Monumente Ale Culturii
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
D II N G R à D II N A E D II T O R II A L à Gheorghe MOLDOVEANU MONUMENTE ALE CULTURII olaborarea dintre Ioan ale istoriei românilor transilvãneni, Chindriº ºi Niculina Iacob Scrieri etnosociologice , cu Scurte Cîn domeniul repunerii în cir- observaþii asupra Bucovinei , repuse în culaþie a unor opere reprezentative ale circuitul cultural dupã îndelungã culturii româneºti a devenit deja vreme, ºi Corespondenþã . Realizînd o cunoscutã. În anul 2005, ajutaþi ºi de ediþie criticã ce se respectã, autorii au alþi colaboratori, au realizat ediþia prin- adãugat un amplu studiu, O enigmã ceps a Bibliei lui Petru Pavel Aron, numitã Ioan Budai-Deleanu , o vastã prima traducere a Vulgatei în limba bibliografie, pe mãsura interesului pe românã, Biblia Vulgata, Blaj, 1760- care învãþatul l-a stîrnit urmaºilor, ºi o 1761, Editura Academiei Române, în 5 temeinicã notã asupra ediþiei, datoratã volume, urmînd toate canoanele unei numeroaselor probleme puse de inter- ediþii critice, ºi cuprinzînd ºi douã pretarea grafiei ºi ortografiei (textele studii temeinice, Testamentul lui Petru fiind scrise de autor în românã, cu Pavel Aron , de Ioan Chindriº, ºi Limba grafie latinã ºi chirilicã, dar ºi în latinã ºi stilul Vulgatei de la Blaj , de ori germanã), iar la sfîrºit note ºi Niculina Iacob, ambele republicate ulterior în volumul comentarii, menite sã lãmureascã natura ºi cauzele Petru Pavel Aron , Editura Astra, Blaj, 2007. diferitelor intepretãri ale faptelor adnotate ºi comen- Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, al tate. cãrei director este chiar Ioan Chindriº, a iniþiat În acelaºi an, cei doi aduceau la luminã, la aceeaºi realizarea unei Integrale antologice a ªcolii Ardelene , editurã, sub auspiciile Bibliotecii Academiei Române al cãrei prim numãr a apãrut, sub îngrijirea aceloraºi, în din Cluj-Napoca ºi ale Societãþii Culturale „Augustin anul 2010, la Editura Galaxia Gutenberg, Samuil Micu Bunea“, cea de a doua ediþie a lucrãrii lui Augustin în mãrturii antologice , o amplã imagine a contribuþiei Bunea Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenþiu corifeului ardelean la dezvoltarea culturii româneºti, Klein (1728-1751) , publicatã prima datã în 1900, cînd fie cã e vorba despre pagini din Biblia tradusã de Micu „Biserica Românã Unitã cu Roma era înfioratã de o (aceastã operã fiind ºi subiectul tezei de doctorat a efervescenþã culturalã aparte, prilejuitã de evenimentul Niculinei Iacob), prozã asceticã sau poezie religioasã, jubiliar al împlinirii a 200 de ani de la intrarea fie cã e vorba despre pagini de gramaticã ori lexicolo- românilor ardeleni în familia confesiunilor catolice de gie, istorie sau filozofie, corespondenþã. Fiecare capi- rit bizantin“ (p. 5). tol pune în luminã formaþia de teolog, filolog, istoric, Sînt trei aspecte care intereseazã în cazul acestei filozof, scriitor, epistolier a lui Samuil Micu ºi este lucrãri: perioada cu care facem cunoºtinþã, modalitatea reprezentat de pagini remarcabile pentru cultura româ- de abordare a autorului, valoarea ediþiei. nescã, pe care „le-ar fi selectat însuºi autorul dacã ar fi 1. Dupã 1700 a început pentru românii ardeleni o fost pus în situaþia sã se autoreprezinte în ceea ce are el perioadã de mari speranþe privind încetarea statutului mai bun, mai aproape de suflet, mai profetic ca mesaj lor de naþiune toleratã, în urma promisiunilor fãcute de pentru viitorime, din uriaºa sa operã“ (p. 23). împãratul Leopold I cu ocazia unirii cu Roma. În anul 2012 Integrala a apãrut cu nr. 2, Ioan Episcopul Ioan Inocenþiu Klein a fost primul care a Budai-Deleanu în mãrturii antologice , Editura Napoca solicitat autoritãþilor punerea în practicã a promisiu- Star. Volumul cuprinde Scrieri beletristice , reprezen- nilor fãcute, „cuvintele promise sã se facã trup. El, tate de epopee ( Þiaganiada , în variantele A, B, C), luînd în serios promisiunile împãrãteºti, nu s-a odihnit, poem eroic ( Trei viteji ), teatru ( Temistoclu ), poezie, pînã în exil, sã le ºi înfãptuiascã. Vedea cã Diploma aforisme, Scrieri lingvistice ºi lexicografice , Scrieri leopoldinã a doua este esecutatã în punctele îngreunã- istorice , privind Transilvania ºi interpretãrile eronate toare pentru biserica ºi naþiunea sa ºi, de aceea, cerea 36 Revista românã nr. 2 (72) / 2013 sã se esecuteze ºi în punctele favorabile“ (p. 69). p. 117, nu încalcã principiul obiectivitãþii. Acribia Constatînd cã „soartea mea, a clerului unit ºi a naþiunii ºtiinþificã ºi discernãmîntul logic, importanþa acordatã române este mai grea decît a fost mai înainte“ (p. 117), ºi seriozitatea investitã fac ca aceastã lucrare sã fie cã „românii, din cauza urii naþionale faþã de ei, nu se „neegalatã încã, în pofida numeroaselor contribuþii la pot bucura de nici o protecþiune, cãci cine ar vrea sã-i viaþa ºi activitatea episcopului revoluþionar apãrute în apere publice, îndurã prigonire tot aºa de mare ca ºi alt rãstimpul de peste un secol de la prima ediþie“ (p. 20). român nãscut (p. 117), cerea repunerea românilor în 3. Considerînd cartea lui Augustin Bunea „una din- drepturile lor vechi: „pãmînturile cari odinioarã le tre cele mai ciudate absenþe din bibliotecile României aveau iobagii, dar s-au ocupat din partea domnilor, sã ºi de pe piaþa cãrþii în general“ (p. 37), cei doi ºi-au li se restituiascã. În Þara Regeascã, adicã între saºi, sã asumat rãspunderea realizãrii unei lucãri în acord cu se ºteargã de tot iobãgia, cãci acolo nu sînt iobagi, ci toate rigorilor unei ediþii critice. A rezultat o ediþie de þãrani liberi (libertini) , totuºi oficialii saºi îi silesc la cea mai înaltã þinutã, bazatã pe „confruntarea perma- robote“ (p. 110). Cum Dieta Transilvaniei nentã cu manuscrisul ºi, în consecinþã, cu semnalarea recunoscuse, fie ºi în parte, drepturi pentru nobilii tuturor diferenþelor dintre maculator ºi ediþia tipãritã“ români, Inocenþiu Klein, singurul reprezentant al (p. 38). Pentru a pune cartea la îndemîna cît mai mul- românilor în Dietã, cerea ca ºi românii iobagi „sã fie tor cititori ºi þinînd seama chiar de observaþia autoru- recunoscuþi ca egali cu iobagii celorlalte naþiuni“ (p. lui, cã „foarte puþini sînt cari pot pricepe scrierile ºi 127). Aceastã atitudine a episcopului unit nu putea sã documentele apãrute în limbi strãine“ (p. 45), autorii placã autoritãþilor maghiare, care l-au prezentat Curþii ediþiei au procedat astfel încît „nici un text, fragment, vieneze ca bãrbat rãzvrãtiror, trãdãtor de patrie , pen- expresie sau cuvînt în limbã strãinã nu au rãmas fãrã tru cã „în loc sã-ºi vadã de oficiul sãu, se face avoca- echivalare româneascã“ (p. 37). Dar cea mai evidentã tul clerului, nobilimii ºi þãrãnimii române“ (p. 172), iar este preocuparea de a veni în ajutorul cititorului în urmarea a fost exilarea acestuia la Roma. Scînteia fu- adãugarea, explicitã, între coloanele din Registrul sese însã aruncatã; curentul naþional se formase, iar tuturor preoþilor ºi locuitorilor români din încercarea Curþii de la Viena de a impune românilor, în Transilvania, primul recensãmînt al populaþiei locul lui Ioncenþiu, un episcop rutean, a eºuat, cu toate româneºti de aici, a încã uneia, localitatea , prin care se mãsurile luate. Acum „s-a pornit miºcarea politicã, precizeazã numele actual ºi judeþul, acþiune extrem de religioasã, culturalã ºi socialã, susþine Bunea, care în utilã, întrucît „în forma din tabelul lui Bunea, reperto- parte dureazã ºi astãzi în viaþa poporului românesc. riul localitãþilor ºi informaþiile referitoare la acestea se Cine vrea deci sã cunoascã originea nizuinþelor ºi aspi- dovedesc nepractice pentru cercetãrorul de astãzi, toc- raþiilor noastre de astãzi, sã pãtrundã cauzele eveni- mai din cauza greutãþii, pe alocuri a imposibilitãþii de mentelor din cei din urmã 150 de ani ºi sã se orienteze a stabili numele de astãzi“ (p. 459). Pentru a fi cinstiþi în viitor, trebuie sã studieze acea epocã“(p. 251). pînã la capãt, dar ºi pentru a proba necesitatea demer- 2. Avîndu-l în centru atenþiei pe „cel dintîi român sului, autorii declarã cã, în ciuda eforturilor, 3 localitãþi modern“, cum, reluîndu-l pe Nicolae Iorga, îl numesc au rãmas totuºi neidentificate, iar pentru 2 identificarea autorii ediþiei pe Inocenþiu Klein, Augustin Bunea, el este incertã. însuºi reprezentant de frunte al Bisericii Unite din Trebuie amintitã probitatea autorilor în transcrierea Transilvania, ºi-a conceput lucrarea cu gîndul de a textului. Buni cunoscãtori ai problemelor ortografiei prezenta lucrurile „pecum ni le înfãþiºeazã docu- româneºti de la 1900 ºi de astãzi, editorii înþeleg sã mentele contimporane ºi, în cele mai multe cazuri, nu raporteze doar ortografia, fãrã sã „modernizeze“ pro- am fãcut altceva, decît am reprodus cuvintele acelora, nunþãrile sau particularitãþile morfosintactice ale cari sau au produs evenimentele, sau au simþit efectul autorului, „chiar dacã ele pot fi percepute de cititor lor, voind a transpune pe cetitor în lumea nizuinþelor, drept abateri de la normele […] actuale “ (p. 43). gîndirilor ºi simþemintelor care au agitat poporul româ- Exemple pot fi gãsite chiar în citatele folosite de noi. nesc timp de 23 ani, în epoca episcopului Ioan În sfîrºit, preocuparea editorilor pentru a asigura Inocenþiu Klein“ (p. 251). Pe de altã parte, simþea cititorilor informarea cît mai lesnicioasã din toate nevoia de a „rectifica o mulþime de greºeli strecurate în punctele de vedere se evidenþiazã ºi prin completarea publicaþiunile anterioare, a umple multe lacune ºi a Indicelui persoanelor , incomplet de la autor, ºi prin dezvãlui evenimente ºi interesante lucruri“ (p. 45), Glosarul cu care se încheie volumul, în care îºi aflã Cãlãuzit de aceastã idee, autorul adaugã volumului locul cuvintele ºi sintagmele cu forme ºi sensuri anexe de valoare incontestabilã pentru judecarea neobiºnuite sau mai puþin obiºnuite, împlinind imag- demersului sãu. Enunþuri de felul „Cît de mult inea unei ediþii intr-adevãr critice. seamãnã stãrile de atunci cu cele de azi“, din nota de la Revista românã nr. 2 (72) / 2013 37.