Bibliotheca Septentrionalis
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS Revista Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare an XXIV • nr. 2 (47) • decembrie 2016 Redactor-şef: dr. Florian ROATIŞ florianroatis[at]yahoo.com Redactor-şef adjunct: Laviniu ARDELEAN Redactori: Gabriel STAN-LASCU Dorina CADAR Csilla TEMIAN Ioan NEAMŢIU BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS Publicaţie semestrială http://www.bibliotecamm.ro ISSN 1221-3764 BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „PETRE DULFU” BAIA MARE Director: prof. dr. TEODOR ARDELEAN Tehnoredactare şi copertă: Gabriel STAN-LASCU Postare pe site-ul bibliotecii: Marcel ŢURA Multiplicare şi broşare: Gheorghe ŞUT BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „PETRE DULFU” BAIA MARE, Bd. Independenţei, 4B, Baia Mare, cod poştal: 430123, Maramureş – România, tel. 0262-275583, 275699, 275799, fax: 0262-275899, www.bibliotecamm.ro, [email protected] Editorial 3 Viitorul cărţii şi cartea viitorului Dr. Florian ROATIŞ De mai mult de o jumătate de secol, Casandrele moderne profeţesc, cu un ton apocaliptic, uneori, dispariţia iminentă a cărţii, altfel spus a Galaxiei Gutenberg. Dacă în deceniile trecute „duşmanii” cărţii au fost, pe rând, cinematograful şi televiziunea, care, însă, n-au reuşit să diminueze magia acesteia, astăzi asistăm la o competiţie – din păcate inegală – între descoperirea lui Gutenberg şi noua invenţie, Internetul. Generaţiile tinere accesează cu o pasiune cvasidevoratoare tableta şi computerul, petrecându-şi multe ore în tovărăşia acestora, refuzând cu obstinaţie cartea, adică lectura, spre disperarea unor părinţi care-şi aduc aminte cu melancolie de cărţile care i-au „făcut oameni”. Iar dacă Epicur, cu 23 de secole în urmă, spunea că „primul şi cel mai mare bine este înţelepciunea”, în mileniile sale de existen- ţă, cartea – şi cu atât mai mult cea tipărită – şi-a adus aportul la do- bândirea acesteia, oferind prilej de reflecţie, de meditaţie, dând răs- punsuri celor animaţi de îndoieli şi tensiuni cognitive, constituind principala forţă motrice a evoluţiei culturale a omenirii, cel puţin de la apariţia tiparului. S-a spus – şi pe bună dreptate – că citind cărţi, trăim mai multe vieţi. Cartea ne permite să suferim cu Werther, eroul lui Goethe, să navigăm pe Mississippi cu eroii lui Mark Twain, să zburăm de la Pământ la Lună ori să coborâm în apele mărilor şi oceanelor cu celebrele personaje din operele lui Jules Verne etc. Paradoxal (sau nu?), se vorbeşte de o criză a lecturii, a cititului, deşi, putem spune că, la acest început de mileniu, se citeşte mai mult ca oricând, dat fiind tirajul ziarelor, al revistelor şi al cărţilor sau al textelor publicitare etc. Care este statutul cărţii în epoca Facebook-ului? Sunt oare relevante statisticile cu care ne copleşesc sociologii? Cel mai recent studiu de la noi („Studiul obiceiurilor de lectură ale românilor”, din 20-25 octombrie 2015, publicat în revista Sinteza, Nr. 34, Noiembrie 2016, pp. 13-25) ne anunţă că doar 78% dintre cei chestionaţi îşi asumă „viciul nepedepsit”, cum a catalogat lectura Valery Larbaud. Nu credem că pe alte meridiane se stă mai bine „cu cititul”. Din cei care citesc, 82% cumpără cărţi, chiar dacă nu alocă o sumă substanţială pentru acestea. Şi as- ta în condiţiile în care există la noi oraşe (chiar municipii) fără librării (o excepţie onorantă este municipiul Baia Mare, unde avem, după câte ştiu, zece librării, bine înzestrate cu cărţi, în condiţiile în care dispunem de cea mai dotată bibliotecă judeţeană din ţară), ca să nu mai vorbim cât de greu ajunge cartea în mediul rural. Dintre cei care citesc, 76% împrumută cărţi de la bibliotecă. Deşi 22% afirmă că nu au timp să citească, 92% recunosc necesitatea şi importanţa lecturii în formarea personalităţii. În acelaşi timp, o altă anchetă plasează România printre ţările europene cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor! Este de necontestat faptul că ne confruntăm cu o evidentă criză a lecturii – în speţă a lecturii de plă- cere, pentru desfătare, a literaturii în general, a celei clasice în special –, evitată mai ales de către cei care ar avea mai mare nevoie de ea, elevi şi studenţi. Dacă până nu demult se arăta cu degetul spre televiziune, acum se consideră că vina o are Internetul. Un ţap ispăşitor convenabil, un ucenic-vrăjitor capabil de miracole pentru generaţiile tinere care nu au răbdarea şi plăcerea de a răsfoi o carte, de a-i admira forma şi coperta etc. Probabil, viitorul este al cărţii electronice, e-book-ul, cu avantaje şi dezavantaje. E sigur că până la victoria acestuia vedem numai avantajele: poate fi citită în acelaşi timp de sute sau mii de internauţi, poate fi mai uşor depozitată, ocupând loc mai puţin, se pot face uşor copii etc. Dar o bibliotecă (sau doar un raft) cu cărţi electronice (CD, DVD) oferă, cred, o privelişte rece, neprimitoare, dacă nu chiar dezolantă. BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS Publicaţie semestrială • an XXIV • nr. 2 (47) • 2016 4 Editorial Să ne gândim apoi, cât timp şi câtă oboseală presupune lectura pe „ecran” a unor opere de câteva sute sau chiar mii de pagini? Sub vraja Internetului, vor citi generaţiile viitoare pe calculator În căutarea timpu- lui pierdut de Proust, Ulysse de Joyce, Război şi pace de Tolstoi sau Don Quijote de Cervantes? Întrebări mai mult retorice, în speranţa că tinerii vor dori să-şi aproprieze capodoperele mai sus-amintite! Iar dacă lectura clasicilor este, aşa cum scria Umberto Eco, „o călătorie la rădăcini”, este firesc să ne îngrijoreze pierderea legăturii cu trecutul, singurul care are realitate şi consistenţă, după Aristotel. Vor prefe- ra copiii lectura lui Andersen sau Jules Verne pe computer, în defavoarea jocurilor virtuale? Avem în vedere, desigur, literatura clasică, cărţile „de citit”, iar nu cele „de consultat”. Acestea din urmă – enciclopedii, dicţi- onare, cărţi ştiinţifice, teze de doctorat etc. se pretează la suport electronic. Internetul este o sursă de informare aproape inepuizabilă şi la îndemâna tuturor, un mijloc inconturnabil în edificarea unei culturi. Dar este doar un pas, chiar dacă primul, spre cultură, căci el oferă o informaţie brută, neprelucrată, iar nu cultură. Putem crede că generaţiile viitoare vor fi mai bine informate, dar mai puţin culte. În acelaşi timp, Internetul pune în circulaţie inexactităţi şi erori care, preluate, se vor perpetua din generaţie în generaţie. Aş putea ilustra afirmaţia aceasta cu modul în care este prezentat N. Steinhardt pe Wikipedia, depar- te de a fi un caz unic. Astfel, prenumele celui născut în Pantelimonul Bucureştilor nu este cel corect: în loc de Nicu-Aureliu, apare Nicu-Aurelian. Apoi, Steinhardt nu şi-a luat licenţa în Drept şi Litere (cele două fa- cultăţi erau separate) în 1934, ci doar în Drept, în 1932. În fine, nu a fost redactor la Revista Fundaţiilor Regale, ci doar colaborator – e drept, harnic –, publicând aici în decurs de trei ani (1945-1947) circa 70 de articole. Şi erorile continuă... Să concedem, deci, că viitorul aparţine cărţii electronice şi bibliotecii digitale. Vom mai putea, oare, rosti precum cronicarul că „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor”? Ne vom putea imagina Paradisul ca o bibliotecă digitală? Ce cărţi am lua (imaginar) cu noi pe o insulă pustie? Vom lua Biblia – nu întâmplător prima carte tipărită de Gutenberg, la 1455, a fost o biblie! – în format e-book? Nu credem că Internetul va arunca tradiţionala carte în neant! Mult timp, deci pentru multe genera- ţii, cele două „galaxii” vor coexista. Cartea-obiect are o evidentă şi recunoscută perisabilitate. Câte cărţi au dispărut din neglijenţă, câte au fost arse ca periculoase de către Inchiziţia medievală sau de către regimurile moderne? În pofida fragilităţii ei, cartea se dovedeşte la fel de perenă ca şi piramidele egiptene! Într-un peri- plu milenar, de la Epopeea lui Ghilgameş, scrijelită acum cinci mii de ani pe tăbliţe de argilă şi până astăzi, car- tea şi-a schimbat doar suportul material: papirus, pergament, hârtie etc. Va rezista oare cartea-dischetă sau e-book sute de ani, precum cea de hârtie? Presupunând că în viitor, cândva, nu se vor mai tipări cărţi, rămân, totuşi, cele existente în biblioteci- le de stat şi private, ca mărturie a unor lumi şi epoci de mult apuse. Până atunci să credem în viitorul cărţii, indiferent de forma pe care o va lua aceasta, căci o lume fără cărţi ar fi una cenuşie, săracă şi, poate, mai violentă BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS Publicaţie semestrială • an XXIV • nr. 2 (47) • 2016 Dialoguri profesionale 5 Universul liric şi filozofic al lui Lucian Blaga Alina ILIEŞ Bibliotecarul are menirea de a îndruma cititorul spre universul cunoaşterii şi de a face posibilă întâlnirea utilizatorului cu cartea. Pe lângă cotarea documentelor şi aşezarea lor la raft, acesta trebuie să scoată din anonimat fiecare publicaţie din cadrul secţiei. În acest scop, Secţia împrumut carte pentru adulţi, în colaborare cu Liceul Teoretic „Emil Raco- viţă”, a organizat, luni, 9 mai 2016, ora 13:00, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu’’ Baia Mare, evenimentul numit „Universul liric şi filozofic al lui Lucian Blaga,” cu ocazia împlinirii a 55 de ani de la moartea poetului, dramaturgului şi filozofului Lucian Blaga. Invitaţi au fost elevii de la Li- ceul Teoretic „Emil Racoviţă” (clasele: X G, XII G, X E, IX G, XI D) sub coordonarea profesorilor: Breban Mihaela, Tiţă Anca, Bodea Corina, Ianc Gina şi Vasilov Felicia. Pentru a insufla elevilor dragostea pentru lectură, s-a realizat o expoziţie de carte, s-au distribuit semne de carte şi o bibliografie cu operele autorului aflate în fondul secţiei. Bibliotecara Alina Ilieş a vorbit despre importanţa valorificării comorilor culturale lăsate moştenire, din generaţie în generaţie, de către strămoşii noştri, apoi a prezentat participanţilor expoziţia de carte şi bibliografia poetului-filosof. S-a vizionat o prezentare PowerPoint despre viaţa şi activitatea poetului, realizată de Alina Ilieş, şi a fost redată o secvenţă audio cu vocea poetului, într-o înregistrare din anul 1954 la Radio România Cultural.