GH. BUZATU, MARE ŞALUL ION ANTONESCU. BIOBIBLIOGRAFIE
2
ROMÂNII ÎN ISTORIA UNIVERSAL Ă THE ROMANIANS IN WORLD HISTORY
VOL. 170
ISBN: 978-973-152-191-6
3 GH. BUZATU
MAREŞALUL ION ANTONESCU BIOBIBLIOGRAFIE
IA ŞI CASA EDITORIAL Ă PRO-DEMIURG 2010
4
5
Şi, din vreme-n vreme, Practic ă barbar ă, Capul ţă rii noastre Cade pentru ţar ă!
Jilava, Valea Piersicilor – 1 iunie 1946
6
DREPTUL LA ADEV ĂR
DUP Ă MAI MULT DE 70 DE ANI de la evenimentele politico-diplomatice, şi nu numai, care au condus, la 1 septembrie 1939, la izbucnirea celui de-al doilea r ăzboi mondial, incontestabil cel mai groaznic şi r ăvăş itor conflict armat din istorie, opinia public ă în ansamblu şi fiecare cititor şi-au câ ştigat dreptul la adev ăr. Nimic din tot ceea ce ţine în chip fundamental de culisele izbucnirii ostilit ăţ ilor în 1939, provocate de invadarea Poloniei de c ătre trupele Germaniei lui Adolf Hitler, de coniven ţă cu interven ţia URSS dinspre R ăsărit, la ordinul lui I. V. Stalin, nu mai poate fi t ăinuit. Gra ţie îndeosebi eforturilor istoricilor, implicarea şi responsabilitatea celor dou ă Mari Puteri nominalizate pentru aprinderea şi extinderea pârjolului la nivelul Planetei, asistate de c ătre celelalte Puteri, europene sau extra-europene, respectiv Marea Britanie şi Fran ţa, Italia şi Japonia, Statele Unite ale Americii şi China, au fost dovedite, iar, în prezent, sunt recunoscute f ără de t ăgad ă. Nu mai pu ţin a fost relevat şi rostul statelor sau al „actorilor” din categoria secund ă dar care, prin pasivitate şi acte nesocotite sau, pur şi simplu, prostie, au pavat calea agresorilor. În ceea ce o prive şte, România nu a avut vreun grad de răspundere în izbucnirea ostilit ăţ ilor, dimpotriv ă, ea nefiind în vreun fel subiect al manevrelor şi desf ăş ur ărilor ce au premers r ăzboiul, ci, mai mult, a devenit obiect al disputelor , pe seama ei derulându-se contradic ţiile dintre Marile Puteri, în spe ţă dintre Rusia Sovietic ă şi Germania. În context, mai precis, Moscova a pus în grav pericol statutul interna ţional al României şi integritatea ei teritorial ă, înscriindu-şi preten ţiile imperialiste vizând Basarabia şi Bucovina de Nord în faimosul Protocol secret al Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939 care, detonând condi ţiile p ăcii europene din 1919-1939, a asigurat rapid şi sigur e şecul ei la 1-3 septembrie 1939 1. Mai apoi, cu începere de la 22 iunie 1941, România, al ături de Germania şi alia ţii ei mari ori mici, Italia şi Japonia în prima ordine, a contribuit nemijlocit la extinderea ostilit ăţ ilor. Atunci, r ăspunzând actelor agresive şi odioase ale Kremlinului din 26-27 iunie 1940, România a trebuit 2 s ă participe la atacarea URSS din c ătre Germania şi partenerii ei, fapt
1 Gh. Buzatu, România sub Imperiul Haosului (1939-1945), Bucure şti, Editura RAO, 2007, p. 32 şi urm.; Gh. Buzatu, Marusia Cîrstea, Europa în balan ţa for ţelor. 1919-1939, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2007, p. 65-69. 2 Primit la 24 iunie 1941 în audien ţă de r ămas bun la Kremlin de c ătre V. M. Molotov şi imputându-i-se c ă „<
7 ce a contribuit indubitabil la amplificarea conflictului la propor ţii planetare. Fapt semnificativ îns ă, din partea României r ăzboiul împotriva URSS a avut, de la un cap ăt la altul, deci de la 22 iunie 1941 la 23 august 1944, un caracter drept, eliberator al teritoriului na ţional subjugat de Armata Ro şie în iunie-iulie 1940 şi, deopotriv ă, un obiectiv politic-ideologic justificat – distrugerea pericolului comunist întruchipat de regimul lui Stalin. Asupra unora dintre aceste aspecte a insistat, de exemplu, celebrul istoric american Keith Hitchins, care a observat cu temei: „La 22 iunie 1941, la câteva ore dup ă începerea invaziei germane asupra Uniunii Sovietice, Regele Mihai şi Antonescu au proclamat declan şarea <
3 Keith Hitchins, România. 1866-1947, traducere, edi ţia a II-a, Bucure şti, Editura Humanitas, 1998, p. 465. 4 Emilian Bold, R ăzvan Ovidiu Locovei, Rela ţii româno-sovietice (1918-1941), Ia şi, 2008, p. 292, 295. 5 Cf. Vasile Pascu, Regimul totalitar-comunist în România (1945-1989), I, Bucure şti, Editura Clio Nova, 2007, p. 104 şi urm.
8 precedente, a re ţinut de îndat ă în amplul şi excelentul s ău Jurnal : „ … P ăcatele Mare şalului au fost oarecum sp ălate prin abuzurile regimului de azi şi prin primejdia de moarte pe care sovieticii o ţin întins ă asupra ţă rii. Întâmpl ările care au urmat pr ăbu şirii sale au a şternut uitarea peste campania nenorocit ă ce el a purtat-o în Rusia, ca şi peste oarba înver şunare cu care s-a aruncat în bra ţele lui Hitler. Ieri înc ă vinovat, Mare şalul cade ca un martir al cauzei române şti, pentru c ă România nu mai cunoa şte decât o singur ă amenin ţare: Rusia. În jurul lui se va na şte o legend ă care va îndulci judecata istoriei. Moartea ce i se trage din mânia Imperiului vecin îl apropie de sufletul unui popor care se simte, în întregime, amenin ţat de acea împ ărăţ ie” 6. Cu deplin ă satisfac ţie, trebuie s ă re ţinem c ă intui ţia lui Grigore Gafencu a func ţionat irepro şabil. De şi practic timp de aproape o jumătate de secol, mai precis în cursul „erei comuniste” (1945-1989), personalitatea lui Ion Antonescu şi studiul sistematic al regimului s ău politic şi al R ăzboiului din Est (1941-1944) au fost interzise în România , excep ţiile înregistrate (c ărţile lui Aurică Simion, Marin Preda, contribu ţiile subsemnatului diseminate în diverse publica ţii etc.) confirmând regula, imediat dup ă Decembrie 1989 desfiin ţarea cenzurii şi deschiderea arhivelor au marcat relansarea subiectelor considerate tabu 7 , într-o asemenea măsur ă c ă, la un moment dat, diver şi anali şti politici prefabrica ţi şi istorici improviza ţi, sociologi de duzin ă şi chiar romancieri ori poe ţi8, ac ţionând de regul ă în numele falsei „societ ăţ i civile” ori sub pretextul ridicolelor „corectitudini politice” ori „istorice” 9 (?), de şi în fond pe banii o.n.g.-urilor „deschise” de funda ţiile G. Sörös ş.a., au declan şat un veritabil val de def ăimare şi denaturare grosolan ă a trecutului recent. Iar aceasta sub pretextul neghiob c ă s-ar orchestra „reabilitarea” Mare şalului Antonescu sau „rena şterea” G ărzii de Fier, a fascismului şi legionarismului, ignorându-se în schimb „tradi ţiile luminoase” ale democra ţiei interbelice sau negându-se holocaustul brun (care, într-o perspectiv ă istoric ă real ă, trebuie investigat sub acela şi unghi şi în corela ţie intim ă cu holocaustul ro şu, experimentat pe seama poporului român de c ătre regimul comunist în cooperare cu instructorii stalini şti importa ţi de la Moscova) 10 . Realitatea este c ă o asemenea vicioas ă campanie, urm ărind s ă altereze cu prec ădere domeniul istoriografic, de şi bine finan ţat ă şi dirijat ă în detalii sub raport propagandistic, nu putea avea nici o şans ă de reu şit ă într-o ţar ă cu temeinice tradi ţii ştiin ţifice şi care d ăduse lumii atâ ţia istorici celebri (N. Iorga, A. D. Xenopol, Vasile Pârvan, Gh. I. Br ătianu, C. C. Giurescu, Andrei Oţetea, David Prodan ş.a.), în plin ă epoc ă ren ăscut ă a libert ăţ ii de opinie nelimitate. Şi, pe deasupra, în era suprema ţiei Internetului, când schimbul de informa ţii şi temeinicia cercet ărilor în varii domenii înregistreaz ă un stadiu necunoscut în evolu ţia umanit ăţ ii, ca s ă nu mai vorbim de rapiditatea extrem ă şi varietatea debordant ă a schimbului de cuno ştin ţe şi opinii. De o manier ă şi de o amploare în care singura regul ă dominant ă este aceea c ă forma cea mai bun ă de control al informa ţiilor const ă tocmai în lipsa oric ărui control … Eliminând detaliile, preciz ăm c ă – sub aspectul relevat – cel mai bun exemplu ni-l ofer ă însu şi „cazul” Mare şalului Ion Antonescu. Gra ţie Internetului, cazul este cunoscut în prezent la nivel planetar ori, altfel spus, în dezbaterea lui poate interveni orice individ de pe mapamond,
6 Apud Gh. Buzatu, România cu şi f ără Antonescu, p. 338. 7 Vezi Bibliografia: 333 c ărţi de şi despre Mare şalul Ion Antonescu . 8 În acest sens, vezi materialul postat pe Internet în iunie 2009 sub titlul Der Fall Antonescu/Cazul Antonescu (http://www.halbjahresschrift.homepage.t/online.de/index.htm ). 9 Cf. Jean Sévillia, Corectitudinea istoric ă. S ă punem cap ăt trecutului unic, Bucure şti, Editura Humanitas, 2005, passim 10 Potrivit excelentului şi inegalabilului studiu pe plan mondial al dr. Florin M ătrescu, Holocaustul ro şu. Crimele comunismului interna ţional în cifre, I-III, edi ţia a III-a revizuit ă, Bucure şti, Editura Irecson, 2008.
9 exprimându-şi un punct de vedere. Paginile ce pot fi consultate pe Google atest ă 11 c ă, la „comanda” - Mare şalul Ion Antonescu , computerul ne pune la dispozi ţie (http://search.,agentic.com&_q=maresalul+ion+antonescu&lang=romanian&source=0 ...) cel pu ţin 20 de teme de referin ţă , astfel dup ă cum ne avertizeaz ă, în col ţul din dreapta-sus al paginii afi şate 12 , iar dintre acestea se impun câteva, precum: biografia Mare şalului extras ă din Enciclopedia on-line Wikipedia; execu ţia lui Antonescu (din aceea şi surs ă); adev ărul istoric despre Mare şal ; I. Antonescu şi C. Z. Codreanu ; de ce nu a fost reabilitat Ion Antonescu ? Prezent ăm spre exemplificare mai jos materialul referitor la 1 iunie 1946.
Execu ţia lui Ion Antonescu
De la Wikipedia, enciclopedia liber ă Salt la: Navigare , căutare
Execu ţia mare şalului Ion Antonescu a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la Jilava . Ion Antonescu a cerut să fie executat de armat ă, dar a fost refuzat. În momentul tragerii, Antonescu a salutat, dup ă care a c ăzut. S-a ridicat pe mâna dreapt ă zicând c ă nu e mort şi s ă se trag ă din nou. Şeful gardienilor l-a împu şcat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, a şa c ă a mai fost nevoie de înc ă un glon ţ în piept. În ciuda acestor m ăsuri, Antonescu şi generalul Vasiliu mai prezentau semne de via ţă . Seful gardienilor a luat o pu şcă şi a tras trei patru focuri în corpul lui Antonescu. Doctorul a constatat decesul mare şalului în jurul orei 8:15. Faptele petrecute în acest timp au fost prezentate într-un proces-verbal, întocmit de Comisia constituit ă de Parchetul Tribunalului Ilfov, precum şi înregistrate de câteva camere de luat vederi. Filmele se afl ă la Ministerul Justi ţiei.
[modific ă] Galerie de imagini
11 Sub acest aspect, cf. Gh. Buzatu, Mare şalul Antonescu pe Internet, în volumul consacrat istoricului Gh. Dumitra şcu (sub tipar, 2010). 12 Fapt remarcabil - 20 dintr-un total de 5 200 de teme, care, dup ă o cercetare minu ţioas ă, pot fi integral identificate şi folosite!
10
O VIA ŢĂ PENTRU ISTORIE 13
2/14 iunie 1882 – Niciunde prin p ărţile Arge şului, cronicile şi presa local ă nu consemneaz ă vreun fapt istoric sau vreun fenomen natural relevant. În chip precis, nici un asteroid nu periclita planeta în ziua respectiv ă, dup ă cum, tot asemenea, nici un cutremur ori nici o eclips ă de lun ă sau de soare nu aveau s ă survin ă. Zodia Gemenilor, de regul ă bogat ă în nativi predestina ţi prestigiului, avea s ă re ţin ă totu şi na şterea copilului Ion Antonescu 14 , fiul Chiriachi ţei (n ăscut ă Dobrian) şi al locotenentului Ion Antonescu 15 , un erou al R ăzboiului de Independen ţă din 1877-1878 16 . Fie c ă a avut ori nu vreo leg ătur ă cu interven ţia providen ţei, dar micu ţul Ion Antonescu, Ionel, cum îl alintau ai s ăi, avea s ă fie „eroul” unei stranii întâmpl ări. Elev fiind în primele clase ale şcolii fiilor de militari din Craiova şi revenit la Pite şti, în vacan ţă , într-una din zile a ie şit la plimbare cu cei mari ai s ăi. Ajunser ă în parcul din centrul ora şului, se spune, când Ionel a fost abordat de o ţig ăncu şă care-i ceru „boiera şului” s ă-i ghiceasc ă în palm ă. Cu greu, acesta accept ă, iar la sfâr şit fu nevoit s ă asculte şi prezicerea tulbur ătoare a feti ţei: - Boierule, vei fi mare în Ţara asta, dar vei sfâr şi pe e şafod!
13 Este, mai mult decât sigur, inutil a propune o nouă cronologie îmbr ăţ işând detaliat via ţa şi opera lui Ion Antonescu, rolul şi locul s ău în contextul general şi special al epocii în care a tr ăit şi pe care, în unele privin ţe, a dominat-o, iar aceasta mai ales acum dac ă avem în vedere extrem de bogata literatur ă de referin ţă , precum şi datele consemnate cu minu ţie şi exactitate în dosarul s ău de militar – de-acum, publicat – vezi îndeosebi V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu, militar şi diplomat (1914-1940), Ia şi, Institutul European, 1994; Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, Ploie şti, Editura Ploie şti – Mileniul III, 2005 ori în Jurnalul activit ăţ ii sale de Conduc ător al Statului Român în 1940-1944 (cf. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., Pace şi r ăzboi. 1940-1944, I, Jurnalul Mare şalului Ion Antonescu, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008; volumele II-III sub tipar). Relativ la genealogia familiei celui de-al III-lea Mare şal al României, vezi studiile, excelente, ale colegului Sorin M. R ădulescu. 14 Re ţinem de la nr. 133/3 iunie 1882, dup ă Registrul na şterilor pe anul 1882 p ăstrat în arhivele din Pite şti, acest „Act de na ştere a lui Ioan, de secs b ărb ătesc; n ăscut eri, la orele dou ă ziua, în ora şu Pite şti, la locuin ţa p ărin ţilor s ăi, cu no 138, din strada Zmeurii, Coloaria Neagr ă, fiu d-lui locotinent Ioan Antonescu, de ani 29, de religiune ortodocs ă, român; de profesiune militar, domiciliat în acest ora ş, şi al so ţii acestuia, Chiria ţica, de ani 21; dup ă declararea f ăcut ă de tat ăl, care ne-a înf ăţ işat copilul [...] Declarante, Locotinent I. Antonescu. Martori – Lt. Gh. Chico ş, G. Dobrian. Oficieru, A. Oncescu” (apud Vasile Novac, C ăpitanul Ioan Antonescu – tat ăl Mare şalului Ioan I. Antonescu, în „Argessis. Studii şi comunic ări”, Istorie, Pite şti, tom VIII, 1999, p. 282). 15 Dup ă moartea fulger ătoare a c ăpitanului Ion Antonescu, de educa ţia viitorului mare şal s-au ocupat unchii s ăi, Ilie şi Dumitru Antonescu, precum şi colonelul Baranga, cu care s-a rec ăsătorit Chiriachi ţa, devenit ă, a şadar, Baranga. Men ţion ăm c ă Dumitru Antonescu a fost în 1891 şeful celei dintâi promo ţii a celebrei Şcoli Superioare de R ăzboi din Bucure şti (vezi Mircea Agapie şi colaboratori, De la Şcoala Superioară de R ăzboi la Academia de Înalte Studii Militare. Cartea amintirilor absolven ţilor. O sut ă de promo ţii (1889-1995), Bucure şti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994, p. 521; Jipa Rotaru şi colaboratori, Al III-lea Mare şal al României: Ion Antonescu. Începutul carierei militare. 1882-1919, Bucure şti, Editura Metropol, 1993, p. 6-7). 16 Vezi Vasile Novac, C ăpitanul Ioan Antonescu – tat ăl Mare şalului Ioan I. Antonescu, p. 275- 284.
11 Nu avem informa ţii precise cât de mult şi de serios l-a preocupat dest ăinuirea necunoscutei, dar, cu siguran ţă , c ă în unele dintre cele mai grele momente ale existenţei sale, povestea cu e şafodul a sfâr şit prin a nu-i mai fi indiferent ă?...
Urm ătoarea perioad ă a vie ţii lui Ion Antonescu a coincis adolescen ţei şi studiilor. Dup ă cum singur avea s ă consemneze, într-un raport din 17 octombrie 192717 , „am urmat urm ătoarele studii: a) Clasele primare; b) Patru clase de liceu; c) Patru clase Şcoala Militar ă Craiova; d) Şcoala Militar ă Infanterie şi Cavalerie (2 ani); e) Şcoala Special ă de Cavalerie (1 an); f) Şcoala Superioar ă de R ăzboi (2 ani), g) Anul complimentar la MStM (1 an); h) Şcoala Observatori Aerieni (brevet nr. 13)”.
17 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Ion Antonescu, militar şi diplomat, p. 79-80.
12 Eşalonate pe ani treptele enumerate, acestea au inclus, în: 1890-1894 = clasele primare; 1894-1898 = primele patru clase de liceu; 1898-1902 = Şcoala fiilor de militari din Craiova; 1902-1904 = Şcoala Militar ă de Infanterie şi Cavalerie; 1905-1906 = Şcoala Special ă de Cavalerie; 1909-1911 = Şcoala Superioar ă de R ăzboi; 1911-1912 = studii de stat major; 1912- 1913 = Şcoala de observatori aerieni 18 . De remarcat, din vremea studiilor, predilec ţia tân ărului Antonescu pentru arma cavaleriei a fost incontestabil ă, cât în privin ţa preg ătirii – toate şcolile şi cursurile au fost absolvite cu acela şi calificativ: foarte bine 19 .
Din „Foaia personal ă” a sublocotenentului I. Antonescu (1906), re ţinem cele 11 calit ăţ i remarcabile ale elevului Şcolii de cavalerie formulate de col. Bogdan, Cdt, Regimentului 1 Ro şiori, precum şi, îndeosebi, aprecierile comandan ţilor ierarhici superiori – generalul Al. Averescu şi inspectorul general Principele Ferdinand, viitorul rege al României.
18 Jipa Rotaru, O carier ă militar ă str ălucit ă, în Trecutul la judecata istoriei: Mare şalul Antonescu – Pro şi contra, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2006, p. 49 şi urm.; Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, p. 345-348. 19 Ibidem.
13 Antonescu dedicându-se f ără rezerve carierei militare, trebuie precizat c ă a fost una de excep ţie, presupunând saltul din grad în grad, de la acela de sublocotenent la mare şal în r ăstimp de exact 40 de ani, cursul fiind, prin tr ădare, la 23 august 1944 20 : - 1 iulie 1904 – sublocotenent - 10 mai 1908 – locotenent - 1 aprilie 1913 – c ăpitan - 1 noiembrie 1916 – maior - 1 septembrie 1917 – locotenent-colonel - 1 aprilie 1920 – colonel - 10 mai 1931 – General de brigad ă - 25 decembrie 1937 – General de divizie - 12 iulie 1940 – demisia din armat ă, acceptat ă de Carol al II-lea - 16 septembrie 1940 – anularea, prin Înalt Decret, a demisiei din armat ă şi avansarea la gradul de General de Corp de Armat ă - 5 februarie 1941 – General de Armat ă - 22 august 1941 – Mare şal al României, avansat prin Înalt Decret Regal din 21 august 1941 - 29 ianuarie 1945 – Prin Jurnalul nr. 188 al Consiliului de Mini ştri se dispune arestarea a 89 de persoane, în frunte cu Ion Antonescu, arestat deja la 23 august 1944 şi trimis în captivitate la Moscova. Motivul arest ării: toate persoanele nominalizate sunt „b ănuite a fi comis crime de r ăzboi” 21 - 29 ianuarie 1945 – Prin Jurnalul nr. 189 al Consiliului de Mini ştri se dispune arestarea a 65 de persoane, în frunte cu Ion Antonescu. Motivul arest ării: toate persoanele nominalizate sunt „b ănuite a fi responsabile de dezastrul ţă rii” 22 - 6 februarie 1945 – Prin Înalt Decret Regal, Ion Antonescu este trecut în retragere. De îndat ă dup ă absolvirea Şcolii Superioare de R ăzboi, anii 1911-1920 au corespuns activit ăţ ii desf ăş urate de Ion Antonescu exclusiv pe t ărâm militar 23 , el excelând în îndeplinirea tuturor obliga ţiilor asumate, precum în rândul întâi ca şef al Biroului Opera ţii al Armatei de Nord (1916) şi, apoi, al Marelui Cartier General al gen. Constantin Prezan (1916-1918 şi 1918- 1920). Prin activitatea desf ăş urat ă în context, Ion Antonescu s-a impus printre făuritorii proeminen ţi ai României Mari . Perioada interbelic ă (1919-1939) îl consacr ă pe Ion Antonescu nu numai în domeniile militar şi diplomatic, dar şi în cel politic. Mai întâi, prin participarea sa în 1920 la Conferin ţa de Pace de la Paris din 1919-1920, ca delegat în diverse comisii şi misiuni (repara ţii, dezarmare, lichid ările de r ăzboi etc.) 24 ori ca ata şat militar la Paris (1922-1923) ori la Londra şi Bruxelles (1923-1926). Revenit dup ă 1 noiembrie 1926 la Bucure şti, el s-a aflat ani la comanda
20 Ibidem, p. 352-354; Alesandru Du ţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1997, p. 34-49; Nicu Apostu, Didi Miler, coordonatori, Mare şalii României, Bucure şti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 166-170. 21 Florica Dobre, Alesandru Du ţu, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupa ţiei sovietice în România, I, 1944-1946, Bucure şti, INST, 2000, p. 74-76. 22 Ibidem, p. 76-78. 23 Vezi schi ţa biografic ă oficial ă a lui Ion Antonescu, difuzat ă la scurt timp dup ă asumarea la 5-6 septembrie 1940 a responsabilit ăţ ilor de Pre şedinte al Consiliului de Mini ştri şi Conduc ător al Statului Român (Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mare şalul Antonescu în fa ţa istoriei, I, Ia şi, Editura B.A.I., 1990, p. 42-53). 24 Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, p. 349.
14 legendarei Divizii a 3-a Infanterie Pite şti (1933-1937) 25 ori a fost director al Şcolii Superioare de R ăzboi în dou ă rânduri (1927-1929 şi 1931-1933), Secretar General al Ministerului Ap ărării Na ţionale (1928) şi, mai cu seam ă, Sub şef al Marelui Stat Major (1933-1934), domeniu în care interven ţia sa pe planul preg ătirilor efective pentru ap ărarea României Mari, singurele ce puteau preveni dezastrul din 1940, s-a dovedit decisiv ă, prin planurile realiste avansate şi sus ţinute cu cerbicie, împotrivi tuturor 26 . Sfâr şitul anilor '30 atest ă – dac ă mai era nevoie? – intrarea lui Ion Antonescu pe scena vie ţii politice, atât prin interven ţia în favoarea for ţelor na ţionaliste sau acceptarea func ţiei de ministru al Ap ărării Na ţionale în cabinetele Octavian Goga şi Miron Cristea (1937-1938), cât şi, mai apoi, prin desp ărţirea treptat ă de regimul Regelui Carol al II-lea, pentru ca în 1940 s ă intervin ă, pur şi simplu, divor ţul, categoric şi public, din cauza ced ării f ără lupt ă c ătre URSS a provinciilor noastre istorice – Basarabia şi Bucovina de Nord. Ced ări care, în fond, au inaugurat procesul pr ăbu şirii României Mari şi împotriva c ărora el, Ion Antonescu, ca unul dintre fondatorii proeminen ţi ai României Întregite în 1916-1919, a protestat vehement. Avea s ă fie motivul pentru care, în iulie – august 1940, Antonescu va fi trimis în „surghiun” la M ănăstirea Bistri ţa, pentru a reveni la Bucure şti şi introdus la Palat tot la cererea Suveranului, care, în haosul provocat de pr ăbu şirea hotarelor României Mari în fa ţa preten ţiilor nes ăbuite ale imperialismelor vecine mari şi mici, în fa ţa pericolelor interne, l-a rugat şi apoi i-a „ordonat” la 4 septembrie 1940 s ă preia Pre şedin ţia Consiliului de Mini ştri 27 . Generalul n-a socotit c ă, în acel fel, situa ţia se îmbun ătăţ ise iar ţara fusese ... salvat ă, dimpotriv ă, astfel c ă în noaptea de 5/6 septembrie a impus abdicarea lui Carol al II-lea, ceea ce a provocat automat pr ăbu şirea regimului de dictatur ă regal ă, marele vinovat şi catalizator al dezastrului survenit. Generalul Ion Antonescu a fost, evident, propulsat de evenimentele survenite şi a atins apogeul carierei sale politice şi militare – Conduc ător al Statului Român. F ără a fost îns ă şi profitor al împrejur ărilor nefaste care l-au promovat pe prima scen ă politic ă a ţă rii.
25 Cf. Cornel Carp, Ion Antonescu, comandant al Diviziei 3 Infanterie din Pite şti, în „Argessis. Studii şi comunic ări”, Istorie, Pite şti, tom VIII, 1999, p. 291-296. La comanda diviziei s-au ilustrat ulterior generalii Ion Boi ţeanu, Ilie Şteflea şi Corneliu C. Calotescu, în 1941-1944 eroi ai Campaniei din Răsărit. De remarcat c ă, imediat dup ă 20 august 1944, în cursul tentativelor trupelor române şi germane de-a stopa ofensiva Fronturilor 2 şi 3 Ucrainene, Divizia a 3-a Infanterie Pite şti şi-a aflat sfâr şitul lâng ă Ia şi, la Le ţcani (cf. Dumitru M. Osipov, M. M. Cojocaru, Cimitirul Militar al eroilor români „Mare şal Ion Antonescu” din Le ţcani-Ia şi, Ia şi, Editura Helios, 1996, passim ). Despre soarta, în acelea şi împrejur ări, a Diviziei germane 79 Grenadieri, cf. Walther Rehm, Jassy. Schicksal einer Division oder einer Armee?, Neckargemünd, 1959. 26 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Ion Antonescu, militar şi diplomat, p. 47-54. 27 Valeriu Pop, Amintiri politice. 1936-1945, Bucure şti, Editura Vestala, 1999, p. 117.
15
O carier ă militar ă de excep ţie şi R ăzboiul Unit ăţ ii Na ţionale al României surprinse în „Foaia calificativ ă” a lt.-colonelului Ion Antonescu pe anii 1916-1918, avizat ă de general C. Prezan, legendarul Şef al Marelui Cartier General Român (1916-1918, 1918-1920) (vezi şi pagina urm ătoare).
16
17 ***
Odat ă ajun şi aici, se impune s ă-l avem în seam ă pe ANTONESCU – OMUL , un capitol despre şi pentru care s-au scris atâtea şi, desigur, lucrurile nu se vor opri aici, cu certitudinea de- a se realiza, cumva-cândva, un portret robot al Mare şalului, pe m ăsura tuturor ocaziilor şi tuturor a ştept ărilor sau voin ţelor. Ceea ce, evident, nici nu-i rostul operei istorice. Dar, pentru c ă ne afl ăm aici, este cazul s ă men ţionez c ă, împotriva tuturor legendelor în circula ţie, care nu au ca temei cele peste 30 de volume ce le-am consacrat României în epoca 1939-1945 şi Mare şalului, ci simple presupuneri şi nechibzuite dorin ţe, nu m-am num ărat nicicând printre cei care am exacerbat meritele şi calit ăţ ile lui Ion Antonescu, pierzând constant din vedere ori diminuând defectele şi neîmplinirile sale. Nici nu se putea astfel, cât timp unul dintre e şecurile sale de propor ţii, cel mai grozav dintre toate – pierderea R ăzboiului din Răsărit , este mult dincolo de domeniul eviden ţei, l-a cunoscut şi-l suport ă (înc ă) cu stoicism toat ă lumea româneasc ă, în primul rând! Totodat ă îns ă, de ce a ş neglija, m-a preocupat stabilirea echilibrului între calit ăţ ile şi defectele individului, între realiz ările şi pr ăbu şirile sale, fiind convins c ă – procedând astfel – m ă aflu pe calea cea bun ă. În domeniul studiilor istorice, falsele concepte ale „corectitudinii politice”, astăzi la mod ă, n-au ce c ăuta. Nu demult, sociologul şi istoricul francez Jean Sévillia a demonstrat c ă, de la „corectitudinea politic ă” s-a făcut lesne saltul la ... „corectitudinea istoric ă”, o brutalizare şi o mistificare de propor ţii a trecutului care a fost 28 . Or, în schema obligatorie a „corectitudinii istorice” – atest ă acela şi – intr ă lichidarea complexit ăţ ii faptelor petrecute şi triumful maniheismului, reducerea trecutului la o înfruntare permanent ă între Bine şi R ău, anatemizarea unor personaje şi ... desolidarizarea de ele, f ăcându-se şi pasul imediat urm ător – demonizarea lor. Este o în şel ăciune, dat fiind c ă, în esen ţă , nu personajele şi faptele trecutului sunt demonizate, ci „noi suntem, prin delegare” 29 . Ei bine, în context, cine poate respinge ca, de la o bun ă vreme, acestui tratament i-a fost supus şi Mare şalul Antonescu. Departe, a şadar, cât mai departe de domeniul istoriei. Oricum, în afara ei ! În temeiul studiilor şi documentelor (ce dep ăş esc de-acum num ărul zecilor şi zecilor de mii) cercetate în arhivele române şi str ăine, al m ărturiilor scrise şi probelor orale, personalitatea lui Antonescu se impune de la sine. Nu putem respinge c ă i-ar fi lipsit: o cunoa ştere profund ă a trecutului na ţional şi a meandrelor politicii şi realit ăţ ilor societ ăţ ii în care a tr ăit 30 ; o introducere şi opinii ferme, des ăvâr şite problemele tacticii şi strategiei, ale artei militare moderne; o inteligen ţă sc ăpărătoare şi o intui ţie exemplar ă a evolu ţiei faptelor şi fenomenelor, decriptate, examinate şi comunicate ca atare, peste toate imputa ţiile ce i s-au adus de-a fi ... Cassandra nenorocirilor prognozate; o memorie ie şit ă din comun, dublat ă de un spirit de observa ţie şi de organizare ie şite din comun; curajul şi principialitatea, desprinderea de orice arivism şi tenta ţie de coruptibilitate; na ţionalismul sincer şi devotat, afirmat deschis şi în „spiritul veacului”, triumf ător, şi prin contribu ţia lui, o dat ă cu f ăurirea României Mari la 1918; adversar necondi ţionat al politicianismului şi al tuturor tendin ţelor vremii (liberale, conservatoare, na ţional-ţă răniste şi, nu mai pu ţin, legionare sau fasciste). anticomunist de calibru, în teorie şi practic ă, preocupat de dificult ăţ ile cea aveau s ă se abat ă asupra României Mari ca rezultat al vecin ătăţ ii nenorocite a URSS, cu preten ţiile sale teritoriale şi ideologice imense; convingeri ferme în rosturile alian ţei anglo-franceze pentru ap ărarea României pân ă la
28 Cf. Jean Sévillia, Corectitudinea istoric ă. S ă punem cap ăt trecutului unic, Bucure şti, Editura Humanitas, 2005, passim (edi ţia original ă – Paris, Perrin, 2003). 29 Ibidem, p. 10. 30 Probe excelente în acest sens se desprind din Stenogramele şedin ţelor Consiliului de Mini ştri. Guvernarea Antonescu, volumele I-X (pentru anii 1940-1943) editate de M. D. Ciuc ă şi colaboratorii (Bucure şti, 1997-2007).
18 1939, iar dup ă 1940, ca aliat al celui de-al III-lea Reich, ini ţiator şi factor al cooper ării româno- germane în fa ţa pericolului bol şevic şi a comuniz ării Europei în cazul victoriei lui Stalin; dragostea fierbinte de ţar ă şi de popor, de bine şi de dreptate, dispus oricând pentru sacrificiul suprem întru ap ărarea şi salvarea drepturilor şi intereselor na ţionale. Într-un editorial memorabil, încredin ţat presei dup ă ce Carol al II-lea l-a investit pe Antonescu ca prim-ministru, inegalabilul N. Iorga îl dezv ăluia în acest chip 31 : „... Acest nume aminte şte rezisten ţa mândriei române şti din timpul Marelui R ăzboi [1916-1919] , sfaturile pe care tân ărul colonel de atunci le-a dat neînfrico şatului General Prezan, apoi severul director al Şcoalei de R ăzboi, formând ofi ţeri pentru lupt ă, nu pentru parad ă şi onoruri, pe acela care, în clipa când armata noastr ă pornea pe calea unei organis ări gre şite, opunea o concep ţie diametral deosebit ă într-un memoriu pe care trebuie cândva s ă îl publice ca s ă se vad ă r ăspunderile, pe omul modest care, neputând atinge ţinta sa, nu s-a gândit decât s ă se întoarc ă la datorie, în sfâr şit pe omul de caracter care n-a cunoscut mijloacele prin care se ajunge mai u şor. Acesta este Generalul Antonescu pentru noi, afar ă de speran ţele pe care le treze şte marea sa valoare militar ă ...” Este de la sine în ţeles – cum s-ar fi explicat altfel? – c ă, pe m ăsura calit ăţ ilor de excep ţie ale Mare şalului Antonescu, defectele, ele însele, n-au fost mai pu ţine şi nici de fel neînsemnate. Nimeni nu poate pretinde, f ără prejudiciul cauzat unei abord ări obiective, a fi trecute sub t ăcere. Nefiind admisibil, evident, a promova hagiografia în istoriografie. În fapt, nici un moment, Antonescu n-a pretins calit ăţ i şi merite inexistente ori neverificate. Atunci? Cu scurgerea anilor, Antonescu şi-a aflat cel mai bun aliat în m ăsur ă s ă-i probeze oricând cariera militar ă de excep ţie în foile de apreciere, toate p ăstrate cu chibzuin ţă în arhive, şi atestând c ă vreme de multe decenii (1904-1937) el a primit an de an calificativul foarte bine , mai pu ţin pentru 1933-1934, când a intervenit o disput ă personal ă cu superiorii s ăi, generalii Paul Angelescu şi N. Samsonovici, care l-au aten ţionat f ără rezerve cu ... rău32 . Sub acest aspect, net ăgăduit, de mare interes sunt obi şnuitele foi calificative anuale, valorificate în ultima vreme de speciali şti 33 , impunându-se a selecta câteva exemple: - Din foaia calificativ ă pe anul 1907 (semnat ă de col. E. Pretorian, cdt. Regimentului 1 Ro şiori): „ Foarte bun ofi ţer sub toate raporturile. Prin zelul şi priceperea lui la serviciu a atras aten ţia şefilor s ăi. A fost îns ărcinat cu conducerea şi instruc ţia plutonului de pionieri, de care s-a achitat în mod deosebit. Ofi ţer foarte serios şi cu o conduit ă exemplar ă. Merit ă din toate punctele de vedere a înainta la alegere, pentru care îl propun” 34 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1909 (semnat ă de c ăpitan M. Zaharescu, cdt. depozitul de remont ă): „ Ofi ţer eminent, sub toate raporturile. Se distinge în toate ac ţiunile sale şi desf ăş oar ă energie extraordinar ă. Excep ţional de inteligent şi con ştiincios, foarte bun instructor şi c ălăre ţ îndr ăzne ţ, iube şte mult calul, excelent camarad, conduit ă exemplar ă. În fine este un ofi ţer de mare valoare, pe care se poate conta în orice împrejurare. Îi prev ăd un viitor fericit” 35 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1912 (semnat ă de col. Bassarabescu, cdt. Regimentului 4 Ro şiori): „ Sănătos şi rezistent la oboseli. Prea inteligent, cu prea bun ă judecat ă, cu bun ă
31 Vezi infra , capitolul II. 32 Vezi Arhiva Consiliului Na ţional pentru Studiul Arhivelor Securit ăţ ii, Bucure şti, fond 40 010 („Procesul marii tr ădări na ţionale”, 1946), vol. 3, f. 343; Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, p. 347- 349. 33 Cf. V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Ion Antonescu, militar şi diplomat, p. 80-119 (doc. nr. III- LVII); documentele respective, comentate de Vasile Novac, Mare şalul Ion Antonescu, în Gh. Buzatu, Marusia Cîrstea, George Rotaru, eds., Istorie şi societate, IV, R. Vâlcea, Rottarymond, 2006, p. 24-59. 34 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Ion Antonescu, militar şi diplomat , p. 83. 35 Ibidem, p. 86.
19 cultur ă militar ă [...] Este deja caracterizat ca având aptitudini speciale pentru serviciul de Stat Major. Îl propun, din nou, pentru înaintare excep ţional ă, la gradul de c ăpitan” 36 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1913 (semnat ă de generalul Al. Averescu, cdt. Diviziei 2 Cavalerie dup ă opera ţiunile din Bulgaria): „ ... A lucrat cu st ăruin ţă şi pricepere zi şi noapte, divizia fiind improvizat ă şi timpul foarte scurt. În lucr ările sale, cea mai des ăvârşit ă ordine [...] În timpul opera ţiunilor a fost, cu deosebire, întrebuin ţat la recunoa şteri şi transmitere de ordine la distan ţe foarte mari şi în terenuri extraordinar de dificile. Str ăbătând f ără preget, în timpul nop ţilor, pe vreme rea şi izolat, regiuni în ţesate de comitagii, mi-a dovedit c ă posed ă, în gradul cel mai înalt, calitatea de c ăpetenie a ofi ţerului de cavalerie şi Stat Major, şi anume: Curajul în singur ătate . Curaj şi sânge rece deosebit [...] L-am g ăsit adesea în spital … printre holerici, unde se ducea f ără nici un ordin, ci numai din dorin ţa de a st ăvili teribilul flagel. Le ducea tutun şi-i îmb ărb ăta, încredin ţat c ă, dac ă fiecare f ăcea cât de pu ţin se pricepe în acest sens, boala se va stinge. Era, în adev ăr, devotat. În tot timpul r ăzboiului, de şi a fost supus la oboseli extraordinare, a g ăsit şi timpul de a ţine jurnalul la curent, în mod foarte con ştiincios. A fost întotdeauna s ănătos, foarte voios şi dornic de a merge înainte. Mult sim ţ na ţional şi excelent patriot. În rezumat, am r ămas cu impresia c ă este un ofi ţer de cavalerie şi de Stat Major şi c ă, cu un asemenea om, se poate întreprinde orice. El merit ă orice distinc ţiune. A fost propus de Comandantul Diviziei 2 Cavalerie pentru Steaua României de R ăzboi” 37 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1915 (semnat ă de col. I. Zadik, şeful Statului Major al Corpului 4 Armat ă): „ De la mutarea sa în Corpul de Armat ă, conduce Biroul Opera ţiilor. În scurt timp de la luarea biroului în primire, s-a pus foarte repede la curent cu lucr ările lui, dovedind o aptitudine deosebit ă. Studiaz ă şi rezolv ă foarte bine chestiunile respective [...] Cultura general ă foarte bun ă, cuno ştin ţe militare superioare c ăpătate în Şcoala de R ăzboi. Posed ă foarte bine principiile relativ la conducerea trupelor în r ăzboi. Judec ă foarte bine situa ţiile tactice şi strategice, pe hart ă şi teren [...] Are foarte mult spirit de ordine şi metod ă, care, unite cu cuno ştin ţele sale superioare, cu energia şi râvna, devotamentul ce pune în serviciu, denot ă pe c ăpitanul Antonescu ca un ofiţer de mare valoare. Este s ănătos şi rezistent pentru campanie. Conduit ă exemplar ă, educa ţie aleas ă. Este un eminent ofi ţer de Stat Major” 38 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1917 (semnat ă de generalul Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General): „ De la începutul campaniei [1916] maiorul Antonescu a lucrat ca şef al Biroului Opera ţiilor, direct sub ordinele mele, a şa c ă am avut ocazii multiple de a-l aprecia. Este un ofi ţer de o mare valoare, cu cuno ştin ţe, vederi limpezi, energie, con ştiin ţă , for ţă de lucru şi mult caracter. Merit ă cu prisosin ţă pentru bine Armatei a fi fus cât mai repede pe treptele mai înalte ale ierarhiei” 39 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1919 (semnat ă de lt.-col. Ion Sichitiu, şeful Sec ţiei Opera ţiilor a MCG): „ Ofi ţer superior, distins din toate punctele de vedere, caracter hot ărât, voin ţă de fier. Orice calificare i-aş face, ea nu va putea ilustra îndeajuns meritele ce-i revin, gra ţie muncii rodnice şi f ără preget ce a depus în postul de mult ă încredere ce-l ocup ă, ca şef al Biroului Opera ţiilor [...] Ofi ţer de Stat Major de mare valoare. Interesele Armatei reclam ă ca lt. – colonel Antonescu s ă ajung ă cât mai curând, repede, la înaltele comandamente la care are tot dreptul s ă aspire. Îl propun pentru înaintare la gradul de colonel, în mod excep ţional, atât în arma sa cât şi pe Stat Major, precum şi la comanda de regiment” 40 ;
36 Ibidem, p. 88. 37 Ibidem, p. 90. 38 Ibidem, p. 93. 39 Ibidem, p. 96. 40 Ibidem, p. 100.
20 - Din foaia calificativ ă pe anul 1920 (semnat ă de general N. Sinescu, inspector Cavalerie): „Lt. – col. Antonescu este un ofi ţer des ăvâr şit şi merit ă cu prisosin ţă a înainta în mod excep ţional la gradul de colonel, atât pentru Statul Major cât şi pe arm ă. I se poate încredin ţa orice fel de comand ă, conducere sau serviciu superior şi le va duce pe toate la bun sfâr şit” 41 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1922/1923 (semnat ă de colonel adjutant I. Florescu, şeful Diviziunii II din cadrul MStM român): „ Colonel Antonescu a f ăcut serviciul de ata şat militar la Paris, de la 30 august 1922 la 1 iulie 1923, iar de la aceast ă dat ă a fost numit ata şat militar la Londra. Ofi ţer de o capacitate militar ă incontestabil ă de care a dat dovad ă pe tot timpul războiului [1916-1919] cât şi cât timp a comandat Şcoala de Cavalerie de la Sibiu. Posed ă calit ăţ i remarcabile de caracter, hot ărâre, curajul r ăspunderii şi ini ţiativ ă. Sus ţine cu energie părerile sale pe care ştie s ă le urmeze cu tenacitate, a fost apreciat în mod str ălucit pentru toate serviciile sare i s-au încredin ţat” 42 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1931 (semnat ă de generalul Moruzi, inspector general Cavalerie): „ Ofi ţer cu calit ăţ i cu totul excep ţionale. Pe lâng ă cuno ştin ţele deosebite, afirmate într-o rodnic ă carier ă, are şi nepre ţuita însu şire de a fi şi un mare caracter şi un ofi ţer p ătruns de sentimente de înalt ă moral ă [...] Perspectivele în care ale acestui ofi ţer sunt nelimitate” 43 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1932/1933 (semnat ă de generalul M. Ionescu, cdt. Corpului 1 Armat ă): „ ... Dotat cu o cultur ă superioar ă militar ă şi general ă foarte vast ă, înzestrat cu o inteligen ţă foarte p ătrunz ătoare şi cu o voin ţă de fier, de o tenacitate f ără seam ăn în toate chestiunile care ating interesele superioare ale Armatei, de o putere de munc ă cu totul în afar ă din comun şi care servesc de str ălucit exemplu subalternilor s ăi, Generalul Antonescu se impune ca unul dintre viitorii mari conduc ători ai Armatei, atât prin capacitatea sa excep ţional ă, cât şi prin patriotismul cu care sacrific ă Institu ţiei întreaga sa activitate” 44 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1934/]1935 (semnat ă de generalul I. Sichitiu, cdt. Corpului 1 Armat ă): „ ... Este inutil s ă înf ăţ işez aici, în câteva rânduri, însu şirile ost ăş eşti şi aptitudinile de a comanda ale Generalului Antonescu, ele sunt prea bine cunoscute de to ţi şefii, prea bine reliefate de trecutul s ău şi prea bine apreciate de c ătre to ţi cei care l-au avut în subordine sau au avut leg ături de serviciu cu el [...] L ăsând la o parte temperamentul s ău care uneori nu poate fi suficient stimat, recunosc la Generalul Antonescu caracterul s ău hot ărât, puterea sa extraordinar ă de munc ă, curajul hot ărârilor şi al faptelor sale, demnitatea cu care ap ără prestigiul func ţiei ce îndepline şte şi pe acela al subalternilor s ăi, dar, mai presus de toate, patriotismul înfl ăcărat şi luminat care îi anim ă toat ă fiin ţa sa şi care uneori trece dincolo de uzan ţe” 45 ; - Din foaia calificativ ă pe anul 1936/1937 (semnat ă de generalul P. Dumitrescu, cdt. Corpului 1 Armat ă): „ Generalul Antonescu comand ă Divizia 3-a de Infanterie în mod remarcabil din toate punctele de vedere. Ofi ţer General, care are toate însu şirile, virtu ţile şi capacitatea, recunoscute de întreaga o ştire – ca un strateg emerit, un fin tactician şi un organizator de for ţă . Trecând prin fa ţa ochilor mei toate Corpurile de Armat ă, în calitate de Inspector General de Armat ă (2 şi 3) – nu am dat peste un statut de serviciu atât de str ălucit, ca al Generalului Antonescu. În timp de pace: în toate îns ărcin ările şi comenzile avute, de la primul grad pân ă la cel de General, a fost întotdeauna întâiul, ales dintre ale şi, satisf ăcând cu prisosin ţă şi chiar peste a ştept ări toate misiunile ce i s-au dat. În timp de r ăzboi [1916-1919] 46 :
41 Ibidem, p. 102. 42 Ibidem, p. 103. 43 Ibidem, p. 110. 44 Ibidem, p. 112. 45 Ibidem, p. 116. 46 Pentru perioada respectiv ă, vezi V. F. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Ion Antonescu şi Războiul de Reîntregire a Neamului, edi ţia a II-a rev ăzut ă, Foc şani, Editura Pallas, 2006, passim .
21 a fost inspiratorul şi animatorul f ără egal al marilor înf ăptuiri ce au dus la înf ăptuirea idealului na ţional, şi pentru care nu avem destule cuvinte pentru a-i fi recunosc ători. Datorit ă probit ăţ ii, modestiei şi caracterului s ău integru, nu a vrut s ă pun ă Steaua de General, de şi i se oferise la Tisa, înaintea camarazilor s ăi. Cât ă demnitate, cât ă cinste ost ăş easc ă!!!” 47 .
47 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Ion Antonescu, militar şi diplomat , p. 119.
22
Activitatea şi calit ăţ ile de excep ţie ale Mare şalului Antonescu au impresionat, nu mai pu ţin, pe militarii str ăini (francezi, britanici, germani, italieni) cu care el a venit în contact ori care, de-a lungul anilor, în virtutea atribu ţiilor pe linie de servicii, l-au avut sub observa ţie 48 . Aşa precum faimosul Birou 2 francez, care, la 28 decembrie 1937, imediat dup ă includerea lui Ion Antonescu în guvernul lui O. Goga (1937-1938), a transmis de la Bucure şti Parisului un amplu raport despre noul demnitar 49 . Un capitol special al documentului, intitulat Aprecieri ,
48 În cursul R ăzboiului din Est la Cabinetul Militar s-au întocmit şi se p ăstreaz ă în arhive mai multe dosare reunind probe reprezentând aprecieri şi opinii ale alia ţilor din Ax ă despre personalitatea Mare şalului şi rolul României în conflict. 49 Apud Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 352-354.
23 cuprindea opiniile despre Antonescu ale unora din ata şaţii militari francezi la Bucure şti (col. Thierry – 1927, col. Delmas – 1934 şi 1937). Din „portretul” schi ţat în octombrie 1927 de col. Thierry, re ţinem: „ Puterea de munc ă a colonelului Antonescu face din el unul dintre ofi ţerii cei mai distin şi ai Armatei Române. El este, cu siguran ţă , egalul celor mai buni ofi ţeri ai no ştri de Stat Major. Inteligen ţă foarte ascu ţit ă, brutalitate, un mare orgoliu, o voin ţă feroce de-a ajunge, acestea sunt, dimpreun ă cu o extrem ă xenofobie, tr ăsăturile esen ţiale ale acestei curioase figuri. El trebuie s ă fie tratat cu mult ă pruden ţă ; nu este sigur” 50 . La rândul s ău, col. Delmas îl considera în 1934 pe Antonescu drept „ fiu spiritual” al Mare şalului Prezan; a fost şef al Biroului Opera ţiilor în 1916-1918, iar, în 1919, a organizat în mod „ str ălucit” mar şul trupelor române asupra Budapestei. R ămăsese „ în plin ă vigoare fizic ă” şi „energie”, atestând „o frumoas ă inteligen ţă ”; „trece – spunea Delmas, în continuare – drept un ofi ţer fanatic, dotat cu o mare putere de munc ă, autoritar şi tran şant, şovin, foarte rezervat fa ţă de str ăini, inclusiv francezi” 51 ; acela şi, în noiembrie 1937, îl aprecia a şa cum era – „ un şef de valoare excep ţional ă”52 .
50 Ibidem, p. 353. 51 Ibidem. 52 Ibidem, p. 354.
24
În cadrul stabilit, nu poate sc ăpa aten ţiei „portretul” stabilit în temeiul examenului grafologic al scrisului Mare şalului Antonescu, de c ătre dl. Andrei Fortunescu în 1991: „Semn ătura lui Ion Antonescu exprim ă înainte de toate o energie nest ăvilit ă, suport pentru o activitate sus ţinut ă, ce nu-şi îng ăduie r ăgazuri pentru reflec ţii subtile ori reverii romantice. Grafismul dezv ăluie un spirit cultivat, dar care nu în ţelege s ă se oglindeasc ă pe sine însu şi, relev ă o voin ţă formidabil ă, capabil ă s ă domine, dar, în acela şi timp, s ă se constituie într-un scut protector pentru al ţii. Literele preponderent unghiulare vorbesc despre asprimea unei persoane ce nu este dispus ă s ă fac ă concesii, nici sie şi, nici altora. Raporturile pozi ţionale şi dimensiunile dintre majuscula G (din compozi ţia abrevierii cuvântului General) şi majuscula A prin care începe numele reflect ă respectul deosebit pe care scriptorul îl acord ă autorit ăţ ii, m ărturisind totodat ă credin ţa acestuia, potrivit c ăreia o persoan ă ce poart ă girul puterii trebuie s ă-şi restrâng ă la maximum orgoliile ce-l animeaz ă ca simplu individ. Fa ţă de impozantul G, A, cu ovalul s ău re ţinut, modest, sobru, îl reprezint ă pe Antonescu – omul !” 53
***
S-a afirmat, eronat, c ă Mare şalul Antonescu ar fi fost aliatul uitat al lui Adolf Hitler 54 . Poate înainte de-a se fi cunoscut, dar nicicum şi nicicând în perioada alian ţei militar-politice (noiembrie 1940 – august 1944) 55 , când s-au întâlnit de 20 de ori 56 , în cursul c ărora Mare şalul s- a dovedit consecvent incomod, departe de-a fi fost un ... aliat „cuminte” al Führerului. Este un fapt care se degaj ă tran şant din toate stenogramele p ăstrate şi a fost relevat de c ătre to ţi martorii prezen ţi la întrevederile Hitler-Antonescu, în primul rând de celebrul Paul Otto Schmidt (translatorul Führerului), Mihail Sturdza, ministrul român de Externe (1940) sau Gh. Barbul (translatorul şi secretarul lui Antonescu). Schmidt, de pild ă, le declara americanilor dup ă război: „ ... Toate conferin ţele [lui Hitler] cu ungurii şi românii au atins problema Transilvaniei ... În special Mare şalul Antonescu nu obosea niciodat ă, afirmând c ă românii erau de origine roman ă, c ă România era o ţar ă european ă, o insul ă european ă în marea slav ă şi c ă Transilvania era stânca cea mai mare a insulei” 57 . În ceea ce-l prive şte, Mihail Sturdza a re ţinut c ă, de la primele contacte, la Berlin în 22-23 noiembrie 1940, Antonescu i-a prezentat liderului nazist o „ elocvent ă şi bine documentat ă protestare privitoare la Arbitrajul de la Viena” 58 . În sfâr şit, Gh. Barbul, care de regul ă era
53 Ibidem, p. 292-293. 54 Cercet ătorul britanic Dennis Deletant, un nespecialist recunoscut în istoria celui de-al doilea război mondial, chiar şi-a intitulat una dintre c ărţile sale recente în acest sens (cf. Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi regimul s ău, 1940-1944 , traducere Delia R ăzdolescu, Bucure şti, Editura Humanitas, 2008, 397 p.), cu inten ţia de a „dezv ălui” c ă Mare şalul României ar fi fost ... neglijat pân ă acum pentru responsabilit ăţ ile sale la holocaustul nazist, fiind într-o privinţă , dimpotriv ă, chiar ... ini ţiator, opinie aberant ă şi deformatoare a realit ăţ ii istorice. 55 Despre amploarea şi limitele colabor ării româno-germane în 1940-1944 vezi, mai ales, Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mare şalul Antonescu. Rela ţiile germano-române (1938-1944) , edi ţie Stelian Neagoe, Bucure şti, Editura Humanitas, 1994; Alesandru Du ţu, Între Wehrmacht şi Armata Ro şie. Relaţii de comandament româno-germane şi româno-sovietice (1941-1945) , Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2000; Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2003. 56 Vezi Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, p. 243-244. 57 Ibidem, p. 242. 58 Ibidem, p. 241.
25 nelipsit de la convorbirile Antonescu-Hitler, avea s ă-şi reaminteasc ă dup ă r ăzboi, în memoriile sale de circula ţie interna ţional ă: „ ... Am g ăsit [în aprilie 1943] pe Hitler aruncând fl ăcări. El striga: <
59 Gh. Barbul, Mémorial Antonesco. Le III-e homme de l'Axe , I, Paris, Éditions de la Couronne, 1950, p.186-187. 60 Arhivele Na ţionale ale României, Arhivele Istorice Centrale, Bucure şti, fond Cabinetul Militar, dosar 54/1944, f. 5.
26 îndat ă dup ă e şecul de la Stalingrad, Antonescu transmisese unit ăţ ilor operative din regiunea frontului, şi cu acest îndemn: „ ... Dac ă nu contribuim cu toate puterile noastre la lupta alia ţilor no ştri pentru a înfrânge comunismul şi pe ru şi, nu putem s ă asigur ăm nici via ţa copiilor no ştri, nici existen ţa ţă rii noastre. De aceea, s ă lupt ăm cu toat ă hot ărârea acolo unde ne g ăsim, spre a feri ţara de cotropire şi la vremea ce va veni s ă fim gata a înfrânge du şmanul nostru de moarte [...] Dac ă vrem s ă reconstruim o Românie Mare trebuie s ă o merit ăm prin lupte şi prin sacrificii” 61 Indiferent de orice inten ţii şi ini ţiative nenorocite ce i s-au atribuit în epoc ă ori continu ă a- i fi imputate, Ion Antonescu, cel de-al III-lea Mare şal al României dup ă 22 august 1941, r ămâne indiscutabil singurul lider politic şi militar de la Bucure şti capabil a preg ăti, declan şa şi purta Războiul din Est (1941-1944), al ături de Germania şi alia ţii ei, împotriva URSS şi a Na ţiunilor Unite. Un r ăzboi condus, înainte de orice şi mai presus de toate, pentru refacerea României Mari şi zdrobirea comunismului 62 . A e şuat, nu numai în încle ştarea militar ă pe Frontul de Est, ci şi în urma combina ţiilor de „doi bani” ale for ţelor patriotice interne, triumf ătoare la 23 august 1944, dar numai pentru moment, dat fiind c ă f ără un r ăgaz confortabil acestea aveau s ă-i succead ă Mare şalului, în închisori şi lag ăre, în „procese” şi în fa ţa plutoanelor de execu ţie, iar, numai în cazurile cele mai ... fericite, pe c ăile Exilului. Printr-o mi şcare total nes ăbuit ă şi în urma unei cotituri nenorocite, nicidecum istorice, România a devenit un stat ocupat , iar înving ătorul de moment, mai cutez ător şi obraznic decât de regul ă, a impus modificarea regimului social-politic, comunizarea dup ă modelul stalinist-asiatic !
61 Apud Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, p. 303-304. 62 Academia Român ă, Istoria Românilor, IX, 1940-1947, coordonator acad. Dinu C. Giurescu, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2008, passim.
27
CEL DIN URM Ă „DOMN AL TUTUROR ROMÂNILOR” 63
Dup ă mai mult de o jum ătate de veac, în mod concret de la sfâr şitul conflagra ţiei mondiale din 1939-1945, istoricii care şi-au focalizat aten ţia asupra evolu ţiei/involu ţiei României în cursul ostilit ăţ ilor au investigat dosarul sau cazul Mare şalului Ion Antonescu, fostul Conduc ător al Statului Român în 1940-1944. Înving ătorii din 1945 – Marile Puteri Occidentale şi, îndeosebi, URSS, cu emisarii s ăi la Bucure şti, în primul rând comuni ştii – numai legalitatea nu şi-au propus s-o cerceteze, ci s ă se achite de o problem ă, chiar dac ă printr-un spectacol, la care Mare şalul şi trei dintre colaboratorii săi principali (Mihai Antonescu, Constantin Piky Vasiliu şi Gheorghe Alexianu) au „cooperat” din plin, c ăci, cu to ţii, au dovedit la 1 iunie 1946 c ă au ştiut s ă moar ă! Ceea ce jalnicii scenari şti ai cvadruplului asasinat nici m ăcar n-au b ănuit, dup ă cum nu au prev ăzut nici faptul c ă filmul cinematografic realizat, intrat pentru moment în posesia lor şi păstrat decenii la rând sub şapte lac ăte, era, în fond, destinat Istoriei . De mai mul ţi ani, cum se ştie, se afl ă în circula ţie pelicula româneasc ă surprinzând „execu ţia” de la Jilava din 1 iunie 1946, iar vizionarea ei provoac ă, involuntar, admira ţia, dar nu fa ţă de „justi ţiarii” anului 1946, ci fa ţă de „criminalii de r ăzboi” judeca ţi cu o grab ă suspect ă, în temeiul unor probe selectate cu mare grij ă şi interpretate în „spiritul epocii”, dominat de atotputernicia Kremlinului asupra Europei Est-Centrale – cei condamna ţi de c ătre a şa-zisul „Tribunal al Poporului” de la Bucure şti. Iar toat ă oroarea, dimpotriv ă, se revars ă asupra celor care, nefiind în stare s ă monteze o execu ţie, au înf ăptuit pur şi simplu un masacru ... Pe deasupra, momentul ales nu era cel mai nimerit: cu sau f ără ajutorul Occidentului (dar, în mod sigur, cu acordul s ău), URSS ocupase România, amenin ţat ă a fi transformat ă într-o gubernie ruseasc ă, iar „Cortina de Fier” fusese deja tras ă în inima Europei, astfel c ă acei uci şi, al c ăror deznod ământ fusese a şteptat în mod sincer de unii, ap ăreau inevitabil – în ciuda erorilor şi limitelor lor, peste care istoricul obiectiv nu poate trece – victime ale silniciei moscovite şi a guvernan ţilor de la Bucure şti, cu to ţii huli ţi de poporul român umilit. Se impune precizarea c ă nu întotdeauna datele oferite în lucr ările istoricilor români şi str ăini exceleaz ă prin precizie sau printr-o real ă în ţelegere a personajului, dar esen ţial ă r ămâne prezen ţa Mare şalului Ion Antonescu în lucr ări de asemenea anvergur ă, autoritate şi r ăspândire pe mapamond. Este, desigur, cazul s ă re ţinem şi textul inclus în noua edi ţie a Dic ţionarului enciclopedic (1993), la care ne-am mai referit 64 . Îndat ă dup ă 1989, cercetarea istoric ă româneasc ă a realizat recuperarea ştiin ţific ă necesar ă nu numai a Mare şalului Ion Antonescu, ci şi a altor lideri politici şi militari ţinu ţi, cum s-a v ăzut, la index dup ă 1945. A disp ărut cenzura, s-au deschis arhivele interne şi externe (îndeosebi cele ale Kremlinului), iar „actorii” scenei istorice contemporane au fost l ăsa ţi, în
63 Cf. Gh. Buzatu, O istorie a prezentului , Craiova, Editura Mica Valahie, 2004, p. 314-335. 64 Dic ţionar Enciclopedic , I, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1993, p. 85. Vezi Gh. Buzatu, Istoriografia şi izvoarele, în Academia Român ă, Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2008, p. XXVII-LXX, ca şi Bibliografia prezentului volum.
28 sfâr şit, s ă vorbeasc ă. „Noul val” istoriografic a fost evaluat în chip contradictoriu, adeseori chiar de c ătre speciali şti, precump ănitoare dovedindu-se ra ţiunile politice 65 . Punctele de vedere expuse de istorici, variate şi chiar contradictorii, sunt demne de toat ă aten ţia, constituindu-se într-un bun câ ştigat atât în privin ţa informa ţiilor noi comunicate, cât şi sub aspectul pur metodologic în abordarea şi aprofundarea în continuare a dosarului Antonescu . Este semnificativ c ă majoritatea istoricilor propun pe mai departe investigarea arhivelor române şi str ăine, neinstrumentarea politic ă a rolului Mare şalului Antonescu şi abandonarea studierii „cazului” din punctul de vedere strict al... înving ătorilor în cel de-al doilea r ăzboi mondial.
***
S-au bucurat de o larg ă audien ţă opiniile deschise – nici nu se putea s ă fie altfel! – exprimate de Mare şalul Ion Antonescu, Conduc ătorul Statului român şi pre şedintele Consiliului de Mini ştri, ca r ăspuns la interviul realizat în 1943 de scriitorul Ion Al. Br ătescu-Voine şti pe tema comunismului sovietic. Punctul de vedere expus de Mare şal a fost cu atât mai relevant şi mai şocant cu cât, în acel moment, România era deja angajat ă, al ături de Germania şi de alia ţii ei, într-un r ăzboi total împotriva URSS, iar, prin for ţa lucrurilor, în ceea ce ne privea, şi în contra restului prietenilor conjuncturali ai Moscovei, Na ţiunile Unite, în frunte cu SUA şi Marea Britanie. Războiul României, declan şat la 22 iunie 1941, a fost de la un cap ăt la altul, deci pân ă la 23 august 1944, unul drept , pentru repararea nedrept ăţ ilor imense cauzate ţă rii în vara anului 1940, când URSS ocupase teritoriile istorice din Est, în primul rând Basarabia şi Bucovina de Nord. În condi ţiile concrete ale timpului, lupta României pentru restabilirea grani ţelor istorice în R ăsărit, pe Nistru, a c ăpătat multiple conota ţii. A fost, astfel, dup ă limbajul tipic al epocii, prioritar o b ătălie pentru neam şi pentru cruce şi, nu mai pu ţin, pentru zdrobirea comunismului , fapt men ţionat anume de c ătre Ion Antonescu în cele dou ă documente istorice difuzate de la Bucure şti la 22 iunie 1941: Proclama ţia c ătre Ţar ă şi Ordinul de zi c ătre Armata Român ă. Astfel, Ordinul de zi îndemna o ştile: „... Dezrobi ţi din jugul ro şu al bol şevismului pe fra ţii no ştri cotropi ţi”!, în timp ce faimoasa Proclama ţie chema la lupta sfânt ă „în contra năvălitorilor asupra civiliza ţiei şi bisericii, a drept ăţ ii şi propriilor noastre drepturi”, pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei, unde se impuneau a fi sparte „c ătu şele ro şii ale anarhiei şi pradei cotropitoare”. Dar, mai mult decât atât, r ăzboiul declan şat de Germania împotriva URSS d ăduse României lui Antonescu „mândria unei lupte puternice şi curajoase nu numai pentru recl ădirea drepturilor na ţionale, dar şi împotriva celui mai mare du şman al lumii: bol şevismul”. Caracterul doctrinar anticomunist al R ăzboiului în Est al României dintre 1941 şi 1944, atestat prin fapte, prin toate manifest ările specifice şi prin însu şi caracterul regimului politic antonescian (1940-1944), nu a fost pus de nimeni la îndoial ă, nici de prieteni şi, cu atât mai pu ţin, de inamici, în spe ţă de URSS 66 . Nu s-a pus în discu ţie nici dup ă r ăsturnarea regimului
65 Relativ la aspectele istoriografice ale „dosarului” Antonescu vezi contribu ţiile noastre în volumele Hitler, Stalin, Antonescu (2005), Stalin, Hitler, Antonescu (2007) şi, cel mai recent, în tratatul academic privind Istoria Românilor , IX ( supra ). 66 Vezi, îndeosebi, Constantin I. Kiri ţescu, România în al doilea r ăzboi mondial , I-II, edi ţie Gh. Buzatu, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 1995; general Platon Chirnoag ă, Istoria politic ă şi militar ă a r ăzboiului României contra Rusiei Sovietice. 22 iunie 1941-23 august 1944 , ed. a IV-a, Ia şi, Editura Fides, 1998; Ilie Ceau şescu, ed., România în anii celui de-al doilea r ăzboi mondial , I, Bucure şti, Editura Militar ă, 1989; Gh. Buzatu, România şi r ăzboiul mondial din 1939-1945 , Ia şi, Centrul de Istorie şi Civiliza ţie European ă, 1995; Florin Constantiniu, Al. Du ţu, M. Retegan, România în r ăzboi, 1941-
29 antonescian, la 23 august 1944 şi nici dup ă aceea, mai ales c ă noile structuri au fost comunizate treptat între 1944 şi 1948, pentru ca apoi, vreme de patru decenii, s ă reprezinte însu şi regimul comunist, translat de la Moscova la Bucure şti, sub privirile, totu şi, binevoitoare, ale SUA şi Marii Britanii, dar cu concursul direct al comuni ştilor de la Bucure şti.
Imediat dup ă începerea R ăzboiului la 22 iunie 1941, ministrul Afacerilor Străine al Bucure ştilor declar ă hot ărât c ă România nu avea s ă fac ă confuzii în privin ţa preten ţiilor sale în Est sau în Vest.
În modul cel mai curios, contestarea caracterului doctrinar anticomunist al R ăzboiului din Est a survenit abia dup ă... pr ăbu şirea comunismului în spa ţiul european, în 1989-1991, când victoria Vestului asupra R ăsăritului „pe cale pa şnic ă” a stimulat, chipurile, preferin ţele pentru alte „modele”, în fapt a survenit orientarea spre o mod ă, recomandat ă, chiar impus ă, de pseudo- istorici gen L. Volovici ş.a. Revenind la interviul Mare şalului Antonescu din 1943, cuvintele sale de r ăspuns la chestionarul p ătrunz ător al lui Ion Al. Br ătescu-Voine şti dovedeau nu numai o cunoa ştere perfect ă a sistemului comunist, ci sunau şi ca un avertisment a ceea ce, din nefericire, avea s ă urmeze pentru România şi pentru o bun ă parte a planetei: „Cârmuirea proletariatului, instaurat ă într-o mare ţar ă (URSS) a r ăsturnat domnia unor tirani şi a instaurat pe aceea a altora. Cine poate afirma c ă proletariatul, care a sângerat pentru a se elibera de tiranie, are ast ăzi libertatea de a-şi spune cuvântul şi de a decide în alt fel, decât avea, unul singur, de soarta lui? Democra ţia, pentru a pune mâna pe putere şi pentru a se
1945. Un destin în istorie , Bucure şti, Editura Militar ă, 1995; Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948 , Bucure şti, Editura Paideia, 1999; Dinu C. Giurescu, România în al doilea r ăzboi mondial (1939-1945) , Bucure şti, Editura All, 1999.
30 men ţine, a recurs la demagogie, demagogia a dus la anarhie şi anarhia la cea mai groaznic ă tiranie” 67 . Cea mai groaznic ă tiranie ori cel mai mare du şman al lumii (potrivit Proclama ţiei din 22 iunie 1941) se confundau, a şadar, în viziunea Mare şalului Ion Antonescu, cu însu şi sistemul comunist întemeiat de Lenin şi Stalin. Este necesar s ă descoperim la Mare şal un anticomunism doctrinar ? Ori, pornind de la realitatea geopolitic ă a evolu ţiei României moderne – vecin ătatea Rusiei –, are s-a tradus, în atâtea rânduri, în tragedia ţă rii, trebuie s ă admitem c ă, dup ă ce troika Lenin – Tro ţki – Stalin a triumfat la Petrograd şi Moscova, apoi şi în imensit ăţ ile noului Imperiu Ro şu de pân ă la Pacific, pentru militarul şi omul politic Ion Antonescu, animat de cel mai profund şi mai curat patriotism, antirusismul cel mai vehement şi anticomunismul f ăţ iş s-au întâlnit pe acela şi plan . Ca militar, în primul rând, apoi şi ca lider politic (din 1940), Ion Antonescu nu s-a mul ţumit nicicând s ă ofere doar solu ţii de cabinet pentru combaterea şi st ăvilirea pericolului şi expansiunii moscovite de culoare comunist ă, deci cu atât mai periculoas ă pentru existen ţa României şi a civiliza ţiei europene, ci s-a remarcat, înainte de orice, drept omul de ac ţiune . În 1917-1918, ca şef al Sec ţiei Operaţii din cadrul Marelui Cartier General român, locotenent-colonelul Ion Antonescu s-a deta şat ca autor al tuturor ac ţiunilor hot ărâte constând în lichidarea nucleelor comuniste ruse şti din România (al c ărei teritoriu cuprindea numai Moldova dintre Prut şi Carpa ţi!) 68 . În decembrie 1917, tot el a elaborat cunoscutele Constat ări şi aprecieri asupra situa ţiei actuale a Armatei şi Ţă rii Române şti , enumerând op ţiunile României în cadrul conflictului general (pace separat ă cu Centralii; capitulare; dispersarea trupelor române ori retragerea lor peste Prut şi chiar peste Nistru; continuarea cu orice preţ a rezisten ţei) în func ţie de fatalitatea evenimentelor survenite în Rusia vecin ă69 . Tot el, la 2 ianuarie 1918, la Ia şi, a elaborat Studiul referitor la trimiterea de trupe în Basarabia 70 , pentru a se asigura condi ţiile revenirii teritoriului dintre Prut şi Nistru la patria- mam ă, lichidând amenin ţă rile „bandelor ro şii, care, eventual, ar încerca s ă restabileasc ă, prin for ţă , starea de anarhie care domne şte actualmente” 71 . Acela şi locotenent-colonel Ion Antonescu, în prim ăvara-vara anului 1919, a elaborat planul de campanie, ori a controlat direct pe Frontul de Vest desf ăş urarea opera ţiunilor trupelor române care, r ăspunzând agresiunii Ungariei Roşii, au asaltat Budapesta 72 pentru a impune recunoa şterea drepturilor istorice române şti asupra Transilvaniei, proclamate la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. În perioada interbelic ă, având func ţia de ata şat militar la Paris, Londra şi Bruxelles; ca participant la conferin ţele militare din anii ’20; în calitate de comandant al unor unit ăţ i şi mari unit ăţ i din teritoriu; ca şef al Marelui Stat Major în 1933-1934; ca ministru de r ăzboi în 1937-
67 Apud Mare şal Ion Antonescu, Un A.B.C. al anticomunismului românesc , I, edi ţie Gh. Buzatu, Ia şi, Editura Moldova, 1992, p. 13. 68 Vezi în V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu, militar şi diplomat (1914-1940) , Ia şi, Institutul European, 1994, p. 173 şi urm., documentul din 1926 intitulat Rezumat asupra ac ţiunii României în R ăzboiul cel Mare , în care autorul sublinia efectul dezastruos pentru existen ţa României al revolu ţiilor ruse şti din 1917 ( ibidem , p. 180-181). 69 Cf. V. F. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu şi R ăzboiul de reîntregire a neamului , Foc şani, Editura Vrantop, 1997, p. 161-167. 70 Ibidem , p. 173-175. 71 Ibidem , p. 173. 72 Gh. Magherescu, Antonescu, purt ătorul decora ţiei de pe pieptul Regelui , în Gh. Buzatu, ed., Istorie interzis ă. M ărturii şi documente cenzurate despre mare şalii României: Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Ion Antonescu , Craiova, Editura Curierul Doljean, 1990, p. 51 şi urm.
31 1938 etc., Ion Antonescu s-a preocupat de preg ătirea armatei 73 pentru a face cu prioritate fa ţă imensului pericol rezultând din vecin ătatea Rusiei comuniste. Şi, atunci când s-a produs agresiunea URSS, la 26-27 iunie 1940, Ion Antonescu s-a prezentat personal Regelui Carol II, protestând hotărât contra pozi ţiei adoptate de Bucure şti – retragerea f ără lupt ă a autorit ăţ ilor şi trupelor din Basarabia şi Bucovina de Nord. Ceea ce el n-a acceptat nicidecum, dup ă cum avea s ă revin ă, adeseori, asupra faptelor (precum în scrisoarea adresat ă Regelui la 1 iulie 1940) 74 , pentru ca la 1 octombrie 1940 s ă observe c ă, dac ă Bucure ştii se decideau s ă reziste fa ţă de agresorii sovietici, „armata [român ă] s-ar fi luptat” 75 . Desigur c ă, abia instalat la conducerea guvernului român şi devenit Conduc ător al Statului, în septembrie 1940, Ion Antonescu a f ăcut cunoscut f ără re ţinere c ă nu avea s ă recunoasc ă ced ările teritoriale din iunie şi august 1940: Basarabia, Bucovina de Nord şi Transilvania de Nord. Într-un atare context, generalul Ion Antonescu a explicat c ă fusese for ţat de împrejur ări să orienteze ţara spre Berlin 76 , unde, de la prima întâlnire cu Adolf Hitler, la 22-23 noiembrie 1940, a atacat Dictatul de la Viena 77 , pentru ca mai apoi, în primele luni ale anului 1941, s ă aduc ă în discu ţie Basarabia şi Bucovina de Nord. În aceast ă privin ţă , în mai-iunie 1941, planurile lui Ion Antonescu s-au conjugat cu acelea ale lui Hitler, care, înc ă din decembrie 1940, preg ătise o campanie-fulger energic ă împotriva URSS, prev ăzut ă ini ţial pentru 1 mai 1944, dar amânat ă, din diverse ra ţiuni militare, pentru 22 iunie 1941 78 . Orientarea spre Reichul nazist, conceput ă şi pus ă în practic ă de guvernele regimului dictatorial al lui Carol II, dar des ăvâr şit ă de regimul legionaro-antonescian în toamna anului
73 Vezi L. Watts, O Casandr ă a României: Ion Antonescu şi lupta pentru reform ă. 1918-1941 , Bucure şti, Editura Funda ţiei Culturale Române, 1994, passim. 74 Cf. Pe marginea pr ăpastiei , I, edi ţia a II-a, Bucure şti, Editura Scripta, 1992, p. 57-58. 75 Cf. Gh. Buzatu, Din istoria secret ă a celui de-al doilea r ăzboi mondial , II, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1995, p. 262. 76 Relativ la aceast ă problem ă, Ion Antonescu, fapt relevat deja, a r ăspuns adeseori de-a lungul anilor 1941-1946, dar cu str ălucire în cursul „procesului” ce i-a fost înscenat lui şi colaboratorilor s ăi în 1946. Re ţinem, pentru for ţa adev ărului, temeinicia şi conciziunea expunerii, preciz ările din Memoriul prezentat la 15-16 mai 1946 „Tribunalului Poporului” în sensul c ă „în iunie 1941 a fost o ac ţiune [atacarea URSS] care se încadra şi era o urmare a agresiunilor pe care le suferise [din partea URSS] poporul român” (M. D. Ciuc ă, editor, Procesul Mare şalului Antonescu. Documente, 2, Bucure şti, 1995, p. 167). Pentru a evita neclarit ăţ ile, men ţion ăm c ă, în titlul Memoriului , se men ţiona 15 mai 1946, iar, la sfâr şit, semn ătura ex-Mare şalului data din 16 mai 1946 (vezi, infra , foto). 77 Gh. Buzatu, Diploma ţi români în ac ţiune pentru asigurarea spa ţiului geopolitic românesc (Un studiu de caz: Dictatul de la Viena), în Na ţional şi social în istoria românilor: Profesorului Gheorghe Platon la a 70-a aniversare , Ia şi, 1996-1997, p. 438-439. 78 Re ţinem, din minuta întrevederii Hitler-Antonescu de la München din 12 iunie 1941, urm ătorul fragment extrem de semnificativ sub aspectul abordat: „La o remarc ă a Führerului, c ă el se întreab ă dac ă România ar urma chiar începând din primele zile s ă colaboreze la ac ţiunea împotriva Rusiei sau dacă o rămânere a României în afara conflictului n-ar determina pe ru şi la o anumit ă re ţinere fa ţă de frontul românesc, Antonescu a r ăspuns c ă el însu şi dore şte s ă lupte al ături [de Germania] din prima zi. Ru şii vor bombarda zonele petrolifere şi în cazul unei neagresiuni ini ţiate din partea României, iar România «nu i- ar ierta lui Antonescu niciodat ă dac ă ar l ăsa armata român ă cu arma la picior, în timp ce trupele germane ar fi în mar ş prin România împotriva ru şilor». De aceea, el este de p ărere c ă România din prima zi trebuie s ă participe activ la lupt ă. La sfâr şit s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu c ă el (Führerul) inten ţioneaz ă s ă-l lase s ă apar ă în fa ţa poporului român drept comandant suprem al acestui spa ţiu. [...] Antonescu a r ăspuns vizibil bucuros c ă el, ca soldat, accept ă cu pl ăcere aceast ă propunere de a fi comandant suprem, nu de dragul faimei, ci c ă promite s ă fac ă totul pentru a îndeplini cu succes misiunile ce îi revin”.
32 1940, nu a fost cu nimic mai presus imoral ă, în raport, de exemplu, cu alierea Marii Britanii şi a SUA cu URSS în r ăzboiul contra statelor Axei Berlin-Roma-Tokio în 1941-1945. C ăci, în fapt, şi Germania, şi URSS erau deopotriv ă responsabile de izbucnirea conflagra ţiei mondiale; pe plan extern practicau cel mai cras imperialism, iar ca linie de conduit ă Moscova, spre deosebire de Berlin, tindea nu numai spre un holocaust de rasă, ci şi de clas ă! În concep ţia lui Ion Antonescu, românii, şi nu numai ei, au fost amenin ţaţi sute şi sute de ani de pericolul slav 79 . Imperialismul rus în secolele XVIII-XIX ori, în secolul XX, cel sovietic s-au succedat în chip armonios, exprimând, în esen ţă , acelea şi tendin ţe acaparatoare. Rând pe rând, imperialismele moscovite s-au slujit de biseric ă ( ţarismul) ori de ideologie (comunismul). Pentru st ăvilirea şi eradicarea pericolului ro şu – a fost opinia ferm ă a Mare şalului Antonescu – în Europa numai Germania mai reprezenta un element de baz ă. Lucru semnificativ, Ion Antonescu nu s-a pronun ţat în acest sens doar la începutul conflictului, în 1941 , când şansele victoriei germane ap ăreau ca sigure, ci chiar şi în ultimele zile ale b ătăliei României în Est (august 1944), adic ă atunci când totul era iremediabil compromis, pentru Europa Est-Central ă profilându-se, amenin ţă tor, spectrul comuniz ării. Reamintim, în aceast ă privin ţă , declara ţia f ăcut ă la 21 august 1944, la Sl ănic Moldova, de Mare şal generalului Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate german „Ucraina de Sud”, ce reunea trupe germane şi române destinate ap ărării României de Nord-Est împotriva Armatei Ro şii: „... Interesul alian ţei şi al colabor ării între poporul român şi poporul german nu cuprinde numai aceast ă perioad ă de timp a r ăzboiului actual, ci se întinde în timpurile viitoare, atât în domeniul politic, cât şi în cel economic. Cum şi r ăzboiul poate s ă mearg ă spre sfâr şit, Rusia va ie şi de aici mai puternic ă decât a intrat. Aceasta va însemna, a şadar, şi mai departe pentru Europa un pericol mare şi de durat ă. Poporului european c ăruia îi revine misiunea s ă înfrâneze aspira ţiile statului covâr şitor de puternic ruso-sovietic este poporul german, care are în Estul şi Sud-Estul Europei un singur aliat natural: poporul român, care ocup ă o regiune întins ă pe circa 40% din linia dreapt ă a distan ţei între Marea de Est şi Marea Neagr ă. Statul german trebuie s ă fie tare pe Marea de Est şi la Sud; Statul român şi poporul român trebuie s ă fie mare şi tare la Marea Neagr ă şi la Nord, ca s ă formeze un bastion contra interven ţiilor Rusiei Sovietice... ”80 . În fa ţa Tribunalului denumit pompos „al poporului”, la „procesul” – „al marii tr ădări na ţionale”, Mare şalul Ion Antonescu şi echipa sa au fost judeca ţi – potrivit Actului de acuzare nr. 1 din 29 aprilie 1946 – pentru dezastrul ţă rii şi crime de r ăzboi . S-a apreciat c ă Mare şalul şi ceilal ţi 23 de inculpa ţi, dintre care şapte absen ţi, „au tr ădat interesele poporului român, punând ţara în slujba du şmanului fascist şi hitlerist”. Acuzatorii au pretins, în chip cu totul fals, c ă pentru dreapt ă judecat ă „am deschis arhive, am cercetat documentele, am examinat date, am întrebat exper ţi acolo unde am avut îndoial ă. Nu am f ăcut nici o afirma ţie care s ă nu fie sprijinit ă pe documente sau pe fapte cunoscute şi nu am tras nici o concluzie, înainte de a pleca de la date verificate... Am urm ărit... cu sârguin ţă ca ceea ce dezv ăluim s ă corespund ă riguros realit ăţ ii” 81 . Judec ătorii, care vorbeau în numele comuni ştilor şi fal şilor democra ţi de la Bucure şti, ori exprimau punctul de vedere al puterilor ocupante şi înving ătoare în al doilea r ăzboi mondial
79 Este interesant de re ţinut c ă, în primele luni ale R ăzboiului din Est, Mare şalul şi, mai cu seam ă, Mihai Antonescu, ministrul de externe al României şi vicepre şedintele guvernului (1941-1944), au abordat problema şi sub aspectul ei „rasial”: al b ătăliei angajate împotriva „mării slave” de c ătre germanici, sus ţinu ţi de „latinii de la Dun ăre”! 80 Vezi Mare şal Ion Antonescu, Un A.B.C. al anticomunismului românesc , II, documentul nr. 84. 81 Vezi M. D. Ciuc ă, ed., Procesul Mare şalului Antonescu. Documente , 1, Bucure şti, 1995, p. 62- 63.
33 (URSS, SUA şi Marea Britanie), s-au „îmb ătat cu ap ă rece” şi s-au str ăduit s ă asigure opinia public ă intern ă şi interna ţional ă în privin ţa inten ţiilor lor formidabile de obiectivitate, fiind convin şi c ă, nici mai mult, nici mai pu ţin, jucau rolul celor dintâi istorici ai faptelor în derulare. „... Am fost c ălăuzi ţi – gl ăsuia Actul de acuzare – de o suprem ă dorin ţă , şi anume: atunci când, mai târziu, în timpul de r ăgaz şi lini şte, se va scrie istoria dureroas ă a regimului Antonescu, aceast ă istorie s ă fie o adâncire şi o completare a cercet ărilor noastre şi nicidecum o dezmin ţire” 82 . Ei bine, nu a trecut nici un deceniu – nu mai vorbim de r ăstimpul de peste o jum ătate de veac ce ne desparte acum de acel moment tragic! – şi verdictul „Tribunalului” din 1946 a ap ărut în adev ărata lui lumin ă: strâmb şi nedrept, întemeiat pe documente alese „pe sprâncean ă” ori falsificate, totalmente insuficiente pentru a sus ţine tot ceea ce acuzarea se str ăduise s ă ateste: dezastrul României şi crimele de r ăzboi. Generalul magistrat Ioan Dan, cel dintâi care a investigat, înaintea noastr ă, întreg „dosarul” procesului fantomatic din 1946, a concluzionat f ără nici un fel de dubii: „Judecata [din 1946] a fost p ătima şă şi sentin ţa [condamnarea la moarte a Mare şalului Antonescu şi a unora dintre colaboratori] era dat ă înainte de a şa-zisa judecat ă…” 83 . S-a adeverit, astfel – observa înaltul magistrat – prezicerea Mare şalului Antonescu din scrisoarea adresat ă so ţiei sale la 17 mai 1946, referitoare la modul în care „poporul român de jos” fusese constrâns s ă asiste neputincios la „opera” infam ă a „Tribunalului” din Bucure şti 84 : Atât Actul de acuzare , cât şi sentin ţele dictate şi, mai ales, dezbaterile din cadrul „Tribunalului Poporului” (6-17 mai 1946) au insistat, cum era şi firesc, având în vedere momentul desf ăş ur ării „procesului”, asupra preg ătirii, declan şă rii şi purt ării R ăzboiului din Răsărit . Aşa dup ă cum au atestat f ără putin ţă de t ăgad ă cercet ările de specialitate din ultimele decenii, România lui Ion Antonescu a fost obligat ă, în toamna anului 1940, s ă se alieze cu Axa Berlin-Roma-Tokio , al ături de care va participa, cu începere de la 22 iunie 1941, la războiul împotriva URSS. Războiul din Est 85 a fost, dup ă cum am relevat, de la un cap ăt la altul (22 iunie 1941 – 23 august 1944), unul drept, pentru zdrobirea comunismului şi eliberarea provinciilor istorice ale Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Her ţa, ocupate de c ătre URSS în vara anului 1940. Războiul din R ăsărit, a şa dup ă cum bine se ştie, a fost proclamat de la început drept Sfânt 86 . El era purtat nu numai pentru reintrarea în drepturile istorice române şti la Est ori pentru zdrobirea comunismului, ci, deopotriv ă, pentru ap ărarea şi salvarea credin ţei. Subliniem c ă acesta era nu numai rostul oficial al campaniei, ci astfel a fost perceput de către to ţi cei care s-au b ătut în R ăsărit. „S ă ne rug ăm bunului Dumnezeu s ă ne ajute s ă f ăurim o
82 Ibidem , p. 63. 83 Vezi Ioan Dan, „Procesul” Mare şalului Ion Antonescu , Bucure şti, 1993, p. 279. 84 Cf. Gh. Buzatu, Din istoria secret ă a celui de-al doilea r ăzboi mondial , II, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1995, p. 274. 85 La declan şarea r ăzboiului şi imediat dup ă aceea a ap ărut o literatur ă foarte bogat ă privind URSS, agresiunea trupelor ro şii în iunie-iulie 1940 împotriva României, crimele bol şevice în Basarabia şi nordul Bucovinei etc. Men ţion ăm în aceast ă privin ţă : I. Vi şoianu, Gh. Nicola, URSS, 1917-1941. O pat ă de întunerec în istoria civiliza ţiei , Bucure şti, Socec et Co., 1941; Maior D. Stancov, Ac ţiunea subversiv ă sovietic ă. I. Propaganda, alarmismul, defetismul. Constat ări şi înv ăţă minte , Bucure şti, 1941; Colonel V. N ădejde, Primejdia moscovit ă şi misiunea poporului român , Bac ău, Tip. Lumina, 1941; D. Pădure, Basarabia şi Bucovina de Sus sub noua st ăpânire. Noemvrie 1940 , f.l., f.a. 86 Vezi M. Antonescu, Războiul Sfânt. Cuvânt c ătre Români rostit la Radio în ziua de 22 iunie 1941 , Bucure şti, 1941, 19 p.
34 Românie Mare şi Sfânt ă” – opina un profesor din Bucure şti într-o epistol ă destinat ă fiului s ău pe front 87 . În contradic ţie flagrant ă cu faptele, actele şi dezbaterile „procesului” din 1946 s-au str ăduit s ă acrediteze cele mai n ăstru şnice puncte de vedere privind caracterul „nedrept” şi „premeditat” al opera ţiunii militare din 22 iunie 1941, denumit ă exclusiv „act criminal”, astfel dup ă cum s-ar fi desf ăş urat şi ac ţiunile pentru eliberarea teritoriului na ţional (Basarabia şi nordul Bucovinei) ori acelea din interiorul URSS, pân ă în regiunile Stalingradului şi Caucazului, adic ă tot... criminale. Din Actul de acuzare re ţinem aceste constat ări: c ă regimul antonescian şi-ar fi propus în 1940 s ă subjuge România lui Adolf Hitler, ţara având a servi „drept baz ă militar ă şi economic ă, bine organizat ă, pentru realizarea planurilor de agresiune [ale Germaniei] în Balcani şi contra URSS”88 ; în acela şi scop, trupele germane ar fi fost invitate s ă „ocupe” România 89 ; aderarea Bucure ştilor la Pactul Tripartit în 23 noiembrie 1940 a echivalat cu recunoa şterea „spa ţiului vital” şi a „ordinei noi” naziste în Europa, cu sus ţinerea „politicii imperialiste a hitlerismului şi a fascismului” 90 ; „echipa scelerat ă” a lui Ion Antonescu, sprijinit ă de liderii reac ţionari ai PN Ţ şi PNL (?!), a „deschis frontierele ţă rii” trupelor germane pentru a înf ăptui agresarea URSS 91 ş.a.m.d. Războiul din R ăsărit – desprindem, în continuare, din Actul de acuzare – ar fi reprezentat, chipurile, culmea tr ădării şi a crimelor înf ăptuite de regimul antonescian. R ăzboiul a fost „nebunesc”, cu urm ări incalculabile, dezastruoase 92 . Declan şarea opera ţiunii eliberatoare de la 22 iunie 1941 a fost blamat ă şi sanc ţionat ă de „Tribunal”, atât ac ţiunea în sine, cât şi modul în care s-a purtat ea, ceea ce îng ăduia s ă se presupun ă, f ără dificultate – chiar de la deschiderea „procesului”, la 6 mai 1946 –, pedeapsa ce-i aştepta pe unii dintre reprezentan ţii regimului Antonescu afla ţi în boxa acuza ţilor, în frunte cu însu şi Mare şalul 93 : „Crima de agresiune contra URSS nu const ă numai în realizarea planului banditesc imperialist de jaf şi cotropire. Ea se angreneaz ă prin modul cum r ăzboiul a fost premeditat şi condus. A şadar, crima clicilor fasciste-reac ţionare, în frunte cu Ion Antonescu, îmbrac ă un dublu aspect: jefuirea, cotropirea şi exterminarea popula ţiei din teritoriile ocupate şi trimiterea cu cruzime la moarte într-un r ăzboi de jaf a sute de mii de tineri români” 94 . De unde, acest verdict: „Dac ă intrarea în r ăzboi este o crim ă, continuarea lui este [a fost] o agravan ţă şi mai mare” 95 . Aşa cum era de a şteptat, Mare şalul Ion Antonescu a fost chestionat în privin ţa Războiului din R ăsărit în cursul interogatoriului la care a fost supus, chiar în prima zi a „procesului”. În zadar pre şedintele „Tribunalului”, Alexandru Voitinovici 96 şi unii dintre
87 Vezi Al. Lascarov-Moldovanu, Scrisori din r ăzboi. Din anul vitejiei române şti – 1941 , Bucure şti, 1942, p. 101. Vezi şi G. Macrin, Războiul drept ăţ ii , Bucure şti, Editura Dacia Traian ă, 1943, passim ; D. P ădure, Sub c ălcâiul comunist. Pagini de crud adev ăr, [Bucure şti, 1941], passim . Acest din urm ă autor, care-şi dateaz ă ultimele rânduri 15 iunie 1941 , îndemna la „întregirea ţă rii” (p. 24). 88 Apud M. D. Ciuc ă, ed., Procesul … , 1, p. 66. 89 Ibidem , p. 68-71. 90 Ibidem , p. 73. 91 Ibidem , p. 75. 92 Ibidem , p. 76. 93 Ibidem. 94 Ibidem . 95 Ibidem , p. 77. 96 Vezi informa ţii noi despre acesta – Cezar Mâ ţă , Lideri comuni şti români. Trei dosare de caz, în Paradigmele istoriei , II, coordonator Stela Cheptea, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2009, p. 91 şi urm. Al. Voitinovici (n. 1918, Pa şcani – m. 1983, Israel).
35 „acuzatorii publici” (Vasile Stoican sau Dumitru S ăracu – nume predestinat!) s-au str ăduit s ă-i creeze probleme acuzatului. Ion Antonescu a replicat, consecvent, cu claritate şi demnitate. Preciz ările Mare şalului la „capcanele” ce i-au fost întinse de acuzare (precum întrebarea lui Vasile Stoican: „Dac ă nu avea inten ţia de a ocupa teritoriile URSS-ului, ce a c ăutat cu trupele române pân ă la Stalingrad?”), cu adev ărat s-au adresat Istoriei, iar nu Cur ţii improvizate, manevrat ă din interiorul şi din exteriorul ţă rii şi debusolat ă sub imperiul patimei ce o cople şea. Unele dintre r ăspunsurile Mare şalului Antonescu trebuie avute, necondi ţionat, în aten ţie de c ătre istoricii de azi şi de mâine: 1. În privin ţa caracterului „premeditat” al ofensivei de la 22 iunie 1941, imputat de „Tribunal”, Ion Antonescu a observat: „Este un principiu militar... [...] Statele Majore de pretutindeni, pentru orice ac ţiune de război, au în vedere ipoteze cu zeci de ani înainte şi prospec ţioneaz ă tot timpul” (subl. ns.)97 . 2. Respingând o dat ă mai mult planificarea „crimei” de „agresiune” contra URSS, atunci când lucrurile s-au petrecut exact invers, şi referindu-se la momentul începerii ostilit ăţ ilor, Ion Antonescu a asigurat „Tribunalul” c ă: „R ăzboiul s-a declan şat prin surprindere pentru noi. Nu eram preg ăti ţi pentru el...” 98 . 3. Relativ la scopul fundamental al R ăzboiului din R ăsărit, contestat cu vehemen ţă şi în mod repetat de c ătre „Tribunal”, şi anume c ă eliberarea teritoriilor str ăvechi române şti ar fi fost în discu ţie, Ion Antonescu a declarat cu fermitate, indiferent de verdictul ce-l a ştepta, c ă ac ţiunea peste Prut, al ături de Germania şi alia ţii ei, o angajase numai „pentru recuperarea provinciilor din Est, care ne fuseser ă luate cu un an înainte” 99 . 4. Chestionat de pre şedinte dac ă, la declan şarea r ăzboiului, ar fi fost confruntat cu vreo opozi ţie, Mare şalul a precizat: „Nici una”. Pre şedintele „Tribunalului” insistând şi asigurând c ă dispunea de proteste scrise referitoare la problem ă, Ion Antonescu a revenit, f ăcând trimitere, mai mult ca sigur, la documentele ce puteau fi atribuite extremei stângi, în frunte cu PCR, aflat ă în slujba Moscovei: „Nu-mi amintesc [de protestele scrise]. Şi depinde cine le face. Trebuie s ă le fac ă persoane responsabile şi persoane care se cade s ă vorbeasc ă în numele poporului român, acelea care aveau adeziunea maselor. Dac ă sunt aceste persoane şi le-am v ăzut şi nu le-am luat în considerare, sigur c ă r ăspund. Dar nu exist ă proteste şi indica ţiuni de la persoane care erau obligate s ă vorbeasc ă în numele neamului românesc” 100 . 5. St ăruind, în sfâr şit, asupra întreb ării: „Ce-a c ăutat la Stalingrad?”, al c ărei r ăspuns a preocupat atât de mult „Tribunalul” din 1946 şi, ulterior, pe to ţi istoricii, Mare şalul Ion Antonescu a oferit aceste preciz ări: „... Când o ţar ă se angajeaz ă într-un r ăzboi, armata acestei ţă ri trebuie s ă mearg ă pân ă în fundul p ământului pentru ca s ă distrug ă for ţele inamice, s ă câ ştige r ăzboiul. Este un principiu capital de conducere strategic ă a opera ţiunilor militare, care s-a aplicat de la romani şi pân ă ast ăzi. C ăuta ţi în istoria secolelor şi ve ţi vedea c ă nimenea nu s-a oprit la frontier ă101 , ci a mers acolo unde a putut s ă distrug ă armatele. Când Hanibal a fost b ătut în Italia, Scipione s-a dus dup ă el în Africa, Spania, în Africa l-a distrus la Zama şi a distrus Cartagina. Napoleon a fost
97 Cel mai str ălucit r ăspuns în privin ţa falsei „premedit ări” a agresiunii împotriva URSS Ion Antonescu l-a formulat în men ţionatul Memoriu înaintat „Tribunalului Poporului” la 15-16 mai 1946 (cf. M. D. Ciuc ă, ed., Procesul…, 2, p. 166 şi urm.). 98 M. D. Ciuc ă, ed., op. cit. , 1, p. 199. 99 Ibidem , p. 197. 100 Ibidem , p. 199. 101 În 1943, generalul Constantin Pantazi, ministru de R ăzboi, a f ăcut o declara ţie, re ţinut ă de către autorit ăţ ile militare ale SUA, în sensul c ă securitatea na ţional ă a României nu se ap ăra la frontiere (cf. L. Watts, O Casandr ă a României: Ion Antonescu şi lupta pentru reform ă. 1918-1941 , p. 14).
36 pân ă la Moscova. Alexandru I al Rusiei a fost pân ă la Paris, pe urm ă. Ru şii au fost de atâtea ori pân ă la... [Aici, pre şedintele „Tribunalului” îl întrerupe pe cel interogat, solicitând s ă i se aduc ă drept probe... „ra ţiuni militare”, drept care Mare şalul continu ă:] Da. Ra ţiune militar ă şi numai ra ţiune militar ă. Şi nu se poate opri. Şi r ăspunsul cel mai bun care vi-l dau este c ă, atunci când s-a intrat în a doua faz ă a r ăzboiului [României], pentru cucerirea Transilvaniei de Nord, Ardealului de Nord, armatele române nu s-au oprit la frontier ă, au mers pân ă în inima Europei, pân ă la Viena, mi se pare, şi pân ă la Budapesta”102 . Toate argumentele expuse de Ion Antonescu şi documentele aflate la dispozi ţie nu au fost suficiente pentru ca „Tribunalul” s ă ajung ă la o concluzie ferm ă şi reflectând realitatea. Dimpotriv ă. În Hot ărârea nr. 17, din 17 mai 1946, „Tribunalul Poporului” din Bucure şti, în capitolul special rezervat ex-Mare şalului României, a re ţinut: „... Astfel, data de 22 iunie 1941, când Hitler a declarat r ăzboi împotriva URSS, g ăse şte România cu totul aservit ă politicii germane şi aceasta prin fapta acuzatului Ion Antonescu şi a celor care l-au secondat în politica sa, comi ţând cea mai mare crim ă petrecut ă în istoria poporului român, al ăturându-se Germaniei hitleriste, la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietic ă, care doreau o colaborare pa şnic ă cu poporul român. Aceast ă crim ă a avut urm ări dezastruoase şi prin aceea c ă nem ţii au folosit armata noastr ă, în cursul luptelor, în situa ţiunile cele mai primejdioase şi deasupra puterilor omene şti; c ă, în acela şi timp, acuzatul Ion Antonescu, în dou ă scrisori consecutive, îl asigur ă pe Hitler c ă va merge pân ă la cap ăt cu ac ţiunea ce a pornit în R ăsărit, ad ăugând c ă nu pune nici o condi ţiune şi nu discut ă cu nimic aceast ă cooperare militar ă pe un nou teritoriu... (subl. ns.)” 103 . În consecin ţă , „Tribunalul”, constatând delictul de „crim ă de dezastrul ţă rii, prin săvâr şirea crimei de r ăzboi”, l-a condamnat pe Ion Antonescu la zece ani degradare civic ă, la deten ţiune grea pe via ţă şi, prin şase capete de acuzare cuprinse în tot atâtea alineate, la pedeapsa cu moartea. Potrivit Codului Penal în vigoare în 1946, condamnatul trebuia s ă execute numai una dintre pedepse, şi anume pe cea mai grea, adic ă pedeapsa cu moartea 104 . Cercet ările istoricilor, descoperirea unor noi documente în arhive, interven ţia factorului timp în analiza şi aprecierea evenimentelor din 1939-1945, experien ţa desf ăş ur ărilor interna ţionale din ultimele dou ă decenii îi îndeamn ă ast ăzi pe speciali şti, şi nu numai, la regândirea şi rediscutarea „cazului” Mare şalului Ion Antonescu. În acest context, ne îng ăduim să subliniem, în baza documentelor şi în perspectiva distan ţei în timp ce ne separ ă de evenimentele studiate, temeinicia profe ţiilor Mare şalului, cuprinse în Testamentul politic 105 expus la ultima şedin ţă a „Tribunalului” din mai 1946:
„Scump popor român, [...] Am luptat în dou ă r ăzboaie 106 pentru gloria ta! [...] Las Ţă rii tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost r ău iau asupra mea, în afar ă de crim ă!
102 M. D. Ciuc ă, ed., op. cit. , 1, p. 205. 103 Ibidem , II, p. 220. 104 Ibidem , p. 278-279. 105 Pentru care s-au avansat mai multe variante (vezi M. D. Ciuc ă, ed., Procesul Mare şalului Antonescu, 2, p. 161 şi urm.; diverse lucr ări ale lui Gh. Buzatu). 106 Referin ţă la campaniile României din primul şi al doilea r ăzboi mondial, respectiv: 1916-1918 şi 1941-1944. De remarcat c ă, în alte rânduri, Mare şalul Antonescu vorbea de patru r ăzboaie în care se angrenase România, ceea ce nu era de fel exagerat; dat fiind c ă, în afar ă de cele deja men ţionate, el aducea în aten ţie şi campania din 1913 din Bulgaria (al doilea r ăzboi balcanic) şi campania antibol şevică din 1919 în Ungaria.
37 Acest r ăzboi, care s-a sfâr şit cu înfrângerea Germaniei hitleriste, nu va pune cap ăt conflictului mondial deschis în 1914. Prev ăd un al treilea r ăzboi mondial, care va pune omenirea pe adev ăratele ei temelii sociale. Ca atare, dv. şi urma şii dv. ve ţi face mâine ceea ce eu am încercat s ă fac ast ăzi, dar am fost înfrânt! Dac ă a ş fi fost înving ător, a ş fi avut statui în fiecare ora ş al României. Cer s ă fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice gra ţiere. [...] Am terminat!... ”107 .
107 Gh. Buzatu, România cu şi f ără Antonescu , p. 336. Am re ţinut din varianta propus ă de D-na Henriette Magherescu. A se vedea îns ă (în copie foto, infra ) şi Testamentul cuprins în men ţionatul Memoriu din 15-16 mai 1946
38
„PROCESUL ”
Excep ţie f ăcând atâtea împliniri şi e şecuri, veacul al XX-lea a oferit, periodic, românilor şi spectacolele mai multor ... „PROCESE ALE SECOLULUI” : procesul comuni ştilor din Dealul Spirii (ianuarie-iunie 1922), procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938), procesul guvern ării I. Antonescu (mai 1946), procesul P.N. Ţ. (octombrie-noiembrie 1947) şi, desigur, ultimul dar nicidecum cel din urm ă, procesul so ţilor Ceau şescu (decembrie 1989). În fapt, au fost, în ordine strict-cronologic ă, unul mai penibil decât altul, dovedindu-se, cu trecerea timpului, fiecare în parte sau toate la un loc tot atâtea fiasco -uri, sub toate aspectele (organizare, juridic, politic, relevan ţă , semnifica ţie istoric ă etc.). Este motivul pentru care istoria deja le-a rânduit, f ără menajamente şi f ără excep ţii, acolo unde şi cum trebuie, ele înscriindu-se, dup ă scurgerea anilor, în rândul „proceselor”, al înscen ărilor judiciare de cea mai joas ă spe ţă , practic în afara legii . Ceea ce, net ăgăduit, spune totul despre „valoarea”, juridic ă sau simbolic ă, a „judec ăţ ilor” înf ăptuite...
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desf ăş urat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare numerotate (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea pu ţini istorici, alc ătuiesc o arhiv ă operativ ă. Un semn r ău, desigur, în sensul c ă urm ărirea „criminalilor de r ăzboi” din 1946 poate fi oricând extins ă, de şi, pe de alt ă parte, şi d ătător de speran ţe, dac ă se are în vedere, de ce nu,în raport cu infamiile „judec ătorilor” de odinioar ă sau cu redesf ăş ur ările Istoriei, şi redeschiderea tuturor cazurilor, prin rejudecarea lor!
39 Dup ă cum cititorul a constatat, în aceast ă serie intr ă şi „procesul” – dac ă nu cumva reprezint ă „vedeta” înscen ărilor judiciare organizate vreodat ă la/de Bucure şti?! - al echipei guvernamentale a lui Ion Antonescu 108 , denumit în epoc ă al „Marii Tr ădări Na ţionale”, organizat fiind, ceea ce s-a afirmat şi recunoscut chiar în 1946 şi consecvent mai apoi, sub egida penibilului „Tribunal al Poporului” din Bucure şti. Lucrurile sunt îns ă foarte bine cunoscute, mai cu seam ă dup ă deschiderea arhivelor în 1990 şi apari ţia a numeroase monografii şi volume de documente 109 . De aceast ă dat ă, avem în aten ţie un episod cvasi- integral necunoscut 110 din vremea „procesului” de trist ă faim ă. Pentru început, s ă precizăm c ă, în urma loviturii de stat de la 23 august 1944, Mare şalul Antonescu şi unii dintre principalii s ăi colaboratori aresta ţi au fost ţinu ţi timp de câteva ore la Palatul Regal din Calea Victoriei. Apoi, preda ţi comuni ştilor condu şi de inginerul „Ceau şu” (Emil Bodn ăra ş), ei au fost transporta ţi şi ad ăposti ţi într-o cas ă secret ă a P.C.R. din Cartierul Vatra Luminoas ă, unde au r ămas pân ă la 28 august 1944, când fur ă prelua ţi – la cerere – de reprezentan ţii for ţelor ocupante sovietice. Dup ă dou ă zile, grupul a fost trimis cu destina ţia Moscova, unde a ajuns la 3 septembrie 1944, pentru a fi instalat într-o vil ă din vecin ătatea capitalei ruse şti, la Castelul Goli ţin, pentru perioada septembrie 1944 – iunie 1945. Detalii din cele mai interesante asupra acestei perioade afl ăm din memoriile generalului Constantin Pantazi, fostul ministru de r ăzboi al anilor 1942-1944, el însu şi arestat la 23 august 1944 şi devenit membru al grupului de prizonieri români de r ăzboi în URSS 111 . Ulterior, prizonierii, g ăzdui ţi dup ă 17 iunie 1945 în celebra închisoare Lubianka a NKVD- ului, din centrul Moscovei, au fost supu şi unor anchete dure şi intense, toate documentele întocmite cu acel prilej, p ăstrate şi ordonate cu grij ă de autorit ăţ ile sovietice fiind recent editate 112 . De ţinerea ex-demnitarilor români în spatele gratiilor, dup ă cum şi a generalilor germani (în frunte cu feldmare şalul Friedrich Paulus) sau a ultimului împ ărat chinez, ajun şi, cu to ţii, din motive evidente, prizonierii „de lux” ai Kremlinului, n-a r ămas totu şi complet lipsit ă de urme. Din când în când, guvernul sovietic, presa indiscret ă şi diploma ţii occidentali acredita ţi la Moscova au solicitat ori au dezv ăluit diverse am ănunte. Astfel, dup ă ce însu şi liderul sovietic V. M. Molotov a anun ţat la 18 septembrie 1944 că urma s ă se publice f ără întârziere lista „criminalilor de r ăzboi” români şi germani aresta ţi în România în august
108 Gh. Buzatu, ed., Mare şalul Antonescu la judecata istoriei , Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2002, 463 p. 109 Vezi, îndeosebi, Procesul Mare şalului Antonescu. Documente , vols. 1-3, editor Marcel- Dumitru Ciuc ă, Bucure şti, Editura Saeculum I.O./Editura Europa Nova, 1998; Ioan Dan, “Procesul” Mare şalului Ion Antonescu , Bucure şti, 1993; Gh. Buzatu, Mircea Chiri ţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România , vols. 1-2, Bucure şti, Editura Paideia, 1998. 110 Cele dintâi informa ţii şi probe le-am publicat în cursul acestui an (v. Gh. Buzatu, Din Jurnalul de supraveghere a Grupului Ion Antonescu, întocmit de gardieni, în perioada 3 aprilie – 28 mai 1946, în “Historia”, nr. 2/2005, p. 40-43; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., „Jurnalul de temni ţă ” (aprilie-mai 1946) al Grupului Mare şalului Antonescu) , în Istorie şi societate , II, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2005, p. 513-601); Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei: Mare şalul Antonescu – Pro şi contra , Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2006, p. 489 şi urm. 111 Vezi Constantin Pantazi, Cu Mare şalul pân ă la moarte. Memorii , edi ţie Al. V. Di ţă şi Adrian Pandea, Bucure şti, Editura Publiferom, 1999, p. 321-339. Memorialistul insist ă şi asupra tratamentului, în general convenabil, rezervat înalţilor prizonieri în Rusia, pân ă la terminarea războiului în Europa, în mai 1945. 112 Cf. Lotul Antonescu în ancheta Smer ş, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Ia şi, Editura Polirom, 2006, 467 p.
40 1944 113 , chiar a doua zi presa moscovit ă a g ăzduit lista celor afla ţi în deten ţie 114 . Deja între timp ambasadorul britanic la Moscova, Sir A. Clark Kerr, primise un mesaj din partea lui A. I. Vî şinschi, liderul adjunct al MAE al URSS, cuprinzând numele primilor zece prizonieri români şi germani adu şi de la Bucure şti – ex-Mare şalul Antonescu, M. Antonescu, C. Pantazi, C. Z. Vasiliu şi colonel Mircea Elefterescu 115 . Dup ă mai multe luni, a fost rândul ministrului american la Bucure şti, Burton Y. Berry, s ă se intereseze de soarta grupului de la Moscova 116 , iar aceasta în preajma şi, mai cu seam ă, în timpul sau dup ă terminarea „procesului” din 6-17 mai 1946. Concomitent, Lega ţia britanic ă s-a l ăsat, la un moment dat, surprins ă de o ştire fals ă, cum c ă Antone ştii ar fi fost deja adu şi la Bucure şti în ianuarie 1946 117 , pentru ca ulterior Misiunea Militar ă britanic ă s ă stabileasc ă cu precizie sosirea grupului Antonescu la începutul lunii aprilie 1946 şi debutul „procesului” la 6 mai 1946 118 . Din coresponden ţa diplomatic ă n-au lipsit ştirile potrivit c ărora, prin judecarea lui Antonescu, guvernul comunizant de la Bucure şti î şi propusese şi compromiterea liderilor istorici Iuliu Maniu şi Dinu Br ătianu 119 . Este interesant c ă problema „criminalilor de r ăzboi” s-a aflat la ordinea zilei, în lunile martie – iunie 1946, şi pe canalul Londra – Moscova - Washington 120 . Aşa, de exemplu, la 26 februarie 1946, ambasadorul sovietic la Londra, F. T. Gusev, s-a interesat dac ă guvernul britanic era de p ărere ca grupul Antonescu s ă fie judecat la Bucure şti, iar, la 18 martie 1946, Foreign Office -ul a luat act 121 . În context, Washingtonul a fost de asemenea în ştiin ţat şi n-a avut obiec ţii 122 . O alt ă problem ă ce a ap ărut la un moment dat pe agend ă privea audierea unor ex-demnitari antonescieni la procesul de la Nürnberg. În acest sens, a fost chestionat însu şi celebrul procuror american Jackson, care a recomandat c ă nu era de dorit ca listele propuse de sovietici cu „criminali de r ăzboi” s ă fie conexate cauzei marilor criminali de r ăzboi nazi şti 123 . În consecin ţă , diploma ţii str ăini s-au limitat în a urm ări desf ăş urarea „procesului” de la Bucure şti 124 şi au consemnat – atât Holman, cât şi Berry – deznod ământul: condamnarea şi
113 Great Britain, Public Record Office, FO – 371/44 039 (telegrama nr. 2 479/18 septembrie 1944, Sir A. Clark Kerr c ătre Foreign Office), f. 3. 114 Ibidem , f. 5 (telegrama nr. 2 484/19 septembrie 1944, Kerr c ătre Foreign Office). 115 Ibidem , f. 10 (Mesajul lui Kerr c ătre A. Eden, 18 septembrie 1944). 116 Vezi Procesul Mare şalului Antonescu. Documente , I, doc. nr. 5, 6; Procesul ... , II, doc. nr. 16, 21, 28, 37. 117 PRO, FO - 371/59 167 (telegrama nr. 111/22 ianuarie 1946, Le Rougetel c ătre Foreign Office). 118 Idem, Misiunea Militar ă britanic ă la Bucure şti c ătre War Office, rapoartele nr. 159/16/46 din 25 aprilie 1946 şi nr. 5 113/429 din 2 mai 1946. 119 Ibidem (raportul nr. 118/1946, A. Holman c ătre Foreign Office). 120 Cf. mesajul nr. 45 – A/26 februarie 1946, F. T. Gusev c ătre E. Bevin sau telegrama nr. 1 463/7 martie 1946, lordul Halifax c ătre Foreign Office. 121 Vezi Raportul nr. 3 678/1 197 c ătre F. T. Gusev. 122 Telegrama nr. 3 395/9 aprilie 1946, Foreign Office-ul c ătre Ambasada din Washington; telegrama nr. 2 538/19 aprilie 1946, lordul Halifax c ătre Foreign Office. 123 Telegrama nr. 2 810/3 mai 1946, lordul Halifax c ătre Foreign Office. 124 Bibliografia esen ţial ă referitoare la aceast ă tem ă: Consiliul Na ţional pentru Studiul Arhivelor Securit ăţ ii (Arhiva), Bucure şti, fond 40 010/„Tribunalului Poporului”, 1946, 148 volume; Marcel-Dumitru Ciuc ă, editor, Procesul Mare şalului Antonescu. Documente , vols. 1-3, Bucure şti, Editura Saeculum I.O./Editura Europa Nova, 1998; Ioan Dan, “Procesul” Mare şalului Ion Antonescu , Bucure şti, 1993; Ioan Opri ş, Procesul ziari ştilor „na ţionali şti” (22 mai - 4 iunie 1945), Bucure şti, Editura Albatros, 1999; Alesandru Du ţu, Sub povara armisti ţiului: Armata Român ă în perioada 1944-1947, Bucure şti, Editura Tritonic, 2003; Ion Zainea, Politic ă şi administra ţie în România (6 martie 1945-1 martie 1946): Epurarea, Oradea, Editura Universit ăţ ii, 2004; Radu
41 execu ţia lui Ion Antonescu şi a principalilor s ăi colaboratori (Mihai Antonescu, C. Z. Vasiliu şi Gh. Alexianu) la 1 iunie 1946 125 . În ceea ce-l privea pe ministrul URSS la Bucure şti, S. I. Kavtaradze, acesta a informat prompt Moscova – prin telefonogram ă secret ă din 1 iunie 1946 (orele 15,15) – c ă Mihai I tocmai confirmase condamnarea la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C. Z. Vasiliu şi Gh. Alexianu, execu ţia lor fiind posibil ă în ceasurile imediat urm ătoare 126 . Se ştie prea pu ţin c ă, în perioada în care s-a preg ătit, s-a desf ăş urat sau a urmat sentin ţei „procesului” din 6-17 mai 1946, acuza ţii, de ţinu ţi în condi ţii speciale, s-au aflat tot timpul sub strict ă supraveghere. În mod concret, pentru fiecare de ţinut s-au asigurat „încadrarea” şi observarea, de c ătre „speciali şti” ai Direc ţiei Generale a Poli ţiei, 24 de ore din 24, iar, pentru ca la sfâr şitul fiec ăreia dintre „schimburile” planificate pentru detectivi şi gardieni (dup ă programul zilnic - orele 7-15, 15-23 şi, respectiv, 23-7), copoii noilor structuri secrete ale guvernului dr. P. Groza trebuiau s ă întocmeasc ă raport ări privind comportamentul fiec ăruia dintre demnitarii pu şi sub acuza ţie 127 , c ărora li s-a ad ăugat Maria Antonescu, so ţia Mare şalului, încarcerat ă pentru ... acest motiv, singurul. Dup ă cum se vede, to ţi detectivii sau gardienii rândui ţi în fiece schimb şi-au comunicat la sfâr şit observa ţiile şi constat ările, ele au fost apoi centralizate şi semnate, desigur, semn de garan ţie pentru precizie ori asumarea responsabilit ăţ ii „misiunii împlinite” ... În acest fel s-a n ăscut un document deosebit pentru istorie, un veritabil jurnal de temni ţă colectiv 128 , fiind ţinut - caz straniu - nu de inculpa ţi, ci chiar de c ătre cerberii „Tribunalului Poporului”. „Jurnalul”, recent descoperit în arhive, acoper ă perioada 3 aprilie - 28 mai 1946, datele limit ă ale supravegherii grupului Ion Antonescu în condi ţiile precizate.
Ioanid, ed., Lotul Antonescu în ancheta Smer ş, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Ia şi, Editura Polirom, 2006; Gh. Buzatu, coordonator, Mare şalul Antonescu la judecata istoriei , edi ţia I, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2002; edi ţia a II-a, Bucure şti, 2006; Gh. Buzatu, Mircea Chiri ţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România , vol. 1-2, Bucure şti, Editura Paideia, 1998; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., „Jurnalul de temni ţă ” (aprilie-mai 1946) al grupului Mare şalului Antonescu) , în Istorie şi societate , II, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2005, p. 513-601; Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, Ploie şti, Editura Mileniul III, 2005; Gh. Buzatu, Stalin, Hitler, Antonescu, R. Vâlcea, Rottarymond and Rotarexim, 2007 (în colaborare); Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin. Un raport nefinal, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008; Gh. Buzatu, România sub Imperiul Haosului (1939-1945), Bucure şti, Editura RAO, 2007; Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., Pace şi r ăzboi (1940-1944); Jurnalul Mare şalului Ion Antonescu, vol. I, 1940-1941, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008; Gh. Buzatu, I. P ătroiu, Lotul Mare şal Antonescu al „criminalilor de r ăzboi” (1946), în „Orizont XXI”, nr. X/2008, Pite şti, p. 3-5; Gh. Buzatu, Ioana Panagore ţ, Dan Botez, Procesul şi execu ţia Mare şalului Ion Antonescu, Alexandria, 2009; Paula Mihailov-Chiciuc, în „Ziua", Bucure şti, 16-17 mai 2006. 125 Telegrama nr. 710/2 iunie 1946, Holman c ătre Foreign Office. 126 T. V. Volokitina, ed., Vosto čnaia Evropa v dokumentah rossiiskih arhivov. 1944-1953, I, 1944-1948 , Moskva, 1997, p. 463-464, doc. nr. 152. 127 Ace ştia erau: (în deten ţie) ex-mare şalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, generalul Constantin Pantazi, generalul Constantin Z. Vasiliu, Titus Drago ş, generalul Gheorghe Dobre, Ion Marinescu, profesorul Traian Br ăileanu, generalul Dumitru Popescu, generalul Constantin Petrovicescu, Constantin Bu şil ă, Nicolae Mare ş, dr. Petre Tomescu, profesorul Gheorghe Alexianu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu, iar (în contumacie) erau judeca ţi Horia Sima, Constantin D ănulescu, Vasile Dimitruc, Mihail Sturdza, Ion Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constantin Papanace şi Vasile Ia şinschi, în total 24 de persoane, acuzate conform legilor nr. 312/1945, nr. 61/1946 şi Codului de Procedur ă Penal ă în exerci ţiu (articolele 241 şi urm ătoarele) (cf. Procesul Mare şalului Antonescu , I, p. 60 şi urm., Actul de acuzare nr. 1 din 29 aprilie 1946 ). 128 Arhiva CNSAS, Bucure şti, fond 40 010, „Tribunalului Poporului”, 1946, Ministerul Afacerilor Interne al R.P.R., vol. 44, f. 6-10, 14-75, 188).
42 Valoarea documentar ă a „Jurnalului” se impune de la sine, gra ţie acestei surse reu şind s ă afl ăm detalii noi şi precise privind comportamentul şi, mai cu seam ă, opiniile inculpa ţilor despre faptele anilor 1940-1940 şi, nu în cele din urm ă, despre drama lor dup ă pronun ţarea sentin ţei la 17 mai 1946, iar, pentru unii dintre ei (ex-mare şalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, prof. Gh. Alexianu şi generalul C. Z. Vasiliu), în ultimele lor zile de via ţă , înaintea execu ţiei la 1 iunie 1946. Altfel spus, ce era altceva decât un reportaj cu ştreangul la gât ?! Pentru a-i înlesni cititorului consultarea acestui reportaj , supunem în continuare – dup ă excelenta edi ţie a Procesului Mare şalului Antonescu - „filmul” sumar al desf ăş ur ării dezbaterii judiciare din capitala României (6-17 mai 1946) 129 :
••• Luni, 6 mai 1946 - Deschiderea „procesului” (ora 8,15): citirea Actului de acuzare şi interogatoriul ex-Mare şalului Ion Antonescu (cu începere de la orele 17,25).
••• Mar ţi, 7 mai 1946 – Interogatoriile lui Mihai Antonescu, Constantin Pantazi, C. Z. Vasiliu, Titus Drago ş, Gh. Dobre, Ion Marinescu (diminea ţa), iar, în şedin ţa de dup ă-amiaz ă, Traian Br ăileanu, D. Popescu, Constantin Petrovicescu, Constantin Bu şil ă, N. Mare ş, P. Tomescu, Gh. Alexianu şi Radu Lecca.
••• Miercuri, 8 mai 1946 – Interogatoriul lui Eugen Cristescu, fostul director al Serviciului Special de Informa ţii . Începe audierea martorilor propu şi de acuza ţi, dintre care unii, de şi striga ţi, nu s-au prezentat (istoricul Gh. Br ătianu, Iuliu Maniu, liderul PN Ţ), în schimb au depus m ărturii generalul Ilie Şteflea, fost şef al MStM, generalul Socrate Mardare, fostul sub-şef al MStM, Gh. Davidescu, Ovidiu Vl ădescu, Al. Marcu ş.a.
••• Joi, 9 mai 1946 – Se continu ă audierea martorilor (Gh. Br ătianu, Constantin I. C. Br ătianu, Victor Sl ăvescu, mitropolitul N. B ălan, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Grigore Niculescu-Buze şti ş.a.).
••• Vineri, 10 mai 1946 – Continu ă audierea martorilor (colonel Radu Davidescu, fost şef al Cabinetului Militar al lui I. Antonescu, dr. W. Filderman ş.a.).
••• Sâmb ătă, 11 mai 1946 – Se continu ă audierea martorilor, începând cu ora 8,20 (Iuliu Maniu), dup ă-amiaz ă Iuliu Maniu cite şte, corecteaz ă şi semneaz ă depozi ţia de diminea ţă (iar, în final, strânge mâinile acuza ţilor Titus Drago ş, Mihai Antonescu şi Ion Antonescu), apoi generalul Aurel Aldea, Oliviu Verenca ş.a.
••• Duminic ă, 12 mai 1946 – Rechizitoriul acuzatorului public şef V. Stoican (partea întâi).
••• Luni, 13 mai 1946 – Rechizitoriul lui V. Stoican (partea a II-a), apoi rechizitoriile acuzatorilor publici Dumitru S ăracu şi C. Dobrian, urmate de pledoariile ap ărării (avocat C. Paraschivescu-Bălăceanu pentru ex-mare şalul Antonescu, avocat Eugen Ionescu pentru Mihai Antonescu, avocat Paul Ro şu pentru C. Z. Vasiliu ş.a.m.d.
129 Procesul… , 1, p. 28-32.
43
Mare şalul Antonescu, în „boxa” acuza ţilor.
••• Mar ţi, 14 mai 1946 – Continu ă pledoariile ap ărării (avocat Miron Eliade pentru Gh. Alexianu, avocat I. Lucaciu pentru Eugen Cristescu ş.a.), iar în final, între orele 21 şi 1,15, s- a acordat ultimul cuvânt acuza ţilor, în ordine lui Ion Antonescu (între orele 21,10 şi 23,15), M. Antonescu, C. Pantazi, Titus Drago ş şi Gh. Dobre.
••• Miercuri, 15 mai 1946 – Se continu ă, în absen ţa ex-Mare şalului Antonescu, ultimul cuvânt al acuza ţilor: Ion Marinescu, Traian Br ăileanu, D. Popescu, C. Petrovicescu, C. D. Bu şil ă, P. Tomescu, Gh. Alexianu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu, iar, la sfâr şit, Curtea anun ţă verdictul pentru 17 mai 1946.
••• Vineri, 17 mai 1946, seara – Se pronun ţă Hot ărârea nr. 17 a „Tribunalului Poporului” 130 , de şi redactarea documentului s-a terminat abia la 20 mai 1946. To ţi acuza ţii prezen ţi în box ă au declarat recurs în şedin ţă , iar recursurile aveau s ă fie examinate şi respinse de Înalta Curtea de Casa ţie şi Justi ţie la 25 mai 1946 şi 29 mai 1946 . Prin Hot ărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a „Tribunalului Poporului” au fost stabilite, în temeiul celor mai teribile acuza ţii (unele neadeverite nici pân ă ast ăzi, dimpotriv ă atestate de istorici drept false şi inventate – crime de r ăzboi sau crima de dezastrul ţă rii) , urm ătoarele sentin ţe:
130 Apud M. D. Ciuc ă, ed., Procesul …, 2, p. 209-308.
44
- Acuzatul Ion Antonescu : pedeapsa cu moartea (de 6 ori), deten ţiune grea pe via ţă (de 3 ori), 20 de ani temni ţă grea, 10 ani degradare civic ă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 131 ; - Acuzatul Mihai Antonescu : pedeapsa cu moartea (de 5 ori), deten ţiune grea pe via ţă , munca silnic ă pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 132 ; - Acuzatul Horia Sima , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea (de 2 ori), deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 133 ; - Acuzatul Constantin Pantazi : pedeapsa cu moartea, deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 134 ; - Acuzatul Constantin Z. Vasiliu : pedeapsa cu moartea (de 4 ori), deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 135 ; - Acuzatul Titus Drago ş: 15 ani munc ă silnic ă136 ; - Acuzatul Gheorghe Dobre : deten ţiune grea pe via ţă 137 ; - Acuzatul Ion Marinescu : 20 de ani temni ţă grea 138 ; - Acuzatul Traian Br ăileanu : 20 de ani deten ţiune riguroas ă139 ; - Acuzatul Dumitru Popescu : 10 ani închisoare corec ţional ă140 ; - Acuzatul Constantin Petrovicescu : deten ţiune grea pe via ţă 141 ; - Acuzatul Constantin D ănulescu , judecat şi condamnat în contumacie: munc ă silnic ă pe via ţă 142 ; - Acuzatul Constantin Bu şil ă: 10 ani închisoare corec ţional ă143 ; - Acuzatul Nicolae Mare ş: 10 ani închisoare corec ţional ă144 ; - Acuzatul Petre Tomescu : 15 ani munc ă silnic ă145 ;
131 Ibidem, p. 279. 132 Ibidem, p. 282. 133 Ibidem, p. 283. 134 Ibidem, p. 284. 135 Ibidem, p. 286. 136 Ibidem, p. 287. 137 Ibidem, p. 288. 138 Ibidem, p. 289. 139 Ibidem, p. 290. 140 Ibidem, p. 291. 141 Ibidem, p. 292. 142 Ibidem, p. 293. 143 Ibidem, p. 294. 144 Ibidem, p. 296. 145 Ibidem, p. 297.
45 - Acuzatul Vasile Dimitriuc , judecat şi condamnat în contumacie: deten ţiunea grea pe via ţă 146 ; - Acuzatul Mihail Sturdza , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea 147 ; - Acuzatul Ioan Protopopescu , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea 148 ; - Acuzatul Corneliu Georgescu , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea 149 ; - Acuzatul Constantin Papanace , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea 150 ; - Acuzatul Vasile Ia şinschi , judecat şi condamnat în contumacie: pedeapsa cu moartea 151 ; - Acuzatul Gheorghe Alexianu : pedeapsa cu moartea (de 3 ori), deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 152 ; - Acuzatul Radu Lecca : pedeapsa cu moartea, deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 153 ; - Acuzatul Eugen Cristescu : pedeapsa cu moartea (de 2 ori), deten ţiune grea pe via ţă etc., „re ţinându-se” a executa – termen de … bun ăvoin ţă care exprima în fond un act de silnicie barbar ă -, tot potrivit articolului 101 din Codul Penal în func ţiune, „numai una din pedepse, cea mai grav ă, şi anume pedeapsa cu moartea” 154 .
146 Ibidem, p. 298. 147 Ibidem, p. 299. 148 Ibidem , p. 300. 149 Ibidem, p. 301. 150 Ibidem, p. 302. 151 Ibidem, p. 303. 152 Ibidem, p. 304. 153 Ibidem, p. 306. 154 Ibidem, p. 307.
46 ••• Sâmb ătă, 1 iunie 1946, începând cu orele 18,02 – Aplicarea sentin ţei în privin ţa celor condamna ţi la moarte în 17 mai 1946 şi c ărora, în orele precedente, nu li se comutaser ă pedepsele: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, C. Z. Vasiliu .
A fost - altfel decât, poate, fusese planificat (?) - mai mult decât o execu ţie – un MĂCEL, înf ăptuit la Bucure şti, dar proiectat la Kremlin ...
47
333 C ĂRŢI
DE ŞI DESPRE MARE ŞALUL ANTONESCU
1 Ion Antonescu, Românii. Origina, trecutul, sacrificiile şi drepturile lor, Bucure şti, 1919. Reedit ări: Bucure şti, Editura Glio, 1990; 2 vols., Ia şi, Editura Moldova, 1991. 2 Gheorghe T ătăresc, Evacuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord , Craiova, [1940]. 3 General Ion Antonescu, Temelia statului na ţional-legionar. 6 septembrie 1940 - 6 octombrie 1940, Bucure şti, 1940. 4 Idem, Apelul c ătre femeia român ă şi alte apeluri şi cuvânt ări de Generalul ... şi Horia Sima, F ăgăra ş, 1940. 5 Idem, Zum Aufbau des Legionären Rumäniens, Bucure şti, 1940. S-a tip ărit în mai multe limbi str ăine. 6 Il Maresciallo Antonescu , Craiova, Rotogravura Scrisul Românesc, [1941]. 7 Idem, Declara ţiile d-lui General ... f ăcute presei, Bucure şti, 1941. 8 Idem, Lozinci rostite de ... , Bucure şti, 1941. 9 Idem, Cuvânt c ătre prefec ţi, de d-l Mare şal ... , Bucure şti, 1941. 10 Idem, Cuvânt de l ămurire c ătre Ţar ă, al d-lui..., Piatra Neam ţ, 1941. 11 Idem, Cuvânt şi fapt ă. Cuvânt ări rostite de ... Înf ăptuirile Guvernului. 6 septembrie - 31 decembrie 1940, Bucure şti, 1941. 12 Idem, Generalul ... c ătre Ţar ă. 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, Bucure şti, 1941. 13 Idem, Către Români. Chem ări - Cuvânt ări - Documente. La o r ăscruce a istoriei, Bucure şti, 1941. 14 Idem, Îndemnuri române şti, Bucure şti, 1941. 15 Idem, Sfintele noastre drepturi. Din cuvânt ările Domnului Mare şal ..., Conduc ătorul Statului Român, I, Bucure şti, 1941. 16 Idem, Pentru salvarea Patriei. Îndemnuri c ătre fiii Ţă rii. 20 ianuarie - 24 ianuarie [1941] , Bucure şti, 1941. 17 Maria Antonescu, Cuvinte... , Bucure şti, 1942. 18 Mihai Antonescu, Sfintele noastre drepturi, II, Bucure şti, 1941. 19 Idem, Basarabia se r ăzbun ă, Bucure şti, 1941. 20 Idem, Războiul Sfânt. Cuvânt c ătre Români rostit la Radio în ziua de 22 iunie 1941, Bucure şti, 1941. 21 Idem, Pro Germania, Bucure şti, 1941. 22 Idem, Închinare eroilor desrobitori, Bucure şti,1941. 23 Idem, Pentru Basarabia şi Bucovina. Îndrum ări date administra ţiei desrobitoare, Bucure şti, 1941. 24 Idem, În serviciul Justi ţiei române şti. Patru luni de activitate la Ministerul Justi ţiei. Reforma Justi ţiei române şti, Bucure şti, 1941. 25 Idem, Adolf Hitler. S ărb ătoarea Germaniei, Bucure şti, 1941. 26 Idem, Ziua Biruin ţei, I, Cuvânt la Radio, la s ărbătorirea intr ării armatelor române şi germane în Capitala Bucovinei şi a Basarabiei, 19 iulie 1941; II, Cuvânt la Radio pentru osta şii r ăni ţi, 21 iulie 1941, Bucure şti, 1941. 27 Idem, Înf ăptuirile guvern ării de un an a Mare şalului Ion Antonescu (6 septembrie 1940 - 6 septembrie 1941). Expunerea d-lui Profesor ..., f.l., 1941. 28 * * * Mare şalul Ion Antonescu, Conduc ătorul României, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1941.
48 Vezi infra [30] edi ţiile în limbi str ăine, 1942. 29 C ăpitan Ion Constantinescu, Conduc ătorul, Bucure şti, 1941. 30 * * * Marschall Ion Antonescu, Rumäniens Staatsführer, Bukarest, Luceaf ărul, 1942, 192 p. - ilustra ţii - Il Maresciallo Ion Antonescu, "Conduc ător" della Romania, Craiova, Scrisul Românesc, 1942, 189 p. + ilustra ţii - Le Maréchal Ion Antonesco, "Conduc ător" de la Roumanie, Craiova, Scrisul Românesc, 1942, 189 p. + ilustra ţii. 31 Prof. Ioan T. Andreianu, Conduc ătorul , Cuvântare ţinut ă la Seminarul "Veniamin Costache", Ia şi, 1942. 32 General Nic. Sc. Stoenescu, Pentru ce lupt ăm? , Bucure şti, 1941. 33 General rez. Petre I. Vasilescu, În ritmul vremii şi slujba neamului. Frânturi de suflet şi de gândire, din epoca de zbucium 1940-1941, Bucure şti, [1941]. Articole din pres ă, inclusiv Mare şalul Ion Antonescu , p.95-96. 34 Nicodim, Patriarhul României, Cuvântul Bisericii pentru R ăzboiul Sfânt, Bucure şti, 1941. 35 Irineu Mih ălcescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Preo ţimea şi R ăzboiul Sfânt contra hidrei bol şevice. Pastoral ă, Ia şi, 1941. 36 Constantin-Virgil Gheorghiu, Ard malurile Nistrului. Mare reportaj de r ăzboi din teritoriile desrobite, cu o prezentare de Tudor Arghezi, Bucure şti, 1941. Vezi şi edi ţiile ulterioare: Bucure şti, Editura Geea, 1993; 2008. 37 * * * Războiul nostru sfânt... Acte şi documente. 22-25 iunie 1941 , Bucure şti, 1941. 38 Pre şedin ţia Consiliului de Mini ştri, Pe marginea pr ăpastiei. 21 - 23 ianuarie 1941, vols.1-2, Bucure şti, Lucrarea s-a reeditat: dr. Serafim Duicu, ed., Ion Antonescu şi "Garda de Fier" , I, Târgu-Mure ş, 1991; prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Pe marginea pr ăpastiei. 21-23 ianuarie 1941, vols. 1-2, Bucure şti, 1992. 39 * * * Sânge românesc pentru lumea nou ă, colec ţie editat ă la Imprimeria Na ţional ă din Bucure şti(1941-1942). Din colec ţie : - Trecerea Prutului; - Trecerea Nistrului; - Odessa; - Crimeea şi Marea de Azov. Vezi şi edi ţiile în limbi str ăine: - Sangue romeno per la Nuova Europa. La Romania in guerra nella stampa italiana, Bucarest, 1942, XIV - 225 p. şi 8 plan şe color. - Rumäniens heiliger Krieg im Spiegel der deutschen Presse, Bukarest, 1942, XV - 239 p. şi 8 plan şe color. Vol. III ( Odessa) indic ă pe PAN. M. VIZIRESCU. 40 * * * La Roumanie dans la Guerre. L'effort financier, Bucarest, 1942. 41 * * * Ruines et massacres bolchéviques. Bessarabie et Bukovine, Craiova, f.a., text - 45 plan şe. 42 Prim ăria Municipiului Odessa, În slujba ţă rii. Un an de gospod ărie româneasc ă la Odessa. 16 octombrie 1941 - 16 octombrie 1942, Cuvânt înainte de Gherman Pântea, primarul Odessei, Odessa, 1942/1943. 43 Mihai Antonescu, Pro Italia, Bucure şti, 1942. 44 Idem, În serviciul Ţă rii, I, Bucure şti, 1942. 45 Idem, Pentru p ământul str ămo şesc, Bucure şti, 1942. 46 Idem, Armata noastr ă, mândria noastr ă ... Cuvântare, Bucure şti, 1942. 47 Idem, România în Europa de mâine, Bucure şti, Universul, 1942.
49 48 Idem, Doi ani de guvernare. 6 septembrie 1940 - 6 septembrie 1942, Bucure şti, 1942. S-a publicat şi în limbile francez ă, german ă şi italian ă, precum, de ex., Deux années de Gouvernement (6 septembre 1940 - 6 septembre 1942) , Bucarest, 1942. 49 Dr. I. Popa, Geniul şi personalitatea Mare şalului Antonescu, Conduc ătorul Statului Român , Ia şi, 1942. 50 Constantin-Virgil Gheorghiu, Am luptat în Crimeea. Reportaj de r ăzboi , Bucure şti, 1942. 51 Guvern ământul Basarabiei, Basarabia desrobit ă. Drepturi istorice. Nelegiuiri bol şevice. Înf ăptuiri române şti, Prefa ţă de Mihai Antonescu, Bucure şti, 1942. 52 Gh. I. Br ătianu, Cuvinte c ătre Români, Bucure şti, 1942. 53 Generalul Radu R. Rosetti, Membru al Academiei Române, Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei, Bucure şti, 1942. [Extras din Analele Academiei Române, Memoriile Sec ţiunii Istorice , seria III, t.XXIV, mem. 16 - Comunicare f ăcut ă în şedin ţa public ă din 20 martie 1942]. 54 General Virgil Economu, Răsboiul nostru sfânt, Bucure şti, 1942. 55 General G. Potopeanu, Contribu ţia Armatei Române în actualul r ăzboi, Bucure şti, 1943. 56 Harald Laeuen, Marschall Antonescu , [Essen], Essener Verlagsanstalt, 1943. 57 Anastase N. Hâciu, Evreii în Ţă rile Române şti, cu o prefa ţă de prof. S. Mehedin ţi, Bucure şti, Tip. Cartea Româneasc ă, 1943. 58 G. I. Br ătianu, Le Bessarabie. Droits nationaux et historiques, Bucarest,1943. Reedit ări: Bucure şti, Editura Semne, 1995. Traducere: edi ţie Florin Rotaru, Bucure şti, Editura Semne, 1995. 59 Trei ani guvernare. 6 septemvrie 1940 - 6 septemvrie 1943, Bucure şti, 1943. Cu un Apel c ătre Români , datat 6 septemvrie 1943, semnat Mare şal Antonescu , dup ă trei ani de “lupt ă grea şi de munc ă trudnic ă în serviciul Ţă rii şi al Istoriei”. 60 General Ion Manolescu, Pe urmele R ăzboiului, Bucure şti, 1943. 61 P. Baziliu, La Prut şi înainte peste Nistru. Impresii de r ăzboi, Bucure şti, 1943. 62 Teodor Geant ă, Pe urmele str ăbunilor. Minuni ost ăş eşti din R ăsboiul Sfânt, Bucure şti, 1943. 63 Theodor Vl ădescu, Mare şalul, na ţiunea, statul, monarhia, Bucure şti, 1944. 64 Grigore Gafencu, Préliminaires de la Guerre à l'Est. De l'accord de Moscou (21 août 1939) aux hostilités en Russie (22 juin 1941), Fribourg, W. Egloff, 1944. Numeroase edi ţii în limbile de circula ţie interna ţional ă, iar finalmente a fost publicat ă şi la Bucure şti (1996). 65 * * * Cum s-a produs lovitura de stat de la 23 August 1944. Rolul Suveranului. Declara ţiile Domnilor: Iuliu Maniu, C. Titel Petrescu, Lucre ţiu P ătr ăş canu şi C. I. Br ătianu. Senza ţionalele dezv ăluiri f ăcute de un ofi ţer britanic aruncat cu para şuta în România pentru a duce tratative cu opozi ţia român ă, Bucure şti, 1944. 66 Nicodim, Patriarhul României, Pastoral ă cu prilejul încheierii Armisti ţiului între România şi Marii Alia ţi din 23 August 1944, Bucure şti, 1944. 67 Petre Mihail Mih ăilescu, România în calea imperialismului rus. Rusia, România şi Marea Neagr ă, Bucure şti, 1944. 68 Armata 1 Român ă în Campania din Vest. 23 august 1944 – 9 mai 1945 , Bucure şti, 1945. Reeditare: 1999. 69 Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the Wars,1918-1941, New York, Cambridge University Press, 1945. 70 * * * Ce au f ăcut criminalii de r ăzboi, Bucure şti, 1945.
50 Bro şur ă de propagand ă. 71 Grigore Gafencu, Derniers jours de l'Europe. Un voyage diplomatique en 1939, Fribourg - Paris, Egloff, 1946. Editat ă în limba român ă: Bucure şti, 1992. 72 Godell, Scene şi desene de la Tribunalul Poporului, Bucure şti, 1946. 73 [România - "Tribunalul Poporului"], Procesul marii tr ădări na ţionale. Stenograma desbaterilor de la Tribunalul Poporului asupra Guvernului Antonescu , Bucure şti, Editura "Eminescu" S.A., 1946. [Edi ţie totalmente falsificat ă, inutilizabil ă privind "procesul" înscenat echipei Mare şalului Ion Antonescu la Bucure şti, 6-17 mai 1946]. Reeditare: Ioana Crac ă, ed., Procesul lui Ion Antonescu, Bucure şti, 1995. 74 Galeazzo Ciano, The Ciano Diaries. 1939-1943, edited by Hugh Gibson, New York, 1946. Vezi şi edi ţiile în limbile italian ă (1946), francez ă (1949) sau român ă (1998). 75 Ministerul Informa ţiilor, Publica ţiile interzise pân ă la 1 mai 1948, Bucure şti, 1948. Se acord ă prioritate absolut ă în ce prive şte retragerea din circula ţie a lucr ărilor semnate de Ion şi Mihai Antonescu. Ulterior, lista publica ţiilor interzise a cunoscut diverse edi ţii: Publica ţiile scoase din circula ţie pân ă la 1 iunie 1946, edi ţia a II-a, Alba Iulia, Fronde, 1994; Paul Caravia, coordonator, Gândirea interzis ă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2000, p. 55-57 (pentru Ion şi Mihai Antonescu)]. 76 Matatias Carp, ed., Cartea neagr ă. Fapte şi documente. Suferin ţele evreilor din România, vols. I-III, Bucure şti, Socec & Co./SAR Dacia Traian ă, 1946-1948. Edi ţia a II-a – Bucure şti, 1996. 77 Winston S. Churchill, The Second World War, 6 vols., London, Cassell, 1948-1954. Vezi şi edi ţia francez ă: Mémoires sur la Deuxième Guerre mondiale, I-VI, Paris, Plon, 1948-1954. 78 Renato Bova Scoppa, Colloqui con due dittatori, Roma, Ruffolo, 1949. 79 Gheorghe Barbul, Mémorial Antonescu. Le III-e Homme de l´Axe , I, Paris, Éditions de la Couronne, 1950, 215 p. Edi ţii ulterioare, inclusiv textul integral: - Memorial Antonescu. Al treilea om ale Axei , traducere şi note de Sanda-Maria Ardeleanu şi Mihail-Constantin Ardeleanu, edi ţie V. F. Dobrinescu, Ia şi, Institutul European, 1992, 191 p.. - Edi ţia a II-a integral ă, traducere George Micl ăuş, Bucure şti, Editura Pro Historia, 2001, 295 p. 80 Arthur Gould Lee, Crown Against Sickle. The Story of King Michael of Rumania, London - New York, Heinemann, 1950. Traducere în limba român ă. 81 - 1950-2008: I. Antonescu în unele dic ţionare şi enciclopedii: - Chamber's Encyclopaedia, vol. 12, London, 1950, p. 54: Bol şaia Sovetskaia En ţiklopediia, vol. 2, ed. a II-a, Moskva, 1950, p. 525 ( ibidem , 2, ed. a III-a, Moskva, 1970, p. 93); Enciclopedia Hoepli, 1, Milano, 1955, p. 272-273; Malaia Sovetskaia En ţiklopediia , vol. 1, ed. a III-a, Moskva, 1958, p. 447; Encyclopaedia Britannica , 2, Chicago-London-Toronto, 1958, p. 82; Dizionario Enciclopedico Sansoni, 1, Firenze, 1959, p. 181; Grand Larousse Encyclopédique en dix volumes, 1, Paris, 1960, p. 470; ed. 1993, vol. 1, p. 160; Bonniers Lexikon, vol. 1, Stockholm, 1961, p. 593; Sovetskaia Istoriceskaia En ţiklopediia, vol. 1, Moskva, 1961, p. 630; Das Bertelsmann Lexikon, vol. 1, 1961, p. 162; Dictionnaire usuel Quillet-Flammarion, Paris, 1963, p. 82; Mala En ţiklopedija Prosveta, Beograd, 1968, p. 61; Nouveau Petit Larousse, Paris, 1968, p. 1 125; The Encyclopedia Americana, vol. 2, New
51 York, 1969, p. 80; Nouveau Larousse Universel, vol. 1, Paris, 1969, p. 85; Meyer Enzyklopädisches Lexikon, vol. 2, Mannheim-Wien-Zürich, 1971, p. 354; Encyclopaedia Judaica, vol. 3, Jerusalim, 1972, p. 162-163; Leksykon PWN, Warszawa, 1972, p. 44; Webster's Biographical Dictionary, Springsfield, 1974, p. 54; Ukrainskaia Sovetskaia En ţiklopediia, vol. 1, Kiev, 1978, p. 210; The Simon and Schuster Encyclopedia of World War II, New York, 1978, p. 22; David Mason, Who's Who in World War II, London, 1978, p. 13; John Keegan, ed., Who's Who in World War II, New York, 1978, p. 30; The New Encyclopaedia Britannica, 1, Chicago-London-Toronto, 1979, p. 429; Alan Palmer, The Penguin Dictionary of Twentieth Century History, New York, 1979, p. 18; Meyers Grosses Taschenlexikon in 24 Bänden, vol. 2, Mannheim-Wien-Zürich, 1981, p. 81; Don McCombs, Fred L. Worth, World War II Super Facts, New York, 1983, p. 17-18; Marcel Baudot şi colaboratori, eds., The Historical Encyclopedia of World War II, New York, 1984, p. 20; Encyclopedia of the Second World War, London, 1989, p. 20; David M. Brownstone, Irene M. Franck, Dictionary of 20th Century History, New York - London, 1990, p. 17; Sovetskaia voennaia En ţiklopediia, vol. 1, ed. a II-a, Moskva, 1990, p. 169; Peter Teed, A Dictionary of Twentieth Century History,1914-1990, Oxford-New York, 1992, p. 18; Michel Mourre, Dictionnaire encyclopédique d'histoire, vol. 1, nouvelle édition, Paris, 1993, p. 273; Dic ţionar enciclopedic, vol. 1, Bucure şti, 1993, p. 85; Hutchinson Pocket Dictionary of 20th Century World History, London, 1993; The Hutchinson Dictionary of World History, London, 1994, p. 28 ; Dic ţionarul enciclopedic român , vol. 1, Bucure şti, 1962, p. 146; Dictionar enciclopedic, vol. I, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1993, p. 85; Te şu Solomovici, Mare şalul Antonescu – Erou, martir sau criminal de r ăzboi. Un colocviu virtual, ed. I-II-III, Bucure şti, Editura Te şu, 2007-2010; Şerban N. Ionescu, Who Was Who in Twentieth Century Romania, Boulder/New York, 1994 (vezi şi edi ţia în limba român ă – Bucure şti, Editura Victor Frunz ă, 2006); Ian V. Iogg, Dic ţionarul celui de-al doilea r ăzboi mondial , Bucure şti, 2007; Alesandru Du ţu şi colaboratori, Armata Român ă în al doilea r ăzboi mondial (1941-1945). Dic ţionar enciclopedic, Bucure şti, 1999; Alesandru Du ţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Bucure şti, 1997; David Masson, Who´s Who in World War II, London, 1978, p.13; Pierre Milza şi colaboratori, Dizionario dei fascismi, Milano, Bompiani, 2002, p. 8-10; A. Axelrod, C. Phillips, Dictatori şi tirani , traducere, Bucure şti, f.a.; Stelian Neagoe, Oameni politici români. Enciclopedie, Bucure şti, 2007, p. 24-27; Stan Stoica, coordonator, Dic ţionar biografic de istorie a României, Bucure şti, 2008, p. 27-29; Marian Mo şneagu şi colaboratori, Enciclopedia Armatei României, Bucure şti, Editura CTEA, 2009; Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române şti, 1927-1941, Bucure şti, FFPress, 1996; Alesandru Du ţu şi colaboratori, Armata Român ă în al doilea r ăzboi mondial. Dic ţionar Enciclopedic, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1999; Florica Dobre, Alesandru Du ţu, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupa ţiei sovietice, I, 1944-1946 ; II, 1947-1964, Bucure şti, INST, 2000-2001; Gh. Cri şan, Piramida puterii. Oameni politici şi de stat din România (23 august 1944-22 decembrie 1989), edi ţia I, Bucure şti, Editura Pro Historia, 2001; Florin Manolescu, Enciclopedia Exilului literar românesc (1945-1989), Bucure şti, Editura Compania, 2003; Ion Zainea, Politic ă şi administra ţie în România (6 martie 1945-1 martie 1946). Epurarea, Oradea, Editura Universit ăţ ii, 2004; Constantin Ucrain, Liviu Scrieciu, Niculae Ene, Personalit ăţ i militare române şti, I-III, Bucure şti, Editura CTEA, 2005; Constantin Chiper, Veterani în slujba Patriei, I-III, Ploie şti, Editura Buratino/Bucure şti, Editura CTEA, 2005-2008; Dumitru Dobre şi colaboratori, Comandan ţi f ără armat ă. Exilul militar românesc, 1939-1972, Bucure şti, Editura Pro Historia, 2005; Dumitru Dobre, Personalit ăţ i ale Exilului militar românesc, Bucure şti, Editura Militar ă, 2008; Dumitru Dobre şi colaboratori, Onoare şi glorie: Exilul militar românesc şi Campania din Est (22 iunie 1941- 23 august 1944), Bucure şti, Editura Funda ţiei Culturale Gh. M. Speteanu, 2008; Şerban N. Ionescu, Dic ţionarul panoramic al personalit ăţ ilor din România. Secolul XX, Bucure şti,
52 Editura Victor Frunz ă, 2006; Vasile Novac, Generali arge şeni, I-II, Pite şti, Editura Nova Interna ţional, 2006; Anton Bejan, coordonator, Dic ţionar enciclopedic de marin ă, I-II, Bucure şti, Editura Societ ăţ ii Scriitorilor Militari, 2006-2008; Mihai Pelin, Opisul emigra ţiei politice. Destine în 1 222 de fi şe alc ătuite pe baza dosarelor din arhivele Securit ăţ ii, Bucure şti, Editura Compania, 2002; Veronica Nanu, D. Dobre, Au ales libertatea! 2 265 de fi şe personale din eviden ţele Securit ăţ ii, Bucure şti, Editura Pro Historia, 2007; George Marcu, coordonator, Dic ţionarul personalit ăţ ilor feminine din România, Bucure şti, Editura Meronia, 2009; Dominique Valland, Dic ţionar istoric, traducere, Bucure şti, Artemis, 2008; Marian Mo şneagu, Dic ţionarul marinarilor români, Bucure şti, Editura Militar ă, 2008; Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Personaje şi personalit ăţ i ale istoriei. Dic ţionar enciclopedic, Bucure şti, Editura Didactic ă şi Pedagogic ă, 2009; Enciclopedia Universal ă Britannica, I, Bucure şti, Litera/Jurnalul Na ţional, 2010, p. 2013. 82 Dr. Henry Picker, Hrsg., Hitlers Tischgespräche im Führerhauptquartier, 1941-42, Bonn, Athenäum-Verlag, 1951. 83 Paul Otto Schmidt, Hitler's Interpreter, Melbourne – London - Toronto, Heinemann, 1951. Numeroase traduceri, inclusiv în limba român ă, în “Almanahul Flac ăra”, 1974. 84 Ion Gheorghe, Rumäniens Weg zum Satelitenstaat, Heidelberg, K.Vowinckel Verlag, 1952. Traducere: Un dictator nefericit: Mare şalul Antonescu (Calea României spre statul- satelit) , edi ţie, Stelian Neagoe, Bucure şti, 1996. 85 D. G. R. Şerb ănescu, Ciel rouge sur la Roumanie, Paris, SIPUCO, 1952. 86 John A. Lukacs, The Great Powers and Eastern Europe, New York, American Books Co., 1953. 87 Andreas Hillgruber, Hitler, König Carol und Marschall Antonescu. Die deutsch- rumänischen Beziehungen 1938-1944, edi ţia I, Wiesbaden, Franz Steiner Verlag, 1954; ed. a II-a, Wiesbaden, 1965. Traducere: Hitler, Regele Carol şi Mare şalul Antonescu. Rela ţiile germano-române (1938-1944) , edi ţie Stelian Neagoe, Bucure şti, Editura Humanitas, 1994; 2007. 88 Alexandre Cretzianu, La politique de paix de la Roumanie à l'egard de l'Union Soviétique, Paris, 1954. 89 Idem, editor, Captive Rumania : A Decade of Soviet Rule, 1945-1955, New York,Praeger/ London,Thames and Hudson, 1956. 90 Kurt von Tippelskirch, Istoriia vtoroi mirovoi voiny, traducere, Moskva, 1956. Edi ţia original ă: Bonn, 1951. 91 Hans Friessner, Verratene Schlachten. Die Tragödie der deutschen Wehrmacht in Rumänien und Hungarn, Hamburg, Holsten-Verlag, 1956. Fragmente traduse în revista “Magazin istoric”. 92 Constantin I. Kiri ţescu, România în al doilea r ăzboi mondial, I-II edi ţie Gh. Buzatu, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 1995. 93 Maxime Mourin, Le drame des états satellites de l'Axe, de 1939 à 1945, Paris, Payot, 1957. 94 Alexandre Cretzianu, The Lost Opportunity, London, J. Cape, 1957. Traducere: Ocazia pierdut ă, edi ţie V. F. Dobrinescu, postfa ţă de Sherman David Spector, Ia şi, 1995. Versiunea definitiv ă a memoriilor diplomatului: Relapse into Bondage: Political Memoirs of a Romanian Diplomat. 1918-1947 , editor Sherman David Spector, Ia şi – Oxford – Portland , 1998. Despre A. C.: Eugen St ănescu şi colaboratori, Alexandru Cretzianu. Un diplomat de carier ă în misiune pentru preg ătirea ie şirii României din Ax ă, Ploie şti, Societatea Mihai
53 Viteazul – Editura Mectis, 1999. 95 Alexander Dallin, Odessa, 1941-1944. A Case Study of Soviet Territory under Foreign Rule, Santa Monica, Rand, 1957. Reditare: Ia şi – Oxford – Portland, 1998. 96 Ministerul Afacerilor Externe al URSS, Coresponden ţa Pre şedintelui Consiliului de Mini ştri al URSS cu pre şedin ţii SUA şi cu primii mini ştri ai Marii Britanii în timpul Marelui Război pentru Ap ărarea Patriei, 1941-1945 , I-II, traducere, Bucure şti, 1958. 97 Sabin Manuil ă, Wilhelm Filderman, The Jewish Population in Romania during World War II/ Popula ţia evreiasc ă din România în timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial, eds. Kurt W.Treptow and Larry Watts, Ia şi, The Romanian Cultural Foundation, 1994. Reeditarea studiului tip ărit în 1958 la Roma şi la New York. 98 Ion Cup şa şi colaboratori, Contribu ţia României la r ăzboiul antihitlerist (23 august 1944 - 9 mai 1945), Bucure şti, Editura Militară, 1958. 99 P. N. Pospelov, ed., Istoriia Velikoi Otecestvennoi voiny Sovetskogo Soiuza, 1941- 1945, 6 vols., Moskva, 1960-1965. Istoria oficial ă a prezen ţei şi particip ării URSS la conflagra ţia secolului. 100 A. M. Samsonov, Stalingradskaia bitva, Moskva, Nauka, 1960. 101 Friedrich Paulus, Stalingrad, Paris, Fayard, 1961. 102 N. I. Lebedev, Rumîniia v godî vtoroi mirovoi voinî, Moskva, IMO, 1961. 103 James Dugan, Carroll Stewart, Ploe şti. The Great Ground-Air Battle of 1 August 1943, New York, Random House, 1962. 104 Andreas Hillgruber, Südost-Europa im zweiten Weltkrieg. Literatur-bericht und Bibliographie , Frankfurt-am-Main, 1962. 105 Pamfil Şeicaru, Istoria Partidelor Na ţional, Ţă rănist şi Na ţional Ţă rănist, I-II, Madrid, Editura Carpa ţii, 1963. 106 R. I. Malinovski, ed., Iassko-Ki şinevskiie Cannae, Moskva, Nauka, 1964. 107 Hans Kissel, Die Katastrophe in Rumänien 1944 , Darmstadt,Wehr und Wissen Verlagsgeselschaft MBH, 1964. 108 Gh. Matei, Gh. Zaharia şi colaboratori, Ecoul interna ţional al insurec ţiei române şi al particip ării României la r ăzboiul antihitlerist, Bucure şti, Editura Militar ă, 1964. Lucrarea nu s-a difuzat. 109 Platon Chirnoag ă, Istoria politic ă şi militar ă a r ăzboiului României contra Rusiei Sovietice. 22 iunie 1941 - 23 august 1944, Madrid, Editura Carpa ţi/Traian Popescu, 1965. Ulterior, alte trei edi ţii, rev ăzute şi ad ăugite, la Madrid (edi ţia a II-a, 1986) şi Ia şi, edi ţiile III şi IV – Editura Fides, 1997-1998. 110 V. Anescu, Constantin Antip, Eugen Bantea, I. Cup şa şi colaboratori, România în războiul antihitlerist. 23 august - 9 mai 1945, Bucure şti, Editura Militar ă, 1966. 111 Mihail Sturdza, România şi sfâr şitul Europei. Amintiri din ţara pierdut ă, Alba Iulia – Paris, 1994. Edi ţia original ă, în limba român ă, Rio de Janeiro – Madrid, Editura Dacia, 1966, urmat ă de numeroase traduceri (englez ă, italian ă etc.). 112 Andreas Hillgruber, Hrsg., Staatsmänner und Diplomaten bei Hitler, I, 1939-1941; II, 1942-1944 , Frankfurt-am-Main, Bernard und Graefe Verlag für Wehrwesen, 1966-1970. Volumul I a ap ărut şi în limba francez ă: Les entretiens secrets de Hitler (septembre 1939 - decembre 1941), Paris, Fayard, 1969. Vezi infra Vasile Arimia şi colaboratori, eds., Antonescu - Hitler. Coresponden ţă şi întâlniri inedite (1940-1944 ), I-II, Bucure şti, Editura Cozia & Co., 1991. 113 M. M. Minassian, Osvobojdeniie narodov iugo-vosto čnoe Evropy, Moskva, 1967. 114 William L. Shirer, Le Troisième Reich. Des origines à la chute, Paris, Stock, 1967.
54 Edi ţia original ă: New York, 1960. 115 Earl F. Ziemke, Earl F., Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East, Washington, DC, 1968. 116 Henri Michel, La Seconde Guerre mondiale, 2 vols., Paris, PUF, 1968-1969. 117 Sir Basil Liddell Hart, History of the Second World War, London, Cassell, 1970. Traducere şi în limba român ă. 118 Al. Gh. Savu, Dictatura regal ă (1938-1940), Bucure şti, Editura Politic ă, 1970. 119 N. I. Lebedev, Garda de Fier, Carol al II-lea şi Hitler, Chi şin ău, Editura Ştiin ţa, 1970. Traducere din limba rus ă. 120 Albert Seaton, The Russo-German War, 1941-1945, London-New York, 1971. 121 Vasile Liveanu şi colaboratori, Din cronica unor zile istorice [1 mai 1944 - 6 martie 1945] , Bucure şti, Editura Academiei, 1971. 122 N. I. Lebedev, ed., Istoriia Rumynii.1918-1970, Moskva, Nauka, 1971. 123 Auric ă Simion, Dictatul de la Viena, Cluj, Editura Dacia, 1972. Ulterior, revizuit ă şi reeditat ă. 124 M. I. Semireaga, ed., Stranî Ţentralnoi i Iugo-Vosto čnoi Evropy vo vtoroi mirovoi voine, Moskva, 1972. 125 A. A. Greciko, D. F. Ustinov, eds., Istoriia vtoroi mirovoi voiny, 1939-1945, 12 vols., Moskva, 1973-1980. Istoria oficial ă sovietic ă a conflagra ţiei mondiale. 126 N. Copoiu şi colaboratori, Rezisten ţa european ă în anii celui de-al doilea r ăzboi mondial.1938-1945, 2 vols., Bucure şti, 1973-1976. 127 Bennett Kovrig, The Myth of Liberation. East-Central Europe in US Diplomacy and Politics since 1941, Baltimore-London, 1973. 128 Eugen Bantea, Insurec ţia român ă în <
55 1978. 140 Auric ă Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurec ţiei române din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979. 141 Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, I. Saizu, D. Şandru, Din istoria unei zile. Contribu ţii la cronologia insurec ţiei române din august 1944 , Ia şi, Editura Academiei, 1979. 142 Emilian Ionescu, În uniform ă pentru totdeauna (Amintiri), Bucureşti, Editura Militar ă, 1979. 143 Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu, Al doilea r ăzboi mondial şi România. O bibliografie, Ia şi, Editura Academiei, 1981. 144 I. E. Levit, Učiastiie fa şistskoi Rumînii v agressii protiv SSSR. Istoki, plany, realiza ţiia (1.IX.1939 - 19.XI.1942), Chi şin ău, Editura Ştiin ţa, 1981. 145 Percy Ernst Schramm şi colaboratori, Hrsg., Kriegstagebuch des Oberkommandos der Wehrmacht (Wehrmachtführungsstab).1940-1945, edi ţia a II-a, vols. 1-8, München, Bernard und Graefe Verlag, 1982. 146 Horia Sima, Era libert ăţ ii. Statul Na ţional-Legionar, I-II, Madrid, Editura Mi şcării Legionare, 1982-1986. 147 N. I. Lebedev, Krah politiki agressii diktaturî Antonescu (19.XI.1942 - 23.VIII.1944), Chi şin ău, Editura Ştiin ţa, 1983. 148 John Erickson, The Road to Berlin, II, Stalin's War with Germany, New York, Harper and Row, 1983. 149 Ioan Scurtu, Din via ţa politic ă a României (1926-1947). Studiu critic privind istoria P.N. Ţ., Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1983. 150 David Irving, Hitler's War, I, 1939-1942; II, 1942-1945, London, Macmillan, 1983. 151 Nicolae Baciu, Yalta şi crucificarea României, Roma, Editura Europa, 1983. Diverse edi ţii interna ţionale (englez ă, francez ă), inclusiv o reeditare în limba român ă: Roma/Bucure şti, 1990. 152 George I. Duca, Cronica unui român în veacul XX , I-III, Tip. I. Dumitru, München, 1983. 153 Emilian Ionescu, Contemporan cu veacul dou ăzeci, Bucure şti, Editura Militar ă, 1983. 154 Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 în context interna ţional. Studii şi documente, Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1984. 155 Mihai F ătu, Contribu ţii la studierea regimului politic din România (septembrie 1940 - august 1944) , Bucure şti, Editura Politic ă, 1984. 156 Mihai F ătu, Mircea Mu şat, eds., Teroarea horthyst ă-fascist ă în nord-vestul Transilvaniei. Septembrie 1940 - octombrie 1944, Bucure şti, 1984. 157 Florin Constantiniu, Mihail E. Ionescu, August 1944. Repere istorice, Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1984. Edi ţii în limbile englez ă şi francez ă. 158 P. A. Jilin şi colaboratori, eds., Osvoboditelnaia missiia Sovetskih Voorujennîh Sil v Evrope vo vtoroi mirovoi voine. Dokumentî i materialî, Moskva, Voennoe Izdateltstvo, 1985. 159 Ion Ardeleanu, Mircea Mu şat şi colaboratori, eds., 23 august 1944, vols. I-IV, Documente, Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1984-1985. 160 Larry Watts, În serviciul Mare şalului. Mare şalul Ion Antonescu v ăzut de un ofi ţer din Cabinetul s ău militar ca urmare a întrevederilor avute cu ..., I-II, München, Ion Dumitru- Verlag, 1985. Ofi ţerul în discu ţie a fost lt.-col. Gh. Magherescu, membru al Cabinetului Militar (1940-1944) al Mare şalului Antonescu, ulterior el însu şi memorialist (vezi infra ). 161 Antonescu, Mare şalul României şi r ăsboaiele de reîntregire, I, edi ţie Josif
56 Constantin Dr ăgan, Vene ţia, Editura Nagard, 1986; edi ţia a II-a - 1990. 162 Jean Ancel, ed., Documents Concerning the Fate of the Romanian Jewry during the Holocaust, I-XIII, New York, The Beate Klarsfield Foundation, 1986. 163 A. V. Heistver, Burjoznaia istoriografiia F.R.G. ob u čiastii Rumînii vo vtoroi mirovoi voine. Kriti českii o čerk, Chi şin ău, Ştiin ţa, 1986. 164 Warren F. Kimball, ed., Churchill and Roosevelt. The Complete Correspondence , I-III, Princeton, Princeton University Press,1987. 165 Nicolae Baciu, Agonia României, 1944-1948. Dosarele secrete acuz ă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Edi ţia original ă: München, 1987. 166 Hugh Thomas, Armed Truce. The Beginnings of the Cold War, 1945-1946, New York, Atheneum, 1987. 167 Alexandre Şafran, Resisting the Storm. Romania, 1940-1947. Memoirs, edited by Jean Ancel, Jerusalem, Yad Vashem, 1987. 168 Mircea Mu şat, Ion Ardeleanu, România dup ă Marea Unire, II/2, Noiembrie 1933 - septembrie 1940, Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1988. 169 Josif Constantin Dr ăgan, ed., Antonescu, Mare şalul României şi r ăsboaiele de reîntregire, vols. II-IV, Vene ţia, Editura Nagard, 1988 - 1990. 170 Gh. Buzatu, Din istoria secret ă a celui de-al doilea r ăzboi mondial , I-II, Bucure şti, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, 1988-1995. 171 Ilie Ceau şescu, Mihai Ionescu şi colaboratori, Istoria militar ă a poporului român, VI, 1919-1944, Bucure şti, Editura Militar ă, 1989. 172 Ilie Ceau şescu, Mihai Ionescu şi colaboratori, România în anii celui de-al doilea război mondial, 3 vols., Bucure şti, Editura Militar ă,1989. 173 Ivor Porter, Operation 'Autonomous'. With S.O.E. in Wartime Romania, London, Chatto & Windus, 1989. Vezi şi edi ţia în limba român ă (Bucure şti, Humanitas, 1991). 174 Dov B. Lungu, Romania and the Great Powers, 1933-1940, Durham - London, Duke University Press, 1989. 175 Armand C ălinescu, Însemn ări politice. 1916-1939, edi ţie Al. Gh. Savu, Bucure şti, Editura Humanitas, 1990. 176 Corneliu Coposu, Armisti ţiul din 1944 şi implica ţiile lui, Bucure şti, Editura Gândirea Româneasc ă, 1990. Edi ţia I – New York, Editura Dreptatea, 1998. Vezi şi Corneliu Coposu, Dialoguri, cu Vartan Arachelian, Bucure şti, Editura Anastasia, f.a.; Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru, Bucure şti, Editura Anastasia, 1996. 177 Gh. Buzatu, Stela Cheptea, V. F. Dobrinescu, I. Saizu, eds., Mare şalul Antonescu în fa ţa Istoriei, I-II, Ia şi, Editura B.A.I., 1990. 178 Gh. Buzatu, Istorie interzis ă, Craiova, Editura Curierul Doljean, 1990. 179 Şef Rabin dr. Moses Rosen, Primejdii, încerc ări, pericole, Bucure şti, Editura Hasefer, 1990. 180 Nicolae Lupan, Mare şalul Ion Antonescu, soldat martir, Bucure şti, 1991. 181 Gheorghe Magherescu, Adev ărul despre Mare şalul Antonescu, I-III, Bucure şti, Editura P ăunescu, 1991. 182 Grigore Gafencu, Însemn ări politice.1929-1939, edi ţie Stelian Neagoe, Bucure şti, Humanitas, 1991. 183 Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii. Iulie - august 1940, edi ţie Valeriu Dinu, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1991. 184 Florin Constantiniu, Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov, Bucure şti, Danubius, 1991.
57 185 V. F. Dobrinescu, Bătălia diplomatic ă pentru Basarabia.1918-1940, Ia şi, Editura Junimea, 1991. 186 Gh. Buzatu, ed., România cu şi f ără Antonescu, Ia şi, Editura Moldova, 1991. 187 Ion Antonescu, Citi ţi, judeca ţi, cutremura ţi-vă, edi ţie Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia, Bucure şti, Editura Tinerama, 1991. Documente din epoca "procesului" din 1946 şi despre acesta. 188 M. Antonescu, <
58 204 Valer Pop, Bătălia pentru Ardeal, edi ţie de Sanda Pop şi Nicolae C. Nicolescu, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1992. A se confrunta cu edi ţia Nicolae Mare ş - Valer Pop, Bătălia pentru Ardeal, f.l., Editura Colosseum, f.a. Vezi şi Valer Pop, Amintiri politice. 1936-1945, edi ţie Sanda Pop, Bucure şti, Editura Vestala, 1999. 205 Larry L. Watts, Romanian Cassandra. Ion Antonescu and the Struggle for Reform, 1916 - 1941, Boulder/ New York, Columbia University Press, 1993. Traducere: O Casandr ă a României. Ion Antonescu şi lup ta pentru reform ă, 1918-1941, Bucure şti, 1994. 206 Constantin S ănătescu, Jurnal, prefa ţă de Simona Ghi ţescu-Sănătescu, Bucure şti, Humanitas, 1993. 207 Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, edi ţie Cristian Popi şteanu, Marian Ştefan, Ioana Ursu, Bucure şti, Editura Adev ărul, 1993. 208 Horia Sima, Guvernul na ţional român de la Viena, Madrid, Editura Mi şcării Legionare, 1993. 209 Jipa Rotaru, Alesandru Du ţu, Florica Dobre, Campania din Est în ordine de zi, I- IV, Bucure şti, Editura Metropol, 1993-1997. 210 Alesandru Du ţu, Mihai Retegan, România în r ăzboi: 1 421 zile de încle ştare. Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord (22 iunie – 26 iulie 1941), Bucure şti, Editura Globus, 1993. 211 Mare şal Ion Antonescu, Istoria m ă va judeca. Scrieri inedite, edi ţie Mircea Agapie, Constantin Hlihor, Bucure şti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1993. 212 Idem, Epistolarul Infernului, edi ţie Mihai Pelin, Bucure şti, Editura Viitorul Românesc, 1993. 213 * * * Ultimele zile ale Mare şalului Ion Antonescu, Bucure şti, 1993 (colec ţia "Caietele Magazin Istoric", nr.1 ). 214 Olivian Verenca, Administra ţia civil ă român ă în Transnistria, Chi şin ău, Universitas, 1993. Edi ţia a II-a – 2000. Vezi şi lucr ările semnate de Şerban Alexianu ( infra ) sau Rodica Solovei, Activitatea Guvern ământului Transnistriei în domeniul social-economic şi cultural (19 august 1941-29 ianuarie 1944), Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2004. 215 Mircea Agapie, Jipa Rotaru, Ion Antonescu - Cariera militar ă (Scrisori inedite) , Bucure şti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1993. 216 Jipa Rotaru şi colaboratori, Al treilea Mare şal al României: Ion Antonescu. Începutul carierei militare (1882-1919), Bucure şti, Editura Metropol, 1993. 217 General Ioan Dan, "Procesul" Mare şalului Ion Antonescu , Bucure şti, 1993. Edi ţia a II-a rev ăzut ă - 2005. 218 * * * Emigrarea popula ţiei evreie şti din România în anii 1940-1944 , editori I. Calafeteanu, N. Dinu şi Teodor Gheorghe, Bucure şti, 1993. 219 Mircea Ioani ţiu, Amintiri şi reflec ţiuni, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1993. 220 Eduard Mezincescu, Mare şalul Antonescu şi catastrofa României, Bucure şti, Editura Artemis, 1993. Un model de falsificare a istoriei în jalnice scopuri propagandistice. 221 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu, militar şi diplomat (1914-1940), Ia şi, Institutul European, 1994.
59 222 Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România , edi ţie Al. V. Di ţă , prefa ţă dr. Dan Zamfirescu, Bucure şti, Editura Roza Vânturilor, 1994. 223 Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Mare şalul Ion Antonescu: Am făcut “R ăzboiul Sfânt” împotriva bol şevismului, Oradea, Editura Cogito, 1994. 224 *** Istoria Statului Major General. Documente, 1859-1947, Bucure şti, Editura Militar ă, 1994. Vezi de asemenea: - Teofil Oroian, Gh. Nicolescu, V. F. Dobrinescu, Al. O şca, Andrei Nicolescu, Şefii Statului Major General Român (1859-2000), Bucure şti, Editura Europa Nova, 2002; - Mihail Orzea ţă , coordonator, Statul Major General, 1859-2004. Istorie şi transformare, Bucure şti, CTEA, 2004. 225 * * * Al doilea r ăzboi mondial. Situa ţia evreilor din România , I/1-2, 1939-1941 , editori coordonatori Alesandru Du ţu, C. Botoran, Cluj-Napoca, 1994. Lucrare nedifuzat ă, fapt care a impus reeditarea volumului I/1 în 2004 prin grija prof. Ion Coja. 226 Ion Calafeteanu, ed., Iuliu Maniu - Ion Antonescu. Opinii şi confrunt ări politice, 1940 - 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994. 227 Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României. 1939-1947. Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Her ţa în vâltoarea celui de-al doilea r ăzboi mondial , Bucure şti, 1994. 228 Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., „ Procesul” lui Corneliu Zelea Codreanu (mai, 1938) , Ia şi, CICE, 1994. 229 Gh. Buzatu, Aşa a început Holocaustul împotriva poporului român , Bucure şti, Editura Majadahonda, 1995. 230 V. F. Dobrinescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Titulescu, Antonescu şi rela ţiile anglo- române din anii ´20, Foc şani, Editura Neuron, 1995. Edi ţia a II-a – 1996. 231 Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemn ări zilnice , I-VI, edi ţie Marcel- Dumitru Ciuc ă şi colaboratori, I-VI, Bucure şti, 1995-2002. Vezi şi Carol al II-lea, Însemn ări zilnice. 1937-1951, I-IV, edi ţie N. Rau ş, Bucure şti, Editura Scripta, 1998-2003. 232 Grigore Gafencu, Misiune la Moscova. 1940-1941 , edi ţie Ion Calafeteanu şi colaboratori, Bucure şti, 1995. Vezi şi Grigore Gafencu, Jurnal. Iunie 1940 – iulie 1942, edi ţie I. Ardeleanu, V. Arimia, Bucure şti, Editura Globus, [1994]. 233 Jipa Rotaru, Alesandru Du ţu, Carol König, Armata Român ă în al doilea r ăzboi mondial/Romanian Army in World War II, Bucure şti, 1995. 234 Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu, Românii în Crimeea. 1941-1944, Bucure şti, Editura Militar ă, 1995. 235 M. D. Ciuc ă, ed., Procesului Mare şalului Antonescu. Documente, 1-3, Bucure şti, Editura Saeculum I.O./ Editura Europa Nova, 1995-1998. Volumele au fost înso ţite de caset ă şi videocaset ă. 236 V. F. Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea r ăzboi mondial (1939-1947) , Ia şi, 1995. 237 Gh. Buzatu, România şi r ăzboiul mondial din 1939-1945. Ia şi, CICE, 1995. 238 Şerban Andronescu, Glorie. Adversitate. Infamie. Eseu personal despre Mare şalul Ion Antonescu, Bucure şti, 1995.
60 239 Cristian Troncot ă, Eugen Cristescu. Asul Serviciilor Secrete române şti. Memorii (1916-1944), m ărturii, documente, Bucure şti, Editura Roza Vânturilor, 1995. Edi ţie revizuit ă: Omul de tain ă al Mare şalului, Bucure şti, Editura Elion, 2005. 240 Florin Constantiniu, Alesandru Du ţu, Mihai Retegan, România în r ăzboi, 1941- 1945. Un destin în istorie, Bucure şti, 1995. 241 Florin Constantiniu, Ilie Schipor, Trecerea Nistrului (1941). O decizie controversat ă, Bucure şti, 1995. 242 Alesandru Du ţu, Mihai Retegan, coordonatori, Armata Român ă în al doilea război mondial , I, Eliberarea Basarabiei şi a p ărţii de nord a Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941) , Bucure şti, 1996. Vezi şi Alesandru Du ţu, Florica Dobre, Eroi români pe Frontul de R ăsărit (1941- 1944), I, Bucure şti, Editura Eminescu, 1995. 243 Paraschiv Marcu şi colaboratori, eds., Zile de foc în Basarabia şi Bucovina. 22 iunie – 26 iulie 1941. Din arhivela Agen ţiei de Pres ă Rador , Bucure şti, Funda ţia Rompres, 1996. 244 V. F. Dobrinescu, Gh. Nicolescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu şi rela ţiile româno-franceze din anii ´20, Pite şti, Editura Cultura, 1996. 245 [Te şu Solomovici, editor], Via ţa şi moartea lui Ion Antonescu. Almanah istoric (50 ani de la moartea Mare şalului), Bucure şti, Editura Tess-Expres, 1996. 246 Vasile B ărboi şi colaboratori, Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei, I, Spre cet ăţ ile de la Nistru ; II, De la Nistru la Marea de Azov ; III, De la Stalingrad la B ătălia Moldovei ; IV, Avânt peste Carpa ţi; V, De la Carei în Podi şul Boemiei ; VI, Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. 1941-1945 , Bucure şti, Editura V. Cârlova, 1996-1997. Lucrarea a ap ărut sub auspiciile Asocia ţiei Na ţionale a Veteranilor de R ăzboi din România. 247 C. R ădulescu-Motru, Revizuiri şi ad ăugiri , I-V, 1943-1946, Bucure şti, Editura Floarea Darurilor, 1996-1998. 248 Gh. Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 1996. 249 David S. Wyman, Editor, Charles H. Rosenzveig, Project Director, The World Reacts to the Holocaust, Baltimore – London, The John Hopkins University Press, 1996. Capitol despre România, superficial şi incomplet, semnat de Radu Ioanid (p. 225-255). 250 Florin Constantiniu, O istorie sincer ă a poporului român, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1997. Mai multe edi ţii succesive. 251 V. F. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Plata şi r ăsplata istoriei: Ion Antonescu şi Războiul de Reîntregire a neamului, ed. I, Foc şani, Editura Vrantop, 1997. Edi ţia a II-rev ăzut ă – 2006. 252 M. D. Ciuc ă şi colaboratori, eds., Stenogramele şedin ţelor Consiliului de Mini ştri. Guvernarea Antonescu, I-XI, Bucure şti, 1997-2008. 253 Serviciul Român de Informa ţii, Cartea Alb ă a Securit ăţ ii , I, 23 august 1944 – 30 august 1948 , editor Mihai Pelin, Bucure şti, 1997. 254 Teodor Mavrodin, Mare şalul Antonescu întemni ţat la Moscova , Pite şti, Editura Carminis, 1998. 255 Jipa Rotaru, Leonida Moise, Vladimir Zodian, Teofil Oroian, Hitler, Antonescu, Caucazul şi Crimeea. Sânge românesc şi german pe Frontul de Est , Bucure şti, Editura Paideia, 1998.
61 256 Gh. Buzatu, Mircea Chiri ţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete (1944-1989), I-II, Bucure şti, Editura Paideia, 1998. 257 Gh. Buzatu, Mircea Chiri ţoiu, eds., Stalin cenzurat/necenzurat, Bucure şti, Editura Ion Cristoiu, 1999. 258 Cristian Troncot ă, Mihail Moruzov şi Serviciul de Informa ţii al Armatei Române. Studii şi documente , Bucure şti, 1998. 259 Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc , Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1998. 260 Alex Mihai Stoenescu, Armata, Mare şalul şi evreii. Cazurile Dorohoi, Bucure şti, Ia şi, Odessa, Bucure şti, 1998. 261 Constantin Pantazi, Cu Mare şalul pân ă la moarte. Memorii , edi ţie Al. V. Di ţă , Adrian Pandea, Bucure şti, Editura Publiferom, 1999. 262 Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX. 1918-1948, Bucure şti, Editura Paideia, 1999. 263 Dinu C. Giurescu, România în al doilea r ăzboi mondial (1939-1945), Bucure şti, 1999. Edi ţie şi în limba englez ă. 264 Alesandru Du ţu, Mihai Retegan, coordonatori, Eliberarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), Bucure şti, 1999. 265 Alesandru Du ţu, Petre Otu, coordonatori, Pe ţă rmul nord pontic (17 iulie 1941 - 4 iulie 1942), Bucure şti, 1999. 266 Alesandru Du ţu, Florica Dobre, L. Loghin, Armata Român ă în al doilea r ăzboi mondial. 1941-1945. Dic ţionar enciclopedic, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 1999. 267 Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise, Mare şalul Antonescu la Odessa. Grandoarea şi am ărăciunea unei victorii, Bucure şti, 1999. 268 Mihai Vasile-Ozunu, Petre Otu, Înfrân ţi şi uita ţi. Românii în b ătălia de la Stalingrad, Bucure şti, Editura Ion Cristoiu, 1999. 269 Nicu Apostu, Didi Miler, eds., Mare şalii României , Bucure şti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999. 270 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Bucure şti, Editura Univers Enciclopedic, 1999. 271 Valeriu Buzea, Regele Mihai şi Mare şalul Ion Antonescu fa ţă în fa ţă . Amintiri reactualizate, Bucure şti, Editura Planeta, 1999. 272 Aurel Sergiu Marinescu, O contribu ţie la istoria exilului românesc, I-VIII, Bucure şti, Editura Vremea, 1999-2008. 273 V. F. Dobrinescu şi colaboratori, eds., Rela ţii militare româno-germane. 1939- 1944. Documente, I-II, Bucure şti, Editura Europa Nova, 2000-2004. 274 Gh. Neac şu, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste , Bucure şti, Editura Majadahonda, 2000. 275 Mihai F ătu, Antonescu şi opozi ţia. 1940-1944, Bucure şti, 2000. Vezi, anterior, Consens pentru salvarea na ţional ă (septembrie 1940 – august 1944), Bucure şti, Editura Ministerului de Interne, 1996. 276 Dorel Banco ş, Social şi na ţional în politica guvernului Ion Antonescu , Bucure şti, Editura Eminescu, 2000. 277 Alesandru Du ţu, coordonator, Golgota Estului (iulie 1944 – martie 1944) , Bucure şti, 2000. 278 Idem, Între Wehrmacht şi Armata Ro şie. Rela ţii de comandament româno-germane şi româno-sovietice (1941-1945) , Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2000.
62 279 Gh. Buzatu, V. F. Dobrinescu, Horia Dumitrescu, eds., România şi al doilea r ăzboi mondial , Foc şani, 2000. 280 Liviu V ălena ş, Mare şalul Ion Antonescu şi frontul secret. Convorbiri cu Gheorghe Barbul , Bucure şti, Editura Vremea, 2001. 281 Idem, Soldat al Mare şalului Ion Antonescu. Convorbiri cu Ion Pantazi, Bucure şti, Editura Vremea, 2001. 282 Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin şi România , Bucure şti, 2001. 283 Traian Golea, Actul de la 23 august 1944, v ăzut de Regele Mihai ca autor. Critici: Horia Sima, Pamfil Şeicaru, C. W. Forester, Hallandale/Florida, Romanian Historical Studies, 2001. 284 Alesandru Du ţu şi colaboratori, eds., Ata şaţii militari transmit..., vol. I-IV, Bucure şti, 2001-2004. 285 Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) , I, Carol I ; II, Ferdinand I ; III, Carol al II-lea ; IV, Mihai I , Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2001. 286 Gh. Buzatu, coordonator, Mare şalul Antonescu la judecata istoriei , Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2002. Edi ţia a II-a, rev ăzut ă - Trecutul la judecata istoriei: Mare şalul Antonescu – Pro şi contra , Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2006. 287 [Ion Coja, editor], Holocaust în România?, Bucure şti, Editura Kogaion, 2002. 288 Gh. Buzatu, Dana Beldiman, Eftimie Ardeleanu, eds., Mare şalul Antonescu în fa ţa istoriei , Craiova, Editura Helios, 2002. Directivele de r ăzboi ale Mare şalului. 289 Florin Pintilie, Serviciul Special de Informa ţii din România. 1939-1947, I-II, Bucure şti, Editura Academiei Na ţionale de Informa ţii, 2003. 290 Dan Stone, ed., The Historiography of the Holocaust, Basingstoke – New York, Palgrave, 2004. 291 Gh. Buzatu, Dana Beldiman, eds., 23 august 1939-1944. România şi proba bumerangului , Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2003. 292 Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947) , Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2003. 293 Dinu C. Giurescu şi colaboratori, Istoria României în date, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2003. 294 Ion Calafeteanu şi colaboratori, Istoria politicii externe române şti în date, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2003. 295 Academia Român ă, Istoria Românilor, VIII, România întregit ă (1918-1940), coordonator Ioan Scurtu, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2003. 296 Gavriil Preda, Ilie Manole, Eugen St ănescu, coordonatori, Festung Ploie şti, I-II, Ploie şti, Editura Printeuro, 2003-2004. 297 Traian Udrea, 23 august 1944. Controverse istorico-politice. Studiu istoriografic, Bucure şti, Editura Alex-Alex and Leti Press, 2004. 298 Mihai-Aurelian C ăruntu, Bucovina în al doilea r ăzboi mondial, Ia şi, Editura Junimea, 2004. Vezi şi Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944) , I-II, Chi şin ău, 2005-2007. 299 Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, Horia Dumitrescu, eds., Istorie şi societate , I-IV, în memoria prof. V. F. Dobrinescu, Bucure şti – R. Vâlcea, Editura Mica Valahie, 2004-2006.
63 300 Cristian Troncot ă, Alin Spânu, eds., Documente SSI privind spa ţiul sovietic. 22 august 1939 – 23 august 1944, vol. I, Bucure şti, Institutul Na ţional pentru Studiul Totalitarismului, 2004. Vol. II - Cristian Troncot ă, Alin Spânu, Ilie Pintilie, eds., Documente SSI despre pozi ţia şi activit ăţ ile partidelor politice din România. 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, Bucure şti, Institutul Na ţional pentru Studiul Totalitarismului, 2005. 301 Sebastian Balta, Rumänien und die Grossmächte in der Ära Antonescu (1940-1944), Stuttgart, Franz Steiner Verlag, 2005. 302 Gh. Buzatu, Corneliu Bichine ţ, eds., Arhive secrete, secretele arhivelor , I-II, Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2005. 303 Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, Ploie şti, Editura Ploie şti – Mileniul III, 2005. Volumul I din trilogia Antonescu (cf. nos. 321, 327). 304 Dana Beldiman, Statul na ţional legionar. Septembrie 1940 – ianuarie 1941. Cadrul legislativ , Bucure şti, INST, 2005. 305 Ion Hudi ţă , Jurnal politic (22 iunie 1941 – 26 februarie 1942), edi ţie Dan Berindei, Bucure şti, Editura Lucman, 2005. Celelalte volume din Jurnal , ap ărute la date şi sub egida unor edituri diferite, acoper ă perioadele 1938-1939 (3 volume), 1940-1941 (3 volume) şi 1944 (2 volume). 306 International Commission on the Holocaust in Romania. President of the Commission: Elie Wiesel, Editors: Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu, Final Report , Ia şi, Polirom, 2005. Traducere şi în limba român ă. 307 Pavel Moraru, Basarabia, basarabenii şi serviciile secrete (1918-2005), Chi şin ău, 2005. 308 Petre Otu, Mare şalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda, Bucure şti, Editura Militar ă, 2005. 309 Radu Ioanid, Holocaustul în România. Distrugerea evreilor şi romilor sub regimul Antonescu. 1940-1944, edi ţia a II-a rev ăzut ă şi ad ăugit ă, Bucure şti, Editura Hasefer, 2006. 310 Viorica Zgutta, Constantin Prezan, Mare şal al României, Ia şi, Editura Dosoftei, [2006]. 311 Anatol Petrencu, Basarabia în timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial (1939- 1945), Chi şin ău, 2006. Edi ţia I – 1997. 312 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România. 1821-1899 , vol. 3, Cele trei dictaturi, Bucure şti, Editura RAO, 2006. 313 Radu Ioanid, ed., Lotul Antonescu şi ancheta Smer ş, Moscova, 1944-1946. Documente din Arhiva FSB, Ia şi, Editura Polirom, 2006. 314 Petre Otu, Pacea de mâine. Documente ale Comisiei constituite în vederea preg ătirii Conferin ţei de Pace de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial (1942-1944) , Bucure şti, Editura Militar ă, 2006. 315 Idem, Îmbr ăţ işarea Anacondei. Politica militar ă a României în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941, Bucure şti, Editura Militar ă, 2006. 316 Traian D. Laz ăr, Iuliu Maniu şi serviciile secrete (1940-1944), Bucure şti, Editura Mica Valahie, 2006. 317 Pavel Moraru, Armata lui Stalin v ăzut ă de români, Bucure şti, Editura Militar ă, 2006.
64 318 Dennis Deletant, Hitler's Forgotten Ally, Ion Antonescu and His Regime. Romania, 1940-1944, Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2006. Traducere: Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi regimul s ău, 1940-1944. Bucure şti, Editura Humanitas, 2008, 397 p. 319 Liviu V ălena ş, Cartea Neagr ă a României. 1940-1948, Bucure şti, Editura Vestala, 2006. Vezi, anterior, idem, Memorialul stalinismului. România între anii 1949-1965, Bucure şti, Editura Saeculum I.O., 2003. 320 Paul Goma, S ăpt ămâna Ro şie. 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi evreii. Eseu, varianta ianuarie 2007. Bio-Bibliografie, edi ţia a IV-a, Bucure şti, Editura Anamarol, 2007. Edi ţia I – Bucure şti, Editura Vremea, 2004. Ultima edi ţie: Bac ău, Editura Vicovia, 2009. 321 Gh. Buzatu, George Rotaru, Stalin, Hitler, Antonescu, R. Vâlcea, Rottarymond, 2007. Volumul II din trilogia Antonescu (vezi şi nos. 303, 327). 322 Gabriel Constantinescu, Şah la rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, Bucure şti, Editura Christiana, 2007. 323 Gh. Buzatu, România sub Imperiul Haosului (1939-1945), Bucure şti, Editura RAO, 2007. 324 Mioara Anton, Propaganda de r ăzboi. Campania din Est. 1941-1944, Bucure şti, Editura Tritonic, 2007. 325 Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România (1945-1989), I-II, Bucure şti, Editura Clio Nova, 2007. 326 Comisia Preziden ţial ă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final , editori Vladimir Tism ăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Bucure şti, Editura Humanitas, 2007. Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Go şu, eds., Istoria comunismului din România: Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965), Bucure şti, Editura Humanitas, 2009. Volum anex ă a Raportului final . 327 Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008. Volumul III din trilogia Antonescu (cf. nos. 303, 321). 328 Ottmar Tra şcă, Dennis Deletant, eds., Al III-lea Reich şi Holocaustul din România. 1940-1944. Documente din arhivele germane, Bucure şti, Editura Institutului Na ţional pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”, 2008. 329 Academia Român ă, Istoria Românilor, IX, 1940-1947, coordonator Dinu C. Giurescu, Bucure şti, Editura Enciclopedic ă, 2008. 330 Alexandru Moraru, Anatol Petrencu, Mare şalul Ion Antonescu şi Basarabia (1941-1944). Culegere de documente , Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008. Vezi şi Florin Şandru, Zodia Basarabiei şi Bucovinei de Nord sub Mare şalul Ion Antonescu, I, 1941-1942, Bucure şti, Editura Semne, 2008. 331 Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, eds., Pace şi r ăzboi (1940-1944). Jurnalul Mare şalului Ion Antonescu (Comentarii, anexe, cronologie), I, Preludii. Explozia. Revan şa (4.IX.1940 – 31.XII.1941), Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2008. Volumul II al Jurnalului (1.I.1942 – 30.VI.1943) – sub tipar, la aceea şi Editur ă, fiind programat s ă apar ă în luna iunie 2010, iar volumul III – în preg ătire. 332 Gh. Buzatu, Execu ţia Mare şalului Ion Antonescu, Ia şi, Casa Editorial ă Demiurg, 2009. Vezi şi Gh. Buzatu, Ioana Panagore ţ, Dan Botez, Procesul şi execu ţia Mare şalului Ion Antonescu, Alexandria, EdTl, 2009.
65 333 Petre Ţurlea, Ion Antonescu între extrema dreapt ă şi extrema stâng ă, Bucure şti, Editura Semne, 2009. Re ţinem din concluzia general ă a solidei monografii consacrate celui de-al III-lea Mare şal al României (p. 431): „Luptând împotriva extremei stângi comuniste şi a extremei drepte legionare, aparent Ion Antonescu a fost înfrânt în 1946. Îns ă el, iar nu adversarii lui, a r ămas în inima Poporului Româna. De aceea, legionarii şi comuni ştii au fost constrân şi, în deceniile urm ătoare ca şi ast ăzi, s ă lupte şi cu amintirea lui. Gh. Buzatu are dreptate: <
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
CUVÂNTUL FINAL AL AUTORULUI
Hot ărârea „Tribunalului Poporului” din 17 mai 1946 n-a avut nimic comun, cum se putea altfel, nici cu morala şi nici cu justi ţia, nici cu legile acceptate ale conducerii războaielor şi asum ării responsabilit ăţ ilor pentru actele grave comise în context. Hot ărârea a reprezentat, dac ă mai era nevoie în condi ţiile obiective interne şi interna ţionale existente, o dovad ă elocvent ă, şi astfel va r ămâne în istorie, c ă uneori distan ţele ce ne desparte de barbarie sunt minime. Numai atunci înving ătorul ob ţine totul , inclusiv „dreptul” de via ţă ori de moarte împotriva celui biruit. Ceea ce înseamn ă c ă, în alte condi ţii, rolurile se pot inversa! În 1946, a şadar, m ă întreb şi v ă întreb, care dintre „criminalii de r ăzboi” în frunte cu Mare şalul Ion Antonescu condamna ţi şi unii dintre ei executa ţi n-ar fi putut „schimba rolurile” cu I. V. Stalin, V. M. Molotov, L. P. Beria ş.a., care, de şi fiind la Kremlin, s-au aflat în fond în spatele plutonului din Valea Piersicilor? Ceea ce putea s ă fi fost considerat dup ă al doilea r ăzboi mondial o propunere idioat ă, subversiv ă sau chiar abracadabrant ă, iat ă c ă, o dat ă cu trecerea timpului, s-a adeverit integral realist ă, întrucât – în toiul epocii dominat ă de func ţionarea în plin a abatoarelor istoriei – s-au remarcat, ca ini ţiatori şi înf ăptuitori deopotriv ă, drept protagoni ştii mondiali ai Holocaustului ro şu, care s-a soldat, la scar ă planetar ă, cu cel mai sinistru „bilan ţ” al tuturor epocilor: între 314,7 milioane şi 355,6 milioane de mor ţi1. Dintr-o atare perspectiv ă, şi numai astfel, cu referire la faptele petrecute în 1946 se impune a consemna falsitatea opiniei potrivit c ăreia, atunci, în conformitate cu legile ţă rii sau cu cele interna ţionale şi în raport cu actele şi responsabilit ăţ ile reale, ar fost judeca ţi veritabilii criminali de r ăzboi români, dintre care unii executa ţi iar restul condamna ţi la ani grei de temni ţă . Imperfec ţiunile flagrante ale „judec ăţ ii” au condus, de altfel, la situa ţia imposibil ă c ă, în condi ţiile în care to ţi membrii „lotului Mare şal Antonescu” au fost desemna ţi şi osândi ţi drept „criminali de r ăzboi”, ei au devenit imediat şi necondi ţionat dup ă „proces” … CELE DINTÂI VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI RO ŞU DIN ROMÂNIA 2. Ceea ce spune absolut totul, comentariile fiind excluse! În ceea ce-l prive şte pe Mare şalul Ion Antonescu, unul dintre cei mai de seam ă oameni de stat şi lideri militari ai epocii moderne la nivel na ţional şi continental, trebuie afirmat cu claritate – ceea ce s-a f ăcut deja 3 - c ă sloganuri belicoase şi incon ştiente de genul „România a ucis, a ucis, a ucis!” nu au ce c ăuta în spa ţiul public, inclusiv în mediile academice. Mai ales c ă:
ION ANTONESCU A FOST EXECUTAT, IAR CINE A DECIS LICHIDAREA MARE ŞALULUI A UCIS ROMÂNIA MARE ! AŞADAR, NU ROMÂNIA A UCIS, CI EA A FOST UCIS Ă!
1 Florin M ătrescu, Holocaustul ro şu. Crimele comunismului interna ţional în cifre, III, Addenda, Bucure şti, Editura Irecson, 2008, p. 25-27. În context, România figureaz ă cu 2,4 milioane victime ( ibidem, p. 27). 2 Vasile Pascu, Regimul totalitar-comunist în România (1945-1989), I, Bucure şti, Editura Clio Nova, 2007, p. 99 şi urm. 3 Cf. Adrian P ăunescu, România n-a ucis, d-le Wiesel, în Gh. Buzatu, coordonator, Mare şalul Antonescu la judecata istoriei, Bucure şti, Editura Mica Valahia, 2002, p. 191.
76