BULETINUL ARHIVELOR MILITARE ROMÂNE Anul XIX , nr. 1( 75 ) /2017

SERVICIULSERVICIUL ISTORICISTORIC ALAL ARMATEIARMATEI LALA CEACEA DE-ADE-A 150-A150-A ANIVERSAREANIVERSARE

•România şi Primul R ăzboi Mondial • O fotografie simbol • Colonelul Otto Erich Benedict

smg.mapn.ro/SIA/index.html

editorial ORDINUL MINISTRULUI APĂRĂRII NAŢIONALE PRIVIND SĂRBĂTORIREA A 150 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA SERVICIULUI ISTORIC AL ARMATEI

a 17 martie 1867, prin Înaltul Decret nr. 380 emis de domnitorul Carol I, a fost înfi inţat Depozitul General al LRăzboiului, cu statut de direcţie a Ministerului de Război, care avea în compunere Secţia Lucrări Istorice. Această structură, cu atribuţii privind clasarea și conservarea arhivelor militare, precum și elaborarea de lucrări referitoare la istoria Armatei României, a constituit embrionul din care s-a dezvoltat, pe parcursul anilor, Serviciul istoric al armatei. De-a lungul timpului, Serviciul istoric al armatei a asigurat, cu responsabilitate și competenţă, administrarea patrimoniului arhivistic militar, încredinţând posterităţii un tezaur de o inestimabilă valoare istorică. Totodată, specialiștii Serviciului istoric al armatei, cadre militare și personal civil contractual, au valorifi cat documentele istorice păstrate în arhivele militare prin elaborarea de lucrări știinţifi ce – culegeri de documente, monografi i, albume și enciclopedii, care au refl ectat etapele evoluţiei organismului militar românesc, viaţa și activitatea celor mai de seamă comandanţi militari, luptele duse de Armata României pentru cucerirea și apărarea independenţei, suveranităţii și integrităţii teritoriale a statului român. Gestionarea patrimoniului arhivistic militar, proces bazat pe competenţa, responsabilitatea și, nu în ultimul rând, pasiunea specialiștilor în domeniu și-a dovedit importanţa și utilitatea pentru elaborarea de programe educaţionale necesare formării cadrelor militare și de proiecte culturale în care este refl ectat rolul însemnat al instituţiei militare în cadrul societăţii românești. Doamnelor și domnilor ofiţeri, subofiţeri, soldaţi și gradaţi profesioniști, personal civil contractual, Vă adresez mulţumirile mele pentru activitatea depusă și îmi exprim convingerea că și pe viitor veţi lucra cu aceeași competenţă profesională, responsabilitate și pasiune pentru administrarea, protejarea și valorifi carea știinţifi că a patrimoniului arhivistic al Ministerului Apărării Naţionale. Astăzi, la aniversarea a 150 de ani de la înfi inţarea Serviciului istoric al armatei, vă felicit și vă urez multă sănătate, fericire și prosperitate, precum și împlinirea tuturor aspiraţiilor, atât în activitatea profesională, cât și în viaţa personală.

La mulţi ani!

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

GABRIEL-BENIAMIN LEȘ document 2017 1 (75) 1 studii/documente ŞI MARINARII FAC ISTORIE!

Contraamiral Cătălin-Silviu DUMISTRĂCEL Locţiitor pentru Resurse al Statului Major General

ecunosc faptul ca mă număr printre cei care la Turnu-Măgurele, în nu numai că primesc, dar și citesc cu interes ofensiva pe care forţele Rși încântare, număr de număr, prestigioasa inamice bulgaro-germane, revistă „Document. Buletinul Arhivelor Militare”, forţând trecerea Dunării, purtând marca excelenţei cu care ne-au obișnuit, iată, cu ostașii săi a ţinut piept de 150 de ani (!), experţii Serviciului Istoric al Armatei. dușmanului, înlesnind în O fac, poate dintr-un gest refl ex, al predispoziţiei la bune condiţii retragerea care mă obligă și mă îndeamnă sorgintea și fi liaţia pur trupelor românești, cavaler militară, dar și sumarul constant echilibrat și captivant al Ordinului „Mihai al subiectelor abordate. Și, de cele mai multe ori, Viteazul” și reputat doctor documentele inedite, inspirat selectate și bogat ilustrate în drept, viceamiralul (re)aduse în atenţie. Preda Fundăţeanu (1890- Fără să fac din aceasta o obsesie, am urmărit și 1969), a activat, începând identifi cat, în paginile aceleași sobre și elevate publicaţii, cu l aprilie 1928, la Serviciul Istoric al Marelui Stat condusă, iată, de o Mare Doamnă a istoriografi ei noastre Major. Aici s-a remarcat prin cercetarea dosarelor și militare – dr. Luminiţa Giurgiu (fi ică de militar, soţie întocmirea fi șelor pentru operaţiile Marinei în timpul de istoric militar și mama unei tinere arhiviste militare războiului – de la Turtucaia, Rasova, Cernavodă și în plină ascensiune publicistică!) – cu aceeași savoare, Canalul Măcin –, distingându-se prin „zel, metodă și subiectele referitoare la istoria Marinei Române. un deosebit discernământ caracteristic inteligenţelor Chiar și la o primă lectură, am constatat, cu un superioare și oamenilor de cultură aleasă”. justificat temei, că a existat o pleiadă (ca să n-o Pe l septembrie 1938, contraamiralul Nicolae etichetez, de-a dreptul, constelaţie) de marinari, care nu Steriopol (1889-1978) a fost mutat la Serviciul numai că au făcut istorie, în funcţiile și la eșaloanele la Istoric al Marelui Stat Major unde, împreună cu care au activat, ci au și scris istorie, cu mult devotament, șeful acestuia, colonelul Grigore Constandache, a unii chiar la Serviciul Istoric al Armatei. conlucrat la elaborarea antologiei „România în războiul Desigur, pentru specialiști, lucrările de referinţă în mondial”, redactând capitolul „Istoricul operaţiunilor domeniu ale comandorilor Constantin Ciuchi, Nicolae Marinei Militare în Războiul de întregire a neamului Bîrdeanu, Dan Nicolaescu și Niculae Koslinski, din 1916-1919”. Între anii 1939 și 1943 a fost profesor la vechea gardă, sau Nicolae Petrescu, Rotaru Jipa, Ion Școala Superioară de Război, unde a predat „Istoria Ionescu, Ioan Damaschin, Marian Sârbu, fondatori războaielor navale”. sau consecvenţi susţinători ai istoriografi ei navale, sunt Începând cu 8 septembrie 1966, contraamiralul arhicunoscute și bine apreciate. Alţii, mai îndepărtaţi Florea Diaconu (1922-1980) a fost numit cercetător cronologic dar nu și tematic, ocupă un loc distinct în militar principal pentru studii istorice în Secţia Studii elita „Cavalerilor de Clio”. Istorice a Marelui Stat Major2. Comandant titular al Diviziei de Dunăre Absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul (14-24 august 1916) și comandant al flotei de Universităţii din București, viceamiralul Ștefan Dinu3 operaţiuni româno-ruse pe Dunăre (24 august - (1929-2012) s-a preocupat îndeaproape de consolidarea 8 noiembrie 1916), contraamiralul Nicolae Negrescu imobilului și reamenajarea expoziţiei Muzeului Marinei (1864-1940) a publicat în anul 1920 lucrarea „Rolul Române. Membru al Societăţii de Știinţe Istorice din marinei în războiul pentru întregirea neamului și România, a condus un colectiv de cadre didactice recompensa fi nală. Icoane și documente de război”1, angajat în redactarea istoriei Marinei Militare Române urmată de o altă lucrare, editată în limba franceză, sub și a publicat, printre altele, „Consideraţii privind titlul „Comment on fi t la guerre sur le Danube”. rolul armatei în anii comunismului”, „Opinii privind Combatant pe frontul dunărean din Primul relaţiile militare ale României postbelice”, „Serviciul de Război Mondial, când s-a remarcat în luptele de Informaţii al Armatei în tradiţiile militare ale poporului

2 1 (75) 2017 document studii/documente român”, „Enigme ale perioadei premergătoare celui Și, pentru că, pentru o perioadă, am avut privilegiul de-al Doilea Război Mondial și consecinţele lor și satisfacţia să coordonez personal activitatea asupra României”, „Direcţia de Informaţii a Armatei Serviciului Istoric al Armatei, nu-l voi omite pe sub refl ectorul Revoluţiei Române din Decembrie comandorul dr. Marian Moșneagu, primul ofi ţer de 1989”, „Contribuţii ale Marinei Române la Războiul marină care, aproape un deceniu, a condus această de Independenţă 1877-1878”, „Structuri economice prestigioasă instituţie, cu performanţe notabile și interstatale postbelice și convergenţa acestora spre o deosebit de onorante pentru istoriografi a militară economie integrată globalizată”, „Din culisele militare naţională. Este vorba, în primul rând, despre elaborarea ale Revoluţiei Române din Decembrie 1989”4 ș.a. primei „Enciclopedii a Armatei României”, lansarea și Locţiitor, ulterior șef al Secţiei învăţământ (1954) și, consacrarea colecţiei de studii și comunicări „Armata din anul 1955, șef al Catedrei de Tactica Flotei, Istorie Română și [...] societatea civilă/ patrimoniul naţional/ și Geografi e Maritimă Militară în cadrul Școlii Militare unitatea naţională/ cultele/ mass-media/ politica Superioare de Marină, contraamiralul Raymond-Albert naţională”, fondarea și coordonarea apariţiei anuale, Stănescu (1920-2010) a desfășurat o activitate asiduă între 2009 și 2014, a „Calendarului tradiţiilor militare” nu numai pentru dezvoltarea învăţământului de marină, și de relansarea apariţiei, la termen și în condiţii ci și în domeniul istoriei navale, fi ind coautor al celor grafice adecvate, a revistei „Document. Buletinul trei volume din „Marina Română în al Doilea Război Arhivelor Militare Române”. La acestea se adaugă Mondial” și al lucrărilor „Oţel, aburi, torpile. Marina sesiunile știinţifi ce anuale organizate cu prilejul Zilei Română în războiul de independenţă” și „Marina Arhivelor Militare și editarea, în premieră, a „Ghidului Română în Primul Război Mondial”5. Arhivelor Militare Române” și a primei monografi i Fost șef al Sectorului Istorie militară contemporană a instituţiei, „Serviciul Istoric al Armatei în slujba la Secţia Istorie Militară din cadrul Centrului de Studii culturii naţionale”, pagini dense de istorie autentică, și Cercetări de Istorie Militară al Ministerului Forţelor edifi catoare pentru statutul, misiunea și devenirea Armate (l iunie-23 septembrie 1971), contraamiralul acestei instituţii garant al aplicării strategiei naţionale George Petre (1934-2012) este coautor al unor privind păstrarea și valorificarea unui patrimoniu lucrări de referinţă precum „Tradiţii navale românești” arhivistic militar inestimabil. (Editura Militară, București, 1991), „Monografia În anul 2013, când personal i-am înmânat trofeul Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, „Omul Anului” pentru Premiul I obţinut la Secţiunea „Noi contribuţii la studierea războiului pe Dunăre a X-a „Istorie, cultură și tradiţii militare”, în cadrul 1877-1878. Studii documentare” (București, Editura concursului organizat la nivelul Statului Major General, Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2007) și am fost mândru că un camarad de armă obţine, pentru „Contribuţii la o istorie navală în date” (Constanţa, a doua oară, odată cu această distincţie, recunoașterea Editura Muzeului Marinei Române, 2013)6. supremă la nivelul Ministerului Apărării Naţionale. Revenind la instituţia-fanion a Armatei României, La împlinirea a 150 de ani de la constituirea nu pot să nu remarc activitatea prodigioasă din Serviciului Istoric al Armatei, aniversare care reconfi rmă ultimele decenii, în fieful arhiviștilor militari, a rolul și importanţa Serviciului Istoric al Armatei în comandorului Marin Amuza, la Serviciul Istoric al păstrarea și valorifi carea trecutului, a tradiţiilor de luptă Armatei, comandorului Mihai Colcer și maistrului și arsenalului de lecţii învăţate ale Armatei României, militar principal Dănuţ Dobrinoiu, la Centrul de urez arhiviștilor și istoricilor militari multă sănătate, Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din inspiraţie și puterea de a valoriza pe multiple planuri Pitești, precum și a comandorului Ion-Dan Ionescu, epopeea militară naţională și satisfacţii depline în această căpitanului Viorel Ion, căpitanului Claudiu Alexandru prodigioasă activitate, desfășurată cu girul și în benefi ciul Cristea și locotenent-comandorului Dan Mihai generaţiilor de militari și civili din Armata României. Gugeanu, la Depozitul Intermediar de Arhivă al Forţelor Navale din Constanţa. BUN CART ÎNAINTE ÎNTRU MULŢI ANI!

NOTE

1 Bucureşti, Tipografi a Gutemberg, Societate Anonimă, 1920, 22 pagini. 2 Marian Moşneagu, Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale, Bucureşti, Editura Militară, 2013, pp. 49-50. 3 Fost şef al Direcţiei Informaţii a Armatei (10 octombrie 1978) şi şef al Direcţiei a 3-a Contraspionaj din Departamentul Securităţii Statului (25 ianuarie -11 iunie 1990). 4În anul 2010 a publicat la Editura Neverland volumul memorialistic Condamnat la discreţie, în care dezvăluie din tainele unei cariere dedicate Armatei şi Serviciului Secret de Informaţii Militare, făcând şi unele dezvăluiri din culisele militare ale Revoluţiei române din decembrie 1989 şi despre fenomenul terorist- diversionist din decembrie 1989. 5Comandor dr. Marian Moşneagu, Dicţionarul marinarilor români, Bucureşti, Editura Militară, 2008, pp. 448-449. 6 Ibidem, pp. 374-375.

document 2017 1 (75) 3 studii/documente ARC PESTE TIMP – SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI (1867-2017)

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU1

Evoluţia Serviciului Istoric al Armatei (S.I.A.) se nobile. Nu trebuie să piardă din vedere că (sic!) cartea confundă cu însăși evoluţia Statului Major General ce vor face este destinată pentru soldaţi, din care cea (S.M.G.). De-a lungul celor 150 de ani de existenţă, mai mare parte are prea puţină instrucţie și mulţi deloc. acesta a purtat diferite denumiri: Secţia a II-a Lucrări Trebuie să fi e dar proprie pentru toate inteligenţele și Istorice (1867; 1870-1893), Biroul 3 Istoric (1893- prin urmare, un stil simplu este de neapărată trebuinţă. 1896; 1897-1904), Biroul 1 (1896-1897), Biroul 4 Drept model se poate însemna concurenţilor episodul (1904-1906), Biroul 3 Istoric (1906-1907; 1918-1920), istoric Sobieschi și plăieșii români (s.n.), descris de Biroul 6 Informaţii (1907-1918), Secţia a VI-a Istoric C. Negruzi și Circulara din 1 noiembrie 1860 a domnului (1 aprilie 1920-1922), Secţia a VIII-a Istoric (1922- M. Kogălniceanu, atunci ministru din Năuntru către 1927), Secţia a VII-a Istoric (1927-30 ianuarie 1928), săteni. Această lucrare va trebui să aibă materia cel Serviciul Istoric (30 ianuarie 1928-18 martie 1949), puţin a unui volum în 12, imprimat cu Cicero și gros de Secţia XI Istoric (18 martie 1949-1 august 1950), Secţia 150 pagini. A doua lucrare va fi Istoria militară a României Istoric (1 august 1950-1 aprilie 1959), Secţia Istorie (s.n.). Această istorie va cuprinde cu amănuntul toate și Geografi e Militară (1 aprilie 1959-16 mai 1962), evenimentele militare ale istoriei noastre. Autorii vor Secţia Studii Istorice (16 mai 1962-11 octombrie insista mai cu seamă asupra epocilor lui Ștefan cel 1969), Secţia Arhivelor Militare (11 octombrie 1969- Mare și Mihai Viteazul, precum și a acelora în care s-au 1 aprilie 1973), Arhivele Ministerului Apărării organizat pentru întâia oară armate regulate. Afară de Naţionale (1 aprilie 1973-25 ianuarie 1984), Secţia acestea, autorii vor descrie, pe lângă istoria războaielor Arhive (24 ianuarie 1984-1 martie 1998), Arhivele Principatelor, tot ce este indispensabil a se cunoaște Militare Române (1 martie 1998-1 decembrie 2000), din istoria generală a ţărilor. Concurenţii nu trebuie să Serviciul Arhivistic Militar (1 decembrie 2000-1 piardă din vedere că această carte este destinată mai cu aprilie 2002), Serviciul Arhive și Documentare Militară seamă la instrucţia subofi ţerilor; prin urmare, trebuie a (1 aprilie 2002-1 mai 2006) și Serviciul Istoric al se preciza bine faptele, a nu se dezvolta decât cele care Armatei (1 mai 2006 până în prezent)2. au o adevărată importanţă în analele noastre și să evite Necesitatea unei structuri specializate în structura disgresiile politice, cu totul străine destinării acestei Marelui Stat Major (M.St.M.) a fost resimţită încă de lucrări. Pentru amândouă lucrările se vor admite la la înfi inţarea acestuia. Astfel, în ,,Monitorul Oastei”, concurs operele imprimate și manuscrise. Toate trebuie vol. II/1864, apărea următoarea Publicaţie, semnată de depuse la Ministerul de Război (Direcţia I, Divizia 1), ministrul de Război, generalul Alexandru Iacovache3: înainte de 31 decembrie 1864”4. ,,Având în vedere folosul ce trage ţara și armata din Prin Înaltul Decret nr. 380 din 17 martie 1867, răspândirea instrucţiei în oaste; având în vedere cât în cadrul Administraţiei Centrale a Ministerului de nimerit este de a se pune în mâna soldatului cărţi de Război, sub directa autoritate a acestuia, a luat de citit care, aducându-i aminte glorioase suvenire fi inţă Depozitul General al Războiului, ca direcţie și nobile exemple, să fi e în același timp în raport cu independentă. Acesta era format din Secţia I Harta gusturile și poziţia sa; având în vedere lipsa ce are oastea României. Lucrări Topografi ce Interioare și Secţia de o istorie militară a României; având în vedere crearea a II-a Lucrări Istorice. Statistica Militară și Lucrări școlilor prin regimente, am hotărât un concurs pentru Regimentare. Secţia a II-a avea ca obiect de activitate adoptarea a două opere destinate școlilor regimentare „Clasarea și conservarea arhivelor privitoare la operaţii ale corpurilor. Întâia lucrare va cuprinde o adunătură de război. Redactarea oricărei operaţii militare. Istoria de faptele cele mai însemnate de bravură, de generozitate, regimentelor de la crearea lor și, în general, toate umanitate, patriotism, dezinteresare și eroism (s.n.) lucrările istorice. Adunarea tuturor documentelor prin care ostașii români s-au deosebit în toate epocile necesare pentru istoria militară a românilor. Adunarea istoriei noastre. Autorii trebuie să se silească a căuta documentelor privitoare la statistica militară. Lucrări tot ce poate inspira soldaţilor sentimentele cele mai și opere publicate în străinătate. Examinarea și

4 1 (75) 2017 document studii/documente conservarea lucrărilor militare executate în fi ecare an În anul 1906, „Istoricul campaniilor” se găsea de regimentele de infanterie și cavalerie. Conservarea printre atribuţiile Biroului 3 din cadrul Secţiei I-a15, bibliotecii și a arhivelor. Organizarea armatelor străine. birou care, din 1907, s-a numit Istoric și Bibliotecă, Bibliotecile corpurilor. Școlile regimentare.” Șefi i de cu compartimentele Studii istorice și statistică, secţie erau numiţi de domnitor, ceilalţi ofi ţeri fi ind Referate istorice. Biblioteca, Contabilitatea Bibliotecii numiţi de ministrul de Război5. Această structură a ,,România militară” și Cazarmarea16. avut o existenţă efemeră, fi ind desfi inţată prin Înaltul De la 25 mai 1907, atribuţiile Biroului 6 Informaţii Decret nr. 1163 din 11 august 1867. din cadrul Secţiei a II-a includeau „Istoria militară Prin Înaltul Decret nr. 181 din 3 februarie 1870, generală. Studii asupra campaniilor moderne; istoria regele Carol I a aprobat ,,Regulamentul relativ la militară naţională; Istoricul organizării armatei române, serviciul ofi ţerilor din corpul de stat-major”, prin care s-a Istoricul manevrelor și al taberelor de instrucţie, stabilit reînfi inţarea Depozitului de Război. Conform Istoricul regulamentelor de exerciţii și manevre ale art. 68, Secţia a II-a Lucrări Istorice și Statistica celor trei arme”17. Militară avea ca atribuţii ,,clasarea și conservarea Către sfârșitul anului 1909, Biroul 6 Informaţii arhivelor privitoare la operaţii de război. Redactarea încorpora la loc de cinste „Istoricul Statului Major oricărei operaţii militare. Istoricul regimentelor de General”18. la crearea lor și, în general, toate lucrările istorice. Prin Referatul nr. 6660 din 4 iunie 1918, șeful Adunarea tuturor documentelor necesare pentru istoria Secţiei a II-a din M.St.M., colonelul Constantin militară a României și a puterilor străine. Lucrări și Ștefănescu-Amza19, raporta că în baza informaţiilor opere publicate în străinătate. Conservarea bibliotecii furnizate de Biroul 3 Istoric, Serviciul Fotografi c al și arhivei Depozitului. Examinarea lucrărilor și operelor M.C.G. (Marele Cartier General – n.n.) cuprindea militare publicate în România și în străinătate”6. Un ,,albume de fotografi i din război, catalogate, fi lme regulament ulterior urma să stabilească în detaliu toate pozitive de cinematograf cu scene de război, în chestiunile care reglementau activitatea depozitului7. ambalajul lor special, clișee și fi lme negative, material Prin Înaltul Decret nr. 158 din 17 ianuarie 1884 prim și aparate”, primele urmând să fi e predate Biroului a fost aprobat ,,Regulamentul serviciului de stat- Istoric. Închirierea fi lmelor sau reproducerea lor și a major”, prin care se menţinea împărţirea M.St.M. clișeelor fotografi ce urma să se facă numai cu aprobarea în cele trei secţii, în cadrul Secţiei I regăsindu-se ca M.St.M., sumele încasate fiind vărsate în fondul atribuţiune distinctă ,,jurnalul și istoricul în timp de orfanilor de război și pentru procurarea materialelor pace și război”8. necesare Biroului Istoric. Locotenentul Georgescu, În organigrama M.St.M. din anul 1893, devenit fost șef al Serviciului Fotografi c la M.C.G., rămânea direcţie superioară în compunerea Ministerului de Război, atașat la Biroul 3 Istoric pentru folosirea fotografi ilor, în conformitate cu noul ,,Regulament asupra serviciului înlocuindu-l în serviciu pe căpitanul Constantin de stat-major”, aprobat prin Înaltul Decret nr. 1170 din Zagoritz, căzut prizonier20. 13 aprilie 1891, Biroul 3 din cadrul Secţiei I-a avea ca Pe Referatul nr. 75 din 5 iunie 1918 al maiorului atribuţii, printre altele, ,,chestiunile statistice și Istoricul”9. Jinga referitor la confecţionarea din fondul de război a În anul 1896, Istoricul M.St.M. se regăsește în unor dulapuri speciale necesare conservării diferitelor cadrul Biroului 1 al Secţiei I Organizarea, Mobilizarea grupuri de documente ale comandamentelor și a și Instrucţia Armatei10, iar în anul 1897 în cadrul hărţilor Istoricului, șeful Secţiei a II-a a pus următoarea Biroului 311. rezoluţie: ,,Am onoare a înainta acest referat al Biroului 3 În anul 1899, denumirea consacrată devine „Istoricul Istoric, relativ la înfi inţarea dulapurilor speciale, pentru campaniilor și marilor operaţiuni ale armatei”12. păstrarea arhivei de campanie a Biroului Istoric. Arhiva În anul 1904, problematica istorică se regăsește în operativă a tuturor comandamentelor, anexele ei, hărţi, responsabilitatea Subbiroului B, Biroul 4 din cadrul documente, lucrările Biroului, monografi ile etc. vor Secţiei a II-a, cu denumirea ,,Etape. Mijloace de forma pentru viitor tezaurul învăţămintelor ce trebuie corespondenţă militară și regulamentele respective. a se trage din acest război. De aceea, susţin cererea Istoricul Campaniilor”13. Biroului 3 a se aproba înfi inţarea acestor dulapuri, De la 5 iulie 1904, Biroul VI din cadrul Secţiei a II-a în număr de 8 (opt)”21. Același maior Jinga solicita reunește ca responsabilităţi ,,Studii istorice, geografi ce ca Biroul 3 Istoric să cumuleze arhivele unităţilor și statistice. Biblioteca. Redacţia revistei ,,România desfi inţate după partea I a campaniei, arhiva Armatei 1 militară”14. și 2 a campaniei (arhiva birourilor de stat-major) și document 2017 1 (75) 5 studii/documente arhiva Corpului 5 Armată (desfi inţat în partea a doua armată și diviziile să trimită copii de pe registrul/ a campaniei, după încheierea păcii). Ca urmare, pentru jurnal de operaţii cu anexele și crochiurile respective, ca Biroul 3 Istoric să poată corespunde diferitelor însărcinându-se cu această lucrare un ofi ţer, care să nu cereri și pentru a putea lucra ulterior pe bază de acte la mai aibă altă însărcinare, luat la nevoie de la un corp istoricul campaniei, ofi ţerul mai solicita ,,toate arhivele de trupă, și lucrând sub supravegherea șefului de stat- din timpul campaniei ce nu aparţin Armatelor 1- major”. La rându-i, șeful S.M.G., generalul Constantin 5 Armată și Diviziilor 1-15, precum și oricărei unităţi, Christescu24, a decis: ,,Se aprobă referatul Biroului, comandament și serviciu care a existat în timp de dându-se ordinele necesare. Propunerea Secţiei pentru campanie”. În plus, „toate comandamentele (Corpurile corpuri de armate și divizii se admite numai pentru 1-5, Diviziile 1-15, brigăzile de infanterie, artilerie operaţiile campaniei asupra cărora nu s-ar mai avea și cavalerie), precum și unităţile și serviciile care au arhiva necesară”25. existat pe timpul campaniei cu același titlu să trimită Cu Adresa nr. 307 din 4 iulie 1918, șeful Secţiei a II-a la Marele Stat Major – Biroul 3 Istoric un dosar cu din M.St.M., colonelul Constantin Ștefănescu-Amza, copie după ordinele primate și după ordinele date în transmitea Diviziilor 1 și 2 necesitatea de a dispune cursul campaniei, precum și copie după registrul istoric întocmirea istoricului rezumativ al operaţiunilor al comandamentului unităţii sau formaţiunii. Toţi executate de cele două comandamente. Acesta trebuia ofi ţerii activi obligatoriu și cei de rezervă benevol să să cuprindă ordinea de bătaie a comandamentului și înainteze ierarhic un memoriu al activităţii lor în cursul modifi cările care au survenit, respectiv ordinele care au campaniei, arătând în special chestiunile operative stat la baza acestora, situaţia efectivelor, operaţiunile cu critica obiectivă corespunzătoare”. M.St.M. urma mai importante proiectate, operaţiunile executate, să stimuleze cu premii, recompense etc. lucrările legăturile pe verticală și pe orizontală, trupele și personale cu caracter istoric, psihologic etc. sau de unităţile inamicului cu care s-au confruntat, modul critică obiectivă a diferitelor episoade din campania de hrănire și aprovizionare cu muniţii, aprecieri asupra Primului Război Mondial22. operaţiunilor executate, crochiurile necesare etc. Acest Prin Referatul nr. 241 din 26 iunie 1918, șeful istoric rezumativ urma să fi e completat cu o hartă sau Biroului 3 Istoric, locotenent-colonelul Dumitru schiţă la scara 1/200.000, care avea trasat cu negru Motaș23 solicita ,,rezumatele birourilor din Marele itinerarul diviziei pe tot timpul campaniei26. Cartier General, precum și acel al unităţilor mari, Întrucât rezumatul istoric al comandamentelor întrucât cercetarea amănunţită a tuturor dosarelor și diviziilor desfiinţate nu putea fi redactat decât campaniei nu este posibilă acum”. Cum la Biroul la M.St.M., unde se afla vărsată arhiva acestora, Operaţiilor însărcinat cu această lucrare fusese cu referatul nr. 564 din 16 august 1918, generalul desemnat locotenent-colonelul Condeescu, coordonat Constantin Christescu a solicitat detașarea la Biroul în întreprinderea sa de locotenent-colonelul Florea Istoric, pentru maxim patru luni, a unor ofiţeri Ţenescu, se solicita mutarea primului la Biroul Istoric. care au activat în cadrul acestor comandamente și În rezoluţie, colonelul Constantin Ștefănescu-Amza divizii27. Rezumatul istoric, semnat de comandant conchidea: ,,Am onoare a înainta acest referat al și contrasemnat de ofi ţerul desemnat cu redactarea Biroului 3 Istoric, pe care îl susţin în părţile sale de la acestuia, urma să fie înaintat Biroului Istoric din nr. 1, 2, 3, 4, adică în sensul a se interveni la Birourile M.St.M. până la 1 ianuarie 1919. din M.St.M. foste ale M.C.G., și anume la Biroul În urma trecerii armatei pe picior de pace, în baza Organizării, Biroul Operaţiilor, Biroul Informaţii și Înaltului Decret nr. 3179 din 28 octombrie 1918, în Biroul Transporturilor a se întocmi și înainta Biroului cadrul Secţiei a II-a Istoric și Etape se regăseau două Istoric o dare de seamă rezumativă și cronologică, care birouri: Biroul 3 Istoric și Biroul 4 Etape și Biblioteca să servească ca bază de sprijin sau schelet al lucrării, M.St.M.28. ce se va dezvolta apoi de Biroul Istoric. Cât privește Prin Referatul nr. 1294 din 10 decembrie 1918 al însă și corpurile de armată și diviziile să întocmească Biroului 3 Istoric, șeful M.St.M. arăta că deși Ministerul câte un rezumat istoric așa cum îl cere Biroul Istoric, de Război aprobase înfi inţarea unui post de bibliotecar- nu sunt de aceeași părere, căci cred propunerea arhivar la Biroul Istoric ,,care să ţie fi rul lucrărilor imposibil de realizat în circumstanţele actuale, și, mai deoarece ofi ţerii biroului se schimbă destul de des”, din ales, în ceea ce privește prima parte a campaniei, când lipsă de personal, Direcţia Personalului nu încadrase foarte multe arhive operative s-au pierdut. De aceea, funcţia. ,,Cum Biroul Istoric are menirea a primi o în locul acestei soluţii, propun ca (sic!) corpurile de mare dezvoltare pe viitor – argumenta generalul – și a

6 1 (75) 2017 document studii/documente se ocupa nu numai cu istoricul campaniei din 1916- datelor și documentelor operative ale tuturor marilor 1918, ci a îmbrăţișa toate chestiunile în legătură cu unităţi ale armatei, precum și întocmirea acestui istoricul armatei române și din trecutul mai îndepărtat, istoric. Întocmirea istoricului campaniei 1916-1919. 2. iar noile provincii dobândite prin acest război lărgind Lucrările Comisiei de monografi e și comisii similare. încă câmpul de activitate al acestui serviciu, este nevoie Învăţămintele trase din istoria campaniilor relativ la ca bibliotecarul-arhivar al Biroului Istoric să fi e un om organizare, instrucţie și conducere. 3. Supravegherea cu cultură superioară, posedând o diplomă universitară, lucrărilor particulare cu caracter istoric mai vechi condiţie care nu este cerută funcţionarilor Ministerului ale oștirii române. Monumente istorice, tratamentul de Război. Domnul Vasile Lambru, licenţiat în prizonierilor și lucrări ce decurg. Arhiva istorică”32. Drept de la Facultatea din București și fost magistrat, În ordinea de bătaie a M.St.M. de la 1 noiembrie dorind a ocupa această funcţie, după cum se vede din 1920 întâlnim Secţia a VI-a Istoric în cadrul Diviziei alăturata petiţiune, cu gradul de șef de birou clasa I, a II-a, înfi inţată la 1 aprilie 1920, pe baza Referatului grad echivalent cu cel avut în magistratură, cu onoare nr. 224 din 28 martie 1920, aceasta fi ind organizată vă rog să binevoiţi a aproba această numire pe ziua de pe două birouri: Biroul 1 Istoric al Armatei Române 15 decembrie”29. și Biroul 2 Istoric al Armatelor Străine33. Fiecare La 11 martie 1919, șeful Biroului Istoric, locotenent- birou era încadrat cu trei ofi ţeri și câţiva referenţi. colonelul Dumitru Motaș, solicita crearea Secţiei Istorice Secţia a început să lucreze efectiv abia în aprilie 1921, în cadrul M.St.M. Principalul argument consta în când a fost numit un nou șef al secţiei și s-a trecut la faptul că Biroul Istoric având de întocmit o lucrare cu conceperea planurilor pentru întocmirea rezumatelor totul independentă de lucrările celorlalte secţii, ofi ţerul operaţiilor militare în campaniile 1916-1918 și 1918- considera că ,,înglobarea lui la una din secţii nu prezintă 191934. Primii ofi ţeri care au încadrat Secţia a VI-a niciun avantaj, ci dimpotrivă are dezavantajul de a se Istoric au fost: colonelul Constantin Tănăsescu35 (șef de trece și înregistra arhiva și corespondenţa acestui birou secţie), locotenent-colonelul Constantin Petrovicescu pe la o secţie cu care nu poate avea nicio comunitate de (șef birou), locotenent-colonelul Barbu Pârâială (șef lucru”. În plus, argumenta ofi ţerul, ,,pentru a se putea birou), maiorul Aurel Aldea36, locotenentul Grigorie continua lucrările pregătitoare întocmirii rezumatului Basarabescu și căpitanul Mihai Vitzu. Celelalte istoric al campaniei, este nevoie a se dispune deocamdată funcţii au fost acoperite prin detașarea unor ofi ţeri de de personalul strict necesar pentru: clasarea arhivei la corpurile de trupă. În cursul aceluiași an, colonelul de război, însărcinându-se cu această operaţiune cel Constantin Tănăsescu a fost mutat la comanda puţin câte un ofi ţer pentru fi ecare corp de armată și Regimentului 22 Artilerie, fi ind înlocuit de colonelul unul pentru diferite servicii ale armatei; centralizarea Dumitru Paladă, fost comandant al aceluiași regiment, rezumatelor istorice ce au început să sosească de la iar în martie 1921, la conducerea Secţiei a fost numit divizii, precum și coordonarea lor în timp și spaţiu; colonelul Laurenţiu Bârzotescu. studierea diferitelor reclamaţii privitoare la operaţiuni; În anul 1921, Secţia a VI-a din cadrul Diviziei redactarea rezumatului istoric al operaţiunilor”. În acest a II-a s-a reorganizat pe trei birouri: Biroul I Istoricul scop, ofi ţerul propunea extinderea urgentă a Biroului Perioadei Neutralităţii și Campania 1916 până la Istoric, care, la data respectivă, nu dispunea nici măcar 1 ianuarie 1917, Biroul II Istoricul Campaniei de personalul necesar clasării arhivelor de campanie, 1 ianuarie 1917-1 aprilie 1921 și Biroul III Campanii clasare care nu putea fi făcută decât de către ofi ţeri care Vechi și Arhivă37. să posede cunoștinţe militare sufi ciente (absolvenţi ai De la 1 aprilie 1922, întâlnim Secţia a VIII-a Școlii Superioare de Război sau ofi ţeri care au servit la Istorică în cadrul Diviziei a III-a, cu două birouri: comandamentele de corp de armată, divizii sau brigăzi). Biroul 1 perioada neutralităţii și operaţiunile până la Soluţia era crearea unei Secţii Istorice în cadrul M.St.M., 1 ianuarie 1917 și Biroul 2 operaţiunile de la 1 ianuarie condusă de un colonel, organizată pe trei birouri: Biroul 1971 până la trecerea armatei pe picior de pace38. 1 Istoric, Biroul 2 Arhivă și Biroul 3 Registratură30. În anul 1923, Secţia a VIII-a Istoricul Campaniei Ca urmare, în baza Ordinului de Zi nr. 51 din avea două birouri: Biroul 1 Arhive, Cercetări, Muzeul 14 mai 1919, Secţia a II-a Istoric s-a transformat Militar și Biroul 2 Studiul Campaniilor39. în Secţia a III-a Instrucţie, Regulamente și Istoric, În anul 1924, Secţia a VIII-a Istorică cuprindea având în compunere trei birouri31. Printre acestea Biroul 1 Arhive și Biroul 2 Studiul Campaniilor40. fi gura și Biroul 3 Istoric, cu trei subbirouri care aveau De la 1 octombrie 1927, Secţia a VIII-a Istoric ca atribuţii: ,,1. Adunarea, clasarea și coordonarea s-a transformat în Secţia a VII-a Istoric, regăsită în document 2017 1 (75) 7 studii/documente structura Diviziei I-a, cu Biroul 1 Cercetări Istorice, care cuprindea circa 300.000 de dosare, jurnale de Biroul 2 Arhive, Biroul 3 Istoric și Muzeul Militar operaţii și lucrări. Acestea erau depozitate în două săli Naţional41. din localul Batalionului Depozit M.St.M. și în patru La 30 ianuarie 1928, Secţia a VIII-a Istoric (între boxe și o cameră din cazarma Malmaison45. timp i se schimbase numărul), având în subordine Muzeul Militar Naţional și Depozitul Central de Activitatea postbelică a Serviciului Istoric Arhivă al Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.), al Armatei (1949-1968) a luat denumirea de Serviciul Istoric, funcţia de șef al acestuia fi ind încredinţată unui general, având ca ajutor La începutul anului 1949, Serviciul Istoric al un colonel. Prima misiune a echipei secţiei a fost să Marelui Stat Major era subordonat pe linia sarcinilor obţină dispoziţiile necesare pentru adunarea arhivei de serviciu celui de-al doilea subșef al M.St.M., operative. Astfel, până în anul 1937, secţia a reușit generalul-maior Constantin Verdeș46. Prin Ordinul de să adune 25.558 de dosare, 117 mape de hărţi, 2.091 Zi de Comandament nr. 88 din 10.03.1949, Serviciul de cărţi, 187 de exemplare ale „Monitorului Oastei” Istoric a luat denumirea de Secţia a 11-a Istoric, cu și 11.250 de registre diverse42. Secţia era informată aceeași subordonare. Structura organizatorică a secţiei despre celelalte documente de arhivă rămase la a rămas neschimbată ca birouri, însă în cadrul fi ecărui Comandamentele Teritoriale și despre arhiva preluată birou au apărut funcţii noi47. În luna martie, colonelul la Depozitul de Arhivă al M.Ap.N. de la Otopeni, pe Ioan N. Popescu, șeful Secţiei a 11-a Istoric, a fost care îl avea în responsabilitate directă. mutat la Regiunea 3 Militară, fi ind înlocuit de colonelul Așadar, în perioada interbelică, organizarea Virgil Dumitrescu48. La 23 martie a fost creat Biroul Serviciului Istoric a fost conformă cu misiunile Registru Istoric, încadrat cu un ofi ţer și un funcţionar specifi ce, urmând exemplul oferit de serviciul similar civil dactilograf, șef al biroului fi ind numit locotenent- din armata franceză. De altfel, în 1929, șeful serviciului, colonelul Vladimir P. Tutoveanu. Totodată a fost redus generalul Grigore Constandache43, a efectuat un stagiu necesarul la Biroul l Studii cu un ofi ţer, iar la Biroul 2 de documentare de trei luni la Serviciul Istoric francez. Arhive Istorice cu un funcţionar civil dactilograf. La l La 1 octombrie 1944, Serviciul Istoric al M.St.M. aprilie, locotenent-colonelul Vladimir Tutoveanu a fost mai dispunea de 45.864 de dosare, dintre care 35.807 numit operator administrativ al Bibliotecii M.St.M., priveau numai participarea Armatei Române la Primul iar funcţionarul civil Vasile Creţu ca bibliotecar Război Mondial (mai bine de 18.000 de dosare gestionar. În luna mai, plutonierul major Aurel Gh. fuseseră distruse ca urmare a bombardamentelor). De Morariu a fost detașat la Cursul de pregătire din cadrul asemenea, Biblioteca Serviciului dispunea de 3.365 de Școlii de Ofi ţeri de Administraţie, în vederea acordării volume, alte 40.000 fi ind referitoare la Primul Război gradului de sublocotenent. Mondial44. Privind activitatea pe linie de arhivă, în anul 1949, În timpul celei de-a doua confl agraţii mondiale, secţia a continuat munca de triere a arhivei afl ată în Serviciul Istoric a avut în organică un Birou de depozite și întoc mirea registrelor de evidenţă a acesteia. Informaţii, care s-a străduit să consemneze date Totodată s-a întocmit tabulatorul arhivei armatei. În importante despre mișcările extremiste, ponderea luna iulie, situaţia depozitelor de arhivă se prezenta și influenţa lor în societatea românească, despre astfel: Depozitul de Arhivă Regional al Regiunii l riscurile la care erau expuse depozitele de arhivă și Militare la Bârlad, Depozitul de Arhivă Regional al patrimoniul Muzeului Militar Naţional. Acest birou a Regiunii 2 Militare la Otopeni, Depozitul de Arhivă făcut o descriere aproape completă despre distrugerea Regional al Regiunii 2 Militare la Florești-Cluj și arhivei afl ată în două vagoane de tren, bombardate un Subdepozit la Timișoara, Depozitul Central de la Turnu Severin în noaptea de 15/16 aprilie 1944. Arhivă al M.Ap.N. la Otopeni. Depozitul de Arhivă Multe informaţii preţioase, care se regăsesc în al M.St.M., compus din jurnalele de operaţii și arhivă fondul Serviciului Istoric, se referă la arhiva predată istorică din războiul antihitlerist, arhive istorice noi comandamentelor sovietice după 12 septembrie 1944 (1921-1944) și arhive vechi (25 de vagoane), era și la iniţiativa ofi ţerilor din serviciu de a copia jurnalele adăpostit în clădirea M.St.M. și la Otopeni. de operaţii ale unităţilor înainte de a fi luate de sovietici. O activitate importantă desfășurată de Secţia 11-a La 20 octombrie 1947, Biroul 1 Arhive Istorice Istoric pe linie arhivistică a constituit-o organizarea, din cadrul Serviciului Istoric al M.St.M. avea în la 18 iulie 1949, a unei Convocări cu toţi șefi i de subordine Depozitul de Arhive Istorice al M.St.M., depozite de arhive. Scopul acesteia l-a constituit

8 1 (75) 2017 document studii/documente stabilirea nivelului cunoștinţelor șefi lor depozitelor Biroul Registru Istoric a fost desfi inţat. Până la data de arhivă asupra „Regulamentului arhivelor armatei”, desfi inţării, ofi ţerii care încadraseră această funcţie comunicarea ordinelor M.St.M. relativ la depozitarea și întocmiseră Registrul istoric al M.St.M. până în anul conservarea arhivelor, precizarea responsabilităţilor ce 1948. Din anul 1949, la Marele Stat Major nu s-a revin șefi lor de depozite pe linia cercetării arhivei, trierii mai întocmit acest document. În cursul anului în curs, acesteia și furnizarea datelor solicitate de eșaloanele ofi ţerii și subofi ţerii din Biroul 2 Arhivă Istorică au superioare. Consfătuirea și-a atins obiectivele propuse, lucrat la întocmirea inventarului arhivei din perioada participanţii realizând un util schimb de experienţă în Primului Război Mondial afl ată în Depozitul M.St.M. privinţa activităţii arhivistice în armată. La terminarea inventarierii, arhiva ordinară a M.St.M. Cu Ordinul ministrului-adjunct al ministrului din perioada 1921-1946 a fost predată pentru păstrare Apărării Naţionale (Ap.N.) nr. M 0604 din 9 august la Depozitul Central al Ministerului Forţelor Armate 1949, Depozitul Central de Arhivă al M.Ap.N., (M.F.A.) Otopeni. Până la data predării, arhiva istorică depozitele regionale și Subdepozitul Timișoara au fost a M.St.M. (însumând circa 10 vagoane) era depozitată subordonate Direcţiei Superioare Po litice a Armatei în localul Cotroceni. La fel s-a procedat și cu arhiva (D.S.P.A.), numai din punct de vedere operativ austro-ungară din perioada 1850-1914. De asemenea, (aprobări pentru cercetarea arhivei, eliberarea actelor personalul acestui birou a verifi cat conţinutul Jurnalelor de vechime în armată, copii cerute de diferite instanţe de operaţii și Registrelor istorice din perioada 1941- de judecată etc.). Din punct de vedere administrativ 1944, păstrate în Depozitul de Arhivă al M.St.M. (asigurarea materială, localuri, amenajări interioare, Regulamentele, instrucţiunile și broșurile vechi paza și încadrarea cu personal), depozitele rămâneau afl ate asupra secţiilor din M.St.M. au fost strânse și mai departe în subordonarea M.St.M. O preocupare depozitate la Secţia Istoric. principală a constituit-o activitatea de centralizare a Secţia Arhivă a luat fi inţă prin Ordinul M.St.M. fondurilor arhivistice afl ate la comandamentele de nr. 122229 din 6 iulie 1950. În cursul anului, secţia arme, regiuni militare și formaţiuni, precum și trierea a funcţionat împreună cu Secţia a 11-a Istoric a arhivei. Selecţionarea a fost efectuată de comisii M.St.M., în aceleași încăperi, activitatea arhivistică compuse dintr-un ofi ţer de la comandamentul căruia fi ind coordonată de șeful Secţiei a 11-a Istoric. După aparţinea depozitul de arhivă, un ofi ţer de intendenţă, apariţia ordinului de înfi inţare a Secţiei Arhivă, a un ofi ţer din aparatul politic, un ofi ţer de birou și șeful început încadrarea acesteia cu personalul prevăzut în depozitului de arhivă. În vederea creării unei baze de sta tul de organizare. Printre activităţile mai importante documentare complete, la Depozitul de Arhivă al s-a numărat începerea strângerii fondurilor de arhivă M.St.M. s-au centralizat registrele jurnale de operaţii existente asupra unităţilor. Astfel, sub îndrumarea ale unităţilor, marilor unităţi și comandamente secţiei au fost ordonate circa 10 vagoane de arhivă afl ată participante la războiul antihitlerist, precum și la la Turnu Severin, arhivă creată de Comandamentul 2 războiul antisovietic. Teritorial în perioada 1920-1944. După terminarea Ca urmare a aprobării și intrării în vigoare a ordonării, arhiva a fost transportată la Depozitul Instrucţiunilor „D.S.-50”, de la 15 februarie 1950, Regional nr. 2 Otopeni. în locul Biroului 5 Secretariat, a luat fi inţă Biroul În urma înfi inţării, în iulie 1950, a Secţiei Arhivă 12 Documente Secrete. Tot în cursul acestei luni, a M.St.M., Secţia Istoric nu a mai avut sarcini pe locotenent-colonelul Vladimir Tutoveanu a fost mutat linie arhivistică. În perioada de formare a noii secţii, de la Secţia a 11-a Istoric la Secţia a 8- Regulamente, personalul i-a ajutat pe ofi ţerii veniţi să încadreze fi ind înlocuit de maiorul Alexandru Bălașa. În luna funcţiile pe linie de arhivă. Acest lucru a fost posibil iulie, colonelul de artilerie Virgil Dumitrescu a fost întrucât ambele secţii au funcţionat la început în același eliberat din funcţia de șef al Secţiei a 11-a Istoric. Cu local. începere de la 12 iulie 1950, șef al Secţiei 11 Istoric În cursul lunii ianuarie 1951, maiorul Gheorghe a fost numit locotenent-colonelul Nicolae Dobrescu. A. Nistor din Direcţia Cadre a fost numit în funcţia De asemenea, maiorul Alexandru Bălașa a fost mutat de șef al Secţiei Arhivă. Prin numirea șefului secţiei, la Secţia a 8-a a M.St.M.49. cu începere de la 1 februarie 1951, aceasta a început În conformitate cu Ordinul de Zi pe Comandament să lucreze ca organ central de conducere și control a din 1 august 1950, M.St.M. a fost reorganizat. Cu activităţii arhivistice. În vederea reglementării muncii această ocazie, Secţia a 11-a Istoric s-a transformat în arhivistice în armată, în februarie 1951 au fost trimise Secţia Istoric. În urma acestei reorganizări a secţiei, organelor centrale M.F.A., comandamentelor de armă document 2017 1 (75) 9 studii/documente și regiunilor militare, pentru avizare, „Instrucţiunile fi nanciară și materială a revistelor militare”. Biroul 2 pentru sistematizarea, trierea și exploatarea materialelor s-a transformat în Biroul 2 Arhivă Regiuni Militare arhivistice” și „Instrucţiunile pentru sistematizarea, și Cercetări Arhivistice. păstrarea și folosirea arhivelor militare”, întocmite Cu Ordinul nr. G.L. 009602 din 13 octombrie de Secţia Istoric a M.St.M. Prin Ordinul de Zi pe 1953, Depozitul Central de Arhivă a fost subordonat Comandament nr. 124 din 5 iunie 1951, Secţia Arhivă M.St.M., pe linie de specialitate și Regiunii 2 Militară a fost subordonată locţiitorului șefului M.St.M. și șef pe linie administrativă. Depozitele regionale de arhivă al Direcţiei Organizare-Mobilizare, generalul-maior au rămas subordonate nemijlocit regiunilor militare. De Petre Ivănescu. la 15 octombrie, D.S.P.A. nu a mai avut atribuţii în ceea La 21 iulie 1952, locotenent-colonelul Nicolae ce privește conducerea activităţii arhivistice în armată. Dobrescu a fost mutat din funcţia de șef al Secţiei La 3 noiembrie, la D.S.P.A. a avut loc o convocare, la Istoric din M.St.M. în funcţia de șef al Catedrei de care au participat șeful Secţiei Informare din Direcţia pregătire militară a studenţilor la Institutul Pedagogic Organizare-Instructaj a D.S.P.A., șeful Secţiei Arhivă și Institutul de Minereuri din Timișoara. din M.St.M. și șefi i depozitelor de arhivă. În anul Potrivit Ordinului M.St.M. nr. 76, la l august 1952, 1953, au fost strânse și predate la Depozitul Regional s-a trecut la o nouă reorganizare a M.St.M. În cursul de Arhivă Otopeni 21 vagoane arhivă mai veche de anului au fost întocmite proiectele „Instrucţiunilor anul 1949. O activitate deosebită pentru reglementarea privind sistematizarea materialelor arhivistice din activităţii arhivistice a constituit-o definitivarea depozitele militare de arhivă, trierea și exploatarea „Instrucţiunilor pentru organizarea, păstrarea și lor” și „Instrucţiunilor privind organizarea, păstrarea folosirea Arhivelor Militare”. Acest lucru s-a impus și folosirea arhivelor militare”. De asemenea, Secţia a ca o necesitate majoră, întrucât vechiul regulament al luat măsuri pentru ca în cadrul fi ecărui depozit să se arhivelor nu mai corespundea noilor condiţii create în formeze și să înceapă activitatea comisiile de triere a armată după anul 1947. arhivei. Concomitent s-au luat măsuri pentru ca toată Odată cu noua organizare a M.St.M., la 25 martie arhiva până în anul 1950 afl ată asupra unităţilor să 1954, Secţia Arhivă a fost desfi inţată, începând din luna fi e centralizată la divizii, prin grija șefi lor Birourilor aprilie, problemele arhivistice în armată fi ind rezolvate Documente Secrete și pregătită spre a fi predată la de Secţia Istoric a M.St.M. prin Biroul Arhivă, în care au depozitele regionale de arhivă. Tot prin grija secţiei s-au fost numiţi ofi ţeri din fosta Secţie Arhivă. De asemenea, eliberat adeverinţe și copii după documentele afl ate în Depozitul de Arhivă al M.St.M. a trecut în subordinea arhivă referitoare la activitatea unor ofi ţeri în perioada Secţiei Istoric. În perioada 25 noiembrie-3 decembrie a războiului și documente solicitate de instanţele de aceluiași an a început mutarea Depozitului de Arhivă al justiţie care judecau crimele de război. M.St.M. din localul afl at în str. Știrbei Vodă în localul În urma unei noi organizări a M.St.M., în cursul M.St.M. În urma înfi inţării Biroului 2 Arhivă, au fost lunii februarie 1953, efectivele Secţiei Istoric au fost eliberate adeverinţe pentru cetăţenii români și străini reduse la numai șase ofi ţeri și un angajat civil50. Printre care au satisfăcut stagiul în armata română, pentru a le activităţile prioritare ale Secţiei s-au numărat trierea servi la întocmirea dosarelor de pensii. De asemenea, materialului informativ și contrainformativ din Arhiva la cererea unor instituţii din ţară, în special organe de M.St.M. pentru identifi carea și predarea documentelor judecată și ale M.A.I., au fost înaintate acestora copii originale din perioada 1919-1944 privitoare la activitatea de pe unele documente de arhivă. Pentru facilitarea ilegală a Partidului Comunist Român în armată, acestei activităţi, secţia a trimis ordin comisariatelor selecţionarea și studierea materialelor documentare militare să înainteze până la 15 iunie 1954 situaţia referitoare la infl uenţa Marii Revoluţii Socialiste din arhivei afl ate în păstrarea acestora. Din cauza condiţiilor Octombrie 1917 asupra Armatei Române, strângerea necorespunzătoare de păstrare și conservare a arhivei, materialului documentar pentru întocmirea părţii a 3-a la sfârșitul anului 1954 s-a luat măsura ca Depozitul a istoricului rezumativ „Participarea armatei române Regional de Arhivă Otopeni să fi e mutat la Urziceni. la războiul antifascist” (organizare, dotare, pierderi, Pentru ca birourile de arhivă de la regiunile militare să funcţionarea spatelui marilor unităţi), întocmirea aibă un îndreptar în activitatea lor, Biroul Arhivă din statutului pentru funcţionarea colegiilor de redacţie ale Secţia Istoric a întocmit atribuţiile acestora. revistelor de armă, controlul activităţii organizatorice Secţia Arhivă era subordonată Direcţiei Organizare redacţionale și administrative a revistelor de armă și Mobilizare. Pentru bunul mers al activităţii arhivistice întocmirea „Instrucţiunilor pentru difuzarea și evidenţa în armată, au fost defi nitivate „Instrucţiunile asupra

10 1 (75) 2017 document studii/documente mânuirii, evidenţei și păstrării documentelor de arhivă și ofi ţerii cu arhiva de la regiunile militare. Cu această I.A.-54”. Sub conducerea secţiei, a continuat trierea ocazie a fost analizată activitatea depozitelor de arhivă arhivei mai vechi de 1940 afl ată în Depozitul central și s-au stabilit măsuri concrete pentru lichidarea Otopeni. Ca urmare a intrării în vigoare a noilor neajunsurilor. În vederea executării lucrărilor de triere și registre de evidenţă, s-au inventariat și au fost trecute inventariere a arhivei afl ată în depozite, șeful M.St.M. pe aceste registre toate Jurnalele de operaţii existente în a aprobat detașarea a 220 de militari în termen. păstrare la Depozitul de Arhivă al M.St.M. Împreună În perioada 2-20 aprilie 1956, prin intermediul cu Comandamentul Marinei Militare, Secţia Istoric a Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu pregătit pentru predare arhiva acestui comandament Străinătatea, secţia l-a avut ca oaspete pe colonelul afl ată la Depozitul Tunari. Marin Ivanov Mihov, profesor universitar, șeful La 15 martie 1954, a avut loc o nouă reorganizare a Catedrei de Istoria U.R.S.S. la Universitatea din Sofi a, M.St.M., în noul stat nemairegăsindu-se Secţia Arhivă care a studiat documente referitoare la războaiele ruso- în Direcţia Organizare-Mobilizare. Pentru conducerea turce din secolul al XIX-lea. activităţii arhivistice în armată a fost creat Biroul Conform Hotărârii Consiliului de Miniștri Arhivă în cadrul Secţiei Istoric a M.St.M. Cu Ordinul (H.C.M.) nr. 1310 din 27 iulie 1956, ofi ţerii cu arhiva M.St.M. nr. 05 din 10 ianuarie 1955, locotenent- din Secţia Istoric, împreună cu ofi ţerii delegaţi ai colonelul Gheorghe M. Niţu a fost desărcinat din Ministerului Afacerilor Interne au executat trierea funcţia de șef al Secţiei Istoric, fi ind mutat profesor arhivei afl ată în depozitele armatei în scopul depistării de Tactica aviaţiei la Școala Militară de Aviaţie „Aurel unor dosare de judecată care interesau securitatea Vlaicu”. Cu același ordin, șef al Secţiei Istoric a fost statului, dosare care au fost predate pentru păstrare numit locotenent-colonelul Leonida Ion51. organelor M.A.I. În urma aprobării ministrului Forţelor Armate, În conformitate cu dispoziţiile Ordinului M.F.A. prin Ordinul nr. M. 918 din 10 octombrie 1955 au nr. M. 127/1956 referitoare la trierea și distrugerea intrat în vigoare „Instrucţiunile asupra mânuirii, prin topire a literaturii militare vechi, editată înainte de evidenţei și păstrării documentelor de arhivă 23 august 1944 afl ată în păstrarea depozitelor militare, I.A.-55”. Prin aplicarea noilor instrucţiuni, activitatea din fi ecare lucrare s-au oprit câte două exemplare care arhivistică era reglementată în mod unitar pe întreaga urmau să fi e păstrate permanent de către Depozitul armată, ele constituind un îndrumar preţios pentru Central de Arhivă Otopeni. personalul care efectua munca în depozitele de arhivă În cursul anului 1956, prin grija secţiei s-a asigurat și la comandamentele de armă, regiuni militare, mari difuzarea pe teritoriu a „Instrucţiunilor arhivistice unităţi, unităţi și formaţiuni. Personalul secţiei a I.A.-55” și s-a trecut la întocmirea, împreună cu întocmit o evidenţă alfabetică a arhivei unităţilor afl ate Direcţia Organizare Mobilizare a M.St.M. și Direcţia în păstrare în depozitele regionale, evidenţa arhivei Arhivelor Statului, a unui proiect de instrucţiuni pentru unităţilor desfi inţate și contopite în perioada 1944- sortarea și inventarierea arhivei din depozitele militare. 1945, inventarele cu arhiva afl ată în Depozitul Central Deoarece condiţiile de depozitare a arhivei în fortul M.F.A. Otopeni, Depozitele Regionale Urziceni și Otopeni erau necorespunzătoare, s-a solicitat M.F.A. Bârlad și comisariatele militare, situaţia arhivei mai aprobarea mutării acestuia la Tunari. Din cauza ploilor, vechi de 1945 existentă asupra comandamentelor în luna mai 1956, fortul Tunari a fost inundat și s-a și unităţilor, precum și partea introductivă a lucrării renunţat la mutarea de la Otopeni. Totuși, a început „Participarea armatei române la războiul împotriva să se întocmească documentaţia tehnică în vederea fascismului”. O parte din arhiva afl ată în Depozitul amenajării la Tunari a unor magazii la suprafaţă, M.St.M. a fost predată spre păstrare la Depozitul urmând ca la terminarea acestora să se mute Depozitul Central de Arhivă M.F.A. de Arhivă de la Otopeni. În conţinutul Ordinului nr. M.112 din 21 ianuarie Prin Ordinul M.St.M. nr. C.L. 002000 din 14 mai 1956, semnat de generalul Iacob Teclu s-a arătat 1957 s-a aprobat înfi inţarea unei grupe de triere a rezultatele bune obţinute în munca arhivistică în arhivei la Depozitul Central de Arhivă, formată din armată, lipsurile care mai persistau, precum și măsurile 40 de angajaţi civili, care să înlocuiască grupa de triere ce se impuneau a fi luate pentru lichidarea acestora52. În compusă din 40 de militari din prisosul de contingent vederea îmbunătăţirii activităţii arhivistice în armată, și care urmau să fi e lăsaţi la vatră. în ziua de 17 iulie 1956, la Secţia Istoric a avut loc o La 22 noiembrie 1957, Direcţia Generală a Arhivelor Convocare de instruire cu șefi i depozitelor de arhivă Statului a făcut cunoscut că va edita „Instrucţiunile document 2017 1 (75) 11 studii/documente generale pentru organizarea și funcţionarea arhivelor În conformitate cu Ordinul adjunctului M.F.A. și organelor și instituţiilor de stat, ale organizaţiilor șef al M.St.M. nr. C.L. 001360 din l iunie 1960, de economice socialiste și ale organizaţiilor obștești” și la 15 iunie s-a aprobat contopirea tuturor depozitelor „Indicatorul tip cuprinzător al termenelor de păstrare de arhivă în Cazarma 458 Râmnicu Sărat. Astfel, a a materialelor comune acelor orcane, instituţii și luat fi inţă Depozitul de Arhivă al M.F.A., respectiv organizaţii”. Pentru activitatea arhivistică din armată, U.M. 02405 Râmnicu Sărat, subordonat D.S.C.S. din Secţia Istoric a comandat 2.000 de exemplare. M.St.M. Pentru asigurarea unei mai bune conservări a În urma predării Sfatului Popular al Capitalei a arhivei, în lunile septembrie-octombrie 1958 secţia Teatrului Armatei la 30 septembrie, arhiva secretă a a mutat circa 120 vagoane de arhivă din forturile de acestui teatru a fost luată de D.S.P.A. și predată la la Otopeni și Tunari în Cazarma 541 Pantelimon. În Depozitul de Arhivă Râmnicu Sărat. decursul anului 1958, s-au mutat în condiţii optime Conform Ordinului adjunctului ministrului depozitele de arhivă de la Florești-Cluj la Bistriţa- Forţelor Armate și șef al M.St.M. nr. C.L. 007l2 Năsăud și de la Otopeni-Tunari la Pantelimon. din 15 mai 1961, de la 15 iunie Direcţia de Studii și În scopul intensificării activităţii de studii și Cercetări Știinţifi ce a fost desfi inţată. Secţia Istorie cercetări știinţifi ce, prin Ordinul M.St.M. nr. C.L. și Geografi e Militară a devenit secţie independentă 00918, la l aprilie 1959, la M.St.M. a fost înfi inţată a M.St.M., având aceeași organizare și încadrare ca Direcţia de Studii și Cercetări Știinţifi ce (D.S.C.S.), la l ianuarie 1961. Grupa de cercetători știinţifi ci avându-l ca șef pe generalul-maior Gheorghe Lefter53. a trecut sub conducerea secţiei55. Pentru a întări Secţia Istoric și-a schimbat denumirea în Secţia Istorie colectivul de cercetători, la 1 septembrie, s-a hotărât și Geografi e Militară, intrând în compunerea D.S.C.S. ca și cercetătorii știinţifi ci de la D.S.P.A. să fi e aduși Noua secţie era prevăzută cu două sectoare: Sectorul la M.St.M. Noul stat de organizare anexă la statul Studii Istorice și Sectorul Arhivă, fi ecare cu câte doi M.St.M. prevedea două funcţii de cercetători principali ofiţeri. Grupa de cercetări știinţifice formată din istorico-militari și șefi de grupă, 11 cercetători istorico- generali și ofi ţeri de rezervă a rămas în continuare sub militari, un bibliotecar, trei dactilografi și un desenator. îndrumarea șefului secţiei. La 9 septembrie, în această La 15 decembrie s-a aprobat reducerea unui post de grupă a fost cooptat și generalul-maior în rezervă cercetător principal istorico-militar și șef grupă și două Constantin Bodea. posturi de cercetători istorico-militari, funcţiile desfi inţate La 5 iunie 1959, arhiva aflată în Cazarma fi ind înlocuite cu două funcţii de funcţionar principal. 541 Pantelimon a fost mutată în Cazarma 961 a Ofi ţerii cu arhiva și arhivarul au lucrat la inventarierea Regimentului 19 Artilerie Antiaeriană, compusă separată a dosarelor operative păstrate în Calea din două pavilioane și opt barăci. Era a treia mutare 13 Septembrie, pe două fonduri: războiul antihitlerist executată în perioada 1957-1959. Începând cu luna și războiul antisovietic. Au fost rezolvate 60 000 cereri ianuarie 1959, Depozitul de Arhivă M.F.A. a primit de eliberare a unor adeverinţe de vechime în armată. indicativul Unitatea Militară 02405 Pantelimon. În anul 1962, secţia era organizată pe două În luna aprilie 1960, a avut loc o nouă modifi care sectoare: Sectorul Studii Istorice și Sectorul Arhivă, a statului de organizare al Secţiei Istorie și Geografi e prin noul stat de organizare nr. C.L. 001050, secţia Militară, care a rămas în continuare în compunerea schimbându-și denumirea în Secţia Studii Istorice56. D.S.C.S. din M.St.M54. În ziua de 18 iulie 1962, la ora 15.40, în urma unei În urma reorganizării Forţelor Armate ale R.P. ploi torenţiale cu puternice descărcări electrice, la una Române din aprilie 1960, o serie de unităţi militare au din magaziile Depozitului de Arhivă Râmnicu Sărat fost desfi inţate. Ca urmare, la 30 aprilie 1960, secţia a dat s-a produs un incendiu. Din cele opt vagoane de arhivă ordin ca acestea să predea arhiva depozitelor de arhivă existente în magazie, două vagoane au ars complet, regionale, iar Registrele istorice, Jurnalele de operaţii și două vagoane parţial, iar patru vagoane de arhivă au albumele la Secţia Istorie și Geografi e Militară. putut fi recuperate. Pagubele materiale s-au cifrat la La solicitarea ministrului Afacerilor Interne, 3.467 lei. ministrul Forţelor Armate a aprobat să se selecţioneze Pe linia activităţii de rezolvare a cererilor, au fost și să se predea M.A.I. documentele de arhivă create primite 3.143 cereri din care 2.775 au fost rezolvate de cele 10 curţi marţiale care au funcţionat pe lângă pozitiv și 350 negativ. corpurile de armată până în 1947 și care se refereau la În cursul anului 1963, Secţia a fost subordonată securitatea statului. locţiitorului șefului M.St.M. – generalul-locotenent

12 1 (75) 2017 document studii/documente Constantin Șandru, iar în a doua jumătate a anului La 18 aprilie 1966, Ministerul Industriei prim-locţiitorului șefului M.St.M. – generalul-maior Construcţiilor de Mașini a predat 600 m.l. de arhivă Ion Coman57. (14.581 dosare) aparţinând fostului Minister al Din anul 1960, după centralizarea arhivei la Înzestrării Armatei, pe anii 1912-1945, Depozitului Râmnicu Sărat, activitatea personalului depozitului de Arhivă Râmnicu Sărat. s-a axat pe rezolvarea a circa 20.000 de cereri anual, Ca urmare a intrării în vigoare a unui nou stat de primirea a 50 de vagoane arhivă de la comandamente organizare a M.St.M., în 1967 secţiei i-au fost adăugate de armă, direcţii centrale, mari unităţi și unităţi și două funcţii de ofi ţer 2 (cu arhiva), încadrate de maiorii formaţiuni militare. Cantitatea arhivei, cuprinzând Dumitru Ionaș și Aurelian Miriţă61. fonduri din perioada 1860-1960, se ridica la În urma reorganizării administrative pe judeţe a 550 vagoane, formată din dosare și 15 vagoane volante. fost centralizată arhiva fostelor comisariate militare La 8 martie 1963, maiorul Aurelian Miriţă a luat regionale și raionale. în primire comanda Depozitului de arhivă al M.F.A. de la căpitanul Nicolae Chiriţă. Arhivele Militare Române între anii 1969-1989 În anul 1963 au fost întocmite noile „Instrucţiuni asupra mânuirii, evidenţei și expertizării arhivei”, au La 27 ianuarie 1969 a intrat în vigoare un nou stat fost inventariate și opisate arhiva operativă și dosarele de organizare nr. 006, secţia fi ind organizată pe două referitoare la lupta Partidului Comunist Român în birouri – Biroul 1 Studii Istorice și Biroul 2 Arhivă62, armată în perioada 1921-23 august 1944, a fost întocmit iar la 1 iunie 1969 au fost aprobate noile „Instrucţiuni indicatorul anexă la „Instrucţiunile arhivistice I.A.-64” și a arhivistice IA-98”. fost inventariată și pregătită arhiva din Depozitul M.St.M. Prin Ordinul M.St.M. nr. C.L. 001470 din pentru a fi predată Depozitului de Arhivă Râmnicu Sărat. 11 octombrie 1969, Secţia Studii Istorice a Marelui În compartimentul arhivă, au fost rezolvate 1.137 cereri, Stat Major a fost desfi inţată, urmând ca problematica din care 1.000 pozitiv și 65 nefavorabil. și atribuţiile acesteia să fi e preluate de către Centrul În anul 1964, Secţia Studii Istorice a fost subordonată de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară generalului-maior Constantin Popa, locţiitorul șefului subordonat Consiliului Politic Superior al Armatei M.St.M.58. (C.P.S.A.)63. Prin același ordin a fost înfi inţată Secţia Cu Ordinul nr. M 67 din 5 octombrie 1964 au intrat Arhivelor Militare, subordonată locţiitorului șefului în vigoare, de la l ianuarie 1965, noile „Instrucţiuni M.St.M., cu Biroul 1 Documentare, Biroul 2 Arhivă arhivistice I.A.-64”, fi ind întocmite și „Dispoziţiuni și Biroul D.S. pentru aplicarea Instrucţiunilor „I.A.-64”, difuzate La 1 mai 1970 au intrat în vigoare „Instrucţiunile tuturor comandamentelor de armată, armă, direcţii privind întocmirea Registrului istoric și Jurnalului centrale și comisariatelor regionale. acţiunilor de luptă”, întocmite de șeful Biroului La 1 ianuarie 1965, în baza Ordinului M.St.M. 1 Documentare, locotenent-colonelul Antone nr. C.L. 001530/1964, a intrat în vigoare noul stat de Marinescu64. organizare al unităţii, în cadrul Secţiei Studii Istorice Până în luna noiembrie 1970, secţia a primit două fiind mutaţi locotenent-colonelul Costică Ucrain aparate de microfilmare „Dokumator”, un aparat (ofi ţer 1 pentru studii istorice), maiorul Ion Tudor și pentru copiat, un aparat de developat, un aparat de maiorul Constantin Toderașcu (ofi ţeri 2 pentru studii mărit și un aparat de citit. Cu aceste echipamente a istorice), funcţiile de ofi ţer cu arhiva fi ind desfi inţate59. demarat, în premieră în Armata Română, operaţiunea La 24 martie 1965, în fondul documentar al de microfi lmare a arhivei istorice în vederea conservării Depozitului Operativ al Secţiei Studii Istorice, au și securizării patrimoniului arhivistic militar naţional65. fost primite de la Secţia Operaţii 2.290 de dosare În anul 1970, Secţia Arhivelor Militare și Depozitul cuprinzând probleme referitoare la operaţiile militare de Arhivă al M.F.A. au primit 97.132 cereri, dintre din anii 1920-1945. care au fost soluţionate favorabil 88.127 cereri66. La sfârșitul anului 1965, în patrimoniul Depozitului De asemenea, au fost expertizate 30 de vagoane de de Arhivă Râmnicu Sărat existau circa 102.100 m.l. arhivă, dintre care 26 de vagoane au fost reintroduse arhivă, din care 2.591 m.l. inventariată și expertizată, în circuitul economic. 5.716 m.l. inventariată corespunzător și neexpertizată, La 1 ianuarie 1971, statul de organizare a secţiei a iar 93.800 m.l. neinventariată sau inventariată fost completat cu două funcţii de angajaţi civili și șapte necorespunzător60. funcţii de tehnicieni în specialitatea fotoreproducere. document 2017 1 (75) 13 studii/documente Secţia a soluţionat favorabil 4.500 cereri, iar în anul precum și la relaţiile militare româno-germane din 1972, 5.502 cereri din cele 6.021 cereri înregistrate. La timpul celui de-Al Doilea Război Mondial71. rândul său, Depozitul de Arhivă al M.F.A. a soluţionat În cursul acestui an a fost constituită Arhiva pozitiv 43.554 de cereri din totalul celor 46.933 de de Filme Militare, prin preluarea fi lmelor afl ate la cereri. Comandamentul Infanteriei și Tancurilor, totalizând În anul 1973, Secţia Arhivelor Militare a funcţionat circa 928 acte cu o lungime de 233.335 m peliculă. cu o parte din personal în localul M.St.M. din Piaţa La 26 aprilie 1978, Centrul de Studii și Cercetări Valter Mărăcineanu și cu o alta în localul din Calea de Istorie și Teorie Militară a predat 827 de copii ale 13 Septembrie67. unor documente selecţionate din Arhiva Ministerului Începând cu luna aprilie 1973, Depozitul de Arhivă Afacerilor Externe referitoare la ajutorul acordat de al M.F.A. s-a mutat din garnizoana Râmnicu Sărat în poporul român militarilor și civililor polonezi refugiaţi garnizoana Pitești. în anii 1939-194072. La 1 aprilie 1973, Secţia Arhivelor Militare a ieșit În anul 1983, au fost selecţionate 45 fonduri din compunerea M.St.M. și s-a reorganizat în Arhivele arhivistice, totalizând un număr de 145.890 dosare și Ministerului Apărării Naţionale, cu indicativul U.M. au soluţionat 1.033 de cereri73. 02600 București68. La 1 iunie 1984 au intrat în vigoare noile „Instrucţiuni La 5 mai 1973, colonelul Leonida Ion s-a pensionat, arhivistice I.A.- 84”74. la 20 mai 1973 funcţia de șef al Arhivelor M.Ap.N. În cursul anului fost selecţionate 115 fonduri fi ind preluată de colonelul Antone Marinescu. arhivistice, totalizând un număr de 246.815 dosare. În cursul acestui an au fost grupate și ordonate În anul 1985 au fost selecţionate 195 fonduri 574 din cele 1.000 fonduri de arhivă existente în Colecţia arhivistice, totalizând un număr de 328.000 dosare. arhivistică din Calea 13 Septembrie, iar 132 au fost În cursul anului 1986, au fost soluţionate 764 de inventariate. De asemenea, s-au înregistrat 50.971 cereri, cereri din totalul de 829 înregistrate. din care au fost soluţionate favorabil 44.300 cereri. La 16 februarie 1986 colonelul Antone Marinescu a În cursul anului 1975 au intrat în vigoare noile fost trecut în rezervă, începând cu această dată funcţia „Instrucţiuni arhivistice IA-75”69, Arhivele M.Ap.N. de șef al Secţiei Arhive din M.St.M. fi ind îndeplinită având un efectiv de 35 de angajaţi. Au fost organizate de colonelul Aurelian Miriţă75. instruiri de specialitate în 15 centre din ţară, În anul 1987 a fost pus în funcţiune un nou sistem 22 controale în comandamente, direcţii centrale, unităţi de microfi lmare „Pentakta”76. și la depozitul propriu, precum și un Curs de arhivistică cu personalul Depozitului de Arhivă al M.Ap.N. De Serviciul Istoric al Armatei asemenea, au fost selecţionate 61 de fonduri arhivistice la începutul mileniului III însumând 150.000 de dosare. Ca urmare a deteriorării clădirii M.Ap.N. din cauza La 13 iulie 1990, la București, a fost semnat cutremurului din 4 martie 1977, s-a hotărât evacuarea Acordul între Consiliul Memorial al Holocaustului acesteia și mutarea tuturor direcţiilor și secţiilor din Washington și Ministerul Apărării Naţionale al M.St.M. în localul Armatei 2 din Drumul Taberei. României pe termen de 10 ani77. Întrucât și localul afl at în Calea 13 Septembrie a fost În cursul acestui an, Secţia Arhive a primit afectat de cutremur, s-au luat măsuri pentru mutarea 1.841 cereri, din care 1.765 au fost soluţionate favorabil. arhivei, microfi lmotecii, arhivei de fi lme militare și La 26 iunie 1991, colonelul Aurelian Miriţă a predat fi lmotecii M.St.M. tot în Drumul Taberei, activitatea funcţia de șef al Secţiei Arhive din M.St.M. maiorului fi ind fi nalizată la 14 martie 197770. Alexandru Oșca. În cursul acestui an au fost înregistrate În perioada 3 septembrie-2 octombrie 1977, 5.080 cereri, din care 4.930 au fost soluţionate favorabil. colonelul Antone Marinescu, șeful Arhivelor M.Ap.N. La 1 iunie 1996 a intrat în vigoare noua Lege a a efectuat un stagiu de cercetare a arhivei militare din Arhivelor Naţionale. În cursul acestui an, locotenent- Freiburg, selecţionând 3.000 de fi le de documente de colonelul Eftimie Ardeleanu și p.c.c. Floarea Dobre arhivă referitoare la rapoarte ale atașatului militar al au redactat și tipărit „Ghidul de orientare istorico- Marinei germane în România din perioada Primului arhivistică asupra fondului creat de Consiliul Superior Război Mondial, probleme privind istoricul Dobrogei, al Apărării Ţării (Secretariat) (1924, 1927-1940)”. în legătură cu perioada de ocupaţie a unei părţi din În cadrul proiectului de reorganizare a structurilor România de către trupele germane din anii 1916-1918, militare care se ocupă nemijlocit de gestionarea

14 1 (75) 2017 document studii/documente arhivelor militare, la 30 iunie 1997 s-au iniţiat măsuri cu exigenţele conservării, cercetării și valorificării pentru înfi inţarea depozitelor intermediare de arhivă tezaurului arhivistic și a tradiţiilor militare ale Armatei pe lângă categoriile de forţe armate și alte structuri României85. importante ale armatei. Activitatea de cercetare știinţifi că a specialiștilor din La 1 martie 1998, Secţia Arhive a Statului Major sistemul arhivistic militar s-a materializat în publicarea General (S.M.G.) și-a schimbat denumirea în Arhivele a numeroase culegeri de documente, precum Istoria Militare Române78. De asemenea, au intrat în vigoare Statului Major General Român. Documente. 1859 -1947 noile „Instrucţiuni arhivistice I.A.-98”, iar în anul 1999 (Editura Militară, București, 1994), Șefi i Marelui Stat „Instrucţiunile privind redactarea Registrului istoric și Major Român. Destine la răscruce. 1941-1945 (Editura a Jurnalului acţiunilor militare”79. Militară, București, 1995), Istoria Statului Major General, La 11 decembrie 2000, Arhivele Militare Române 1859-2004. Istorie și transformare (Editura Centrului și-au schimbat denumirea în Serviciul Arhivistic Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2004), Armata Militar80, iar la 1 aprilie 2002 în Serviciul Arhive și Română și Răscoala din 1907 (Editura Militară, Documentare Militară81. București, 2008), Armata Română și Unitatea Naţională În anul 2004 a fost constituită Comisia de Heraldică (Editura Pământul, Pitești, 2008), Înzestrarea Armatei și Denumiri a Ministerului Apărării Naţionale, din Române, vol. I 1919-1930 (Editura Academiei Tehnice care face parte și un reprezentant al Serviciului Istoric Militare, București, 2000) și vol. II 1931- 1935 (Editura al Armatei82 – dr. Luminiţa Giurgiu. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, În anul 2005, zestrea documentară a Serviciului 2008), la care s-au adăugat, la împlinirea unui secol Istoric al Armatei s-a îmbogăţit cu un număr de și jumătate de la înfi inţarea Statului Major General, 120 unităţi arhivistice, prin preluarea fondului de volumul Statul Major General în arhitectura organismului arhivă preluat de Compartimentul Memorialistică al militar românesc (Editura Centrului Tehnic-Editorial al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război83. Armatei, București, 2009), prima Enciclopedie a Armatei La 28 ianuarie 2005 a fost constituit Grupul de României (Editura Centrului Tehnic-Editorial al lucru pentru studierea acţiunilor Armatei în Revoluţia Armatei, București, 2009) și Albumul Armatei României din decembrie 1989. (Editura Militară, București, 2009). În conformitate cu Hotărârea Consiliului Suprem De asemenea, membrii consiliului știinţifi c de Apărare a Ţării, pe 30 martie 2006 au fost predate al Serviciului Istoric al Armatei asigură apariţia Arhivelor Naţionale 679 unităţi arhivistice referitoare trimestrială, din anul 1998, a revistei „Document. la Tratatul de la Varșovia, create de Direcţia Analiză Buletinul Arhivelor Militare Române”, iar din anul Politico-Militară și Relaţii Internaţionale din cadrul 2009, a „Calendarului Tradiţiilor Militare”. Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major84. Cercetarea patrimoniului arhivistic militar este Revenirea, de la 1 mai 2006, la denumirea de deschisă tuturor cercetătorilor români și străini la Serviciul Istoric al Armatei, consacrată tuturor sediile Serviciului Istoric al Armatei din București și instituţiilor similare din armatele ţărilor membre Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare NATO, a reprezentat o reparaţie necesară, de Istorice din Pitești, fondurile disponibile pentru recuperare a unei tradiţii onorante, dar și de restabilire cercetare putând fi consultate și pe site-ul instituţiei, a domeniului de responsabilitate în conformitate la adresa www.defense.ro/sia/index.html.

Arch over Time – Army Historical Service (1867-2017) Captain (N,r) Marian Moşneagu, Ph.D.

Abstract: Having as base the High Decree no. 380 from March 17, 1867 in the structure of Central Administration of War Minister was established General Warehouse, as an independent department. In its organization, Section II Historical Works had as mission to keep the archives regarding the war operations that were and still are so important in writing the Romanians’ military history. In its 150 years of existence, Army Historical Service was and is an emblematic institution of Romania’s Army. Keywords: Army Historical Service, archive, storage, conservation, capitalization

document 2017 1 (75) 15 studii/documente

NOTE

1 Şeful Serviciului Istoric al Armatei în perioada 15 aprilie 2007-29 iunie de Război (1914). Apud Adrian Stroea, Marin Ghenoiu, Din elita Artileriei, 2016. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2012, p. 12. 2 Comandor dr. Marian Moşneagu, Serviciul Istoric al Armatei – promotorul 37 S.I.A., Registrul istoric al Marelui Stat Major, ff. 299-300. istoriografi ei militare naţionale, în ,,Gândirea Militară Românească” 38 Ibidem, f. 318. nr. 5/2009, pp. 109-117. 39 Ibidem, f. 322. 3 Ministrul de Război între 12 octombrie 1863 şi 12 aprilie 1864. 40 Ibidem, f. 459. 4 ,,Monitorul Oastei”, vol. II/1864, pp. 114-116. 41 Ibidem, f. 624. 5 Serviciul Istoric al Armatei (în continuare S.I.A.), Registrul Istoric al 42 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond 948/52d, dosar Marelui Stat Major, f. 24. nr. crt. 152, f. 2. 6 S.I.A., Fond Microfi lme, rola R.S.E.M. 1208, cd. 130. 43 Generalul Grigore Constandache, şef al Serviciului Istoric între 1928- 7 Idem, Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 30. 1936, a fost membru al Academiei de Ştiinţe şi al Societăţii de Arheologie 8 Ibidem, f. 73. şi Numismatică, iar din luna februarie 1928, membru în Consiliul de 9 Ibidem, f. 99. conducere al Muzeului Militar Naţional. A publicat Cavalerismul, originea 10 Ibidem, f. 110. şi evoluţia sa (1931), Problema responsabilităţilor războiului 1914-1916 11 Ibidem, f. 116. (1933), Refl ecţiuni asupra şefului (1933), Problema războiului (1936), 12 Ibidem, f. 124. Fiinţa şi rostul Istoriei (1936) ş.a. 13 Ibidem, f. 137. 44 A.M.R., Fond 948/53d, dosar nr. crt. 337, f. 11. 14 Ibidem, f. 139. 45 Idem Fond Marele Stat Major. Serviciul Istoric – Biroul 1 Arhive, dosar 15 Ibidem, f. 151. nr. crt. 689, f. 40. 16 Ibidem, f. 157. 46 Detalii privind evoluţia Serviciului Istoric al Armatei în perioada de 17 Ibidem, f. 166. început vezi Luminiţa Giurgiu, Lucian Drăghici, Manuel Stănescu, Cornel 18 Ibidem, f. 185. Ţucă, În slujba muzei Clio. O istorie a Serviciului Istoric al Marelui 19 Constantin Ştefan s-a născut la 23 iulie 1875, la Budeşti, judeţul Călăraşi. Stat Major 1920-1945, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Prin Jurnalul Consiliului de Miniştri, în anul 1904, i s-a aprobat să-şi adauge Bucureşti, 2006. la numele său patronimic de Ştefănescu, pe acela de Amza (după mamă). 47 Vezi şi Comandor dr. Marian Moşneagu, Despre trecutul Armatei A absolvit clasele primare la Şcoala Societăţii pentru Învăţătura Poporului României, la timpul prezent şi viitor, în „Document. Buletinul Arhivelor Român, Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. Încadrat în Regimentul 1 Geniu, Militare Române”, Anul XIII, nr. 1(47)/2010, pp. 2-14. între anii 1903-1905, a fost trimis de Ministerul de Război în Austria, la 48 S.I.A., Fond Marele Stat Major, „Registrul istoric al Secţiei Studii Istorice Batalionul 6 Imperial de Pionieri din Klosternenburg, servind cu gradul de şi Arhivele Ministerului Apărării Naţionale 1949-1968”, f. 2. locotenent în armata austro-ungară. A îndeplinit funcţiile de Inspector General 49 Ibidem, f. 13. al Armatei şi apoi ministru de Război în guvernul Iorga (1931-1932). A fost 50 Ibidem, f. 46. preşedinte al Societăţii de Radiodifuziune (1936-1940), vicepreşedinte 51 Ibidem, f. 69. şi administrator delegat al Societăţii de Industrie Chimică (1940-1944) 52 Ibidem, f. 82. şi preşedinte al Sindicatului Agricol de Ilfov (1944-1946). A decedat la 53 Ibidem, f. 111. 13 februarie 1964, la Bucureşti. 54 Ibidem, f. 123. 20 S.I.A., Fond Microfi lme, rola P.II. 1.640, cd. 751. 55 Ibidem, f. 139. 21 Ibidem, cd. 752. 56 Ibidem, f. 149. 22 Ibidem, cd. 754. 57 Ibidem, f. 162. 23 Generalul de corp de armată Dimitrie Motaş s-a născut pe 17 octombrie 58 Ibidem, f. 180. 1879. A absolvit Şcoala de Ofi ţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti 59 Ibidem, f. 194. în 1899 şi Şcoala Superioară de Război, ca şef de promoţie, în 1910. În 60 perioada 1918-1920 a fost şeful Biroului 3 Istoric din Marele Stat Major. Idem, Fond Marele Stat Major – Secţia Studii Istorice, dosar nr. crt. Apud Adrian Stroea, Marin Ghenoiu, Din elita Artileriei, Editura Centrului 205/1966, f. 47. 61 Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2012, p. 221. Ibidem, f. 226. 62 24 Şeful Statului Major General între 3 decembrie 1913-1 aprilie 1914, S.I.A., Registrul Istoric al Secţiei Arhivelor Militare din Marele Stat 1 aprilie-8 octombrie 1918 şi 1 aprilie 1920-8 mai 1923. Major, Vol. II, f. 2. 63 25 S.I.A., Fond Microfi lme, rola P.II. 1.640, cd. 756-758. Ibidem, f. 7. 64 26 Ibidem, rola P.II. 1.606, cd.759-760. Ibidem, f. 13 v. 65 27 Ibidem, rola P.II. 1.640, cd. 767. Ibidem, f. 19. 66 28 Idem, Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 272. Ibidem, f. 19 v. 67 29 Idem, Fond Microfi lme, rola P.II. 1.640, cd. 724-725. Ibidem, f. 39 v. 68 30 Ibidem, rola P.II. 1.524, cd. 355-356. Ibidem, f. 41. 69 31 S.I.A., Registrul Istoric al Marelui Stat Major, f. 273. Ibidem, f. 56 v. 32 Ibidem, f. 283. 70 Ibidem, f. 72 v. 33 Primul şef al Secţiei a VI-a Istoric a fost colonelul (general din ianuarie 71 Ibidem, f. 75. 1926) Constantin Tănăsescu. 72 Ibidem, f. 81 v. 34 Luminiţa Giurgiu, Manuel Stănescu, Lucian Drăghici, Cornel Ţucă, 73 Ibidem, f. 104-105. În slujba muzei Clio. O istorie a Serviciului Istoric al Marelui Stat Major 74 Ibidem, f. 105. 1920-1945, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006, 75 Ibidem, f. 113. p. VII. 76 Ibidem, f. 117. 35 Generalul de brigadă Constantin Tănăsescu s-a născut pe 26 noiembrie 77 Ibidem, f. 126 v. 1875 la Târgovişte. A absolvit Şcoala de Ofi ţeri de Artilerie, Geniu şi 78 Ibidem, f. 201. Marină (1896) şi Şcoala Superioară de Război (1912). Apud Adrian Stroea, 79 Ibidem, f. 210 v. Marin Ghenoiu, Din elita Artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al 80 Ibidem, f. 220 v. Armatei, Bucureşti, 2012, p. 318. 81 Ibidem, f. 241 v. 36 Generalul de corp de armată Aurel Aldea s-a născut pe 28 martie 1887, 82 Ibidem, f. 272. în Slatina, judeţul Olt. A absolvit Şcoala de Ofi ţeri de Artilerie, Geniu 83 Ibidem, f. 292 v. şi Marină (1907), Şcoala Pregătitoare de Ofi ţeri Hanovra şi Academia 84 Ibidem, Registrul istoric 2005-2012, f. 26. Militară Tehnică din Charlottenburg, Germania (1912) şi Şcoala Superioară 85 Ibidem, f. 29.

16 1 (75) 2017 document studii/documente

ŞEFII SERVICIULUI ISTORIC AL ARMATEI (1867-2017)

Depozitul General al Războiului Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 6 Studii și Locotenent-colonel Gheorghe Slăniceanu: Informaţii aprilie-14 august 1867 Maior Ioan Popovici: 1907-1908 Maior Ion Coandă: 1909-1910 Depozitul de Război Maior Gr. Tomescu: 1910 Maior Nicolae Dona: februarie 1870 Locotenent-colonel Constantin Scărișoreanu: Colonel Constantin Barozzi: 1871-1882 1911-1913 Marele Stat Major/Secţia III Locotenent-colonel Alexandru Văitoianu: 1913 Colonel Nicolae Dona: 1883-1886 Maior (locotenent-colonel de la 1 aprilie 1914) Colonel Alexandru Carcaleţeanu: 1887-1892 Stan Poetaș: 1913-1914 Maior Dimitrie Gherculescu: 1914 Marele Stat Major/Secţia I/Biroul 3 Istoric Maior Nicolae Condeescu: 1915 Căpitan Constantin Mihăescu: 1893 Marele Stat Major/Secţia I/ Biroul 2 Informaţii Căpitan Gheorghe Nestorian: 1894 Locotenent-colonel Eraclie Nicoleanu: 1916 Căpitan Ioan Oprescu: 1895-1896 Locotenent-colonel Nicolae Condeescu: 1917 Maior Marin Nicolescu: 1897 Nicolae Condiescu:1917 Căpitan Ioan Popovici: 1898 Căpitan Traian Filoti: 1899 Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 3 Istoric Căpitan Constantin Cristescu: 1900-1902 Colonel Dumitru Motaș: 1918-1920

Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 4 /Subbiroul B Secţia a VI-a Istoric „Istoricul campaniilor” Colonel Constantin Tănăsescu: 1 aprilie- Maior Constantin Th eodorescu: 1903 21 decembrie 1920 Căpitan Toma Lișcu: 1904 Colonel Dumitru Paladă: 21 decembrie 1920- Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 4 „Studii 28 februarie 1921 istorice și statistice” Colonel Ioan Jujescu: 28 februarie-14 martie 1921 Căpitan Nicolae Densușianu: 1904 Secţia a VI-a Istoric/Secţia a VIII-a Istoric/ Secţia a VII-a Istoric Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 4 /Subbiroul B Colonel (din 1926 general de brigadă) Laurenţiu „Istoricul campaniilor” Bârzotescu:14 martie 1921-13 iunie 1927 Căpitan Marin Ionescu:1905 Colonel Emil Gabrielescu: 13 iunie-31 octombrie Marele Stat Major/Secţia II/Biroul 6 „Studii 1927 istorice, geografi ce și statistice” Colonel Alexandru Corvin: 1 noiembrie 1927- Maior Dimitrie Strătilescu – 1906 28 ianuarie 1928

Marele Stat Major/Secţia I/ Biroul 3 „Istoric și Serviciul Istoric al Marelui Stat Major bibliotecă” General de brigadă Grigore Constandache: Maior Th eodor Georgescu – 1907(16 aprilie) 28 ianuarie 1928-31 octombrie 1936 document 2017 1 (75) 17 studii/documente General de brigadă Constantin Miltiade: Secţia 11 Istoric/ Secţia Istorie şi Geografie 1 noiembrie 1936-31 octombrie 1937 Militară/Secţia Studii Istorice/Secţia Arhivelor Colonel Victor Renescu: 1 noiembrie 1937- Militare 31 octombrie 1938 Colonel Ion Leonida: 7 ianuarie 1955-30 aprilie 1973 Colonel Constantin Drăgănescu: 1 noiembrie Colonel Antone Marinescu: 20 mai 1973- 1938-10 februarie 1942 5 februarie 1987 Colonel Ioan V. Codreanu: 11 februarie-15 mai 1942 Secţia Arhivelor Militare General de brigadă Traian Şt. Georgescu: 27 mai Colonel Aurelian Miriţă: 20 martie 1987- 1942-10 mai 1944 5 ianuarie 1992 Colonel Constantin Nicolau: 10 mai-1 noiembrie 1944 Secţia Arhivelor Militare/Arhivele Militare General de brigadă Nicolae Gh. Gorsky: Române/Serviciul Arhivistic Militar/ Serviciul Arhive 1 noiembrie 1944-23 iunie 1945 şi Documentare Militară/ Serviciul Istoric al Armatei General de brigadă Ioan I. Iucăl: 23 iunie 1945- Colonel dr. Alexandru Oşca: 5 ianuarie 1992- 9 august 1946 30 septembrie 2006 General de brigadă Ioan V. Trandafirescu: Locotenent-colonel Ion Mihălcescu: 30 august 1946-12 septembrie 1947 1 octombrie 2006-14 aprilie 2007 (împuternicit) Colonel Ion Popescu: 30 decembrie 1947- 15 februarie 1949 Serviciul Istoric al Armatei Comandor dr. Marian Moșneagu: 15 aprilie 2007- Secţia 11 Istoric 29 iunie 2016 Colonel Virgil Dumitrescu: 15 februarie 1949- Colonel Horaţiu-Cătălin Barbu: 30 iunie- 12 iulie 1950 31 august 2016 (împuternicit) Colonel Nicolae Dobrescu: 12 iulie 1950- Colonel Mircea-Marius Dană: 1 septembrie- 15 iulie 1952 29 noiembrie 2016 (împuternicit) Maior Gheorghe Niţu: 8 mai 1953-7 ianuarie Colonel Adrian Grigore: 30 noiembrie 2016- 1955 până în prezent (împuternicit)

18 1 (75) 2017 document studii/documente ASALTUL BULGAR ASUPRA DOBROGEI (1916)

Dr. Luminiţa GIURGIU1

n acest număr al revistei ne propunem să de luptă deoarece avangărzile noastre trebuiau să continuăm relatarea generalului de brigadă sleiască rezistenţa avangărzilor mai puternice inamice. ÎA. Hristoff . După cucerirea cetăţii Turtucaia Ofensiva s-a făcut foarte încet, deoarece intervalele și a Silistrei, Armata 3 bulgară și-a continuat acţiunile dintre coloane erau prea mari și inamicul întreprinse în Dobrogea, pe direcţia Cobadin. Documentul acoperă câteva contraatacuri în aceste intervale, atacuri care perioada 7 septembrie-27 octombrie 1916. au trebuit să fi e respinse cu manevre de coloane. Seara armata a ajuns linia Calaigi –Alexandria – Azaplar – ♦♦♦ Durbacli – Caragaci. „III. Primul atac al poziţiei întărite Cobadin Situaţia între 7 și 11 septembrie. Luptele de la linia 1. Marșul-manevră al Armatei 3 spre Cobadin. După Aptaat – Musubei. Mareșalul Mackensen tot mai dezastrul de la Turtucaia și după retragerea fără luptă din presupunea că inamicul este foarte dezorganizat și că un Silistra, trupele ruso-române s-au retras în Dobrogea atac cu aripa dunăreană va putea să termine cu Armata centrală lăsând, la 12 km în faţa liniei Dobromir – lui Dobrogeană. Dar comandantul Armatei noastre 3, Aptaat2 – Caraomer3, o pânză deasă de unităţi de având în vedere informaţiile strânse și rezistenţa dârză cavalerie, întărite cu infanterie și mitraliere. Cavaleria a ariergărzilor inamice, presupunea că va trebui să se noastră nu putea să răzbată prin perdeaua aceasta și să întâlnească cu întreaga armată inamică. El se temea ca cerceteze situaţia inamicului din care cauză nu se știa nu cumva inamicul să intre cu forţe considerabile în de către statele noastre majore dacă el se va opri pentru intervalul dintre diviziile fl ancului stâng (circa 12 km) a apăra poziţia confortabilă de pe linia Dobromir – și de aceea a hotărât să dea lovitura decisivă în postul Aptaat – Caraomer sau va opune rezistenţă pe poziţie Aptaat – Musubei, adică în centrul poziţiei inamice. de sud de Medgidia, întărită încă înainte de război. La 14 septembrie comandantul Armatei 3 a ordonat: Comandantul german insistă ca, îndată după cucerirea a) Divizia 1 Infanterie împreună cu Brigada germană Turtucaiei și Silistrei, să se înainteze numai cu unităţile să înainteze numai cu fl ancul stâng și să atace poziţia din faţă pentru ca să se dezorganizeze defi nitiv inamicul inamică de pe malul Dunării: fl ancul drept al diviziei și să nu i se permită să organizeze o nouă rezistenţă. Dar să rămână pe loc și în caz de nevoie să susţină atacul Armata noastră a 3-a, în timpul acesta, era risipită pe diviziei vecine; b) Divizia 4 Infanterie să înainteze și să un front de circa 160 km. Inamicul încă puternic putea atace pe inamic în sectorul Aptaat – Devigichioi, luând să-și concentreze forţele în contra unor anumite posturi măsuri serioase pentru paza fl ancului stâng; c) Divizia din frontul acesta larg, să înfrângă unităţile armatei și 6 Infanterie să atace inamicul în sectorul Devigichioi să-i ia marile cuceriri. De aceea comandamentul nostru – Musubei; d) Rezerva Mobilă Varna să colaboreze n-a consimţit să îndeplinească acest ordin pripit și cu fl ancul stâng la atacul Diviziei 6 Infanterie spre comanda Armatei 3 a hotărât să concentreze întreaga Musubei; cu fl ancul drept să înainteze până ajunge linia armată pe un front mai scurt, între Silistra și Bazargic Poreaz – Docuzci. Divizia de Cavalerie să înainteze în și abia după aceea să înainteze în direcţia nord-est după direcţia nord-vest urmărind energic pe inamic. Din urmele inamicului în retragere. În efectivul armatei a ordinul acesta înţelegem că întreaga armata noastră este intrat defi nitiv și Brigada germană, acum constituită desfășurată pe un front foarte lung neavând niciun fel din 4 batalioane, 3 baterii și 3 escadroane. de rezervă. Inamicul ocupa o linie continuă pe alocuri Între 7 și 11 septembrie, unităţile armatei au efectuat puternic întărită și dispunea de rezerve cu care putea să deplasările respective și s-au concentrat pe frontul manevreze. Planul nostru de luptă se baza pe succesul Silistra – Bazargic, gata de a începe ofensiva generală. scontat din centru, care era ocupat de cele mai puternice La 12 septembrie, armata a înaintat în direcţia unităţi inamice – diviziile sârbă și rusă. De aceea succesul nord-est pe un front de 60 km. Ofensiva s-a săvârșit nu era asigurat, iar armata noastră era expusă la crize. în coloane de marș, deoarece unităţile noastre din faţă Dacă lovitura ar fi fost îndreptată spre fl ancul drept au risipit ușor perdeaua învăluitoare inamică. Artileria ocupat de trupele române cele mai puţin rezistente sau grea înainta la circa o bătaie înapoia forţelor centrale. spre aripa stângă inamică unde cavaleria noastră putea să La 13 septembrie, ofensiva a continuat în formaţie manevreze, era posibil să se obţină un rezultat mai bun. document 2017 1 (75) 19 studii/documente Divizia 1 Infanterie a înaintat la orele 6, dar nu ziuă formaţiile noastre de luptă au fost întâmpinate cu numai cu flancul stâng, după cum glăsuia ordinul foc vijelios de artilerie. Unităţile diviziei care atacau către armată, ci pe întregul său front de la Dobromir spre Aptaat suferiseră mari pierderi lângă Turtucaia la Dunăre. Flancul drept mai înaintat al diviziei, în loc și armata trebuia să ia măsuri excepţionale pentru să rămână pe loc, a înaintat foarte iute spre Dobromir reducerea pierderilor. Spre linia Devegichioi înainta și imediat a fost cuprins de foc puternic de artilerie. Regimentul 47 Infanterie care nu luase parte activă la Mari forţe inamice au ieșit în același timp din poziţiile atacul cetăţii și de aceea atacul său fusese mai iute, cu tot lor și au început să înconjoare frontul izolat și subţire focul puternic de artilerie. În urma lui, în linia a doua al Regimentului 16 Infanterie. venea Regimentul 19 Infanterie Inamicul înainta foarte energic, gata să susţină lovitura pe care dar și regimentul nostru era o va da. Atacul fl ancului drept hotărât cu orice preţ să se al diviziei a întârziat până menţină pe linia la care a ajuns. când unităţile au intrat în sfera Numeroase coloane inamice focului de infanterie, deoarece grăbindu-se să ocolească cele tranșeele inamice erau foarte 2 flancuri ale regimentului bine mascate și artileria noastră s-au năpustit la atac, au respins nu putea să concentreze un foc coloana noastră subţire și au precis asupra lor. Când unităţile ajuns până la baterii, care au noastre au ajuns la ultimele tras până în ultimul moment ca poziţii de tragere, focul inamic să oprească ofensiva inamică și era atât de puternic încât toate n-au putut să fi e luate de inamic plutoanele sau companiile care numai datorită învăluirii de începeau să se arunce în atac infanterie care s-a jertfi t pentru erau pur și simplu secerate. Însă scăparea lor. era imposibil să rămână mult Până să se organizeze timp în situaţia aceasta, căci regimentul înfrânt și până Ofensiva bulgaro-germană în Dobrogea, în 1916 în fi ecare moment pierderile să-și ia noi poziţii bateriile, unităţile ruse și române creșteau. În momentul acesta decisiv toţi comandanţii nefi ind jenate de nimeni, au înaintat repede ca să ajungă în frunte cu comandantul s-au pus în fruntea trupelor, cât mai curând în spatele Diviziei 1 Infanterie. Să ne atrăgând cu exemplul lor pe soldaţi, întregul regiment amintim că între cele două divizii ale noastre exista a pornit la atac cu baioneta, inamicul și-a pierdut un interval de vreo 12 km în care nu se găseau deloc cumpătul în faţa avântului acesta în masă și a început unităţi de ale noastre și că armata noastră avea să sufere să tragă fără nicio noimă. Masa aceasta a trecut primele o mare criză dacă inamicul ar fi profi tat cum se cade tranșee inamice nimicind pe îndărătnicii lor agresori. de succes și ar fi îndreptat forţe mai mari înspre golul Pe urmele rușilor care fugeau au fost strivite încă două acesta. Puţinii comandanţi rămași de la Regimentul 16 rânduri de tranșee și până la noapte unităţile noastre Infanterie se căzneau să strângă mici grupe de soldaţi s-au stabilit pe creasta de la nord-vest de Devegichioi. cu care să oprească înaintarea inamică. În momentul După cum am spus din cauza puternicului foc de cel mai critic a sosit Regimentul 6 Infanterie cu artilerie al inamicului, fl ancul stâng înainta mai încet. 3 baterii, îndreptându-se îndată într-ajutorul Diviziei 4 Afară de aceasta, atacul devenea aici și mai periculos, Infanterie. Regimentul s-a desfășurat în linii de luptă, deoarece se observa clar manevrarea în spatele poziţiei bateriile au ieșit pe poziţii și au deschis trageri de vijelie a unor mari unităţi inamice, care se îndreptau spre asupra învingătorilor triumfători, care înaintau acum în intervalul dintre Diviziile de Infanterie 1 și 4, unde mase compacte. Aceștia până să se așeze în poziţii mai fusese lăsată numai o slabă acoperire laterală spre puţin vulnerabile au suferit mari pierderi și au încetat Hardali. atacul. Comandantul diviziei era îngrijorat serios de Comandantul Diviziei 4 Infanterie a primit știrea soarta fl ancului drept și a ordonat celorlalte unităţi să că fl ancul vecin al Diviziei 1 este împins înapoi, că înceteze atacul și să se întărească bine pe locurile la care inamicul a pătruns destul de adânc în terenul neocupat au ajuns, la 200 pași pe poziţia principală inamică. și că Regimentul 6 Infanterie a fost utilizat pentru Divizia 4 Infanterie a încetat în zori atacul în contra stăvilirea pătrunderii mai departe, așa că nu poate veni. poziţiilor inamice pe linia Devegichioi – Aptaat. Spre În conjunctura aceasta, comandantul diviziei trebuia

20 1 (75) 2017 document studii/documente să ia singur măsuri pentru a-și feri fl ancul de pericolul Întărite de bateria de cavalerie și de avangarda acesta. El hotărî că totuși trebuie să se dea un oarecare descălecată a diviziei, ele au înaintat energic și au ajuns ajutor, de aceea a continuat înaintarea în direcţia iniţială. la 2 km de poziţia inamică, de unde au fost întâmpinate Deși înaintau destul de încet, seara unităţile fl ancului cu foc puternic de artilerie. Cercetările au stabilit că stâng au cucerit primele tranșee din faţa satului Aptaat pe ambele părţi ale satului se găsește câte o poziţie și însuși satul organizat pentru apărarea de către ruși. puternic întărită, lungă de circa 10 km și ocupată de Divizia 6 Infanterie a înaintat spre poziţia dinspre puternice unităţi inamice. Obstacolul acesta lung și Hagichioi și Mushubei sub foc puternic de artilerie. puternic nu putea să fi e forţat de Divizia de Cavalerie Ofensiva a continuat până ce unităţile au ajuns la 1.000 numai cu mijloace proprii. Ea avea un mijloc sigur de pași de tranșeele inamice. Aici a fost oprită de focul luptă: mobilitatea. Dar comandantul diviziei era atras puternic al infanteriei din tranșeele suprapopulate. de obstacolul întâlnit și în loc să îndrepte repede grosul În vremea aceasta s-a primit ordinul comandantului cavaleriei spre est ca să caute fl ancul poziţiei inamice, a Diviziei 4 că este nevoie de o ajutorare a atacului diviziei rămas legat de însăși poziţie, astfel că grosul de cavalerie spre Devegichioi. De aceea comandantul Diviziei 6 a abia spre seară a ajuns lângă satul Danlchioi. În timpul comandat ca, în ciuda marilor pierderi, ofensiva să se nopţii divizia s-a retras, fără niciun motiv, de la linia continue. Regimentul 35 Infanterie a strivit la baionetă, cucerită. În general în ziua aceasta ea a rămas inactivă, la vest de Musubei, primele tranșee inamice, dar când a neîndeplinindu-și misiunea încredinţată. intrat adânc în poziţia largă de câteva rânduri de tranșee, Continuarea atacului. În urma atacurilor noastre ajutoarele inamice au început de la ambele fl ancuri reușite în sectoarele Rezervei Mobile Varna, Diviziei 6 contraatacuri energice. Cu concursul Rezervei Mobile și fl ancului drept al Diviziei 4, din cauza retragerii Varna, care în timpul acesta înainta la nord, aceste în panică a rușilor de la poziţia de lângă Musubei, contraatacuri au fost respinse, inamicul a început să se puterea de rezistenţă inamică era defi nitiv nimicită. retragă, iar Divizia 6 l-a urmărit până seara. Rezerva Comandamentul inamic n-a putut să extindă succesul Mobilă Varna n-a întâmpinat o mare rezistenţă deoarece său de la intervalul dintre Diviziile 1 și 4 și, conform inamicul ocupa frontul dinspre Musubei și Pareoz cu planului stabilit de mai înainte, să-și retragă trupele pe mici unităţi de infanterie și escadroane descălecate, poziţia mai bine întărită Rasova – Cobadin – Tuzla. înzestrate cu multe mitraliere și artilerie. Unităţile Armata 3 n-a putut să execute planul stabilit a împinge noastre înaintau în formaţii speciale de apropiere sub pe inamic spre mare. Unităţile cele mai obosite din foc de artilerie și în curând au ajuns la obiectiv: creasta fl ancul stâng al armatei n-au putut să reţină contraatacul la vest de Poreaz. După aceea fl ancul stâng și-a schimbat inamic, pe când unităţile mai puţin obosite din fl ancul direcţia ofensivei drept spre nord, ca să colaboreze cu drept au dispus de cel puţin o mică rezervă, ca împreună Divizia 6 la atacul poziţiei din jurul Musubei. Pentru cu Divizia de Cavalerie să poată pătrunde la nord în a se putea opune ofensivei noastre din fl anc, rezervele spatele inamicului, împingând astfel inamicul spre inamice au ieșit în prima linie și s-au desfășurat în Dunăre, noi am fi luat ușor poziţia fortifi cată Cobadin. formaţie de luptă pe creastă, la est de sat. Câteva baterii Dar nu s-a putut ajunge la acest lucru deoarece Armata 3 inamice de la linia de luptă și din rezervă au ocupat n-a putut să se desfășoare cum se cade. În timpul nopţii repede poziţii și au început să tragă asupra unităţilor care inamicul era în plină retragere [și] n-a fost observat înaintau, dar acestea își continuau neîncetat ofensiva, de unităţile noastre, care se organizau după luptele clătinând astfel enorm moralul unităţilor inamice care din timpul zilei ca să poată continua atacul a doua zi. manevrau. Când unităţile noastre concentrate au ajuns Dimineaţa a reînceput atacul, dar, când s-a înţeles că la 1.000 pași de fl ancul poziţiei inamice, bateriile au inamicul s-a retras, s-a început imediat urmărirea în încetat tragerea, au încălecat tunurile și au început să se formaţii de marș, unităţile îndreptându-se în direcţiile: retragă. Ele au atras după sine toate ajutoarele pe lângă Divizia 1 Infanterie: Dobrimir – Gocargea; Divizia 4 care au trecut. Retragerea a cuprins în curând toată linia Infanterie: Saragea – Caceamac; Divizia 6 Infanterie: de luptă din faţa Diviziei 6. Divizia de Cavalerie care Musubei – Cobadin; Rezerva Mobilă Varna: Poreau – trecuse în spatele frontului armatei ca să se mute de la Cavaclar; Divizia de Cavalerie: Caraomer nord. Divizia fl ancul stâng la fl ancul drept își petrecuse noaptea la de Cavalerie fusese însărcinată să pătrundă în spatele Cifnut – Cuiusu. Comandantul Diviziei de Cavalerie inamicului și să distrugă calea ferată Cernavodă – a îndreptat spre Caraomer cele două companii de Constanţa pe care putea să sosească ajutoare, hrană și mitralieră de infanterie, iar masa de cavalerie a venit muniţii pentru armata inamică. În timpul zilei coloanele după ele ca să se răspândească apoi în spatele inamicului. noastre de marș n-au mai putut să ajungă inamicul. document 2017 1 (75) 21 studii/documente Pe drumuri se găseau urmele retragerilor sale forţate. tranșee mai sunt făcute blindaje foarte ușoare care Numai o ariergardă română a atacat în fl ancul stâng servesc la circulaţia ajutoarelor și la aprovizionarea Brigada germană și a respins-o puţin îndărăt, dar, cu neobservată a luptătorilor cu hrană și muniţii; în ajutorul unităţilor vecine din Divizia 1, ariergarda tranșee mai sunt făcute blindaje foarte ușoare care aceasta a fost respinsă și fugărită. servesc ca adăpost în contra schijelor, obuzelor La 16 septembrie armata a continuat ofensiva explodate; sectoarele cele mai importante și cele mai și a ajuns pe linia Aliman – Enige – Chioseler – puţin rezistente sunt înconjurate cu sârmă ghimpată; la Cavaclar – Ghiuvenlia. Pe tot cuprinsul frontului 2-3 km în faţa poziţiei se găsesc bine fortifi cate puncte avangărzile noastre erau în contact cu inamicul care se înaintate, unde s-au observat câteva rânduri de tranșee. instala pe poziţia fortifi cată Rasova – Cobadin – Tuzla. Comandamentul nostru a strâns de la prizonieri 2. Situaţia la 17 septembrie. Planul de atac. Poziţia următoarele date despre unităţile care compuneau inamică de la Dunăre până la Mare era întărită încă Armata Dobrogeană și despre dispozitivul lor pentru înainte de începerea războiului, iar după mobilizare apărarea poziţiei: a) Diviziile 2, 12 și 9 române apără a fost pusă să lucreze la ea aproape toată populaţia flancul drept al poziţiei inamice între Dunăre și acestor meleaguri. Comandamentul nostru a strâns de Cocargea (după înfrângerea de la Sarsânlar această la prizonieri, dezertori și prin cercetări de recunoaștere din urmă divizie se compunea numai dintr-o brigadă aviatice următoarele informaţii: linia principală de de concentrare); b) Diviziile sârbocroată și 61 rusă rezistenţă este pe creasta înaltă care începe de la Rasova apărau sectorul dintre Cocargea și Cobadin; c) Diviziile în direcţia sud-est, trece prin mamelonul Sapata-Bata, 115 rusă, 19 și 5 române apără sectorul Cobadin – mameloanele din jurul lui Cocargea, lângă Caceamac, Topraisar; d) Corpul de Cavalerie, compus din Divizia 3 Cobadin, Osmancea, Uzunlar, Topraisar [și] Tuzla; rusă de Cavalerie și Brigada 5 română de Cavalerie, crestele sunt înalte, stăpânesc terenurile dimprejur face paza sectorului de la poziţie până la ţărmul mării; și asigură manevrarea în spatele frontului fără să fi e acest scop era întărit de câteva divizioane pedestre și observată de inamic; linia principală de rezistenţă multe mitraliere; forţele inamice erau evaluate la circa este dispusă în câteva rânduri de tranșeele adânci, 70 batalioane, 90 baterii de câmp, câteva baterii grele legate între ele cu coridoare de comunicaţie; tot astfel și 32 escadroane, iar Armata noastră a 3-a a ajuns în de coridoare leagă primele linii cu spatele poziţiei și faţa poziţiei inamice cu 62 batalioane, 43 baterii de servesc la circulaţia ajutoarelor și la aprovizionarea câmp, 11 baterii grele și 29 escadroane. Efectivul de neobservată a luptătorilor cu hrană și muniţii; în luptă al Armatei 3 bulgară la 17 septembrie: Baterii Batalioane Batalioane Escadroane de de pionieri obuziere grele câmp Divizia 1 Infanterie 19 1 - 14 - - Divizia 4 Infanterie 16 1 1 12 4 - Divizia 6 Infanterie 12 1 - 6 - - Rezerva Mobilă Varna 8 - - 5 - 2 Brigada Germană 4 - 3 - 1 2 Divizia 25 turcă 3 - - - - - Divizia de Cavalerie - - 24 1 - - Artileria grea - - - - - 7 Total 62 3 28 38 5 11

În comparaţia forţelor celor 2 părţi, trebuie să se presupunea că inamicul era distrus moralmente și că un aibă în vedere că unităţile noastre erau foarte obosite atac iute poate să izbutească. Comandantul Armatei 3 de marșurile necontenite în Dobrogea lipsită de apă vedea foarte bine oboseala și sleirea trupelor sale, dar pe și că batalioanele noastre aveau un efectiv mic de tot, de altă parte se grăbea să dea ultima lovitură trupelor deoarece pierderile de la luptele de până acum nu fusese ruse-române din Dobrogea, deoarece ele repede puteau completate. Așa încât inamicul avea toate avantajele să-și revină în fi re, să se odihnească, să primească mari poziţiei întărite și dispunea de mult mai multe trupe ajutoare din România și Rusia și un fel de întăriri, decât cu care putea nu numai să se menţină pe ea, ci chiar să slabul corp turcesc, care se transporta foarte încet prin înceapă o ofensivă hotărâtoare în contra armatei noastre Dobrogea. Din dispozitivul presupus al forţelor inamice întinsă pe un front de 70 km. Cartierul General german se vede că [sic!] comandantul Armatei Dobrogene dă

22 1 (75) 2017 document studii/documente mai mare importanţă sectoarelor de centru și de drept ale nu putea spera în succes. În caz că atacul nostru ar fi poziţiilor și că acolo sunt concentrate majoritatea trupelor. reușit, inamicul era să fi e împins spre o altă poziţie Contând prea mult pe depresia morală presupusă mai în urmă în faţa căreia noi era să ne înfăţișăm și la trupele inamice, comandantul Armatei 3 a hotărât mai slăbiţi. Iar dacă inamicul ar fi strâns o grupă mai să precipite atacul poziţiei fortifi cate, fără să-și piardă puternică de asalt, cu care să izbutească într-o direcţie timpul cu regruparea forţelor. Conform planului de atac, aleasă, armata noastră ar fi căzut îndată într-o situaţie unităţile noastre, așa cum erau întinse într-o singură critică, deoarece n-ar fi putut strânge rezerve sufi ciente, linie pe un front prea lung, trebuiau să pornească în ca să reziste acestei lovituri. atac drept înainte, fără nicio idee despre manevrarea 3. Atacul de la 8 septembrie. Comandantul Armatei 3 sau despre concentrarea eforturilor înspre un punct presupunea că atacul va începe la 17 septembrie. Dar ales, fără nicio idee despre izbirea hotărâtoare într-un din cauza întârzierii artileriei grele executarea ordinului singur loc. Lipsa oricărei organizări a luptei se vede a fost amânată pentru ziua de 18. Divizia 1 Infanterie din însuși ordinul de atac: reușita este încredinţată a început lupta încă din noaptea spre 18. Brigada 2, întâmplării, iar Statul Major al armatei pierde din mână în dorinţa de a cuceri puncte de observaţie mai bune conducerea luptei chiar de la începutul ei. Conform pentru artilerie, s-a avântat în atac de noapte asupra ordinului acesta, unităţilor armatei li se încredinţează înălţimilor din faţă, presupunând că acestea sunt poziţii următoarele misiuni: Divizia 1 Infanterie, împreună de avanposturi inamice, pe când, de fapt, pe ele trecea cu Brigada Germană și Regimentul 2 Artilerie Grea, linia principală de rezistenţă. Acest atac de noapte, după o sufi cientă pregătire de artilerie, să treacă la întreprins la mare depărtare cu mari unităţi și pe un atac hotărâtor și să respingă inamicul de pe linia cota teren extrem de nefavorabil n-a reușit și a dezorganizat Sapatabata – cota 151, pe care să se întărească; lovitura complet unul din regimentele de infanterie. Deoarece principală să se dea în direcţia satul Cocargea, iar la brigada aceasta, obosită și dezorganizată de atacul de Cobadin în fl ancul inamicului ca să înlesnească atacul noapte nu putea să se reînnoiască la ora fi xată, întreaga Diviziilor 4 și 6; Divizia 4 Infanterie sprijinită de divizie a început ofensiva mai târziu. Totuși fl ancul drept un regiment de artilerie grea, să atace frontul dintre al diviziei a înaintat energic, deși artileria noastră nu a cota 147 și satul Cobadin, minus satul, să lase rezerve reușit să neutralizeze focul bateriilor inamice, dispuse pe puternice în spatele fl ancului drept, ca să se poată poziţii camufl ate. Pe când trupele care atacau se apropiau colabora cu Divizia 6, deoarece aceasta din urmă nu de poziţii, bateriile noastre de câmp și obuzierele și-au dispune de artilerie sufi cientă, Divizia 4 să așeze o parte concentrat focul asupra tranșeelor din faţa satului din artileria sa astfel încât să poată susţine cu focul său Cocargea. Inamicul n-a putut să suporte acest foc și a atacul ei; Divizia 6 Infanterie cu 2 baterii 10,5 cm să început să se retragă spre tranșeele dinapoi. Dar și acolo atace în același timp cu Divizia 4 sectorul Cobadin, artileria noastră îi urmărea cu focul său și nu i-a permis cota 137, să se lase rezerve puternice în spatele fl ancului să-și menţină poziţia. Însă fl ancul stâng al diviziei n-a drept, ca să menţină o mai bună legătură cu armatele putut să înainteze deoarece Brigada Germană a întârziat vecine; Rezerva Mobilă Varna să înainteze până la să treacă la ofensivă și Regimentul 6 Infanterie a căzut linia Sofular – Enghes și să fi e gata să ajute Divizia 4 sub foc în fl ancul stâng, în același timp trebuia să mai Infanterie sau să respingă orice încercare a inamicului de respingă și contraatacurile inamice. Seara Brigada a cuprinde fl ancul drept al armatei; Divizia de Cavalerie Germană și fl ancul stâng al diviziei abia s-au putut să păzească fl ancul drept al armatei, de la calea ferată menţine lângă poziţia inamică. Comandantul diviziei a până la Mare, lovind în fl anc sau în spate pe inamic și să adus la cunoștinţa Statului Major al Armatei că, pentru colaboreze la atacul poziţiei Cobadin, în caz că inamicul a putea să continue lupta a doua zi, va avea nevoie de ar încerca să înainteze dinspre nord-est, să-l oprească ajutoare considerabile. Comandantul Armatei 3, după până la sosirea ajutoarelor. cum am văzut, nu dispunea de niciun fel de rezervă și Din obiectivele date unităţilor se vede nu numai de aceea a îndreptat spre sectorul diviziei numai cele ignorarea totală a noţiunii despre punct ales al atacului, 2 batalioane care erau așteptate să vină în satul Pcelarevo prin plasarea nefericită de către comandantul armatei (la 40 km de câmpul de luptă). a unităţilor de rezervă – aceste rezerve sunt așezate Divizia 4 Infanterie după o puternică pregătire de mereu pe la fl ancurile drepte, așa încât nu s-ar fi putut artilerie a înaintat continuu, a respins inamicul (de la ajunge nici accidental la o concentrare a loviturii înspre primele lui poziţii, lângă moșia Susus-Alibei) care s-a un singur sector. Chiar și artileria Diviziei 4 era dispusă retras în dezordine pe poziţiile principale. Seara unităţile astfel încât focul se risipea în diferite direcţii. Cu această noastre se apropiau la 1-2 km de poziţia principală, dar risipire a loviturilor, contrare principiilor artei militare, nu puteau să înceapă atacul, deoarece bateriile grele document 2017 1 (75) 23 studii/documente de câmp nu puteau să susţină din poziţiile iniţiale putea să susţină mai efi cace atacul, artileria noastră se infanteria, iar pentru aducerea lor mai aproape era mutase și ea în timpul nopţii pe poziţii noi înaintate. Din nevoie de mult timp. luptele de recunoaștere purtate până acum, comandantul Divizia 6 Infanterie a înaintat extrem de încet, inamic a înţeles că unităţile noastre, cu efectiv redus, deoarece tranșeele inamice din acest sector erau ocupă fronturi extrem de lungi și că n-au aproape niciun foarte bine adaptate terenului, iar artileria noastră și-a ajutor în linia a doua. De aceea a luat hotărârea să dea îndreptat focul asupra lor destul de neîndemânatic. un contraatac în sectorul dintre Cocargea și Cobadin. Infanteria inamică, foarte rar deranjată în tranșeele sale În zorii zilei, fl ancul drept al armatei a început ofensiva adânci trăgea foarte calm și unităţile care atacau trebuiau sub cel mai puternic foc de artilerie. Rezerva Mobilă să se strecoare încet prin sectoarele cele mai puternic Varna și-a schimbat direcţia ofensivei înspre frontul bombardate. Seara, divizia a ajuns pe cotele 135 și 137 Osmancea – Uzunlar, care s-a dovedit puternic ocupat și lângă sârmele ghimpate ale poziţiei inamice din faţă. deci nu putea să fi e dispreţuit. De aceea ea n-a putut să Rezerva Mobilă Varna a înaintat la ora hotărâtă și a execute ordinul de a colabora la atacul Diviziei 6 înspre atins obiectivul, linia Agemler – Osmancea – Edilchioi, Cobadin. Aceasta din urmă înainta pe un teren cu totul fără să se tragă asupra ei focuri de artilerie. Aceasta descoperit, în care nu se găsea nicio acoperire unde să se dovedea că sectorul acesta al poziţiei este ocupat foarte poată odihni unităţile. Deși puternic decimate de focul slab de infanterie și de artilerie. de artilerie, ele totuși au reușit să ajungă la 1.000 pași de Divizia de Cavalerie și-a mutat grosul în jurul poziţia principală. Dar aici artileria noastră nu mai putea Amzacei. Escadroanele ei au purtat lupte în direcţiile să le ajute; tranșeele inamice foarte adânci n-au suferit Uzunlar – Topraisar – Tuzla și n-au putut să-și facă aproape nimic de focul nostru de artilerie, deoarece se drum la nord de linia aceasta. trăgea asupra lor numai cu tunuri de câmp, iar ele fi ind Astfel, la 18 septembrie, din cauza oboselii generale bine adaptate terenului, deveneau aproape invulnerabile. a trupei noastre și din cauza puternicei rezistenţe a Infanteria noastră care înainta a fost întâmpinată de un inamicului niciuna din unităţile Armatei 3 n-a putut să atât de puternic foc de infanterie și de mitralieră din ajungă la obiectivul stabilit prin ordinul armatei. tranșeele suprapopulate inamice, încât a fost nevoită 4. Contraatacul inamic la 19 septembrie. Trecerea să utilizeze și lopata. Dar ea a trecut și peste greutatea în defensivă. Din cauza relei cercetări a poziţiei aceasta, ajungând până la ultimul punct de reper. Dar întărite inamice, Statul Major al Armatei 3 n-a putut până când să se pregătească pentru lovitura la baionetă să înţeleagă bine situaţia generală a frontului de la asupra ei s-a tras atât de mult foc de artilerie, infanterie 18 septembrie (seara). Împingerea inamicului de pe și mitralieră că, neputând să-l suporte, s-a retras. Toate primele lui poziţii din faţa frontului Diviziilor 1 și 4 silinţele comandanţilor de a opri soldaţii îngroziţi de era considerată ca o rupere a frontului inamic. De aceea marile pierderi au rămas fără rezultat. Acest lucru putea comandantul armatei a ordonat ca la 19 septembrie să se facă numai în caz că ar fi intrat în luptă ajutoare să se termine cu inamicul zdruncinat, fl ancul stâng puternice, de care comandantul diviziei nu dispunea. rămânând pe loc, lovitura trebuind să se dea cu fl ancul Retragerea a continuat până la poziţia iniţială, de unde drept, pentru care lucru Divizia 1 Infanterie împreună divizia începuse ofensiva de la 18 septembrie. cu Brigada Germană să se întărească pe poziţiile pe În același timp și lupta contra aripii stângi a care au ajuns Diviziile 4 și 6 Infanterie și să continue armatei se desfășura foarte nefavorabil. Încă înainte ca atacul în aceleași sectoare. Rezerva Mobilă Varna să lase Diviziile noastre 1 și 4 să înceapă ofensiva ordonată, Regimentul turc și 2 baterii în satul Osmancea pentru unităţi puternice române-ruse și sârbe începuseră să acoperirea și camufl area fl ancului armatei; cu restul înainteze în sectorul dintre Cocargea și Coceamac. Ele, trupelor să atace poziţia de la Cobadin dinspre sud-est, profi tând de noapte, au coborât nevăzute în văile din împreună cu Divizia 6 Infanterie; Divizia de Cavalerie faţa poziţiei. Artileria noastră a fost așezată în așa fel să păzească fl ancul drept al armatei, să colaboreze la atac, încât să poată trage asupra tuturor sectoarelor poziţiei strecurându-se în fl ancul și spatele inamicului. După inamice. Din punctele de observaţie nu se putea potrivi cum vedem, în ordinul acesta nu se ţine seamă nici de tragerea asupra văilor din faţă, așa că inamicul se servea oboseala armatelor noastre, nici de puterea inamicului, el nestânjenit de ele pentru manevrele sale. În zori, artileria nu stabilește lovitura, nici nu strânge sufi ciente mijloace inamică a deschis foc de vijelie asupra sectorului Diviziei pentru ea, iar Diviziei de Cavalerie i se încredinţează o 4 Infanterie, sub focul acesta, coloane strânse, urmate de misiune imposibil de realizat. unităţi foarte dese au răsărit din văi și s-au năpustit în La 19 septembrie unităţile noastre au apucat ziua în atac asupra fl ancului stâng, cel mai înaintat al frontului faţa liniei principale de rezistenţă a inamicului care a de luptă al diviziei. Întreg Regimentul 31 Infanterie, fost dotată cu o artilerie dintre cele mai bune. Pentru a neputând să oprească cu foc atacul inamic, a fost

24 1 (75) 2017 document studii/documente înconjurat din ambele părţi. Avariat de focul puternic și termina pregătirea intensă a atacului poziţiei de la surprins de inamicul mai numeros, regimentul s-a retras. Cobadin. Armata Dobrogeană inamică de mult părăsise Retragerea generală a mânat înapoi și brigada trimisă la ideea unei operaţii ofensive, concentrându-și toate timp într-ajutor, care n-a putut să oprească cu focul său eforturile pentru asigurarea apărării poziţiei întărite. atacul inamicului, care a prins curaj. Infanteriștii care Ea a adus între 20 și 25 septembrie forţe considerabile fugeau trecând printre bateriile noastre au făcut ca acestea în faţa fl ancului nostru drept, dar cu ajutorul întăririlor să-și piardă calmul, focul lor devenind dezordonat. După care soseau acest fl anc a fost stabilit defi nitiv pe linia străpungerea poziţiei, inamicul care urmărea armatele Sofular – Cazici – Amzacea – Pervelia. noastre a ajuns la poziţiile artileriei capturând majoritatea Situaţia fronturilor române pe la 1 octombrie. bateriilor. Au mai fost contraatacate și sectoarele vecine Românii nu mai puteau să înainteze în Transilvania, cu divizia, dar ele au reușit numai cu foc de infanterie să deoarece austriecii au adus forţe considerabile de pe oblige pe inamic să se oprească la câteva sute de metri fronturile rus și italian și susţineau deja mari lupte ca să de tranșeele noastre. cerceteze dispozitivul armatelor române și să organizeze În sectorul întregii divizii nu mai putea să se ceară mai bine ofensiva generală proiectată. Cartierul General executarea ordinului. Toţi comandanţii se sileau doar să român avea informaţii sigure că în faţa trecătorilor menţină aceeași situaţie și să limiteze succesul inamic. Munţilor Carpaţi se concentrează și trupe germane. Comandantul diviziei nu mai dispunea de nicio rezervă. Din cauza ofensivei periculoase a armatei bulgare Comandantul armatei a dispus să se întărească divizia în Dobrogea, a fost trimisă într-ajutorul Armatei cu încă un regiment din Rezerva Mobilă Varna, însă Dobrogene întreaga rezervă generală. Mai târziu, acest regiment se găsea la Sofular și avea să sosească tot pentru întărirea armatelor care operau în contra târziu; de aceea s-a permis comandantului diviziei să Bulgariei, au fost trimise o treime din Armata 2 și o ordone retragerea pe o poziţie mai înapoi dacă o va parte din Armata 1. Planul iniţial al războiului de a se cere conjunctura. În același timp inamicul a întreprins înainta în același timp și în Transilvania și în Dobrogea, un puternic contraatac și împotriva fl ancului drept al era compromis defi nitiv: în Dobrogea, Armata 3 bulgară, Diviziei 1 Infanterie, din care cauză divizia nu numai deși mai slabă, a reușit să-și impună voinţa și a silit pe că a renunţat la atac, dar mai a trebuit să ia măsuri și români să renunţe la ofensivă; ameninţând capitala și pentru consolidarea situaţiei în sectorul său. spatele celorlalte armate, ea zăpăcise Cartierul General Comandantul Armatei 3, scrutând situaţia generală, român și-l silise să treacă la defensivă și pe Frontul de a ajuns la convingerea că o poziţie bine ocupată și Nord. Când s-au încetat pentru moment operaţiile puternic întărită de mai înainte nu poate să fi e străpunsă militare pe ambele fronturi, comandamentul român a fără o organizare sistematică a atacului. El s-a convins putut să vadă mai bine în jurul său și să-și dea seama că inamicul dispunea de sufi ciente trupe și artilerie, că despre situaţia critică în care căzuse: ofensiva avântată unităţile noastre au suferit pierderi enorme în luptele a bulgarilor în Dobrogea, atacul vijelios al Turtucaiei, de până acum, că Regimentul 16 Infanterie a rămas oprirea campaniei în Austria, toate evenimentele acestea numai un batalion mixt, că Divizia 4 Infanterie a rămas furtunoase și repezi au produs mare impresie, clătinând numai cu circa 6.000 luptători și n-avea de unde să-și moralul armatei și al poporului; în locul victoriilor repezi completeze pierderile, că în condiţiile acestea chiar promise și așteptate, popor și armate au întâmpinat dacă atacul ar fi reușit nu s-ar fi putut exploata succesul. dezastre și pierderi grozave; populaţia României tremura De aceea, el a luat hotărârea să suspende în întregime la gândul că soldaţii Bulgariei îngenuncheată în 1913 operaţiile, întreaga Armată 3 să se retragă pe poziţia pot să treacă în fi ecare zi Dunărea, neliniștea era și mai iniţială de unde pornise atacul de la 18 septembrie. mare la militari, deoarece vedeau clar superioritatea Retragerea s-a făcut în timpul nopţii fără să fi e observată inamicului. Cartierul General român își exprima pe faţă de inamic. El n-a continuat ofensiva nici în timpul regretul că [sic!] cu ofensiva necugetată în Transilvania nopţii, nici a doua zi, ceea ce arată că el nu concepuse a scăpat ocazia de a da lovitură decisivă Bulgariei. El o operaţie mai largă de trecerea în ofensivă generală, ci a revenit la ideea aceasta și a alcătuit un nou plan de voise numai ca printr-un contraatac mai viguros să-și luptă: să se întărească cele două armate meridionale garanteze mai bine apărarea poziţiei fortifi cate. (a 3-a și cea Dobrogeană) cu toate trupele de care IV. Ofensiva nereușită a armatelor române în dispune Cartierul General, ca să se dea un atac hotărâtor, Dobrogea și peste Dunăre care să nimicească trupele bulgare din Dobrogea, 1. Situaţia generală a frontului român pe Frontul de Nord rămânând să fi e numai apărat. 20 septembrie. Armata noastră a 3-a a fost silită 2. Planul operaţiilor. Armata 3 română și Armata să suspende ofensiva sa în Dobrogea și să treacă în româno-rusă Dobrogeană alcătuiau Grupul Armatelor defensivă, care avea să dureze mult timp până se va de Sud a cărei comandă a fost încredinţată generalului document 2017 1 (75) 25 studii/documente Averescu, care susţinea încă de la mobilizare că trebuie felul acesta aceasta din urmă va fi împinsă spre Dunăre, să se opereze defensiv în Carpaţi, toată atenţia trebuind înconjurată și nimicită. După cum se vede din tablou, să se îndrepte spre sud, pentru a se zdrobi Bulgaria. Armatele de Sud sunt întărite, în efectivul lor intrând Îndată ce a primit comanda Grupului Armatelor de și rezerva generală a Cartierului General (Corpul 5) și Sud, el a început să lucreze cu tragere de inimă la planul câteva divizii din Armatele 1 și 2, care apărau trecătorile operaţiei. Ideea de bază a planului acesta era: Armata Carpaţilor. Artileria grea a armatelor se compunea Dobrogeană să atace fl ancul drept bulgar din Dobrogea din baterii de mortiere 21 cm, tunuri lungi de 12 cm, și să-l alunge de la Mare; în același timp Armata 3 obuziere de 2 cm și obuziere de 1,5 cm; câteva dintre română să treacă Dunărea și să se îndrepte în direcţia ele au fost scoase din adăposturile de cetate. Turtucaia – Bazargic, în spatele armatei bulgare, în Efectivul de luptă al grupei Armatelor de Sud:

Baterii Batalioane Escadroane de câmp grele Armata Dobrogeană Grupa I-a din Diviziile 5 și 9 române Grupa a II-a din Diviziile 2 și 2 române Grupa a III-a din Diviziile 15 și 15 române 89 - 63 - Corpul rus din Diviziile 61 și 115 32 - 24 - Divizia Mixtă sârbă-croată 16 - 12 - Corpul de Cavalerie din: Divizia 3 rusă de Cavalerie - 24 2 - Brigada 5 română de Cavalerie - 7 - - Artileria Grea Divizionară - - - - Total 137 31 101 3 Armata 3 română Corpul 5 din Diviziile 10 și 21 Corpul 6 din Diviziile 16, 18, 22 53 - 46 - Divizia 1 de cavalerie - 24 3 - Artileria Grea Divizionară - - - 7 Paza Fixă a Dunării 5 - 7 3 Total 58 24 56 10 Total general 195 55 157 13

Conform planului adoptat aceste două armate aceasta n-a împiedicat ţinerea în secret a operaţiilor. Prin române trebuia să opereze în contra Armatei noastre 3, bălţile Dunării s-au făcut noi șosele; pe terenul fi xat din care a rămas aproape cu același efectiv ca la începutul faţa Rahovei se aduceau materiale pentru pod și vase de operaţiilor în contra României (Diviziile 1 și 4 de navigaţie, tot acolo se concentrau și unităţile Armatei 3. Infanterie, parte din Divizia 6 Infanterie, parte din Până la sfârșitul lui septembrie comandantul nostru n-a Divizia 6 Infanterie, 1 brigadă de campanie, 1 divizie putut să afl e de lovitura proiectată și aceasta nu fi indcă turcă, Divizia de Cavalerie și 1 brigadă germană românii știau să păstreze în secret preparativele lor, ci incompletă). Deoarece armata se pregătea pentru din cauza slăbiciunii fl otei noastre aeriene și a timpului al doilea atac al poziţiei Cobadin, i-au fost atașate nefavorabil pentru zbor. Abia pe la 28 septembrie, următoarele unităţi: a) 2 companii din Regimentul cercetașii noștri aerieni au constatat simptome izolate 8 Infanterie (Varna); b) 1 batalion din Regimentul 4 de pregătire a unor operaţii mai importante peste Marș (Varna); c) Regimentul 42 Infanterie, 2 batalioane Dunăre, aviatorii au făcut cunoscut că în România, la din Regimentul 5 Marș (Turtucaia și Silistra). Spatele vest de Olteniţa, se observă o mare mișcare de trupe, Armatei 3 era păzit de garnizoanele reduse, formate din îndreptându-se spre Dunăre și că în apropiere de câteva companii: Silistra, Turtucaia, Rusciuc și Varna. Flămânda sunt concentrate multe care cu material pentru După ce planul operaţiilor a fost aprobat de Cartierul poduri. Dar această comunicare venea prea târziu și n-a General, statul major al Grupului de Sud a început să provocat nicio mișcare a armatelor noastre. le aprofundeze, presupunând că operaţiile vor începe la În timpul acesta Armata 9 germană a terminat 28 septembrie. Din cauza timpului nefavorabil concentrarea în Ardeal în faţa trecătorilor apărate pregătirea a întârziat cu câteva zile, totuși întârzierea de Armata 1 română și se pregătea pentru începerea

26 1 (75) 2017 document studii/documente operaţiilor de năvălire în Ţara Românească. 6) Ca rezervă rămân Divizia sârbă în Biulbiul Mic și Comandamentul german a ordonat lui Mackensen să Divizia 9 română în spatele fl ancului drept. continue energic operaţiile în Dobrogea ca să atragă La 1 octombrie, la ora 7, bateriile inamice au acolo cât mai multe trupe române. Mareșalul, la rândul început bombardamentul pe tot întinsul frontului, său, a ordonat Armatei noastre a 3-a să înceapă atacul de la Cobadin până la Mare. Cea mai mare parte a asupra poziţiei fortifi cate Cobadin, chiar înainte de bateriilor își schimbaseră poziţiile de la care trăgeau a fi sosit Divizia 217 germană cu artileria grea și mai înainte, așa că puţinele noastre baterii au fost muniţiile așteptate. Comandamentul Armatei 3 având silite să tragă din nou focuri de recunoaștere. În același în vedere pericolul unui atac român în spate și nereușita timp, rușii și românii au ieșit din poziţiile lor și au eventuală a atacului, ceea ce ar fi nimicit totalmente început să înainteze spre poziţiile noastre la est de calea spiritul ofensiv al armatei, s-a opus acestui ordin. Însă ferată. Divizia de Cavalerie, întărită cu 6 companii de Cartierul General român adoptând planul ofensivei infanterie, ocupa poziţia de pe înălţimile cotei 90 și în Grupului Armatelor de Sud împotriva Bulgariei și jurul satului Peroclia; ca apărare directă au fost numite întărind grupul acesta cu trupe luate de la Frontul de companiile de infanterie, 2 regimente speciale de Nord și slăbind astfel Armatele sale 1-a și a 2-a, asupra cavalerie, 7 escadroane mitralioare și 6 tunuri încălecate; cărora germanii proiectau să izbească, venea singur grosul cavaleriei era înapoia fl ancului stâng al poziţiei, într-ajutorul Comandamentului german. lângă cota 90. Coloane strânse române atacau, dinspre 3. Atacurile nereușite ale Armatei Dobrogene. Încă de frontul Topraisar – Tuzla, poziţia Diviziei de Cavalerie. la 13 septembrie, după aprobarea planului de operaţii de Artileria noastră, puţin numeroasă, nu putea să se lupte către Cartierul General, comandantul Grupului Armatelor în sectorul acesta cu cea inamică. Ea și-a concentrat române de Sud a dat ordinul în care se expunea în linii focul asupra infanteriei care înainta și pentru scurt timp generale planul atacului decisiv asupra armatei noastre a reușit să întârzie atacul ei. Cu ajutorul coloanelor care dobrogene, ca să pună capăt ofensivei bulgare; Armata soseau necontenit din spate, inamicul a reînnoit atacul Dobrogeană să profi te de poziţia sa fortifi cată și să dea și a respins slabele noastre unităţi care ocupau puncte contraatacuri scurte, dar energice, având ca scop să sleiască înaintate la circa 1 km în faţa poziţiei. După-amiază fl ancul drept al inamicului; în timpul acesta Armata 3 românii au continuat atacul, dar escadroanele noastre va trece Dunărea între Olteniţa și Giurgiu, cu scopul de de mitraliere și-au desfășurat focul maximal și i-au silit a ocupa Bazargicul și să lovească în spatele inamicului. să se culce la 500 pași de tranșee. Toate încercările de Mai târziu, printr-o circulară către comandantul Armatei a se împinge primele coloane cu trupe proaspete au Dobrogene, acest plan de operaţii a fost dezvoltat și mai eșuat din cauza puternicului foc de infanterie. Atunci amănunţit: Corpul de Cavalerie să se îndrepte spre sectorul ajutoarele au început să se strecoare spre vest și să dintre Bairamdede și Mare și să caute a înconjura larg ocolească fl ancul nostru stâng, ţintind să se înfi gă adânc fl ancul drept al inamicului; în caz că cercetașii vor stabili în terenul liber dintre divizia de cavalerie și corpul că bulgarii se retrag sau detașează trupe ca să le trimită turc. Lupta a continuat toată ziua cu mare tenacitate și împotriva Armatei 3, când aceasta va trece Dunărea, atunci intensitate deoarece puţinii noștri luptători trebuiau să Armata Dobrogeană să treacă în ofensivă generală ca să oprească un inamic de câteva ori mai numeros; cavaleria împingă armata bulgară spre Dunăre. a tras puţinele cartușe pe care le avea și nu putea să le Comandantul Armatei Dobrogene a înţeles foarte împrospăteze, deoarece asupra terenului din spatele bine misiunea ce i se încredinţase și, la 30 septembrie, poziţiei se trăgea cel mai mult, așa că unica lor armă după ce primise recomandarea de a începe operaţiile rămânea spada, căci atunci carabinele lor nu aveau a dat următorul ordin de atac asupra aripei drepte a încă baionete. În general, cavaleria noastră, căreia i-a armatei noastre dobrogene: 1) Divizia 61 Infanterie să fost încredinţată cea mai grea misiune defensivă, nu înainteze la 1 octombrie, să atace și să ocupe înălţimile era înzestrată cu armele și muniţiile necesare pentru din jurul lui Enghes și Cazici; 2) Divizia 155 Infanterie un război modern. Temându-se să nu fi e înconjuraţi să atace cu fl ancul stâng și să ocupe înălţimile la nord de inamicul care făcea ocoale, cavaleriștii din fl ancul de Beșaul și Safular; 3) Primul grup al diviziilor române stâng, rămași fără mijloace de luptă (baionete, bombe (5 și 19) să atace și să ocupe înălţimile din jurul lui și cartușe), pe o poziţie abia întărită și fără obstacole Amuzcea; 4) O a doua grupă de divizii române (2, 12 artifi ciale, au început să părăsească câmpul de luptă și și 15) să reţină poziţiile cele mai importante, care fac să se retragă pe o poziţie mai înapoiată. Comandantul camufl ajul direcţiei Cernavodă; 5) Corpul de Cavalerie diviziei, care urmărea lupta, vedea situaţia critică a să se concentreze aproape de Osman-Taci, gata să se fl ancului stâng, dar nu dispunea de nicio rezervă pentru arunce înainte pentru exploatarea succesului, îndată ce a putea întări unitatea de luptă. Ca să înfrângă atacul poziţia din sectorul Sofular – Amzacea va fi străpunsă; energic al inamicului, care ocolise deja fl ancul stâng, document 2017 1 (75) 27 studii/documente el a hotărât să utilizeze efectul moral al atacului de pe creasta de lângă satul Sofular, la vreo 800 pași de cavalerie, deși era evident că ne va consta multe jertfe. tranșeele noastre. Așa că, până seara, au fost respinse La comanda comandantului diviziei, Regimentul 1 toate atacurile inamice date asupra centrului și fl ancului Cavalerie îndată a pornit sub cel mai puternic foc de drept. Rușii și românii au înaintat pe terenuri cu totul artilerie, în galop, peste câmpiile arate și noroioase. descoperite și, deși atacul lor cel mai tenace contra El a pătruns repede în interval și s-a năpustit la atac sectorului Diviziei de Cavalerie, a fost respins. Însă asupra trupelor care ne ocoleau. Românii erau sub în multe locuri noaptea a apucat coloanele inamice impresia groaznicului măcel de la Cocimar și nici n-au la 500-1.000 pași de poziţia noastră, fiind pericol așteptat lovitura; nici coloanelor lor, nici ajutoarelor ca nu cumva să se întreprindă atacuri de noapte, mai îndepărtate nu le-a venit în gând să deschidă foc străpungându-se frontul nostru slab ocupat. De aceea asupra escadroanelor care galopau, sleite deja de focul comandantul Armatei 3 a ordonat ca în timpul nopţii de artilerie și de galopul îndelungat pe terenul noroios. prin câteva contraatacuri să se împingă inamicul mai Cele dintâi au fugit coloanele din fl anc, iar după ele departe de tranșeele noastre. întreaga formaţie de luptă se grăbea să scape, să nu fi e În seara zilei de 1 octombrie comandantul Armatei ajunsă de spada cavaleriei. Înconjurarea inamică a fost Dobrogene a fost înștiinţat de către statul major al zdruncinată de atacul cavaleriei, iar în faţa frontului Grupului Armatelor de Sud că Armata 3 română a inamicul a fost oprit de focul de pușcă și de mitralieră. trecut deja peste Dunăre două divizii și că trecerea Seara în sectorul Diviziei de Cavalerie a sosit ajutorul fl uviului se face în regulă. trimis de comandantul armatei (1 batalion și 1 baterie) La 2 octombrie el a hotărât continuarea atacului și astfel divizia s-a stabilit defi nitiv în fl ancul drept al dând lovitura decisivă pentru străpungerea frontului armatei. Românii au apucat noaptea la 500-600 pași în lângă Amzacea, unde opera Corpul turc. Unităţile faţa poziţiei noastre. care trebuiau să dea lovitura au fost întărite în timpul Corpul turc dispunea de foarte puţină artilerie, care nopţii cu artilerie de rezervă; Corpului de Cavalerie i mai era și slab înzestrată cu muniţii. De aceea românii s-a încredinţat misiunea de a pătrunde spre Caraomer atacau foarte energic sectorul lui, intrând chiar în bătaia în spatele nostru, iar restul trupelor avea ordinul de puștii. Slaba artilerie turcă era silită să-și îndrepte focul a continua presiunea pe tot întinsul frontului atacat, exclusiv asupra infanteriei care înainta. Nederanjate de ca să poată despărţi trupele pe care să le trimită într- nimeni, bateriile inamice și-au vărsat vijeliile asupra ajutorul sectorului care atacă. În timpul nopţii turcii au tranșeelor și bateriilor turce, precum și asupra spatelui contraatacat inamicul și l-au risipit, luând și prizonieri. apropiat al poziţiilor. Deși inamicul a fost oprit la Însă rușii și românii n-au renunţat la atac. La revărsatul 1.000 pași în faţa poziţiei, totuși comandantul armatei zorilor, profi tând de ceaţă, ei s-au apropiat din nou fi ind anunţat despre slaba rezistenţă a nou formatelor de poziţiile noastre. Românii au ajuns în sectorul unităţi turcești, a trimis din rezerva sa, în spatele Diviziei de Cavalerie la 300 m de tranșeele noastre, dar sectorului acesta, întreg Regimentul 6 [...] pentru a neîndrăznind să se arunce în atac la baionetă au rămas putea la caz de nevoie, să ajute repede unitatea de luptă. întreaga zi sub focul de pușcă și mitralieră. Atacurile Rezerva Mobilă Varna era cel mai bine întărită. date în sectoarele Corpului turc și ale Rezervei Mobile Terenul din faţa poziţiei ei era cu desăvârșire descoperit Varna au fost respinse cu ajutorul unităţilor trimise din și deci nefavorabil pentru un atac inamic. rezerva armatei. Comandantul Armatei 3 a ordonat la În zori, Divizia 61 rusă, fără să bănuiască greutăţile toate unităţile din centru și din fl ancul stâng (Diviziile 1, cu care avea să se lupte, a înaintat în coloane bine 4 și 6) să trimită detașamente puternice de recunoaștere organizate. Inamicul a fost lăsat să se depărteze sufi cient care să angajeze inamicul din faţa lor pentru ca acesta de tranșeele sale, ca după aceea bateriile noastre de câmp, să nu poată să despartă trupele pe care să le trimită ajutate de 3 baterii grele ale aliaţilor să-l acopere cu foc împotriva fl ancului drept. de vijelie. Rușii au suferit pierderi mari pe terenul acesta După cum vom vedea mai departe Cartierul General descoperit și îndată ce au observat că se pregătește un român hotărăște ca în ziua aceea să suspende operaţia contraatac, s-au retras spre poziţia iniţială, urmăriţi de Grupului Armatelor de Sud, deoarece proiecta să foc de artilerie. atragă trupe pentru întărirea Armatelor de Nord. Însă În sectorul Diviziei 6 Infanterie au înaintat 2 regi- comandantul grupului a ordonat suspendarea trimiterii mente ruse spre valea dinspre poziţia noastră și cea de trupe peste Dunăre, neanunţând despre aceasta statul inamică. Aici terenul era complet descoperit, așa că major al Armatei Dobrogene. De aceea, aceasta din artileria noastră a reușit să dezorganizeze ușor coloanele urmă a continuat operaţiile începute și în 3 octombrie. inamice. Un regiment a început să se retragă imediat Dimineaţa, artileria inamică a început să tragă foc pe poziţia iniţială, iar celălalt a reușit să se menţină de vijelie asupra tranșeelor noastre, de la Amzacea la

28 1 (75) 2017 document studii/documente Pervelia. Focul acesta era foarte puternic, ceea ce arată părţilor podului, care mai târziu vor fi îndreptate spre că artileria inamică a fost întărită cu multe baterii, luate locul stabilit. Pentru apărarea podului după ce va fi fost din rezervă și poate din fl ancul drept. Și în ziua aceasta construit, ca și pentru conlucrarea cu trupele care vor unităţile noastre din fl ancul stâng s-au înmulţit doar fi trecut Dunărea, în bălţile Dunării au fost instalate să trimită slabe detașamente de recunoaștere pentru a 5 baterii grele și 6 baterii de câmp, care au fost legate demonstra în faţa poziţiei inamice. În sectorul Diviziei 6 cu șoseaua principală prin drumuri special pavate; detașamentele de recunoaștere au fost fugărite, iar pe contra observatorilor din avioane a fost instalată o urmele lor au început să înainteze întreaga Divizie 115 baterie antiaeriană; pentru trecerea pe celălalt mal a rusă. Cu tot focul nostru de artilerie, coloane strânse primelor trupe, care să asigure stăpânirea malului până inamice au ajuns chiar până la sârmele ghimpate, la terminarea podului, a fost adusă o mică cantitate de încercând să le distrugă ca să treacă la atac. Artileria vase de navigaţie; pentru a nu permite fl otei austriece să noastră a început foc de îngrădire (baraj), nepermiţând se apropie de pod, a fost minată Dunărea și canalul din ajutoarelor să se apropie. În același timp, s-a dezlănţuit spatele Ostrovului Lung, iar între Giurgiu și Zimnicea din tranșee cel mai puternic foc de pușcă, care a silit au fost construite câteva staţii aruncătoare de mine; în coloanele mai înaintate ruse să se întoarcă înapoi. sfârșit o instrucţiune amănunţită, trimisă la timp tuturor Retrăgându-se în dezordine pe un teren cu totul unităţilor, stabilea modul de trecere al primelor trupe, descoperit și urmăriţi cu foc de artilerie, rușii, până să construcţia podului, ofensiva după trecerea podului etc. ajungă la poziţia lor iniţială, au suferit mari pierderi. În noaptea spre 1 octombrie a sosit la punctele de Pe frontul Amzacea – Pervelia inamicul a ajuns la trecere stabilite Divizia 10 din Corpul 5, prima care 200-500 pași de tranșeele noastre, dar datorită calmului trebuia să treacă cu bărci pe malul de sud al Dunării și să turcilor și al călăreţilor noștri descălecaţi care de acum ocupe o poziţie care să asigure construcţiei podului. La întâmpinau cu foc precis orice încercare de atac, el nu ora 3, o mare masă de oameni aștepta să fi e încărcată pe putea să se hotărască să atace cu baioneta. Comandantul vase de navigaţie. Abia atunci s-a constatat insufi cienţa Armatei Dobrogene a făcut cunoscut la statul major al acestora, în loc de 1.000 bărci în canalul din spatele Grupului de Armată că armata a executat cât se poate insulei Lung se găseau numai 250, așa că era nevoie de energic atacul ordonat, că în ziua aceea au fost băgate ca pentru prima trecere să se utilizeze și pontoanele în front ultimele rezerve, că nu sunt semne de detașare podului. La ora stabilită toate bateriile inamice, deși de unităţile bulgare ca să fi e îndreptate spre Armata 3 știau că acolo nu aveam niciun fel de trupe, au deschis română și că, în sfârșit, Armata Dobrogeană este în foc puternic asupra malului nostru de lângă Rahova și așteptarea ajutoarelor române, care au trecut Dunărea. asupra satului însuși. Pontoanele și bărcile încărcate cu Dar în locul ajutorului așteptat, el a primit întristătorul infanterie, mitraliere și tunuri ușoare au pornit de la răspuns, că din cauza timpului nefavorabil, Armata 3 malul stâng și îndată ce au intrat în fl uviu au fost duse română a fost silită să-și limiteze operaţiile dincolo de de curent: în loc de rânduri strânse, cum și-o reprezenta Dunăre. Comandantul Grupului Armatelor de Sud mai comandamentul român, întreaga Dunăre s-a umplut ordonă să se continue atacurile ca să se exploateze deruta cu bărci care navigau în dezordine și care ajungeau pe provocată în rândurile bulgare de demonstraţia de la malul nostru nu la punctele care au fost fi xate de plan. Rahova. Vom vedea mai departe că rândurile bulgare Deși n-aveau în faţa lor un inamic, comandanţii români n-au fost deloc derutate de demonstraţia de la Rahova, s-au cutremurat de dezordinea aceasta pierzându-și deoarece aceasta a fost parată încă înainte de a se face credinţa în succes. Unităţile, după ce au fost organizate, cunoscută de trupă, căci comandamentul nostru avea în au început să înainteze extrem de încet și fără tragere vedere incapacitatea armatei române de a manevra în de inimă spre sud pentru a ocupa satele Slivopole, maniera atât de amplă, așa cum era prevăzut în operaţia Cacamahle (?) și Borisovo. Acest din urmă sat era ocupat atât de curajoasă însă numai teoretică. numai de 2 companii de grăniceri. După focul puternic 4. Trecerea neizbutită peste Dunăre a Armatei 3 ele au înţeles că aici se întreprinde o serioasă operaţie de română. S-a hotărât ca trecerea peste Dunăre a trecerea Dunării cu mari forţe și au hotărât că, pentru Armatei 3 română să se facă în sectorul dintre Flămânda a zăbovi înaintarea inamică până la sosirea ajutoarelor, și Rahova, deoarece el este îndepărtat la vreo 140 km să se sacrifi ce. Și într-adevăr desfășurate pe un front de grosul armatei bulgare din Dobrogea, așa că aceasta larg ele s-au împotrivit ofensivei unei întregi divizii nu putea să oprească trecerea Dunării chiar dacă ar fi inamice. Comandantul punctului fortifi cat Rusciuc, afl at de mai înainte despre aceasta. Afară de aceasta, imediat după ce a fost anunţat de straja grănicerească fl uviul este aici mai strâmt (circa 900 m) așa că podurile despre trecerea inamicului peste Dunăre, a trimis spre vor putea să fi e construite mai ușor, canalul din spatele Rahova 2 companii din Rezerva Mobilă, împreună cu Ostrovului Lung asigura construcţia în taină a (verigilor) 1 baterie de câmp și cu 1 de obuziere. Aceste unităţi au document 2017 1 (75) 29 studii/documente sosit la amiază, intrând imediat în luptă. În același timp imposibilă. Comandantul român a pierdut orice speranţă 2 batalioane ale noastre, în marș spre Turtucaia, se găseau în reușita acţiunii întreprinse. Comandantul Grupului lângă Vranova. Îndată ce au auzit detunăturile dinspre de Sud a plecat, încă de la 2 octombrie, pentru a raporta Rahova au întâmpinat pe românii care treceau prin la Cartierul General despre greutăţile întâmpinate. Vetovo și Brașlean. Trupele noastre puţin numeroase au Comandantul general a luat atunci hotărârea să se purtat toată ziua lupte cu inamicul numeros și numai suspende deocamdată operaţia, dispunând ca pe poziţia seara au fost silite să se retragă din satele Slivopole, din capul podului Rahova să rămână Divizia 10, fără Cacamahle, Borisovo și Vetovo. Însă, ele au atacat în artilerie, iar toate celelalte trupe urmând să treacă înapoi timpul nopţii pe românii care au intrat acolo, i-au fugărit pe malul român. În ce măsură Armata Română a început în dezordine, reocupându-și poziţiile părăsite. În timpul cu dragă inimă operaţia năvălirii în Bulgaria se vede zilei cu toate că a fost atacat de câteva ori canalul de către din faptul că ordinul ca Divizia 10 să rămână pe malul aviaţia noastră, românii au reușit să construiască podul. nostru n-a fost executat: îndată după primirea ordinului La 2 octombrie au început să treacă pe malul nostru de retragere, toate unităţile s-au îndreptat spre pod, doar artileria Diviziei 10 și unităţile Diviziei 11. Pe malul unităţi din două regimente de infanterie rămânând pe nostru se găseau deja forţe sufi ciente, însă operaţiile malul drept pe o poziţie foarte aproape de pod. inamicului deveneau tot mai încete, tot mai îndrăzneţe. Flota austriacă continua a bate podul. La 3 octombrie În loc să înainteze adânc la sud, căci nu se găsea nimeni el a fost atins și stricat de mine speciale. Reparat în care să-l oprească, românii nu puteau să se hotărască să grabă, podul a fost atins în aceeași zi încă de 4 ori atace slabele noastre unităţi, ci au început să schimbe și comandantul român îl socotea deja ca o legătură unităţile din linia de luptă cu cele care veneau dincolo nesigură, între cele două maluri. de Dunăre, deoarece cele dintâi ar fi fost obosite. Ele Împrejurarea aceasta ca și conjunctura schimbată au pierdut întreaga zi executând mișcări nehotărâte, dar prin presiunea austro-germană asupra Armatelor de trăgând mereu foc de artilerie asupra satelor ocupate de Nord au silit Cartierul General român să renunţe unităţile noastre. Văzând ezitările și rătăcirile românilor, defi nitiv la ofensiva contra Bulgariei și să-și schimbe trupele noastre au început să se încreadă mai mult în încă o dată planul de luptă. Aceasta se vede din puterile lor și devenind mai hotărâte rezistau tot mai următoarea Directivă din 4 octombrie: „Deoarece tenace. Până seara ei nu s-au mișcat aproape deloc de pe forţele inamice din Dobrogea sunt imobilizate, se va poziţii și numai sub presiunea inamicului prea numeros pune în aplicare planul iniţial de ofensivă pe fronturile s-au retras spre satele Gagolea și Presana, pregătiţi de nord și de nord-vest, formându-se o nouă masă de pentru o nouă rezistenţă. Românii s-au mulţumit cu manevrare dar, până la formarea ei, Armatele 1, 2 și ocuparea poziţiilor noastre așa că nu și-au continuat de Nord să rămână în defensivă. Grupul Armatelor ofensiva spre sud. de Sud (a 3-a și Dobrogeană) va avea misiunea de Asigurarea spatelui Armatei noastre a 3-a o făcea a asigura libertatea de acţiune a celorlalte fronturi, Comandamentul german; comandantul armatei nimicind orice forţe inamice, care ar fi înaintat între noastre a luat o serie de măsuri de contraacţiune a Gura Oltului și Marea Neagră; deoarece Armata 3 năvălirii române în Bulgaria; el a poruncit garnizoanei va trebui să ţină Dunărea învăluită și să nimicească Turtucaia care a intrat în Armata de Operaţiuni să se toate mijloacele de trecere; Armata Dobrogeană să-și întoarcă înapoi; să se trimită din Silistra la Turtucaia menţină cu orice preţ poziţiile actuale, atrăgând cât se bateriile grele și 1 baterie de câmp, Regimentul 2 Miliţie poate mai multe forţe inamice”. (Opâlcenschi) care trebuia să sosească pe calea ferată din Noi vom vedea mai departe că a eșuat și acest plan Burgaz, să debarce la Roazgrad, de unde să se îndrepte român, deoarece a fost adoptat prea târziu; între 5 și imediat spre Silistra. 6 octombrie asupra Armatelor 1 și 2 române s-a dat Din cauza incapacităţii comandantului român de a de către austro-germani un atac decisiv, Armata 2 organiza succesul tactic, situaţia trupelor se înrăutăţea română dezorganizându-se complet; masa de manevră tot mai mult. Flota austriacă a început să bombardeze n-a putut să intre în ofensivă, așa cum stabilea planul podul și să arunce mine pentru distrugerea lui. Din Cartierului General, ci a fost utilizat pentru oprirea cauza ploilor torenţiale malul românesc a fost inundat, năvălirii inamice în Ţara Românească și pentru apărarea așa că circulaţia devenea posibilă numai pe drumurile trecătorilor Carpaţilor. Așadar, Cartierul General român potrivite; chiar câteva din aceste drumuri au fost a pregătit toate forţele materiale necesare unei operaţii inundate, deoarece la construcţia lor n-a fost luat în bine organizate prin Rahova, în spatele Armatei noastre consideraţie regimul apelor; artileria grea a fost așezată a 3-a. Însă reușita acestei operaţii complicate cerea în astfel că nu putea să ţină departe de pod fl ota austriacă, primul rând viteză care putea să fi e obţinută numai de pe când mutarea ei prin bălţile care s-au făcut a devenit trupe cu mari calităţi morale, însă comandantul român

30 1 (75) 2017 document studii/documente nu făcuse nimic pentru ridicarea moralului armatei sale, organizate se trimiteau îndată pe poziţii ca să întărească aceasta fi ind și una din cauzele principale a moliciunii companiile Regimentului 4 Marș. În timpul zilei, frontul operaţiilor după trecerea Dunării. Corpului turc a fost complet restabilit. Inamicul și-a 5. Respingerea atacurilor Armatei Dobrogene continuat atacurile în contra Diviziei de Cavalerie, (de la 4 și 5 octombrie 1916). Din raportul de la Corpului turc și Rezervei Mobile cu ajutorul întăririlor 3 octombrie al comandantului Armatei Dobrogene se care soseau din sectoarele neatacate, însă aceste atacuri vede că Armata noastră a 3-a a ieșit victorioasă în luptele au fost respinse. defensive; trupele ruso-române din Dobrogea au fost Trupele ruso-române au repetat de câteva ori, în sleite și nu mai puteau să atace cu aceeași energie, iar zilele de 5 și 6 octombrie, atacurile asupra fl ancului comandamentul nu mai avea rezerve cu care să împingă nostru drept încercând să profi te de apropierea lor de unităţile spre noi atacuri. Momentul era foarte favorabil poziţia noastră. Dar aceste încercări nereușite, le-au pentru reînceperea ofensivei noastre din Dobrogea. Dar costat scump. În cele din urmă, comandantul Armatei nu sosiseră încă ajutoarele așteptate. În afară de asta, Dobrogene, presupunând că bulgarii au primit mari victoria noastră a fost obţinută cu preţul multor jertfe întăriri și, deoarece trecerea Dunării de către Armata 3 și a sleit forţa morală a luptătorilor noștri. Unităţile română a fost zădărnicită, a ordonat încetarea atacurilor, din fl ancul drept au stat 3 zile de-a rândul sub un foc unităţile armatei întărindu-se bine pe poziţiile la care continuu, de abia respingând atacurile înfuriate inamice. au ajuns, apărându-le cu tenacitate, în caz că bulgarii ar A suferit mai ales moralul Diviziei 25 turcă care a fost fi trecut la ofensivă. Frontul dobrogean devenind foarte completată cu sirieni, care nu știau turcește, conducerea liniștit, comandantul nostru a profi tat de acest lucru unităţilor turce devenind foarte difi cilă. Noaptea spre restabilind unităţile dezorganizate în cele 6 zile de luptă, 4 octombrie l-a apucat pe inamic în faţa tranșeelor întărind poziţii și pregătind atacul poziţiei Cobadin și Diviziei turce. În timpul nopţii, aceasta s-a năpustit ofensiva în Dobrogea de Nord. la atac asupra unui sector mic, a pătruns în poziţie și V. Al doilea atac al poziţiei fortifi cate Cobadin a început să se desfășoare în lărgime. Soldaţii turci, 1. Situaţia la 19 octombrie. Planul de atac. Planul terorizaţi de 3 zile, au fost cuprinși de panică și au general al acţiunii în contra României se execută cu o început să fugă spre satul Amzacea. Au fost capturate stricteţe uimitoare. După izgonirea armatelor române 2 baterii turce părăsite de servanţii lor, celelalte baterii din Transilvania, armata austriacă a prins curaj, iar opinia fi ind coborâte repede de pe poziţii, pentru a nu cădea publică s-a liniștit. Rămânea ca să se străpungă frontul în mâinile inamicului. În timpul acesta, 3 companii român din Carpaţi, austro-germanii să năvălească în din Regimentul 4 Marș mergând în ajutorul Diviziei valea Munteniei și împreună cu grupul mareșalului de Cavalerie se găseau în spatele poziţiei străpunse. Mackensen, să înconjoare, lângă București, armata Comandantul de batalion îndată ce a observat română și să o nimicească. Dar ca să poată Mackensen panica a îndreptat companiile spre nord, drept în faţa să despartă mai multe trupe, care să opereze dincolo de soldaţilor care fugeau. Mulţimi imense au trecut prin Dunăre, era necesar ca armata bulgară să înainteze în companiile noastre, însă ele n-au stat la îndoială, nu și-au Dobrogea de Nord și să-și micșoreze frontul, ocupând dezorganizat rândurile și au ajuns la satul Amzacea unde terenul cel mai strâmt, dintre Bomascic și lacul Tasavlu. inamicul de-abia se instalase. Acolo s-au aruncat la atac Deci era nevoie ca înainte de toate să se atace puternic cu baioneta și au alungat din sat pe inamic, ajungând fortifi cată poziţia de la Cobadin. până la poziţia turcă părăsită. Inamicul, neputând să se După ofensiva nereușită de la 1 până la 6 octombrie, orienteze din cauza inamicului, credea că este atacat de Armata Dobrogeană inamică a primit ordinul de a forţe puternice. De aceea, el s-a retras de pe toată poziţia apăra cu orice preţ poziţia aceasta. Armata a rămas cu unde veneau unităţile noastre. aproape același efectiv și a reușit să-și menţină terenul Comandantul armatei a afl at repede despre dezastrul câștigat în timpul ofensivei – spaţiul dintre linia la care din sectorul ocupat de corpul turc și a luat măsuri pentru au ajuns și poziţia fortifi cată (se fortifi că necontenit) îndreptarea situaţiei: el a poruncit Diviziei de Cavalerie așa că, în locul subţirei poziţii fortifi cate, a răsărit o să-și întărească vecinul și să menţină rezistenţa fl ancului zonă fortifi cată, largă între 3 și 7 km. Toate lucrările de armatei; a îndreptat spre Mustafaci toate unităţile fortifi caţie au fost considerabil perfecţionate, s-a dat rezervei sale (2 batalioane din Regimentul 11 Marș, o atenţie deosebită blindajelor împotriva focului de 1 baterie din Rezerva Mobilă Varna, 2 companii și artilerie și obstacolelor artifi ciale. 1 baterie din Divizia 4, 2 baterii cu tragere lungă germană Pregătirea noastră pentru atacul acestei poziţii n-a de la Caraomer); 1 escadron a tăiat drumul soldaţilor încetat nici chiar în timpul contraofensivei de la 1-6 turci care fugeau; ofi ţerii din statul major al armatei octombrie: poziţia iniţială se îmbunătăţea necontenit; strângeau și organizau pe cei care fugeau; unităţile astfel unităţile au fost completate cu soldaţii răniţi care s-au document 2017 1 (75) 31 studii/documente însănătoșit și cu mulţi voluntari din Dobrogea; unităţile nu putea să conducă bine lupta grupului care trebuia să mixte care au intrat în efectivul armatei au căpătat dea lovitura. Organizarea luptei ar fi câștigat mult dacă o mai bună organizare; de exemplu Rezerva Mobilă comandantul Armatei 3, împreună cu marele său stat Varna, care a ajuns să aibă efectivul unei divizii, nu major, rămânea comandantul Grupului de Vest de izbire, avea stat-major, nici serviciile necesare aprovizionării; iar conducerea Grupului de Est de demonstrare, ar fi statul major al armatei nu organizase până acum aceste fost încredinţată comandantului Diviziei 4 Infanterie, trupe într-o unitate de luptă, ci aproape în fi ecare zi le (generalul Chiselov). În efectivul Grupului de Est care schimba numele (Rezervă Mobilă Varna, Garnizoana trebuia să străpungă poziţia inamică intrau următoarele Varna, Trupele de la Varna, Trupele de la Bazargic, unităţi: Divizia Mixtă, 1 regiment din Divizia 4, Divizia Garnizoana Bazargic), așa că unităţile vecine nu puteau 217 germană; Brigada germană, Divizia de Cavalerie să se orienteze nici să înţeleagă despre ce anume trupe întărită cu un regiment de infanterie din Divizia 1 și cu se vorbește în ordinele către armată. Pentru a scăpa de 1 batalion din Divizia 4, Brigada de Marș și Regimentul acest inconvenient, Rezerva Mobilă a format, împreună 1 și 2 de Artilerie Grea. În Grupul de Vest, care trebuia cu brigada din Divizia 6, o Divizie Mixtă, prevăzută cu să angajeze prin demonstraţii cât mai multe forţe toate organele și serviciile necesare comandamentului; inamice, rămâneau următoarele unităţi: 1 regiment pe front a sosit treptat o divizie germană bine înzestrată german de cavalerie, Divizia 1, Corpul turc, Divizia 4 cu artilerie grea; o mare cantitate de muniţie de rezervă și câteva baterii grele. era în drum spre spatele apropiat al armatei; comandanţii Conform planului german de atac pentru regruparea și statele majore mereu studiau poziţia inamică; în sfârșit armatei aproape toate unităţile se mișcau, între 10 și se lucra de către statul major al lui Mackensen și de către 14 octombrie, în spatele bazei de plecare pentru a-și cel al Armatei noastre a 3-a planul de atac. lua noile locuri. Dacă inamicul ar fi afl at despre această Poziţia fortifi cată Cobadin cu fl ancurile limitate mare mișcare și ar fi întreprins un atac energic, la fel pe Dunăre și Mare putea să fi e trecută numai printr-o ca acel între 1 și 6 octombrie, armata noastră avea să străpungere frontală. La fel de accesibilă și la fel sufere. Cel puţin planul de atac ar fi fost compromis. fortifi cată pe tot frontul, atacul din orice parte era la Dar inamicul rămâne inactiv și niciun avion nu se fel de greu. În alegerea punctului de atac trebuia să ridică deasupra sau în spatele poziţiei noastre deși se ţină seamă numai de direcţia loviturii, alegându-se timpul era foarte bun pentru zbor. Mutarea unităţilor acea direcţie care ar fi dat cel mai mare succes tactic în s-a terminat la 16 octombrie, bateriile noastre grele și contra comunicaţiilor inamice. Baza trupelor române de câmp și-au ocupat poziţiile noi, fi xate prin planul era calea ferată de peste Dunăre, pe când rușii se de atac fi ind gata să deschisă deodată foc în direcţia pe serveau și de drumul Medgidia – Măcin – Brăila – care o trimitea Comandamentul german. Unităţilor se Galaţi. Sectorul cel mai convenabil pentru atac era dădeau următoarele indicaţii deasupra metodei atacului: Cobadin – Rasova, după care se găsea la 10 km operaţia să înceapă la 19 octombrie dimineaţa, între 6.30 Cernavodă, iar la 20 Medgidia. Străpungând acest și 8; să se efectueze tragerea de reglare a bateriilor, după sector, noi intram în locul cel mai sensibil al spatelui care să înceapă un bombardament ucigător; în timpul inamicului, tăiam drumul retragerii trupelor inamice acesta, infanteria să înainteze și să ajungă la o astfel de peste Dunăre și la nord. În felul acesta se tăiau toate distanţă de poziţia inamică, încât să poată ajunge la comunicaţiile Armatei Dobrogene, care rămâne strivită ea printr-un salt, la o oră stabilită; artileria să-și mute lângă malul mării, incapabilă să organizeze o nouă focul, pentru a tăia drumul ajutoarelor inamicului; atunci rezistenţă. Comandantul Armatei 3 a comunicat acest infanteria să se arunce la asalt cu baioneta și să caute să considerent comandantului german, însă Mackensen nu ajungă la artileria inamică; în prima zi, Grupul de Vest l-a aprobat. Statul său major elaborase un alt plan de să cucerească înălţimile din faţa Diviziei 1, iar cel de Est atac, după care plan lovitura principală trebuia să se dea poziţia principală inamică împreună cu artileria ei; toate asupra fl ancului stâng inamic în sectorul din jurul satului instrucţiunile atacului să fi e păstrate în taină, făcându-se Topraisar. Armata se împărţea în două Grupuri inegale: cunoscut soldaţilor în ajunul operaţiilor. de Vest (sub comanda generalului Toșev) și de Est (sub 2. Operaţiile de la 19 octombrie. Comandanţii celor comanda generalului Cantargiev). Comanda generală două grupuri au dat, în seara zilei de 18 octombrie, a celor două grupuri rămânea mareșalului. Această instrucţiunile pentru începerea atacului pentru ziua nouă organizare a armatei noastre și această mutare următoare. Comandantul Grupului de Vest a ordonat: arbitrară a comandanţilor deprecia comandamentul a) Divizia 1 Infanterie, după o pregătire efi cace de bulgar. Acest lucru a infl uenţat în rău lupta, fi ind una artilerie, să înainteze și să cucerească poziţia inamică de din cauzele nereușitei: comandantul Diviziei Mixte pe înălţimile Sabota-bata și la nord de Cocargea unde (generalul Cantargiev) cu statul său major abia format, să se întărească; b) Corpul turc, împreună cu 1 batalion

32 1 (75) 2017 document studii/documente și cu 3 baterii din Divizia 4 Infanterie să înainteze poziţiei inamice, unde își organizau poziţia. Divizia cu fl ancul stâng ca să susţină Divizia 1 Infanterie, „Preslov” a înaintat spre obiectivele sale silind pe inamic silindu-se să cucerească poziţia inamică dintre satele să evacueze tranșeele din prima linie. Retrăgându-se Cocargea și moșia Sosus-Ali-Bei; c) Divizia 4 Infanterie spre poziţia principală, inamicul a suferit mari pierderi să detașeze un regiment pentru a forma rezerva din cauza focului nostru de artilerie. Flancul drept al mareșalului Mackensen; în caz că inamicul va opune diviziei nu putea să înainteze căci unităţile vecine din o slabă rezistenţă, divizia să caute să ocupe îndată ce Divizia Mixtă au rămas pe loc, neangajând pe inamic la Grupul de Est va începe ofensiva, înălţimile la nord Agemler, de unde el fl anca formaţia de luptă a diviziei. de Sofular și Carabaca; d) Regimentul 47 Infanterie Totuși până noaptea unităţile din Divizia 4 Infanterie rămâne lângă Chioselar, ca rezervă a comandantului și-au ocupat obiectivele. Grupul de Est înainta mai grupului. Comandantul Grupului de Est a ordonat: a) încet, deoarece unităţile nu-și coordonau activitatea, Divizia de Cavalerie cu unităţile care i-au fost atașate iar între Regimentul 8 Infanterie, unităţile germane și să atace inamicul din faţă începând să pătrundă cu o Divizia de Cavalerie s-au creat mari intervale. Inamicul unitate de cavalerie la nord de lacul Tuzla, tăind astfel a început să contraatace fl ancurile unităţilor mai izolate. inamicului drumul retragerii spre Mare; b) Divizia 217 Aceste contraatacuri inamice au fost respinse, însă germană și Brigada germană „Bode” să atace inamicul mitralierele inamice fl ancau unităţile mai înaintate, dintre Topraisar și Divizia de Cavalerie; c) Divizia zăbovindu-le ofensiva. Divizia de Cavalerie a alungat pe Mixtă să ocupe înălţimea Balabanlar și să colaboreze la inamic de la primele lui poziţii, organizându-se imediat atacul germanilor. Cel mai ciudat lucru în acest ordin acolo. Comandantul grupului a ordonat ca ofensiva să este misiunea Diviziei de Cavalerie: era foarte puţin fi e continuată și în timpul nopţii, ca să se atace și poziţia probabil ca inamicul să se retragă spre Mare, ca să fi e principală inamică, la vest de lacul Tuzla. Însă acest atac a nevoie ca drumul acestei retrageri să fi e tăiat de Divizia fost contramandat, deoarece unităţile se dezorganizaseră de Cavalerie. destul în timpul zilei ca să mai poată porni la atac de În dimineaţa zilei de 19 octombrie a început tragerea noapte pe un teren necunoscut. Și unităţile germane de reglare a bateriilor grele și de câmp, acum instalate, înaintau, însă schimbând direcţia ofensivei spre satul asupra punctelor de reper din poziţia inamică. Focul Topraisar, unde era concentrat focul artileriei lor grele. rar de artilerie devenea treptat tot mai des și pe la Această schimbare de direcţie le descoperea fl ancurile, ora 8 aproape toate bateriile și-au dezlănţuit focul precum și cele ale unităţilor vecine. Ele supravegheau distrugător. Poziţia inamică a fost acoperită de obuze. puterea artileriei lor și credeau că ea va slei rezistenţa Viaţa parcă pierise de acolo. Inamicul era surprins și inamică. Îndată ce au început să sufere pierderi cauzate desconcentrat, căci pentru prima oară în Dobrogea, de puști și mitraliere, ele au încetat înaintarea așteptând activa o atât de enormă masă de artilerie. Cel mai mare din nou rezultatul focului de artilerie. Seara, unităţile efect demoralizat producea focul de artilerie din sectorul germane au ocupat poziţii la 2 km de poziţia inamică Topraisar asupra căruia trăgeau cele mai multe tunuri de la Topraisar. Comandantul Grupului de Est, după grele. Dar când infanteria noastră a ieșit din adăposturile ce s-a convins că ziua ofensiva este întovărășită de sale și a început să înainteze, bateriile inamice, care mari pierderi, a ordonat să se atace poziţia inamică până acum trăgeau foarte rar, și-au aruncat asupra lor în timpul nopţii, însă acest ordin a fost revocat după focul de vijelie și, deși mai numeroasă, artileria noastră ce comandantul diviziei germane a făcut cunoscut că nu a putut să înăbușe pe cea inamică, care se găsea pe divizia este dezorganizată. poziţii camufl ate iar, în afară de asta, punctele noastre 3. Continuarea atacului (20 octombrie). Românii de observaţie nu erau înalte, neputându-se urmări de din faţa Grupului de Vest, care au fost întăriţi în timpul acolo tragerea bine. Totuși infanteria inamică a fost nopţii cu unităţi rusești, au încercat să surprindă unităţile nevoită să se ascundă în tranșee și să suspende tragerea. Diviziei 1 Infanterie, care ameninţau cea mai importantă Deși sub foc puternic de artilerie, unităţile din Grupul direcţie – Cernavodă. Însă, unităţile noastre erau bine de Vest au ajuns spre seară la obiective. Corpul turc întărite pe primele poziţii inamice și au stat toată însă abia a înaintat, deoarece ofensiva lui era susţinută noaptea de veghe. Ele au întâmpinat cu foc de pușcă și de puţine baterii și acelea prost înzestrate de muniţii. mitralieră pe inamicul care le ataca și l-au respins foarte Generalul Toșev, după ce a afl at cauzele întârzierii ușor. În zori, unităţile noastre au reînceput ofensiva, înaintării în acest sector, a întărit Corpul turc cu încă pentru ca angajând pe inamicul din faţa lor să nu-i 2 baterii bulgare și a ordonat comandantului acestui corp permită a detașa trupele pentru a le trimite în contra să continue observaţiile și în timpul nopţii, ajungând Grupului de Est de izbire. Generalul Toșev urmărea neapărat la obiectivele ordonate. Unităţile Diviziei 1 necontenit lupta de pe frontul larg al Grupului de Vest, Infanterie au ajuns până seara la reţelele de sârmă ale și îndată ce a observat că rezistenţa inamicului poate să document 2017 1 (75) 33 studii/documente fi e înfrântă aici, a ordonat ca ofensiva să se continue cu Diviziei 4 Infanterie. Momentul era decisiv. Trebuia o și mai mare energie, pentru ca în caz că inamicul a luat să se profi te neîntârziat de dezorganizarea rândurilor trupe de pe acest front să se străpungă poziţia principală. inamice. De aceea, comandantul diviziei nici n-a Divizia 1 Infanterie a cucerit în timpul nopţii un mic așteptat sosirea Regimentului 31 Infanterie, ci a ordonat sector din poziţia principală de distrugere a obstacolelor să se înceapă îndată apropierea de poziţia principală. artifi ciale din faţa ei. În zori, toate unităţile s-au aruncat Ofensiva a fost așa de energică și așa de bine susţinută în același timp la atac cu baioneta și au intrat în poziţie. cu foc de artilerie că din unităţile inamice care ocupau Inamicul din prima linie de tranșee n-a putut să suporte primele tranșee n-a scăpat niciunul. Până seara, unităţile lovitura și s-a retras spre liniile mai înapoiate. Sofi oţii au ajuns la 2 km de poziţia principală și au luat în îl urmăreau de aproape cu îndărătnicire, alungându-l captivitate 3.000 de ruși. După ce a contramandat atacul mereu din tranșee, așa că seara au ajuns până la tranșeele de noapte comandantul Grupului de izbire (de Est) a cele mai din urmă, pe ambele părţi ale înălţimii Sapata- ordonat ca la 20 octombrie: a) Divizia de Cavalerie să Bata. Rezervele inamice se grăbeau să organizeze o nouă continue ofensiva și să cucerească poziţia inamică la vest linie de rezistenţă pe creasta din spatele înălţimii. Dar și de lacul Tuzla; b) unităţile germane să continue atacul ele au fost repede dezorganizate de soldaţii care fugeau la Topraisar, iar după aceea să urmărească la nord pe îngroziţi de la primele linii. Însă și unităţile noastre au inamic; c) Divizia Mixtă să atace pe inamicul din faţă. fost prea dezorganizate, așa că îndată ce a început să se Divizia de Cavalerie împreună cu unităţile atașate a însereze ele au încetat urmărirea pentru a se organiza înaintat energic și a reușit să cucerească, până la ora 9, și întări pe poziţia cerută. În ziua aceea, Corpul turc tranșeele la vest de Tuzla. Aici, însă, unităţile care atacau a întâmpinat o mai mică rezistenţă, deoarece panica au fost întâmpinate cu foc de vijelie și silite să înceteze sectorului dunărean s-a extins repede pe întreaga linie ofensiva. În același timp s-a observat mare mișcare în română. La prima presiune, chiar românii au început rezervele inamice care se grăbeau să vină, prin șanţurile să părăsească poziţiile intermediare, oprindu-se pe adâncite de comunicaţie, într-ajutorul unităţilor din poziţia principală. Pantele descoperite erau acoperite de prima linie. Cu ajutorul coloanei drepte a diviziei care, mulţimi care se retrăgeau în dezordine și asupra cărora după ce și-a ajuns obiectivul, s-a îndreptat spre stânga, trăgea cu succes artileria corpului (4 baterii turce și 5 inamicul din faţa fl ancului diviziei a fost clătinat și bulgare). Comandantul corpului s-a mulţumit doar s-a retras pe crestele întărite mai înapoiate. Unităţile cu urmărirea de artilerie, oprindu-și unităţile de linia germane înaintau extrem de încet, deoarece la fi ecare Cocargea – moșia Sosus-Ali-Bei. Însă, comandantul încercare de ofensivă infanteria era sub un foc puternic grupului dorea să se exploateze succesul Diviziei 1 de mitralieră care îi pricinuia mari pierderi. Nici Divizia Infanterie. El a întărit corpul cu 1 batalion bulgar din Mixtă n-a putut să înainteze mult în ziua aceea, deoarece rezerva sa și cu 2 baterii din Divizia 1 și a ordonat ofensiva ei era susţinută de un foarte slab foc de artilerie. acestuia că până seara să cucerească și poziţia principală 4. Lovitura decisivă. Străpungerea centrului inamică de la Caceamac. Dar unităţile care atacau au (21 octombrie). Pentru operaţiile de la 21 octombrie, ajuns abia la 1,5 km de poziţie. comandantul Grupului de Est a dat următorul ordin: Divizia 4 Infanterie a înaintat în direcţia Beșaul – a) Divizia de Cavalerie să cucerească înălţimile dintre Cobadin, unde avea de trecut peste câteva linii de satele Techirghiol și Abdulah și să dea ajutor unităţilor tranșee. Ofensiva unităţilor diviziei era îngreunată și germane pentru cucerirea satului Topraisar; b) unităţile din cauza rămânerii în urmă a fl ancului stâng al Diviziei germane, dacă sunt sigure de succes, să continue atacul Mixte vecine. Artileria diviziei și-a concentrat focul poziţiei de la ambele părţi ale satului Topraisar; în caz tuturor bateriilor asupra grupului întărit pe creasta contrar să se întărească pe poziţiile la care au ajuns; Cavgagi. Inamicul n-a putut să suporte acest foc și c) Divizia Mixtă să atace inamicul din faţă, menţinând a început să se retragă, fără să mai aștepte infanteria în același timp legătura cu vecinii din dreapta și stânga. noastră. Drumul românilor care se retrăgeau a fost Acest ordin condiţionat a fost cauza înaintării încete a stăvilit cu focul de artilerie așa că ei au fost siliţi să se grupului în acea zi. Mai ales Divizia Mixtă a avut de predea. Comandantul diviziei care urmărea de aproape suferit de pe urma acestui ordin, căci i se încredinţau lupta, a adus la cunoștinţa comandantului grupului că două misiuni contradictorii să atace, dar și să menţină dacă i se va pune la dispoziţie Regimentul 31 Infanterie legătura cu Divizia 217 germană care stătea pe loc. De (formând rezerva lui Mackensen), el speră să cucerească aceea, deși inamicul își părăsise prima linie de tranșee poziţia principală de la Cobadin, silind astfel pe inamic de la Agemler – Osmancea și Edilchioi, ea înainta să se retragă și de la Topraisar, unde germanii nu puteau foarte încet. Abia după ce inamicul și-a părăsit poziţia să înainteze. La insistenţele comandantului grupului, principală, divizia a putut să înainteze puţin la nord. mareșalul a consimţit să-și îndrepte rezerva în sectorul Numai Regimentul 8 Infanterie atașat acestei divizii

34 1 (75) 2017 document studii/documente a înaintat ajungând în spatele inamicului la Topraisar. îndată ofensiva, mai ales că în sectorul lor au sosit La fl ancul drept al Diviziei Mixte, unităţile Diviziei de încă două baterii bulgare, așa că artileria lor avea acum Cavalerie cu Regimentul 2 Artilerie Grea au înconjurat superioritate asupra celei inamice. Corpul turc aproape Topraisarul și au început să tragă asupra spatelui poziţiei, în același timp cu Divizia 4 a dat, la ora 13, lovitura unităţile germane fiind amăgite de focul artileriei principală și poziţia inamică a fost străpunsă. lor. Ce este drept acest foc avea un mare efect moral, În timpul nopţii Divizia 4 Infanterie își mutase însă infanteria inamică rămânea neatinsă în tranșeele artileria mai înainte și în zori a deschis foc puternic sale adânci; soldaţii români stăteau liniștiţi în fundul asupra primelor tranșee din jurul Cobadinului. La tranșeelor, fără să fi e atinși de focul bateriilor grele, început artileria inamică trăgea din când în când, dar iar îndată ce observau înaintarea infanteriei ieșeau din când s-a ridicat negura dimineţii infanteria noastră adăposturi și întâmpinau cu foc vijelios. Afară de asta, a fost surprinsă cu foc vijelios de multe tunuri care după 2 zile de luptă comandantul Armatei Dobrogene trăgeau de la noi poziţii. Rușii au înţeles la timp intenţia a putut să înţeleagă că lovitura principală este îndreptată noastră de a da lovitura decisivă în sectorul acesta și au spre Topraisar, așa că el a concentrat în acest sector adus pe creasta bine întărită, la sud de Cobadin, toate nu numai toate rezervele sale, dar și unităţi scoase din rezervele lor. Cu tot focul puternic de artilerie și cu toate celelalte sectoare, mai slab atacate. În general, până când pierderile mari, unităţile diviziei înaintau foarte energic poziţia de la Topraisar n-a fost înconjurată din ambele și au atacat la baionetă câteva linii succesive de tranșee. fl ancuri de unităţile noastre, germanii n-au putut să Aici rușii au așteptat lovitura la baionetă. A început înainteze. o luptă hotărâtă care a durat 6 ore și s-a terminat cu Divizia de Cavalerie a trebuit să aștepte mutarea nimicirea totală a inamicului. După aceea, înaintarea a artileriei sale grele, după care a înaintat spre sectorul fost continuată spre nord și, la ora 17, unităţile obosite Techirghiol – Abdulah, trimiţând o coloană puternică au început să se organizeze și să se întărească pe creasta pe istmul dintre lac și Mare. Cele 2 regimente de la nord de Cobadin. infanterie (16 și 11 de Marș), atașate diviziei au înaintat După ce poziţia principală Caceamac – Cobadin cu elan, au atacat poziţia inamică și au cucerit-o. Toate a căzut în mâinile noastre inamicul nu mai putea unităţile inamice de la vest, chiar până la Topraisar, să se menţină la Topraisar și a început să se retragă se regăseau pentru a scăpa de o înconjurare completă. spre nord. Unităţile germane au ocupat Topraisarul. Divizia de Cavalerie a înaintat până la înălţimea la sud Din cauza nopţii succesul n-a putut să fi e exploatat. de Techirghiol, gata să se arunce în spatele inamicului, Unităţile noastre obosite și dezorganizate trebuiau să fi e unde se găsea acum și cavaleria inamică, venită pentru a organizate. Inamicul a profi tat de întuneric pentru a se întări situaţia. Comandantul Grupului de Vest, generalul retrage luând de pe poziţii toate materialele. Camufl area Toșev, evaluând din nou situaţia, a hotărât să acţioneze retragerii se făcea de puternice ariergărzi sosite de la și mai energic, îndreptându-și lovitura principală în Medgidia. Victoria asupra românilor și a rușilor ne-a sectorul Caceamac – Cobadin. El spera că străpungerea costat foarte scump. Afară de pierderile germanilor poziţiei inamice se va face în ziua aceea și aceasta de și ale turcilor, numai unităţile noastre din Grupul de către grupul său, căruia comandantul german îi dăduse Est au dat 368 morţi și 3.576 răniţi. Inamicul a dat doar misiunea de a demonstra la ora 6; unităţile au mult mai multe jertfe însă, în general, victoria n-a dat început ofensiva, iar după amiază, speranţele generalului rezultate bune, din cauza relei organizări a luptei din au fost realizate. partea comandantului german. Dacă s-ar fi dat lovitura Divizia 1 a înaintat încet în sectorul dintre Cocargea încă de la început în centru sau în fl ancul drept, așa cum și Sapata-Bata, iar seara, după lupte crâncene, a alungat propunea comandantul nostru, poate că s-ar fi obţinut pe inamic de la poziţia lui principală, deși acesta a rezultate mai bune. fost susţinut de câteva baterii și de monitoarele de la 5. Urmărirea. După ce au fost înfrânţi pe poziţia lor Dunăre, care trăgeau în fl ancul dispozitivului nostru. fortifi cată, rușii și românii au hotărât să se retragă de tot Corpul turc a început ofensiva în zori. Inamicul din din Dobrogea. Comandamentul lor general credea că prima tranșee nici n-a așteptat lovitura ci s-a retras pe [sic!] cu trupele acestea cu moral redus nu va putea să poziţia principală de la Caceamac, sub motiv că așteaptă se opună presiunii bulgare. Trebuia numai să se câștige rezultatul luptei din sectorul Diviziei 4 Infanterie. timp și să se ţină cât mai mult în stăpânire podul de Comandantul corpului a început ofensiva, așteptând la Cernavodă. Misiunea aceasta a fost încredinţată alinierea cu vecinii. Comandantul Grupului de Vest unor puternice ariergărzi, pe cele mai importante însă a observat această greșeală și a ordonat ca pentru direcţii lângă Dunăre și în faţa lui Cobadin, fi indu-le a se exploata dezorganizarea inamicului să se atace poruncit să reziste până la sacrifi ciu ca în timpul acesta imediat poziţia de la Caceamac. Turcii au reînceput să se retragă trupele și armamentul prin Măcin și prin document 2017 1 (75) 35 studii/documente Cernavodă. După cum am văzut, armata noastră avea se înjghebeze o serie de rezistenţe. Ariergărzile inamice misiunea să ajungă la locul cel mai strâmt între Dunăre care camufl au direcţia Cernavodă, primiseră ordin să și Mare, în Dobrogea pe linia satul Bonascic – lacul întârzie înaintarea noastră cu preţul oricărui sacrifi ciu Tașaul. De aceea, ea nu s-a mulţumit cu înfrângerea și într-adevăr ele au executat acest ordin, așteptând inamicului, ci a continuat ofensiva urmărind inamicul totdeauna asaltul la baionetă. Câţi rămâneau în viaţă care se retrăgea. Grupul de Est a înaintat energic la erau luaţi prizonieri. 22 octombrie, ajungând linia Alacan – Canara, fără să În zori Divizia 4 Infanterie a înaintat în contra întâmpine o rezistenţă serioasă din partea inamicului. ariergărzii inamice organizată pe poziţia Emude – Divizia de Cavalerie a trimis un mic detașament care Carachioi4. Din cauza ploii torenţiale din seara zilei să cucerească portul și orașul Constanţa. Românii deja de 22 octombrie terenul era desfundat, așa că mișcarea părăsiseră orașul, lăsând în mâinile noastre cantităţi artileriei se făcea foarte greu. Comandantul diviziei știa enorme de material indispensabil războiului (petrol, din luptele precedente că ariergărzile inamice rezistă benzină, uleiuri minerale, provizii), căci au reușit să dea disperat și, de aceea, pentru a-și cruţa trupele de mari foc numai la 3 din enormele lor rezervoare. Și Grupul pierderi, a hotărât înconjurarea fl ancului stâng al poziţiei de Vest a înaintat energic, însă el a întâlnit o serioasă ariergărzii cu o întreagă brigadă. Ceea ce s-a făcut. După rezistenţă. Divizia 1 Infanterie trebuia să se răfuiască cu masă, ariergarda a fost atacată din ambele părţi. O mare o puternică ariergardă care se întărise în timpul nopţii parte din ariergardă a fost luată în captivitate, restul a la 5 km de poziţie. Corpul turc trebuia să înfrângă fost complet dezorganizat de artileria noastră, care a rezistenţa puternicei avangărzi de la Idris – Cuirisu, urmărit pe cei care se retrăgeau până ce s-au ascuns în iar Divizia 4 Ariergardă dintre Cobadin și Builbiul valea Medgidiei. Câteva baterii de-ale noastre au răsărit Mic. Ultima ariergardă, înzestrată cu multe mitraliere, repede în faţă și au început să tragă asupra staţiei de cale se apăra disperat și a încetat lupta abia după ce a fost ferată, unde se găseau câteva trenuri asupra staţiei de înconjurată din toate părţile. cale ferată, unde se găseau câteva trenuri gata pentru Seara, mareșalul Mackensen a ordonat: a) Divizia retragere. Divizia s-a așezat pentru dormit pe înălţimile de Cavalerie să urmărească pe inamic și să păzească la sud de Medgidia, iar primele posturi au fost așezate fl ancul și spatele trupelor care operau în contra orașului în faţa orașului, care, părăsit de locuitori a fost devastat Cernavodă; b) Grupul de Est să se întărească pe linia de trupele care se retrăgeau. De la prizonieri s-a afl at că Chiostel – Islam Tepe – Canara, unităţile germane au început să sosească eșaloane din Corpul 4 siberian și concentrându-se în sectorul Osmancea – Alacau – Divizia 3 de trăgători („Strelcova”) care, însă, din cauza Murfatlar; c) Grupul de Vest al generalului Toșev să insuccesului general s-au retras spre Măcin. Corpul turc se întărească pe linia Chiosel – Medgidia – Mircea a așteptat ridicarea ceţei, așa că ofensiva lui a început Vodă, să atace cu forţele sale principale și să cucerească abia la ora 9. Deși n-a întâmpinat rezistenţă el înainta Cernavodă, încercându-se, până la sosirea artileriei grele, foarte încet, deoarece mergea numai în formaţie de luptă. un atac neașteptat. Comandantul Grupului de Vest a cerut comandantului În dimineaţa zilei de 23 octombrie, comandantul corpului să înainteze mai energic, ordonând ca până seara Diviziei de Cavalerie a lăsat infanteria, artileria grea să se ajungă linia Ilas – Iuc – Madgidia, iar în caz că și de câmp care i-au fost atașate, pornind numai cu inamicul nu va încerca vreo rezistenţă să se cucerească unităţile de cavalerie, cu 2 batalioane și cu bateriile și Cernavodă. Însă, din cauza terenului desfundat încălecate în urmărirea românilor care se retrăgeau corpul a putut ajunge la linia ordonată noaptea târziu. dezorganizaţi. Avangarda diviziei a atacat în coloane Divizia 1 Infanterie a fost silită să atace la baionetă de cavalerie ariergarda de la înălţimea Caramurat și toate crestele pe care inamicul se ţinea disperat. După când s-au instalat pe creastă, în faţa cavaleriștilor s-a ce a trecut prin unele văi mocirloase, divizia a ajuns deschis tabloul ispititor al inamicului care se retrăgea linia Rasova – Ivrenes. Grupul de Est trebuia să ajungă, în dezordine. Mitralierele și-au început tragerea de la 24 octombrie, la linia Dorobanţu – Carol I, iar secerare, iar cele 3 regimente de cavalerie (2, 6 și 9) s-au comandantul Grupului de Vest a comandat începerea năpustit la atac. Unităţile inamice care păreau mai bine atacului asupra poziţiei fortifi cate Cernavodă. Această organizate au fost atacate curajos, măcinate, risipite și poziţie era compusă din 3 forturi cu câteva baterii și luate în captivitate. Inamicul a fost urmărit până la satul o poziţie circulară cu caracter câmpenesc. O parte din Caramurat. Grupul de Est neîntâlnind nicio rezistenţă armamentul poziţiei era retras pentru a fi trimisă pe a ajuns până seara linia Caramurat – Caratai. Grupul frontul de la Carpaţi, iar o altă parte a fost dată Armatei de Vest trebuia să se lupte cu puternice ariergărzi Dobrogene. Ordinul stabilea pentru fi ecare unitate din inamice, formate din trupe de curând sosite pe câmpul grup următoarele misiuni: a) Divizia 1 Infanterie să de luptă. Apoi terenul oferea inamicului posibilitatea să atace sectoarele de sud și de sud-est, între Dunăre și

36 1 (75) 2017 document studii/documente calea ferată; b) Divizia 4 Infanterie împreună cu Divizia Infanterie, Detașamentul General „Nazlâmov” și alte 15 turcă, să atace sectorul de est; c) îndată ce va sosi unităţi germane și austriece, iar Corpul turc a mai rămas artileria grea de la Grupul de Est să i-a poziţia lângă provizoriu în efectivul Armatei 3. Ilas-Tuk și să colaboreze la atac; d) Divizia 25 turcă La 27 octombrie după o recunoaștere pregătitoare, să rămână cu 2 baterii rezervă. Unităţile obosite de comandantul Armatei 3 a ordonat să se înceapă lupta de 5 zile n-au putut să înainteze repede, deoarece fortifi carea poziţiei alese: Divizia 4 Infanterie de la erau nevoite să nimicească rezistenţa unor ariergărzi Dunăre până la cota 203, iar Divizia Mixtă până la rusești. Abia noaptea târziu, unităţile noastre s-au Mare. Divizia de Cavalerie înaintase, la 24 octombrie, apropiat de reţelele de sârmă ale poziţiei Cernavodă. pe șoseaua Constanţa – Babadag și ajunsese până În timpul nopţii inamicul s-a retras pe podul peste la Tariverde, fără să ajungă inamicul în retragere. Dunăre și unităţile noastre din prima linie au intrat în Comandantul diviziei, neștiind că Cernavodă a căzut, orașul evacuat, care a fost, ca și Medgidia, devastat și a hotărât să-și îndrepte lovitura spre vest, cu scopul de a incendiat de cei care se retrăgeau. Operaţia s-a terminat tăia inamicului drumul retragerii spre Hârșova. Întreaga cu succes. Armata noastră a îndeplinit misiunea care i-a zi de 25 octombrie a fost pierdută pentru efectuarea fost dată, iar comandantul român, după retragerea peste acestei mișcări. Divizia a petrecut noaptea în Satâschioi. Dunăre, a renunţat deocamdată la operaţii de ofensivă Comandantul diviziei a afl at în cele din urmă de căderea în Dobrogea. Cernavodei și a primit încă o confi rmare de a urmări 6. Acţiunea Diviziei de Cavalerie în faţa frontului pe inamic spre nord. La 26 octombrie, divizia a ajuns armatei. Îndată ce armata noastră a ajuns pe locul cel mai linia Sarai – Carapelit, iar cu unităţile din prima linie probabil pentru defensivă în Dobrogea, comandantul la Casimcea – Sarâghiol. Două escadroane au ocupat german a început să organizeze următoarea mare orașul Hârșova. La 27 octombrie ea a continuat ofensiva operaţie în contra României. Armata Dobrogeană a în direcţiile Topolog și Babadag, dar primind vestea că fost slăbită pentru a se forma grupul de izbire care, au fost observate în spatele ei, lângă Toxov, 7 regimente la momentul potrivit, avea să treacă Dunărea pentru inamice de infanterie, a fost silită să se întoarcă la a înainta împreună cu armatele austro-germane spre Musulbei, unde-și lăsase infanteria. Devenea evidentă București. Armata 3 a rămas numai cu 43 ½ batalioane, oboseala Diviziei de Cavalerie după îndelungatele Divizia de Cavalerie și artileria grea bulgară. Cu acest lupte pe care le-a purtat descălecată și după lungile efectiv ea a primit misiunea să întărească și să apere deplasări prin Dobrogea desfundată. Aprovizionarea poziţia de pe linia Bonasciuc – Tașaul, păzind în același diviziei se organiza foarte greu, căci toate satele au timp ţărmul Mării și Dunărea până la Oltina, la est fost părăsite de locuitori, iar armata nu avusese grijă să de Silistra. Divizia de Cavalerie avea să urmărească pe organizeze aprovizionarea de la magaziile sale apropiate. inamic, curăţând întreaga Dobroge de Nord. Artileria Comandantul diviziei a trimis un agent special care să grea germană și austriacă, Divizia 217 germană, Brigada raporteze comandantului armatei că divizia nu va putea „Bode”, Corpul 6 turc și Divizia 1 Infanterie, fără executa misiunea ce i-a fost încredinţată. Comandantul Regimentul 16 Infanterie, să se retragă și să formeze înţelegând lucrul acesta a ordonat ca de acum încolo Armata Dunăreană. Mai târziu, după cum vom vedea, divizia să cerceteze numai, fără să se angajeze în lupte în efectivul acestei armate au intrat și Divizia 12 serioase”5.

Th e Bulgarian Assault on Dobrogea (1916) Luminiţa Giurgiu, Ph.D.

Abstract: After the conquest of Turtucaia citadel and Silistra, Bulgarian Army 3 continued the off ensive in Dobrogea in the direction of Cobadin. Keywords: Bulgarian Army 3, Turtucaia, Silistra, Dobrogea, September-October 1916

NOTE

1 Serviciul Istoric al Armatei. 2 Localitate în Oblast Dobrich, Bulgaria. 3 Astăzi – localitatea Negru Vodă, jud. Constanţa. 4 Astăzi – localitatea Năvodari, jud. Constanţa. 5 Arhivele Militare Române, Fond 916, dosar nr. crt. 97.

document 2017 1 (75) 37 studii/documente EROII REGIMENTULUI 1 GRĂNICERI ŞI O FOTOGRAFIE SIMBOL

Drd. Silviu-Daniel NICULAE1

reocupat fiind de evenimentele militare ocupat, în luna august, noua linie de frontieră de la care au avut loc în timpul Primului Război Turkșmil pe Dunăre la Ecrene pe Marea Neagră cu PMondial, cu precădere asupra celor care 3 companii. Astfel, Compania 11 de la Constanţa s-a s-au petrecut în noaptea de 14/27-15/28 august 1916 mutat la Balcic, Compania 12 de la Călărași trece la când a avut loc trecerea frontierei cu Austro-Ungaria Akadânlar, iar la Turtucaia se creează Compania 15 a trupelor române în vederea eliberării Transilvaniei, Grăniceri6. în publicaţiile de specialitate am găsit o fotografi e care La 19 septembrie/1 octombrie 1914, la conducerea ilustra acest moment de o importanţă deosebită pentru Regimentului 1 Grăniceri a fost numit colonelul istoria neamului românesc cu explicaţia Trupe române M. Castriș. în marș spre frontul din Transilvania, după declanșarea Corpul Grănicerilor, coordonat de generalul operaţiei de eliberare a acestui străvechi pământ românesc Theodor Râmniceanu (1/13 septembrie (fototeca Muzeului Militar Central)2 sau Trupe române 1913-18/31octombrie 1916 și 28 februarie/12 martie urcând Munţii Carpaţi3. 1917-19septembrie/1octombrie 1917), a cunoscut Întâmplarea a făcut ca, în numărul festiv al o serie de transformări conform Legii Grănicerilor revistei – apropiată promulgată la 13/26 sufletului meu – februarie 1915. „Grănicerul” din Articolul 2 prevedea 3 martie 1934, că „pentru tot ce închinat foștilor și privește executarea actualilor grăniceri legilor vamale ale 1834-1934, să găsesc Monopolurilor aceeași fotografie Statului și Adminis- cu explicaţia, trative, Corpul Regimentul 1 Grăni- Grănicerilor stă sub ceri trece Carpaţii pe ordinele Ministerului la Coţi (prima zi de Finanţelor, iar ca Campanie)4, fapt ce disciplină, pregătirea m-a determinat să de război și paza dedic acest articol Regimentul 1 Grăniceri trece Carpaţii pe la Coţi (prima zi de Campanie) militară a frontierei amintirii eroilor stă sub ordinele grăniceri din regimentul amintit, căzuţi la datorie în directe ale Ministerului de Război”. Actul normativ timpul Primului Război Mondial. asigura cadrul pentru dezvoltarea Corpului Grănicerilor, Înfi inţat ca urmare a Înaltului Decret nr. 3510 din iulie fi ind creată la 1 aprilie 1915, Brigada 1 Grăniceri 1912, Regimentul 1 Grăniceri avea în componenţa sa (comandant colonelul M. Castriș) cu Regimentul 1 14 companii de pază, una depozit și una plutitoare, Grăniceri (comandant maiorul Gheorghe Cantacuzino) aflate sub comanda locotenent-colonelului Ștefan și Regimentul 2 Grăniceri (comandant maiorul Radu Ștefănescu, fiind repartizate astfel: Compania 1 la Șeinescu)7. Turnu Severin; Compania 2 Râul Vadului; Compania 3 Declanșarea Primului Război Mondial găsea Predeal; Compania 4 Târgu Ocna; Compania 5 Cornul frontierele României păzite de cele două regimente, Luncei; Compania 6 Burdujeni; Compania 7 Ștefănești; fiecare având câte 9 companii împărţite în câte 3 Compania 8 la Ungheni; Compania 9 la Galaţi unde se afl a sectoare de batalion astfel: Regimentul 1 Grăniceri cu și Compania de vase plutitoare; Compania 10 la Tulcea; Batalionul 1 (Compania 1 Bazargic, Compania 2 Compania 11 la Constanţa; Compania 12 la Călărași; Curtbunar, Compania 3 Turtucaia), Batalionul 2 Compania 13 la Giurgiu și Compania 14 la Calafat5. (Compania 4 Giurgiu, Compania 5 Calafat și Compania 6 După intervenţia militară a României împotriva Turnu Severin), Batalionul 3 (Compania 7 Târgu-Jiu, Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, Compania 8 Râul Vadului și Compania 9 Predeal). încheiat prin Pacea de la București la 16/29 iulie- În ceea ce privește Regimentul 2 Grăniceri, aceasta 28 iulie/10august 1913, grănicerii Regimentului 1 au era compus din Batalionul 1 (Compania 1 Odobești,

38 1 (75) 2017 document studii/documente Compania 8 Tulcea, Compania 9 Constanţa), Batalionul concentrate la frontierele 2 (Compania 2 Piatra Neamţ, Compania 6 Ungheni, acesteia, Ministerul de Război Compania 7 Galaţi) și Batalionul 3 (Compania 3 Cornul român a luat hotărârea de a Luncei, Compania 4 Burdujeni și Compania 5 Dorohoi)8. mări efectivele de acoperire, Cu începere din anul 1915 au fost dislocate, treptat, fi ind constituite, pe porţiunea pe frontieră 17 grupe de acoperire pentru asigurarea muntoasă a graniţei cu Austro- mobilizării și concentrării forţelor necesare ofensivei Ungaria, 16 grupuri instalate române în Transilvania conform Planului de campanie la trecătorile și comunicaţiile gândit de Marele Stat Major român. În perioada 1914- principale ale Carpaţilor 1916 Planul a fost modifi cat în funcţie de schimbările (Vârciorova, Jiu, Lotru, Olt, generate de evenimentele politice și militare, fi ind Bran, Predeal, Predeluș, elaborate mai multe ipoteze de operaţiuni, care aveau Bratocea, Tabla Buţii, Buzău, în prim-plan o atitudine ofensivă împotriva Austro- Putna, Oituz, Uz, Ghimeș, Ungariei pe Frontul de Nord și Nord-Vest și defensivă Tugleș și Broșteni). Fiecare pe Frontul de Sud contra Bulgarei. În toate proiectele de grup a început organizarea război, scopul general al acestuia era realizarea întregirii unei poziţii principale de Locotenent-colonelul neamului românesc, prin cucerirea teritoriilor în care rezistenţă, precedată de o Ştefan Ştefănescu trăiau de sute de ani românii, afl ate sub greaua și injusta poziţie înaintată și puncte de oprire, pe direcţiile stăpânire a monarhiei dualiste. probabile de înaintare ale inamicului11. Dislocat pentru prima oară din tabăra de la A doua dislocare a Regimentului 1 Grăniceri a Cotroceni încă din data de 2/15 iunie 1916 și cantonat avut loc prin ocuparea acelorași cantonamente de la în apropierea frontierei în satele Câinenii de Argeș și Câineni după un marș pornit de la Curtea de Argeș, Greblești, Regimentul 1 Grăniceri efectuase, până la data localitate care a adunat, în luna mai 1916, toate unităţile intrării în acţiune, o serie de misiuni de recunoaștere pe a căror reședinţă de bază era la București, în tabăra de munţii din stânga Oltului, familiarizându-se cu zona în la Cotroceni. Primiţi cu bucurie de către locuitorii care care urma să se desfășoare viitoarele operaţiuni militare. benefi ciau din plin de deschiderea drumului dintre Principalele activităţi vizau „deschiderea drumurilor Greblești spre Coţi care asigura o bună comunicare cu între satele și pichetele de frontieră; legarea prin telefon pichetele de frontieră, grănicerii românii au început a pichetelor cu comandamentul regimentului, ce-și avea transportul de muniţii, materiale și efecte, fi ind pregătiţi reședinţa în Câinenii de Argeș; construirea bordeielor pentru a intra în acţiune. pentru adăpostul trupelor”, precum și începerea Nu au așteptat prea mult. La ora 21 a zilei de 14/ exerciţiilor „pentru desăvârșirea în luptele pe munţi”. 27 august 1916, ministrul român de la Viena îi înmâna Pregătirile au durat până la sfârșitul iernii 1915, când, reprezentantului Ministerului de Externe austro- urmare a unui ordin, companiile regimentului au fost ungar declaraţia de război, conform deciziei politice răspândite pe frontieră, iar statul-major al regimentului a guvernului român, care rămânea ferm în hotărârea mutat la București, unde și-a reluat activitatea în comunicată Antantei încă din timpul negocierilor de-a baza cunoștinţelor și experienţei acumulate în această nu declara război și statelor aliate monarhiei dualiste perioadă9. Tot acest efort logistic făcea parte din planul (Germania, Bulgaria și Imperiul Otoman). măsurilor de siguranţă luate de România pe fondul În drum spre Coţi, grănicerii Regimentului 1 s-au schimbărilor survenite pe front pe parcursul anului oprit în repaus pe muntele din faţa Câinenilor. Sunetul 1915, moment în care Puterile Centrale și-au orientat ascuţit al unui fl uier anunţa adunarea. Sub lumina principalele operaţiuni militare pe fronturile oriental unei luni pline, acestora li s-a citit Proclamaţia Regelui și balcanic, care au dus la ruperea frontului rus între Ferdinand care îi „chema să poarte steagurile peste Gorlice și Tarnopol, recucerirea Galiţiei și a Bucovinei hotare, unde fraţii voștri vă așteaptă cu nerăbdare și cu și dezorganizarea armatei ruse. După victoria asupra inima plină de nădejde. Umbrele marilor Voievozi Mihai rușilor se pusese chestiunea deschiderii drumului spre Viteazul și Ștefan cel Mare, ale căror rămășiţe zac în Turcia prin Serbia sau România, iar contextul creat de pământul ce veţi dezrobi, vă îndeamnă la biruinţă ca tratativele Bulgariei purtate intens cu Puterile Centrale vrednici urmași ai ostașilor care au învins la Războieni, în cadrul cărora se discutau pretenţiile teritoriale ale Călugăreni și Plevna. Arătaţi-vă deci demni de gloria acesteia în dauna vecinilor săi, lăsa să se întrevadă intrarea străbună. De-a lungul veacurilor, un neam întreg vă va în război a vecinilor de la sud alături de Germania și binecuvânta și vă va slăvi”12. Solemnitatea momentului Austro-Ungaria, ceea ce ar fi pus România într-o situaţie era întărită de frumuseţea unică a munţilor din Ardeal critică10. Pe fondul presiunilor Puterilor Centrale asupra și de hotărârea de neclintit a ostașilor români de a-și României de a intra alături de ele în război, întărite face datoria faţă de Ţară și Rege. Ajunși la Coţi, în de noua confi guraţie a forţelor armate mobilizate și liniștea nopţii, abia stăpânindu-și fi orii așteptări de sute document 2017 1 (75) 39 studii/documente de ani, aceștia auzeau cum Dealul cu Pini – cota 65216, comandantul regimentului, Regimentul 1 Grăniceri a locotenent-colonelul intrat în război constituit Gheorghe Cantacuzino, pe 3 batalioane, o companie le citea comandanţilor de mitraliere a 2 piese și o batalioane și companii baterie munte de 75mm, cu ordinul de operaţie (Anexa un efectiv de 64 de ofi ţeri și nr. 1). 3.548 trupă, trecând primul Odată cu decretarea frontiera în noaptea de 14/ mobilizării la 1/14 august 15 august 1916 în regiunea 1916, ora 24, Brigada de Coţi – Sebeș (pe valea Locotenent-colonelul Colonelul Matei Castriş Grăniceri s-a desfiinţat, Oltului), sub comanda Gheorghe Cantacuzino Regimentele 1 și 2 locotenent-colonelului Grăniceri au trecut primul la Grupul Olt – Lotru, iar Gheorghe Cantacuzino, dispuse pe 3 coloane17, așa cum cel de-al doilea sub ordinele Grupului Apărării Dunării, stă mărturie fotografi a de la care a pornit demersul meu. fi ind pus apoi la dispoziţia Capului de Pod Turtucaia, La ora 7, primele patrule din Batalionul 2 au intrat în afară de Batalionul 1, care a intrat de la început sub în Sebeșul de Sus, urmate de cele 3 coloane șerpuite ordinele Grupului de Acoperire Predeal13. pe culmile munţilor, ale căror poteci îi călăuzeau Conform Ipotezei „Z” elaborată de Marele Stat pe ostași români către obiectivele de atins – satele Major român, majoritatea forţelor destinate pentru Sebeșul de Sus, Sebeșul de Jos, Porcești și podurile operaţiuni ofensive în Transilvania era constituită în peste râul Olt. Femeile și bătrânii satului, îndemnaţi Armata de Nord, a 2-a și 1-a. Grupul Olt – Lotru urma de preot, i-au întâmpinat cu bucurie în porţile caselor, să acţioneze pe frontul Armatei 1 în componenţa căreia așa cum se primesc fraţii mult așteptaţi. Cuprinși de intrau: Divizia 2, Divizia 11, grănicerii de pe frontiera euforia gândului că erau primii militari români care muntoasă între pichetele Scocul – Vidra; Divizia 1, au coborât munţii, după sute de ani, în urma lui Mihai sub ale cărei ordine intrau: Batalioanele 4/17, 4/57 și Viteazul, aproape că au uitat că sunt în stare de război, 4/31, grănicerii de pe Dunăre și munţi, afl aţi pe frontul fi ind readuși în faţa realităţii de primele focuri trase de Cetatea – Vârciorova – Coslea inclusiv, 5 baterii artilerie inamic – Regimentul 44 Honvezi. grea, 1 baterie marină; Divizia 12, Divizia 13, Regimentul Până la întâlnirea cu militari unguri, Batalionul 2 44 infanterie (de la Armata 2). Prin Directiva Operativă a trecut frontiera la ora 03.00 în dimineaţa zilei de nr. 2 se dădeau următoarele misiuni grupurilor de 15 august 1916, pe la pichetul Coţi și înaintând pe acoperire: „să protejeze prima adunare a grosului culmea Tătarului a ajuns în satul Sebeșul de Jos, forţelor, care se executa înapoia frontierei muntoase; instalând avanposturi pe dealul Ogoarelor. Soldaţii să împiedice incursiunile și operaţiunile inamicului pe trimiși în recunoaștere spre gara Sebeș, în jurul orei teritoriul nostru și să fi e în măsură a începe operaţiunile 11.30, au fost întâmpinaţi cu foc. În sprijinul lor a în noaptea care va precede prima zi de mobilizare; să venit Batalionul 3, care a trecut frontiera pe la vârful pună apoi stăpânire pe anumite poziţii dominante Cocoriciul și înaintând pe la cota 1395 – vârful dincolo de frontieră, în scopul de a proteja și înlesni Scaunelor, a ajuns, la 15 august 1916, ora 12, în satul înaintarea ulterioară a grosului forţelor”14. Sebeșul de Sus, de unde s-a îndreptat prin Sebeșul de Jos Misiunea Regimentului 1 Grăniceri era ca trecerea pentru a recunoaște și ocupa satul Porcești. Joncţiunea frontierei să se facă cu batalionul căpitanului Șerbu celor două batalioane a dus la respingerea inamicului Ștefănescu pe la Gropile Turcilor spre Porcești, prin luptă la baionetă din poziţiile ocupate pe dealul batalionul maiorului Mihail să urmeze culmea Tătărului Chiorului și în preajma gării Sebeș18. spre Sebeșul Mare, iar batalionul maiorului Dumitru La rândul lui, Batalionul 1, condus de căpitanul să urmeze la dreapta batalionului al doilea. Strânși în Șerbu Ștefănescu, a primit botezul focului în apropierea jurul unei căni de ceai, după ce au discutat la lumina localităţii Porcești, unde avangarda acestuia, după felinarelor de campanie amănuntele acţiunii și modul de trecerea frontierei la ora 04.30 a zilei de 15 august 1916, executare, către orele 03.00 dimineaţa, cu ochii licărind a fost surprinsă pe dealul Grohotișului de focuri inamice de speranţă, militarii și-au strâns mâinile sperând ca trase de ostașii unguri care apărau satul amintit mai sus. întâlnirea de la poalele munţilor din Transilvania să aibă Cu toată rezistenţa acestora, satul și gara au fost ocupate loc fără prea multe pierderi de vieţi omenești15. de trupele române. Hotărâţi în a-și îndeplini obiectivele impuse de Însă victoria obţinută a avut preţul ei. În prima zi Marele Stat Major dincolo de frontieră, care prevedeau de confruntări, Regimentul 1 Grăniceri a avut pierderi pentru Grupul Olt și Grupul Titești atingerea liniei importante – 100 de morţi și 150 de răniţi. Printre Sebeșul inferior – Porcești – Wartberg – Tălmaci – primii care au căzut au fost: caporalul Ioan Cristescu

40 1 (75) 2017 document studii/documente (Compania 3), caporalul care au cauzat moartea Gheorghe Predescu a 30 de militari români, (Compania 5), soldaţii Ion regimentul retrăgându-se Nicoliţă, Ion D. Gheorghe la Veșteny, prin Șelimberg, și Stan Mitu (Compania ca apoi să treacă în rezervă 5), Dumitru Năstase la Tălmaci22. și Gheorghe Genoiu La 26 august 1916, (Compania 7), Toma Manole pentru a-și întări și asigura (Compania 6) și Păun Mihai poziţiile ocupate până la (Compania 9)19. acea dată, Grupul Olt – Căpitanul Octavian Isbăşescu Căpitanul Traian Constantinescu Consolidându-și Lotru a hotărât ca a doua poziţiile cucerite, detașamentul locotenent-colonelului zi să execute o rectifi care a liniei avanposturilor cu o Gheorghe Cantacuzino, parte a Grupului Olt (în poziţie mai spre nord pe linia ce cuprindea pădurea de componenţa căruia intra și detașamentul locotenent- la nord de Brad, cota 540, cota 513, satele Bungard, colonelului A. Dumitrescu cu misiunea de a ataca Șelimbăr, pădurea Schuppich, șoseaua Sibiu – Poplaka și defi leul Oltului), și-a pregătit minuţios viitoarele acţiuni pădurea Dreispitz. În acest scop a ordonat Regimentului care vizau controlul podurilor de pe râul Olt și cucerirea 1 Grăniceri, întărit cu 1 batalion al Regimentului 41, dealului Chiorului, pe care urma să-l organizeze în 1 baterie și 1 secţie de munte, să atace în zorii zilei de cap de pod. Constatând lipsa materialului necesar 27 august 1916 forţele inamice de pe dealul Bucata și pentru trecerea podului și cucerirea dealului Chiorului de la Bungard23. Prin urmare, Regimentul 1 Grăniceri și a satului Brad, s-a luat decizia ca regimentul să a înaintat pe trei coloane, atacând concentric în direcţia se întărească pe dealul Ogoarelor și pe înălţimea de satului Roșia, prin Batalionul 3 și Compania 1 situate la nord-est de satul Porcești și să trimită patrule de în dreapta obiectivului urmărit, pe direcţia dealului recunoaștere în satele Porumbacul de Sus și de Jos, Avrig Cosacului – Cornăţel – sud pădurea Rotherberger – și Racoviţa, care au raportat lipsa inamicului20. nord satul Roșia, cu misiunea de a acoperi dreapta În data de 17 august 1916, Marele Cartier General regimentului și a învălui pe la est rezistenţele ce ar a hotărât ca ultimele rezistenţe ale inamicului din întâmpina celelalte forţe implicate în atac. Batalionul 1 zona Tălmaci să fi e respinse printr-o acţiune de dublă forma coloana din centru cu misiunea de a ataca prin învăluire, ordonând în acest scop ca Regimentul 1 Cornăţel spre Roșia, iar Batalionul 2 care alcătuia Grăniceri să atace dealul Chiorului și apoi să se îndrepte coloana din stânga, prin Piscul Dărâmat spre Roșia. către Piciorul Sașilor pentru a tăia retragerea inamicului Cele trei coloane au ajuns la satul Roșia la ora 12, pe spre Sibiu. care l-au ocupat după o scurtă luptă, îndreptându-se La 18 august 1916, Regimentul 1 Grăniceri a apoi spre dealul Bucata, pe care l-au ocupat, de unde au raportat poziţia ocupată în sectorul Racoviţa – Brad fost trimise recunoașteri spre satul Gușteriţa și Dosul (Fenyöfalva). În aceeași zi, Marele Cartier General a fost Dăei. La 15/28 august 1916, Grupul Olt – Lotru ia informat că Sibiul, sub presiunea trupelor române, a fost denumirea de Corpul Olt, unităţile sale grupându-se evacuat de inamic și că locuitorii, pentru a evita anarhia, conform ordinului Marelui Cartier General în au propus printr-o delegaţie predarea orașului, context Diviziile 13 și 2324. care impunea preluarea acestuia de către Armata 1, care În cadrul noului Corp Olt, Regimentul 1 Grăniceri ordonase îndeplinirea acestei misiuni de către Grupul își îndeplinește cu vitejie misiunile primite, luând parte Olt – Lotru21. la luptele de la Bongrad – Râul Cibin, Cornăţel, Dealul Prin urmare, Regimentul 1 Grăniceri, în timp ce se Bucata, Dolmany. La 2/15 septembrie 1916, dă lupta găsea în curs de ocupare a sectorului Racoviţa – Sebeș – memorabilă de pe Dealul Vrancei (Boiţa), asigurând Porcești, a înaintat cu 2 batalioane la Șelimberg, de unde, retragerea trupelor din defi leul Oltului, luptă care s-a în noaptea de 19/20 august 1916 a trimis recunoașteri soldat cu pierderi mari fi ind declaraţi morţi, răniţi și pentru a vedea dacă orașul Sibiu era evacuat de inamic, dispăruţi un număr de 14 ofi ţeri și 1.044 trupă. Urmează urmând a fi ocupat de trupele române a doua zi. În după- o puternică rezistenţă în munţi și mai multe lupte în amiaza ploioasă a zilei de 19 august 1916, Batalioanele 2 retragere la Coţi, Sălătruc, Mormântul, Cărbunarul și 3 ocupând poziţii strategice între Șlimberg și Sibiu, și Inotești. În luptele de la Coţi (munte de pe stânga mai precis la nord de Șelimberg și sud-est de Sibiu, au Oltului) cade rănit comandantul Regimentului 1 fost primite cu focuri puternice de mitralieră și tun, fapt Grăniceri, locotenent-colonelul Gheorghe Cantacuzino, ce a dus la retragerea, nu fără luptă, acestora până în satul comanda fi ind transferată maiorului Nicolae Dimitriu Mohu. A doua zi, 20 august 1916, patrulele trimise în la 19 septembrie/1octombrie 191625. recunoaștere raportau reorganizarea inamicului la liziera Reorganizat de două ori, Regimentul 1 Grăniceri orașului Sibiu, fapt ce a dus la schimburi de focuri este adus din nou pe front, în sectorul Oituz, unde document 2017 1 (75) 41 studii/documente grănicerii români s-au arme din 1916. În urma remarcat prin faptele de rănilor suferite moare la eroism suprem în luptele 1 octombrie 1916. de la Sticlărie și Dealul Locotenentul Petre Chioșurile din 30 iunie- M. Sonescu (foto 8) s-a 2 august 1917, pierderile născut la 25 aprilie 1889, la fi ind impresionante, 81 de Ploiești. Și-a început cariera morţi și 708 răniţi într-o ostășească în Regimentul singură luptă. Refăcut, 32 Infanterie, fi ind mutat regimentul este adus din la Regimentul 1 Grăniceri nou pe poziţie la Poiana Locotenentul Dumitru Ganovici Locotenentul Petre M. Sonescu la data de 1 aprilie 1916, lui Boboc, unde participă unde a primit comanda la lupte de uzură și unde termină războiul26. Companiei 8 Kurt-Bunar pe frontiera Cadrilaterului. Cu litere de aur stau înscrise numele ostașilor În primele zile ale războiului, aici s-au format trupele din Regimentul 1 Grăniceri căzuţi la datorie pentru de acoperire alcătuite din grăniceri români care au întregirea neamului, și, cu o pioasă amintire, menţionăm răspuns primelor atacuri bulgărești. Rămas alături de câteva nume ale celor care au udat cu sângele lor militarii pe care îi comanda, deși raportul de forţe era pământul nostru strămoșesc: categoric în favoarea inamicului, este capturat, schingiuit Ofi ţeri și omorât de militarii bulgari, care i-au ascuns trupul Căpitanul Traian Constantinescu s-a născut în fi ind de negăsit. Râmnicu Vâlcea, la 27 iunie 1887. În noaptea de Sublocotenentul Gheorghe Bolboceanu a absolvit 14 august a trecut cel dintâi graniţa cu Compania 7, Școala Militară în timpul războiului, de unde, cu rupând bariera dintre români din regat și cei de dincolo gradul de elev-plutonier, a fost repartizat Regimentului de Carpaţi, fi ind foarte bucuros de această onoare ce i s-a 1 Grăniceri la data de 5 aprilie 1917, pe când făcut. A luptat cu eroism la Sebeș, Dolmany, Cornăţel regimentul se găsea în refacere. La 1 iulie 1917, a și Munţii Coţi. În luptele de la Muntele Mormântul înaintat fost înaintat la gradul de sublocotenent a comandat compania de mitraliere, fi ind rănit grav. de rezervă, participând la luptele de la Oituz de la Internat în spitalul de la Curtea de Argeș, moare la 31 iulie 1917 în calitate de comandant al Plutonului 1 20 octombrie 1916. A fost decorat cu Ordinul „Mihai din Compania 5 Grăniceri. A murit la 7 august 1917. Viteazul” clasa a III-a. Subofi ţeri Căpitanul Octavian Isbășescu s-a născut în anul 1885 Plutonierul-major Marin Ilinca, mort în luptele de în Comuna Poenari, fi ind un fi u destoinic al Muscelului. pe Muntele Mormântul, la 12 octombrie 1916. A comandat Compania 1 Operativă. În luptele din ziua Plutonierul-major Gheorghe Moisescu, mort în de 29 august 1916, la Dolmany a fost rănit grav. Cu Spitalul „Regele Carol I” din Drânceni (Fălciu), după ce toate că rana sa nu era încă vindecată, revine pe front, luase parte în luptele de la Râul Vadului, la 8 iunie 1917. fi indu-i încredinţată comanda Batalionului 2 Grăniceri, Plutonierul-major N. Marcianu, mort în luptele de cu care a luat parte în ziua de 26 noiembrie 1916 la pe Dealul Vrancei (Oituz) la 15 septembrie 1916. luptele de retragere de la Inotești – Mizil. Este data la Plutonierul Fl. Ceaușescu, mort în luptele de la care căpitanul moare, fi ind decorat pentru modul distins defi leul Oltului, la 16 septembrie 1916; cum s-a purtat în timpul luptelor, cu Ordinul „ Steaua Plutonierul Alexandru Roșca, mort în luptele de pe României” clasa a V-a. Muntele Omul de Piatră (Argeș), la 16 octombrie 1916. Locotenentul Dumitru Ganovici, eroul eroilor Sergenţi de la Coţi. Intrat în război în calitate de adjutant al Gheorghe Vasilache, Gheorghe Neacșu, Marin Regimentului 1 Grăniceri, s-a distins în luptele de la Feișcăreanu, Constantin Rujean, Marin M. Enescu, Cornăţel – Sacadat, fi ind un exemplu pentru ostași Tudor Rușianu, Constantin Dogaru, Gheorghe Ionașcu, care luptau alături de el. În ziua de 27 septembrie 1916, Constantin Cosma, Ioan Gava, Nicolae Istrate, Ștefan în timpul luptelor de la Coţi, într-o situaţie critică în Stancu, Gheorghe Barbu, Marcu Ionescu. care se afl au trupele române, din proprie iniţiativă s-a Caporali aruncat în luptă, reușind astfel să-i facă pe curajoși Petre Niţu, Ilie Dobre, Petre Sișu, Dumitru Blejoiu, militari români să depășească momentul în care s-au Mihai Manolache, Petrache Goarză, Marin Netejoru, simţit copleșiţi. Cu preţul pierderii unui picior în timpul Gheorghe Fercuș, Gheorghe Cojocaru, Constantin atacului, împreună cu camarazii săi, a scris în istoricul Costache, Constantin Pometescu, Gheorghe Bogea, Regimentului 1 Grăniceri cea mai frumoasă faptă de Constantin Voicescu, Ioan Craiu.

42 1 (75) 2017 document studii/documente Soldaţi: numele tuturor Dumitru Rucean, Dumitru Badea, Ioan Șt. Nicolae, eroilor Regimentului Vasile Rusu, Mihai Dinu, Radu Marin, Vasile Chelaru, 1 Grăniceri căzuţi la Oprea Cruceru, Ioan Ţaţu, Gh. V. Dănălache, Grigore datorie în Războiul Nicolcea, Constantin Aldescu, Stan Albu, Dumitru Irimia, de Reîntregire Dumitru Chiriac, Gheorghe Cazacu, Grigore, Grigoraș Naţională, însă acest Marin Marinescu, Gheorghe Cojocaru, Dobre Gheorghe, fapt nu mă poate Constantin Dumitru, Alexe Grama, Tudor Dumitru, opri să spun cu piosul Florea Diaconescu, Ion Murgeanu, Constantin Ciocănete. respect cuvenit: AM Desigur, spaţiul generos al Revistei „Document” nu ONOAREA SĂ VĂ ne permite din motive lesne de înţeles, să menţionăm SALUT! Sublocotenentul Gheorghe Bolboceanu

♦♦♦ Anexa nr. 1

GRUPUL OLT

Comandantul Grupului: colonel Sava Dumitru, provizoriu până la sosirea generalului Castriș Matei, având șef de stat-major pe maiorul Rădulescu Dumitru Regimentul 1 Grăniceri Comandantul regimentului: lt. col. Cantacuzino Gheorghe Ofi ţer aghiotant: lt. Ganovici Dumitru Medic: maior Albulescu Constantin Ofi ţer cu aprovizionarea: lt. Gheorghiu P. Gheorghe Ajutor: sg. instructor Seceleanu Gheorghe Ofi ţer contabil: lt. Dumitrescu B.B.V. Ofi ţer cu îmbrăcămintea: adm. slt. Sburlea Grigoriu Comandantul trenului de luptă: lt. Ștefănescu Mihai Portdrapel: plutonier Cătulescu Dumitru Șef telefonist: sg. instructor Ungureanu Petre Șef cornist: plutonier Marcianu Nicolae Maestru armurier: Vultureanu Constantin Batalionul 1 Comandantul batalionului: căpitan Ștefănescu Șerbu Ofi ţer aghiotant: slt. Stoica P. Constantin Medic: lt. Ștefănescu Gheorghe Compania 1 Compania 2 Căpitan Isbășescu Octavian Căpitan Popovici Ioan Lt. Ștefănescu G. Nicolae Lt. Florescu Grigore Slt. Georgescu Eugeniu Slt. Cioară Ioan Plutonier Muscalu Gheorghe Slt. Alexe Tudor Compania 3 Compania 4 Căpitan Dumitrescu Constantin Lt. Enescu Gheorghe Slt. Teodorescu Nicolae Slt. Niculescu Aurel Slt. Solomonescu Dumitru Plutonier Sebe Neaţă Plutonier Dârmănescu Constantin Batalionul 2 Comandantul Batalionului 2: maior Mihail Nicolae Ofi ţer aghiotant: slt. Tomescu Gheorghe Medic: slt. Nestor Năstase document 2017 1 (75) 43 studii/documente Compania 5 Compania 6 Căpitan Burdulescu Căpitan Amzulescu Dumitru Lt. Andreescu Mihail Slt. Alex. Nicolae Slt. Săvoiu Constantin Slt. Târnăcop Anghel Slt. Trandafi rescu Vasile Slt. Niţă Iancu Plutonier Penciu Gheorghe Plutonier Mandalac Teodor Compania 7 Compania 8 Căpitan Constantinescu Traian Căpitan Gheorghiu Cristea Slt. Iucăl Ioan Slt. Stan R. Stan Slt. Crivăţ Vasile Slt. Ganţă Ioan Slt. Stănculescu Cristian Slt. Bărbulescu Gheorghe Plutonier Zară Sg. instructor Bordei Ilie Batalionul 3 Comandantul Batalionului 3: maior Dimitriu Nicolae Ofi ţer aghiotant: slt. Popovici Gheorghe Medic: lt. Speling Bernard Compania 9 Compania 10 Căpitan Popescu Nicolae Căpitan Bâgu Gheorghe Slt. Teodorescu Haralambie Slt. Leonte Scarlat Plutonier Dulgheru Ioan Plutonier Butcă Ilie Compania 11 Compania 12 Căpitan Stoenescu Calistra Căpitan Urbeanu Traian Slt. Tănăsescu Constantin Slt. Basarabescu Mihail Slt. Lebell Marcel Slt. Minculescu Victor Slt. Dumitrașcu Stan Plutonier Brânză Ioan Compania de Mitraliere Comandant: lt. Panaiţiu Constantin Șeful Secţiei 1: lt. Apostoliu Cezar Șeful Secţiei 2: slt. Ionescu Anghelache Șeful Secţiei 3: plutonier Arghiroiu Constantin Șeful trenului: plutonier Ilinca Marin Măsurător de distanţă: sg. Luţescu Simion Bateria de 57 mm Comandantul Bateriei: căpitan Greculescu Nicolae Comandantul Secţiei 1: lt. Petrescu Grigore Comandantul Secţiei 2: plutonier Lăzărescu Nicolae Comandantul Secţiei 3: plutonier Cârceanu Ioan

Heroes of Regiment 1 Frontier Guards and a symbolic Photography Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate Abstract: A symbolic photography from the First World War presents the soldiers of Regiment 1 Frontier Guards. It was an elite unit of the Romanian Army that proved its heroism till the supreme sacrifi ce for the fulfi llment of the national ideal. Keywords: Regiment 1 Frontier Guards, Lieutenant-colonel Gheorghe Cantacuzino, border, hero, Transilvania

NOTE

1 Universitatea Naţională de Apărare. 12 Locotenent-colonel Ştefănescu Mihai, Sub Drapelul Regimentului 2 Vezi *** Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, Grăniceri, Lipolitografi a Grozea, 1927, Bucureşti, p. 11. Bucureşti, 1988, p. 399. 13 Revista „Grănicerul”..., p. 21. 3 Vezi revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” nr. 3(57)/ 14 *** România în Primul Război Mondial..., pp. 177-178. 15 2012, p. 39. Locotenent-colonel Ştefănescu Mihai, Op. cit., p. 13. 16 4 *** România în Primul Război Mondial..., p. 183 Revista „Grănicerul” din 3 martie 1934, p. 21. 17 5 Revista „Grănicerul”..., p. 21. Ibidem, p. 18. 18 6 *** România în Primul Război Mondial..., p. 222. Ibidem, p. 20. 19 7 Locotenent-colonel Ştefănescu Mihai, Op. cit., p. 17. Ibidem. 20 *** România în Primul Război Mondial..., p. 226. 8 Ibidem, p. 21. 21 Ibidem, p. 230. 9 Ibidem, p. 7. 22 Ibidem, pp. 231-232. 10 ***România în Primul Război Mondial 1916-1919, volumul I, Monitorul 23 Ibidem, p. 315. Ofi cial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1934, 24 Ibidem, p. 317. p. 148. 25 Revista „Grănicerul”..., p. 22. 11 Ibidem, p. 150. 26 Ibidem, p. 22.

44 1 (75) 2017 document studii/documente CONSIDERAŢII PRIVIND POZIŢIA MARII BRITANII FAŢĂ DE ÎNCHEIEREA PĂCII SEPARATE DE CĂTRE ROMÂNIA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

Profesor Drd. Mihaela DAVID1

n toamna anului 1917 frontul rusesc se prăbușise. conducători proeminenţi au Aceasta reprezenta rezultatul unui proces care susţinut, atunci sau mai târziu, Îîncepuse cu multe luni înainte. Bandele de soldaţi că românii erau aceia care se bolșevizaţi au început să se reverse de pe front. Armata puteau plânge că aliaţii nu rusă începuse, practic, să se destrame. În acest sens, Leon și-au onorat angajamentele Trotsky însuși spunea: „Toată toamna zilnic, delegaţi de după litera tratatului. pe front veniră să declare sovietului din Petrograd că Existau, însă, nuanţe dacă pacea nu este încheiată soldaţii vor porni împotriva și diferenţe de opinie între spatelui frontului, pentru a obţine pacea prin propriile atitudinea Franţei, aparent mijloace. Acesta devenise cuvântul de ordine al trupelor mai dură, și cea a Marii din linia întâi. Soldaţii părăseau tranșeele în masă”2. Britanii, mai îngăduitoare, Ofi ţerii nu mai erau ascultaţi, căile de comunicaţie, și așa după cum s-ar crede, generate destul de precare, au devenit impracticabile. În spatele de dedesubturile intereselor liniei frontului a început să se răspândească foametea; naţionale diferite. Ar părea Ion I.C. Brătianu autoritatea publică s-a deteriorat cu rapiditate; situaţia paradoxal că Franţa, cel mai generală îndreptându-se spre un haos total. bun prieten al românilor dintre Puterile Antantei, a adoptat În România, armata regală continua să reziste. o atitudine mai rigidă cu privire la o posibilă pace separată Misiunea ei fusese, însă, una difi cilă chiar de la începutul românească, dar trebuie să se ia în considerare că Franţa colaborării cu armata rusă. Aliaţii nu numai că nu-și punea în joc, sau, cel puţin credea că pune, mai mult decât îndepliniseră propriile lor obligaţii acceptate ce-i drept britanicii: dușmanul era pe pământul său, devastările cauzate sub presiune occidentală prin Convenţia Militară din de război erau enorme, înfrângerea din 1870 mai bântuia 17 august 19163, dar din cauza faptului că susţinerea spiritele5. În sfârșit, mai era vorba și de caracterul impetuos din partea lor a efortului militar al guvernului român, al lui Georges Clemenceau, care trăgea greu în cumpănă, în decursul campaniei din 1916-1917, a fost foarte la judecarea evenimentelor. Toate aceste elemente par să anevoioasă, ei au îngreunat mult noilor aliaţi misiunea de a explice de ce francezii erau mai infl exibili și parcă mai deciși, duce cu succes războiul împotriva unei armate, în general, deși englezii nu erau mai puţin doritori să vadă sfârșitul bine echipată și experimentată, comandată de unii dintre victorios al războiului, să reţină în România trupe cât mai cei mai buni generali ai Puterilor Centrale. numeroase ale Puterilor Centrale atât de mult timp cât Situaţia militară a României în a doua jumătate a războiul urma să continue acolo. După cum se va vedea, după anului 1917, în care aprovizionarea cu material de război data de 7 mai 1918, ei aveau să folosească ieșirea României și cooperarea cu armata rusă au reprezentat factori esenţiali din război drept justifi care pentru anularea angajamentelor în adoptarea unei decizii politico-militare, era deosebit de asumate prin tratatele încheiate în august 1916. Practic, grea. Această cooperare militară lipsită de entuziasm s-a problemele care se ridicau în primăvara anului 1918 erau deteriorat odată cu agravarea generală a situaţiei de pe cu totul diferite de cele din vara anului 1916. front, cauzată de înfrângerile suferite de armatele ruse, care Ceea ce se știa sigur era faptul că în toamna anului erau subminate de mai multă vreme de lipsa crescândă de 1917, Ion I.C. Brătianu nu mai putea temporiza, așa cum voinţă din partea soldaţilor de a lupta. În cele din urmă, ea făcuse între anii 1914-1916. Încheind pace, soluţia cea mai s-a transformat în ostilitate făţișă, iar aceasta, mai ales după drastică, el ar fi violat articolul 5 al Alianţei, renunţând preluarea puterii de către bolșevici, la 7 noiembrie 19174. astfel la toate avantajele tratatului. Căuta, deci, un mijloc În Anglia, situaţia României era privită cu multă de a extrage de la partenerii apuseni o revizuire a alianţei simpatie, dar cum bine se știe simţământul public și politica care să îi permită încheierea unui armistiţiu sau a unei guvernelor nu merg totdeauna mână în mână. Încercând păci temporare, fără abandonarea statutului de aliat egal6. să scoată un avantaj dintr-un eșec, aliaţii occidentali s-au În același timp, trebuia să împiedice tentativa Austro- folosit de ocazie pentru a se debarasa de obligaţiile lor Ungariei de a încheia o pace separată, deoarece monarhia contractate prin Tratatul din 1916. Punctul de vedere habsburgică ar fi putut ieși intactă din război. oficial al guvernului britanic era că în eventualitatea Strâmtorate în 1916, Puterile Aliate au promis mai mult unei păci românești separate, clauzele acceptate în decât puteau onora, iar la sfârșitul anului 1917 devenea din 1916 vor deveni caduce, deși unii oameni politici și ce în ce mai difi cil să-și respecte angajamentele, deoarece document 2017 1 (75) 45 studii/documente un alt aliat balcanic, Serbia, care nu cunoștea tratatul Câteva zile mai târziu, în 21 și 22 noiembrie 1917, situaţia încheiat de Puterile Antantei cu România, revendica o din România a fost discutată în Consiliul de Război britanic. parte a aceluiași teritoriu din Austro-Ungaria. Pe lângă Cu acest prilej, șeful Foreign Offi ce-ului, A. Balfour, a propus aceasta trebuie avute în vedere și dorinţele Franţei și ale ca generalul Kaledin, care se declarase fi del aliaţilor și împotriva Marii Britanii de a juca un rol cât mai important în viaţa bolșevicilor, să fi e recunoscut ca un șef independent cu care statelor balcanice, după încheierea războiului. România și-ar putea uni forţele10. Dar, din cauza complexităţii Revenind la situaţia generală a armatei române, în acea problemei și lipsei unor informaţii precise în legătură cu situaţia perioadă de răscruce, ea a fost decisiv înrăutăţită de atitudinea reală din Rusia de Sud, britanicii au renunţat la această idee trupelor ruse. Repulsia soldaţilor faţă de continuarea luptei era pentru a nu provoca deschis aversiunea guvernului bolșevic și atât de mare, încât regimente întregi, apoi divizii, au început a nu alimenta curentul de pace și pornirile antialiate. Totuși, să părăsească tranșeele, uneori când erau sub atac, cel mai primul ministru britanic, David Lloyd George, a fost de acord adesea fără să prevină, creând astfel goluri ce trebuiau să fi e cu propunerea ca românii să fi e sfătuiţi să coopereze cu orice acoperite cu unităţi extenuate ale armatei române. forţe pro-aliate afl ate la îndemână. Astfel, prin extinderea liniei de front a armatei române, La 22 noiembrie, A. Balfour i-a telegrafi at, la Iași, în scopul de a înlocui dezertorii sau răzvrătiţii ruși, forţa lui Sir George Barclay, informându-l despre punctul de și capacitatea de luptă a armatei au fost solicitate până vedere ofi cial britanic, conform căruia Anglia nu dorea să la extrem, așa încât un posibil atac german s-ar fi putut se amestece în treburile interne rusești; singura preocupare încheia cu un dezastru. Mai mult decât atât, soldaţii a guvernului britanic era în legătură cu siguranţa armatei ruși care părăseau frontul, nu numai că dezorganizau române și cu ducerea cu succes a războiului. liniile de apărare, dar perturbau viaţa normală în spatele La aceeași dată, 22 noiembrie, regele Angliei se adresa liniilor românești, organizând și demonstraţii pentru pace suveranului român, printr-o telegramă apreciind că „în mai întâi la Iași, apoi la Târgu Ocna și din nou la Iași7. aceste clipe de grea încercare” și „faţă de rezistenţa eroică Aceștia încercau atât înlăturarea regelui Ferdinand, cât și fermă” a armatei române, cabinetul de la Londra va și a guvernului, cauzând tulburări serioase și dezordine. face „tot ce-i stă în putinţă împreună cu aliaţii” pentru a-i Totuși, chiar și în aceste condiţii, guvernul și armata asigura „asistenţă fi nanciară și militară”11. română erau ferm hotărâte să reziste, chiar dacă existau La o privire de ansamblu, punctul de vedere ofi cial zvonuri despre influenţa unei mici părţi a societăţii britanic coincidea, în principiu, cu acela al Franţei și românești, care considera că ar fi mai bine ca România să Italiei –, dar abordarea concretă era, însă, diferită. Poziţia încheie pace. Parcă ca să elimine aceste zvonuri, la 4 august ministrului britanic la Iași era însă și mai clară. Părerea 1917, cu prilejul unui Consiliu de Război prezidat de regele sa în legătură cu situaţia României nu a fost întotdeauna Ferdinand, s-a luat hotărârea de a apăra fi ecare parte a identică cu cea a Foreign Offi ce-ului. Sir George Barclay teritoriului naţional afl ată încă sub control românesc și să a fost unul dintre diplomaţii cei mai bine informaţi din transfere, dacă și când va fi nevoie, în Rusia Meridională România, era deschis și integru, foarte atent și sincer unde urmau să fi e create depozite, recruţii și materialul de în rapoartele sale trimise la Londra, dar obligat să se război8. S-a mai hotărât ca regele, guvernul și armata să se conformeze politicii guvernului său, chiar și atunci când retragă în Rusia de Sud, dacă situaţia generală a frontului nu era de acord cu ea, și să o ducă la îndeplinire. urma să se înrăutăţească, și lupta urma să fi e continuată, Punctul de vedere al guvernului român referitor la armata retrăgându-se atât de mult în Rusia cât va fi nevoie. relaţiile cu aliaţii în eventualitatea semnării unei păci Însă, spre mijlocul toamnei aceluiași an, 1917, această soluţie separate a fost comunicat de Ion I.C. Brătianu la Londra părea ca exclusă din planurile guvernului român din cauza la 21 decembrie 1917: „Cu greu se găsește în cursul istoriei înrăutăţirii situaţiei din Rusia, unde prevala anarhia. o situaţie mai tragică decât cea a României. Armata sa După 7 noiembrie 1917, situaţia de pe frontul este izolată și fără o linie de retragere asigurată, cum au românesc s-a deteriorat rapid și considerabil. Era clar că avut belgienii și sârbii. Ea are în faţă dușmani puternici, bolșevicii, preluând puterea, vor repudia Alianţa din 1916 în vreme ce milionul de ruși, veniţi ca aliaţi, departe de a și vor ridica, astfel, chestiunea validităţii sale după ce o fi de ajutor, ameninţă Regele și guvernul român, care nu respinsese un semnatar. Precum aveau să demonstreze consimt să încheie o pace cu orice preţ…”12. și evenimentele, bolșevicii, după cucerirea puterii, au Brătianu i-a asigurat pe diplomaţii aliaţi că armistiţiul decretat abolirea tuturor angajamentelor ţariste faţă de propus îi va permite să adopte o politică de „așteptare”, timp aliaţi. La 8 noiembrie, Congresul tuturor Sovietelor a în care rezervele militare ale României vor rămâne intacte denunţat tratatele secrete și, la 22 noiembrie, Congresul pentru viitoarea cooperare cu aliaţii. Un armistiţiu i-ar a făcut publică și o declaraţie în acest sens9. Trotski a permite familiei regale să rămână la Iași, în ciuda protestelor cerut armistiţiu pe toate fronturile și începerea imediată a conservatorilor fi lo-germani din București, care cereau convorbirilor de pace bazate pe autodeterminare naţională abdicarea lui Ferdinand. De asemenea, el a promis să-și pentru toate popoarele. El a făcut apel la populaţiile dea demisia dacă va fi forţat de aliaţi să evacueze Moldova. tuturor ţărilor beligerante, inclusiv România, de a-și forţa Marele Stat Major român a semnat încetarea focului guvernele să purceadă la negocieri de pace. la Focșani, la 9 decembrie 1917. Armistiţiul valabil timp În aceste condiţii, miniștrii aliaţi, acreditaţi în România și de trei luni și terminabil la un preaviz de 72 de ore, nu atașaţii militari au primit instrucţiuni din partea guvernelor avea să fi e considerat o capitulare sau o pace separată de lor să se opună oricăror orientări sau iniţiative de pace. niciuna dintre părţile semnatare.

46 1 (75) 2017 document studii/documente

Reacţia aliaţilor a căpătat perioadă de timp, aproximativ accente critice încă din primele două sau trei luni, în timp ce momente. Clemenceau l-a guvernul român pierdea ocazia împuternicit pe Saint-Aulaire să de a obţine „termeni decenţi” condamne armistiţiul. Brătianu, din partea Puterilor Centrale pe partea cealaltă, l-a împuternicit și putea să ceară, după război, o pe Victor Antonescu, trimisul compensaţie enormă de la aliaţii său la Paris, să-l asigure occidentali16. pe președintele Poincaré de Din punctul său de vedere, loialitatea neabătută a României. această problemă era prea Rezultatul demersului nu a fost difi cilă pentru a fi tranșată la deloc unul fericit, căci Poincaré faţa locului, retragerea fiind era adversarul neîmpăcat al recomandată numai în situaţia lui Clemenceau. Antonescu în care ar servi strategiei mai l-a vizitat pe William Sharps, Paris, 1919. David Lloyd George, Vitt orio Orlando, largi. Dacă Anglia făcea obiecţii ambasadorul american la Paris, Georges Clemenceau şi Woodrow Wilson sau „consimţea în silă”, Sir care a obţinut asigurarea că Washington-ul avea să-și George Barclay se temea de posibilitatea ca ea să-și piardă continue ajutorul fi nanciar pentru România. Pentru a-și infl uenţa în România. Confruntat cu complexa și difi cila repara greșeala și a justifi ca armistiţiul, Brătianu a recurs situaţie de pe frontul românesc și în lipsa unor instrucţiuni la subterfugii, cum că armistiţiul de la Focșani nu implica clare din partea Foreign Offi ce-ului, ministrul britanic nu cu adevărat România, fi ind doar un acord ruso-german, că a încetat să sfătuiască guvernul român să continue lupta și își va organiza și conduce propriile negocieri, evitând, însă, să se retragă în Rusia de Sud dacă era necesar, declarând orice referire la pace. că Marea Britanie nu va admite o pace separată legală, Măiestria cu care Brătianu a prezentat situaţia a adus adică una semnată de un guvern constituit cum se cuvine și rezultatele scontate. Aliaţii i-au acceptat versiunea, iar la ratifi cată de rege și Parlament. Poziţia sa, atât de ambiguă și Conferinţa Interaliată de la Paris, din 22-23 decembrie13, contradictorie nu era totuși rezultatul preferinţei sale, dacă să considere armistiţiul de la Focșani o încetare temporară a luăm în calcul opinia lui personală, însă, această atitudine focului și nu un preambul al unei păci separate. Au promis a lui nu poate fi înţeleasă, dacă nu se ţine cont de posibilul totodată să trimită alimente și ajutor militar României efect al obligaţiei sale de a urma o linie de conduită care „faţă de care se simţeau legaţi prin datorii de onoare”. să servească înainte de toate interesele britanice. Astfel, la fi nele anului 1917, lui Brătianu i se acordase o În afara dificultăţilor și neînţelegerilor cu care se perioadă de graţie. confrunta pe plan extern, Brătianu trebuia să facă faţă și Așa cum era de așteptat, după încheierea armistiţiului, poziţiei grupării conduse de Take Ionescu, situată de partea presiunile aliaţilor s-au înteţit, deși situaţia ei internă și continuării războiului, grupare ce risca să provoace o criză externă se înrăutăţise. La 2 ianuarie 1918, primul ministru guvernamentală17. Take Ionescu susţinea ca autorităţile român a avut o întrevedere la Iași cu cei patru miniștri aliaţi centrale să se retragă în sudul Rusiei, iar armata română cărora le-a comunicat punctul de vedere al guvernului său14. să lupte în continuare în faţa unui dușman, parcă din ce Poziţia premierului român era destul de transparentă: în ce mai puternic. Pe aceeași linie, contrară păcii se situau după ce luptase cu toate forţele împotriva Puterilor francezii, care au adoptat o atitudine atât de drastică, încât Centrale, nu întotdeauna sprijinită cum trebuie de aliaţi, baronul Fasciotti, ministrul italian la Iași, se temea ca ea România era îndreptăţită să obţină ce i se promisese în să nu producă un contra-efect. 1916, chiar și în eventualitatea semnării unei păci separate, În urma declaraţiei lui Brătianu despre punctul de dacă continuarea luptei nu mai era posibilă fără a pune vedere al guvernului român, cabinetele britanic și francez în pericol existenţa statului, a dinastiei și a armatei. Însă s-au consultat în vederea adoptării unei poziţii comune în se presupune că Brătianu era convins de cât de greu va fi situaţia în care România ar începe tratative pentru o pace să smulgă un asemenea acord din partea aliaţilor, dar în separată cu Puterile Centrale. împrejurările militare și politice date reieșea, de la sine, că La 4 ianuarie 1918, ambasada Franţei la Londra România nu mai era capabilă să lupte în continuare. notifi ca Foreign Offi ce-ul că Franţa nu își va da în niciun În urma întâlnirii, Sir George Barclay informa guvernul caz consimţământul pentru o pace separată legală din britanic că: „era destul de clar că primul ministru ar fi salutat partea României, semnată de un guvern numit de regele o aluzie din partea noastră, cum că noi privim situaţia ca Ferdinand. Lordul Hardinge of Penhurst18, subsecretar fi ind atât de deznădăjduită încât să-l autorizăm să deschidă permanent al Foreign Offi ce-ului, a fost informat că negocieri de pace și a combătut cu oarecare ardoare ministrul francez la Iași fusese împuternicit să înmâneze încercările noastre de a prezenta situaţia ca fi ind mai puţin primului ministru român o declaraţie scrisă în care se arăta disperată decât credea”15. că guvernul francez va respinge orice pace separată legală. Personal, ministrul britanic considera retragerea în Rusia În aceleași zile, în condiţiile în care situaţia pe frontul ca fi ind o greșeală, deoarece doar câteva divizii inamice românesc era extrem de gravă, Sir George Barclay și ceilalţi puteau fi reţinute pe frontul românesc pentru o scurtă miniștri aliaţi la Iași, considerau că o ieșire ar putea fi găsită, document 2017 1 (75) 47 studii/documente pentru moment, prin formarea câtorva unităţi rusești de într-o situaţie care nu cunoștea o linie de mijloc. I se ceruse nădejde, instruite de ofi ţeri de încredere, provenind din să lupte mai departe, să pună capăt curentului de pace din Rusia de Sud și trimiterea lor pe front. opinia publică și din armată, guvernele aliate, pe de altă La 5 ianuarie 1918, colonelul G.B. Th omson a informat parte, se îndoiau de buna credinţă a României și nimeni nu Cartierul General Imperial că, în decursul unei întâlniri a părea să fi luat în seamă situaţia ei realmente dezastruoasă. atașaţilor militari aliaţi, generalul Henri Berthelot arătase Documentele de arhivă arată că la Foreign Offi ce, liniile că se putea rezista până la sfârșitul lunii aprilie, chiar și fără directoare ale politicii britanice erau trasate în culise doar soldaţii ruși. „Singurele baze de discuţie – nota Berthelot – de câteva feţe mai impunătoare, care nu întotdeauna îi trebuie să fi e menţinerea frontului”. Chiar și în condiţiile ţineau la curent pe reprezentanţii lor din străinătate cu cele încheierii păcii între Rusia și Germania, el preconiza că discutate acolo. S-a întâmplat de multe ori ca Sir George armata română „poate, fără greutate, să păstreze teritoriul Barclay să cunoască doar o parte a adevăratelor intenţii care i-a mai rămas încă, pentru că germanii nu vor fi în britanice. Și ca să argumentăm această afi rmaţie, pe partea stare să-l ia”19. interioară a mesajului său din 7 ianuarie se afl a înscris un Referitor la acest optimism iluzoriu al lui Henri altul, posibil scris de Lordul Hardinge of Penshurst, din Berthelot, Ion I.C. Brătianu avea dreptate să spună, în care se poate extrage adevăratul mod britanic de a gândi discuţiile angajate cu Clemenceau, că generalul Berthelot în privinţa garanţiilor date României: „Este clar că atât nu-i pare deloc califi cat în această problemă. Nu era vorba domnul Brătianu, cât și Sir George Barclay speră că dacă de lipsa de încredere a militarului francez20, iar Brătianu România rezistă destul de mult timp pentru a dovedi că era conștient de acest lucru, ci de încercarea de a menţine numai forţa majoră a obligat-o să cedeze, atunci ea poate cu orice preţ frontul românesc, pentru a slăbi ofensiva susţine că a dus la îndeplinire spiritul Tratatului din 1916. germană de pe frontul de Vest. Propun ca noi să-i facem foarte clar lui Sir Barclay că dacă Contrar acestor opinii franceze, Sir George Barclay are România încheie pace, chiar și cu consimţământul nostru, meritul de a fi sesizat pericolul ce se întrevedea ameninţător Tratatul din 1916 va deveni, ipso facto, nul…”22. în spatele acestei atitudini, care nu s-ar fi putut sfârși decât Pare neverosimil ca Sir George Barclay să fi avut printr-un dezastru. El a încercat să schimbe convingerile celor aceleași vederi ca și Ion I.C. Brătianu în problema de la Foreign Offi ce, care nu păreau să înţeleagă complexitatea românească, oricât de convins era de dezastrul situaţiei situaţiei de pe frontul românesc. La 16 ianuarie 1918, el scria de pe front. Totuși, privit de la Londra, ministrul într-un raport trimis la Foreign Offi ce: „Aceste 18 divizii britanic părea să fi adoptat intenţiile și felul de a gândi (românești – n.n.) ar putea ţine prezentul front împotriva ale lui Brătianu, în ciuda faptului că el îndeplinea cu forţelor inamice la ora actuală. Dar când Rusia declară pace, meticulozitate dispoziţiile venite de la Foreign Offi ce. De aceasta va angaja în jur de alte 90 de divizii inamice, care ar fapt, el încerca din răsputeri să găsească punţi de legătură putea fi aduse aici. Este, de aceea, evident că armata română între interesele și politica Angliei și eforturile susţinute va fi la bunul plac al inamicului…”21. ale guvernului român destinate să găsească o ieșire dintr-o Românii aveau într-adevăr de ce să se teamă, iar ei situaţie aproape disperată, fără a compromite aspiraţiile au devenit și mai nesiguri de propria lor soartă, după legitime ale poporului român. cuvântarea susţinută de David Lloyd George la Conferinţa În tot acest timp, la Londra se refl ecta deja la modalităţi Sindicatelor unde a declarat că guvernul britanic nu avea prin care guvernul britanic să se degajeze de obligaţiile intenţia de a dezmembra Austro-Ungaria și chiar i-a faţă de România. Se vorbea foarte des la Foreign Offi ce chezășuit integritatea. Tot ceea ce dorea guvernul său era de politica lui Brătianu, care consta în a-i „manevra” pe mai multă libertate pentru naţionalităţile ei, un fel de britanici, prin intermediul lui Sir George Barclay, care, se autoguvernare. Cu aceeași ocazie, el a mai menţionat că, în pare, ar fi avut o oarecare simpatie faţă de situaţia în care noile condiţii create de defecţiunea Rusiei, angajamentele se găsea omul politic român23. Documentele de la Foreign Marii Britanii faţă de aliaţii ei trebuiau revizuite. Offi ce ne arată, însă, că în timp ce încercau să evite ca Aceasta a atins punctul sensibil al relaţiilor României cu Brătianu să-i „manevreze” pentru a-și da acceptul la o pace cei patru aliaţi occidentali. După cuvântarea în același ton separată, ei au folosit cu iscusinţă procedura diplomatică a președintelui W. Wilson din decembrie 1917, publicată prin învăluirea instrucţiunilor lor către Sir George, cu în „New York Times”, aceea a lui Lloyd George a stârnit scopul de a „manevra” România însăși. consternare și nemulţumire. Nu se știe dacă Brătianu afl ase Lucrurile nu aveau să se îmbunătăţească, ba mai despre discuţiile secrete dintre britanici și austro-ungari mult decât atât, la 6 ianuarie 1918, Nikolae Krilenko24, desfășurate la Geneva, între 15-20 noiembrie 1917, unde comandantul suprem al armatei ruse, a dat ordin tuturor englezii au vorbit nu numai împotriva destrămării Austro- Comitetelor Revoluţionare de Război din armata rusă de pe Ungariei, ci au pus problema unei posibile consolidări a frontul românesc să preia comanda fără a informa cartierele monarhiei, în împrejurările noi create de defecţiunea Rusiei. generale respective, să evacueze complet teritoriul românesc, Drept urmare, discursul lui Lloyd George a creat rechiziţionând proviziile în drumul lor și în cazul unor românilor sentimentul că Anglia ţesea stratageme confl icte să-și deschidă calea cu forţa armelor. împotriva intereselor României, în ciuda Tratatului din Într-o scrisoare adresată ministrului român la Londra, 1916, astfel încât, era inevitabil ca oamenii să se simtă N. Mișu, Brătianu informa guvernele aliate că „armata trădaţi și abandonaţi. De altfel, Brătianu se afl a, practic, română, care a dezarmat vreo zece mii de soldaţi bolșevici,

48 1 (75) 2017 document studii/documente a încercat astfel să însănătoșească frontul prin toate în favoarea lor. Miniștrii mijloacele, dar în cele din urmă, maximaliștii sunt aceia sperau că primul ministru care i-au contaminat pe ucraineni, în așa fel încât toată nu va semna un tratat decât armata rusă părăsește frontul în marea ei majoritate și dacă Germania va invada pleacă în bande izolate sau în unităţi organizate, care ne Moldova. sunt ostile în mod deschis”25. Realitatea era aceea că, Hărţuit de „prieteni”, dar și de dușmani, Ion I.C Brătianu la 5 februarie 1918, austro- a cerut încă o dată „consilium et auxilium”. Primul ministru germanii, foarte preocupaţi știa prea bine ce urma să decurgă din adoptarea de către să obţină o pace generală România a unei atitudini ferme în faţa acestui val de soldaţi pe Frontul de Est, au trimis prădalnici care străbăteau ceea ce mai rămăsese din teritoriul guvernului român un ţării sub control naţional, amestecându-se sub masca așa ultimatum cerându-i insistent numitului „internaţionalism revoluţionar” în afacerile să înceapă tratative pentru o interne ale unui popor liber, fost aliat, care-și avea propriul pace separată. Chiar și în acel Generalul Alexandru Averescu guvern, singurul îndreptăţit să se îngrijească de soarta moment de adevărată răscruce naţiunii ameninţată atât de inamic, cât și de fostul aliat. pentru România, cabinetul britanic, după o consultare cu Sfatul cerut de premierul român aliaţilor nu a fost francezii și italienii au concluzionat că armata română ar mai dat, iar ajutorul așteptat lipsea cu desăvârșire. În ultimă putea încă continua o serioasă rezistenţă militară. De aceea, instanţă, guvernul român a fost nevoit să acţioneze și și-a negocierile de pace trebuiau contracarate. Aliaţii aduceau atras dușmănia bolșevicilor, afl aţi acum la cârma Rusiei. argumentul că germanilor le lipsea forţa să întreprindă o Pasul decisiv al comandamentului român a fost făcut la 25 ofensivă împotriva Moldovei. Primul ministru considera, însă, ianuarie 1918, când trupele regale au ocupat Chișinăul și că germanilor nu le stătea în obicei doar să lanseze ameninţări alte localităţi din Basarabia, acţiune ce a dus la accentuarea fără acoperire. Într-adevăr, avusese dreptate, întrucât generalul animozităţilor dintre părţi. Drept urmare, la 26 ianuarie26, Ludenforff ordonase în aceeași zi transferul de trupe de Consiliul Comisarilor Poporului a hotărât să rupă toate pe Frontul Vestic pe cel Estic și trimisese instrucţiuni lui relaţiile diplomatice cu România. Diplomaţii români au Mackensen să pretindă României un tratat. fost trimiși acasă, iar rezerva românească de aur, care fusese În aceste condiţii, tot ceea ce guvernul român mai transportată la Moscova în decembrie 1916, ianuarie și putea face era să încerce să păstreze ce mai rămânea din februarie 1917, fusese confi scată. Aceasta făcea situaţia teritoriul și din forţa militară. Cum Consiliul de Miniștri României disperată. nu a ajuns la nicio concluzie, Brătianu a fost nevoit să-și În acele circumstanţe nefericite, dintre cele trei căi deschise dea demisia, întrucât știa că va aduce o pace legală separată în faţa ei, și anume să reziste până la capăt, fi e să poarte fără consimţământul aliaţilor. În consecinţă, a fost format un tratative cu scopul de a câștiga timp până la o acţiune energică guvern condus de generalul Alexandru Averescu. În calitate a aliaţilor, fi e să încheie pace separată, România, constrânsă de militar, acesta se afl a în serviciu comandat29, astfel că nu de situaţia complet neajutorată, a ales tratativele cu Puterile i se putea imputa nimic din punct de vedere militar. Centrale. Și la Foreign Offi ce se aprecia că în acel moment Noul premier i-a spus lui Sir Barclay că era hotărât să existau trei soluţii imaginabile ale problemei românești: câștige atâta timp cât putea, dar dacă era confruntat cu riscul 1) o pace separată fără consimţământul lor; 2) o pace legală, unei înfrângeri zdrobitoare, care, între altele, va face condiţiile care, având consimţământul aliaţilor nu va constitui o violare puse de germani nesuportabile, va fi obligat în cele din urmă de către România a Tratatului din 1916, perpetuând în același să facă pace. Regele, a mai spus el, mai degrabă abdică decât să timp angajamentele cosemnatarilor ei în litera tratatului; semneze o pace care putea periclita interesele poporului său. 3) niciun fel de pace, continuarea războiului și o probabilă Încă o dată, aliaţii parcă nu doreau să accepte ceea evacuare a Regelui, guvernului și armatei, nimeni nu știa unde. ce era foarte vizibil. Însă, la 16 februarie, lordul Bertie, Momentul unei decizii fi nale se apropia cu repeziciune. ambasadorul britanic la Paris, informa Foreign Offi ce-ul Armistiţiul semnat de România cu Puterile Centrale că primul ministru român, generalul Averescu, le spusese urma să expire la 14 februarie 1918. În timp ce era celor patru miniștri aliaţi la Iași că România „nu vede nicio ocupat cu bolșevicii, Brătianu s-a văzut confruntat, la altă ieșire în afara păcii”30. 20 ianuarie 191827, cu propunerea lui Mackensen de a Câteva zile mai târziu, A. Fitz-Maurice scria în „Le începe convorbirile de pace. Alternativa era ocuparea Figaro” despre tragedia României: „Fatalitatea a copleșit Moldovei de către germani. Dacă România s-ar conforma, România. Singură, în mijlocul dușmanilor și al trădătorilor, își făceau mulţi socoteala, Germania ar evacua Muntenia, cu Mackensen care o pândește, a cărui armată este gata să ar desprinde numai o porţiune din Dobrogea de Sud și se închege și să se arunce asupra ei, cu Bulgaria nesăţioasă câteva trecători din Carpaţi, permiţând României să reţină deja stăpână pe Dobrogea, pe care de gând să o păstreze, Basarabia28 și să ia măsuri cu asistenţă germană împotriva cu Ucraina vecină, care nu mai are nici cea mai modestă ameninţărilor bolșevice. Așa cum era de așteptat, Brătianu amintire despre ceea ce a fost ea și se dă tot mai mult a cerut permisiunea aliaţilor de a negocia cu Germania, în mâna dușmanului de ieri, cu Rusia bolșevică care i-a în temeiul acestor considerente, dar cei patru ambasadori declarat război și care nu mai știe ce va fi ea însăși mâine, i-au cerut să-i atace pe germani pentru a schimba situaţia ce putea face România în faţa ultimatumului german? document 2017 1 (75) 49 studii/documente

Supunerea se impune cu atât mai imperioasă, inevitabilă, Londra, din 19 martie, a adoptat o declaraţie plină de cu cât ea se vede condamnată să piară pe loc, fără a avea speranţă pentru poporul român. Se afi rma că România măcar, ca Serbia și Belgia, posibilitatea unui refugiu pentru căzuse victimă torentului de dominaţie exercitat de guvern și armata sa, după rezistenţa supremă”31. Germania și că „toate păcile de acest fel noi nu putem să După cum se știe, la 9 februarie 1918, Puterile Centrale le recunoaștem, căci noi ne propunem să lichidăm politica încheiau tratatul de pace separată cu Rada ucraineană, iar de spoliere dusă de Imperiile Centrale pentru a face loc trupele austro-germane treceau la ocuparea teritoriului unui regim de pace durabilă prin organizarea dreptului”33. acesteia. În urma ruperii tratativelor de la Brest-Litovsk De altfel, în mod concret, miniștrii celor patru state aliate de către Trotski, în ziua următoare încheierii tratatului acreditaţi la Iași, Saint-Aulaire, Barclay, Fasciotti, Vopicka, cu Rada ucraineană, trupele germano-austriece pătrund răspunzând, la 14 mai 1918, la comunicarea României cu adânc pe teritoriul sovietic. În consecinţă, la 18 februarie/ privire la pacea separată, au ţinut să afi rme în mod ofi cial, 3 martie 1918, guvernul sovietic a încheiat pacea cu în numele guvernelor lor, că declară „nule și neavenite toate Puterile Centrale, consimţind la o serie de cedări clauzele acestei păci, care sunt contrare principiilor a căror teritoriale vremelnice, necesare consolidării tinerei puteri violare a constrâns Antanta de a lua armele”. O vorbă bună sovietice. Această stare de lucruri le-a permis centralilor să nu costă. Era simplu, după ce pacea fusese semnată, să arăţi controleze spatele frontului românesc. În această situaţie și simpatie unui fost aliat, acum învins. în condiţiile în care o rezistenţă militară s-ar fi încheiat cu Cu toate acestea, după semnarea Păcii de la București, o catastrofă, guvernul român a intrat în tratative de pace s-a observat o răceală în raporturile Angliei cu România, cu reprezentanţii Puterilor Centrale, la 18 februarie 1918. ca și o anume reticenţă în îndeplinirea de către partea În urma tratativelor cu Puterile Centrale, guvernul britanică a obligaţiilor fi nanciare asumate mai înainte. prezidat de Al. Averescu, după ample proteste, a declarat Din acel moment, aliaţii, inclusiv Marea Britanie, s-au condiţiile impuse de austro-germani drept excesiv de considerat liberi de orice obligaţie contractată prin Tratatul grele și a demisionat la rândul său. În urma Consiliului din august 1916. Se șterseseră cu buretele, parcă, sacrifi ciile de Coroană, convocat la Iași32, s-a hotărât ca singură făcute de România, sutele de mii de morţi, ţara aproape posibilitate, acceptarea condiţiilor. complet devastată, condiţiile imposibile create de colapsul Noul prim-ministru, Al. Marghiloman, și-a asumat Rusiei, lipsa ajutorului concret Aliat, pe care Puterile răspunderea semnării preliminariilor de pace de la Buftea, Antantei l-au promis adesea fără să îl și poată da. Interesul la 5/18 martie și a Tratatului de Pace de la București, la de Mare Putere a fost mai important, ca întotdeauna. 24 aprilie/7 mai 1918. Atitudinea Marii Britanii faţă de semnarea păcii Situaţia difi cilă în care a fost pusă România a fost separate de către România a părut a fi mai fl exibilă decât recunoscută la Foreign Offi ce unde Sir Barclay afi rma cea a Franţei, Statelor Unite și Italiei, însă aceasta s-a că era de datoria și strădania Marii Britanii să obţină la datorat politicii sale alunecoase, ambigue și, de multe ori, Conferinţa de Pace o revizuire a condiţiilor dure care ezitante. Temporar evazivă, totuși ea s-a dovedit, ca și au fost impuse României. Și Conferinţa Aliaţilor de la partenerii săi de coaliţie, la fel de intransigentă.

Considerations about the Great Britain Position regarding the Romania’s separate peace closure during the First World War – Prof. Mihaela David, Ph.D. candidate Abstract: After the Russian front collapse and the dissolution of the Tsarist Army, Romania was in a very diffi cult situation. Th e important European leaders started negotiations with Romania regarding its resistance or the closure of a separate peace. Keywords: 1918, separate peace, Saint-Aulaire, Barclay, Fasciotti, Vopicka

NOTE 1 Brigada 8 LAROM. 15 Apud George Cipăianu, Op. cit., pp.125-126. 2 George Cipăianu, La Răscruce (Toamna anului 1917-Primăvara lui 1918). Marea 16 Ibidem, p. 135. Britanie şi încheierea de către România a unei păci separate, Editura Cogito, 17 Ion Agrigoroaiei, Relaţiile României cu Marile Puteri (1918-1928). Repere Oradea, 1993, p. 55. istoriografi ce, în „Analele Ştiinţifi ce ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi“, serie 3 Articolul al treilea al Convenţiei sună după cum urmează: „Rusia se angajează nouă, Secţiunea a III-a, Istorie, tom XXX, 1984, p. 471. ca în momentul mobilizării Armatei Române să trimită în Dobrogea două divizii 18 George Cipăianu, Op. cit., p.87. de infanterie şi una de cavalerie pentru a coopera cu Armata Română împotriva 19 Ion Agrigoroaiei, Op. cit., pp. 471-472. Bulgariei”. (vezi 1918 la români, vol. I, Bucureşti, 1983, pp. 768-769). 20 Ibidem, p. 472. 4 George Cipăianu, Op. cit., p.56. 21 Apud George Cipăianu, Op. cit., p. 170. 5 Dr. Tiberiu Velter, Relaţii româno-britanice (1914-1924), Presa Universitară 22 Ibidem, pp. 148-149. Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p. 90. 23 Ibidem, p.156. 6 Sherman David Spector, Romania at the Paris Peace Conference: A Study of the 24 Dr. Tiberiu Velter, Op. cit., p.99. Diplomacy of Ioan I.C. Brătianu, The center for Romanian studies, The Romanian 25 Apud George Cipăianu, Op. cit., pp.128-129. cultural foundation, Iaşi, 1995, p.39. 26 Emilian Bold, Ioan Ciupercă, Europa în Derivă, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 7 Dr. Tiberiu Velter, Op. cit., p.91. 2001, p.121. 8 George Cipăianu, Op. cit., p.60. 27 Sherman David Spector, Op. cit., p.44. 9 Sherman David Spector, Op. cit., p.39. 28 Radu Meitani, Istoria politică a raporturilor dintre state de la 1856-1930, Editura 10 Dr. Tiberiu Velter, Op. cit., p. 92. Soc. „Eminescu“, Bucureşti, 1943, p. 198. 11 Telegrama din 9/22 noiembrie 1917, adresată de Foreign Offi ce lui Sir George 29 Ibidem. Barclay, prin care se transmite mesajul regelui Angliei pentru regale României (vezi 30 Apud George Cipăianu, Op. cit., p.259. 1918 La Români, vol. II, 1983, pp. 1015-1016. 31 Ibidem, p. 98. 12 Apud George Cipăianu, Op. cit., p.116. 32 Ion Agrigoroaiei, Op. cit., p. 474. 13 Sherman David Spector, Op. cit., p.42. 33 Valeriu Florin Dobrinescu, România şi sistemul tratatelor de pace de la Paris 14 George Cipăianu, Op. cit., p.85. (1919-1923), Institutul European, Iaşi, 1993, p. 40.

50 1 (75) 2017 document studii/documente STADIUL EXECUTĂRII CLAUZELOR MILITARE DIN CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU LA SFÂRŞITUL ANULUI 1944

Dr. Teodora GIURGIU1

inisterul Apărării Naţionale, în colaborare militar, adică asigurarea operaţiilor forţelor noastre de cu alte instituţii, a fost implicat în cooperare, exclusiv pe baza propriilor noastre resurse în Mexecutarea obligaţiilor care reveneau armament, materiale de tot felul și oameni instruiţi este statului român după semnarea Convenţiei de Armistiţiu o chestiune legată în mod organic de păstrarea și libera la 12 septembrie 1944. Printr-un Memoriu elaborat de dispunere din partea armatei române a propriilor resurse, Marele Stat Major, la 22 decembrie 1944, se arăta stadiul materiale și organizare existente. Servituţile suplimentare îndeplinirii clauzelor militare și servituţile suplimentare de ordin militar care au fost impuse în mod arbitrar impuse de către Comisia Aliată (Sovietică) de Control de către Comisia Sovietică de Control prin depășirea contrare prevederilor Convenţiei de Armistiţiu, prevederilor Convenţiei de Armistiţiu, servituţi cu privire document al cărui text îl prezentăm în continuare. la demobilizări, desfi inţări de unităţi, reduceri de efective, ca și cesiuni de armament și diverse materiale, reducerea ♦♦♦ posibilităţilor de fabricaţie, reparaţie și transport, pot Memoriu conduce într-un timp foarte scurt la reducerea și chiar asupra stadiului executării clauzelor militare la anihilarea posibilităţilor noastre de a susţine în viitor din Convenţia de Armistiţiu la fi nele anului ’44 efortul militar acceptat și recunoașterea prin art. 1. și asupra problemelor militare pe care le ridică Pentru aceste motive în partea a II-a a acestui dezvoltarea servituţilor suplimentare memoriu, vom expune diversele servituţi suplimentare impuse de către Comisia de Control Aliată de ordin militar care ne-au fost impuse prin depășirea Convenţiei de Armistiţiu, precum și consecinţele pe Introducere care ele le antrenează în cadrul posibilităţilor noastre. Clauzele militare din Convenţia de Armistiţiu sunt Între obligaţia de a duce războiul cu o capacitate de forţe prevăzute la art. 1, 2, 3 și 7 din acea convenţie și au al cărui minim este precizat și obligaţii suplimentare ca obiect realizarea următoarelor contribuţii militare care ating resursele destinate să alimenteze operaţiile efective ale armatei române în războiul ce-l duce alături acestor forţe, există o incompatibilitate evidentă. O de Puterile Aliate contra Germaniei și Ungariei. astfel de incompatibilitate nu ar putea rezulta nici din 1. A pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii litera, nici din sensul Convenţiei noastre de Armistiţiu. de infanterie cu mijloace suplimentare, în acest război Spre deosebire de Convenţiile de Armistiţiu ale altor pe care-l duce „cu scopul de a restaura independenţa și state care nu și-au asumat obligaţia de a duce războiul suveranitatea României” (art. 1). contra Germaniei, cum este cazul Finlandei, Convenţia 2. A dezarma și interna forţele armate ale Germaniei noastră de Armistiţiu, nu prevede nicio servitute asupra și Ungariei afl ate pe teritoriul României (art. 2). statutului militar al ţării, pentru că este fi resc și logic 3. A asigura forţelor sovietice și ale celorlalţi Aliaţi ca să se lase armatei care duce războiul posibilitatea înlesniri pentru libera lor mișcare pe teritoriul României, nestânjenită de a utiliza toate resursele proprii în oameni în orice direcţie, dacă este cerută de situaţia militară (art. 3). instruiţi, materiale și mijloace de transport. 4. A se remite ca trofee în mâinile Înaltului Partea I. Executarea clauzelor militare Comandament Aliat (Sovietic), orice material de război prevăzute în Convenţia de Armistiţiu al Germaniei sau al sateliţilor ei afl at pe teritoriul român, inclusiv vasele fl otei germane și ale sateliţilor ei afl ate I. Executarea art. 1 (ducerea războiului alături de în apele române (art. 7). Puterile Aliate, punând la dispoziţie nu mai puţin de În prezentul memoriu vom face într-o primă parte o 12 divizii de infanterie) analiză prin care vom arăta cum Înaltul Comandament 1. România a început acţiunea ei militară contra Român a îndeplinit și continuă a îndeplini cu prisosinţă Germaniei și Ungariei încă din ziua de 24 august, ora 4, aceste clauze militare. Este însă deosebit de important fapt recunoscut prin însăși textul art. 1 din Convenţia a se preciza că alimentarea și susţinerea efortului nostru de Armistiţiu. document 2017 1 (75) 51 studii/documente 2. Între 24 august și 20 septembrie, dată când un deplin succes, reușind ca în timp de 8 zile să lichideze armatele sovietice au fost complet concentrate în toate rezistenţele germane de pe teritoriu, realizând: Transilvania și Banat, trupele noastre au îndeplinit 56.080 prizonieri; 5.000 morţi aproximativ. cu succes următoarele două misiuni de o importanţă III. Executarea art. 3 (a înlesni libera mișcare a capitală pentru desfășurarea ulterioară a operaţiilor: forţelor sovietice pe teritoriul României) lichidarea tuturor rezistenţelor și dezarmarea tuturor 1. Începând de la 1 septembrie și până la forţelor germane afl ate pe teritoriul român la 24 august 21 noiembrie 1944, Înaltul Comandament Sovietic 1944; acoperirea concentrării forţelor sovietice în a executat transporturile sale pe reţeaua căilor Transilvania centrală, în poarta Mureșului și în Banat. ferate române utilizând: cu exclusivitate, reţeaua din 3. După ce armata română a îndeplinit cu succes Dobrogea, Moldova și estul Munteniei; parţial restul operaţia de acoperire a concentrării forţelor sovietice reţelei pe măsura progresiei frontului spre vest. Pentru (Ordin de Zi al generalului de divizie Managarov), a a se demonstra în ce măsură au prevalat transporturile trecut la atac cooperând cu forţele sovietice la eliberarea sovietice faţă de cele române chiar în cazul transporturilor Transilvaniei și pătrunderea pe teritoriul maghiar. diviziilor române care se deplasau pe front, vom cita Aportul adus de armata română prin acoperirea cazul Diviziei 21 Infanterie române. Astfel, această concentrării forţelor sovietice și a grosului român pe divizie care trebuia transportată din Muntenia în Ardeal frontiera de vest și nord-vest a Transilvaniei, apare în în 93 trenuri a început transporturile la 2 septembrie și mod evident pe schiţa-anexă nr. 12 pe care s-au înscris le-a terminat abia la 17 octombrie, adică după 45 zile. fronturile atinse, în fiecare lună de operaţii, de la 2. Începând de la 21 noiembrie 1944, Înaltul 20 august la 20 decembrie 1944. În prima lună, în care Comandament Sovietic a preluat cu exclusivitate forţele sovietice s-au deplasat la adăpostul acoperirii conducerea și organizarea tuturor transporturilor pe române, s-a realizat o înaintare de aproape 1.000 m. întreaga noastră reţea atât pentru transporturile militare, 4. Forţele române au cooperat apoi la ofensiva în cât și pentru cele economice. Astăzi niciun vagon nu direcţia Budapesta și în prezent cooperează la atacul se mai poate mișca pentru a satisface o nevoie militară capitalei maghiare (Corpul VII Armată). Ele au cucerit sau economică românească fără aprobarea prealabilă a regiunea munţilor Bükk (Corpul IV Armată) și în împuternicitului șef VOSO al armatei sovietice. cooperare cu forţele sovietice au dat și câștigat bătălia IV. Executarea art. 7 (remiterea materialului de dintre Bodrog și Hernad (Armata a IV-a). Astăzi forţele război al Germaniei și sateliţilor ei afl at pe teritoriul noastre luptă pe teritoriul maghiar și cehoslovac la o român) depărtare de peste 150 km de frontiera ţării și deţin o 1. Toate vasele fl otei germane și sateliţilor ei au fost porţiune de 120 km din Frontul II Ucrainean. Numai predate. în bătălia dintre Bodrog și Hernad, forţele române 2. S-a terminat adunarea în centrele de colectare au cucerit: 130 localităţi, dintre care orașele: Tokaj; a tuturor materialelor de război germane (a se vedea Szerencz; Abanjszanto; Szarospatak și Csöncz. situaţiile din anexa nr. 2). Mare parte din aceste 5. Totalul pierderilor suferite de armata română în materiale au și fost primite de către delegaţii ruși. Numai aceste operaţii, de la 24 august până la 10 decembrie pentru autovehiculele germane afl ate la trupele de pe 1944, este de: 79.566 (din care 2.357 ofiţeri, front, Marele Stat Major român a cerut o amânare 1.930 subofi ţeri și 75.279 trupă). temporară a predării, arătând Comisiei de Control 6. Forţele române puse la dispoziţia Înaltului Aliată imposibilitatea în care se găsește de a le înlocui Comandament Sovietic și care au acţionat și acţionează din lipsă de disponibilităţi. și astăzi pentru execuţia operaţiilor mai sus indicate, V. Concluzii întrec minimul fixat de art. 1 al Convenţiei de Din analiza modului în care Înaltul Comandament Armistiţiu. Astfel: în cursul lunii septembrie până la Român a îndeplinit clauzele militare prevăzute în 16 octombrie – 19 divizii; de la 16 octombrie până la Convenţia de Armistiţiu rezultă următoarele concluzii: 1 noiembrie – 16 divizii; cu începere de la 1 noiembrie 1. Aceste clauze au fost și sunt cu prisosinţă 1944 – 14 divizii; toată aviaţia română operează în îndeplinite. sprijinul forţelor sovieto-române; toate navele române 2. Ar fi just și logic ca recunoașterea acestui fapt să și toate mijloacele noastre de transport și transmisiuni se traducă, cel puţin în dezvoltarea aplicării practice acţionează în profi tul operaţiilor armatelor sovietice. a Convenţiei de Armistiţiu prin: înlăturarea oricărei II. Executarea art. 2 (dezarmarea forţelor armate aprehensiuni sau suspiciuni; măsuri care, dacă nu pot germane și ungare afl ate pe teritoriul român) pentru moment să ajute, dar cel puţin să nu stânjenească Prin luptele duse în interiorul ţării pentru dezarmarea sau să micșoreze posibilităţile materiale și morale ale și internarea trupelor germane, armata română a obţinut armatei române de a susţine și continua efortul său.

52 1 (75) 2017 document studii/documente Partea a II-a. Servituţi militare impuse M.U. sunt nu numai în contradicţie cu sensul articolelor în mod arbitrar în afară de prevederile citate, dar sunt obligatoriu mai grele chiar decât acelea Convenţiei de Armistiţiu impuse statelor care nu duc războiul contra Germaniei și Ungariei. În art. 1 se prevede ca scop al războiului la Începând cu Protocolul impus la 26 octombrie 1944 care cooperăm «a restaura independenţa și suveranitatea și apoi prin dispoziţii ulterioare sau măsuri luate direct României». Ori între obligaţiile de desfi inţări și de pe teren, Comisia Aliată (Sovietică) de Control a demobilizări de unităţi și însăși acest scop există impus armatei române o serie de servituţi materiale o contradicţie de sens. Trecând peste prevederile care depășește prevederile Convenţiei de Armistiţiu și Convenţiei de Armistiţiu, Marele Stat Major – în urma care au ca obiect: 1) statutul militar al ţării; 2) resursele dispoziţiilor Guvernului Român căruia i s-a impus în materiale și armament precum și posibilităţile de de către Comisia de Control sub formă ultimativă fabricare și repararea lor; 3) posibilităţile de transport. desfi inţarea acestor M.U. și reducerea unităţilor din În cele ce urmează vom expune succesiv aceste trei interior la efective scheletice – a executat întocmai categorii de servituţi arătând totodată și consecinţele prevederile Protocolului militar din 26 octombrie 1944. lor asupra posibilităţilor noastre de a susţine efortul 2. Reducerea efectivelor părţilor sedentare. Comisia militar prevăzut de art. 1 al Convenţiei de Armistiţiu. Aliată de Control a impus, prin adresa nr. V343 din I. Servituţi asupra statutului militar 11 decembrie 1944, ca efectivele părţilor sedentare ale 1. Desfi inţări și demobilizări de M.U. Prin Protocolul tuturor regimentelor să fi e reduse la un maximum de din 26 octombrie 1944 Înaltul Comandament Sovietic 250 oameni (inclusiv ofi ţeri și subofi ţeri). În afară de a impus: faptul că o astfel de servitute nu este prevăzută și nu a) desfiinţarea până la 1 decembrie 1944 a decurge din niciuna din stipulaţiile Convenţiei de următoarelor comandamente și M.U. române: Armistiţiu și nici chiar din Protocolul militar, este 1 comandament de armată; 2 comandamente de corp important de precizat că reducerea prea mare a efectivelor de armată; 1 comandament de corp de cavalerie; părţilor sedentare a regimentelor face imposibilă Comandamentul Trupelor Motomecanizate; 10 divizii asigurarea instrucţiei și completării prevederilor de pe de infanterie și munte; 1 divizie motomecanizată; front în condiţii satisfăcătoare. În aceste condiţii dacă 3 divizii cavalerie; b) demobilizarea și trecerea la efective măsurile impuse prin Protocolul din 26 octombrie 1944 de pace, stabilite de către Comisia Sovietică până la nu loveau direct și imediat organica și puterea morală a 1 decembrie 1944 pentru: 2 comandamente de corp de trupelor de pe front, în schimb măsura impusă ulterior armată; 3 divizii de infanterie și munte. de a reduce efectivele părţilor sedentare vine să atingă Aceste obligaţii impuse Înaltului Comandament direct și imediat posibilităţile de a alimenta în condiţii Român sunt în contradicţie cu litera și sensul nu numai satisfăcătoare ca număr și instrucţie trupele de pe al art. 1, dar cu întregul text al Convenţiei de Armistiţiu front. Din considerarea pierderilor suferite de armata deoarece: în art. 1 se stipulează că România va pune la română de la 23 august și până la 10 decembrie 1944 dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie cu care se cifrează la: ofi ţeri 2.357; subofi ţeri 1.930; trupă mijloace suplimentare. Este deci o precizare a minimului 75.279; total 79.566 rezultă că pierderile în medie de forţe cu care cooperăm și nici de cum o clauză pentru o divizie, în aceste 4 luni au fost de: 168 ofi ţeri; limitativă a totalului de forţe militare pe care România 138 subofi ţeri; 5.377 trupă; total 5.683. Cum infanteriei poate să le aibă; în niciunul din celelalte articole din îi revine un procent de circa 80% din aceste pierderi, iar Convenţia de Armistiţiu nu există vreo stipulaţie relativă 20% pentru celelalte arme, rezultă că media pierderilor la obligaţia de a desfi inţa sau trece pe picior de pace unui regiment de infanterie pe o lună este de circa anumite forţe. 350 oameni. Fiecare parte sedentară de regiment de Spre deosebire de Convenţiile de Armistiţiu cu infanterie trebuie să aibă gata în cazarmă, adică instruiţi, Finlanda și Bulgaria, care conţin obligaţiile referitoare acești oameni și în plus efectivele necesare pentru a putea la demobilizări, Convenţia de Armistiţiu cu România asigura gărzile pentru paza instituţiilor, întreprinderilor nu impune astfel de obligaţii tocmai pentru motivul industriale și propriilor localuri și magazii, precum și că însuși în cuprinsul art. 1, precum și art. 11 și 19 se personalul necesar gospodăriei interioare. Pentru aceste recunoaște că România duce războiul contra Germaniei considerente Marele Stat Major a prevăzut în tabele și Ungariei alături de Puterile Aliate. ca efectiv total al unei părţi sedentare de regiment de În consecinţă, obligaţiile referitoare la demobilizări infanterie 907 oameni. Marele Stat Major a studiat de unităţi sunt în contradicţie cu sensul art. 1 și totuși efectivul minim până la care s-ar putea comprima următoarele, iar obligaţiile referitoare la desfi inţări de o parte sedentară de regiment de infanterie, ajungând la document 2017 1 (75) 53 studii/documente concluzia că acest efectiv minim nu poate depăși limita seama de procentul pierderilor și de faptul că armata are de 550 oameni. Sub acest minim strict necesar nu se mai astăzi majoritatea ofi ţerilor, subalterni în vârstă. Pentru pot alimenta unităţile de pe front cu oameni instruiţi justifi carea numărului de elevi necesar a exista în școli, și asigura în interior paza cazărmilor și industriilor ce se arată mai jos nevoile rezultate din pierderile suferite lucrează pentru război. pe front în perioada de la 23 august la 10 decembrie 3. Desfi inţarea părţilor sedentare ale Comanda- 1944. Aceste pierderi sunt: 2.357 ofiţeri (din care mentelor de Divizii. Tot prin adresa nr. V344 din 1.617 pierderi defi nitive, restul fi ind recuperabili) și 11 decembrie 1944, Comisia Aliată de Control a 1.930 subofi ţeri (din care 1.352 pierderi defi nitive, cerut desfi inţarea părţilor sedentare ale diviziilor de restul fi ind recuperabili). Dacă pierderile pe front vor infanterie. Aceste organe asigurând conducerea părţilor avea același ritm, într-un an s-ar ridica la aproximativ: sedentare ale tuturor regimentelor dintr-o divizie sunt 5.400 ofi ţeri și 4.500 subofi ţeri. Din totalul acestor indispensabile atât pentru legătura cu părţile active pierderi, 80% revine infanteriei, adică 4.320 ofi ţeri și ale diviziilor respective și cu Marele Stat Major, cât și 3.600 subofi ţeri. Comisia de Control Sovietică impune pentru controlul executării ordinelor și instrucţiunilor în mod arbitrar să avem în școlile de infanterie: 890 elevi primite și al mersului instrucţiei. Minimul la care ofi ţeri activi și de rezervă și 1.550 elevi subofi ţeri activi și de s-ar putea comprima efectivul unei părţi sedentare a rezervă (în doi ani de studii). Deci anual vor absolvi școala: comandamentului de divizie ar fi de: 4 ofi ţeri și 25 445 ofi ţeri și 775 subofi ţeri. Cu acest număr de ofi ţeri trupă. Plecarea pe front a comandanţilor de brigadă de și subofi ţeri nu se poate acoperi decât 11% din pierderi artilerie, care în prezent se găsesc la P.S. divizie, se va de ofi ţeri și 22% din pierderi la subofi ţeri, în unităţile executa de îndată ce se va termina organizarea și dotarea de infanterie. Numărul anual de ofi ţeri repartizaţi la divizioanelor anticar și se vor obţine transporturile regimentele de infanterie de pe front ar reveni câte necesare. 13 ofi ţeri pe an de regiment. Ori pentru acoperirea 4. Servituţi asupra numărului, organizării, efectivelor pierderilor la regimentele de infanterie de pe front, este și funcţionării școlilor militare. Prin adresa nr. V363 din necesar – faţă de pierderile totale ale infanteriei – câte 14 decembrie 1944 Comisia de Control Sovietică în 130 ofi ţeri pe an la fi ecare regiment. Alte inconveniente România a impus ca, începând de la data de 15 ianuarie care ar mai rezulta prin reducerea numărului de elevi în 1945, să se reducă numărul școlilor de ofi ţeri și subofi ţeri școli, cerută prin adresa nr. V363 din 14 decembrie 1944 activi și de rezervă de la 31 la 7, iar numărul elevilor de sunt: prin efectivele stabilite de Comisia de Control la 17.669 la 4.563, deci mai puţin: 24 școli și 13.106 elevi. Sovietică nu s-ar putea menţine în școli nici efectivul Marele Stat Major, ţinând seama de reducerea aplicată elevilor anului I în întregime, iar elevii anului II ar trebui întregii armate, a luat deja următoarele măsuri, care au trimiși la unităţi. Faţă de elevii activi, statul român are fost comunicate Comisiei de Control Sovietică anterior obligaţia legală și morală de a-i promova ofi ţeri. În cu adresa nr. 70325 din 5 noiembrie 1944: a) la data cazul că am fi nevoiţi ca o parte din elevii activi să fi e de 1 noiembrie 1944 s-au făcut următoarele reduceri, trimiși acasă, acum la mijlocul anului școlar, aceasta în urma cererii Comisiei de Control Aliată: numărul ar avea ca o consecinţă pierderea unui an din carieră, școlilor de ofi ţeri și subofi ţeri a fost redus de la 48 la deoarece examenele la facultăţi sunt terminate, fapt 31; numărul elevilor a fost redus de la 23.852 la 17.669 care ar infl uenţa dezastruos asupra moralului acestor adică cu 26%, lăsând la vatră toţi tinerii din ctg. 1946 tineri și familiilor lor. De asemenea, ar infl uenţa asupra și 1947 încorporaţi în vara anului 1944; b) în afară de situaţiei materiale, ei fi ind zvârliţi din școală unde au această reducere și în ideea de a ajunge și cu reducerea în intrat pe bază de examene și angajamente. Elevii anului școli la un procent similar cu cel aplicat întregii armate, II nu au o pregătire completă din cauza întreruperii s-a prevăzut ca începând de la 1 mai 1945 (noul an cursurilor cu ocazia evenimentelor din toamna acestui școlar): numărul școlilor să fi e micșorat de la 31 la 19; an și a programului desfășurat pe doi ani și deci trebuie numărul elevilor să fi e redus de la 17.669 la 11.788, ceea menţinuţi în școli până la 1 mai 1945. ce reprezintă încă o reducere de 33%. În ceea ce privește școlile de ofi ţeri și subofi ţeri de În concluzie, reducerea aplicată la 1 noiembrie rezervă tinerii cu studii liceale fac serviciul militar cu 1944 și propunerile pentru reducerile de la 1 mai 1945, contingentul respectiv în școlile de ofi ţeri și subofi ţeri reprezintă un procent de 59% (23.852 elevi înainte de de rezervă, conform legii recrutării, iar numărul 1 noiembrie 1944, faţă de 11.788 la 1 mai 1945), deci un acestora este cel care rezultă din contingentul anual. procent de reducere mai mare decât cel aplicat armatei. Prin reducerea cerută de Comisia de Control Sovietică Aceste cifre au rezultat din nevoia de a fi în măsură să ar rezulta ca majoritatea acestor tineri să rămână putem acoperi lipsurile marilor unităţi de pe front, ţinând neinstruiţi; legea le dă dreptul la toţi să fi e pregătiţi

54 1 (75) 2017 document studii/documente pentru a deveni ofi ţeri și subofi ţeri de rezervă. Numărul și indispensabilă care produce și întreţine instrucţia tinerilor care nu pot fi instruiţi în școli ar urma să fi e cadrelor și specialiștilor ei. Nu se poate concepe o armată trimiși la regimente pentru satisfacerea serviciului pe front fără centre de instrucţie în interior. Trebuie militar, deoarece contingentul respectiv se găsește deja să trimitem pe front personal instruit și antrenat, căci încorporat și încadrează unităţile operative. Prin această astfel am furniza numai carne de tun. Specialiștii cei măsură s-ar crea o situaţie inechitabilă pentru această mai de preţ se formează în centrele de instrucţie unde categorie de tineri, deoarece unii s-ar găsi în școli, iar se dispune de toată aparatura și personalul didactic majoritatea la unităţile unde nu pot obţine gradul la necesar specialităţii respective, poligoane, material etc. care le dă dreptul studiile și legea. Instrucţia ofi ţerilor și subofi ţerilor activi și de rezervă Comisia de Control Sovietică cere ca școlile să se completează prin diferitele cursuri speciale în aceste fi e contopite, cele de ofi ţeri cu subofi ţeri activi și de centre. Învăţămintele câmpului de luptă se valorifi că în rezervă, ba chiar mai multe arme în aceeași școală – de centre și de acolo se difuzează. În regimentele de marș exemplu administraţia la un loc cu medicii și veterinarii. nu există timpul și posibilităţile materiale de a se face Această contopire va întâmpina greutăţi fără soluţionare aceasta. În centrele de instrucţie sanitară, veterinară în funcţionarea școlilor din următoarele motive: fi ind se completează pregătirea medicilor, veterinarilor mai multe categorii de elevi, ofi ţeri și subofi ţeri activi produși la facultăţile civile, pentru operaţiile necesare și de rezervă și din diferite arme, instrucţia acestora va medicilor militari. Aceasta evident nu se poate face la fi făcută după programe diferite, ceea ce în mod practic regimentele de marș. În centrele de instrucţie ale apărării este imposibil de realizat sub această conducere; școlile contra gazelor se formează cadrele specializate pentru fi ecărei arme trebuie să dispună de materiale, poligoane, apărarea contra gazelor. Se poate face această instrucţie săli de instrucţie etc. caracteristice armei respective, în regimentele de marș? Nimeni nu ar putea garanta în ceea ce nu se poate realiza la o școală pentru mai multe mod sigur că până la urmă nu se va dezlănţui și războiul arme; prin contopirea mai multor școli în una singură chimic și ca urmare, nu se poate desfi inţa în mod rezultă efective mai mari la unele școli pentru care nu preconceput această instrucţie numai în armata română. dispunem de o cazarmă, astfel că școala să funcţioneze Ofi ţerii, subofi ţerii și trupa care au dreptul legal de a întrunită într-o singură localitate, acest fapt va îngreuna, se reabilita, fac parte din toate contingentele. Înainte de asemenea, conducerea școlii și instrucţia elevilor. de a fi trimiși pe front, instrucţia lor trebuie revăzută Realizarea celor cerute de Comisia de Control Sovietică după programe speciale. Acest lucru nu se poate face la pentru reducerea numărului de școli și contopirea lor pe părţile sedentare și nici în regimentele de marș. Unităţile arme într-o singură școală sau mai multe arme într-o trebuie organizate, dotate, încadrate de un centru special. școală, este imposibil de realizat în timpul prevăzut cu În cele 4 regimente de marș nu se pot forma infanteriști actualele mijloace de transport, deoarece școlile sunt de toate specialităţile, artileriști, pionieri, transmisioniști risipite pe întreg teritoriul ţării la mari distanţe. etc. și ca urmare desfi inţarea centrelor de instrucţie nu În ceea ce privește Școala Superioară de Război se ar putea fi acoperită cu soluţia de a trece sarcina acestor găsesc deja: 89 ofi ţeri din Armata de Uscat, 11 ofi ţeri centre asupra regimentelor de marș. din Aeronautică, 7 ofi ţeri din Marină și 39 ofi ţeri pentru 6. Reduceri de efective și servituţi asupra organizării Intendenţă, care au terminat cursurile anului I. Acești trupelor de grăniceri. Prin adresa nr. V242 a Comisiei ofi ţeri trebuie să termine și cursurile anului II, care Sovietică de Control din 24 noiembrie 1944 ni s-a încep la 15 ianuarie 1945. Această serie de curs trebuie impus atât reducerea efectivului trupelor de grăniceri, să termine cursurile școlii, deoarece în afară de această cât și modifi carea structurii organice și de încadrare a serie, școala nu va funcţiona până la sfârșitul războiului. acestor trupe destinate pentru paza și poliţia frontierelor. În concluzie, cu numărul de școli și efectivul Aceste servituţi nu numai că nu se încadrează în niciuna fi xat de Comisia de Control Sovietică, se va pune din obligaţiile statuate prin Convenţia de Armistiţiu, Comandamentul Român în situaţia de a nu putea dar ele sunt într-o categorică contradicţie cu prevederile: completa lipsurile și pierderile în ofi ţeri și subofi ţeri la Art. 1 care precizează că: România duce războiul contra diviziile afl ate pe front. Puterilor Aliate împotriva Germaniei și Ungariei, cu 5. Desfi inţarea centrelor de instrucţie ale armatei. scopul de a restaura independenţa și suveranitatea Prin adresa Comisiei de Control Sovietică nr. V387 României… ori impunerea unor măsuri referitoare din 19 decembrie 1944 ni s-a cerut: desfi inţarea tuturor la reducerea efectivelor existente și la organizarea centrelor de instrucţie ale armatei până la 1 ianuarie grănicerilor care asigură paza și poliţia teritoriului 1945; instrucţia să se facă la regimentele de marș. O ţării reprezintă atingeri aduse direct atât suveranităţii, astfel de măsură ar priva armata română de sursa fi rească cât și independenţei; Art. 17 care precizează că: document 2017 1 (75) 55 studii/documente organele administrative românești se obligă să aducă la 8. Concluzii asupra servituţilor suplimentare impuse îndeplinire, în interesul restabilirii păcii și securităţii, statutului militar al armatei române: a) servituţile instrucţiunile și ordinele Înaltului Comandament impuse prin depășirea Convenţiei de Armistiţiu de către Aliat (sovietic), date de către el în scopul de a asigura Comisia Sovietică, nu numai că ating întreaga structură execuţia condiţiilor de armistiţiu. Între obligaţia pe de organică a armatei, dar anihilează însăși posibilităţile o parte de a executa pe teren îndeplinirea condiţiilor ei fundamentale de a susţine cu oameni instruiţi și cu de armistiţiu și servitutea ce se impune acum, pe de moralul neatins efortul militar acceptat și recunoscut altă parte de a se reduce efectivele existente ale unui prin art. 1 al Convenţiei de Armistiţiu; b) aceste element al puterii de execuţie românești: grănicerii, servituţi, care reprezintă o contradicţie cu sensul și litera este de asemenea o contradicţie. Servituţile ce s-au Convenţiei de Armistiţiu, se traduc în ordinea materială impus trupelor de grăniceri nu ar putea deriva în niciun prin următoarele consecinţe: cu unităţi de interior reduse fel nici chiar din Protocolul ce ne-a fost impus la la efective scheletice nu se poate asigura paza instalaţiilor 26 octombrie 1944. Efectivele fi xate prin adresa sus și depozitelor militare destinate a întreţine consumul citată sunt sensibil sub existentul de azi. Astfel: existentul frontului; cu părţi sedentare și școli militare reduse sub la 15 noiembrie 1944 – 32.758; efectiv impus – 27.300; nevoile minime nu se pot produce oameni instruiţi diferenţa – 5.358. Dacă se are în vedere situaţia necesari înlocuirii pierderilor de pe front; cu centre de actuală a teritoriului ţării când: multiplele necesităţi și instrucţie desfi inţate nu se poate asigura instrucţie și difi cultăţi economice impuse de asigurarea efortului de dezvoltarea instrucţiei cadrelor și specialiștilor în armată. război al ţării; restabilirea și reorganizarea autorităţilor Însumarea acestor consecinţe poate duce la situaţia de a administrative în teritoriul eliberat; M.U. din interior se pune Înaltul Comandament Român, un scurt timp, în în mare parte desfi inţate, iar cele rămase sunt la efective imposibilitatea să asigure alimentarea efortului operativ sub cele normale de pace; cadrul poliţiei cerut și el de a prevăzut de art. 1 al Convenţiei de Armistiţiu. Aceasta fi micșorat, reducerea efectivelor la trupele de grăniceri constituie o problemă de o capitală importanţă și de o este cu atât mai sensibilă și mai dăunătoare însuși mare urgenţă pe care Marele Stat Major ţine să o supună interesului ce avem de a putea executa în cele mai bune spre apreciere și aviz domnului președinte al Consiliului condiţii clauzele armistiţiului și asigurarea efortului de Miniștri; c) această contradicţie materială care există nostru pentru războiul comun. De altfel, tocmai pentru între obligaţia prevăzută în Convenţia de Armistiţiu a satisface aceste nevoi, studiile întocmite de către de a duce războiul cu minim de forţe precizat și pe de comandamentul respectiv au arătat că ar fi necesar, nu altă parte servituţile suplimentare care conduc după să micșorăm efectivele grănicerilor ci să le majorăm la cum am arătat la anihilarea posibilităţilor de execuţie, 43.086. În aceste condiţii, diferenţele dintre efectivele prezintă unele repercusiuni fi rești și în ordinea morală. impuse prin adresa sus citată și acelea necesare astăzi O unitate ale cărei pierderi sunt înlocuite cu oameni și sunt și mai sensibile. În fi ne este important de semnalat cadre insufi ciente și ca număr, va avea un moral scăzut. că în adresa nr. V242 la Cap. III se prevede că: „Pe O armată care după 4 luni de cooperare și jertfe comune frontiera sovieto-română (când va fi dată permisiunea pe front alături de altă armată străină, nu ar putea avea pentru restabilirea serviciului de pază al frontierei) să un moral ridicat dacă ar ști că baza sa organică din ţară se disloce a patra brigadă…”. Ori, art. 4 din Convenţia este suprimată de către însăși tovarășa sa de luptă și dacă de Armistiţiu precizează următoarele: „Se restabilește ar ști că grănicerii săi nu au căpătat însă permisiunea frontiera de stat între URSS și România stabilită să se instaleze pe frontierele pentru care luptă, iar prin Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940”. În administraţia românească nu s-a instalat pe teritoriul consecinţă, restabilirea serviciului de pază al frontierei, a cărui recucerire reprezintă însăși scopul pentru care nu ar fi condiţionată sau amânată, de necesitatea unor a luptat și luptă mai departe; d) tot în ordinea morală acorduri ulterioare care nici până azi nu au fost iniţiate. credem că este deosebit de important să semnalăm în 7. Servituţi impuse marinei de război române. Toată plus următoarele: moralul armatei fi ind organic legat marina noastră de război lucrează sub Comandament, de situaţia din ţară nu s-ar putea omite efectul pe care pavilion și cu echipaje sovietice, deși o astfel de obligaţie l-ar produce asupra populaţiei desfi inţările de unităţi nu este prevăzută de Convenţia de Armistiţiu și este în ale armatei și consecinţa în timp a acestei desfi inţări contradicţie cu sensul art. 1 care prevede că operaţiile cu staţionările de lungă durată ale M.U. sovietice pe militare din partea forţelor române, inclusiv forţele teritoriu. Un număr de circa 50.000 oameni luaţi din navale, împotriva Germaniei și Ungariei vor fi puse sub Moldova după data de 24 august 1944 și deţinuţi încă comanda generală a Înaltului Comandament Sovietic. și azi de armata sovietică fără a avea calitatea legală de

56 1 (75) 2017 document studii/documente prizonieri de război constituie de asemenea un fapt aceasta, să se fi prevăzut termenul expres de „material dăunător moralului, pe care nu-l putem omite. Este de război” sau „armament” așa cum s-a prevăzut la destul de difi cil de a se putea explica clar situaţia dintr-o art. 7, totuși Comisia Sovietică de Control a pretins familie românească în care în timp ce unul dintre fi i săi ca acest armament să fi e predat în totalitate în bună este deţinut în astfel de condiţii de armata sovietică, stare și împachetat până la 1 ianuarie 1945 în punctele celălalt luptă alături de trupele sovietice în Ungaria. În București, Craiova, Roșiori, Galaţi, Ploiești, Sibiu, fi ne este important de semnalat faptul că de mai bine de Timișoara și Constanţa. Acest armament de origine rusă 2 luni operaţiile trupelor noastre nu mai sunt menţionate are următoarele provenienţe: armamentul rus capturat în niciun fel în comunicatele Înaltului Comandament al în 1918 din care o parte provine din schimbul făcut Armatei Sovietice; e) Marele Stat Major român crede cu polonezii contra tunuri franceze (tabel anexa nr. 4); că ar fi just și logic ca luându-se în considerare jertfele armament rus cumpărat de la germani în actualul război aduse și difi cultăţile pe care le-a învins armata română (tabelele anexă nr. 5 și 6); armament capturat de trupele în aceste 4 luni de cooperare, să producă din partea noastre în războiul din 1941-1944 (mai puţin numeros). Înaltului Comandament Sovietic acea comprehensiune Executarea unei astfel de servituţi care depășește în și încredere care să înlăture toate contradicţiile materiale mod categoric prevederile Convenţiei de Armistiţiu și morale semnalate mai sus. ar aduce consecinţe foarte grave asupra posibilităţilor II. Servituţi asupra armamentului, materialelor, noastre de dotarea și alimentarea forţelor de cooperare posibilităţilor de fabricaţie și reparaţie prevăzute în art. 1 din Convenţia de Armistiţiu, dacă se 1. Autovehicule. Art. 12 din Convenţia de Armistiţiu ia în considerare cuantumul și repartiţia acestui material prevede obligaţia pentru guvernul român ca în arătat în tabelele anexă nr. 7 și 8. În adevăr, problemele termenele indicate de către Comandamentul Aliat ce s-ar ridica în acest caz ar fi : înlocuirea armamentului (Sovietic) să restituie către URSS în bună stare toate portativ rus de la trupele de pe front cu material român valorile și materialele luate de pe teritoriul ei, în s-ar traduce prin înlocuirea în totalitate la Divizia 6, timpul războiului, aparţinând statului, organizaţiilor artileria și serviciile pentru restul M.U. și în totalitate publice și cooperative, întreprinderilor, instituţiilor sau pentru formaţiunile de etape. Pentru tunurile anticar cetăţenilor particulari și anume a utilajului fabricilor și nu există nicio soluţie: dotarea elementului de interior uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, (unităţile de marș, cele 3 divizii din interior, grănicerii, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu și școlile și centrele de instrucţie) cu alt armament; după orice alte bunuri. După ordinele Comisiei de Control aceste înlocuiri, stocurile ce ar mai rămâne nu ar mai Sovietică operaţia executată în interior a dus la putea satisface alimentarea frontului pentru înlocuirea strângerea unui total de 853 autovehicule din care au pierderilor și uzurii; dotarea celorlalte elemente de pe fost acceptate și predate defi nitiv 309 autovehicule. De teritoriu (pompieri, jandarmi, stabilimente) ar impune pe front urmează a se mai preda încă 206 autovehicule, recurgerea la armamentul vechi de calibre variate (6,5- operaţie cerută a se amâna temporar din cauza lipsei de 8 mm) de calitate inferioară și pentru care se dispune disponibilităţi pentru înlocuire. Cu toate că aceste trupe de o prea mică cantitate de muniţie (a se vedea anexa sovietice au ridicat direct de la unităţile armatei române nr. 9); situaţia ar fi și mai gravă pentru artilerie la care 2.066 autovehicule după cum se arată în tabelul anexă nu ar mai fi posibil să se facă nici înlocuirile reclamate nr. 3. La aceasta se mai adaugă încă 453 autovehicule de uzura foarte înaintată a materialului. predate cu forme, precum și un număr de mașini ridicate 3. Material de apărare contra gazelor. După cum se în mod forţat de la particulari de pe teritoriu, pentru care arată în tabelul anexă nr. 10 restituirea măștilor ruse de armata nu are azi nicio evidenţă. În concluzie, în aceste captură ar antrena un defi cit de 57.000 imposibil de condiţii: autovehiculele sovietice prevăzute a fi restituite acoperit, deoarece în interior nu mai avem nimic cu prin art. 12 din Convenţia de Armistiţiu au fost de care să le putem completa. 3 ori compensate; aceasta reprezintă o servitute materială 4. Material de război român rămas și azi în Moldova. impusă în plus armatei române și care este cu atât mai Ca urmare a dezarmărilor făcute de către trupele mult resimţită cu cât stocul de autovehicule și de piese sovietice după data de 24 august 1944 în Moldova, de schimb este foarte redus și uzat și cu cât operaţiile când starea de război încetase atât în fapt, cât și în drept se duc la distanţe mai mari și se prelungesc în timp. (art. 1 din Convenţia de Armistiţiu recunoaște această 2. Armament. Deși nici în litera și nici în sensul art. 12 din încetare la 24 august, ora 4) o parte din materialul de Convenţia de Armistiţiu nu se poate înscrie în niciun fel război român a rămas pe teren în acea regiune. Deși în obligaţia noastră de a remite armamentul de provenienţă urma unei înţelegeri între Comandamentul Sovietic rusă, fi indcă nu ar fi fost niciun motiv că dacă s-ar fi cerut și Marele Stat Major român s-a organizat strângerea document 2017 1 (75) 57 studii/documente acestui material (din care o parte a fost ridicat și expediat de muniţii de infanterie 7,92 și 9 mm este în continuă de către forţele sovietice în URSS), operaţie care a durat scădere: august – 3.150.000; septembrie – 965.500 faţă 2 luni, totuși din ordinul Frontului II Ucrainean s-a oprit de un debit normal de 12.500.000; octombrie – 804.000. ridicarea și transportul acestui material. Consecinţa Din lipsa de carburanţi Pirotehnia Sadul și Uzinele acestei servituţi suplimentare este că se răpește armatei Copșa Mică-Cugir (unde se fabrică pușca mitralieră și noastre posibilităţile de înlocuire a materialului de pistolul-mitralieră) vor înceta lucrul. artilerie pe front. 7. Ridicarea de către Comandamentul Sovietic a 5. Reducerea și chiar anihilarea posibilităţilor proprii unor materiale strict indispensabile armatei române de fabricaţie și reparaţia materialului de război Cu o și care azi nu mai pot fi procurate. Recent s-a predat industrie proprie insufi cientă, cu un stoc foarte precar Comandamentului sovietic o importantă cantitate de de materii prime și având un material de război cu material sanitar care reprezintă 50% din stocul total al uzură înaintată, susţinerea efortului nostru militar este armatei române. Unele medicamente au fost luate în serios atinsă prin servituţile (cereri și preluări) impuse totalitate (cum de exemplu toată novocaina 22 kg), deci de Comandamentul Sovietic industriilor noastre fără a nicio anestezie necesară operaţiilor chirurgicale nu se vor ţine seama de nevoile armatei române și fără a stabili mai putea face. Toată producţia de cauciucuri a fabricii o proporţie echitabilă. Cităm ca exemplificare: a) Banloc a fost blocată de Comandamentul Sovietic, iar Ocuparea industriei textile și de pielărie cu comenzi stocurile gata fabricate au fost luate forţat anterior. Ca pentru armata sovietică, în așa măsură încât nu mai urmare, printre altele, este important să semnalăm că poate lucra nimic pentru armata română. S-au predat armata română n-a putut face mobilizarea a câtorva astfel sau se confecţionează pentru Comandamentul sute de motociclete noi pentru trupe, din cauza lipsei Sovietic: 500.000 per. bocanci; 700.000 dm piele de cauciucuri. De altfel, în cele din urmă chiar și aceste box; 1.000.000 dm piele bizon; 120.000 kg talpă; motociclete au fost luate tot de către Comandamentul 80.000 kg branţuri; 1.000.000 mosorele aţă; Sovietic. 50.000 rânduri echipament valent; 400.000 m postav. 8. Transmisiuni. Cu toate intervenţiile făcute de Aceasta înseamnă: toată producţia de bocanci pentru către Comandamentul Transmisiunilor, Direcţia armata română pe 8 luni; cota civilă pe timp de Generală PTT și SART, cu toate asigurările date, 4 luni; 45% din fi rele necesare armatei române; 50% din armata sovietică continuă procedeul de a lua circuitele postavul armatei române; b) ocuparea marii industrii strângând sârma și echipamentele de pe traseu. Aceasta metalurgice cu comenzi pentru Comandamentul fără nici măcar a anunţa în prealabil autorităţile române Sovietic. Astfel, Uzinele Reșiţa care au livrat până în luna de resort. Aparate telegrafo-telefonice aparţinând noiembrie 186 tunuri anticar 75/43, în luna decembrie unităţilor operative române au fost uneori ridicate n-au mai livrat nimic și au luat măsura să treacă tot restul de către elementele armatei sovietice fără a da cel comenzilor altor uzine – care nu sunt utilate pentru puţin dovada scrisă în schimb. O parte din reducerea această fabricaţie din cauza prea multor comenzi de la actuală a materialului de transmisiuni care se resimte Comandamentul Sovietic; c) ocuparea arsenalelor și la trupele noastre de pe front se datorează faptului că atelierelor armatei române cu reparaţii pentru armata echipamentul de transmisiuni al armatei noastre din sovietică. Astfel, la Arsenalul Sibiu procentul de reparaţii Moldova a fost ridicat și deţinut de către ruși după data admis de delegaţii Comandamentului Sovietic este de la de 24 august 1944. Unele unităţi sovietice au ridicat din 8 la 1 în favoarea armatei sovietice și nici aceasta integral depozitele românești și uneori chiar din trenurile în care respectat. Faţă de starea în care se afl ă armamentul se găseau îmbarcate, materialele de transmisiuni pentru român, procentul e cu totul neînsemnat; d) ocuparea a fi trimise pe front, destinate pentru dotarea trupelor capacităţii de reparare a autovehiculelor cu reparaţii române (cazul materialelor ridicate din Depozitul Sibiu ale armatei sovietice. Astfel: cele mai mari (4) ateliere și Mogoșoaia și cazul grupurilor electrogene, expediate particulare lucrează exclusiv pentru armata sovietică; în cu trenul de la Deva și ridicate din tren de unităţile celelalte s-a admis un procent teoretic de 10% pentru sovietice). noi; din toate batalioanele de reparaţii, unul singur 9. Concluzii: a) servituţile suplimentare impuse de lucrează pentru noi, restul pentru armata sovietică atât la către Comisia de Control Sovietică asupra materialului mașinile proprii aduse de pe front, cât și la cele ce trebuie de război al armatei române și asupra mijloacelor înapoiate conform art. 12 din Convenţia de Armistiţiu. ei de a-l repara și întreţine, constituie nu numai o 6. Insufi cienta distribuţie și circulaţie a carburanţilor depășire a stipulaţiilor Convenţiei de Armistiţiu, dar provoacă încetinirea și chiar sistarea producţiei de și o contradicţie. Această contradicţie este evidentă armament și muniţii românești. Astfel, producţia lunară prin faptul că acele servituţi privează armata română

58 1 (75) 2017 document studii/documente de posibilităţile ei proprii de a susţine efortul militar b) imixtiunea organelor sovietice în funcţionarea prevăzut de art. 1 din Convenţia de Armistiţiu; b) dacă normală a reţelei prin luarea transmisiunilor, dispoziţii în general chiar Marile Puteri nu pot pe baza exclusivă a locale contrare programului, presiuni asupra personalului propriilor resurse să satisfacă toate cerinţele efortului de CFR (ameninţări, loviri, împușcări) și opriri de trenuri război, cu atât mai mult, armata română care dispune de pe linie curentă; c) încărcarea vagoanelor goale ce un material cu o uzură înaintată, de o industrie proprie se înapoiază de pe front cu materiale de captură, pe insufi cientă și de stocuri materiale precare, are neapărată care Comandamentul Sovietic le transportă la Adjud, nevoie de a nu i se ridica propriul ei material și de a Mărășești, Galaţi și Constanţa pentru transbordare. nu i se micșora propriile ei posibilităţi de reparaţie și Aceasta face ca aducerea acelor vagoane pentru noi întreţinere; c) într-un război de material cum este cel încărcări cu trupe sau materiale destinate frontului, actual, armata română care în această fază este redusă încărcări ce se fac în altă parte, să mărească rulajul exclusiv la propriile ei resurse și care are deja lipsuri vagoanelor cu cel puţin 48 ore. sensibile în materiale, nu ar putea fi deposedată de aceste 3. Din ţară se pot obţine pentru RACFR 80.000 resurse fără ca prin aceste servituţi să nu se resimtă tone cărbuni lunar, din care 20.000 tone se trimit în aspectul unei dezarmări progresive; d) consecinţele Ungaria. Restul este mult sub nevoi și ca urmare: rezerva acestei servituţi injuste și contrare Convenţiei de de cărbuni a scăzut astăzi de la 15 zile cât exista înainte, Armistiţiu se pot traduce într-un timp foarte scurt la 2 zile; s-au redus foarte mult numărul trenurilor de prin imposibilitatea de a se mai alimenta în condiţii călători, coletărie rapidă și marfă. Marele Stat Major satisfăcătoare acţiunea forţelor noastre în războiul și RACFR au adus de mai multe ori la cunoștinţa comun. Această micșorare a valorii focului și întregului organelor sovietice de transport din România (VOSO) echipament al forţelor noastre angajate ar duce în mod această chestiune. ineluctabil la nedorite consecinţe morale; e) pe temeiul 4. Consecinţe asupra transporturilor militare celor mai sus expuse, credem că renunţarea din partea române. După cum s-a arătat la pct. 1, RACFR ar Comisiei Aliate de Control, la aceste servituţi materiale putea transporta, în condiţii normale, 3.000 vagoane/ suplimentare și contradictorii, constituie o nevoie pentru zi, totuși actualmente nu se realizează decât circa 1.545 noi pe cât de urgentă pe atât de echitabilă. vagoane/zi. Înaltul Comandament Sovietic a cerut III. Servituţi asupra mijloacelor și posibilităţilor pentru transporturile sale 1.600 vagoane/zi, afectând din de transport acestea teoretic 250 vagoane/zi, pentru transporturile 1. Întocmirea programului de transport pe căile militare române. În mod practic, între 21 noiembrie și ferate române exclusiv de către Comandamentul 20 decembrie vagoanele puse la dispoziţia armatei Sovietic, fără o colaborare cu organele militare române române și care au fost programate prin VOSO au atins și RACFR are ca rezultat: nu se lasă libertate Direcţiei media zilnică de 100. Ca urmare a acestei reduceri s-a Generale a Căilor Ferate Române care cunoscând ajuns ca transporturile militare române restante, deși au caracteristicile reţelei de căi ferate și a materialului fost programate, să se cifreze la 15.051 vagoane din care: rulant și uman în condiţii locale, specifi ce ţării, este 2.968 vagoane destinate nevoilor trupelor de pe front; în măsură să exploateze întreaga capacitate a reţelei 12.083 vagoane necesare satisfacerii nevoilor militare feroviare; nu se utilizează toată capacitatea reţelei care din interior (a se vedea anexa nr. 12). Consecinţele în condiţiile normale ar putea executa 55.000 tren km acestor restanţe, în reducerea posibilităţilor de a zi, ceea ce ar echivala cu încărcarea și transportul a alimenta efortul militar românesc se pot exemplifi ca prin 3.000 vagoane zilnic. În condiţiile actuale, cu toate că următoarele cazuri: a) slaba putere anticar a unităţilor: locomotivele fac acest număr de tren km zi, nu s-au materialul greu anticar nu a putut fi dus la timp la încărcat și transportat în primele 2 decade ale lunii unităţi, căci deși s-a cerut programarea la 25 octombrie, decembrie 1944 decât media de 1.545 vagoane/zi. transporturile au fost programate abia la 21 noiembrie 2. Această reducere cu 50% a capacităţii reţelei 1944; cea de-a doua baterie organizată la PS nu poate se datorează următoarelor cauze: a) scăderea vitezei fi dusă la M.U. de pe front, deoarece până acum nu s-a comerciale a trenurilor de la 250-300 la 70-100 km zi putut transporta material de la fabrici la organele de ca o consecinţă a următorilor factori: împingerea a mai mobilizare; materialul anticar greu rămas în Moldova multor trenuri decât permite capacitatea unei secţiuni nu a fost adus decât la 13 decembrie la Târgoviște, așa ceea ce produce descompunerea trenurilor și așteptări încât nu poate fi întrebuinţabil și trimis la trupe în cursul prelungite (exemplu în anexa nr. 11); opriri îndelungate lunii februarie; b) completările efectivelor și a pierderilor pentru triere în zonele Timișoara – Arad; nerespectarea nu se pot face la timp, din care cauză unele unităţi riscă tonajului și numărului de osii în compunerea trenurilor; să nu mai poată fi refăcute pe front. Completări pentru document 2017 1 (75) 59 studii/documente Diviziile 2, 3 și 11 Infanterie, 2 Munte și 9 Cavalerie altă parte măsuri care duc la imposibilitatea efectuării așteaptă programarea, ca și bateriile de marș ale tuturor acestor transporturi este o contradicţie categorică. diviziilor; c) M.U. care se transportă cu căile ferate ajung Oricare ar fi interpretarea care s-ar da expresiei „deplina pe front pe bucăţi și nu pot fi întrebuinţate în scopul folosinţă” din anexa nr. 3, ea nu ar putea fi în niciun caz în care se duc. Din Divizia 10 Infanterie programată opusă obligaţiei de la art. 1 fără ca această contradicţie între 27 noiembrie și 6 decembrie au plecat până la să subziste; c) soluţionarea cât mai grabnică a unei 18 decembrie numai 7 trenuri din 27. colaborări comprehensive între Înaltul Comandament 5. Consecinţele asupra transporturilor necesare Sovietic și organele respective române pentru a se putea economiei ţării și RACFR. Deși aceste transporturi ajunge la: utilizarea raţională a întregii capacităţi a ar putea benefi cia teoretic de 1.400 vagoane/zi totuși, reţelei noastre; a se organiza un plan de transport care să practic, în decada 10-19 decembrie 1944 s-au realizat satisfacă și necesităţile alimentării efortului militar și al încărcarea și transportul a 800 vagoane pe zi (au fost vieţii ţării noastre constituie una dintre problemele cele suspendate încărcările militare pentru front) din care: mai importante care condiţionează însăși posibilităţile 220 vagoane/zi au transportat cărbuni; 160 vagoane/zi noastre de a satisface efortul militar prevăzut la art. 1 au transportat coletărie; 200 vagoane/zi au transportat din Convenţia de Armistiţiu. regie CFR; 220 vagoane/zi au transportat economice. În aceste condiţii nu se mai poate satisface necesarul Concluzii generale industriilor de război, Regiei CFR și alimentării populaţiei. Dificultăţile mai sus expuse, scăderea 1. Clauzele militare prevăzute în Convenţia de continuă a stocului de cărbuni și anotimpul vor micșora Armistiţiu au fost și sunt cu prisosinţă executate de către și mai mult posibilităţile ce ni se lasă în transporturile Înaltul Comandament Român. Străduinţele depuse, feroviare și aceasta ar putea duce la înfometarea greutăţile învinse de către armata română și jertfele anumitor regiuni, sistarea industriilor de război și ei de până acum constituie o contribuţie remarcabilă la imposibilitatea reaprovizionării la timp a forţelor adusă în războiul comun și ar fi logic ca ele să conducă române de pe front. la o comprehensiune, o încredere și chiar un ajutor din 6. Concluzii. a) exploatarea cu exclusivitate a reţelei partea Marilor noștri Aliaţi. Este cunoscut că niciuna feroviare române de către Comandamentul Sovietic, din Marile Puteri beligerante nu se poate satisface în fără o colaborare cu organele militare române și ale susţinerea efortului de război numai exclusiv pe baza Regiei CFR duce la pierderea unei mari părţi din propriilor resurse. Aceasta este cu atât mai mult valabil posibilităţile reţelei. Neutilizarea acestei părţi are pentru armata română. ca urmare imposibilitatea pentru noi de a acoperi 2. Cu toate acestea, servituţile militare suplimentare alimentarea efortului nostru de război și al vieţii impuse în mod arbitrar și în contradicţie cu litera și economice acestei ţări. O astfel de aplicare a art. 3 sensul Convenţiei de Armistiţiu, de către Comisia din Convenţia de Armistiţiu constituie o servitute Sovietică de Control au, după cum am arătat, drept contrară prevederilor acelei convenţii. Într-adevăr consecinţe reducerea până la anihilare a posibilităţilor art. 3 din Convenţia de Armistiţiu prevede pentru noi materiale și morale de a alimenta efortul trupelor noastre obligaţia de a asigura „înlesniri” pentru libera mișcare în personal instruit, material de război și transport. pe teritoriul nostru a forţelor sovietice și ale celorlalţi Aceste servituţi coroborate cu marea uzură în material aliaţi. Anexa acestui articol prevede punerea la dispoziţia și oameni pe care o reclamă războiul modern și cu Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) pentru deplina mijloacele foarte limitate de care dispunem, îmbracă folosinţă, printre altele și a mijloacelor de comunicaţii. astfel aspectul unei desfi inţări și dezarmări progresive Dar „deplina folosinţă” este ca formă și ca fond în a armatei române. contradicţie cu reducerea capacităţii reţelei feroviare la 3. Între aceste situaţii pe care le creează acele care s-a ajuns prin excluderea organelor militare române servituţi suplimentare și obligaţia militară fundamentală și ale Regiei CFR de la organizarea acestei exploatări; prevăzută la art. 1 din Convenţia de Armistiţiu (a duce b) servitutea suplimentară creată astfel în practică de războiul alături de Puterile Aliate cu o cantitate de către Comandamentul Sovietic este în contradicţie cu forţe precizată în scopul de a restaura independenţa și art. 1 din Convenţia de Armistiţiu prin care se precizează suveranitatea) există o contradicţie fl agrantă. Nu este că România duce războiul alături de Puterile Aliate cu nici just și nici posibil ca pe de o parte să se ceară un efort un cuantum de forţe al cărui minim este precizat și cu de război determinat, iar pe de altă parte, să se răpească scopul de a restaura independenţa și suveranitatea sa. sau să se anihileze mijloacele de a-l furniza. Cum această Între aceste obligaţii care implică transporturi și pe de problemă este de o importanţă capitală care depășește

60 1 (75) 2017 document studii/documente cadrul strict militar și cum ea trebuie soluţionată din noastră, care în timp ce luptă pe front este supusă, pe timp, Marele Stat Major o supune pentru apreciere și propriul ei teritoriu la izvoarele care o alimentează aviz domnului președinte al Consiliului de Miniștri. material și moral la un tratament de captură, desfi inţare 4. Soluţionarea acestei probleme prezintă un deosebit și chiar ocupaţie. Latura morală a acestui aspect nu ar caracter de urgenţă, nu numai sub raportul importanţei putea fi omisă dacă se are în vedere că forţa combativă și gravităţii consecinţelor ei, dar și prin modalităţile în a unei armate este intim legată de regimul la care este care diversele servituţi suplimentare ne sunt aproape supus propriul ei teritoriu și spate. zilnic impuse. Termenele fi xate pentru execuţia lor de 6. Ridicarea și clarifi carea unor astfel de probleme către Comisia Sovietică de Control sunt atât de scurte, izvorăște tocmai din dorinţa noastră de a executa cât mai încât majoritatea operaţiilor ce le antrenează nu ar putea efi cient clauzele militare ale Convenţiei de Armistiţiu fi efectuate în timpul prescris. Adeseori aceste servituţi și în speţă clauza fundamentală (art. 1). Străduinţele și se găsesc într-o contradicţie materială care pun Marele eforturile noastre în cele 4 luni de cooperare în războiul Stat Major în imposibilitatea absolută de a le executa. comun al Naţiunilor Unite, credem că vor putea să ne Astfel spre exemplu, pe de o parte se cer reorganizări de asigure din partea Comisiei Aliate de Control toată unităţi și predări de materiale, iar pe de altă parte nu se înţelegerea și echitabila lor soluţionare. dau transporturile pe căile ferate necesare execuţiei. În aceste condiţii se creează un sistem în care ori de câte p. Șeful Marelui Stat Major eforturi am face, este cu neputinţă de a nu fi pasibili General adjutant S. Mardari de acuzaţia că nu executăm „Convenţia de Armistiţiu”. 5. În fine, soluţionarea problemelor create de p. conformitate servituţile suplimentare va înlătura și aspectul atât de Șeful Biroului Convenţii Militare contradictoriu și injust pe care-l prezintă azi armata (SS indescifrabil)3

♦♦♦ Anexa nr. 2

SITUAŢIA materialelor de capturi germane (art. 7) colectate la Centrele de Strângere ale Corpurilor Teritoriale, în vederea predării către delegaţii Comisiei Aliate de Control4

I. Armament diferite – 62.000 cutii; ţigări diferite – 1.852.392 buc.; Puști – 14.244; puști-mitraliere – 621; ţigări foi – 39.700 buc.; stafi de – 229.340 kg; smochine mitraliere – 402; pistoale-mitralieră – 441; pistoale – 25.372 kg; coniac – 1.782 sticle; lichior sticle – 5.680; și revolvere diferite – 5.944; brandturi diferite – 77; bomboane – 36.333 tuburi; subzistenţe diferite – tunuri a.c. – 59; tunuri și obuziere diferite – 50; tunuri 60 vagoane. A.A. diferite – 48. V. Transmisiuni și geniu II. Vehicule auto 1 tren radio compus din 37 vagoane; 65 grupuri Turisme – 214; autocamioane – 323; scule și piese electrogene; 162 aparate radio; 802 aparate telefonice; auto – 30 vag. material divers transmisiuni – 20 vagoane; material III. Echipament geniu și exploatare – 20 vagoane. Mantale – 7.633; vestoane – 18.363; pantaloni – VI. Material sanitar 12.233; cămăși – 27.043; izmene – 17.503; bluze – Material sanitar divers – 28 vagoane. 16.764; chiloţi dif. – 32; ciorapi – 7.867; pături – 13.253; VII. Material A.C.G. stofă metri – 8.986; echipament divers – 30 vag. Măști gaze – 10.920 buc.; materiale div. A.C.G. – IV. Subzistenţe 5 vagoane. Surogat cafea – 15.499 kg.; zmeură congelată – 80.800 VIII. Materiale diverse (Mobilier, scule, material kg.; marmeladă – 5.746 kg.; zahăr – 8.327 kg.; conserve lemnos etc.) – 80 vagoane. document 2017 1 (75) 61 studii/documente Anexa nr. 2 SITUAŢIA Centrelor de Colectare a materialelor care se restituie URSS înfi inţate de Corpurile Teritoriale5

Nr. Corpul Teritorial Nr. centrelor Cantitate materiale Felul materialelor Observaţii crt. care le-a înfi inţat de colectare strânse, vag. Mașini, unelte, 1. Corp. 2 Teritorial 17 centre mobilier, diferite 245 materiale C. 4 T. a avut strânse materiale pe raza C.7 T pe care le-a predat acestuia. 2. Corp. 4 Teritorial 4 centre Idem 1 Deplasându-se în Moldova, procedează la strângerea materialelor pe care le va găsi acolo 3. Corp. 5 Teritorial 8 centre Idem 104 4. Corp. 6 Teritorial 4 centre Idem 204 5. Corp. 7 Teritorial 10 centre Idem 128 Total general 682

♦♦♦ Obuziere grele 122/938 – 63 Anexa nr. 3 Obuziere grele 152;4/937 – 24 TABEL Tunuri AC 45 mm – 50 de autovehicule luate de armata sovietică de la Notă: Aceste materiale sunt cuprinse și în cele trecute în 6 unităţile române fără forme Anexele nr. 7 și 8 Turisme – 466 Camioane – 932 ♦♦♦ Motociclete – 250 Tractoare – 303 Remorci – 85 Anexa nr. 6 Autocisterne –30 Total – 2.066 TABEL ♦♦♦ cu materialele provenite din capturi de la ruși, 9 Anexa nr. 4 primite, reparate din Germania TABEL Puști mitraliere – 700 7 de armamentul rus existent la 22 iunie 1941 Aruncător Brandt 82 mm – 100 Arme – 275.663 Tun AC 45 mm – 230 Carabine – 11.483 Tun câmp 76,2 mm – 75 Mitraliere – 3.391 Obuzier 122 mm 38/936 – 25 Revolvere – 5.261 Măști contra gazelor – 30.000 Tunuri 76,2/75 – 1.113 tubate amovibil Tunuri 76,2/910 Munte – 80 Cartușe pușcă-mitralieră – 15.000.000 Obuziere 114,3 – 82 Cartușe mitralieră – 2.000.000 Obuziere 121,9 mm – 58 Lovitură/arunc. Brandt 52 mm – 280.000 Tunuri lungi 106,7 mm – 29 Lovitură/arunc. Brandt 82 mm – 74.000 Obuziere grele 152,4 mm – 11 Lovitură/tun/AC 37 mm – 19.100 Notă: Materialele care au mai rămas din această categorie Lov./tun 45 mm – 250.000 sunt cuprinse în cele trecute în Anexele nr. 7 și 8 Lov./tun 76,2 mm – 36.000 ♦♦♦ Lov./obuz/122 mm 10/30-388 – 71.000 Anexa nr. 5 Lov./obuz/122 mm 38/936 – 16.000 TABEL Lov./obuz/152 mm 09/30 – 8.000 8 cu armamentul de provenienţă rusă primit din Germania Notă: Materialele trecute în acest tabel, sunt incluse în cele Tunuri 76,2/927 – 84 trecute în tabelul nr. 7 și 8 Obuziere 122/910/930 – 100 ♦♦♦

62 1 (75) 2017 document studii/documente Anexa nr. 7

TABEL cu material de artilerie rus, existent la armate și în interior10

La În interior Total Denumirea materialului Obs. armate Depozite Unităţi Total general Tun câmp 76,2/902/75 FF+) 40 81 113 194 234 Tun câmp 76,2/902/75 KF+) 32 9 22 31 63 Tun câmp 76,2/902 RF+) 7 66 5 71 78 Tun câmp 76,2/939 42+++) 62 - 62 104 Tun 76,2/942 - 5 - 5 5 Tun 76,2/927 - 57 - 57 57 Tun 76,2 Tren Blindat - 14 - 14 14 Tun 76,2/902/930 - 32 6 38 38 Tun 76,2/902/930 - 40 - 40 40 Tun 76,2/902/930/939 - 40 - 40 40 Tun Munte 76,2/938 - 1 - 1 1 Tun Munte 76,2/910 - 9 20 29 29 Tun 76,2/36 în C.L. - - 32 32 32 Tun lung 122/31/37 - - 10 10 10++) Obuzier 122/910/930 - 116 12 128 128 Obuzier 122/938 - 100 5 105 105 Obuzier greu 152,4/937/38 - 14 10 24 24 Obuzier greu 152,2/934 - 3 - 3 3

+) Sunt tunuri ruse 76,2/902 cărora li s-a montat ţeavă tun 75 mm. Sunt tunurile care intră în compunerea artileriei divizionare. ++) S-au mai dat 8 piese Statului Major al Marinei pentru apărarea litoralului. +++) Întrebuinţate ca tunuri anticar. ♦♦♦

Anexa nr. 8

TABEL de armamentul de infanterie rus, existent la armate și în interior11

Pistoale Puști T.A.C. T.A.C. Arunc. Arunc. Arme Mitral. Obs. Mitr. Mitr. 37 mm 45 mm 50 mm 82 mm Armata 1 7.646 - 6 15 - 31 - - Armata 4 20.355 - 322 70 - 86 - - Etape 2.328 - 4 - - - - - Total armata 30.329 - 352 85 - 117 - - operativă Elemente 147.629 339 2.169 793 - 105 413 145 din interior Depozite din 35.425 140 64 670 45 20 297 116 interior Total 183.054 479 2.233 1.463 45 125 710 261 interior Total general 213.383 479 2.563 1.548 45 242 710 261

♦♦♦

document 2017 1 (75) 63 studii/documente Anexa nr. 9 TABEL de muniţii existente pentru puștile calibru 6,5 mm și 8 mm12 Cantităţile existente Felul muniţiilor Observaţii Numeric U.F. Arme Manlicher cal. 6,5 mm 9.711.185 1,9 Arme A.U. calibru 8 mm 9.849.688 1,3 Arme Löbel calibru 8 mm 17.480 0,005 ♦♦♦ Anexa nr. 10 Anexa nr. 12 TABEL Transporturi militare române cu situaţia măștilor de gaze la armata operativă13 restante la 19 decembrie 194415 Pentru front: Necesar – 201.000 Muniţii – 1.075 vag. Existent – 94.000 Trupe și materiale – 1.769 vag. Defi cit – 107.000 Carburanţi – 173 vag. Posibilităţi de completarea defi citului. Existent în Total 2.968 vag. depozite la 15 decembrie 1944: Pentru interior: Măști românești 50.000 Diverse materiale – 1.793 vag. Măști de captură 54.000 Transport P.S. – 1.797 vag. 104.000 Transport Comandam. Teritorial – 1.725 vag. Es. II în Moldova În cazul când se restituie măștile ruse de captură, Transport dispersări București – 297 vag. rămâne un defi cit de 57.000 de măști. Transport economice (lemne, furaje, grăunţe, semifabricate pentru industria de război etc.) – 6.471 vag. ♦♦♦ Total – 12.083 vag. Anexa nr. 11 Total general vagoane restante – 15.051 vag.”. Th e fulfi llment Stage of the military Clauses 14 Întârzieri de transporturi from the Truce Convention at the end of 1944 Teodora Giurgiu, Ph.D. a) Trenul sanitar nr. 2 plecat din București la 11 decembrie a sosit la Arad la 19 decembrie 1944. Abstract: In a document elaborated by General Staff on December 22, 1944 there were presented Teoretic are mers de accelerat, în practică a făcut 180 the fulfi llment stage of the military clauses from the ore în loc de 26. Truce Convention (that was signed by Romania on b) Trenul de muniţii Dm 5688/R. 83028 a plecat September 12, 1944) and the military problems that din Pantelimon la 5 decembrie. După 8 zile era în appeared after additional servitudes were imposed by Brazi (60 km de Pantelimon) unde a stat 2 zile (13 și the Allied Control Commission. 14 decembrie). La 19 decembrie se găsea în Vînţ. Adică Keywords: military clauses, Truce Convention, a parcurs 430 km în 144 ori în loc de 48. General Staff , Allied Control Commission, 1944 c) Trenul cu trupe I 1142/R. 50140 (Batal. 4 Vt. Moto) a plecat din Jilava la 5 decembrie, se găsea la NOTE 1 Serviciul Istoric al Armatei. 19 decembrie la Arad; are destinaţia Săcuieni (Nord 2 Nu se publică. Oradea). A parcurs distanţa București-Arad în 13 zile 3 Arhivele Militare Române, Fond microfi lme, rola F.II. 7.2175, cd. 195-228. 4 Ibidem, cd. 233. în loc de 36 ore. 5 Ibidem, cd. 235. Notă: Trupele au hrană de transport pe 10 zile. 6 Ibidem, cd. 236. 7 Ibidem, cd. 237. d) Trenul de carburanţi Dc. 6717/6721 pentru 8 Ibidem, cd. 238. Armata 4 română a fost programat la 28 octombrie. 9 Ibidem, cd. 239. 10 Ibidem, cd. 240. Încărcat de două ori i s-a luat de către organele 11 Ibidem, cd. 241. sovietice din rafi nării garnitura gata încărcată. Plecat la 12 Ibidem, cd. 242. 13 Ibidem, cd. 243. 10 noiembrie din Ploiești a sosit la Arad la 30 noiembrie, 14 Ibidem, cd. 244. adică după 20 zile. 15 Ibidem, cd. 245.

64 1 (75) 2017 document studii/documente LECŢIA DE EDUCAŢIE NAŢIONALĂ ŞI PATRIOTICĂ A GENERALULUI VASILE ZORZOR (1940)

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1

oamna anului 1940 a venit cu tristeţea oferită cursanţilor este cea a fi lozofului, istoricului și pierderilor teritoriale: Basarabia și nordul eseistului scoţian Th omas Carlyle2: „munca trebuie să TBucovinei în favoarea U.R.S.S. (iunie 1940), fi e o rugăciune pentru fi ecare dintre noi”. Dar acesta a nord-estul Transilvaniei cedat Ungariei (august 1940) mai emis câteva defi niţii ale muncii, între care: „munca și Cadrilaterul în favoarea Bulgariei (septembrie 1940). este cel mai bun medicament pentru toate maladiile Pe acest fond, odată cu deschiderea anului școlar și suferinţele ce hărţuiesc omenirea” și „munca este 1940/1941 profesorii au accentuat latura educaţiei descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor”. În patriotice pentru a menţine un moral ridicat. Acest lucru fi nal, adevărul este disecat din mai multe puncte de era necesar, mai ales, în școlile militare, unde viitorii vedere și se concretizează cu sinceritatea, care este „o ofi ţeri și subofi ţeri trebuiau încurajaţi fericire socială, pentru că ea inspiră să fi e pregătiţi să lupte, atunci când va încredere cetăţenilor reciproc”, în fi cazul, pentru reîntregirea ţării. timp ce minciuna este „arma celui slab În acest context, la Școala de și fricos”. De remarcat că la fi ecare Ofiţeri Jandarmi elevii aveau în subpunct profesorul a propus elevilor programă și un Curs de educaţie să se autoanalizeze prin întrebări naţională și patriotică. Acesta avea pentru a ajunge singuri la concluzii. două părţi principale: Virtuţi în Cursul a fost elaborat și susţinut de legătură cu stările emotive și Virtuţi în Vasile Zorzor, unul dintre ofi ţerii de legătură cu viaţa instinctivă, fi ecare jandarmi cu vechi ștate în doctrina și subîmpărţite în mai multe subpuncte. educaţia armei sale. Acesta s-a născut La primul capitol au fost explicate și la 11 august 1890, în Olteniţa, ca fi u analizate stăpânirea de sine, egoismul, al lui Ștefan și Mariei, și a absolvit altruismul, solidaritatea, demnitatea, Liceul „Matei Basarab” din București. amorul propriu (aici s-au oferit A ales cariera militară și a urmat lecţii de viaţă profesională și personală), stima de sine, Școala Militară de Ofi ţeri (1909-1911), fi ind avansat dreptatea și cupiditatea. Solidaritatea a fost defi nită sublocotenent (1 iulie 1911), locotenent (1 aprilie ca „un sentiment pe care trebuie să-l dezvoltăm în 1914), căpitan (1 aprilie 1917), maior (1 aprilie 1920), noi: spiritul de corp”, iar lipsa acesteia conduce la locotenent-colonel (1 aprilie 1927) și colonel (10 mai dispariţie („cum pier astăzi statele”). Demnitatea a fost 1934). În paralel, a urmat și a absolvit Facultatea de abordată destul de dur: „am fost ciuntiţi la hotare, dar Drept la Universitatea din București și doctoratul în jignirea demnităţii noastre naţionale a fost mult mai drept la Universitatea din Iași. Ca tânăr ofi ţer a luat dureroasă”. Cupiditatea începe cu decalogul lui Moise, parte la Războiul de Întregire (1916-1919) și a constatat însă menţionează, corect, că o forţă mai mare își impune plusurile și minusurile Armatei Române. În noiembrie „dreptul pumnului” pentru a obţine ceea ce își dorește, 1918 se afl ă la Craiova unde, împreună cu alţi tineri chiar dacă nu are nicio justifi care. Așa a apărut justiţia și ofi ţeri, au asigurat paza instituţiilor publice și ordinea a luat naștere dreptul, cu principiul de a respecta dreptul publică, pe fondul retragerii Armatei Germane și a altora și a „de a nu lua din benefi ciile societăţii mai mult lipsei de autoritate. decât îţi revine de drept”. I-a plăcut să înveţe, să scrie și să devină un educator La virtuţi, în legătură cu viaţa instinctivă, se pentru jandarmi. La 15 decembrie 1922 a luat fi inţă analizează munca, cu trimitere la diferite categorii de „Revista Jandarmeriei”, cu apariţie lunară, iniţiată de oameni și animale, dar și cu menţiunea că Apostolul un grup de ofi ţeri de la Școala de Ofi ţeri Jandarmi din Pavel a afi rmat că „cel ce nu muncește, nu mănâncă”. Oradea Mare. Zorzor va fi unul dintre autorii constanţi Pe de altă parte, munca se împarte în două categorii: de articole și, în timp, va ajunge chiar președintele manuală (cea mai importantă) și intelectuală (care ajută Comitetului de redacţie al revistei, chiar dacă aceasta, și perfecţionează munca manuală). O altă defi niţie din 1932, își va muta sediul la București. document 2017 1 (75) 65 studii/documente În a doua parte a În iulie 1938, anilor ’20 este membru Vasile Zorzor este în Consiliul de Război numit inspector al al Diviziei 9 Infanterie școlilor de jandarmi din Constanţa, apoi este și, în această calitate, cooptat în colectivul care a organizat la a elaborat noua legislaţie Focșani, pe stadionul privind organizarea, A.N.E.F., o serbare funcţionarea și sportivă, foarte încadrarea Jandarmeriei. apreciată de presa Împreună cu colegul vremii. de armă și bun prieten, Prin Decizia Vasile Barbu, și-a adus Ministerului contribuţia la Legea Afacerilor Interne nr. 912 din 23 martie nr. 93 din 8 octombrie 1929 pentru organizarea 1939 a fost publicată Jandarmeriei Rurale, lista cu profesorii la care a fost votată de școlile de jandarmi Senat (20 martie 1929) și Adunarea Deputaţilor și cursurile unde sunt titulari sau ajutori. Colonelul (21 martie 1929), fiind promulgată prin Decretul Vasile Zorzor era titular la Cursul „Chinologie, dresaj”, nr. 912/1929 și publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 69 colonelul Constantin Anton la „Educaţie militară”, iar din 24 martie 1929. Pasul următor a fost adoptarea colonelul Nicolae Robănescu (titular) și locotenent- Regulamentului Legii și Statutului Jandarmeriei Rurale colonelul Alexandru Băleanu (ajutor) la „Educaţie (16 martie 1931), sancţionat prin Decretul nr. 545 din morală, militară și socială”. 2 martie 1931 și publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 62 În vara anului 1940, Comisia din I.G.J. pentru din 16 martie 1931. examinarea avansării căpitanilor la gradul de maior era Prin Ordinul de Zi al Inspectoratului General al alcătuită din generalul Ioan Topor (comandantul I.G.J.) Jandarmeriei (I.G.J.) nr. 89 din 31 decembrie 1928, de – președinte, generalul Aurel Milicescu (locţiitorul la l ianuarie 1929, învăţământul pentru jandarmi din comandantului I.G.J.) și colonelul Vasile Zorzor – membri. Oradea Marea s-a reorganizat. La comanda Școlii de În perioada septembrie 1940-iunie 1941, Zorzor Ofi ţeri Jandarmi a fost numit generalul Miron Șerb, la este titular la două discipline: „Legiunea de jandarmi și Școala Specială de Jandarmi și Șefi de Secţie – maiorul Serviciul la teritoriu”, respectiv „Chinologie și dresaj”. Vasile Zorzor, la Școala de Jandarmi Șefi de Post și Prin Decretul nr. 1358 din 9 mai 1941 (publicat Aspiranţi nr. l – maiorul Alexandru Constantinescu în „Monitorul Oficial” nr. 109 din 10 mai 1941) și la Școala de Jandarmi Șefi de Post și Aspiranţi Vasile Zorzor și Vasile Barbu sunt primii colonei nr. 2 – maiorul Ioan Dospinescu. La 29 iunie 1932, din Jandarmerie avansaţi la gradul de general de comandantul I.G.J., generalul Constantin Dimitrescu, brigadă în guvernarea general Ion Antonescu. După a adus mulţumiri ofi ţerilor profesori din Oradea „pentru rebeliunea legionară din ianuarie 1941, Zorzor este modul cum au instruit elevii”. detașat la Direcţia Generală a Poliţiei pentru a se Un hobby transformat în profesionalism l-a condus ocupa de problemele educaţiei profesionale în această pe Vasile Zorzor să iniţieze primul centru din România instituţie, ai cărei funcţionari au fost afectaţi moral pentru dresajul câinilor în sprijinul militarilor și de ingerinţele și abuzurile legionarilor. În opinia jandarmilor. Împreună cu căpitanul Octavian Moga a lui Constantin Argetoianu, un om politic la curent redactat două lucrări care rămân și astăzi de referinţă cu tot ce se întâmpla în politica internă, „generalul în domeniu (Dresajul câinelui. Rasă, întreţinere, boli, Vasiliu refuză Ministerul de Interne. Ar fi spus lui reproducţie, Institutul cartografi c „Unirea”, Brașov, 1933 Antonescu să-l lase la Jandarmerie, pe care o are în și Manual practic pentru dresajul câinelui din Serviciul mână. Antonescu plângându-i-se de Siguranţă, Vasiliu Jandarmeriei, Armatei și Poliţiei, București, 1933). i-a dat pe generalul Zorzor, foarte priceput, ca să-l Alături de alţi colegi a început și munca de publicare a dubleze pe generalul Leoveanu”4, noul director general unor lucrări necesare educaţiei generale și profesionale al Poliţiei. Pe de altă parte, alt memorialist, Radu Lecca, a jandarmilor de toate gradele și în toate tipurile de un personaj controversat, afi rmă că în vara anului 1941 activităţi desfășurate3. vicepremierul Mihai Antonescu i-a propus funcţia

66 1 (75) 2017 document studii/documente de director general al Poliţiei ca „să redau poliţiștilor art. 48, al. „e” și „i” din Legea asupra înaintărilor în Armata încrederea în guvernul Antonescu”5. Pentru început a de Uscat, art. 25, lit. „c”, din Legea asupra poziţiunii fost numit subdirector general și din primele impresii ofi ţerilor, precum și hotărârea Consiliului Superior al a constatat că militarii din Direcţia Generală a Poliţiei, Armatei luată prin procesul-verbal nr. 9/1943. Art. l: Se între care și Zorzor, „nu se pricep deloc la Siguranţă și aprobă de noi trecerea din ofi ciu în poziţia de retragere, se ocupă toată ziua cu birocraţie și cu curăţenie”6. În fi ne, prin art. 48 din legea asupra înaintărilor în Armata de incompatibilitatea fi ind evidentă, Lecca demisionează Uscat: din 1 septembrie 1943 – general de brigadă Vasile din funcţie după ce constată că militarii și civilii de la Zorzor”13. O palidă consolare este că după o lună este vârful Poliţiei s-au coalizat împotriva lui. Nu omite să decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade în grad menţioneze că „această conspiraţie era patronată de de Comandor14, însă decretul fusese semnat la 15 iunie patru generali: Leoveanu, Zorzor, Jacques Popescu și 1943. Prietenul său, generalul Vasile Barbu, a părăsit și Dumitru Popescu”7. Primii doi sunt din conducerea el haina militară în aceeași perioadă, iar în memoriile Poliţiei, al treilea era subsecretarul de stat din Ministerul sale l-a considerat vinovat de plecarea lor pe generalul de Interne pentru Poliţie și Siguranţă, iar ultimul era Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei și însuși ministrul de Interne. subsecretar de stat la Ministerul de Interne pentru Prin Decizia Ministerială nr. 15507P din Poliţie și Siguranţă. Acesta dorea „cu orice preţ”15 să-l 15 octombrie 1941 Zorzor este confi rmat ca profesor promoveze ca succesor pe colonelul Constantin Tobescu, la Școala de Ofi ţeri Jandarmi și Șefi de Secţie până la șeful serviciului de informaţii al Jandarmeriei, astfel că 30 iulie 1942. De data aceasta este titular la două „atât eu, cât și generalul Zorzor, am fost persecutaţi de discipline: „Educaţie militară” și „Chinologie și dresaj”. el”16. Cu demnitate, dar și cu multă părere de rău, Vasile Pentru meritele sale de până atunci este decorat cu Barbu și-a înaintat demisia din cadrele active la 5 august Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor8. 1943, fi ind urmat o lună mai târziu de Vasile Zorzor. O altă etapă în cariera generalului Zorzor o reprezintă Cei doi generali revin în activitate în perioada numirea ca pretor al Armatei 3 române pe frontul de est 23 august 1944-l aprilie 1945, lucrând la acte normative (26 iulie 1942-l aprilie 1943). Imediat după preluarea privind organizarea și funcţionarea Jandarmeriei, în funcţiei a efectuat, în lunile iulie-august 1942, inspecţii la special a învăţământului din această armă. Între timp diferite unităţi de poliţie și a constatat că jandarmii „sunt au înfi inţat „Asociaţia ofi ţerilor nedreptăţiţi de regimul întrebuinţaţi în alte servicii decât acelea date lor prin legile Antonescu”, care a militat pentru anularea abuzivă a și regulamentele jandarmerești”9, observând furieri, frizeri, măsurilor de trecere în rezervă sau retragere a militarilor. curieri, ordonanţe date de unităţi la comandamente care Zorzor nu stă degeaba și la 25 iunie 1945 este ales de descompletau efectivele necesare misiunilor principale. adunarea generală a S.A.R. „Ilva” în funcţia de președinte A mai constatat că jandarmii erau folosiţi „în corvezi al Consiliului de Administraţie. Se înscrie în Partidul obositoare și în același timp înjositoare”10, iar plutoanele Naţional Ţărănesc (P.N.Ţ.) în aprilie 1945, activând „sunt lăsate timp îndelungat în același serviciu”11 ceea ce în Secţia Militară (din aprilie 1946 Cercul Profesional făcea ca uniformele și echipamentul să le fi e murdare și Militar), unde este ales vicepreședinte, șef al Secţiei rupte. Generalul Zorzor a ordonat tuturor pretorilor de Juridice și președintele Regionalei din Vechiul Regat. la marile unităţi și unităţi să împiedice astfel de servicii Activitatea desfășurată de foștii militari în cadrul și cerea „să înceteze astfel de însărcinări”12 care scădeau P.N.Ţ. a atras atenţia autorităţilor, care au iniţiat acţiuni moralul jandarmilor și îi făcea să nu-și mai poată îndeplini de fi laj, infi ltrare și documentare. Pe fondul acţiunilor serviciul în mod efi cient. iniţiate de Partidul Comunist, noua forţă politică afl ată În vara anului 1943, generalul Petre Cameniţă, la guvernare, de demitizare a liderului Iuliu Maniu secretar general la Subsecretariatul de Stat al Armatei și de compromitere a partidului, au fost luate măsuri de Uscat, l-a numit pe Zorzor ca președinte al Comisiei represive împotriva unor persoane sau componente de examinare la Școala de Ofi ţeri Jandarmi. ale P.N.Ţ. (cazul „Tămădău”). La 11 septembrie 1947 Ceva, totuși, se strică în relaţia dintre doctrinarul și generalul Zorzor a fost arestat împreună cu alţi militari teoreticianul Jandarmeriei, pe de o parte, și superiorii săi, pe de top și inclus în așa-numitul „Proces al generalilor”17. de altă parte. Ministrul secretar de stat la Departamentul Amintirea lui Ștefan Zorzor, fi ul generalului, despre Apărării Naţionale elaborează un raport, la 30 august arestarea tatălui este una zguduitoare. Acesta a fost 1943, privind trecerea sa în rezervă. În „Monitorul Ofi cial” ridicat „fără mandat de arestare sau vreo formă de nr. 219 din 18 septembrie 1943 se publică Decretul împuternicire ofi cială”18 de doi agenţi ai Siguranţei. A nr. 2545 din 15 septembrie 1943: „Având în vedere peregrinat prin închisorile Jilava, Aiud și Pitești înainte document 2017 1 (75) 67 studii/documente de a fi judecat într-un proces total neîntemeiat. Afl at trebuie să le cultivăm în sufl etele poliţiștilor noștri, internat într-un spital civil din Pitești, familia a avut din cauza timpului scurt ce avem la îndemână pentru ocazia să-l viziteze și să afl e mai multe detalii despre ce i reîmprospătarea cunoștinţelor dvs., în cadrul căruia s-a întâmplat până atunci. Vasile Zorzor a povestit „prin s-au afectat pentru latura educaţiei numai 7-8 ședinţe, ce calvar a trecut, mai cu seamă în perioada anchetei mă voi limita la parte dintre virtuţi, să vă expun numai când a fost supus unor metode proaspăt importate din câteva din exerciţiile ce trebuie să facem în legătură cu Rusia sovietică, metode care excludeau de la bun început ele și anchetele pe care să le întreprindem cu noi înșine. orice îndoială în privinţa vinovăţiei deţinutului, precum Exerciţiile pe care trebuie să le facem în legătură cu și orice posibilitate de dialog”19. Procesul s-a desfășurat stăpânirea de sine: numeri până la 20 când te superi în luna mai 1948 la Tribunalul Militar București, în mai ușor, până la 100 când te superi mai tare și pe urmă care au fost judecaţi 18 militari pentru complot de iei o hotărâre; stăpânește-ţi gura, nu înjura, nu ocări; răzvrătire, crimă de înaltă trădare și alte capete de stăpânește-ţi mâinile, nu lovi; nu ţine supărare, vorbește acuzare. În apărarea sa, generalul de jandarmi doctor în cu cel cu care ești supărat. Ca anchetă în legătură cu drept a spus, între altele: „Cine a afi rmat sau a dedus, cel stăpânirea de sine: întreabă-te ce simţi când te înfurii. puţin, că Cercul Profesional Militar a fost o organizaţie O altă întrebare: ce stăpânești mai greu când te înfurii: militară, o organizaţie subterană, o organizaţie de forţă, limba sau mâna? o organizaţie conspirativă cu nuclee și arme, muniţii și Egoismul și altruismul. În materie de egoism și de ramifi caţii de alte organizaţii militare în ţară, că avea și altruism iubirea de sine sau de alţii, care de fapt este propaga mijloace de violenţă și că lucra planuri secrete baza vieţii noastre și care e în legătură cu abnegaţia, și periculoase siguranţei și ordinii legale, rău a făcut. Azi, se recomandă ca exerciţiu să faci mici servicii colegilor chemaţi să documenteze, sunt sigur că nu pot prezenta tăi; să fi serviabil; să cauţi anturajul persoanelor demne nicio probă materială sau juridică și că mărturiile lor de afecţiunea ta; să nu urăști pe nimeni; să cauţi să nu sunt ale lor, ci ale metodelor poliţiste practicate la faci ca nimeni să nu sufere de pe urma ta. Ca anchetă, anchetă”20. La 28 mai 1948 au fost citite sentinţele, să te întrebi ce însușiri are X, pe care îl iubești sau îl care au prevăzut o achitare și pedepse între patru luni și simpatizezi. O altă întrebare în materie de anchetă este: șapte ani. Cele mai mari pedepse le-au primit generalul ce profi t ai din prietenia ta cu altul, ce act de caritate Gabriel Negrei și căpitan-comandorul Gheorghe poţi face etc.? Mocanu (șapte ani detenţie riguroasă), urmaţi de Am amintit și de solidaritate, de acest sentiment generalii Vasile Zorzor, Grigore Stoika și Alexandru pe care trebuie să-l dezvoltăm în noi: spiritul de corp. Gheorghieș, fi ecare cu cinci ani detenţie riguroasă. Nu este ușor să-l creăm, dar nădăjduiesc ca prin dvs. După sentinţă, generalul de jandarmi a fost expediat să ridicăm valoarea poliţiei și importanţa ei în viaţa să-și execute pedeapsa în penitenciarul Făgăraș, una noastră socială, să ne strângem rândurile pentru că altfel din instituţiile represive dedicată celor care au lucrat pierim, cum pier astăzi statele din lipsa solidarităţii. în structurile de ordine și informaţii. Există o opinie Toate însușirile noastre laolaltă contribuie la acest potrivit căreia după ce i-ar fi expirat pedeapsa „i s-a spirit de solidaritate. Aceasta se formează cu timpul și mai dat o condamnare administrativă și a murit”21. este o imposibilitate ca poliţia noastră să nu ajungă la La aproape cinci ani de la arestare, generalul Vasile nivelul celorlalte instituţii și din acest punct de vedere. Zorzor a trecut la cele veșnice la 9 august 1952, fi ind Să căutăm, încetul cu încetul, să exterminăm obiceiurile unul din mulţii militari demni care și-au sfârșit zilele mâncătoriilor și reclamaţiilor și atâtea dorinţe de în arhipelagul concentraţionar comunist. parvenire prin mijloace nedemne. În prezent, în onoarea celui care a fost un cadru Demnitatea. Orice om harnic, cuminte și muncitor e didactic și un doctrinar de seamă al Jandarmeriei, foarte măgulit când este lăudat și, în consecinţă, devine Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Caraș-Severin poartă voios și chiar mai harnic. Din contră, oamenii răi când denumirea onorifi că „General de brigadă Vasile Zorzor”. sunt admonestaţi, certaţi și mai cu seamă când sunt ♦♦♦ observaţi în faţa altora devin parcă și mai încăpăţânaţi. Iubirea de sine este temelia pe care se clădește această Curs de educaţie naţională și patriotică educaţie morală. Cu cât cineva are mai multă mândrie, Virtuţi în legătură cu stările emotive ambiţie și încredere de sine, cu atât este mai garantată Stăpânirea de sine. O virtute la care trebuie să ascensiunea, speranţa pentru viitor. Aprobarea noastră, refl ectăm este stăpânirea de sine. Pentru că nu avem laudele noastre dezvoltă în om și întreţine o iubire de timp să le dezvoltăm mai mult la toate virtuţile pe care sine, înalţă o persoană moralicește. Să căutăm, deci, ca în

68 1 (75) 2017 document studii/documente activitatea noastră să înălţăm personalitatea individuală. neglijentă, să ne respectăm cuvântul dat, să nu fi m brutali Știţi că se spune: „mai bine îmi dădeai două palme decât sau să pronunţăm cuvinte josnice, să nu primim mită, să să-mi fi făcut această observaţie în faţa altora”. Aceasta nu ne vindem conștiinţa, să nu ne îmbătăm pentru că arată susceptibilitatea, starea noastră morală lăuntrică. toate acestea coboară demnitatea. În societate cum ne Am fost ciuntiţi la hotare, dar jignirea demnităţii noastre păstrăm demnitatea? Să nu râdem de oameni infi rmi naţionale a fost mult mai dureroasă. Poporul nostru are sau de vorba altora greoaie, să nu batem, să nu punem la și proverbe în această privinţă pentru a releva iubirea de arest fără rost pentru că lovim în demnitatea celorlalţi, sine: „de tine mi-e milă, dar de mine mi se rupe inima” să nu facem gesturi ameninţătoare, să aducem acuzaţii sau „cămașa e mai aproape decât haina”. Cu cât această nedrepte sau să calomniem. Toate aceste fapte sunt iubire de sine e mai dezvoltată, cu atât amorul propriu e în legătură cu societatea în care trăim și ne scoboară mai mare. Iubirea de sine exagerată este amorul propriu. demnitatea când le săvârșim. Ca anchetă, ce greșeli El nu admite umilinţe. Iubirea aceasta de sine este oarbă. faceţi mai des contra demnităţii persoanei tale morale Rolul educaţiei e tocmai acesta, ca să ţină nota justă sau a altora? Se poate să greșim pentru că greșeala este cu ajutorul judecăţii. Să nu admitem altora lingușirea, omenească. Trebuie însă să luptăm ca să ne stăpânim. după cum nici să micșorăm sau să jignim pe cineva. Acei Cum poţi mări prestigiul persoanei tale morale? Ce care ajung la situaţii înalte prin propriul lor merit sunt simţi când te împrumuţi cu bani de la altul sau când îi capabili să aprecieze just valoarea lor și numai așa câștigă primești pe nedrept? Fă-ţi aceste scrupule de conștiinţă stima semenilor săi. Sunt unii care caută să-și câștige și apreciază ce se întâmplă cu demnitatea ta. Să ai o prin îndrăzneală, prin înfăţișare trufașă sau prin spirite ţinută corectă, să fi demn de haina și de profesia pe și ironii nelalocul lor. De regulă, prin acest sistem aceste care o ai. elemente caută să-și acopere ignoranţa sau neputinţa. Dreptatea. Omul se naște cu dorinţa și cu plăcerea Pe de altă parte, sunt unii care se cred mult mai mult de a avea. Ea se observă de la copilul mic, care întinde decât sunt și devin prezumţioși, trufași, megalomani. mâna ca să apuce tot ce-i cade sub simţuri, până la omul Aceasta merge mai departe și la popoare. Avem spre perfect dezvoltat, care vrea mereu să tot aibă, ca să nu exemplu trufi a poporului evreiesc care se dă drept popor mai vorbim de zgârcit, care nu mai cunoaște nicio limită superior, popor ales. După cum este rău să te socotești în această poftă de a avea. Dacă această poftă, acest dar, prea modest, să te subestimezi, tot așa de periculos este constituie o fericire, când posibilităţile de a avea sunt să te supraestimezi. Când cineva se depreciază, devine asigurate pe căi demne, frumoase, cinstite, de muncă, ea timid, sfi os, neîncrezător în puterile lor. Consecinţa este constituie o nenorocire când aceste căi sunt nedrepte, că ei înșiși se izolează, se îndepărtează de mediul în care nelegale, necinstite. trebuie să trăiască. Poporul român s-a subestimat, dar Cupiditatea, lăcomia de avuţie este o patimă de aceasta este din cauza infl uenţei ungurilor și turcilor, proprietate și această patimă duce la tot felul de rele: pentru că trecutul de opresiune din istoria noastră ne-a înșelăciuni, nedreptăţi, hoţii, acte de camătă, jocuri făcut să nu credem în puterea noastră. Simplitatea este de noroc, speculă și altele. Plăcerea aceasta este foarte bună, dar cu oarecare măsură. Nu pot să te stimeze dezvoltată în lumea negustorilor, care întrebuinţează alţii dacă tu singur nu te stimezi. Nu trebuie să fi rău tot felul de sisteme pentru ca să tenteze și să acapareze. îmbrăcat, murdar, nespălat, fără să credem că extrema Prin urmare, este o permanentă luptă între dorinţă și cealaltă este luxul. Din contră, cheltuielile exagerate ne putinţă. În Decalogul lui Moise se spune: „să nu poftești secătuiesc puterile noastre de viaţă, ale noastre și ale la casa aproapelui tău, să nu poftești la femeia lui, să nu familiei și îmbogăţesc pe speculanţi. Așa fi ind, să căutăm poftești la servitorul lui, la boul lui și la nimic ce este al ca această iubire de sine să nu fi e exagerată pentru că ea aproapelui tău”. Nenorocirea este că, cu cât forţa este ne duce la îngâmfare, trufi e, invidie, la însușiri antisociale mai mare, ea stabilește dreptul celui mai tare, dreptul care sunt nesuferite, după cum nu trebuie ca iubirea să pumnului, și atunci și popoarele dau frâu poftei de a fi e prea scăzută, pentru că ne dă o inferioritate socială avea. Ca să înfrâneze această poftă de a avea societatea se care este foarte păgubitoare. Educaţia acestei demnităţi îngrădește prin tot felul de mijloace. Justiţia este creată trebuie să fi e bine chibzuită și ea trebuie privită pe două tocmai în acest scop, pentru a pune limită poftei de a laturi: una către noi înșine, a doua către societatea în avea, stabilind dreptul. Principiul care stă la bază este de care trăim. Demni suntem când avem o ţinută corectă, a i se da fi ecăruia ce este al lui și să se respecte dreptul poziţie verticală, nu orizontală și atitudini slugarnice. altora. Educaţia pe care trebuie să ne-o facem este să Să nu minţim, să nu furăm, să nu greșim. Dacă salutăm punem frâu poftei de câștig în dauna altora. Dreptul trebuie să pretindem să ni se răspundă, să nu avem ţinută stă la baza respectării dreptului altora și de a nu lua din document 2017 1 (75) 69 studii/documente benefi ciile societăţii mai mult decât îţi revine de drept. Nu zic că este imoral să câștigi la loterie, dar cel care O anchetă în materia dreptăţii: ce urmări are mita? Ce câștigă banul ușor nu cunoaște adevărata valoare a sancţiuni impune justiţia contra ei și contra acelor care bogăţiei. Carlyle a spus că munca trebuie să fi e o rugăciune se ating de averea și de persoana altora? Ca exerciţiu pentru fi ecare dintre noi. Englezii bazează toată acţiunea de viaţă se recomandă să-ţi procuri numai atât cât îţi lor numai pe această virtute, pe puterea lor de muncă. este necesar și numai din ce este al tău. Nu-ţi însuși Germanii sunt de o conștiinciozitate revoltătoare pentru lucrul altora, plătește munca altora, stăruie ca să se facă noi în acţiunea lor de muncă. Dacă are o muncă de făcut, dreptate celui care o are, evită pe cei care caută să te germanul o face fără ca să fi e nimeni lângă el. Pentru ca speculeze și îndeosebi pe cei care caută să-ţi răpească munca să se desfășoare în condiţii bune trebuie să dovediţi munca ta. Cam acestea ar fi , în general și destul de perseverenţă, continuitate, trebuie să ai timpul material comprimat, virtuţile în legătură cu stările emotive ale ca să poţi realiza prin muncă lucrul întreg, altfel dacă nu noastre. Ca exerciţii de ordin general pentru această viaţă ai timpul material improvizezi, faci un lucru ușor. Cu cât emotivă recomandăm următoarele: stăpânește-ţi poftele munca este mai îndelungată în timp, cu atât devine mai ca să dovedești că ai stăpânire de sine; spune tot ce ai solidă, mai de valoare. Munca trebuie să fi e ordonată: greșit ca să dovedești că ești om de curaj; nu înjura, nu ai început un lucru, termină-l, pentru că dacă lucrezi în ridica glasul, nu lovi când te superi, ca să dovedești că dezordine lucrul rămâne neterminat. Munca trebuie să fi e poţi să-ţi stăpânești furia; ajută-ţi aproapele căruia vrei intensă pentru ca într-un anumit timp să dai un anumit să-i arăţi simpatia. randament. Ca exerciţiu în ce privește munca încearcă să Virtuţi în legătură cu viaţa instinctivă faci un lucru manual într-o zi, chiar dacă acest lucru îţi Într-una din ședinţele trecute v-am trasat ce este viaţa place mai puţin. Ca anchetă, întreabă-te: ce lucru manual instinctivă și v-am reamintit câteva din cunoștinţele pe îţi place? Cum vezi viitorul unui om harnic și cum pe al care le avem despre instincte și deprinderi. Am spus că altuia leneș? virtuţile legate de viaţa instinctivă sunt: munca, adevărul, Adevărul. O altă virtute de natură instinctivă ascultarea, tăcerea și bunătatea; cinstea și celelalte virtuţi este adevărul. Am mai amintit un instinct, instinctul sunt de natură socială. curiozităţii, dorinţa de a ști, a cunoaște. Corpul nostru Munca. Instinctul cel mai însemnat este instinctul are nevoie de alimente pentru existenţă; creierul are de conservare. Acesta face pe animal să se miște când nevoie de cunoștinţe, pe care le căpătăm datorită are nevoie de hrană. De asemenea, lumea inferioară a acestui instinct al curiozităţii. Natura nu ne-a înzestrat borfașilor, leneșilor, pușlamalelor se mișcă când au nevoie de la început cu cunoștinţe, dar ne-a pus în creier de hrană, de bani. Sunt, pe de altă parte, oameni care dorinţa de a afl a. Frica de necunoscut ne îndeamnă profi tă de munca altora. Lenea este o însușire de natură în permanenţă să cercetăm. Curiozitatea aceasta are animalică, face pe om sărac, cerșetor, fără demnitate. Din ca prim efect dezvoltarea atenţiei cu ajutorul căreia contră, munca înalţă pe om, îl umanizează, îl scoate din căpătăm cunoștinţe asupra mediului înconjurător. viaţa aceasta păgână, primitivă, îi întreţine sănătatea, îi Greșim adesea când simţurile noastre nu au fost atente, dă buna dispoziţie, îi dă plăcerea de a avea în faţă un deci greșeli de observaţie. Sunt și greșeli ale creierului, lucru înfăptuit de el. Ea asigură, pe de altă parte, o bună adică atunci când el nu interpretează bine ceea ce aduc stare materială, siguranţa zilei de mâine, independenţa, simţurile. Ajungem astfel la halucinaţii. Greșeala e demnitatea, posibilitatea de a-și crea o familie. Apostolul omenească, spiritul nostru critic însă trebuie să cerceteze Pavel spune că cel ce nu muncește, nu mănâncă. Munca și să recunoască și imediat ce vede că e o greșeală să ne face solidaritatea dintre oameni. Munca este de două impună să renunţăm la ea pentru că perseverând greșim feluri: manuală și intelectuală. Munca manuală este mai rău. Curiozitatea aceasta devine interes când este cea mai importantă, căci asigură posibilitatea muncii disciplinată și persistentă. Ceea ce ne interesează, de intelectuale. Pe de altă parte munca intelectuală ajută regulă ne produce plăcere, ne atrage și ne stăpânește și perfecţionează munca manuală. Ea atinge maximum atenţia. Deci, curiozitatea se menţine întotdeauna prin de randament când se aplică principiul diviziunii căutarea unui lucru nou. Ei bine, cunoașterea adevărului muncii. Munca trebuie să aibă la bază un principiu trebuie să fi e o preocupare permanentă, în starea noastră de moralitate și este adevărat că numai cine muncește de dezvoltare, cu inteligenţa noastră, trebuie să afl ăm conștiincios vede și are satisfacţia lucrului făcut de el, cauzele. Curiozitatea ne îndeamnă să ne stabilizăm și în pe când, din contră, cine nu muncește și își realizează specialitatea noastră să devenim cei mai buni. Căutarea mijloace materiale superioare nu are această satisfacţie și găsirea adevărului contribuie la perfecţionarea și nici demnitate, pentru că n-are moralitatea cuvenită. individuală, mărturisirea lui la fericirea socială.

70 1 (75) 2017 document studii/documente Avem una dintre cele mai plăcute satisfacţii când afl ăm iar progresul moral stă în îndeplinirea sau realizarea lui. adevărul, iar societatea dă satisfacţie celor care exprimă Adevărurile sunt ca și bunurile materiale, adică ele ne adevărul și care nu-l falsifi că, toate acestea contribuind la fac fericiţi și ne dau intenţia unei posesii. Sinceritatea energia socială atât de utilă ei. Spiritul critic al fi ecăruia este o fericire socială, pentru că ea inspiră încredere face ca să nu primim lucrurile așa cum ni se dau, ci el ne cetăţenilor reciproc. Este bine de știut, de asemenea, ca îndeamnă să cercetăm și să scotocim prin toate mijloacele sinceritatea să nu se arate când nu se pretinde, când e ca să afl ăm adevărul. Cu cât ești mai cult cu atâta pui inoportună. Ea este chiar era când devine supărătoare mai mult la îndoială lucrurile care îţi vin de la oameni sau ofensatoare. Prin urmare, manifestarea ei trebuie mai puţin pregătiţi. Trebuie, în interesul adevărului, să făcută cu prudenţă. Minciuna este arma celui slab și nu avem credulitatea copilului, ci să ne dezvoltăm acest fricos. Exerciţii care se recomandă: să nu fi i niciodată spirit de cercetare. Căutarea acestui adevăr și deosebirea martor mincinos, să nu te contrazici, spune adevărul lui de minciună este puterea inteligenţei noastre. Când chiar dacă știi bine că după el urmează o pedeapsă. Fii susţinem adevărul este puterea voinţei noastre. Cu cât sincer faţă de tine însuţi pentru că altfel nu vei fi fals se spune adevărul mai mult, cu atât se cheamă că omul e nici faţă de altul. Ca anchetă pe care recomandă s-o facă mai sincer. Sinceritatea faţă de noi înșine și faţă de alţii fi ecare: în ce împrejurări te-ai luptat să spui adevărul? devine o virtute socială. Progresul știinţei este tocmai Ce ai simţit când ai spus o minciună? În ce prieteni ai afl area adevărului, progresul social este răspândirea lui, simţit sinceritatea?22

Th e national and patriotic education Lesson of General Vasile Zorzor (1940) Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: General Vasile Zorzor was born on August 11, 1890, at Olteniţa. He graduated the Offi cers Military School (1911). He started his military career as junior lieutenant (1911) and ended it as general (1941). He was appreciated because he established the fi rst Center for dogs training in order to support the soldiers and the policemen activity and also for his teaching skills. Keywords: General Vasile Zorzor, dog training, police force, teaching, Peasant National Party

NOTE

1 Universitatea Bucureşti. 9 Arhiva Serviciului Român de Informaţii, Fond documentar, dosar nr. 2 Thomas Carlyle (n. 4 decembrie 1795, Ecclefechan – d. 5 februarie 1881, crt. 4233, ff. 77-78. Londra) eseist, istoric, fi lozof, critic literar şi autor satiric scoţian. 10 Ibidem. 3 Locotenent-colonel Vasile Zorzor, maior Alexandru Luca, căpitan 11 Ibidem. Aurel Mesaroşiu, Cursuri pentru jandarmi: educaţie religioasă, morală, 12 Ibidem. medicină legală, de geografi e, de legi speciale. Extrase din regulamentul 13 „Monitorul Ofi cial” nr. 219 din 18 septembrie 1943, p. 8268. Jandarmeriei, Tipografi a Şcolii de Jandarmi Oradea, Oradea, 1932-1933; 14 Idem, nr. 243 din 16 octombrie 1943. Colonel Vasile Zorzor, colonel Vasile Barbu, locotenent-colonel Constantin 15 Gabriela Mircea, Cristian Florin Bota, Autobiografi a generalului Anton, locotenent-colonel Constantin Sandu, Călăuza Jandarmului agent Vasile Barbu, fost comandant adjunct al Gărzii Naţionale de la Alba de poliţie şi jandarm în termen, Institutul de Arte Grafi ce „Ţăranu”, Iulia din l Decembrie 1918 ca izvor istoric (1908-1942), Editura Astra – Bucureşti, 1939; Colonel Constantin Anton, colonel Vasile Zorzor, Despărţământul „Timotei Cipariu”, Blaj, Alba-Iulia, 2011, p. 47. Călăuza Jandarmului. Agentul de poliţie şi jandarmul în termen. Educaţie 16 Ibidem. şi cunoştinţe profesionale; instrucţie şi regulamente militare; educaţie 17 Pentru mai multe detalii, a se consulta: ***Procesul generalilor. Cercul fi zică şi profesională, Institutul de Arte Grafi ce Muntenia, Bucureşti, 1940; Profesional Militar al PNŢ 1946-1948. Documente (selecţia documentelor, General Vasile Zorzor, general Vasile Barbu, general Constantin Anton, studiu introductiv şi notă asupra ediţiei de dr. Corneliu Beldiman), Editura general Constantin Sandu, Călăuza gardianului public şi agentului civil de Vremea, Bucureşti, 2000; Ilarion Ţin, Procesul ofi ţerilor anticomunişti, la poliţie, Bucureşti, 1942. adresa http://istoriacomunismului.blospot.ro/2008/02/procesul-ofi terilor- 4 Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. IX (21 aprilie-31 decembrie anticomunisti.html. 1941), ediţie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 18 Ştefan Zorzor, Munca în uniformă kaki, la adresa: http://revista.memoria. 2008, p. 92. ro/?location=view_article&id=633. 5 Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, ediţie îngrijită, studiu 19 Ibidem. introductiv şi note de Alexandru V. Diţă, prefaţă de Dan Zamfi rescu, Editura 20 ***Procesul generalilor. Cercul Profesional Militar al PNŢ 1946- Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994, p.158. 1948..., p. 172. 6 Ibidem, p. 160. 21 www.procesulconiunismului.com/marturii/fonduri/ioanitiu/maniu2/ 7 Ibidem, p. 163. docs/maniu2p_57.htm 8 Decret nr. 1464 din 9 mai 1942, publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 114 din 22 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Ministerul de Război, 19 mai 1942, p. 4122. Inspectoratul General de Armată, dosar nr. crt. 219, ff. 1-6. document 2017 1 (75) 71 studii/documente ÎNCEPUTUL REFACERII INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI DE APĂRARE (1949-1953)

Profesor universitar Dr. Valeriu AVRAM Profesor Dr. Viorel GHEORGHE

xperienţa Primului Război Mondial a obligat instalaţiilor și clădirilor de la o serie de întreprinderi, elita politică de la București să dezvolte care au avut producţie specială în trecut. La 11 februarie Eindustria de apărare autohtonă. Au fost 1950, pentru continuarea acestor lucrări, prin H.C.M. efectuate investiţii directe, de către statul român și nr. 82, au fost alocaţi alţi 210 milioane lei vechi. Primul au fost încurajate fi rmele particulare, care au produs plan cincinal de dotare a Ministerului Forţelor Armate tehnică de luptă pentru armata română. În felul acesta (în continuare M.F.A.) cu produse speciale a fost au apărut, pe lângă fabricile deţinute de stat și o serie aprobat la 5 septembrie 1950. Se dorea satisfacerea de fi rme private, care și-au câștigat notorietatea în tuturor cerinţelor formulate de M.F.A. prin adresa epoca interbelică, precum „Malaxa”, „SET”, „ICAR” etc. nr. VX din 3 septembrie 1950. Situaţia a evoluat și, la Existenţa acestor fabrici a permis armatei române, ca 18 mai 1951, a fost elaborat un alt plan, trienal, pentru în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, să-și poată anii 1951-1953, care se baza pe noua documentaţie asigura o parte însemnată din tehnica și armamentul sovietică. Acesta a fost redactat, în funcţie de necesarul necesare, din producţia internă. formulat de către M.F.A., de către Ministerul Industriei După 1945, situaţia industriei de apărare a devenit Metalurgice și Industriei Chimice (în continuare tot mai problematică. Trecerea armatei la efective de M.I.M.I.C.) și sub coordonarea Comitetului de Stat al pace, reorganizarea impusă de către Aliaţi, restricţiile Planifi cării. Dezvoltarea fabricilor de produse speciale, prevăzute în Tratatul de Pace de la Paris, plata în perioada 1951-1953, s-a făcut în concordanţă cu acest despăgubirilor de război către URSS, au avut printre plan. Acest plan s-a bazat prea mult pe o serie de factori alte consecinţe dezorganizarea industriei românești de variabili, cum au fost utilajele din import care nu erau apărare, până la pragul desfi inţării. Unele dintre fabricile încă comandate și pe o serie de investiţii care nu au fost importante de tehnică de luptă și-au schimbat profi lul, realizate la timp. Din acest motiv, planul trienal a fost iar exemplul „IAR” Brașov, care a fost nevoită să treacă redactat cu multă ușurinţă, fără a cunoaște posibilităţile de la producţia de avioane de luptă la cea de tractoare reale ale uzinelor de producţie specială. Cu toate acestea, este edifi cator. În contextul acaparării puterii de către adoptarea planului trienal s-a făcut ca urmare a unor comuniști, industria românească de armament nu a necesităţi stringente1. În perioada anilor 1949-1950, mai putut colabora cu industria de profi l din Europa din cauza lipsei personalului calificat, conducerea Occidentală, nu a mai putut achiziţiona mașini și utilaje M.I.M.I.C. nu a reușit să coordoneze în mod efi cient moderne sau noi licenţe. Inginerii, tehnicienii, dar și refacerea industriei speciale. Defi cienţele au continuat muncitorii cu înaltă califi care, care lucrau în industria de și în perioada următoare și chiar s-au agravat, pe măsură armament, au fost mutaţi la alte fabrici, mai importante ce problemele acestei ramuri industriale au devenit pentru regimul comunist. O parte dintre inginerii cu mai complexe. Abia la 1 noiembrie 1951, la nivelul mare experienţă au preferat să emigreze, iar alţii au ministerului a fost înfi inţat un organism special, pentru fost arestaţi pentru că erau consideraţi „dușmani ai coordonarea industriei de armament2. poporului”. În ziua de 6 februarie 1952 a avut loc Ședinţa lărgită Regimul comunist a realizat că industria românească a Secretariatului Comitetului Central al Partidului de apărare este aproape de dispariţie abia în perioada Muncitoresc Român (în continuare C.C. al P.M.R.), 1949-1950. În ultimul moment, au început să se adopte privind problemele stării și organizării producţiei o serie de planuri, pentru refacerea acesteia. Prima militare, conform comenzilor M.F.A. al Republicii decizie în acest sens a fost luată de Consiliul de Miniștri Populare Române (în continuare R.P.R.). Au participat în august 1949. Pe baza acesteia, la 15 noiembrie 1949, pe lângă Gheorghe Gheorghiu-Dej, câţiva dintre prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (în continuare membrii de vază ai partidului precum Vasile Luca, H.C.M.) nr. 1178 a fost alocată suma de 170 milioane secretar al C.C. al P.M.R., vicepreședinte al Consiliului lei vechi pentru regruparea și recondiţionarea utilajelor, de Miniștri și ministrul Finanţelor, Iosif Chișinevschi,

72 1 (75) 2017 document studii/documente secretar al C.C. al P.M.R. și vicepreședinte al Consiliului Direcţiei Generale a Construcţiei de Mașini, Dumitru de Miniștri, Alexandru Moghioroș, secretar al C.C. al Simulescu, ministru-adjunct la Ministerul Energiei P.M.R., Miron Constantinescu, membru al Biroului Electrice, Ștefan Ghiţă, directorul Uzinelor „Steagul Politic al C.C. al P.M.R. și președintele Comisiei de Roșu” din Brașov, conducerea Direcţiei Aprovizionării și Stat a Planifi cării, Emil Bodnăraș, membru al Biroului a Sovrommetal Reșiţa5. La aceștia s-au adăugat directorii Politic al C.C. al P.M.R. și ministrul Forţelor Armate unor întreprinderi, precum Uzinele „Neptun” Câmpina, al R.P.R., Chivu Stoica, membru supleant al Biroului „Electrobanat” Timișoara, I.M.S. Roman sau Fabrica de Politic al C.C. al P.M.R., vicepreședinte al Consiliului de Confecţii București, care au refuzat să încheie contracte Miniștri și ministrul Industriei Metalurgice și Industriei cu M.F.A. A mai existat o practică anormală a M.F.A., Chimice. Au fost invitaţi, printre alţii, generalul care a încheiat contracte cu ministerele economice, care Haritonov, locţiitorul Consilierului Militar Principal nu s-au regăsit în Planul de Stat. Ministerele economice de pe lângă Ministrul Forţelor Armate al R.P.R., au încercat să transforme M.F.A. într-un furnizor de inginerul Filin, conducătorul Grupului Specialiștilor materii prime, materiale și utilaje pentru producţia Sovietici, Emil Stanciu, șeful Direcţiei Speciale de pe specială, slăbind astfel pregătirea pentru apărarea ţării. lângă Consiliul de Miniștri al R.P.R.3. Inginerul sovietic În anul 1951 s-a stabilit profi lul fi ecărei întreprinderi Filin a prezentat în această ședinţă un raport asupra din sectorul producţiei de apărare, dar unele fabrici nu organizării, pregătirii producţiei și fabricării produselor au ţinut cont de acest lucru și și-au schimbat profi lurile militare în cadrul întreprinderilor M.I.M.I.C.. Astfel, între ele, lucru care a generat întârzieri în realizarea în anul 1950, „conducerea Partidului Muncitoresc comenzilor și a producţiei globale. Specialiștii sovietici Român și Guvernul, au stabilit [...] că organizarea și au considerat că organizarea este extrem de defectuoasă, dezvoltarea producţiei militare în R.P.R. constituie una începând cu ministerele industriale și terminând cu dintre sarcinile cele mai importante în întărirea apărării uzinele de producţie militară. Propunerile consilierilor ţării”. Ca urmare, M.F.A., M.I.M.I.C. și Comitetul de sovietici, care aveau ca scop îmbunătăţirea structurii Stat al Planifi cării au început să studieze organizarea și organizatorice, s-au pus în practică cu o întârziere de 5- fabricarea muniţiilor și a tehnicii de luptă și au desemnat 8 luni, cu consecinţe negative în pregătirea producţiei pe în acest scop o serie de uzine. A fost solicitat și sprijinul anul 1952. Din acest motiv, uzinele nu au fost asigurate sovietic, care s-a concretizat în acordarea de licenţe și la timp, cu materiale, scule și accesorii, iar producţia s-a documentaţie tehnică și trimiterea în România a unor realizat fără a exista un grafi c aprobat. La sfârșitul anului specialiști cu experienţă. Cu sprijinul acestora au fost 1951, a fost înfi inţată Direcţia Producţie Specială în elaborate măsurile tehnice și organizatorice pentru cadrul M.I.M.I.C., care trebuia să coordoneze activitatea începerea producţiei, pentru stabilirea profi lului fi ecărei uzinelor cu producţie militară. Ea nu a fost însă încadrată fabrici și dezvoltarea acestora pe baza noilor tehnologii cu personalul califi cat necesar, deși acesta exista în alte sovietice. În cursul anului 1951, M.I.M.I.C. a început ministere sau întreprinderi. Problema personalului traducerea documentaţiei tehnice sovietice și a demarat califi cat era și la nivelul uzinelor, care nu au luat măsuri lucrările pentru fabricarea sculelor și accesoriilor și pentru atragerea forţei de muncă tinere, deși se estima aprovizionarea cu materie primă. Din păcate, această un necesar de cel puţin 15.000 de noi muncitori. Nu au activitate nu s-a desfășurat conform așteptărilor și a dus fost prevăzute planuri și nici fonduri pentru pregătirea la apariţia unor mari întârzieri, în îndeplinirea planului profesională a inginerilor, maiștrilor, tehnicienilor și minimal din anul 1951. Toate aceste lipsuri și întârzieri muncitorilor din aceste uzine6. Inexistenţa unui Institut au continuat și în anul 1952, iar inginerul Filin considera Special de Proiectări a făcut ca proiectările tehnologice că acestea „vor constitui un pericol pentru realizarea să se realizeze în cadrul fabricilor, de către cadre cu planului de producţie și de înzestrarea forţelor armate pregătire insufi cientă, iar rezultatul a fost întocmirea ale R.P.R.”4. unor proiecte de slabă calitate, prelungirea termenelor La această ședinţă au fost identifi cate și câteva dintre de proiectare, imposibilitatea fi nanţării în timp util a cauzele care au dus la această rămânere în urmă. Unele acestora. Au fost uzine care și-au descompletat utilajul ministere – mai ales cele industriale – au considerat că necesar pentru producţia militară, cum s-a întâmplat producţia militară este o activitate secundară și nu au la Uzina Chimică din București, care și-a transferat o acordat atenţia necesară, iar unele cadre cu munci de parte din aceste utilaje, către alte fabrici din ţară. Au răspundere din aceste ministere, au sabotat deciziile mai fost identifi cate și alte cauze, cum ar fi neredactarea partidului și guvernului referitoare la industria de unor regulamente de ordine interioară, întârzierea apărare. Printre cei vinovaţi, în viziunea conducerii în construirea blocurilor de locuinţe din vecinătatea partidului, erau Constantin Ionescu, director general al fabricilor, pentru a se elimina naveta muncitorilor, document 2017 1 (75) 73 studii/documente inexistenţa unor norme clare, pentru angajarea sau tehnic. În subordinea direcţiei se găseau următoarele concedierea muncitorilor și funcţionarilor, divulgarea servicii: tehnic, producţie, mecanic-șef și energie, secretelor de stat etc. M.F.A. avea și el o serie de lipsuri controlul calităţii, tehnica securităţii și poligonul central. care au împiedicat buna funcţionare a industriei de Directorul-adjunct tehnic coordona contabilitatea apărare. Planurile de necesităţi ale ministerului au generală, serviciul fi nanciar, cadrele, muncă și salarii, fost în permanenţă modifi cate, îngreunând producţia construcţii capitale, paza militară, apărarea antiaeriană, fabricilor. La nivelul ministerului nu a existat o direcţie serviciul administrativ al direcţiei, Sovrommetalul, unică de aprovizionare și nici depozite generale care să șantierele de construcţii navale, Institutul de Proiectări aprovizioneze unităţile subordonate. Din acest motiv, Navale și secţiile de producţie specială de la alte uzine, fi ecare unitate militară era nevoită să se prezinte la în afara celor 119. Responsabil pentru producţia de fabrici pentru a recepţiona produsele repartizate7. apărare era desemnat prim-adjunctul ministrului Comitetul de Stat al Aprovizionării, în multe situaţii, Industriei Metalurgice și Industriei Chimice, iar pentru nu a acordat atenţia cuvenită producţiei speciale. Nu această funcţie a fost desemnat Carol Loncear. Acesta, s-au prevăzut în planurile acestei instituţii materialele și în 30 de zile, trebuia să redacteze toate instrucţiunile, utilajele necesare din import, pe anul 1951. Ministerul regulamentele și statutele necesare pentru buna Construcţiilor nu a reușit să deschidă șantierele necesare, funcţionare a producţiei speciale10. nu a concentrat forţa de muncă și utilajele, iar până Au mai fost adoptate și alte măsuri, precum la fi nele anului 1951 a avut construcţii nerealizate în identifi carea specialiștilor care au lucrat în industria valoare de 500 milioane lei. militară în perioada anterioară și transferarea lor la noile Toate aceste probleme au fost identificate de uzine după verifi carea lor de către organele de securitate, consilierii sovietici, obișnuiţi cu economia centralizată schimbarea mersului trenurilor pentru a favoriza naveta și planifi cată. În România anilor 1950-1951, oamenii către uzinele de armament, asigurarea unei salarizări încă mai erau obișnuiţi cu economia concurenţială superioare pentru cei care lucrau în acest domeniu, și de aceea, acolo unde consilierii sovietici au văzut îmbunătăţirea aprovizionării cu produse alimentare și lipsuri și neajunsuri, poate era vorba doar de vechiul bunuri de larg consum prin magazine, cantine, gherete refl ex de adaptare la realităţile pieţei. De aceea, acest deschise în cadrul fabricilor, lărgirea reţelei de creșe și punct de vedere al consilierilor sovietici, trebuie privit grădiniţe pentru copiii muncitorilor11. Pe lângă aceste astăzi, cu mare rezervă. Oricum, în 1952, pe baza uzine urmau să se ridice cartiere muncitorești, prevăzute acestor observaţii, conducerea comunistă a luat o serie cu școli și grădiniţe, dar și cu diferite așezăminte de decizii care urmăreau perfecţionarea activităţii din culturale și sportive, precum teatre, biblioteci, cluburi, cadrul industriei de apărare. cinematografe sau terenuri de sport. Comitetul de Stat al Planifi cării a primit sarcina, Într-o primă urgenţă, în anul 1952, se prevedea ca până la 20 februarie 1952, să prezinte spre aprobare terminarea de construit a clădirii Turnătoriei de la Consiliului de Miniștri, planul de produse militare Uzina „Breiner Bela”, clădirea Secţiei mecanice de la pentru anul în curs, un plan amănunţit de producţie, Uzina „6 Martie” Tohan, clădirea Secţiei de tuburi de volumul investiţiilor necesare pentru dezvoltarea la Uzina „Ilie Pintilie” Plopeni, Secţia mecanică de la industriei de apărare8. Acest plan trebuia considerat de Uzina „Metrom” Brașov, linia a doua pentru fabricarea primă importanţă și inclus în Planul General de Stat trotilului de la Uzina „Nitramonia” Făgăraș, Secţia de pe anul 1952. Pentru anul 1953, planul de producţie mecanică pentru autotunuri, Atelierele de încărcare, militară trebuia elaborat până la 1 iulie 1952, iar până Secţia de prelucrarea lemnului de la Uzina „I.R.M.C.” la 1 noiembrie trebuia defi nitivat planul amănunţit Mija, precum și Poligonul Central. În urgenţa a doua, de producţie, defalcat pe ministere. La M.I.M.I.C. se prevedea reutilarea secţiilor principale și a celor urma să se organizeze Departamentul Problemelor auxiliare existente, construirea unor secţii auxiliare Speciale, coordonat de prim-adjunctul acestui minister. noi, printre care uzine electrice, punerea la punct a În subordinea acestui departament se găsea Direcţia producţiei, conform „Gost-urilor, Ost-urilor și Stas- de Planifi care a ministerului, Direcţia Specială care urilor”, în termenii prevăzuţi, dotarea cu scule și se ocupa cu problemele de mobilizare a industriei și accesorii, aprobarea grafi cului de producţie a muniţiilor cu producţia curentă de produse militare, Institutul și armamentului, luarea măsurilor necesare pentru Special de Proiectări, Uzinele de la nr. 1 la nr. 11, păstrarea secretelor de stat12. Consiliul Tehnic al Ministerului și Direcţia Producţiei Guvernul României urma să intervină pe lângă Speciale. Această din urmă direcţie trebuia condusă de Guvernul URSS pentru ca acesta să aprobe trimiterea prim-adjunctul ministrului, ajutat de directorul-adjunct unor consilieri și pentru satisfacerea necesarului de

74 1 (75) 2017 document studii/documente utilaje și materiale din industria de apărare. Se dorea În ziua de 2 septembrie 1952 a avut loc ședinţa trimiterea unui consilier pe lângă Direcţia Specială, Biroului Politic al C.C. al P.M.R., unde printre altele, unul pe lângă Secţia Specială a Comisiei de Stat a s-a discutat despre rezultatele tratativelor pentru Planifi cării, un specialist în probleme de muniţii și achiziţionarea de produse speciale din Ungaria, Polonia armament pe lângă Departamentul Problemelor și Cehoslovacia. Au participat Gheorghe Gheorghiu- Speciale din cadrul M.I.M.I.C., patru specialiști în Dej, Iosif Chișinevschi, Alexandru Moghioroș, fabricarea muniţiilor de artilerie, doi specialiști în Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Chivu Stoica, dar fabricarea muniţiilor de infanterie, alţi doi specializaţi și alţii precum Leontin Sălăjan sau Alexandru Drăghici. în fabricarea armamentului de infanterie și încă doi Principalele achiziţii constau în armament și tehnică specializaţi în fabricarea explozivilor și pulberilor. Toţi de luptă, dar pe lângă acestea s-a încercat și încheierea acești specialiști trebuiau să activeze pe lângă inginerii unor contracte pentru cumpărarea de mașini și utilaje șefi ai uzinelor de producţie specială13. Materiile prime, necesare industriei românești de apărare18. materialele și utilajele repartizate pentru fabricarea de În Polonia a fost delegat pentru a discuta aceste produse speciale nu puteau fi folosite pentru alte scopuri, probleme D. Coliu. În urma discuţiilor s-a încheiat sub riscul aplicării sancţiunilor prevăzute în Legea o convenţie prin care Polonia se angaja să livreze nr. 183/194914. Toate ministerele industriale trebuiau României, printre altele, 30.000 de carabine, muniţii să predea Departamentului Problemelor Speciale, în pentru obuzierul cal. 122 mm și pentru tunurile stare perfectă de funcţionare, toate mașinile și utilajele antiaeriene, 500 de autocamioane „Star”, dar și mașini și folosite în trecut în industria de apărare, precum și utilaje pentru dotarea fabricilor românești de producţie mașinile și utilajele ce puteau fi folosite pentru producţia specială19. de armament și tehnică de luptă15. Mai existau și alte În Ungaria, delegaţia a fost condusă de generalul măsuri organizatorice impuse diferitelor ministere Ștefănescu. Acesta a negociat achiziţionarea unor mari pentru ca activitatea fabricilor de armament să se cantităţi de armament și muniţii, printre care 60.000 de desfășoare în condiţii cât mai bune. carabine și 400.000 lovituri pentru tunul cal. 85 mm. Planul de producţie pentru anul 1952 a fost Reprezentanţii industriei de armament din Ungaria întocmit doar după necesităţile M.F.A. fără a se lua au recunoscut că au probleme mari cu asigurarea în calcul posibilităţile reale de producţie. Difi cultăţile calităţii produselor, din cauza lipsei unor materii prime, întâmpinate de uzinele speciale au constat în lipsa precum aliajele crom-nichel. La solicitarea generalului mașinilor-unelte, care au fost comandate abia după Ștefănescu au fost de acord să pregătească anumiţi încheierea unei convenţii cu URSS la 31 mai 1952; specialiști, necesari industriei românești de apărare20. calitatea materialelor furnizate de alte întreprinderi din Delegaţia care a mers în Cehoslovacia a fost ţară, care nu adoptaseră noile standarde de fabricaţie; condusă de D. Petrescu. Discuţiile, deși difi cile la documentaţia tehnică insufi cientă; numărul insufi cient început, au dus la achiziţionarea unor mari cantităţi al SDV-urilor (scule și dispozitive de verifi care – n.n.) de tehnică de luptă, dar și de mașini și utilaje, pentru etc. Din aceste motive a fost nevoie de refacerea dotarea industriei românești de profi l. S-a convenit planului de producţie și astfel, prin H.C.M. nr. 1382 cumpărarea avioanelor „MIG-15” și tancurilor „T-34”, a apărut planul restructurat pe 1952. Nici acest plan produse după licenţă sovietică, dar și de mașini și nu a ţinut cont de posibilităţile reale ale industriei. utilaje, pe care Cehoslovacia le avea în exces și pe care Au fost solicitate de la celelalte ministere economice iniţial, doreau să le vândă în Europa Occidentală. Au executarea unor lucrări cu termene mult prea scurte, nu mai fost de acord cu pregătirea a 100 de specialiști s-a ţinut cont că realizarea multor produse depindeau români, dar numai dacă autorităţile sovietice erau de de importuri și nici nu s-a dat atenţia necesară pentru acord. Discuţiile cele mai serioase au fost legate de dezvoltarea SDV-urilor16. preţuri, pentru că partea cehoslovacă nu a dorit să Deși pare greu de crezut, la redactarea planului de aplice preţurile sovietice. D. Petrescu chiar a semnalat producţie pentru anul 1953 s-a ţinut cont, din nou, că avioanele „MIG” sunt mult mai ieftine decât cele doar de necesarul M.F.A. și nu de posibilităţile reale ale produse în URSS, în schimb tancurile au preţurile uzinelor speciale. Ca urmare, planul pe anul 1953 nu a duble, faţă de cele produse în URSS. Partea cehoslovacă fost îndeplinit pentru că mașinile, utilajele și materialele a mai dorit ca România să achiziţioneze această tehnică importate nu au sosit la timp, unele prototipuri nu au putut prin livrarea de feroaliaje și metale neferoase. Pentru fi omologate, nu a fost stabilită asigurarea SDV-rilor, iar că România, în acel moment nu producea feroaliajele problemele de personal au devenit tot mai complexe17. cerute, s-a propus ca livrările să fi e plătite în aur21. document 2017 1 (75) 75 studii/documente Difi cultăţile legate de achiziţionarea tehnicii de constatat că are nevoie de cel puţin 7 ani pentru a termina luptă și a armamentului, necesare armatei române, traducerile cu personalul care îl avea în acel moment26. preţurile mari cerute de celelalte ţări comuniste, au Pe de altă parte, atunci când s-a conceput planul, obligat conducerea de la București să refacă industria de termenul de trecere la producţie a fost unul nerealist. apărare naţională. În primul rând, s-a dorit revigorarea Nu s-a calculat în mod corect, timpul necesar pentru vechilor fabrici de armament, construite în perioada efectuarea traducerii, pentru adaptarea tehnologiei, interbelică. În afară de Uzina de Reparaţii Avioane executarea SDV-urilor pentru prototip, fabricarea de la Bacău, care a fost nou construită, toate celelalte prototipului, definitivarea tehnologiei, executarea fabrici erau moștenite din perioada anterioară. S-a dorit SDV-urilor pentru producţia de serie, începerea extinderea și echiparea lor cu tehnică sovietică, precum livrărilor în serie27. Din acest motiv, au apărut divergenţe și introducerea în producţie a armamentului și tehnicii mari între planul de produse speciale necesare M.F.A. după documentaţia sovietică. Cu toate măsurile luate, și planul de producţie al uzinelor. De exemplu, pe revitalizarea acestor uzine, din diferite cauze, s-a realizat trimestrul I din anul 1952, planul armatei prevedea cu destule sincope. printre altele achiziţia a 15.000 proiectile explozive La sfârșitul anului 1952, începea să se contureze antitanc cal. 45 mm, 20.000 proiectile explozive pentru nucleul industriei de apărare românești postbelice. tunul regimentar cal. 76 mm, 15.000 proiectile explozive Acesta era format din Uzina „6 Martie”, Uzina 2 pentru obuzierul cal. 122 mm. În schimb, fabricile, „Breiner Bela”, Uzina „Metrom”, Uzina Mecanică Cugir, conform planului pe care l-au primit, au executat 1.000 Uzina Mecanică Sadu, Uzina „30 Decembrie”, Uzina proiectile cal. 45 mm, 60.000 proiectile cal. 76 mm și „Ilie Pintilie”, I.R.M.C., I.O.R., I.M.S. Câmpulung și 500 proiectile cal. 122 mm28. Șantierul Naval „Viitorul”22. Liniile de producţie au fost organizate în baza unor În perioada ianuarie-martie 1954, a fost instituită proiecte tehnice elaborate de institutele de proiectare o Comisie Tehnică, care a analizat problemele IPROMET și IPDT. Din 1952, au început să fie apărute în acest domeniu. Comisia a fost condusă consultaţi și consilierii sovietici. Producţia uzinelor de inginerul Ioan Schmidt și din ea au mai făcut se limita mai mult la muniţia de infanterie și cea de parte inginerii electromecanici Vasile Ghelesel, Iorgu artilerie. Implicate erau Uzina „6 Martie” Tohan, Vasiliu și Waldermar Gheţu, inginerul chimist Jean Uzina „Ilie Pintilie”, Uzina „Metrom” și Uzina „Breiner Forst, inginerul mecanic Octavian Popa și contabilul Bela”. Era totuși o realizare, dacă ne gândim că fosta expert Vasile Dumitriu23. Au fost verifi cate, printre uzină de armament „Voinea S.A.R.” Brașov (devenită altele, respectarea termenilor pentru traducerea „Breiner Bela”) din 1948 și până în 1952 a produs doar documentaţiilor, organizarea fluxurilor liniilor de mobilă de bucătărie29. Se mai fabrica automatul PPS, fabricaţie, înzestrarea cu mașini-unelte, pregătirea cal. 7,62 mm la IPTOS, carabina și pistoletul cadrelor necesare, aprovizionarea cu SDV-uri, modul cal. 7,62 la Uzina Mecanică Cugir și aruncătorul de de folosire a fondurilor alocate de guvern, felul în mine cal. 82 mm la „Breiner Bela”. S-a încercat, dar care s-au îndeplinit sarcinile de plan, aprovizionarea fără succes, intrarea în fabricaţie la IPTOS a mitralierei cu materii prime, modul în care s-a efectuat controlul „Gorionov” și a puștii mitralieră „DPM.”30. fabricaţiei, felul în care s-a respectat documentaţia La începutul anului 1954, uzinele de armament erau tehnică etc.24. De la început, s-a observat că traducerea deja specializate. Uzina „6 Martie” producea lovituri de documentaţiei tehnice s-a realizat cu mare întârziere. artilerie, explozive și perforante, de la cal. 25 mm până M.F.A., din diferite motive, a predat traducerea la cel de 122 mm, la care se adăugau focoase și șuruburi documentaţiei tehnice, cu o întârziere de 8 luni. port-amorsă, capse detonante și de aprindere și trasoare. Traducerea documentaţiei de serviciu s-a realizat la Problemele fabricii constau în nepunerea în funcţiune sediul Departamentului Producţiei Speciale, iar cea a a atelierului de tratament termic pentru proiectile documentaţiei tehnologice, la fi ecare întreprindere, în perforante, lipsa spaţiului necesar la uzinarea corpurilor termenul fi xat, care însă nu a fost corect corelat, între de proiectil, nepunerea la punct a cuptoarelor rotative diferitele organisme din minister și astfel, nu s-a mai și nerezolvarea mecanizării forjei, precum și executarea putut realiza planul pe anul 195225. Cauzele întârzierii producţiei pe linii comune31. De asemenea, încă nu traducerii documentaţiei sovietice au constat în exista o linie de fabricaţie pentru încărcarea corpurilor procurarea lor cu întârziere de către M.F.A. și existenţa proiectilelor, staţia de galvanizare nu era terminată, unui număr insufi cient de traducători. În momentul în lipseau etuvele „Passburg” comandate în URSS, dar care au sosit documentaţiile, conducerea M.I.M.I.C. a nelivrate, necesare la păstrarea fulminantului de mercur

76 1 (75) 2017 document studii/documente sub apă, iar sculăria nu atinsese capacitatea necesară Producţia acestor uzine a fost perturbată de pentru a realiza SDV-urile de mare tehnicitate32. Uzina numeroasele schimbări de profi l, cauzate în principal „6 Martie” era în 1954 cea mai mare unitate de producţie de comenzile M.F.A. De exemplu, armata a renunţat la specială din România. Avea deja 2.000 de muncitori și comenzile pentru proiectilul antiaerian cal. 25 mm, iar se dorea ajungerea la 11.000, deși în zonă nu se găsea consecinţa a fost că, în anul 1953, la Uzina „Ilie Pintilie” forţă de muncă excedentară și nu erau create condiţiile s-a oprit amenajarea fl uxului de producţie pentru tubul sociale pentru a atrage muncitori califi caţi din alte părţi „UZTN” și pentru tubul de alamă, la Uzina „Breiner ale ţării33. Bela” s-a oprit producţia focosului „K20”, iar la Uzina Uzina „Ilie Pintilie” realiza proiectile de artilerie de la „6 Martie” a corpului și a loviturii. Armata nu a mai cal. 76 mm la 152 mm, focoase, tuburi și șuruburi port- dorit nici cartușul antitanc de cal. 14,5 mm, iar Uzina amorsă, tuburi de alamă. La această fabrică, turnarea de la Sadu a oprit producţia acestuia. Schimbările de corpurilor loviturilor de aruncător cal. 82 mm prezenta profi l s-au produs și din cauza conducerii M.I.M.I.C. rebuturi ridicate, tratamentul termic pentru fabricarea În toamna anului 1952, producţia de trasoare a fost proiectilelor perforante nu era pus la punct, era necesară mutată de la Uzina „Ilie Pintilie” la Uzina „6 Martie”, montarea unei mașini de strunjire verticală într-o clădire pentru că aceasta era mai bine dotată pentru fabricarea nouă, nu era defi nitivată noua tehnologie pentru șurubul acestora. În 1953 a fost oprită investiţia la fabrica de port-amorsă „KV-2”, aprovizionarea cu materiale pentru tuburi de la Uzina „Ilie Pintilie” și trecerea producţiei de focoase de la Combinatul „Oţelul Roșu” se făcea cu tuburi, calibrele 37 și 45 mm, la Uzina „Metrom”, care difi cultate34. Hala de tuburi nu era încă pusă în funcţiune avea capacitatea necesară de a le produce, în condiţiile pentru că îi lipseau anumite mașini-unelte, cuptoare și în care cererea armatei pentru aceste proiectile era mult instalaţii. A fost adus de la Reșiţa utilajul necesar pentru diminuată. fabricarea obuzului exploziv cal. 122 mm, fără a exista La fabricaţia de focoase erau o serie de rămâneri în însă spaţiul necesar pentru montare35. urmă comparativ cu fabricaţia de lovituri de artilerie Uzina „Breiner Bela”, care deja începea să fi e tot de aceleași calibre, pentru că nu se puteau realiza mai des numită Uzina 2, era specializată în realizarea SDV-urile necesare, secţiile de sculărie nefi ind dotate loviturilor de aruncător cal. 82 mm, a focosului „M5” corespunzător, iar atelierele de galvanizare nu erau încă pentru aceeași lovitură și a focosului „K20” pentru puse la punct38. loviturile de cal. 25 mm, cartușele pentru loviturile Un punct nevralgic în dezvoltarea uzinelor de cal. 82 și 120 mm, turnarea proiectilelor cal. 120 mm. armament și tehnică de luptă l-a constituit dotarea cu Uzina mai producea, în colaborare cu alte fabrici, și mașini-unelte. Încă din 1949, în condiţiile repunerii în aruncătorul de mine de cal. 82 mm. Erau aduse de la stare de funcţionare a unei părţi din vechile fabrici de fabricile partenere placa de bază, cutia pentru muniţii, armament și muniţii, guvernul a alocat fonduri pentru dantura de la pinioane și aparatura optică. La această regruparea, recondiţionarea și instalarea mașinilor- uzină nu erau probleme foarte mari, în sensul că trebuiau unelte dispersate prin ţară după 23 august 1944. Au înlocuite o parte din mașinile-unelte care produceau fost alocate aproximativ 41 de milioane de lei, pentru focosul „M5”, trebuia pusă la punct galvanizarea și aceste operaţiuni de regrupare și aproximativ 130 de presarea maselor plastice, precum și sistematizarea milioane lei pentru repornirea fabricilor39. Printre producţiei la cartușele pentru loviturile cal. 82 și 120 mm36. fabricile vizate au fost „6 Martie” Tohani, „Ilie Pintilie” Atelierele IPTOS au apărut pe vechea platformă Plopeni, Uzina nr. 2 „Breiner Bela” Brașov, Uzina „Romloc”, devenită în 1940 „Astra” – Fabrica Română Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Sadu din judeţul Gorj, de Vagoane, Motoare, Armament și Muniţii. Practic, Uzina Mecanică Sadul Pantelimon, Uzina Mecanică împărţea această platformă cu Uzina de Autocamioane Târgoviște40. În 1950, pentru exact aceleași operaţiuni „Steagul Roșu” prin folosirea spaţiilor disponibile, au mai fost alocaţi încă 78,1 milioane lei. Tot în acest iar acest lucru îngreuna foarte mult producţia și an, M.F.A. și-a prezentat necesarul de produse speciale. păstrarea secretului. La aceste ateliere s-a dorit Pe baza acestui necesar s-a realizat un studiu cu măsurile producerea pistolului automat „PPS”, a puștii mitralieră necesare pentru dezvoltarea producţiei. A rezultat că „Degtiairov DPM” și a mitralierei „Gorionov”. Din era nevoie de investiţii în valoare de 2,4 miliarde de lei cauza dificultăţilor tehnice nu s-a putut începerea vechi. După numai câteva luni, M.F.A. a venit cu un fabricaţiei la ultimele două produse. În cazul pistolului alt necesar, substanţial mărit și de care era nevoie în automat „PPS”, mai era nevoie de încă 68 mașini-unelte maximum trei ani. În conformitate cu aceste noi cerinţe pentru fabricaţie și alte 27 pentru atelierele auxiliare37. planul de investiţii a trebuit majorat la 12 miliarde lei document 2017 1 (75) 77 studii/documente vechi sau 603 milioane lei noi și a fost elaborat un plan muniţii. Cele mai multe dintre mașinile-unelte nou de producţie trienal41. achiziţionate au fost instalate, cu precădere, în atelierele În primăvara anului 1951 s-a discutat despre de sculărie sau în cele ale mecanicului-șef, în timp ce realizarea unui plan de dotare cu mașini-unelte noi pe linia de producţie erau folosite vechile utilaje, din din producţia internă, dar și din import. Acest plan a perioada interbelică, care erau în stare avansată de uzură. rămas fără urmări și abia în noiembrie 1951 s-au reluat Mai mult, au fost achiziţionate mașini-unelte care nu discuţiile despre înzestrarea cu mașini-unelte, procurate puteau fi folosite în producţia de armament și tehnică din import. Pe baza acestora s-a realizat un necesar, care de luptă și, ca atare, au trebuit transferate la fabrici din au dus la încheierea cu URSS, la 31 mai 1952, a unei alte ministere. Era vorba de 125 de utilaje comandate în convenţii de import pentru dotarea uzinelor speciale, URSS44. Pentru alte 69 de utilaje care nu erau necesare cu un număr de 1.030 de mașini-unelte. Până la sosirea s-a încercat anularea contractării, dar nu s-a reușit decât acestor importuri, pentru a nu fi afectată producţia, toate pentru 7 bucăţi. mașinile și utilajele folosite înainte de 23 august 1944, Surprinzător, de aceste importuri au încercat să în producţia de apărare au fost repuse în funcţiune. profite și fabricile din M.I.M.I.C. care nu aveau De asemenea, alte mașini și utilaje, existente în ţară producţie specială. Prin diverse metode, ministrul care puteau fi folosite în producţia de apărare, au fost adjunct Gherasim Popa a trecut, fără a avea o bază legală, transferate Departamentului Probleme Speciale. Un 400 de mașini-unelte în valoare de 44.206.166 lei de la număr de aproximativ 500 de utilaje au intrat astfel în uzinele speciale la cele civile. dotarea uzinelor cu producţie specială42. În momentul reluării producţiei de armament și În iulie 1952, o nouă comisie de specialiști, condusă tehnică de luptă, s-a constatat că numărul specialiștilor de inginerul S. Boncea, a hotărât achiziţionarea a încă din acest domeniu era extrem de redus. În perioada 1.579 de mașini-unelte, pentru dotarea sculăriilor și a 1945-1950, singurele fabrici care au mai avut legătură sectoarelor de producţie. Pe baza acestei analize, au fost cu înzestrarea armatei au fost cele de la Sadu și achiziţionate din Ungaria, Polonia și RDG un număr „30 Decembrie”. Abandonarea producţiei militare de 712 mașini-unelte. O altă comisie, în octombrie după 1945 a făcut ca majoritatea specialiștilor să plece 1952, a reevaluat necesarul general de mașini și utilaje la alte fabrici sau chiar să emigreze și nemaifiind pentru uzinele de producţie specială, dar și fabricilor pregătiţi alţii noi. Această lipsă de cadre califi cate era colaboratoare din industria metalurgică și chimică. A și la nivelul M.I.M.I.C., iar această situaţie a ieșit în rezultat că era nevoie, în total, de 3.212 de mașini și evidenţă în momentul în care s-a trecut la traducerea utilaje. În acest total se regăseau și comenzile date în documentaţiilor furnizate de URSS45. În momentul URSS, Ungaria, Polonia și RDG, iar valoarea lor era de începerii producţiei, Uzina „6 Martie” avea doar 64.913.776 ruble. La 1 aprilie 1954, erau contractate 5 ingineri de specialitate, iar Uzina nr. 2 „Breiner Bela” 2848 de mașini și utilaje în valoare de 259.352.770 lei, 3 ingineri, din care doar unul de specialitate46. Pentru iar sosite în ţară 2.587 în valoare de 230.486.710 lei. a rezolva parţial această situaţie, la 31 iulie 1952, prin Lipsa de experienţă a celor care au făcut acest plan HCM nr. 1382, s-a decis transferarea a 246 de ingineri de dotare s-a văzut în momentul în care utilajele au și tehnicieni din alte fabrici către cele de producţie ajuns la fabrici și s-a constatat că ele nu sunt adecvate specială. În cele din urmă s-a reușit transferul a pentru producţia de armament și tehnică de luptă. 147 de specialiști, dar și aceștia cu o întârziere de 30 până la Primele utilaje au fost contractate înainte de a se termina 90 de zile. Unii ingineri nu au mai fost transferaţi pentru traducerea documentaţiei tehnologice și fără a fi gata a nu dezorganiza activitatea altor sectoare economice, toate proiectele tehnice. În unele situaţii, necesarul alţii au fost consideraţi nesiguri din punct de vedere de mașini-unelte s-a stabilit pe baza experienţei unor politic, iar alţii nu au corespuns profesional. tehnicieni și muncitori care, înainte de 23 august 1944, Cele mai multe difi cultăţi au apărut la realizarea au lucrat în industria de apărare, dar care nu cunoșteau SDV-urilor din cauza lipsei cadrelor califi cate, dar și tehnologiile sovietice43. Nu s-a ţinut cont de noua a dotării insufi ciente. Conducerea Direcţiei Generale tehnologie, de gradul de tehnicitate al noilor produse a Producţiei Speciale nu a realizat în mod corect în și nici nu s-a luat legătura cu institutele de specialitate 1952 volumul, tehnicitatea și importanţa sectorului din URSS sau Cehoslovacia pentru întocmirea unor SDV-urilor pentru producţia de armament și muniţii. proiecte tehnice. Din această cauză au fost comandate În anul următor au fost luate câteva măsuri pentru a multe mașini-unelte cu caracteristici universale și corecta această problemă, printre care colaborarea cu prea puţine specializate pe producţia de armament și alte direcţii din minister, detașarea de la sculăriile altor

78 1 (75) 2017 document studii/documente fabrici a unor muncitori cu înaltă specializare, solicitarea și 598 de mașini-unelte, în timp ce necesarul era de adresată M.F.A. de a lăsa la vatră muncitorii specializaţi. 4.009 muncitori și 1.250 mașini-unelte, pentru a se Au fost detașaţi, în prima jumătate a anului 1952, un realiza planul propus52. număr de 329 muncitori califi caţi. Au urmat alţi 168 Situaţia era la fel de dificilă și la sectoarele de în a doua jumătate a anului 1952 și 174 în anul 195347. producţie. Pentru a se realiza planurile de producţie era Cei mai mulţi muncitori au fost primiţi de la Uzinele nevoie și de creșterea numărului de muncitori, tehnicieni „23 August”, „Sovromtractor”, „Steagul Roșu”, „Flamura și ingineri. În cursul anului 1952 numărul muncitorilor Roșie”, „Victoria”, „Vulcan”, „Progresul”, „Metalurgica” a crescut de la 12.300 la 31.300, cel al inginerilor Bacău, „IMS” Roman etc.48. Aceste măsuri luate de și tehnicienilor de la 1820 la 4.250, iar numărul urgenţă nu au rezolvat fondul problemei. De exemplu, la funcţionarilor a urcat de la 1.400 la 2.150. Această sculăria Uzinei „6 Martie”, lucrau în anul 1952 un număr creștere a fost una nerealistă, fără a se lua în calcul de 182 de muncitori califi caţi, faţă de un necesar minim volumul real al comenzilor și schimbarea profi lului unor de 643 muncitori. În anul următor a început școlarizarea uzine de producţie specială53. La fi nele anului 1953, unui număr important de muncitori, cu speranţa că după era nevoie de un număr de cadre cu 200% mai mare șase luni de perfecţionare, aceștia să poată lucra în cadrul decât cel existent. În schimb, la Uzina nr. 2 era nevoie sculăriilor49. O altă soluţie adoptată de conducerea de creșterea personalului de la 2.184 angajaţi la 4.492. ministerului a fost colaborarea în realizarea SDV-urilor La nivelul întregii direcţii era nevoie de aproximativ doi cu fabricile care nu aveau producţie specială. Rezultatul ani, pentru a rezolva problema cadrelor. a fost însă negativ, pentru că producţia civilă a fost O lipsă de continuitate se constata la personalul de perturbată, iar în cazul producţiei speciale benefi ciile conducere, directori, șefi de servicii, șefi de sectoare cu au fost nesemnifi cative, pentru că mai era un defi cit de consecinţe dintre cele mai negative pentru funcţionarea 2.525.000 ore/SDV, care nu mai puteau fi acoperite. Prin uzinelor. Un număr mare de sancţiuni erau date HCM nr. 1382 din 31 iulie 1952 s-a aprobat constituirea cadrelor tehnice și a celor de conducere, semn că la nivel de minister și de uzine a serviciului de scule, situaţia era destul de încordată la nivelul fabricilor, mai care trebuia să răspundă de problemele de planifi care, ales din cauza neîndeplinirii planurilor de producţie. urmărire, aprovizionare, în domeniul SDV-urilor50. În Cum cele mai multe dintre cadrele sancţionate erau mod nejustifi cat, conducerea ministerului a întârziat mutate de la fabrici cu producţie civilă fără a li se cere cu aproape 8 luni, constituirea acestui serviciu. De consimţământul, nu benefi ciau de condiţii minime aceea, în cursul anului 1952, aprovizionarea uzinelor de trai, aveau o răspundere foarte mare, iar planul de speciale cu SDV-uri s-a efectuat cu mare întârziere, producţie era nerealist, membrii comisiei de anchetă au fără cunoașterea necesarului și a posibilităţilor, în considerat că atitudinea nu a fost una justă faţă de aceste mod pripit, cu recurgerea la ameninţări, din partea cadre. Efectele obţinute au fost mai degrabă negative, forurilor superioare51. Abia în decembrie 1952 s-a decis mai ales că sancţiunile erau total nejustifi cate54. constituirea de secţii de sculărie la nivelul uzinelor Aprovizionarea cu materii prime a uzinelor speciale speciale. Proiectele tehnice au fost gata în ianuarie a început să devină tot mai difi cilă în cursul anului 1953 și aprobate în februarie, același an. În anul 1953 a 1952. O primă încercare de reglementare a fost făcută avut loc echiparea sculăriilor, numai că aprovizionarea prin H.C.M. nr. 257 din 23 februarie 1952. Furnizorii lor s-a făcut tot haotic, fără a se cunoaște volumul real erau obligaţi să aprovizioneze la termen uzinele de de producţie. armament. Acest act normativ nu a putut fi aplicat Poate părea o problemă neînsemnată, dar fără un pentru că uzinele furnizoare, la rândul lor, nu primeau sector puternic de SDV-uri, practic nu se putea trece materiile prime conform contractelor, aveau lipsă la o producţie de serie. În perioada interbelică, fabricile numeroase utilaje și, mai ales, încă nu puteau realiza românești care aveau producţie de armament și tehnică produse după noua documentaţie55. Uzina Mecanică de luptă, erau înzestrate în mod corespunzător pe Cugir a primit materiale de calitate redusă de la „IMD” partea de SDV-uri, fi e prin concepţie proprie, fi e prin Brăila, „ISCT” și Combinatul „Oţelul Roșu”. Ca scule achiziţionate odată cu licenţele de fabricaţie. urmare, peste 50.000 de ţevi de armă au fost declarate Aceste secţii de SDV-uri, au fost constituite în câţiva rebut. De la Uzinele „Republica” a venit ţeava de 30/ ani, pe baza unor proiecte clare. Când au fost realizate 1 pentru încărcătoare. Pentru că nu era de calitate au planurile de producţie pentru anul 1952, nimeni nu a apărut 11.000 de rebuturi. Uzina „6 Martie” a primit prevăzut dezvoltarea secţiilor de sculărie. La începutul de la Combinatul „Oţelul Roșu” table de 2 mm pentru anului 1952 erau în uzinele speciale 1.052 de muncitori ampenaje, care au dus la rebuturi de până la 40% din document 2017 1 (75) 79 studii/documente producţie. De la Combinatul Siderurgic Hunedoara sau din necorelarea planului de producţie restructurat au fost primite ţagle de 80x80 cu fi suri, ceea ce a dus cu cel de aprovizionare. Pentru lichidarea acestor stocuri la întârzieri și rebuturi în fabricarea proiectilelor de supranormative, conducerea ministerului, în tot cursul 76 mm. Uzina „Ilie Pintilie” a fost aprovizionată cu oţel anului 1953, a dat dispoziţiile necesare. Tot din cauza pentru coada ampenajului și benzi de oţel pentru focoase acestor stocuri, în cursul anului 1952 și o mare parte de la Combinatul „Oţelul Roșu”. Pentru că nu au avut a anului 1953, uzinele cu producţie specială, au avut calitatea necesară, rebuturile au fost de 80% la ampenaje conturile blocate61. și 100% la benzile pentru focoase. Numai puţin de Controlul calităţii produselor speciale era o activitate 150 tone de oţel importat din Franţa nu corespundeau la importantă, dar neglijată de conducerea ministerului. rezilienţă, fosfor, stricţiune și macrostructură. Banda de Aceeași atitudine era și la nivelul uzinelor, astfel că la oţel „KTM” și baretele de cupru de la Uzina „Metrom”, serviciul control tehnic erau încadraţi, de obicei, persoane la fel, nu erau în parametrii necesari56. Uzina nr. 2 nu a cu pregătire necorespunzătoare. Abia în noiembrie 1951 primit deloc, din partea „Sovrometal” Reșiţa, oţel pentru a apărut Inspectoratul de Calitate, încadrat în mod fabricarea aruncătorului de mine. Defi cienţe serioase au corespunzător. Ca urmare, serviciile de control tehnic fost și la aprovizionarea cu oţel special „35HGSA”57. din uzine au început să devină importante. Cu toate Fonta furnizată de Uzina Călan nu avea calitatea acestea erau în continuare multe probleme în acest sector necesară, oţelul ø 32 era necorespunzător și a provocat de activitate. De exemplu, în cadrul Uzinei „6 Martie”, rebuturi mari. Banda de oţel de 0,25x26 furnizată de Secţia metalurgică nu avea personalul de specialitate Combinatul „Oţelul Roșu” nu avea calitatea impusă, iar necesar, iar Laboratorul metrologic funcţiona într-un oţelul „38 HA”, a prezentat numeroase fi suri58. local impropriu, iar unele măsurători de precizie nu se Conducerea ministerului a considerat că puteau realiza în mod corespunzător62. aprovizionarea în anul 1952 s-a realizat defectuos Procurarea și traducerea documentaţiei sovietice au din cauza lipsei unui organism specializat. De aceea, întârziat demararea producţiei la unele uzine speciale. prin H.C.M. nr. 683 din 11 martie 1953, s-a hotărât Marele Stat Major a solicitat părţii sovietice această înfiinţarea Bazei de Aprovizionare și Desfacere. documentaţie în septembrie 1950 și se considera că Era nevoie de acest organism întrucât problemele aceasta va veni până la sfârșitul lunii octombrie 1950. din domeniul aprovizionării cu materii prime erau Documentaţia a venit abia în mai-iunie 1951, iar la complexe. În urma analizei efectuate, a rezultat că în ţară nivelul M.I.M.I.C. a ajuns la 14 iunie 1951. Această erau stocuri supranormative la anumite materii prime, că întârziere a creat destule complicaţii uzinelor speciale. În erau materiale din import care depășeau necesarul din cursul anilor 1949-1950, a avut loc regruparea utilajelor, planurile de producţie, dar că nu era prevăzută achiziţia dar și renunţarea la producţia civilă. De exemplu Uzina de oţeluri speciale, pentru SDV-uri, deși uzinele aveau „6 Martie” nu a mai produs utilaj petrolier, Uzina nevoie urgentă de el. Mecanică Cugir a oprit producţia de mașini-unelte, Defi cienţele în domeniul aprovizionării au continuat iar Uzina „Ilie Pintilie” pe cea a staţiilor centralizate să existe. De exemplu, contractele de import de materiale pentru calea ferată. În felul acesta, încă din 1950, a necesare pentru producţia anului 1953, au fost încheiate apărut posibilitatea începerii producţiei de armament63. abia în august-septembrie 1953. Din cele 6 milioane de M.F.A. avea nevoie presantă de muniţii și, ca urmare, ruble alocate acestor importuri nu s-au putut cheltui, din s-a început producţia în anii 1950-1951, acolo unde au cauza acestei întârzieri în contractare, decât 1 milion59. existat posibilităţi, după vechea documentaţie, cea din Totuși, restructurarea planului de producţie din 1953 anii războiului sau prin copierea modelelor sovietice, prin care M.F.A. și-a diminuat comenzile a făcut ca care erau deja în dotarea armatei. Așa s-au realizat importul realizat să depășească cu mult necesarul din muniţiile de infanterie, pistoletul de 7,62 mm, muniţia producţie. Astfel, au apărut stocuri supranormative, de artilerie de cal. 76 mm, bombele pentru aruncătorul prin care sume importante de bani au fost imobilizate de 120 mm și s-au făcut pregătirile pentru producţia timp îndelungat. La 31 decembrie 1952, aceste stocuri aruncătoarelor de mine cal. 82 mm și 120 mm64. însumau 140.259.000 lei vechi, la 30 iunie 1953 valorau Demararea producţiei, în lipsa documentaţiei originale, 138.122.000 lei vechi, pentru ca la 31 decembrie a creat și anumite difi cultăţi. Uzina Mecanică Cugir a 1953, stocurile să reprezinte 196.706.533 lei vechi60. fost solicitată să execute un pistolet, după un model Stocurile supranormative proveneau din mai multe de referinţă sovietic, din care armata avea nevoie de cauze, printre care: exagerarea necesarului din partea 14.500 bucăţi. Uzina de la Cugir trebuia să realizeze uzinelor, din teama de a nu rămâne fără materii prime un lot prototip de 100 de bucăţi, să le omologheze și

80 1 (75) 2017 document studii/documente apoi să treacă la producţia de serie. Cei de la Cugir au și stas-urile sovietice. La fel și uzinele speciale au realizat 9.000 de bucăţi, care, însă, nu au trecut probele trebuit să-și adapteze utilajele existente și SDV-urile de recepţie. Din această cauză, s-a decis ca producţia la documentaţia sovietică66. să se realizeze doar după documentaţia sovietică. În După asimilarea prototipurilor, în momentul trecerii februarie 1951, Uzina „6 Martie” a primit sarcina de la producţia de serie, uzinele speciale s-au trezit în faţa a executa, după model sovietic, un număr de 1.000 unor situaţii greu de rezolvat. Pe de o parte, utilajele proiectile de ruptură de cal. 57 mm. Uzina a început și materialele difereau de cele din documentaţie, iar pregătirile pentru fabricaţie, dar, în luna mai, consilierii pe de altă parte chiar documentaţia sovietică genera sovietici care au vizitat fabrica au cerut imediat anularea situaţii complicate. Dacă documentaţia de serviciu, care comenzii. În iulie 1951, aceeași uzină, la solicitarea provenea de la armata sovietică, avea un caracter unitar, M.F.A., a început să pregătească producţia, după model, chiar rigid, documentaţiile tehnologice erau furnizate de a proiectilului cal. 7,62 mm și a focosului „UZRG”. diferite fabrici sovietice. Specialiștii români au constatat Uzina a comandat materialele, a executat o serie de că pentru același produs existau mai multe documentaţii repere, dar producţia a fost oprită. Cea mai mare parte tehnologice, în funcţie de fi ecare fabrică producătoare. a materialelor comandate, nu a mai putut fi folosită la Celelalte fabrici românești, care aprovizionau cu materii alte produse65. Odată cu sosirea documentaţiei sovietice prime sau subansambluri uzinele de armament, au avut s-a renunţat la ingineria inversă. mari difi cultăţi în respectarea documentaţiei sovietice. Lipsa documentaţiei tehnice a făcut ca prevederile Gradul de dezvoltare a acestora nu a permis trecerea planului de 5 ani, ulterior al celui de 3 ani, să se facă dintr-o dată la noile tehnologii. Din această cauză, într-un mod nerealist. Această documentaţie era asimilarea noilor produse s-a realizat treptat, în funcţie constituită însă, pe baza posibilităţilor complexului de posibilităţile fi ecărei fabrici. Au fost numeroase industrial militar sovietic și a standardelor sovietice, care situaţii în care fabricile furnizoare de materii prime și nu erau comparabile cu cele din industria românească. materiale au refuzat să contracteze produse realizate În momentul în care a sosit această documentaţie, după documentaţia sovietică pentru că aveau greutăţi specialiștii români, în mod fi resc și-au pus problema mari în fabricarea lor. De exemplu, Uzina „Ilie Pintilie” adaptării acesteia la posibilităţile reale ale industriei nu a putut să contracteze 170 de produse din cele 200 românești, în condiţiile în care performanţele și necesare pentru fabricaţie. Cu toate eforturile depuse, interșanjabilitatea produselor nu era afectată. Aceeași până la începutul anului 1954 nu s-a reușit producţia soluţie a fost adoptată și de Cehoslovacia și Ungaria în serie mare a unor produse esenţiale, precum sârma în momentul în care au primit documentaţia sovietică. de arc „PP” de 0,9 mm la Industria Sârmei Câmpia La fi nele anului 1951, M.I.M.I.C. a cerut acordul Turzii, a benzilor laminate la rece și polizate de 0,22 și M.F.A. pentru adaptarea documentaţiei sovietice la 0,25 mm de către Combinatul „Oţelul Roșu”, table de posibilităţile reale ale fabricilor românești. În mod cu oţel aliat de 2,5-3,4 mm de către „Sovrommetal” Reșiţa. totul surprinzător, M.F.A. a refuzat în mod categoric Abia în cursul anului 1953, M.F.A., mai mult de nevoie, să aprobe această soluţie și a cerut, în mod imperativ, a fost de acord cu anumite derogări de la documentaţia respectarea strictă a documentaţiei sovietice. Ca urmare, sovietică. Până la sfârșitul anului 1953, au fost asimilate industria metalurgică și chimică din România a fost pusă 271 procese tehnologice după documentaţia sovietică, într-o situaţie critică, pentru că nu a avut posibilitatea 379 procese tehnologice au fost adaptate la tehnologiile de a asimila în fabricaţie un număr foarte mare de noi existente în fabricile românești, iar 74 de procese sortimente, realizate după o tehnologie diferită faţă de tehnologice au fost concepute de specialiștii români67. cea pe care o deţineau. La nivelul anului 1954 erau în A fost nevoie de acordarea de derogări pentru ca continuare produse care nu se puteau realiza în condiţiile fabricile să poată realiza comenzile cerute de uzinele cerute de documentaţia sovietică, precum oţelul „35 de armament. Interesant este că în urma acestor HGSA” sau benzile lustruite. derogări, cele mai multe dintre produsele realizate nu Adaptarea documentaţiei sovietice la posibilităţile erau cu nimic inferioare faţă de cele fabricate după reale ale fabricilor românești, în cursul anilor 1951- documentaţia sovietică, chiar dacă fabricile românești 1952, ar fi dus la intrarea în producţie a noilor produse încă sufereau din cauza distrugerilor provocate de anii mult mai devreme, cu mai puţine complicaţii tehnice de război68. Singura excepţie a fost la proiectilele de și cu mai puţine resurse irosite. Din cauza M.F.A. artilerie cal. 122 și 152 mm. Prin derogare, s-a permis toate fabricile care erau în conexiune cu industria de încărcarea acestor proiectile prin turnare în loc de apărare au fost obligate să respecte strict documentaţia strunjire. Derogarea a fost dată pentru că în acel moment document 2017 1 (75) 81 studii/documente nu exista în România nicio mașină de strunjire, iar cele să acopere o serie de necesităţi ale armatei române. comandate în URSS încă nu erau livrate. Din această Cu eforturi foarte mari s-a reușit ca peste 6.500 de cauză, în timpul tragerilor de încercare din poligonul mașini-unelte (rămase din timpul războiului) să fi e Sudiţi, la mai multe proiectile a apărut fenomenul regrupate, recondiţionate și astfel putând să se demareze de eclatare, ţeava obuzierului fi ind ușor avariată. În producţia. La acestea s-au adăugat încă 2.800 de urma anchetei desfășurată la fabrica producătoare s-a mașini-unelte noi (majoritatea importate) care au constatat că încărcarea se făcea prin turnare, în mai permis trecerea la noile tehnologii sovietice. Au fost multe reprize, fără a se preîncălzi corpii proiectilelor. construite hale noi, au fost înzestrate în mod adecvat În urma contactului dintre trotilul încălzit și pereţii secţiile de sculărie, au fost pregătiţi ingineri, tehnicieni reci ai proiectilului apărea fenomenul de cristalizare și muncitori. Ca urmare a acestor eforturi, în doar neuniformă care ducea la funcţionarea defectuoasă. 3 ani industria românească a reușit să treacă la producţia Încercarea de a turna trotilul în corpii preîncălziţi întregului necesar de armament și muniţii de infanterie (după propunerea consilierului sovietic Nicolaev) nu a și la o parte însemnată de cel de artilerie. În plus, avut rezultate mai bune. Concluzia specialiștilor a fost industria specială avea capabilitatea de a ajuta industria că era nevoie de mașina de strunjire, pentru realizarea civilă, cu realizarea unor produse de înaltă tehnicitate74. corespunzătoare a loviturilor de artilerie cal. 122 și Cele mai importante acte normative care au 152 mm69. reglementat activitatea industriei speciale, în perioada În august 1953, M.F.A. a redus foarte mult volumul 1951-1953, au fost H.C.M. nr. 1279, nr. 257 din comenzilor către industria de apărare românească, cu 23 februarie 1952, nr. 497 din 5 aprilie 1952, nr. 1382 efecte extrem de negative, printre care diminuarea din 31 iulie 1952 și nr. 354 din 6 februarie 195375. potenţialului de producţie, abandonarea lucrărilor de Conducerea comunistă de la București a început terminare a unor noi linii de fabricaţie, dispersarea refacerea industriei de apărare abia în anul 1949, cadrelor înalt califi cate70. când majoritatea vechilor fabrici erau într-o stare În perioada 1950-1953, la Uzina „6 Martie” au fost avansată de degradare, din cauza războiului, cu utilajele produse focoase pentru grenada „GR”, grenade tip descompletate, defecte sau repartizate la alte uzine. „Maniţiu”, focoase pentru loviturile de aruncător cal. 82 Alte fabrici din cele vechi, precum IAR Brașov, nu și 120 mm (după documentaţia din timpul războiului), mai produceau tehnică de luptă, fi ind reconvertite lovituri de aruncător cal. 120 mm (tot după vechile la producţia civilă. Exista o lipsă acută de specialiști, proiecte), grenade defensive, lovituri de artilerie calibrele de documentaţie, de experienţă. Refacerea industriei 45, 57, 76 și 122 mm71. La Uzina nr. 2 au fost realizate de apărare a început să devină pentru regimul de la grenade defensive, focoase pentru bombe, lovituri București o prioritate, doar atunci când a constatat că aruncător cal. 82 mm, dar și aruncătoare de mine cal. achiziţia de tehnică de luptă și armament din import 82 mm. La Uzina Mecanică Cugir au fost produse era extrem de scumpă și uneori greu de achiziţionat, pistoale cal. 7,62, automate „UE” după vechile planuri din motive economice sau politice. Au fost situaţii și carabine cal. 7,62. Cartușele pentru pistoale cal. 7,62 când România a trebuit să plătească aceste importuri în și 9 mm și pentru pușca-mitralieră cal. 7,62 mm au fost aur, în cereale sau în materii prime, toate în defavoarea produse la Uzina „30 Decembrie”. Grenade defensive, propriei economii. lacrimogene, fumigene tip „Maniţiu”, dar și cartușe Refacerea industriei de apărare nu a fost deloc pentru armamentul de infanterie au fost produse de simplă. Au fost cheltuite sume mari de bani, au fost către Uzina Mecanică Sadu72. La Uzina „Ilie Pintilie” făcute eforturi intense, au fost căutate soluţii pentru s-au produs grenade defensive, lovituri de aruncător diferite probleme apărute în timp. Lipsa personalului cal. 82 și 120 mm, lovituri de artilerie cal. 76 mm califi cat, pierderea experienţei acumulate în anii celui și focoase „KTM”. Producţia de la I.R.M.C. Mija a de-Al Doilea Război Mondial, asimilarea într-un constat în grenade ofensive și defensive (după vechile timp scurt a tehnologiilor sovietice, care erau destul proiecte), grenada de mână „F1” cu focos „UZRG”, de diferite faţă de cele occidentale cunoscute de grenada „RG42” tot cu focos „UZRG”, mine antitanc specialiștii români, pregătirea noilor muncitori, „MD1”. La I.P.T.O.S. au fost realizate doar automate extinderea vechilor fabrici au fost tot atâtea provocări cal. 7,62 mm73. pentru factorii de conducere, rezolvate în această La sfârșitul anului 1953, industria de apărare perioadă, cu mai mult sau mai puţin succes. Economia românească, cu toate greutăţile întâmpinate, reușea de tip planifi cat a început să-și arate „calităţile” încă

82 1 (75) 2017 document studii/documente din acești ani, chiar și în industria de apărare. Producţii pentru a achiziţiona în schimb, armament și tehnică realizate pe stoc, de calitate redusă, cu cheltuieli foarte de luptă din import. mari, nerespectarea contractelor, decizii arbitrare luate Rămâne însă faptul că industria de apărare fără respectarea principiilor economice, întocmirea românească postbelică a început să fi e refăcută din nerealistă a planurilor de producţie au fost câteva anul 1949 și nu după 1968, așa cum se lăuda regimului dintre aceste realităţi de tip socialist. Ceaușescu, înainte de 1989. Nicolae Ceaușescu a avut M.F.A., principalul benefi ciar al producţiei industriei însă meritul că a dezvoltat foarte mult industria de de apărare, voit sau nu, a creat și el câteva obstacole apărare, că a deschis numeroase colaborări pe plan în refacerea acesteia. A refuzat mult timp să permită extern cu producători renumiţi din acest domeniu și că adaptarea documentaţiei sovietice la posibilităţile a început să exporte în cantităţi mari, produse realizate tehnice avute în acel moment de industria românească, de industria românească, atât după licenţe străine, cât pentru ca în 1953 să reducă foarte mult comenzile, și după proiecte originale românești.

Th e Beginning of the Romanian Defense Industry Reconstruction Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D., Prof. Viorel Gheorghe, Ph.D.

Abstract: In 1949, the Communist regime from Bucharest started to reconstruct the defense industry. Th e process, until 1953, had been a complicated one, because of many technical and organizing hardships, among which lack of specialized personnel, of modern machinery and diffi cult assimilation of Soviet technology. Keywords: defense industry, reconstruction, Communist regime, technical documentation, hardships

NOTE

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond Comitetul 36 Ibidem, f. 15. Central al Partidului Comunist Român – Cancelarie, dosar nr. crt. 165/1954, 37 Ibidem, f. 16. f. 45. 38 Ibidem, f. 17. 2 Ibidem. 39 Ibidem, f. 19. 3 Ibidem, dosar nr. crt. 8/1952, f. 1. 40 Ibidem, f. 35. 4 Ibidem, f. 2. 41Ibidem, f. 36. 5 Ibidem. 42 Ibidem, f. 20. 6 Ibidem, f. 3. 43 Ibidem, f. 21. 7 Ibidem, f. 4. 44 Ibidem, f. 23. 8 Ibidem, f. 5. 45 Ibidem, f. 24. 9 Ibidem, f. 6. 46 Ibidem, f. 25. 10 Ibidem, f. 7. 47 Ibidem, f. 26. 11 Ibidem, f. 8. 48 Ibidem, f. 30. 12 Ibidem, f. 9. 49 Ibidem, f. 27. 13 Ibidem, f. 10. 50 Ibidem, f. 30. 14 Ibidem, f. 12. 51 Ibidem, f. 31. 15 Ibidem, f. 13. 52 Ibidem, ff. 32-33. 16 Ibidem, dosar nr. crt. 165/1954, f. 45. 53 Ibidem. 17 Ibidem, f. 46. 54 Ibidem, f. 28. 18 Ibidem, dosar nr. crt. 77/1952, f. 6. 55 Ibidem, f. 46. 19 Ibidem, f. 7. 56 Ibidem, f. 48. 20 Ibidem, f. 8. 57Ibidem. 21 Ibidem, f. 10. 58Ibidem. 22 Ibidem, dosar nr. crt. 165/1954, f. 79. 59Ibidem. 23 Ibidem, f. 2. 60 Ibidem, f. 49. 24 Ibidem, f. 3. 61 Ibidem, f. 50. 25 Ibidem, f. 4. 62 Ibidem, f. 52. 26 Ibidem, f. 5. 63Ibidem. 27 Ibidem. 64Ibidem, f. 53. 28 Ibidem, f. 6. 65 Ibidem, f. 57. 29 Cf. http://www.brasovultau.ro/articol/legende/industria-brasovului-in- 66 Ibidem, f. 54. perioada-interbelica-partea-a-iiia.html, accesată în ziua de 5 iunie 2016, ora 67 Ibidem, f. 55. 19,06. 68 Ibidem, f. 58. 30 A.N.I.C., Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român – 69 Ibidem, f. 60. Cancelarie, dosar nr. crt. 165/1954, f. 10. 70 Ibidem, f. 42. 31 Ibidem, f. 12. 71 Ibidem, f. 76. 32 Ibidem, f. 13. 72 Ibidem, f. 77. 33 Ibidem, f. 16. 73 Ibidem, f. 78. 34 Ibidem, f. 14. 74 Ibidem, f. 83. 35 Ibidem, f. 16. 75 Ibidem, f. 63. document 2017 1 (75) 83 studii/documente Un ofi ţer de excepţie al Oştirii Române

COLONELUL OTTO ERICH BENEDICT

General de brigadă (r) prof. univ. Dr. Adrian STROEA

olonelul Otto Erich Benedict a ofi ţer (căpitan) în Armata Austro-Ungară. fost un strălucit ofi ţer al Oștirii A activat în cadrul acesteia până în anul CRomâne, în prima jumătate 1902, când a fost trecut în rezervă ca urmare a secolului trecut (1919-1945), peste al a unui accident. De menţionat faptul că o cărui nume s-a așezat nedrept colbul vreme a fost diplomat. Familia Benedict, uitării. Personalitatea sa complexă, cariera de etnie germană, este originară din Silezia militară admirabilă și nu în ultimul rând Superioară (astăzi în Cehia – n.n.). În anul inedita sa viaţă, ce poate constitui subiectul 1755, familia Benedict a părăsit localitatea unui roman de succes, m-au determinat Jagersdorf și s-a stabilit în Austria, iniţial să-l aduc în atenţia cititorilor, a celor ce la Graz. preţuiesc și respectă valorile, prin scrierea Mama ofi ţerului – Maria Benedict – s-a Colonelul Ott o Erich Benedict prezentului articol. Pe colonelul Otto născut în anul 1870, la Șemlacu Mare și a Erich Benedict, ofi ţerul cu nume german și sufl et de trecut la cele veșnice în anul 1958, la Gătaia, judeţul român l-am descoperit iniţial din relatările fi ului său, Timiș. A urmat atât studiile liceale, cât și universitare la distinsul inginer Victor Linz. A fost o respectată Benedict, coleg de navetă și apreciată profesoară zilnică, o vreme, pe ruta de franceză și engleză Ploiești – București. la Timișoara. Maria Incitat de ineditul Benedict a provenit relatărilor acestuia am dintr-o familie cu iniţiat demersurile de vechi și nobile rădăcini documentare arhivistică românești. Tatăl său și de studiere a vieţii (bunicul colonelului și carierei militare a Otto Erich Benedict tatălui său. Astfel, am – n.n.) a fost medicul avut șansa și bucuria de Augustin Vâlceanu a descoperi un om cu (nume schimbat, în o viaţă impresionantă, cadrul campaniei de deloc ușoară, cu momente Familia colonelului Benedict (din partea mamei). Pe rândul de sus, de la stânga maghiarizare începută la dreapta: mama şi tatăl colonelului, doi unchi (fr aţi ai mamei), existenţiale dramatice, Ott o Erich Benedict (copil). Pe rândul din faţă, de la stânga la dreapta: în 1867, în Velicsek), dar cu o exprimare Herta (sora lui Ott o), Ecaterina Vâlceanu/Velicsek (bunica) descendent la rândul său, profesională de excepţie, şi Augustin Vâlceanu/Velicsek (bunicul), Stan Vâlceanu/Velicsek (unchi) pe linia maternă al unor începută în Armata vechi familii boierești: Austro-Ungară și continuată admirabil, cu deplin Disdeanu din Oltenia și cea a logofătului Tăutu din devotament, în Armata Română. Moldova. A studiat medicina la Viena și a activat ca Otto Erich Benedict s-a născut la data de medic la Vârșeţ și la Bocșa, unde a deţinut un spital 26 septembrie 1898, în Austro-Ungaria, în localitatea privat. De asemenea, a fost și posesorul unor mari românească Vârșeţ (în prezent în Serbia – n.n.), într-o suprafeţe de pământ (386 ha) în Banat. A trăit 101 ani, familie cu origini multi-etnice și cu o istorie mai mult din 1844 până în 1945. În anul 1865 s-a căsătorit, cu decât interesantă. Ecaterina (bunica colonelului Otto Erich Benedict – Tatăl său – Adolf Benedict, născut în anul 1860 în n.n.), aromâncă, al cărui nume de fată a fost Petrovici localitatea Titel (de asemenea în prezent în Serbia – și care, la rândul său, era înrudită cu renumita familie n.n.) și decedat în 1922, la Gătaia, judeţul Timiș – a fost aromână Sapari.

84 1 (75) 2017 document studii/documente Am insistat cu de asemenea în Polonia, relatarea genealogiei a fost împușcat în picior; colonelului Otto Erich la 26 decembrie 1915, Benedict, pentru a în Galiţia, a fost rănit înţelege că dincolo cu o sabie la cap; la de numele german 8 august 1916, în Italia, al acestuia se află o a fost împușcat în cutia substanţială și o nobilă toracică; la 23 ianuarie ascendenţă românească, 1917, de asemenea în pe linia maternă. De Italia, a fost împușcat asemenea, am dorit să în unul din plămâni; la relev că acesta provenea 17 noiembrie 1918, în dintr-o familie de Albania, a fost împușcat intelectuali autentici, în picior. fapt ce și-a pus decisiv Elevul Ott o Erich Benedict, în formaţie, la Academia militară din Viena Capitularea, la amprenta asupra 11 noiembrie 1918, a educaţiei și personalităţii sale. Armatei Austro-Ungare a dus implicit la destrămarea Atras de nobila carieră a armelor, Otto Erich Benedict ei. Astfel, tânărul locotenent, prins în vâltoarea a urmat cursurile Liceului Militar (Școala de Cadeţi) evenimentelor a decis să se întoarcă la casa părintească din Marburg, astăzi Maribor, oraș situat în Slovenia. din Gătaia, unde urma să-și stabilească noul drum în În perioada 1914-1915 a urmat cursurile Academiei viată. Militare „Maria Teresa” din Wiener Neustadt. La întoarcere, la începutul anului 1919, locotenentul Pregătirea sa militară a fost completată ulterior prin Otto Erich Benedict, împreună cu alţi foști militari participarea, ca ofi ţer al Armatei Române, la o serie de români din Armata Austro-Ungară au fost arestaţi cursuri de pregătire dintre care menţionez: Cursul de abuziv la Oradea, de bandele de bolșevici ale lui Bella cavalerie (curs de asalt); Cursul de mitraliere de la Bruck; Kun și condamnaţi la moarte. Șansa sa, ca și a camarazilor Cursul Școlii de Infanterie de la Timișoara (1921-1922); reţinuţi și condamnaţi a reprezentat-o eliberarea lor de Cursul pentru informaţii (1924) necesar înaintării la către Armata Română, participantă la Campania din gradul de maior; Cursul pentru unităţi blindate (1940- 1919-1920. 1941, Germania); cursul de Conducere a marilor unităţi Cu acest prilej l-a cunoscut pe generalul Marcel blindate (1943, Franţa). Olteanu care, constatând că este un fost ofi ţer al Armatei La absolvirea Academiei Militare a fost înaintat la Austro-Ungare, i-a propus să se înroleze în Armata 15 martie 1915, la primul grad de ofi ţer din Armata Română. Ca urmare a acceptului său, prin Înaltul Austro-Ungară și încadrat ca stegar, comandant de Decret nr. 5405/1919 a fost primit, la 2 februarie, în pluton, în Regimentul 4 Trăgători Călări. Armata Română cu gradul de locotenent și încadrat Câteva luni mai târziu, la 1 octombrie 1915, a fost în funcţia de comandant de companie în Regimentul mobilizat și trimis – până pe data 1 februarie 1916 – pe 92 Infanterie Orăștie (în baza Ordinului de chemare frontul din Polonia. nr. 167 din 19 ianuarie 1919 și a Ordinului de chemare La data de 2 februarie 1916 a fost numit comandant nr. 771 din 21 martie 1919 emise de Consiliul Dirigent de companie în Regimentul 37 Infanterie din Armata din Transilvania). Căpitanul Otto Erich Benedict Austro-Ungară și trimis pe un alt front, pe cel din Italia, și-a desfășurat activitatea în această unitate până până la data de 17 noiembrie 1917. Mai apoi, a fost mutat la 1 octombrie 1930 când, la cerere, a fost mutat în în Regimentul 103 Infanterie, în cadrul căruia a deţinut Regimentul 10 Vânători. funcţia de comandant de companie, unitate cu care a Din primii ani de activitate s-a remarcat printr-o participat în perioada 19 noiembrie 1917-11 noiembrie temeinică pregătire militară, o vastă cultură generală și 1918 la acţiuni militare din Macedonia și Turcia. alese calităţi morale. Și-a impresionat camarazii prin A fost un militar cu un dezvoltat simţ al datoriei, faptul că era nu numai un bun cunoscător al limbii extrem de curajos, ce și-a asumat numeroase riscuri. Ca literare române, ci și vorbitor de germană, maghiară, urmare, în timpul Primului Război Mondial, a fost rănit franceză și engleză. de șase ori: la 17 aprilie 1915, la Michov (Polonia), a fost Mărturie ineluctabilă a admirabilului său împuns cu lancea în gamba stângă; la 6 decembrie 1915, profesionalism, a probităţii morale de excepţie stau document 2017 1 (75) 85 studii/documente caracterizările comandanţilor cu mult zel săi consemnate în „Foile și putere calificative” anuale. Astfel, de muncă extrem de elogios este remarcabilă. conţinutul „Foii califi cative” Caracterizarea referitoare la activitatea sa se încheie cu din perioada 19 decembrie o apreciere 1919-18 august 1920. de-a dreptul Comandantul regimentului măgulitoare consemna printre altele: pentru Posedă educaţie militară căpitanul Locotenentul Ott o Erich Benedict corespunzătoare gradului său. Otto Erich în ţinuta militară a armatei turce Muncește mult pentru a se Benedict: (1917) perfecţiona. […] Cinstit și […] cu toată conștiincios în îndeplinirea serviciului. Instruiește bine și cu convingerea mult tact. La rândul său, comandantul Diviziei 18 Infanterie, propun a fi generalul Papp Dănilă – și el fost ofi ţer în Armata Austro- înălţat la Ungară – a consemnat: Bun ofi ţer, conștiincios și cu o conduită gradul de Locotenentul Ott o Erich Benedict la tuns, pe Frontul Italian bună. Posedă cunoștinţele militare potrivit gradului imediat maior. Merită superior. Ca urmare a propunerilor șefi lor săi, în vara acelui a înainta la alegere. Deși anual, comandanţii de regiment, an a fost înaintat la gradul de căpitan. brigadă și divizie l-au propus a fi înaintat în grad la A fost nu numai un bun comandant, cu apreciate alegere, căpitanul Otto Erich Benedict a fost înaintat la calităţi de instructor, dar și un spirit iscoditor, preocupat gradul de maior abia la data de 25 martie 1928. de îmbunătăţirea performanţelor armamentului din De-a lungul timpului toţi comandanţii i-au dotare. În acest sens menţionez că, în anul 1923, a apreciat profesionalismul, comportamentul impecabil, inventat un samar și un trepied pentru mitraliera rafinamentul intelectual și dorinţa continuă de rusească din dotare care, după experimentarea la Centrul autoperfecţionare. Personal rar am întâlnit aprecieri de Instrucţie al Infanteriei, au fost produse în serie la anuale atât de elogioase. Generalul Daschievici, mulţi ani Arsenalul Armatei și introduse în înzestrarea armatei. comandant al Diviziei 18 Infanterie, era efectiv cucerit În „Foaia califi cativă” pentru perioada 25 noiembrie de personalitatea complexă a maiorului Otto Erich 1924-31 octombrie 1925, colonelul Negreanu, Benedict: […] este un excelent comandant de batalion în comandantul Regimentului 92 Infanterie, a consemnat: aplicaţiile tactice cu batalionul pe teren. Concepţie clară și Inteligent cu o judecată sănătoasă, sesizează cu multă precisă, ia hotărâri repezi, juste și energice în toate situaţiile perspicacitate toate chestiunile. […] Are o foarte bună și momentele unei acţiuni de luptă pe teren. pregătire profesională. […] Are frumoase calităţi ostășești, Conţinutul „Foii calificative” pentru perioada este hotărât, cu multă voinţă, foarte energic și foarte 1 noiembrie 1929-31 octombrie 1930 este un autentic stăruitor. Disciplinat, pătruns de simţul datoriei, bun laudatio, comandantul Regimentului 92 Infanterie camarad, demn, leal și cu maniere distinse. […] Foarte bun consemnând: Este înzestrat cu un simţ tactic care-l scoate instructor, educator și comandant. Și comandantul Diviziei în evidenţă ca pe un adevărat ofi ţer de război. […] Are 18 Infanterie, generalul Dragu apreciind calităţile sale aptitudini militare de comandant superior desăvârșit fi ind de excepţie a consemnat că merită a înainta la alegere foarte bine pregătit din punct de vedere tactic și tehnic. (a fi înaintat în grad înainte de termen – n.n.). Activitatea sa a lăsat urme în regiment care nu vor dispărea În următoarea „Foaie califi cativă” din memoriul multă vreme. Este modelul ireproșabil al of iţerului original al ofiţerului, comandantul regimentului a superior desăvârșit care n-are nicio lipsă (s.n.). consemnat: Foarte inteligent, cu mult bun simţ, cu spirit de Mutarea sa la Regimentul 10 Vânători din Tighina, observaţie. […] Aptitudini militare bine dezvoltate, fi ind la 1 octombrie 1930, a creat un moment de adâncă dotat cu mult spirit de iniţiativă, hotărâre și perseverenţă. tristeţe în Regimentul 92 Infanterie. Despre plecarea sa, […] Sub raportul educaţiei militare este un ofi ţer model; comandantul regimentului menţiona: Timp de 10 ani cât disciplinat, autoritar și bun comandant. Este un ostaș demn a stat în acest corp de trupă, maiorul Benedict a fost sufl etul și devotat carierei. Maniere deosebit de frumoase, caracter pregătirii de război a unităţii. El a lăsat urme și regimentul integru, conduită exemplară. Își îndeplinește serviciul regretă plecarea acestui ofi ţer de elită […].

86 1 (75) 2017 document studii/documente

Căpitanul Ott o Erich Benedict la Orăștie Și la noua unitate exprimarea sa profesională a fost una de excepţie. Comandantul Brigăzii 15 Infanterie, generalul Graf, îl caracteriza ca un ofi ţer superior eminent și în totul excepţional! De altfel toţi comandanţii săi, Colonelul Ott o Erich Benedict, rănit la Cotul Donului (1942) fără excepţie, au remarcat și apreciat distincţia sa, și-a desfășurat activitatea până la desfi inţarea acestuia devotamentul adânc faţă de serviciu și carieră, puterea în anul următor, când a fost încadrat ca instructor în de muncă exemplară, profesionalismul său excepţional. statul major al Diviziei 1 Blindată. La introducerea în De-a lungul timpului a îndeplinit o diversitate de luptă a acestei divizii, la 1 octombrie 1941, locotenent- funcţii, unele inedite. Astfel, pentru o scurtă perioadă colonelul Benedict a fost numit comandant al Grupului de timp (1 aprilie-1 noiembrie 1936) a fost comandant de Specialităţi Moto de la Câmpina. al Pieţei din Turnu Măgurele, iar apoi comandant La 20 iulie 1942 a fost înaintat la gradul de colonel, al Școlii de Administraţie pentru Subofiţeri de la iar o lună mai târziu (la 16 august) a fost trimis pe front. Odobești, funcţie pe care a deţinut-o până la începerea În luptele din 20 și 21 noiembrie 1942 a comandat concentrărilor din anul 1939. Între timp, la data de Gruparea de Nord a diviziei sale, cu misiunea de a 10 ianuarie 1938 a fost înaintat la gradul de locotenent- asigura fl ancul de nord al dispozitivului diviziei și a colonel. În toamna anului 1939, la 3 septembrie, a fost menţine legătura cu Divizia 5. Gruparea comandată de numit comandant al Regimentului 6 Marș de la Bacău, colonelul Benedict, deși a fost supusă celui mai puternic pentru o perioadă foarte scurtă de timp, deoarece la atac, a rezistat eroic ofensivei inamicului. Colonelul a 15 octombrie, în același an, a fost numit ajutor (locţiitor dovedit și de această dată calităţi militare admirabile, al comandantului) la Regimentul 10 Vânători. Aici determinându-l pe generalul Stoenescu, comandantul evenimentele generate de ultimatumul dat de U.R.S.S., Diviziei 1 Blindate să afi rme că posedă un temperament din iunie 1940, au evidenţiat odată în plus calităţile de om de război (s.n.). Toate acestea relevă că a trăit din de excepţie ale locotenent-colonelului Otto Erich plin ororile războiului, tragedia cumplită a câmpului de Benedict, cel care la acel trist moment asigura funcţia luptă. În acest sens menţionez că la 30 noiembrie 1942 de comandant al Regimentului 10 Vânători. Astfel, a degerat pe timpul luptelor, iar pe 26 decembrie 1942, retragerea la vest de Prut a regimentului, realizată în ora 06.00 a fost grav rănit la gât și la cap (falca stângă) condiţii extrem de vitrege s-a făcut sub comanda sa prin împușcare. Ca urmare a stării de sănătate precară fermă, ireproșabilă. Regimentul a părăsit Tighina la a fost trimis în ţară. 28 iunie 1940, ora 14.00. Dovedind mult tact, multă La data de 1 aprilie 1944, ca urmare a aprecierii energie, stăpânire de sine și dragoste de ţară, locotenent- profesionalismului său a fost numit comandant al colonelul Otto Erich Benedict a reușit în mod lăudabil, Brigăzii Care Luptă. ca după 3 zile de retragere să aducă în ţară, la Nărtești, După data de 23 august 1944 a fost, iniţial, la judeţul Vaslui personalul din subordine (exceptându-i dispoziţia Corpului 1 Armată, iar la 1 martie 1945 a pe nativii ce au rămas în Basarabia) și 35 din cele fost trecut în rezervă, în conformitate cu prevederile 36 de mitraliere ale regimentului, precum și cea mai Legii nr. 186/1945. Punerea sa la dispoziţie și mai apoi mare parte a materialelor acestuia. trecerea în rezervă s-a datorat faptului că noua putere La data de 1 octombrie 1940 a fost mutat la Centrul comunistă instituită după cel de-Al Doilea Război de Instrucţie Motomecanizat din Târgoviște unde Mondial nu a uitat că, în anul 1936, maiorul Otto Erich document 2017 1 (75) 87 studii/documente în cadrul Întreprinderii de Prelucrare, Exploatare și Industrializare a Lemnului. A suportat cu stoicism și multă înţelepciune, această nedreptate menită a-l umili. La 16 aprilie 1956 a fost pensionat și a benefi ciat de pensie militară. Colonelul Otto Erich Benedict a fost căsătorit de trei ori. Prima oară s-a Ott o Erich Benedict civil Colonelul Ott o Erich Benedict (centru) în vizită în Germania (1943) căsătorit în luna mai 1924 cu Margareta Winklehner, fi ica unui bogat și renumit Benedict a făcut inginer geolog, cu care parte din completul a avut un băiat – Johan. care a judecat Ca urmă a reproșurilor la Consiliul de mai mult sau mai puţin Război de pe lângă voalate ale soacrei sale, Corpul III Armată potrivit cărora s-ar din Chișinău fi căsătorit cu fiica procesul unui număr acesteia pentru a se de opt persoane bucura de bunăstarea care, sub umbrela familiei – pentru a militarismului dovedi netemeinicia antifascist, au reproșurilor – a acţionat în serviciul solicitat să fi e mutat în reţelei comuniste și garnizoana Tighina, nici faptul că într-un în Basarabia, provincie alt proces a fost românească relativ martorul principal recent unită cu ţara al acuzării Anei mamă, unde soldele Pauker. Desemnarea Maiorul Ott o Erich Benedict (primul din dreapta) la Tighina, erau mai mari decât în participării sale la împreună cu doi colegi şi cu soţiile acestora vechiul regat și viaţa aceste procese s-a mult mai ieftină. Soţia, făcut ca urmare a corectitudinii sale de excepţie, a obișnuită cu un standard de viaţă ridicat nu l-a urmat, s-a caracterului ireproșabil. mutat la Innsbruk și mai apoi a divorţat de tânărul căpitan Recomandarea de a trece în rezervă și mai apoi de Benedict. a dispărea un timp i-a fost făcută confi denţial de către La Tighina a cunoscut o frumoasă, educată și distinsă generalii Vasiliu-Rășcanu și Toma Zoter, ofi ţeri ce-l doamnă Lidia Topolnius, soţia unui lituanian, devenită apreciau într-un mod aparte pentru calităţile sale de în urma divorţului Usatova, cu care s-a căsătorit în data excepţie. Colonelul (r) Otto Erich Benedict s-a refugiat de 2 martie 1937. Căsătoria a fost cu greu acceptată de în Munţii Apuseni, unde a beneficiat de sprijinul către regele Carol al II-lea, după numeroase intervenţii, familiilor a două foste ordonanţe ale sale. ca urmare a faptului că Lidia era rusoaică. Căsătoria a În anul 1947 a revenit la Gătaia, unde și-a asigurat o fost de scurtă durată deoarece, după numai un an de vreme existenţa lucrând pământul unui unchi. La data zile – la 21 martie 1938 – Lidia Benedict a decedat de de 2 martie 1949, ca urmare a faptului că a participat la leucemie în Spitalul Militar din București. Cu cea de-a Campania din Est, a fost arestat, închis la Aiud, iar mai doua soţie nu a avut copii. apoi i s-a stabilit domiciliul forţat la Sebeș în judeţul Cea de-a treia soţie, alături de care a trăit până la Alba, unde a lucrat ca muncitor necalifi cat la calea ferată, trecerea la cele veșnice a fost Florica Vrabie, originară

88 1 (75) 2017 document studii/documente din Odobești, născută la 14 aprilie 1912. Împreună au familia tatălui său, Johan Benedict a refuzat sistematic avut doi copii: Victor, născut la Odobești în anul 1941 să se întâlnească și să se relaţioneze cu aceștia. A decedat și Ana-Maria, născută la Breaza, în anul 1944. Victor la 70 de ani, în anul 1994. Benedict, domiciliat în Ploiești, este un strălucit inginer Otto Erich Benedict a locuit după pensionare mecanic, în prezent pensionar, care a lucrat la Șantierul în localitatea Odobești, unde și-a găsit sfârșitul la Naval din Mangalia și la Ministerul Transporturilor. Are 1 decembrie 1961 și unde a fost înmormântat. Soţia la rândul său un fi u – Petru – absolvent al Facultăţii de sa Florica Benedict, a trecut la cele veșnice, 35 de Fizică de la Măgurele, stabilit în S.U.A. Ana-Maria, ani mai târziu în anul 1996 și a fost înmormântată de profesie ingineră, este stabilită în București are o la Ploiești. fi ică – Claudia-Otilia. Pentru calităţile sale ostășești de excepţie colonelul Se impune a menţiona faptul că, datorită conjuncturii Otto Erich Benedict a fost decorat de-a lungul timpului nefavorabile, Otto Erich Benedict nu a avut legături cu cu numeroase ordine și medalii. Pentru participarea fi ul său Johan, din prima căsătorie, până în anul 1943. la Primul Război Mondial a fost decorat de Armata În acel an a efectuat, împreună cu un grup de ofi ţeri Austro-Ungară cu 8 ordine și medalii. De-a lungul români, o vizită în Germania, în perioada 1 iunie-1 iulie, celor 36 de ani de serviciu militar sub tricolorul prilej cu care a vizitat și o școală militară de marină unde, românesc a fost recompensat cu numeroase distincţii un elev, evident informat despre sosirea în instituţie a între care menţionez: „Coroana României” în grad de colonelului Otto Erich Benedict, l-a întâmpinat și s-a cavaler (1), „Steaua României” în grad de cavaler (1931), prezentat ca fi ind Johan Benedict, fi ul său. Evident „Coroana României” cu spade și panglici, clasa a IV-a că gestul său l-a surprins și emoţionat deopotrivă pe (1941), „Steaua României” cu spade și panglici, clasa colonel. Ulterior vești despre fi ul său, a primit prin a IV-a (1942), „Crucea de Fier” clasa a II-a, „Cruciada contraamiralul Brinkmann, reprezentantul Marinei Împotriva Comunismului” (1943) și „Eliberarea de sub Militare Germane în România. În aprilie 1944 acesta l-a jugul fascist”1. informat că fi ul său, îmbarcat pe un submarin a plecat Ineditul vieţii și mai ales nemeritata dramă trăită de într-o misiune în oceanul Atlantic, dar că nu s-a mai colonelul Otto Erich Benedict impresionează profund. întors din misiune. După evenimentele de la 23 august El face parte din elita armatei ce a trăit nedreptele 1944, colonelul Benedict nu a mai avut posibilitatea de epurări de după cel de-Al Doilea Război Mondial a se interesa despre fi ul său, fi ind convins că în misiunea și umilirea publică prin impunerea unor ocupaţii de mai sus menţionată acesta și-a găsit sfârșitul. Peste ani, înjosire. Admirabila sa carieră militară, clădită pe o vastă după decesul colonelului, rudele sale au constatat că cultură generală, pe o temeinică pregătire profesională cel crezut ca fi ind trecut în lumea umbrelor trăiește. A și pe o impecabilă moralitate îl impun peste timp, pe urmat o carieră universitară, a fost reporter și mai apoi colonelul Otto Erich Benedict ca unul din spiritele director la televiziunea de stat austriacă. Contactat de alese oștirii române.

An exceptional Offi cer of the Romanian Army, Colonel Otto Erich Benedict Brigade General prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D.

Abstract: Colonel Otto Erich Benedict (1898-1961) was an illustrious offi cer that lived in the fi rst half of the 20th century. In the fi rst part of his career, he served in the Austrian-Hungarian Army and beginning with February 2, 1919, he joined the Romanian Army. During his career, his activity was appreciated because his professionalism. He was decorated with high orders and medals. Keywords: Otto Erich Benedict, Austrian-Hungarian Army, 1919, First World War, Second World War

NOTĂ

1 Arhivele Militare Române, Fond memorii personale, dosar nr. crt. 5735. document 2017 1 (75) 89 recenzii RĂZBOIUL CEL MARE. FOTOGRAFIA PE FRONTUL ROMÂNESC 1916-1919

La cumpăna dintre veacurile XIX și XX marile Context în care puteri europene se confruntau într-o insidioasă cursă de se înscrie ineditul și dominare colonială, fapt ce le-a poziţionat fără echivoc fascinantul album într-o stare confl ictuală, nu de puţine ori evitându-se Războiul cel Mare. la limită izbucnirea războiului1. Fotografia pe frontul Europenii trăiau din ce în ce mai acut sentimentul românesc 1916-1919, că doar războiul era deznodământul fi resc al acestei opera distinsului stări de spirit întreţinută cu fervoare de teoriile socio- profesor dr. Adrian- politice cum că naţiunile superioare erau îndreptăţite să Silvan Ionescu, directorul domine naţiunile inferioare, tot mai intens vehiculate și Institutului de Istoria care potenţau atmosfera belicoasă2. În felul acesta s-a Artei „George Oprescu”4. creat atmosfera care a permis și în care a crescut opinia Credem că nu întâmplător albumul se deschide cu că războiul era o izbăvitoare descătușare de energii o fotografi e din colecţia Muzeului Militar Naţional în tensiunea stârnită de dorinţele artizanilor politicii „Regele Ferdinand I”, care are menirea de a simboliza europene pentru a redesena harta lumii. atotputernicia zeului Marte, fotografi e denumită laconic Cu toate astea, războiul a izbucnit când toată lumea „Ostași săpând morminte”5. se aștepta mai puţin. În Balcani tocmai ce se încheiase De altfel, în următoarele nouă pagini sunt expuse pacea după două războaie marcate de cruzimi care tot atâtea fotografi i cu subiecte cât se poate de umane, îngroziseră continentul. Omul european a trăit din plin dincolo de subiectele cu care ne-a obișnuit propaganda sentimentul că mai degrabă acele barbarii aveau sufi cient oficială a tuturor beligeranţilor, pentru proslăvirea potenţial pentru a degenera într-un război generalizat. faptelor eroice la care era îndemnat omul de rând. Nu a fost să fi e așa. Chiar dacă presentimentul belicos Astfel, din cele mai expresive dintre imagini putem încă vicia ambianţa pe continent, prea puţini se așteptau vedea suferinţa inocenţei bulversată de război celor mari ca după numai un an avea să izbucnească Marele Război. în fotografi a denumită „Refugiaţi în spatele frontului”, Evenimentul care a zguduit din temelii fundamentul unde într-o căruţă sunt așezaţi cinci copilași însoţiţi lumii europene, care a trasat nu numai hotare, ci a de două femei, care la fel de bine puteau fi mamele sau schimbat ireversibil societatea, percepţia asupra lumii bunicile, ai căror taţi se afl au în tranșee, dacă nu cumva și a vieţii, accelerând desacralizarea și astfel, lăsând liber se numărau deja printre victime6. spaţiul de manevră pentru ideologiile secolului XX, Taţi care la fel de bine ar fi putut să fi e unul dintre pentru comunism și nazism. Cu alte cuvinte, dincolo de cei trei militari din fotografi a „Transportul unui rănit”7, irecuperabilele pierderi umane și materiale, de traume, unde doi soldaţi se înhămaseră la o targă pe roţi, pe care durere și suferinţă, metamorfozele mentalităţii omului era așezat suferindu-l bandajat la cap. Sau militarul care european a făcut din Marele Război evenimentul mânca dintr-o gamelă, surprins cu lingura la gură în fondator al lumii în care trăim3. fotografi a „Prânz pe front”8. Tocmai de aceea, generaţiile următoare s-au străduit Inedita introducere se încheie cu o remarcabilă să descifreze tenebrele resentimentelor de unde a piesă din colecţia autorului, care înfăţișează un băieţel răbufnit ura din care s-a născut urgia. Dacă la începuturi, așezat într-o băiţă în formă de lighean, pregătit dușmănia și angoasele trecutului au continuat să pentru momentul de intimitate familială al îmbăierii9. dinamiteze mai abitir percepţia asupra prezentului Fotografi a a fost făcută pe 31 mai 1916 în atelierul interbelic, iată că la centenar, între beligeranţii Frontului „L.I. Hirsch” din Ploiești, după cum stă scris pe verso de Vest, s-a reușit o abordare deschisă și lipsită de și a fost aleasă de locotenentul Ioan Mitulescu să-i fi e prejudecăţi. Rămâne un deziderat ca reconcilierea talisman în timpul campaniei 1916-1919. Tatăl odorului să fi e împărtășită cu sinceritate și pragmatism de toţi din fotografi e a scris pe verso că „În caz de moarte a se beligeranţii. Așa că orice expunere sine ira et studiu este ști/ Este fi ul meu/ Florinel I. Mitulescu/ la plecare în/ mai mult decât bine-venită. Război 14 Aug. 1916”.

90 1 (75) 2017 document recenzii „Cuprinsul” dezvăluie interesanta structurare a neantului. Sau altfel spus, aceste fotografi i nu erau fotografi ilor prin care profesorul Adrian-Silvan Ionescu altceva decât imagini personale destinate să umple fi lele reușește să povestească războiul printr-o expresivă albumelor de familie, care abia mult mai târziu aveau să naraţiune în reprezentarea plastică a fotografi ilor, când devină un semnifi cativ document pentru reconstituirea imaginile substituie cuvintele. anilor de război – după cum remarca autorul – sau Însă, nu înainte ca în „Precuvântare” autorul să ne pentru hedonica desfătare a vreunui colecţionar – introducă în captivanta aventură a fotografi ei de front, îndrăznesc să spun12. care a avut în Carol Pop de Szathmári, Roger Fenton și Dacă în a doua jumătate a secolului XIX reporterii- James Robertson, Mathew B. Brady, Alexander Gardner, fotografi de război s-au încumetat în asemenea expediţii Timothy O’Sullivan și alţii, demni și curajoși precursori. militare, iată că în 1914 îi regăsim încadraţi în statele Mânaţi de curiozitate și din dorinţa de a documenta de serviciu ale armatelor beligerante, ca o dovadă că evenimentele, aceștia nu au ezitat nicio clipă să se avânte rostul fotografi ei militare fusese regândit de statele pe fronturile Războiului din Crimeea sau ale Războiului majore combatante. Pe front sau în spatele frontului, de Secesiune, alături de trupele regulate10. în localităţile devastate de bombele inamicului, unde La izbucnirea Marelui Război, fotografia și suferinţa era împărtășită în egală măsură de militar și fotografi atul nu mai erau de multă vreme o minune năpăstuitul civil, fotograful amator de amintiri avea să a tehnicii, care să impresioneze burghezia și populaţia întâlnească profesionistul, acel personaj afl at în slujba rurală, deopotrivă. Fotografi i deveniseră o prezenţă autorităţilor, care avea instrucţiuni precise asupra a ceea firească în viaţa cotidiană, breasla cunoscând deja ce și cum să fotografi eze. În felul acesta, de la funcţia de specializări și specialiști care își disputau piaţa și document istorico-formativ, în scurt timp fotografi a a clientela, în mod cât se poate de elegant. Așa se face că devenit o sursă informativă. în aglomeraţiile urbane fi rmele atelierelor fotografi ce Cu acribia recunoscută, într-o analiză critică profesorul ajunseseră să aducă un plus cromatic și comercial Adrian-Silvan Ionescu încheie „Precuvântarea” cu o deopotrivă, pe arterele centrale sau pe străduţele bogată și edifi catoare bibliografi e asupra subiectului13. cartierelor cu oameni așezaţi. Pentru ca mai departe să fim iniţiaţi asupra Fotografului ambulant îi rămăsese lumea fascinantă resorturilor care au făcut posibile realizarea acestei și plină de neprevăzut a mahalalelor și iarmaroacelor însemnate arhive fotografi ce, tezaurul documentar care de la sate, unde instantaneele pe subiect sau de largă ne permite astăzi să vizualizăm dramele prin care a perspectivă rămân adevărate comori documentare. trecut poporul român în Războiul cel Mare. Imaginile Cu alte cuvinte, la început de veac XX fotografi a și războiului imortalizate în fotografi i le care îl datorăm fotografi atul se popularizaseră și deveniseră accesibile într-o proporţie covârșitoare militarilor Serviciului tuturor oamenilor, care astfel ca subiecţi se regăseau Fotografic, a cărei organizare și funcţionare sunt într-o deplină egalitate în faţa obiectivului fotografi c. prezentate printr-o minuţioasă documentare în capitolul Ceea ce a făcut ca la începutul războiului însăși „Serviciul Fotografi c al Armatei Române sau istoria în aparatul fotografi c să devină un instrument pentru imagini a războiului nostru”. imortalizat efemeritatea clipei cât se poate de comun La intrarea României în război, prezenţa fotografi lor și prea puţin inaccesibil ofi ţerului sau soldatului. Sau, printre militarii români nu mai era o noutate, fapt după cum remarca autorul în remarcabila iniţiere în subliniat și de autor, numai că în august 1916 militarii istoria fotografi ei, cum că în timpul Războiului cel Mare fotografi erau încadraţi Batalionului de Specialităţi fotografi a nu mai era demult apanajul exclusiv al unor din subordinea directă a Marelui Cartier General. specialiști, așa cum fusese în secolul al XIX-lea, în timpul Aducând în atenţie documente inedite din arhivele câtorva confl icte armate. Aparatul fotografi c și tehnica se militare, profesorul Adrian-Silvan Ionescu reconstituie democratizaseră și erau la îndemâna oricui avea oarecare momentul înfi inţării Serviciului Fotografi c al Armatei talent și aplecare spre imortalizarea unei fi guri sau a unei prin Ordinul nr. 1041 din 29 noiembrie 1916, când scene cu care nu avea să se mai întâlnească11. secţiile fotografi ce ale Batalionului de Specialităţi au Pentru a continua spunând că destui dintre fost unifi cate sub denumirea de mai sus și subordonat combatanţi posedau aparatura necesară, nefi indu-le Biroului Informaţii al Marelui Cartier General14. străină arta fotografi atului, dovadă numeroasele portrete Șef al instituţiei a fost numit căpitanul Ioan Oliva, sau imagini cu locurile și oamenii pe care îi întâlniseră arhitect de meserie, cărui carieră de ofi ţer rezervist este de-a lungul anilor de campanie. Fotografi ile rezultate reconstituită pe seama documentelor inedite identifi cate erau destinate propriilor satisfacţii de a memora în Arhivele Militare, ceea ce permite autorului să momentul ca pe o victorie a propriei existenţe asupra amendeze informaţia publicată în diverse volume, cum document 2017 1 (75) 91 recenzii că Ion/Jean Oliva ar fi fost locotenent francez de origine Cu această ocazie este adusă în discuţie soarta română. Argumentul irefutabil consemnat de autor este prizonierilor români în captivitatea – germană în cazul „Foaia matricolă” din dosarul de ofi ţer rezervist, de unde de faţă, un subiect care atrage din ce în ce mai mult sunt rezumate concentrările personajului în diverse interesul istoricilor. Soarta prizonierilor din lagărele unităţi de geniu ale Armatei Române15. germane a fost un foarte bun motiv de propagandă Foarte bun organizator, de-a dreptul vizionar asupra germană în ţară, exploatat în mod expresiv prin importanţei acestei „arme” în războiul modern, pe intermediul fotografi ei. Unul dintre realizatorii acestor 2 ianuarie 1917, Ioan Oliva a prezentat un „Memoriu”, reprezentări a fost fotograful civil P. Zemlin, din orașul pe seama căruia Marele Cartier General a purces la port Stralsund, care a benefi ciat din plin de avantajul de reorganizarea Serviciului Fotografi c16. După analizarea a putea vizita lagărele din insulele Dänholmul Mic și acestui memoriu, autorul concluzionează că din felul Dänholmul Mic. Aici se afl au internaţi laolaltă englezi, cum își redactase înscrisul se vedea că Ioan Oliva era un francezi, ruși, români și alte neamuri, așa că fotograful bun cunoscător al domeniului, al tehnicii fotografi ce și un P. Zemlin nu a dus lipsă de subiecţi și de subiecte inedite excelent organizator, prevăzând toate etapele activităţii din viaţa cotidiană în lagăr, realizând astfel un portofoliu pe teren și în laborator pentru maximă efi cienţă și utilă de o mare valoare documentară. Fotografi ile astfel întrebuinţare pe moment sau ca document de arhivă17. realizate erau distribuite în format carte poștală, având o Serviciul Fotografi c a depus o intensă activitate cu largă circulaţie și ușor accesibile, ceea ce explică numărul rezultate demne de toată lauda, după cum se poate vedea lor mare, adevărate colecţii cu propriile imagini și cu cele în fondurile iconografi ce păstrate în muzee și biblioteci, ale camarazilor, strânse în albume riguros etichetate, depozitarele bogatelor colecţii fotografi ce18. multe dintre cadre purtând dedicaţiile sau autografele Interesante și binevenite totodată sunt datele amicilor cu care fusese împărţită recluziunea. Autorul privind activitatea de fi lmare pe front, realizată de îl aduce ca exemplu pe căpitanul artilerist Constantin personalul din cadrul Serviciului Fotografi c, care a Ionescu, care și-a făcut o listă cu cheltuielile din timpul câștigat o importanţă din ce în ce mai mare prin forţa prizonieratului, anume 20 de mărci achitate pentru de impresionare asupra publicului19. fotografi ile adunate în albume, pentru care plătise 8, Prin urmare, nu greșim când afirmăm că în respectiv 10 mărci, sume destul de mari22. cele 15 pagini dedicate Serviciului Fotografic al Și ca numitul căpitan au fost destui amatori de Armatei Române, autorul a realizat o convingătoare asemenea amintiri, admirabile documente care stârnesc contextualizare a sacrifi ciului militarilor fotografi în adevărate pasiuni printre contemporanii noștri colecţionari. partea de ţară rămasă neocupată, pe frontul de zi cu Cu toate că fotografi atul pe front și în zonele militare zi din tranșee sau din sate și orașe, transformate în fusese strict reglementat, nu puţini au fost cei care s-au adevărate garnizoane pentru sutele de mii de militari aventurat până în tranșee sau în spatele frontului, acolo români și ruși. unde atmosfera fi erbea gata de explozie, riscându-și Tocmai de aceea, autorul a găsit necesar să aducă viaţa pentru a surprinde cu propriile aparate fotografi ce în atenţia noastră și cealaltă parte de ţară, România acele momente pe care aparatul fotografi c ofi cial evita, afl ată sub ocupaţie, unde populaţia a fost la fel de greu sau nu era pregătit să le imortalizeze. Tocmai acestor încercată de lipsuri și decimată de boli, mai mult decât, temerari, care ne-au lăsat piese de o inestimabilă valoare, atât jecmănită și agresată în demnitatea fi inţei umane. majoritatea rămași anonimi, autorul le aduce un adevărat Astfel, în capitolul dedicat „Fotografi a în timpul omagiu în capitolul „Fotografi amatori pe front”23. ocupaţiei – cuceritori și prizonieri” ni se dezvăluie faptul Este un bun prilej pentru a cunoaște unul dintre acești că ocupantul și-a adus propriile echipe de fotografi eroi, anume pe sublocotenentul Grigore Dragoescu din militari pentru a eterniza imagini elocvente pentru Regimentul 21 Artilerie, care a reușit să-și facă propriul buna administrare a teritoriului și evoluţia frontului20. album cu fotografi i realizate pe acolo pe unde destinul Evident, inamicul cunoștea forţa de manipulare a l-a purtat în timpul războiului24. imaginii. Astfel că atât fotografi a, cât și fi lmul au fost Un alt personaj, la fel de interesant pentru realizările considerate un efi cient mijloc de propagandă, prin care sale fotografi ce, a fost baronul Valeriu Kapri, maiorul s-a urmărit să-i convingă pe români, dar și pe străini de ardelean din cavaleria austro-ungară care le-a servit ca misiunea civilizatoare a ocupantului în această parte de tălmaci colonelului Sturdza, aghiotantului acestuia și lume. Acţiune descrisă convingător de către autor mai locotenent-colonelului Constantin Crăiniceanu în timpul cu seamă prin intermediul surselor memorialistice și convorbirilor între linii cu ofi ţerii germani și austrieci, presa vremii21. ocazie cu care i-a fotografi at cu aparatul personal25.

92 1 (75) 2017 document recenzii Printre fotografi i amatori rămași anonimi, profesorul După această remarcabilă lecţie de istoria fotografi ei Adrian-Sivan Ionescu amintește personajele care i-au de front în Războiul cel Mare, unde a expus contextul însoţit pe generalul Henri Cihoski sau pe generalul în care și-au desfășurat activitatea fotografi i militari și medic N. Vicol26. amatori, amici și inamici, autorul lasă loc discursului Ultimul capitol este dedicat victoriei, intitulat imagistic, egal în valoare didactică și știinţifi că. sugestiv „Parada Victoriei”, unde autorul explică În capitolul „1916-1919”, fotografi ile sunt structurate fotografiile realizate în ziua de 18 noiembrie/ într-o succesiune tematică menită să surprindă pe cât 1 decembrie 1918, când Familia Regală a revenit la posibil toate nuanţele războiului, din linia întâi, precum București printr-o triumfală intrare în uralele supușilor. „Frontul”30, „Posturile de comandă”31, „Artileria”32, De altfel, în mod simbolic, tocmai această imagine a „Transmisiunile”33, „Aviaţia”34, „Marina”35, până la fost aleasă de autor pentru a ilustra prima copertă a realităţile din imediata apropiere, precum „Misiunea albumului, reprezentând Victoria poporului român după militară franceză”36, „Ambulanţa”37, „Serviciul religios”38, anii grei de suferinţă și incomensurabile pierderi. „Masa ostășească”39, „Repausul”40, sau „Prizonieri Cu aceeași ocazie, într-un alt set de fotografi i sunt germani și capturi de război”41. prezentaţi suveranii și guvernul în momentele în care Pentru Războiul cel Mare, care pentru neamul primeau defi larea trupelor în locul de tradiţie pentru românesc a rămas în conștiinţă ca Războiul de Întregire, asemenea ceremonii, în faţa Universităţii, la statuia lui o tușă necesară este dată de fotografi ile grupate în temele Mihai Viteazul27. intitulate „Familia regală pe front”42, „Ocupaţia”43, Experienţa acumulată în linia întâi a fost folosită de „Parada Victoriei”44 și „1919”45. fotografi i de război și în anii următori, când au imortalizat Nu în ultimul rând, devotamentul cu care fotografi i faptele de armă și omenia militarului român pe frontul de front au servit cauza naţională este ilustrat prin antibolșevic, pentru consolidarea unităţii naţionale28. două grupaje fotografi ce cu titlul „Fotografi amatori pe Capitolul se încheie printr-o documentată prezentare front”46, respectiv „Serviciul fotografi c”47. a destinului acestei bogate surse iconografi ce adunată în În încheiere nu ne mai rămâne decât să spunem anii războiului, odată cu depunerea pentru tezaurizare că prezenţa unei asemenea realizări era resimţită în într-un spaţiu propriu la Muzeul Militar Naţional „Regele bibliografi a naţională, prezentul album fi ind mai mult Ferdinand I”, care în timp și-a dovedit valoarea cu prisosinţă, decât bine venit, pentru care trebuie să rămânem fi ind valorifi cată în numeroase și diverse situaţii29. recunoscători autorului. Dr. Iulian-Stelian BOŢOGHINĂ

NOTE

1Eric Hobsbawm, Era imperiului (1875-1914), Chişinău, Editura 23 Ibidem, pp. 49-56. Cartier, 2002, pp. 385-418. 24 Ibidem, p. 49. 2 John R. Barber, Istoria Europei moderne, Bucureşti, Editura Lider, p. 322. 25 Ibidem, p. 55. 3 Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, 26 Ibidem, pp. 51-52. reinterpretări, Bucureşti, Editura Humanitas, 2014, p. 5. 27 Ibidem, p. 57. 4 Adrian-Silvan Ionescu, Războiul cel Mare. Fotografi a pe frontul 28 Ibidem, p. 58. românesc 1916-1919, Institutul Cultural Român, 303 pagini. 29 Ibidem, pp. 59-61. 5 Ibidem, p. 5. 30 Ibidem, pp. 64-89. 6 Ibidem, p. 9. 31 Ibidem, pp. 90-95. 7 Ibidem, p. 10. 32 Ibidem, pp. 96-107. 8 Ibidem, p. 11. 33 Ibidem, pp. 108-117. 9 Ibidem, p. 14. 34 Ibidem, pp. 118-125. 10 Ibidem, p. 19. 35 Ibidem, pp. 126-133. 11 Ibidem. 36 Ibidem, pp. 134-141. 12 Ibidem. 37 Ibidem, pp. 142-171. 13 Ibidem, pp. 19-24. 38 Ibidem, pp. 172-177. 14 Ibidem, p. 25. 39 Ibidem, pp. 178-187. 15 Ibidem, pp. 25-26. 40 Ibidem, pp. 188-199. 16 Ibidem, p. 26. 41 Ibidem, pp. 209-221. 17 Ibidem, p. 27. 42 Ibidem, pp. 200-209. 18 Ibidem, p. 28. 43 Ibidem, pp. 222-249. 19 Ibidem, pp. 27-30. 44 Ibidem, pp. 264-269. 20 Ibidem, p. 41. 45 Ibidem, pp. 270-279. 21 Ibidem, pp. 41-48. 46 Ibidem, pp. 222-249. 22 Ibidem, p. 45. 47 Ibidem, pp. 280-285. document 2017 1 (75) 93 recenzii EVOLUŢIA CĂILOR FERATE DOBROGENE 1860-1938

La împlinirea a 120 de ani Capitolul I este dedicat legislaţiei feroviare de la deschiderea lucrărilor promovate în sistem, de la începuturi și până în preajma de modernizare a Portului celui de-Al Doilea Război Mondial și reglementărilor Constanţa, lucrări strâns de cale ferată care au fost emise în scopul aplicării legate de începuturile căilor corespunzătoare a cadrului legislativ feroviar. ferate în Dobrogea, anul Capitolul II realizează o trecere în revistă a acesta la Editura Ex Ponto evoluţiei construcţiilor de cale ferată în Dobrogea, din Constanţa a apărut cartea a instalaţiilor și materialului rulant utilizat în Evoluţia căilor ferate dobrogene transporturile feroviare de călători și marfă. 1860-1938, 353 p., având ca În Capitolul III sunt abordate aspecte ale trafi cului autor pe dr. Gelu Dae. feroviar, distinct pentru marfă, călători și pentru Lucrarea benefi ciază de cuvânt înainte – semnat de trafi cul poștal. prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, urmat de introducere, Anexele pun în valoare anumite aspecte ale trei capitole: I. Transporturile feroviare din România evoluţiei Dobrogei după reunirea de la 1878 și care în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul evidenţiază rolul cercetării evoluţiei transporturilor secolului XX; II. Dezvoltarea infrastructurii feroviare feroviare în zonă. în Dobrogea înainte de 1878 și după unirea cu Bazată pe o documentare largă și diversă ce România; III. Trafi cul feroviar dobrogean în perioada cuprinde izvoare de arhivă, presa epocii, volume cu 1878-1938, concluzii, bibliografi e selectivă și anexe. conţinut general și contribuţii istoriografi ce speciale, Cititorului îi este oferită o imagine asupra evoluţiei cât și pe documente din propria colecţie a autorului, căilor ferate dobrogene între 1860, anul inaugurării cartea subliniază rolul căilor ferate în momente celei dintâi linii din Dobrogea și 1938, anul fi nalizării istorice care au marcat dezvoltarea României: căii ferate Medgidia – Tulcea, ultima cale ferată independenţa, al Doilea Război Balcanic și Primul importantă dintre Dunăre și Marea Neagră. Război Mondial. Dr. Teodora GIURGIU ED

O apariţie de interes a războiului nostru»”, pentru vara acestui an este „Nopţile zeppelinului”, lucrarea lui Alexandru „Orașul s-a schimbat”, Armă – Bucureștiul sub „Porumbeii morţii”, bombele germane (august- „Marţi 13!”, „Zeppelinul noiembrie 1916), apărută a fost lovit”, „A treia zi la Editura Vremea, în de teroare”, „Măsuri, colecţia „Planeta București”, telegrame sau represalii”, 128 pagini și 8 pagini ilustraţii. „Ofensiva de la Dunăre”, Dedicată memoriei „Dezastrul de la Dadilov”, victimelor bombarda- „Bombe și spioni”; mentelor aviaţiei germane „Începutul deziluziilor”, asupra Bucureștiului din timpul Primului Război „Vești tot mai sumbre”, „Furia germană”, „Ultimele Mondial, cartea cuprinde „Cum a intrat România în atacuri”, „Aproape de dezastru” și „Orașul se predă”. Primul Război Mondial”, „În București s-a decretat Bazat pe o bogată bibliografi e, Alexandru Armă starea de asediu”, „Ameninţarea zeppelinelor”, „Primul scrie alert, îmbinând abil informaţii din documente bombardament”, „«Cum am petrecut prima noaptea de arhivă, extrase din presă sau memorii ale martorilor

94 1 (75) 2017 document recenzii oculari. Cartea poate fi citită deopotrivă de specialiști, „«Apărătorii Bucureștiului» și ziua lor de glorie”, cât și pasionaţii de istorie cu același interes și plăcere. „Bombardierele se întorc”, „Iulie însângerat”, „Ultima De remarcat iconografia însoţită de ample și lună de teroare”, „Furia germană” și „Bombardierele complete informaţii. americane aterizează la București”. O a doua carte a lui Alexandru Armă pe care Lucrarea benefi ciază în „Anexe” de documente dorim să o supunem atenţiei cititorilor este Bucureștiul identifi cate în Arhivele Naţionale Istorice Centrale sub bombardamente (1941-1944), București, Editura și în cele ale Consiliului Naţional pentru Studierea Militară, 2015, 272 pagini, 32 pagini ilustraţii, care Arhivelor Securităţii, de o consistentă bibliografi e și, completează în mod fericit lucrarea semnalată mai mai ales, de o variată iconografi e. sus. Dedicată memoriei victimelor provocate de Demersul autorului a fost determinat de o amară bombardamentele aeriene asupra capitalei în timpul concluzie „... nu este de mirare că în acest răstimp celui de-Al Doilea Război Mondial, cuprinde: aproape că s-au uitat traumele suferite de București „Mulţumiri”, „România în Al Doilea Război în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Stă Mondial”, „Inamici nedoriţi”, „Războiul, tot mai dovadă și soarta Cimitirului „4 aprilie” despre care aproape”, „Apărarea antiaeriană a Bucureștiului”, nu se știe mai nimic cu certitudine. Din aceste „Ultimele avertismente”, „Ziua în care s-a dezlănţuit motive, rostul cărţii de faţă este de a reconstitui infernul”, „Bucureștiul după marele bombardament”, – pentru noile generaţii, mai ales – cronica „Bombardamentul din Sâmbăta Paștelui”, „O misiune bombardamentelor aeriene din anii 1941 și 1944, eșuată”, „Ultimul atac al unei luni de coșmar”, „«Du-i, cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului în Doamne, la Ploiești»”, „Prizonieri în București”, secolul al XX-lea. Dr. Luminiţa GIURGIU

ED

CARACAL – FILE DE ISTORIE MILITARĂ

Cu o întârziere – parţial În Cuvânt înainte generalul maior (r) profesor justificată – semnalăm universitar dr. Florin Răpan apreciază lucrarea ca fi ind apariţia unei lucrări „excepţional de bogată în fapte”, autorii reușind „să ne scrise cu toată pasiunea și înfăţișeze istoria, într-adevăr fascinantă, a unui loc cu devotamentul pentru una o individualitate originală și de admirat, o localitate dintre cele mai importante ale cărei rădăcini istorice sunt puternic regăsite în garnizoane din Armata pământul patriei sale străvechi și prezente”. României – Caracal. Alături Purtători ai uniformei militare, autorii au realizat de Ion Marin, coordonator, o amplă cercetare, reușind să surprindă dinamica s-au afl at Gheorghe Bănică, unităţilor militare, evoluţia lor timp de aproape două Tudor Nicola și Nicolae secole. Popescu. Caracal – File Din Postfaţă am reţinut că „prin structura ei de istorie militară a apărut la Editura Hoffman, ierarhică, prin sfi nţenia jurământului de credinţă și 450 pagini, benefi ciind de o bogată ilustraţie. Din prin patriotismul celor care au slujit sub drapelul de cuprins cităm: Începuturile fenomenului în spaţiul luptă al unităţii lor, armata română și-a legitimat cu carpato-dunărean; Înfi inţarea armatei naţionale în prisosinţă fi inţa și existenţa de-a lungul veacurilor, Ţara Românească; Istorie, tradiţie și actualitate militară deseori potrivnice poporului român”, autorii pornind la Caracal; Armata și Biserica – piloni ai spiritualităţii „de la dorinţa de a reda cât mai fi del tradiţiile militare poporului român; Personalităţi militare caracalene ale municipiului Caracal”. sau Monumente și opere comemorative de război din municipiul Caracal. Dr. Luminiţa GIURGIU document 2017 1 (75) 95 recenzii DESPRE COREEA DE NORD PRIN TREI CĂRŢI DE MEMORIALISTICĂ

Suki Kim, Fără tine, noi nu limba engleză. Probabil în ţară era nevoie de liniște existăm. Viaţa mea secretă ca pentru transferul de putere: în 2012, la 29 de ani, Kim profesoară a copiilor elitei nord- Jong-un devenea cel mai tânăr șef de stat din lume. coreene. Traducere de Ciprian Avea nevoie de o nouă elită, de aici, probabil, nevoia Șiulea. Hors Colection (Iași, de evaluare (reeducare). La PUST, studenţi și profesori Editura Polirom, 2015), 272 p. trăiau, învăţau și mâncau într-un complex de clădiri Blaine Harden, Evadare închis, sub permanentă și deloc ascunsă supraveghere. din Lagărul 14. Traducere de Studenţii aleși „pe sprânceană” erau toţi tineri bărbaţi de Adriana Ciorbaru (București, 19-20 de ani − păziţi de 30 de femei gardian, cam de Editura Corint, 2013), 240 p. aceeași vârstă cu ei − cei mai mulţi, dacă nu chiar toţi, Yeonmi Park, Drumul către fi i ai clasei conducătoare coreene. Erau organizaţi în libertate. Autobiografia unei patru grupe sau nivele, la nivelul 1 situându-se cei mai refugiate din Coreea de Nord. Traducere de Ioana Aneci. buni, iar la 4 cei mai slabi. Împărţirea nu ţinea cont Hors Colection (Iaşi, Editura Polirom, 2015), 304 p. doar de cunoașterea limbii engleze, ci și de ascultarea Unanim apreciate atât de critica de specialitate, cât și urmarea ordinelor. și de publicul larg, cele trei lucrări care fac obiectul Cartea aruncă o oarecare lumină asupra vieţii de zi cu prezentării mele au fost traduse în multe limbi și au fost zi în societatea nord-coreeană și oferă perspective fără vândute în mai multe ediţii. Fiecare dintre ele descrie precedent asupra psihologiei clasei sale conducătoare, aspecte de viaţă cotidiană a unei categorii de oameni, despre care lumea știe foarte puţin. iar toate împreună sunt o introducere în istoria recentă În Prefaţă, Adelin Petrișor numește Coreea de Nord a Coreei de Nord. „cea mai închisă ţară a planetei”3. Suki Kim o consideră Suki Kim este romancieră, eseistă, jurnalistă de „o lume în care ei au inventat propriul lor adevăr... și am investigaţie, cetăţean american de origine sud-coreeană fost întotdeauna obsedată de ea. Așa că, în 2011, m-am și singura scriitoare care a trăit sub acoperire în Coreea dus sub acoperire în Coreea de Nord, dându-mă drept de Nord pentru a investiga și a scrie o carte cu informaţii misionară și profesoară, pentru a învăţa limba engleză din interior. Născută la Seul, a emigrat împreună cu pe fi ii de 19 ani ai clasei conducătoare din Coreea de familia la New York, când avea 13 ani. Prima oară a Nord, la o universitate nou-nouţă cu personal alcătuit călătorit în Coreea de Nord în 2002, când s-au sărbătorit doar din străini. Am trăit cu studenţii într-un campus 60 de ani de la nașterea lui Kim Jong-il. În 2008 a fost închis și am mâncat toate mesele mele cu ei, fi ind unul dintre jurnaliștii care au însoţit Filarmonica din monitorizată în mod constant de către însoţitori. Am New York în vizita culturală la Pyongyang. În anul luat notiţe ori de câte ori am putut, ștergând totul de morţii „Marelui Lider”, 2011 (la vârsta de 69 de ani), pe computerul meu și păstrând textul pe stick-uri USB, se afl a de asemenea în Phenian. A scris, de asemenea, pe care le-am purtat pe corpul meu. Ceea ce am scris despre dezertorii nord-coreeni, pentru revista „Harper”1. a devenit Fără tine, noi nu existăm”4. Desigur, numele Fără tine, noi nu existăm..., cea mai vândută carte de tuturor persoanelor amintite în carte au fost modifi cate literatură non-fi cţiune, potrivit „New York Times”, (cu excepţia președintelui PUST), iar amănuntele care povestește evenimentele din perioada iulie-decembrie ar putea duce la identifi carea lor au fost evitate sau 2011, trăite de o „scriitoare deghizată în misionară măcar atenuate. deghizată în profesoară”2. Nu vreau să vă povestesc cartea. Vă dau doar câteva În acel an toate universităţile din ţară au fost închise, mostre care dezvăluie aspecte diferite din lumea elitei iar studenţii și profesorii au fost trimiși pe șantiere de nord-coreene în care autoarea a trăit. Pe primele trei construcţii. Singura instituţie care activa era PUST poziţii din lista de obiecte obligatorii de luat în călătorie (Phenian University of Scince and Technology), (potrivit instrucţiunilor primite în vederea organizării un fel de școală experimentală, cu 270 de studenţi călătoriei) au fost un frigider, hârtie igienică și unt. cărora 30 de profesori străini le predau exclusiv în Suki a considerat ca produse absolut indispensabile:

96 1 (75) 2017 document recenzii „o pereche suplimentară de ochelari, lentile de contact de nobilimi coreene sau al foștilor proprietari, dar și acela unică folosinţă, șerveţele sanitare, ibuprofen, vitamine, pe care împărţirea ţării în nord și sud l-a găsit cu rude antibiotice de toate tipurile și cât mai multe batoane dincolo de graniţa pe care nu a cerut-o. Blaine Harden de proteine a putut îndesa în valize”5. În Republica ne informează că „lagărele Coreei de Nord au o existenţă Populară Democrată Coreea femeile autohtone nu de două ori mai îndelungată decât a Gulagului sovietic poartă niciodată pantaloni. Nicio legătură cu convingeri și de douăsprezece ori mai mare decât a lagărelor de religioase, este vorba de o ţară atee prin legislaţie. Cei concentrare naziste”11. mai școliţi studenţi ai ţării nu au acces la niciun tip de Eroul nostru, Shin In Geun (și-a schimbat numele informaţie ce are cât de mică legătură cu exteriorul în Coreea de Sud, încercând să se reinventeze), s-a graniţelor. Cred sincer despre ţara lor că este puternică, născut într-o lume în care părinţii lui l-au conceput dezvoltată și invidiată de întreaga lume. Nu înţeleg ce în urma unei căsătorii răsplată consumată câte cinci înseamnă „a schia” și nu pot recunoaște Taj Mahal sau nopţi consecutive pe an. Fuseseră oferiţi unul celuilalt piramidele din Ghizeh. drept premii de bună purtare. De altfel, în lumea lor era Dacă prima carte este scrisă cu discernământ, de singura formă legală de a întreţine relaţii sexuale. Sexul un observator lucid și educat, nevoit să trăiască doar o neaprobat era plătit cu moartea. O sarcină, chiar dacă perioadă scurtă în acel mediu, următoarele două lucrări era urmare a abuzurilor gardienilor, era, de asemenea, o sunt altfel. Deși ambele sunt povești foarte personale ale condamnare la moarte, atât pentru mame, cât și pentru unor transfugi sunt, în același timp și foarte diferite între nou-născuţi. Femeile acceptau siluirea asumându-și ele. Una este biografi a6 cenușie cu nuanţe de negru a riscul, pentru o porţie de mâncare în plus sau pentru unui tânăr, a doua autobiografi a7 senină cu tente cenușii promisiunea unei munci mai ușoare. În copilărie a a unei adolescente. trăit doar cu mama și vedea în ea doar o concurentă Blaine Harden este un la porţia de mân care, pe care i-o fura de câte ori avea jurnalist american premiat. ocazia, fără să-i treacă prin minte că astfel o înfometa. A fost corespondent în Tatăl și fratele mai mare îi erau străini și îi vedea rar. Africa, Europa de Est și Asia Gardienii, cei care erau instruiţi că este normal să baţi pentru „The Washington deţinuţii (până la moarte, doar din plictiseală), îi erau Post”; corespondent local și și profesori. Principala lecţie învăţată de la aceștia a fost naţional pentru „The New denunţarea, urmată îndeaproape de violenţă. Ambele îţi York Times”; a mai scris puteau asigura supravieţuirea. Viaţa l-a învăţat să mintă pentru „PBS Frontline”, „Th e și să fure pentru a supravieţui. Trupul lui Shin poartă Economist”, „Foreign Policy”, mai multe urme de tortură decât orice alt evadat coreean. „National Geographic”, „Th e De fapt, a fost atât de des și intens torturat încât nu te Guardian” și revista „Times”. poţi baza pe discernământul său. Din acest motiv, dar Cartea sa cea mai recentă, și pentru că a trăit fără să fi benefi ciat de vreo formă Marele Conducător și Pilotul de vânătoare8, povestește de educaţie, în cele povestite biografului său este greu despre ascensiunea tiranului care a creat Coreea de să deosebești adevărul de minciună. Biografi a lui Shin Nord și aventura tânărului pilot de vânătoare No Kum este controversată. Alţi fugari îi contestă credibilitatea. Sok, care, în ziua de 21 septembrie 1953, a zburat de Multe aspecte sunt și au fost contrazise, cu argumente la Sunan (lângă Phenian) la Kimpo (în apropiere de sau fără. Se pare că poate fi , însă, mult mai rău. Un fost Seul) furând cel mai nou avion „MiG-15” al vremii. gardian care a lucrat în acel lagăr spune că Shin a avut Eu fac referire la Evadare din lagărul 14, cartea lui din o viaţă relativ ușoară după standardele altor copii din 20129, un bestseller internaţional tradus în 28 de limbi. lagăr. Între jurnalul-autobiografi e12 scris de el în 2007 Este povestea lui Shin Dong-Hyuk, singura persoană și cartea lui Harden sunt diferenţe semnifi cative, multe năs cută într-un lagăr10 nord-coreean care a reușit să întâmplări sunt povestite altfel. La câţiva ani după evadeze și să ajungă în Occident. Cartea și mărturia tipărirea biografi ei, a mai schimbat odată povestea. lui Shin au determinat Naţiunile Unite să creeze o Monstruozităţile cele mai mari nu au fost spuse. Să fi e comisie de anchetă, care a acuzat Coreea de Nord, în urme de conștiinţă sau remușcare? A evadat de trei ori, 2014, de continuarea crimelor împotriva umanităţii, în nu o dată, cum povestește în carte. I-au trebuit mulţi lagărele sale. Lagărele fuseseră create pentru a distruge ani, după evadare, să înţeleagă ce este cinstea. Astfel a și purifi ca „dușmanul de clasă” până la a treia generaţie. recunoscut că, atunci când avea 13 ani, mama și fratele Dușman de clasă este considerat un urmaș al vechii au fost executaţi pentru tentativă de evadare, în urma document 2017 1 (75) 97 recenzii denunţului său. Îi turnase pentru a nu fi bănuit de găsi sora. Amândouă au fost victime ale trafi canţilor și complicitate. Și din cauza unui blid de orez. Elev fi ind, au fost vândute în mod repetat. Mama s-a lăsat violată a îndurat bătăi, jigniri, tortură. A muncit la câmp, pentru a-și salva fi ica. Mai apoi, fi ica și-a ajutat mama la repararea drumurilor, la construirea unui baraj și acceptând să fi e abuzată și exploatată. Într-un târziu le-a a unei hidrocentrale în lagăr, iar la sfârșitul școlii urmat și tatăl, care a fost curând răpus de o boală prost a fost repartizat să muncească în ferma de porci a diagnosticată și netratată. În cele din urmă, cu ajutorul Lagărului 14 (1999-2003). Având mâncare de furat unei misiuni creștine, mama și fi ica au reușit să plece și, astfel, mai bine hrănit, acest interval (care în mod din China, în 2009, traversând deșertul Gobi, până în miraculos sau poate, ironic, coincidea cu apogeul Mongolia. Arestate de grăniceri, au ajuns într-un fi nal foametei în ţară) l-a pregătit pentru ultima etapă, la ambasada sud-coreeană din Ulan Bator. Yeonmi avea începută odată cu transferarea sa în fabrica de confecţii 15 ani și trecuse prin experienţe, rele și bune, pentru mai a lagărului. Acolo l-a cunoscut pe demnul și educatul multe vieţi. În Coreea de Sud, tânăra Park a reușit să domn Park, nou venit în lagăr, cel care i-a povestit despre recupereze anii de școală rataţi și apoi a studiat justiţia lumea dinafara gardului electrifi cat, l-a învăţat noţiuni și penală la Universitatea Dong-guk din Seul14. i-a descris gusturi, dându-i astfel ocazia să își dorească Cartea sa15 este organizată în trei părţi, corespunzător un viitor altfel, altundeva. Nu vă descriu întâmplările celor trei lumi în care a trăit aventura: Coreea de Nord, prin care a trecut în Coreea de Nord sau China. A China și Coreea de Sud. V-am destăinuit destule pentru furat, a minţit, a mituit și a muncit. A fost înșelat, furat, a vă stârni curiozitatea, dar fără a dezvălui prea multe. escrocat, ajutat. Dar mai presus de toate a avut noroc la Mai adaug doar un comentariu. Yeonmi Park a luat aproape fi ecare pas, astfel că, în ceva mai mult de un an hotărârea să spună tot adevărul după ce a început să de la evadarea din lagăr, a ajuns la Consulatul Coreei de activeze pentru drepturile omului în Coreea de Nord. Sud din Shanghai. În februarie 2006, Shin In Geun era În ciuda atrocităţilor despre care vorbește, cartea sa liber. Detaliile biografi ce sunt însă mai puţin importante este plăcută și scrisă echili brat, cu un discurs decent și atâta vreme cât astfel de orori au loc și sunt confi rmate calm, aproape neutru. Pentru a afl a motivele părăsirii din mai multe mărturii asemănătoare. Shin s-a născut ţării natale înfruntând pericole de neînchipuit, traseele într-un lagăr de concentrare, așa că nu avea de unde să parcurse și modul în care au interacţionat cu oamenii știe binele și libertatea nord-coreene. întâlniţi pe drumul lor spre libertate, aventurile prin care Yeonmi Park, eroina celei au trecut până să ajungă în Coreea de Sud, citiţi cărţile. de-a treia povești adevărate, Sper că după aceea să doriţi ca mine, poate, să afl aţi mai s-a născut liberă, în sensul multe despre viaţa lor de-acum. Luptă amândoi pentru limitat geografi c și mai ales a îmbunătăţi viaţa celor rămași în Coreea de Nord. Unul politic din ţara sa, într-o lume pentru cei din lagăre, altul pentru cei mai norocoși. „normală”, prizonieră doar Guvernul de la Phenian îi supraveghează. Din când în a castei și trecutului familiei când îi denigrează și îi acuză de toate relele. Trăiesc însă, sale. Și cu toate astea, și ea la fel de diferit și în libertate: Shin nu dorește să-și spună a simţit nevoia să evadeze. povestea iar și iar, Yeonmi o face, însă, cu demnitate și Yeonmi este cu 11 ani mai plăcere. El este neadaptat, angoasat și tăcut. Ea este tânără decât Shin Dong- recunoscătoare, împăcată și vocală. Hyuk. Și ea s-a născut cu un Cele trei cărţi prezentate în acest text ne demonstrează songbun13 rău: fratele mai mare al tatălui său fusese că, până la urmă, este la fel de greu să trăiești în Coreea condamnat, iar în Coreea de Nord statutul social se de Nord, oriunde și oricine ai fi : în lagăr sau nu, sărac pierde sau se câștigă prin asociere. Cu toate acestea, sau bogat, paria sau privilegiat, ești oricum prizonier, a trăit într-o familie normală din Hyesan și a avut o suferi de foame și trăiești în întuneric. Binele și răul, copilărie frumoasă, deși săracă. Mama ei a învăţat-o de adevărul și minciuna, întunericul și lumina au altă foarte mică să-și ţină gura „și atunci când crezi că ești semnifi caţie în Coreea de Nord. Pardon, în Republica singură”. Viaţa familiei lor s-a deteriorat, însă, odată Populară Democrată Coreea. Când citești cărţile acestea cu economia ţării. Părinţii au fost nevoiţi să găsească te simţi occidental, adică parte a lumii democratice, variante alternative pentru a hrăni familia, la limita și toate greutăţile invocate până la momentul lecturii sau în afara legii. La 13 ani și 27 de kilograme a trecut par puerile. Dintr-o dată, locul defi nit „acasă”, orice-ar fl uviul Yalu îngheţat, împreună cu mama sa, spre China, însemna termenul pentru tine, devine mai acceptabil, în martie 2007. Au plecat de foame, dar și pentru a-și mai bun, mai luminos. Din păcate, pentru coreenii din

98 1 (75) 2017 document recenzii nordul peninsulei s-ar putea să fi e prea târziu. S-a scurs oricui (funcţionar, medic ș.a.m.d.) la întrebări personale prea mult timp de când trăiesc „fericirea” comunismului și pun la îndoială pe oricine se afl ă într-o poziţie de de tip asiatic. Au trecut prea multe generaţii și cei care autoritate. Cei mai mulţi nu sunt educaţi deloc, dar și și-ar fi putut ami nti un alt fel de viaţă nu mai sunt. dacă ar fi , cunoștinţele din ţara lor sunt inutile oriunde Astfel, nimeni nu mai are vreun termen de comparaţie. altundeva în lume. Nu au noţiuni elementare în cele Mai sunt și alţii care au reușit să scape din lanţurile mai multe domenii ale vieţii cotidiene, sunt tehnofobi Republicii Democrate. Mulţi, probabil, însă știm doar și au mari probleme cu păstrarea locurilor de muncă21. povestea acelora care au scris sau despre care s-au scris Le este greu să accepte că pot avea păreri proprii, de cărţi. În 2005 se tipărea povestea lui Chol-hwan Kang, aceea trec ani până ce reușesc să renunţe la obiceiul de care și-a petrecut zece ani din copilărie și adolescenţă a aștepta să li se spună ce trebuie să facă sau până pot (între 9 și 19 ani), alături de familie, în lagăr16. Zece ani răspunde fi resc și spontan la întrebări simple gen „care mai târziu, se tipăreau patru autobiografi i aproape în e culoarea ta preferată”? sau „ce hobby ai?”22. timp. Despre una toc mai am vorbit. Celelalte trei sunt Recunosc, sunt familiarizată cu istoria Coreei din semnate de Hyeonseo Lee17, Eunsun Kim18 și Joseph sageuk23 înaintea cărţilor de istorie locală sau (auto) Kim19. Hyeonseo Lee a trăit în Hyesan, la graniţa cu biografi ilor. Îmi plac coreenii și povestea ţării Chosun sau China. A trecut graniţa traversând apa înghe ţată a Joseon24. Se poate să o cunosc mai bine decât locuitorii fl uviului la 14 ani, în 1997, și trăiește în Coreea de săi din nord. Eu am însă libertatea de a mă informa și, Sud. Eunsun Kim, o fată de 11 ani, a scăpat din ţară de asemenea, am acces la instrumentele necesare. Ei după ce trei dintre membrii familiei sale au murit de au afl at că există o altfel de lume doar din fi lmele și foame. A ajuns în Coreea de Sud abia după nouă ani. serialele de contrabandă (circulaţia casetelor video și, Joseph Kim și-a scris și el povestea: un copil fără casă mai nou, DVD-urilor piratate a fost și este organizată evadează în China, unde luptă pentru supravieţuire. de către sau cu știinţa miliţiei, care are datoria să le Până la urmă reușește să ajungă în America, unde acum confi ște) sau din programele de radio sau televiziune25 este student. Evadarea din Coreea de Nord nu se face chinezești sau sud-coreene care mai răzbat (oricât se niciodată prin sud, ci întotdeauna pe căi ocolitoare, străduiește puterea de la Pyongyang să împiedice acest traversând mai multe graniţe. Graniţa dintre ţările lucru, prin instalarea unor echipa mente de bruiere a surori, 4 km de pământ de-a lungul paralelei 38, pe o semnalului) dincolo de graniţe, la capetele ţării. Citite lungime de 250 de km, este unul dintre locurile cele după mai bine de 26 de ani de libertate, aceste trei cărţi mai bine păzite din lume – fortifi caţii și un milion de m-au răvășit, stârnind amintiri din tinereţe. Timpul militari − deși, ironic, se numește „zonă demilitarizată”. atenuează senzaţiile și produce toleranţă. Unii dintre Ajutorarea transfugilor nord-coreeni a ajuns o afacere. noi uită, alţii iartă. Eu încă nu am uitat. Însă memoria Contrabandă, trafi c, mituire. În China îi ameninţă două nu mă ajută prea mult în acest caz, nu îmi pot folosi pericole: exploatarea până la sclavie și repatrierea. Există amintirile pentru comparaţie, pentru că nici în cele mai ghizi și agenţi specializaţi care, pentru anumite sume, negre zile ale comunismului românesc noi nu am trăit intermediază trecerea graniţelor și grăbesc parcurgerea teroarea și ororile din Republica Populară Democrată etapelor drumului20. Aproape toţi refugiaţii nord-coreeni Coreea din ultimele șapte decenii, pe care noi îl știm de ajunși la Seul − unde după multe verifi cări li se acordă la Nicolae Ceaușescu, este o glumă pe lângă amploarea cetăţenia și ajutor logistic și fi nanciar − au probleme și nivelul cultului personalităţii oricăruia dintre cei trei de sănătate, sunt derutaţi și prezintă simptoame de Kim (Kim Il-sung, Kim Jong-il și Kim Jong-un). Pe paranoia. Au maniere jignitoare (pentru sud-coreeni, noi ne-a ferit Dumnezeu de dinastie, am avut doar una. în orice caz, dar nu numai), sunt reticenţi să răspundă Coreea de Nord este deja la a treia!

Cercetător Anda-Lucia SPÂNU Institutul de Știinţe Socio-Umane, Sibiu

NOTE

1 http://www.sukikim.com/about-suki (accesat iulie 2016). 4 http://www.sukikim.com (accesat iulie 2016). 2 http://www.sukikim.com (accesat iulie 2016). 5 Suki Kim, op. cit., p. 27. 3 Adelin Petrişor, Prefaţă, în Suki Kim, Fără tine, noi nu existăm. Viaţa 6 Blaine Harden, Evadare din Lagărul 14. Incredibila odisee a unui mea secretă ca profesoară a copiilor elitei nord-coreene. Traducere om din Coreea de Nord până în Lumea liberă. Traducere de Adriana de Ciprian Şiulea. Hors Colection, Iaşi, Editura Polirom, 2015, p. 5. Ciorbaru, Bucureşti, Editura Corint, 2013. document 2017 1 (75) 99 recenzii

7 Yeonmi Park, Drumul către libertate. Autobiografi a unei refugiate 15 În varianta originală, în limba engleză, Yeonmi Park, In Order din Coreea de Nord. Traducere de Ioana Aneci. Hors Colection, Iaşi, To Live: A North Korean Girl’s Journey to Freedom, Penguin Press, 2015. Editura Polirom, 2015. 16 Chol-hwan Kang, Pierre Rigoulot, The Aquariums of Pyongyang: 8 Blaine Harden, The Great Leader and the Fighter Pilot: The Ten Years in the North Korean Gulag, Basic Books, 2005. True Story of the Tyrant Who Created North Korea and the Young 17 Hyeonseo Lee (Author), David John (Contributor), The Girl with Lieutenant Who Stole His Way to Freedom, Penguin Publishing Seven Names: A North Korean Defector’s Story, William Collins, 2015. Group, 2015. 18 Eunsun Kim, A Thousand Miles to Freedom, Martin’s Pres, 2015. 9 Blaine Harden, Escape From Camp 14: One Man’s Remarkable 19 Joseph Kim, Under The Same Sky, Houghton Miffl in Harcourt, 2015. Odyssey from North Korea to Freedom in the West, Pan 20 Pentru 12.000 de dolari copilul de 11 ani ai unei transfuge ajunsă la MacMillan, 2012. Seul (benefi ciară, deci, de ajutorul mai ales fi nanciar al agenţiilor şi 10 Din cele şase lagăre de muncă cunoscute, Lagărul 14 este locul unde statului din Coreea de Sud) i-a fost adus în doar cinci zile. sunt închişi cei mai detestaţi duşmani ai Coreei de Nord. De acolo nu 21 Blaine Harden, Op. cit., pp. 189-191. pleacă nimeni niciodată, nici măcar mort. 22 Yeonmi Park, Op. cit., pp. 229-233. 11 Blaine Harden, Evadare din lagărul 14, p. 29. 23 Film sau serial istoric coreean de tip dramă. 12 Tipărit în limba coreeană (Seul, Database Center, 2007). Varianta 24 Stat coreean fondat de regele Taejo al Joseon, care a durat aproximativ engleză este a titlului este Escape to the outside world. cinci secole (iulie 1392-octombrie 1897), cu capitala în locul unde este 13 Sistemul clasifi cării sociale din Coreea de Nord, inventat de Kim Il astăzi oraşul Kaesong. Ţara a fost denumită Regatul Marelui Joseon, Sung, în vigoare din 1950. iar în 1394 capitala a fost mutată la Hanseong (oraşul Seul din zilele 14 În această primăvară (2016), Yeonmi Park s-a mutat din Coreea de noastre). Joseon a fost ultima dinastie şi cea mai lungă dinastie din Sud la New York, unde studiază economie la Columbia University. istoria naţională guvernată după principii confucianiste, care a lăsat o Will Heilpern, „North Korean defector on living in the West: ’We moştenire importantă pentru Coreea modernă. are so disconnected’”, Business Insider, 13 iulie 2016 la http:// 25 Ca şi în cazul casetelor video şi DVD-urilor, aparatele de radio şi uk.businessinsider.com/north-korean-defector-yeonmi-park-in-the- televizoarele nesigilate − după ce au fost programate să difuzeze doar west-we-are-so-disconnected-2016-7 (accesat iulie 2016). posturile ofi ciale − sunt interzise.

CONTENTS

Editorial Seamen also make history, Rear-admiral Cătălin-Silviu Dumitrăcel Arch over Time – Army Historical Service (1867-2017), Captain (N,r) Marian Moşneagu, Ph.D. Th e Bulgarian Assault on Dobrogea (1916), Luminiţa Giurgiu, Ph.D. Heroes of Regiment 1 Frontier Guards and a symbolic Photography, Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate Considerations about the Great Britain Position regarding the Romania’s separate peace closure during the First World War, Prof. Mihaela David, Ph.D. candidate Th e fulfi llment Stage of the military Clauses from the Truce Convention at the end of 1944, Teodora Giurgiu, Ph.D. Th e national and patriotic education Lesson of General Vasile Zorzor (1940), Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D. Th e Beginning of the Romanian Defense Industry Reconstruction, Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D., Prof. Viorel Gheorghe, Ph.D. An exceptional Offi cer of the Romanian Army, Colonel Otto Erich Benedict, Brigade General prof univ. Adrian Stroea, Ph.D. Review

100 1 (75) 2017 document