Două Incunabule În Colecţia Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova Ex-Libris 43
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Ex-lliibrisis 43 Două incunabule în colecţia Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova Alexe RĂU, directorul general al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova Chiar dacă nu deţine în fondurile sale tipărite pînă la 1500. Cărţile, tipărite pe mo- incunabule, BNRM este păstrătoarea a două delele incunabulelor sau apărute în primii ani cărţi străvechi care sunt legate, prin biografia de după 1500, se numesc paleotipice. Multă lor poligrafică, dar mai ales prin conţinutul, vreme însă în Europa a continuat dezbaterea autorii şi interpreţii lor, nu numai de vremea în cadrul căreia se propunea să fie conside- primelor cărţi scoase de sub tipar în Europa, rate incunabule şi cărţile apărute în anii urmă- dar si de timpurile antice cînd îşi creau opera tori lui 1500. Au fost promovate două opinii: lor părinţii filozofiei. Amîndouă cărţile se în- unii cercetători limitează această dată la anul scriu în bibliografia şi istoriografia aristote- 1480, cînd s-a produs o diferenţiere precisă a liană. Prima dintre ele, Kategoriile lui Aristo- tipurilor de literă şi o unificare a fiecărui carac- tel comentate de Simplicius, a fost tipărită la ter în parte. Alţii extind perioada pînă la Veneţia în 1551, în limba greacă. E o carte începutul sec. XVI, cînd noile tehnologii în ale paleotipică, ea fiind tipărită pe modelul volu- tiparului au permis tiraje mai numeroase şi o mului de categorii aristotelice, publicat în ieftinire relativă a cărţilor.[ 2 ] Dacă ne bazăm 1499, de asemenea, la Veneţia. În varianta din în exclusivitate pe catalogul lui Gesner şi luăm 1551 se păstrează prezentarea grafică, ductul în calcul şi cea de-a doua opinie menţionată literei, arhitectonica volumului din 1499. mai sus, ar reieşi că volumul Kategoriile lui Deosebirea dintre ediţia din 1499 şi Aristotel din 1551, aflat în colecţiile BNRM, ar cea din 1551 (un exemplar din tirajul căreia putea fi considerat, într-un fel, un incunabul, deţine BNRM) o face cunoscutul filozof, unul lucru care o situează pe BNRM printre bib- din cei mai redutabili comentatori ai filozofiei liotecile europene cu cele mai preţioase antice, Simplicius (490 - 560 ). Foaia de titlu comori. s-a păstrat fragmentar şi nu oferă elementele Pe verso - ul paginii cu Epistola înce- necesare pentru o descriere paleografică pătoare, inserată, este dat cuprinsul. Urmează deplină. Pe pagina următoare însă, e inserată un studiu mai larg despre categorii în general, Epistola incepătoare, în care putem găsi nu apoi texte şi ilustraţii (la unele capitole) con- doar un comentariu general, dar şi anul ediţiei sacrate fiecărei categorii în parte, în limba (M.D.L.I.=1551)[1]. Titlul cărţii (deţinut de greacă. BNRM) îl întîlnim în celebra bibliografie a lui Ce face Simplicius? În primul rînd, el Konrad Gesner Biblioteca Universalis sivus comentează în limba latină capitol cu capitol catalogus omnium, tipărită la Zurich în 1545 - (categorie cu categorie). La sfarşitul fiecărui 1556. În această bibliografie sînt incluse compartiment al scrierii aristotelice el adaugă incunabule şi lucrul acesta ne obligă să facem diferite genuri de comentarii. Cel mai des întâl- în acest loc o scurtă explicaţie. Vorba e că, în nită este formula “In predicamentum Quanti- general, sînt considerate incunabule cărţile tatisoccurrunt annotatione digna”, urmate, de Nr. 1-2 2007 CB 44 Ex-lliibrisis regulă, de “Argumenta”, în care justifică şi explică conţinutul comentariilor făcute. ”Co- mentariul la primul capitol, cel in care se con- ţine studiul general consacrat kategoriilor, este vedetizat prin sintagma “De Entibus”[3]. La pagina 38 constatăm însă că “Que in Com- mentarijis Simplicij…” şi “Argumenta” sînt ace- laşi lucru, fapt care solicită o examinare aten- tă a paginilor în care aceste două formule nu sînt arătate explicit ca identice sau ca acelaşi lucru. Interpretul introduce boxe cu paronime ori cu sinonime, face uneori scurte referinţe pe cîmpurile paginilor. Ultimile două pagini ale pregătită ediţia comentată de Simplicius, acestei cărţi sînt rupte aproape în întregime, scoasă tot la Veneţia în 1551, un exemplar din ceea ce ne împiedică să culegem date supli- care se păstrează, cum spuneam, în Bibliote- mentare importante referitoare la tipărirea ca Naţională a Moldovei. ediţiei ca atare (acest lucru se referă mai cu Cartea e importantă şi prezintă seamă la penultima pagină.). interes prin faptul că e legată nu doar de Lucrarea “Kategoriile…” face parte numele lui Aristotel, ci şi de acela al lui Simpli- din scrierile ce s-au păstrat după moartea cius, filozof şi comentator de o mare fineţe. marelui filozof. Se ştie că, după decesul lui Multe din comentariile sale la operele filo- Aristotel, manuscrisele sale au rămas în po- zofilor antici şi, în special, la acelea ale lui Aris- sesia urmaşului său Teofrast. La moartea lui totel rămîn irefutabile pînă astăzi. Ca dovadă a Teofrast, manuscrisele au ajuns la discipolul măestriei sale este faptul că actualmente, de acestuia Neleus. Moştenitorii lui Neleus le-au exemplu, au apărut la editurile contemporane ascuns într-o peşteră, unde au rămas multă din toată lumea şi se află în vînzare peste 20 vreme pradă umezelii. Doar în anul 100 î.e.n., de cărţi antice, comentate de Simplicius sau scrierile au fost descoperite de un anume scrise de el însuşi. Pe lîngă aceasta, Simpli- Apellicon, mare bibliofil, şi aduse la Atena. În cius are marele merit de a fi păstrat manu- 86 î.e.n., Atena e ocupată de generalul Sulla scrisele multor autori antici. Datorită lui ele au şi, în consecinţă, manuscrisele ajung la Roma. ajuns pînă la noi spre a îmbogăţi patrimoniul Aici, ele atrag atenţia unor filologi, fiind copiate cultural al omenirii. la indicaţia grămăticului Tyranmon. Pe baza Prestanţa şi rolul pe care l-a avut acestor copii, ultimul conducător al Liceului Simplicius ne obligă să schiţăm şi o scurtă Andronicos din Rhodos a elaborat şi a publi- biografie a lui. S-a născut în Cilicia în anul cat, în prima jumătate a sec.I înaintea erei 490. A fost discipolul lui Ammonius şi Damas- noastre, ediţie care stă la baza întregii noastre cius, era unul din ultimii filozofi neoplatoni- cunoaşteri asupra operei lui Aristotel pînă azi. cieni. Cînd, în anul 529 al e.n., şcoala de filo- În această ediţie era inclusă şi cartea “Kate- zofie din Atena a fost închisă şi studierea filo- goriile…” Prima ediţie completă a lui Aristotel zofiei interzisă, cărturarii Damascius, Simpli- în limba latină apare în 1489 la Veneţia. Prima cius, Priscianus şi alţi patru filosofi au hotărît, ediţie în limba greacă a operei lui Aristotel a în 531 sau 532, să caute protecţie la Chos- fost realizată de celebrul tipograf Aldo Ma- roes, regele Persiei, dar, cu toate că au fost nuzzi, la Veneţia, în perioada 1495 - 1499. În primiţi călduros, ei nu puteau să îndure ultimul din aceşti ani a fost tipărită în greacă şederea continuă între cei pe care-i consider- volumul Kategoriilor... şi în baza lui a fost au barbari. După aproape doi ani, ei s-au CB Nr. 1-2 2007 Ex-lliibrisis 45 întors în Grecia. păstrate la noi, s-a născut la Florenţa. Era re- Chosroes a încheiat un tratat de pace numit pentru cunoştinţele sale, mai ales în cu Justinian în 533, stipulînd ca celor şapte greacă şi matematică şi preţuit pentru servici- filozofi să li se permită “reîntoarcerea acasă, ile sale făcute statului său natal. şi să trăiască de acum încolo cu bucuria Încredinţîndu-i-se mai înainte cîteva conştiinţei libertăţii” (Agathias ii. 30, 31). După ambasade, el a devenit, în anul 1473, Gon- călătoria în Persia, Simplicius a scris comen- falonier al Florenţei... A decedat la Milano în tarii despre Aristotel De Coelo, Physica, De 1478, în drum spre Paris, unde mergea să afle anima şi Categoriae, care, împreună cu un alt în numele locuitorilor Florenţei, scopul lui co-mentariu despre Enchiridion a lui Epicteus, Louis al XI, în ceea ce priveste lupta împotri- au supravieţuit. A murit în anul 560 e.n.. va lui Papa Sixtus al IV-lea. Corpul lui a fost A doua ca vechime după” Katego- adus înapoi în Florenţa şi îngropat în biserica riile…” scoase în 1551 este un volum legat tot cartuzienilor din cheltuielile publice. Fiicele de opera lui Aristotel, intitulat “Acciaioli, sale au fost împărţite de către tovarăşii săi Donati. In Aristotelis Libros Octo Politico- cetăţeni, iar averea pe care a lăsat-o era rum Commentarij, Nuncprimum în Lucem foarte mică, din cauza onestităţii şi indiferenţei editi”, carte scoasă tot la Veneţia, în 1566, cu sale. El a tradus în latină Vieţile paralele de volum de 285 de pagini, de editorul şi tipogra- Plutarch (Florenţa, 1478), a scris Comentarii la ful Vincentium Valgrifum. Această primă ediţie Etica lui Aristotel. A tradus cărţile despre vieţile e scoasă la tipar după moartea lui Donati. lui Hannibal, Scipio şi Charlemagne. La Despre acest Donato Aciaioli aflăm că face lucrarea despre Aristotel a cooperat, cu parte din una din cele mai vechi dinastii ale stăpînul său John Argyropulus, care este Europei, dinastia Medici - Aciaioli. Primele autorul a zeci de alte lucrări. A încetat din viaţă menţiuni documentare despe ei le întîlnim la Milano, la 28 august 1478. într-un catastif pentru perioada 1327 - 1342, al Cartea apărută în 1566, care se treilea nume din el fiind acela de Donato păstrează la BNRM, începe cu un Oratorem Manno Acciaioli[4]. Puţin mai târziu, într-un de Leonardo Contarenum, împăratul republicii arbore genealogic[5], se arată că în sec. XV o Florentine, ”caes. Maximilianum”, în care e domnisoară, Laudomia Acciaioli, se căsă- blagoslovită şi apreciată şi munca lui Aciaioli, toreşte cu Pierfrancesco de Medici. Fiul lor se un „Index rerum in Acciaioli comentarii memo- numea Jacopo Acciaioli, iar nepotul - Donato rabilium”, apoi urmează corpusul cărţi ca atare di Jacopo Acciaioli. In general, Acciaiocii din conţinînd: o PRAETATIO a lui Donati Acciaioli dinastie isi adăugau, de la Laidomia înainte, consacrată operei politice a lui Aristotel şi şase numele de Medici.