AI. Papadopol-Calimah
Scrieri vechi pierdute atin2atoare de Dacia
COLEqIA
BIBLIOTECA DACICA
2
AL. PAPADOPOL-CALIMAH
SCRIERI VECHI PIERDUTE ATINGATOARE DE DACIA
Editie lngrijitil de Aurora Petan
DACICA Bucure§ti © Editura DACICA 2007
Sir. Tudor Arghezi nr. 21 020943 Sector 2 Bucure~ti/Romania Tel. 021-3121342, 0749-114711 e-mail: [email protected] www.dacica.ro
Descrierea elP a Bibliotecii NationaIe a Rom&niei
PAPADOPOL-CALIMAH, ALEXANDRU Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia / AI. Papadopol-CaJimah; ed. ingrijitli de Aurora Petan. - Bucur~ti : Dacica, 2007 ISBN 978-973-88076-1-7
I. Petan, Aurora (ed.)
94(398.2)
Coperta colecpei: arh. Marian Coman CUPRINS o carte a carpior pierdute despre daci ...... 11 Alexandru Papadopol-Calimah. Repere bio-bibliografice 21 _ olii asupra edipei ...... 29 § l. Dio ...... 32 § 2. Strabon ...... 33 § 3. Appian ...... :...... 33 § 4. Caninius ...... 33 § 5. Hellanicus ...... 35 § 6-9. Agretas, Agathon, Ctesipus, Timonax ...... 35 § 10-13. Pisander, Parmenion, Dexippus, Hecateu ...... 36 § 14. Ctesias ...... 36 § 15. Publius Ovidius Naso ...... 36 § 16. Tacitus ...... 42 § 17. Alexandru cel Mare ...... 44 § 18-38. Istoricii lui Alexandru ...... 45 § 39. Quintus Curtius ...... 46 § 40. Criton ...... 46 § 4145. Scymnos, Ephoros, Demetrios, Memnon ...... 47 § 46. Anaximenes din Lampsacos ...... 48 § 47. Alexandru ...... 48 § 48. Anacharsis ...... 49 § 49. Traian ...... 49 § 50-53. Istoricii lui Traian (Marius Maximus, Fabius Mar- cellinus, Aurelius Verus, Statius Valens) ...... 50
5 § 54. Edictullui Traian (Edictum Traiani) ...... 50 § 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius ...... 51 § 57. Trogus Pompeius ...... 52 § 58-59. Diodor din Sicilia, Polibiu ...... 53 § 60. Istoricii la care se referlt Pausanias ...... 54 § 61-63. Ephoros, Choerilus, Diyllus ...... 55 § 64-65. Calisthenes, Socrates - Istoricul ...... 56 § 66. Sofode ...... 57 § 67-71. Poepi ciclici, Protesilaos, Arctinios, Sofocle, Eschil ...... ~...... 58 § 72-82. Porphyrios, lamblichsos, Libanius, Arbitio, Lollianus, Castor, Hylas, Sardonios, Sardatios, Menelaos, Aristarchos ...... 60 § 83. Menandru ...... 63 § 84-87. Agrippa, Cornelius Nepos, Statius Sebosus Quin- tus, MeteUus Celer ...... 64 § 88. SaUustius ...... 65 § 89. Alexandru Peloplatonul ...... 65 § 90. Hippodromos Tessaliotul ...... 66 § 91-107. Autorii cita!i de Strabon ...... 66 § 108. Heradide Ponticul ...... 67 § 109-110. Marcian HeradeotuI. Artemidor din Efes ...... 67 § 111. Dionysios Charax ...... 67 § 112. Cornelius Alexandru Poliistorul ...... 68 § 113. Polyainos ...... 68 § 114. Timagetos ...... 68 § 115. Marcellus ...... 69 § 116. Clearchos ...... 70 § 117. Ammianus Marcellinus ...... 70 § 118-129. Autorii citap de lornandes ...... 70 § 130-131. Criton, Samonicus ...... 73 § 132. Eudoxos ...... 75 § 133-134. Pliniu cel Batr:ln, Aufidius Bassus ...... 75 § 135. lulian imparatul ...... 76 § 136-137. lulianus Titianus, chartele geografice ...... 77 § 138-139. Vibius Sequester, Stephanos Bysantion ...... 77 § 140-141. Imparapi Tiberius ~i Claudius ...... 78
6 § 142-143. Diagnotus ~i Beton ...... 80 § 144. Marin din Tyr ...... 81 § 145. Agathargides sau Agatharchides Cnidios ...... 81 § 146. Diophantus ...... 82 § 147. Didymos ...... 82 § 148. Damastes ...... 82 § 149. Pliniu eel Tanar ...... 83 § 150. Democrit din Abdera ...... 83 § 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanicos, Philochoros, Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos ...... 84 § 159. Abaris ...... 84 § 160. Memnon ...... 85 § 161. Theoxenes ...... 85 § 162. Marcianos ...... 85 § 163. Callistrat ...... 86 § 164. Mnaseas ...... 86 § 165. Proteas Zeugmatitul ...... 86 § 166-171. Cephalion, Castor, Thallos, Phlegon, Demon, Phavorinus ...... 86 § 172. Alypios ...... 87 § 173. Appolonides ...... 87 § 174. Dionysios ...... 88 § 175. Velleius Paterculus ...... 88 § 176. Simrnias ...... 89 § 177-178. Artemidoros, Marcianos ...... 89 § 179-180. Hecateu din Milet, Hecateu din Abdera ...... 89 § 181. Pisander ...... 90 § 182. Mysorum Iibri ...... 90 § 183-184. Antonius Diogenes, Antiphanes ...... 90 § 185. Candidus ...... 91 § 186. Dexippos ...... 91 § 187. Hippys (Hippon) Rbeginus ...... 92 § 188. Valerius Antias ...... 92 § 189-191. Teucros, Sylla, Lucullus ...... 92 § 192. Cicero ...... 94 § 193. Parthenios ...... 96 § 194. Crates ...... 96
7 § 195. Callistrates ...... 96 § 196-197. Mnesimachos, Herenaias ...... 97 § 198. Titus Livius ...... 97 § 199-209. Protarchos Trallianos, Antimachos, Damastes,
Metrodorosl Hierodes, Homer, Hesiod, Boeos, Simoni des, Olenus de la Lycia, Melanopus de la Cuma, Aristeas de la Proconnes ...... 99 § 210-222. Orfeu, Epimenide Cnossius, Cleon Curieus, Dionysius Mitilineul, Onomacriton, Herodoros, Valerius Flaccus, P. Terentius Varro, Euphorion de la Chalcis, Cornelius Gallus, Marianus ...... 103 § 223. Anaximandru ...... 107 § 224-225. Teopomp, Cratip ...... 107 § 226. Demetrios din Bizan! ...... 108 § 227. Demetrios din Callatis ...... 109 § 228. Dionysios Metathemenos ...... 110 § 229. Hermippus Berytius ...... 110 § 230. Timaios din Sicilia sau Tauromenita ...... 110 § 231-240. Sanchoniaton, Philon din Byhlos (Herennius), Theodatus, Histiaeus, Hypsicrates, Hieronim, DillS, Me- nandru din Efes, Mochus, Manethon ...... 111 § 241. Arrian ...... 112 § 242. Hippocrate ...... 113 § 243-248. Autori arrneni: Mar-Apas-Catina, Bardessan, Agathangel, Faust Bizantinul, Moisi de Khoren, Anoni- mul Armean din sec. V...... 116 § 249. Nicolae Damaschinul ...... 120 § 250. Priscus Rhetar ...... 121 § 251. Apollodor din Darnase ...... 121 § 252. Pappus Alexandrinul...... 123 § 253. Ethicus Hister ...... 123 § 254. Aristotel ...... 124 § 255. Polemon de la Ilion ...... 126 § 256. Petru Patriciu ...... 126 § 257. Heron Atenianul ...... 127 § 258. Laetus ...... 127 § 259. Dio Cassius ...... 128
8 § 260. Demetrios de la Odessus ...... 132 § 261. Alexandros Lychnos ...... 133 § 262. Nicefor Blemmydas ...... 133 § 263-264. Nicomachus, Callicrates Tyrius ...... 134 § 265. Aristocrit ...... 134 § 266. Tyrannion ...... 135 § 267. Eustochios ...... 136 § 268. Phylarchus ...... 136 § 269. Callimachus ...... 136 § 270. Dicearch Messenius ...... 137 § 271 . Nymphodor Siracuzanul ...... 138 § 272. Straton ...... 138 § 273. Plutarh ...... 138 § 274-275. Posidoniu, Nasica ...... 139 § 276. Scylax din Caryanda ...... 140 § 277. Pamphila de la Epidaura ...... 141 § 278-280. Trei anonirni ...... 141 § 281. Hesychius din Milet ...... 142 § 282. Diogenianus ...... 143 Note ...... 153
9
o carte a cartilor pierdute des pre dad
Soarta scrieriJor a fost mereu Jegat~ de cea a suportului pe care acestea au fost transpuse. PAn~ la aparipa tiparului, care a permis multiplicarea ell u$urint! a texteloT, multe lucr~ri de mare valoare au pierit odatli ell ultimele lor copti, fie in foc, fie in ap~, fi e dezintegrate de-a lungul timpului de ariditatea ori de umi ditatea locurilor in care au fost depozitate. tntAmpiarea, neglijen~, ignoranta sau cenzura au ~ters din istoria literaturii capodopere, iar pe istorici i-au privat de valoroase surse documentare. Copierea manuscriselor in Antichitate ~i Evul Mediu a fost 0 soluJie parpal~, dar din p~cate unica posibiM. in acele vremuri. Multi autori au fost rezumap, prescurtap, iar operele originate s-au pierdut, did au incetat si1 mai fie (opiate. ~a au pierit scrierile lui Dio Cassius, prescurtate de Xifilin, ale lui $tefan din Bizant, excerptate de Hermolau, ale lui Trogus Pompeius, care I-a avut ca epitomator pe Iustin ~i multe altele. Unele lucTi1ri sau chiar autori intregi au fost supu~i cenzurii politice sau religioase ~i nu au mai ajuns pAn~ la noi. Astfel s-a intAmplat Cll piesa lui Eschil " C~ derea Miletului", a c~rei circulap,e a fost interzis~ ~i toate copiile distruse. Opera lui TihIs Livills a fast ars~ de Gregorie cel Mare, care nu admitea existenta unor minuni inainte de era cre~ti n~ . Ea ne-a parvenit tohI~i, fragmentar. De asemenea, au fast dis truse scrierile unor imp~rati romani care au fost supu~i la damantio memoriae. lar exemplele pot continua. Numeroasele masacre culturale, in primul rAnd incendierile de biblioteci, au distrus mare parte din ~tiinla Antichitlipi. Cr,,§ tinii au ars carp pagane, musulmanii la fel. Sfantul Gregorie a ars toate ciirple din toate biblioteciIe Armeniei. Romanii au distrus bibliotecile de la Alexandria ~i Cartagina, apoi arabii au ars din nou biblioteca din Alexandria. Turdi au incendiat-o pe cea de la Cairo ~i au distrus bibliotecile per~ilor, fondate inca din vremea lui Xerxes, aruncAnd toate c~rti l e in ap~. Tot ei au ars valoroasa
11 biblioteca de la Buda, fondatll de Matei Corvin, apoi ~i - au facut fitile din manuscrisele grec~ti de la Athos. Francii au ars cele trei milloane de manuscrise ale bibliotecii din Tripoli. Vnii suverani ~i - au ars propriile biblioteci. Nabonasar, regele Babilonului, a ars tot ce se scrisese inaintea lui, pentru ca istoria sa. inceap3 ell el. La fel a facut Shih-huang-Ti, Imparatul Chinei, pastrand to~i un exemplar din tot ce s-a seris, in bibliotea personala.; ell toate acestea, unele din scrierile lui Confucius nu au mai putut fi recuperate. Leon al III-lea a dat foe bibliotecii din Constantinopol, pentru a se ra.zbuna, din motive religioase, pe profesorii care ingrijeau biblloteca. Eduard at N-Iea ~i Cromwel au incendiat biblioteca de la Oxford'. Nu e de mirare, dupa atatea dezastre, ca ne-a ramas atat de pupn din produclille literare ale Antichitllfii. Eschil a seris peste 80 de drame, din care ne-au fMIlas claar ~apte. Tot ~apte ne-au ra.mas ~i de la Sofocle, care a scris 120. De la Euri pide ne-au ramas 18 din 90. Opera poetului ~i filozofului Agathon e pierdutll integral. Din comediile lui Aristofan avern 11 piese, dintr-un total de 40. De la Menandru nu avearn nlmic pana in 1959, cand a fost recuperatll ~i editatll piesa Dyskolos ("Mizan tropun·
* * •
intre toate aceste pierderi nurneroase s-au aflat ~i scrieri de mare importan~ pentTu istoria noastr~. IzvoareJe r~mase care vorbesc despre dad ~i gep sunt puJine, fragmentare, cele mai
1 Din pacate ~irul biblioc1,*tilor (distrugatori de carp) este foarte lung, iar r.:lzboiul impotriva culturii continua lJi astbi in unele tilri: in 2005, pre~e dintele Turkrnenistanului, Saparrnurat Niazov, ordonase inchiderea tutu ror bibliotecilor rurale, suspnand ca oamenii sirnpli nu au nevoie de c.:lrp. De la distrugerea carplor sacre ale AntichitApi, precurn Disciplina etrusca ~i Carple sibiline, in tirnpul invaziei lui Alaric asupra Romei, de Ja distru gerea scrierilor sfinte rnaia~e de d1tre spanioli, la arderea dlrplor cu autori evrei de catre nazi~ti ~i la cenzura cornunist.:l, rnotivele au fost rnereu acelealJi: dorin~ obsesiva de control din partea celor aflap la putere.
12 multe transmise la a doua sau a treia mana. Au fost edilate de ditre Academia Romanii in dou~ volume, unul cuprinzand autori pana in secolul al IV-lea, celalalt continuAnd pana in zorii mileniului al doilea1, a culegere de mai mici dimensiuni a acestor izvoare a realizat G. Popa-Lisseanu, in douii volume, in anull939, reeditate de cura.nd2 • De~i aceste izvoare au fost mult cercetatel, despre cele dispiirute - mult mai numeroase ~i de mare impor !anti! - se pomene~te pujln in literatura de specialitate. 0 inven tariere a lor era necesarA, pentru a obpne 0 imagine pe cat posibil completA asupra a ceea ce s-a seris in Antichitate despre dad. A1exandru Papadopol-Calimah a facut aceast lucru. A trudit mult, temeinic, ell pricepere, in stilul dirturarilor secolului al XIX-lea,. realiz§.nd 0 sintezA care nici astitzi, ell ajutorul mijloacelor de informare moderne, nu ar fi ~or de dus la indeplinire. A consul tat texte antice in original, fiind W1 bun cunosc:itor al limbilor clasice - latinA ~i greadl veche -, a utilizat encic1opedii, culegeri de texte, monografii, edip.i critice. A strans laolaltl 282 de nume de autori care s-au referit ]a Dacia !1i la daci fie in treadU, fie in capitole sau lucr~ri intregi. Intre ac~tia se nurn~r~ ~i autorii din care ni s-au p~strat unele fragmente, c~ci, cu exceppa lui Strabon, Iordanes !1i a altor cap-va autori, tot ce ne-a parvenit este fragmentar. Probabil autorul ins~i nu b3.nuia cat de vasta va ajunge s~ fie intreprinderea sa. A inceput sa-~i publice textul in anul 1872 in
I Vladimir I1iescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Stefan (red.), lzvoare privind isto,;a Romliniei. T. De la Hesiod la Ttinera,;u"ui Antoninus, Editura Academiei RSR, Bucure~ti, 1964. Haralambie Mih~escu, Gheorghe Stefan, Radu Hancu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Fontes Histo,;ae Dare romanae ([zvoarele isto,;ei Romliniei). II. De In anul 300 plina la anul 1000, Editura Acaemiei RSR, Bucure~ti, 1970. 2 G. Popa-Lisseanu, Dacia in autorii clasici. T. Auto,;i iatini clasici ~i postclasici. If. Auto,;i greci ~i hizantini, edipe ingrijita de 1. Opri~an, Editura Vestala, Bucu~ti, 2006. 3 Se remarc~ seria Romano-Dacica. Izvoare antice ale islorid Romliniei coordo nata de Eugen Cizek, editata de catedra de Umbi C1asice a Facult~tii de Limbi Str~ine, Universitatea Bucu~ti (vol. I reeditat in 1992, vol. II in 1994, iar vol. III publicat in 2003) ~i Zoe Petre, Practica nemuri';i. Olectura criticii a izvoarelor grecegti reje,;tonre In geti, Polirom, 2004.
13 revista "Columna lui Traian", inipa~ ~i condus;1 de B.P. Hasdeu, ~i a continuat timp de patru ani, realizand 19 articole. Materialul ~i I-a organizat pe paragrafe, un paragraf conpnAnd unul sau mai mulp autori. Primele paragrafe sunt scurte, concise, dar, ell treeerea timpului, acestea ea~tig;l in amploare: dac;l lui Strabon ii sunt alocate doar doua randuri In paragraful 2, In ultimele parp ale lucr;lrn paragrafele dep~esc adesea 0 pagin;1. Ordinea prezen t;1rii autoriIor nu este dar;1. Primul prezentat este ~i eel mai impor tant, in viziunea lui Papadopol-Calimah: Dio Chrysostomos, deoa reee tr;lise in tara daciIor. tnsc1 urmittorii nu respec~ nici ordinea cronologic;l, nici pe cea a importan~i, nici pe cea alfabetieit, dar u neori autoril sunt grupap pe subiecte (argonaupi, hiperboreii etc.). Intervalul spapo-temporal acoperit de autorii studiap de Papadopol-Calimah este foarte mare. De la Scylax din Caryanda, contemporan cu Darius (sec. VI !.Hr.) la Nikephoros Blemmydas (sec. XIII d.Hr.), de la celebril Aristotel, Strabon, Hecateu, Ovidiu, Tacit, Pliniu cel Bittrm ~i eel Tan;lr, Traian, Criton, Dio Cassius, Arrian, la mai pupn cunoscupi Demetrios din Callatis, Aethicus Hister, Hermippus Berytius, Nimphodor Siracuzanul, de la legen darii Orfeu, Abaris, Anaeharsis, Mnaseas, la seriitori armeni pre cum Mar-Apas-Catina, Bardessan sau Moise Choren. Cei mai mulp dintre autod sunt luap in discupe pe seama unor informapi ale contemporanilor lor, care ceritific;l faptul cit ac~tia au scris despre dad. Cu alte cuviote, cartea lui Papadopol-Calimah este mai degraba 0 enumerare a izvoarelor care vorbesc despre ceea ce s-a scris despre dad, dar s-a pierdllt. Old atata vreme cat aceste texte nu mai exist;l, ele nu puteau constitui subiectul proprill-zis al studiului. Papadopol-Calimah scrie despre ceva ce nu mai este, dar despre care ~tim c;l a fost. 0 a doua categorie cuprinde scrieri despre care istoricul bc1nu i e~te c;1 ar fi conJinut informapi despre Dacia, dad sau gep. El extinde aria posibilelor izvoare ~i la scrierile pierdute care au tratat despre scipi din zona M.1rii Negre, con~tient fiind c.1 sub numele de "scip" sau "Scythia" nu de putine ori erau cupr~i ~i gepi. Un argument puternic tl constituie chiar fragmentele r.1mase din Genca lui Criton, care, atunci cAnd vorb~te despre adversarii lui Traian, li num~te gep, iar cand vor~te despre tara lor, 0 num~te SCljthia. tntr-adev.1r, numele de
14 Geh'a pentru tara geplor este neuzual in izvoarele antice. Nu putero ~ti intotdeauna d .nd anume sub numele de "scip" se ascund ger ~i dind nu. Totu~i, Papadopol-Calimah a decis sa alcatuiasdi un corpus maximal de autori, inc1uzAnd ~i aceast~ categorie de izvoare, cu toat~ incertitudinea pe care 0 prezintlt La sfiiTl'itul celor 282 de paragrafe, Papadopol-Calimah nu ne prezintA 0 conc1uzie. i~i exprim~ doar triste~ea pentru pierderea atator opere valoroase, care ne-au privat de informapi cu privire la strelmo~ii no~tri. Nu inceardi 0 statistiC~, pentru a constata cat de mult s-a pierdut, in tomparape eu ce s-a pl1strat. Nu cautii cauze, altele decAt cele cunoscute - distrugerile de biblioteci, lipsa tipa rului. ~i nu compar~ situatia scrierilor despre daci cu cea a serie rilor despre alte neamuri. Probabil di nici nu existli intreprinderi similare cu privire la izvoarele eelfilor, iberilor, germanicilor sau ale altor popoare. Autorul face doar 0 inventariere sobrl1, obiec tiva, fara sa 50 lanseze in nid un fel de speculare. Totu~i, cu toat1 prudenfa, necesar~, trebuie s~ remarci1m cateva lucruri in primul rand, numclrul mare de scrieri dispclrute " a ting~Uoare de Dacia". E posibil sel nu se fi seris despre nid un alt nearn al Europei din afara lumii greco-romane atata c;it s-a scris despre daci: capitole IDtregi in lucrclri de istorie, c~rp intregi (I'raian, Criton, Dio Chrysostomos), ori referinte mai mult sau mai putin ample. in comparap.e eu ce ne-a relmas din aeeste serieri, procentul pierderilor dep~e~te probabil 90%. Aceasta constatare ne conduce spre 0 conc1uzie surprinzJ.toare: interesul anticilor pentru neamul dacilor era mai mare dec;it ne-am imaginat panel acum. Abia inswnarea acestor pierderi ne ajut1 sel ne formilm 0 imagine justA cu privire la cat de mult s-a seris ~i cat de mult se ,tia in Antichitate despre dad ~i tara lor. in a1 doilea rand, remardl.m 0 anume "consecven~" in dispa ritia textelor pentru unele perioade, in special pentTu epoca cea mai interesant1 pentru isotricii antici, cea a rclzboaielor daco romane. S-a seris mult despre cucerirea Daciei ~i transformarea ei in provincie roman~, dar s-a pierdut tot, cu exceppa c;itorva palide excerpte ale lui Xifilin din Dio Cassius. Au disparut: lucrarea lui Traian despre r~zboiul cu dacn, intitulatil. Dacica (sau De bello dacico); cartea medicului lui Traian, Criton, intitulatil. Getica;
15 scrierea lui Apollodor din Damasc despre construcpa podului de la Drobeta; toate opereJe istoricilor de curte ai lui Traian (eel pupn patru la numar) care au scris despre imparat ~i despre rhboaiele sale cu dacii; biografia lui Traian scrisa de Tacitus; eapitolele din istoria aceluia~i autor, in care eran tnfa~ate luptele eu dacii; istoria Daciei scrisa de Dio Chrysostomos, invatat exilat in Dacia in vremea lui Domipan, dar foarte iubit de Traian; edictul lui Traian, in care erau consemnate toate operapunile din timpul eelor doua razboaie, ca ~i cheltuielile de rhboi; scrierile lui Pliniu ~el TAn~r, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit ~i el pe larg despre cucerirea Daciei; poemullui Caninius, un bun prieten allui Pliniu, care a scris in versuri istoria ra.zboaielor ell dacii; istoria' Daciei cuprinsa in capitoJuJ 22 al istoriei lui Appianus; biografia lui Traian, scrisa de Plutarh, celebrul istoric gree; capitolele despre Dacia din istoria lui Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnatli de Dio Cassius; capitolele din istoria roman~ a aceluia~i autor, care tratau despre r~zboaiele lui Domipan ~i expe dipile lui Traian in Dacia. Acestea din urm~ au ajuns la noi, cum spuneam, sub forma foarte fragmentara ~i in rezumat. $i inca altele. tn rest, totul s-a pierdut! Foarte probabil au existat consem naTi ~i despre grandioasa column~ a lui Traian, dar nimie nu a ajuns pan~ la noi. Desigur, 0 intrebare care se ridica dup~ 0 astfel de enumerare este cea legata de cauze: de ce au disparut aceste scrieri? Este yorba doar de coinciden~? Este numai mAna sorJii? Sau a existat, la un moment dat, din motive gren de intuit, 0 incercare de inlatu rare a documente]e referitoare la dad? fusa in lipsa oridirei dovezi, orice tentativa de raspuns se situeaz~ in domeniul specu laJiilor.
* * *
Stadiul la care se afla in vremea lui Papadopol-Calimah cercetarea izvoarelor cu privire la daci nu este mult diferit de cel de astllzi. Totu~i, au aparut intre timp cAteva izvoare socotite pAn~ adineauri pierdute pentru totdeauna, motiv de optimism pentru
16 cercet1tori: oricAnd ar putea sil aparil 0 scriere considerat1 pier dutil. Astfe} s-a intAmplat ell manuscrisul Bodmer, care conpnea 0 comedie a lui Menandru, sau ell manuscrisele descoperite la ince putul secolului XX la Oxyrinchus, In Egipt. Mii de manuscrise necatalogate se afHi in depozitele Bibliotecii Vaticanului.. a~teptan du-~i randul. In 1975 au fast descoperite ca.teva mii de manuscrise antice intr-o indipere ziditli din M~nastirea Sfanta Ecaterina de pe muntele Sinai. Astfel de descoperiri se pot produce oricand. Prin urmare, este intru totul plauzibil ca numeroase scrieri considerate pierdute s~ nu fi pierit definitiv, ci s~ se afle depozitate undeva. in acel~ i timp, trebuie s~ admitem di niei izvoarele existente nu au fast cercetate suficient ~i uneori au beneficiat de interpretllri indoielnice. in plus, numeroase informatii se gasesc in ludlrile unor ci!irturari medievali, care au putut avea la dispozipe serieri vechi ce intre timp s-au pierdut. Un caz elocvent este eel al geogra fului Philippe Brie! (1601-1668), care a publica! In 1648 0 geografie a lumii antice in comparatie cu geografia lumii rnoderne, intitulat:i. Parallela geographiae veten's et novae. In capitolul despre Dacia.. Briet citeaz:i. dou:i. fraze cu privire la daci dintr-o lucrare pierdut~ a lui 1 Cato eel Bi!itran .. Origines • Pan~ acurn nu se ~tia c~ acest autor a seris despre dad. Din On'gines s-au pi!istrat cAteva fragmente.. dar nici nnw nu sugera vreun interes allui Cato pentru neamul daci lor, d~i autorul face referiri ~i la unele neamuri din afara ltaliei, cum ar fi hispanicii. In volumul al II-lea, cap. V - Historica descriptio Daciae, pg. 1, De Dads in genere, nurn. 1, Nomen, p. 280, intAlnim urrruitoarea afirmape: Cato in originibus Danos eosdem esse cum Dads scripsit (" Cato a scris in Origines c~ danii sunt acei~i ell dacii"). Apoi, pupn mai jos, la pg. 3 De Danubio, num. 1 Nomen, p. 284: Cato in originibus dicrum esse vult a Danis qui iidem sunt cum Dads ("Cato in Origines pretinde ca [Dunarea] a fos! numitli [a~a] de la dani, care sunt aceia§i cu dacii"). De unde avea Briet aceste inforrnapi? Dare vlzuse )ucrarea.. astilzi pierduti!i, a lui Cato? Sau preluase cele doui!i afirmapi ca pe n~te citate, de la vreun alt autor din vremuri
1 Vezi Aurora PeJ:an, Daci $i dani la Cato Maior, in "Sarmis. Studia Dacica", nr. 2. aprilie, 2007, http://www.sarmis.org/petan0702.htm.
17 apropiate de ale sale? Poate fi yorba de 0 confuzie, e posibH ~ fi luat informatiile de la alt autor ~i sit i Ie fi atribuit lui Cato? Putin probabil, da~~ 'pnem cont de scrupulozitatea ext:raordinar~ Cll c~re ~i-a aldt.tuit volumele. Nu it putem suspecta pe autor nid de vreo intenpe de denaturare sau mitologizare a adev:1rului istoric. Lucrarea lui Briet, insllmand peste 1000 de pagini, este extrem de temeinic~ ~i de bine documentatii. Ea infit~eazli istoria ~i geogra fi. Intregii Europe din Antichit.te pana In see. al XVll-Iea, iar In economia lucr~rii sale dacii ~i getti oeup~ un loe minor. Autorul era francez de origine ~i e putin probabil s~ fi incercat s~ atribuire danezilor 0 ascenden~ dadcii, cum se intampl~ la unii autori medievali nordici. De altfel, la capitolul despre Danemarca, Briet nu pomene~te nimic de 0 legnurit a danezilor ell dacii. 1n plus, ar fi extrem de straniu ca Briet s~ fi atribuit Cll de la sine putere identitatea dad-dani tocmai lui Cato, despre care noi nu ~tim sit se fi preocupat vreodat~ de dad. o confirmare a informapei de la Philippe Briet se reg~se~te intr-o sur~ pe care ne-a indicat-o profesorul Istvan Bodnar de la Universitatea E6tvos din Budapesta. 1n comentariile la IIMeteo rologia" lui Aristotel ale cardinalului P~ter Pazmany, scrise in 1598, sub cuvantul Danumus apare urm~toarea not1.: Danumus. Anianus Cato in Originibus Danumum vult ab aeeoUs Danis eognomi natum l . ("Danubius. Anianus Cato in Origines sustine cit Danubius este numit [~al de la danii riverani"). Este v~rba tot de 0 lucrare numitol Orgines, a unui autor Cato, dar al citrui nume este insopt de un alt nume, Aniallus. Profesorul Bodnar presupune c:1 Anianus (sau Annianus) este autorul de Ia care Pazmany a imprumutat citatul din Cato. De data aceasta numele dacHor nu mai este pomenit, ci doar al danilor, dar pasajul are in mod evident legit tura cu eel citat de Philippe Briet. Este greu de imaginat ca cei doi au deformat independent 0 informape. eel mai probabil este c~, la un moment dat, din opera lui Cato existau mai muIte fragmente decat exist~ astlt.zi, iar mtre acestea se aflau ~i unele referiri la dad. Aceasta ar deveni prima atestare a dacilor, devansand-o eu un seeol pe cea a lui Caesar din De bello Gallico. Astfel de detalii, nu
1 Petri Cardinalis Pazmany Opera Omnia vol. III. p. 545, Budapesta, 1894.
18 pupne in serierile cilrturarilor medievali, ar putea duce la recu perarea multor informapi considerate pierdute . • • •
Posteritatea lui Papadopol-Calimah ~i a lucrilrti lui este una emblematicil. Ampla lui investigape a avut aceea~i soartil eu cea a izvoarelor pe care Ie-a cercetat: ignoratl1, uitatl1, aproape pierdutli. Nimeni nu a citat-o vreodatl1, cu exceppa lui George Cillinescu, in /storia sa. Nici un istoric, specialist in epoca dacilor, nici un cerce ~tor al izvoarelor antice, nu a pomenit vreodata (caci pr-babil nu a cunoscut) contribupa lui Papadopol-Calimah. Ramasa !ntre filele mgalbenite ale revistei "Columna lui Traian", nu a beneficiat p§.na aeum de roci 0 reeditare sau strangere in volum. Valoarea infor map..ilor stranse de autor nu seade odaffi eu treeerea timpului. Cartea sa este asffizi, e§.nd istoria daeilor a ineetat sa fie un dome niu important al cercetarti academice, mai valoroasa ca oric§.nd. Dupa parcurgerea acesti carp, ramanem cu senzapa ca pier derea nu este 0 anomalie sau 0 exceppe. Pierderea este regula). Probabil unn vor spune ca ce e pierdut e bun pierdut ~i nu ne mai intereseaz.1. Nu este a~a. Hecare opera. a influentat 0 generape sau mai multe de cititori, seriitori ~i istorici. Hecare opera a produs un ecOll, iar cartea lui Calimah face in sfar~it dreptate acelor pagini pierdute, incercand sa sa]veze ceea ce nimeni nu a mai incercat sa fad. nici pana la el, nici dupa el: imaginea a ceva ce ar fi putut sa. fie. 0 insumare a golurilor prin cercetarea plinului din juru! lor, 0 istorie paralela, fara de care justa evaluare a izvoarelor ramase nu este posibilll.
Aurora Pelan
1 Un demers asemi1niitor eu eel at lui Calimah, dar aplieat intregii literaturi a lumii, intalnim la Stuart Kelly, The Book of Lost Books ("Cartea dirJilor pierdute"), Penguin 2005, eu 0 edipe in hmba itahanl Il libro dei libri perduti, Rizzoli 2006.
19
Alexandru Papadopol - Calimah repere bio-bibliografice'
In contextul culturii ~i viepi politice romane~ti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Alexandru Papadopol-Calimah ocup~ un loc de seamil. S-a n~cut in anul 1833~ la Tecuci.. fiind inrudit pe linie maternil ell familia domnitorului moldovean Scariat CaUimachi. Din tinere~ s-a dovedit a fi un luptlnor pentru apilrarea valo rilar tradiponale, a spirituali~tii ~i uni~pi neamului romAnesc. PentTu putemicul silu sentiment patriotic, domnitorul Alexandru loan Cuza I-a nurnit pe acest om politic conservator ministru de externe, in perioada 17 octombrie 1865 - 11 februarie 1866, dupa ce, in urmil ell capva ani, ocupase funcpa de prefect al judetului Tecuci. Sub orAnduirea lui Carol I i s-a incredinptt dernnitatea de ministru al Cultelor ~i instrucpunii Publice (1868). De-a lungul vielii, Papadopol-Calimah a legat Slranse priete nil ell oamenii de culturil ai epocii, in special ell Vasile Alecsandri, in a cMui revisU, Romania literaril, §i-a fileut ~i debutul, ell artico lui "Limba romaneasca" (1855). In aceasta prima scriere, el face dovada ata§amentului fata de limba popular~ romaneasc~, eombii land eu fervoare neo-Iatinismul ~i purismul, doui1 eurente imbriip ~ate de majoritatea filoJogilor romani din veacul al XIX-lea, "mulp, insuflep,p, de duhul nobilismului sau neo-Iatinismului, au intre prins intreprinderea eea mai gre§itl ~i cea mai improtivitoare civi lizatiei popoarelor. In loc de a se indeletnici cu limba p~rinlilor lor.. curiipnd-o numai de aeele ziceri stritine ee ar fi eu totul nero mane ~i nu inriidiieinate in popor.. ei au indep~rtat ~i aeele cuvinte care, fiind romane §i indditeinate din veaeuri in tarii, sint mult
• Capitol intocmit de Andreea RAsBOIU, bibliotecar la Biblioteca Napo nalll a Romaniei.
21 mai melodice ~i mai frumoase decat cele de acurn introduse"l. Romiinii sunt indernnap s~-~i respecte limba stri1.mo~iJor, evitiind neo-Iatinismul pentru ca si1. "n-o conducem la 0 intreagi1. dege nerape, dizbri1.cdnd-o de antichitatea ei, cand noi d~torim si1. 0 p~s tram cu pretuire"2. Alecsandri a apreciat corespondenta purtati1. Cll eruditul s~u prieten ~i, de altfel, a trimis spre publicare "Convorbirilor literare" mai multe scrisori primite de la acesta. lntr-una dintre ele, datatl11 martie 1890, poetul Ii vor~te lui Papadopol-Calimah despre un obicei practicat pe aceste meleagllri de 1 martie, "dlnd toate fetele ~i fl~c~ti romilni ~i leag~ mMti~oare la gat sau la braf', rugandu-l s~-~i exprime opinia asupra vechimii acestei datini "m_ai indatora foarte mult dad. ai putea descoperi ceva despre acest obicei ~i mi-ai comunica Ofice vei afla"3. "Hamicul ~i omniprezentul"4 Alexandru Papadopol-Calimah, dup~ cum il nume~te George C~linescu, a avut insemnate contri bupi in diverse publicapi, precum IIRevista literar~ ~i ~tiintifidi", "Columna lui Traian", IIConvorbiri literare", "Revista noua", "Arhiva", "Romdnia literarii". Specialist in istorie veche, limbi c1asice ~i slavona, el este autorul unor studii importante despre trecutul nostru ~i vechea cultura romaneasc~. A tradus din limba rus~ Cuvfntu despre espedipa lui Igor Sveatosltwici, Prindpele Navgorodului Nordicu contra poilRJfiloru sau cumaniloru. De asemenea, lucrarea Generalu Pavelu Kisseleff in Moldova 1i Tera-Romaneascii: 1829 - 1834 a fost realizat~ dup~ documente ruse§ti.
1 AI. Papadopol-Calirnah, Limba Tomaneasca, in P. Cornea, M. Zamfir, Gandirea romaneascii pa§optista, vol. 2, Bucure~ti, Editura pentru Literatud1., 1%9, p. 299. 2 Ibidem, p. 298 3 Scrisoare de la V. Alecsandri c~tTe Alexandru Papadopol-Calimah, din 1.03.1890. Apud N. Chiscop, Alexandru Papadopol-Calimah, in "Dunarea de jos", ian. 2004, or. 23, p. 9. 4 C. Calinescu, Isloria Iileraturii de la origini pana fn prezent, Ia~i, Editura Minerva, 1970, p. 515.
22 Lui Ii datoram ~i lTaducerea din greaca veche a pieselor de teatru Adunarea zeilor ~i Jupiter tragic de Lucian din Samosata, doua capodopere dramatice in care sun! amintip getii ~i credinja lor in Zamolxe. ~a dedicat cu predidere cercetlirii izvoarelor antice, autorilor din vechime, ale c~ror scrieri Hlceau referire la str;tmo~ii no~tri geto-daci. In lucrarea sa Botanica daco-geticii red~ denumirile de plante tiim~duitoare dacice cuprinse in dOlla lucrari de medicina din primeJe dOlla secole ale erei noastre, aparpnAnd lui Dioscoride Pedanios ~i lui Pseudo-Apuleius. Papadopol-Calimah analizeazli existenta mai multor variante pentru numele aceleia~i plante ~i considera cil aceasta se datoreaza dificultliplor de transliterare.. ell caractere grece~ti ~i latin~ti, a anumitor foneme prezente in limba daca. in acest sens, savantul afirma: "cop~tii greci au schimonosit o mulpme de autori ~i patimeau fir~te de boala originara de a supune regulelor elenice de prosodie ~i de eufonie orice cuvant str~in"l. El remarc~ asem;marea izbitoare a Wlora dintre termenii redar in cele dou~ lucr~ri eu denumirile utilizate in mod curent in limba roman~ moderM.: tura sau turitia, tunee, turitia mare pentru dacicul tura; iedera pentru dacicul edera; rostopasca, rostopaste ~i crusta pentru crnstana; tulpiniu, tulpinu, hllik:i1Za, ~tiru-mic, !jtinl-ro~ ~i torsura pentru dacicele mlpiIa, stiifozila ~i storsura; mazare, miiziiroi pentru mozula; sialia, salbia, jafea, jalea de climp pentru salie; ulmuf, uImarea pentTu alma; cicuta pentru calida, C1Jcalida ~i cocalida; tatiirca pentru dacicul tutastra. 2 Sinteza Scrieri vechi pierdute atingiitaare de Dacia, publicatA intre anii 1872-1876 in paginUe revistei conduse de Hasdeu, "Columna lui Traian", este 0 lucrare unic~ in cultura noastr~ prin abordare ~i rezultate, punand laolalU informap.i despre aproape 300 de autori antici greci, latini ~i de alte neamuri ~i despre lucr~rile lor in care se trata despre dad sau Dacia, dar care s-au pierdut intre timp: 0 reconstituire, pe baza informatiHor care au supravietuit, a cat de mult se ~tia in Antichitate despee dad.
1 AI. Papadopol-Calimah, Dioscoride ~i Luau Apuleiu (Botanica daco-getica), Bucuresd, Typografia Societatei Academice Romane, 1879, p. 23. 2 Ibidem, p.21-22.
23 in anul 1876, ca 0 incununare a intregii sale activitlip ~tiin tifice, a fost primit in randul membrilor Academiei Romfine, pen tru ca la 23 martie 1890 s~ fie ales vicepre§edintele Secpunii Isto rice din cadrul acesteia. Prin punerea in lumin~ a nenuIlliirate izvoare naponale ~i straine, mai pupn prezente in istoriografia romaneasc~, Alexandru Papadopol-Calimah a contribuit din plin la cuno~terea ~i intele gerea trecutului ~i mo~tenirii noastre spirituale. La 18 iunie 1898, carturarul moldovean se stingea din viata, dupa ce ultimii ani ii fusesera intunecap de drama pierderii sopei, Amalia, ~i a fiicei sale, Elena, la doar 25 de ani. In semn de recuno~tint~, autori~p1e locale i-au redat locul bine meritat, a~ezandu - i statuia in parcul central aI or~ului natal, aHtturi de cele ale altor personalitlip tecucene.
Lista selectiva a scrierilor Illi Alexandru Papadopol-Calimah
Limba romaneasea. in: "Revista literara", 9 iulie 1855, nT. 26; reeditat~ In: CORNEA, Paul. ZAMFIR, Mihai. Gilndirea romilneascii pa§optistii, vol. 2. Bucure§ti: Editura pentru Literatur~, 1969, p. 296- 301; reprodus In: MIRCESCO, V. (Vasile Alecsandri), Grammaire de Ia langue Roumaine. Paris, 1863, in prefaja semnatli de A. Ubicini, I - XXVI
Curtea de easafie in Franta. Iassi: Tipografia lui AdoU Bermann, 1862. 113 pag.
Reglementul pet/1m serviciul Curtei de Casaliune din Franla: noliuni despre Ministerul Public. Iassi: Tipografia lui Adolf Bermann, 1862. VIII + 55 pag.
Scrieri vee"i pierdute atingiitoare de Dada. In: "Columna lui Traian", 1,1872, nT. 28, p. 228-230; II, 1873, nr. 1, p. 10-11, nT. 2, p. 17-18; ill, 1873, nr. 6, p. 91-93; IV, 1873, nr. 7, p. 123-125; V, 1873, nr. 8, p. 131-132; VI, 1873, nr. 10, p. 177-179; VII, 1873, nr. 12, p. 236-238; VIII, 1873, nT. 13, p. 249-250; IX, 1874, nr. 4, p. 83-85; X, 1874, nr. 5,
24 p. 107-109, nr. 7, p. 171-173, nr. 9, p. 231-232; X, 1875, nr. 1, p. 27- 29; X, 1876, nr. 2, p. 72-82; serie nou~, 1876, nr. 3, p. 125-136, nr. 4, p. 165-171, nr. 5, p . 213-221, nr. 6, p . 257-269
Dioscoride ~ Luau Apuleiu: (Botanica daco-getica). Extras din: "Ana lele Societl1!ii Academice", Seria I, Tom. XI. 1878. Reeditat~ ca: Dioscoride ~ Luciu Apuleiu: (Botanica daco-getica). Bucuresci: Typo grafia Societatei Academice Romane, 1879. 24 pag.
Dare de seama despre scrierea lui Atanasiu Comnenu Ipsilantu in ce privesce pe romani. Extras din: "Analele Academiei Romane", Memoriile Secpunii Istoriee, Seria 2, Tom. 2, Sect. 2, p. 427-535. Bucuresci: Tipografia Academiei Romane, 1881.
Douif documente pentrn istoria noastrii contimporanif. tn: "Convorbiri literare", XV, 1881, nr. 6
25 mai 1856. In: "Convorbiri literare", XVI, 1882, nr. 10
Mi~carea literarii pravensalii.ln: I1Convorbiri literare", XVI, 1883, nr. 11
Natita despre Cronica lui Hur: in: "Convorbiri literare", XVU, 1883, nr.4
Despre Alexandru Mavrocordatu Exaporitulu fi despre activitatea sa politicii §i literarii. Extras din: "Ana1ele Academiei Romane", Seria 2, Tom. 6, Seq. 2. Bucuresci: Tipografia Academiei Romane, 1884.
Cercetiiri jilologice despre Romnnia. In: "Convorbiri literare", XVIII, 1884,nr.5
Costacl1e Negri: (un document pentru istoria noastrii contimpuraniiJ. in: "Convorbiri literare", XVIII, 1884, nr. 7
Sloboziile in Romnnia: (0 carte domneascii ineditii din 1662). In: " Convorbiri literare", XVII, 1884, nr. 12
25 Scrisoare despre Tecuci.ln: "Convorbiri literare", XIX, 1885, nr. 5
Despre Gheorghie Stefan Voevod, Domnul Moldovei:(16S3-1668}. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1886. 152 pag.
Duniirea In literaturii fi in tradifiuni. Extras din: "Analele Academiei Romane", Memoriile Secliunii Literare. Seria 2, Tom. 7, Sec). 2, p. 309-377. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1886.
Dezrobirea tiiranilor in Moldova. In: "Convorbiri literare", XXI, 1887, nr. I, 2
Generalulu Pavelu Kisseleffin Moldova ~ Tera-Romanesca: 1829-1834: dupa documente rusesci. Extras din: "Analele Academiei Romane", Memoriile Sectiunii !storiee. Seria 2, Tom. 9, Secl. 2, p. 65-148. Bucuresci: Tipografia Acaderniei Romane, 1887.
Nolita istorica despre ora$ulu Boto$ani. Extras din "Analele Acade miei Romane", Memoriile Secliunii Istoriee. Seria 2, Tom. 9, Secl. 2, p. 93-130. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1887.
Cantecul hahnanului Ivan Serpeaga. in: "Convorbiri literaTe", XXI, 1888, nr. 11
Notila istoricil despre Barlad. Barlad: Editura Tipografiei George Catafany, 1889. 114 pag.
Amintiri despre Costache Negri. in: "Revista nou~" , II, 1889-1890, nr. 9-12
Despre Atanasie Patelarie, patriarh ecumenic. in: "Convorbiri literare", XXIII, 1890, nr. 12; XXIV, 1890, nr. 1
Douii riinduri din istoria $coalelor fn Romania. in: "Culegeri literaTe" 1 partea a 2-a, Bueure:;ti, 1891, p. 8-14
26 Despre "Dereptate", locul unde s'a aclamat Damn ~tefan cel Mare. Extras din: IIAnalele Academiei RomAne", Seria 2, Tom. 17, [Burur"\lti, 1894-1895]
Sofia Paleolog nepata Imperatului Constantin XlI Paleolog si Domni!a Olenafiica Domnului Moldovei ~tefan-cel - Mare: 1472-1509. Bueuresci: Lito-Tipografia Carol Gobi, 1895. 157 pag.
Un episod din istoria tipografiei fn Romania. Bucuresci: Institutul de Arle Grafice Carol GobI, 18%. 18 pag.
Lu miniiricii ~ Ti tina§. tn: "Arhiva", VII, 1896, nr. 1,2
CiIlbiir Vadii in istoria Moldavei ~ in drama Dlui. Vasile Alecsandri, " Despot Vodif". In: ALECSANDRI, Vasile, "Drame istorice". Scrisul romanese, [193?], p. CXXXVlII- CLVl.
Pana la de,teptare: din scrierile lui AI. Papadopol Calima" / pub!, de fiul sau, Paul AI. Papadopol-Calimah. Tecuei, 1908. 15 pag.
Traduceri
Cuvfnhl despre espedifia lui Igor Sveatos/auici, Principele Navgorodului NordiCl,/. contra polov#loTU sau cumaniloTU / trad. ~i note de Alexandru Papadopolu-Calimahu. Extras din: "Analele Aeade miei Romane", Memoriile Secpunii Literare. Seria 2, Tom. 7, Sec~. 2, p. 141-169. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1885.
LUCIAN DIN SAMOSATA. Adunarea zeilor. In: "Convorbiri literare", XIII, 1879, nr. 4
LUCIAN DIN SAMOSATA. Jupiter tragic. In: "Convorbiri literare", XXIV, 1890, nr. 3,4
27 Referinte critice
BIBLIOGRAFIA ROMANEAscA MODERNA: 1831-1918. Vol. 3: L-Q. Bucu"'l'ti: Editura ~tiin!ifica ~i Enciclopedica, 1989.
CALINESCU, George. Tston"a literaturii de Ia origini panii fn prezent. Ia~i: Editura Minerva, 1970. cmscop, Nicolae. Alexandru Papadopol-Calimah. in: "Dunarea de jos", an 3, nr. 23, ian. 2004, p. 9
DICfIONARUL LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI P ANA LA 1900. Bucure~ti: Editura Academiei RSR, 1979.
PAP ADOPOL-CALIMAH, Alexandru. Limba romaneascd. In COR NEA.. Paul. ZAMFffi, Mihai. Giindirea romiineasca pa§optistii. Vol. 2. Bucur~ti: Editura pentru Literatura, 1969, p. 296-301
PREDESCU, Lucian. Encic/opedia Cugetarea. Bucure~ti : Cugetarea - Georgescu Delafras, 1940.
28 Nota asupra ediFei
Textul de falii reune~te pentru prima oara 0 serie de 19 articole publicate de Alexandru Papadopol-Calimah In revista "Columna lui Traian" Intre anii 1872-1876:
seria I 1872 nr. 28, p. 228-230 seria II 1873 nr. 1, p. 10-11 nr. 2, p. 17-18 seria III 1873 nr. 6, p. 91-93 seria IV 1873 nr. 7, p. 123-125 seria V 1873 nr. 8, p. 131-132 seria VI 1873 nr. 10, p. 177-179 seria VII 1873 nr. 12, p. 236-238 seria VIII 1873 nr. 13, p. 249-250 seria IX 1874 nr. 4, p. 83-85 seria X 1874 nr. 5, p. 107-109 nr. 7, p. 171-173 nr. 9, p. 231-232 1875 nr. 1, p. 27-29 nr.2, p. 72-82 serie noWi 1876 nr. 3, p. 125-136 nr. 4, p. 165-171 nr. 5, p. 213-221 nr. 6, p. 257-269.
Actualizarea ortografid1 ~i morfologid1 ne-a ridicat unele probleme. AI. Papadopol-Calimah ~i redacta articolele In perioa da in care abia se trecuse la scrierea eu alfabet latin iar ortografia era in curs de constituire. Hasdeu tnsu~i propunea modificari ortografice in revista sa de la un nunliir la altul Primele serii de articole sunt scrise 1ntr-o ortografie pronuntat iatinizantA, pe cand urmiitoarele sunt mai aproape de ortografia modema. Am operat o unificare, eu dorinta de a face cat mai accesibil textul pentru
29 cititorul de astllzi, Incercand totu~i sa pastram, pe cat posibil, stilul autorului Am efectuat unele modifidlri sau completliri doar acol0 unde sensul frazei nu era claro Toate completlirile sunt semnalate intre paranteze drepte. Numele proprii sunt adaptate in corpul textului, eel mai adesea a~a cum Ie-a reclat autorul. in titlurile paragrafelor ins~, ele figureau, de regula, neadaptate (de ex. Stephanos Bysantion In tillu, dar ~tefan din Bizanl in rest). Am facut mici modificari, in sensu} actu.aliz~rii lor (Cicerone, Dione au devenit Cicero, Dia), dar nu am intervenit asupra oppunii autorului pentru 0 form~ sau alta (de pilda am lasat [amandes pentru Jordanes, forma din urma flind stabilitll de Th. Mommsen mai tarziu). Am adiiugat traduceri pentru texteie in latina, greadi !Ii franceza, cu exceppa unor texte scurte a1 direr sens rezulta dar din comentariul autorului. Traducerile sunt redate mtre paranteze pi1trate 11i sunt urmate de trimiterea la sursa din care au fost preluate. Pentru izvoarele grece~ti §i latine§tif traducerile au fost preluate eel mai adesea din cele douli volume de izvoare editate de Academia Romana (v. supra), indicate In text prin siglele I1R ~i FHD. Acolo unde nu exit:i1 nici 0 indicape, traducerea ne aparpne. Notele autorului sunt plasate la sfAr~itullucrMiif in numero tare continuli. Am adliugat cateva note in subsolul textului, acolo unde era neapiirat:i1 nevoie, pentru corectarea sau actualizarea unor informatii. Am p,1lstrat ordinea paragrafelor, dar am coreetat nume rotarea in unele locuri, unde num,1lrul unui paragraf se repeta sau ordinea era slirit:i1. Totodat:i1 am preferat 0 numerotare continuli de la prima la ultima serie, d~i in original autorul incepe seria nou,1l, eea din 1876, eu paragraful 1. Am coreetat de asemenea nume rotarea notelor de subsot, nu de putffie ori gre~itii prin repetarea acelora~i erne san prin plasarea gr~itii in text a trimiteru. Am operat unele corecturi miirunte in textele grec~ti ~i latinefiti, care au suferit erori in original din pricina culegerii tipografice. Am intocmit un sumar al c,1lrp.i, care cuprinde lista autorilor in ordinea prezent:i1rii lor in text. Ca urmare, nu am socotit nece sar,1l realizarea ~i a unui indice de nume. A.P.
30 De pe ~rmurile Dun~rii noastre, un om pe atM ilustru, pe cM nenorocit, Publius Ovidius Naso, cugetand asupra viepi produ cerilor geniului omenesc, trimitea Romei, iubitei saJe patrii, aceste dulci ~i frumoase cuvinte:
Tabida consumit ferrum lapidemque vetustas; NuUaque res maius tempore robur habet. Scripta ferunt annos: scripsit Agamemnona nostri; Et quisquis contra, vel simul, arma tulit. Quis Thebas septemque duces sine carmine nosset, Et quicquid post haec, quicquid et ante fuit? Tantaque maiestas ore canentis eget.1
. [" Mai tare decM timpul pe lume nu-i nimic. Dar scrisu-nfruntl1 timpul: din scris pe Agamemnon il ~tii ~i pe o~tenii ce s-au luptat cu eL De n-ar Ii fost poepi, de Teba, de cei ~apte, De ce-a fost inainte ~i dup~, cine-ar ~ti ? Au pururea nevoie de-un glas de canti1ret-" trad. reodor Naum in Publius Ovidius Naso, Opere, Editura Gunivas 2001, p. 1011.1
N-avea ins~ pe deplin dreptate acest iubit ienerorum lusor amorum2, ~i-n dep~rtarea anilor b~tranului Guttenberg putea sii-i zambeasc~ malipos, ariitAnd lumii litera sa de plumb, cu care nu mai se poate zice:
Scripta ferunt annos ...
31 A trebuit s~ vin~ tipografial ca vorbele lui Naso s~ fie 0 realitate. Cite serieri de mult pret, cate fapte mari, sunt pierdute pentru noi din lipsa tipografiei, ~i dUll luminll ar fi inIoeuit intunerecul nestrllbatut ee domne~te peste epocile cele mai insemnate ale istoriei faptelor omene~ti!... Cate probleme au r~mas nedezlegate pentru vechea istorie a noastr~, pentru epoca dac~? .. Care a fost limba dacilor sau a gep.Ior? Care au fost adevolratele hotare abori gene ale propriu-zisei Dacii? Care erau carmuirea, legilel literele, chorografia - mtr-un cuvant istoria lor toatl? Aeeste probleme ar fi deslu~ite pentru noil dadi scrierile bol trane s-ar fi pl1strat. Noi ne propunem a da aid 0 nomenclaturii de autori vechi in astl materie, ale dir~r serieri sunt pierdute, poate pentru totdea una.
§ 1. Dio
Intre anii 97-117 d.Hr. a trl1it DiD, filozof stoic, nl1scut in Brussa Bitiniei, supranumit Chrysostomos. in timpul tinere~lor sale, el a cllilitorit mult prin Egipt ~i prin alte tari. Era un Mrbat liberal: spunea adeviirul fiirii fricii. Din eauza aeeasta, eand s-a intors din e.ll.ltoriile sale, el se g.lsi ineonjurat de pericol. imp.l ratul Domip.an condamnase la moarte pe un amie a1lui Dio. Dio pnu discursuri publice, stigmatizAnd aceast.l faptl. Via~ fiindu-i in primejdie, el fugi in Dacia, unde se flleu plugar, uda copacii ~i grlldinile, ellra apll, ~i astfel ~i procura painea de toatl! zi. Dupll moartea lui Domipan, armata roman.l se turburase; insii Dio prin un discurs public a izbutit sii 0 lini~teasc.l, invocand memoria vechii discipline romane. Succesorul lui Domipan, Nerva, rechem.l pe Dio la Roma. Sub Traian, el era atat de iubit ~i stimat, inea.t imp.lratul, intorcandu-se de la biruintele salel il punea al.lturi cu dansul in carul triumfal de aurl in care imp.lrap.i poporului-rege serbau triumfurile lor. Din scrierile sale noi avem numai 80 discursuri importante.3
32 Aeest Dio a seris 0 carte despre fara noastrA: Istona Daciei. Flavius Filostratul, care a trait ~i a scris pe la 230 d.Hr., face men ,tiune de aeeastA scriere ell mare laudit4
§ 2. Slrabon
Marele geograf Strabon, pe la anii 26-1 l.Hr. a seris 0 carte despre Tracia ~i Dacia, care nu 0 avem.s Islona sa in 47 de cArp este eu des~va~ire pierdutA. 6
§3. Appian
Appian a scris, la 147 d.Hr., in doulizeci ~i patru e~rp lstoria Romanilor. Acest mare istoric, atfit de liiudat de Fotiu, a trait sub Traian, Hadrian ~i Antoninus Pius. El a ocupat funepuni inalte. Din istoria sa ne-a riill1as numai jumAtate. Appian a seris 0 istorie a Daciei. in prefata sa la scrierile sale istorice, el insu~i ne zice aceasta:
r ETWV TWKOTTEp · I O'TpOV oUs .6.0KOUs-' PW!lo'iOt KO~OUa t V. ,. O'UOY ypaq,w KaTa €6 vOS' EKOO'TOV tilaE !lEv lr;> ~t~AOVS" €KacrTov TWV l6- 7 VWV Ot lJpt Tat.
{" ... pe unii dintre getii de dincolo de Istru, pe care romanii ii numesc daci ... Seriu in funepe de fiecare popor in parte astfel ineat (luerarea) va fi lmp~rpt~ in eArp dupA popoare."]
Importan!a acestei istorii se dovede~te din ins~i aceste cuvinte ale lui Appian. DupA incredintarea ce ni se dA in Zonaras, lston'a Daciei se euprindea in mtreaga carte a XXII din scrierile istorice ale lui Appian,8
§ 4. Caninius
A fost 0 mare epoeA, a fost 0 mare glorie pentru Roma ~i pennu Traian biruirea lui Decebal, supunerea ~i colonizarea . Daciei. Pliniu eel TanAr, amie al lui Traian, nibun al poporului, prefectul vistieriei publice, consul, guvemator al Bitiniei ~i al
33 Pontului, eomisarul Chi Emiliane Iii augur, aflAnd despre aeeastii. biruin~, seria suveranuJui silu urmiltoarea epistolil de felicitare:
tIc. Plinio Traiano Vietoriae tuae, optime Imperator, maximae, puleherrimae, anti quissimae, et tuo nomine et reipublieae gratulor, deosque imor tales preeor, ut omnes eogitationes tuas tam laetus sequatur even tus, ut virtutibus tantis gloria imperii et novetur et augeatur"9.
["e. PIinius eatre Traian Te felicit atftt pe tine, preabunule lmparat, eat ~i statuI, pentru victoria ta eea mai mare, eea mai frumoas~ ~i eea mai important~ Iii m~ rog la zeii nemuritori ea toate proiectele tale s~ aib~ un rezultat fericit penuu ea faima imperiului s~ se innoiase~ ~i sil ereasea datorita atfttor vitup ale tale."]
eu dacii nu a fost ~or. Romanii se luase de ganduri. Ii numeau afurisiti dw;malli !ji neam nebiruit: EX8pot KaTa.paTOt feTal, ll invicla gens 10, indomiti Getae , Dacus asperl2 ,,[nearn neinvinsl neim blanzipi gep, daeul eel aspru"), daeii oboratori ai Romei: delroit Urbem Dacusl3 ["Dacul a distrus Cetatea"]. Era atunci in Roma un om foarte erudit, anume Caninius. El a seris in versuri istoria expedipunii lui Traian in Dacia. Despre aeeasHi seriere el vesti amieului silu Pliniu, care 11 incurajc1 in intre prinderea ei. Acel poem epic al romanilor este pierdut pentru noil El descria colonizarea ~i intemeierea Daciei traiane, a~ezarea ro manilor in ~rile noastre14 • Sil reproducem 0 parte dinu-o epistol~ a lui Pliniu ditre amieul sc1u Caninius:
"e. Plinius Caninio suo Optime facis, quod bellum Dacicum scribere paras: nam quae tam recens, tam copiosa, tam lata, quae denique tam poetica et (quamquam in verissimis rebus) tam fabulosa materia? Dices immisa terris nova flumina, novos pontes fluminibus inieetos, insessa castris montium abrupta, pulsum regia, pulsum etiam vita,
34 regem nihil desperantem. Super haec, actos bis triumphos: quo nun alter ex invicta gente primus, alter novissimus fuit..."
["e. Plinius saluta pe prietenul sau Caninius Foarte bine fad ca te pregate~ti sa serH despre razboiul dade. a d ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, in sfar~it, mai plin de poezie ~i mai de domeniullegendelor, d~i este yorba de lucruri foarte adevarate? Vei canta rauri noi, fIuvii conduse peste campii, noi poduri aruncate peste fIuvii, tabere a~zate pe coastele abrupte ale munp.ior, un rege alungat din re~din~ sa, izgonit ehiar din via~, fara ea sa fi pierdut nidodata nadejdea; pe Ianga aeestea, doua triumfuri, din care unul a fost eel dintai impo biva unui neam neinvins, iar ceUHalt eel din urma." lIR, p. 477.]
Din aeeasti1 scrisoare pare ca Pliniu urmase pe Traian in expedipunea daciea. El avea 0 mare euno~tinta de afaeerile Daciei, ~ i emar de eele petrecute sub administrapunea lui DecebaP5.
§ 5. Hellanicus
Istoricul Hellanicus (' EMcivlKOS), care a trait pe la 495 I.Hr., a seris 0 carte Despre fntemeierea neamurilor §i a orafelor: fiEpL KTLaE wv e:8vwv Kat 1T6AEWV. Scrierea sa cuprindea ~i narapuni despre Dada16• Ea este eu desavar~ire pierduti1. Ne-au ramas eateva frag mente eonfuze ~i neinsemnatoare17. Hellanicus citeaza mai multe or~e dace. Pe acest Hellanieu~ 11 menponeaza ~i Pausanias18•
§ 6-9. Agretas, Agathon, Ctesipus, Timonax
Ac~ti istorici (' AypETas,' Ayci6wv, KnjeJl1T1TOS, T€[lovac) au seris ~i ei istoria loeala a Dadei. Epocile in care au trait ne sunt necunoseute. Din scrierile lor nu ne-a ramas nimica. Abia cunoCUj tern de existenfa lor ~i de materia despre care au seris, prin mar turille lui $tefan din Bizan!, Suidas, Arpocration ~i Ateneu. Scrie rile lor purtau titlul generic, confuz, ce se da de autorii greci tarilor de dincoace de Dunare ~i spre nord: ~Ku6lKa, adica [storia Scifiej19.
35 § 10-13. Pisander, Parmenion, Dexippus, Hecateu
Ace~ti scriitori au seris ~i ei despre Dacia, precum se vede din citaJiunile lui ~tefan Bizantinul. Dexippus a scris 0 cronica (XpovtKllV), In care citeaza mai multe or~ la carlea XII. Hecateu a scris 0 carte ce avea titlul Europa (EupW1T1l)20. Acest Hecateu trebuie s~ fie acela~i pe care it menponeau Diogene LaerJiu21. Pisandru nu poate" fi confundat cu Pisandru poetul citat de Pausanias22• Hecateu este Hecateul din Milet, citat de mai muite ori de Pausa nias23. El a tr.1it in vremea lui Darius. Herodot I-a imitat24 ~i il citeau de mai multe ori25.
§ 14. Ctesias
La anii 416 i.Hr. a tr~it istoricul Ctesias26" El a scris intre altele Iston"a Persiei $i a Indiei (llE"pcrtKa Kat' I V8tKa), de care avem foarte pupne Iji ciuntate fragmente27. Aceast~ istorie in unele p~rJi ale ei era important~ pentru topografia ~i istoria Daciei. Ctesias in d1rple VII, VIII, X, XI, XII ~i XIII ale isloriei persice, scrisa In 23 de carJi, dup~ m~rturia lui Fotiu care a citit-028, ne descria, precum se vede chiar din cAteva fragmente29, expeditiunea lui Darius in Dacia noastrii, in Scipa, cu 0 armatii de 800.000 de oameni; ne zicea cii numele fratelui regilor scipIor de-atunci era Massa-Geta, d\ regele scitilor se numea Scitarba; cum a trecut Darius peste Basfar ~i peste Dunarea noastra pe poduri facule de el; cum a straMtul ~i pe unde a umblal pe pamantul nostru In tara de jos a Moldovei, intre Duniire, Chitila ~i Nistru; ciici, dupii cum ne zice marele istoric Gibbon: "in Moldova regele Darius a primit de la regele seiplor un ~oarec, 0 broascii, 0 vrabie ~i cinci s~geti, alegorie care ne inf~~eaz~ 0 imagine ingrozitoare"30. Fotiu, care a citit istoria lui Ctesias, ne zice c~ intre Herodot ~i el este mare divergen~31"
§ 15. Publius Ovid ius Naso
Ovidiu, exilal din ordinul Imparatului Augustus pentru ca a iubit, la anul 9 d.Hr., la cetatea Tomi situatii. la gurile Duniirii32, unde a sial opl ani pana a muril la anii 17 d.Hr., a Invatal limba
36 dacilor ~i a scris 0 carte in limba daca. Aceste informapi ni se dau de dU:re insu~i Ovidiu. ~ ascul~m frumoasele sale versuri. EI se plange di a uitat limba sa, dl a tnv~J:at ~i di serle in limba gelica:
Saepe aliquod verbum quaero, nomenque locumque: Nee quisquam est a quo certior esse queam. Dicere saepe aliquid conanti, turpe fateri, Verba mihi desunt: didicique loqui. Threicio Scythicoque fere circumsonor ore, Et videor getids scribere posse modis. Crede mihi, timeo ne sint immista Latinis, Inque meis scriptis Pontica verba legas ... 33
[IIAdesea intreb despre vreo vorb~ de un nume sau IDe, dar nu-i nimeni care s~ m~ poat~ l~rnuri. Cand incerc sii spun ceva.. deseori imi lipsesc cuvintele; !,lli-e ru~ine 5- 0 ~rturisesc - tn-am dezv~J:at sii vorbesc. In jurul meu gl~suiesc aproape numai guri tracice ~i scitice. Imi pare dt a~ putea serie in versuri getice. Crede-mil, mi-e teamii di s-au strecurat printre cele latin~ti." IlR, p. 291.]
Limba getidi este 0 limbii grosolanii, ne zice e):
Inter inhumanae nomina barbariae34,
[Jntre populapi necivilizate, cu nume barbare." IlR, p. 281.]
nedemn~ de limba lui Ovidiu:
Quam non ingenio nomina digna meo!3S
["Nume atal de nedemne de a Ii pomenite de talentul meu." IlR, p. 283.]
37 Prin tot poporul getic nu se af1~ un singur am, care Ia nevoie s~ ~tie a exprima Iatin~te cel pupn lucrurile cele mai de trebuin~:
Unus in hoc populo nerno est, qui forte latine Quaelibet e media reddere verba queat. 36
[In aceastii mulpme nu-i nimeni care inta mpl~tor s~ ~tie latine§1e ~i care s~ poatii rosti m~car cateva cuvinte." IIR, p. 301.]
Apoi Ovidiu se plange dl el, poet roman, este nevoit a vorbi limba sarmat~! ~i m~rturise~te, cu ru~inea sa, c~ cuvintele latin~ti ij yin greu in memorie din cauza unei Iungi neintrebuint~ri; c~ in cartea sa s-au strecurat multe cuvinte barbare:
me ego Romanus yates, ignoscite, Musae Sarmatico cogar plurima more loqui. En pudel, el faleor; iam desuetudine longa Vix subeunt ipsi verba Latina mihi,37
["Chiar eu, poet roman - iertap-mii Muzelor! - sunt sUit s~ vorbesc de cele mai mule ori dup~ obiceiul sarmatic. Iatli, mi-e ru~ine, dar m~rturisesc: din cauza dezobi§nuintei Indelungale, cmar mie imi yin greu in minte cuvintele latine." IIR, p. 301.]
Eu sunt barbar aici, ziee nenorocitul Ovidiu, pentrn cif nimelli nu mil fnlelege, §i ge)ii stupizi rad de cuvinlele latine:
Barbarus hie ego sum, quia non intelligitur uIIi; Et rident stolidi verba latina GetaeL.38
["Eu sunt aici barbarul, c~ci nu sunt tnte1es de nimeni:
38 clind aud cuvinte latine~ti, gepi rad proste~te ... " IlR, p. 305.]
Trecuser~ trei ani de exil39, Ovidiu este smt s<1 inve~e limba geticii. El ~tie sa vorbeasdi acum limba geta ~i sarmatc1!
Ipse mihi videor iam dedidicisse Latine lam didici Getice Sarmaticeque loqui.4o
["Eu insumi am impresia cit m-am dezvatat de limba latina cad am inviitat sa vorbesc limba getica ~i sarmatidi." IlR. p.307.]
Dupa patru ani de exil, Ovidiu 1mbalranea, ajunsese la etatea de 56 ani (Pont. I. 2). EI ne zice acum ca i~i~i geJ:ilor Ii se fkuse mila de nenorocirile lui:
Nulla Getis toto gens est truculentior arbe: Sed tamen hi nostris ingemuere malis.41
["Nu este in toatlilumea un neam mai salbatic decat gejii; totu~i ~i ei au plans la suferin)ele mele." IlR, p. 319.]
Else pWle in corespondenta, in relatiune ell regele Cotys, ale dirui poezii ~ceau onoare getilor:
Ad vatem orantia brachia tendo ... 42
["lntind bra)ele rugatoare caire tine, ca poet caire poet." IlR, p. 321.]
El scrie amicului sau Maximus Cota la Rama di gepi it cunose prin narajiunile sale, ca el Ie-a vorbit despre credinta ce-i pas. treaza, did - adauga Ovidiu - acum !jtiu sa vorbesc limba geticii fi sarmaticii:
39 Cumque ego de vestra nuper probitate referrem, Nam didici Getice Sarmaticeque loqui.43
["OInd, odatJI, Ie vorbeam despre cinstea voastr~, c~ci am inv~tat s~ vorbesc Iimba getic~ §i sarmatica." IlR, p.323.]
EI acum frecventeatii adunilrile popomlui getic; intr-o zi, un biltrAn jj nareazii 0 istorie geticil despre doi amici, care-i doved~te ca amicipa domn~te ~i in inirnile cele mai barbare44. Getii cu pletele lungi, netun!jii gep, "intonsi Getae"45, nu mai erau aeum strilini pentru Ovidiu; el Ie fileea eonfidentele sale; el eilpiltii intre gep 0 mare reputapune:
Quae sit mea fama require -
[" ... intreaba care e renumele meu" IIR, p. 333.] seria el lui Graeeinus -; Ovidiu e iubit de toatii lumea; tomitanii, prin deerete solemne, Ii adreseazli laude ~i 11 scutesc de toate dilrile prin acte publice. Toate ora~le getiee vecine jj dau acelea~i privilegii:
...Tomitaeme Respectu eupiunt hie tamen esse sui. Nee mihi eredideris: exstant decreta, quibus nos Laudat, et immunes publica cera facit ... Proxima dant nobis oppida munus idem... 46
[II'" tomitanii ... dar, pentru interesullor, ei doresc sil r~ aici. Pop. sil nu mil crezi: existii deerete in care sunt I~udat ~i e 0 tJlblitll de ceara care rna scute§te de sarcini. ... ~i cetlpIe veeine imi acordil un privilegiu asemiiniltor." 11R, p. 333.]
40 Ovidiu era acum de ~se ani deslarat la gep (Pont. N . § X), dind a compus un poem in lauda lui Augustus, in limba getica, adaptAnd m~surile prozodiei latine la versurile getice:
... Getico scripsi sermone libellum, Structaque sunt nostris barbara verba modis.
[" ". am scris 0 cartulie in limba getica, in care cuvintele barbare au fost ~ezate dup~ ritmul versurilor noaslre." (Pont. N, 13, 19-20) IlR, p. 337.]
El placea geplor ~i aceste popoare II numeau poetullor:
Et placui, gratare mihi, coepique poetae Inter inhumanos nomen habere Getas.
["Le-au plllcut - felicita-ma - ~i am inceput sa am faima de poet inlre neomeno~ii gep barbari." (Pont. IV, 13, 21-22) IlR, p. 337.]
Poemul dade allui Ovidin l~uda pe Caesar Augustus! Vorbea despre nemurirea sufietului, J ~uda pe Livia, pe Tiberiu, pe Germa mens ~i pe Drnsus. Cand Ovidin citi in adunarea public~ a dacilor ~ i in 11mba lor acest poem, top barbarii au ~at capetele lOT, gurile lor ~i tolbele pline de s~gep, fa.cAnd un mare murmur de aprobare:
Haec ubi non patria perlegi scripta Camoena, Venit et ad digitos ultima charta meos; Et caput, et plenas omnes movere pharetras; Et longum getico murmur in ore fuit'7.
["CAnd am terminat de citit aceste versuri inspirate de 0 muz~ strMn~, d ind sfar~itul Mrtiei a !recut prin degetele mele, top au dat din cap ~i ~i-au ffii;;cat tolbele pline:
41 un murmur lung s-a auzit din gura geplor." IlK, p. 337- 339]
Ovidiu a adresat multe versuri gep.lof, mulp.tmindu-le in limba lor pentru buna ospitalitate. Gepi i-au dat 0 corcanil sacril ca semn de stim~ public~:
Tempora sacrata mea sunt velata corona Publicus invito quam favor impoSuit.48
[u Tamplele mele au fost incununate de 0 coroanil sHoptil" care mi-a fost impusil de favoarea publicului, de~i eu nu am vrut-o." IlR, p. 339]
Ce au devenit aceste poeme ale lui Ovidiu? G~ luminil ar fi revilrsat ele asupra istoriei dace, asupra limbii, asupra a tot ce se atinge de Dacia noastrcl? Ele sunt pierdute pentru totdeauna ~i numai din scrieriIe latine ale ilustrului lor autor noi ne informam eil ele au existat.
§ 16. Tacitus
Caius Cornelius Tacitus, principele istoricilor, iubit ~i de pre dilecpe autor al impilratului Marcus Claudius Tacitus49, precum Homer a fost iubit lui Alexandruso, acest mare om ~i mare istoric, care va tr~i printre secoli, in veci iubit ~i admirat'Sl, acest mare v~utor al omenirij52, Tacit in fine, in care gii.sim totdeauna doctrina civilif ~i rapu nea de stat, a scris mult despre Dacia noastr~; dar din Analele sale, care alcii.tuiau ~aisprezece c~rti, ne lipse~te 0 parte din cartea V, apoi cind c~rp intregi incepand de la VI pan~ la XI ~i 0 mare parte din cartea XVI. Din Istoriile sale, care erau scrise in dou~zeci de dirp, ne-au mai rmas ~abia ciud! Tacit tr~i pe la 55 - 134 d.Hr. Indeob~te se crede c~ e1 trebuie sa fi scris istoria imparaplor Nerva ~i Traian, despre care f~gii. dui~te in lstoriile sale, ~i de bUM seama c~ in acee~i scriere expe dipunea in Dacia cuprindea paginele cele mai frumoase.
42 "Piistrez, zice el - pentru biitranetele mele, sii scriu isforia domniei divului Neroa $i a lui Traian; timpi fericip. §i rari, in care por gandi cu libertate ~i pop spune ce gand~ti!" "Quod si vita suppe ditet, principatum divi Nervae et imperium Traia";, uberiorem securioremque materiam, senectuti seposui, rara temporum felici tate, ubi sentire quae velis, et quae sentias dicere licet."53 Tacit, fiicAnd tabloul epocilor cuprinse in Istoriile sale, ne zice:
"Opus aggredior casibus, atrox praeliis, discors seditionibus, ipsa etiam pace saevum, quattuor principes ferro interempti, trina bella civilia, plura externa, ac plerumque permixta, prosperae in Oriente, adversae in Occidente res, turbatum Illyricum; Galliae nutantes, perdomita Britannia ct statim missa; coortae in nos Sar matarum ac Suevorum gentes; nobilifafus cIadibus mUfuis Dacus."54
["Ma apuc de 0 lucrare (plina) de dezastre, inspaimantatoare prin ri1zboaie, inver§unati1 prin revolte §i groaznidi ehiar ~i in timp de pace; patru imp~rar ucj~i de sabie; trei riizboaie civile, mai multe externe, eea mai mare parte ames tecate, succese in riisii. rit, insuccese in apus; Illyricum agitat, Galiile ~ovilielniee, Britania supusii. ~i imediat apoi abandonatA, nearnurite sarmaplor ~i ale suebilor ridicate impotriva noastd.; dacul devenil celebrn pnn rnfran geri de ambele piirp."]
Acest pasaj ne doved~te c~ Tacit chiar in Isloni a seris mult despre Dacia. Dar in cii.rple lor, cate ni s-au piistrat, numai in douii. randuri ni se vorbe§te des pre daci in puJ:ine, foarte putine cuvinte: 1. tn cartea III Histonarum, cap. XLVI, Tacit ne zice numai: "Dacll, indriiznind din cauza plecii.rii armatei in Moesia, iarii.~i s-au m~cat" .
Mota et Dacorum gens numquam fida, tunc sine metu abducto a Moesia exercitu ...
[liS-au mi§eat ~i dacii, un neam care nu era niciodatA de bunii. credintii., iar atunci ~i fii.rii. fricii, deoarece fusese luatii. armata din Moesia." IIR, p. 493.]
43 2. in cartea N Historiarnm, cap. LN, ne mai zice: "Auzirea despre moartea lui Vitellius fu cauza unui nou r~zboi. Civilis n~v~li asupra romanilor, ~i legiunile viteliene prefe rau dOlIUlia str~inului decal a lui Vespasian. Galii ~i reluaser~ biirb~p.a, did se auzi c~ sarrnatii ~i dacn inconjuraser,li taberele din Moesia ~i Pannonia./I
Galli sustulerant animos, vulgato rumore a Sarma tis Dacisque Maesiro ac Pannonica hiberna circumsideri. ..
["Galli prinseser~ euraj, e~ci se r~spandise zvonul e~ taberele de iam~ din Moesia ~i Panonia erau inconjurate de sannali 'Ii de dad." IlR, p. 496.]
Afar~ de acestea mai afl~m un mic pasa; despre daci in cartea lui Tacit despre Gerrnania, unde ni se zice c~ "Germania se desparte despre sannafi !ii despre daci printr-o nefncredere reciprocii ~i prin munpi Carpap! ... "
Germania a Sarma tis Dacisque mutuo metu aut montibus separatur.55
["Germania este separatii de sarma/i ~i de dad prin teama pe care 0 au unii falil de allii sau prin munp." IlR, p. 487.]
Am reprodus aceste pasaje, unde Tacit vorbe~te despre Dacia. Opunandu-Ie cuvintelor sale din Historiar. libr. 1 § 2, unde marele istoric ne spune c~ a scris" intre altele, evenimentele care au ilustrat pe daci prin biruintele sau invingerile lor, ne l~murim cit tocmai c~rp1e sale care s-au pierdut tratau despre Dacia.56
§ 17. Alexandru eel Mare
impAratul Alexandru eel Mare a fos!, dupA Darius ~i Filip, al treilea suveran strabatut in Dacia, caci expedip.unea egipteanului Sesostris, despre care vorbe~te Herodot57, se refera la 0 epodi prea
44 departatli ca sa i se poatli acorda un grad de certitudine. EI s-a luptat mai intai dincolo ~i apoi dincoace de Istru, in tara de jos a Moldovei, la 332 i.Hr. EI avu de mare glorie sa bata pe gej:i ~i sa treaca prin tara noastra. Dar despre aceastii expedipune a sa avem pujine detalii, cate ni s-au pastrat de la Arrian, de la Quintus Curtius ~i de la Plutarh58• Numele lui Alexandrn Macedon, in gura poporului nostru e vestit, ~i deja din vechime istoria lui se vorbea prin \lira, precum ne spun letopisetele noastre". Alexandru a fost nu numai imparat mare, dar lli scriitor. Noi avem de regretat Epistolele sale (' EmO"ToAal), did acest mare dipi tan avea obiceiul sa serie toate lmprejuriiriJe, toate biruintele sale, toate evenimentele ~i indeletnicirile vietii, precum nU1rturis~te Plutarh, care a v.1zut ~i a citit acele epistole. Desigur dl ele cuprin deau pagini importante despre expedipunea in Dacia60, in aceas~ ptra de voinici, unde I-a dus nu pofta de a cuceri, dar gloria de-a fi c~llcat pe pamantul geJilor, neam nefnvins ~i neatarnaf:61; gloria de a fi treeut peste apele Dun~rii, peste Istru, a dirui ap~ in veehime, impreunii cu apii din Nil, se piistTa in vase de aur prin vistierille impiiraJilor, cu odoarele preJioase, ca semn de suveranitate ~i pu tere, dupol cum ne atestli boltrAnul Plutarh62. Mai avem de jelit pierderea colrtH celei mari a expediJiunilor lui Alexandru, intitulate Efemeridele fmpiiriite§ti (. Eq,1']Il § 18-38. Istoricii lui Alexandru Alexandru a avut 0 p]eiad~ de istorici celebri, care au descris faptele sale, tiirile prin care a treeut, neamurile pe care Ie-a boltut ~i prin care a stat. Cei mai muiJi din ei, mai toJi, au viizut eu ochii toate faptele, colei il urmall pretutindeni. Istoricii care au scris despre acestea, prin urmare ~i des pre expedipunea in Dacia, sunt 45 Ciitarchos, Polictet, Onesicritos, Antigenes, [ster, Aristobulos, Chares camara$ul sau (. EWUT),EAEUs-), Ptolemeu, Antielid, Philo Thebanul, Philippos Theagelensul, Heeateu de la Eretria, Philippos din Chaleedona, Duris Samiotul. Plutarh i-a dtit pe topos. Mai vine apoi Aristoxenes, care a scris 'YTTollvrUJ.aTa TTEpt· AAE~av8pou66 ["Amintiri despre Alexandru"J, Heraclides", Calisthenes"', Eratosthenes", Dinon", Pota mon Lesbanul ~i 50tion71. f;i scrierile acestea sunt toate pierdute. § 39. Quintus Curtius Acest istoric a tr:iit in a1 doilea secol d.Hr. EI a compus 0 scriere importanta: De rebus gestis Alexandri Magni ["Despre faptele lui Alexandru eel Mare"J, In 10 carli. Apropial mai mull de Antichitate, av§.nd sub ochi sute de serieri care nu mai exist~, Curtius ar fi pentru istoria noastr~ 0 fcintana de mult pret. Dar din scrierea sa s-a pierdut ~i ne lipsesc cu totul cartile I ~i II, tocmai acelea in care se vorbea despre expedipunea lui Alexandru la Dunare contra tribalilor vecini, apoi contra gepIor. Cu toate suple mentele lui Freinshemiu, eruditul bibliotecar al Cristinei, regina Suediei, n~scut la Ulm la 1608 §i care a seris pe la 164072, cartea lui Curtius, unde se vorbea despre Dacia ~i de afacerile ~i luptele lui Filip ~i ale lui Alexandru cu gepi, nu exist~73. § 40. Crilon Acest istoric foarte vechi, care nu trebuie confundat nid ell discipolul ~i anticul lui Socrate, nid eu celebrul medic al i:mp~ra tului Traian, de acest nume74, a scris multe scrieri istorice. [1] Criton era din ora~ul Macedoniei Pieria. El a scris cind istorii voluminoase sub titIul: Pallenica, Persica, despre Macedonia ~i Genca (fE TtKO), adic~ lstoria Gefiei sau a Daciei noastre7S. (1 ) Pare sa fie vorba totu~i de unulljl acelalji eriton, medicul lui Traian, despre care se vorbe;;te lji la § 130. 46 § 41-45. Scyrnnos, Ephoros, DemetTios, Memnon Scymons, Chiotul, geograf ~i poet, a scris 0 carte de geografie m EplT)YTlalS"l in versuri iambice. EI a tr~it un seeol tHr. la curtea lui Nicomed III, regele Bitiniei, dttre care a ~i dedicat cartea sa. Din ea nu ne mai r~man decat pupne ~i foarte mid frag mente, care s-au tipMit de Hoeschelius in Augusta la 1600 ~i mai ales de Hudson in colecpunea sa76. Din aceste fragmente se dove de~te d . topografia lui Scymnos era de mare interes pentru noi. Aflfun prin ele chiar cateva or~e de dincolo ~i dincoace de Duniire. Astfel: "CAllatis sau Calatis, ora~, colonie de heracleop, fondatl1 cand Amintas impiirii)ea in Macedonia, adicii la anii 507 lHr."77 Apoi: "Tomi, colonie de milesieni, locuita jur-imprejur de scip, adi dt, precum Ovidiu scrie, de gep, scip, sarmap." Apoi: "Ora~ullstria, numit astfel de pe Istru; zidit de milesieni eand O$ tile sciplor au trecut fn Asia gonind oastea cimerienilor de la Bospor." in aceste fragmente ale lui Scymnos g~sim apele noasue: Ister (Duniirea), Tiras (Dnistru, Nistru), Ipanis (Bug), Boristhenes (Dnieper, Nipru) ~i neamuri locuitoare pe malurile Dun~rii: pe carpizi, amtori, neump. Scymnos mai zice despre sauromap., iazo map (' I a(ollaTat), sauromap, ~i ne citeaz~ pe doi scriitori vechi, Ephoros ("E 47 Franz Gotofred ne araffi 0 monedit pe care stau douit figuri c~l~rel" (Castor ~i Pollux) cu legenda: KuXAuTLuvCiv, iar pe cealal~ parte figura Cererei81 • Un alt autor vechi din Alexandria, Oros ('Opos-), ne vorbe~te, intr-un singur fragment ce ne-a r~mas din scrierile sale, despre acest ora~ KoMQTtS' c~ se nume~te astfel dupa. numele unui lac (A[l1n~) ce se afl~ acolo, care lac Memnan, In pasajul citat de Foliu, 11 califica. de fluviu (lTOTa~Os-)82. Oros a s<;ris despre !ilrile noastre in cMtile sale' E8vlKU83, Este probabil cit or3§ul nostru Galati e 0 colonie din stra. vechiul or3§ de dincolo de Dunitre ealatis, venitl aid din cauza bittiiii ce au suferit calatienii de la bizantini. La 1837 se gru.ir~ aproape la Galati multe monezi cu Jegende, unele KaManawv ~i altele fAAATI84. § 46. Anaximenes din Lampsacos Anaximenes din Lampsacos, profesor de istorie al lui AIexan dru cel Mare ~i care a urmat pe gloriosul situ elev in toate expe dipunile sale85, a scris 0 carte despre toate faptele ~i r~zboaiele lui Filip ~i ale lui Alexandru. EI a mai scris in 12 ciirp. 0 istorie gene ral~ de 1a zidirea neamului omenesc, relatand toate faptele elenilor ~i ale barbarilor, descriind Virile ~i obiceiurile 10r86, Nid un rand nu se mai vede din aceasta. § 47. Alexandru Acest Alexandru, citat de ~tefan Bizantinul de rnai multe ori, a scris Carica, Lybiea, un Periplu, Paphlagonica, Phrygiaca, Syri aca ~i despre Marea Neagrii, m::pl TOU Ev~dvou TTOVTOU, descriind neamurile sciJilor, vecini Cll Pontul Euxin. Intr-un fragment al siiu ce ni s-a pastrat, el dteazii pe un nearn scitic Iami (' I ci~Ol), locuind pe aproape de Marea Neagr~87, ~i pe Abii CA~LOl) de asemenea nearn scitic locuind pe malurile unui fluviu Abenus (. A~aLvOs-)88, nearn despre care vorb~te ~i Homer89 ~i pe care Eschil in Prometeu e/iberat il num~te Gabii (ru~ [ o1lS')90. 48 § 48. Anaeharsis La 591 i.Hr. a tr~it faimosul Anaeharsis, fiullui Gnarus, regele scipIor. Istoria lui 0 ~tim de la scriitori atenieni. Noi vom nota aid di seitii chiar in epoca lui Herodot, adicil ell cind secole i.Hr., Deupau inca aproape toaHl. RomAnia actuala, de unde provine ceea ce ne spune fragmentullui Hesychius di "atenienii numesc hainele sapIDr §i acoperilmintele altarelor lor ismanide"91, Acest Anacharsis, dorind sa invete inte1epciunea elena, a mers In Ellada unde a f~eut cuno~tinl" lui Solon, ~i de la d1\nsul a Inv~lat ~tiinl" administrapunii ~i religia elenilor. CAnd s-a Intors inapoi in patria sa, donmea fratele sau Caduidus, care vilzftnd cil Anacharsis incearcil sa introdudi 0 reformil in cultul §i in treburile seitilor, I-a ucis. Anacharsis a seris mai multe Epistole, §i mai ales un poem in opt sute de versuri eroice, in care descria obiceiurile ~i Jegile sci#lorn, Dar din acest poem, atAt de important, atM de monumental, nu ne-a ramas nimic. Numai din epistoJele lui Anacharsis avem IX, ~i acestea de 0 materie str~in~ pentru noi, care s-au tip~rit in Ventia la 1499 In colee,,", Epistolografilor greci93. § 49. Traian M. Ulpius Traianus, biruitorul lui Decebal ~i colonizatorul Daciei Traian e, a scns - cum a scris ~i Caesar - fn mai multe carp, is!oria campanii/or sale fn Dacia din 101-103, 105-106 d.Hr., sub titlul de Daciea. Abia 0 singur~ frau ne-a rMnas din toate acestea, o sin gur~ frau ci ta~ de Priscianus, grarnatic latin din secolul VI, care pnea la Constantinopol 0 ~oa1~ renum.i~ ~i care a citit dtrp.le lui Traian: Traianus in I Dacicorum94 •• • Pierderea acestei scrieri despre Dacia a fondatorului Daciei, care a stat in d ou~ randuri rnai bine de patru ani aici, intemeind puterea §i civilizap.unea roman~, dAnd institupi, ridid.nd monu mente, or~e, ce~p, organizfind armate; pierderea acestei scrieri, in care noi am fi aflat Dacia 1ntreag~ eu tiecutul ei, eu oamenii ei, cu istoria ~i cu topografia ei antic~, este 0 pierdere amarA pentru literele ~i istoria noastr~. 49 § 50-53. Istorieii lui Traian (Marius Maxllnus, Fabius Mareellinus, Aurelius Verus, Statius Valens) Aelius Spartianus ~i Aelius Lampridius, istorici latini din sec. IV, cileaz~ patru autori care au scris pe larg vial" ~i faplele Imp~ ratului Traian: Marius Maximus, Fabius Marcellinus, Aurelius Verus ~i Statius Va/ens): "Marius Maximus.. Fabius Mareellinus, Aurelius Verus.. Statius Valens, omnem Traiani vitam in litteras miserunl"95. [..,Marius Maximu5, Fabius Marcellinus.. Aurelius Verus.. Statius Valens, au transpus in scrieri viala lui Traran ..... ] Aee~ti autori.. eu toml pierdup, f~r~ nici 0 indoia)~ deseriau ell ammunte expedipunea in Dacia ~i colonizarea; 0 expedipune atAt de colosal~, atat de glorioas~ ~i atat de Imbucur~toare pentru Roma apiisatii de daei §i tributarii dacilor 96, indH romanii nu-~i g~seau locul de veselie, s~rb~torind biruinpt lui Traian in curs de 123 zile in care timp poporul-rege a jertfit in luple de gladiatori 10.000 de captivi ~i a f~cut van~tori la care dizur~ 11.000 de fiare s~lbatice97: "tant du t coOter de peine Le long enfantement de la grandeur Romaine!" [IIGrea se v~dise povara temeiului ginpi romane!" Vergiliu, Eneida, I, 28, trad. Dan Slu~anschi, Editura Paideia, 2000.1 § 54. Edictul lui Traian (Edictum Traiani) imp~ratul Traian, dup~ ce a b~tut pe daci ~i a redus Dacia in provincie roman~, a publicat un edict (edictum), prin care da seam~ de toate operapunile sale in Dacia ~i expunea bugetul chel tuielilor cat a costat pe poporul-rege aceaslll expediliune p1in~ de glorie, punandu-Ie in eomparap.une cu cheltuielile dit costase ex pedipunea cea ru~inoas~ a lui Domitian98. 50 § 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius Marele imp~rat, marele organizator ~i profundul politic (anno 43 d.Hr.), care a avut ferieirea sa vada meritatul sfilr~it al trada torHar lui lulius Caesar99 ~i s~ reintrodudi in armatli vechea disci plina ~i credinJa roman~100, avusese a face mult ell Dacia noastrii. Suetoniu dtem pe un istoric M. Antonius, ale carui scrieri sunt ell desiivar~ire pierdute, §i ne spune d1 Octavius ceruse de sot pentrti ruca sa lulia pe Cotizo, regele gelilor, ~i ca totodata el voia sa ia de nevas~ pe mea acestui rege: "M. Antonius scribit despondisse Iuliam Cotisoni, getarum regi, quo tempore sibi quoque invicem filiam regis in matrimo nium petisset"101 . L,M. Antonius scrie ca [August] a fagaduit-o pe lulia lui Cotizo, regele geplor, ~i dl tot atunci a cerut, in schimb, in cas:itorie, chiar pentru el pe fiica regelui." IlK p. 517.] Istoria ne mai spune cii Augustus a pus 0 stavilit la nitvMirile dacilor ~ i ca lntr-o batalie trei domni ai dacilo, ~i nenuma,ali osta§i ai lor au ramas pe campul de luptA: "coercuit et dacorum incursiones tribus eorum ducibus cum magna copia caesis"102. lilA reprimat ~i incursiunile dacilor, fiind omorAp trei ~efi de ai lor cu multa armata." 1lR, p. 515.] Ca si'l opreasci'l ni1.vi1.lirile dacHor, Augustus ~ezase tabere permanente (castra stativa) pe malurile Duni'lrii spre a pi'lzi hota rele ~i 0 flotli puternici1. ocupa statornic apele IstruluP03. inci'l sub Iulius Caesar, dupi1. cucerirea Spaniei, se pregi1.tea 0 expedipune contra daciJor. Atunci domnea peste ei regeJe Berebis tu. Caesar incredintase aceastli expedipune nepotului situ Octa- 51 vius Augustus, viitorul Imp~rat, expediindu-l Inainte s~-l a~tepte la Apollonia1D4• Toate neamurile seiplor, uimite de puterea lui Augustus, i-au trimis in dou~ rand uri soli pentru a dob3.ndi amicia sa $i a popo rului roman105• Acest dar mare imp~rat, care s-a ocupat atat de mult ell Dacia, inainte ~i dup~ ce a domnit, a seris ell de-amlinuntu.l Istoria viepi sale, in treisprezece dirp.: "de vita sua tredecim lihris exposuit" l06, precum ne incredinteazcl Plutarh1l17 $i Appian108, care amandoi au citit-o. Fclrclindoialcl di in aceastcl autobiografie se vorbea multe $i despre Dacia. § 57. Trogus Pompeius Tragus Pompeius, la anul 28 i.Hr.109, a fost autarul unei istorii universale sub titlul: Histon"ae Philippicae et tobus mundi origines et terrae situs, in 44 de volume, in care a seris mult $i pe larg despre sap, gep, traci1tO , Chiar din Iustinus, care a prescurtat pe acest lstoric, se vede intinsul plan conceput de Trogus Pompeius. Iusti nus zice: IIPompeius herculea audacia orbem terrarum adgressus videri debet, cuius libris omnium saeculorum, regum, nationutn, popu lorumque res gestae continentur. Et quae historici Graecorum prout comrnodum cuique fuit, inter sese gregatim occuparunt, omissis, quae sine fructu erant, ea omnia Pompeius divisa tempo ribus, et serie rerum digesta composuit. Horum igitur quattuor et quadraginta voluminum (nam totidem edidit) per otium, quo in Drbe versabar, cognitione quaeque dignissima excerpsi"111• ["Pompeius, care s-a apueat de tot p~antul, trebuie s~ ni se par~ de 0 indraznealii herculeanif; cartea lui contine istoria tuturor veacurilor, tuturor regilor, tuturor neamurilor ~i a tuturor popoa relor. !;>i toate aces tea, de care s-au ocupat istoricli greci in bun~ intelegere, fiecare dupa cum a (rezut de cuviinta, Hi-sa.nd deoparte eele care erau f~r~ un profit, Pompei le-a eompus ImpMpte pe epoci ~i ordonate dup~ Inl~ntuirea faptelor. ~adar, din aeeste 44 52 de volume (cad atiltea a publicat), eu am extras ceea ce era mai demn de cunoseut, in timpul vaean~i pe care 0 petreceam la Roma."] Din aeeste 44 de volume Iustinus a f.1eut in reductiune un mic ~i foarte sinoptie rezumat. Din c.1rticiea a II-a a lui Iustinus se vede intinsa scar~ la care Trogus scrisese istoria, faptele ~i tara sciplor, nume generic, in care se euprindea §i teritoriul Daeiei. Urm.1toarele cuvinte ne dau masura serierii: "In relatione rerum a SClJthis gestarum, quae satis amplae magnificaeque fuerunt, principium ab origine repetendum est. Non ellim minus illustria initia, quam imperium habuere: nee virorum imperio magis quam feminarum virtutibus claruere. Scytharum gens antiquissima semper habita: quamquam inter Scythos et Aegyptios diu contentio de generis vetustate fuit.112" Un relatarea faplelor de vitejie ale Scililor, care au fost destul de ample §i de m.1rete, trebuie s.1 tncepem expunerea de la origini. incepntunle lor au fost la Jel de stri1lucite precun! stiipiinirea lor ~i au devenit vestip at1.t prin puterea b~rbatilor cat ~i prin cea a femeilor. Neamul scip10r a fost intotdeauna considerat eel mai vechi, de~i intre scip. §i egipteni a existat mult.1 vreme 0 dispu~ eu privire la vechimea neamului."] § 58-59. Diodor din Sicilia, Polibiu Diodor din Sicilia a tr~it pe la anti 20 i.Hr., eontemporan lui lulius Caesar ~i lui Augustus. Dup~ un studiu de 30 de ani ~i dup~ c ~l~torti multe §i primejdioase in Europa ~i Asia, el se statornid la Roma §i aeolo a seris 0 Istorie Universal.1 sub titlul de Biblioteca lsloncii (BLPALo6t\KT]' I (JTOP L K~) in 40 de c~rp, din care ~ase cuprin deau faptele anterioare r.1zboiului troian §i mitologia, §i din aees tea /rei !ratau despre arheologia barbarilor ~i !rei despre arheolo gia elenilor. Cele unsprezece urm.1toare narau faptele de la r.1zbo iul Troiei pSniila moartea lui Alexandru eel Mare; iar eelelalte 23 53 cuprindeau faptele istorice pAnlila expedipunea romanilor contra celplor, cAnd lulius Caesar a tntins stlipilnirea Romei pful~ in insulele Britanice113• Dar din aceste 40 de carli ale lui Diodor ne lipsesc carlile VI, VII, VIII, IX, X, §i de Ia XXI pana Ia XL, cad din ele nu avern decat cilteva mid fragmente. in una din aceste c~rp., ~ i anume in cartea XXI, se descria expedipunea lui Lisimach, regeJe tracilor, unul din mo~tenitorii lui Alexandru eel Mare114, contra getilor ~i a regelui Jor Drorniehete, ~i petrecerea lui Lisimach in Gepa, dupll cum ni se doved~te dintr-un mie fragment din aceastli carte, din care mai rezultll c~ gepi erau traci ~i cll gepi beau vinul in pahare de lemn §i de corn: TTOTl1PlOt S' KEpaTlVOtS' Kat C; UAtVOLS' Ka6uTTE p ~ v ~Oos- TOtS IIS rE-Tats . Din Diodor ne mai lipsesc din cartea xvn douazeci ~i cinci capitoie, unde se descria, intre altele, expedipunea lui Alexandru cel Mare in Dacial16. Polibiu 117 a scris ~i el 0 istorie universalli tot in 40 de cllrp, numind-o' I uTopi.a Ka6oAUCTJ. Din ea noi avem numai 5 dirp ~i ciiteva fragmente difuze din celelalte. Polibiu ne spune singur ell in istoria sa el se ocupase de t,uile noastre vecine Dunllrii, de relapunile macedonilor Cll gepi118• Suidas citeazi1 un pasaj dintr una din c,uple lui Polibiu, care trata de escursiunea (civaBpol-liJ) lui Lisimach, regele tracilor, contra lui Dromichete, regele geplor1l9• § 60. Istoricii la care se referl1 Pausanias Este de jellt ca s-au pierdut carlile lui Diodor, ale lui Pollbiu §i ale lui Appianl20• Ele ne-ar fi inv.1.tat multe, ~i intre altele despre epoca lui Dromichete, regele gepIor, care se vede d1 a fost un om insenmat pe acele vremuri ~i un mare dlpitan, clld tl gl1sim aiurea aliat !Ii cap principal al armatei ce [0) comanda regele Pontului, Mitridate121, Pansanias, celebrul geograf grec, care scria pe Ia 174 d.Hr.122, in opera sa de mare pret . E>J..aoos TTEPLTJyr)OLS, vorbind despre statuia ~i monumentul lui Lisimach regele Tradei, ne zice cu aceast~ ocaziune, printr-o digresiune de cateva euvinte, despre epoca Daciei sub Dromiehete. 54 Iatit cum se exprima Pausanias: "Acest Lisimaeh a fost mace don, adiutantullui Alexandru eel Mare. Dupa moartea lui Alexan dru, Lisimaeh a fost rege al tradlor vecini eu Macedonia, adidi a acelor traci care erau deja sup~i lui Filip ~i lui Alexandru ~i care formea~ 0 midi parte din natiunea traca. ad afara de ceIJi, nici 0 natiune nll e atilt de numeroasa ~i de intinsa ea tracii. Nicioda~, inainte de a fi batup de romani, ei n-au fast Cll totul supu~i. Ast~i Trada toat~ este supus~ Romei, precum ~i toat~ tara celj:ilor, peste tot ce merit~ a fi cucerit, pentru ca romanii au negtes madins partite acelea pe care asprimea frigului sau natura pamc1ntului Ie facll sterpe; dar liOi pe acolo ei s~pc1nesc tot ce poate avea a importan~ oarecare. Odrizii au fast cel dintili popor vecin contra citruia Lisimach a indreptat armele sale. De aicea el a lovit pe gep $i pe regele lor Dromichete; insit avc1nd a face Cll un nearn care era inva~t in ale razboiului, ~i care putea sa ridice mai multa oaste decat datlsul, Lisimach s-a g~sit in primejdia extrem~, din care abia a putut scapa cu fuga, iar fiul S~ll Agatocles, care comanda 0 parte din armata, a ramas prizonier in milna gep1or. Lisimach a cercat in urmit sit revinit cu noi o~ti ~i mai numeroase, ca sa scape pe fiul situ, dar a fast totdeauna batut de geti, inca.t s-a vazut neva it sa incheie 0 pace ru~inoasa cu Dromichete, dilnd cu mare durere in stlipilnirea geplor partea regatului sau cea de peste Duni1rel23 ~i pe fUca sa de sop.e lui Dromichete. Dupa alp istorid, nu Agatocles, ci insuliOi regele Lisimach a c~zut prizonier in mc1na gerIor, iar fiul sa.u Agatocles a negociat ~i a incheiat un tratat Cll Dromichete, dupa. condirile de mai sus, ca si1 scape pe rege de captivitate124• § 61-63. Ephoros, Choerilus, Diyllus Ephoros, istoric grec, wE 55 ric ~i mai vechi anume Choerilus (XOLplAOS), care a scris ~i dansul despre sad ~i toate celelalte neamuri scitice127. Ephoros a avut de continuator pe DiylIos (!>[VAAOS) Atenianul, care a urm~rit apoi istoria despre sei? pan~ in zilele lui Filipl28. Acesta este Ephoros care a scris cA scijii (barbarii) sunt mai vechi in Europa decat elenii, c~ ei sunt autohtoni in Europa ~i di ei, mai nainte de toat'! lumea, au inventat cele trebuitoare spre como ditatea viepil29. Opiniunea aceasta a imp~~it-o ~i Platon, care adaoge d. muJte din cuvintele elene sunt imprumutate de la bar bari, la care elenii au fost supu~i pe alocuri130. Trogus Pompeius a scris: "Scytharum gens antiquissima semper habita"131 ["NeamuJ scipIor a fost intotdeauna eonsiderat eel mai vechi"]. Acest Ephoros tmp~r~ea pe top locuitorii universului in indieni, ethiopi, scip §i celp132. Dar ~i istoriiJe lui Ephoros, lui Choirilos, lui Diyllos, sunt en desa.var~ire pierdute. § 64-65. Calisthenes, Socrates - Istoricul Ace~ti doi autori foarte vechi au scris pe larg despre Tracia: 9paKlKa. Scrierea lor cuprindea mnlte despre gepl33. Aid trebuie s~ insemn~m c~ gepi san dacii in autorii antici se confnndau in numele de traci, cAci dupa opiniunea generalA a Antichitajii, ca ~i dnp~ verdictul ~tiintei modeme, getli san dacii eran de neam traci. Strabon zice: ["Dacii au aceea~i limbA cu tracii."] [1] Herodot serie: 01. 8€ rETal, 9pritKwv o:v8pnOTaTOt Kat 8lKaLOTaTOl135. (I) Citatul este rezultatul comprimilrii a douil pasaje. in realitate, Strabon spune: ol Tolvuv"E)).,llVES TOUs r.fTGS 9pQKGS inTEAclIlf3avov "elenii i-au socotit pe gep traei", VII, 3, 2 (295) ~i bll6yXWTTOL 8'dolv ot .6.UKOL TOlS' fE"TUlS' "dacii au aceea~i limbil Cll gepi", VII, 3, 13 (305) . 56 ["Gepi sunt cei mai viteji ~i cei mai drepp dintre trad."] Dio Chrysostomos, care a tr~t mult in Dacia ~i a scris despre dad ~i gepl36, zice: TIt}..OUS' ETTt KEcpa}..a1s EXOVOl, TWII 9pq.KWV nVES" TWV rETWV AEYOllfVUlV137. ["Unii traci numip gep poartii pe cap ciiciull."] [2] Celebrul poet comic Menandru, intr-o scriere pierdutii, vorbind despre gep, ii nume~te ~i el traci de neam: Ol 9pgKES rfTal. .. l38 ["gepi traci ... "]. Menandru a tr~t ~i a scris pe la 342 i.Hr. § 66. Sofocle Sofoc1e .. care seria la 495 tHr.139, in drama sa pierdutii ~i foarte remarcabilii TPLTTT6AEI'OS a tratat despre Gepa ~i despre gep. Prin fragmentele difuse ~i duntate ale lui Sofocle ni s-a eonservat.. din fericire pentru istoria noastr~, un intreg vers care vor~te despre un vechi rege al getilor. Sofocle zice: Kat Xapva~wVTOS, Os rETWV apXEt TO. IIDv. Adicii: ,,$i allui Chamabon, care domn~te acum peste gep... " Dintr-un alt rest rezultii ca. acest rege a fost un administrator bun ~i a incurajat agricultura la gep. Traduditorii latini scriu PI Pasajul este scurtat. Textul complet este: WEvOa yap E-VlOTE f3XETTouow OVepWTTO\JS, TOUs- J.lEV TlVOS TTlXOUS' ETTt TalS KE4KtXalS €xovrGs, Ws vUV TWV 9PQKWV nVES TWV rnwv XEYOUllivwv ("dici aici uneori se pot vedea oameni avatld pe eap un fel de dkiuli, ~ aeum poarW astiizi unii traci numip gep"). 57 numele acestui rege Charnabon §i Carnubut getarum rex. Lectura cea coreeiA ar trebui limpeziUi prin criticill40. Iatil un rege al gep.1or, regele Carnabon, care a domnit cu mai multe secole I.Hr. in fabuloasa epoc~ a lui Triptolem, ~i despre care niciunul din istoricii nO§itri n-a pomenit inc3. § 67-71. Poetii ciclici, Protesilaos, Arctinios, Sofode, Eschil Sub acest nume: TO KlJI(:\lKa sau KUK:\lKl) lUTopia, era cunos cutliia greci 0 colecpune, ast:lzi cu totul pierduta, de diferip autori strilveehi, care adunaseril pentru a lilsa posteriiAtii traditiunile an tice preistorice ale greeilor. Cind tragedia incepu a reprezenta intampl~rile timpilor eroici, ea Ie gilsi consemnate in scrierile lui Homer, iar mai ales in aceastil colecpune: in Ciclul epiC141 • Din cateva fragmente se constata d1 Ciclul epic cuprindea multe despre Dacia noastr~. Aici g~sim pe Tele! (T~AE 58 chemap mai tlirziu In ajutorul Troadei. Dar Telef, ftind voinic ~i domnul unei t~ri armate, nu putea sliferi acestea. EI preg:iti mult.1 cavalerie ~i multa oaste. EI a adun.t ost~i din Misia supusa dom niei sale (~i mi se pare d. el domnea peste toa~ Misia cea dinspre mare) ~i mai lu.1 sub conducerea sa ca aliati ~i pe locuitorii Misiei superioare, pe care poepi ii numesc abii §i p.1stori de cai, ad.1ugand d . se hriinesc cu laptele acestora ... Deci cc1mpia se acoperi de nea mUTile inarmate ale misilor ~i scipIor. Mai zice Protesilau dl blitiilia mtre ace~tia ~i gred a fost mai cranceru. dedit toate luptele cMe au urmat sub Troada ~i cate au fost vreoda~ intre barbari ~i mtre geed, dici o~tirea lui Telef era grozav.1 ~i viteazii. nu numai in totalul ei, dar ~i individualmente, fiind capiz voinici ai Duniirii din Satia: 1TOTUI-L0U rralBES TOU KaTe} ~Kuelav"laTpou. Misii l.1sau pe greci sa debarce, aruncand de pe uscat s~geti !?i su1i~e cu mare furie. Misii veneau de dincolo de Istru, ClTTO "I O"TpOU llKoVTas; se zie cil !?i feweile misilor se biiteau de cilIare contra gredlor ca amazoane, !?i cil fe meia lui Telet Hiera, comanda aceastii cavalerie de femei ... Protesilau zice apoi di doarrma Hiera a fost totodata cea mai inaHil de stat femeie !?i cea mai frumoasil din toate cate au fost vestite de fru moase. $i cu toate acestea, adaugil Filostrat, Homer nu vorbe!?te nici de viteaza misilor, nici de faptete acestea eroice, ca sa nu fie femeie mai frumoasl1 decM Elena !?i voinic mai mare decat Ahile ... "145 Batranul Filostrat nu se putea impaca cu dreptatea poetiIor!... Aristofan ne reprezinta, dupa antica tradipune, pe Telef regele misilorl46 purtand pe cap diciula numiU rrlAov, adidt ~rca- neasca147, care !?i ast~i se conservit in portul poporului roman, !?i pe care in vechime din toti traeli numai gepi !?i daeil 0 purtau, precum ne zice ocularul martor Dio Chrysostomosl -48 !?i istoricii vechi in unanimitate: dupa cum purtau !?i dacil soW lui Decepa] (TTlA04>6POl) trimi§i sa ceara pace de Ia imparatuJ Traian ~i ale caror statui de marmuril, cioplite din ordinul senatului roman, s-au pus in Capitoliul Romei!?i au existat pana la 1775149. in Alea Arcadiei, In renumitul templu al Minervei Alee, eel mai frumos !?i eel mai mare din toate templele Peloponezului, se vede. pe frontonul din timpul lui Pausanias batillia lui Telef contra lui Ahile pe campiile Caiculuil50• 59 Tot dupa Ciclul epic, amazoana Pentesilea vine ~i ea in ajuto rul Troadei ~i moare pe campul de balaie sub loviturile lui Ahile, care, dezbrilcAnd-o de armura ca 5-0 prade, rilmane uimit de fru musetea ei ~i se pune de 0 plange amar. Pentesilea era din Trada, tradi de nearn - zice Arctinos dupa Ciclul epic: 9pdaaa TO 'YEVOSl51, din care nearn erau dacii ~i ge,..';;152 . 174 de ani d.Hr. se vedea Inca la Delfi aproape de lfultilna Cassotis, care se numea astfel dupa numele unei nimfe a Parna sului, 0 zidire frumoasil ~i mare numitli Lesche. Delienii 0 numeau astfel, AEaXTl. pentru cit in vechime aid se aduna lumea pentru a varbi despre trebi serioase, sau pentru a spune pove~ti. in acel palat se pa-tra galeria tablourilor celebrului Polygnot, olerite de cnidieni. Unul din aceste tablouri, pe care Ie-a vizitat, Ie-a v~ut ~i Ie descrie pe toate, reprezenta pe Alexandru Paris, tanilr incil ~i lara barba. EI bate din palme, cum fac liiranii, parca voi~te sa cherne pe amazoana Pentesilea. Dar aceasta se ui~ la el eu dispre~ ~i nu-l bagit in seama. Pentesilea era reprezentatii ca 0 tAnitrit fatit, eu un arc seitic ~i 0 piele de leopard pe umeril53. Alte amazoane ni se rnai aralll ducand Intr-o zi ajutor grecilor contra troadenilor, cAnd Priam :;;i Hector pitreau cit biruiesc :;;i elenii cit slitbiserit aeum. Ele veneau tot dinspre Marea Neagr~, TTPOS' T4l TlOVT41, €K TOU Tl6VTOV, :;;i dinspre Dum.rea noastritl54• Dramaturgii gred Eschil ~i Sofocle scriseserii. trei frumoase piese sub titlul Aleadae, Telephus ~i Mysi, care ar fi putut sa ne fie de mult ajutor in cercetiirile istoriei geplor in timpul Troiei, cu toate invitluirile fantastice eu care ace:;;ti poep. 0 inconjurau155• Din nenorocire, aceste drame sunt cu totul pierdute, :;;i avem din ele abia pupne fragmente inutile, care servesc nurnai spre a dovedi existen~ lor :;;i a ne face sii. regretiim incii. 0 pierderel56• § 72-82. Porphyrios, Iamblicos, Libanius, Arbitio, Lollianus, Castor, Hylas, Sardonios, Sardatios, Menelaos, Aristarchos Geografia anonirnului de la Ravenna, care a scris Cosmo grapllia sa In secolul vn d.Hr., tiparilll pentru lntilia oara la Paris la 1688 de Pladdius Porcheron, carte foarte interesantii. pentru istoria 60 ~i geografia noastra veche, ne citeazit pe ace~ti autori, unii greci, alpi romani, care top au seris despre Dacia noastra ~i pe care el ne lncredln)eaza ca i-a citit. Anonimul ravenat Ii num~te jilozoji: "multorum philosopho rum relegi libros15711 [llam recitit carple multor filozofi"], nume care echivaleau. cu acela de aoq,Lon,s. ce grecii dadeau unor ase meni seriitoril58. !ntr-un pasaj, vorblnd despre Dacia, el zice: "Cuius patriae plurimos descriptores legimus, ex quibus ne fandissimum Porphyrium, Iamblicum, Livaniutn, Graecornm philo sophos, sed et Arbitionem et Lollianum atque Castorium Romano rum philosophos" 159. ["Am cint multi autori care deseriu aceastli ~ra, intre care pe nespusul Porphyrius, pe Iamblichus, pe Livanius, jilozoji gred, dar ~i pe Arbitio, Lollianus !Ii Castorius, jilozoJi Tomani."] Aid comentatorii M. Pinder !Ii G. Parthey ne aratli ca Arbitio ~i Lollianus au trillt pe la 355 d.Hr. ~i ca au stat consulj160. ktr-un alt pasaj, cosmograful, enumerand apele noastre, zice: "de quibus fluminibus testator mihi supraseriptus Iordanis sapientissimus Cosmographus (aiurea Cronographus),,161. ["in legatura cu aceste ape mi-a fost martor Iordanes, despre . care am seris mai sus, preainteleptul cosmograf."] Este yorba desrpre Iornande, a d1rui carte De getarum rebus gestis, din noroeire, nu se poate numara intre cele pierdute. In alt loe scrie despre Tracia, enumerAnd ora~ele Callatis (zice ~i Callads), Tomis, !stria, iar vorbind despre ambele Misii: Capi dava, Sausidava, Sucidava, Tegulicia ~i altele, observlind ca: "in dacornm patria antiquitus plurimas fuisse civitates legimus, ex quibus aliquantas designare volumus" 61 [,,(tn aceste regiuni ale) dadlor am dtit cd odinioarii au existat joarle mulle ora~, dintre care vom ar~ta pe uneIe", FHD, p. 581]; ~i apoi adaug~: "emus patriae plurimi descriptores fuerunt philosophi ex quibus ego legi miserrimum Porphyrium nee non Libanium, Hylas, Aristarcum et Sardonium graeeorum philosophos, sed et Casto rium et Lollianum atque Arbitionem et Sardatium Romanorum philosophos" ["cei mai multi dintre cei care au scris despre aceastil tara. au fost filozofi; dintre ace~tia.. eu I-am citit pe bietul Porphyrius, pe Libanius, Hylas, Aristarcus ~i pe Sardoniu, filozofi greci, dar ~i pe Castorius, Lollianus, Arbitio ~i Sardatius, filozofi romani."], ~i citeazil aid incil doi au tori, pe Menelaos ~i Aristarch gotho rum philosophos ["jilozoji ai goplor"]!". Vorbind despre cucerirea Daciei de ciltre impc1ratul Traian, se referc1la un autor anonim: "sed si legeris, Odo care, bellum quod gessit Traianus Romano rum Imperator, quando litus totum arctorum oceanum ambulavit, quando et dacorum regem devicir'l63 ["Dar dac~ cite~ti, drag~ Odo [sau Odocarus], despre razboiul pe care Traian, fmpdrahll romaniior, I-a purtat atunci cAnd a cutre ierat tot oceanul de nord ~i cand Q invins pe regele dacilor ... "FHD, p. 579]. Dar toate aceste scrieri, pe care le-a consultat ~i Ie menp.o neaz!i anonimul ravenat ~i care existau inc~ in secolul VII, toate sunt pierdute, afarc1 de Iornande; ~i din expresiile cosmografului nostru se vede ca. ele tratau pe larg despre Dacia. 62 sa ne ineeream aeum a da cateva noJiuni despre unii din aee~ti autori, pe eare 1i menJioneau ravenatul, ead despre eeilalp n-am putut afla nimiea. Porphyrius a fost unul din cei mai eminenp scriitori ai epocii sale. EI a trait illtre 233-303 d.Hr. ~i a seris muite opuri istorice, care mai toate s-au pierdutl64. Iambliclws a tr~it pe la 230 d.Hr. Din scrierile sale cele mai multe Jipsesc165. Libanius (314 d.Hr.), favoritul imparatului lulian ~i profesorul SfAntului Vasile eel Mare ~i loan Gur~ de Aur, din scrierile sale foarte multe sunt pierdute. Se pastreazllintre altele 62 MYOl foarte interesante ehiar pentru istoriel66. Lollianus a trait pe la 267. Philostratus Flavius ne-a lJ!sat In seurt biografia luj167. Castor (anno 200 i.Hr.) din Rhodos, supranumit romanul sau filoro manul, di.d iubea pe romani, fu eel dintai autor care s-a oeupat de cronologie. Scrierea sa, care ni se dteaz~ ~i de Apollodor, este pierdu~l68. § 83. Menandru Acest vestit poet comic grec (anno 342 I.Hr.) a seris 108 eomedii in versuri, epistole c~tre un rege Ptolemos ~i mai muite d1rJi in prau. Dar frumoasele sale serieri, care au servit de modeluri lui Terenpu ~i lui Plaut, §i pe care Ie lauda atilt de mult ~i Ie admira Pliniu169 ~i Quintilianl70, sunt toate pierdute astAzi, afara de pupne fragmente, foarte mici ~i cele mai muite ell totul neinf.elesel7l: "La posterite - zice un literator francez - a consacre 1a memoire de Menandre, mais Ie temps a dtvore ses een'ls. II ne nous est connu que par les imitations de Terence qui lui emprunta plusieurs de ses pieces, don't il enrichit Ie theatre de Rome"l72. ["Posteritatea - zice un litera tor franeez - a eonsaerat amin tirea lui Menandru, dar ampul i-a devorat scrierile. EI nu ne este 63 cunoscut decat prin imitaJiile lui TerenJiu, care a imprumutat mai multe dintre piesele lui, cu care a Imbog~pt teatrul Romei."] [1]. Din aceste fragmente se vede di Menandru se ocupase de gep. EI a scris 0 pies~ sau un poem in care vorbea despre da~ii. Geograful Strabon, scriind despre dad ~ i gep, no-a p~strat cateva versuri din acel poem allui Menandru, pe care Ie tradueem aid: "Celibatul - zice Strabon - Ia Trad~i mai ales Ia gep, nu implica abstinentli. Vedep ce serie Menandru despre gep, ~i desigur el n-a inventat, ci a luat din istorie: «Noi, tracii eu topi cap suntem, ~i mai ales noi gepi, dici eu sunt get ~i imi fac gloria de neamul meu, nu prea suntem absti nenp; la noi gepi niciodatli nu se ia mai pupn de zece, unsprezece sau dou~sprezece femei ~i de multe ori ne d\siitorim ~i eu mai multe. $i dadl cineva moare neavand dedit patru sau einci femei, poporul zite: sarmanul om! el nici nu a apueat sil se msoare, nici a gustat amarul... »" ~i tot dupa Menandru: "Femeile gete erau frurnoase ~i iubitoare de petreeeri. Ele mergeau intr-o zi panii 1a cinci aduniiri, ceremonii de sacrificii ~i cereuri muzicale"l73. § 84-87. Agrippa, Cornelius Nepos, Statius Sebosus Quintus, Metellus Celer Ace~ti autori latini au scris sistematic mai multe eMp geo grafiee, care nu ni s-au pMtrat §i unde se descriau pe larg toate tmile de care menpone~ Pomponius Mela, geograf latin din epoca lui Augustus. Agrippa, ginerele lui Augustus, din ordinul Imparatului a adunat intr-o singur~ scriere toate cuno~tintele geografice impr~~ tiate prin lumea romanii §i a f~cut 0 descriere arnmuntli a Impe- (I) Din anuI1873, cilnd Papadopol-Calimah publica aceste randuri, ~i panli astAzi, au rnai fost descoperite fragrnente din cornediile lui Menandru ~ i s-a reconstituit 0 cornedie integrala, Dyskolos, publicatli in 1959. Douli din tre personajele acesteia au nurnele Daos, respectiv Geta. 64 riului Roman eu hotarele sale ~i ~rile sale invecinate. Aeest mare monument geografie este eu totul pierdut.174 GJrneliu5 Nepos, murit sub domnia lui AUgustus175, a scris mai multe c:irp istorice ~i geografice, care ar fi fost de mare pret ~i pentru istoria noastd.; intre altele, trei c:irp de Cronici (Chronica)176 ~i mai multe cru-p. geografiee, din care unele Ie citeant Pomponius Mela ~i lomandes cand vorbesc despre Scipa ~i despre gep, ad~u gand c~ Cornelius Nepos se referea la un geograf ~i mai vechi: Quintus Metellus Celer,'" Statius Sebosus a seris 0 geografie a Imperiului ~i 0 reJapune despre insulele Fortunate.l78 § 88, Sallustius Caius Sallustius Crispus a tr~it pe la 86 i.Hr,17'> El a scris 0 mare istorie in mai multe volume, din care nu ne-au r~rnas decat mici fragmente. In aeea istorie vorbea ~i despre scip, gep ~i traei.l80 El a seris-o spre a lega epoca lui lugurtha cu a lui Catilina. Opera continea tot ce s-a petreeut in intervalul aeestor dou~ eveni mente (Catilina anno 62 i.Hr, - lugurtha 106 I.Hr,), ~i toate relap unile romanilor ell eelelalte popoare din lume.1 81 tneepAnd narap unea sa, Sallustius recapitula in scurt toate faptele de mai mainte, ineat aeeasM seriere forma istoria completli a secolului de pe urm~ al Republicii Romane. Acea important~ istorie se p~stra pAn~ in sec. VII d.Hr. Din ea, precum am zis, nu ne r~man decat pupne fragmente descusute, impr~~tiate prin scrierile gramaticilor, ~i ~ase discursuri mtregi g~site de Pomponius Laetus mtr-un manu scris din Vatican, care cuprindea mai multe discursuri extrase din autori latini,182 § 89, Alexandru Peloplatonul Acest Alexandru, supranumit obi~nuit PeloplatonuI, era din Cilicia. Epoca cand a tra.it ne este cunoscuta. din imprejurarea di el, Hind blna.r ind., fusese trimis la imp~ratul Antoninus Pius ca deputat din partea Seleuciei, patriei sale, in reglarea unor afaceri publice, 65 Alexandru era un Mrbat foarte erudit ~i frumos. Se zice ca vorbind dmaintea imparatului despre misiunea sa ~i observilnd ca acesta nu prea facea atenpe la cuvintele unui june, Alexandru I-a interpelat zicilndu-i: Attende-me Caesar! ["Ascultli-ma, Cezar"] ~i ca Antoninus, suparat de aceastli indr!izneala, i-ar fi raspuns: "Attendo, et novi te; tu enim es, qui cornam alis et dentes fricas et ungues radis et unguentum semper DIes"!.. . ["Te ascult ~i te cunosc; cad tu e~ti cel care Ip I~i pletele sa creasca, ip freci dinpi, ip rozi ungruile ~i miro~i tot timpul a pomezi!"1 Acest Alexandru a caHttorit mult ~i a studiat prin Antiohia, prin Roma, la Tarsis, prm tot Egiptu}. prin Scipa ~i pe la gimno sofi~ti in India. Venind odata la Atena, unde a stat pupne zile, el a citit in adunarea publica, in teatrul Ceramicos, 0 disertapune a sa despre srip (IT § 90. Hippodrornos TessaHotul in timpul lui Filostrat din Lemnos (193 d.Hr.) a trait Hippo dromos filozoful din Tessalia, care a facut multe poezii ~i scrieri, intre altele 30 de Sh,dii (IlE).,ETad, din care unul, cel mai important, era Studiul despre sci(i (M § 91-107. Autorii citap de Strabon Strabon in Geografia sa, descriind Scipa, pe dad, pe gep, pe tract citeaza mai multi autori care au tratat despre ~~rile acestea: pe Posidonius185, pe Eratostene ~i pe Apollodorl86, pe Clitarchos187, pe Pyt/reas Massaliota l88, pe Menandrn ~i EphoTOS, despre care noi am vorbit (vezi supra § 41-45 ~i 83), pe Apollonides189, pe Polibius'." pe Heca feu191 , pe Demetrios de Ia SCepsiSl92, pe Theophanos din Mytilene, care a tntovara~jt pe Pompei la toate r~boajele salel93, pe Metrodor 66 din Scepsis ~i pe Hypsicratesl94, pe Polictite195, pe Menecrate ~i pe Ba lefatel96, ~i dup~ toti ace~ti autori Strabon ne mai vorbe~te de mai multi geograji, de ~irul iston·cilor vechi oi geti10r ;?i de iston·a getilor: Ot TTAEtOUS' lmovoUcrLV ... Tatrra 6~OAoYEtTaL Kat TTapo. TWV QA.>..WV .. . 97 n1iv rETWV TO. TTaAmo. ... r, aA.>..ll lOTopla TWV rETWV: Dar ~i toate scrierile acestea au pierit, ;?i ca s~ ne servim de expresia unui geograf modern, ele au r~mas "des bvres engloutis dans Ie naufrage de la docle antiquite"r"c~rr inghiple de naufra giul inv~tatei AntichiMp"].198 § 108. Heraelide Ponticul Acest poet liric a tr~it pe la 375 U-Ir. El a fost elev allui Platon -'iii allui Aristotel. A scris multe ~i importante opere, intre care una intitulat~ TT § 109-110. Marcian Heradeetul, Arlemidor din Efes Marcian, geograf gree, tr~i in al IV secol d.Hr. EI a scris un TIE pi. TTAOUS' in trei c~rJi ~i 0 TIEpLll YTlats" in versuri iambice. Periplele sale erau 0 abreviapune a geografiei lui Artemidor din Efes, COffi pus~ in unsprezece c~rp. Ne-au r~mas cateva pupne fragmente, care probeaz~ c~ aceste scrieri au tratat ~i despre gep ~i dad.200 § 111. Dionysios Charax Acest Dionysios trAi in timpullui Augustus. Era din Pergam. El a scris a istorie a Eladei in 40 de c~rp ~i cronici (XpovlKll) in 16 carp. Dionysios din Charax a fast trimis de imp~ratul Augustus ca si1 studieze Orientul ~ i sA compun~ scrieri geografice pentru junele 67 Caius, care urma s~ comande armata de expedip,une contra per ~ilor. In scrierile sale, Dionysios Charax s-a ocupat ~i despre sciti ~i geJi. Dar abia cunoa~tem di acestea au existat, din menp,unea autorilor ~i a compilatorilor antici201. § 112. Cornelius Alexandru Poliistorul Acest autor gree, Alexandru, supranumit Cornelius pentTu c~ it cump~rase Cornelius Lentulus, ~i Poliistoml (TTO>..uL(JTWp) sau per soniftcafiunea iston'ei, din cauza intinsei sale erudipuni, geograf ~i istoric celebru, a trrut la anii 85 i.Hr, El a scris 42 de c~rti istorice ~i geografice, in care trata pe larg despre Pontul Euxin ~i Htoralele, despre Europa ~i toate popoarele ~i neamurile tT~itoare in Europa, EI a mai scris dnd c~rp despre Roma202. Aeest Alexandru nu tre buie confundat cu cei doi Alexandri despre care noi am scris sub § 47 ~i 89. § 113. Polyainos Polyainos (llol-Uawos-) a trait pe la 165 d.Hr. Era macedonean, ~i se pare di a fost militar. EI a seris Strategematica (LTpaTTrYlllla TlKd) ~i alte serieri, care aceste din urm~ impreun~ cu istoriile sale despre Teba, Macedonia, Tracia ~i altele, mentionate de el insu~i in prefata StrategemateloT sale, sunt eu totul pierdute. Strategematele se compuneau din opt c~rp, din care a VI-a ~i a VII-a lipsesc mai intregi. Polyainos in scrierile sale s-a ocupat despre ger ~i scili, ba unele din scrierile sale se intitula r€TlKal f3tf3AOt 203 ["arp-Ie getice"]. § 114. Timagetos Acest autor (Tq.J.QYllTOS') ne este ahia cunoscut dup~ citapunile poligrafilor veehi ~i ale lui Apollonios, care preeum se ~tie, a scris un lexicon in Bmha elen~ la Uiada ~i la Odiseea lui Homer. Apollonios ~i Varinus Phavorinus ne zic c~ Timagetos a compus 0 carte volumjnoas~, istorieo-geografic~, in care descria toate portu rile Europei cu or~ele lor ~i popoarele ce Ie locuiau, ~i cil in acea 68 carte Dunarea noaslra linea un mare spa\iu. Opera lui Timagetos era intitulata: ITEP't. AlI1EVWV ["Despre porturi"]. Apollonios citearl. un pasa; din ea, unde se zice c~ Istrul curge in jos din munpi Hyperborei (KGTa¢EpETaL EC 'YTTEp~opdwv opwv), pasa; foarte important care oe H1mure~te d1 greeii sub nume de hyperborei intelegeau obi~nuit nordul ~rilor noastre, ~i chiar Car pari in susul M~rii Negre ~i a Dun~rii, unde cutreierau comertul ~i navigatorii. Se ~tie di la Or~ova Carpapi (eJenii Ie ziceau aid Calleaz) merg pana in malurile Dunarii, prelungindu-se dincolo de DunMe printr-un ~ir de munp. deosebip. de BalcanF04. N-am putut afla epoca cilnd a tri1.it Timagetos; dar de vreme ce el se citeaUi de Apolloniu, contemporan al lui Augustus, nu mai ri1.mane indoia~ dl. a precedat ami 60 tHr. § 115. Marcellus Acest autor gree (McipKEAAOS) a fost un renumit medic ~i {oarte erudit. EI era din Sida, ora~ al Pamfiliei, ~i IrAia pe la 138 d.Hr., sub Hadrian ~i Antoninus. Marcellus a scris un poem in versusi eroice despre materia medicalii, in patruzeci ~i dou~ de dirp, care s-a lnvrednicit de a fi admirat de Hadrian ~i pus de insu~i imp~ratul in biblioteca publica din Roma. Oiteva din carlile acestui intere sant poem cuprindeau ~tiin~ele importante topografice, climaterice ~ i altele, despre Dacia ~i despee lupii din ea. Marcellus explica ~i da detalii despre pasajul lui Herodot unde se zice c~ neurti, popor din Scipa, care locuiau in preajma Nistrului205, ocupiindu-se ell cultura griiului pe care il vindeau la comertul de la Boristene206, erau vr~jitori ~i fermec~tori, ~i c~ dup~ narapunile scipIor ~i greeilor stabilip in Scipa, fiecare neur se schimba 0 data pe an in lup cateva zile, ~i apoi ~i lua forma sa de mai inainteW. Aceastli scriere, foarte interesantli, a lui MarceUus, este cu totul pierdutli; ne-a r~mas numai din ea 0 singur~ carte, care nu se atinge de noi, n 69 § 116. Clearchos Acest istoric a scris ~i el despre Dacia. EI ne este cunoscut dintr-un pasaj al s~u, citat de Athenaios, din care aflam d1 femeile geplor f~ceau pe trupul ~i rnai ales pe fruntea femeilor trace, vecine lOT, diferite figuri ell acul, spre semn de ocara!1i de rohie.209 Aceste semne dupa Hesychios se numeau 'I oTpwva ["istriene"]. adica Impestritate ~i colorate cum erau stofele portului locuitorilor de pe rnalurile lstrului. Ne pare rau ca nu putem fixa epoca in care a seris Clearchos. § 117. Arnmianus Marcellinus Acest istoric latin, nascut in Antiochia Ja 320 d.Hr., muri in Roma la390. El a fost osta~: a Hkut rhboaie in Germania ~i in Gallia ~i a intov~ra~it pe Irnparatul Julian In expediliunea sa In Persia. Amrnianus a parasit apoi cariera armelor ~i se a§eza in Rama, unde a seris sub titlul de Remm gestarnm !ibn XXXI istoria de la Nerva pana la Valens. Dar aceasta importanta scriere ne-a par venit ell totul ciuntita. Din 31 de dirp, care 0 alcatuiau, cele dintAi 13 au pierit - ~i tocmai acelea in care se trata ~i despre Dacia ~i in care se scria istoria de la anii 96 PIDa la 350 d.Hr. Din dHeva pasaje ale d\rplor sale, cate ni s-au conservat (XIV-XXXI), se vede ca Ammianus menponeau despre Dacia ca despre 0 tara de care el s-a ocupat mult in cursul istoriei sale.21D Cartile istorice ale lui Ammianus, cate ne-au dimas, incep (cart. XIV) Cll al17-lea an al domniei lui Constantius ~i se incheie (cart. XXXI) cu moartea lui Valens in razboiul contra gottlor. § 118-129. Autorii citap de lomandes Iornande, episcopul Ravenei, in scrierea sa, foarte important.1 pentru noi, De Getamm on'gine et rebus gestis ["Despre originea ~i faptele geplor"], scriind despre Gepa ~i Dacia, ne citeaza mai multi au tori care s-au ocupat eu dAnsele. Iornande i-a citit pe top: ei prin urmare existau inca in secolul VI, epoca in care scria lor- 70 nande. El citeaz ~ pe Trogus Pompeius, despre care noi am tratat sub § 57, cand zice cum regele geplor Taunasis a batut pe regele egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului211 ~i cum Cyrus, regele Persiei, a intreprins contra reginei geplor Tomyris sau Tamara un ruboi fatal lui: "Pompeio Trogo testante, Getarum reginae Thamiri sibi exitiale intulit bellum"212. [,,~a cum atestli Tragus Pompeius, (Cyrus) a pomit un r~boi fatal pentru sine impotriva reginei geplor, Thamiris."] Iornandes citeaz~ apoi pe atenianul Dexippos (.6.e- tlTTTTOS"), renumit ca general ~i ca istoric, care a scris 0 carte despre riizboaiele scitice213; pe Priscus din Pannium 21 4, pe Dionysios istoricu[215, pe Fabius care de c ~tre critici se presupune a fi Fabius Cerilianul216, pe Dio Chrysostomos, despre care noi am tratat supra § 1 ~i care trebuie s~ a ib~ eel dintai rand intre autorii cap. au scris despre Dacia, c~ci el a stat multi ani aid, a v~zut ~i a studiat tara, ~i a scris apoi 0 carte voluminoasa In limba elena sub titlul de Geliee (r ETlKa), pe care Iomande a citit-o: "Dio historias Getarum, eorum annalesque Graeco stylo composuit" . ["Dio a scris in grece~te istoria ~i analele gep.1or."] Acest Dio a scris, dupa marturia lui lomande, despre Tele! regele gepior, care s-a ilustrat in r~zboiul Troadei: "Hie Dio regem Getis commemorat, nomine Telephum 217". ["Acest Dio aminte~te c~ gep.i au avut un rege pe nume Telephus."] Iordanes mai citeaz~ pe Ablavius, autorul unei istorii a geplor, prefect al pretoriului sub Constantin eel Mare'18; pe SymmadlOs, 71 care a scris in mai multe dirJi istoria geplor219; §i un monument foarte vechi, adica 0 colecliune de legi date ge!i1or de unal din legiuitorii lor anume Boroista, care tr~ia in timpul dictamrii lui SyUa (an 137 i.Hr.). Textul scris al acestor legi exista - zice lor nande - in timpul sa.u, ~i aceas~ coIecJiune de Iegi purta numele de Bellagines, a ca.rui etimologie este necunoscu~220. Iomande ne mai zice ca. el a cules istoria ge~ilor §i prin ciintecele lor vechi populare: fabulae, cantus, cantiones, despre care ne vorbe§te §i Ammianus Marcellinus221 • "Qu'j} y eut beaucoup de vrai dans ces monuments - zice de Moujan - cest dont il n'est guere permis de douter; mais il est a croire aussi que la fiction y tenait une grande place. Confies a la memoire des honunes, ees chants, en passant de generation en generation avaient dft subir bien des alterations; bien des evene ments qu'ils racontaient avaient dO perdre de leur couleur primi tive, et s'alterer par Ie melange des circonstances etrangeres a l'Age qui les avait vus naitre ... 222" [,,0 s-ar afla mult adevar in aceste monumente nu avem de ce sa. ne indoim - zice de MOlljan - dar este de crezut §i eil ficJi unea ocupa un loc important in ele. ineredintate memoriei oame nilor, aceste cAntece, trecAnd din generape in generape, trebuie sa. fi suferit multe deformari; multe evenirnente pe care Ie povesteau trebuie sa.-§i fi pierdut din culoarea primitiva. ~i sa. se fi alterat prin amestec ell imprejurilri str:iine de epoea ce Ie-a dat na§tere."] Dar eu toate impodobirile fabulei §i alterapuniIe timpului, aceste dintece populare conpneau - zice Iornande - un fond adevilrat istoric: "Quemadmodum et in prlSCls eorum earminibus pene historico rim in commune reeolitur.223" [,,(Acest lucru) este povestit In cantecele lor stravechi In general cam ca in scrierile istorice."] 72 Iornande ne zice in sfft~it dl el a cules mai cu osebire istoria sa in cele doulisprezece volume ale senatorului despre originea §i isto ria gefilor: "duodeeim Senatoris volumina de origine achlque Geta rum"224. Acest senator este Magnus Aurelius Cassiodorus, contem poranullui lornande, care in prefata sa ne zice d. a citit pe origina lele manuscrise ce i Ie-a imprumutat intendentul ilustrului autor: "dispensatoris Senatoris beneficio, libros ipsos relegi"225. ["Prin bun~voinJ:a intendentului senatorului am citit chiar volumele (originale)."] sa se observe insa ca lomande confunda pe gep cu gopi ~i prin urmare critica e datoare a discerne ceea ce aparpne in propriu fiedlruia din ambele elemente. § 130-131. Criton, Samonicus loan Laurentius, dup~ patTia sa supranumit Lydus, care a scris pe la 511 d.Hr. 0 carte sub titlul1TEpl apxwv n,s 'Pwllai.wv lTOAl TElaS" (Despre magistraturile republicii romanilor), ne citeazli doi autori, pe Cnton autor grec ~i pe Samonicus autor latin, care au scris mult despre Dacia. eriton a fost contemporanul lui Traian, I-a urmat ~i a fost de fat~ Ia toate r~zboaie l e dacice.226 Samonicus a tr~it in seeolu} HI d.Hr. Lydus ne reproduce pasajul urm~tor din enton: IITraian eel mare cucerind Safia cu Decebal care era regele gefilor, a dobftndit romanilor 500 miriade de litre de aur (5.000.000), indoite de argint (zece milioane de litre), 0 mulpme de bogape ~i ustensile de mare pret, mulp:me de arme ~i de cirezi de vite, ~i 50 de miriade (500.000) de Mrbap loarte razboinici cu armele lor". $i apoi Lydus adaug.1: "Acestea Ie nareaza eriton care a fast de lata Ia riizboi".227 Acest pasaj are 0 mare insemn~tate, c~ci din el se mai dove d~te ca numele de Scythia se da particularmente de greci Daciei noastre. GreeH arareori zic rE'Tla, fE'TlJdj; vorbind despre poporul Daciei zic OL feTal, fS r€-TaS', ~i cftnd vorbesc despre p~mantul 73 Daciei zic hKvOta. Aceastli observapune are importan~ in studiul autorilor vechi despre tara noastr~ . Referindu-se in alt loe la Samoniclls, Lydus ne zice dupit el c~: /lIstrnl se nume§te !stru panii in Pannonia ~i p§nii la Sirmeon, iar de la Trada, indigenii nu-i mai dau acest nume, d numele de Danubiu. Tracii I-au numit astfel did peste el cerul este incitrcat de nori §i p10uit des, din cauza umiditlipi ce produce acest fIuviu. Iat1 pentru ce in limba t~rii else nume§te Danubiu, ceea ce vrea s~ zic~ aducatonll de lIon·, VE¥AOq,OPOS, precum scrie istoricul roman Sa monicus in cartea sa despre felunte intrebi'in dedicat~ lui Dioclepan §i lui Galeriu cel b~tran"228. Sub acest nume de Samonicus sau Samocus, noi cunoa~tem doi medici §i erudip latini, tatli ~i fiu, care tritiau pe la Hnele sec. II d.Hr. §i pe la inceputul sec. III. Tatitl, Q. Serenus Samonicus, care este acela citat de Lydus, formase ~i poseda 0 bibliotecit de 62.000 volume! El pieri la un banchet, din ordinullui Caracalla, pentru c~ a laudat pe Geta, iubitul poporului roman, pe care mi~elul Cara calla I-a asasinat, precum asasinase §i pe propriul s~u parinte ~i pe cel mai mare jurisconsult at Antichitapi, pe Papinian, pentru ca a refuzat, preferand mai bine moartea, s~ fac~ apologia fratricidului. Mar~ava con§tiinta a tiranului cituta pretexte de iertare Hind inge nunehiata sub povara blestemului! Iuda, Caraealla, Lopez §i seme nn lor, turba, insultit pe popor, pe oricine-~i aduce aminte de virtutea omului vAndut de ei, insult1 crucea care merge inainte la mormantul solu §i in turbarea lor ei varsol urgie §i hula chiar asu pra binecuvantlirii preotului care vine eu Hristos in inima ~i cu 0 lacrima pioasa sit zica ve~llica pomenire martirilor sfantului arnor a] poporului ~i al tariL. Dar nu va tiicea niciodata glasul care strigii neincetat: Cain, Cain! ce ai fiicut pe fratele ti'iuf ... Lopez! ce ai fticut pe binefiiditontl §i Domnitornl tau! ... Fiul lui Q. Serenus Sarnonicus a fost foarte iubit §i stimat de Alexandru Sever ~i de Gordian. El d~rui biblioteca mo~tenitl de la tatal s~u Imp~ratului Gordian III"'. 74 § 132. Eudoxos Eudoxos (EU8oI;os-), eelebru geograf, astronom ~i medic, amie ~i elev al lui Platon, a scris pe larg despre massagefi (TTEP!, Maaaa YETWV) in corpul voluminoasei sale scrieri istorice ~i geografice, pierdute, ce purta titlul de TIe-pioSos. Aceasta. scriere era un adeva. rat monument de istorie ~i de geografie. Eudoxos a tra.it ~j a seris pe la 370 LHr. EI este eel care a compus anul din 365 de zi1e ~i un sfert de zi. 230 Se crede de ditre mulp. ca. massagefii erau tot gep, precum zice §i Ctesias, did dupa. diferitele localitliti ale ~derii lor sub diferip capi s-ar fi numit gep, tyrngefi, massage/i, hJssageti. Massager vrea sa. zidi gepi cei mari.131 Din importanteie scrieri ale lui Eudoxos nu ne-a ramas nimic, afarc1 de pupne citate ce aduc Geminus §i Ptolemeu232, ~i de menp. unile istoricilor ~i geografilor existenp. § 133-134. Pliniu eel ll~tran, Aufidius Bassus Vestitul Caius Plinius Secundus, mare orator, mare admini strator ~i om de stat, oslrui viteaz ~i distins scriitor, care a trait pe la anti 23 d.Hr., ne l~ase serieri foarre eonsiderabile, care se ocup:i mult de Dacia. EI a fost seris lstoria razboaielor gennanice in dou:i zed de e~rr (Bellorum Germaniae viginti), care eonlinea, dup~ m~r turia lui Tacit, poveshrea completi'i a operatiunilor ndlitare $i a relatiu nilor romanilor cu toate popoarele Rinului fi ale Duniirii. Pliniu a mai seris Istoria Romanii, care era a continuare a Istoriei lui Aufidius Bassus, In treized ~i una de e~rti (a fine Aufidii Bassi triginta unus). Pliniu a mai seris lnc:i Comentarii [ston'ce despre toate aceste po poare ~i evenimente in 0 sutii §aizeci de volume (Commentarios cen tum sexaginta volumina), scrise toate eu m§.na lui ~i ell caractere foarte mid, inc§.t ele ar fi fast indoite la numar scrise cu scriere ordinara. Aeeste monumente eoJosale ~i impozante, scrise de pana unui Pliniu eel Batran, care vorbeau mult ~i mnIte despre Dada ~i popoarele ei, au pierit eu totul §i ele.233 75 ull ne reste rien de tous ees ecrits, ou plutOt de toute ceUe immense bibliotheque. On comprend a peine qu'un seule homme a suffit 0 tant de travaux: et Pline n' etait pas un honune de Cabinet: il a pass~ sa vie dans les emplois, sans cesse occup~ de grandes affaires, et il est mort dans la force de rAge (0 56 ans) dans la plenitude m~me de son g~nie!..:'234 [uNu ne r~mane nimic din toate aeeste serieri, mai exact din toata aceasta uria~a bibliotecii. Cu greu putem in~lege cum un singur om a putut efectua atatea lucritri: ~i Pliniu nu era un om de cabinet: el ~i - a petrecut via!a ca funcponar, ocupat fitrit incetare ell mari afaceri, ~i a murit in puterea varstei (Ia 56 de ani), in pleni tudinea geniului s~u! ... "j Toate aeeste serieri, uria~e, Pliniu le-a l~at nepotului situ, lui Pliniu eel Tanitr, care ni Ie enumerit ~i vorbe~ te cu 0 dreapt1 mandrie despre ele ~i despre marele situ mo~, intr-o superbit epistol~ c~tre Macer, amicul S~U235. Citind aceastli epistolit, este cu neputintit a nu se inchina cineva panit la pitmant inaintea acestor uria~i ai uria~i Antichit1ti. Era natural ca 0 tarit care a produs aslfel de Mrbap s~ domneasc~ peste lumea intreag~ ~i s~ 0 lumi neze, !Ji bittrfulUl Montaigne are mare dreptate sit excIame: III' ai veu ailleurs des maisons ruynees, et des statues, et du dele, et de la terre: ce sont toujours des hommes! tout cela est vrai: et si pourtant lie s9aurois rf!Veoir si souvent Ie tumbeau de cette Rome, si grande et si puissante, que je ne l'admire et nfvere!..."236. [/lAm v~ut !Ji in alte pitrti ~i case ruinate !Ji statui ~i cer ~i pitmant: sunt mereu oameni! Toate acestea sunt adevitrate: !Ji toht$i n-a$ putea sa revad atlit de des monnantul acestei Rome, atat de mari $i de puternice, fora a a admira ~i fora a ma fnchina fn fata eil/l .] § 135. Iulian imp~ratul lulian, Impitratul romanilor237, istoric ~i arheolog distins, a petrecut ani lntregi prin Dacia cAnd cu expeditiunile sale glorioase 76 contra germanilor238, A scris ~i el despre aceasti1 lar~ ~i despre popoarele ~i locurile ei In c~rp1e sale ce purtau titlul Comenla,;i despre riizboaiele sale cu germaniil care c~rp sunt pierdute eu totut §i abia Jitim c~ eJe au existat, din m~rturia autorilor vechl ce au avut ocaziunea s~ Ie citeasca239, § 136-137. lulianus Titianus, chartele geografice Iulianus Titianus a com pus Ia inceputul secolului lIT 0 descri ere a tuturor provinciilor Imperiului Roman, lntre care era ~i Da cia240, Aceasti1 oper~ este pierduU cu desavar§ire, precwn sunt pierdute, din nenorocire, ~i toate chartele geografice ~i topografice ale tuturor lru-ilor pe unde au umblat ~i cucerit romanii241 , imp~ ratul Augustus Intinsese In public Intr-o mare galerie tabelul gene ral a1lurmi cunoscute pan~ In zilele sale, ImpM\it pe l~ri, pe pro vincii lji cu scari exacte pentru a servi la m~surarea distantelor, Acest tabel era rezultatul d .HUoriilor ~i al cercetatilor lui Agrippa lji alp trei matematici romani, care in zilele lui Augustus sfar§isera asti1 mare lucrare ordonatli de senaF42. § 138-139. Vibius Sequester, Stephanos Byzantion Ac~ti doi autori, ale e~ror scrieri Ie avem asthi prescurtate, ciuntite lji pline de alterapuni, erau de 0 mare importantJ pentru istoria §i geografia Daciei. Vibius Sequester, geograf latin, a trait In secolul V. EI compu sese un dictionar sau lexicon geografic special pentru istoria §i geografia romanilor, din care ne-a parvenit numai un mititel extract scos de un nesocotit copist din toatli scrierea lui Sequester, sub titlul: De jluminiblls, !ontiblls, Incubus, quorum nplld poelas fil menno [If Despre raurile, izvoarele lji lacurile pe care Ie menpo neaz~ poetii"], §i acesta, ciuntit §i necomplet, tip!irit de Oberlin la 178 in 80, ne face sa regret\m §i mai muIt inca. pierderea scrierii tntregFO, Stefan Bizantinul, atit de cunoscut lji atat de des consultat de filologi, in ruinele diruia chiar ast3zi, a~a cum este, g~sim atMea lumini ~i nopum despre topografia, istoria ~i datinile vechi ale 77 Daciei, a tritit pe la inceputul secolului V. El compusese un lexicon enorm gramatico-geografic, care era intitulat "E6vlKcl (Gentilia, despre neamuri) ~i al dirui simulacru ne-a parvenit in starea in care noi avem astAzi pe ~tefan Bizantinul. Aceastl scriere se a1c~ tuia din mai multe c~rp., precum se poate vedea chiar astAzi la litera 0, care forma cartea XXXVI! ... Titlul actual TTfpl TTOAfWV (De Urbibus) este dat acestei scrieri de cop~ti moderni. Un gramatic constantinopolitan, anume Hermolau (de n-ar fi ajuns!) din zHele lui iustinian, a facut un extras minim, 0 prescurtare din aceastl mare ~i importantl scriere, ~i astfel originalul, devenind putin c~utat, s-a pierdut. Noi pose d~m astu:i numai acest extras, care nici el nu este intreg cum il formase Hermolau, precum se poate vedea la literele K ~i A. Cata paguNl a cauzat nenorocita intreprindere a acestui Hermolau!...244 ~tefan Bizantinul a mai scris lstoria goplor ~i Istoria bizan tiniior, precum el insu~i ne zice, dar acestea sunt pierdute in totaP45. § 14()'141. imparaJii Tiberius ~i Claudius imp~rap.i Tiberius ~i Claudius au seris ~i ei Istoria Roman~, ~i indeosebi istoria timpului propriu .. Tiberiu - zice Strabon - a scris Comentarii in care povestea istoria sa ~i a donmiei sale, ~i aceste comentarli importante imp~ ratul Domitian Ie citea ~i Ie consulta necontenit: IICommentario, quem de vita sua composuit... Commentarios et acta Tiberiis Caesaris, Domitianus lectitabat" .246 :rmp~ratul Claudius a seris intii in tineretele sale mai multe dlrti istorice dup~ indemnul lui Titus Livius. Apoi, devenind iro p~rat, el a com pus istoria romanilor incepand de la moartea lui lu lius Caesar ~i in urrrul. 0 alta care incepea cu sfar~itul r~zboaielor civile. EI I~ase douii c~rti din int3.ia sa istorie ~i patruzeci ~i una din cealalta. Mai lasa in opt volume istoria vieJii ~i a epocii sale: "In principatu scripsit plurimum. lnitium autem sumsit historiae post coedem Caesaris dictatoris; sed et transiit ad inferi ora tempora, coepitque a pace civili. Prioris materiae duo volumi- 78 na, posterioris unum et quadraginta reliquit. Composuit et de vita sua octo volumina,"247 ["Cat a fost imp~rat a scris cel mai mult. Si-a ales inceputul istoriei dupa. moartea dictatorului Caesar, dar a treeut la epociJe ulterioare ~i a mceput de la pacea civil~. A IMat doua volume pentTu prima epoc~ ~i 41 pentru cealalt.1. A seris ~i opt volume despre via", sa."] A mai seris in limba elena. douazeei de volume de istorie etrusc~ ~i opt volume despre Cartagina: "Denique et graecas scripsit historias, TllPPllvlKWV XX, KapXTl80vLGKwv VlII."248 L,Apoi a scris ~i istorii tn grece~te, 20 de volume de istorie etrusdi ~i 8 de istorie cartagineza."] Pliniu mentioneaza ~i el despre 1stona romanilor de Claudiu, ~i ilustrul Niebhur regreta mult pierderea scrierilor acestui princi pe''''. imp~ratul Claudiu mai I~s~ un volum de Epistole250• Istoria romanilor de Claudiu, care cuprindea pe larg toate imprejud.rile ~i evenimentele Imperiului roman de la anii 44 i.Hr. pAn~ la anii 54 d.Hr., nu incape indoiaM c~ trata ~i despre Dacia. in acest interval numaram: 1. epoca razhoaielor civile; 2. epoca lui Octavius Augustus; 3. epoca lui Tiberiu; 4. epoca lui Caligula, ~i 5. epoca venuti la imperiu a lui Claudiu.251 In ziJeJe razboaielor dvile, gepi, profitand de moartea lui lulius Caesar, tree Dunarea, n~v~lesc asupra imperiului roman, devastea~ ~i ocupa Macedonia. Senatul se cutTemur~ de spaim~ ~i adun~ oaste multa ca s~-i resping~252. Pe gep nu-i mai tinea acurn {rica brap.dui lui lulius Caesar, care pregatea 0 expedipune contTa lor: "getas, dura et bellicosa gens vicinaque"253 ["gepi, nearn vecin aspru ~i rhhoinic"] . in zilele lui Octavius Augustus, Roma a avut mult~ bataie de cap eu Dacia, multe batalii, muite expedipuni, ba ~i peptoria 79 pentru fiiea regelui gelilor Cotizo, ~i pentru chiar regele, despre care noi am vorbit mai sus.2M Sub Tiberiu, cea mai mare intamplare a fost n~vMirea dacilor asupra Mesiei ~i ocuparea acestor provincii romane de dare Daci.255 Numai sub Caligula poporul roman nu se vede a fi avut dara vere ell dacii, care, dispreJuind un astfel de nebun ~i frkos, tr~iau in pace ~i Hlceau ce voiau filril sil-i supere nimeni.2.56 Armatele lui Caligula trecuseril peste Rin in expeditiunea sa de~ilnJ:a tl1 contra germanilor; poate col ~i Dacia sil se fi resimpt de trecerea lor257, cfuld populapi intregi mergeau inaintea iegiunilor, milturau ~i udall drumurile ca nu cumva praful sa. supere fata lui Caius Cae- 5ar!258 ... Dar inamici nu se vedeau. Germann ~deau in codrn lor ~i Ie era ru~ine scl-~i punil mintea ell un astfel de mamie, ell toate dt adulatorii proclamau triumfuri, curtesanii ~i poepi dintau laude de r~gu{Jeau ... 259 and a stat dar Claudiu ~i a scris istoria Tomanilor de la 44 i.Hr. pan~ la 54 d.Hr., de bun~ seam~ c~ vorbea despre toate acestea, cu toate l~muTirile de care dispunea un autor impi1rat ~i contemporan. Cat despre comentariile lui Tiberiu, ~i acestea f~ra indoiala narau despre Dacia, de vreme ce Suetoniu citeaza in SCUft eveni mentele navalirii dacHor in Mesia dupa ins~i aceste comentarii ale imp~ratului Tiberiu.260 § 142-143. Diagnotus ~i Beton Diagnohls ~i Beton au fost doi geografi celebri, cei mai celebri din epoca lor, in cortegiullui Alexandru Macedon, al acestui erou civilizator care, precum se exprirna Quintus Curtius, dorea sa cuce reasca lumea fntreaga numai ea sa 0 faca cunoscufa neamului omenesc. Ace~ti geografi au scris ~i au trasat in scrieri speciale mersul arma tei macedonene, indicand §:i descriind tarile pe unde a stat, pe unde s-a batut, ~i determinAndu-Ie dupa observap.i astronomice. cata lumina nu ne-ar fi dat despre Dacia antica aceste buletine ale biruin~lor lui Alexandru, care punea intre faptele sale cel mai glorioase ~i de predilecp.une expedip.unea in Dacia!261 80 Beton a seris 0 carte foarte voluminoas~ intitulatA: StaJiuni pe Ia ce locun· a stat Alexandru in expeditiunea sa: LTae~ot TIlS- TOU ' A'AEedvopou TTop€"las262. Aeeast~ scriere era de mare important~ pentru noi, unde se trata despre stapunea de la !stru la geti-. Diagnotus fii Beton au mai seris fii m~surile itinerariului intreg al expedipunilor lui Alexandru.263 § 144. Marin din Tyr Marin din Tyr a fost un geograf ~i astronom celebru, de origi ne roman. El a com pus la inceputul secolului I d.Hr. 0 seriere geo grafidi in multe volume, in care deseria pe larg toate tMile ~i toate neamurile Universului cu insemn~ri topografice fii etnografice detaliate. Celebrul geograf Ptolemeu, care a scris pe la 145 d.Hr., este un preseurtMor al acestui Marin din Tyr, precllm m~rturis~te tns~i el. Marin deseria pe larg fii l~murea toatA Dacia eu numele ora!jelor fii ell toate neamurile napunii getiee. Marin a1c~tuise ~i un itinerariu detaliat al ambelor ~rmuri ale Dun~rti, precum tot Ptolerneu ne spune.2M Dar scrierile lui Marin sunt ell totul pierdute. Noi Ie cunoa§ tem numai dup~ m~rturiile lui Ptolemeu ~i ale unor compilatori antici. Massudi, renumit scriitor arab, care a seris pe la 940 eelebra sa endelopedie Monldj-addheheb ("Clmpii de aur"), vorbe~te des pre ele ell admiraJi.une ~i ne asigureaz~ e~ le-ar fi eonsultat.265 § 145. Agathargides sau Agatharchides Cnidios Agathargides sau Agatharchides Cnidios (Ayaeapy15~s,' Aya eopX lB~s Kvl BLOS), geograf ~i istoric gree, care a tr~it pe la 150 tHr., a scris geografia ~i istoria Europei ~i a tuturor neamurilor tr~itoare in ea, in pabuzeci ~i nou~ de volume. Ele cuprindeau relat~ri intinse despre toate, ~i relatiUi foarte prepoase. El a seris apoi istoria ~ i geografia Asiei in zeee volume. Agathargides a mai seris un tratat special despre troglodifi in einci volume. Troglodipi, Tpwy'Aoou-rm , se numea de antici nu numai un nearn in Asia lAng~ Caueaz266, dar chiar locuitorii Daeiei din oarecari localit~ti se 81 numeau troglodip., adica triiiion fn bordee, dupa marturia lui Strabon ~i Pliniu267• Ne-au ramas mid fragmente neinsemnate din acest mare monument al doctei Antichitlip, care s-au publicat In Excerptae historiae (Francfort, 1559) ~i In Fragments historiques ale colecpunii Didot, redaclate de Miller, Paris, 1848. Agathargides trata ~i des pre expedipunea lui Alexandru in Europa ~i in Asia268, § 146. Diophantus Diophantus (t>Lt\~aVTOS), istoric ~i geograf grec, pe care Vossiu n pune intre autorii unei epoci incerte, compusese sub titlul TIOAL TLKU un tratat istorico-geografic foarte stimat in Antichi tate.. in care scria cu de-amanuntul, intre alte } § 147. Didymos Didymos a fost din Alexandria. El a trait in secolul I d.Hr. ~i a compus 0 muJpme sp:iimanMtoare de scrieri in toate ramurHe, dintre care foarte multe geografice ~i istorice, E1 a scris ~i despre abii sau gami, adica despre gep, zicand ca ei sunt de un neam cu tracii,8pq.KtKOV e:8vOS"271, A scris ~i despre agatar§1-712, Acesta este Di dymos, care s-a poreclit XaAKEVTEpOS" (eu ma~ele de bronz) din cau za neobositeJor sale ocupa~iuni cu scrierea ~i ell cititul. Didymos a scris patrn mii de carp!! din care niciuna nu oi s-a pastrat.273 § 148. Damastes Damastes (.6.a~ciaTES), discipol al lui Hellanicos, a fost con temporan allui Herodot (460 i.Hr.). Pliniu II citeazli des. Damastes a scris CMp"despre neanmri (TrEpt e-8vWv) ~i despre tari (1TEP" lTOAL THWV) tn care se ocupa ~i Cll descrierea de-amanuntul a Seipei, a hiperboreilor, a arimaspilor, a muntilor Riphei, a issedonilor etc, Geo grafu} Strahon se refera des la Damastes,274 82 § 149. Pliniu eel TiinAr C. Cecilius Plinius Secundus, nepol al lui Pliniu eel BMriin despre care am vorbit la § 134, 135, a seris mult despre Dacia de sub Decebal ~ i despre Dacia traian(\, Nici 0 pierdere nu este atat de regretat ca pierderea scrierilor acestui mare barbat. Pliniu a tr;lit de la anii 61 pan;l la 115 d.Hr. Orator mare275, osta~ ilustrll Iji om de sial, admiral ~i iubil de impAraJ:ii Domipan ~i Traian, Pliniu a ocupal cele mai inaltefuncpi.Elastalprelor.tribun al poporului, prefect vistieriei publice, consul, guvernator al Bithyniei !ji al Pontului, cornisar C;lii Emiliane!ji augur. PHnin a fost prieten intim ~i consilier allui Traian ~i a1 tuturDr oamenilor mari ai Romei. EI era un cunosdHor mare de trebi1e, de tara ~i de istoria Daciei; el a urmat !ji a consiliat pe Traian in expe dipunea !ji in colonizarea Daciei. Epistolele sale, !ji mai ales cores ponden~ sa ell Traian, ne dau 0 dovad;l despre partea activ;l ce Pliniu a Inat la intemeierea Daciei Traiane276• Pliniu scrisese pe larg istoria cpocii sale, istoria romanilor de Ia 61 panit la 115 d.Hr. Dar acest de mult pret monument, care conpnea in pagini mari ~i glorioase descrierea ~i dtderea imperiului Daciei ~i lntemeierea Daciei Traiane, este pierdut cu des~var~ire . 277 § 150. Democril din Abdera Democrit de la Abdera din Tracia, cu mulp ani inainte de Herodol (490 !.Hr.), a scris in dialectul ionic 0 mulpme de scrieri inlre care 0 cosmografie (K o,,~oypa 83 § 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanieos, Philochoros, Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos Ac~ti autori au scris despre Scipa, ~i speciaimente istoria Amazoanelor (. A~a(wV t Ka).2'79 Se ~tie ea istoria ~i expedipunile acestor femei ra.zboinice au unele raporturi ell istoria antic~ a Daciei. Hellanicos a mai scris 0 carte despre geJi ~i 0 carte intitula~ Bap~aplKo'L vOllOt (Legile barbarilor), in care trata despre religiunea ~i legile geplor.2JlO El a trim pe la 495 i.Hr. § 159. Abaris Abaris este un personaj semi-istoric {oarte vechi, care a tr~it ell un seeol inainte de r~zboiul Troadei, adic~ 1118 ani tHr., ~i al dirui flume ~i via~ s-au inconjurat de [catre] poepi ~i de istoricii antici ell povestiri fabuloase. Dar ceea ce rezultii din toate acestea ~i este pozitiv, e eli AbaTis a fost de patrie scit sau hiperboreu. Noi vom vorbi in alt loc despre tara hiperboreilor. Acest AbaTis, dupa vechile tradipuni preistorice ale grecilor ~i dup~ unanima m~rturi sire a autorilor, a fost dintr-o familie insemnaM, fiu al lui Sentu, rege scitic. El avea cuno~tinte de medicina. practic~ ~i a fost unul din civilizatorii patriei sale, precum a fost ~i Anacharsis. Purces din tara sa, el a ca.l~torit mult prin Europa, ~i mai ales prin Grecia, purtind cu d§.nsul 0 sa.geat~ cu care vindeca bolile. Abaris era foarte sohru ~i abstinent, din care imprejurare anticii au zis despre el c~ nu mdnca nimica (oOOiv C1LTEOIlEV05').2Bl in timpul c~IMoriilor sale prin Grecia, el a ina.1tat in Laconia un templu in onoarea fiicei Cererei, numit NaoS' K6PllS' ZWTf:lpaS', pe care Pausanias I-a vizitat.282 Heraclide din Pont, istoric care a tdiit pe la 357 i.Hr., a scris biografia acestui Abaris, dar ea este pierdutlL283 Abaris a scris Oracole despre Scipa, 17zeogonia, ~i alte ca.rp. ating~Hoare de Sdpa, tara sa, care se conservasera. mult timp ~i erau cunoscute de autorii antici.284 Marele filozof ~i poligraf Platon (430 i.Hr.) ne ineredin)eazll despre existenj:a istoriea ~i adevarata a lui Abaris ~i a scrierilor sale.285 Himmeriu, care a scris pe la 360 d.Hr., ne vor~te despre acest Abaris, scit sau hiperboreu, ~i des pre erudipa sa care intrecea pe erudipi de la Academia ~i de la Ly- 84 ceul Atenei.286 Tot Himmeriu ne spune dt Abaris a venit in Grecia de la Islm (Dun~re) ~i de la Tanais (Don):I § 160. Memnon Acest Memnon a tritit cu douit secole tHr. El a scris in mai bine de 16 volume 0 istorie despre Heraclea Pontidi.. tn aceasta se vorbea pe larg despre geli, des pre rlizboaiele de pe Dunare intre calatieni ~i histrieni contra bizantinilor, pentru comertul de la Tomis. El descria ~i razboiul grozav (~apUs 1TOAEj.lOS) dintre Mitri date ~i romani, aliantele succesive ale TOmanilor ~i ale lui Mitri date cu domnitorii Scipei (TOUs oKu6lKOUs ~aatAf'is) citrora roma nii Ie prometeau sprijin spre a sc~pa de inv~Juirile lui Mitridate de vor fi aliap. ~i amici poporului-rege. Memnon descria soliile trimi se de Mitridate eu cerere de ajutor la toti domnitorii Scipei, de In Dunare ~ pana Ia Chersonesul TaU71c, Tehodosia $; Bosjorui Cimerial1. Fotiu laud~ mult aceastl scrierei pe care el a citit-o, insit ne zice cit ~i eI n-a putut citi din ea decat carlile de la V pana la XVI, caci pe celelalte - zice el- nu Ie-a putut gasi.2'JO Aceasta importantisimit scriere a lui Meronon este pierdutit ~i ea. Ni s-au pMtrat abia cateva mici, foarte mici fragmente, care s-au publicat de Orelli, la 1816, la Leipzig. § 161. Theoxenes Dintre toti autorii antici, numai Lucian face mentiune despre acest Theoxenes. EI ne zice cit Theoxenes a scris despre geti ~i des pre scili ~i despre calatortile lui Anacharsis din Scilia in EUada291. N u am putut afla epoca in care a trrot Theoxenes. §. 162. Marcianos Marcian (MapKlavOS'), geograf grec care trai pe Ia 350 d.Hr., a scris in trei carli un periplu al Sarmalei sau Sauromapei (TTEpl- 85 lTAOUS' lliPllaTlaS'). Din aceas~ foarte tnsemna~ scriere pentru istoria ~i geografia Dadei antice nu avem decat pupne fraze ~i fragmente.292 § 163. Callistrat Acest autor, KaAXlaTpaToS', despre a dirui epodi nu ~tim nimica, a seris mai multe cArp despre scili, traci ~i gep, precuin rezult~ din incredintarea ce ne d~ $tefan BizantinuJ293. Poate cA acest Callistrat s:i fie geograful Callicrate, pe care Pliniu it citeaz:i in eartea V, sau mai cu probabilitate Callistrat pe care i1 citeau aiurea scriind despre pierre scumpe.294 § 164. Mnaseas Mnaseas din Parras, din Lyeia, nu !jtim in ce anume epodl a scris despre gep. Ni s-a conservat un mic fragment din cartea sa.295 Mnaseas eitat de Varro ~i de ColumeJla scrise 0 carte despre lucru rile ~i istoria Europei2%, ~i osebit un Periplu in mai multe dlrp in care vorbea ~i despre Dacia297. Columella ne zice c:i acest autor avea un mare renume298. § 165. Proteas Zeugmatilul Proteas (TTpWTfQS b ZC::UYIlQTlTlW), autor ~i acesta dintr-o epoc:i necunoscut~, a seris despre Scipa. EI nume!jte pe cimerieni Cemmen (KC::IlIlEploUS"), zicandu-ne c~ ei au totdeauna iarnii, ~i ad:iugand c:i in limba sciplor ne9Pra se zice cemera: KE-IlEPOV yap A€YOuat Ti)v OlllXATJV oL LKi&.L. § 16&-171. Cephalion, Castor, Thallos, Phlegon, Demon, Phavorinus Ace~ti autori au scris mult despre expedipunile per~ilor contra geplor !ji despre istoria t:irilor ~i a popoarelor de dincolo de Dun:ire, precum se dovede~te din Illiirturiile poligrafilor ~i ale lexicografilor antici, precum ~i din micile fragmente cate ni s-au conservat.300 86 Castor a tritit 200 ani i.Hr. EI a fost eel dintai autor care s-a oeupat de cronoJogie. Castor a seris Islana BabtJloniei, [stana popoa relar ce au damnit peste man, Cronici in IX citrJi (XpovlKa), [storia ramanitar (' PWllulKa), un suplement Ia cronicile sale (XpovlKa ayvoTlI..lUTa) ~i aite multe.30l Phlegon Trallianus, in zilele lui Hadrian, a scris Istoria Universalii (Tc'.r rrpax6fVTa clrraVTaxou) in 16 volume.302 Despre Thallos ne vor~te Iulian Alricanul.303 Cephallion sau Cephalo a seris sub Hadrian, fiul adoptiv al lui Traian (anul 76 d.Hr.), 0 istorie a lumii intregi cunoscute pftnil atunci, in 9 carp, d3ndu-i titlul de Muze, MoDaal."" Phavorinus, na.scut in Gallia in ora~ul Arelatu, a seris sub Traian ~i Hadrian 0 mulJime de dirJi istorice sub titlul TTuvrooorrul in mai bine de 8 carp, T1aVTo8arriis u).~s la-ropLlcijs ["Istorie universala"j ~i 'EOvlKa rrpoTexvo).OY'l ~a Ta ["Introduceri emice"j, in care aceas~ din urmit scriere el fitcea istoria tuturor neamurilor din Europa ~i Asia care nu erau eline.305 Acesta este Phavorinus, care a zis urmittoarele cuvinte memorabile: "trei lucruri ciudate am vlizut in viata mea, - a fi cineva gal ~i a scrie elin~te, a fi eunuc ~i condarrmat pentru aduJter, a avea praces cu regele ~i a mai triti indL."306 § 172. Alypios Alypios din Antiochia, geograf ~i arhitect, a scris 0 Geografie pe care a inchinat-o impitratului Iulian. Acest Alypios a fost insar cinat de IuHan, la 363, sa restaureze templul de la Ierusalim307. Din geografia lui Alypios avem numai 0 mica parte care s-a pubHcat la 1628 in 40. § 173. ApoUonides ApoJlonides a facut 0 descriere generala a Europei sub titlul T1eplrr).ous' Eupw~s ["Periplul Europei"j, in care trata ~i despre toate ~arile popoarelor traitoare dincolo ~i dincoace de Duniire ~i prin tot cuprinsul Daciei. 87 Acest periplu se vede citat de multe ori de scaliastullui Apo llanios din Rhodos308 ~i de Pliniu, care-l citeaz:1 cAnd ne zice di in Scip.a sunt femei cu cate doU:1 pleoape la fiecare OChP09. Strabon citeaz:1 pe Apollonides 1n cartea sa unde face descrierea Daciej310. Apollonides a scris in timpullui Tiberiu (an 43 i.Hr.), precum ne incredin~ea:d Diogene Laertios, care citeaz:1 ~i unele scrieri ale lui Apollonides dedicate lui Tiberius Caesar311. Apollonides era n:1scut in Nicea. § 174. Dionysios Acest Dionysios, pe care nu trebuie s:1-1 confund:1m cu Diony sios care a descris Europa in hexametri, a compus mai multe c:1rp. istorice despre expedip.unea argonaup.1or ~i ~:1rile pe unde ei au trecut, despre amazoane ~i istoria timpurilor str~vechi, dup:1 cum ne asigureani Diodor din Sicilia, contemporan al lui Caesar ~i al lui Augustus, care in multe locuri ne zice di-I copiaz:1312• Nu putem preciza epoca in care a scris acest foarte vechi autor, care nu trebuie confundat nici cu Dionysios Charax313. § 175. Velleius Paterculus Acest istoric roman a tr:iit pe la 17 d.Hr.314 EI a fost osta~. La varsta de 21 ani .. Paterculus era prefect al cavaleriei ~i a urmat pe Tiberiu in campantile sale diri Germauia, Pannonia ~i Dahnapa. In ultimii ani ai lui Augustus el a fost pretor. Implicat in conspira p.unea lui Seian, Veleius dlzu sub lovirile f:1r:1 mil:1 ale lui Tiberiu. VeUeius a seris in dou~ carp. istoria romanilor, de la fondarea Romei pana la moartea Liviei mumei lui Tiberiu, adic:1 pfula la anti 35 d.Hr. in aceste carp. se cuprindeau ~i istoria universala a tuturor neamurilor in raporturile lor eu istoria romanilor, ince pand de la caderea Troadei de unde romanii se pretindeau origi nari. Dunarea noastra cu popoarele ei facea ~i ea parte din narap. unile elegante ale lui VeUeius Paterculus. Dar scrierea acestui autor nu ne-a parvenit toatli. inceputul nu existA deloc, ~i dupA capul VIII al cArpi I esle 0 lacuna enormA. 88 Fragmentele cAte ni s-au p~trat s-au descoperit la 1515, in Alsacia, in ~niistirea de Marbach315. § 176. Simmias Simmias (~l~ ~la" sau ~l~la,,), gramatic ~i poet nllscut Ia Samos, a trait 406 ani dupa ri1zboiuI Troadei, adica pe Ia 812 i.Hr. lntre alte prodUCpWli literare, se vede din cAteva fragmente d1 Simmias scrisese un poem sub titlul Apollo (ATT6AAWV) in care trata despre massagefi, hiperborei f;i semi-cani (' H~tKUVES). Pe acef;tia din urmii, semi-cunii, care erau vecini eu massagepi, se crede di poepi ii numeau astfel pentrn di eran imbrltcap en eojoaee, purtrutdu-Ie cu blana in afarlt, precum ~i astazi se ob~nui~te a se vedea prin tre ~ranii no~tri.316 § 177, 178. Artemidoros, Marcianos Aeest Artemidor a seris pe la 100 i.Hr. intre serierile sale, era importantii pentru noi Geografta sa in 9 eltrp (rEwypacPOUt-tEVOV Bl~AOl lA') ~i Periplul sau (n.plTTAOUS'). Din cateva fragmente mici ce ne-au ramas, ~i din vechii poligrafi, se vede ca in acestea eI des eria Dacia cu toatlt Scitia317. Hudson in colecpunea sa geografidi a editat toate fragmentele din Artemidor318. Pliniu citeazlt de mai muIte ori pe Artemidor'"'. In secoIuI IV, un aIt geograf grer, Mar cian, a seris un Periplu in trei eltrp §i ITEptl)'YEats fu versuri iambice, fltcAndu-se abreviatoml lui Artemidor; dar din nenorocire ~i aceastii scriere s-a pierdut, rl1manAndu-ne numai pupne miei fragmente din ea, publicate in eolecpWlea geografilor mici eleni320. § 179-180. Herateu din Milet, Herateu din Abdera Hecateu din Milet, geograf ~i istoric gree, a seris pe la 550 i.Hr., Geografta Europei, Asiei ~i a Ubiei, adiclt a Africii. El a mai scris in mai mule dirp istorie ~i gellealogie. In geografia sa, dupii fragmentele cAte se piistreaU, se vede cii Hecateu s-a ocupat de Dada noastrlt ~i de toate popoarele triiitoare dinco]o ~i dincoaee de Duniire-"I21. Fragmentele cfite existc\ s-au publicat de Creutzer la 1806. 89 Heeateu din Abdera, geograf ~i acesta, a trait sub Ptolemeu I (an. 3221Hr.). EI a scris despre Dacia, 0 carte despre hiperborei322, ~i Pliniu il citeazii de mai multe orj323. § 181. Pisander Pisandru a seris in mai bine de XIV dirp. des pre Thracia, des pre agatar§i etc.324 Alte nopuni n-am putut afla despre acest autor. § 182. Mysorum libri In veehimea mult lndepartatll, exista 0 coleepune de carp care avea titlul Ciirfile Mysilor, cuprinzand istoTia Mysilor. Aceasta coleepune (Moowv ~l~,la) era biblioteea tradipunilor preistorice ale Mysilor. Sophocles sa fi scris opera sa pierdutll Moool (Mysii) dupa. aceste antice monumente? Din nenorocire ~i unele §i altele sunt pierdute ell totul. Autorii vechi, sub numele de Mysi cuprindeau ~i pe gep.325. § 183-184. Antonius Diogenes, Antiphanes Antoniu Diogene a scris in timpi apropiap de epoca lui Alexandru Macedon, dupii cum ne incredinteaza pozitiv patTiar hul Fotiu, cu toate di unii din criticii moderni ered ca Antoniu ar fi fost posterior lui Lucian, adicil dupa anti 120 d. Hr.326 Acest autor a seris 0 carte sub titlul TO. imEP 80uArw UTTLO'TQ (L1lcrnrile minu nate de peste Thule). Aceas~ carte unii din moderni au soeotit s~ 0 boteze de roman~, de adunare de frivolitati ~i II voyage imaginaire m~]e de quelques episodes d' amour"327 [lIe~l~torie imaginar~ amesteea~ eu diteva episoade de dragoste"], supa.rati mai ales pe autor pentru c~ nu le-a determinat, Cll 4 secole i.Hr., cum se va chema!ji unde are s~ fie Thule la 1862, cand dior era sa. scrie... 328 S~ venim ins~ la propositul nostru. Scrierea lui Antoniu Diogene cuprindea in XXIV e~rti ca.l~toria unui Dinia, cu Demochar fiul s~u, departe de patria lor. Ei tree fluviul Tanais (Don) ~i ajung la munpi Riphei, din care izvor~~te acest fluviu. Aici ei nu se pot imp~ea Cll frigul ~i se intore 90 pe Oeeanul Seilie ~i Oriental spre r~sarit. De aici caJatoresc pe lito ralul Mlirii de afarli ~i, dupa multe rataciri ~i peripepi, ajung Ia insula Thule. Dinia dH~tore~te prin toatil Trada, apoi la massagefi ~i 1a gefi, ~i nareaz~ tot ce se atinge despre aceste tiiri (hrl 9pa.Kos Kat MaaaayijTas Kat rETaS') ~i !arlle fnvecinate de Boreu (m:pl ~oppav). Fotiu, f~candu-ne aceastil dare de seam~ in scurt despre scrie rea pierdutli astl\zi a lui Antonius Diogenus, pe care el a citit-o, adaoge c~ acesta a tr~it cam pe Ia {impii lui Alexandru Macedon. 329 Fotiu ne vorbe~te ell aceast~ ocaziune ~i de un alt autor anterior lui Diogenus, anume Antiphanes, care a seris despre ta.rile citate mai sus.330 Este de trebuinta sa insemn.1rn aid ca Oceanul Seine este Marea Azovului331 ~i di partea sa cea despre Asia se numea Oceanui OrientaP32, Marea de aJara (mare externum) se zicea la antici Atlantica. § 185. Candid us Acest istoric, n~cut 'in Isauria, a seris pe la 450 d.Hr. 0 istorie importan~ a impilraploT Orientului ~i despre relatiunile lor in pace ~i In razboi cu toate poparele cu care au stat In contact, prin urmare ~i ell Dacia. Candidus este istoricul care ne incredinteaz~ di contemporanul silu Leon imp~ratul era din Dacia: Aiwv 0 'AUTOKPCiTWP ~v €x .6.aKlGS, ws AE'Y€l Kav5tBos.333 [,.lmpllratul Leon era din Dacia, dupa cum spune Candid us."] § 186. Dexippos sa. ne fie perimis a reveni asupra lui Dexippos (M€l1TTros), pe care noi am menponat la § 10-13. : Dexippos a trilit ~i a seris in zilele impilraplor Valerian, Gallian ~i Claudiu. Pe Iftngi'i al silu Chronicon, el a mai seris c.1rp. irnportantisime despre istoria Daciei biitrane, !Ii anume: I. Intampllirile despre maartea lui Alexandru (TQ ~ETQ' AA<~av8pov) 91 2. Epitome historica usque ad Claudii imperium 3. lsIoria Scifiei (:1:KuelKc\) in mai multe carji. "In [storia SciJ:iei~ Dexippos, ne zice Fotiu, descria pe larg raz boaiele ,i laplele memoTabile dintre Tomani ,; scifi. Stilullui Dexippos era pompos ~i maiestuos. El era dar ca Tucidide, mai ales in Isto rUle Sdtice."334 CAtil pagub~ pentru istoria Dadei antice din pierderea scrie . rilor acestui Tucidide al istoriei dace, dupii cum il calificii eruditul Fotiu!... § 187. Hippys (Hippon) Rheginus Hippys sau Hippon de la Rheginum a fost un filozof grec din antica ocoala a lui Pythagora. El a trait pe la inceputul secolului V tHr. Hippys a scris mai multe dtrp istorice, din care unele tratau §i despre Dacia. Hippys a scris inainte de top Istoria Sidliei in V c~rti~ despre fntemeierea ltaliei I carte, Cronici foarte detaliate in V volumeni ~ i Istoria ATgolidei in In carji. Din taate acestea nu avem nimic.:335 § 188. Valerius Antias Acest istoric celebru a trait in zilele lui Sylla (90 iHr.). EI a scris Annale faarte voluminoase despre istoria ramanilor ~i toate popoarele care au avut a face cu da.~ii in pace sau in nlzboi. Aulus Gellius dteau cartea LXXV din analele lui Valerius Antias, §i Pliniu mentioneaz~ de multe ori despre dilnsul,336 § 189-191. Teucros, Sylla, Lucullus TeuCTOS Cizicenul (T€VKpDS" /) KT)'T)KlvOs) ,i dictatorul Romei Sylla au scris mult despre Gejia, Scijia ,i toate popoarele ,i regii lor, in impartantele lor scrieri, pierdute astilzi cu des~vilr§ire.337 Teucros a mai scris intre altele [storia Mitridatica (Mt6ptOOTlKa.) in cind c~rp. Se ~tie ce parte mare face in istoria Dadei antice epo ca luptelor mitridatice. Pe de 0 parte ramanii, pe de alta Mitridate, 92 trimiteau neeontenit soli peste soli la gep.1 daci, la sciti, invodind ~i unii ~i a1tii alianta lor. Toa~ Dacia a fost in picioare, cAnd pentru Mitridate, cAnd pentru romani, luptftndu-se ani intregi ca aliap..338 Patruzeci de ani s-a luptat Mitridate ca un leu ell Roma cea puter nidi, pAn~ ce a fost zdrobit de Lucullus ~i de m~rimea lui Pompei. In tot timpul acesta, toata Dacia ~i toata Scipa pana Ia Palus Meoti de (Azov) au stat in agitapune. Dromichete, regele dacilor, ~i Oltacos, regele dandarilor de Iangit Meotida, erau aliap ai lui Mi tridate.339 Toate aceste tmprejuritri ~i cate altele ale acestei epoci, cu mlllte descripp.uni de b~tiilii, de localit~p. ~i de neamuri, erau cllprinse in Ml8plBaTtKU a lui Teucros.340 Dictatorul Romei, Sylla (136 '-Hr.), a scris ~i el despre Dacia, despre gep ~i Scipa, in memoriile viepi sale (Commentariorum libri), in care scria ell de-am~runtul faptele viepi sale, din care cele mai glorioase erau de bun~ seam~ r~zboaiele Cll Mitridate,341 Aceste memorii sau comentarii ale lui SyUa erau in 22 c~rp., ~i cartea cea de pe urm~ Sylla a sfar~it-o Cll dou~ zile inainte de a muri.342 Sylla a fast nu numai un dtpitan mare, dar ~i un mare amic alliterelor. El a adus la Roma, dup~ ce a cucerit capitala Eladei, acea superbii bibliotecii, cea mai bogata din toatii Antichitatea, despre c~piitarea direia Cicero nu inceteazit de a felicita patria sa.343 EI a adus de la Efes 1. Rom. renumita biblioteca a lui Apellicon, in care se pas trau citrp. atAt de rare indit ele nici nu erau cunocute panii atunci, ~i a~zand-o Ia Roma, a randuit bibliotec.r pe Tyrannion, gramatic ~i geograf gree, ciizut in captivitate in r~zboaiele mitridatice.344 Viteazul, mAndrul ~i luxosul consul roman Lucullus, care a inspitimantat lumea prin puterea geniului s~u militar ~i prin str~lucirea nespusit a luxului situ, dispretuitor mare al bog~pei345, amic alliterelor ~i introduc~tor al filozofiei grece~ti in J:ara sa, care a zdrobit cu viteza ~i Cll geniul situ pe Mitridate, I-a gonit panii in Armenia, a cucerit Pontul, a b~tut pe Tigranes ~i a luat Nisiba, - acest mare bolrbat s-a ocupat ~i el despre t~rile de dincoace ~i dincolo de Dunolre in comentariile sale voluminoase despre riizboa iele mitridatice, pe care Cicero Ie citeazit eu emulap.une.346 93 § 192. Cicero Este destul sa numesc pe M.T. Cicero (106-41 I.Hr.) ea sa ne amintim de activitatea ~i de folul viep.i sale politice in mijlocul poporului-rege, ca s~ ne facem 0 idee despre aceast~ mare ~i impo zantii figura. din istoria Romei, din istoria lumii. Scrierile lui Cicero cate Ie cunoa~tem sunt multe; dar din nenorocire toate scrierile sale nu Ie avem.347 Multe din acestea, ~i unele foarte importante pentru istoria Daciei, sunt pierdute ell totul. Cicero dispunea de toate mijloacele spre a avea sub mani1 toate monumentele Antichltiitii care de mult nu mai existii. EI pu tea striibate prin toate arhivele poporului-rege. Cicero avea apoi 0 biblioteca imensa., pe care 0 iubea ~i 0 nurnea sufIet al casei sale (mens meis aedibus)'48. Sute de barbap erudip, sute de sclavi, prin toate pa.rti1e lumii, copiau, adunau necontenit tot ce se ga.sea mai insemnat in arte, in literatura, in istorie, in geografie, in filozofie, pentru biblioteca acestui mare roman. Citci pe atunci, ca sa fie cineva om mare in pace sau razhoi, trebuia sa fie voinic, mare lnvoltat, mare curtisan 1ji al Muzelor. Sclavii la romani nu erau numai servi. In timpurile moderne se imita numai partea rea... La nohilli Romei, de ex. la Cicero, fiindca e v~rba despre el, sc1avii serveau inca a face lectura stapAnilor lor (anagnostes), 1ji a capia ciirfi.349 Scrierile pierdute ale lui Cicero, care aveau mare importantii pentru istoria anticii a Daciei, sunt: 1. Geografia fi chorografia universalif, scriere voluminoasa, pe care insu~i Cicero 0 nume1jte magnum opus35D, la compunerea ciireia el ne asigureaza cii, pe langa studiile ~i rapoartele contem porane, a consultat scrieri intregi geografice, ale lui Eratosthenes, ale lui Serapion, ale lui Alexandrn351 ~i multe altele. Aceastil Geogra fie el a scris-o pe la 60 lHr.352 Cicero luase in ajutor ~ i pe vestitul geograf Tyrannion, profesorul lui Slrabon, cu toate bibliotecile aduse de Ia Atena ~i de Ia Efes Ia Roma.m Dar din aceasta imensa scriere, din acest imens monument colosal, ne-a rilmas numai un singur fragment fn doua rtindun", citat de gramalieul Priscian!!354 Cruda Mtaie de joe a timpului despre toate lucrurile omene~ti!... 94 2. Cicero a mai scris 0 [storie generalii a Romei, foarte voluminoa~355. EI a avut sub ochi scrierile complete ale lui Varro, scrHtorul eel mai cunosdUor despre istoria ~i relapunile Romei cu toate popoareleJ56. Toate analele, top istoricii Romei i-au servit la aceasta: analele lui Vennonius.. analele lui Fannius357.. memorii.. codicili ~i acte358 .. decretele senatului conservate in arhivele publi ce .. monumente istorice ale poporului roman359.. scrierile lui Caius Licinius Macer360 ~i alte multe. 3. Cicero a mai seris memorii despre consualtul situ in limba greac~ (TTe:pt inraTe:ias-)36J pe care Plutarh ne zice c~ Ie-a citit.362 4. Cicero a seris apoi memon'j asupra evenimentelor din epoca viefii sale polince (De suis consiliis).363 5. El a mai seris dup~ moartea lui Caesar memorii secrete (' AVEx80Ta) care se raportau mai ales la epoca morpi lui Caesar.364 6. Commentarii causarum. Gramaticul Diomede citeau cartea XIII din acestea. 7. Memorii secrete despre tot ce s-a petTeeut in~untru ~i inafar~ dup~ moartea lui Caesar.365 Se ~tie d. mtTe cele mai mari eveni mente a fost d1 dacu .. aflAnd despre moartea lui Caesar .. au n~v~lit in hotarele poporului-rege.366 Cicero .. scriind toate acestea ~i seriind despre fapte contem porane, a dat, precum rezultli din epistolele sale, 0 mare parte evenimentelor Romei in leg~UuT~ eu istoria ~i geografia Daciei. Dacii erau cunoscup lui Cicero: el vor~te despre darujii cu fric~.367 Ce nu s-a petrecut in zileLe lui Cicero? Cu ce neamuri, cu ce popoare n-au avut a face romanii, n-au aVllt a face politica ~i consiliile lui Cicero? - Cu razboaiele mitridatice, cu parpi368, ell toat~ Tracia ~i ell traeii abderiteni369.. cu ScipP70, cu germanij371, ell galli, eu Chersonesul tracie372, ell Bosforlll cimerian37'3, ell Misia veeina Daciei, uneori confundatA Cll dansa, unde romanii au avut mult de fi1cut eu Cicero spre a 0 curi1ti de briganti ~i de pirap.374, eu Dacia, ell gepi despre care politica tnteleapt~ a lui Cicero se preo cup~ necontenit spre a-i avea amici ~i aliap. ai Romei in timpllrile mitridatice'i75, ell vardi ~i ell dalmap.376, ell aUobrogi377, eu bessi ~i eu dentelep, popoare traee378 vecine ~i de un neam ell gep.i, adeseori eonfundap. ell darujii din cauza neeontenitelor relapuni, cand ca anap, cand ca pirap ~i trM~tori.''' 95 Despre toate aceste neamuri ~i despre tMile lor~ Cicero vorbea in scrierile sale, pierdute din nenorocire, in geografia, in istoria ~i in memoriile sale ... §. 193. Parthenios Parthenios (ITapO€VlOS" § 194. Crates Crates citat de ~tefan Bizantinul a trait pe la 186 I.Hr., sub Ptolemeu Philometor. Acesta a scris mult, comentfutd vechii poep ~i gramatici. EI a scris ~i despre t~rile de ambele pa.rp ale Duna.rii, adica. despre Dacia, precum rezulta. din cateva fragmente pa.strate de lexicografii ~i poligrafii antici. Din aceste fragmente ne Himu rim cil faimosul Tartar, Hades, Cocytos, Erebos al anticilor, era nimic alta decat Bosporul cimerian (Crimea), ascuns sub vaIul imagina punii prin atatea fabule ~i povestiri ciudate. Acest Crates nume~te pe cimerieni cerberieni. Peste Dacia, peste ta.rmurile din preajma ei, mitografii gra.ma..disera. fabulele cele mai fantastice381. § 195. Callistrates Acest autor foarte vechi aparpne unei epoci necerte. Este el oare celebrul orator, sol ~i diM.tor ateman care tra..i in a1 4-lea secol i.Hr. ~i pe care Demosthenes I-a imitat §i I-a invidiat382? Sau este el legistul ~i autorul Callistrates din zilele imparatilor Sever ~i Antoninus Caracal1a? Sau Callistrates sofistul, care a tra..it m al 2-lea secol d.Hr.383? Nu putem decide pozitiv despre aceasta. insu~i Toma Pinedo in Commentariolus auctorum a Jasat eu totul mcurcata aceas~ chestiune. Totul este ca.. un Callistrates e autorul unei scrieri pierdute, eel pulin In trei carli (caci ~tefan Bizantinul citeaza pe a treia) despre Dacia. Din fragmente se dovede~te eil el a seris pe larg afaeerile 96 scipIor de la Dunare p:ina la Meotida: razboaiele sciplor eu traell. EI a seris cum scitti au f~cut valu] ce se num~te as~zi Perecop, lung de ~ase verste ~i larg de ~aizeci de picioare, localitate pe care din aeeas!a eauu geografii au numi!-o Taphros sau Taphrae (,,~ant, va}"), adilugAnd ea nearnul din familia sciJilor care loeuia aid la Taphros se numea SataTchi sau Satorchi 384 • Intr-una din frumoasele sale Descripliuni ('EK §196-197. Mnesimachos, Herenaios Mnesimachos (Mve:O"lIlUXOS) a seris mai multe cilI}i istorice despre toate neamurile td.itoare in Dacia, sub titlul Despre sdp (ITE pt LKv8wv). Varinus citeaza cartea I din lstoria scitica a lui Mnesimachos, referindu-se la ea dupc1. un alt autor, Herenaios (' EtPllVdios). Din euvintele lui Varin us se vede ec1. Mensimaehos serisese ~i 0 Geografie generala a Europei. Ne-a fost imposibil sc1. gc1.sim epoca in care au tr~it ace~ti autori.386 § 198. Titus Livius Titus Livius, eelebrul ~i de top eunoscutul istorie roman, nc1.s cut la 59 i.Hr., mort la 19 d.Hr.387, a seris foarte mult despre Dacia. Titus Livius a scris in 142 de cc1.rp [storia romana sau Analele Romei precum el Ie intitulase, - istoria rerum gestarum memotiae principis terrarum popllli388, incepand de la fundarea Romei, a primordio Urbis, ~i panc1.1a moartea lui Drusus, adicc1. panc1.la anull i.Hr. Acest mare om ~i mare inv~tat, mare istoric, amie intim allui Augustus, conduc~torul educap.unti lui Claudius, amic al tuturor notabilitilfilor politice ~i literare ale Romei, mare cugetUor, mare admirator al gloriei patriei sale, cc1.utAnd 0 mangaiere !Ii distracp- 97 une la faptele adesea de umilire naponal~ ale contemporanilor s~i, in patriotisrnul ~i in m~rimea vechilor rornam: "Ego contra hoc quoque laboris praemium petam, ut me a conspectu malorum, quae nostra tot per annos vidit aetas, tantisper, certe durn prisca illa tota mente repeto, avertam... "389 ["Eu, din contr~, voi c~uta 0 r~splatlS. a acestei munci in faptul ea, eel pulin atata timp cat expun eu tot eugetul aeele fapte din vechime, imi VOl feri privirea de reIeIe Ia care a fost martorli generapa noastrli atii#a ani"1, Titus Livius a scris in zecimi de dtrp despre Dacia. Dar din cele 142 de dirp ale aceshli istoric numai 35 ni s-au p~strat, ~i acestea inc~ intrerupte ~i necomplete, dici de la cartea 9 inc1usiv pa.n~ la cartea 21, zece ne bpsesc. Avem cateva fragmente din cat-p.1e 91 ~i 120, cateva linii din celelalte ~i sumarele redactate de un oarecare Flonls ce nu trebuie confundat eu istoricul Florus.390 Ce nenorocire! Tocmai d1rple care tratau despre afacerile Daciei, despre Duni'irea §i popoarele ei sunt pierdute, ~i ca sit simpm mai mult durerea acestei pierderi, ne-au ritmas cateva rand uri care ne asigurii c~ acele c~r!i tratau despre Dacia, Cartea XX trata despre afacerile romanilor cu popoarele dunitrene, cu dadi, cu istrienii, Cll ilirii,391 Cartea LVI lTata, InlTe altele, despre luptele romanilor co popoarele dun~rene, despre r~zboaiele pretorului M, Cosconius ·eu scordiscii. 392 Cartea LXIII lTata iara~i despre lupte la Dunare, despre bataia ce a suferit consulul Porcius Cato de la scordisci, despre biruin~Je consulului Livius Drusus contra scordiscilor.393 Cartea XCII vorbea despre expedipunile proconsulului Scri bonius Curio contra dardanilor, despre cucerirea Mesiei ~i lupteJe crancene la llOtarele Dacie;, menponate foarte in scurt ~i de istoricul Florus: Cun'o Dacia tenus venit. 394 Cartea XOII trata despre afacerile mitridatice, despre alian tele cu dacii ~i celelalte popoare de la Dun~re.395 98 Cartea XCV despre luptele romanilor la Dunare cu dardanii, gepi, el<:. el<:. Cartea CXXXl cuprindea razboaiele ell inpizii, dalmaJii, ~i in Pannonia la coastele Daciei.3% C~rtile CXXIV ~i CXXV erau mai ell deosebire dtrtile Daciei. Ele cuprindeau riizboaiele lui Crassus contra tracilOT, odrizilof, bastarnilor, misUor ~i gep[or, cAnd Duniirea se ro~ia de sangele romanilor ~i al gepIor397, epoca despre care ne vorbe~te in scurt Dia CassiUS398. Cartea CXXXVIll trata ~i despre luptele lui C. Piso cu tracii ~i ell getii, la Dunare ~i la Carpap sau Balcanj399, despre care menponeaza in cateva cuvinte istoricul Florus4oo. Noi am notat aid numai unele din dtrple pierdute ale lui Titus Livius care tratau despre Dacia. in sumarele lui Florus ~i in tratatele cribeilor despre Livius se pot vedea ~i alte muJte. Dar toate acestea au pierit. UTa stupida a unui imparat ~i zelul fanatic al unui papit au distrus dirple lui Titus Livius. Dornitian tmpitratul a pus mtre crimele de stat a citi cineva pe Titus Livius. Suetonius zice cit el a condamnat la moarte ~i a executat pe Metius Pomposianus pentru di purta ell dAnsul istoria lui Titus Livi US!...4tJl Papa Romei Gregoriu eel Mare, eel Slant (anno 542-604 d.Hr.) a ars toate carple lui Titus Livius, gonind ~i diind focului prin toatitlumea catolieit pe aeest ilustru istoric, pentru eit in multe loeuri din istoria sa se vorbea despre minuniL .. SfAntul pap11 nu vroia sii fi existat rninuni, sii fi existat fenomene inainte de epoea ehristianisrnului; ~i pe aeele vremi, daeii papa nu vroia, cine putea s11 vroiaseit?402 Datorim deci pierderea eelor mai muite ciirp ale lui Titus Livius lui Dornipan impiiratul ~i SfAntului Grigore eel Mare, papa al RomeiL .. § 199-209. Protarchos Trallianos, Antimachos, Damastes, Metrodoros, Hierocles, Homer, Hesiod, Boeos, Simonides, Olenus de la Lycia, Melanopus de la Cuma, Aristeas de la Proconnes Ae~ti autori au scris dirp speciale despre hiperborei, adicii des pre oamenii ce loeuiese la Nord. Hiperboreii, eel putin in parte, 99 nu erau alpi deat locuitorii Daciei noastre, cu toate inv~luirile fantasmagorice prin care poepi ~i dup~ dan~ii unii din istorici au diutat s~ ascund~ acest popor jericif41J3. tnsu.~i Strabon zice di povestirea despre ~ederea hiperboreilor la munpi Rifei este 0 fantasmagorie a poetilor404. "Faute de se rendre un compte bien exact de I' etat des conaissances geographiques dans la premiere antiquite, les mo dernes ont suppose que les Hyperboreens residaient a l' extr~me Nord. Pourtant tous les auteurs anciens les placent dans Ia SCljt1Jie, s'est-a-dire au bord de Ia Mer noire. Strahon remarque que les historiens donnent Ie nom de Scythes A tOlltes les nations septen trionales, mais que les plus andens d' entre eux admettent des dis tinctions: ainsi iIs nomment Ies Scythes qui sont au dela de Ja Caspienne Daae ou Sacae, et ceux qui habitent au dessus de l'Euri ne, de l'Tster et de I' Adriatiqlle, Hyperboreens, Sauromates et An ["Neputandu-~i da seama prea bine de nivelul cuno~tinlelor geografice in Antichitatea timpurie, modernii au presupus di hiperboreenii locuiau in norduJ extern. Cu toate acestea, toti auto rii vechi ii plaseaz~ in Sofia, adica fa malul Mani Negre. Strahon rernarc~ faptul d. istoricii dau numele de scip tuturor neamurilor nordice, dar ea eei mai veehi dintre ace~tia admit unele distinctii: astfel, ei ii numesc dai sau sad pe scitii care locuiesc dincolo de Marea Caspica, iar pe cei ce locuiesc deasupra Marii Negre, a Du narii §i a Adriaticii, ii numesc hiperborei, sauromaJi sau arimaspi (Strab. XI, 503). Or, aceste neamuri, conform lui Herodot, tr~iau pe malul M~rii Negre (cartea IV). Ceea ce a indus in eroare a fost mai ales cllvantul boreu, al carui sens relativ s-a Tetras treptat pana spre 100 nordul globului odatli cu progresul geografiei, de unde ideea c~ Iliperboreu inseamn~ "pol". Dar nimic nu e mai gr~it decat aceas"W. interpretare, deoarece pentru greci nordul extrem era SciJia, din colo de care se intindea de§ertul, adid1 necunoscutul."] eel dintai care a seris despre hiperborei a fost Homer (anul 1000 I.Hr.) in epopeea sa intitulatli Epigonii sau Alemeonida, in ~apte c~rti"". Dup~ Homer, a scris despre hiperborei Hesiod (anul 900 I.Hr.) Dar relatiunile de mult pret ale acestor poeti des pre dan§ii sunt ell des~var§ire pierdute4D7. Pindar, mai apropiat de epoca lui Hesiod (anul 520 i.Hr.) ~i prio urmare mai vechi decat Herorlot, ne reprezint~ pe Hercule §i Perseu fndreptiindu-se la rapele Duniirii spre a giisi pe feridfii Hiperoborei: .6.CiI-l0V 'Ym:p~optwv"lcrTPou alTO OKtapcrV TTayaV ... ["Norodul hiperboreenilor ... de la izvoarele umbroase ale lstrului ... ", IlR, p. 13.] ~i mai Ia vale: 'Es- yaiuv TTOPCUc V eUI-lOs- WPl-laL y' 'I uTpLav VlV ... ["Atunci n indemn~ inima sa piece spre tara istrianL.", IIR, p. 13] unde Boreul bate rece408, Aristotel (384I.Hr.) ~i Diogenes Laertios (193 d.Hr) ne zic4ll9 ca dupi1. vechile tradipuni istoria lui Pitagora ~i a lui Zamolxis s-a petrecut la hiperborei. Cine nu ~tie c~ Zamolxis s-a ilustrat la gep ~i a fost get410? Strabon, vorbind despre hiperborei, afirrrut, izgonind partea fabuloas~ din materie, di ei erau aicea in Dacia. Istoricii greci din vechimea cea mai dep~rtati1 - zice el - numeau hiperborei, sauro map ~i arimaspi popoarele care locuiau dincolo de Marea Neagr~, de Istru (Dunare) ~i de Adriatica.4I1 101 Trebuie sa regreffim mult pierderea scrierilor despre hiper borei, din care nu mai exisla nimic. ca autorii citap au seris despre ei, ~tim abia din rnenpunile unor istorici ~i poligrafi'1l2. DintTe ace~ti autori, care au seris despre hiperborei, Simonides a trait pe la 557I.Hr.413 Hierocles este necunoscut eand a tr~it414. AnHmaclws, nMcut la Colophon, a seris in versuri muIte dtrti istorice. EI a tr~it in secolul V tHr.41S Protarchos Trnllianul nu cunoa~tem dind a tTilit416. Damastes a fost conternporan lui Herodot ~i eIev allui HeUa mcos, celebrul geograf417. Metrodoros nu se ~tie in ce epoca a traitUs. Despre hiperborei istoria ne spune muite. Hiperboreii cu grifonii pazeau auru!' lata embIema indicand bogapile acestor tari419. De la hiperborei se trimiteau anual daruri la oracolul lui Apollo de la Delfi ~i de la Prasia din Attica"'". Oracolul din Delfi a fost fondat de hiperborei, dupa marturia unanirna a intregii Anti chitap grece~ti. Pausanias ne incredinteaza ca 0 femeie din Focida, anume Beo, a seris in versuri dorice istoria fond~rii acestui oracol celebru, unde s-a inchinat odinioara omenirea intreaga, ~i citeaza chiar unele din versurile ei ce se eantau la Delfi, dupa care ni~te hiperborei, venind din tara lor aicea, fondara acest oracol421. Olen de la Lycia ('m~v 6 AUKLO,j, poet mai vechi decat Ho mer, a scris istoria eelor doua tinere fecioare care, venind din tara hiperboreilor, au introdus in Grecia cultuI lui Apollo ~i al Dianei, adica al Sonrellii ~i al LUllii. Un monument la Delos, a stat multe secole, maltat in onoarea lorl22• Melanopos de la Curna a scris in versuri istoria Hiperbo reilor423. Aristeas de la Proconnes, geograf foarte vechi, anterior lui Herodot, a scris despre hiperborei. Desigur, zice Pausanias, el a ~tiut mai mult deeat altii despre darujii, caci a calatorit p§.na la issedoni ~i a studiat tot ce se atinge de hiperborei424. o tradipune veche, acreditata de istorie, mai zice ea hiper boreii intr-o epoca foarte dep~rtata au scapat El1ada de invazia galilor sau a celplor. Pausanias in zilele sale (174 d.Hr.) a vazut Ia Pergam un tabel istoric unde se reprezenta razboiul atenienilor Cll 102 galii sau celjii ~i navalirea in ajutorul greeilor a voinicilor hiperborei eu armatur~ grozav~, care au b~tut pe gali ~i au deter minat salvarea Elladei de indticarea lorUS. §. 210- 222. Orfeu, Epimenide Cnossius, Cleon Curieus, Dionysius Mitilineu, Onomacritoo, Herodoros, Valerius Flaceus, P. Terentius Varro, Euphorion de la ChaJcis, Cornelius Gallus, Marianus Una din epocile cele mai str~lucite in istoria sLT~veehe a faptelor omene~ti este far~ indoiaHi epoca expeditiunii argonaufilor, r~pirea Medeei ~i cucerirea Hlnii de aur, care a servit de a~ternut de nuntli pe 0 insuHi a Dun~rii noasLTe, getiea Peuee, amorezapJor fugari Iason ~i Medeea, departe de despoiatul p~rinte ... Te venti procul et tua fata ferebun!"" [II Te vor purta departe vanturile ~i destinul tliu."I Poetizatli Ili acoperitli cu val uri fabuloase, aceastJ epoc~ este insa una din cele mai indr~zne~e inLTeprinderi ale omului. Data ei se prezum~ pe la 1350 i.Hr. Navigatorii gred nu str~Mtuser~ pana atunci, dup~ m~rturia lui Apollonios din Rhodos, mai departe de Propontida427, iar aeeastJ expeditiune ii facea sa cunoasca Palus Maeotis, Tanais, tarile hiperboreilor Ili ale cimerienilor428, Dunarea Ili tarmurile Marii Negre, stanca lui Prometeu, Carpapi ~i Ba1ca nH429, stAncile DunarH care fae parte din munpi Riphei sau Hyper boreeni430, insula Peuee de la gurile Dunarii431 pe care Antichitatea inrreag~ 0 numea getid!, insula gefilor: I liber ad Getieam Peueen Isrrumque iacentem ... 432 ["Du-te, carte, la getica Peuce situa~ pe Istru ... "] Aceasta expedipune monumentala n-a avut alt scop deeat comertul433, \03 "L'exp~dition des Argonautes en Cholchide - zice Humboldt - est un evenement rtel, mais envelop~ de fixions, c' est A dire de circonstances id~ales et puisees dans I'imagination des peuples. II n' est autre chose, si on veut Ie ramener A sa signification la plus simple, que l'accomplissement d'une entreprise nationale, desti n~e A ouvrir un passage dans Yinhospitalier Pont-Euxin. La fable de Promethee et la d~livrance du Titan inventeur du feu, pr~dite pour I' ~poque ou Hercule visitera l'Orient, l'ascension du Caucas par la nymphe )0 partie de la vaU{,e de I'Hylnistes<", les mythes de Phryxus et de Helle, tout indique cette direction constante, et marque Ie desir de penetrer dans Ie Pont-Euxin oit s' Haient dejA hasardt3 de bonne heure des navigateurs de la Phenicie435• La cbte Nord-Est du Pont-Euxin, les pays des Arimaspes et des Massa-Getes ~taient fort riches. On ammassait 1'0r chez Ies Massa-Getes, source importante de richesse et de luxe. Ce sont ces richesse qui pro voquerent les colonisations des rives de la Mer noire et du Dallube.436" ["Expedipunea argonaujilor in Colchida - zice Humboldt - este un eveniment real, dar invelit in fictiuni, adic~ in imprejur~ri ideale preluate din irnaginapa oamenilor. Dac~ vrem sa ne intoar cern la semnificapa sa cea mai simpla, nu e v~rba de nimic altceva dedit de indeplinirea unei intreprinderi naponale, destinata sa deschida 0 cale in neprimitorul Pont Euxin. Povestea lui Prometeu ~i a eliberarii titanului inventator al focuIui, prezisa pentru epoca in care Hercule va vizita orientul, urcarea Caucazului, parte a v~ii raului Hybristes, de catre nimfa Io, miturile lui Phryxus ~i HeUe, toate indic~ aceastli directie constanta ~i marcheaza dorinta de a p~trunde in Pontul Euxin, unde unii cor~bieri fenicieni se hazar dasera deja de timpuriu. Coasta de nord-est a Pontului Euxin, tarile arimaspilor ~i ale masage/ilor, erau foarte bogate. La masage/i se strangen nurul, sursa importanta de bogape ~i lux. Aceste bogapi sunt ceJe care au dus la colonizarea ~rmurilor M~rii Negre ~i ale DUn/Irii."] Expeditiunea argonauplor este plin~ de 0 mulpme de relapuni despre Dun~re, despre fara ~i locuitorii Dadei. Versurile 104 cate ne-au parvenit ale lui Orfeu, scrierile lui Apollonios din Rhodos437, Valerius Flaccus, Hyginus, sunt dirp care nu sunt str~ine istoriei noastre antice. Mult are a face aceas~ rninunat~ c~l~torie de voinici ~i de negu~tori cu Dacia ... Pe porple str~ucitului templu din capitala lui Aetes, princi palul ornament sacru reprezenta expedipunea lui Sesostris contra geplor ... ... ut prima Sesostris Intulerit rex bella GehS. 438 [II ... cum mai intai regele Sesostris a dus rhboaie impotriva geplor."] Toat~ Scifia s-a ridicat in picioare la apropierea argonautHor. Aetes se impac~ cu toti domnii Sci#ei vecinei sale, cu care tri1ia pAn~ atunci in du~mmie. EI d~ unuia din ei, ~i anume lui Shr, de sope pe una din fiicele sale. Aceastii alian~ ii aduce chiar batalioane din Albania439. Zeul Marte, la aceasta ocaziune, pleadt din fundul Gepei peste toate cAmpiile scitice §i, vhand ci1 argonautii au a intra In eetatea lui Aetes, alearga la Jupiter, pilor omnipotent al fulge rului, ~i se ceart;1 cu Minerva protectoare §i eonduc;1toare a argo nauJ:ilor. Jupiter Ii descopera hot'irarea nestramutata a destlnului e;1 argonaupi vor birui: ... habent fata furores! ... ["nebunia are soarta (ei) ... "] Marte tnsu§i era get sau scit, dup;1 teogonia antie~, prin urmare proteja pe scip ~i pe gep. Toate popoarele Scipei se pun In ~care: sauromapi, alanii, heniochii, bisaltii, cimmerienii, dandarizii, hyrcanii, coralii, sindii, bastamii, drancenii, neurii, iazygii, an'maspii, thyrsa-ge#i, c/watrii, care ac~tia din urmii. ell vr~jitoriile lor f~ceau sa se topeasea iama gheaja pe Meotida, gepi, albanezii, gelollii ~i tJirmurile lui Tyras (Nistru) se Impustiau: 105 Linquitur abruptus pelago Tyras ... 440 [uE I~sat In urm~ Tyras, eel (ce curge) abrupt spre mare ... u] lason se intoarce biruitor pe Duniire ~i stii la insula Peuee, unde se logode~te cu Medea. Este de regretat di scrieriJe autorilor citap, care au tratat despre expedipunea argonaup1or, sunt pierdute. Orfell, de nearn irac, adica de un nearn ell gepi44t, ~i unul din argonaup, este parintele poemeior argonautice. Este pozitiv ~i necontestabil di el a seris despre aceas~ expedipune. Dar poemul sau este alterat sau pierdut in cea mai mare parte.442 Epimenides de la Cnossos, din Creta, a scris la 650 tHr. Poe mnl S.1ll despre expedipunea argonauplor conpnea §flse mii cind sute de verswi.443 Cleon de la Curium, tot din Creta, a scris despre expedipunea argonauplor. ApoUonios din Rhodos a irnprumutat multe de la acest autor in Argonauticele sale.444 Dionysios Mililineul, contemporan cu al lui Darius Istaspes (an. 522 tHr.) a scris in ~ase dirp, in proz~, istoria expeditiunii argonau tilor. 445 Onomacrifos a scris Argonautice. EI a tr~it pe la 560 lHr., in zilele lui Pisistrate.446 Valerius Flaccus, cunoscutuI poet latin al scrierii Argonaulice (Argonauticon), a tr~it sub Dornipan, Nero ~i Traian. Quintilian il laud~ mult ~i ell dreptate447. Din poemul si:1.u, care in (atva a urmat lui Apollonios din Rhodos, avem numai VII carti ~i parte din a VIII. Restul este pierdut, ~i lacuna se vede tocmai unde Absyrtos eu flota sa este biitut pe Duniire, in preajrna insulei getice Peuce, ~i scapi:1. pe ~rmurile vecine ... 448 Despre Herodor am vorhit §i ell altl ocaziune,449 Euphoron din Cha1cis, veslitul poet ~i bibliotecar allui Anlioh eel Mare (anul 272 i.Hr.), a scris istoria expedipunii argonautice, pe care Cornelius Gallus, poet latin, d1ruia Vergiliu i-a dedicat ecloga a X-a, a tradus-o latine~te (an. 70 i.Hr.). Dar scrierile am3n durora sunt pierdute. 106 P. Terentius Varro, supranumit Atacinus dupil numele unui or,* sau unui rau din Gallia Narbonezil, astiizi raul Anda, amic intim allui Properjiu, Horajiu ~i Ovidiu, tradusese ~i amplificase pe Apollonios din Rhodos. Aceastli scriere a sa era vestitilla antici. Dar din ea nu mai avem deca.t foarte pupne versuri, filrii nici 0 leg~tur~450. Marianlls, sub imp~ratul Anastasius I (518 d.Hr.), a scris 0 metafrazil in versuri imabice a poemului lui Apoloniu despre Argonaup, eu multe indepliniri culese din autori foarte vechi. Dar ~i aeeastii scriere este pierdu~451. § 223. Anaximandru Anaximandru, istoric ~i geograf celebru, a tr~it ~i a scris in epoca lui Cirus, regele per~iJor, la 559 tHr. EI a scris 0 iston'e universalii ~i a aJciituit 0 hartil geograficii a lumii intregi: TTlVclKLOV €XOV 1iis- TT€PL08ov. El a dt1iitorit mult, mai ales prin ioata Scipa ~i Egipt. Dupii ce a sfar~it scrierea !?i harta sa, Anaximandru le-a ariitat ~i citit seitilor, care se minunau de exactitatea lor. Harta sa, Anaximandru a silpat-o apoi pe 0 tablii mare de aramil. Aceasta este cea dintai hartil geograficil cunoseutii. Anaximandru construi ~i un glob al pilmantului4S2 • § 224-225. Teopomp, Cratip Teopomp din Chios, istoric!?i orator gree, a seris la 358 tHr. 0 istorie universalil ~i 0 istorie intinsol a riizboiului peloponeziae, in care se trata ~i despre Dacia noastril453. Cratip a seris ~i eI istoria rilzboiului peloponeziac, foarte intinsil. El prin urmare se intindea mult ~i despre imprejurilrile din acea epocol ating~itoare de traci, gep ~i scip, despre care vorbe~te in treadit Tucidide; dki din eonflictul arenienilor eu peloponezii, nu numai toatol Greeia (zice Tueidide) s-a zguduit, dar ~i tilrile barbare ~i mai lumea toat~454. Cand a izbucnit (anno 416 i.Hr.) riizboiul atenienilor eu peloponezii, atenienii au colutat aliante. Ei s-au aliat eu Sitalces, regeJe traeilor-odrizi, care ehemol sub arme pe tracii-odrizi, pe gep, pe scip ~i toate neamurile de la Dun~re ~i de 107 pe Jangi1 Marea Neagri1. Odrizii ~i gepi aveau 0 numeroasi1 cava lerie. Armata lui Sitalces se compunea din SO.OOO de os~i, din care 17.000 cavaleria. Sitalces luii mai tarziu de nevastl pe Strate nicia, fUca regelui Macedoniei Perdkcas. Toate aceste imprejuriiri Cll rela!iuni despre gep ~i scip, asupra ciirora Tucidide treee repede, Teopomp ~i Cratip Ie descriau pe largo Un corp de 1300 de traci-dai sau dii era incii soldap la atenieni eu soldi1 de 0 drahmii pe zi. Dar ace~ti au tori sunt pierdup., ~i ehiar scrierea lui Tucidide nu ne-a parvenit intreag~. Din 13 ciir!i avem numai 8, ~i chiar cartea a 8-a este necompletii. § 226. Demetrios din Bizant Acest .6.1)~lT)TPLOS Bu(avTlos, autor dintr-o epocii incertl, dar anterior lui Diogene Laerpu, care face menpune despre el, a scris in XIII eiir!i Istoria trecent' Galilor din Europa fn Asia. Scrierea sa 455 purta titlul: ra>..UTWV 8taflacrLS €~ EupwTIlW ElS' Acrtav [II Trece rea galilor din Europa in Asia"]. Aceastl scriere era de mare interes pentru istoria ~i geografia Daciei antice. Sii ne raportlm un moment la faptele care all prezi dat la acea epodi. Cimerienii, gonip de masagep de pe malurile Milrii Negre (anno 600 tHr.) se intind §i cotropesc 0 parte a Galiei. Urmare a acestei invazii a fost 0 emigrapune considerabilii de gali sau galap, cond~i de Sigauese (Saing-Huais) ~i de Bel/auese (Ble-Uais), care dominau ahmci peste nar-unea galicii456• Sigovese treeu Rinul §i inaintli spre Orient. Bellovese treeu in ltalia. Expedipunea orientalii avu de rezultat multe ~ezi1ri galice la Dun~re ~i la Sava, precum sunt galii-scordisci ~i alte neamuri. Mai bine de 300 de ani de arunci, nu se mai pomeni nimic despre galii care urmaserii lui Sigovese, cand de-a data la 280 i.Hr. a armata galica grozava ~i numeroasii se scoaHl de la Dunarea noastr3 ~i se lasii ca 0 n~pastl asupra Macedoniei, unde domnea Ptolemeu Ceraunus, ~i asupra Traciei sau, mai bine, asupra ~rii tribali1or. Brennul galiJor4S7 lasii spre paza gurilor Duniirii a armata de 15.000 de pedestra~i ~i 3000 de cavalerie. El pleaca cu 20.000 calara~i, 150.000 pede~tri ~i 2000 108 de care, bate Tracia ~i Macedonia, ucide pe Pto)emeu Cera un, caleA Ellada toatii in picioare, ~i galii, dupA 0 bAtiilie crancenA, sunt invin~i ~i Se impr~~tie. cat a pnut aceast~ expedipune prin Trada, Macedonia ~i Ellada, armata lui Brennus, lasatii straj~ la Dun~re, se gatcevi ~i se bAtu cu getii ~i cu tribalii. Dupa catastrofa de la Delfi ~i cerhlrile sAngeroase la Dun~re, la care lu~ parte contra galior ~i Antigon Gonatas, impAratul Macedoniei (anno 227 i.Hr.), galii parte au fugit ~i s-au statornicit, ascunzandu-se sub numele neadev~rat de scordisci, la ~rmurile unde Dunolrea se une~te cu Sava, iar cea mai mare parte au trecut cu Brennus la Byzantion ~i apoi in Asia Mic~, unde au fondat Galatia, provincie intre Bithynia ~i Cappadocia, eu eapitala AnClJrae Galatarurn, adie~ pe romAne~te ancorele, ajunsul, debarcatul galilor sau galatilor. Pe aee~ti gali deseolleeap in Asia Mic~ autorli vechi 1i numesc ~i galo-greci4S8. 0 parte din ei au r~mas ehiar in Dacia ~i s-au contopit ell p~man tenti. Scordiscii ea napune au fost distru~i mai tlrziu de dad ~i sllpu~i ell totul dominapei dacil0l459. Aceastii darA epocA a a galior la DunAre, luptele cu gepi ~i trecerea lor in Asia, Ie descria Demetrios Bizantinul in serierea sa citatii mai sus, compusol din XIII eolrr. Este mult de regretat aceas tii pierdere, cAd urme de ale galilor, galatilor, multe ~i nelAmurite pe tolrmurile noastre, d.e. in numele ora~ului Galati, GalaJanii in jude",l Arg~, Galati in judelUl Dorohoi (H~teul reze~i), Galaleni lac in judepIl IalomiJ:a460, ne zic e~ eereetarea despre aceastol epoc~ ar fi 0 paginol importantii pentru istoria Daciei. § 227. Demetrios din Callatis Acest autor a compus in XX de c~rp descrierea Europei ~i a Asiei, cu toate tlIrile ~i popoarele lor'6l. - Demetrios din Callatis era de patrie din or,*ul Calatis sau Callatis, situat lang~ Dun~re aproape de Tomis, colonie de heracleop, care ins~ n-a tr~it mult, fiind prabu~ita de un infrico~at cutremu ..... ' [IJ. Nu ~tim in ce [11 Infonnap.e eronaUi. In realitate, nu Callatis s-a scufundat in urma unui cutremur, ci colonia Bizone (sau Byzone), afiaUi intre Callatis ~i Apol Ionia. Cf. Pliniu, IV, 11, 44: namque Thracia altem latere a Pontico Wore incipiens, ubi Hisler amnis inmergitur, vel plllcJrerrimas in ea parte urbes habet, 109 epocit a trilit acest Demetrios, dar el desigur a fost mai vechi decAt Strabon (an. 50 lHr.), de vreme ce Geograful il menponeazii463• § 228. Dionysios Metathemenos Acest .6.WvVCHQS" ME"TaOEIJ.E"VQS din Heraclea a fost unul din elevii filozofului Zenon. EI a triiit pe la 340 lHr. ~i a scris 0 carte, de mare pret ~i pentTu Dacia, sub titlul "Despre regii antici ~i despre obiceiurile barbarilor": ITEpt apxaiwv [3aatAEWv Kat TTE"pt 464 ~ap~apLKWV EeWv . § 229. Hermippus Berytius Hermip CEWL1T1TOS" BT]pirnOS") a trAit sub impAratul Hadrian ~i a fost elev al lui Philon din Byblos (an. 117 d.Hr.). Hermip a scris mult despre traci ~i despre gefi; el asiguril cit elinii au datorit multe din dogmele ~i credintele lor relapilor eomerdale ce au avut cu tracii ~i eu gepi. Acest Herntip este citat de mai mulp. autori vechi ~i de Fotiu465. § 230. Timaios din Sicilia sau Tauromenita Timeu din Sicilia, istoric gree, a trilit pe la 350 i.Hr466• In istoriile sale, din care avem numai eSteva mid fragmente, el a seris despre scip., trad ~i gep467. Despre acest Timeu face menpune Strabon468• Histropo/in Mi/esiorum, TOt/lOS, Callatim, quae antea Cerbatis vocabatur, Heracleam. habuit el Bizonen terrae 'fiam raptam ("Cilci din cealaltil parte, Tracia incepe de pe malul Pontului, unde se varsa fluviul Istru, §i are in acea parte cetap,le cele mai frumoase, ca Histropolis, colonie a milesie nilor, Tomis, Callatis, numita inainte Cerbatis, §i Heraclea. A avut §i ceta tea Bizone, mghipUi. de un cutremur de pamAnt." IlR, p. 399) §i Strabo Vll, 6, 1: EV nIl ~ETOn BE BlOOTIU.IOTl Tiil ('oTO KaAAanOOs €is' AlToAAWVLOV Bt(wVl) TE EOTtV, fts KOTETT6Or} lTo},:u IlEPOS" imc> UElUIlWV ("Intre Calla tis ~i Apollonia intalnim Bizone, din care 0 mare parte s-a scufundat in urma cutremurelor." IlR, p. 249). 110 § 231-240. Sanchoniaton, Philon din Byblos (Herennius), Theodahls, Histiaeus, Hypsicrates, Hieronim, Dills, Menandru din Efes, Mochus, Manethon Philon din Byblos.. supranumit Herennius, istoric gree, a seris in anii 23 d.Hr469 , EI a tradus in limba elen~ Istoria /enicieniior a lui Sanc/wniaton, dup~ miirturia lui Eusebiu, care ne-a piistrat pupne fragmente din ea. Este 0 simptoare pagubii pentru istoria in genere, ~i pentru istoria tiirilor duniirene in particular, pierderea acestor scrieri. Ele au fost, poate, monumentul eel mai vechi, care a vorbit desigur despre tiirmurile noastre. Fenicienii ~i egiptenii, in veacurile cele mai depiirtate, au dUiitorit pe aici. Duniirea noastrii a fast numiW. Istru de egipteni470, Sesostris a fitcut 0 expeditiune contra scifilor ~i geplor"'. Fenidenii din Tyr au urnblat prin toata Europa ~i pe Ia tiirmurile Dunarii dupa. comert ~i descoperiri de t~ri ~i popoare472, Ei au colonizat ~rmurile vecine nou~ ale M~rii Negre473, Sub Cambyse (anno 595 i.Hr,) fenicienii aveau schei de cornert pe t~rmurile Mediteranei474 , Etimologia numelui cimerieni (Crimea) este fenician~, Ea va s~ zic~ fntunerec4 75 , Toate aceste c~l~torii ~i descoperiri de lliri ~i de neamuri dep~rtate f~ceau obiectul Analelor jeniciene; al istoriilor $i analelor ora!jului Tyr; pe care Ie citeaz~ Fla vius Iosephus ~i precum ne asigur~ insu~i Appian476, Dar ~i aceste toate sunt pierdute, Istoriile lui Tehodatus, Hypsicrates, Histiaeus, Mochus; citate de Tatian477, ~i ale egipteanului Hierorlymos, AnaIele Tyrului, scrise in limba elen~ de Dius, Menandnl din Efes; au dis p~rut sub ruinele Antichi~p.i478, Philon din Byblos tradusese deci in limba elen~ Istoria jenicienilor a lui Sanchoniaton, istoric antic fenician din Tyr sau de Ia Beryte, care a tr~it in al XU secol i.Hr. Cateva fragmente foarte mid din aceastA traducpune a lui Philon s-au publicat de Orelli, Leipzig, 1862 in 80. Manetllon a trait Ia 263 i.Hr., in ziIele lui Plolemeu Filadelful. El a fost un barbat iIustru, foarte erudit, arhiereu ~i pastrator al arhivelor sacre in templul de la Heliopolis, El a scris Analele egip tenilor. Flavius Iosephus, Eusebiu ~i Georges Syncellos dteaza cAteva fragmente din ele, pe care Scaliger Ie-a adnotat"'. III § 241. Arrian Flavius Arrianus, vestitul istoric al1ui Alexandru eel Mare ~i al faplelor sale in Dacia"", n~scut la Nicornedia (anno 137 -dHr.), guvernator al Capadociei sub Hadrian impiiratut istoric eminent :Ji general ilu'stru in luptele contra alanilor fi masageploT, consulla Roma ~i arhiereu al Cere rei ~j at Proserpinei in patria sa, a scris 0 multi-me de di.rp. istorice. E1 a d1Uitorit prin Tracia, prin Crimea, pe tiirmurile M~rti Negre, ~i a seris ~i un periplu al m~rii de Azov (TTfpLTrAOS Mmwn80s), din care ni se pilstreaza. ast~zi numai parte. Scrierea sa, as~zi pierdu~, in XVII c~ti, cuprinzAnd Isloria Parti/or (TTaPTLKa) ~i luplele lor cu rornanii sub Traian, trata ~i despre geli. Despre gep ~i Dacia trata mai ales 0 alta scriere a sa, ~i aceasta pierdutii, in zece carp, intitulata Evenimentele dupii moartea lui Alexandnt (To. finO.' AA£~av8pov) . Aceasta vorbea pe larg despre expeditiunea lui Ly5irnach in Dacia, despre Tracia, Marea Neagr~ ~i despre toate neamurile vecine ei, depre ilirii ~i tribalii vecini ai geplor, precum ne asigur:i eruditul patriarh Fotiu, care a citit aceste scrieri in zilele sale481• Toate acestea sunt pierdute. Arrian a mai scris 0 carte despre expedipunea sa contra alanilor san massagetilor, foarte interesant pentru noi. Aceashl carte era intitu]a~, dup~ cum ne zice Fotiu, , AAaVLKTt, adic~ Istoria luple/OT contra alaniloT (Ab Alanis gesla); dup~ altii adic~ tactica contra alanitor. Dar din aceas~ carte despre alani sau massager abia ne-a r~mas un mic fragment. Istoricul Dion ne zice c~ Arrian a f~cut cu succes 0 expedipune contra alanilor. Dar lmprejura.rile acestei expedipuni, pe care Arrian a descris-o ca istoric ~i ca ca.pitan, ne sunt cu totul necunoscute. Numele de alanl era comun mai multor neamuri scitice. Puterea lor cea mare sta intr-o numeroas~ cavalerie. Ammianus Marcellinus ne zice di alanii sunt vechii massagep, stabilip mtre Marea Neagra. ~i Caspica ~i in Crimea.482 Dionysios Ozarax, autor din sec. I d.Hr., vorbe~te despre aiani, numindu-i popor tare bogat de cai, locuind fntre Dneprn ~ Don. Procopiu din Cesarea ii nume~te massagep, adica. gepi cei mario 112 Din acest fragment allui Arrian rezultlt cit armata, comandatA de el in aceastlt expedipune, se alclttuia de armatele aliate, de italieni, cyrenieni, bosphorieni, numizi, acheeni, armeni, trape zunteni, colchi, rizieni, aplanieni $I' de geJi cu leribila lor cavalerie.483 § 242. Hippocrate lntre autorii care au scris des pre Dacia ~i care au vizitat-o amm pe unul din blrbatil cei mai eminenp ai Antichillipi, pe 0 ilustrapune universaIlt, pe Hippocrale, pltrintele ~i intemeietorul medicinii. Hippocrate, nlscut in insula Cos la anil 459 i.Hr."", aparline famiHei antiee ~i ilustre a Esculapilor (Asclepiazilor), ai cltrei mem bri, din tatit in fiu, invlttau ~i practicau medicina. Homer ne citeatii pe doi din fiii lui Esculap."" Asc1epiazil lineau secrelli ~tiinta medicallt intre membrii familiei lor. Pltrintele familiei Asclepia zilor fiind proclamat zeu dupit moartea sa, top. urmru;ii s~H luarlt earacterul sacru de preop, ~i localurile unde ei studiau ~i practicau medicina erau ca ni~te temple. Aeeste temple se numeau ' AaKAT]TTLnu (Escu lapia, Aesculapii templa). Aceste Esculapii se zideau la locuri nalte ~i sltnlttoase486, unde se observa dieta, se cultiva gimnastica, muzica, erau biii caide, ~i de unde se ora.nduiau convalescentilor d.llttorii la diferite locali tltp..487 Toate aeestea se amesteeau ell oareeari rituri ~i eeremonii religioase, oneroeratiee, deseAntece ~i magie, care dau un earacter mistie, preotese, profesiunii de medie.488 :insu~i Hippoerate a zis: TO. tpo. tOVTO 1TpT)YllaTo tpo'iUtv civ8pW1TOtUtV &LKvvral. ~E"~t ~ AOtS BE ou SElltS 1TPlV Ti n:AE"u6Wcrlv 6pYLOlatV €TTlCJ"1'1lIlTJS.489 ["Lucrurile care sunt sfinte sunt arlttate oamenilor sfinti;, eelor profani nu Ie sunt permise, piinlt nu sunt inip.ap in misterele ~tiintei."l lata originea spitalurilor. Preopi medici observau aicea leacu rile care foloseau la 0 boallt ~i Ie inscriau pe tablete care rltmaneau in pltstrarea lor secreilt, in templele Eseulapii: 113 TTlvaKla EV OlS" KaTaYE'ypa~~Evm TuyxaVOOOlv a't 6€pnTTElm.490 ["Hblite pe care se glisese Inserise !ratamenlele."] Astfel erau Eseulapiile de la Epidaur, Cos, Tricea, Pergam ~i altele. In vecin~tate cu Dacia noastr~ la Panticapea, colonie antic~ milesian~ in Crimea.. care se numea ~i Bosphonls (Plin. IV, 24), era un templu a1 lui Esculap (. AaKAlllTinov), unde unul din cei mai renumip preop medici era un oarecare numit Stratios, LTpaTtQS'491, Se ~tie dt Dacia era in neintrerupte relapi dind amice, dind neamice, cu Panticapea492. La aceste temple se f~ceau donaJii, pentru intrepnerea 10[493. Hippocrate, medic, filozof §i om foarte inv~!at494, a fost cel dintai care a proclamat medicina ca artlt, ca ~tiin !li; a f~cut din ea 0 Invallitura publica ~i a smuls valul de superstitii ~i bigotism, eu care ea era inconjura~ de preopi s[i49S. El a stigmatizat pe §arla tani eu preeeptul sau: "'4> 114 loc autorii stnlvechi, dupa marturia lui Strabon501 §i a lui Dio 502 Cassius, care num~te pe geti e9vos LKu9LKOV ["nearn scitic"]. Aceasffi importanffi carte a lui Hippocrate ne-a parvenit ciun tita §i plina de lacune. Citind cu luarea aminte aceasta scriere, in care Hippocrate studiaza influenta aerelor, a vanturilor, apelor §i a localitaplor asupra bolilor, natura clirnatelor ealde §i umede, reeD mandand medicilor sa cerceteze eu multa seriozitate mai intli localitalile ~i climatologia unde exercita medicina, - ~i, observand ea titlul ei era mai demult: rre-pt OE-pwv. u&iTwv, TOTTWV, ciKitm:wv, wPWV Kat xwPWV, ca, prin urmare ea eonpnea rnai multe materii §i deserieri decat acelea eate se pastreaza astazi, ne facem 0 idee deplina cat de mult ne lipse§te din aceasta scriere503. Eruditul Coray ne zice Cll intristare despre aeeasta: ,,11 nous semble que Ie temps n' a respecte la partie qui nous reste aujourd'hui de ce traile philosophique du plus grand medicin de l'antiquite, que pour nous donner des regrets sur Ia perte du reste"504, ["Se pare ca timpul a respectat parten care ne-a ramas astazi din acest tratat filozofic al celui mai mare medic al Antiehitati-i numai pentrn a ne face sa regretam pierderea restului."] Ded, in partea care ne-a ramas din scrierea lui Hippocrate despre aere, locuri §i ape, vedem ca acest mare om a vizitat Scitia, cuprinzAnd poate ~i Dacia. EI ne spune ca Palus Maeotida (Marea de Azov) desparte Asia de Europa (cap. LXXVII), ne vorb~te despre Macrocephali (cap. LXXX), despre Sauroma,ti ~i ceilalli scip ~i despre amazoanele, femeile lor (cap. LXXXIX-XC. XC!.), pe care seitii se vede ca-i a~eaza undeva in Dacia in preajrna tarii de jos a Moldovei de astazi, did indata vine :;;i ne vorbe:;;te despre pusti etatea Sciaca (LKu8EWV EPT1I..Llll), care se nurnea §i push'etatea geticii (fETWV e-PllJ..llll) :;;i care localitate nu este alta decat aceea cuprinsa intre Borysthene (Nipru) ~i Istru (Dunare), unde Darius a fost atat de nenorocit505• Hippocrate vorbe~te des pre earele sciplor eu cate doi sau :;;ase boi506, In aceasta parte a pustiet~pi scitice sau getice lJ5 Hippocrate ne spune di sunt rauri mari care fac ca tara s.1 nu fie umedii.. latA in scurt 0 ochire asupra acestei serieri a lui Hippocrate, care nu numai di nu se mai p~streaz1i. intreag~, dar este cmar altera~ :}i intrerupta in multe locuri, cu toate incerdirile filologilor ca sa 0 indrepte. Este destul a citi cineva § 116-117 din discursul preliminar al eruditului Coray507, ca sa vad~ Cll dUe ciuntiri ~i dezordini ne-a ramas mica parte din aceasta scriere. § 243-248. Autori armeni: Mar-Apas-Catina, Bardessan, Agathange!, Faust Bizantinu!, Moisi de Khoren, Anonymul Armean din sec. V Literatura ~i istoria Armeniei nu sunt straine de Dacia noastra. Multumita neobositelor osteneli ce b~rbaPi distin:}i ca J. Villote, De la Croze, Villefroy, Schroder, frapi Whiston, Academia armeana a Sf. Lazar fonda~ la Ventia in 1815, Jean Saint-Martin ~i Victor Langlois, au depus pentru ele, noi putem studia astazi Cll succes scrierile pogordtorilor lui Aram, popor cu care, din vechimea cea mai dep~rta~, Dacia nu a da~ s-a gasit in contact, ~i care mai tarziu a aflat in Romania, de mai bine de opt secole, refugiu ~i ospitalitate.S08 Se scrie ca'suveranii Armeniei au pus de au tradus in limba lor toate producpile eel mai sHivite ale Antichitiipi. Sute de autori ne sunt abia cunOSCU? numai prin traducpunile armene. CllOsroes NuschiroalI, mai Cll deosebire, adllse de la Constantinopot Cll maTi sacrificii, bizantini erudip ~i tradllse in armean~ ~i in limba siriaca ~i araba istoricii ~i autorii eei mai renumip. De aieea, mai ales, incepe era traducpunile armene. Berosiu, Dio Cassius, Nemesius, Aristotel, Cefallion, Palefate, Maneton, lulius Africanul, Hippo crate, Galian, Platon ~i mulp alJi autori au existat tradll!;ii in intreg. Lista scriitorilor profani vecru, care au fost tradu~i in armeana, este considerabila. Un erudit armean, arhiereul Sukias de Somal, a facut din ea obieetul unei serieri speciale foarte interesante.509 Dar neindurarea timpurilor a distrus eea mai mare parte din autorii vechi armeni, ce erau meniJi a piistra scrierile eele mai serioase ale vechimii, in care Dacia noastr~ nu era straina, dupa cum frag- 116 mentele ri1mase ne dovedesc. Invazille Iji ri1zboaiele nesfarljite au fi1cut si1 piari1 in tot sau in parte sute de autori armeni de 0 mare importanfi1; apoi religia, sau mai bine zis fanatismul, a exterminat scrieriJe cate mai sci1paseri1. SfAntul Grigorie lluminiitorul Anneniei (anno 276 d.Hr.) a ars loate earjile din loaia Armenia eate sd1paseri1 de incendiile ni1valitorilor Iji ale r[zboaielor civiJe510• La 1872 LHr., Ninus - se zice - arde toate analele Armeniei.. anterioare domnirii sale. La 302 d.Hr., episcopii Armeniei ard eu aeee~i furie toate dirple profane. La 382, apostatul Merujan ell ajutorul regelui Persiei .. ~i 1a 439 regele Persiei Yesdeguerd II .. ard loale bibliotecile vechi. La 1064, Alp-Arslan, al doilea sultan din dinastia SeldjukidiloT, arde vechiul or~ Ani din provincia Ararat eu toate bisericile sale.. unde se conservau sute de mii de manu scrise foarte vechi. La 1144 arhivele de la Edessa se prefac in cenu~a de Omad-Eddin-Zenghi, domn de Messul. La 1292 Kalil Asehraf, sultan al Egiptului, arde loale bogalUle Iiterare, pe care patriarhii Armeniei Ie adunasera in cetatea Romala la 1147, odatli cu stri1mutarea re~edintei lor. La 1402, Tamerlan ridiei1 ~i pradi1 toate manuscrisele vechi ce se mai gi1seau in Armenia.511 Mar-Apas-Catina a trait pe la 149 i.Hr. Valarsane, regele Armeniei, eunoscut ~i sub numele de Mitridate I, trimise pe acest barbat, adanc in literele latine ~i ealdeene, eu scrisori de recoman dare catre fratele sau Arsace eel Mare, regele per~ilor, spre a i se desehide toate biblioteeile ~i arhivele in scop de a studia ~i serie istoria veche. Mar-Apas-Catina.. cereetindu-le pe toate, gasi intre altele un manuscris vechi sub titlul: Aceastj[ carte s-a tradus din limba caldaicii in limba elena din ordinul lui Alexandm Macedon §i contine istoria vechilor striimo§i. Dupa aeesl manuscris ~i dupa altele, Mar-Apas-Catina a compus istoria Arrneniei ~i a nearnurilor eu care ea a stat in relap. une, ~i a dus-o regelui Valarsane. Din micile fragmente ale aeestei odinioari1 imense scrieri ce ni se pi1streaza de Moisi de Khoren, se vede cit. ea trata, intre aIte nearnuri, despre parp., galap... despre Pont, despre bulgarii de Vunt, probabU Ventii sau Atttii care loeuiau malurile MJrii Negre de Ia Nistru pdnii Ia Dunare,512 despre cimerieni (Kimernos) ~i lara Ior513, despre maeedoneni ~i expeditiunile lui Jl7 Alexandru eel MareSH. Mar-Apas-Catina citeazil mulp autori eu totul pierduti, de ex. pe Cefalion, AbtJdene ~i alpi. Bardessane; naseut in Siria, istoric ~i matematie, a trilit pe la 150 d.Hr. EI a seris 0 lstorie a Anlleniei ~i 0 carte despre legile mai mullor neamuri. Fragmentele existente dovedesc eil Bardessane se oeupa de Germania; Scipa; Amazoanele, Sarmafia, Pont, Alani, Albani515, Zazi, Dauni, Zichi516. Agathangel, istoric ~i filolog armean, a trait in sec. N d.Hr. ~i a fast secretar al regelui Tiridate ll. EI a seris lstoria Anneniei. Origi nalul a disparut eu totut. Ni se p11streaza a preseurtare, ~i aeeasta foarte neeompieta517. Istoria lui Agathangel s-a bueurat de 0 mare reputapune ~i a fost eonsiderata de armeni ea monumentul eel mai vecm al analelor lor naponale. Agathangel trata in cartea sa despre masagep, despre alani, despre albani, despre gop ~i prirnejdia ce a avut de la regele lor Herta impiiratul Dioclepan, primejdie ~i spai mil pe care numai viteazul rege al Armeniei Tiridate I a sd1.pat, ~i multe alte imprejurilri interesante pentru noi518• Faust Bizantinul, istoric ~i cronograf din familia Saharouni, domnitor odinioaril in Armenia, tTili pe la anii 300 d.Hr. ~i fu supranumit Bizantin pentru col a inviltat la Constantinopol. Faust a scris 0 Bibliotecii istoricii, care euprindea Armenia ~i mai multe nea- . muri, de la 344 p<1nil la 392. El a scris in limba elenil, dar origi naIul este pierdut; traduepunea armeanil dateatii din 450, dar e mult prescurtata de copi~ti ~i are multe lacune519• Moisi de Khoren, ilustru istaric ~i geograf armean; a trliit ~i a scris pe la 400 d.Hr. EI a ca.Jatorit ~i a cercetat toale arhivele ~i bibliotecile Orientului, ale Siriei, EgiptuJui, Greciei ~i Romei. EI a seris intre altele [sloria Anneniei ~i 0 Geografie universalii, in care citeau 0 mulprne de autori antici pierdup, geografi ~i istorici, ale cliror nici nume nu Ie-am fi cunascut faril dansui. Istoria Armeniei a lui Moisi de Khoren nu ne-a parvenit in intregul ei. Avem numai trei d1rti din ea. Intreaga carte N ne lips~te, afaril de pupne fragmente. Aceasta cuprindea epoca de la cMerea dinastiei Arsacizilor pfina in zilele (mparatului Zenon (427 d.Hr.). Moisi a scris despre alani, Scifia, Duniirea pe care 0 num~te Tanup, despre masager (Maskhouth) ~i despre ger. 118 Geografia sa ne-a parvenit necompletli., alteratli. mult, ciuntita de timp ~i de copi~ti520 . Anonimul autor armean din secolul V a scris genealogia Sf. Grigorie Luminatorul Armeniei ~i viata Sf. Nerses. Aceste scrieri ni s-au pasrrat, insa pline de IacWle. Totu~i din ele vedem ca autorul s-a ocupat de popoarele scitice ~i sarmatice, de alani, masagep, uzi, care facand 0 alianta formidabila in zilele lui Ner ses, Incalease Armenia (an. 374 d.Hr.), dar au fost pana la sfar~it invin~i ~i izgonip din hotarele ei 521 . Sa observam in treacat cu ocaziunea acestei populapi neastamparate, gata a se bate ~j a merge oriunde dupa viteju ~j prada, ca pe la 900 d.Hr. afUi.m inca pe uzi in Basarabia, Moldova ~i Valahias22• Ei au fost acel~i nearn cu comanii523, in care nu ~tiu daca n-ar rrebui sa vedem pe srramo~ii mocanilor no~tri. La 869 pecenegii ~i uzii izgonesc pe incalcatorii unguri din Moldova524 • Uzii, pecenegii, coman;i ~i ia~ij bat ~i distrug imperiul vecin al chazarilor pe la 1022, in conlucrare cu ru~ii, care il bat dinspre partea 10r525. Bizantinul Glycas ne zice d. uzii sunt una Cll pacinakipi, iar Ana Comnena ca pacinakip; $; comanii au aceea~ Iimb(i526. Porphyrogeneta ~eatii pe pacinakip. in Dacia, unde ~ederea lor incepea de la malurile noasrre dincoace de Dunare in fatil cu Silistra: cmo KciTw8EV TWV flEPWV .6.avou~EwS' TToTafloi) TilS' .6.tcrTpas aVTlTfE:pa Tj ITaTCtvaKia TTapEPXETat Kat KaTaKpaTE1527. Un parJ:ile de jos ale fluviului Dunarea, In fata cetl1J:ii Distra, se intinde ~ara pecenegilor, iar (locuin~ele lor) se gasesc. .. " FHD, p. 69·1 La 1065, uzii tree Dunarea, bat Bulgaria, Macedonia ~i Thracia, sub Constantin Duca; ei se fac apoi prieteni cu imp~Tatul, ~i sub Roman Diogen ~i Alexis Comnen ii gasim bMAndu-se ca aliati ai bizantinilor528. Porphyrogeneta ne zice inca, ca ~ara albanilor ~i a uzilor merge spre NistruS29. Mai adaug despre masageti ca Ovidiu Ii gase~te la Dunarea noastril, in Dacia: 119 Praefuit his, Graecine, lods modo Fa1ccus; et ilio Ripa ferax Istri sub duee, tuta fuit. Hic tenuit Massasgetes in pace fideli, Hie arcu fisas terruit ense Getas;530 [IIMai ieri in aste locuri era mai mare Flaccus: Sub dilnsul n-aveai leama la Istrul eel barbar, Oici el sub ascultare tinu aice lumea $i - nsp~jmAnt~ pe getti ce se incred in arc." Ovidiu, Opere, Editura Gunivas, 2001, p. 1014.) iar Dionysios Periegeta (an. 30 d.Hr.) pune in vecinatale pe vifejii alani: lI.aKwv TE aO'TTETOS" ala, Kat. a>..djEVTES ' A>"avOL. adica: A dadlor nemiisurat piimanl $i vitejii alani. 531 § 249. Nicolae Damasehinul Acest istoric, poet ~i filozof peripatetic, a tr~ i t ~ i a scris pe la anti 64 i.Hr. EI a fast amic intim al lui Augustus ~i al regelui Heradius. Augustus 11 iubea atat de mult, ineat el d ~d ea numele de Nicolai ~i pl~cintelar ce acest istoric i trimitea. De aid a pravenit ea pana in zilele lui Hesyehius (sec. VI d.Hr.) plaeinlele se numeau Nicolai: IINieolaum philosophum Damascenum tanto amore comple xus fuit Augustus Caesar, ut missas ab eo ad se placentas Nicolaos vocaret; quae in hunc usque diem durat appelatio".532 [II Caesar Augustus I-a Jinut cu atata iubire pe filozoful Nicolae Damaschinul, ind.t numea IInicalaiuri" pHlcinteie pe care acela i Ie trimitea; ~i numele acesta dureaz~ de atunci ~i pan~ in ziua de azi."] Nicoale Damaschinul a scris [sloria universalii in 144 de c~rp., [sloria asin'enilor ~i Viafa lui Caesar Augustus.533 120 Din toate acestea, abia ni s-au p~trat pupne fragmente, din care se vede dl el a scris pe hug despre toate ~rile ~i neamurile cunoscute, intre care despre dad, sad, traci, despre Mysia, despre IIiria ~ neamurile ei care se nunteau panoni ~ dad, despre tribali, sauromap etc. Aceste fragmente ne spun dl galactophagii, abU, mysii ~i hyppomolgii ai lui Homer (Iliada XIII, 5) sun! seitii eu care s-a bMut Darius peste Dun~re, ~i c~ femeile acestora sunt voinicele amazoane, care un timp numai au fost petrec~toare la Marea Meo tid~ ~i care au mers cu biruintele lor pan~ la Cilida ~i ]a Atena.534 § 250. Priseus Rhetor Priscus, retor ~i sofist, n~scut la Panium din Trada, or3§ ]a gurile Propontidei, !rai pe Ia 430 d.Hr.''' El a fos! sol al lui Teodosiu eel Tan~r la curtea lui Atila ~i a dillitorit mult prin Dacia ~i tMile invecinate Cll ea. Priscus a fost om de litere, istoric, soldat ~i om de stat. A scris Istoria Bizanf;uIui ~i opt carp despre rozboiul §i afacm·Ie cu Atila. Dar toate acestea sunt pierdllte, afar~ de pupne fragmente. in Dacia se petrecur~ mai multe fapte ale acestei epod grozave, pe care 0 descria Priscus, precum ~i soliile sale la Atila. Aici se vorbea, ne zice Priscus, 0 limb~ amestecat~ de vorbe ausonice, hunice ~i gotice. Aceasta limb:i se vorbea chiar la curtea lui AtBa. Priscus distingea limba ausonidi de cea c1asic:i latin:1. Aid se f~cea cornert intre huni ~i romani. tn Dacia Priscus a avut negocieri, b~Wilii, expedipuni grele ~i multiple, in curs de mai mulp ani, ineepand de Ia 448. Fragmente din Priscus ne dovedesc dU de importante erau scrierile sale pentru istoria ~i geografia Daciei. Eruditul A. Treb. Laurian reproduce, in frumoasele sale pagini despre Teme§iana, un fragment din Priscus.536 § 251. ApoUodor din Damase Acest Apollodor este renumitul arhitect al Antichitapi, care a zidit podullui Traian pe Dun~re eu 51 de arcuri, ai c~rui pila~tri stau inc~ pAn~ in ziua de asthi ca ni~te martori eterni ai m~rimii romane. Forul §Oi Gimnaziullui Traian, Basilica Ulpiana, Odeonul etc. 121 sun! incA operele lui ApoUodor. EI muri la 130 d.Hr. Epoca na~terii sale nu este bine cunoscut~. intr-o zi, Apoliodor vorbind ell Traian despre lucrarea sa arhitectural~, Hadrian care era de fa~ i~i permise a 0 ponegri. Apollodor insult~ pe Hadrian in prezenta lui Traian, ar~ta.ndu- i cat era de ignorant ~i necompetent in aceastl materie. Pupni domnitori uit~ ofensele. Homer ne-a spus demult acest mare adeviir. Kpe:l(J(JWV yap ~acrt>'EUs-, (he: XW ["Mult mai presus e un rege, cand pe-omul de rand se manie: Chiar de ~i-ar frange el tMna, ~i-o tffie atuncea ascunsii, Pic~ piistreazii apoi lungil vreme, gandind s-o-mplineasdi. In sinea lui..." Homer, Iliada, traducere de Dan Slu~anschi , Editura Paideia, 1998, p. 7.) Hadrian impAratul goni deci pe ApoUodor din Roma ~i apoi trimise de-i lui1 viata. Astfel muri acest mare arhitect, astfel ii raspli1tea succesorul lui Traian pentru cucerirea Daciei, cucerire care tacuse cea mai mare glorie a lui Traian ~i a Romei!.. . ... et Ie monde continue d' aller, comme il allait. [" ... ~i lumea continui1 si1 meargi1, ca ~i pa.ni1 acum ... "] Apollodor a scris 0 carte despre asedii (TIOAWPKllTtKa), care s-a pi1strat in fragmente. El a mai scris 0 carte importanti1 despre Dacia. Aceasta era descrierea detaliati1 despre podullui Traian. Ea n-a ajuns pilni1 in zilele noastre, insi1 Dio Cassius ne Hisi1 un frag ment destul de insemnat ca 511 produci1 mirare in inimile cunos- 122 dUorilor de arhitectur~ ~i multli p~rere de r~u pentru pierderea unei atat de insemnate scrieri pentru istoria Dadei.537 [1] § 252. Pappus Alexandrinul Pappus (ITumros), celebru matematidan ~i geograf alexandrin, a tr~it in sec. IV d.Hr., in zilele lui Teodosiu cel Mare. EI a seris un foarte remarcabil curs de matematicii (MaEh1~aTL'«;J v ouAAoyal.) in opt c~rp, din care numai cinci ne-au parvenit ~i s-au tip~rit de Carolus Manolessius, anno 1659, la Bonn. Lui Pappus i se dator~te 0 teorem~ insemnatli asupra centru lui de gravitate. Maternatidanul german Guldin (nascut St. Gall 1577, mort Gratz 1643) ~i apropriase aceastli teorem~. Lurnea il crezu. Dar nu mult dup~ aceasta, manuscrisul str~vehi al lui Pappus, pe care Guldin II citise ~i-l traduse, dovedi impostura. Pappus Alexandrinul a mai seris 0 Geografie universalii, care cuprindea toate cuno~tin~ele geografice, cosmografice ~i chorogra fice de pan~ in zilele sale. EI avea sub man~ sute de autori, care pe atund existau inc~ in Alexandria ~i in celelalte biblioteci ce mai in urmit au pierit. Geografia lui Moisi de Khoren este 0 minim~ pre scurtare ~i compilare din Pappus, care este pierdut Cll desavar ~ire, afara de mid fragmente. Geografia lui Pappus era intitulata de autorul ei Xwpoypwj>la OlKOVtlEVlKT, . Din fragmentele r~mase ~i din geografia lui Moisi de Khoren, vedem di scrierea aceasta se oeupa ~i de ~~rile noastre.538 § 253. Ethicus Hister Ethicus de la Histria (" Al9lKOS), geograf latin, a trait pe la 350 d.Hr. Panii la un timp, acest autor era cu totul necunoscut; era, dupii cum se exprimii Vivien de Saint-Martin: "nom obscllr et oublie parmi ies plus oubIies et les pIllS obscurs ... " ["Nume obseur ~i uitat printre cele mai uitate ~i obscure."] Aeum ~tim msa ea Ethieus a scris dou~ e~rp de cosmografie llniversal~, din care una Iatine~te ~i [II Trimiterea corect'i la fragmentul din Dio Cassius in care se afM descrierea podului de pe Dumire nu este 69,4. a~a cum indicc\ Papadopol Calimah in noUt, ci 68,14. 123 una grec~te. Acestea sunt ell totuI pierdute, afara de putine fragmente publicate sub titlul Cosmographia Etlzici, la Venera 1513 ~i la Paris 1577. Chiar ~i aceste fragmente sunt desfigurate de copi(;ti ignoranr. Ethicus trata ~i despre Dacia. Trei barbar erudir in geografie s-au ocupat in timpurile noastre cu mult zel de Ethicus: D'Avezac, H. Wuttke §i F. Pertz. Dom I. Lucas d' Achery, doctisimul benedictin al congrega runii de Saint-Maur (Saint-Quentin 1609-1685), care ne-a lasat 0 scriere sub titlul Veteru11l aliquot scriptorum spicilegium (13 vol. in 4°; 1723, 3 vol. in fol.), coleere foarte prelioasa de documente ~i acte de tot felul din evul de mijloc, publicand catalogul biblioteeii Manastirii de Saint-Riquier (Picardia), compus Ia 831 d.Hr., ne arata ca in acel an 831 Descrierea lumii a lui Ethicus se pastra indo intreaga la aceasta manastire. Ethicus a mai scris 0 carte despre comunicapile ~i drumurile mari ale provinciilor romane, care ni s-au pastrat in parte numai sub titlul Antonini AUgzlSti ltinerariun, §i care servea de complinire la Cosmografia universala latina a lui EthicUS.539 § 254. Aristotel Este destul a numi pe acest mare filozof ~i poligraf, care a organizat sistemul intreg al cuno~tin!elor omene§ti §i, precum se exprima Lalanne: "a fourni Ie moule dans lequel 5' est accompli, jusqu' aux temps modernes, tout Ie travail philosophique de l'umani~" ["a furnizat matri~ in care s-a indeplinit, pAna in timpurile moderne, toata munca filozofidi a umanitapi"], pe AristoteI, elevu! lui Platon ~i perceptor al lui Alexandru cel Mare, ca sa vedem despre cine vorbim. Aristotel trai de la 384 pana la 322 tHr. EI umplu Iumea de scrierile sale celebre. Dar afara de numarul imens al scrierilor existente ale lui Aristotel, sunt multe care s-au pierdut ~i despre a 124 diror existen~ ne vorbesc fragmentele r~mase ~i testimoniile biografilor s~i ~i ale mai multor autori veehi. Aristotel a scris ~i despre Dacia in multe c~rr ast~zi pierdute. In scrierea ITOAl TE'ial, el descrie 250 de ~ri. Toate t~rile prin care a str~b~tut r;;i pe unde a stat Alexandru cel Mare, aveau istoria ~i descrierile lor de acest om monumental: "Iuvene existente Alexandro et militante contra Persas, eundo cum eo nee tum absonuit philosophari Aristoteles; tunc enim com posuit historiam ducentarum et quinquaginta politiaru.m" .540 I"Pe cand Alexandru era tAnar ~i lupta contra per~ilor,- Aristo tel, mergand cu el, nici atunci nu s-a repnut de la a face filozofie: c~ci atunci a scris istoria celor 250 de republid."] Cicero, care a avut fericirea de a cio in zilele sale toate aceste c~rp ale lui Aristotel, ce nu se pierduse inc~, spune: "Ab Aristotele omnium fere civitatum non Graeciae solum, sed etiam barbariae mores, instituta, disciplina, a Theophrasto etiam leges cognovimus" .541 ["De la Aristotel cuno~tem obiceiurile, institupile ~i irlViiJii tura din aproape toate ceMpIe, nu doar ale Greciei, ci chiar ~i ale barbarilor, de la Teofrast cunoa~tem chiar legile ... "] Aristotel a com pus inc~ in mai multe colrp. 0 scriere despre toate fluviile mari ~i t:1rmurile lor, iIltre care ~i Dun~rea (IT. pl 1ToTa~Giv), dup~ ~rturia lui Plutarh. Citirea tuturor aces tora produsese, probabil, pe langii amorul de a birui in inima eroului macedon acea dorinti1 ~i ner~bdare de a vedea r;;i trece Duniirea r;;i de a se intalni piept la piept cu voinicii gep.542 Din fragmentele ce ni se conserv:1, vedem dl Aristotel a seris colrp intregi despre [stria ~i istrienii de la gurile Duni1rii noastre, despre trad r;;i Trada, despre toate neamurile scilice, des pre insti tupile, obiceiuri1e ~i istoria 10r.543 125 § 255. Polemon de la Ilion Istoricul Polernon de la Ilion, supranumit ~i periegeta (TTOA<~OV'I).lEUs. /) 1TEPl~YTIn,S') a trait In ziele lui Ptolemeu Epiphanes (anno 204-180 tHr.). lntre scrierile sale pierdule, avem de regretal: 1. Despre ora~ele de pe t~rmurile Marti Negre ~i despre intemeierea lor (KTLans TWV E- V rr6vTlp rr6A€Wv) 2. Geografia sau descrierea lumii (KOO"lJ.lKl) TT€PLT1YTlaLS ijTOt 'YEO'Ypaq,la ). Polemon esle cilal de Strabon, de Aleneu, de Plutarh, de ~tefan din Bizant ~i de imparateasa Eudoxia. Din micile fragmente ~i citate p~strate, aflam dt Polernon a tratat ~i despre Dacia ~i geti, descriind Scipa, Istrul (Dunarea), portul sciplor, pe iapigi ~i alte neamuri.544 § 256. Petru Patriciu Petru, celebru retor ~i legist, fu naseut in Tessalonica din pMinp iliri. El a stat in mare cinste la Iustinian, care tl trimise sol la gop. ~i la regele per~ilor Chosroe, in timpul armistipului de cind ani dintre bizantini ~i per~i, pe la 550 d.Hr. Dupa aceasta solie, imp;1ratul tl ini11~ ]a dellUlitatea de pam'au ~i de magistrn, pentru a r~spli:iti eminentele sale servieii. Petru Patriciu llisa multe scrieri importante, care toate au disparut sub ruinele Imperiului Bizantin. EI scrise mai multe citrti istorice ('J aTOpLal) ~i 0 carte des pre situapa ~i relatiile Imperiului (m:pt TTOAl TlKT)S' KaTacrTCIO"EwS'). Ne-au r~rnas pupne mid fragmente din acestea, care s-au publicat In David. Hoeschelii Eclag. Legat. Aug. Vindobon. 1603 in 4' ~i In corpusul autorilor bizantini intre Excerpta de legationibus, Paris, 1648. Din aceste fragmente vedem di Petru se ocupase mult in scrierile sale despre daci, despre expedipunile lui Domipan l?i ale lui Traian contra lui Decebal, despre supunerea ~i colonizarea Daciei, l?i alte multe evenimente petrecute la Duniire in diferite epoci.545 126 § 257. Heron Atenianul Acest Heron, istoric ~i geograf Atenian ('Hpwv) a scris, nu ~tim pozitiv in ce epodi, comentarii voluminoase ~i detaliate Ia ciirple lui Herodot (' YrrollvfUlQTQ €lse Hp680TOV) ~i a fa.cut prescurtare a scrierilor istorice ale lui Heraclide Ponticul (. Em TOllll n'iJv' HpaKAElOOU lcnoplwv), celebru istoric despre care noi am tratat altldatli. Aman dOlla. acestea sunt ell totul pierdute. Dar e destul titlul lOT, ca sa. ~tim de catl!. importanlA au fost scrierile lui Heron pentru Dacia ~i dtt am pierdut cu lipsa lor. Nu trebuie s~ confund~m pe acest Heron istoric ell Heron celebrul mecanic ~i matematician alexan drin, care a tr~it pe la 120I.Hr.546 § 258. Laetus Acest autor Laetus (Ao'iTos), foarte vechi, a seris [storia Fenicienilor (o lvlKLKa). EI a tradus in limba elena. scrierile lui Teadot, Ipsicrat ~ i Mochus, istorici fenideni, care sunt pierduti ca ~i traducpunea lui Laehls. Acest autor era de un mare interes pentru istoria veche a Daciei, dki dupa. el Suidas ne zice di Zamolxe, despre care autorii greci spun c~ era get547, !rac"', scif54', §i a c~rui personalitate este atat de 1nsemnata in istoria dacilor550, veuise fa gep di n Fenicia551 • Este dar vederat di Laetus trata in scrierea sa despre expedipunile §i explor~rile fenicienilor in Dacia, unde crnar as~ i se g~sesc vestigii ale celei epoci de bronz, care num~r~ 0 vechime de vreo zece secole inainte de Hristos. Strabon552 §i Dio Chrysostomos, istoricul Daciei553, ne spun di civilizapa dacilor se datoreau lui Deceneu, mag sau vr~jitor, care adusese dacilor un alfabet din Egipt. Acesta a inipat pe daci In diversele rarnuri ale filozofiei, i-a inzestrat eu 0 literatur~, Ie-a dat legi serise: leges conscriptas. Arme §i vase sacre feniciene s-au g~sit pe teritoriul Daciei in Transilva~a; ornamente cu pas~rea Ibis s-au aflat in preajrna Buniului. A§adar ell mii de ani inainte de Hristos, fenicienii nu numai p~trunseser~ la Dun~re §i in Carpap, dar adusese ell d~ii panli §i atributele eultului semitic. Croar cuvintele feniciene se p~strezii §i astazi in limba noastrli.554 127 Acestea ne dovedesc cat de importante erau pentru noi scrieriJe istorice ale lui Laetus,555 § 259. Dio Cassius Este ~tiuti1 de top. insemni1tatea lui Dio Cassius intre istoricii Romei, ~i in special intre cei care au scris mai cu dinadinsul despre Dacia. Dio Cassius Cocceius sau Cocceianus fu n i1scut in Bitinia, la Nicea.. la 155 d,Hr. Tat~l s~u Cassius Apronianus a stat senator ~i guvernator al Siciliei ~i al Dalmap.ei Dup~ mama sa, Dio Cassius era nepot al lui Dio Chrysostomos Cocceianus, istoric ~i oaspe al Daciei, despre care noi am vorbit alto1dati1. Prenumele de Cocce ianus, el it adaug~ la numele s~u dupi1 maica sa, Dio Cassius a fost wlUI din bo1rbapi cei mai eelebri ai epocii sale. A fost pretor sub Pertinax.. consul sub Sever ~ i Caracala, guvemator al Smirnei ~i al Pergamului sub Macrinills, ini11tat la 223 de implratul Alexandru Sever la denmitatea de consul al Romei, proconsul a1 Africii ~i apoi guvernator al Dalmapei ~i al Panoniei. El a fost de multe ori ~i de multe ori s-a luptat prin Dacia. In unire eu impi1ratul Alexandru Sever, Dio Cassius era un mare ~i nestr~mutat plzitor al djsciplinei ~i al onoarei miliatare in acele vremi de ru~inoas~ memorie pentru romani, cAnd imperiul se vindea de [cllre] militari pentru un donativum, c:l.nd Irldarea militar~ uzurpa suveranitatea poporului ~i a senatului roman ~i vindea soarta Romei acelui ce ar fi dat mai mulp. bani .. fningand astfellegi1tura cea mai sacra. ce a existat la romani ~ i care fo1cuse gloria ~i mi1rirea lor: juramiintul militar556 , Legiunile din Pannonia, deprinse de la 0 vreme la sediJiuni, conspirase contra lui Dio. Dar perversitatea lor se sflrcimi1 de .prezenta sa, Dio singur ell presti giul ~i MrMpa sa supuse 0 armata de sedipo~i ~i pedepsi cu moartea pe cuteutori. Pretorienii din Roma, inspi1imantap., cerurl de la implrat moartea lui Dio. Alexandru Sever, in loc de ro1spuns, numi pe Cassius pentru a dOlla oar~ consul, scutindu-l de cheltu ielile inauguri1rii, pe care Ie lua. in sarcina sa, spre a rc1spliiti pe restauratorul vechii discipline romane, 128 In urm~ Dio, obosit de osteneli ~i de r~zboaie, iar totodatl doborAt de 0 boal~ eronic~, se retrase la Nicea, unde a ~i murit, consaerand timpul sAu la serieri importante. CAnd Alexandru Sever, cedAnd rug~minp1or sale, i-a dat voie sii se retrag~ in c~mi nul situ, Dio pronuntii aceste versuri din Homer557, pe care Ie-a scris ~i la sfar~itul CMpi LXXX a Istoriei sale: "Jupiter a sc~pat pe Hector de s~geple, de pulberea, de sangele, de omorul ~i de freamatulluptelor ... " Dio Cassius a fost citpitan de frunte, istoric ~i om de stat. Privind la nestatornicia, la pasiunile ~i la flucruapa prmcipiilor mai multor oarneni politici din zilele sale, el zice, cu experienta sa practicit ~i de istoric, aceste memorabile cuvinte: "Toate schimbii rile sunt pime de primejdie; ele rnai totdeauna aduc nenoroeiri mari l'Irilor ~i cetal"nilor. B~rbapi de stat inl"lepp prefera s~ stea in aceea~i stare, oricat de neperfectit ar fi, deca.t a se tAri prin riiti1ciri nesfar~ite ... "558 DiD Cassius a seris intre altele: 1. Istoria domniei lu.i Traian 2. Getica (rETlKU), adica isloria gejilor 3. Istoria expeditiunilor §i a ciiIiitoriiIor sale prin toate ,arile pe unde a umblat 4. Istoria lui Commodus. Toate aceste scrieri sunt cu desiivar~ire pierdute, ~i toate erau foarte importante pentru istoria noastrii anticii, diei toate tratau despre Dacia. Dar scrierea cea rnai importantii, scrierea monumentalcl a lui Dio Cassius, este a sa lstoria Romana (' PWI-lOIKT} 'I oTopla). Ea ince pea de la zidirea Romei ~i se sfar~ea cu domnia lui Alexandru Sever. Dio a pus 22 de ani pentru ea: zece ani a adunat material ~i doisprezece a compus-o apoi! Ea era in 80 ciirp, din care ne hpsesc cele mai multe. Cele de la inceput 36 de cclrp ne lipsesc eu totul; abia avem pupne mici fragmente din ele, culese de Flaviu Ursin. Oirlile aproape complete sunt de la 37-a pana la 59-a. Toate celelalte de la 49 pan~ la 80 sunt iara~i pierdute, ~i nu avem din ele decal 0 prescurtare facutii de Xifilin ~i dHeva fragmente.559 Multe din aceste carp pierdute tratau despre Dacia, precum din fragmente se dovede~te. 129 Astfel cartea XXXVIII trata despre batAlia ee a suferit Antoniu la cetatea Istria, la gurile Dunarii, de eiitre sdpi-bastarni, venip in ajutorul misilor, ~i despre fuga lui AI.1toniu.560 Luptele mitridatice, la care luad. parte atAt de activa tradi ~i gejii, se descriau in c~rple I-XXXVI.561 Cartea LI povestea pe larg despre ri1zboaiele romanilor in Misia ~i in Trada ~i despre expedipunea lui Lentulus contra lui Getison [Cotiz01, regele dacilor.562 Aid Dio, vorbind despre suevi ~i dad, sustine di suevii sunt celp iar dadi scip; di dadi ~edeau pe ambele maluri ale Duniirii; c~ 0 parte din dacii de dincolo de DunMe Hind vecini cu tribalii, fae parte din prefectura Misiei ~i sunt numip de top, insa nu ~i de vecinii lor, misi, ceilalp se numesc dad sau ge/i sau traei; c~ nearnul dade a fundat odinioarii colonie in preajma rnuntelui Rodop. Dio vorbea inca despre ambasada ce dadi trimisera mai inainte la Caesar; ca Caesar, nefacAndu-Ie niei a coneesie, dacii intrasera in rela!ii intime eu Antoniu; ca dacii in aeeastii epoca erau bantuiti de tupte ~i neintelegeri civile. Dio descria razboaiele lui M. Crassus cu daeii ~i ell bastarnii, de nearn seitic ~i ace~ti din urma. Bastarnii trecand Dunarea supuserii Misia ~i pe vecinii tribali ~i dardani. Crassus ii lasii in pace, dar eand ei trecurii Balcanii 'Ii se legara de Traeia dentelep.ior, aliata Romei, Crassus se repezi contra lor, ii goni inapoi in tara lor ~i cuceri partea ce se numea getieii (rETtK1lV). Deldon, regele bastarnilor, cade in lupbl ucis de insu'ji Crasslls. Apoi Crassus se gasi in primejdie ell oastea sa, ciici bastarnii izbutira sa ocupe 0 pozipe tare, de unde rornanii nu-i puteau scoate. Atunci Roles, regele unei parp a gerIor, da ajlltor lui Crassus ~i bastarnii sunt batu~i Pentru aeeasta, Roles primi de la Caesar titlul de aUat §i amic al romanitor. Acest fragment allui Dio ne arata eii gepi, de~i un nearn, dar formau rnai muite state deosebite ~i autonome. Tot in aeeastli earte se vede ea Dio vorbea despre odrizi, vecini §i amestecap in neamullor eu getii, ~i se nara ri1zboiul intre Roles, regele geplor, ~i Dapyx, alt rege al gejilor. Crassus veni in ajutorul lui Roles, care era aeum amic §i aliat al poporului roman, ~i dup~ multllluptll izbutir~ s~ bat~ pe Dapyx, care muri trMat de un general al siiu. Dio ne m.ai zicea eel. Crassus se repezi apoi sa. ia pe§tera Kira, tot in Dacia, 0 pejtera mare ~i tare, unde dupii 130 tradipune titanii b~hlti de Dumnezeu gAsiserA refugiu. Aid gepi lui Dapyx ascunser~ bog~j:iile lor. Dup~ ce a luat aceast~ pe~ter~ prin foame, Crassus ni1vMi asupra tuturor statelor getice, afari1 se intelege de statuI lui Roles, de~i acestea n-aveau niei 0 leg~tur~ cu Dapyx. Crassus bate mai ales pe Zyraxe, rege al gepJor, ~i ia dupA o lup~ sangeroasA cetatea Genucla, cea mai tare din toate cetifple lui Dam}X, ziditi! pe Dun~re, atacand-o totodat~ de pe uscat ~i de pe ap~. Fragmentul zice c~ a trebuit mult timp ~i multi! osteneal~ ca Crassus s~ ia Genuc1a; el avu noroc mai ales c~ grozavul rege al geplor Dapyx era absent dus cu sume enorme de bani sA adune pe top seitH contra romanilor ... Apoi Dio sfar~ea cartea aceasta cu relapuni topografice ~i etnografice despre misi, gep, dad, tribali ~i dardani.563 Cartea LV intre altele cuprindea descrierea comandamentelor militare. Legiunea V Macedonica ~i Legiunea XlII Gemina aveau cartierele lor in Dacia. Tot aceas~ carte povestea rAzboaiele roma nilor, comandap de Tiberiu ~i ajutap de Rimetalces, regele tracilor, cu dalrnapi §i panonii, ~i luptele tot de atunci ale lui Sever, alt general al romanitor, cu dadi §i cu sauromapi, care profitand de aceste imprejuriiri devastau Misia.564 Cartea LXV nara cum Vespasian, comandAnd Siria, dar dorind ImperiuJ. a trimis din Siria in Italia pe Mucianus, generalul s~u, contra lui Vitelius; cum M ucianus, nepuffind face aceastA expedipune pe mare, din cauza iernii, a condus armata sa prin Capadocia ~i Frigia §i prin loatil Tracia. 565 Cartea LXVII cuprindea expedipunea §i r~zboaiele lui Domitian contra geplor ~i dacilor, §i relapuni intinse etnografice, istorice ~i geografice despre Dacia.566 Cartea LXXI vorbea despre expedipunile lui Marc-Aureliu la DunAre, despre invazia lui Tarbos, domn vecin, in Dacia, §i despre distribup.unea pAmilnturilor de cAtre Marc-Aureliu in Dacia.567 Tot aceasta trata des pre desdllecarea astingilor in Dacia, condu~i de regii lor Rhaos ~i Rhaptos. Dacia era guvemat~ atunci de Clemens. Astingii se supun romanilor ~i Ii se dau p~manturi in Dacia. Se mai relatau serviciile ce iazigii fAcur~ lui Marc-Aureliu la DunAre, pentru care eI. spre a-i r~spl~ti, Ie iertA mai multe din conditiunile ce Ii se impuser~; el insA nu-i smti de condipunile 13l ating~ttoare de intruniri ~i de cornert, de a nu pluti pe Dun~re cu luntrile lor ~i de a nu sta niciodatl pe insuJeJe Dun~rii. Marc Aureliu Ie mai pennise a face cornert cu roxolanii, tredind prin Dacia, ell condipunea ins~ de a lua totdeauna voie pentru aceasta de la Domnitorul Daciei: maKlS I) • APXwv Tfjs 6aKdas ElTlTpE § 260. Demetrios de la Odessus Acest autof (6'l~~TPlOS' 08'laalTTJs) efa din vestitul Ofa~ de pe Marea Neagr~, Odessus, vecin Daciei ~j in dese relapum de cornert ~i de lupte cu ea. EI a scris istoria patriei sale Odessus (TJ€pt Ti)s TI'uTptBos 'OOT]OOOU). Aeeastil scriere, cu totul pierdlltil, era de 0 mare important~ pentru istoria litoralului maritim, comertul, relapile ~i excursiunile dacilor in lumea de la Marea Neagr~ ~i de peste ea ell luntrile lor razboinice: Coniurato descendens Dacus ab Istro, .. 572 132 ["Daeii care coboar~ de la Istrul ce eonspir~ tmpotriva noastrL I1R, p. 201.J Or~ul Odessus, astclzi Varna, colonie de milesieni, s-a fondat la 545 i.Hr., odatli. eu Panticapea, Theodosia ~i Phanagoria. Strabon ~eazc1 acest ora~, deseriind vecinc1tc1pIe gepIor, mtre Apollonia ~i CaUatis.573 ComerJld ~i relaple sale eu gepi ~i eu dacii erau foarte considerabile.574 § 261. Alexandros Lychnos Acest istoric, Alexandru supranumit Lychnus, nc1scut la Efes, a trait pe Ia inceputul secolului I d.Hr., de vreme ce Strabon (an. 50 d.Hr.) it menponeatii numindu-l seriitor modern (TWV VEWTEPWV 0 'AAE~av8po<; /) AUxvo<; lTpoaayop€v8'l<;) ["mtre cei moderni Ale xandru supranumit LychnoS"). Alexandru a scris 0 1storie Univer sali'i ~i 0 Descriere geograficii detaliatii, in versuri, a Europei, Asiei ~ Libiei, pentru Hecare in dirp. deosebite. EI a mai seris 0 astronomie in versuri, ~i in prozc1 istoria rc1zboiului marsie. Toate aceste sunt pierdute.575 § 262. Nicefor Blemmydas Acest eruditisim arhipc1stor al bisericii rc1S 133 [II La nord de Istru cea mai mare parte a p~ma.ntului este a dacilor" .] § 263-264. Nicomachus, Callicrates Tyrius Ace~ti autori, despre care pomene~te Flavius Vopiscus, au scris fapteIe ~i viata impilratuIui Aurelian. Scrierea lui Nicoma chus avea tiUul: De relms gestis Aureliani [IIDespre faptele lui Aurelian"], iar a lui Callicrates: De vita rebusque Aureliani [IIDespre viata ~i faptele lui Aurelian"]. Ace~ti autori trebuie sa fi trait inainte de secolul IV d.Hr., de vreme ce Vopiscus ii citeazil.S78 Aurelian era in Dacia ~i principalele sale fapte au fost relative la Dacia (anno 271-276 dHr.)579. Scrierile lui Callicrates ~i Nico machus cuprindeau deei 0 epoca. interesantit a istoriei Daciei, epocil des pre care ne lipsesc multe J~muriri. § 265. Aristocrit Nu ~tim in ce epodi a trrut acest autor, dar el este foarte vechl, de vreme ce il citeaz~ Pliniu, care a scris pe la 23 d.Hr, ~i mai ales Partenius de la Nicea, poet grec care, cu un seeol inainte de Hristos, a scris Elegii erotice, Metamorfoze ~i 0 carte Despre afecfiuni. Aristocrit a scris despre Dacia ~i ti\rile vecine. Clemens Alexandrinul, autor din secolul II d.Hr., citeazil din scrierile lui Aristocrit 0 epistoI~, pe cat de scurUi pe atAt de cuprinziltoare, a regelui sciplor Atia ciltre bizantini, in urmiltoarea cuprindere: IIAtia, regele sciplor, ca.tre popornI bizantin, sa.n~tate! Nu vil legap. de comertui meu, ca nu cnmva cavaleria mea s~ bea apele voastre" ... 580 Aristocrit scrise istoria razboiului dintre bizantini ~i Atia regele ;?i conduciltor al scip-lor, gep, tauri, calatieni ~i istrieni. 581 Acest rege teribil ~i ra.zboinic, Atia, dizu mort cu armele in man:i, batAndu-se la Dunarea noastra, in v§rsta de 95 de ani, contra lui Filip, rege al Macedoniei. 582 134 § 266. Tyrannion Acest celebru gramatic ~i geograf al AntichiMpi, TvpO.vvtov, nascut la Amisa, a fost profesorul geografului Strabon. EI a trait pe Ia 100 tHr.583 Tyrannion a scris rnulte carp. geografice foarte in semnate, ~i Cicero il pune eu mare lauda ~i admirapune mtre p~rinpi ~i intemeietorii geografiei.584 Hesychius din Milet, autor din zilele lui Anastasius I (anno 490), ne zice di Tyrannion se numea mai inainte Teofrast, ~i Eu parectit Tyrannion pentru cii nedljea, tirannisa, pe condiscipolii siH. Tyrannion, prins rob de Lucullus, se ~eZi1 in Roma, unde devenind apoi foarte bogat, s-a dedat ~tiinl<'lor geografice ~i filologiei. Biblioteca lui Tyrannion era una din cele mai vestite din lume. EI poseda peste 30.000 de volume: II Tyrannion Amisenus, prius Theophrastus, posterius Tyran nion mutato nomine dictus est, quod condiscipulos exagitaret. Captus fuit a Lucullo, Romaeque in magis divitiis vivens possedit supra tres librornm myriades".585 [II Tyrannion Amisenus se numea mai inainte Theophrastus, iar apoi a fost numit Tyrannion, schimbandu-i-se numele, deoa reee ii chinuia pe elevi. A fost prins de Lucullus ~i, triiind la Roma In mari bogaJii, a avut peste 30.000 de carp."] Strabon s-a folosit mult in Geografia sa de studiile geografice ale lui Tyrannion. EI ne descrie biblioteca acestuia. Ea se compu nea, precum am zis, din mai bine de 30.000 de volume, ~i Tyran nion 0 alciituise, cu cheltuieli §i sacrificii enorme, din cumpiirarea ~i adunarea biblioteeilor vestite: 1. a lui Teofrast, celebru filozof, istoric, matematician, moralist §i botanist gree (anno 371 lHr.), care d~i n-a scris special despre geografie.. insa in cartea sa Istoria plantelor (ITEpt 135 § 267. Eustochios Acest 'ElKJTOXlOS', n~scut in Cappadocia, despre care menpo neazl! Suidas ~i ~tefan din Bizanl, a tr~it pe la 330 sub imp~ratul Flavius Iulius Constans. Despre dansul ~tim numai cit. a scris [storia ~j fap tele domniei fmparatului Constans (TO. KOTQ KwvOTOvro T(lV ~a(n).Ea), epoc~ in care (292-306 d.Hr.) afacerile Daciei )in ~i ele un loc insemnat.588 EI a mai seris 0 carte importanM: Arheologia Cappadociei ~j a celorlalte neamuri (> ApXolOAoyta Komra80Ktos- Kat AOLTTWV E6v&v). Un singur fragment ne-a ri1.mas din toate aceste scrieri. § 268. Phylarchus Acest autor, care a td.it inainte de Hristos, de vreme ce iJ menponecWi Polibiu eu 200 de ani tHr.589 .. a scris a Istorie Univer salii in mai bine de 28 de ci1.rp. Pupne fragmente dUe se pi1streazi1. dovedesc dl el s-a ocupat ~i de Dacia, de expedipunea lui Darius in Scipa590, de traci, gep, crobizi591 ~i regele lor Isant, care locuia la Dun~rea de los (nomm [stn), de Bitinia, Gala)ia, Macedonia, I1iria ~i altele. Fragmentele lui Phylarchus ne spun c~ romfea (po~ § 269. Callimachus Ka>J..lllaxOS' .. nascut in Libia la Cirena.. anna 270 tHr ... poet §ci litera tor gree, a seris nu numai poemele cate Ie cunaa§tem asMzi .. 136 adic~ Epigrame, Imnuri ~i ada Ia paml Berenicei sapa lui Ptalemeu Evergeta, care se p~streaz~ numai in traducp.unea latin~ de Catullus (De coma Berenices): Invita, a regina, tuo vertice cessi, Invita: adiuro teque tuumque caput... ["N-am vrut, regin~, s~-Ii p~r~sesc cre~tetul, N-am vrut: iii jur pe tine ~i pe capul t~u ... "l (Catul. LXVI), dar a mai scris ~i alte. Suidas colculeazl! 10 800 scrierile sale. mtre cele didactice in proz~, era 0 carte despre legile ~i omceiurile barbarilor (lTEpt [3ap[3apLKwv VO~L.~ WV) ~i 0 carte impar tantii geagrafic~ sub titlul: ~uvaywyr) TWV lTOTaIlWV, adic~ CataIo gul fIuviilor, ce cuprindea ~i despre Dun~rea noastr~ ~i litoralul ei, pe care Straban a avut-o in vedere.595 Calimach c~l~torise prin multe t~ri ~i era bine cunoscut pa.n~ ~i de regii Egiptului.596 Strabon il citeaz~ foarte adesea in cursul Geografiei sale.597 § 270. Dicearch Messenius Dicearch de la Messina, filozof, istoric, geagraf ~i geometru grec, 0 tr~it pe 10 320 i.Hr. ~i 0 fost elev allui Aristotel. Varro 11 nume~te Dicaearchlls doctissimus hom0598 ["Dicearch, am foarte inviitat"]; Pliniu: vir imprimis emditus599 L,b~rbat inainte de toate invatat"]; Cicero: CJTOpLKuJTaTOS adicii istoric consumat600, deliciae meae Dicaearchus6{H, peripateticus magnus et copiosusf>02, mirabilis vir... 0, magnum homine11l! ... 603 ["dragul meu Dicearch, peripatetic mare ~i elocvent, b~rbat minunat, 0, mare om!.,."] Antichitatea a avut putffii erudip ca Dicearch. Scrierile sale sunt nenum~rate. Cartea sa TIoALTEta LTTapnaTwv (Republica spar tanitor) se citea la lacedemoneni a dat~ pe an in adunarea eforilor. o lege care s-a observat mult timp ordona aceasta, obligAnd pe top. tinerli spartani a veni ~i a sta la dtire. AtAt de mare era credi tul acestui autor! 137 Nu ne vorn ocupa de mulprnea scrierilor sale. Vorn aminti pe aceJe care aveau raport la Dacia antic~. Si unele ~i altele sunt pierdute. Dup~ fragmente ~i mltrturia lui Porfuiu, Dicearch in cartea sa ~lo , § 271. Nymphodor Siracuzanul Acesta a trltit in zilele lui Alexandru eel Mare. Scrierile sale (TTE"pt tTAOUS' - i3ap~aplKa v6~q..l.a), care tratau ~i despre Dacia, era un Periplu ~i 0 carte Despre institu/iile barbarilor in mai bine de trei sprezece dtrp.. In fragmentele rltmase vedem pamenindu-se fluviul Tyras (Tupa,,' A6upa,) adicA Nistrul, saurornap, Scipa, tribali, iliri.605 § 272. Straton Stratan din Amasia (Cappadaeia) a trltit sub Tiberiu Caesar (an. 42 i.Hr.). DupA mArturisirea lui Suidas, el a seris 0 Geografte (rEwypa § 273. Plutarh Plutarh, cunoscut de top ~i atat de plAcut autor, a trAit pe la 100 d.Hr. BArbat de stat, erudit ~i soldat, Plutarh Intrunea tustrele ealitltple cernte in timpuriJe antiee, ~i ell drept ellvant, pentru a completa educapa unui om distins. Traian 11 onorii eu demnitatea de consul ~i de guvemator al Iliriei ~i Eladei; Adrian H numi 138 procurator al Eladei; Traian, intemeietorul Daciei, a profitat mult de consiliile ~i lec)iile lui Plutarh. Pe h'inga scrierile cunoscute ale lui Plutarh, cate s-au pastrat pana la noi, muIte sunt pierdute, care au tratat ~i despre Dacia. Regre~m Biografia lui Traian (TpaIavou TTaL&ta - Traiani institutio), eu totul pierdutli607, ~i eartea TTEPI. TTOTa~wv Kat TWV EV aitTotS' EUptOKOIlEVWV (Despre fluviile Iii mun/ii universului $i tot ce se giise!;te fn ele). Plutarh a mai scris LKueLKCt (Istoria Sdfiei), 9paKtKCt (lstoria Traciei) ~i alte, precum dovedesc fragmenlele ~i poligrafii.6118 § 274-275. Posidoniu, Nasica Acest Posidoniu a scris in zi lele lui Perseus, ultimul rege al Macedoniei (anno 179 !.Hr.). Palria sa a fost Olbia, celebrul ora~ miJesian de pe Boristene (Nipru) ~i Marea Neagra., vecin Daciei noastre ~i in relapi dese de comert, de pace ~i de rlizboi cu ea.609 Acest Posidoniu olbiopohtul a scris lstarin lui Perseu panli in ultimele sale zile de domnie, dind fu bMut ~i robit de Paulus Aemilius in b!t!lia infrico~at! de pe dimpia Pydna (168 !.Hr.) in care au c3zut mor? 25.500 de osta~i numai din partea macedone nilor ~i a aliaJ:ilor lor tesalieni, Hiri, traci, odrizi, geti sub comanda lui Colis, bastarni ~i gali sau galati, care daser! lui Perseu 20.000 de ost~i aliaJi. Perseus prins, f3cu onorurile triumfului invinga torului Paulus Aemilius, ins3 nu suferi mult via~a de invins ~i se Uisa sil moarli de foame in inchisoarea de la Alba. Aceasti1 istorie este interesanta. :ji pentru Dacia, din cauza pl1rJii ce au Iuat unli din locuitorii ei la luptele cr§.ncene dintre romani ~i Perseus. o asemenea istorie mai scrisese, dup3 mi1rturia lui Plutarh, ~i Scipio Nasica (Publius Cornelius Scipio Nasica Coreulum), unul din generalii lui Paulus Aemilius, ilustrat in lupta de la Pydna ~i care in urm! a fos! consul (anno lSSI.Hr.) ~i a b~tut pe dalmati. Ambele aeeste scrieri, a lui Posidoniu ~i a lui Nasica, sunt din nenorocire pierdute. Dar Posidoniu a mai scris 0 carte ~i mai important! pentru Dacia: Istoria tarii Tyrige/ice (n.pl TijS" TvpuolS" "Ii TUptYETtKTtS' KGAOUIlE: V1lS' xwpaS'), adic3 istoria regiunii care se 139 numea Tyrigetia dup~ f1uviul Tyras (Nistru) ~i dup~ Tyrigeli sau Tyras-ge/i locuitorii ei. adic~ gepi de la Tyras. Aceas~ iston'e a geti lor de la Nistru, care formau un stat neatarnat de ceilalp. gep ~i re nurnit pentru comerJu] eu coloniile grece~ti de la gurile Nistrului numite Tyrite, supuse geplor ca ~i grecii meoli de lang~ gurile Meo tidei610, ar fi fost pentru noi un mare izvor de !]tllnte istorice pen tru Dacia.611 § 276. 5cylax din Caryanda Scylax din or~ul Caryanda in provincia Caria, aproape de Halicarnas, autor !li geograf foarte vechi (apxatOTuToS', rraAato TGTOS') ~i foarte renumit, a tr~it pe Ja 500 i.Hr., sub Darius Istaspes, ~i a executat din ordinul acestui rege mai muite lucr~ri ~i expe dipuni geografice. Herodot, Straban, Suidas, Aristotel, Ateneu, scotiastul lui Apolonius din Rhodos, citeatii ell laudii pe acest mare geograf ~i navigator al Antichitiip.i.612 Scylax a scris multe dirp. importante; dar mai ales dou~: Memorii despre eJliltoriile sale, cu totul pierdute, ~i un Periplu al tumii, Europa, Asia §i Libia, des pre toate neamurile ~i !~ri1e (lTephrAoVS' Tiis •OlKOUIlEVllS • EupwTnW Kat· Aalus Kat Ai\[3vas). Din aceastii de pe urm~ carte ni s-au p~trat cateva fragmente, atit de alterate de copi~ti ~i de confuze, incat multi filologi au socotit c~ nu sunt toate din Scylax. Din ele rezult~ di autorul nostru s-a ocupat de istrii, napune de la Istru (Dunare), ~i despre istria, ar~tand c~ aid se face zi $i noapte mare navigaJiune $t comer!; despre iliri; Tracia vecina Daciei, c~ci Tracia - zice Scylax - se intinde de la f1uviul Strymon (Struma Macedoniei) pan~ la Istru unde acesta dii in Marea Neagr~; apoi ne vorbe~te aici de un ora~ comercial Galepsos (ra.A~ 140 § 277. Pamphila de la Epidaura Aceasta femeie eruditl.. filozof~, istorici! ~i muzicantl, a scris in zileJe imparatului Nero, pe la 54 d.Hr. Suidas zice di un autor anume Dionisiu, care a scris in 30 de d1rP. Istoria muzicii, a vorbit despre Pamphila. Ea era dtsatorita ell un Socratides, om {oarte erudit ~i in relatiune ell top. erudipi timpului s~u. Se zice d1 nu numai erudipa acestor doi sop, dar §i rara frumuse~e §i galanteria Pamphilei, Hicea din casa lor locu} de intrunire a tot ce era tinar, erudit ~i distins. Pamphila a seris Comentarii iston'ce (' 100TOPlKCt inrollvrlllaTa) in XXXIII de dlrp., 0 Prescuriare a ision"ei lui Ctesias (' ETTlTOIlTJ TWV Kn:l)aiou), Prescurtifri din istorid annci $i alp autori (. Em TOllai. LOTOPlWV Kat ETEPOV ~lf3AtOV). Despre conrr(Jf}erse (m:pt cl\l¢Laf3iJ em"v), despre Afrodisiace ( Aq)po81eTla) ~i multe altele. Unele din aceste carti au existat pana in zilele lui Fotiu, care laud<1 importanta lor istoric<1. Din fragmentele ramase se vede ca aceastli frumoasa erudiM a scris ~i despee Dacia.614 § 278-280. Trei anonimi Trei geogeafi anonimi au scris despre Dacia. Multe sunt obiectiile filologilor despre ac~ti autori. Multi au incercat a ghici numeIe lor prin aprecierea stilului. Dar toate acestea sunt dumeriri nesigure. Unul din ei a scris 0 geografie 'in versuri sub titlul TkplTryrjUlS'. Dintr-un vees se doved~te di el a seeis sub regele Nicomede II at Bitiniei, fiu at lui Peusias TOU Kuvrryou, care a domnit 57 de ani (149-92I.Hr.). Acest anonim a scris dar~ pe la 90 I.Hr. Din fragmentele rarnase se vede dt el trata despee iapigi" despee traeii-istri, pronumip - zice - astfel ea vecini ai Dunaeii, despre Iliria" despre Trada, Mesembria de sub poalele Balcanului" colonie de milesieni zidita ell 50 de ani inaintea lui Cirus (610 tHr.) In vedniitate cu tara tradcii $i geticii (Tij 9paKlc;t r~TlKi] T~ cruvopl(olK1a yU). Anonimul trata despre Balcani Haemus), despre ora~ul Odessus" colonie de milesieni" ziditli in zilele lui Astiag regele Midiei (an. 595-560 I.Hr.) ~i inconjuratii din toate p~rtiIe de 141 traci-crobizi; despre Dionisopolis, fondat pe hotarele sciplor §i a crobiziIor, §i locuit de greci amestecap cu piimfinteni; despre Bizone, colonie de barbari sau, dupa alp.i, de greci veillp. de la Mesembria. Apoi fragmentele menponeaza Callatis, colonie de heradeop, din zilele lui Aminta regele Macedoniei (an. 5071.Hr.); Tomi, colonie de milesieni inconjurata de sci!i; IstTos, numit astfel de la Istru; fluviul Tyras (Nistru) ~i ora~ul Tyras omonim fluviului, colonie de milesieni; Hypanis (Bug), Boristene (Nipru), Olbia ziditli la conflu enta acestor doua fluvii, Panticapeum; despre carpizi locuitori de la Dunru-e, scip agricultori, sad, sauromap, neuri, geioni, meop, Marea Meotidit, Tanais (Don), sarmap, iasamap, Phanagoria, Cimmeris ~i altele.615 Al doiJea anonim, despre care multe nedumeriri exista intre filoiogi, a seris 0 carte sub titJul: Periplul Ponhtlui Euxin §i ambelor continente Europa §i Asia (TTfPl1TAOUS EU~fLVOU TTOVTOV EKaTEpwv Twv'HTTfi.pwV, TWV Tf TTfPi. "Ti}v' Aai.av TWV Tf TTfpl TIjv'EupWITTW TOTTWVl. Din aceasta ill se pastTeaza pupne mid fragmente. Ele menponeaza despre Tanais, sarmap, Phanagoria, Cimmeria, Pan ticapaea, Duniirea, carpizi, sad, scip, Teodosia, care in limba ala nilor, adica fn limba taurici'l, se nume§te Ardaba, ndici'l Heptatheos (cu §apte Dumnezei), Tamiraca, Olbia, Hypanis, Borysthene, portul istrianilor, Tyras ora~ ~i fluviu; despre gura Dunarii numitit Psilo, unde locuiesc tTaci §i bastarni; despre insula DunarH Peuce, ora§ul IstTu sau Istropolis, Tomi, Callatis, tTaci-crobizi, Odessos la poaIele Balcanului care dA la mare, despre tara geplor (rETLKll yij) ~i alte.616 AI treilea anonim a scris 0 carte importantl1 sub titlul: KaTallETptGIlOs Ti)s' OtKoUliV1)S' miCJT)S' (Masu ra lumii fnrregl) . Epa ca in care a trl1it acest autor nu este bine cunoscuta, dar se pre zumc1 a fi inainte de 930 d.Hr. Din micul fragment ce ne-a ramas, in cinci paragrafef se dove de~te cit ~i acesta trata despre Dacia.617 § 281. Hesychius din Milet Acest autor, care dupa demnitatea sa este pronumit HesycJ1ius Illustris, a trAit pe la 500 d.Hr. In ziJele Imp~ratului bizantin Anas- 142 tasiu I. Nu trebuie s~-I confundilm cu Hesychius lexicograful, n~scut in Alexandria in sec. III d.Hr. Hesychiu Illustris a seris istoria universala. in ~ase p~rti (' iUTOpta' Pw~d[Ki] KaL TTaVToOanT]) ["Istoria roman~ ~i univer sal~"l, care incepea la 2059 iHr. ~i se sfar~ea cu imp~rapa lui Anastasiu (an. 518 d.Hr.). Hesychius a mai seris IT(iTPLa KWVOTGV TLVOurrOAEWS [Constantinopolis Origines "Originile Constantinopo lelui sau Antiquitates "Antichit~p"l. Din aceste avern cateva mici fragmente, publicate de G. Dousa (Heidelberg 1596), de Meursius (Lugdun 1613) ~i de Orelli la 1820. Aceste fragmente ne dovedesc d1 scrierile lui Hesychius nu erau straine pentru Dacia. EI descria, de exemplu, lupteIe infri co~ate (an. 657 i.Hr.) a lui Byzas, fondatorul Bizantului, cu gepi de la Balcani fii ell Odrysses regele sciploT, care tredind Dunarea.. a ajuns pan~ sub zidurile Bizantului. Bizantinii sc~par~ de urgie numai prin isteJimea - zice Hesychius in fragmente - a admi rabilei Phidalia, sopa lui Byzas, care a supus cu bratul sau de femeie pe Odrysses, trimitand contra lui "dinp de ~erpi". Ce fel de dinp de ~erpi ascundea aceastll alegorie, nurnai Odrysses singur ar putea s~ ne HtmureadL. Hesychius mai descria un alt r[Zboi intre bizantini ~i Stromb, in care Byzas ~i aliatii $ii greci, rodieni ~i chalcedoni, au avut a face cu puterea intruni~ a tuturor neamu rilor scitice de dincoace de Dun~re. Hesychiu mai scrisese 0 carte sub titlul 'OvollaToAOYOS' (Istoria biirbaplor ilu§tri pentrn erndipune), ale direi fragmente existente ne dovedese c~ pierderea ei este de regretat:618• § 282. Diogenianus Acest autor, geograf ~i topograf distins, n~scut in Heraclea din Pont, a trait in zilele lui Hadrian (76-138 d.Hr.). El a scris 0 carte despre fluvii, lacuri, munp, ~i 0 descriere deta1ia~, impreun~ eu 0 har~ geografic~, a tuturor t~rilor din lume: "Diogenianus scripsit de flu minibus, Jacubus, fontibus, montibus, nee non Descriptionem et Tabulam omnium in universa terra urbium" 143 ["Diogenianus a seris despre rAuri, laeuri, izvoare, munti, §i 0 deseriere §i un label cu loale ora§ele de pe Intreg p~mantul"]. Din scrierile lui Diogenianus, nu avem absolut nimiC.619 • • • Aici punem sfAr§it eereet1rilor noastre despre sen'erile vedri pierdute atingiitoare de Dacia, c~rora "Columna lui Traian" Ie-a acordat un loe ospetos in curs de mai mulp ani, incepAnd de la 1872. Lucrarea aceasta este necomplet~, ell cat ea este 0 lucrare trebuind mijloaee de care noi n-am putut dispune. Campia pro dueJ:iunilor Antiehil~J:ii esle Intins~ §i hotarele ei sunl depMtaIe ... Noi am f~cut numai un pas; am dorit s~ dkim altora 0 indemnare: "Sur la route air Ie temps m' arrete, je montre de la main aux jeunes voyageurs les pierres que j'avais entassees, Ie sol et Ie site oir je voulais bAtir mon edifice ... "620 ["Pe drumul pe care timpul m~ opre§le, eu Ie ar~1 eu mllna tinerilor dll~tori pietrele pe care Ie adunasem, p~mAntul §i locul unde voiam ski construiesc edificiul meu."1 incheiem studiul nostru Cll cMeva randuri relative la istoria distrugerii autorilor vechi. Pierderea a 0 multime de autori 0 datorim mai intai lipsei de tipar, apoi timpului §i persecupunilor prin care scrierile lor au trecut in diferite epoci: Habenl sua fala libelli ... 62I [C~rJ:ile ~i au soarla lor ...] Dup~ Orosius ~i Alexander Polyhistor, Nabonassar regele Babilonului a distrus la 747 i.Hr. toate scrierile care cuprindeau 144 istoria ~i faptele regilor predecesori ai sAi. latn faptul eel rnai vechi din cSte cunoa~tem despre distrugerea dlrplor. Erau ~i pe atunci nebuni, care credeau c3 trebile omenirii trebuie s11 inceapii ~i s3 se sfar~easdi ell persoanele lor, ~i numai dupcl ideile lor ... Impnratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 I.Hr.) a ordonat s~ se ardii toate eru-tile din cuprinsul Imperiului silu, scutind numai pe acele care tratau despre istoria familiei sale, despre astronomie ~i despre medicinn. Ptolerneu Soter (anno 283 I.Hr.) fundase renumita bibliotec~ din Alexandria, in desp~rJ:irea or~ului numiffi Brucchiurn. Dup~ Josephus Flavius, aceastA bibliotedi. se mclri mult sub Ptolemeu Filadelful, fiu ~i mo~tenitor allui Soter, care aduna diTP. din toatil lumea. Ea cuprindea 1a ineeput 200.000 de volume.622 In ufmel, sub Ptolemeu Evergetul II, numiira 700.000 volume.. toate originale, dup~ cum ne incredinteaz~ Aulus Gellius, din care 400.000 erau la Brucchium, iar 300.000 la sucursala din templullui Serapis (Sera peum).623 Cand Caesar cuceri Alexandria, biblioteca de la Brucchi urn pieri in mijlocul focului. Sucursala ei de la Serapeum fu distrusa odatll cu distrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu. Bibtioteca de la Cartagina, cand Scipio a supus cetatea (146 tHr.) a fost despretuitli ~i impr~!itiaM. Romanii nu erau inc~ mari amatori de dirp. ~i literatura. Din mille de manuscTise g~site la Cartagina, ei se mMginir~ a p~stra numai 28 volume ale lui Mago, care tratau despre agricultura. Acestea fura prezentate Senatului, ~i din ordinul sau traduse latin~te. Cassius Dio de la Utica Ie-a tradus apoi grec~te .624 Bibtioteca din palatullui Tiberiu ~i bibtioteca din Capitotiu au pierit amandoua in incendiile din zilele lui Nero ~i Commodus. Luptele intre cre~tini ~i p~gani au fost fatale c~rtilor. In zileJe Sfantului Apostol Pavel, efesienii au ars pe piat~ toate bibliotecile lor: "aductind carple, Ie ardeau fnainlea futuror, fi au socotil prejurile lor $i au aflat cincizeci de mii de argin#!" .625 La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei Teofil, cugetand a desfiin~ cinstirea idolilor in eparhia sa, provoca 0 luptli sange roasa intre c~tini ~i pagani. lntre aite nenorociri provenite din aceasta turburare, templullui Serapis a ars eu imensa bibliotedl ce conJinea.626 145 Biblioteca Constantinopolitana, care se imboga)ise din despu ierile R;1s~ritului ~i ale Apusului, a fost distrusii, in mare parte, de incendiu. La 476, sub Basiliscos, a ars superba bibliotedi fondat:i de Teodosiu eel TArtar. Ea cuprindea 120.000 de volume rare. Biblioteca impllratului Constantius, sporiffi de lulian ~i Valens, cuprindea 300.000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.627 Sfantul Papa Gregorie eel Mare, la 604, arde mli de carp ale piigiinilor; intre altele pe Titus Livius.628 Sfilntul Gregorie lumitliltorul Anlleniei arde la 277 d.Hr. toate dir!ile !1i bibliotecile din Armenia, toatil literatura armeana, care era 0 comoarcl pentru istoria asirienilof, mezilor, per~ilor, grecilor.. gerior ~i a tuturor neamurilor ell care armenii au avut a face in curs de secole.629 NclvMirile barbariloT, distrugand Imperiul Roman, au distrlls nenumMate biblioteci. La 640, arabii calcii Alexandria ~i ard biblioteca ei. in curs de patru luni, b~ile ora~ului ardeau mereu la dirp.630 CAnd musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multe biblioteci ci\zur~ in mainile lor. Saad-Abu-Vakkas a scris lui Omar, cerand voie a Ie transporta in Turcia; ins~ raspunsul lui Omar a fost scurt: aruncif-le It! api'i! ~i astfel eJe pierir~.631 inc~ din zilele lui Xerxes, per~ii adunasera CMP din toatli lumea spre fondarea acestor biblioteci.632 In zilele imparatului bizantin Leon III, biblioteca arsa sub Basiliscos se inlocuise in parte eu 360.000 de volume, culese de un colegiu de 13 profesori bibliofili. Dar Leon III fjind iconoclast, ca sa-~i r~zbune pe ace~ti -profesori, care persistau de a se mchina icoanelor, puse intr-o noapte de se inconjura biblioteca cu materii combustibile §:i-i d~du fod633 in secolele IX §:i X, normanzii au distrus mii de c~rp. Orderic Vitali us, istoric de pe la 1150, ne descrie eu amar~ciune aceast~ distrugere: "tn mijlocul grozavelor vijeUi - zice el- care au distrus atAtea nenorociri, scrierile autoriJor vechi au pierit in incendiile ce inghijeau m~nastiri ~i locuinte. Pupne dUe mai sc~pasera prin dibacia parinplor no§:tri din mAinile barbarilor, au pierit mai in urrna din neingrijirea urma~ilor lor. Mai tarziu au urmat silinte spre a Ie redobandi, dar eJe dispareau in cursul secolelor din 146 memoria celor vii, precum grindina ~i z~pada, care cad prin fluvn, urmeaL1 fi1r~ a se mai intoarce cursul repede al undelor".634 Biblioteca califilor Egiplului, la Cairo, cuprindea 1200 de exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-Djafar Mohammed-ebn-Djorair, istoric ~i jurisconsult arab care a tri1it pe la 839-925 d. Hr., ~i 0 mulpme de scrieri antice. Ea avea peste 1.600.000 de volume! ... Dar Ja 1073 lurcii revoJtandu-se, In ziJele califului' Mostanser-Billach, au prAdat ~i distrus aceastli imensi1 bibliotecA.635 Califul AI-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus 0 muJpme de autori veehi greei in limba arabi1; dup~ aceasta, el ordoni1 a se arde originaJeJe, ne mai g~sindu-Ie trebuitoare arabilor.636 Biblioteea de Ia Tripoli in Siria, mai vestit~ deeM cea a califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie, ~tiin!<', istorie, tradipi, geografie. Sub cazii din familia Anunar, 0 sut~ de copi~ti pl~tip de stat copiau neeontenit, ~i corespondenti din toate p~rtile lumii trimiteau la Tripoli dirp originale ~i copn. Sub guvernul acestei familii, Tripoli devenise 0 Academie, unde infloreau toate ~tiintele ~i unde veneau cu gr~mada oameni inv~tap din toate t~rile . Dar la 1105, Tripoli ci1zu sub sti1panirea frandlor comandap de Raimond IV, comite de Saint-Gilles. Un preot franc intrand In edifidul biblioteeii, veni din intamplare in sala care era secpunea Coranurilor. EI pune mana pe 0 carte ~i di1 peste un Coran; deschide a doua, a treia, ~i vede tot Coranuri. Fanaticul preot iese furios ~i declari1 ci1 tot edificiul nu cuprinde decat carli diabolice. Francii pun foc, ~i aceasti1 lume de miriade de dlrp se preface in cenu~~, spre lauda lui Dumenzeu ... !637 Seeolul XV s-a insemnat prin lunga ~i sangeroasa luptl a husiplor in Boemia.638 Moldova lui ~tefan eel Mare a dat ospi tali tate prigoniplor religio~i; se zice chiar e~ ora~ul Hu~i dateaz~ din acea epoci1: "Husch, oppidum in tribus collibus positum, ab Hussitis, quos anno 1460 Mathias rex relegarat, appellationem accepisse."6.:w ["Hu~i, cetate ~ezatA pe trei coline, ~i-a primit numele de la husip, pe care regele Mathias Ii alungase In anuI1460."] 147 Acest seeol s-a mai insemnat prin grozava luptii mtre Franfa ~i Anglia, cand in curs de aproape 50 de ani Franla prMa ~i indHca din toate p~rp.le. Descoperirea tiparului sosi, din fericire, la 1446, spre a sdlpa de distrugere c~rp.1e care mai r~m~sese; dar nu de tot. Regele Ungariei Mathias Corvin fundase la Buda 0 mare ~i prepoasi1 bibliotec~, adunAnd ci1rp Cll cheltuieli enorme din ltalia ~i din Greda, dup~ c~derea -Imperiului Bizantin. Acest depozit de erudipune cuprindea 0 mulpme de scrieri antice cu totul pierdute ashlzi, dupA rru.rturia eruditului I.Al. Kohlburger, supranumit Brassicanus, care a tr~it pe la 1500 ~i care vizitase cu de-ami1nuntul aceast~ colecpune de comori. Dar Ia 1526, suitanul Soliman Iuand Buda dup~ b~llI.lia de Ia Mohacz, a dat foe ~i devaslll. aceaslll. bibliotec.1.640 La mi1n.1stirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene in Arcadia, se ad.1postir.1 dup.1 c.1derea Imperiului Bizantin toate c.1rp,le veehi, cate sc.1par~ de furia otomanilor. De la cea dintfti invazie a turd]or in Trada, c.11ugi1rii greci fugind aicea din toate pi1rtile, au adus cu dan§ii mii de manuscrise de autori antid. Mega-Spiteon a fast din vechime depozit de ci1rp. Dar la 1600 un incendiu infrico~at preface in cenm;i1 mAn.1stirea ~i biblioteca. Mai inainte, la 1440, arsese inci1 bibHoteca atund in fiin~ ]a Mega-Spileon. La 1549 Eduard IV condamn~ prin deeret ~i arde c~rp pe pia!a public~ Ia Oxford. Apoi Cromwell d~ inc~ 0 dat~ foe bibliotecii de Oxford, care era una din ceJe mai bogate in Europa. In seeolul XVlI au pierit multe biblioteci importante de manuscrise antice. Astfel, biblioteca Augustinilor de la Maienta (1649), biblioteca din Escurial (1671), biblioteea de Ia m~n~stirea Gemblou din Belgia ~i biblioteca de Ia m~n~tirea sfantului Anton din Venepa (1685). Londra pierdu mai multe biblioteei bogate in incendiul din 1666. Prescurti1rile (Excerpta) au fost inci1 una din cauzele pierderii autorilor veehi. Festus (Sextus Pompeius) prescurteaz~ pe Verrius Flaccus §i se prescurteaza ~i el [cAtrel de Paul Daiconul; [ustin pe Trogus Pompeius; Iordanes pe Cassiodor; Hermolaus pe Stefan din Bizant, Xifllin pe Dio Cassius; ~i astfel ace~ti abreviatori distrug scrierile citaplor autori, c.1d pup.ni se mai ocupau apoi de 148 a copia imensele volume originate, multumindu-se cu prescur tc1riIe lor, adesea gre~ite din ignoranta sau cWar din reaua eredintc1 a cop~tilor. Astfel originalele se impuJinau ~i pierdeau. Sub Vasile Butgaroctonul (anno 976), un ahreviator necunoseut a slurt pe Strahon, preseurlAnd geografia sa sub titlul stupid Chrestomapa strabonianii (XPTJaTo~.UlTELm €K TWV LTptilXuvos rEwypacplKwv), par ec1 Strahon intreg nu mai era trehuitor!641 Pe la inceputul secolului X, imp~ratul Constantin Porfirogenetul a ordonat a se face 54 de volume de extrase: prescurfui din istorieii antiei ce se pruotrau in biblioteea ConstantinopoIitanlt De atunei mod a a flieut de a nu se mai copia originalele. Spre mai multit nenorocire, chiar extrasele acestea disp~rur~ in urm~, afar.1 de Excerpta legationum. Nu mai existau acum imp~rap. ca Teodosiu, care instituia prin legi copi~ti dintre persoane erudite spre a copia necontenit dirple cate ince peau a se uza.64.2 Sunase ceasul cel rliu al Bizantului! Nu mai erau in acea J:anl niei Belisari: tara ii ehiorase spre recuno~tint~!... Niei impruap aIde Aurelian "mana pe sabie", niei Iustiniani, nid Teo dosiu II, care fonda Academie, catedre de litere, de filozofie, de istorie, de Iuer~ri geografice !ji de drept.643 Bizantinii flU se mai oeupau niei de literatur.1, niei de intlirirea statului, - semne vederate de dedldere ~j de amortire. Nirnic nu e mai ingrozitor decal tabloul administrapunii lor.'" Mihaillll (an. 842) face 0 pace rWjinoas.1 eu ealiful Adallah-al-Mamun, ~i intre alte conditii se leagc1 a-i da pe top autorli gred ~i latini din bibliotecile eonstanti nopolitane.645 Treeuse acei timpi de adev.1rat<1 libertate ~i de erudipune, eand ~i damele se oeupau eu eopierea autorilor vexhi, spre a-I l~sa intacti- posterititpi,Wi Bizantul se preg11tea a fi rob, e11ci precum zice Seneca: "rand intr-o tarc1 instruepunea ~i dragostea literelor au incetat, libertatea a pierit ~i robia este aproape... " Pieriser11 cu mcetut ~i timpli cAnd vechii monahi se oeupau zi ~i noapte eu copierea ~i p~strarea anticelor monumente literare ale doetei Antiehitc1p. Monahii moderni n-aveau altii grij<1 decAt a Ie distruge!...647 "II Y a eu un moment oul'ignorance fut ordonnee comme une devoir, puisque Ie Pape Gregoire I r~primanda severement les ev&Jues qui enseignaient la grammaire et eommuniquaient a leurs 149 el~ves des manuscrites profanes; f! etait, disait Ie pontife, celebrer de la meme bouche Jupiter et Christ. Non seulement il interdit ces lectures, mais il ordonna la destruction des ouvrages et monuments pafens" .64fl L,A fost 0 perioad~ in care ignoran~ a fost poruncit~ ca obligape, fiindc~ Papa Grigorie I ti mustra sever pe episcopii care jj inv~tau pe elevi gramatiea ~i Ie f~ceau cunoscute manuscrise profane; asta insemna, zicea pontiful, s~-i preasl~ve~ti Cll aeee~i gur~ ~i pe Jupiter ~i pe Hristos. Nu numai cif a interzis acesfe lectun·, dar chiar a ordonat dishugerea lucrifrilor ~ a monumentelor pagal1e."] Bizantinii se ocupau de politic~, de rOgii, de verti, de vinefi, de galbeni, de toate eulorile; eureubeul nu mai conrnea destule culori spre a caracteriza partidele, nuantele, mizeriile lor politice.649 Ei se ocupau de eerernonialul palatului ~i al patriarhiei, de alegeri, de gc1lcevi ~i de incurdHuri teologice, gram~deau man~stiri peste manastiri, d11ugari peste ealug~ri ... iar turcii veneau, ~i top bacanii inundasera Bizantul, ~i totuI devenise badinie ~i trafic ... 650 • "Feri cipi imparapi bizantini - zice eu ironie eruditul scriitor gree Daniil - catau sa aiba in imperiullor eaIug~ri mulp ~i nu osta~i, erezand ea vor gorti eu matania pe arabii de Ja miazazi, pe turcii de la r~s~rit, pe scipi de la nord ~i pe italienii (venpeni ~i genovezi) de la apus" ... 651 Cand in secolul IX ru~ii au n~valit ~i au eucerit Constan tinopole, bizantinii nid nu apueaser~ macar sit auda e~ yin ru~ii J trecilnd peste atatea tari ~i mari, peste f\uvii, peste intregi pro vincii aliate sau bizantine; ci deodata ei se trezira eu ru~ii la Con stantinopole. Este foarte instructiv a citi cineva discursurile patri arhului Fotie, contemporan, pronuntate de pe amvonul patriarhiei la aceast,1i ocaziune.652 Unde se putea da bani pe c,1irp., pe manuserise, pe eopi~ti, pe biblioteci? Vistieria bizantin,1i avea aite nevoi, mai serioase. Numai bugetul palatului se urca in 1185 sub Isaac Angel Comnenul la valoarea astitzi echivalenM eu 0 suM milioane de franci pe an!... Persona lui funcponarilor paJatului ajungea la num,1irul de 20.000 trc1ntori, intre care vedem ~i pe Aoaaovoqx,poUS" ai MaiestapIor lor imperiale, adica pe porteurs de 1a chaise percee ["purtatori ai ISO scaunului g~urit (toalet~)"]"53 Imp~ratli ~i patriarhii mai aveau tnc~ ocupap.i importante. Timpul domniei lui Comnenul ~i-a lui Andronic Paleologul, activitatea §i preocuparea patriarhilor Ceru larius §i loan ApTino, abia au ajuns spre a se hotMi 0 mare chesti une, de care parc~ atarna wtorul omenirii, adic~ ca patriarhii sa. a i b~ drept de a purta dzme cusute cu miirgiiritare, intocmai ca §i imp~rapi (KUTGllapyaplTwll E: Va TcrayyLa).654 Trecur.1 abia 100 ani de la aceas~ fuptii nafionalli despre cizme ... !;ii patriarhii cei plini de trufie veneau in genunchi pe pulbere sa.-§i ia investitura de la biruitorii mahomedani, gMindu-se fericip dt Ii se invoia sii sa.rute piciorul ~i poala vitejilor padi~ahi .. "ss De bani era mare nevoie la bizantini. imp.1rap §i supu§i, nu puteau cheltui pe drp, c~ci erau ~i cheltuieli suflete~ti de reglat: ei pi1catuiau; prin urmare, trebuiau sa zideasdl manilstiri spre iertarea plicateior lor. Vasile Macedoneanul asasineaza. pe predecesorul s~u Mihail ~i zi de~ te biserici ~i mm~tiri pe numele arhanghelului Mihail.656 Constantin Monomahul se tnamoreaz~ de Sclerena, care locuia )a Cynygesium, ~i spre a ga.si un pretext de a vizita aceste locuri, zid~te celebra mm~stire Manganii (MoVT) TWV Mayyclvwv), cu care a s)eit vistieria in curs de mai multi ani.657 impitrap !1i supu~i, uitasera chiar limba lor; ei nu mai scriau, nu mai vorbeau coreet nid l atin~te, nid grec~te . Citip decretele ~i autorti bizan tini, pe Ptohodromos, pe Tzetzes ~i pe ceilalp.658 Am zis fmpiirap §i supu~i, d i.d astfel este experienta secolelor. Sunt mai bine de dou~ mii de ani de cand Xenofon scria: "am avut totdeauna convin gerea cit precum sunt capii statelor, astfel devin !1i statele" ... 659 Istoria ne adevere!1te necontenit acest adev~r. M~n~stirile de Ia muntele Athos au fost un mare depozit de scrieri manuscrise vechi. Mulp autori antici ne sunt cunoscup, g~sip prin boltele seculare de Ia Athos. Dar bibliotecile de Ia acest munte au suferit mult de devast~ri. "Ainsi - zice V. Langlois - en 1820 au debut de Ia guerre de [,independence Grecque, Ies bibliotheques de Ia Montagne Sainte firent les pertes les plus sensibles. Les Turcs qui tenaient garnison dans la province de Thessalonique, exigerent que les moines de I' Athos Jeur livrassent, pour les besoins de la guerres, leurs 151 manuscripts sur parchemin, qu'ils convertirent en gargousse. n y eut alors des milliers de preaeux ouvrages profanes, qui furent aneantis compJetemenr' ... 660 ["Astfel, in 1820, la inceputul r1lzboiului de independen!l\ a Greciei, bibliotecile de pe Sfantul Munte au suferit cele mai insem nate pierderi. Turcii, care menpneau 0 garnizoan~ in provincia Thessalonicului, au pretins calugarilor de pe Athos sa Ie puna la dispozipe manuscrisele lor pe pergament, pentru nevoile r~zbo iului, ca sa Ie transforme in inveli~uri ale pulberilor de tun. Atunci au fost spulberate cu totul mii de lucrari profane prepoase."] latA in scurt cauzele distrugerii ~i pierderii autorilor vechi. Descoperirea tipografiei de [c~tre] nemuritorul Gutemberg la 1446 puse cap~t ruinei tatale de care mai erau amenintate producpunile seculare ale spiritului amenesc. "Aceastl artii diuina (precum a num~te luminatuI cardinal Nicolae Cusanus, care a intradus, a inlemeiat ~i propagat, la 1450, tipografia la Roma), esle gloria cea mai mare a omenirii ~i, grape ei, fructele geniului au incetat sa mai fie prada viermilor ~i a pieirii". 661 De atunci, putem zice cu Ovidiu: Scripta fenmt annos ... ["Scrisul infrunta timpul..."] 152 NOTE 1 Ovid. Pont. lihf. IV, 8. 2 Ovid. Trist. eleg.lII, Jibr. IV. 3' AvO. raCtl,' EhAT'JlIlKi} ~ l (3ALoOi]K1), tom. I, pag. 343. Edit. Veneto 1807. 4 Flav. Philostrati, Vitae SopiJistarnm, Jibr.l, cap. VII. Edit. Fed. Morelii, Paris, 1608, pag. 19&-199. 5 Malre-Brun, Geographie Universelle, livre VI, tom. I, pag. 63, edit. Paris, 1853. 6 Revue des deux mondes du 15 Decernbre 1871, pag. 825. 7 Appian. Pme/at. in suis op. cap. IV. XIII. XV. et apud Photium Cod. LVII et Anonymum. 8 Zonar. Annal. tom . II, pag. 200. Ed. Basileae 1575. 9 Plin. Secund. libr. X. epist. IX. 10 Dion Chrysost. Orat. XLVIII. § 2. Edit. Duca, Vien. 1810, tom. III, p. 145, et Plin. loco citato. 11 Ovid. Pont.lihf. II, epist. 2. 12 Horat. lihf. I, Od. XXXV. 13 Horat. libr. Ill, Od. VI. 14 Vezi Plin. Secund. libr. VIII, epist. IV. - lihr. I, epist. III. - libr. II, epist. VllI. - libr. /ll, epis!' VII. - libr. VI, epis!' XXI. - libr. VII. epis!. xvm. libr. IX. epist. XXXIII. - Edit. Paris. 1853. 15 Plin. Epistol. libr. X, epist. XVI, pag. 690. 16 LTfcj>o.I'. Bu(alrr. n Epl EeVWl' Kol 1TOAE<.ilV. pag. 716. 66. 77. Edit. Amste lodam. 1678, et Thomas Pinedo, Breviarium auctorum in Stephan. pag. 763. - Atheneus, libr. X. - Vossius, De historicis Graecis, libr. IV. cap. 5. 17 Hellanici Lesbii fragmenta, Leipzig, 1862. 18 • E>..A6.Bos nEp111yr}CJtS, cap. III, pag. 347, tom. I, ~i cap. XVII, pag. 437. Edit. Paris, 1814 par Clavier. 19 ra(tJ,' E>..ATJVlKl) ~ l~A.LOfMKTl, tom. J, pag. 400-403. Agathon este altul deeM poetul tragic ~i comic, arnicullui Socrate, care trliia pe la 406 tHe., !1i despre care Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. VIJ, pag. 231. 215. Edit. Aux deux Ponts, 1793, - !1i Varin. Diction. pag. 4. 2ll 5leph. Byz. Pag. 170. 177. 261. 291. 21 Diog. Laert. in proem. § VlI. pag. 9. Z2 In tom. I, pag. 591. 592!1i tom. IV, pag. 371, edit. ant. 23 Tom. II, pag. 211. 235, tom. IV, pag. 260. 540. 24 Thorn. Pined. Breviarium in Stephan., pag. 763. Plin. libr. V, cap. 29, tom. II, pag. 278. Iibr. VII, pag. 417. Strabo.libr. I, rag. 18 - Suidas in I:J>EpEKVB. Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. I, pag. 350. 153 "Lib<. II, § 143. V, § 36. 125, VI, v. 137. 26 Lalanne, Biograph. Univcrs. pag. 422. Paris. 1853. Zl Ctesias, Histor. Pers. et [ndic. fragm. edit. Boehr. in f. 1824. 28 Ex Ctesiae Cnidil Persicis apud Photium, Cod. LXXII, pag. 106. 29 Fragmentum XXIX. § 16 ex Photio reprodus in Appendic. Edit. Paris 1844 pag. 49 lui Herodot. - Compo Herodot.libr. IV, § 131. Vezi ~i Fotino, [staria Daciei, tom. I, pag. 63. 30 Gibbon, Histoire de la Decadence de l'Empire Romain, tom. I, pag. 615. Edit. Paris, 1848. 31 Codex LXII, pag. 106. 32 Solus ad egressus miS5U5 sum septemplici Istris ... Trist. n. - Pont. VIII. eleg. 1. -libr. II, eleg.IV. 33 Trist. libr. HI. eleg. XlV. 34 Trist. libr. III. eleg. IX. 35 lb. eleg. X. l6 Trist. libr. V, eleg. VII. 371bid. " lb., eleg. X. 39 Trist. V. X. 40 Uhf. V. eleg. XII. - ~i Pont. Iibr. III, epist. II, verso 40. 41 Pont. n. epist. VII. 42 Pont. It IX. 43 Pont. III, II. 44 lb. epist. II. 45 Pont. IV. II. 46 Pont. IV. epist. IX. 47 Pont. IV. epist. XIII. 48 lb., epist. XIV. 49 La Harpe, CoUTS de litterature, tom. V, pag. 21. 50 Plutarch, Vita Alexandri § XXVI. 51 Charles Louandre, Notice sur Tacite. 52 Montesquieu, Esprit des lois, livre XXX, chap. net IV. 53 Tacit. Historiar. libr. t cap. 1. 54 Tacit. Historiar. libr.i., cap. 3. 55 Tacit. De Moribus. German. cap. 1. 56 Vezi Daunou, Biographie de Tacite. 57 Herodot. Historiar. libr. II, cap. 103. 58 Vezi despre expedipunea lui Alexandru in Dacia Arrian. Expedit. Alexandri Ubr. I, cap. 3-5. Quint. Curt. Ubr. I, cap. XII in supplem. Freins hemii Carta Geograf in edit. lui Arrian de G. Raphelius, Arnstelodami 154 1757. - Gibbon, Decadence de l'Empire Romain, cap. XXVI, tom. 1, pag. 615. - I. Bake, Specimen Academicum inaugurale exhibens Commentarium Geogra phicum in Arrianum de Expeditione Alexandri, Lugduni Batavorum 1828. - Fotino, [storia Daeiei, tom. I, pag. 67-69. - Strabon libr. VII, pag. 208 edit Paris 1587. - Plutarch. in Vita Alexandri Magni, c. XI. - 5t. Croix, Examen critique des historiens d'Alexandre Ie Grand, Paris, 1814 in-4. - Menn, Meletematum hisloricum specimen duplex, Bonnae 839 etc. 59 Miron Costin, ap. CogaJniceano, Letopisi/. Moldovei tom. I. 60 Vezi Plutarh, in Alex. cap. VII. XVII. XXVII. XXVIII. XXXlV. XLI. XLII. XLVI. XLVII.LV. LX. -.i ra'~,' EA).~vLK~ ~1~Al oQ,jK1l, tom I, pag. 259. 260, edit. Veneto 1807. 61 Arrian, libr. 1, cap. 4 et Curt. ubi supra. 62 In Alexandro, cap. XXXVI. 63 Ibid., cap. LXXVI, LXXVII ~i notele lui Pieron. M Arrian. Exped. Alexandri libr. VII, cap. XXV. XXVI, pag. 539 edit. Amstelodam. 1757. 65 Plutarch in Vita Alexandri, cap. 46. 8. 15. 16. 18. 20. 24. 44. 70. 75. 66 Plutarch in Alexandro cap. 4. 67Tb. cap. 26 681h. cap. 27. 33. 69 Ib. cap. 31. 70 lb. cap. 36. 71 Ib. cap. 61. 72 Lalanne, Biogmph. pag.602, 1298, Paris 1853. 73 Vezi Freinshemius, Supplem. in Curt. Iibr. I, cap. 5 ~i 12, pag. 102, 113, edit. Nisard, Paris 1850. - ~i Schmieder, Comment. in Curt. Goetingue, 1803, in 8. 74 Lalanne, loco citato pag. 422. 75 Vezi Suidas, Lexicon in AnOtooq.lOVtO, pag. 173. edit Mediolan. 1498. - Stephan. Byzant. in rnla, tom. I, pag. 136 edit. Lips. 1825 ~i Holstenii Annotationes in Stephan. Bysant. - tom. II, pag. 181. - ~i Thomas Pinedo, Cammentariolus auc/orum in Stephan. Bysant. tom. IV, pag. 27. 76 Hudson, Geographiae veteris scriptores graeci minores, tom. II, pag 9, edit. 1703. 71 Lalanne, loco dtato, pag. 46. 78 Despre Ephoros vezi Diodor. Sicul. libr. XVI. ~i Pinedo Comment. auctornm in Stephana Bysant. tom. IV, pag. 37. 79 Vezi Scymni Chii fragm. TIEPtllYllO"EWS', in edit. lui Steph. Bysant. din Lyps. 1825, in 4 vol. cu adnotapunile lui Holstennius, Berkelius Iji Pinedo. 110 Phot. Myriobiblon Cod. XXII. 155 81 Vezi despre toate acestea Holstenii Annolationes in Stephan. Byzarlt. tom. n pag. 230·231. Monede cu Castor ~i Pollux ~i legenda I ITPI H (Istria), de argint, s-au g~sit in asta-var~, 1872, in preajma ora~ului GalapVezi artico luI meu in Journal de Galatz, no. 15 din 13 august 1872 82 Holsten. loco citat. et 'ETUllOAOYLKC)II TO l1E:ya, pag. 254 in KaAAans, edit. Venet. 1710. 83 Vezi Suidas ~i Pinedo Commentar. pag. 768 in Stephana. 84 Le Glaneur Moldo· Valaque, tassy, 1841, pag. 46-53 ~i G. Assaky, Nouvelles historiques de 1a Moldo·Roumanie, pag. 27. lassy 1868. 85 Vezi Suidas in Anaximenes!ji Pausanias, Heliac. cap. XVIII, tom. III, pag. 354-359 edit. Clavier, Paris 1820. 86 Diodor. Sicul. libr. XV, cap. LXXVI, LXXXIX. edit. C. Muller, Paris 1844, tom. II, pag. 51, 60. 81Steph. Byzant. tom. I, pag. 212~i Pinedo, Commentar. tom. IV, pag. 4. 88 Steph. Byzant. in ~ A[3LOL. 89 Iliad. XIII, verso 6. 90 Frag. LXXII. edit. E.A.l. Ahrens. Paris, 1842, pag. 192 ~i Enstath. Schol. Homer. pag. 916. 24. 91 Vezi Stephan. Byzant. in "i(Hplavl8fS,!ji Holsten. Annolat. tom. II pag. 319. Scipi erau foarte cunoscup la Atena. Capitala Elladei intrepnea 0 gard~ de sciti pentru siguranta ei public~ (Aristofan in Acharnan. vers. 54. Schol ibid. - Suidas in ToeoTT\S". - Maeurs Ceram. Gem. cap. 10 § 132) pentru a asista pe magistrap Ia executarea sentintelor ~i la pnerea bunei ordini in Adunarea General~ ~i ceremoniile publice (Aristofan in Lysistrat. verso 434. Vezi ~i Voyage de jeune Anacharsis en Grece). 92 Diogen. Laert., De dogmatibus et de vitis clarorum philosophorum, Iibr. I, caput. VlIl, § 2, pag. 68-71, edit. Lipsiae 1759. - ji libr. VIlI, cap. 1. 93 ra(~,' EM~v 156 98 Plm. Secund. in Panegyric. Traiani, cap. XX. - lust. Lips. ~i not. in edit. Nisard, pag. 788, Paris 1853. 99 Fran~. de Champagny, Les Cisars, tom. I, pag. 164, 174, 179. - Sueton. in luI. Caesar. , 89. - Velleius Patercuius, II, 69. - Cicero, Epist. ad Atirum XIV, 10. - "Les conjures ont tous fini malheureusement leur vie. Une vengeance celeste punissait fes meurtriers de Cisar et proscrivait leur cause". ["Top conjurafii ~ i~au incheiat in mod nefericit viata. ° nlzbunare cereasdi pedepsea pe uciga~ii lui Cezar $i condamna cauza lor."] (Montesquieu, Grand. et. deead. XIII). - "e'en etait fait de la cause des conjures: Cesar mort les avait vencus" [IICauza conjuraplor era pierdutli: Cezar, mort, ii invinsese."] (Champagny, r, 166). - Michelet, Histoire Romaine, republique, tom. II, pag. 353. "0, Julius Caesar! Thou art mighty yet! Thy spirit wakes abroad and turns our swords Into our own proper entrails ... " (Shakespeare, lulius Caesar). 100 In re militari et commutavit multa, atque etiam disciplinam severis ~ sime rexit. (Sueton. in August. XXIV). 101 Sueton. in August. LXIlI. 102 Sueton. in August. XXI. - Appian. De rebu s lllynds, cap. XXII, XXIH. - Strahon, Geograph. Jibr.Vn, cap. III, § II. - Eutrop. VII, § 8. 103 Duruy, Histoire Romaine, pag. 382. 104 Sueton. in August. cap. VIII. - Strab. VII, 3, § 5. - Apollonia, or~ in preajma Daciei: Strab. VII, 6, § 1. 105 Sueton. in August. cap. XXI et. not. in edit. Panckouke, Paris 1830, tom. I, pag. 320. 106 Sueton. in August. cap. LXXXV. 107 Plutarh in Vita A nton., cap. XXII. 108 Appian. De rebus lllyrids, cap. XIV, XV, XXII; De bellis dvilibus, libr. IV, cap. CX, et libr., V. cap. XLV. 109 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1270. 110 Revue des deux mondes du 15 Decembre 1871, pag. 817. m ruslin. in Praefat. 112 Iustin. Histor. ex Trogo Pompeio, Ubr. I, cap. I-VI. Vezi despre Trogus Pompeius importantisima dizertapune a lui A.M. Heeren, De Trogi Pompeii ejusque epitomatoris /ontibus et au.ctoritaie, in Comment. Sodet. Gotling. tom. XI. 113 Dieder. Sicui. Biblioth. libr. I, cap. IV, $i ru(h' EAAllVltol I3t P .\LOO~K1l, tom. I. pag. 320-323. 114 Anne 282 i.H r. - Lalanne, op. dt., pag. 970. 157 115 Diodor. fragm. libri. XXI, cap. 12. Excerpta Vatic. p. 44, 45. Excerpt. de virl. p. 559, 560. ed. Paris 1844, t. 2, p. 427, 428. 11 6 Diod. 1. XVII, cap. 83, not. in ed. laud. t. 2, p. 189 et in indicis, cap. 19, 34, t. 2, p. 646. 11 7 Lalanne, lac. cit., pag. 1267. 118 Polyb.libr. I, cap. n, libr. V. cap. LXXIX. X; libr. IV, cap. XLI. 119 Polybii (ragm. grammatica ex Suida in Polyb. Hislor. edit. Didot, 1839, tom. II, pag. 160, § 14. ra'~,' EAA~VlKi] ~ l ~Alo01\KTl, tom. I, pag. 310-312. 120 Despre Appian vezi supra § 3. 121 Appian. De bello Milltridatico, cap. XXXII, XLI. 122 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1215. 123 IaUi cauza pentru care unii istorici numesc pe Dromichete sau Doricete, regele geJilor, de rege al Tradei, in urma anedrii unei pilrr din Tracia ca:rre Dacia sau Cera, vezi lustin. Jibr. XVI, cap. l. 124 TI01X1uvlas ,' EAAc100s TIE"PlTlYTJ 158 ". Apud Strab.libr. VD, pag. 205. 139 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1450. 140 Vezi Herodian. II, pag. 9. 29. - Lobeckius, Aglaoph. pag. 215. 1351. - Hygin. Astran. II, 14. - Sophoclis fragmenta, no. 339, pag. 313, 311, 315. edit. Didot, Paris, 1842. 141 Vezi Casaub. in Athen. libr. VII. cap. m. pag. 301. - Voyage du jeune Anacharsis tom. VIll. pag. 28. tom. IX. pag. 7. - Fabric. Biblioth. graec.libr. I, cap. XVII. 142 Bouillet, Dictionn. d'I,istoire, pag. 755. PAris, 1869. 143 Homer. Iliad. XI. verso 510-515. - Cyclicorum poetarum fragmenta excerpta ex Procli grammatica Chrestamalia, pag. 582, 583. - Pausan. libr. III, cap. vn, tom. II, pag. 221, edit. Clavier, Paris 1817. 144 LalaIUle, Biograph. Univers., pag: 1243. - ra.(T}.' EUT\vucT) ~L~LOO~KT!, tom. II. 145 Vezi 159 160 Loco citato in nota 11. 161 Ravenn. Cosmograph. pag. 179, 205, 221, 422, 168, 185, 29. 162 Op. cit. pag. lBO, 186, 193, 200, 203. 163 Op. laud. pag. 32. 164 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1274. - Eunapius, Vito Porphyrii. - rOCll, 'EAATjlllK1l [3l[3Aw0l'JKTJ. tom. II, pag. 74-76. - Thoma Pinedo, Comment. Auctorum in Steph. Bysant. pag. 772. 165 Eunap. in Vito Imablici. ~i Fabric. Biblioth. graee. libr. IV. cap. XXVIII. tom. V, pag. 282. 166 ra'~ .· EAA~V'K1'i ~t~A"'(JJlKl]. tom. n, pag. 124-127. 167 Pi. Philostrat. Vitae Sophistarnm Jibr. I, cap. xxm. 168 Lalanne loc. cit. pag. 314. - Suidas in KUUTWp. - Vossius, De historicis graecis, libr. I, cap. XXIV. - lonsius, De seriptorib. hislor. philos. libr. Il, cap. XV. - Apollodor.libr. II cap. 3. 169 Histor. Natur. libr. VII, cap. 30. 170 Institut. Drat. libr. X, cap. 1. 171 Berlin 1824, traduse de Raoul Rochette in Theatre des grecs completate de Mai (Roma 1827) prin cMeva noi ada use. 172 La Harpe, Cours de litlerature tom. II, pag. 357, Paris 1826. 173 Strab. Geograph. libr. VII, cap. m, § 4, pag. 205 edit. Paris 1587. - Dilbner, Menandri fragmenta edit. Paris 1838, pag. 55. - Conf. .$i fragmentul lui Heraclide Ponticul din nOALTda 9paKWV citat de Isaac Casaubon in Comment. et castigationes in Strab. pag. 112, Paris 1587. 174 Vezi Malte-Brun, Geograph. Universel1e tom. I, pag. 52. 98. Paris - 1853. - Plin. Hislor. Nat. libr. In, cap. 3. 175 Plin. Hislor. Nat. libr. IX, cap. 39. X, cap. 20. 176 Auson. Epist. XVI. - Aulus Cell. Iibr. XXVII, cap. 21. - Catul. Can». 1. - Tertullian. Ad gent. II, 12 - Lactant. Div. instil. libr. I, cap. 13. 177 Pomp. Mela, Geograph. libr. Ill, cap. V ~i Xl. - Plio. His lor. Nat. Iibr. II, 67. III, proem. 18. 19. IV. 12 VI. 1. 2. 11, 31. - Solin. 44. -lomand. De Reb. Getie. II. 178 Plin. Hi;stor. Nat. libr. VI, cap. 36 ~i Nisard, No tice sur Pomponius Mila, pag.600. 179 Lalanne, Biograph. pag. 1383. 180 Revue des deux Mf;mdes 15 Decembre 1871, pag. 817. 181 Dureau de Lamalle, Vie de Salluste pag. 50. 182 Dureau de Lamalle, Averlissemenl aux harrangues extraites des fragments de la grande historic de Sallusle, pag. 457 de ses Oeuvres. Paris 1823. 183 Philostrati Vitae Sophislarum, libr. II cap. 5. # 184 Ibid.libr. II. cap. 'Ll, pag. 259-261. 160 '" Libr. Vll, cap. II. § 2. cap. Ill. § 2. 3. 4. 186 Libr. VII. cap. III. § 6. 7. libr. XI. cap. VII. § 4. 187 Uhf. vn. cap. II. § 1. 188 Ubf. VII. cap. III. § 1. 189 Ubf. VII. cap. IV. § 3. 190 Ubf. VIT. cap. V. § 1. '91 Libr. Vll. cap. V. § 8. cap. VII, § 1. libr. XII. cap. llI. § 22. 192 Libr. VII. § 38. 193 Uhf. IX. cap. II. § 2. cap. V. § 1. !Ii Plutarh in Pomp. cap. 37. 194 Libr. XI. cap. V, § 1. 195 Libr. XI. cap. VII, § 4. 196 Ubf. XII. cap. HI. § 22. 19"1 Libr. vn. pag. 203. 205. 210. 206. edit. Paris, 1587. 198 Malte-Brun, Geograp1l. Universelle tom. J, pag. 97. 199 [saac. Casauboni, Comment. et Castigationes ad libr. Strabonis, in libr. VII. pag. 270. - Lalanne, Biograph. pag. 746. - Diogenes Laert. in Heracl. Pont. Iibr. V. cap. VI. 200 Pinedo, Commentar. in Stephan. Bysant. pag. 766 !li 757. - Fragmentele sunt publicate de Hoeschelius la 1600 ~i de Hudson la Oxonia in Geogra phine veteris scriplores Creci minares. 1698-1712. 201 Plin. Hist. Nat.libr. VI. cap. 27. - Steph. Bysant. pag. 23. 630. 17. 141. 58. 115. 733. Edit. Amstelodam. 1668 ~i Pinedo Breviar. Auct. in Stepk pag. 758. - Vossius, De lIistoricis Graecis Jibr. III. 202 Euseb. Preparat. Evangel. libr. IX, cap. XVII. - Pinedo, Comment. Auctor. in Steph. Byzant. pag. 754. - Stephan. Byzant. in KOnxlfLOV. pag. 381, ~i in "YlTUVlS pag. 680. - Sueton. De illustribus grammaticis, cap. XX ~i not. in edit. Panckoucke, tom. nt pag. '227, not. 83, Paris, 1833. 203 Vezi raCl).· E).)..TJVlKT) ~Li3AtOIh1kTJ. tom. I, pag. 383 ~i Fotino, lstoria Daciei, tom. I, pag. 69, edit. Vienn. 1818. Vezi ~i Polyaeni Strategemata gr. et (at. eum notis variorum Lugd. Bat. 1691 in Praefat. 2M Varin. Phavor. Diet. Magn. pag. 351, V-o ~ 1(JTPOS. edit. Veneto 1779. - Despre Carpapi confundap cu Caucazul vezi Hasd., 1st. critica a romtinilor, t. 1, vol. 1, p. 292 sq. - Despre hyperborei vorn vorbi infra § 199-209. 205 Herodot.libr. rv. cap. 51. 206 Herodot.libr. IV. cap. 17. 207 Herodot.libr. IV. cap. 105. Conl Pausan.lihr. VIII, cap. 2, tom. IV, pag. 249, edit. Clavier, Paris, 1820, ~i Lalane, Curiosite des traditions, pag. 415, Paris, 1847. - raCi),' EAATjVLKl) !3t!3ALOOf]Kl), tom. t pag. 360. - Thomas Pinedo Breviar. in Steplt. Bysant. pag. 766. - Despre neuri vezi Pompon. Mela, libr. II, cap. I. - Plin. libr. VIII, cap. '22. - Fran~ois de la Mothe, De 161 l'inslruclion du Monseigneur Ie Dauphin. - Coelius Rodigin. Leenon. Antiq. libr. XXVII. cap. 12. 208 Tom. n, pag. 302. 209 Athen. Dipnosoph. libr. XII. pag. 205. Conf. Aristoph. in Bahylon. apud. Varin. Phavor. V - 0 'jaTPLUVU, pag. 351. edit. laudat. ~i Aristophan. fragm. XLIV. edit. Dindorf, Paris 1838. pag. 454. 210 Amm. Marcel. libr. XXII. 1. - libr. XXVI. cap. VII. lihr. XXXI. cap. V. - lihr. XVII. cap. 12. - XV. cap. 2 211 De rebus Celie. cap. VI. - Acest Taunasis este regele seitilor despre care vorbellte Ctesias, in fragm. Persicor. pag. 12: "fuere temporibus anterioris Sesostris. Scythiae rex Tanaus". Vezi ~i Iustin. lihr. II, cap. 3, ~i Orcs. libr. I, cap.14. 212 De rebus Celie. cap. X. Conf. Ili Herodot. libr. I, cap. 205, ~i Iustin. lihr. I, cap. vm. 213 De rebus Celie. cap. XXII. - Aceas~ scriere 0 menponeau Ili Fotiu in Cod. LXXXIlI Myriobibl. - Pe acest Dexippos i1 citeatii Ili Stephan. Byzant. in NEUPOL Ili Mey.' ETUllOAOY. 214 De rebus Celie. cap. XXIV. XXXIV. XXV. XLII. XLIX. 215 De reb. Celie. cap. XIX Ili Gerard Vossius, De historic. Lat.lihr. II, cap. 3. 216 Iomand.loco citato, cap. XXIX. Conf. Flav. Vopisc. Cams, cap. IV. 217 De rebus Cene. cap. V. IX. X. Despre acest rege al dacilor sau getilor TeJef noi am menponat supra § 67-71. - C. Fournier de Moujan in a sa Nonce sur Jornandes, m~rturisind nelltiinta sa despre acest Dio, se il1!1eaJ~ mult cand presupune di poate s~ fie Dio Cassius care sA mai fi seris 0 carte osebit de istoria sa Ili sA 0 fi intituIat rETlKU. D. MOlljan uitase sau, pare-rni-se, nu eitise deloc pe Flavius Philostratus, Vitae sophistanHn lihr. I, cap. VII, Ili ia~ pentru ce se inlleall1 alla de amar! 218 De relJUs Celie. cap. IV. XIV. XXIII 219 Ibid. cap. XV. 220 Ibid. cap. XI. 221 De rebus Celie. cap. XI. XIV. XLI. IV. V. XLI. - Amm. Marcel.libr. XXXI, cap.7. 221 Notice sur Jornandes, pag. 417. 223 De rebus Celie. cap. IV. 224 De rebus Celie. in Praefat. 22S GJ. Vossius, De 1Iistorie.lalinis, libr. II, cap. 19. - Denis S-te Marthe a scris mata lui Cassiodor, iar Olleris a publicat la 1841 0 foarte interesantl1 teza, pe care 0 recomand~m mult Iectorilor nOlltti, sub titlul Cassiodore, conservaleuT des livres latins. 226 Despre aeesta noi am vorbit supra § 40. 162 W loan. Lydi De Magistr. reipubl. Roman. libr. II, §28, pag. 142 edit. Hase, Paris, 1812. - Un pasaj al lui Criton mai reproduce ~j erudihtl Fr. Schmieder in notele sale la Lucian, in Jcaromenippus, cap. XVI, tom, II, pag. 188. edit. Halae Magderburg. 1801. - Sii ca1culiim pupn pentru lectorii no~tri valorlle metalice luate de Traian de la dad. o litrii romam echivaleau cu 0, 326 kilograme. Convertind in monedii achtalii, in franci, lei noi, dupii calculele Biroului de Jongihtdini ~i ale altar erudip: llitrii TOffianii de aur ...... 1,174 frand 1 litrii romanii de argint ...... 72 (Dureau de la Malle, Economie politique des Romains, cap. VII, tom. I, pag. 39-40, 25-39, 446, Paris, 1840.) Prin urmare aurul luat de la daci eehiveau asblzi eu ...... , .... , ...... 5,620,000,000 fr, iar arginhtl eu ...... 1,420,000,000 fro Total 7,040,000,000 fro ~aptc miliarde patruzeci de milioane de franci!! [atii a adeviiratii expedi pune de argonaup in Colehida sau de prusiani in Francia! ... 228 Lydus, op. cit. Iibr. III, cap. XXXII, pag. 206-209. SA nu uiti1m aici ei1 limba dacilor era una ~i aceea~i cu a tracilor (vezi supra § 64. 65). Veri ~i pe erudihtl ~i neobositul nostru amic B. Hasdeu in a sa [storia Crilicif a Romanilor, scriere herculeam ~i de mare pret, cu drept Cllv&nt lauda~ de presa TOmana ~i strama, tom. I, vol. I, p. 307. - C. Gallerius Valerius Maxi mianus imparat TOman era niiscut in Dacia; el a fost doban, apoi se fiieu soldat, ~i prin vitejia sa a ajuns general. Diocleran il adoptii, ii da de sore pe fiica sa ~i-l numi Caesar impreuni1 eu Constantius Chlorus la 292. Gallerius deveni impiirat impreuna cu Constantius Chlorus, luand pentru sine ltalia ~i Orienhtl. EI mun la 311 in Sardica, in Dacia, patria sa (Bouillet, Dictionn. lIistor. pag. 719, 1703). 229 Bouillet, Dictionnaire historique, pag. 1690. 230 Diogen. Laert. De vitis clarornm philosoph. libr.IX, cap. XI. 9 et in prolegom. cap. VI. Pag. 627, edit. laud. - Stephan. Bysant. pag. 112. 120. 25.36.121. - Lalanne, Biograph. Univers. pag. 537. - Strab. I, 93. II, 148 ji tom.l pag. 154 edit. Coray. - 'AyoOrllJ.€pov rEWYPWplKWV imu.rnpTWoEwI/, libr. I, cap. I, edit. Amstelod. 1672. - Malte-Brun, Geograph. Universelle tom. I, pag. 47-48, Paris, 1853. 231 Ctesias fragm. XVI. ~i scrierea de fa}<\ supra § 14. - Herodot. IV, 93.94. 51. - Plm. rv. 12. - Herodot. I, 215. IV, 22. 123. - Dionys. Perieget. verso 739. - Strabon, XI, pag. 349. 353 edit. Paris 1587. - Diodor Sicul. II, 43. - Pompon. Mela, 1, 2. - Pim. VI. 17. - Solin. cap. LII. - Am. Marcel. XXXI, 2. 163 - Arrian. Expedit. Alex. TV, 16. 17. - Polyaen. Strategem. VIII. 28. - James Rennel, The Geographical system of Herodoh~s, London, 1800. 232 Petavii Uranolog. pag. 64-93. 233 C. Plinii Caecilii Secund. Epistolar. libr. III, Episto1. V. Collect. Nisard pag. 550-552. Paris. 1853. - Plin. Histor. Natur. VI. cap. 10 in praefat. - Tacit. Annal. J. 69. - XIII, 20. - XV, 53. - Historiar. libr. III, 28. - De Oratorib. cap. XXIII. - Alexis Pierron, Histoire de la Litterature Romaine, pag. 571-572. Paris, 1869. - Sueton. Vito Plinii, in Collect. Panckoucke, tom. III, pag. 334. 234 La Harpe, Cours de litterature ancienne et moderne, tom. IV, pag. 474-485. - Pierron, loco citato. - Rezzonico, Disquisitiones Plinianae, Parmae. 1762- 1767. 235 Epistol. cHat. supra. 236 Montaigne, Essm"s, libr. fII, chap. 9, tom. TV, pag. 558, edit. Lefevre. 237 Anno 331-363 d.Hr. 2J8 Ammian. Marcel. Iibr. XXII, cap. I, libr. XXI, cap. 8, 10. - XII, 7. 8. - XXVII. cap. 5. - lulian. Imperat. Epistol. Senat. populo Athen. - Catona in Synopsi c1lronologico. - Sethus Calvisius, in Opere chronoiogico. - Zonar. Annal. tom. III. pag. 24. edit. Basil. 1557. 239 ra(Y) •• EAATlJllKy) ~l~AU)fhl KT], tom. II, pag. 95-98. - Alex. Pierreu, Histoire de la Litteramre Grecque, pag. 578. 240 C. Canhl, Histoire Universelle, tom. V, pag. 509, 1854. 241 Despre aceste harp ~i itinerarii militare, vezi Veget. De re militar. libr. III, cap. 6. - Varro. De re mstica, I, 1. - Sueton. in Domitian. cap. X. - Plin. Hist. Na t. III. 2. XXXV. (~i Guischard, Mimoires critiques el historiques sur plusieurs points d'antiquilis miiitaires, tom. II, pag. 367-368. 242 Plin. Hist. Nat. libr. In, cap. 2. 243 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 1580. - Malte-Brun, Giograph. Univer selle, pag. 180. 244 Malte-Brun, loco citato. A. ro( y),' EAAT]JllKl} I3l[3AlolhlK1l. tom. Il, pag. 182-183. - Lalanne, Biograph. Univers. Pag. 536. - Thorn. Pinedo, Admonitio ad lectorem, in Auctor. Step1tan. Bysant. Edit. Arnstelodarn. 1687. 245 Stefan Bizantinul in rOOOol. pag. 213 et not. LVIII. 246 Sueton. in Tiber. cap. LXI ~i in Domitian. cap. XX. 247 Sueton. in Claud. cap. XLI. 248 Sueton. in Claud. cap. XLII. 249 Golbery, Not. in. Sueton. pag. 204, loco cit. in not. 127. - A. Pierron, Histoire de la Littirafure Romaine, pag. 593. 2SO Vezi ~i Plin. Hist. Na t. V., 2. No.4, V, 10. VI, 12 31 VII, 3. XII, 39. 251 Cantemir, Hronic. Roman. tom. I, pag. 196 -199, Ia~i , 1835. 252 Appian. De bellis civilibus, libr. III, cap. 25. 164 253 Appian. De bell. av. II, cap. 110. Conf. et. Strab. 254 Scrierea de faJa, la § 55-56. 25S Sueton. in Tiber. cap. XLII. 256 Philon De Legatione, cap. I. 257 Tacit. in Agricol. cap. XlII. 258 Dio. libr. Ux. - Sueton. in Caligula cap. 43. 259 Fr. Champagny, Les douse Qisars, tom. I, pag. 351-355. 260 Sueton. in. Tiber. XLII. - Golery, Notice sur Suitone, pag. 393-395. Soelt. de Fontibus atque auctoritate Vitarum XlI Im peratomnl Suetonii. 1830. 261 Arrian.libr. I, cap. 4. - Quint. Curt. 1, 12. 262 Plin. Histor. Nat. libr. VI, 21, 22. VII, 2. 263 Plin. Histor. Na t. libr. VI, cap. 21. 264 Ptolem. Geogr. libr. 1, cap. 8, 9, 14. Iibr. VII, cap. 3, 5. - Fabricius, Bibiioth. Graec. tom. IV, cap. 14. - Lelewel, Badania 0 geograjij, tom. III, pag. 139. Wilno 1818. 265 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1013, 1026. 266 Herodot. IV, 183. - Strab. Geograph. libr. XI, cap. V, § 716, 780. 267Strab. VII, cap. 5 § 318. - Plin. Histor. Nat. Iibr. IV, cap. 25. Cf. Hasdeu, Isloria Critica, edit. I, vol. I, p. 243. 268 Phot. Myriobibl. Cod. CCL, pag. 546-548, edit. Aug. 1612. - Athen. Dipnosoph. libr. IV, XII. - Strab. cap. 565-719 edit. Coray. - Plin. Histor. Nat. libr. VJI, cap. 2 no. 5, 22. - Bouillet, Diction. d'lrist. et de geogr. pag. 23. 269 Vossius, De Histor. Graecis, Iibr. Ill. - Stephan. Bysant. in W A~LOl ~i Al~OOLIIOl, pag. 6, 7, 422 edit. Amstelodam. 1678. 270 Homer. Iliad. XIII, verso 6. - Strabon libr. VII §295, 296, 298, 300, 311, tom. II, pag. 10-23 edit. Coray. Paris 1817, ~i not. Coray in tom. IV pag. 114. - Eschil in fragm. dramei sale pierdute llpollT}!KiJs Av6IlEvos (Prometeu dezlegat) fragm. LXXII, edit. Ahrens, Paris 1842 pag. 192. - Scholiast. Homer. in Iliad. N. verso 6. - Scholiast. Apollonii Rhodii ad. libr. IV, 284. - Arrian. IV, cap. 1. Quint. Curt. VII, 6. - XpT}OToj.lanlo EK TWV LTpd[3wVOS" n: wypa~lKWV libr. VII, tom. In, pag. 363 edit. Coray . - A se com para totodati'i Homer. Iliad. XIII, 6, cu Herodot. 1, cap. 93. Vezi ~i Suidas §i Etymolog. in W Af3,LOL. . 271 Conf. Herodot. I, 93. - Strab. VII, 295, 303, 305 §i scrierea prezenta supra § 64, 65. 272 Despre agatfir$i vezi Ptolem. GeograpklII, 5. Solin. XX. Mela II, 1. Virgil. Aeneid. IV, 146. Herodot. IV, cap. 100. - Cf. Hasdeu, Isloria CriticQ, vol. 1, p.l93etseq. 273 Steph. Bysant. in "A~ lOl,' AyaOvpaOl,' AAf,dvBpna,' AlTO)J..WVLU,' Apk- 00000, ' l4ylo, pag. 7, 11, 61, 94, 28, lOS, 299. - Vossius De histor. Gr. 1, 11. - 165 Ionsius, De script. histor. philosoph. JH, 11. - fa('i},' EAAT}VLKT] ~L~Ato O~K~, tom. I, pag. 315. 274 StTab. I, 47, XIII, 583, 684, edit. Coray. - Steph. Bysant in 'Y1TEp~6p€lOL, pag. 680. - Vezi un pasaj din Damastes despre Scipa, p~strat de Pliniu ~i reprodus de Isaac Casaubon in Comment. la Strab. pag. 112, edit Paris 1587. - Valero Maxim. VIII, 49. No.2, 57. No. 16. 215 Quintilian. Instit. Orat. X. - Sidon. Apoll., libr. VI, Epistol. fn Rusticum. 276 Vezi supra § 4 ~i Plin. Epistol, libr. X. Epistol.13, 14, IS, 16, 19. 2'T1 Vezi J. Demogeot, ttude sur Pline Ie Jeune. 278 Diogen. Laert. IX, 7, 13, pag. 604. - Fabric. Bibl. Graee. libr. XIV, 29, tom. IV, pag. 333~367. Lalanne, Biograph. Univers. pag. 451. - fa(l), , EAA1)VLKl) PlP).loO~~. tom. I, 196. - Plin. Hist. Nat. lib,. Vlll, 22, X, 70, Xl, 28, XIn, 47, XIV, 4, XV, 40, XVll, 2, XVlll, 8, 45, 62, 68, 74, 75, 77, XX, 9, 13, 53, XXI, 36, XXIV, 99, 102, XXV, 5, XXVI, 9, XXVll, 114, XXVlll, 2, 16, 29, 42, XXIX, 22, XXX, 2, xxxn, 18, XXXVlI, 18, 54, 55, 58, 70. 279 faCi},' EAAllvt KT) ~L~A loOT)Kll, tom. 1, pag. 400. Plutarch. in Thes. cap. XXVI-XXVIII. Si in Pomp. cap. XXXV. 280 'ETVIlOAOYIKC.lV IlEya, pag. 212. edit. Veneto 171 0. 281 Heredot. IV, 36. Philostrat. Vito Apollon. VII, cap. 10. § 1. - Dioder. Sku!. n, 47, § 5 . . 282 Pausan. libr. III, cap. 13, tom. II pag. 103 edit. Clavier. 283 Plutarn, De audiendis poetis, cap. 1. - Fabric. Bibliot1T. Graee. J, XI. - V.E. Deswert, De Heraclide Poniico, pag. 157 edit Lovanii 1830. 284 Varin. Phavorin. in ~ Al3apLs. pag. 2, Venet. 1779. 285 Plato in Charmid. tom. II, pag. 35 ~ 36 traduct. Schwalbe, Paris 1852, ~i Voyage du jeune Anac1tarsis en Grike tom. IX, pag. 7 edit. Deux ~ Ponts 1793. 286 Himmerii Oratio XXV Ad Ursiciunt Comitem. Este de regretat c~ din aceastli ora~iune a lui Himmerius avem numai cAteva fragmente. 287 Himmerii Ec10ga XIX. Si din aceasfci eclog~ avem nurnai un fragment!... 288 Aristofan in Equites verso 729, et Maussac. ad Harpocrat pag. 8 et Suidas. 289 Fr. Dubner, SchoUa Graeca in Aristophan. pag. 60, Paris 1842. - MEALppirrOV XpovoAoyta' I aTOptKl), pag. 79, Odessa 1836. 290 Phot. Myriobiblon in Cod. CCXXIV. 291 AOUKtQJtOs blCVI1r,S 'ti 1f~fVOS', cap. VIII, tom. I, pag. 408, edit. Schmieder, Halae Magdeburg. 1800, ~i not. in traduc~. franc. Eugene Talbot, torn. II, pag. 351 Paris 1857. 292 Stephan. Bysant. in LwyaOovpyot, rag. 596 edit. laud. 293 V-o TcIpol, pag. 642. 294 Libr. XXXVII cap. 12, 25. 166 295 'ETUIJ.0AOY. pag. 212 ~i Engel, Comment. de exped. Trajani ad Danubium, pag. 60, Vindobon. 1714. 296 Athen. Dipnosophist.libr. IV, 158. m Athen. VlII, 331, ~i Steph. Bysant. pag. 252, 49, 222. 298 Columel. XII. 4. - Plin. Hist. Nat. libr. XXXVII, cap. 11. m ETlJIlOAO),. pag. 269. 300 Muller, Castoris quae supersunt et not. pag. 153-181 Paris 1844. - Apollodor Biblioth. II, 3. Vossius, De Historic. Graee. I. 24. - Ionsius, De scriptoribus his tor. 11.15. - Suidas. 301 ra'~ ,' EM~vLKiJ ~ L ~).LoOl\"'l, tom. I. 405. 302 Euseb. Preparat. Evangel.libr. IX. cap. 10. 303 Euseb. alronic. I. Dionys. Hali.cam. Antiq. Rom. I. Strab. XlII. Vossius, De hislor. Graec. 12 - Stephan. Bysant. pag. 108. 214. 304 Diog. Laert. libr. VIII. 47. Stephan. Bysant. pag. 55, 168, 578, 62, 101, 85, 650,41. - Ael. Spartian. in Adriano. 305 Philostrat. Vito Sophist. in Phavor.libr. I, cap. VIII. 306 J.H. Schnitzler, Atlas historique et pittoresque, ou histoire universelle disposee en tableaux, tom. I, tableau XXXVIII. Strasbourg 1861. 3~ Libr. rv, vers. 983. 308 Plin. Hist. Nat. libr. VII, cap. 2, § 8. :m9 Geograph. VII, cap. 309, tom. II, pag. 29 edit. Coray. 310 Diogen. Laert. in Timon. libr. IX. cap. 12 rag. 641 . - Steph. Bysant. pag. 649. 311 Diodor. Sicul.libr. III, cap. 52, 67, edit. Muller. 312 Supra § 111. 313 Lalanne, Biograpl1. Univers. pag. 1568. 314 Pierron, Histoire de Ia litteral. Romaine, pag. 587. - I.H. Schnitzler, op. cit. tabl. XXVII. - La Harpe, Cours de litterahire, tom. V, pag. 34-35. tom. X, pag. 167. Paris 1826. 315 Stephan Bysant. pag. 295 et not. 23. pag. 76. - Tzetzes, Histor. Chiliad. VII. cap. 144. - Thoma Pinedo, Comment. auet. quos Stephanus, pag. 773. - Despre semi-cani eonf. Herodot. IV. 105 ~i scrierea de fa~ § 176. 316 Stephan. Bysant. pag. 376. Pinedo, Comment. pag. 757. 317 Lalanne, op. cit. pag. 80. 3ts Plin. H;st. Nat. Ubr. II, 112. lV, 24, 27.V, 6, 9, 10, 35. VI, 15, 22, 32, 33, 35, 38. VII, 2. XXXVI, 17. 319 Pinedo, Comment. in Stephan. pag. 766. - Stephan. Bysant. pag. 31. in ' Id,vy«. 320 Stephan. Bysant. pag. 387. - Pinedo, Comment. pag. 763. - Festus Avienus, Descript. orne maritim. V. 42. - Euseb. Prepar. Evangelic. libr. X, pag.466. 167 321 Aelian. Hislor. Anim. Iibr. Xl, 1. - Schol. ApoH. verso 677. 322 Plin. Hist. Nat. libr. IV, 'LJ. No.4. VI, 20. No.3. 323 Stephan. Bysant. pag. 11. 429. Pinedo, Comment. pag. 771. 324 Stephan. Bysant. in W A80vlS pag. 22 et not. 41. d. scrierea de fafli § 67- 71. - Strab. libr. VII. 325 Meiners, Histoire de l'origine, des progres et de la decadence des sciences dans la Grece et aRome. Traduct. Laveaux. tom. I, pag. 276. 326 Meiners, Histoire de rorigine, des progres et de la decadence des sciences dans In Grece et ii Rome. Traduct. Laveaux. tom. I, pag. 'LJ6. 327 A. Chassang, Hisloire du Roman et de ses rapports avec l'histoire dans l'antiquili Grecque et Latine, p. 379-385. 328 Ibidem. 329 Phot. Myriobibl. in Cod.CCXVI, p. 356. edit. Aug. 1601. 330 Despre Antiphanes vezi Pinedo, Comment. in Stephan. p. 754. Strab. U. et Athen. Dipnosoph. mult. loco 331 Homer. Odyss. Xl, verso 14. Orph. Argonaut. verso 1074, 119, 1240. Plin. libr. II. cap. 67. 332 Pomp. Mela, De situ orbis, I, cap. 19. A.C. Moreau de Jonnes, L'Ocean des anciens et les peoples prehisloriques, pag. 23-35, Paris, 1873. 333 Photo Myriobiblon, Cod. LXXIX, pag. 173. 334 Pho!. Myriobiblon, Cod. LXXXII, p. 200. 335 Suidas. - Pinedo Comment. in Stephan. p. 764-. - Stephan. Bysa nt. p. 109. 336 Aulus Gel!. libr. VII, cap. 9. 337 Plin. Hist. Nat. libr. II, 3, JIl, 9, XIII, 27, 8. 338 Memnon ap. Phot. loco citato in § 160. - Appian. De bello Mill/ridal. cap. LXIX, p. 243 Paris 1840. 339 Florus, Remm Romanar. libr. II, cap. VI. Dio Casso libr. XXXVI, § 48, 52, libr. XXXVII, cap. 11, 12. Appian. De bello Mithridal. 15, 119, 120, 13, 78, 101, 102, 41, 116. Plutarh in Sylla XI, XV, XVI, ~i in Lucull. cap. XVI. 340 Suidas. - raCl'),' EAAl1VLK11 ~L~'\LOO"Kll, tom. I, 399. - Pinedo Comment. in Stephan. p. 774. 341 Plin. libr. XXII, cap. 6. 342 Plutarh in Sylla, cap. XXXVII. 343 Ad Attic. libr. IV, epist. X et not. Leclerc 122. t. XXII, pag. 107, Paris 1826. 344 Plutarh in Sylla, cap. XXVI :'ji in Ltlcull. cap. XIX. 345 Plutarh in Lucull. cap. XLI, XXXIX. 346 Cic. Ad Attic. libr. I, epist. XIX et not. Leclerc 219, in tom. XXI, p. 197. Lucullus a mai scris, Hind inc~ foarte tAn~r, Is loria ri'izboiului marsic, la care a luat parte:'ji s-a desosebit (plutarh in Lucull. I, II). 168 347 Plin. Hist. Nat. libr. VII, 2, 21, 31, VII, 44, XII, 4, XVlI, 60, 61, XXIX, 16, 29, XXX, 52, XXXI, 3, 8, 28. 348 Ad Altirum, libr. IV, epist. 8. 349 Cicero Ad Atticum 11, epist. 12, IV, epist. 4, b, ~i not. Leclerc, tom. XXI, pag. 157, IIi tom. XII, pag. 95, 96. 350 Ad Atticum, lihf. II, epist. 4, 6. 351 Alexandru a scris 0 imensii Cosmografie pe care Cicero 0 citea lli 0 copia (Ad Atticum II. 20, 22, lli Leclerc in not. 185. tom. XXI, pag. 336), Straban ne citeazA lli el Cosmografia lui Alexanclru. 352 Ad Attic. II, 6, pag. 227, torn. XXI, ~i epist. 4, 7, pag. 225, 221, lli Leclerc Introduct. la tom. XXXV, pag. 58, 285. 353 Ad Atticum, II, 6, lli supra scrierea de faf.<'i, § 189, 191, lli not. Leclerc tom. XXI, pag. 313. 354 Priscian.libr. VI, pag. 717. 355 Cicero De legibus, I, 8, 3. - de orator. II,S. - Plutarch. in Cicer. cap. XLI. Dio Casso XLVI, 21. 356 Ad Alt. IV. epist. 14 etnot. Leclerc, tom. XXII, pag. 112 357 Ad All. XII, 3, 5. 358 Philippica prima, cap. VII, tom. XV, rag. 285. 359 Pro rege Deiorato, xm. tom. XV, pag. 253. 361) Cieer. De legib. I, 2. Ad Attic. libr. I. 4. Censorin. De die natal. cap. XX. Maerob. Satumal. I, 0, 13. Plin. Hist. Nat. libT. XXXII, 3, 5. 361 Tom. l. 1, pag. 410 ~i Ad Allic.Ubr. I, 19. II, 1. 362 Plutarch. in Crassus, pag. 551. A. 363 Ad Allie. 11,6. Dion. Casso XXXIX. 10. Ad Allie. XIV, 17. 364 Ad Attic. XIV, 17. XV, 4. 27. Dian XLVI, 8. 365 Ad Attic. XV, 26. 366 Appian. Bello av. III, cap. 25. 367 Ad Attic. I, 10. apud loan. Lazar, Tabelle istorice sinchronistice ale coloniilor romane din Dacia traianii, fase. t pag. 8 in not. BistTiJa, 1972 368 Ad Attic. V, 9. 11. 14. 16. 18. 20. 21. VI, 1. 2. 3. 6. VII, 26. VIII, 11. Famil. VIII, 5. 9. II, 10. XV, 1. 2. 3. 4. 369 Ad Attic. IV, 16. - Consolatio, cap. VIII, Omt. pro Fonteio. cap. XIX, et In Pisonem 17. 370 Consolat. XXIV. et in fragm. Epist. ad. Caesar. V,17. 371 Ad Attic. XIV, 9. X, 8. 372 Epistol. ad Brutum, n. Ad Attic. VI, 1. 373 Dio Casso XXXVII, 12. XXXVI, 48. XLII, 45. 374 Ad Quintum jratrem, I, 1. tom. XXV. pag. 35. - Dio Cass. libr. XXXVIII. cap. 10. 169 375 Ad Attic. IX, 10. X, 8. tom. XXIII. pag. 151 et not. Leclerc (57) pag. 207. Conf. Caesar. De bello civil. libr. III 376 Epistol.famil.libr. V, 9. 371 Epistol.famil.libr. Xi 11~23. 378 Drat. in L.C Pisonem, cap. XXXIV. 37'9 Despre bessi vezi Herodot. YD, cap. ocr. Strahon VII. 318. edit. Coray. Vezi mai ales despre bessi !Ii dentelep !Ii omogenitatea lor ell gepi pe Piin. Hist. Nat.libr. IV, cap. 18. 380 Steph. Byzant. in r6T60l !Ii in dEKEV'TlOl p. 213. 228. Pinedo, Comment. ad Stephan. p. 768. 381 Steph. Byzant. in TapmpoS" !Ii Nriiov, pag. 638. 492. - Pinedo, Comment. in Steph. pag. 759. - Eustath. in Odyss. pag. 1671. - Plin. V. - A.C. Moreau de Jones, L'Ocian des anciens et les peuples pre"lIistoriques, pag. 315-334. 382 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 285. 383 Diction. de la Conversat. tom. X, pag. 20-21. Paris 1833. 384 Steph. Bysant. in TacppOL, pag. 642. - Mela, It 1. - Plin. IV, 12. - Ptotem. Geograph. lU, 6. - Malte-Brun, Giograph. Universelle, livre XCII, t. III, p. 443, Paris, 1853. 385 Callistrati descriptiones, fragm. XIV, in edit. Philostratorum, Paris, 1849, pag. 424. Despre Athamas vezi Pausanias, tom. IV, 24, V, 199, 196, 131, I, 316,319, edit. laud. 3S6 Varini, Dictionan'um in V-o 'It:pov opOS', pag. 341 edit. Veneto 1779. 387 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1523. 388 Liv. in praefat. 389 Liv. in praefat. 390 A. Pierron, Histoire de la litterature Romaine, XXI, pag. 335-343. 391 Sommar. Flor. in Tit. Liv. pag. 875 tom. I edit. Nisard. 392 Ibid. tom. II pag. 891. 393 Ih. pag. 892. 394 lb. pag. 898 ~i Florus Epitom. Rer. Romanornm libr. III, cap. 5. - conf. Sallust. in Fragm. histor. et Cicero Oratio in Pison. 395 lb. pag. 898. "'lb. pag. 905. 397 lb. pag. 903. 398 Dio Cass. libr. Ll. cap. 23-28, tom. VII, pag. 183-195 edit. Gros, Paris 1865. 399 lb. pag. 906. 400 Lib. HI, cap. V ~i not. Du Ruzoir Paris 1829, pag. 516. - Hasdeu, lstoria Critidi a Romanilor, tom. I, pag. 292, 293, edit. 1873. 401 Sueton. in Domilian.cap. X. 170 402 Nisard, in not. Tit. Liv. tom. H, p. 887:;;i tom. I, p. 1. - J. Salisbury, De nugis curialium, libr. II, cap. 26, libr. VIII, cap. 19. 403 Diodor. Sicul.ll, 47. - EschiI, Choephorae, verso 373. 404 Ubr. VII, cap. II, § 295 edit Coray. 405 Moreau de Jonnes, ap. cit. p. 145-146. 406 Certamen Homeri et Hesiodi, p. 492. 41Yl Herodot.libr. IV, cap. 32. "" Pindar. Olymp. N, 26, 45, 55. Pyth. 46. 409 Diogen. Laert. VIII, cap. 1. 9. - Aelian. Var. Histor. libr. II, cap. 26. 410 Herodot. IV, 94. 95. - Strab. VII, 3. 411 Strab. XI. cap. 6. tom. II d. 325. edit. Coray. - Moreau de Jonnes, op. cit. p.141-163. 412 Herodot. IV, 32. - Strab. XV, 1, § 57, tom. III, p. 118 edit. Coray. - 5teph. Byzant., p. 680, et. not. 40, p. 772, 754, 759, 636, 355. - Macrob. Satumal. I, VII, et. not. 38. 413 raCT!,' E>J..T}IIlKT! ~LI3A LoChlKT}, tom. I, 159-160. - Fabric. Bibl. Graeca, H, 15 § 55, t. 1, p. 565. 414 Pinedo, Commenl. in Steph., p. 764. 415 Lalanne, Biograph Univers. p. 59. - Pinedo, p. 754. 416 Pinedo, loco cit. p. 712. 417 Pinedo, p. 759. 418lonsius, De scriptor. Histor. libr. I, cap. 20. 419 Fragm. lui Hierocles, ap. Stephan. Byzant. p. 636. 420 Herodot. IV, 33-35. - Pausan. libr. 1,31, 1. I. p. 223, edit. Clavier. 421 Pausan. Ub r. X, cap. V, 1. V, p- 285-289. - Antichitatea e1en~ intreag~ m~rturi se:;;te c~ nordul a fost leag~nul zeilor eleni (Diodor. Sicul. III, 56, 54, Iliad. XIV verso 200). 422 Herrodot. IV 33. 34. 35. - Pausan. V, cap. 7, tom. II, pag. 49. 423 Pausan. loco cit. 424 Pausan. tom. HI, 48. 425 Pausan. libr. I, cap. 2, tom. I, pag. 23-29. 426 Apoll. Rhod. Argonaut. IV, 357. - Valero Flac. Argon.vm, 174, 217, 260. 4V Uhr. I. 42iI Orph. Argon. verso 1057. - Diodor. S icu!. IV, 56. 42' Apoll. Rhod.ll, 176. 430 Apoll. Rhod. IV, 299. 431 Apoll. Rhod. IV, 302. 432 Martial. VIII, Epigram. 84. Ptolem. III, 10. Mela If, 7. Plin. IV, 14. Cluv. Genn. Antiquit. III, 43. Va ler. Flacc. VIII. Strab. VfI, 301, 305, 306 et 171 Chrestomath. 365 edit. Coray. Arrian. Exped. A lex. I. 2, 3. <1>tAtTTTT(8T)S, , IOTOPlO Tf}s POtJtlouvtos-, tom. I, pag. 48-57, edit. Lips. 1816. 433 Larcher, Notes sur Herodote, I, 2, 3, torn. I, pag. 170, 437. - Behr, Recherches sur l'hist. des temps heroiques de fa Grece, pag. 314, 319, Paris, 1856. 134 Valea Hybristes este Valea Donului (Humboldt, Cosmos tom. II, pag. 498 in not. 58 ad pag. 169). 435 Humboldt, Cosmos, tom. II, 168, 169. 436 Humboldt, Cosmos, tom. II, pag. 170-172 437 Apollonius a scris la 276 tHr. EI a fost, dupa. moartea lui Eratosthenes, sub Ptolemeu Epiphanes, intendent al bibliotecii din Alexandria, cea mai bogatA ~i mai renumiti1 a Antichiti1p.i (Suidas, Vossius, I, 17). Virgiliu este un imitator a1 vervei lui Apollonius (Macrob. Saturn. V, 17. Serv. ad Aeneid. IV, 1, Vossius de imitatione 1). Limba lui Apollonius este foarte dificila.. Critica n-a putut inca. I~muri multe pasaje. Recomand~m junimei studioase tTaducpunea franceu de 1.1. A. Caussin, Paris, an. 5 de la Republ. - cea mai buna. din toate tTaducpunile. 438 Valero FIacc. Argonaut.libr. V, verso 419. 439 Valero FIacc. III, verso 490-505. 440 Valer. FIacc.libr. V, verso 619-695, libf'. VI, verso 5-690. <41 str.b. Vl!, 295, 303, 305. Herodot. 1,93. 442 Pia ton, in Crahjl. ~i Philyb. Iamblic. Vito Pythagor. XXXIV, pag. 169. - Pindar, Pyth. IV, 313. - Aristophan, in B6.TpaXOL. 1064. - Euripid. in Medea, 543. ' I cpt Y~II. ' AuA .• P~aat+', 943. - Diodor. Sicul. IV, 25. Fabric. Bibljoth. Gr. 1. 18. 20. Imperat. Eudox. in Ionia, pag. 318, edit. Villoison 1781. ru(-r,,' EAAlllltK-r, ~ l ~AlOOl'jKl), tom. I, 110. - Schoell, Histoire de la litteral. Greeque, tom. I, pag. 41, Paris, 1823. 443 Diogen. Laert. libr. 1, cap. X, No.5. Vossius, De poet. Graee. 444 Asclepiad, Myrt. apud Scheel, op.laudat. tom. I, pag. 623. 445 Giraldi, De poet. histor. Dial. IV, pag. 245. Fabric. Biblioth. Graee. It 522. - Suidas. - La lanne, Biograpll. Universelle, pag. 453. 446 Herodot, libr. VII, cap. 6. Clem. Alexandr. Stromat. I. Vossius, De poet. Grace. 447 Instit. Drat. libr. X, cap. 1. 448 Pet. Crinitus, De poetis Latinis, libr. IV, cap. LXVI. 449 Scrierea de fa~, § 155. 450 Quintil. X, cap. I. Vossius, De poet. Latin., id. De histor. latin. Ovid. Amor. I, 15. 21. 451 Suidas. Vossius, De poet. Graee. 172 452 Strab. I. Herodot.V. Diogen. Laert. II, cap. I, § 3. - Eustathius, praefat. ad Dionysii TIEprrIYT)oU'. Clement. Alexandr. Stromat. Ubr. VII. Aelian. Variae liistor. III, cap. 28. 453 Diogen. Laert. 1.10 No.1. - It No.2. - Ill. No. 29. VI, I, No.8. Lalanne, Biograph Univ. pag. 1507. lustin. It 5. Suidas. Stephan. Bysant. et Pinedo, Comment. in Steph. pag. 775. - ra'fl.· EXAT)v. !3l!3)..LOO. tom. I, pag. 397. 454 Thucidid. t cap. I. 455 Diogen. Laert. libr. V, cap. 5. no. 11, pag. 331. 456 Noblm ca aceste nume Saing-Huais ~i Ble-Uais sunt epitetice. 457 Brenn in limha galica vrea sa zica Damn, Voievod. Acest nume il cunoa~ tern in istorie ca nume propriu - Brenl1us. 458 Sdpion Oupleix, Memoires des Gaules, depuis Ie deluge jusqu'a l'etablissement de la Monarchie fran~ajse, Paris 1619. - O. Martin, Hisloire des Gaules et des conquites des Gaulois, Paris, 1752. - Dictionnaire de La Conversation, XXIX, p. 484, Paris 1836. - 173 Provance. Notice sur ce manuscript par Salvioni (d'apres Champollion) Paris, 1835 in 80, apud Cantu, Histoire UniverseUe, tom. I, pag. 394, Paris 1853. - Rollin, Histoire des Egyptiens, tom. I pag. 118-121, edit. Paris 1809. 4n Rollin, Hist. Ancienne. - Herodot. I, 105, II, 44, 104, JV,39. 413 Nouvelle bibliotheque des voyages anciens et modernes, tom. I, Introduction, pag. HI, Paris 1841. 474 Herodot. III, 5. 475 Matte-Brun, Giogr. Univers. I, pag. 25. Conf. Homer. Odyss. XI. 14. 19. 476 Appian. libr. I, cap. XVII. 471 Oratio ad Craecos, no. 37. edit. Oxford, 1700. Tatian, m\scut in Siria, a scris la anii 130 d.Hr. 478 Euseb. Preparat. Evangel. - Encyclopedie Moderne, t. XXVI. pag. 923-931. tom. XXIII. pag. 671-681. Paris 1855, 479 ra(~,' EAAllVLKll f3lf3Aloaf]KT] I, 297. - Lalanne, Bibliogr. Univ., pag. 995. 480 Arrian. I, cap. 2-5. 481 Vezi Davidis Hoeschelii, Photii Patriarehae Constanlinopolilani de ATriani scrip lis eclogae, edit. Augustana 1601, pag. XVII-XXVI. 482 Stritter, Memor. Populor. tom. IV, pag. 332. Amm, Marce1. XXXI, cap. 2. '" ra'~,' EAA~vtK~ ~'iJAloOl]~, tom. [, 371-374. - Phot. Myriohih/on, Cod. LVUI. - Suidas. - Pinedo, Comment in SteplJan., pag. 757. - Ch. Guischardt, Officier Prusien, Aide de Camp de Frederic II, Memoires Militaires sur les Crees et les Romains, tom. It pag. 199-212, Lyon, 1760. - Recomandc\m mult IectoriIor no~tri. aceastli. scriere a eruditului ofkier Guisellardt. - Oespre formidabila cavalerie a geplor aminte~te ~i Thucidid. libr. 11,98. 484 Hippocrate a trilit 104 ani. ra(Tj,' E'ullVLKll f3Lf3ALOIh'}Kll, tom. I, pag. 198. 485 Homer Iliad. ll. 731. Sassius a~eza epoca lui Esculap pe la 1247 i.Hr, (Sass. Onomasticon, pag. 8, 44). 486 Plutarch. Romarc. cap. 94. 487 Xenophont. Apomnemon. Iibr. III, cap. 13. § 3. 488 Artemidor. Onerocretic. IV, 22, Aristofan. Pluto 690, 668-671, Pausan. I, p. 405, 518, edit. Crauer, Strab. t. II, p. 127 edit. Coray, Lucian. Xap. 11' EnluKOTfOS, cap. 21, Galin. 'YYLfll!. I, p. 226, Lucian. 'AA€-~al!8p . ~ cjJ 174 494 Suidas in A1)116Kpt TOS ~i ' I TTTTOKpclT1)S. Cor. eels. libr. I, in prooem. - Plato, in Phaedro, p. 371. Vol. X Oper. edit. Bipont. 495 Hippocrat. TTepl' lepi)s 1l000lJ, (De morbo sacro) t. I, p. 587-615. edit. laud. 496 Hippocrat. TTept E1Tl8T1I1LWII, libr. I, cap. 1I t. Ill, p. 395 edit. laudat. 4'1l Plin. Histor. Natu r. libr. XXIX, cap. 1. - Le Clerc, Historie de la medicine, t. I. livre III, chap. XXXII, p. 241, not. 13. - Renouard, Histoire de la medicine depuis son origine jusqu'au XIX siecle, Paris 1864, 2 vol. 498 Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. Xl-XIV in edit. KUhn. - Dio Cass.libr. LXXI. cap. 11. tom. X pag 27, edit. Gros. 499 Hippocrat. Prognosticon, tom. I, pag. 119 edit. laudat. 500 ra(il.· E>J\l)IILKl} I3t[l)..LoOllKT}. tom. I, pag. 198-200. 501 Strab. I. 33. tom. I, pag. 42 edit. Coray. 502 Elal BE ot AaKOt. ~Kua(l.l. - Dio Cass. Ubr. LI, cap. 22, tom. VII, pag. 180, edit. E. Gros, Paris 1865. 50l I.e. Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. en. Malte-Brun, Geographie Universelle, tom. I, pag. 48. 504 Coray, Discours preIiminaire sur Ie traite d'Hippocrate des aires, des eaux et des lieux. pag. CXXX1. Paris, 1800. Coray ne-a dat douil edip.uni ale acestei scrieri a lui Hippocrate: una tipilritil Paris an. IX (1800) de I'lmprimerie de Baudelot et Eberhart, in 2 volume din care eel de-al doilea numai note ~i scholii de 0 erudipune ca a lui Coray. Aceasta ediJiune, text ~i traducpune franceza, a fost incununatil la 1810 de Universitatea Franceza !}i premiatil de guvem. - Ea este foarte raril astazi. A doua ediJiune a lui Coray este din 1816, Paris chez Theophile Barrois pere,libr. Rue Hautefeuille, No. 28. Tot textul ~i traducJiunea francezil, in~ filril note, dar cu oarecari corecturi in text ~i in traductiune. Noi ne servim de aceste douil ediJ:ii ale lui Coray, pe care Ie datorilm amabilitlipi amicului nostru colonel D-r. Serpruoti !}i pentru care ii exprimlim ~i aid recunO!}tinta noastrl§. 505 Hippocrat. De aere IDe. aq. cap. XCII. - Conf. Strab. 1,34.36. VII. 211, sq. edit. 1587 !}i Gibbon, Histoire de la decadence de l'Empire Romain, tom. I pag. 615 Paris 1848. 506 Cap. XClll. 507 La editia din 1800. 508 Prince N. Soutzo, Statistique de Moldavie; - Hasdeu, Istoria toleranfei religioase fn Romania, !}i Hasdeu, Din Moldova, 1863, No. 2, pag. 21. 509 Sukias de Somal, Quadro delle opere di van au tori, anticamente tradotti in armeno, VeneJia, 1825, in go. - Victor Langlois, Discours preliminaire a la collection des histonens anciens et modernes de l'Annenie, tom. 1, pag. I-XXXI, tom. II, pag. I-XVI. Paris 1867-1869. 510 Mois. de Khoren, Histoire d'Armenie, livre III, chap. 36, 54. 175 511 Vezi lkon Vai'sse, in EnClJclopidie moderne, tom. IV, pag. 299-311, edit. Paris 1854. 512 Victor Langlois, op. laudat tom. J,. pag. 45-46. - conf. fornand. De rebus Geticis, cap. V, ~i Teophan. Byzant. Chronogr. pag. 2%. 513 Id. pag. 39 langlois. 514 ld. pag. 42. 515 Victor Langlois I. pag. 57-95. 516 'Ell TOlS 6.auvtotll Ti napa ZtXOlS (Viet. Langl. pag. 88). Rilrnane ca crilica sc'1 lilmureasdi aceste nume. 517 Vict. Langlois, I, pag. 101. 518 Ibid. I, pag. 109-203. 519 Ibid. I, pag. 203-310. 520 Ibid. I. Pag. 385-398, ~i tom. II, pag. 47-175. 521 Ibid.I1, pag. 19-44. 522 Carasmin, Istoria Gosudarstva Rosiiskago, tom. I. pag. 88. 523 Pray, Dissertat. VI, pag. 111. Numele de Comani se pilstreatii in optsprezece localitc'1p din RomAnia. Frunzescu, Diction. statist. pag. 127-129. 524 Peceneaga este din vechime 0 localitate la Teleorman pe Dunilre. Frunzescu, loco cit. pag. 346. 525 Caras min, op. laud. tom. II, pag. 11. 526 Memor. populorom III, 908. - Alexiados libr. VIII. 527 De administr. Imper. cap. XLII, pag. 177, edit. Bonn. 528 Memor. populor. III, pag. 938-947. in Moldova numele tlzilor, Uzia, se mai conservil, poate, in Uz, parau in judetul Bacilu; in Valahia, in Uzenifa, parau in judetul Mehedinp. 529 De admin. imp. Pag. 166, 177. 530 Ovid. Pontic. IV, 9, 69. 531 Dionys. Perieget. vers. 305. 308. apud. Cantemir, Chronic. torn. I, pag. 9. 532 Hesych. Miles. Apud Milller, in Fragm. historic. Graee. tom. IV, pag. 171. 533 Athen. VI, 12 - XVIII. - Ioseph. Archeolog. Iibr. XII. 3. XVII. 5. XVI. 7. - Suidas et raCi].· EAATtvtKTt !3t!3XtoOf]Kl), tom.I, pag. 325. 534 Milner, Fragm. Hisloricorom Graecorom, tom. III, pag. 364, 368, 413, 428, 459,460, edit. Paris, 1849. - Sevinu5, Recherches sur ['histoire de la vie et des ouvrages de Nicolas de Damas, in Memoir. De I' Academie, tom. VI, pag. 486. 535 i'a(i'i .. E)J.~VlK'lj ~l~Alo61\K~. tom. II, pag. 173. 536 Muller, Fragm. Historic. Gmecor. tom IV, pag. 69-10. - Laurian, Magasin Istor. pentro Dacia, tom. V, pag. 185-208. 537 ra'fl,' EAA1)vtKl) !3l[3XLOOl]K1), tom. I, pag. 355. Dio Cass. libr. LXIX cap. 4. tom. IX pag. 471. Tzetzes, Chiliad. II, 67. Vitruv.libr.lII, cap. 3. Fabretti, De columna Traiani Syntagma, pag. 99. edit. Romae 1690. Engle, Commentatio 176 de expeditionibus Traiani ad Danubium. - A. Treb. laurian, Magasin Istor. pentrn Dacia, tom. V, pag. 187. S38 Suidas sub voce nomTOS. - ra(u,' EAAllVlKll [3lf3ALo6JlKl], tom. II, pag. 111. - Victor langlois, Collect. des Historiens d'Annenie, tom. II, pag. 48. - Vivien de Saint-Martin, Histoire de la Giographie, pag. 211, Paris, 1873. S39 ra(i'!,' EAAllVlKl) [3l[3AloO-f)Kl], I, 66. Dom. 0' Achery, Spicilegium, tom. It Cronicon Centulense, libr. III, cpo 3, pag. 311, col. 2 apud Lalanne, Curiositi bibliographiques, pag. 160, Paris 1854. - D'Avezac, Cosmographie d'Ethicus, Paris, 1852 in 40. H. Wuttke, Die Cosmographie des Istrier Aithicos, Leipz. 1853 in 80. - Vivien, Histoire de la Giographie, pag. 211. 54lJ Ammomii seu Philopom Vita Aristotel. Pag. 401, in [3LO)'paq,. Westerm. 541 Cicero De Fin. V. 11. Conf. Diogen. Laert. V, 27. 542 Arrian. et Quint. Curt. in Exped. Alex. 543 Muller, Fragm. Hisloricor. Graecornm, fragm. 163, pag. 103. 154. 162. 165. 180. 154. in torn. II. - Conf. Politic. libr. VII, cap. 2, torn. II. pag. 436 edit. Thurot, Paris 1824. ra(U, 'E>J..llvLKl) [3L[3ALoOT)Kl]. 544 Muller, Fragm. Historicor. Graecornm, tom. III, pag. 108-148. 545 ra(iJ, , EAAllVLKl) [3L[3ALoOitKl], tom. II, pag. 206. - Muller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, p. 181-191. 546 Suidas, in "Hpwv. 547 Herodot. IV, %. 548 Diogen. Laert. proemium, cap. I et libr. VIII. cap. 1. 549 Hellamc. Chronolog. MeHrhet pag 159. - Lucian. Scylh. I. 4. 5SO Herodot. IV, 94-97. - StTab. VII, cap. 297. 551 Tatianus, Or. adv. Gr. cap. 58. et ex eo Euseb. Prepar. Evang. X, 11, pag. 493, B. - Suidas, V-0 WXOS. "2Strab. VII. cap. 3. § 11. 553 Apud lomand. De reb. Getic. cap. Xl 554 Oespre aceast! epocil ~i despre fenicienii in Dacia, vezi eruditele cercetilri ale dlui Hasdeu, Islor. Crit. a Roman. tom. II, pag. 36-60. Bucure~ti 1875. - Vezi ~i Karasmin, 1st. Gosud. Ross .. , I. 8. et. Not. SS5 Muller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, pag. 437. 5S6 Zossimi, Histor. libr. I, VII. pag. 14, edit. Ienae, 1729. - Dion Cas. libr. LXIV cap. 3. LXV, cap. 9. 5S7 Iliad. Xl, verso 163. S58 Dio Casso Fragm. Libr. I-XXXVI, cap. 27, tom. I, p. 59, edit. E. Gros. Paris 1845. 559 Pho!. Myriobibl. Cod. LXXI. - ram 'E).A~v'to'J P'PA,oOJ)KTj. tom. II, pag. 45. - E. Gros, Introduction aDion Cassius, tom. I, pag. I-CIIl. 560 Ubr. XXXVIIl frag. cap. 10, tom. III, pag. 327. 177 561 Tom. II, pag. 127. 243 sq. 562 Conf. Florus, IV, 12. 563 Dio Casso tom. VII, pag. 161-197. Aproape de Nistru, la rlisArit miazAzi, se afIA ~i astazi pe~tera sau smnea Sorocei. Tradipa zice cA locuitorii vechi din Moldova ~i Basarabia se adAposteau aici ~i ascundeau bogAJiile lor. Sttinea Sorocei dadi nu este pe~tera Ora din zilele dacilor, eel pupn a analogie. Vezi descrierea ei modemA in Uricar. tom. III, 227, 282. edit. Ia~i 1853, ~i Cantemir, Descr. Mold. pag. 31. 564 Fragm. tom.VJI, pag. 645. 647. 665. 672. 565 Fragm. tom. IX, pag. 244. 256. Conf Ioseph. IV. 11, §. 5. Tacit. Histor. III. 46. 83. - Detaliile despre aceasbl exepdipune ne-ar fi fost de cea mai mare importan~. 566 Tom. IX, pag. 352. 567 Fragm. tom. X, pag. 31. 63. 39. 568 Fragm. tom. X, pag. 79. 569 Tom. X, pag. 371. 570 Tom. X, pag. 435. 571 Dio Casso tom. IX, pag. 397-484. 572 Virgil. Georgicor. II, 497 et not. Eugen. Bulgaris, pag. -65, edit. Petropoti 1786. 573 Strab. V([, 319. 574 Diodor. Sicul. XX, 112. XIX, 73. Appian. Illyr. 30 Stephan. Bysant. V-o ·08TjuuOs-. Milller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, 382. Ovid. Trist. I, XI, 9. Ptolem. III, 10. Plin. IV, 11 Scylax, in Tracia, numel1te acesbl colonie Odesopolis. 575 Strab. XIV, 642. Steph. Bysant. pag. 715. 634. 615. Pinedo, Commentariol. in Steph. Bysant. pag. 754, Amstelodami, 1678. - Cicero in Epistol. ad. Atticum II, 22. Aurelius Victor, De Origin. Gent. Roman. pag. 9, edit. Lugdun.1670. 576 Catalogul scrierilor lui Blemmydas vezi in Fabricius, Bibliotlt. Graeca, tom. VI. 577 MilUer, Geographi Graeci Minores, tom. II, pag. 458-470. 578 Milller, Fragm. Histon·cor. Graecorum, tom. Ill, pag. 664. 579 Fotino, Istor. Dacie;, 1.158-162. Cantemir, Chronic. I, 29-305. Laurian, Istor. Roman. I, 157-160. $incai, Chron. I, pag. 29-31. 580 Clemens Alexandrin. Stromat. V, pag. 239,51. Milller, Fragm. Historicor. Graecorum, torn. IV, pag. 336. 581 Strab. VII, 307. edit. Coray. - Phot. Cod. XXII. 532 Lucian. in Macrob. Op. tom. I, pag. 406. edit. Halae Magdeburg. 1801. Frontin, Stratagemat. II,4, ZO. 178 583 Strob. XII. 548. 584 Epistol. ad. Attic., II, 6. Vivien, Histoire de la Geographie, pag. 163. 161. 585 Milller, Fragm. Historic. Graec., Hesychii fragm. LXVI, tom. [V, pag. 176. 586 Oespre Teofrast vezi Diogen. Laert. V, 302-316. - Piin. 111,9 pag. 152. Hard. - Vivien de Saint Martin, Hist. de la Geographie, pag. 126. - fn scrierile lui Teofrast, editio Daniil Einsiu5, Lugdun. 1613, ~i editio Hem. Laurent. Amstelodam. 1644, se g~sesc muJte nopuni despre botanicli ~i alte care se ating de regiunile noastre. 58? Strab. Libr. XIII. Cap. 609, edit. COfay. 588 Vezi ~incai, 1, 35-36. 589 Polyb. II. 61. 590 Coni. Herodot. IV, 131. 591 Coni. Strab. vn. 318. Stephan Bysant. in Kp6j3u(Ol. 592 Scholia S. Maximi ad S. Dionysium Areopag. tom. II, pag. 156 edit. Antverp.1634. 593 Aul. Gel. X, 25. Tit. Liv. XXXI, 29. Valer. Flace. VI, 8. - Cenealogia lingvistidi a cuv. romfea, vezi in Hasdeu, 1st. critica, t. 2, p. 43 ~i urm. 594 MUlier, Fragm. Hisloricor. Graecomm, tom. I, pag. 334-359. LXX. S95 Strabon, IX, 397 $i trad. Tardieu, tom. II, pag. 211 Paris 1873. - SchoIiast. Apollon. Rhod. ad libr. IV, verso 264. S96 Strabon, XVII, 838. ""Cop. 44,46, 216,299,347,354,397,437,479,484,638,659,805,837,838 edit. Coray Paris 1819. S98 De re nlst. 1, 1. S99 Hist. Nat. II, 6. 5. 600 Ad Atticum 11, 6. 601 Tusculan. I, 31, 18. 602 De Olfie. II, 5. 603 Ad Attic. II, 2, Vlll, 4, De fin. TV, 28. 604 MUller, Fragm. Histoncor. Graecorum, tom. II, pag. 225-253. - Vivien, Histoire de la giograph. pag. 126, 127. 60S MUner, Fragm. Hisloricor. Graecontm, tom. II, pag. 375-381. 606 Strob. Geograph. libr. 1,48, SO, 52. 607 Vincent de Bauvais, In Speculum maius historicum, edit. Strasburg 1473 in 10 vol. in fol., tom. X, pag. 47-48. - Ionsius, De scriptonb. 11istor. philo soph. libr. Ill, cap. 6. - Vossius, De historic. Graecis, II, 10. - roCi'l, 'EUTlVLKtl I3lI3ALOO~KTl, I, 357. 608 DUhner, Plutarch. tom. V, edit. Didotiana. 609 Herodot. IV, 18, 53, 74, 78. 179 650 Gibbon, tom. XII, pag. 67. 651 ft:wypaq>i.a Arll.111TPle-WII, tom. I, pag. '257, 258, 259. 652 Photii Homiliae de Rossorum incursione. MUller, Fragm. Historicorum Graecornm, tom. V, pag. 165. Paris, 1870. 653 Gibbon, Hist. de la decad. et de la chute de I'EmpiTe Romain, tom. XII, pag. 17 ~i tom. X, pag. 503-509. - Coray, .. ATUKTa, tom. I. 654 Gibbon, XII, pag. 256. 655 Historia Patriarchica Constantinopoleos, post Constantinopolin a Turcis expugnatum, in Mart. Crusii Turco-Graecia, libr. II, pag. 107-184 Basileae 1584. - Conf. C. Sathas, Bibliotheca medij «evi, tom. JIl, rag. VII. Edit. Venet. 1872. 656 Zonar. Annal. Iibr. XVI. 657 Zonar. Annal. libr. XVII. - Coni. ~KUp~T. BU(UVT. KW1'OTuVTlvoirrroALS', tom. I, p. 883. edit. Athen. 1581. - Coray, "ATUKTU, tom. I, rag. o'-vB'. Paris 1828. &Sa Coray," ATUKTU, tom. I-H. 659 Xenoph. llEpl lTpo 182 EDITURA DACICA vA OFERA: Colecpa "BIBLlOTECA DACICA" Nr. 1 Dumitru Manolache, Tezaurul dacie de la Sinaia - legendif sau adevifr ocu/tat?, postfata de Aurora Petan, 256 p., 2006. Nr. 2 AI. Papadopol-Calimah, Serieri veehi pierdute atingiftoare de Dacia, edijie ingrijita de Aurora Petan, 184 p., 2007. Nr. 3 Ion Horapu Cri§an, Medieina fn Dacia, edipe ingrijita de Eva Cri§an ~i Dorin Alicu, 264 p., 2007. Nr. 4-5 Ion Horapu Cri§an, Civilizapa geto-daeilor, 2 vol., 720 p. (vol. 1352 p. + vol. II 368 p.), 2008. Nr. 6 Dumitru Manolache, Andrei, Apostolul lupilor, edipa a II-a revizuitll ~i augmentata, prefata de arhim. Arsenie Papacioc, 496 p., 2008. Nr. 7 I.I. Russu, Religia geto-daeilor. Zei, eredinte, praetiei religioase, 132 p., 2009. Coleepa "FRONTIERE" Nr. 1 Florin Diacu, Mileniul pierdut. Asediu la porple istori(i, traducere de Vasile Mioc ~i Doina lonescu, 246 p., 2008. In afara colectillor: Dan Oltean, Munpi Dacilor. Gililtorii pe plaiurile rege~ti ale Sarmizegetusei, 300 p. (150 p. + 140 ilustrapi color + 10 Mrp), 2008. Felix Crainieu, Cristi lonila, Legendele dacilor liberi, 172 p., 2009. A. Ortelius, Harta Daciei, reprodueere dupa harta originala din anul 1595 (54 x 43 em), insopta de bro§ura Harta Daciei: izvoarele, 24 p., traducere din limba latiru'i de Aurora Pelan, 2009. Va a§teptilm la sediul editurii (Str. Tudor Argllezi nr. 21, sector 2, Bucure~ti), unde beneficiap de a reducere 20% pentru orice carte achiziponatii. Comenzi la teleJon 021-312.13.42 sau prin internet la www.dacica.To. •