B u c u r e ˛s t i regasit˘

Metamorfoze VI Bucuresti˛ regasit˘ Metamorfoze VI

Coordonator proiect: Daniela Popescu, preşedinte Alumnus Club pentru UNESCO http://youthandmuseums.org/alumnus mail:[email protected] Fotografii: George Dumitriu Texte: Mihaela Varga, istoric de arta Concept grafic&dtp: Sfera Albastra SRL, www.dumitriu.ro C u p r i n s

Muzeul de Artă Contemporană ...... 9

Casa Ion Mincu Ordinul Arhitecţilor ...... 11

Muzeul Ţăranului Român ...... 14

Biserica Bucur Ciobanu ...... 17

Centrul de cultură arhitecturală ...... 20

Uniunea Arhitecţilor din România ...... 23

Biserica Sfântul Gheorghe Nou ...... 26

ArCub ...... 29

Biblioteca Metropolitană Bucureşti...... 32

Palatul Patriarhiei ...... 35

Librăria Cărtureşti-Verona ...... 38

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ ...... 41

Castelul Vlad Ţepeş ...... 43

Scoala Centrală ...... 45

Pasajul Basarab ...... 48

Foto Coperta I şi dreapta: Biblioteca Centrala Universitara Carol I Foto Coperta IV: Castelul Vlad Ţepeş B u c u r e˛ s t i u l r e g a˘ s i t

Tineretul bucureştean a început cu mai bine de zece au fost cele prin care prezentau capitala, dar şi alte participarea unor tineri, dar şi al unor specialişti de pe ani în urmă o acţiune de tip „occupy“, fără să fi fost oraşe din ţară bogate în monumente, unor alţi tineri, diferite continente. Un al treilea program internaţional coordonat de cineva anume. A ocupat mai întâi o din alte ţări europene, din Lituania (prima dintre al clubului – „Passport for Global Ethics“ – se referă străduţă din Centrul Vechi, strada Zarafi, apoi treptat, acţiuni), Grecia, Turcia, Germania, Italia, Franţa ş. la implementarea valorilor etice cu consens universal, de-a lungul câtorva ani, terasele pline de tineret până a. La rândul lor au fost invitaţi în ţările respective, atât de necesare într-o lume globalizată, între care de târziu în noapte s-au înmulţit în toată zona salvând-o această cunoaştere reciprocă ducând la legarea unor primă importanţă este cea de preţuire a comunităţilor de „întreprinzătorii“ nu neapărat dispreţuitori faţă de frumoase prietenii, unele surprinzător de durabile, umane, indiferent de mărimea lor, şi a ceea ce ele trecut, ci setoşi de un substanţial profit de pe urma dar şi la o întărire a atitudinii de apreciere faţă de au creat. Însuşit de Ministerul Educaţiei din România, demolării clădirilor vechi şi înlocuirii lor cu construcţii patrimoniul construit al umanităţii. Tot de către programul a fost prezentat celor peste 200 de delegaţii mult mai mari. Ei, tinerii, mai salvaseră în acest mod tinerii din club au fost iniţiate interesante expoziţii statale la Conferinţa Generală UNESCO de la Paris cu câţiva ani mai înainte Sighişoara, devenită ulterior, de fotografie ca cea dedicată sinagogilor din Sudul din 2013. 5 şi prin contribuţia lor involuntară, sit UNESCO. Am Transilvaniei sau cea despre Braşov. Desigur că privit cu o uimire plină de bucurie acest proces atât la între timp, aceşti tineri s-au îndreptat spre alte Actuala expoziţie organizată de Clubul Alumnus Sighişoara, cât şi la Bucureşti, fără să-mi pot explica activităţi, neuitând însă lecţia voluntariatului, şi au pentru UNESCO, ca o primă manifestare cu prilejul prea bine cum de aceşti tineri atât de ancoraţi în fost înlocuiţi cu alţii, la rândul lor ataşaţi de proiectele aniversării a 15 ani de la crearea sa, este pe linia contemporaneitate alegeau în locul teraselor din jurul de cunoaştere şi salvare a patrimoniului. Aşa a luat aceloraşi preocupări, obiectivele alese de cunoscutul clădirilor de sticlă – de altfel şi ele ocupate, pe cele din naştere un program articulat, intitulat „Metamorfoze“ fotograf George Dumitriu fiind acelea pe care tinerii Centrul Vechi în preajma unor case aflate literalmente ajuns anul acesta la a şasea ediţie, program care a bucureşteni le frecventează cu asiduitate, cum ar fi în pragul prăbuşirii. Între timp, zona a fost salvată, cu fost expus şi la UNESCO Paris într-o expoziţie cu Librăria Cărtureşti ori Biblioteca Sadoveanu, precum toate că este încă departe de a fi adusă fiecare clădire prilejul Conferinţei Generale a acestei organizaţii din şi altele, care nu le sunt prea cunoscute, dar care le- la un standard acceptabil de conservare. Chiar dacă anul 2009, an în care a şi debutat programul. Acesta ar putea stârni interesul, mai ales că sunt recent şi nici acum nu-mi explic fenomenul, am considerat că este mai complex antrenând tineri din diferite ţări în frumos restaurate. „Bucureştiul regăsit“ înseamnă, proiectele prin care Clubul Alumnus pentru UNESCO crearea de scenarii, de filmare a acestora în diferite între altele, şi redescoperirea de către fiecare se dedică sporirii ataşamentului şi cunoaşterii de către locaţii cu valoare patrimonială, atât în ţară cât şi în generaţie a locurilor din capitală încărcate de istorie tineri a patrimoniului construit merită o atenţie aparte. străinătate. Un alt program al Clubului Alumnus, şi farmec. cu aceleaşi obiective de valorizare de către tineri De altfel, şi clubul a fost înfiinţat în anul 2000 de un a moştenirii culturale, se intitulează „Tineretul şi grup de tineri la acea vreme, studenţi şi elevi, care muzeele“, şi s-a desfăşurat de-a lungul mai multor ani deşi au ales ca preşedintă pe subsemnata, nu au în Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul reuşit să crească vârsta medie la mai mult de 25 de Naţional Cotroceni şi la Conacul Goleştilor din Argeş, ani. Primele acţiuni în care s-au implicat cu entuziasm azi Muzeul Pomiculturii şi Viticulturii din România, cu B u c h a r e s t r e t r i e v e d

Bucharest’s Youth began more than ten years ago an European countries, from Lithuania (first of their of the club - “Passport for Global Ethics” - refers to act of “occupation” without being led by anyone. They actions), Greece, Turkey, Germany, Italy, France etc. the implementation of universal consensus on ethical first occupied a small street in the Old Town, the Zarafi They were invited also in those countries, the mutual values ​​so necessary in a globalized world, including street, then gradually, during several years, terraces understanding leading to bind nice friendships, some the essential appreciation of human communities, full of youth well into the night multiplied throughout surprisingly durable, but also to strengthen the attitude regardless of their size, and of what they have created. the area rescuing it from the “entrepreneurs” not of appreciation of the built heritage of humanity. They Endorsed by the Ministry of Education of Romania, the necessarily contemptuous of the past, but thirsty for also initiated interesting photo exhibitions dedicated program was presented to over 200 state delegates a substantial profit from the demolition of old houses to the synagogues in Southern Transylvania or about at the General Conference of UNESCO of Paris in and replacing them with much larger buildings. They, the city of Braşov. Of course in the meantime, these 2013. the young people, rescued in this way a few years young people have turned to other activities, but The current exhibition organized by Club Alumnus for 6 before Sighişoara, later, and by their contribution, a have not forgotten the lesson of volunteering, and UNESCO, as a first manifestation on the occasion of UNESCO site. I watched with joyful amazement the were replaced by others, also attached to projects its 15th anniversary, concerns the same goals, the process in both cities despite the fact I can not explain dedicated to promote knowledge about heritage and objectives chosen by renowned photographer George very well how these young people so anchored in the save it. Thus was born an articulated program, titled Dumitriu, are those that the youngsters of Bucharest contemporary, chose instead terraces around glass “Metamorphosis” – it reached its sixth edition this year attend assiduously, such as Cărtureşti Bookstore buildings - they occupied as well, those of the Old Town – which has been presented at UNESCO Paris in an or Sadoveanu Library, and others that are not well around houses literally about to collapse. Meanwhile, exhibition on the occasion of the General Conference known but might arouse interest, especially that are the area was saved, although it is still far from being of that organization in 2009, the same year in which newly and beautifully restored. “Bucharest retrieved” brought that ​​each building has an acceptable standard it started. It is more complex, involving young people means, among other things, the rediscovery by each of preservation. Even though I still can not explain the from different countries in creating scenarios, shooting generation of the capital’s places full of history and phenomenon, I thought that the projects of Alumnus them in different locations with patrimony value, both charm. Club for UNESCO, committed to increase attachment at home and abroad. Another Alumnus Club program and knowledge of young people for the built heritage, with the same objective of valorisation of cultural deserves attention. heritage by the young people, is entitled “Youth and In fact, the club was founded in 2000 by a group of museums”, and took place over several years in people, young students at that time, who although the Village Museum, the Museum of the Romanian elected the undersigned as president, have managed Peasant, the Cotroceni National Museum and the to maintain the average age of less than 25 years. The Golescu Mansion in Argeş district, today the Museum first action in that they were enthusiastically involved of Romanian Viticulture and Pomiculture, with the was to show the capital and other cities of the country participation of young people, but also specialists rich in monuments to other young people from other from different continents. A third international program L e B u c a r e s t r e t r o u v é

La jeunesse bucarestoise a commencé il y a plus de plus de 25 ans. La première action dans laquelle Viticulture et Pomiculture de la Roumanie, avec la dix ans un acte de type «occuper» sans être dirigée ils se sont impliqués avec enthousiasme étaient participation des jeunes, mais aussi des spécialistes par une organisation ou autre. Elle a d’abord occupé de montrer la capitale et d’autres villes riches en de différents continents. Un troisième programme une petite rue de la vieille ville, rue de Zarafi, puis monuments du pays à d’autres jeunes d’autres pays international du club - «Passeport pour une éthique progressivement, en quelques années, des terrasses européens, en Lituanie (la première des actions), en globale» - fait référence à la mise en œuvre de pleines de jeunesse jusqu’au tard dans la nuit se Grèce, Turquie, Allemagne, Italie, France etc. Ils ont consensus des valeurs éthiques universelles, si sont multipliées dans toute la zone, en la sauvant été invités aussi dans ces pays, la compréhension nécessaires dans un monde globalisé, y compris la des “entrepreneurs” pas nécessairement méprisant mutuelle conduisant à la création de bonnes amitiés, valeur essentielle de l’appréciation des communautés le passé, mais avides d’un profit substantiel par la certaines étonnamment durables, mais aussi de humaines, indépendamment de leur taille, et de démolition des maisons anciennes pour les remplacer renforcer l’attitude d’appréciation du patrimoine bâti ce qu’ils ont créés. Approuvé par le Ministère de par des grands bâtiments. Eux, les jeunes, ont sauvés de l’humanité. Le club des jeunes a initié aussi des l’Éducation de la Roumanie, le programme a été de cette manière quelques années avant, la ville de expositions de photos intéressantes dédiées aux présenté à plus de 200 délégués d’états membres Sighişoara, devenue plus tard site UNESCO, y compris synagogues de la Transylvanie du Sud ou à la ville présents à la Conférence Générale UNESCO à Paris 7 avec leur contribution involontaire. J’ai regardé avec de Brasov. Bien sûr, avec le temps, ces jeunes se en 2013. un joyeux étonnement le processus de Sighişoara et sont tournés vers d’autres activités, mais sans oublier de Bucarest sans que je ne puisse pas m’expliquer la leçon du bénévolat, et ils ont été remplacés par L’exposition actuelle organisée par le Club Alumnus très bien comment ces jeunes gens si bien ancrés d’autres, à leurs tour attachés aux projets de la pour UNESCO, en tant que première manifestation dans le monde contemporain ont choisi des terrasses connaissance et de la protection du patrimoine à l’occasion du 15e anniversaire de sa création, se auprès des maisons anciennes littéralement sur ​​le bâti. Ainsi est né un programme articulé, intitulé retrouve dans la ligne des mêmes préoccupations, point de s’effondrer et pas celles autour des bâtiments «Métamorphose», qui a atteint sa sixième édition les objectifs choisis par le si bien connu photographe de verre à leur tour bien occupées. Ces dernières cette année, programme présenté à l’UNESCO Paris George Dumitriu sont ceux que les jeunes bucarestois années, la zone a été sauvée, mais elle est encore dans une exposition à l’occasion de la Conférence fréquentent assidûment, comme la Librairie Cărtureşti loin de la situation où chaque bâtiment à un niveau Générale en 2009, année du début du programme. Il ou la Bibliothèque Sadoveanu, et d’autres qui ne sont de conservation acceptable. Même si je ne peux est plus complexe impliquer des jeunes de différents pas connus, mais pourraient susciter leur intérêt, toujours pas expliquer le phénomène, je pensais que pays dans la création des scénarios filmés dans des en particulier parce qu’ils sont nouvellement et les projets du Club Alumnus pour l’UNESCO engagés endroits différents avec leur valeur patrimoniale, en magnifiquement restaurés. “Le Bucarest retrouvé” à accroître l’attachement et les connaissances des Roumanie et à l’étranger. Un autre programme du club désigne, entre autres, la redécouverte de chaque jeunes sur le patrimoine bâti mérite attention. avec le même objectif de la valorisation du patrimoine génération des lieux de la capitale surchargés culturel pour les jeunes, est intitulé «Jeunesse et d’histoire et de charme. En fait, le club a été fondé en 2000 par un groupe de musées», et a eu lieu pendant plusieurs années dans jeunes à cette époque, des étudiants et des élèves, le Musée du Village, le Musée du Paysan Roumain, bien qui ont élu comme présidente la soussignée, le Musée National de Cotroceni et Golescu Mansion n’ont pas réussi à augmenter la moyenne d’âge de dans le district d’Argeş, aujourd’hui Musée de la 8 M u z e u l d e A r t a˘ C o n t e m p o r a n a˘ Strada Izvor, nr. 2-4

Înfiinţat în anul 2001, muzeului i s-a repartizat un spaţiu extrem de generos în noua aripă de sticlă a Palatului Parlamentului, a doua mare clădire din lume după clădirea Pentagonului. Acest proiect megaloman i-a fost inspirat lui Nicolae Ceauşescu de o idee mai veche a Regelui Carol al II-lea, care-şi propuse ca pe aceleaşi deal, Dealul Arsenalului, să amplaseze un nou sediu al Camerei Deputaţilor. Pentru realizarea obiectivului s-a organizat un concurs în anul 9 1977, câştigat de tânăra arhitectă Anca Petrescu (1949 - 2013), care a condus o echipă de 150 de arhitecţi pentru a lucra detaliile de faţade şi interioare. După realizarea Casei Poporului, denumirea iniţială a clădirii, care i-a atras multe critici arhitectei, dar şi o mare notorietate, ea a mai conceput proiecte în New York, Miami, Paris, Maroc şi Dubai. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă în 1984, dar lucrări s-au mai realizat chiar National Museum of Contemporary Art şi după anul 2000, între altele pentru a amenaja spaţiile muzeale şi o intrare mai apropiată de Founded in 2001, the museum was assigned gustul contemporan. Totodată, pentru muzeu s-a a generous room in the new glass wing of proiectat şi o cafenea cu terasă la ultimul etaj the Parliament House, the second largest de unde se poate admira oraşul. Noua instituţie building in the world after the Pentagon. This şi-a propus de la bun început racordarea megalomaniac project initiated by Nicolae mişcării artelor vizuale din ţară cu cele de pe Ceausescu was realized by architect Anca plan internaţional, prin multiple manifestări Petrescu (1949 - 2013), who led a team of 150 stimulative. architects, the cornerstone being laid in 1984. 10

Musée National d'Art Contemporain

Fondé en 2001, on a attribué au musée un espace très généreux dans la nouvelle aile de verre du Palais du Parlement, le deuxième plus grand bâtiment au monde après le Pentagone. Ce projet mégalomane initié par Nicolae Ceausescu a été conçu par l’architecte Anca Petrescu (1949 - 2013), qui a dirigé une équipe de 150 architectes, la première pierre étant posée en 1984.

C a s a I o n M i n c u S e d i u l O r d i n u l u i A r h i t e c t˛ i l o r Str. Pictor Arthur Verona, nr. 19

Arhitectul Ion Mincu (1852 – 1912), părintele stilului neo-românesc, variantă autohtonă a stilului 1900, a cumpărat pentru sine un imobil plasat la intersecţia străzilor Pitar Moş cu Pictor Arthur Verona, construit de arhitectul Gaetano Burelli între anii 1867-1877 şi locuit o vreme 11 de Ion Luca Caragiale. Începând cu 1890, Mincu a reamenajat casa pe interior şi exterior oferind unul dintre primele exemple ale stilului pe care l-a consacrat şi pentru care s-a inspirat din moştenirea arhitecturală a ţării. Viziunea sa se remarcă îndeosebi la uşile şi ferestrele înalte şi înguste, încadrate de coloane adosate, surmontate de un arc lanciolat purtând în centru un scut cu monograma arhitectului încadrat de ramuri de lauri. Arcul lanciolat – de forma unui vârf de lance – întâlnit şi la alte creaţii ale sale, anterioare sau posterioare amenajării casei proprii, este preluat din arhitectura sfârşitului de secol al XVIII-lea din Bucureşti, un exemplu strălucit fiind reprezentat de pridvorul de la Biserica Stavropoleos, biserică pe care arhitectul Mincu a restaurat-o şi a conceput clădirea alăturată. Ordinul Arhitecţilor din România - prin preşedintele său, arhitectul Şerban Sturdza, cel care a redescoperit clădirea, a declanşat o campanie printre colegi de strângere de fonduri pentru achiziţionarea ei şi a coordonat lucrările de restaurare - are astfel un sediu plin de semnificaţie pentru istoria arhitecturii româneşti.

12 Ion Mincu's House, Architects' Order

The architect Ion Mincu (1852 - 1912), the father of the neo-Romanian style, the local version of Modern Style, fitted out for himself a building constructed between 1867-1877. Specific for his style are the lanceolate arches adorning the windows and doors, arches inspired from those of the Stavropoleos Church, dating from the eighteenth century. The house is now the seat of the Architects’ Order of Romania, who rediscovered, bought and restored it.

13

La Maison Ion Mincu, l'Ordre des Architectes La Maison Ion Mincu, l‘Ordre des Architectes L’architecte Ion Mincu (1852 - 1912), le père de style néo roumain, la version locale du style Art Nouveau, a aménagé pour lui-même un bâtiment construit entre 1867-1877. Spécifiques pour son style sont les arches lancéolés ornant les fenêtres et les portes, arches inspirées de celles de l’Église de Stavropoleos, datant du XVIII e siècle. La maison est maintenant le siège de l’Ordre des Architectes de Roumanie, qui l’a redécouverte, achetée et restaurée. M u z e u l ˛ T ˘ a r a n u l u i R o m â n Şoseaua Kiseleff, nr. 3

14 În pergamentul zidit lângă piatra de temelie în anul 1912, Regele Carol I şi Regina Elisabeta specificau: „Am pus pe locul fostei monetării a Statului şi al palatului Mavrogheni, temelia Muzeului Naţional“. Urmând însă anii de război, lucrările s-au sistat, iar apoi diverse vicisitudini au făcut ca abia în 1938 să fie finalizată prima clădire din Bucureşti construită anume pentru a fi muzeu. Imediat după al doilea război mondial, frumoasa clădire în stil neoromânesc a trebuit să adăpostească Muzeul Româno-Rus, iar apoi Muzeul de Istorie al Partidului Comunist Român. După 1989, pictorul Horia Bernea a readus în clădire vechile colecţii şi a redenumit instituţia Muzeul Ţăranului Român. Probabil însă că iniţiatorul muzeului, istoricul de artă şcolit la Berlin, Alexandru Tzigara Samurcaş, ar fi preferat denumirea dată de el, care acoperea 15 nu numai arta tradiţională ţărănească, ci şi contribuţia orăşenească la formarea unui specific românesc, aşa cum o arată însăşi clădirea concepută de arhitectul Nicolae Ghica- Budeşti, prin îmbinarea maiestuoasă a motivelor arhitecturale caracteristice ţării. Contrastul între cărămida aparentă de un roşu închis, jucată discret de motive geometrice, şi piatra albă a chenarelor, arcelor şi coloanelor, conferă clădirii o sobră eleganţă. Este un muzeu care s-a regăsit, devenind una dintre cele mai vii instituţii culturale ale capitalei, iubită de tinerii ei. Museum of the Romanian Peasant

In the parchment built near the cornerstone in 1912, King Carol I and Queen Elisabeth specified: „We founded the National Museum on the place of the former State Monetary Assets and Mavrogheni palace”. The Neo-Romanian style building designed by architect Nicolae Ghica-Budeşti combines majestically dark red brick with white stone frames and columns. 16

Le Musée du Paysan Roumain

Dans le parchemin bâti près de la pierre angulaire en 1912, le Roi Carol I et la Reine Élisabeth précisaient: «Nous avons fondé le Musée National sur le lieu de l’ancien Hôtel de la Monnaie et du palais Mavrogheni». Le bâtiment de style néo- roumain conçu par l’architecte Nicolae Ghica- Budeşti combine majestueusement la brique rouge foncé avec la pierre blanche des cadres et des colonnes. B i s e r i c a B u c u r C i o b a n u Strada Radu Vodă, nr. 33

17 Bucur-the-Shepherd Church Bucur Ciobanu, spune legenda, ar fi construit o biserică de lemn, pe una dintre colinele pe atunci Bucur the Shepherd, says the legend, would păduroase ale Dâmboviţei. În 1416, Mircea cel have built a wooden church on one of the hills, Bătrân ar fi înlocuit biserica din lemn cu una din then forested, by the river Dâmboviţa. The current zid, care a fost distrusă de turcii lui Sinan Paşa shape belongs to the XVII th century with the în 1595 când au ocupat Bucureştiul. A urmat classic simplicity of the Romanian architecture: de o nouă zidire de către călugării Mănăstirii white walls, wooden hall with columns, shingles Radu Vodă în secolul al XVII-lea, cea care s-a roof, simple tower with wide fronts-roofs. The păstrat în mare până în zilele noastre. Biserica historian Nicolae Iorga, comparing different a păstrat simplitatea clasică a arhitecturii sources, says: „it was there the birthplace of the româneşti: pereţi drepţi zugrăviţi în alb, city”. pridvorul cu arcade polilobate şi stâlpi din lemn, acoperişul din şindrilă, turla simplă cu streaşină largă şi o cupolă în formă de ciupercă. Uşa şi ferestrele sunt decorate cu ancadramente din piatră sculptată ca urmare a îngrijitei restaurări a arhitectului Grigore Cerchez la începutul secolului al XX-lea. În interior, biserica nu a fost niciodată pictată, pereţi văruiţi în alb punând 18 în valoare catapeteasma din 1705 semnată de un zugrav Ioan. Ample lucrări de consolidare a colinei, a bisericii, cercetări arheologice au fost demarate în 2007, care au adus noi mărturii despre vechimea bisericii, printre care trei trepte din piatră aflate la doi metri sub nivelul actual, probabil aparţinând construcţiei din 1416. Dar încă din 1939, Nicolae Iorga, prin confruntarea a diverse surse, confirma tradiţia orală afirmând L'Église de Bucur le Berger „acolo e leagănul cetăţii“. Le berger Bucur, dit la légende, aurait construit une église en bois sur l’une des collines, alors boisées, de la rivière Dâmboviţa. La forme actuelle appartient au XVII-e siècle avec la simplicité classique de l’architecture roumaine: les murs blancs, la porche en bois avec des colonnes, le toit de bardeaux, la tour simple avec les avant-toits larges. L’historien Nicolae Iorga, en confrontant diverses sources, a affirmé: «là- bas a été le berceau de la ville». 19 C e n t r u l d e C u l t u r a˘ A r h i t e c t u r a l ˘ a Strada J. L. Calderon, nr. 48

20 Strada Jean Louis Calderon, o paralelă aflată între Bulevardul Magheru şi strada Vasile ˘ Lascăr , prezintă un plăcut amestec curentele arhitecturale europene, de la istorism la Art- ˘ Déco, ca micul bloc în care au locuit cunoscuţii colecţionari Elisabeta şi Moise Weinberg cu a lor colecţie de „utilitate publică“. Câteva case mai încolo, este o reşedinţă impozantă, în stil neo- gotic, construită în 1898, prezentând similitudini stilistice cu clădirea Carului cu bere a arhitectului Zigfrid Kofczinsky ridicată cu vreo trei ani mai devreme. Acesta fusese chemat în ţară de Regele Carol I pentru a se alătura echipei de arhitecţi care lucrau la Castelul Peleş şi Palatul Culturii din Iaşi. Casa din strada Calderon a aparţinut iniţial lui Aron Iacob, apoi lui Solomon Bally – nume de familie sefard care apare în documentele bucureştene încă din secolul al XVIII-lea, când un zaraf şi negustor Mentes Bally se bucura de aprecierea domnitorului Mavrocordat. Bogatul repertoriu neogotic al 21 casei – medalion cu scuturi, coloana neogotică ce desparte ferestrele în arce trilobate lanceolate din balconul de la stradă, loggia cu arce polilobate traforate deasupra intrării principale decorată la rândul ei cu mai multe muluri lanceolate – este bine conceput şi stăpânit de arhitect, fără a da impresia de prea mult, ci de nobilă eleganţă. 22

Centre de Culture Architecturale

La résidence de style néo-gothique construite en 1898 présente des similitudes stylistiques avec l’immeuble «Caru cu bere» par l’architecte Architectural Culture Center Zigfrid Kofczinsky. Appelé en Roumanie par le roi Carol I, il a travaillé au château de Peleş et The Neogothic style residence built in 1898 The house in Calderon Street belonged a time to au Palais de la Culture de Iaşi. La maison dans presents stylistic similarities to the building „Caru Solomon Bally - Sephardic surname mentioned la rue Calderon a appartenu pour une période cu bere“ by the architect Zigfrid Kofczinsky. in Bucharest documents since the eighteenth de temps à Salomon Bally - nom séfarade Called in Romania by King Carol I, he worked century. mentionné dans les documents Bucarestois at Peles Castle and the Palace of Culture in Iasi. depuis le XVIIIe siècle. U n i u n e a A r h i t e c t˛ i l o r d i n R o m â n i a Strada Dem Dobrescu, nr. 5

23 Într-un colţ al Pieţei Revoluţiei se află o clădire care îmbină două etape de construcţie la o distanţă de mai bine de un secol una de alta: prima din zidărie, în stilul neo-renascentist francez, şi a doua care se ridică deasupra ei, o clădire a vremurilor noastre. Este rodul nu al voinţei arhitecturale, ci al istoriei dramatice a ultimilor o sută de ani. O casă nu prea mare şi nici prea luxoasă a Bucureştiului din preajma anului 1900 a devenit în perioada comunistă, dată fiind proximitatea ei cu clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist, unul dintre sediile Direcţiei a V-a a Ministerului de Interne, direcţie de securitate şi gardă a demnitarilor, în primul rând a soţilor Ceauşescu. În 23 decembrie 1989, spre sediul respectiv s-a tras cu armament greu de către armată suspectându-se că acolo s-ar afla „teroriştii“. Pe măsură ce apele s-au liniştit, s-a hotărât ca vechea clădire să devină sediul Uniunii Arhitecţilor din România, care 24 să găsească modalitatea de a conserva acest martor al istoriei. Arhitecţii Dan Marin şi Zeno Bogdănescu au integrat faţadele cu urmele de incendiu din timpul revoluţiei ridicând deasupra un neutru paralelipiped de sticlă (1992-2003). Nimic însă nu mai aminteşte de casa logofătului Nae Bâţcoveanu, plină cu tablouri, plante rare şi păsări exotice, care se afla aici în veacul al XIX- lea.

Union des Architectes de Roumaine

Dans un coin de la Place de la Révolution on trouve un bâtiment qui combine deux étapes de construction à une distance de plus d’un siècle: la première dans le style néo-renaissance français et l’autre, au-dessus, un parallélépipède de verre. Les architectes Dan Marin et Zeno Bogdănescu ont préservé la maison brûlée pendant la révolution de 1989 en tant que témoin de l’histoire.

25

Union of Romanian Architects

In a corner of the Revolution Square there is a building which combines two stages of construction at a distance of more than a century: the first one in the French neo-renaissance style and the other one, above, a glass parallelepiped. The architects Dan Martin and Zeno Bogdanescu protected the house burned during the revolution of 1989 as a witness of the history. B i s e r i c a S f â n t u l G h e o r g h e N o u Bulevardul I. C. Brătianu, nr. 49

Nu întâmplător Kilometrul Zero al României se află în faţa acestei biserici. Istoria ei este legată de Mihai Viteazul şi soţia sa, Doamna Stanca, 26 care au înzestrat-o cu preţioase moaşte, de Constantin Brâncoveanu care o transformă în cea mai importantă ctitorie a sa din capitală, de Mihai Eminescu, care a avut în această biserică slujba de înmormântare. Legată de aceste trei mari nume, biserica este din punct de vedere simbolic, nu numai centrul capitalei, dar şi al ţării. Iniţial construită din lemn, cu temelie din pietre de râu, ea a fost reconstruită în zid în secolul al XV- lea de Dobruş Banul. Constantin Brâncoveanul o rezideşte înconjurând-o cu un han pe toate cele patru laturi, o adevărată fortăreaţă care includea şi un palat patriarhal, biserica fiind sfinţită în 1707 în prezenţa domnitorului şi a patriarhilor Ierusalimului şi Alexandriei. Executarea de către turci la Instambul în ziua de 15 august a anului 1714, a celor patru fii ai domnitorului – Constantin, Radu, Ştefan, Matei – urmată de a lui însuşi, a însemnat şi pentru soţia sa Maria 27 28 un greu martiriu şi o dureroasă misiune: ea reuşeşte în 1720 să-i aducă în secret rămăşiţele pământeşti în ţară, îngropându-le în biserică sub L'Église du Saint-George-le-Nouveau o anonimă placă de marmură. Afectată grav de cutremurele din 1802, 1804, şi 1838 şi marele Le Kilomètre Zéro de la Roumanie se trouve incendiu din 1847, a urmat o primă restaurare, en face de l’église parce que son histoire est după care biserica a primit actuala denumire. symboliquement importante non seulement New St. George's Church pour la capitale, mais aussi pour l’ensemble du pays. Fondée par Constantin Brancoveanu, The Zero Kilometer of Romania is in front of exécuté par les ottomans à Istanbul le 15 août the church because its history is symbolically 1714, l’église est aussi son tombeau. Gravement important not only for the capital, but also for touchée par plusieurs tremblements de terre, il the whole country. Established by Constantin y avait une première restauration et par la suite Brancoveanu, executed by the Ottomans in l’église a reçu le nom actuel. Istanbul on August 15th, 1714, the church is also its grave. Seriously affected by several earthquakes, there was an initial restoration after the church received the present name. A r C u b Str. Batiştei, nr. 14

Elegantul sediu al Arcubului a fost construit între 1932-1934 pentru a adăposti „Palatul Funcţionarilor Municipiului Bucureşti“, fiind unul dintre rarele exemple de arhitectură monumentală Art-Deco din capitală, creaţie a arhitecţilor Radu Culcer şi Ioan C. Roşu. Apoi a adăpostit cel mai luxos cinematograf din 29 Bucureşti, cinematograful Fantasio. Imediat după război, clădirea a fost rechiziţionată şi dată fiind calitatea ei, a devenit sediul organizaţiei ARLUS – Asociaţia română pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică, acest fenomen petrecându-se în mai toate marile oraşe din ţară unde clădiri frumoase şi impozante au devenit sediile acestei organizaţii. Festivitatea de inaugurare era astfel prezentată de „Scanteia“: „Sala era bogat impodobită cu steaguri sovietice şi româneşti. Pe scenă, doua mari portrete: al Generalissimului Stalin şi al M.S. Regele Mihai I al României, iar în mijloc un bust al lui Vladimir Ilici Lenin“. Organizaţia a fost dizolvată în 1964, dar clădirea a fost restaurată abia de câţiva ani, fiind din nou puse în valoare rafinatele ei ornamentaţii Art-Deco. Adăposteşte în prezent Centrul de proiecte culturale al Municipiului Bucureşti, o destinaţie potrivită pentru cel mai interesant şi împlinit exemplu de arhitecură Art Deco, un volum sculptural, din fericire izolat de clădirile din apropiere, cu un interior pe măsură în marmură cu vene contrastante, lemn nobil şi oglinzi.

30 31

Cultural Center of the Bucharest Municipality Centre Culturel du Municipe de Bucarest

Built between 1932-1934 as „Employees’ Palace Construit entre 1932-1934 comme «Le Palais des of the Bucharest Muncipality” by the architects Fonctionnaires du Municipe Bucarest» par les Radu Culcer and Ioan C. Roşu, it represents one architectes Radu Culcer et Ioan C. Roşu, est l’un of the rare examples of monumental architecture des rares exemples d’architecture monumentale Art Deco of the capital, with refined decoration Art Déco de la capitale, à la décoration raffinée specific to this style. Then it housed the most propre à ce style. Par la suite, il a abrité le cinéma luxurious cinema in Bucharest, but the building le plus luxueux de Bucarest, mais le bâtiment was later neglected, being carefully restored just a ensuite été négligé, étant restauré avec soin a few years ago. uniquement il y a quelques années. B i b l i o t e c a M e t r o p o l i t e a n ˘a B u c u r e s t˛ i Str. Tache Ionescu, nr. 4

Bucureştiul şi-a câştigat supranumele de „Micul Paris“ datorită clădirilor sale asemănătoare, dar la o scară mai mică, cu cele din capitala Franţei, construite uneori de arhitecţi francezi veniţi în ţară în căutare de comenzi, alteori de români şcoliţi la Paris sau pur şi simplu de arhitecţi autohtoni adaptaţi la cerinţele clientelei. Şi sediul Bibliotecii Metropolitane, clădire construită în anul 1907 drept reşedinţă particulară a unui jurist şi om politic poartă caracteristicile stilului eclectic francez, numit uneori şi „style Beaux-Arts“ 32 datorită instituţiei de învăţământ din Paris care l-a conceput şi promovat. Stilul se caracterizează prin simetrie şi o strictă ordonare a bogatului vocabular ornamental, astfel încât clădirea să pară somptuoasă, dar nu încărcată. Acestor cerinţe le corespunde şi sediul Bibliotecii Metropolitane, cu faţada bogat decorată cu coloane, balcoane cu console, cornişe la ferestre şi o bine păstrată intrare în fier forjat şi sticlă, inclusiv a marchizei şi a felinarului. Instituţia bibliotecii are o veche tradiţie în capitală, primele colecţii de cărţi fiind formate în mănăstiri şi la mitropolie. În 1831 se emite regulamentul bibliotecilor publice şi se deschide prima instituţie de acest fel din Bucureşti în cadrul Colegiului Sfântul Sava care preia fondul de carte al mitropoliei. Recent restaurată, clădirea centenară a câştigat şi în funcţionalitate fiind folosită inclusiv curtea pentru programul „Lectură în grădină“. 33 Metropolitan Library of Bucharest

Bucharest has earned the nickname of „Little Paris” thanks to the similarity of the buildings, but on a smaller scale, with those of the French capital. So is this building built around 1900 as the private residence of a politician, wearing French eclectic style features as the richly decorated stucco façade and the beautiful wrought iron entry.

34

Bibliothèque Métropolitaine de Bucarest

Bucarest a gagné le surnom de «Petit Paris» car ses bâtiments sont similaires, mais à une plus petite échelle, avec ceux de la capitale française. De même que le bâtiment construit dans les années 1900 comme résidence privée d’un politicien porte les signes du style éclectique français avec sa façade richement décorée en stuc et une belle entrée en fer forgé. P a l a t u l P a t r i a r h i e i Aleea Dealul Mitropoliei, nr. 25

Clădirea în stil neoclasic a fost plănuită cu devenit mitropolie, iar în secolul al XIX-lea, după destinaţia de Cameră a Deputaţilor de către apariţia corpurilor legiuitoare, acestea îşi aveau arhitectul Dimitrie Maimarolu (1859 – 1926), sediul pe lângă mitropolie întrucât capul bisericii printre alte lucrări ale sale fiind de amintit Cercul era conducătorul de drept al acestora. Noul palat Militar şi Biserica Armenească. A fost prima construit de Maimarolu are faţada principală lucrare de beton armat din ţară construită între înspre biserica patriarhală cu un impozant anii 1906-1908, înlocuind vechea clădire în peristil format din şase coloane ionice. Cupola care deputaţii hotărâseră Unirea Principatelor clădirii, aflată deasupra sălii de şedinţă, este axa Române în 1864 prin alegerea domnitorului de compoziţie a construcţiei, iar faţada laterală Alexandru Ioan Cuza. Pe aceste locuri era dinspre Piaţa Unirii este asemănătoare, ornată 35 o zonă de vii aparţinând domniei până când cu pilaştrii pe două nivele. Privind dinspre strada domnitorul Constantin Şerban Basarab Cârnul şi Naţiunile Unite, se pot remarca patru nivele ale soţia sa Bălaşa au construit între anii 1653-1658 edificiului, câştigate prin amplasarea în pantă, al o mănăstire cu hramul Sfinţii Constantin şi Elena, treilea nivel fiind cel în care se intră prin faţada hram păstrat până astăzi de biserica patriarhală. principală. Imediat după sfinţire, biserica mănăstirii a 36 Patriarchial Palace

The neoclassical style building with six Ionic columns was planned by the architect Dimitrie Maimarolu (1859 - 1926), his other works including the Military Circle and the Armenian Church. Bound to be the Chamber of Deputies, it was the first reinforced concrete work in the country built between 1906-1908, replacing the old building where deputies had decided the Union of the Romanian Principalities in 1864.

37

Le Palais de la Patriarchie

Le bâtiment de style néo-classique avec six colonnes ioniques a été planifié par l’architecte Dimitrie Maimarolu (1859 - 1926), ses autres œuvres étant le Cercle de l’Armée et l’Eglise Arménienne. Faisant service de Chambre des députés, il a été le premier travail en béton armé dans le pays construit entre 1906- 1908, en remplaçant l’ancien bâtiment où les députés avaient décidé l’Union des Principautés Roumaines en 1864. L i b r a˘ r i a C ˘a r t u r e s˛ t i V e r o n a Strada Pictor Arthur Verona, nr. 13-15

38 Casa în stil neoclasic construită în 1883 de fruntaşul liberal Dimitrie Sturdza, ulterior prim- ministru şi preşedinte al Academiei Române, a reintrat în proprietatea descendenţilor în anul 2000, fiind restaurată de arhitectul Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor. Acesta povesteşte că străbunicul său iubea foarte mult cărţile, a donat cărţi Academiei Române, iar casa lui era „un loc de întâlnire, un fel de spaţiu public… Veneau intelectuali, oameni politici, oameni de cultură să discute în saloanele acestei case. Vizavi era casa Marghiloman, casa lui Titu Maiorescu. În această zonă era un nucleu al vieţii politice şi intelectuale din acea perioadă“. Arhitectul a decis ca acest loc încărcat de viaţă culturală să primească destinaţia de librărie dar să păstreze aerul primitor al unei case de locuit, 39 condiţii cu care proprietarii afacerii Cărtureşti au fost de acord. În 2008, librăria s-a extins, cumpărându-se şi casa de alături, fostul Teatru Ion Creangă. Acesta, recuperat de proprietarii de drept care l-au vândut la rândul lor unor vânători de profit, era în pericol să fie demolat şi înlocuit de o construcţie cu multe etaje. Cei de la Cărtureşti au hotărât să cumpere ei imobilul şi împreună cu Şerban Studza au început şi restaurarea acestei case, deschizând şi o cafenea în grădină.

Bookstore Cărtureşti - Verona

The house built in 1883 for the liberal ruler Dimitrie Sturdza, then prime minister, has rejoined the family property in 2000 and was restored by the architect Şerban Sturdza, president of the Architects’ Order. He decided that it should be a bookstore given the passion for books of his ancestor while keeping the welcoming air of a house.

40

Librairie Carturesti – Vérone

La maison construite en 1883 pour l’homme politique libéral Dimitrie Sturdza, puis premier ministre, a rejoint la propriété familiale en 2000, étant restaurée par l’architecte Şerban Sturdza, président de l’Ordre des Architectes. Il a décidé qu’elle devrait avoir la destination de librairie compte tenu de la passion pour les livres de son ancêtre et en même temps garder l’air accueillant d’une maison. B i b l i o t e c a C e n t r a l a˘ U n i v e r s i t a r a "C a r o l I" Calea Victoriei, nr. 88

41

Construcţia Fundaţiei Carol I a început în 1891, căsătorit cu Ana Ghica, mare caimacam înainte din voinţa regelui de a aniversa 25 de ani de de Unire, dar după dispariţia sa în 1874, casa şi-a domnie prin înfiinţarea unui „aşezământ spre pierdut treptat aspectul falnic de odinioară, regele binele tineretului universitar“. Iniţial s-a ridicat cumpărând locul. Fundaţia a avut o strălucită aripa din dreapta cu faţada la strada Oneşti, activitate culturală în perioada interbelică, aici inaugurată de rege în anul 1895, şi abia în 1911, conferenţiind Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, s-a continuat cu partea centrală şi aripa din Mircea Eliade, Constantin Noica ş. a., precum şi stânga terminate în 1914. Regele a încredinţat numeroşi invitaţi străini. Redusa doar la rolul de întregul proiect arhitectului Paul Gottereau, care bibliotecă în perioada postbelică, clădirea a fost mai concepuse şi Palatul Regal – situat vizavi cu grav avariată în timpul Revoluţiei din 1989 când care clădirea fundaţiei se echilibrează armonios, s-au pierdut colecţii inestimabile de manuscrise reşedinţa princiară de la Cotroceni şi Palatul şi carte veche. Operaţiile de restaurare a clădirii CEC-ului. Pe locul fundaţiei fusese casa lui şi de extindere au durat mai mult de două decenii, Iancu Manu, boier fanariot cu rădăcini veneţiene, până în 2011. Central University Library “Carol I”

Begun in 1891, by the will of King Carol I to establish a „settlement for the benefit of academic youth”, the building was completed in 1914, a work of the French architect Paul Gottereau, who designed also the Royal Palace, the princely residence of Cotroceni and the Palace of the Deposits and Consignments. The building was severely damaged during the Revolution of 1989.

42

La Bibliothèque Centrale Universitaire Carol I

Commencé en 1891, par la volonté du roi Carol I d’établir un «établissement au profit de la jeunesse universitaire», le bâtiment a été achevé en 1914, œuvre de l’architecte français Paul Gottereau, qui a également conçu le Palais Royal, la résidence princière de Cotroceni et le Palais des Dépôts et Consignations. Le bâtiment a été gravement endommagé pendant la Révolution de 1989. C a s t e l u l V l a d ˛ T e p e ˛ s Strada Candiano Popescu, nr. 6

43

Castelul Vlad Ţepes din Parcul Carol a fost construit în 1906 ca unul dintre pavilioanele Expoziţiei Generale Române organizate cu ocazia a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Replică a cetăţii construită de domnitor la Poienari în Cheile Argeşului, a fost realizată de Ştefan Burcuş şi Victor Ştefănescu, arhitecţi-şefi ai expoziţiei, şi a fost gândită de aceştia prin construirea turnului înalt de 23 de metri ca un punct de panoramare a expoziţiei şi a capitalei, dar şi ca soluţie pentru a masca turnul de apă necesar vastei expoziţii care acoperea întreg parcul de azi. De altfel, cu prilejul acestei expoziţii s-a amenajat terenul numit până atunci „Câmpia Libertăţii 1848“ şi atunci s-au realizat mai multe replici ale unor monumente din ţară. Alura medievală a construcţiei este dată de turnuri, zidul crenelat, contrafortul puternic al turnului mare şi folosirea în zidărie a pietrei naturale în alternanţă cu cărămida aparentă. Castelul a avut mai multe destinaţii nepotrivite de-a lungul timpului, care au degradat clădirea. Devenind din 2004 sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, prin directorul său, colonel Marian Popescu, s-au iniţiat lucrări ample de restaurare, primele de care beneficiază monumentul.

Vlad Tepes' Castle

The Castle Vlad Tepes situated in the Carol Park was built in 1906 as one of the pavilions of the 44 Romanian General Exhibition organized on the occasion of 40 years of reign of King Carol I. It is about a replica of the fortress Poienari built by the prince in the mountains, replica realized by the architects Ştefan Burcuş and Victor Ştefănescu.

Le Chateau Vlad Tepes

Le Château Vlad Ţepes situé prés du Parc Carol a été construit en 1906 comme l’un des pavillons de l’Exposition Générale Roumaine organisée à l’occasion de 40 ans de règne du Roi Carol I. Il s’agit d’une réplique de la forteresse Poienari construite par le voïvode dans les montagnes, réplique réalisée par les architectes Ştefan Burcuş et Victor Ştefănescu. S˛ c o a l˘ a C e n t r a l a Str. Icoanei, nr. 3-5

45 Înfiinţată în 1851 de domnitorul Barbu Ştirbey ca „Pensionat Domnesc de Demoazele“, şcoala primeşte abia în 1890 un local adecvat, creat de arhitectul Ion Mincu. Inspirat de arhitectura românească mănăstirească a secolelor XVII şi XVIII, el concepe clădirea cu o curte interioară dreptunghiulară mărginită pe cele patru laturi de o galerie cu arcade închise cu geamuri, galerie care asigură accesul la toate încăperile. Arcele lanceolate sprijinite de colonete de piatră decorează pe exterior aceste coridoare. 46 Acestora li se adaugă plăcile decorative din ceramică smălţuită policrom, între care cele treflate conţinând monograma şcolii şi brâul care desparte etajele. Tot în ceramică sunt trecute pe faţadă cu litere arhaizate numele unor ilustre personalităţi feminine ale istoriei noastre: Elena Rareş, Doamna Chiajna, Domniţa Bălaşa, Elena Cuza, Carmen Silva ş. a. Sub streaşina adâncă, lemnul vopsit în albastru şi roşu alternează cu mici console de ceramică verde. Piatra sculptată este folosită la bogatul ancadrament al intrării principale. Cu toată ornamentaţia complexă, impresia pe care o lasă monumentul este aceea de elegantă simplitate. De la bun început, creaţia lui Mincu a atras aprecierile unanime ale specialiştilor care o consideră nu numai cea mai izbutită operă a sa, ci şi cea mai inovatoare clădire în stil neoromânesc, influenţând decisiv arhitectura românească a deceniilor următoare.

Central School

Inspired by Romanian monastery architecture of the seventeenth and eighteenth centuries, Ion Mincu designs in 1890 for the school a building with a courtyard lined with an arcaded gallery. The lanceolate arches supported by stone columns decorate the corridors’ outside. Polychrome glazed ceramic, painted wood and carved stone complete the ornamentation, while leaving the impression of elegant simplicity.

47

École Centrale

Inspiré par l’architecture des monastères roumaines des XVII-e et XVIII-e siècles, Ion Mincu a conçu en 1890 pour l’école un bâtiment avec une cour bordée d’une galerie à arcades. Des arcs lancéolés soutenus par des colonnes en pierre ornent la partie extérieure des couloirs. La céramique émaillée polychrome, le bois peint et la pierre sculptée complètent l’ornementation, tout en laissant l’impression d’une élégante simplicité. P a s a j u l B a s a r a b Între Şoseaua Nicolae Titulescu şi Şoseaua Grozăveşti

48 Realizare spectaculoasă a ultimilor ani, pasajul denivelat suprateran este o soluţie elegantă de supra-traversare a căilor ferate ce-şi au capetele de linie la Gara de Nord, a unor artere circulate şi a Dâmboviţei. Ideea construirii unui pasaj a apărut în anii ’30, construirea Podului Grant în anii ’70 nereuşind să rezolve problemele de circulaţie. Noul pasaj este susţinut de 3.000 de cabluri conectate la piloni cu o înălţime de 84 de metri, cablurile fiind înclinate tip harpă. Lăţimea podului este de 44 metri – un record pentru Europa, iar lungimea este de aproape doi kilometri. Cea mai importantă lucrare de inginerie civilă din ţară în prag de nou secol a Le Passage Basarab fost concepută de Institutul Proiect Bucureşti şi realizată cu concursul a numeroşi specialişti Brillant en argent et blanc en plein jour, mais aussi români şi străini din domeniul construcţiilor. la nuit par un éclairage architectural, le passage Opinia publică a întâmpinat cu simpatie noua est une solution élégante et majestueuse de construcţie, văzând-o ca pe o necesară racordare surpasser les chemins de fer, les autoroutes et la arhitectura de azi, şi din acest motiv, din 2011 la rivière Dâmboviţa. Le passage est soutenu par s-au organizat pe pasaj evenimente populare ca 3000 câbles inclinés de type harpe, connectés 49 maratoane nocturne sau defilări de automobile aux piliers de 84 mètres de haut. La largeur du prestigioase. Silueta maiestuoasă şi elansată pont est de 44 mètres - un record pour l’Europe. este pusă în evidenţă de cromatica în argintiu şi alb, strălucind în lumina soarelui, iar în timpul nopţii este obţinut prin iluminatul arhitectural un efect spectaculos.

Basarab Overpass

Shining in silver and white by day, but also by night through the architectural lighting, the overground passage is an elegant and majestic solution to over-crossing railways, motorways and Dâmboviţa River. The passage is supported by 3,000 cables, harp type inclined, connected to pillars 84 meters tall. The width of the bridge is 44 meters – a record for Europe. Proiect finanțat în programul București 555

FRACCU

United Nations Romanian Federation of Educational, Scientific and Associations, Clubs Cultural Organization and Centers for UNESCO

Oranizaţia Naţiunilor Unite Federaţia Română a pentru educaţie, Asociaţiilor, Cluburilor stiinţă şi cultură şi Centrelor pentru UNESCO

Member of the World Federation for UNESCO Clubs, Centers and Associations (WFUCA)