forte slab; În 1922, la Mirodotu, parohul bisericii sf-lui Teodor Tiron din Roşiorii de Vede Sfinţi s-a început primăvara. N. Pluta; <În> 1906, în în all 14-lea anu de la preoţie a mea. 1884, februarie, 20. Dumineca tuturor sfinţilor au fostu timpu frumos. Niculae Pluta, (Strastnic, Blaj, 1804, cota CRV 882); La annul 1841 spre a. cantor, de 23 în ietate; În dumineca a 2 <-a> după Rusalii au 1842 au fost o tomnă bună, sbicită şi cu vin bun şi n-au nins pănă ploatu cănd am fostu în biserica, anu 1888; În 1910 au fostu în […] săptămâni după Crăciun, adecă pănă în 9 zile […] un timp forte fainu în duminica înainte de sfântu Petru şi Pavel, ianuarie şi dobitoacele au umblat tot la câmp şi vite şi oi şi tot, au fostu secerişiu jumătate serecratu. N. Pluta. În Zăpozi au fiindcă notreţ încă au fost puţin (Samuil Micu, Propovedanie, fostu holdele; In 1921 au fost rece, n-au fost holde coapte încă a Blaj, 1824, cota CRV 107); Pre[…] […]ne <1>767 lui prinsu a să galbeni; Niculae Pluta cantor, în anul 1909 au fostu februari, 19 zile, au nins me[…] durduit Dumnezeu foarte tare. pe la a 4<-a> dumineca au […] forte fain (Chiriacodromion, Luni, după ac[…], au căzut brumă […] şi duminecă şi luni [… Bălgrad, 1699, cota CRV 200); În ziua de Întrarea în biserică ] în ziua de Singiorz au nins zăpadă mare şi au fost d-au perit au fost timpu foarte fain în 21/X 10 a. 1917, Pluta N. cantor; poamele şi frunza de fag şi f[…] toată […] strugurii au abia ieşit În iarna anului 1902 fost un geru ne[…] puţinei. <1>768. Au plooat la sfărşitul lui aprilie ş-au băt (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 200); În 1909, brumă, bătărea ce ş[…] brumă în zioa de Armindeni […] joi şi în ziua Naşterii lui I. Bz., a fost o zi forte plăcută în decursul vineri de au degerat viile mai […]ste în poamă ţara, dar poame au slujbii; Niculae Pluta, cantor. 1913 au fost un timp forte rău. mai rămas pe c[…] undeva. <1>772. De […] 20 zile […] Pluta N. (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 200); schimbat […]tespe mai […] fuge foarte p[…] şi multă i[…] au În anul 1912 Sânzienele au fost dumineca, a fost timp foarte fost iarna tot ca dă şfăr[…] în b[…]; 1746. […]tă cu trei […] frumos, a fost în biserică şi sfeştanie, [...] de Dum. [...]. Am scris mă[…]te în buca[…] […] vitr[…] pe 26 de zile, marţi noapte eu, Iosif Maria, înv.; Sânzienele, ziua a 7 a lunii iulie, 1911 a […] miercuri în bir[…] lui maiu făr […] plooat în d[…] în luna fost zi cu ploaie; (Antologhion, Râmnic, 1737, cota CRV lui iunie noptea p[…] [...] (Noul Testament, Bălgrad, 1648, 1351); Fost-au vară frumoasă, aşa care Dumnezeu ştii când va cota CRV 280); În anulu 1893 au fostu o primăvară rea, rece şi ma fi, aşa cum au fost în anu 1822, cu căldură şi vreme friguroasă, aşia că şi în 23 aprilie era ger şi zăpadă şi după sfântul bună şi toate bucatele s-au făcut bune, batăr au fost căldură fără George au trebuit să dea oamenii fănu la vite. Tot asemenea, cu măsură. Moisă Dalca, învăţători; Scris-am în die 27 aprilie, puţină deosebire, au fost şi în 1894. In 15/III 1894. G. Tişcă. Roşiia. (Catavasier, Râmnic, 1750, cota CRV 570); În anul (Triod, Bucureşti, 1768, cota CRV 1094); [...] n-au plouatu 1933 au fost iarnă frumoasă, dară primavara au fost tare slabă, defelu totă primăvara [...] n-am avutu ce mânca ma[...] de veli sta că din zia de sfinţi ciei vechi au tot suflat vânt şi au ninsu să peie de fome Zaharie Ca[...] apro[...]; Anu 1909, luna lui şi au fost tare frig şi padurea nu au fost nici [...]pupi la 23 aprilie, aprilie, 26, au [...] forte [...];<În> anul D-lui 1911 au nins în anu 1933, prin Ţiple Dumitru; Şi iară în anul 1934 au fost luna ma[...] 26 (Apostol, Bucureşti, 1774, cota CRV 637). multe musculiţe Calumbrie [?] şi au murit 9 bivoli la noi în sat După cum reiese din alte însemnări, condiţiile şi musculiţăle ale au stat 10 zile, apoi s-au dus de nic nu au meteorologhice au determinat variaţii de preţ la ştiut nime că cum, iar în 1935 şi 1936 şi 1937 au timp produsele agricole, consemnate astfel: 1740, 14 mai. În forte bun şi forte frumos în anul 1937 la april, 23; Ţiple Mitru 21 fost-au bucatele scumpe în Ardeal şi încă şi într-alte ţări am scris aici în zioa de Tăieria lui Iuon şi au fost tarie cald la trecând, că şi ardeani de la altă scumpeate şi […]um[…] pă la anu 1935, luna august. (Minologhion, Blaj, 1781, cota CRV aceasta şi vitele încă au fost în scumpe într-acest an. Şi am 165); Scris de Dehelti Nicolae în anul 1859, în zio de Crăciun, însemnat eu, mult păcătosul, Ion Săvăsteianul în D[…]ş. (Noul seara, la văcernie au fulgerat şi au tunat. Decemvrie <în> 25 de Testament, Bucureşti, 1703, CRV 192). <În> anul 1787 zile. (Acatist, Buda, 1807, cota CRV 1169); Astadi, la au fost o foamete mare foarte. Foarte am auzit şi am şi văzut pe 11-12 martie 1877, noptea de vineri spre sâmbătă, la orele 2 mulţi, iar eu însumi nu o am păţit, fiind şi Nuţu popii din postmeridian au încetat din viaţă scumpa nostră muma Elena, Băişoară la mănăstire, puţină vreme fiind diiac. Scris-am eu născută Theodor Bischiu, şhi pentru mai buna memorie în aceiaşhi Athanasie diiac. Amin. (Triod, Râmnic, 1731, cota CRV nopte au tuna şhi fulgerat pentru prima oră în anul acesta. 1442); În 1795, când au fost fomete pre lume, în zilele lui 1877, martie, 12. C. Lung. Semnat A. Niculescul, fiul. (Biblia,
105 >>> Sanctpetersburg, 1819, cota CRV 754); La anul 1826 au reacţii de adversitate în faţa puterii nestăvilite a naturii, fost tot bine pănă la Anu Nou, iar la anul 1827 a fos tot determinându-i pe oameni să fie uniţi şi să lupte tină şi lucru slab, deal[...] [...] (Samuil Micu, Propovedanie, împotriva calamităţilor, ca singură modalitatea de a Blaj, 1824, cota CRV 107). învinge furia acesteia. Cunoaşterea din timp a condiţiilor meteorologhice Însemnările pe cărţi despre vitregiile naturii au reuşit se dobândea şi prin interpretarea calendarul de ceapă, să transmită peste veacuri amintirea fenomenelor după cum se poate deduce din însemnarea care urmează: respective, constituindu-se în acelaşi timp, în act cultural, Ghenuarie aşa apătosă, luna februar încă aşa apătosă, luna lui întrucât însemnările pe carte reprezintă un fenomen marţ aşa secetă, apriel încă e ecetă, luna mai încă aşa apătosă, cultural autentic, cu multiple aspecte, pe care ştiinţa luna iunie încă secetă, luna iulie încă aşa apătosă, avgust aşa secetă. însemnărilor de carte le abordează în perimetrul (Psaltire slavonă, Bucureşti, 1745, cota CRV 581). cercetărilor sale. Alte fenomene care atrăgeau atenţia oamenilor şi pe care le regăsim în însemnările de carte sunt cele astrale. Mişcările astrelor erau învăluite în mister, drept pentru Note: care căpătau o importanţă deosebită, trebuind a fi 1. Dintre acestea au fost publicate următoarele: Otilia Urs, consemnate ca atare: <În> anii Dmnului 1744, Însemnările de carte în Fondul de Carte românească veche din Biblioteca arătatu-s-au pe ceriu ste cu coadă, după ameză, deaspre Academiei Române din Cluj Napoca în Revista Transilvania, nr. apus, şi s-au arătat înaintea Crăciunului cu 8 zile, adecă în luna 5 6/2013, p. 127 132; Idem, Însemnări despre circulaţia cărţii româneşti lui deacemvrie, şi, după Crăciunu, 7 săptămăni au ublat vechi în Moldova, în Promemoria (Chişinău), vol. IV, nr. 5 6, 2013, p. steoa şi cănd s-au arătat iara-mi coada steli, adecă zare ei iar, 196 204; Idem, Preţul cărţilor româneşti vechi în însemnările de carte din Biblioteca Academiei Române din Cluj Napoca, în „Libraria”, Studii şi pănă la 12 [?] săptămăni, s-au mărit foarte tare şi steaoa merge cercetări de bibliologie, Târgu Mureş, vol. X, 2011, p. 148 165; înaintea şi coada rămăne înapoi şi pănă la meze-nopte sfiţe Idem, Preţul legăturilor de carte în însemnările din fondul CRV al Bibliotecii şi coada ei, adecă lumina ei rămăne îndărăpt fortea lungu şi merge Academiei Române din Cluj Napoca, în „Libraria”, Studii şi cercetări mai tarea decăt altea stele şi dea ce merge sara, tot mai giosu să de bibliologie, Târgu Mureş, vol. XI, 2012, p. 67 72. Pentru vedea şi la 8 săptămăni au apus şi nu s-au mai văzut sara, adeacă însemnările de carte din întregul fond în discuţie vezi: Idem, Catalogul cărţii româneşti vechi din Biblioteca Academiei Române, Filiala în luna lui feuariia au apus. Şi după aceia s-au arătat altă ste Cluj Napoca, Editura Mega, Cluj Napoca, 2011. deaspre răsărit, tot într-acel an, adecă dacă au apus ceie de la 2. Această însemnare poate să se refere la un cutremur propriu zis, apusu şi s-au arătat în răvărsat de zeuo, adecă cănd să făce zuo care s a produs în timpul năvălirilor muscalilor, în timpul şi zona şi cuda ei iara naintea şi steaoa din dărăpt şi coda iara plecată respectivă, sau este o exprimare plastică prin care autorul spre meze-noptea şi steoa despre meze[...] şi au blat însemnării doreşte să transmită viorul cotropiriilor, asemănându le unui cutremur de pământului. vreme de 8 zile şi în luna lui feuareaia [!] s-au arătat. Scris-am 3. Idem. eu, popa Ion din scaunul Moroşsechiului, din sat, din Sinloerinţi 4. Această însemnare trebuie citită de la p. 188r înspre p. 170v. 17444 (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 1362); La anul 1858 [...]ete s-au arătat doao stele cu coadă, una la să[...] […]. (Mineiul lui septembrie, Râmnic, 1780, cota Bibliography: CRV 1111); În zilele lui Alecxandru [!] voivd Ghica la leat 1835, octov, 6 am văzut o stea cu coadă spre Otilia Urs, Catalogul cărţii româneşti vechi din Biblioteca Academiei apus, cu coada spre răsărit în zi duminecă spre luni. Popa Nicolae Române Filiala Cluj Napoca, Cluj Napoca / The Old Romanian sin [...] Dimitru (Ceaslov, Bucureşti, 1785); Iară sorbu-i ca Book Catalogue at the Library of the Romanian Academy, Cluj Napoca Branch, Ed. Mega, 2011 un crug mai mare. Numesc aşa Berbece, Tour, Geamăn, Rac, Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei / Notes on the Leu, Fată, Cumpănă, Scorpie, Săgetătoriu, Cornu de capră, Manuscripts and Old Books in the County of Moldavia. Un corpus Udeală. Peaştele, Martie. (Evanghelia cu învăţătura, Braşov, editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu, vol. I IV, Iaşi, Ed. Demiurg, 1581, cota CRV 276). 2008 2009 Fenomenele astrale neînţelese, cum este, de pildă, o Marieta Adam Chiper, Vechi însemnări româneşti ca izvor istoric / Old Romanian Notes as a Historic Source, Bucureşti, Ed. Silex, 1996 eclipsă solară erau puse pe seama superstiţiilor, Ioan Maria Oros, Dimensiuni ale culturii moderne în Ţara Silvaniei răspunzătoare de acestea fiind, vârcolacii, personaje din (secolele XVII XIX). Cărţi şi proprietari / Dimensions of Modern mitologhia românească. Convingătoare în acest sens Culture in the County of Sylvania (the 17th and 19th centuries). Books este însemnarea: <În> anii Domnului 1748, în luna lui iolie, and Owners, Cluj Napoca, Ed. Mega şi Ed. Porolissum, 2010 în 14 zile, au mâncat vârcolaci sorele în zio sfântului Apostol Elena Chiaburu, Carte şi tipar în Moldova / Book and Printing within Acilo (Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cota CRV 200). the Land of Moldavia, Ediţia a II a, Iaşi, Ed. Universităţii Toate însemnările redate mai sus arată strânsa „Alexandru Ioan Cuza” , 2010 legătură dintre om şi natură, precum şi modul în care Acest studiu este finanţat din grantul Consiliului omul se poziţionează în raport cu natura înconjurătoare, Naţional al Cercetării Ştiinţifice, CNCS-UEFISCDI, întrucât bunăstarea şi fericirea lui se afla în strânsă cod proiect: PN-II-ID-PCE-2011-3-0314. / This work legătură cu natura în mijlocul căreia îşi desfăşoară was supported by a grant of the Romanian National existenţa. Authority for Scientific Research, CNCS–UEFISCDI, Oricare ar fi fost aceste fenomene, ele determinau project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0314
~~<<< 106 Ode pentru pomenjrija Mutheri cea dia pururia a Augustei Mariei Theresiei – factor de potenţare a imaginii „bunului împărat”~~
P e t r e D I N liceul Tehnologic Mârşa şi liceul Teoretic „Gheorghe lazăr” Avrig Tehnological High School Mârşa and “Gheorghe lazăr” High School Avrig Personal e mail: petre [email protected] Ode in the memory of the eternal Mother, Augusta Maria Theresa potentiating factor of the imagine o „good Emperor” At the death of Empress Maria Theresa, John Piuariu Molnar published in Sibiu „Ode in the memory of the eternal Mother, Augusta Maria Theresa”, which laments the disappearance of the queen and list the benefits of the benefits of the illustrious sovereign’s reign. This bookish framework shows that the extinction of providential personalities can not be complete, for they become a reference point for the present. One reality, that of physical death, is denied by another, that of myth. The mythical version conferes the attribute of eternity to exemplar characters, a matter of fact which is argued by the very existence of the myth. In spite of the creation aspect of the Romanian elite, this text unequivocally attests the myth of the Empress Maria Theresa in Romanian collective sensitivity. Keywords: Empress Maria Theresa; John Piuariu Molnar; providential personalities; „good Emperor”; Ode
entru o percepţie corectă a acestui religioase2. Autorităţile imperiale au oferit un exemplu studiu considerăm că se impune o elocvent a ceea ce se poate întâmpla, dacă un supus prezentare sumară a biografiei autorului îndrăzneşte să se opună administraţiei habsburgice. PrespectiveiP ode, Ioan Piuariu-Molnar. S-a născut în anul Într-o astfel de familie s-a născut Ioan, feciorul lui 1749, în localitatea Sadu, în familia preotului Ioan Popa Tunsu. Primul învăţător a fost însuşi tatăl său şi Molnar şi a preotesei Patrasia. Tatăl său a fost trimis de ulterior a absolvit liceul săsesc din Sibiu, unde a învăţat către localnici să urmeze cursurile de preoţie şi să se limba latină, maghiară şi germană. Ioan Piuariu-Molnar întoarcă în sat pentru a-i păstori. Atitudinea de apărare a învăţat mult din suferinţele asumate de tatăl său, motiv a ortodoxiei a determinat reacţia episcopului pentru care a optat pentru calea legală de afirmare. A greco-catolic Petru Pavel Aron, din al cărui ordin a fost urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din prins cu ajutorul armatei austriece, în Piaţa Mare a Viena, obţinând titlul de „magistru chirurg şi oculist” Sibiului şi tuns1. Percepându-l ca pe un Samson, (1774), cu drept de a practica ştiinţa oftalmologică în considerând că forţa lui se află în plete şi barbă, aceste întreg imperiul austriac. Ioan Piuariu Molnar devine accesorii ale frumuseţii i-au fost tăiate, fapt pentru care astfel primul medic titrat român3. În Transilvania a a primit sintagma de „Popa Tunsu”. Acţiunile împotriva funcţionat ca medic al regimentului românesc de graniţă greco-catolicismului au continuat şi au condus la I, unde s-a remarcat prin calităţile sale în slujba întemniţarea sa la Viena. În final, protopopul Ioan pacienţilor. Beneficiind şi de sprijinul guvernatorului Piuariu a fost eliberat şi s-a întors în sânul familiei, Samuel Brukenthal, în 1777 a fost numit „medic oculist acordându-i-se şi o pensie militară, cu condiţia de a al Marelui Principat al Transilvaniei”. Din această renunţa la activitatea de propagandă ostilă Unirii ipostază are posibilitatea să acţioneze pentru a ameliora
107 >>> situaţia deficitară a infrastructurii medicale din Trist, trist, cântă citera ei Transilvania. Reputaţia lui de medic a crescut în acest Întrămează-te sufletul meu interval de timp, fiind solicitat în Ţara Românească, Şi vei cânta jerfa umilinţii Moldova, dar şi în Viena pentru vindecarea unor ilustre Cu simţire duioasă personalităţi militare şi politice. Devenind profesor oculist la Şcoala Medico-Chirurgicală din Cluj, rosteşte Lasă-mă numai trist! în 1791 o lecţie de deschidere în limba latină şi care Să-mi stâmpăr sub umbre lacrimile publicată în 1793, a însemnat prima lucrare medicală Zice un neam cu cuget curat. scrisă de un român4. S-au răpit cu aripi turturea săltând Pentru a impulsiona colportarea culturii la nivelul Aşa zic Muzele; sensibilităţii maselor de români, Ioan Piuariu-Molnar a Vai, nemernicia noastră! adresat numeroase memorii suveranului Iosif al II-lea, solicitându-i să dezvolte învăţământul elementar Coasa ta Atropos! românesc. Memoriile sale au ca efect concret o rezoluţie Groaznică umbră! a împăratului care dispune creşterea fondului şcolar Ai turburat făptura; pentru români şi implicarea treptată a Curţii Vieneze în Ca un fulger ai întocmit săgeata rezolvarea doleanţelor politico-sociale şi culturale Şi acum dorm moaştele maicii. naţionale. În anul 1781 se înscrie în Loja masonică Sfântul Andrei, unde numărul românilor nu era de Vin ca vântul Liviei frumoasele ştiinţe ignorat5. Un alt instrument pentru culturalizarea De miresme pentru răsplătire trogeul românilor a fost iniţierea „Societăţii filosofeşti a neamului Cu darurile românesc în Mare Prinţipatul Ardealului” (1795) şi proiectul Minervei editării unei gazete, aceast ultim demers fiind un eşec. Nu uita Socrates! Editor al ziarului urma să fie Martin Hochmeister, Liricescul vers al lui Stesichorus: cenzor – directorul şcolar Dimitrie Eustatievici, iar Că Plato pildele lui Sofron coordonatori – Ioan Piuariu-Molnar şi Radu Tempea6. Le-au aşternut capului lui Interdicţia apariţiei ziarului a stopat pentru trei decenii demersurile de emancipare culturală a românilor şi în Epicharme! cazul reuşitei ar fi fost considerat un publicist de faima Adună-ţi puterile mărturisirii. lui George Bariţiu, redactorul „Gazetei Transilvaniei”. Să-ţi sporească descoperirea simfoniei: Militant energic pentru drepturile românilor, a participat Scriind doruri mari la redactarea faimosului Supplex Libellus Valachorum Mari ca ale Tereziei (1791) şi s-a implicat la 1784 în pacificarea ţărănimii răsculate7. Repede s-au pus suirea Spre cer Cu ocazia morţii împărătesei Maria Tereza, în plină Se înalţă duh de viaţă epocă iluministă, Ioan Piuariu-Molnar, a publicat la Duhul Mariei Sibiu, în data de 3 aprilie 1781, poezia „Ode pentru pomenjrija Mutheri cea dia pururia a Augustei Mariei Priveşte acum schiptrul ceresc Theresiei”, în care deplânge dispariţia împărătesei şi Mai înainte simţind Dacia menţionează iniţiativele reformatoare ale acesteia. În Schiptul ei jurul autorului poeziei există controverse, care trebuiesc Întins cu milă prezentate. Încă din 1932 Andrei Veress a atribuit poezia Şi cu îndurare. lui Ioan Piuariu-Molnar8. Referindu-se la acest eveniment, Toader Nicoară menţionează că cel care a Orfee! Ce cânţi pe ţitara ta? scris poezia este un autor român anonim9. La rândul său, Strămutarea maicii, cei Mircea Popa, autorul unei monografii despre Asemăne cu duhuri cereşti. personalitatea iluministului transilvănean, consideră că Glăsuieşte dară! acesta este autorul poeziei despre moartea împărătesei Că nu opreşte înţelepciunea, Maria Tereza10. Până când să fie jale Cu inimi înfrânte. Muzelor! Încă tot glăsuiţi mâhnirea Ce? Tot izvodiţi graiuri de oftare? N-au trecut hotărârea S-au deşteptat la glasul Până acum, Cel cu suspin al Daciei Tot stau triste Muzele, Inima mea Şi împletesc cuvinte smerite De plângere
<<< 108 Însă Iosif plineşte noianul Fiul augustei; Cumpănă sfântă În dreapta ţinând Cerule sfinte! Ascultă Ascultă! ţine pe Iosif Al doilea Traian”11. Spaţiul acesta livresc sugerează că dispariţia personalităţilor providenţiale nu este percepută ca atare, căci ele rămân în memoria colectivă ca un reper exemplar pentru prezent. O realitate, aceea a morţii fizice, este negată prin alta, aceea a mitului. Versiunea mitică conferă personajelor exemplare eternitate, fapt care ţine de însăşi raţiunea existenţei mitului. Chiar dacă au caracterul de elaborate ale elitei româneşti, aceste texte conţin suficiente argumente ce atestă existenţa mitului împărătesei Maria Tereza în sensibilitatea colectivă românească12. Mitul „bunului împărat”13 a avut o semnificaţie Maria Theresia, portret de Martin van Maytens excepţională pentru masa românilor ardeleni, împăratul http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/3e/Kaiserin Maria Theresi de la Viena fiind singurul reper politic ce încearcă să a %28HRR%29.jpg/640px Kaiserin Maria Theresia %28HRR%29.jpg ordoneze haosul trăirilor existenţiale transilvănene. Multitudinea gesturilor de clemenţă sau de gratitudine persoana suveranului de la Viena. În manieră similară, faţă de supuşii români, reprezintă premise de Dimitrie Iercovici în prefaţa volumului „Istorie a consolidare a fidelităţii dinastice, ca reflex al mitului Alexandrului cel Mare din Machedonia şi a lui Darie din bunelor intenţii ale Mariei Tereza. Persida” aduce elogii „prealuminatei împărătese Mariei Imaginea livrată de Ioan Piuariu-Molnar este Therezii, maicii noastre”17. Textul lansează ideea, că în construită pe componenta paternalistă a împărătesei confruntarea cu multiple adversităţi de natură naţională, Maria Tereza. Această dimensiune este alimentată de socială şi politică, comunitatea românească aştepta motivul cristic al „bunului păstor”, transmis ca mandat realizarea doleanţelor prin sprijinul împărătesei Maria pastoral de către Iisus Hristos urmaşilor săi14. În Tereza. condiţiile primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, elita Versurile lui Ioan Piuariu Molnar sintetizează ideea românilor transilvăneni a conceput acţiunile ce vizau că, pe fundalul absenţei normalităţii şi stabilităţii, s-a recunoaşterea identităţii naţionale şi a statutului lor simţit necesitatea Salvatorului, care prin calităţile sale politic, confesional şi etnic prin exerciţiul fidelităţii faţă exprimă speranţele şi doleanţele comunităţii româneşti. de Imperiul Habsburgic, perceput ca o instanţă supremă În percepţia colectivă, împărăteasa Maria Tereza de apel în satisfacerea revendicărilor naţionale15. semnifică prototipul personajului iluminist care a Moartea împărătesei Maria Tereza devine o ocazie urmărit regenerarea socio-politică şi culturală a pentru români de exprimare a dinasticismului şi a românilor ardeleni. Aceasta îşi asociază destinul ataşamentului faţă de casa de Habsburg. mesianic de cel al maselor de supuşi, obţinând în acest Acest dinasticism al lui Ioan Piuariu-Molnar nu se mod imaginea de „maică şi augustă a românilor”; o manifestă doar în jurul persoanei sale, ci el reprezintă o imagine fascinantă de suverană cu intenţii populiste şi componentă majoră a elitei culturale şi confesionale cu un puternic prestigiu datorită iniţiativelor în slujba româneşti iluministe. Referitor la împăraţii Casei de celor opresaţi. Austria, Samuil Micu adoptă un ton laudativ afirmând Ultima parte a textului explică motivele pentru care că „De la Leopold I ar fi început românilor a le merge este deplânsă „strămutarea maicii” spre lumea veşnică. mai bine, împărăteasa Maria Tereza ar fi fost o milostivă Sunt inventariate reformele în favoarea românilor, mamă”16. Limbajul utilizat de Samuil Micu decodifică spiritul paternalist şi protector, valenţe mitice asociate ideea că extraordinara agregare populară şi intelectuală persoanei împărăteşti. Aceste gesturi au valoare în jurul Casei de Austria s-a datorat abilităţii împăraţilor simbolică şi impulsionează constituirea credinţei de a instrumentaliza necesitatea unui Salvator pentru românilor în „bunul împărat”, identificat în persoana comunitatea românească, personaj identificat în suveranei Maria Tereza. Ultimele cinci versuri decodifică
109 >>> ideea că impactul dureros al morţii împărătesei poate fi 6. Ibidem, p. 217 atenuat prin investirea speranţelor în fiul defunctei, Iosif 7. Edmund Nicolau, I. M. Ştefan, op. cit, p. 148 al II-lea. El se profilează la orizont ca personajul 8. Andrei Veress, Încă ceva la biografia doctorului Ioan-Molnar, în predestinat să finalizeze „bunele intenţii” ale mamei sale, „Revista istorică română” vol. II, Bucureşti, 1932, p. 299 să devină protectorul românilor ardeleni. Aceste 9. Nicoară Toader, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1830). Societate rurală şi mentalităţi colective, Presa premise vor determina ca Iosif al II-lea să întrupeze Universitară Clujeană, 1997, p. 373 simbolul redeşteptării naţionale, fiind asemănat cu un al 10. Mircea Popa, Ioan Piuariu Molnar, Editura Dacia, Cluj „doilea Traian”. Napoca, 1976, p. 106 Versurile finale ale Odei lui Piuariu-Molnar confirmă 11. Mircea Popa, op. cit., pp. 106-108 teoria formulată în 1957 de Ernest Kantorowicz. Acesta 12. Toader Nicoară, op.cit, pp. 365-374; Petre Din, Mitul a inserat în istoria Occidentului faimoasa sintagmă bunului împărat în sensibilitatea colectivă a românilor din Transilvania, „double corp du roi”18, existentă în limbajul social şi politic Editura Napoca Star, Cluj, 2003, pp. 133-246; Petre Din, al secolului al XVII-lea. Teoria dublului corp Societatea românească în perioada modernă. Imagologie şi mituri istorice, menţionează că în aceeaşi persoană regală putem Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pp. 7-23 identifica un sens literal – regele concret – şi un sens 13. Mirela Andrei, Aspecte privind mitul „bunului împărat” în figurat – regele peren. Kantorowicz a precizat că regele sensibilitatea colectivă din Ardeal în 1848, în Studii de imagologie, întrupează în imaginarul colectiv două corpuri: unul Editura Banatica, Resiţa, 1996, p. 88; Ion Cârja, Les Roumains material, vizibil, care s-a născut şi moare, şi celălalt de Transylvanie et l’Empire des Habsbourg dans la période 19 1848-1851 entre réalité et imaginaire, în Ionuţ Costea, Valentin invizibil, dar infailibil şi nemuritor . Orga (coord.), Studii de Istoria Transilvaniei, IV, Această odă este semnificativă cercetării noastre, Cluj-Napoca, 2000, pp. 231-244.; Petre Din, Românii deoarece reprezintă şi o sursă excelentă pentru analiza transilvăneni şi monarhia habsburgică în secolele XVIII-XIX. Istorie gândirii politice a elitei românilor în frământatul secol şi imaginar, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2009, p. 99 al XVIII-lea. Astfel de reprezentare, emanaţie a 14. Doru Radosav, Arătarea împăratului. Intrările imperiale în imaginarului românesc, oda denotă implicarea asiduă a Transilvania şi Banat (sec. XVIII-XIX). Editura Presa împărătesei Maria Tereza în îmbunătăţirea condiţiei Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p.26 socio-economice şi culturale naţionale. 15. Ibidem, p. 27 16. Samuil Micu, Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor, tom La finalul studiului, considerăm că se impune III, Blaj, 1801, pp. 201- 202 formularea următoarelor concluzii: 17. Şcoala Ardeleană, Ediţie critică de Florea Fugariu, vol I, Editura Albatros, Bucureşti, 1970, p.187 1. Cu ocazia morţii împărătesei Maria Tereza, 18. Ernest Kantorowicz, Les Deux corps du Roi. Essai sur la iluministul Ioan Piuariu-Molnar a publicat la Sibiu Ode théologie politique au Moyen Age, Paris, Gallimard, 1989 pentru pomenjrya Mutheri cea dia pururi a Augustei Mariei 19. Apud Bronislaw Baczko, Les imaginaires sociaux. Mémoires Theresiei, în care se face ecoul dispariţiei acesteia şi se et éspoires collectives, Paris, 1984, p. 15 enumeră binefacerile domniei ilustrei suverane. 2. Această odă exprimă ideea că, dispariţia personalităţilor providenţiale nu poate fi totală, ele devin un reper semnificativ pentru prezent. O realitate, aceea Bibliography: a morţii fizice, este negată prin alta, cea a mitului. Varianta mitică conferă personajelor exemplare Barta, Janos, Maria Thérezia / Maria Theresa, Gandalat, nemurire, fapt demonstrat de însăşi existenţa mitului. În Budapest, 1988 pofida caracterului de creaţie a elitei româneşti, această Bluche, Fr., Le despotisme éclairé / Illuminated Despotism, poezie atestă fără echivoc mitul împărătesei Maria Paris, 1968 Tereza în sensibilitatea colectivă românească. Béranger, Jean, Histoire de l’Empire des Habsburg, 1272- 1918 / History of the Habsburg Empire, Paris, Fayard, 1990 Baczko, Branislaw, Les imaginaires sociaux. Mémoires et Note: éspoires collectives / Social Imaginaries. Collective Memories and Hopes, Paris, 1984 1. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Meteş, Ştefan, La vie menée par les roumains en Transylvanie Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe du XVe au XVIIIe siècle / Life Led by the Transylvanian Române, Bucureşti, 2006, p. 268 th th 2. Ibidem Romanians from the 15 to the 18 Centuries, Bucureşti, 3. Edmund Nicolau, I. M. Ştefan, 100 de oameni de ştiinţă şi 1938. inventatori români, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1987, p. 147 Roider, Karl A. Maria Theresa, New Jersey, Prentice-Hall, 4. Ibidem 1973 5. Remus Câmpeanu, Elitele româneşti din Transilvania veacului Tapié, Victor Lucien, L’Europa du Marie-Thereze. Du al XVIII-lea, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, Baroque au Lumieres / The Europe of Maria Theresa. 2008, p. 214 From the Baroque to the Enlightenment, Paris, 1969.
~~<<< 110 Aspecte privind cenzura în „Albina Românească”, 1829~~
Irina MIRĂUŢI Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filozofie Babes Bolyai University Cluj-Napoca, Faculty of History and Philosophy Biblioteca Academiei Române Cluj-Napoca Cluj-Napoca Romanian Academy library, Personal e mail: [email protected] Aspects of Censorship in “Albina românească”, 1829 Censorship has emerged even before receiving a name. Due to the fact that it was an attribute of the power, it was religious, political or military. It has emerged as early as the first writings, as shown by biblical texts. Within the European area the censorship was created by the Church. In Transylvania, which was under the Habsburg administration, written culture bore the imprint of the measures taken against the reform forbidden texts, funds of controlled manuscripts. There is not a reference point in time to be related to the beginning of censsorship. Prohibition of writings has been identified with the history of culture and civilization. Its origins are linked to the religious life of each human community. As crystallization of the first state forms emerged, censorship became an attribute of religious institutions, as well as of secular ones. I. Silvestru Caliani was noted as the first roman censor in Transylvania. In 1774 Caliani, known as “the first book censor”, signed the print approval for The Book of Akathists at Blaj. “Albina Românească” appeared under Gheorghe Asachi’s editorial guidance. It was the first Romanian newspaper in Moldavia. Alongside “Curierul Românesc”, drafted by I. Heliade Rădulescu in Bucharest, and “Gazeta de Transylvania”, G. Bariţiu, Braşov, “Albina Românească” laid the foundation of the Romanian periodicals. At the beginning, “Curierul românesc”, which firstly appeard in Bucharest on April the 8th, 1829, and “Albina românească”, Iaşi, June 1, 1829, were almost official gazettes, because they used to publish mostly political news taken from the inside and from abroad. But, later, they began to publish: little literary information, historical articles, short stories, poems, so that they managed to gather around the entire literary movement of the country. Keywords: Old Book, periodicals, The Habsburg Empire, 1829, politics
oldova, Muntenia şi Ardealul, au avut o Bagdad”1, nefiind de acord cu aceştia. presă doar în ziua în care aceasta a făcut Primul său ziar, „Albina” apărut la Iaşi în 1829, şi politică. Presa a făcut politică în mod rezistă pe piaţa românească doar 22 ani, până în 1863, Mclandestin,M sub forma unor fabule, cu mare greutate, luându-şi rămas bun în versuri: împiedecată mereu de cenzură. Presa românească s-a născut mai mult din nevoia românilor de a răsufla „Nenceput şi fără capăt, timpul zboară nencetat; politiceşte, decât aceea de a oferi cititorilor ştirile zilnice. Ca un atom, şi „Albina” până astăzi a zburat. Astfel putem afirma că ideea naţionala a dat naştere Dar ce ‘ncepe, capăt are; de aceea şi-o Albină presei româneşti, a făcut-o să crească şi a călăuzit-o până Ce ani douzeci doi duse la Români ceva lumină, în zilele noastre. Încetează şi se ’ntoarnă, cu ’ncheiarea ăstui an, Primii ziarişti care au făcut ziarism politic cu Chiar de unde răsărise: în al timpului noian!”2 autoritate şi răsunet, sunt: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Mihai Kogălniceanu şi C. A. Rosetti, Cenzura a apărut chiar înainte de a primi un nume, inteligenţe superioare, mari talente şi fruntaşi ai fiind un atribut al puterii. Aceasta era de natură neamului. Ziarul lor era liberal sau conservator, dar în religioasă, politică sau militară. A apărut odată cu primul rând era naţional. Kogălniceanu, atrage atenţia primele scrieri, după cum atestă textele biblice. În spaţiul asupra celor care „uită că sunt români şi se îndeletnicesc european, cenzura a fost creată de biserică. În numai cu istorii străine de la Cohinhina şi de la Transilvania care era sub administraţia habsburgică,
111 >>> autorităţile (ex. cuvinte nobiliare ca: baron, duce, conte, marchiz sau apelativele: domn, doamnă). În 1794, pe parcursul a trei luni, din totalul de 151 piese de teatru examinate de cenzori, sub pretextul „depravării spiritului public”, 33 piese au fost interzise şi 25 piese doar modificate. În 1781 în Imperiul Austro-Ungar au avut loc câteva reforme, iniţiate de împăratul Iosif al II-lea, acordând anumite libertăţi tiparului, acceptând criticile aduse. În 28 octombrie 1781, prin semnarea edictului de toleranţă, o mare parte a ardelenilor au putut reveni la ortodoxie. Cenzura imperială, atât cea catolică, cât şi cea unită formau treptele importante de limitare a circulaţiei cărţilor în Transilvania. Între cenzorii desemnaţi de tipografia de la Buda, amintim: Samuel Klein, Samuel Vulcan şi Petru Maior. În România, ca de altfel în toată Europa, cenzura a fost cauzată de biserică. În Transilvania cenzura era formată din partea imperiului habsburgic, iar în Ţara Românească şi Moldova, cenzura a apărut datorită doctrinelor religioase apusene. Silvestru I. Caliani s-a remarcat în viaţa ardeleană ca prim censor român, semnând în 1774 în calitate de „celu dinu tâiu revizoru a cărţiloru”, aprobarea de tipărire în Blaj a Acatistierul-ui. Începând cu 1829, Gh. Asachi a simţit nevoia ca cultura scrisă purta amprenta măsurilor luate contra ideile naţionale sa fie facute cunoscute în toate păturile Reformei – texte interzise, fonduri de manuscrise sociale, astfel ca fiecare român să cunoască starea reală controlate. „Cenzura este actul oricărei entităţi politice, a lucrurilor din acea perioadă. Acesta este de fapt rolul religioase, militare ori administrative de a condiţiona ziaristicii. În 20 februarie 1829, Asachi a scris un exprimarea / difuzarea de informaţii, opinii, idei, în sens memoriu adresat lui Minciaki, prin care cerea autorizaţia mai larg, creaţii intelectuale, pe care publicul are dreptul de a edita „Albina Românească”. Abia pe 7 aprilie a să le cunoască, în funcţie de valorile pe care aceasta primit răspunsul afirmativ din parte guvernului rus, înţelege să le protejeze la un moment dat.”3 urmând ca la 1 iunie în acelaşi an să vadă lumina Prin cenzură înţelegem atât o limitare a dreptului de tiparului, primul număr al acestei „gazete politico – informare cât şi a libertăţii de exprimare. Din această literare”. În 30 aprilie, vicepreşedintele Divanului Cnejiei cauză, momentele cele mai severe în aplicarea cenzurii, Moldovei, general – maiorul Mircovici, trimite o adresă coincide cu marile acţiuni propagandistice, identificate Divanului Obşteştii Adunări, prin care invită institutele în regimurile totalitare. În conflictele armate, judecătoreşti să se aboneze la gazeta lui Gh. Asachi propaganda este scuzată de necesitatea susţinerii „Albina Românească”. moralului trupelor şi al populaţiei, fiind un mod de „Albina Românească” apare la Iaşi timp de 21 ani comunicare subiectiv pentru inamic, iar pe timp de pace, (1829-1850), sub redacţia lui Gheorghe Asachi. Este o se recurge la propaganda din raţiuni politice. „Instituţiile gazetă politico – literară, redactorul scria ştirea politică cenzurii şi propagandei se îmbină, în practică, formă şi internă sau externă aşa cum era ea, fără a comenta pe conţinut, fiind identice în despotismele vechi în marginea ei; iar literar, publica diverse articole culturale, dictaturile moderne.”4 ştiinţifice şi beletristică multă. „Albina Românească” Cenzura este aplicată încă în numeroase state ale este un ziar românesc scris în limba română, alfabetul lumii. În ţările cu populaţie musulmană, statul impunea folosit la redactarea ziarului în primii ani, este cel chirilic. restricţii uneori ciudate: în mass-media, trebuia să se ţină “De introducerea slovelor chirilice nu au fost vinovaţi cont de „ordinea morală” care excludea erotismul (era românii, ci ruşii sau slovenii.”5 Este primul ziar în limba interzis ca două persoane să se îmbrăţişeze pe ecran, sau română din Moldova, care alături de „Curierul să se sărute într-o cameră a cărei uşă era deschisă). Românesc” redactat de I. Heliade Rădulescu, la În lupta contra cenzurii, ziariştilor, scriitorilor şi Bucureşti, şi de „Gazeta de Transilvania” a lui G. Bariţiu actorilor, li s-au alăturat şi numeroase personalităţi de la Braşov, pune bazele presei româneşti. Primul politice. Până în 1830 când monarhia a fost restaurată, număr din „Curierul românesc”, apare în Bucureşti la 8 în presă şi în piesele de teatru nu era voie să se aprilie 1829, iar „Albina românească” în Iaşi la 1 iunie folosească cuvinte sau expresii ce puteau deranja al aceluiaşi an. Sunt gazete aproape oficiale, pentru că
<<< 112 publică mai ales ştiri politice din ţară şi din afară; dar din necesitatea oamenilor de a fi informaţi. „Ideea de a mai târziu încep să dea şi mici informaţii literare, articole crea o presă românească nu putea veni Domnitorilor istorice, nuvele, poezii, ajungând să strângă în jurul lor din epoca fanarioţilor.”7 toată mişcarea literară din ţară. Apare cu învoirea „Redacţia Albinei româneşti nu au cruţat, în curs de autorităţilor de ocupaţie autohtone şi militare. nouă ani, nici o jartfă spre a-şi mulţămi abonaţii”8, prin Din foaia de înştiinţare a apariţiei revistei politice asta vrând să-şi arate bunăvoinţa, a luat măsurile „Albina românească”, reiese faptul că apariţia acesteia necesare ca Alăuta românească să apară pe viitor de nu ar fi fost posibilă fără acordul reprezentanţilor Rusiei: două ori pe lună, în 1 şi 15 a fiecărei luni, cu articole „Întru părinteasca îngrijire, ce pentru binele public literare. păstrează cătră patria noastră scutitoare Împărăţia Primul număr al cotidianului „Albina Românească” Rosiei, înalta Ocârmuire au binevoit a da voe să se este precedat de trei foi volante, intitulate “Novitale de tipărească la Eşi Gazeta Românească.”6 la armie”, în care se relatează starea armatelor la acea Acest ziar a fost creat în baza modelului rus vreme. Una din preocupările de bază ale cotidianului au „Severnaia pcela” („Albina de nord”), ziar editat în S. fost traducerea, popularizarea şi publicarea operelor Petersburg între anii 1825-1864. „Albina de nord” era scriitorilor ruşi. organul neoficial al Secţiei a III-a (Serviciul Special de Ştirile referitoare la evenimentele externe, erau Informaţie) al Cancelariei Imperiului Rus. Această aşa preluate exclusiv din presa de la Petersburg şi Odessa. zis secţie urmărea activitatea scriitorilor, susţinerea celor Vinderea cărţilor era controlată de ruşi, librarii fiind calificaţi de împărat drept „utili”. Pe aceştia din urmă îi nevoiţi să prezinte autorităţilor lista cu cărţile pe care folosea în diverse ocazii, în principal pentru „controlul vroiau să le vândă, pentru a primi aprobare. Cine va minţilor”, racolând agenţi. încerca să vândă cărţi oprite, li se vor închide magazinele. Forma actuală a ziarului, cuprinde trei elemente esenţiale: informaţia culeasă din zvonuri publice sau În primul număr al foii „Albina Românească”, direct de la reprezentanţii diplomatici, pamfletul de observăm un articol prin care Gheorghe Asachi, critică literară care apare de cele mai multe ori superficial promitea să nu supere ocârmuirea: „Albina Românească şi în al treilea rând broşurile în care se critică un act astăzi întâiu vede lumina zilei şi tinerelile sale aripi le politic, sau chiar un regim întreg, sub protecţia unui cearcă în ostinitoarea sa călătorie, mii şi mii de flori cu anonimat. Ideea politică, naţională sau filozofică n-au felurite văpsele şi mirezme împodobescu câmpul, pre putut influenţa apariţia primului ziar. Acesta s-a născut carele ea va să zboare, înse numai aceale flori îi vor fi plăcute care aduc mană şi vindecare, de însaşi ei blândă fire povăţuită se va feri de cele ce supt amăgitoare frumuseţe ascund farmăc şi venin în sânul lor.”9 „Albina românească” este mereu preocupată de realizarea unei limbi unitare. Acest scop trebuia să subordoneze toate eforturile de cultivare a limbii. În acest sens, unii cărturari din cercurile lui Asachi, ca de exemplu Săulescu, aveau vederi asemănătoare cu cele ale ardelenilor. În nr. 58 din 1829, Asachi anunţă că la 1 ianuarie 1830 va publica şi „documente oficiale şi administrative ale principatului”, „ştiinţa şi păstrarea pentru acturi fiind neapărat trebuitoare pentru acei care au interesuri”.10 Cenzura a fost aplicată înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului. „Gheorghe Asachi jăluindu-se, la începutul lui Ianuarie 1831, lui Mircovici, că nu este cine să-i censureze ziarul Albina Românească, şi Mircovici prin rezoluţia pusă pe acea jalbă trimiţând-o Sfatului Ocârmuitor, acesta hotărî că cenzura acelui ziar avea să se facă de către Epitropia Şcoalelor care se află sub preşedinţia Mitropolitului.”11 Hotărârea Sfatului legată de cenzurarea ziarului, a fost transmisă atât lui Asachi cât şi Epitropiei Şcoalelor, fiind urmată în mod regulat. Cu un an înainte de apariţia primului număr al „Albinei”, boierimea din Moldova s-a interesat de starea
113 >>> „părintele istoriei, poeziei şi literaturii române din timpul său, întemeietorul presei şi artei dramatice şi tipografice din Moldova”.14 Între 1814-1820, Asachi predă pentru prima dată un curs de inginerie la şcoala domnească din Iaşi, iar în 1828 înfiinţează teatrul în care se joacă pentru prima dată piese în limba română. Tot în 1828 reorganizează şcoala de la Trei Ierarhi, cu predare în limba română. Locuieşte la Roma până în 30 august 1812, unde este considerat „un imens uric, din care trebuie să se adape toţi urmaşii, fie ei cât de răzleţi.”15 Aici cunoaşte literatura arcadică, de care este foarte influenţat. Gheorghe Asachi Prin publicaţiile sale, unele traduse în limbi străine tipăriturilor din ţara lor. Nu existau restricţii decât cele ca: franceză, engleză, germană, polonă, contribuie la morale şi religioase, însă în scurt timp ruşii au instituit răspândirea cunoştinţelor despre români. Are marele în Moldova şi Ţara Românească o cenzură merit că în condiţii extrem de grele a salvat de la nemaiîntâlnită de români până atunci. „Asemine şi distrugere, multe documente şi arhive vechi şi Redacţia Gazetei nu se va abate de la aceale ce privesc contemporane, care azi sunt la mare preţ. cătră îmbunătăţirea inemei şi a minţei, dogmile Sfintei Documentele vechi şi arhivele au constituit lucrări noastre Relighiei orthodoxe, sevas cătră Ocârmuirea şi pregătitoare elaborării Regulamentului Organic, la care Legile Ţării o vor povăţui întru a sa lucrare, înştiinţeri Asachi a participat intre anii 1829-1831, ca secretar al adevărate, pre cât vor ajunge la cunoştinţa sa, şi comitetului moldovean. În perioada 1822-1827, Asachi învăţături folositoare vor cuprinde filile sale.”12 era la Viena agent diplomatic. Profitând de această funcţie cercetează arhivele statului, căutând documente Aşa cum am mai afirmat în rândurile de mai sus, despre averea şcolii de la Trei Ierarhi, monopolizată de cenzura fie ea şi de natură religioasă, o putem observa călugării greci. Pornind lupta împotriva călugărilor, încă şi prin demersurile pe care le-a făcut Epitropia şcolilor. din 1828, găseşte multe documente importante pe la De cenzura acestui ziar se ocupa Epitropia Şcolilor, care mănăstiri, propunând să se intervină pentru a i se la rândul său era subordonată Mitropoliei. Cenzura împărtăşi documentele. Dosarul depus de Asachi în bisericească era determinată de sfintele canoane. procesul cu călugării greci, pentru apărarea drepturilor Cenzura duhovnicească era suprapusă de cea laică, şcolii naţionale, care a durat câţiva ani, arată faptul că civilă. Tipărirea cărţilor în Tipografia Duhovnicească, era ştia foarte bine să folosească documentele. După aprobată doar după un prealabil control al cenzurii. întoarcerea sa la Iaşi, Asachi a fost numit referent la Cenzorul era obligat să supravegheze orice text care urma Epitropia Învăţăturilor Publice, înfiinţând cu această să iasă de sub tipar, pentru a nu avea „idei străine ce ar ocazie şcoala de la Trei Ierarhi. putea provoca confuzii între credincioşii ortodocsi”.13 „Activitatea lui Gheorghe Asachi ca organizator al În vorbirea sa către Sfatul Ocârmuitor al Moldovei, şcolilor, ca inginer hotarnic şi arhitect, fondator şi Kisselev, amintea despre „Albina Moldovenească” sprijinitor al unor instituţii de cultură şi artă, ostenitor spunând că este una din căile oficiale folosite de perseverent în atât de variate domenii, a format obiectul Ocârmuire, pentru na arăta publicului actele unor valoroase lucrări.”16 administraţiei. Pentru acest fapt, ziarul trebuie supus Tipografia lui Asachi a fost întemeiată mult mai unei privegheri modernizate, fără de care rău voitorii târziu decât se crede. „Timp de trei ani gazeta sa pentru putând face rău acestuia. Privegherea va fi încredinţată ştiri privitoare la oastea rusească de ocupaţie şi pentru Secretarului de Stat care la rândul său va delega alt contribuţii la cultura românească în Moldova, se tipări secretar din direcţiunea sa. – şi trebuie să adăogăm: destul de urât ca literă, hârtie şi Comisia de cenzură cere mitropoliei ca în cazul în orânduire – la Mitropolie.”17 care are de tipărit şi altfel de cărţi decât cele bisericeşti, să le trimită întâi comisiei spre a fi verificate. Ca răspuns Numele lui Gheorghe Asachi apare şi în istoria la aceasta, Mitropolitul Moldovei – Veniamin, asigură arhivisticii româneşti, lucrând în Arhivele Statului de la comisia de cenzură, că dacă vreodată i s-ar înfăţişa cărţi Iaşi cu scopul de a aduna şi păstra cu deosebită grijă cu caracter politic spre tipărire, nu ar face-o fără învoirea documentele şi arhivele numite de el „materialuri cenzurii. istoriceşti” necesare „scrierii istoriei patriei”. Activitatea Fiind o gazetă semioficioasă, se exercita o mai mare de arhivist al statului a desfăşurat-o intre anii 1832 – „priveghere” asupra sa. 1849 şi 1857 – 1858. Gheorghe Asachi s-a născut la 1 martie 1788 în târguşorul Herţa, fiind fiul Elenei şi a lui Lazăr Asachi, devenind peste ani, omul pe care poporul îl va numi
<<< 114 Note: Bibliography: 1. Lenuţa Drăgan, Marian Stescu: Albina Românească Drăgan, Lenuţa; Stescu, Mariana: „Albina Românească 1829-1849: Indice bibliografic, 1999, s. n., Iasi, p. XII. 1829-1849: Indice bibliografic, 1999” [“Romanian Bee” 1829-1849: Bibliographical Index, 1999”], s. n., Iaşi. 2. Nicolae Iorga: Gheorghe Asachi ca tipograf şi editor – după catalogul lui din 1847 –, 1912, Librăriile Socec Iorga, Nicolae: Gheorghe Asachi ca tipograf şi editor – după & Comp., Bucureşti,, pag. 7. catalogul lui din 1847 – 1912 [Gheorghe Asachi as Printer and Publisher – According to his Catalogue from 3. Petcu, Marian: Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii, 1847-1912], “Socec & Comp” Publishing Houses, 1999, Editura Polirom, Iaşi, p. 12. Bucureşti. 4. Ibidem, pag. 17. Marian, Petcu: Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii [Power and Culture. A History of Censorship], 1999, “Polirom” 5. Adrian Marino, Libertate şi cenzură în România. Publishing House, Iaşi. Începuturi, 2005, Editura Polirom, Bucureşti, p. 51. Marino, Adrian: Libertate şi cenzură în România. Începuturi, 6. Petcu Marin, Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii, 2005. [Freedom and Censorship in Romania. Beginnings, 1999, Editura Polirom, Iaşi, pag. 87. 2005], “Polirom” Publishing House, Bucureşti. 7. C. Bacalbaşa: Ziaristica română din zilele noastre, Bacalbaşa, C.: Ziaristica română din zilele noastre, 1922 1922, Atelierele Societăţii Anonime „Adevărul”, [Romanian Journalism from Nowadays, 1922], the Bucureşti, p. 188. workshops of the “Adevărul” anonymous society, Bucureşti. 8. Lenuţa Dragan, Marian Stescu: Albina Românească 1829-1849: Indice bibliografic, 1999, s. n., Iaşi, p. XII. „Albina Românească” [“Romanian Bee”], No. 1, Eşii, June 1st, 1829. 9. „Albina Românească”, Eşii, 1829, nr. 1, 1 iunie, pag. 3. Rosetti, Radu: Despre Censura în Moldova. I: Înfiinţarea censurii de guvernul provizor rus şi funcţionarea ei sub acel 10. „Albina Românească”, Nr. 58, Eşii, 1829, p. 234. regim: 1828-1834 [About Censorship in Moldavia. I: Installation of Censorship by the Russian Temporary 11. Radu Rosetti, Despre Censura în Moldova. I: Government and its Operation under that Government: Înfiinţarea censurii de guvernul provizor rus şi 1828-1834], in: The Annals Of The Romanian Academy, funcţionarea ei sub acel regim: 1828 – 1834, În: Analele Series II, Volume XXIX, 1906-1907, Memoirs of the Academiei Române, Seria II, Tomul XXIX, 1906-1907, Historical Section, 1907, „Carol Gobl” Institute of Memoriile secţiunii istorice, 1907, Institutul de Arte Graphic Arts, Bucharest, page 298. Grafice „Carol Gobl”, Bucureşti, pag. 298. ANRM, inv. 3, file 6411, f. 2 (verso). 12. „Albina Românească”, Nr. 1, Eşii, 1 iunie, 1829, pag. 3. Figuri de arhivişti români. Gheorghe Asachi 1788-1869 [Figures of Romanian Archivists. Gheorghe Asachi, 13. ANRM, inv. 3, dosar 6411, f. 2 (verso). 1788-1869], s. n., Bucharest. 14. Figuri de arhivişti români. Gheorghe Asachi 1788 – Sorescu, George: Viaţa lui Gheorghe Asachi [Gheorghe 1869, 1969, s. n., Bucureşti, p. 11. Asachi’s Life], 1970, „Minerva” Publishing House, s. l. 15. George Sorescu: Viaţa lui Gheorghe Asachi, 1970, Editura Minerva, s. l., p. 41. 16. Figuri de arhivişti români. Gheorghe Asachi 1788 – 1869, 1969, s. n., Bucureşti, p. 10. 17. Nicolae Iorga: Gheorghe Asachi ca tipograf şi editor – după catalogul lui din 1847 –, 1912, Librăriile Socec & Comp., Bucureşti, p. 1.
~~115 >>> Memoriul istoricului Ştefan Meteş către Iuliu Maniu asupra situaţiei arhivelor din Transilvania1~~
Ovidiu – Valentin BOC Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Şcoala Doctorală, Istorie “1st December 1918” University of Alba Iulia, Doctoral School, History Personal e mail: [email protected], e mail: [email protected] Report of the historian Stefan Metes to Iuliu Maniu concerning the state of the Transylvanian archives The subject of this paper is part of a larger research dedicated to the life and activity of the historian Stefan Metes (1887 1977) and is focused on a report made by the Director of the Cluj State Archives, addressed to Iuliu Maniu as President of the Ministry Council. This report which is in fact a real documentary source shows the state of the Transylvanian archives in the third decade of the 20th century, taken over by the Romanian authorities after the 1918 Unification and neglected by the previous Transylvanian establishment, dispersed or kept in inappropriate conditions. The report also advocates for a regional headquarters of the Cluj Archives and for qualifying the staff for organizing, researching and recovering the archival funds and documents. Keywords: report, Iuliu Maniu, Stefan Metes, archives, activity, director
omunicarea abordează unul dintre Transilvania, cu înaintarea de memorii asupra lor, care memoriile adresate de directorul să cuprindă şi măsurile ce trebuiau luate pentru buna lor Arhivelor Statului din Cluj către păstrare, eventual transportarea şi concentrarea acestora CpreşedinteleC Consiliului de Miniştri, Iuliu Maniu, act la Cluj3. inedit, aflat la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Rolul directorului Ştefan Meteş începea să fie din ce Cluj, în Fondul arhivistic Ştefan Meteş, mai exact în în ce mai mare, conducerea unei asemenea instituţii Dosarul numărul cu numărul patru (vezi anexa)2. presupunând efortul de cercetare, inventariere, Între personalităţile care au contribuit la dezvoltarea catalogare şi adunare, atât cât se reuşea, a diverselor studiilor istorice la români în prima jumătate a secolului arhive oficiale sau particulare de pe cuprinsul al XX-lea, Ştefan Meteş a ocupat fără îndoială un loc Transilvaniei. Astfel, pe întreg parcursul anului 1923, şi important, desfăşurând o bogată şi extinsă activitate în nu numai, Ştefan Meteş şi-a început peregrinările prin diferite direcţii ale cercetării istorice, timp de peste şase localităţile Ardealului pentru depistarea şi salvarea decenii. Ştefan Meteş a cultivat mai multe domenii ale arhivelor, dovedind multă trudă şi abnegaţie, suportând istoriei Transilvaniei, manifestând preferinţe pentru disconfortul produs de muncă, dar şi de nepăsarea istoria Bisericii românilor ardeleni, pentru istoria multor autorităţi locale, risipind sume mari de bani din politică, istoria culturii şi artei româneşti, pentru istoria propriul salariu, într-o muncă care semăna mai mult cu locală, geografia istorică, demografia istorică, istoria un apostolat4. socială şi economică, pentru fenomenul emigraţiei şi Într-o scrisoare datată 24 iulie 1923, adresată în mişcările naţionale din Transilvania, pentru istoria calitate de conducător al Arhivelor Statului din Cluj către dreptului. Ministrul Instrucţiunii Publice, Constantin Angelescu, Activitatea lui Ştefan Meteş a continuat şi prin Ştefan Meteş îi scria acestuia despre greutăţile cu care conducerea Direcţiei Regionale a Arhivelor Statului Cluj, se confrunta în noua postură şi despre munca ca director al acestei instituţii vreme de peste două întreprinsă în primul an de activitate, când a fost nevoit decenii, fiind însărcinat, încă de la investirea sa în această să cerceteze arhivele ardelene, dar şi pe cele din funcţie petrecută pe data de 1 decembrie 1922, cu Bucureşti, pe cheltuiala sa5. cercetarea stării în care se găseau arhivele publice din Situaţia dificilă cu care s-a confruntat Ştefan Meteş
<<< 116 încă de la începutul activităţii de director a fost munca de teren şi strădaniile lui Ştefan Meteş, care a prezentată şi în memoriul său adresat lui Iuliu Maniu, cercetat, a ordonat, a catalogat şi mai apoi a adunat preşedintele Consiliului de Miniştri, în data 29 fonduri de arhive judeţene, orăşeneşti, familiare din octombrie 1929, reluat şi către Subsecretarul de Stat din Transilvania, cu o vechime începând din secolul al cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice, Valeriu XIII-lea. De pildă, mai multe certificate (adeverinţe) Moldovan6. După ce expune pe scurt situaţia anterioară atestă prezenţa lui Ştefan Meteş în diferite arhive locale numirii lui în funcţie, când Arhivele Statului din Cluj nu din Transilvania, acesta îngrijindu-se de starea lor, aveau nici măcar un edificiu propriu, Ştefan Meteş ordonându-le şi realizând adevărate inventare ale actelor. subliniază situaţia până în acel an: „În această stare O primă adeverinţă de acest tip este aceea eliberată de jalnică am îndrăsnit să primesc în 1 octombrie 1922 Subprefectura judeţului Alba de Jos, în data de 21 iunie directoratul acestei instituţiuni în credinţa că voiu găsi 1924, care certifica prezenţa în arhiva din Aiud a lui la Ministerul Instrucţiunii oameni să înţeleagă Ştefan Meteş, fiind semnată de V. Ciura, în calitate de importanţa extraordinară a Arhivelor Statului din subprefect11. Un exemplu similar o constituie „dovada” Transilvania, pentru cultura şi ştiinţa românească. După eliberată de primarul oraşului Alba Iulia, în 22 o stăruinţă lungă de un an de zile, am reuşit să obţin, septembrie 1924, care sublinia prezenţa şi grija pentru imensul material documentar, abea 3 camere în directorului Arhivelor Statului din Cluj pentru arhiva edificiul Ministerului Instrucţiunii din Cluj [...]. Sperând primăriei albaiuliene12, cât şi certificatul care aminteşte că toată clădirea aceasta va fi pusă la dispoziţia Arhivelor vizita efectuată de Ştefan Meteş la Arhiva Primăriei Statului, precum s-a promis, am început aducerea oraşului Ocna Sibiului, datat pe 22 octombrie 192413. documentelor din provincie la Cluj. Dar, îndată spre Nu au rămas nevizitate de către Ştefan Meteş nici surprinderea mea, s-a instalat în edificiul destinat arhivele din Comuna Rupea (Cohalm) şi Ibaşfălău Arhivelor o şcoală profesională de fete, rămânând tot (Dumbrăveni)14. cu 3 camere, care sunt pline de documente şi în care Eforturile lui Ştefan Meteş nu au rămas fără sunt siliţi să lucreze 8 funcţionari în condiţii cu totul finalitate, după cum însuşi sublinia în memoriul adresat neprielnice pentru sănătatea lor [...]”7. Cele trei camere8 lui Iuliu Maniu, în care arată atât exemplele pozitive cu primite în final de Ştefan Meteş pentru păstrarea unele autorităţi locale care s-au îngrijit de depozitarea fondurilor arhivistice se aflau într-un edificiu total fondurilor arhivistice, dar şi cazurile negative, multe la impropriu, situat pe strada V. Stroescu nr. 14, întunecat, număr, în care acestea s-au distrus sau pierdut datorită plin de igrasie, cu pereţii şi tavanul fisurate. Mai mult de nepăsării prefecţilor şi primarilor. Aceştia, în loc să ofere atât, condiţiile de lucru erau mult înrăutăţite şi de spaţii pentru mărturiile scrise ale trecutului românilor zgomotul produs de servitoarele de la şcoala ardeleni, se preocupau mai mult de obţinerea de spaţii profesională de fete, care locuiau în subsolul imobilului, pentru aparatul administrativ, arhivele ajungând aruncate şi care, fiind avertizate în nenumărate rânduri de prin podurile sau holurile instituţiilor: „Rezultatul a fost angajaţi, „răspundeau cu obrăznicie, sporind larma”9. că unii prefecţi şi primari conştienţi de datoria lor, le-au Memoriul adresat lui Iuliu Maniu oferă alte câteva păstrat arhivele în bună stare, aşa cum le-am primit, informaţii preţioase semnalate de Ştefan Meteş, totuşi mulţi nu le-au dat nicio atenţiune, astfel că o referitoare la starea fondurilor arhivistice din instituţiile sumedenie de documente, ba arhive întregi au dispărut. din Transilvania, care depozitate în condiţii vitrege se Arhivele oraşelor Alba Iulia şi Deva au ars complet, cea distrugeau sau erau risipite, la demersurile efectuate şi a judeţului Hunedoara, aruncată pe coridoarele cererile repetate pentru obţinerea unui local prefecturii, expusă la ploaie şi zăpadă, s-a nimicit o corespunzător pentru arhive, cât şi la concepţia acestuia parte; a dispărut partea veche a arhivei judeţene din despre importanţa documentelor pentru istoria Sighişoara, iar cea din Oradea, toată până la 1848, a fost poporului nostru: „În decursul de 7 ani, am intervenit transportată de unguri în Ungaria în 1928. Saşii au de nenumărate ori, în fiecare an cel puţin 2 rapoarte am acaparat arhivele oraşelor Sibiu, Cohalm şi le-au depus adresat Dl. Ministru al Instrucţiunii, arătând situaţia în arhiva lor, fără niciun drept. Multe arhive au păţit la nenorocită a Arhivelor Statului din Transilvania, care se fel. Agenţi unguri din Budapesta cutreieră oraşele şi distrug şi dispar în fiecare zi [...]. Totdeauna mi s-a cumpără clandestin acte importante vechi, pe care le trec răspuns că nu sunt bani sau se vor lua în bugetul viitor apoi în Ungaria. La această faptă îi ajută funcţionarii [...]. În acest timp, văzând indiferenţa totală a unguri sau chiar români, în schimbul unei sume de bani Ministerului de Instrucţie faţă de comorile trecutului sau din ură faţă de statul român. Nu există nicio preţuire nostru de suferinţe, am căutat personal, fără nicio a acestor tezaure istorice; se evacuează la primării şi diurnă, să văd toate arhivele judeţelor şi oraşelor din prefecturi camere, pentru a le da funcţionarilor ca Transilvania, atrăgând atenţia prefecţilor şi primarilor să locuinţe şi documentele le aşează în podurile păzească bine documentele, până ce vor fi concentrate prefecturilor şi primăriilor, unde se prăpădesc sau ard”15. la Cluj […]” 10. Situaţia aceasta dezastruoasă l-a determinat pe Cele afirmate în memoriul adresat lui Iuliu Maniu Ştefan Meteş să acţioneze cu şi mai mare râvnă pentru sunt susţinute şi de o serie de alte documente, care atestă organizarea fondurilor preluate, inventarierea lor şi
117 >>> depozitarea la sediul din Cluj, dar şi pentru cercetarea hârtie, căci local propriu lipsa cu totul iar funcţionari nu efectivă a documentelor şi pentru valorificarea acestora. s-au găsit fiindcă lefurile erau derizorii, însuşi directorul Ştefan Meteş nu s-a limitat doar la munca de teren, la având salar lunar numai de 2200 lei. faza incipientă de adunare, inventariere şi colectare la În această stare jalnică am îndrăsnit să primesc în 1 Arhivele Statului din Cluj a fondurilor arhivistice de pe Oct. 1922 directoratul acestei instituţiuni în credinţă, că întreg teritoriul Transilvaniei, ci a mers mai departe, voiu găsi la Ministerul Instrucţiunii oameni să înţeleagă catalogând documentele, cercetându-le, prelucrându-le importanţa extraordinară a Arhivelor Statului din şi, ceea ce este mai important, valorificând o bună parte Transilvania, pentru cultura şi ştiinţa românească. După dintre ele, aşezând bazele arhivisticii la Cluj, formând o stăruinţă lungă de un an de zile am reuşit să obţin, cu răbdare şi o generaţie iscusită de arhivişti, pe care i-a pentru imensul material documentar abea 3 camere în luat sub îndrumarea sa şi alături de care a lucrat edificiul Ministerului Instrucţiunii din Cluj, unde fusese neobosit16. Aşa după cum avea să afirme, „[…] scopul resortul de instrucţiune în timpul Consiliului dirigent. meu a fost să fac din Arhivele Statului din Cluj o Sperând că toată clădirea aceasta va fi pusă la dispoziţia instituţie la fel cu cele din Apus şi pentru aceasta am Arhivelor Statului precum s’a şi promis, am început căutat sa am funcţionari dintre cei mai distinşi studenţi aducerea documentelor din provincie la Cluj. Dar şi licenţiaţi ai Universităţii din Cluj, dintre care patru au îndată, spre surprinderea mea, s’a instalat în edificiul făcut studii la Roma şi la Paris. Dacă am reuşit să aduc destinat Arhivelor o şcoală profesională de fete funcţionari cu studii serioase, nu tot astfel e cazul cu rămânând arhivele tot cu 3 camere care sunt pline de cumpărarea unui edificiu pentru arhive, unde toată truda documente şi în care sunt siliţi să lucreze 8 funcţionari mea a rămas zădarnică”. Dobândirea unei clădiri în condiţii cu totul neprielnice pentru sănătatea lor. adecvate pentru Arhivele Statului din Cluj a constituit În decursul de 7 ani, am intervenit de nenumărate una din grijile permanente ale lui Ştefan Meteş, în ori, în fiecare an cel puţin 2 rapoarte am adresat calitatea sa de director, deoarece acele trei camere ticsite Dl. Ministru Instrucţiunii arătând situaţia nenorocită a cu documente au fost în pericolul să ardă de 3 ori. Arhivelor Statului din Transilvania, care se distrug şi Spaţiul mic stârnea şi consternarea străinilor, care dispar în fiecare zi. Am cerut să se cumpere o clădire cercetau în aceste Arhive ale Statului, ei rămânând uimiţi proprie aici de „[…] felul cum se preţuieşte în România materialul Domniei Sale Domnului imens de documente prin care un neam şi un Stat se Iuliu Maniu legitimează şi justifică rostul său în lume. A prezenta Preşedintele Consiliului de Miniştrii străinilor în 3 camere arhivele Statului din Transilvania, BUCUREŞTI – scria Ştefan Meteş n.n. –, care au nevoie de cel puţin —————————— 80-100 camere, însemnează nu numai ruşine, ci şi lipsă care să adăpostească toate arhivele orăşene şi totală de respect, pentru trecutul poporului nostru de judeţene din Ardeal. Totdeauna mi s’a răspuns că nu aproape o mie de ani în Transilvania”17. sunt bani sau se vor lua în bugetul viitor. Evident că nu În încheiere, trebuie subliniat că forma de redactare s-a făcut absolut nimic pentru cumpărarea clădirii. şi problematica de bază a documentului discutat În acest timp văzând indiferenţa totală a Ministerului dovedesc, fără vreo urmă de îndoială, interesul şi de Instrucţie, faţă de comorile trecutului nostru de pasiunea istoricului Ştefan Meteş pentru conducerea, suferinţe, am căutat personal fără nici o diurnă să văd administrarea şi bunul mers al Arhivelor Statului din toate arhivele judeţelor şi oraşelor din Transilvania, Cluj, instituţie pe care a condus-o mai bine de două atrăgând atenţia prefecţilor şi primarilor să păzească bine decenii, fiind alături de angajaţii ei chiar şi în anii grei ai documentele până ce vor fi concentrate la Cluj. De mai refugiului la Sibiu, dar şi dragostea pentru prezervarea multe ori le-am trimis acestor autorităţi adrese scrise fondurilor arhivistice, inventarierea, ordonarea acestora arătând importanţa actelor şi grija ce trebuie să trebuie şi cercetarea documentelor, adevărate mărturii peste să depună pentru ca să nu dispară sau să se distrugă. timp ale trecutului românilor. Rezultatul a fost că unii prefecţi şi primari conştienţi de datoria lor, le-au păstrat arhivele în bună stare, aşa cum le-am primit, cei mai mulţi nu le-au dat nici o Anexă: Transcrierea Memoriului istoricului atenţiune aşa astfel că o sumedenie de documente, ba Ştefan Meteş către Iuliu Maniu arhive întregi au dispărut. Arhivele oraşelor Alba Iulia (SJANCj., Fond „Ştefan Meteş”, dosar nr. 4, f. 14-15 r.-v.) şi Deva au ars complet, cea a judeţului Hunedoara, aruncată pe coridoarele prefecturii – expuse la ploaie şi „Cluj, 29 Oct. 1929 zăpadă – s’a nimicit o parte; a dispărut partea veche a Domnule Ministru, arhivei judeţene din Sighişoara; iar cea din Oradea o parte toată până la 1848 a fost transportată de unguri în În 1920 s’a înfiinţat la Cluj instituţiunea Arhivele Ungaria în 19208. Saşii au acaparat arhivele oraşelor Statului pentru Transilvania sub conducerea unui Sibiu, Cohalm etc. ... şi le-au depus în arhiva lor fără nici director cu 7 funcţionari. Înfiinţarea a fost numai pe un drept. Multe arhive au păţit la fel. Agenţi unguri din
<<< 118 Budapesta cutreieră oraşele şi cumpără clandestin acte Primministru, să primiţi asigurarea înaltei stime ce Vă vechi importante pe care le trec apoi în Ungaria. La păstrez. (n.n. – text tăiat de directorul Ştefan Meteş) această faptă îi ajută funcţionarii unguri sau chiar români Am îndrăsnit Domnule Ministru să vă expun mai pe în schimbul unei sume de bani oarecare sau din ură faţă larg situaţia deplorabilă în care se află Arhivele Statului de statul român. Nu există nici o preţuire a acestor din Transilvania – din lipsa unui local propriu, fiindcă tezaure istorice; se evacuează la primării şi prefecturi Vă cunosc interesul viu ce-l purtaţi totdeauna camere, pentru a le da funcţionarilor de locuinţe şi instituţiilor de cultură şi ştiinţă. documentele le aşează în podurile prefecturilor şi Cu onoare Vă rog deci să binevoiţi a interveni primăriilor, unde se prăpădesc sau ard. personal la Dl. Ministru al Instrucţiunii, să aprobe Scopul meu a fost să fac din Arhivele Statului din pentru adăpostirea Arhivelor Statului din Transilvania, Cluj o instituţie la fel cu cele din Apus şi pentru aceasta cumpărarea în Cluj a unei clădiri potrivite şi relativ am căutat să am funcţionari dintre cei mai distinşi ieftine, pe care arhitectul ministerului a ales-o dintre cele studenţi şi licenţiaţi ai Universităţii din Cluj, dintre cari 20-30 de clădiri oferite, pe cea din strada Avram Iancu, 4 au făcut studii la Roma şi la Paris. Dacă am reuşit să nr. 5, în preţ de 2,700,000 lei, având 28 camere. aduc funcţionari cu studii serioase, nu tot astfel e cazul În speranţa că intervenţia Dvoastră va aduce salvarea cu cumpărarea unui edificiu pentru arhive, unde toată Arhivelor Statului serios ameninţate, vă rog, Domnule truda mea a fost zadarnică. Ministru, să primiţi asigurarea înaltei stime ce Vă De aceia având în consideraţie cele de mai jos: păstrez. 1) Actele din arhivele orăşene şi judeţene din Transilvania au dispărut în mare număr în cei 10 ani de Directorul Arhivelor după unire şi vor dispărea şi se vor distruge tot mai mult, Statului din Cluj dacă nu vor fi concentrate la o centrală în Cluj. Meteş (semnătură)” 2) Cele 3 camere destinate pentru Arhivele Statului din Transilvania sunt absolut neîndestulătoare, situate în fundul unei curţi a şcolii – neputându-se lucra din cauza sgomotului permanent al elevelor. Camerele sunt Note: arhivelor pline de acte vechi care şi răspândesc un miros greu – mai ales iarna, când sunt încălzite – periclitând 1. Comunicarea se înscrie în contextul cercetărilor mult sănătatea funcţionarilor, cari sunt nevoiţi să lucreze în mai ample din proiectul PREDEX, care vizează aceste condiţii extrem de grele. informaţii inedite din activitatea istoricului Ştefan Meteş 3) Materialul documentar din cele 3 camere nu se şi liniile directoare ale discursului istoric, care au fost află în siguranţă fiind expus focului. Până acum de 3 ori diseminate prin realizarea tezei de doctorat, la era să ardă din cauza neglijenţei locatarilor, asupra cărora Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia sub eu nu pot dispune. conducerea coordonatorului de doctorat, Prof. Univ. 4) Învăţaţii streini, francezi, saşi şi unguri cari au Dr. Iacob Mârza. cercetat aceste arhive ale Statului din 3 camere cu birouri 2. România, Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale cu tot, au rămas uimiţi şi consternaţi de felul cum se Cluj (în continuare: SJANCj.), Fond arhivistic „Ştefan preţuieşte în România materialul imens de documente Meteş”, nr. inv. 1435, dosar nr. 4, f. 14r. – v. 15r. prin care un neam şi un Stat îşi legitimează şi justifică 3. Matei Alexandru, Arhivele Statului Cluj la 50 de ani, în rostul său în lume. A prezenta în 3 camere înaintea Revista Arhivelor, anul XLVII, vol. XXXII, nr. 2, 1970, streinilor arhivele Statului din Transilvania – cari au nevoie p. 649-651. de cel puţin 80-100 de camere – înseamnă nu numai 4. Ioan Drăgan, Arhivele Statului din Cluj. 75 de ani în ruşine, ci şi lipsă totală de respect, pentru trecutul serviciul ştiinţei istorice (1920-1995), în Din istoria arhivelor poporului nostru de aproape o mie de ani în Transilvania. ardelene. 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Statului Cluj, Cu onoare vă rog Dle Primministru, să binevoiţi a coord. Ioan Drăgan şi Ioan Dordea, Din publicaţiile interveni la Dl. Ministru al Instrucţiunii Publice ca să Arhivelor Statului Cluj – nr. 11, Cluj-Napoca, 1995, p. binevoiască a lua în bugetul anului 1930, suma de vreo 8-9. 6-8 milioane lei, pentru cumpărarea unui edificiu 5. SJANCj., Fond „Filiala Arhivelor Statului Cluj încăpător, care să cuprindă documentele din (1922-1989), nr. inv. 1427, dosar nr. 2/1923, f. 9 r. Transilvania. La caz contrar sunt silit să Vă comunic că 6. SJANCj., Fond „Filiala Arhivelor Statului Cluj eu personal nu mai pot lua nici o răspundere pentru (1922-1989)”, nr. inv. 1427, dosar nr. 104/1930 pierderea sutelor şi miilor de documente, care nu se vor „Corespondenţă privind imobilul Arhivelor Statului mai putea cumpăra cu bani şi cu care mâne duşmanii Cluj” (6 file), f. 2 r. Mai mult de atât, din anul 1925, prin noştri ne vor ataca, fără să le mai putem răspunde căci Legea Arhivelor s-a înfiinţat, printre alte direcţiuni dovezile istorice vor fi în mâinile lor luate de la noi. regionale, şi cea de la Cluj pentru Transilvania, care avea În speranţa că de data aceasta situaţia insuportabilă ca arie următoarele unităţi administrative şi anume a Arhivelor Statului din Cluj va fi îndreptată Vă rog, Dle judeţele: Dăbâca, Bistriţa – Năsăud, Cojocna (Cluj),
119 >>> Mureş, Turda – Arieş, Ciuc, Odorhei, Sibiu, Târnava Bibliography: Mare, Făgăraş, Braşov, Trei Scaune, Caraş Severin, Timiş, Arad, Bihor, Sălaj, Sătmar, Maramureş, Alba de România, Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Cluj Jos, Târnava Mică şi Hunedoara. Deducem uşor că (în continuare: SJANCj.), Fond arhivistic „Ştefan importanţa Arhivelor din Cluj a crescut considerabil, Meteş”, nr. inv. 1435, dosar nr. 4, 77 file, Fond „Filiala începând cu acest an, ceea ce explică şi eforturile tot mai Arhivelor Statului Cluj (1922-1989), nr. inv. 1427, accentuate ale directorului Ştefan Meteş de a pune pe dosar nr. 2/1923, dosar nr. 104/1930 (6 file) [ picioare şi de a porni activitatea normală din cadrul Romania, National Archives, Cluj County Service, instituţiei, pe care o conducea. Ştefan Meteş fund, inventory number 1435, file 7. SJANCj., Fond „Ştefan Meteş”, dosar nr. 4, f. 14 v. number 4, 77 leafs, Filiala Arhivelor Statului Cluj fund, 8. La început erau promise 9 încăperi, aşa cum reiese inventory number 1427, file number 2 / 1923, file din corespondenţa purtată de Ştefan Meteş cu number 104 / 1930, 6 leafs]. Ministerul Instrucţiunii Publice, la care s-a făcut referire mai sus, însă în cele din urmă Arhivele din Cluj au rămas Drăgan Ioan, Arhivele Statului din Cluj. 75 de ani în serviciul cu 3 camere. ştiinţei istorice (1920-1995) [National Archives of Cluj. 75 9. SJANCj., Fond „Filiala Arhivelor Statului Cluj years in the service of historical science]. În Din istoria (1922-1989)”, dosar nr. 104/1930, f. 5 r.-v. arhivelor ardelene. 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor 10. SJANCj., Fond „Ştefan Meteş”, dosar nr. 4, f. 14 v. Statului Cluj, coord. Drăgan Ioan şi Dordea Ioan, Din 11. Ibidem, f. 6 r.: „Subprefectura judeţului Alba de Jos publicaţiile Arhivelor Statului Cluj – nr. 11, certifică că Dl. Ştefan Meteş, Directorul Arhivelor Cluj-Napoca, 1995, p. 8-9. statului din Cluj, a vizitat astăzi archiva judeţului Alba de Jos cu sediul în Aiud” (eliberată din Aiud la 21 iunie Matei Alexandru, Arhivele Statului Cluj la 50 de ani 1924). Vezi şi f. 8 r., unde apare o a doua adeverinţă, cu [National Archives of Cluj at 50 year]. În Revista data 27 septembrie 1924, ceea ce dovedeşte că Ştefan Arhivelor, anul XLVII, vol. XXXII, nr. 2, 1970, p. Meteş a cercetat şi s-a îngrijit în mai multe rânduri de 649-651. această arhivă. Se pare că Ştefan Meteş s-a interesat îndeaproape de arhiva de la Aiud, deoarece dintr-o altă Matei Alexandru, Studii şi documente arhivistice: Ştefan Meteş adeverinţă reiese că Ion Breazu, arhivar la Cluj, a la 85 de ani [Archival studies and documents: Ştefan Meteş inventariat în data de 5 noiembrie 1924 ca urmare a at 85 years], Cluj-Napoca, 1977, p. 67. ordinelor lui Ştefan Meteş, arhiva veche nobiliară depozitată la Prefectura judeţului – vezi f. 11 r. 12. Ibidem, f. 7 r.: „Dovadă – Noi primarul oraşului Alba Iulia, dovedim prin prezenta, că Dl. Ştefan Meteş, directorul archivelor statului din Cluj, în ziua de 21 şi 22 septembrie a.c. a vizitat archiva primăriei oraşului nostru şi a luat dispoziţii pentru aranjarea şi păstrarea ei” (eliberată la Alba Iulia, 22 septembrie 1924). 13. Ibidem, f. 9 r.: „Certificat – Primăria oraşului Ocna-Sibiului certifică oficios că Dl. Ştefan Meteş, directorul archivelor statului din Cluj, a vizitat archiva oraşului Ocna Sibiului. Drept care am dat prezentul certificat” (Ocna-Sibiului, la 22 octombrie 1924). 14. Ibidem, f. 10 r.: „Certificat oficios – Noi, primăria oraşului cu consiliu Ibaşfălău, certificăm oficios că Dl. Director al archivelor Statului, Ştefan Meteş, a cercetat azi archiva oraşului, depozitată în Castelul Apaffy din loc.[alitate]” (Ibaşfălău la 4 nov.1924); şi f. 12 r.: „Certificat – Subsemnata primăria adevereşte în mod oficios că Domnu Ştefan Meteş, Director Archivelor statului din Cluj, a cercetat archiva comunei noastre This paper falls within the research for the project Rupea (Cohalm) – dînd indicaţie pentru buna stare şi Pregătire doctorală de excelenţă pentru societatea păstrarea archivei”. (eliberată şi semnată de primarul cunoaşterii – PREDEX (Doctoral studies of excellency for the knowledge society – PREDEX), supported by the Flagner la Rupea pe data de 16 decembrie 1924). Sectorial Operational Programme Human Resources 15. Ibidem, f. 14 v. Development, financed from the European Social Fund, 16. Matei Alexandru, Studii şi documente arhivistice: Ştefan under the contract number POSDRU / CPP107 / DMI Meteş la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, p. 67. 1.5 / S / 77497, regarding the life, activity, opus and the 17. SJANCj, Fond „Ştefan Meteş”, dosar nr. 4, f. 15r. discourse of the historian Ştefan Meteş.
~~<<< 120 Cartea veche spaniolă din fondul catolic al Bibliotecii Academiei Române, filiala Cluj-Napoca (sec. XVI-XIX)~~
Ştefan TRIF (STANCIU) Biblioteca Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia library of “1st December 1918” University of Alba Iulia Şcoala Doctorală, domeniu Istorie; Doctoral School, History Personal e mail: e [email protected] Old Spanish Books in the Catholic Fund of the Romanian Academy Library, Branch of Cluj Napoca (between the 16th and the 19th century) From the perspective of the cultural history, the present study enhances the circulation of the Spanish book between the 16th and 19th century, i.e. a peripheral type of cultural book for the modern Habsburg Empire. The study represents the result of a research on the book fund written in Spanish located in the historical fund of one of the main Transylvanian libraries: the Academy Library, branch of Cluj Napoca. Chronologically speaking, according to the number and the thematic area of the Spanish books under investigation, the author analyses the Transylvanian elite’s interest in the culture, language, and civilization of the remote Iberian area in the early modern and modern age. Keywords: Library, Transylvania, Spain, Spanish language, Spanish culture
e-am propus ca în acest studiu să din Cluj), fondul unitarian (Biblioteca Colegiului prezentăm existenţa interesului unitarian din Cluj), fondul Arhivă (Biblioteca Muzeului transilvănenilor pentru cultura şi Ardelean din Cluj) şi fondul catolic (Biblioteca Liceului NcivilizaţiaN unei regiuni îndepărtată geografic, cea a Piarist din Cluj). Am ales în acest studiu să prezint cărţile Spaniei. Deşi cultura spaniolă nu s-a înscris pe culoarul scrise în limba spaniolă, cele care provin din colecţiile principal al contactelor şi schimburilor culturale fostului liceul piarist din Cluj-Napoca, azi păstrate în tradiţionale promovate de ardeleni cu alte culturi, fondul catolic, al Bibliotecii Academiei, filiala Cluj Napoca. proxime sau importante (germană, maghiară, poloneză, Aceste cărţii, ca şi multe altele, sunt parte integrantă franceză, italiană) sau pe cunoscutele itinerarii culturale a istoriei unei reprezentative bibliotecii din Cluj-Napoca. stabilite între centru şi periferie ale vremii1, relaţiile Primele informaţii legate de bibliotecă se referă la culturale între spaţiul iberic şi cel ardelean pot fi înfiinţarea în anul 1579 de către principele Ştefan identificate cu ajutorul existenţei cărţilor spaniole în Báthory, cu ajutorul iezuiţilor, a unui colegiu cu rang biblioteci transilvănene. De aceea, prezentarea unor cărţi universitar, iar în cadrul acestuia a unei biblioteci şcolare. vechi spaniole, într-una din bibliotecile cu renume istoric Cu toate că, în anul 1582 colegiul era ridicat la rang din Transilvania nu este întâmplătoare. Argumentul care universitar3, iezuiţii au fost nevoiţi să părăsească stă la baza acestei investigaţii este inexistenţa unei Transilvania în 1588, dar reveneau şapte ani mai târziu, cercetării sistematice asupra acestui subiect. în anul 15954. Cel însărcinat cu reorganizarea bibliotecii Depozitele de carte veche ale Bibliotecii Academiei a fost influentul iezuit spaniol Alfonso Carillo5. În anul Române, filiala Cluj-Napoca reunesc colecţii provenite 1603, universitatea care purta numele Báthory a fost din mai multe fonduri istorice. Ele provin din fondul desfiinţată iar clădirile ei, împreună cu biblioteca, au fost Blaj2 (Biblioteca Centrală din Blaj), fondul Satu Mare demolate. Parte din fondul bibliotecii a fost preluat de (Biblioteca Episcopiei romano-catolice din Satu Mare), enoriaşi, iar unele cărţi s-au pierdut. Iezuiţii au revenit fondul franciscan (Biblioteca mănăstirii franciscane din în Cluj şi au refăcut şi biblioteca6, astfel încât, în anul Cluj), fondul reformat (Biblioteca Colegiului reformat 1774, biblioteca Colegiului iezuit a trecut în fondul de
121 >>> carte al ordinului catolic piarist7. titlul Canto al Juicio Universal şi apărea la Madrid, în anul În colecţiile acestui fond am identificat cinci lucrări 1891, la editura lui A. Pérez Dubrull. Cartea era dedicată scrise în limba spaniolă şi o carte în limba latină, dintre memoriei tatălui autorului. După conţinut şi mesaj, ele cinci au apărut în Madrid şi una în Alcala. Patru cărţi lucrarea aparţinea colecţiei de propagandă religioasă. aparţin domeniului teologic, una tratează diverse genuri Din informaţiile legate de autor reiese că, la vârsta de literare, iar alta este dedicata muzicii şi criticii muzicale. 16 ani, în 1866, el a solicitat permisiunea de a se înscrie Manuel de Campos a semnat lucrarea cu titlul la şcoala piaristă, unde s-a format pentru cariera Relacion Del solenne recebimiento que fe hizo en Lisboa a las clericală. După absolvirea studiilor de teologie, autorul fantas Reliquias que se llenaro a la iglesia de San Roque, de la nostru ajungea profesor de retorică şi limba spaniolă. Compania ăde Jesus a veinte y cinco de Enero. Este o lucrare Graţie meritelor sale a fost primit în rândul membrilor de teologie catolica şi numără 406 pagini8. Ea apărea în Academiei Regale spaniole. Murea de o boală cerebrală, 1589 în tipografia lui Juan Yñiquez de Lequeria, cu o la 18 februarie 1916, în Madrid10. traducere de Alvaro de Veancos. În prefaţa cărţii, după Tot în categoria operelor de propagandă religioasă elogiu adus regelui Filip al II-lea căruia îi enumeră toate se înscrie şi lucrarea semnată de Andres Casado de prerogativele puterii de care dispunea, autorul a Jesuscristo, cu titlul La fe y la razón. Ensayo dramático sui menţionat numele traducătorului Alvaro de Veancos, cel generis, en un acto y en verso11. Sub forma unei piese de care a făcut traducerea din limba portugheză în limba teatru, lucrarea era tipărită la Madrid în 1891, în spaniolă prin intermediul licenţiatului Manuel de tipografia moştenitorilor lui Rivadeneyra de la Real Casa. Campos. Lucrarea tratează în 16 capitole aspecte legate Autorul dedica această carte prietenului său, preotul de religie populară: procesiuni religioase pe străzi, Anastacio Garcia. Personajele alegorice ale cărţii, de procesiuni în cadrul mănăstirii San Roque, elogii aduse toate vârstele, costumate în diferite ipostaze, dialogau religiei catolice. La finalul cărţii sunt redate în limbile pe diverse teme. Teologia apărea în costum albastru cu italiană, latină şi portugheză sonete şi cântece cu o cruce de lemn în mâna, raţiunea era înfăţişată în conţinut religios. Regăsim şi informaţii detailate costum alb cu diademă pe cap, istoria apărea în rolul referitoare la însemnele şi îmbrăcămintea înalţilor unei bătrâne îmbrăcată în negru. Întâlnim şi alte prelaţi. Ex-librisul de pe foaia de titlu menţionează personaje reprezentate în manieră alegorică, cum ar fi: instituţia deţinătoare a cărţii, liceul catolic din Cluj. filosofia, mitologia, geografia, cronologia, literatura, gramatica, fizica, chimia, algebra, aritmetica. Autorul dedica lucrarea doamnelor venerabile din înalta societate („señoritas pensionadas”) dar nu excludea din publicul ţintă nici mai tinerele colege. Tipografia menţionează prescurtat numele autorului, cu majuscule, dar numele său complet apare scris şi de mână.
~~Următoarea carte se înscrie tot în domeniul tematicii religioase. Ea este semnată de Francisco Jiménez Campana9. Volumul de poezii, în 51 de pagini, purta~~
<<< 122 Domeniului literaturii aparţine o altă lucrare Epitaʃio de un medico: conţinând 88 de pagini, Modelos de los diversos generos de Enseñe, no me escucharon composiciones poeticas castellanas con arreglo al plan de estudios, Escribí, no me leyeron para uso de los jovenes dedicados a la literatura. Ea apărea, la Cure mal, no me entendieron Madrid, în tipografia lui Don Eusebio Aquado, în anul Maté, no me castigaron 184912. Deşi autorul şi prefaţa cărţii lipsesc, se specifica, în schimb, dreptul de autor. El aparţinea Şcolilor Piariste Ya con moris satisfice din Castilla. Surprinzător, era subliniat faptul că O muerte, quiero quejarme exemplarele copiate şi reproduse fără asentimentul Bien pudieras perdonarme proprietarului (autorului?) erau considerate false şi Por servicios que te hice14 urmau să fie retrase. Lucrarea, cu caracter didactic şi având cel mai probabil un autor colectiv, cuprinde Epitaful unui medic: diverse genuri literare, de la fabule, la poezii, epigrame, Am arătat, nu m-au ascultat romanţe, epistole, ode, sonete, poezii filozofice. Am scris, nu m-au citit Menţionăm că şcolile piariste au fost înfiinţate de către Am vindecat răul, nu m-au înţeles San Jose de Calazanz, în Roma, în anul 1597. Acestea Am omorât, nu m-au pedepsit îşi propuneau să ofere fetelor sărace şi abandonate o educaţie bazată pe credinţă şi literatură. Aceste şcoli s-au Din moment ce m-am întâlnit cu moartea răspândit în mai multe ţări europene, iar în Transilvania O moarte, vreau să mă plâng medievală aveau, atât la Cluj cât şi la Timişoara, câte un Ei bine, ai putea să mă ierţi claustru13. Menţiunea scrisă de mână de pe pagina de Pentru serviciile ce ţi le-am făcut titlu, indică localitatea de provenienţă a cărţii şi anume oraşul Getafe, situat la 15 km, în sudul Madridului. Sunt (lope de Vega) indicii care ne fac să bănuim că această carte a fost în proprietatea unei persoane sau instituţii din localitatea iberică Getafe. În fondul catolic al Bibliotecii clujene domeniul muzical este ilustrat de lucrarea, apărută în 1805, Coleccion de las mejores coplas de sequidillas tiranas y polos que se han compuesto para cantar á la quitarra. Ea este semnată de Juan Antonio de Iza Zamácola sub pseudonimul Don Preciso15şi cuprinde 264 de pagini. Pagina de titlu poartă menţiunea că lucrarea care conţine informaţii privitoare la muzica spaniolă putea fi achiziţionată de la librăria Castille, din Madrid. Cartea a fost dedicată fiicei lui Joaquin Ibarra. Autorul îşi propunea să promoveze istoria culturii şi a folclorului spaniol16, din perspectiva unui bun chitarist. El face o adevărată critică muzicală şi se pronunţă cu privire la valorile şi nonvalorile de pe piaţa muzicii populare spaniole. Din punctul său de vedere, valoarea unui interpret se valida prin faptul că, muzica lui trebuia să însoţească poezia şi dansul, iar tonurile şi sunetele muzicale, trebuiau să amplifice efectul asupra auditoriului până la naşterea pasiunilor. Iza Zamácola, alias Don Preciso, a scris şi alte lucrări precum Historia de las naciones bascas de una y otra parte del Pirineo Septentrional y costasdel mar Cantábrico. Această din urmă lucrare, cu valoare istorico-identitară, contribuia la crearea conştiinţei istorice a populaţiei basce. Surprinzător pentru biblioteca unui liceu catolic este numărul foarte mic de carte în limba latină scrisă de spanioli în domeniul teologic. În acelaşi fond găsim doar o singură lucrare scrisă în limba latină de către călugărul Michail, superiorul mănăstirii sf. Iosif din Madrid. Crises de critice artes sive tractatus de vetere et nova critice17 este un tratat de teologie sacră. În conformitate cu ex librisul cărţii, lucrarea aparţinuse ordinului trinitarienilor şi intra
123 >>> în biblioteca liceului romano-catolic din Cluj abia în anul Note: 1832. Închinată cardinalului spaniol Ludovic Iacob Borbonio, este o carte tipic posttridentină, ce deconspira 1. Pierre Chaunu, Civilizaţia Europei în secolul Luminilor, interesul misionar al spaniolilor către America şi viza trad. Irina Mavrodin, vol. I, Bucureşti, Editura îmbunătăţirea disciplinei clerului tânăr, regular şi secular, Meridiane, 1986 p. 114-117; Victor Neumann, Tentaţia atât din Spania cât şi din America. Se urmărea lui Homo europaeus. Geneza spiritului în Europa Centrală şi îmbunătăţirea educaţiei acestuia (accentul punându-se de Sud-Est, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1991, p. 165-192. pe cultura clasică greco-romană) şi corecta purtarea 2. Magdalena Tampa, Consideraţii asupra importanţei sarcinilor ecleziastice la toate nivelele sacerdotale. conservării structurii unei biblioteci româneşti din Transilvania sec. XVIII-XIX- tezaur cultural de însemnătate deosebită, în Concluzii Biblioteca şi cercetarea, VII, Cluj Napoca, 1983, p. 225-228. Nu ştim în ce măsură prezenţa cărţilor spaniole, în 3. Jakó Klára, Az első kolozsvári egyetemi könyvtár története număr destul de mic comparativ cu celelalte publicaţii és állományának rekonstrukciója 1579-1604. (Erdélyi tipărite în limbile de circulaţie contemporane lor (latină, Könyvesházak I., Adattár XVI-XVIII. századi szellemi franceză, germană, maghiară, italiană) au vreo legătură mozgalmaink történetéhez 16/1), Szeged, Editura cu reorganizarea bibliotecii de către iezuitul spaniol Scriptum Kft. 1991; Ioan Aurel Pop, Începuturile: Colegiul Alfonso Carillo. Acesta, pe lângă misiunea de convertire iezuit din 1579-1581, în Ovidiu Ghitta (Coord.), Istoricul la catolicism pe care o avea la Cluj şi Alba Iulia18, era şi Universitaţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Editura Mega, duhovnicul principelui Transilvaniei, Sigismund 2012, p. 17-18. Báthory19. Ştim că el s-a ocupat şi de organizarea 4. Lucian Periş, Prezenţe catolice în Transilvania, Moldova şi bibliotecii colegiului iezuit din Cluj. Putem afirma după Ţara Românească (1601-1698), Blaj, Editura Buna Vestire, studierea acestui fond că, lucrările publicate în sec. al 2005, p. 38. XVI-lea prezintă o limbă spaniolă mult diferită, greu 5. Ferencz Ünige Éva, Prima bibliotecă universitară din Cluj accesibilă în comparaţie cu limba din sec. al XIX-lea, Napoca, în http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/ mult mai evoluată şi mai uşor de tradus. nr17/carte-biblio4.html; Oana Andreea Sâmbrian, Domeniile pe care aceste cărţi le tratează sunt Convergenţe româno-spaniole de la Renaştere la Modernism, diverse şi cuprind, în afară de sfera religioasă bine Bucureşti, Editura Academiei Române, 2013, p. 42-49. impregnată de propaganda catolică, variate genuri 6. Ferencz Ünige Éva, Prima bibliotecă, în http:// literare, de la poezie, la fabule, epitafuri, romanţe, poezii www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr17/carte-biblio4.html filosofice, ode, sonete. Prin conţinut şi tipul de 7. Ionuţ Costea, Învăţământul academic la Cluj în secolul al bibliotecă în care au fost păstrate, cărţile prezentate se XVIII-lea, în Ovidiu Ghitta (Coord.), Istoricul înscriu în categoria publicaţiilor cu caracter didactic. Universitaţii, p. 47. Bănuim că achiziţionarea acestor exemplare atât de 8. Manuel de Campos, Relacion Del solenne recebimiento que diverse ca domenii, de la muzică până la religie, s-a fe hiyo en Lisboa a las fantas Reliquias que se llenaro a la iglesia realizat cu scopul de a îmbogăţi cultura generală a de San Roque, de la Compania de Jesus a veinte y cinco de Enero, elevilor şi studenţilor. Starea de conservare a acestor En Alcala, 1589, Biblioteca Academiei Române. Filiala cărţi, putem afirma excepţională, ne arată atenţia care Cluj-Napoca, Fond catolic, nr. inv. 53746. le-a fost acordată ca şi faptul că ele erau păstrate mai 9. Francisco Campana Jiménez, Canto al Juicio Universal, mult timp în bibliotecă. Paginile sunt curate, Madrid, 1891, Biblioteca Academiei Române. Filiala ex-librisurile sunt foarte puţine şi sunt dispuse cu o Cluj-Napoca, Fond catolic, Nr. Inv. 85380. oarecare discreţie în pagină, ceea ce ne poate sugera, că 10. http://lojahistorica.site50.net/ilustres/jimenezcam aceste cărţi au avut puţini proprietari până la ajungerea pana.htm lor la Cluj. Cu siguranţă, prezenţa lor în mediul educativ 11. Andres Casado de Jesuscristo, La fe y la razón. Ensayo catolic transilvan, sugerează şi un model de stabilitate dramático sui generis, en un acto y en verso, Madrid, 1891, religioasă. Ele erau aduse dintr-o ţară în care catolicismul Biblioteca Academiei Române. Filiala Cluj-Napoca, Fond era stabil comparativ cu alte regiuni europene unde catolic, nr. inv. 87183. reformele religioase au luat amploare. 12. Modelos de los diversos generos de composiciones poeticas Cu toate că am identificat puţine cărţi tipărite în castellanas con arreglo al plan de estudios, para uso de los jovenes limba spaniolă, prezenţa acestora indică existenţa dedicados a la literatura, Madrid, 1849, Biblioteca Academiei interesului din partea deţinătorilor lor, pentru obiceiurile Române. Filiala Cluj-Napoca, Fond catolic, nr. inv. 82671. şi cultura unei regiunii aflată la o distanţă considerabilă 13. Ion M. Stoian, Dicţionar religios, termeni religioşi, credinţe pentru acele timpuri. Este constatarea care ne populare şi nume proprii, Bucureşti, Editura Garamond, îndreptăţeşte să afirmăm existenţa unor contacte 1994, p. 208. culturale între două regiuni aflate la periferia Europei 14. Modelos de los diversos, p. 6. intermediate de către biserica catolică. 15. Don Preciso, Coleccion de las mejores coplas de sequidillas tiranas y polos que se han compuesto para cantar á la quitarra, Tom II, Madrid, 1805, Biblioteca Academiei Române. Filiala
<<< 124 Cluj-Napoca, Fond catolic, nr. inv. 90906, passim. Campana Jiménez, Francisco. Canto al Juicio Universal, 16 . http://www.biografiasyvidas.com/biografia/i/iza. Madrid, 1891, Biblioteca Academiei Române. Filiala htm Cluj-Napoca, Fond catolic, Nr. Inv. 85380. 17. Rmo. P. Fr. Michaele à San Joseph, Madritano, Crises Ghitta, Ovidiu (Coord.), Istoricul Universitaţii de critice artes sive tractatus de vetere et nova critice in quo altera „Babeş-Bolyai”/ Historical Outline of ”Babeş-Bolyai” cum altera, confertur, utriusque natura exponitur & fructus University, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012. enucleantur, Madrid, Tipografia Antonio Marin, 1745. Jakó, Klára. Az első kolozsvári egyetemi könyvtár története és 18. Lucian Periş, Prezenţe catolice în Transilvania, p. állományának rekonstrukciója 1579-1604. (Erdélyi 143-144, 146; László Szilas, Der Jesuit Alfonso Carillo in Könyvesházak I., Adattár XVI-XVIII. századi szellemi Siebenbürgen 1591-1599, Roma, Institutum Historicum mozgalmaink történetéhez 16/1), Szeged, Editura S.J., 1966, p. 151 şi următ. Scriptum Kft. 1991. 19. Marius Diaconescu, Gândirea politică a lui Ştefan Jósika Madritano à San Joseph, Michaele, Rmo. P. Fr. Crises de cancelarul principelui Sigismund Báthory (Paternitatea unei idei critice artes sive tractatus de vetere et nova critice in quo altera politice unirea Transilvaniei cu Ţara Românească şi Moldova), cum altera, confertur, utriusque natura exponitur & fructus în Acta Transylvanica, vol I, Bucureşti, Editura enucleantur, Madrid, Tipografia Antonio Marin, 1745. Scriptorium, 2004, p. 24; Eugen Denize, Relaţiile Neumann, Victor. Tentaţia lui Homo europaeus. Geneza româno-spaniole până la începutul secolului al XIX-lea, spiritului în Europa Centrală şi de Sud-Est/ Temptation of Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2006, p. 232. Homo europaeus. The Genesis of the Spirit in Central and South-Eastern Europe, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991. Periş, Lucian. Prezenţe catolice în Transilvania, Moldova şi Bibliography: Ţara Românească (1601-1698)/ The Catholic Presence in Transylvania, Moldova and Vallachia (1601-1698), Blaj, Andres Casado de Jesuscristo. La fe y la razón. Ensayo Editura Buna Vestire, 2005. dramático sui generis, en un acto y en verso, Madrid, 1891, Sâmbrian, Oana Andreea. Convergenţe româno-spaniole de Biblioteca Academiei Române. Filiala Cluj-Napoca, la Renaştere la Modernism/ Romanian and Spanish Fond catolic, nr. inv. 87183. Convergencies from Renaissance to Modernism, Bucureşti, Campos, Manuel de. Relacion Del solenne recebimiento que fe Editura Academiei Române, 2013. hiyo en Lisboa a las fantas Reliquias que se llenaro a la iglesia Stoian, Ion M. Dicţionar religios, termeni religioşi, credinţe de San Roque, de la Compania de Jesus a veinte y cinco de populare şi nume proprii/ Religious Dictionary, Religious Enero, En Alcala, 1589, Biblioteca Academiei Concepts, Popular Faith and Proper Names, Bucureşti, Române. Filiala Cluj-Napoca, Fond catolic, nr. inv. Editura Garamond, 1994. 53746. Szilas, László. Der Jesuit Alfonso Carillo in Siebenbürgen Chaunu, Pierre. Civilizaţia Europei în secolul Luminilor/ 1591-1599, Roma, Institutum Historicum S.J., 1966. Europe’s Civilisation in the Age of Enlightenment, trad. Tampa, Magdalena. Consideraţii asupra importanţei Irina Mavrodin, vol. I, Bucureşti, Editura Meridiane, conservării structurii unei biblioteci româneşti din Transilvania 1986. sec. XVIII-XIX – tezaur cultural de însemnătate deosebită/ Denize, Eugen. Relaţiile româno-spaniole până la începutul Remarks on the Significance to Preserve the Structure of a secolului al XIX-lea/ Romania’s Relationship with Spain up Romanian Library of Transylvania from the 18th-19th to the Beginning of the 19th Century, Târgovişte, Editura Centuries – Cultural Treasure of Significant Value, în Cetatea de Scaun, 2006. Biblioteca şi cercetarea, VII, Cluj-Napoca, 1983. Diaconescu, Marius. Gândirea politică a lui Stefan Jósika cancelarul principelui Sigismund Báthory (Paternitatea unei On-line sources: idei politice, unirea Transilvaniei cu Ţara Românească şi http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr17/carte-bi Moldova/ Stefan Jósika, Chancellor of Prince Sigismund blio4.html Báthory, and His Political Thought (The Authorship of a http://www.biografiasyvidas.com/biografia/i/iza.htm Political Idea, the Union of Transylvania with Vallachia and Moldova), în Acta Transylvanica, vol. I, Bucureşti, http://lojahistorica.site50.net/ilustres/jimenezcamp Editura Scriptorium, 2004. ana.htm Don Preciso. Coleccion de las mejores coplas de sequidillas tiranas y polos que se han compuesto para cantar á la quitarra, Tom II, Madrid, 1805, Biblioteca Academiei Române. Filiala Cluj-Napoca, Fond catolic, nr. inv. 90906. Ferencz Ünige, Éva. Prima bibliotecă universitară din Cluj Napoca/ The First University Library in Cluj-Napoca, în http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr17/carte-biblio4. html.
~~125 >>> Reprezentarea Duminicii tuturor sfinţilor în icoana pe lemn, xilogravura de carte şi icoana pe sticlă românească (sec. XVI-XIX)~~
Cornel TATAI-BAlTĂ, Anca Elisabeta TATAy Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie “1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology Personal e mail: [email protected], web: www.uab.ro Biblioteca Academiei Române, Cluj Napoca The library of Romanian Academy, Cluj Napoca Personal e mail: [email protected], e mail: [email protected] Representation of the Sunday of all Saints in the Romanian Icons on Wood, Book Xylographs and Icons on Glass (16th 19th Centuries) The theme The Sunday of all Saints was seldom approached in the Romanian painting of icons, either on wood or on glass. On the other hand, this topic frequently appeared in the graphics of religious books, from Wallachia (Bucharest, Buzău, Râmnic), Moldavia (Iassy) and Transylvania (Blaj, Sibiu), in the form of xylographs, which more or less would influence the way of accomplishing the wood painting and particularly the glass painting. The xylograph in Petru Movilă’s Kazanija (Homiletics), printed at Kiev in 1637, seems to have been the prototype for all the above mentioned works. This study is meant to examine the representations of the illustration entitled the Sunday of all Saints executed in the above mentioned techniques as well as the connections between them. Keywords: icon on wood, xylograph, icon on glass, Kiev, Bucharest
ieţuitori între Carpaţi, Dunăre şi pe care am depistat-o a fost pictată în Moldova. Este vorba Marea Neagră, românii au creat, de-a de o icoană pe lemn de la sfârşitul secolului al XVI-lea sau lungul timpului, o artă a cărei calităţi începutul secolului al XVII-lea, păstrată la Muzeul de Artă VsuperioareV sunt evidente. Atât în artă, cât şi în alte al României din Bucureşti (Fig. 1)1. Redactarea acesteia este domenii, românii au fost receptivi la ideile avansate, simplificată la minimum necesar. Primul registru, care novatoare, venite din răsărit sau din apus. ocupă aproape jumătate din suprafaţa icoanei, îl înfăţişează În cele ce urmează dorim să prezentăm modul în la mijloc pe Iisus Hristos, înscris în glorie, flancat de care este abordată Duminica tuturor sfinţilor în câteva Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul (care se roagă pentru tehnici artistice, mult uzitate în spaţiul românesc, în iertarea păcatelor omenirii) şi de câte doi îngeri. Registrele epoca medievală şi modernă. doi şi trei sunt populate cu arhierei, sfinte în costume Penticostarul ne spune că în „Duminica întâia după monahale, o împărăteasă purtând coroană pe cap, călugări, Rusalii, prăznuim praznicul Tuturor Sfinţilor, celor de un împărat şi alţi sfinţi, cu toţii lipsiţi de aureole. Roşul şi pretutindeni, din toată lumea, din Asia, Libia şi Europa, auriul dominant imprimă un aer sărbătoresc acestei icoane de la Miazănoapte şi de la Miazăzi”. (…) „Prăznuirile atât de izbutite. Sfinţilor, ce se fac în fiecare zi în parte, trebuiau adunate Cartea românească de învăţătură (numită şi Cazania lui într-o singură zi, spre a se arăta că ei au luptat pentru Varlaam), apărută la Iaşi în 1643, una dintre cele mai un singur Hristos şi că toţi s-au găsit pe aceeaşi cale a frumoase cărţi româneşti sub aspect grafic, conţine virtuţii, şi astfel s-au încununat după vrednicie, ca nişte ilustraţii xilogravate, în cea mai mare parte semnate de slujitori ai unui singur Dumnezeu”. reputatul gravor ucrainean Iliia A(nagnost), care a Cea mai veche reprezentare a Duminicii tuturor sfinţilor împodobit numeroase cărţi imprimate la Lvov şi Kiev.
<<< 126 Fig. 2. Duminica tuturor sfinţilor (xilogravură), Carte românească de învăţătură, Iaşi, 1643. de o parte şi de alta a Sa sunt înfăţişaţi în picioare, pe nori, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, principalii sfinţi intercesori. La stânga şi la dreapta, pe trei nivele, apar sfinţi în cete, redaţi bust, cu aureole în jurul capetelor şi însoţiţi de inscripţii slavoneşti2. O Duminică a tuturor sfinţilor (Fig. 3) complexă, savant Fig. 1. Duminica tuturor sfinţilor (icoană pe lemn), sfâr. sec. al elaborată, cu numeroase personaje, semnează talentatul XVI-lea sau încep. sec. al XVII-lea. Provenienţă: Moldova. Actualmente se păstrează la Muzeul de Artă din Bucureşti. gravor ucrainean Ivan Bakov, pe care o şi datează în anul 1678. Această xilogravură decorează cartea Cheia înţelesului, imprimată la Bucureşti în 1678, repetată şi în Printre ilustraţiile cărţii ieşene se află şi Duminica tuturor alte cărţi: Antologhion, Bucureşti, 1736, Octoih, Bucureşti, sfinţilor (Fig. 2), executată sintetic din punct de vedere 1736, Apostol, Buzău, 1743 (dar s-a şters inscripţia compoziţional. Desfăşurată pe orizontală, imaginea explicativă de sus), Penticostar, Bucureşti, 1768. Modelul prezintă în centru pe Iisus Hristos într-o mandorlă, l-a constituit xilogravura (Fig. 4) din Cazania lui Petru aşezat pe curcubeu, „ţinând mâinile întinse, cu palmele Movilă, care a văzut lumina tiparului la Kiev în 16373. puţin strânse şi întoarse în sus”. În jurul Mântuitorului Iniţialele KZ, situate în colţul de jos al ilustraţiei, pot să figurează simbolurile apocaliptice ale evangheliştilor, iar se refere la numele gravorului.
~~Fig. 3. Ivan Bakov, 1678, Duminica tuturor sfinţilor (xilogravură), Cheia înţelesului, Bucureşti, 1678.~~
127 >>> În centrul unui medalion circular, Iisus Hristos, înscris în glorie, este aşezat pe curcubeu şi binecuvântează cu ambele mâini. El poartă tunică, mantie pe umărul stâng, nimb cruciger în jurul capului şi este însoţit de monograma Sa. La picioarele Sale străjuiesc patru îngeri: doi mai mari şi doi mai mici. De dimensiuni reduse, în preajma Sa apar simbolurile celor patru evanghelişti: vulturul (Ioan), îngerul (Matei), leul (Marcu), boul (Luca) (= Hristos în tetramorf). Iisus Hristos este flancat de principalii sfinţi intercesori, Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, care se roagă pentru iertarea păcătoşilor, alcătuind toţi trei compoziţia Deisis (în greceşte = Rugăciune). Deasupra lui Iisus, în medalionul circular, se evidenţiază Tronul Ceresc (al Hetimasiei – pe care se va aşeza Mântuitorul la Judecata de Apoi) pe care se află crucea, suliţa, trestia cu buretele şi Evanghelia deschisă. Deasupra şi dedesubtul braţului orizontal al crucii întâlnim inscripţia IS. HS. NIKA (Iisus Hristos învinge). De o parte şi de alta a Tronului, se roagă Adam şi Eva, văzuţi parţial. Sub Iisus sunt reprezentaţi sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, susţinând crucea. Ei poartă coroană şi veşminte specifice rangului lor. De o parte şi de alta a axei centrale (alcătuită din Tronul Hetimasiei, Iisus şi crucea susţinută Fig. 4. Duminica tuturor sfinţilor (xilogravură), Cazania lui Petru de Constantin şi Elena) sunt poziţionate simetric Movilă, Kiev, 1637. următoarele cete: ale îngerilor, arhanghelilor, proorocilor, arhiereilor, apostolilor, pustnicilor,
~~Fig. 5. 1700, Duminica tuturor sfinţilor (xilogravură), Penticostar, Buzău, 1701.~~
<<< 128 Fig. 6. Petru P[apavici] T[ipograf], Duminica tuturor sfinţilor (xilogravură), Penticostar, Blaj, 1768. împăraţilor, împărăteselor şi sfintelor. Primul personaj cei patru îngeri de la picioarele lui Iisus. Inscripţia din fiecare ceată ţine în mână un filacter desfăşurat cu explicativă din partea superioară a gravurii şi inscripţiile numele funcţiei celor care o alcătuiesc. Medalionul referitoare la cetele sfinţilor au rămas tot în limba circular este înscris într-un dreptunghi, în colţurile de slavonă. sus ale căruia apar soarele şi luna, redate antropomorf, Tema Duminica tuturor sfinţilor a fost abordată şi la Iaşi pe un cer cu nori, iar în colţurile de jos, Sânul lui Avraam de către Ieremia M(a)r(co). Xilogravura sa, care nu (personajul, aşezat pe o bancă, ţine în poală un copil – suscită comentarii speciale, împodobeşte Antologhionul simbolizând sufletele mântuite, în spatele său fiind din 1726. Inscripţia explicativă a gravurii lipseşte. mulţimea celor izbăviţi), respectiv tâlharul mântuit cu Duminica tuturor sfinţilor din Penticostarul de la Râmnic crucea. Gravura în ansamblul ei simbolizează Raiul, din 1743, care se repetă în Antologhion, Râmnic, 1745, întreaga compoziţie alcătuind, de fapt, o rugăciune a Penticostar, Râmnic, 1767, este asemănătoare cu aceea din tuturor sfinţilor. Cercul, sub forma căruia apare Penticostar, Buzău, 1701 (datată 1700), care se repetă în medalionul, „este semnul Unităţii principiale şi al Apostol, Buzău, 1704, Apostol, Bucureşti, 1743, Penticostar, Cerului; ca atare, el desemnează activitatea cerului, Bucureşti, 1743. Inscripţia explicativă a gravurii este de mişcările lui ciclice”4. Elementele de vegetaţie această dată în limba română. De notat că numărul completează în chip adecvat atmosfera paradisiacă. personajelor s-a restrâns. Inscripţia explicativă a gravurii, cât şi alte inscripţii, sunt Petru Papavici Tipograf Râmnicean, cel mai prolific redactate în limba slavonă. xilogravor de la Blaj şi unul dintre cei mai talentaţi În Penticostarul de la Buzău din 1701 întâlnim o meşteri români din breasla sa din perioada cuprinsă între variantă a Duminicii tuturor sfinţilor (Fig. 5), datată 1700, secolele XVI-XIX, a realizat o Duminică a tuturor sfinţilor care a fost gravată probabil tot de Ivan Bakov. Aceasta (Fig. 6) pentru Penticostarul din 1768 (repetată în se repetă în Apostol, Buzău, 1704, Apostol, Bucureşti, Penticostarul din 1808) foarte asemănătoare cu cea 1743, Penticostar, Bucureşti, 1743. Raportată la existentă în Penticostarul de la Râmnic, 1743 (apărută şi xilogravura semnată de Ivan Bakov şi datată în 1678, în alte cărţi, după cum am arătat mai sus). De data deosebirea cea mai însemnată constă în faptul că Adam acesta, xilogravorul blăjean semnează: Petru P(apavici) şi Eva, care se roagă în genunchi, având braţele acoperite T(ipograf), dovedind pe deplin că este un fin desenator, în semn de smerenie, au dimensiuni mai mari şi sunt mai care mânuieşte cu dezinvoltură tehnica gravurii în lemn5. apropiaţi de Tronul Hetimasiei. Astfel, primii oamenii Stanciul Tip(ograf) – care tipăreşte numeroase cărţi creaţi de Dumnezeu ies mai bine în evidenţă. De în Tipografia Mitropoliei din Bucureşti – execută, asemenea, pe Tronul Judecăţii de Apoi apare şi printre altele, pentru Penticostarul din 1782, şi o Duminică porumbelul, simbolul Duhului Sfânt. Au dispărut însă a tuturor sfinţilor în care ductul liniei este aspru.
129 >>> Fig. 7. Duminica tuturor sfinţilor (icoană pe lemn), mijlocul sec. al Fig. 8. Gheorghe fiul lui Iacov şi Simion Silaghi, 1778, Duminica XVII-lea, Hurezi, jud. Vâlcea. tuturor sfinţilor (icoană pe lemn), Albac, jud. Alba. Tema noastră o întâlnim xilogravată şi în Penticostarul O altă icoană pe lemn din Ţara Românească (ce de la Sibiu din 1808, care se deosebeşte faţă de lucrările provine de la schitul Sfântul Ioan Botezătorul, Muzeul similare anterioare prin faptul că medalionul circular iese Mănăstirii Hurezi) realizată în anii 1709-1710 prezintă din cadrul dreptunghiular, în partea de sus şi de jos. De o Duminică a tuturor sfinţilor desfăşurată pe verticală. În asemenea, lipsesc anumite elemente importante precum: axa centrală, de sus în jos, sunt înfăţişaţi: Iisus în slavă, simbolurile celor patru evanghelişti, inscripţia IS. HS. în scena Deisis, Tronul Hetimasiei, sub care stau în NIKA din apropierea crucii de pe Tronul Hetimasiei6. picioare Adam şi Eva, sfinţii împăraţi Constantin şi O altă xilogravură, ce prezintă tema pe care o avem Elena susţinând crucea. Lateral, pe patru registre, sunt în discuţie, apare în Psaltirea de la Bucureşti din 1820, al grupaţi sfinţii, aşa cum îi întâlnim şi în icoanele cretane cărei autor este Ieromonahul Costantie. din secolul al XVII-lea. Şi de data aceasta apare Duminica tuturor sfinţilor (Fig. 7), măiestrit pictată într-o îngenuncheat donatorul icoanei, dar jos în stânga, în icoană pe lemn din Ţara Românească la mijlocul secolului persoana arhimandritului Ioan, egumenul mănăstirii al XVII-lea (Biserica Tuturor Sfinţilor din Bălăneşti – Hurezi, înveşmântat în rasă monahală9. Râmeşti, Hurezi, jud. Vâlcea), este asemănătoare în multe Tot în Ţara Românească a fost pictată în anul 1732 privinţe – după opinia noastră – cu felul în care a fost tratată o icoană împărătească a Duminicii tuturor sfinţilor (ce tema în xilogravura ucraineană din Cazania lui Petru Movilă, provine din biserica Sfântul Apostol Andrei, apărută la Kiev în 1637. Spaţiul în care se desfăşoară Frunzăreşti, Ilfov, Muzeul Judeţean „Aurelian naraţiunea nu mai are formă de cerc, ci de elipsă, desfăşurată Sacerdoţeanu”, Vâlcea) deosebit de complexă şi cu pe orizontală, iar jos, la dreapta, se află îngenuncheat elemente noi în raport cu ceea ce am văzut până acum. donatorul icoanei – mitropolitul Ungrovlahiei Ştefan – în Aici Iisus Hristos în scena Deisis este reprezentat ca veşminte arhiereşti. Această temă amplă şi complicată, Împărat, care poartă pe cap o coroană. Deasupra Sa frumos executată de un autor rămas anonim, în care figurează îngeri şi serafimi, încadraţi de soare şi de lună, cromatica dominantă este alcătuită din brun, brun-roşcat, iar numărul registrelor cu sfinţi a sporit. La baza acestei albastru, roşu şi aur în fundal, o întâlnim rareori în pictura icoane dreptunghiulare (sub cercul în care se mai află de icoane româneşti7. Menţionăm că într-o icoană a Tuturor Tronul Hetimasiei, flancat de Adam şi Eva, în centru, şi sfinţilor din secolul al XVII-lea de la Mănăstirea Dionysiu, sub el, împăraţii Constantin şi Elena susţinând crucea) Muntele Athos, Iisus Hristos şi numeroasele personaje sunt introduse unele efecte de ordin iluzionist în sfinte care îl împresoară figurează într-un cerc înscris într-un reprezentarea grădinii Raiului, mărginită cu ziduri, în dreptunghi, în colţul din dreapta jos al căruia este redat în care cresc chiparoşi ascuţiţi, de sorginte orientală. Pe genunchi un donator8. lângă patriarhii Iacov, Avraam (care ţine pe genunchi
<<< 130 sufletul lui Lazăr cel sărac) şi Isaac aşezaţi pe o bancă, tâlharul mântuit cu crucea nu şi-au mai găsit locul. şi tâlharul mântuit cu crucea, stând în picioare, figurează, Individualizarea personajelor, trăirile mistice pe care deopotrivă, Pomul cunoaşterii „la rădăcina căruia se află acestea le exprimă, eleganţa veşmintelor, paleta capul aureolat al Mântuitorului, un detaliu iconografic cromatică intensă, alcătuită din complementare preferat în mediul artistic cantacuzin”. În colţurile de (roşu-verde) sau din culori calde-reci (roşu-albastru), sus ale icoanei ne întâmpină, de data aceasta, busturile asociate cu strălucirea aurului, imprimă acestei icoane proorocilor Daniil şi Solomon. Modul minuţios de un aspect triumfal, înrâurirea barocului fiind evidentă. interpretare, eleganţa punerii în pagină, cromatica Forma elipsoidală în care se desfăşoară scena din această luminoasă concură la reuşita acestei icoane, din păcate icoană aminteşte oarecum de aceea executată în Ţara aflată într-o stare rea de conservare10. Românească la mijlocul secolului al XVII-lea. Este interesant de amintit că pe faţada bisericii Toţi Reprezentarea Duminicii tuturor sfinţilor o întâlnim şi Sfinţii (1762-1764) din Râmnicu Vâlcea este pictată, în pictura pe sticlă, care începând din a doua jumătate a într-un medalion circular de ample dimensiuni, Duminica secolului al XVIII-lea a cunoscut o deosebită înflorire tuturor sfinţilor. Mai ştim că o icoană de hram care tratează în diferite centre din Transilvania. tema pe care o discutăm se află în respectiva biserică, Ioan Pop din Făgăraş, artist dotat şi perseverent, iar alte două se păstrează la Muzeul Judeţean „Aurelian activ între anii 1833-1869, a realizat deopotrivă pictură Sacerdoţeanu” din Râmnicu Vâlcea11. murală, icoane pe lemn, sticlă, pânză sau tablă, abordând O reuşită icoană pe lemn a Duminicii tuturor sfinţilor o tematică extrem de diversă. (Fig. 8) realizează în Transilvania Gheorghe Zugrav fiul Ne-au atras atenţia trei icoane pe sticlă, în care lui Iacov şi Simion Silaghi, care o şi datează în 1778 tratează subiectul pe care îl discutăm în acest studiu, (păstrată la biserica Sfinţii Arhangheli, Albac, jud. semnate şi datate în 1834 (Fig. 9), 1844 şi 1852 (Fig. 10)13. Alba)12. Respectivii autori au putut apela la o gravură Ele se păstrează la bisericile din Almaşu Mare – Suseni existentă în cărţile tipărite la Buzău, Bucureşti, Râmnic (jud. Alba), Calbor (jud. Braşov) şi Glod (jud. Alba). sau Blaj, care circulau intens în Transilvania. Au fost Aceste icoane se evidenţiază printr-un desen îngrijit întreprinse anumite modificări. Soarele şi luna nu mai şi o cromatică rafinată, personajele biblice fiind ingenios apar în colţurile de sus ale imaginii, ci de o parte şi de însufleţite. Este clar că pictorul a folosit ca model o alta a Tronului Hetimasiei, iar Sânul lui Avraam şi xilogravură similară dintr-un Penticostar, foarte probabil
~~Fig. 9. Ioan Pop, 1834, Duminica tuturor sfinţilor (icoană pe sticlă), Almaşu Mare-Suseni, jud. Alba.~~
131 >>> Fig. 10. Ioan Pop Zugrav, 1852, Duminica tuturor sfinţilor (icoană pe sticlă), Glod, jud. Alba. tipărit la Blaj în 1768 şi 1808.Un inventar al bisericii Buzău, Râmnic –, Moldova – Iaşi – şi Transilvania – greco-catolice din Făgăraş, încheiat în anul 1896 (la Blaj, Sibiu –, sub forma ilustraţiilor xilogravate, care, în aproape trei decenii de la decesul pictorului), ne spune mai mică sau mai mare măsură, vor influenţa maniera că în respectiva parohie se aflau numeroase cărţi de redactare a picturii pe lemn şi a celei pe sticlă. bisericeşti româneşti, între care şi ediţia a doua a Prototipul tuturor acestora se pare că a fost xilogravura Penticostarului blăjean14. De altfel, Ioan Pop a recurs din Cazania lui Petru Movilă, apărută la Kiev în 163717. adeseori la xilogravurile care împodobesc cărţile În încheiere, precizăm că o abordare foarte veche a religioase româneşti15. temei noastre este aceea de pe o dalmatică bizantină, În cazul celor trei icoane pe sticlă, dar şi cu alte prilejuri, brodată, după cum se spune, la Constantinopol. pictorul îşi permite anumite licenţe de interpretare: Adam Conform tradiţiei, ea a fost purtată de Papa Leon al şi Eva, cât şi Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, stau pe III-lea la încoronarea lui Carol cel Mare în anul 80018. nori, conform uzanţei baroce, soarele şi luna au o altă Păstrată în tezaurul bazilicii Sfântul Petru de la Vatican, înfăţişare, apar unele inscripţii suplimentare, la a doua şi la dalmatica este datată de Gabriel Millet în secolul al a treia icoană Sânul lui Avraam şi tâlharul mântuit cu crucea XI-lea19. Şi aici, Iisus Hristos în glorie, însoţit de sunt poziţionaţi invers, iar partea superioară şi inferioară a simbolurile evangheliştilor, este aşezat pe curcubeu, icoanei sunt mai aerisite. ţinând însă în mâna stângă Evanghelia deschisă. Simplificată, Duminica tuturor sfinţilor a intrat şi în Mântuitorul, deasupra căruia se înalţă crucea, este repertoriul icoanelor pe sticlă de la Lancrăm16. flancat de Fecioara Maria şi de Ioan Botezătorul. În jurul său, înscrişi de asemenea în cerc, apar îngeri – sus; Aşadar, tema Duminica tuturor sfinţilor a fost destul de împăraţi, patriarhi, călugări şi călugăriţe – jos. Sub cerc, rar abordată în pictura românească de icoane pe lemn la stânga, figurează Avraam şezând cu un copil în poală şi pe sticlă. În schimb, ea a cunoscut numeroase apariţii şi alţi copii stând în picioare, iar la dreapta, tâlharul în cărţile bisericeşti din Ţara Românească – Bucureşti, mântuit cu crucea20.
<<< 132 Note: Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII-XX), Cluj-Napoca, Tradiţii clujene, 2010, p. 213, pl. 56; Juliana 1. Ghidul Galeriei de Artă Medievală Românească, Muzeul Danco, Dumitru Danco, La peinture populaire sur verre de Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2002 (Capitolul Roumanie, Bucarest, Éditions Meridiane, 1982, p. 126, Arta în Moldova în secolele XVI-XVII), p. 64, fig. p. 64; afirmă că xilogravurile din cărţile bisericeşti tipărite la Alexandru Efremov, Icoane româneşti, Bucureşti, Editura Blaj au furnizat modele pictorilor de icoane de la Meridiane, 2003, p. 112, 216, fig. 119, datează icoana în Lancrăm. sec. XVII. 17. Respectiva ilustraţie ucraineană a putut sta, după 2. Atanasie Popa, Cazania lui Varlaam, 1643, Timişoara, opinia noastră, şi la baza icoanei moldoveneşti pictate Helicon, 1944, p. 37-39, fig. 24. pe lemn, datată 1666, păstrată la biserica Golia din Iaşi. 3. Ibidem, fig. 25, 26. La p. 25 autorul afirmă că în Cazania Vezi Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta în epoca lui de la Kiev din 1637 întâlnim gravuri în lemn „pentru Vasile Lupu, Bucureşti, Editura Meridiane, 1979, p. 61, toate duminicile şi sărbătorile mobile”. fig. 41. 4. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, 18. J. & M. L. Fattorusso, Rome, Florance, 1937, p. 547; vol. 1, Bucureşti, Editura Artemis, 1993, p. 295. În Francesco Roncalli, Coup D’oeil sur le Vatican, Tipografia albumul semnat de Vasil Otcovici şi Vasil Pilipiuc, Poliglotta Vaticana, 1989, fig. 35 (color). Ucrainsca icona, XIV-XVIII st., Lvov, 1999, este 19. Gabriel Millet, La Dalmatique du Vatican, Paris, 1945, reprodusă o icoană a Judecăţii de Apoi din secolul al apud Marina Ileana Sabados, Une icône moldave inconnue XV-lea, păstrată într-un sat din regiunea Lvov. Aici, du commencement du XVIe siècle, în Revue Roumaine d’Histoire Raiul, în care figurează Maica Domnului străjuită de de l’Art. Série Beaux-Arts, Tome XXVIII, 1991, p. 5, 9. îngeri, Avraam, Isaac şi Iacov, precum şi tâlharul mântuit 20. În faza de apariţie a studiului nostru am aflat că cu crucea, este înscris într-un cerc. cercetătoarea Marina Ileana Sabados, op. cit., p. 3-10, fig. 5. Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj 1-5, prezintă o icoană moldovenească a Duminicii tuturor (1750-1830), în Apulum, XV, 1977, p. 710-711, fig. 11 şi sfinţilor de la începutul secolului al XVI-lea, pe dosul fig. C.; idem, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), Blaj, căreia sunt menţionate numele pictorului, călugărul Editura Eventus, 1995, p. 89-90, 180, fig. 38 şi fig. 119. Amfilofie, şi anul cumpărării: 1514. Aici, Isus Hristos 6. Anca Elisabeta Tatai, Xilogravura de la Sibiu (sfârşitul apare în ipostaza de Emmanuel, punându-se un clar secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea), Alba accent pe ideea de salut, ca şi în dalmatica de la Vatican, Iulia, Editura Altip, 2007, p. 44-46, fig. 30. naraţiunea desfăşurându-se însă pe trei registre şi nu în 7. Alexandru Efremov, op. cit., p. 55, 188-189, fig. 66, 67 cerc. (detaliu). 8. Icoana este reprodusă la Dionisie din Furna, Erminia Picturii Bizantine, Bucureşti, Editura Sophia, 2000, fără a se indica numărul figurii sau al paginii. Bibliography: 9. Alexandru Efremov, op. cit., p. 65, 193, fig. 93, 94 (detaliu); Ioana Ene, Icoane brâncoveneşti şi postbrâncoveneşti Efremov, Alexandru, Icoane româneşti / Romanian Icons, din judeţul Vâlcea (1680-1730). Studiu şi catalog, Râmnicu Bucureşti, Editura Meridiane, 2003. Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2011, p. 186-187, fig. 169. Ene, Ioana, Icoane brâncoveneşti şi postbrâncoveneşti din judeţul Autoarea datează icoana în anii 1708-1709. Vâlcea (1680-1730). Studiu şi catalog / Brancovanian and 10. Ioana Ene, op. cit., p. 214-215, fig. 238. Postbrancovanian Icons in Valcea County (1680-1730). 11. Informaţii primite prin bunăvoinţa drd. Diana Study and Catalogue, Râmnicu Vâlcea, Editura Scrociob (Mirea), angajată la muzeul vâlcean. Mai Offsetcolor, 2011. amintim că la biserica Duminica Floriilor din Avrig (jud. Popa, Atanasie, Cazania lui Varlaam, 1643 / Varlaam’s Sibiu) între picturile murale exterioare se află şi Duminica Homiletics, 1643, Timişoara, Helicon, 1944. tuturor sfinţilor. Vezi Maria Zintz, Pictura murală a bisericilor Tatai-Baltă, Cornel, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) româneşti din Ţara Făgăraşului în secolul al XVIII-lea şi în / The Wood Engravers from Blaj (1750-1830), Blaj, prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, Editura Editura Eventus, 1995. Academiei Române, 2011, fig. p. 384. Tatai, Anca Elisabeta, Xilogravura de la Sibiu (sfârşitul 12. Vezi pentru detalii şi bibliografie: Ana Dumitran, secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea) / Elena-Daniela Cucui, Zugravii de la Feisa, Alba Iulia, The Woodcuts of Sibiu (late 18th century – early 19th century), Editura Altip, 2008, p. 96, fig. 78. Alba Iulia, Editura Altip, 2007. 13. Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Szőcs Fűlöp Károly, …Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, fig. 232, 233, 234. 14. Ibidem, p. 12-13. Acest studiu este finanţat dintr-un grant al Consiliului 15. Ibidem, p. 8, 31-48. Naţional al Cercetării Ştiinţifice, CNCS-UEFISCDI, 16. Ibidem, p. 48, fig. p. 48;. Simona Teodora Roşca, cod proiect: PN-II-RU-PD-2012-3-0433.
~~133 >>> Operele istoricului francez jacques-Auguste de Thou în bibliotecile din Transilvania~~
Elena DAMIAN Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca “Dimitrie Cantemir” Christian University, Faculty of law, Cluj-Napoca Personal e mail: [email protected] Historian Jacques Auguste de Thou’s Works in Transylvanian Libraries Remarkable personality of the French Renaissance, Jacques Auguste de Thou (1553 1617), who dominated the historiography of the end of the XVIth century, is present with his works in some important Transylvanian libraries. Humanist, historian, magistrate and Parisian diplomat, moderate catholic, he edited his works with the entitled respect for the facts and with tolerance towards religion. He was one of the trusted people of Henry the IVth. Well documented, impartial, de Thou marked his value in Historia sui temporis (printed in Paris, between 1604 1608; forbidden in 1609; entails events between 1543 1607, work that began in 1591. This work, a model of erudition and objectivity, deserves our full attention also because it describes events that happened in our country between 1546 1560 and the victory of Mihai Viteazul (Michael the Brave) in Călugăreni in 1595. J. A. de Thou was also a remarkable bibliophile, inheritor of a part of the rare book collection of Jean Grolier. The presence of his works in the Transylvanian libraries denotes the interest of our intellectuals for the works of his French Renaissance historian as of the first half of the XVIIth century. Keywords: Jacques Auguste de Thou, French Renaissance, historiography, Transylvania
rintre cei mai de seamă autori ai din Paris, şi-a început studiile în capitala Franţei, cu Renaşterii franceze1, se numără, cu profesorii renumiţi ai timpului său, apoi le-a continuat siguranţă şi Jacques-Auguste de Thou. în alte universităţi ale regatului. La Valence, în 1571, a POpereleP sale, cunoscute şi apreciate nu numai în Franţa, audiat cursurile celebrului jurist Jacques Cujas ci şi în întreaga Europă, au circulat şi pe meleagurile (1522-1590), care atrăgea în acea vreme elita tinerilor noastre, unele exemplare valoroase păstrându-se şi astăzi din întreaga Franţă. Aici, l-a cunoscut pe Joseph Scaliger în câteva mari biblioteci din Transilvania. (1540-1609, umanist şi filosof protestant) cu care a avut Jacques-Auguste de Thou (Thuanus Jacobus relaţii strânse de prietenie timp de 38 de ani. A revenit Augustus, Paris, 1553 – Paris, 1617), umanist, istoric, la Paris, cu puţin timp înaintea masacrului general al magistrat şi diplomat parizian, catolic moderat, şi-a scris protestanţilor, comandat de Carol al IX-lea, în urma operele ”cu respectul cuvenit pentru fapte […şi în] instigaţiilor Caterinei de Medici şi a celor din familia de spiritul toleranţei în materie de religie”.2 A fost un Guises, în noaptea de 23 spre 24 august 1572 – Noaptea idealist căruia Henric al IV-lea i-a încredinţat, pe lângă sfântului Bartolomeu. Printre cele aproape 3000 de numeroase misiuni diplomatice, redactarea (alături de victime, s-a aflat şi amiralul Coligny (1519 – 1572).4 alţi consilieri) Edictului din Nantes (emis la 13 aprilie Consecinţa directă a acestui eveniment nefericit a fost 1598).3 Edictul cuprindea clauze cu caracter religios şi reluarea războiului religios. politic, libertatea cultului protestant, garantarea de Destinat de familia sa carierei ecleziastice, drepturi juridice, politice şi militare pentru calvini. Prin Jacques-Auguste de Thou s-a stabilit în anul 1572 la Edictul din Nantes, se urmărea reinstaurarea păcii în unchiul său, Nicolas de Thou (1528-1598, fratele lui regat, după îndelungate războaie religioase; a fost Christophe de Thou) atunci canonic la Notre Dame şi, revocat în 1685 de Ludovic al XIV-lea, în 18 octombrie. puţin mai târziu, episcop de Chartres. Aici, s-a dedicat Jacques-Auguste de Thou, fiul lui Christophe de cu râvnă studiului, cu scopul de a fi bine pregătit pentru Thou (1508-1582), primul preşedinte al parlamentului viitoarea sa carieră. În anul următor, l-a însoţit în Italia
<<< 134 pe Paul de Fois (care avea acolo o misiune importantă). 1609, prin decretul din 14 noiembrie, lucrarea a fost Cu acea ocazie, a vizitat Veneţia, Florenţa, Verona, interzisă.7 Padova Bologna, Neapole şi Roma (aici a stat mai multe Jacques-Auguste de Thou şi-a continuat activitatea luni). În şcolile şi universităţile celebre din aceste oraşe, literară şi se pare că, spre 1614, şi-a scris Memoriile, s-a întâlnit cu cei mai renumiţi profesori ai vremii, cu pentru a-şi justifica intenţiile şi pentru a-şi apăra care, apoi, a întreţinut o vastă corespondenţă, fiind convingerile religioase. preocupat încă de atunci de ideea de a aduna materialele O altă sarcină de care de Thou s-a achitat cu onoare necesare pentru a putea scrie într-o zi o operă a fost aceea de a avea grijă de biblioteca regelui.8 În importantă pentru posteritate. După ce a revenit la Paris perioada administrării acestei colecţii de către de Thou, (în 1574), şi-a reluat studiile pe care le-a continuat încă ea a devenit şi mai preţioasă şi s-a îmbogăţit în anul 1599 4 ani. Importanţa rolului primului preşedinte al cu biblioteca Caterinei de Medici, compusă din aproape parlamentului din Paris, Christophe de Thou, a condus 800 de manuscrise de valoare, cele mai multe greceşti.9 şi la aprecierea prudenţei şi a priceperii fiului său, care Jacques-Auguste a avut propria bibliotecă, bogată, va fi însărcinat cu diferite misiuni de încredere. În anul alcătuită cu mare grijă, pentru care a cheltuit foarte mult, 1576, a fost numit consilier cleric în parlamentul din dar care, în anul 1680, a fost vândută (o mare parte a Paris. Doi ani mai târziu, a fost trimis să negocieze cu cărţilor şi peste 1000 de manuscrise au ajuns în şefii partidei protestante, nemulţumiţi că le-au fost biblioteca regelui).10 încălcate unele promisiuni, iar, în 1581, a făcut parte din Bibliofil remarcabil, a fost moştenitorul unei părţi grupul de comisari trimişi în Guyenne să facă dreptate din colecţia de cărţi rare a lui Jean Grolier.11 De Thou în camera din această provincie împărţită în două de „şi-a adunat în 40 de ani o bibliotecă de 1000 de problemele religioase. manuscrise şi 800 de volume tipărite pe care şi-a În timpul şederii sale la Bordeaux, Jacques-Auguste imprimat diferite blazoane (în total 6), oglinzi ale de Thou s-a împrietenit cu Michel de Montaigne, pe momentelor mai importante din viaţa sa”.12 Cărţile sale atunci primar al oraşului. În Memoriile sale, de Thou îl aveau legături sobre, discrete, dar de cea mai bună aprecia ca fiind „bărbat adevărat, duşman al oricărei calitate. Biblioteca lui Jacques-Auguste de Thou a fost constrângeri, care nu a intrat în niciun complot, foarte sporită şi de unul din fiii săi.13 Catalogul Quesnel, priceput în afaceri”.5 redactat în 1679, în vederea vânzării bibliotecii, Din nou la Paris, de Thou a renunţat la cariera înregistrase 13 000 de volume.14 ecleziastică şi a devenit raportor la Consiliul de Stat. În Jacques-Auguste de Thou a murit în anul 1617, anul următor, a obţinut dreptul de a moşteni funcţia de obosit de intrigi, de obstacole, întristat de moartea celei preşedinte cu tocă de magistrat, în parlamentul din Paris, de-a doua soţii şi măcinat de boală. Presimţindu-şi funcţie pe care o avea unchiul său, Auguste de Thou. moartea, şi-a scris el însuşii în limba latină un epitaf, După alte numeroase misiuni reuşite (în Normandia şi pentru a-i fi pus pe mormânt. Familia de Thou s-a stins Picardia), într-o perioadă de război civil, de Thou a fost în anul 1746.15 recompensat pentru serviciile sale cu brevetul de Magistratul şi diplomatul Jacques-Auguste de Thou, consilier de stat (în 1588). modest, sincer, bun psiholog, este depăşit de istoricul Henric al IV-lea l-a însărcinat cu cele mai importante Jacques-Auguste de Thou. El va rămâne pentru misiuni şi negocieri, iar, după moartea sa (în 1610), posteritate prin scrierile sale. Încă din tinereţe, el afirma regenta Maria de Medici a apelat şi ea la experienţa şi că s-a născut ”pentru a scrie istoria, ale cărei precepte şi inteligenţa preşedintelui de Thou. În tot acest timp, în exemple sunt menite să regleze viaţa şi s-o facă care a fost în vâltoarea evenimentelor, cu numeroase fericită”.16 Referitor la opera sa, el spunea: „Dumnezeu misiuni de îndeplinit, şi-a găsit răgazul necesar pentru mi-e martor că am scris cu cea mai mare exactitate şi a-şi pune în ordine materialele culese şi pentru a oferi fără părtinire şi nu am avut în vedere decât gloria şi publicului prima parte a Istoriei timpului său.6 folosul public”.17 A adunat materialele de la profesorii cu care Aşadar, bine documentat, imparţial, de Thou şi-a dat coresponda, sau le-a primit de la persoanele care au măsura valorii sale în Historia sui temporis, lucrare ce participat efectiv la evenimente, ori au fost martore la cuprinde evenimentele dintre anii 1543 şi 1607 (138 de ele,dar a cercetat el însuşi prin biblioteci şi arhive. A cărţi). primele 18 cărţi (1543-1560) au apărut în anul început să scrie încă din 1591 şi, în paralel, a continuat 1604, la Paris, in-folio, cu titlul Historiarum sui temporis să întreţină o vastă corespondenţă cu numeroşi oameni pars prima; partea a doua (1560-1572) a apărut în 1606; din străinătate, care îi ofereau documente, deoarece el a treia (1572-1574), în 1607; a patra (1574-1584), în nu vroia să se limiteze la istoria ţării sale. În anul 1604, 1608; ultimele cărţi (1584-1607) au fost terminate câţiva a publicat doar primele 18 cărţi, precedate de o Epistolă, ani mai târziu, după Memoriile sale, de către Nicolas adresată lui Henric al IV-lea, în care îşi expunea scopul Rigault şi Pierre Dupuys (1620, 5 volume, in-folio).18 lucrării şi îşi exprima sentimentele referitoare la religie Memoriile sale, scrise tot în latină, au fost redactate în şi la guvernarea statului. Aşa cum se aştepta, de altfel, parte de de Thou şi în parte de N. Rigault, după notele tipărirea lucrării i-a adus o mulţime de duşmani. În anul şi manuscrisele sale şi au fost inserate la sfârşitul celor 5
135 >>> volume şi au apărut separat, un secol mai târziu (în 1711, datorită faptului că în ea de Thou descrie şi in-4°). „evenimentele petrecute în ţara noastră între 1546 şi Prima ediţie completă a operei lui de Thou este cea 1560, precum şi victoria lui Mihai Viteazul la de la Londra (1733, 7 volume, in-folio, ediţie excelentă, Călugăreni.”24 Pagini din ea au fost traduse de Al. îngrijită de Samuel Buckley şi Thomas Carte). Această Papiu-Ilarian în Tesauru de monumente istorice pentru ediţie a stat la baza traducerii în franceză de către România (Bucureşti, 1862).25 Această operă este Georgeon Desfontaine, Lebeau şi alţii, apărută la considerată un ”model al unei istorii contemporane Londra (Paris), în 1734 (16 volume, in-4°). Memoriile au rareori egalat”26, operă scrisă într-o ”latină pură, sobră, fost traduse separat în franceză, de către Petitot şi elegantă”27, care domină întreaga ei epocă. Michaud, în Collection des mémoires pour servir à l´histoire de Prezenţa lucrărilor lui Jacques-Auguste de Thou în France. În Olanda, a apărut, cu titlul Thuanus restitutus, un câteva biblioteci din Transilvania denotă interesul volum cu bucăţi tăiate din ediţiile succesive. J.-A. Thuani intelectualilor noştri pentru operele acestui istoric historiarum continuatio (1607-1628) a apărut la Frankfurt, francez renascentist încă din prima jumătate a secolului în 1628, in-folio. Du Ryer, în 1659, dăduse şi el o al XVII-lea.28 traducere a primelor 50 de cărţi (3 volume, in-folio). O ediţie prescurtată (10 volume, in-12°) a fost alcătuită de Raymond de Sainte-Albine, în 1759. „Această istorie este cel mai important monument de acest gen pe care Note: ni l-a lăsat secolul al XVI-lea; ea ar deţine în literatura noastră istorică un loc eminent dacă autorul nu ar fi avut 1. Pentru Renaşterea franceză, unii cercetători propun nefericita idee de a o scrie în limba latină.”19 Chiar dacă perioada 1480-1624. Vezi Littérature française. La Renaissance, a scris-o în limba latină şi nu în franceză Istoria lui de vol. I, 1480-1548, Yves Giraud, Marc René Jung, Paris, B. Thou a fost apreciată de contemporanii săi (I. Arthaud, 1972; vol. II, 1548-1570, Enea Balmas, Paris, B. Casaubon, Jos. Scaliger, P. Pithou, Ant. Loysel, N. Rapin, Arthaud, 1974; vol. III, 1570-1624, Jacques Morel, Paris, B. Arthaud, 1973. Această perioadă o vom lua şi noi în Ronsard, P. Dupuys şi alţii), iar „toţi autorii care au scris considerare. [despre] istoria Franţei au privit lucrarea preşedintelui 2. Pompiliu Teodor, Introducere în istoria istoriografiei universale, de Thou ca pe sursa de inspiraţie cea mai sigură pentru Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 101. cunoaşterea evenimentelor secolului al şaisprezecelea; 3. Vezi Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, publié Bayle o proclama o capodoperă; Bossuet invoca 20 sous la direction de Monseigneur Georges Grente. neîncetat autoritatea marelui autor, a istoricului fidel”. [colaboratori]: Albert Pauphilet, Louis Pichard, Robert Atras în mod deosebit de cultura latină, de Thou a Barroux, Paris, Arthème Fayard, Editeur, 1951, p. 664. lăsat şi un volum de poezii latine, o operă din tinereţe: 4. Amiralul Gaspard de Coligny s-a convertit la Reformă şi Metaphrasis poetica librorum sacrorum aliquot (Tours, 1588, a devenit unul din şefii mişcării protestanţilor. A fost printre in-12°) şi Poemata sacra (Paris, 1599, in-12°).21 A scris şi primele victime ale masacrului. Vezi Nouveau Petit Larousse, o carte despre vânătoare, cu titlul Hieracosophion sive De Paris, Librairie Larousse, 1968, p. 1258. Re accipitraria (Paris, 1584). Aceasta i-a fost dedicată lui 5. Biographie universelle, ancienne et moderne, …, ouvrage entièrement Michel Hurault de L’Hospital, nepotul cancelarului cu neuf, rédigé par une société de gens de lettres et de savants, vol. XLV, A Paris, chex Michaud Frères, libraires, de l’Imprimerie de acelaşi nume, consilier în parlamentul de la Paris, prieten L. G. Michaud, 1826, p. 502. cu de Thou şi mare amator de vânătoare cu şoimi. 6. Vezi Pierre Larousse, Grand Dictionnaire universel du XIX-e Lucrarea a fost tradusă în versuri, în limba italiană de 22 siècle français, historique, géographique, …,vol. I XV + III vol. către Bergantini (Veneţia, 1735, in-4°). Suppléments, Paris, Administration du Grand Dictionnaire Historia sui temporis, operă ce constituie „un model 23 Universel, 1865 1890, vol. XV, Paris, 1876, p. 160; Biographie de erudiţie şi de obiectivitate” , se păstrează şi în câteva universelle, ancienne et moderne, …,op. cit., p. 501-503; La Grande importante biblioteci transilvănene. Până în această Encyclopédie. Inventaire raisonné des sciences, des lettres et des arts, etapă a cercetării noastre, am identificat peste 20 de par une société de savants et de gens de lettres, sous la direction de exemplare, tipărite între anii 1604 şi 1628, exemplare M. Berthelot, vol. I XXXI, Paris, H. Lamirault et C-ie, care se află la: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Editeurs, 1885-1902, vol. XXXI, p. 40; Grand Larousse Blaga” din Cluj-Napoca; Biblioteca Academiei Române, encyclopédique en dix volumes, Paris, Librairie Larousse, 1960, Filiala Cluj-Napoca; Biblioteca Judeţeană Mureş, vol. X, p. 319. Biblioteca „Teleki-Bolyai” din Târgu Mureş; Biblioteca 7. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne,…, op. cit., p. 503-505. Naţională a României, Filiala „Batthyaneum” din Alba 8. De Thou a fost însărcinat cu conducerea bibliotecii regale Iulia şi la Biblioteca Documentară a Muzeului în anul 1593, după moartea lui Jacques Amyot. Umanistul şi Orăşenesc de Istorie Bethlen din Aiud. De asemenea, prelatul catolic Jacques Amyot (1513-1593) avusese în grijă valoroasa ediţie de la Londra, din 1733 se păstrează în 2 această bibliotecă între anii 1567-1593. Vezi Dictionnaire des exemplare la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 453. Blaga” din Cluj-Napoca. 9. Toţi regii au colecţionat cărţi, dar primul care a avut ideea Historia sui temporis merită întreaga noastră atenţie şi de a organiza o bibliotecă pe principii metodice a fost Carol
<<< 136 al V-lea şi a instalat-o la Luvru. Biblioteca regelui, embrion Bibliography: al Bibliotecii Naţionale, există din timpul lui Ludovic al XII-lea, care a reunit cărţile familiei sale cu cele ale lui Carol Barbiche, Bernard, Le régime de l’édition (The regime of the edition, al VIII-lea la Blois. Din ordinul lui Francisc I, biblioteca a p. 457 471), in: Histoire de l’édition française. Le livre conquérant. fost mutată la Fontainebleau, unde se afla şi biblioteca sa Du Moyen Age au milieu du XVIIe siècle (The history of the French personală. Aici, condusă de Guillaume Budé (între 1522 şi edition…), sous la direction de Roger Chartier et Henri Jean 1540), ea s-a îmbogăţit cu însemnate fonduri de manuscrise, Martin, Paris, Fayard/Promodis, 1989. cumpărate mai ales din Italia şi din Orient şi prin crearea Biographie universelle, ancienne et moderne, …, ouvrage entièrement neuf, depozitului legal pentru cărţile tipărite (în 1537). După Budé, rédigé par une société de gens de lettres et de savants (Universal Biblioteca regală a fost condusă de Pierre Duchâtel (din 1540 biography, old and modern…), vol. XLV, A Paris, chex Michaud până în 1552), apoi de matematicianul Pierre de Montdoré Frères, libraires, de l’Imprimerie de L. G. Michaud, 1826. (din 1552 până în 1567), apoi de Jacques Amyot (din 1567 Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle (Dictionary of până în 1593). Spre 1570, Biblioteca regală a fost mutată la French letters. The sixteenth century), publié sous la direction de Paris, la Luvru, apoi, în 1594 a fost instalată la Colegiul din Monseigneur Georges Grente. [colaboratori]: Albert Clermont, unde va rămâne până în 1604. Sub direcţia lui de Pauphilet, Louis Pichard, Robert Barroux, Paris, Arthème Thou, a fost reînnoită şi întărită legislaţia lui Francisc I Fayard, Editeur, 1951. referitoare la depozitul legal, de atunci, Biblioteca regală s-a Flocon, Albert, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul secolului al XVIII lea (The universe of books…), îmbogăţit cu toate noutăţile apărute în Franţa, a crescut Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976. rapid, iar, în 1735, a fost deschisă publicului. Vezi Albert Fondul Migazzi. Surse documentare. I Catalogul cărţilor cardinalului Flocon, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul Christophor Migazzi. II Indexul tipăriturilor migazziene (The secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Migazzi collection. Documentary sources. I The book catalogue of Enciclopedică, 1976, p. 324 325; Dictionnaire des Lettres cardinal Christophor Migazzi. II The index of the Migazzi prints), Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 453. vol. I II, ediţie prefaţată şi îngrijită de Ileana Dârja, Alba 10. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. Iulia, Biblioteca Naţională a României. Filiala 505; Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., „Batthyaneum” Alba Iulia, 1998. p. 665. Grand Larousse encyclopédique en dix volumes (Encyclopedic Great 11. Vezi Elena Maria Schatz, Cărţi provenind din vestite colecţii Larousse in ten volumes), Paris, Librairie Larousse, 1960. franceze în fondurile Bibliotecii Centrale de Stat, în Biblioteca şi Histoire de la littérature française (History of the French literature), vol. cercetarea, X, 1986, p. 366. I, coordonator Angela Ion, Bucureşti, Editura Didactică şi 12. Ibidem. Pedagocică, 1982. 13. Vezi Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. La Grande Encyclopédie. Inventaire raisonné des sciences, des lettres et des arts, cit., p. 665. par une société de savants et de gens de lettres (The Great Encyclopedia...), 14. Vezi Elena Maria Schatz, op. cit., p. 367. sous la direction de M. Berthelot, vol. I XXXI, Paris, H. 15. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 505. Lamirault et C ie, Editeurs, 1885 1902, vol. XXXI. 16. Ibidem, p. 506. Larousse, Pierre, Grand Dictionnaire universel du XIX e siècle 17. Ibidem, p. 507. français, historique, géographique (The universal Great Dictionary of 18. Nicolas Rigault şi Pierre Dupuys au fost însărcinaţi prin the XIXth French century…), …, vol. I XV + III vol. testament, de către Jacques-Auguste de Thou, să-i termine Suppléments, Paris, Administration du Grand Dictionnaire lucrarea; ei i-au îndeplinit dorinţa în anul 1620. Vezi Biographie Universel, 1865 1890, vol. XV, Paris, 1876. universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 510. Martin, Henri Jean, Classements et conjonctures (Classifications and circumstances, p. 529 563), in: Histoire de l’édition française. Le livre 19. La Grande Encyclopédie. Inventaire raisonné…, op. cit., p. 40. e Vezi şi Pierre Larousse, op. cit., p. 161. conquérant. Du Moyen Age au milieu du XVII siècle (The history 20. Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 507. of the French edition…), sous la direction de Roger Chartier et 21. Este acelaşi volum cu două titluri; el conţine câteva Henri Jean Martin, Paris, Fayard/Promodis, 1989. parafraze ale Psalmilor şi Ode, din care două au fost foarte Martin, Henri Jean, Livres et société (Books and society, p. 643 670), in: Histoire de l’édition française. Le livre conquérant. Du Moyen apreciate. Vezi Pierre Larousse, op. cit., p. 161. e Age au milieu du XVII siècle (The history of the French edition… 22. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. ), sous la direction de Roger Chartier et Henri Jean Martin, 508 511; Pierre Larousse, op. cit., p. 160 161; La Grande Paris, Fayard/Promodis, 1989. Encyclopédie. Inventaire raisonné…, op. cit., p. 40; Grand Larousse Puiu, Sidonia, Daisa, Dora, Biblioteca lui Timotei Cipariu. Catalog (The Encyclopédique en dix volumes, op. cit., p. 319. library of Timotei Cipariu. Catalogue), I V, Cluj Napoca, Biblioteca 23. Histoire de la littérature française, vol. I, coordonator Angela Filialei Cluj Napoca a Academiei Române, 1990, vol. V. Ion, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagocică, 1982, p. 146. Schatz, Elena Maria, Cărţi provenind din vestite colecţii franceze în fondurile 24. Dicţionar istoric critic. Literatura franceză, coordonator Bibliotecii Centrale de Stat (Books from the famous French collections in the Angela Ion, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Central State Library), in: Biblioteca şi cercetarea, X, 1986. 1982, p. 50. Teodor, Pompiliu, Introducere în istoria istoriografiei universale 25. Vezi ibidem, p. 50 51. (Introduction in the history of the universal historiography), 26. Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. Cluj Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000. 664. Toulet, Jean, Les reliures (The bindings, p. 629 638), in: Histoire de 27. Ibidem. l’édition française. Le livre conquérant. Du Moyen Age au milieu du 28. Într-o altă lucrare, vom reveni cu amănunte despre XVIIe siècle (The history of the French edition…), sous la ediţiile operelor lui Jacques-Auguste de Thou prezente în direction de Roger Chartier et Henri Jean Martin, Paris, mari biblioteci transilvănene. Fayard/Promodis, 1989.
~~137 >>> Un istoric al Europei de Est. William Coxe şi lucrarea sa „History of the House of Austria” din 1807. Ana Maria ROMAN NEGOI~~
Ioan Cristinel ROMAN NEGOI Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice “Iuliu Maniu” “1st December 1918” University of Alba Iulia, „Iuliu Maniu” Historical and Politological Research Center Personal e mail: [email protected] A historian of Eastern Europe. William Coxe and his book “History of the House of Austria” from 1807. William Coxe is a leading English traveller and memorialist who in the late eighteenth century and early nineteenth century, published a series of books about Central and Eastern Europe. Born in London in 1747 and educated at Eton College, William Coxe was able to visit on several occasions this geographical area, as guardian of some young men, members of English aristocratic families. All his travels and experiences were published by the author in various papers, most of them having a strong historical and memorialist character. His work “History of the House of Austria, from The Foundation Of The Monarchy by Rhodolph of Hapsburgh, The Death of Leopold The Second: 1218 ... to .. 1792” was published in two volumes in London in 1807. The above mentioned book is William Coxe’s most important historical work and, by its magnitude, paves the way for the Anglo Saxon historiography which systematically dealt with the Habsburg Empire history . His book also contains original documents, though his own writing is of the dullest manner and shows no higher qualities than those of the conscientious analyst. This paper aims to follow the manner in which the author and the Anglo Saxon world perceived the political relations between the House of Habsburg and the Principality of Transylvania in the early nineteenth century. In this first article, it shows some information about the author and this book. Keywords: William Coxe, House of Habsburg, Transylvania, english historiography, the Habsburg reformism
ratarea subiectului care, îşi propune istoriografice anglo-saxone despre Transilvania şi abordarea politicii Casei de Habsburg Imperiul Habsburgic, disponibilă la ora actuală, a în relaţie cu Principatul Transilvaniei, determinat selectarea şi prezentarea uneia dintre TînT cadrul lucrării History of the House of Austria, from The lucrările esenţiale din această zonă, cu scopul de a Foundation Of The Monarchy by Rhodolph of Hapsburgh, The înţelege modul în care societatea engleză percepea Death of Leopold The Second: 1218 ... to .. 1792, istoria acestui spaţiu european. Cartea lui William Coxe intenţionăm să o realizăm în manieră progresivă, prin poate fi considerată drept o bornă de orientare pentru parcurgerea, într-o primă etapă, a celor mai importante pătrunderea în resorturile ideologice ale epocii repere istoriografice consacrate atât autorului cât şi iluministe şi pentru conturarea imaginii spaţiului epocii din care se revendică lucrarea; rolului şi transilvănean în cadrul societăţii engleze de la sfârşitul implicaţiilor pe termen lung ale informaţiilor istorice secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. cuprinse în lucrare, răsfrânte la nivelul istoriografiei La acest nivel, prima poziţie este revendicată, în anglo-saxone şi americane. Masivitatea bibliografiei cadrul istoriografiei anglo-saxone, de această lucrare de
<<< 138 la începutul secolului al XIX-lea care, printr-un efort medicii familiei regale engleze1. Înclinaţia spre studiu a pozitivist masiv, de scoatere la lumină a informaţiilor din fost începută în cadrul familiei, dovada cea mai arhive, a furnizat pe termen lung susţinere exerciţiului elocventă fiind faptul că şi fratele istoricului, Peter Coxe istoriografic englez şi american, permiţându-i conexiuni a scris la începutul secolului al XIX-lea, o epopee în dintre cele mai diverse: istorie, politică, psihologie, versuri. The Social Day2 – lucrarea la care facem referire sociologie, antropologie. Din acest punct de vedere, – a fost destul de cunoscută şi susţinută în cadrul întoarcerea la documentele epocii care poartă amprenta mediului literar englez 3. Vienei şi aducerea lor acasă direct sau indirect, prin traduceri, reprezintă un segment care, în cazul Studiile au fost începute, de către autor, la istoriografiei româneşti, încă îşi aşteaptă contribuţiile. Marlyebone Grammar School din Londra şi apoi Fără a minimaliza rolul istoriografiei româneşti pe continuate, din anul 17534, la Colegiul Eton. Datorită subiect, situarea ei în plan secund se datorează meritelor sale, William Coxe a fost selectat să-şi numărului redus de lucrări de sine stătătoare cu caracter desăvârşească studiile teologice la renumitul Colegiu general, această direcţie fiind împlinită parţial, în cadrul Regal din Cambridge în perioada 1765-17715. După unor studii de specialitate. Prin comparaţie, se pot terminarea colegiului este numit diacon, iar în anul 1772 observa direcţiile în care au evoluat istoriografiile din este hirotonisit ca preot în parohia Denham6. Cariera alte zone europene şi astfel se pot deschide, pentru clericală este întreruptă pentru o perioadă lungă de timp istoriografia românească, noi oportunităţi de abordare pentru că William Coxe a ales să devină educator şi şi investigare. Acest prim articol îşi propune să tutore pentru o serie de tineri nobili, fii ai unor urmărească, modul în care istoriografia engleză şi lumea importanţi aristrocraţi englezi7. Astfel, în calitate de anglo-saxonă se raportează la Casa de Habsburg, la tutore şi prieten al fiilor ducelui de Marlborough8, începutul secolului al XIX-lea, prin prezentarea unei lordului Pembroke, contelui Whitbread şi lordului lucrări cu caracter general a istoricului William Coxe. Cornwallis; William Coxe a vizitat, în câteva rânduri, Europa Centrală şi de Est9. În timpul acestor vizite, Autorul s-a născut în anul 1747 în cartierul londonez istoricul englez s-a documentat asiduu despre cultura şi Picabilly în cadrul familiei medicului Coxe. Familia se istoria locurilor10 şi ţărilor pe care le traversa şi schimba bucura de un statut social şi o situaţie financiară bună, opinii, prin intermediul corespondenţei, cu o serie de pentru că tatăl, William Coxe senior, era unul dintre personalităţi din Marea Britanie11.
Fig.1. William Coxe în anul 1805. Fig.2. Portret William Coxe. Autorul portretului este Robert Dunkarton. Tablou din anul 1820. http://www.npg.org.uk/collections/search/portrait/mw148661/WilliamCoxe?LinkID=m http://www.npg.org.uk/collections/search/portrait/mw01548/William Coxe p01077&role=sit&rNo=3
139 >>> Cariera clericală este reluată în 1786, când William Cartea s-a bucurat de un real succes motiv pentru Coxe este numit preot la Kingston upon Thames; iar care a fost reeditată în numeroase ediţii din care amintim din 1788 până în 1828, la moartea sa, paroh la cele din 182022, 184723, 188224 şi 2010. De asemenea, Fugglestone şi Bemerton. Din anul 1791, Coxe a fost lucrarea suferă în 1857 o completare din partea numit şi canonic de Salisbury12 şi din 1805 arhidiacon autorului englez Walter Keating Kelly, prin care se de Wiltshire13. În plan familial şi personal se cunoaşte descriu evenimentele de la moartea lui împăratului faptul, că renumitul istoric englez, s-a căsătorit în anul Leopold al II-lea şi până în perioada revoluţiei de la 1803 cu Eleonora14, fiica lui Walter Shairp15, consul 184825. La rândul ei, această ediţie revizuită şi completată Marii Britaniei în Rusia. a fost reeditată de câteva ori26, probabil cea mai reuşită fiind aceeia din anul 190527. „History of the House of Activitatea, istoriografică şi publicistică, a lui William Austria, from The Foundation Of The Monarchy by Rhodolph Coxe este una prodigioasă. De-a lungul vieţii sale, of Hapsburgh, The Death of Leopold The Second: 1218 ... to istoricul englez a publicat numeroase cărţi ştiinţifice; ... 1792” a fost, ulterior apariţiei ei, tradusă în Europa, care sunt împărţite în trei categorii distincte: în ţări ca Franţa28, Italia29 şi statele germane30. memorialistică, cărţi în care relatează călătoriilor sale şi Cartea este dedicată lui John Douglas31, episcopul lucrările istorice de sinteză. Parcurgând o parte a operei de Salisbury, al cărui capelan era autorul din anul179232. sale putem remarca că William Coxe s-a dedicat, în Pentru că în momentul apariţiei primului volum, primul rând, la publicarea de memorii16, care sunt de episcopul murise, dedicaţia este adresată lui William mare valoare pentru perioada iluministă şi preromantică Douglas33, fiul acestuia. a Europei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi Prefaţa cărţii este o sursă bogată de informaţii despre începutul secolului următor17. Accesul la colecţiile modul în care s-a elaborat această lucrare şi sursele de valoroase de jurnale şi scrisori ale aristocraţiei engleze a informaţii folosite de către autor. făcut ca lucrările sale să conţină documente originale şi “As no regular and connected History of The House informaţii importante despre istoria Europei centrale Of Austria has ever been printed in any language, this care merită să fie studiate şi aduse în atenţia publicului Work will at least possess the merit of novelty. Although român., Din punct de vedere al modului şi stilului de I have emplojred a longer time, and far more assiduity, scrie al lui William Coxe, suntem de acord cu than on any preceding publication, and can boast of more istoriografia engleză, care remarcă că eruditul preot are ample stores than have been usually possessed by the un stil monoton, în spatele căreia se ascunde o fină historian; yet, when I reflect on the length of the period, analiză18. the quantity of materials, and the interesting nature of the events, I feel more diffidence and anxiety than I have Proiectul cel mai important al istoricului anglo-saxon ever before experienced, and throw myself on the candour a fost scrierea unei lucrări generale despre Europa care and indulgence of that Public which has already made urma să poarte titlul „Historical and Political State of liberal allowance for my former deficiencies”34. Europe”. Intenţia sa a fost anunţată în cadrul unei Autorul remarcă că preocuparea sa pentru studierea broşuri19, publicată în 1792, în care prezenta schiţa vastei istorie familiei domnitoare austrice a fost rezultatul lucrări pe care urma să o elaboreze. Din păcate lucrarea călătoriilor sale în Europa, în special la Viena, fapt care nu a fost terminată dar din documentarea pentru acest i-a oferit posibilitatea unei bune documentări. Publicarea proiect, William Coxe a putut să scrie lucrarea pe care o memoriilor lordului Robert Walpole a contribuit de prezentăm în continuare. asemenea la conturarea ideii publicării acestor ample „History of the House of Austria, from The Foundation volume. Of The Monarchy by Rhodolph of Hapsburgh, The Death of “The House of Austria has long been the subject of Leopold The Second: 1218 ... to .. 1792” poate fi considerată my contemplations. During my Travels in Switzerland, cea mai importantă lucrare de istorie a lui William Coxe. the character and exploits of Rhodolph of Hapsburgh, Prima ediţie a apărut în anul 1807 în două volume la and the deeds of his immediate descendants, naturally Londra, la tipografia Luke Hansard and Sons, T.Candell arrested my attention, and found a place in my first and W.Davies20. Primul volum este cel mai consistent şi publication. While resident at Vienna ike subject pressed cuprinde un număr de 79 de capitole şi 1256 de pagini . more strongly on my mind; and from the rich stores of Ca perioadă de timp, acest volum prezintă evenimentele the Imperial Library, and other sources of information, politice, dinastice şi militare în care s-a implicat Casa de I collected abundant materials for Biographical Memoirs Habsburg în perioada cuprinsă între anii 1218- 171121. of the great Founder of this illustrious family. Other Al doilea volum este de dimensiuni mult mai mici şi are travels, and other publications, suspended this design; and un număr de 55 de capitole şi 732 de pagini la care se I changed it for the Historical and Political State of adaugă un Index consistent. Acest volum descrie, în Europe, in which the House of Austria was intended to totalitatea sa, evenimentele din perioada secolului al form a conspicuous figure. This plan was, however, XVIII-lea; de la sfârşitul domniei împăratului Iosif I relinquished, for reasons which I have mentioned in the până la sfârşitul domniei lui Leopold al II-lea. Preface to the Memoirs of Sir Robert Walpole; but my
<<< 140 collections for the Austrian History still continued to circumstances, Austria has been pre-eminent in peace as augment, particularly during two subsequent visits to in arms; the Court of Vienna has invariably been the Vienna. New literary pursuits still suspended, without great center on which the vast machine of European policy diverting, my design; and the papers, to which I obtained has revolved”37. access, while I was compiling the Memoirs of Sir Robert În continuare, William Coxe face câteva precizări and Lord Walpole, swelled the mass of materials, and asupra modului în care a tratat subiectul. Asa cum bine threw a new and interesting light on the modern period precizează, a fost în principal preocupat de evitarea of the Austrian Annals. At length I found leisure to prejudecăţilor care existau în Anglia despre monarhia turn my whole attention to a work, which I had been habsburgică. Bogăţia informaţiilor şi numeroasele surse unwilling to relinquish, though unable to complete; and folosite au îngreunat mult munca istoricului englez. the result of my labours is the Book now offered to the Inevitabil, datorită contextului politic în care se afla Reader”35. Anglia acelor zile, William Coxe pune accentul pe Tot în Prefaţă, William Coxe prezintă pe scurt evenimentele militare. El dorea ca cititorul englez să evoluţia Casei de Habsburg şi rolul acesteia în Europa înţeleagă, din cartea sa, necesitatea existenţei unei de Est. Autorul remarcă rolul important jucat de către armate britanice puternice şi a unor alianţe continentale. această dinastie germană şi statul austriac în oprirea „I have endeavoured to divest myself of party and ofensivei otomane pe continentul european. Educaţia local prejudices; I have weighed every evidence with protestantă şi funcţia de preot anglican, pe care o candour and impartiality, and have given the result of a îndeplinea în acel moment, se remarcă la William Coxe, laborious investigation, by presenting a faithful and atunci când critică alianţa tradiţională între Casa de consistent picture of times, characters, and events, without Austria şi Biserica Romano-Catolică. Totuşi, în contextul trespassing on the patience of the reader by disquisitions politic din acel moment36, istoricul englez nu uită să on the innumerable contradictions and clashing testimonies precizeze rolul de echilibru pe care Austria l-a jucat în which impeded my progress at every step. raport cu expansiunea şi politica Franţei. Unfortunately for man, it is the sword which decides „The following History presents the spectacle of a the fate of nations, secures their tranquillity, and promotes family rapidly rising from the possession of dominions, their aggrandizement;—it is the sword alone which is the which form scarcely a speck in the map of Europe, to a guardian of national honour, and the protector of public stupendous height of power and splendour, equal, if not and private happiness. Commerce may enrich, the arts superior, to any preceding dynasty. Like the Danube of may civilize, science may illuminate a people; but these its native mountains, at first an inconsiderable rill, blessings can only owe their safety and stability to military obscurely winding amidst rocks and precipices, then force. War, therefore, to the regret of every milder virtue, swelling its volume by the accumulation of tributary must form the principal subject of History. For this streams, carrying plenty and fertility to numerous nations, reason I have paid peculiar attention to military and, finally, pouring its mighty waters, by an hundred transactions; and trust I have treated this subject in a mouths, into the Euxine sea. The members of this family different manner from preceding writers. From the present every possible variety of character, and every examination of military details I have been enabled to species of merit or acquirement: cultivators or protectors place many points of history, and many characters, in a of letters arid science; the distinguished heroes and new and perspicuous light; and I have shewn to the statesmen of almost every age; its ministers and warriors English reader the importance of an efficient military the patterns and admiration of their contemporaries. The force, pointed out the manner in which it has been period of its history comprises a space of six centuries, employed with effect, and displayed the intent, the value, from the earliest dawn to the meridian of modern science; and the necessity of continental alliances. from the age of feudal barbarism to the full splendour of I have not adopted the formal method of divisions European civilization. and subdivisions; but have suffered myself to be carried To this family does Europe owe its preservation. In by the stream of time, marking, with sufficient this House has Providence placed the barrier which distinctness, the more important periods, and introducing, arrested the progress of the Mahometan hordes, and in occasional pauses, reviews of the state of Europe, from prevented the banner of the crescent from floating in which the reader may form a judgment of the progressive triumph over the Christian World. United with the rise, extensive connections,and comparative greatness of catholic church by interest, no less than by passion and the Austrian monarchy”38. prejudice, its chiefs were, for a short time, the great Este de remarcat faptul că autorul precizează, în opposers of truth, and the oppressors of civil and religious ultima parte a Prefaţei, ce surse a folosit pentru liberty. But adversity taught more tolerant and liberal redactarea ultimului volum şi mai ales pentru perioada principles; and, as Austria first saved Europe from cuprinsă între anii 1714-1792. Majortitatea acestora erau Mahometan barbarism, she has since formed the great documente directe şi corespondenţă diplomatică şi se bulwark of public freedom, and the great counterpoise to pot constitui în mărturii inedite asupra relaţiilor între France, in the political balance. At all times, and in all Anglia şi Austria.
141 >>> “It would be superfluous to recapitulate the titles of Elveţia, Italia, Ţările de Jos; 1786/1787-din nou Elveţia the numerous works which I have consulted and şi Franţa; 1794- Olanda, statele germane şi Ungaria. compared, particularly as they are generally quoted at the Vezi: ***„The Annual Biography...”, op.cit., p. 229-230. close of every chapter, often in every page, and constantly 10. Peter Kamber, Enlightenment Revolution, and the referred to at the termination of each reign. Libraries in Lucerne, 1787-1812, în Libraries & Culture, vol. The Manuscript Authorities commence with the 26, nr. 1, 1991, p. 199. accession of Charles the Sixth; and, as a bare catalogue 11. Simon Werret, Russian responses to the voyages of Captain would fill several pages, I shall only mention the principal. Cook, în Captain Cook Explorations and Reassessments, I have had the singular good fortune to obtain access edited by Glyndwr Williams, Wiltshire, Ed. Boydell to the papers of most of the British ministers at the Press, 2004, p. 184-185. Court of Vienna, from 1714 to 1792”39. 12. Leslie Stephen, Sidney Lee (eds.), Dictionary of National Biography..., op.cit., p. 421 Asupra importanţei surselor folosite şi a modului în 13. „The Annual Biography...”, op.cit., p. 231 care acestea pot contribui la formarea unor imagini 14. Idem. interesante despre relaţiile dintre Casa de Habsburg şi 15. Despre consulul Walter Shairp vezi: Herbert Kaplan, Principatul Transilvaniei în perioada secolului al Russian Overseas Commerce with Great Britain During the XVIII-lea, din perspectiva engleză, vom reveni într-un Reign of Catherine II, Philadelphia, American nou articol. Philosophical Society (volum 218), 1995, p. 147-149. 16. Cărţile de călătorie ale autorului erau foarte căutate Descrierea succintă a lui William Coxe şi lucrării sale în epoca respectivă. Vezi: Deborah Kennedy, Helen „History of the House of Austria” a avut scopul de a atrage Maria Williams and The Age of Revolution, Lewisburg, atenţia istoriografiei româneşti asupra acestei Bucknell University Press, 2002, p. 129-130. importante lucrări din cadrul lumii anglo-saxone. 17. În istoriografia românească, William Coxe a pătruns Sperăm că studierea atentă a istoriografiei engleze şi prin intermediul lucrării lui Larry Wolff. Vezi: Larry punerea în lumină a lucrărilor acestei lumi vor deschide Wolff, Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în Epoca noi perspective pentru istoricii români. Luminilor, traducere Bianca Rizzoli, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2000, p. 45-61. 18. ***„The Annual Biography...”, op.cit., p. 231-235. 19. William Coxe, Mr. Coxe submits to his friends a plan of Note: the historical and political state of Europe, a work in which he is now engaged; and solicits any information which may render it 1. Am preluat informaţiile biografice din anuarul more acceptable to the public, London, 1792. istoricilor englezi publicat la 1829 şi am preferat acest 20. William Coxe, History of the House of Austria from fapt pentru că descrierea biografică s-a făcut după un foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to the an de la moartea sa.Vezi: ***, The Annual Biography and death of Leopold the Second: 1218 to 1792, vol. I şi II., Obituary for the Year 1829, vol.XIII, London, Printed by London, Printed byLuke Hansard and Sons, T.Candell Longman, Hurst, Rees, Orme, and Brown, 1829, p. 227. and W.Davies, 1807. 2. Peter Coxe, The Social Day: A Poem, in Four Cantos, 21. Primul volum se împarte în două părţi. Astfel, prima London, Printed by J. Moyes, for James Carpenter & parte are 32 de capitole şi 543 de pagini. Partea a doua Son, and R. Ackermann, 1823. cuprinde 47 de capitole şi continuarea de la pagina 544 3. Planul de publicare al poemului era cunoscut din anul la 1256. 1815 iar la publicarea lui au contribuit şi membrii 22. William Coxe, History of the House of Austria from familiei regale engleze. Vezi: E.W.Allen, The New Monthly foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to the Magazine, vol.III, London, Published by H.Colburn, p. death of Leopold the Second: 1218 to 1792, Vol. 1-5, Second 142. edition, London, Printed for Longman, Hurst, Rees, 4. În momentul morţii tatălui său. Vezi: „The Annual Orme, and Brown, 1820. Biography...”, op.cit., p. 227. 23. William Coxe, History of the House of Austria from 5. Leslie Stephen, Sidney Lee (eds.), Dictionary of foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to the National Biography, vol. 12 (Conder- Craigie), Ney York, death of Leopold the Second: 1218 to 1792, Vol. 1-3, third Ed. Macmilliam and Co., 1887, p. 421. edition, London, Printed for Henry G.Bohn, 1847. 6. ***„The Annual Biography...”, op.cit., p. 228. 24. William Coxe, History of the House of Austria from 7. Leslie Stephen, Sidney Lee (eds.), Dictionary of foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to the National Biography..., op.cit., p. 421. death of Leopold the Second: 1218 to 1792, London, Printed 8. Idem. for G.Bell and sons, 1882. 9. Călătoriile pe care Willia Coxe le-a întreprins în 25. Kelly Walter Keating, History of the House of Austria: Europa au fost următoarele: 1775-Franţa şi Elveţia; From the aaccession of Francis I to the Revolution of 1848. In 1779-Polonia, Rusia şi Danemerca; 1786-Germania, continuation of the history written eascăby Archdeacon Coxe; to
<<< 142 which is added Genesis, or, details of the late Austrian revolution Bibliography: by an officer of state (Count Hartig), London, Publisher Henry G.Bohn, 1853. Coxe, William, History of the House of Austria from 26. Continuarea este o compilaţie între opiniile lui Kelly foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to Walter Keating şi traducerea lucrării lui Franz de Paula the death of Leopold the Second: 1218 to 1792, vol. I şi Hartig (Graf von), Genesis der Revolution in Oesterreich im II., London, Printed byLuke Hansard and Sons, Jahre 1848, Leipzig, F.Fleischer, 1850. T.Candell and W.Davies, 1807. 27. Kelly Walter Keating, History of the House of Austria: Dodsworth, William, An Historical Account of the From the aaccession of Francis I to the Revolution of 1848. In Episcopal See, and Cathedral Church, of Sarum, or continuation of the history written by Archdeacon Coxe; to which Salisbury, Comprising Biographical Notices of the is added Genesis, or, details of the late Austrian revolution by Bishops; the History of the Establishment, From the Earliest an officer of state (Count Hartig), London, Publisher Period; and a Description of the Monuments. Illustrated with George Bell and Sons, 1905. Engravings, Salisbury, Printed by Brodie and Dowding, 28. William Coxe, Histoire de la maison d’Autriche, depuis 1814. Rodolphe de Hapsbourg jusqu’à la mort de Léopold II, tomul. Kamber, Peter, Enlightenment Revolution, and the Libraries I-V, traducere de Pierre F. Henry, Paris, Editura in Lucerne, 1787-1812, in Libraries & Culture, vol. 26, H.Nicolle, 1809. nr. 1, 1991, p.199-211. 29. Guglielmo Coxe, Storia della Casa D’Austria da Rodolfo Kaplan, Herbert, Russian Overseas Commerce with Great di Apsburgo alla Morte di Leopoldo II, Traduzione di Paolo Britain During the Reign of Catherine II, Philadelphia, Emilio Campi, vol I-VI, Milano, Per Nicolo Bettoni, American Philosophical Society (volum 218), 1995. 1823. Keating, Kelly Walter, History of the House of Austria: 30. În ediţia germană, apare cu numele de Wilhelm From the aaccession of Francis I to the Revolution of 1848. Core’s, Geschichte des Hauses Österreich von Rudolph von In continuation of the history written eascăby Archdeacon Habsburg bis auf Leopold des zweiten Tod (1218-1792), Coxe; to which is added Genesis, or, details of the late traducere în germană de Hans Karl Dippold şi Adolph Austrian revolution by an officer of state (Count Hartig), Wagner, Band I-IV, Hamburg, Hamburg und Lubect, London, Publisher Henry G.Bohn, 1853. 1818. Kennedy, Deborah, Helen Maria Williams and The Age of 31. Despre John Douglas, episcopul de Salisbury, vezi: Revolution, Lewisburg, Bucknell University Press, Leslie Stephen, Sidney Lee (eds.), Dictionary of National 2002. Biography, vol. 15 (Diamond to Drake), Ney York, Ed. Werret, Simon, Russian responses to the voyages of Captain Macmilliam and Co., 1888, p. 337-338; Elizabeth Carter, Cook, în Captain Cook Explorations and Reassessments, Elizabeth Carter, 1717-1806. An Edition of Some edited by Glyndwr Williams, Wiltshire, Ed. Boydell Unpublished Letters, edited by Gwen Hampshire, Ed. Press, 2004. University of Delaware Press, 2005, p.161. Wolff, Larry, Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în 32. Leslie Stephen, Sidney Lee (eds.), Dictionary of Epoca Luminilor /Inventing Eastern Europe. The Map of National Biography..., op.cit., p. 421. Civilization on the Mind of the Enlightenment/, trad. 33. William Dodsworth, An Historical Account of the Bianca Rizzoli, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2000. Episcopal See, and Cathedral Church, of Sarum, or Salisbury, Comprising Biographical Notices of the Bishops; the History of the Establishment, From the Earliest Period; and a Description of the Monuments. Illustrated with Engravings, Salisbury, Printed by Brodie and Dowding, 1814, Preface, p. VII. 34. William Coxe, History of the House of Austria from foundation of the monarchy by Rhodolph of Hapsburgh to the death of Leopold the Second: 1218 to 1792, vol. I şi II., London, Printed byLuke Hansard and Sons, T.Candell and W.Davies, 1807, Preface, p. I. 35. Ibidem, p. I-II. 36. Este vorba despre războaiele napoloniene în care Anglia a fost inplicată. 37. William Coxe, History of the House of Austria, op.cit., p. II-III. 38. Ibidem, p. III-IV. 39. Ibidem, p. V. Studiul de faţă este finanţat dintr-un grant al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, CNCS- UEFISCDI, cod proiect: PN-II-ID-PCE-2011-3-0314 (director: prof. univ. dr. Eva Mârza)
~~143 >>> libreria Piccolomini~~
Mircea-Alexandru GlIGOR Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Doctorand în Istorie „1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, PhD Student in History Personal e mail: [email protected] The Piccolomini Library The Piccolomini Library was built in the left nave in front of the transept of the Santa Maria Assunta Cathedral of Siena. Built in 1492, this monumental room is one of the trademarks of both Siena and Pope Pius III, honoring the life and work of Enea Silvio Piccolomini (the Humanist Pope Pius II). The monumental room was erected in 1492. Ten years later, a contract was stipulated between the Cardinal Francesco Tedeschini Piccolomini (Pope Pius III) and Pinturicchio who was entrusted with decorating the Library. After the sudden death of Pope Pius III, on October 18, 1503, his nephews, Andrea and Giacomo, respected his will and finished the Library. However, the collection of books left behind by Pope Pius II that were supposed to be destined for the Piccolomini Library, never actually arrived in Siena. The iconography depicted by Pinturicchio with the help of Amico Aspertini and a young Raffaello Sanzio contradicts the initial purpose of this space and it is far from being similar to its contemporary or future libraries, resembling more the medieval capitulary libraries, annexed to the northern flank of the cathedrals, far less impressive in size in comparison to the Piccolomini Library. The entire look of the library is more akin to that of a chapel. This is juxtaposed, however, with the frescoes on the walls which depict the life and work of Piccolomini. With their antique rather than religious nature, they contribute to the overall uniqueness of the entire space, mirroring the complex personality and life of Pope Pius II. Keywords: Libreria Piccolomini, Santa Maria Assunta di Siena, Pius II, Pinturicchio, Enea Silvio Piccolomini
iena este un loc binecuvântat de primit la apusul vieţii şi cea care i-a onorat şi păstrat inspiraţia divină. Simfonia sa de piatră existenţa vie după moarte. Arhitectura seneză a fost a modelat oameni care prin dedicaţia inspiraţie nu doar pentru artişti sau călători, ci şi pentru lorSS au revoluţionat arta, gândirea şi chiar raportarea la un om al Bisericii, aşa cum a fost el. Palatul Public cu Biserică. „Prima Renaştere Seneză” iar mai apoi impresionanta friză a Alegoriei Bunului şi Răului Guvern, Renaşterea seneză i-a avut protagonişti nu doar pe unii Piazza del Campo sau Bisericile de piatră care străpung dintre cei mai polivalenţi artişti ai epocii, ci chiar şi albastrul cerului toscan sunt operele de mare rafinament câteva figuri politice sau religioase care au definit părţi pe care le-a văzut si Enea Silvio şi care rămân şi astăzi, ale cursului istoriei italiene şi ale Occidentului European. aproape neschimbate de trecerea timpului. Parcursul vieţii lui Enea Silvio Piccolomini – devenit mai târziu Papa Pius al II-lea – este oglindirea metaforică Câteva cuvinte despre Catedrala Santa Maria a istoriei oraşului pe care l-a slujit atâţia ani şi pe care l-a Assunta purtat cu atâta dragoste în suflet până la sfârşitul călătoriei Şi totuşi, marea capodoperă arhitecturală a Sienei este sale telurice, închinate literaturii, artelor şi lui Dumnezeu. Catedrala Santa Maria Assunta1, edificiu al măiestriei La fel precum cetatea toscană, fiinţa sa a parcurs etapele desăvârşite, în care sculptura, pictura şi artele decorative descoperirii propriilor forţe creatoare, a atras invidia celor derivate din acestea, ating cele mai înalte culmi ale artei. din jur, însă nu şi-a pierdut, nici alterat vreodată identitatea Domul senez nu se opreşte în timp odată cu finalizarea şi puritatea în faţa propriilor principii. edificiului în 1348, ci cunoaşte o permanentă evoluţie a De-a lungul vieţii s-a simţit mai ataşat de Siena faţă decoraţiunii interioare prin aportul unor mari maeştrii de oricare alt oraş. Siena i-a oferit educaţia, cultura şi senezi şi fiorentini ai Goticului, Goticului Internaţional, arta care i-au înnobilat sufletul. Siena l-a ajutat să devină Primei Renaşteri seneze, Renaşterii Fiorentine şi Seneze, o personalitate europeană şi tot Siena a fost cea care l-a Manierismului, Barocului şi ai Romantismului.23 Evoluţia
<<< 144 artistică se sprijină pe una istorică; locul în care a fost a oraşului, iar Duccio di Buoninsegna a realizat vitraliul ridicată Catedrala fusese înainte ocupat de o Biserică în fereastra circulară de pe faţadă, cel mai vechi din istorie dedicată Fecioarei, care la rândul său derivase dintr-un de factură italiană, şi retablul grandios, La Maesta’. templu dedicat Minervei, zeiţă renumită pentru castitatea Apogeul „îngâmfării seneze”, cum o numeşte Dante, a sa. Această răscruce între rit creştin şi păgân îşi găseşte fost atins în 1339, când s-a decis o a doua mărire a oglindiri în fiecare ungher al edificiului. Elogiul figurii Domului, acesta urmând să devină cel mai mare locaş renascentiste al Papei Pius al II-lea în Libreria sfânt din Italia. Ruinele lucrărilor începute şi niciodată Piccolomini, un papă care şi-a luat până şi numele finalizate se mai văd şi în ziua de astăzi, în noua faţadă pontifical după eroul păgân Enea4, pavimentul care abandonată, care stă ca piatră de temelie a apusului îmbină istoriile Bibliei cu filosofia şi mitologia greacă şi gloriei financiare a Sienei odată cu epidemia de ciumă romană, păstrând în prim-plan geneza legendară a Sienei, care a izbucnit în 1348. Anii care au urmat au dus cu ei a lupoaicei cu Senio şi Ascanio, sunt dovezi că mai presus un regres din care Siena nu şi-a mai revenit niciodată în de devoţiunea faţă de Dumnezeu, Catedrala reprezintă întregime. Dacă în 1347, populaţia oraşului număra peste un semn al puterii şi al abundenţei resurselor oraşului. 54.000 de locuitori, trei ani mai târziu, în 1350, Siena Edificiul a avut, şi are şi astăzi mai mult o funcţie civică număra aproximativ 900 de locuitori. Puternica susţinere decât una ecleziastică. Încă de la edificare a fost un spaţiu a Bisericii Catolice, a cărei reprezentanţi numărau mulţi al sărbătoririi victoriilor militare şi este până în ziua de descendenţi influenţi ale nobilelor familii seneze, au făcut azi locul în care îşi fac, de două ori pe an, intrarea ca Republica să nu se prăbuşească definitiv sub sfera de triumfală cartierele care câştigă cea mai veche şi faimoasă influenţă a oraşelor-stat înconjurătoare, care trecuseră cursă de cai din lume, il Palio di Siena. Biserica şi peste epidemia de ciumă fără un asemenea număr episcopul au avut o autoritate limitată asupra deciziilor catastrofal de victime omeneşti. Începând cu 1350 viaţa care s-au luat pentru alegerea arhitectului, a resurselor a reintrat în făgaşuri normale, comerţul şi celelalte materiale şi a decoraţiunilor. Toate acestea au fost decise activităţi citadine şi-au reluat avântul, însă spiritul senez prin vot democratic de către Adunarea Populară întrunită fusese frânt iar afacerile publice au început să meargă din prin decizia Guvernului Republicii Seneze.5 ce în ce mai prost. Planurile pentru o a doua extindere a Începerea construcţiei Domului este una neclară. De Catedralei au fost definitiv abandonate. După câţiva ani fapt nici nu se poate vorbi despre un început de facto al în care nu există niciun document istoric cu privire la ridicării edificiului, fiindcă acesta a evoluat, se pare, prin continuarea lucrărilor, în 1356 apar din nou câteva acte repetate modificări aduse la Biserica aflată iniţial pe acele de o calitate deplorabilă cu necesitatea continuării locuri. Conform relatărilor lui Orlando Malavolti, construcţiei noului Dom.10 După mai bine de un deceniu construcţia noii Biserici – sau modificarea celei iniţiale – de propuneri de modificare a edificiului, în 1369 ideea a a început în 12456: „Nel medesimo anno [1245] i Sanesi fost abandonată iar senezii au început să se orienteze volendo accrescer la lor chiesa catedrale, la quale non essendo molto spre proiectele de decorare a Catedralei deja existente. grande, non era capace ne’ giorni piu’ solenni a ricever ‘l di quella citta’, poi ch’ ella s’era cosi ripiena d’habitatori, ch’ in quel tempo libreria Piccolomini faceva undicimilla ottocento famiglie.”78 Modificările de mărire Libreria Piccolomini a fost de fapt ultimul mare ale construcţiei iniţiale s-au făcut fără a se ţine cont de proiect din interiorul Catedralei. E adevărat, Pavimentul costurile exorbitante pe care erau dispuşi senezii să le decorat în mozaic, a fost finalizat de abia spre sfârşitul plătească în aşa fel încât Catedrala lor să o depăşească în secolului al XIX-lea, însă fusese început cu secole aspect şi dimensiuni pe cea din Pisa. Compania înaintea construirii Bibliotecii. Clopotului şi a Poporului9 şi-au luat asupra lor toate Biblioteca – numită impropriu „Libreria”, fiindcă nu responsabilităţile pentru viitoarele datorii care ar fi putut a funcţionat niciodată cu acest scop – a fost ridicată pe apărea din pricina neplăţii materialelor. Mai mult, flancul stâng al Catedralei Santa Maria Assunta de către Episcopul Sienei, unul dintre cei mai puternici şi influenţi nepotul lui Pius al II-lea, Francesco Tedeschini capi ai Bisericii din Centrul şi Nordul Peninsulei şi Piccolomini, devenit la rândul său Papa Pius al III-lea. totodată unul dintre cei mai mari latifundiari din regiune Pe 29 octombrie 1502, printr-un contract semnat la a contribuit şi el alături de poporul care făcea donaţii Roma, se stipula începerea unei colaborări între consistente an de an cu ocazia sărbătoririi Înălţării Maicii comanditarul, Cardinal Francesco Tedeschini Domnului – Santa Maria Assunta – în cinstea căreia a Piccolomini şi pictorul umbru, Bernardino di Betto, zis fost dedicată Catedrala. Pinturicchio, pentru decorarea unei biblioteci în care Într-un interval de un secol, Catedrala a cunoscut urmau să fie depuse cărţile din vasta colecţie lăsată aceeaşi evoluţie spectaculoasă ca şi cea a Sienei. Niccola moştenire de către Papa Pius al II-lea. După moartea lui Pisano şi apoi Giovanni Pisano, fiul său, au proiectat noul Pius al III-lea, Papă pentru doar câteva săptămâni, fraţii edificiu, al doilea fiind însărcinat şi cu decorarea planului săi, Andrea şi Giacomo, au hotărât să finalizeze proiectul superior cu sculpturi reprezentând apostoli şi filosofi. de decorare în maniera pe care şi-ar fi dorit-o Francesco Întreaga structură a fost decorată exclusiv cu marmură Piccolomini11. Pinturicchio a realizat friza de fresce între de Carrara în dungi albe şi negre, iterând stema milenară 1503 şi 1508, cu câteva mici întreruperi, fiind influenţat
145 >>> Libreria Piccolomini de stilul miniatural cu un colorit puternic, dar nu sculptat de Giovanni di Stefano în ultimele două decenii manierist, cu aplicaţii de pietre preţioase şi semipreţioase ale secolului XV. şi pastile aurii care conferă tridimensionalitate picturii. Este cu siguranţă surprinzătoare prezenţa unui Cu ocazia decorării pereţilor laterali ai libreriei, se face asemenea spaţiu în incinta unei Catedrale; un ansamblu remarcat tânărul Raffaello Sanzio da Urbino, din sculptural reprezentând trei graţii nude, o boltă inspirată bottega lui Pinturicchio, şi bolognesul Amico Aspertini, după palatul unui împărat care i-a persecutat pe creştini a cărui contribuţie e însă greu de distins. Pinturicchio a şi o friză care scoate în evidenţă inteligenţa şi măiestria conceput proiectul ca o friză lungă, desfăşurată pe trei politică, diplomatică şi artistică a unui Papă. În realitate, din pereţii laterali şi împărţită în zece episoade diferite, într-un spaţiu relativ restrâns se regăseşte întregul spirit glorificând cele mai importante evenimente din viaţa al Renaşterii. ilustrului Papă Pius al II-lea. Prin folosirea decorării peretelui în frescă în stil „a grotesche” pentru elemente Istoria şi arta frizei lui Pinturicchio de arhitectură care există doar în culoare nu şi în piatră, ... iar spiritul renascentist învăluie întreaga existenţă a Pinturicchio a lăsat senzaţia a zece fresce distincte, în lui Enea Piccolomini. Însuşi numele i-a fost ales spre a-l pofida unei continuităţi plane şi neîntrerupte între onora pe fiul Venerei, considerat ca fiind primul membru episoadele reprezentate. Voi relua mai jos stilistica şi al ginetei Iulia, cu a cărei descendenţă se mândrea familia semnificaţia fiecăruia din cele zece episoade. Piccolomini. Legătura şi respectul pentru bogăţia lumii Întreaga boltă a fost inspirată din redescoperirea antice le va purta în suflet chiar şi atunci când va urca pe edificiului neronian Domus Aurea, modelul fiind transpus scaunul papal. Numele de Pius, pe care şi l-a ales, nu a la tipologia boltelor medievale. Unica contribuţie fizică fost menit să-l onoreze pe Sfântul Papă Pius I, ci a venit a lui Francesco Tedeschini Piccolomini, comanditarul ca inspiraţie dintr-un vers de-al lui Vergilius – „sum Pius Bibliotecii şi nepot al lui Enea Silvio, sunt cele Trei Aeneas” –, poet pe care Piccolomini l-a venerat şi al cărui Graţii, donate din colecţia sa personală şi care sunt o erou i-a dedicat onoarea unei Aeneas quattrocentesc care copie romană în marmură după un original de factură şi-a dedicat viaţa pentru o lume scoasă din întunericul elenistică din secolele IV-II a. Chr., pe un piedestal neştiinţei şi al intoleranţei.
<<< 146 Fresca I. Enea Silvio Piccolomini pleacă spre dar şi un om cu talent la scris. Enea Silvio s-a prezentat Conciliul din Basel prelatului care a fost mişcat de bunătatea sa sufletească, Enea Silvio al nobilei familii de Piccolomini avea doar de graţia şi cuvintele rafinate pe care acesta le rostea. Îl 26 de ani în timpul evenimentelor descrise în primul va angaja numaidecât pe Enea Silvio ca secretar, iar panou al frizei. Şansa face ca în anul 1431 să îl cunoască împreună vor pleca la Basel12. pe Domenico Capranica, Episcop de Fermo, care în Magnifica frescă a lui Pinturicchio evocă momentul drumul său spre Basel, poposeşte în Siena, oraşul în care plecării personajelor din portul Piombino. Corabia urma studiase şi îşi petrecuse tinereţea Enea Silvio. Chiar să îi ducă în portul Genova, de unde ar fi urmat să înainte să moară, Papa Martin al IV-lea îi promisese traverseze Alpii înspre Basel. Ceea ce a urmat însă în cardinalatul lui Capranica. Noul Papă, Eugenius al IV, îi timpul călătoriei pe mare, l-a inspirat pe artist să aducă o revocă dreptul la cardinalat. Domenico Capranica decide inovaţie absolută în pictură: reprezentarea unui fenomen să meargă la Basel să îşi revendice titlul promis. Oprirea meteorologic care influenţează desfăşurarea acţiunii din sa în Siena nu a fost deloc întâmplătoare; în ciuda unor compoziţie. Abia plecaţi din Piombino, o furtună vicisitudini istorice – cum a fost ciuma din 1348 – oraşul puternică le-a aruncat corabia în derivă, împingându-i continua să reprezinte unul dintre cele mai importante spre coastele Africii, de unde s-au întors cu mari riscuri centre artistice şi intelectuale ale peninsulei italice. în nordul Peninsului, în portul Genova. Artistul îl pune Episcopul hotărăşte să îşi angajeze un secretar care să îl în prim-plan pe Enea Silvio, un tânăr frumos, imbrăcat însoţească la conciliul din Basel, având încrederea că în haine alese, pe un armăsar alb. În mod normal Siena este locul unde va găsi nu doar o persoană şcolită Domenico Capranica ar fi trebuit să fie reprezentat în centrul imaginii, fiind principalul protagonist al evenimentului. Restul personajelor se pierd însă în spatele lui Enea Silvio. În planul secund apare nava care părăseşte portul Piombino, iar în al treilea se întrezăreşte furtuna care îi aruncă în derivă pe mare.
Fresca II. Enea Silvio Piccolomini, ambasador la curtea Scoţiei Din nefericire, Papa Eugenius al IV declară Conciliul de la Basel nul, iar Capranica va pierde pentru totdeauna şansa să devină cardinal. Episcopul, aflat la Basel, începe să rămână încetul cu încetul fără bani şi este obligat să renunţe la Enea Silvio. Acesta din urmă va trece rând pe rând în serviciile altor prelaţi aflaţi în Basel, ajungând în final secretar pentru Nicolò d’Albergato, care îl trimite în Scoţia la curtea regelui James I. Regele Angliei, Henry al VI-lea intrase în conflict cu regele Carol al VII-lea. Nicolò d’Albergato, împreună cu alţi prelaţi aflaţi la Basel, au gândit o strategie diplomatico-militară care ar fi avut ca scop să-l mai tempereze pe regele englez. Mijlocul acestui scop era să-l convingă pe regele James I să treacă graniţa înspre Anglia pentru a-l face pe Henry al VI-lea să se simtă ameninţat pe două fronturi. Exista însă o problemă strategică fundamentală. Nimeni nu avea cum să ajungă în Scoţia pe mare, fiindcă flota engleză controla toate trecătorile. La curtea regelui Scoţiei nu putea fi trimis oricine, era nevoie de un om politic, de un diplomat sau cel puţin de un intelectual de un mare prestigiu, însă o asemenea persoană trebuia sa fie absolut anonimă pentru curtea engleză. Enea Silvio se dovedea a fi cel mai potrivit om care ar fi putut traversa întreaga Anglie fără să fie observat de nimeni. Expediţia sa a adus un mare succes diplomatic, James I fiind profund impresionat de elocvenţa lui Piccolomini. Între primul şi cel de-al doilea panou se observă o Fresca I. Enea Silvio Piccolomini diferenţă notabilă, astfel că este acceptat aproape în pleacă spre Conciliul din Basel unanimitate că Raffaello ar fi de fapt principalul autor al
147 >>> Fresca III. Enea Silvio Piccolomini, încoronat poet de către Împăratul Frederic al III-lea la Aachen celui de-al doilea episod. E adevărat, culorile aici sunt său latin în 2.000 de versuri, Nymphilaxis, era considerat mai timide, dovadă a tinereţii artistului, însă penelul său de către toţi contemporanii săi ca fiind o lucrare de are deja calităţile care l-au făcut unic pe artist. Perspectiva geniu. Împăratul, foarte tânăr, rămâne impresionat de perfectă, ambientul uşor încărcat şi totuşi bine vasta cultură şi de cuvintele alese ale lui Piccolomini şi proporţionat la grupul de personaje, trăsăturile dulci ale îl acoperă de onoruri. Frederic al III-lea îi propune feţelor sunt opera clară a maestrului din Urbino. inclusiv să devină secretar de curte, funcţie pe care Enea Silvio o va accepta. Cea de-a treia frescă reprezintă în Fresca III. Enea Silvio Piccolomini, mod eronat episodul încoronării lui Piccolomini ca poet încoronat poet de către de curte la Aachen. În realitate evenimentul a avut loc Împăratul Frederic al III-lea la Aachen la curtea Împăratului, în Frankfurt. În anul 1440, Frederic este ales Rege al Romanilor, devenind astfel Împăratul Frederic al III-lea. Foarte Fresca IV. Enea Silvio face act de supunere în faţa rafinat, tânărul monarh a încercat să dea curţii germane Papei Eugenius al IV-lea un caracter literar. Împăratul a făcut tot posibilul să La scurt timp după intrarea sa în slujba Împăratului, atragă la curtea sa oameni de artă şi scriitori. Întors din situaţia politică în Europa se deteriorează. În 1444, în Scoţia, Enea ajunge la Basel în 1442 unde îi este urma cruciadei de la Varna, turcii otomani îşi deschid recomandat împăratului ca fiind un mare maestru calea spre Europa. Tragedia de la Varna este cu atât mai scriitor. În cei unsprezece ani de când părăsise Italia, mare cu cât Ladislau şi Cardinalul Cefarini sunt ucişi pe Enea se dedicase versurilor şi adunase o mare faimă câmpul de luptă. Până în acel moment, Germania îl printre oamenii educaţi din Europa Occidentală13. Stilul susţinuse pe Anti-papa Felix al V-lea, împărţind Europa său literar a fost deseori comparat cu cel ciceronian, el Catolică în două. Ameninţarea turcească impunea acum însuşi fiind numit un Cicero quattrocentesc, iar poemul unitatea, iar Germania se vedea obligată să se supună
<<< 148 Fresca V. Enea Silvio, Episcop al Sienei, o prezintă pe Eleonora d’Aragona Împăratului Frederic al III-lea Romei. În anii petrecuţi la Nord de Alpi, Enea Silvio s-a Frederic al III-lea şi Eleonora d’Aragona, pentru a uni apropiat tot mai mult de religie şi a început să descopere şi mai mult Occidentul împotriva ameninţării otomane, în credinţă adevărata sa menire. Frederic al III-lea îl va care înconjurase deja din toate părţile Constantinopolul trimite pe el la Roma să negocieze concilierea Germaniei şi anihilase ultimele redute şi regate muribunde ale cu Papalitatea. Fresca a IV-a descrie momentul în care Imperiului Bizantin. Episodul e, în opinia mea, una Piccolomini face act de supunere în faţa lui Eugenius al dintre cele mai senzuale reprezentări ale lui Pinturicchio IV-lea. Talentul diplomatic pe care îl dobândi-se de-a din Libreria Piccolomini. Având Porta Camollia, lungul anilor petrecuţi în Nordul Europei şi în Scoţia Catedrala Santa Maria Assunta şi Il Facciatone atent l-au ajutat pe Enea să intre în graţiile Papei, lucru care descrise în ultimul plan, Siena pare a fi aura protectoare ar fi putut părea aproape imposibil, ţinând cont ca care binecuvântează întâlnirea celor doi tineri. începând cu Domenico Capranica şi până la Frederic al Pinturicchio – cu un evident aport al lui Raffaello – III-lea, tot ceea ce întreprinsese a fost văzut ca un reprezintă puritatea celor doi, idealizând un moment permanent afront împotriva Papei, împotriva Romei. istoric care în realitate a avut scopuri foarte îndepărtate de sentimentul de dragoste adevărată. Fresca V. Enea Silvio, Episcop al Sienei, o prezintă pe Eleonora d’Aragona Împăratului Fresca VI. Enea Silvio, Episcop al Sienei, o Frederic al III-lea prezintă pe Eleonora d’Aragona Împăratului În 1449, Eugenius al IV-lea îl numeşte pe Frederic al III-lea Piccolomini, Episcop al Sienei. După aproape două În 1455 Calixtus al III-lea devine Papă. Foarte decenii de pribegie, Enea reuşeşte să se reîntoarcă în bolnav şi bătrân, noul Suveran Pontif şi-a petrecut cei oraşul său iubit. Aflat încă în serviciul Împăratului, va trei ani de papalitate în pat, fiind de cele mai multe ori facilita, în 1452, o căsătorie cu scop politico-religios între rupt de realitatea din jurul său. În aceeaşi perioadă, Enea
149 >>> Silvio îl părăseşte pe Frederic al III-lea şi începe să îşi Fresca VIII. Pius al II-lea dedice tot timpul Bisericii şi studiului. Pe 18 decembrie convoacă Conciliul din Mantova 1456, primeşte pălăria roşie de Cardinal Presbiter al În 1453 cade şi Constantinopolul sub stăpânire Sfintei Sabina, rămânând în continuare legat de Siena. otomană. Sultanul avea cale deschisă înspre întreg Pinturicchio reprezintă în fresca a VI-a a frizei un episod continentul. Principii europeni trataseră problema care nu a avut de fapt loc niciodată. În compoziţie apar turcească cu multă superficialitate, însă acum Imperiul diverse personaje care înconjoară scaunul papal de pe Otoman se întindea până la Dunăre, ameninţându-l pe care Calixtus al III-lea îi aşează pe cap lui Enea Silvio, Împăratul germanilor, iar dintre ţărmurile Bazinului pălăria roşie de cardinal. În realitate, însă, evenimentul Mediteranean mai rămâneau foarte puţine care nu se s-a petrecut în prezenţa a cinci oameni în dormitorul aflau deja sub ocupaţie otomană. Cel mai expus dintre Papei, care era atât de bolnav încât nu era conştient de toţi era chiar Papa a cărei frontieră protejată era prea ceea ce se întâmpla în jurul său. Pălăria nu i-a fost departe de Roma. În acest context, în 1459, Pius al II-lea înmânată lui Enea de către Papă, ci de către un alt convoacă Conciliul din Mantova. În drumul său spre Cardinal. Fresca a VI-a este şi ea considerată ca fiind de Nordul Italiei, Papa va schimba numele oraşului său departe cea mai slabă din întreaga friză. Perspectiva natal Corsignano in Pienza. prost construită şi încăperea supra-aglomerată de Conciliul de la Mantova poartă – în mod ironic – şi oameni sunt în concordanţă cu valoarea de adevăr a numele de Conciliul Principilor. Menit să înceapă în celor reprezentate de către artist. iunie 1459, timp de două luni nu s-a prezentat nimeni, exceptându-i pe trimişii est-europeni care veneau Fresca VII. Pius al II-lea, încoronat Papă, disperaţi în faţa Papei să îi ceară ajutor împotriva intră în Vatican otomanilor. De abia în septembrie 1459, cu peste trei Calixtus al III-lea moare în august 1458. Pentru a luni întârziere, vor începe să se prezinte şi principii deveni Papă, Enea Silvio Piccolomini avea nevoie de 12 europeni, fiecare cu interese contradictorii. Cu o voturi de la cei 18 Cardinali aflaţi în acel moment în întârziere de 7 luni, în 14 ianuarie 1460 se declară oficial Roma. Marele său adversar era Cardinalul de Rouen, de război sultanului. origine franceză şi cu o avere impresionantă în Scena, aşa cum o descrie Pinturicchio, este din nou pământuri şi bani. Singurul avantaj al lui Enea Silvio era uşor idealizată în comparaţie cu evenimentul istoric. originea italiană. Adevărul istoric îi aruncă atât pe cei doi adversari cât şi Biserica Catolică într-o lumină Fresca IX. Pius al II-lea o canonizează nefavorabilă. Enea a ajuns de fapt Papă printr-un joc de pe Santa Caterina da Siena culise deconspirat al Cardinalului de Rouen, în primele Anii care au urmat au fost poate cei mai frumoşi din ore ale dimineţii, când 4 dintre Cardinalii dedicaţi viaţa lui Enea Silvio. Lungile plimbări şi meditaţii prin acestuia din urmă au trecut de partea Cardinalului de grădinile romane, desele călătorii şi lunile petrecute în Siena, oferindu-i acestuia avantajul numeric la voturi14. Siena i-au atras însă multă antipatie din partea principilor În dimineaţa în care a fost ales ca nou Papă Pius al II-lea, europeni care vedeau în Papa Pius II un leneş s-a petrecut un eveniment care a rămas în istorie ca o dezinteresat de soarta continentului. Viaţa sa tumultoasă anecdotă. În timpurile medievale exista tradiţia ca îl sfârşise însă de puteri, iar energia care îi mai rămânea, romanii să jefuiască fostul domiciliu al noului Papă ales. îşi dorea să o dedice războiului împotriva otomanilor, Era şi „firesc”, ţinând cont ca odată cu ocuparea pe care dorea sa-l conducă personal. În anii dintre Sfântului Scaun, Papa se lepăda – cel puţin teoretic – de Conciliu şi declanşarea războiului, Pius al II-lea şi-a toate bogaţiile lumeşti. În cazul de faţă lucrurile au fost dedicat foarte multe din puterile sale pontificale onorării diferite. Enea Silvio era iubit de către romani si italieni Sienei pe care o iubea aşa de mult. Cel mai important fiindcă şi el la rândul său era italian. Locuitorii peninsulei act de dedicaţie faţă de cetatea toscană a fost publicarea şi-l doreau ca nou Papă, însă el era sărac lipit pământului, Bulei de Canonizare a Sfintei Caterina da Siena, pe 29 iar asta nu era un mister pentru nimeni. Cardinalul de iunie 1461. Trebuie să amintesc că Sfânta Caterina da Rouen, putred de bogat, nu era dorit de nimeni, Siena împreună cu San Francesco d’Assisi sunt până în exceptându-i pe Cardinalii care îi vroiau aurul. În ziua de astăzi cei doi Sfinţi Patroni ai Italiei. dimineaţa în care a fost ales Enea Silvio Papă, romanii În cea de-a noua frescă, în colţul din stânga jos, sub au hotărât să facă o mică excepţie de la tradiţie, frustraţi scena canonizării sfintei, apar autoportretele lui fiind ca nu vor avea mare lucru de furat de la Cardinalul Raffaello şi a lui Pinturicchio. Sienei, drept pentru care au jefuit casele amândurora, încălcând pentru prima dată tradiţia de a-l jefui numai Fresca X. Pius al II-lea ajunge la Ancona pe Cardinalul ales Papă. pentru a porni cruciada Fresca a VII-a prezintă momentul în care Papa Pius În 1464, Pius al II-lea era deja bătrân şi bolnav, însă al II-lea ocupă Sfântul Scaun, într-o scena puţin era în continuare hotărât să conducă cruciada personal, superioară stilistic frescei a VI-a, însă din nou, net conştient fiind că va muri probabil înainte să pună inferioară celorlalte opt din friză. piciorul pe teritoriile cucerite de otomani. De la
<<< 150 Fresca X. Pius al II-lea ajunge la Ancona pentru a porni cruciada Conciliul din Mantova, aşa-zisul Imperiu de Trapezunt colţurile Europei creştine şi puternica flotă veneţiană dispăruse, iar ultima bucată din Imperiul Bizantin ajunsă la Ancona pentru a lupta împreună pentru căzuse în faţa turcilor în 1460, odată cu cucerirea eliberarea continentului de turcii otomani. capitalei, Mitra. La sfârşitul verii lui 1464, când ajunge Mai mult decât un Papă, diplomat sau scriitor, Enea la Ancona, de unde trebuiau să plece navele cruciaţilor, Silvio şi scris propriul destin ca o epopee demnă de un nu găseşte acolo pe nimeni. Principii nu-l mai credeau erou antic. A onorat nu doar Biserica, ci şi cultura. în stare să conducă o cruciadă, spunând că e prea Scrierile şi învăţăturile sale au protejat întreaga bătrân. Unii dintre ei refuză să-şi trimită soldaţii, alţii moştenire artistică, indiferent de epocă sau de trimit doar contingente mici. Puţinii cruciaţi ajunşi la confesiune. Însemnătatea vieţii sale a fost întipărită cu Ancona se întorc înapoi văzând că veneţienii refuză o măiestrie de geniu pe pereţii Libreriei Piccolomini, sa-şi mai trimită flota. Serenissima îl acuză public pe însă imaginile glorificatoare ale călătoriei sale pe acest Papă că se preface doar că e bolnav pentru a nu mai pământ trec peste limitările zidurilor oricărei încăperi porni cruciada. Fresca a X-a arată navele veneţiene sau Catedrale. apropiindu-se de ţărmurile Anconei. Aşa s-a întâmplat Precum Enea Silvio şi biblioteca dedicată în cinstea şi în realitate. Luni de zile a rămas Pius al II-lea lui nu a apucat niciodată să îşi ducă scopul la bun sfârşit. nemişcat la Ancona pentru a demonstra Europei că Vasta colecţie de cărţi pe care Pius al II-lea o lăsase rămâne dedicat Cruciadei şi unei Europe creştine. nepotului său nu a mai ajuns niciodată la Siena. În Odată cu venirea toamnei, nimeni din Europa nu îi mai primul rând din cauza morţii neaşteptate a Papei Pius al punea intenţiile sub semnul întrebării, nici măcar III după nici 3 săptămâni de când ajunsese pe Sfântul veneţienii, care îşi vor trimite flota la Ancona cu doar Scaun. El fusese singurul care mai ştia ce conţinea câteva zile înainte să moară Papa. Enea Silvio colecţia de cărţi a unchiului său.15 Piccolomini, devenit apoi Papa Pius II, s-a stins din Cât despre Libreria Piccolomini, ea intră în viaţă pe 18 octombrie 1464, cu sufletul împăcat, văzând contradicţie cu propriul său scop. Nu este în niciun caz în sfârşit miile de soldaţi care se adunau din toate un spaţiu care să poată servi ca bibliotecă. Ferestrele
151 >>> sunt dispuse doar pe una din laturile scurte ale încăperii. Note: Nu preia modelul renascentist cum e cazul Bibliotecii Malatestiene din Cesena (1447-1454, Matteo Nutti), 1. Înălţarea Maicii Domnului. 2. Pictorul Alessandro Franchi a fost însărcinat, în 1878, să în care spaţiul e împărţit pe trei nave cu fereastră decoreze trei ochiuri din jumătatea inferioară a hexagonului central pentru fiecare pupitru de pe laturile lungi şi o fereastră al pavimentului. mare îndreptată spre sud care să lumineze nava 3. Între Beccafumi şi Franchi a existat o pauza de trei secole, timp centrală. De asemenea, există foarte puţine puncte în care Catedrala nu a suferit nicio modificare majoră. comune şi cu biblioteca în stil basilical-manierist, cu 4. Enea Piccolomini (devenit Papa Pius al II-lea), mare admirator al lui Vergilius, nu şi-a luat numele după Sfântul Papă Pius I, ci ferestre doar pe una din laturile lungi, dar care reuşesc inspirat fiind dintr-un vers din Eneida „sum Pius Eneas”. totuşi să inunde încăperea cu lumină. Modelul basilical 5. Charles Eliot Norton. Historical Studies of Church-Building in the a fost destul de răspândit în peninsula italică, fiind Middle Ages, Venice, Siena, Florence, Harper&Brothers, Franklin preluat de Michelangelo, pentru Biblioteca Medicea Square, New York, 1902. Laurenziana din Florenţa (1519-1534) sau la Roma în 6. Din ceea ce păstrează Domul în structura sa, nu există însă astăzi niciun element precedent anului 1260. Vaticana lui Sixtus al V-lea şi Veneţia în Biblioteca 7. „În acelaşi an [1245], senezii, dorind să mărească Biserica lor Marciana. Catedrală, care, nefiind foarte mare, nu mai reuşea în timpul zilelor De fapt Libreria Piccolomini seamănă mai mult cu solemne să primească populaţia acelui oraş, acesta fiind atât de o capelă decât cu o bibliotecă. Capella Piccolomini din plin de locuitori încât în acele vremuri ajunsese să numere Basilica di San Francesco din Siena este aproape identica unsprezece mii de familii.” 8. Charles Eliot Norton, Historical Studies of Church-Building in the cu Libreria. Ce-i drept au avut ambele acelaşi arhitect Middle Ages, Venice, Siena, Florence, Harper&Brothers, Franklin (Lorenzo di Mariano, zis Il Marina) iar ambele au fost Square, New York, 1902, p. 93. construite în aceeaşi perioadă. Se afirmă foarte mult că 9. Consilium Campanae et Populi. ar fi de fapt vorba despre o capelă mortuară 10. Charles Eliot Norton, op.cit., p. 174-177. comemorativă16 care e contaminată de tipologia funerară 11. Donatella Toracca. La Libreria Piccolomini e lţapoteosi della Luna inspirată din textele clasice romane. a Siena, Modena, Panini, 1998, p. 78-90. 12. Daniel Kidder. The Lives of the Popes. From AD 100 to AD 1850, Resping teoria capelei funerare, cunoscând figura New York, Carlton&Philips, 1853, p. 297-312. complexă a lui Enea Silvio Piccolomini, care în măreţia 13. Notizie generali dei celebri affreschi esistenti nella Libreria Piccolomini spiritului său a purtat multă modestie. Biblioteca nu este della Metropolitana di Siena, Siena, Tipografia dell’Ancora, 1841, p. altceva decât oglindirea alegorică pentru întregul parcurs 18-23. al vieţii sale. Mulţi dintre prelaţii Bisericii au considerat 14. G.W.Kitchin. The Life of Pope Pius II as Illustrated by Pinturicchio’s Frescoe’s in the Piccolomini Library at Siena, Oxford, Arundel Society, Libreria Piccolomini ca fiind un spaţiu indecent. 1881, p. 49-54. Încăperea a fost închisă în repetate rânduri, ansamblul 15. Carmen Genovese. La Collezione del Cardinale Francesco celor Trei Graţii au fost mutate din Librerie de trei ori, Piccolomini (1463-1503), Roma, De Luca, 2007, p. 35. până în secolul XX, când marele Enzo Carli le-a 16. Donatella Toracca. La Libreria Piccolomini e lţapoteosi della Luna priponit în podea în mijlocul bibliotecii ca să nu le mai a Siena, Modena, Panini, 1998, p. 260-261. 17. „Io non la vidi tante volte ancora/Che non trovassi in lei poată lua niciodată nimeni de acolo. Episcopi, cardinali nuove bellezze” – Dante Alighieri, Rime, Libro Terzo, Canzone III. şi chiar şi călători au acuzat biblioteca de o indecenţă nedemnă pentru o Catedrală. Însă cei mai mulţi au rămas uimiţi de spectacolul artistic pe care îl oferă, de culorile bogate, de seria de pelicule care descriu viaţa Bibliography: unui om şi o epocă din istoria unui continent. Stareţul Luigi Lanzi (1732-1810) a poposit deseori Donatella Toracca. La Libreria Piccolomini e lţapoteosi della Luna a în cetatea seneză, fiind marcat de bogăţia artei dar mai Siena, Modena, Panini, 1998 ales de cea a istoriei şi legendei din spatele acesteia. Din Carmen Genovese. La Collezione del Cardinale Francesco Piccolomini tot ceea ce avea Siena de oferit Libreria Piccolomini a (1463-1503), Roma, De Luca, 2007 fost locul care i s-a întipărit cel mai profund în suflet. G.W.Kitchin. The Life of Pope Pius II as Illustrated by Pinturicchio’s Frescoe’s in the Piccolomini Library at Siena, Oxford, Arundel Trecând peste controverse seculare şi divergenţe în Society, 1881 opinii, abatele a lăsat poate cea mai valoroasă definiţie a Notizie generali dei celebri affreschi esistenti nella Libreria Piccolomini bibliotecii. Parafrazându-l pe Dante, care vorbeşte della Metropolitana di Siena, Siena, Tipografia dell’Ancora, despre Beatrice, el obişnuia să spună, ori de câte ori se 1841 reîntorcea în Libreria Piccolomini: Charles Eliot Norton. Historical Studies of Church-Building in the Middle Ages, Venice, Siena, Florence, Harper&Brothers, Franklin Square, New York, 1902 „Mi-a fost dat rar să o revăd, Daniel Kidder. The Lives of the Popes. From AD 100 to AD 1850, 17 New York, Carlton&Philips, 1853 Să nu descopăr în ea noi frumuseţi” Giorgio Vasari, Le vite dei più eccellenti pittori, scultori e architetti. Edizione del 1568, Newton Compton Editori, Firenze, 1997 Dante Alighieri, Rime, Libro Terzo, Canzone III D. J. Smith, A Handbook of Roman Art, Phaidon Press, London, 1983
~~<<< 152~~